DANIEL STROE
DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
Cluj-Napoca, 2012
Ilustraţii:
• pe coperte:
Monumentul Stâlpii Împu ca i – Martiri ai libertă ii, ș ț ț1989, Cluj-Napoca
• pag. 11 – primii martiri – 21decembrie 1989, Piaţa Libertăţii, Cluj-Napoca (foto)
• pag. 49 – Pictură în tu deș SESSON (secolul al XV-lea)
• pag. 87 – Pictură în tu deș HAKUIN (secolul al XVIII-lea)
Să deosebim poezia datorată inspiraţiei de aceea
aleasă din comoditate politică – vacanţă a raţiunii
i a celor mai simple însu iri umane.ș ș
Nicolae Steinhardt
Rohia, 3 martie '88
Dragul meu,
Îţi mulţumesc pentru scrisoarea ta din 28.02. Am avut mari şi îndelungate necazuri cu sănătatea. Îmi este acum niţel mai bine; mă aflu totuşi departe de sănătate.
De aceea îţi scriu foarte scurt.Mă bucur că perseverezi în strădania de a te apropia de cultura
orientală. N'are să-ţi pară rău.Mulţumiri înduioşate pentru gândul de a-mi fi trimis versuri haiku.
E un gen pe care-l iubesc mult. E greu, în ciuda aparenţei. Presupune acuitate în simţire, o puternică facultate sintetizatoare, o mare capacitate de decantare – şi, mai ales, subţirime, eleganţă.
Nu te lăsa descurajat de oameni, piedici, indiferenţă, lene şi toate celelalte inerente lumii şi firii noastre.
Cu sinceră afecţiune şi urări de bine.
N. Steinhardt
Dacă voi veni la Cluj-Napoca pentru analize (la clinica 3), îti dau de veste.
Mulţumiri pentru grija ce-mi porţi.
7 XII – 88
Iubite Daniele ,
Am comunicat Părintelui Stareţ dorinţa voastră – a celor cinci – de a veni să petreceţi Sărbătorile la Rohia.
Răspunsul Sf. Sale: cu dragă inimă, bucuroşi de oaspeţi, dar nu în timpul Sărbătorilor; înainte, ori, mai degrabă, după.
Aşa încât, dragii mei, procedaţi precum vi se spune prin condeiul meu
N. Steinhardt
CUPRINS
I 11
1989, ÎNAINTE ŞI DUPĂ.MARTIRII LIBERTĂŢII...................................11
ŢARĂ LATINO-BALCANICĂ.............................13APOCALISM.........................................................14IROZI......................................................................15OPTZECIŞINOUĂLEA.........................................16SPECTACOL..........................................................19CE VREAU?...........................................................20RĂSPUNS..............................................................21ZBOR......................................................................22DE VIAŢA MEA....................................................23STELELE................................................................24CE RĂSARE CU FIECARE ZI..............................25ÎNCĂ UN IROD.....................................................26NAŞTEREA ŞI MOARTEA..................................27PRIN PLOAIE........................................................28RUGĂ.....................................................................29CRED ÎN TINE......................................................30CĂUTÂND.............................................................32PĂSĂRILE.............................................................33ZI DE PRIMĂVARĂ.............................................34IMAGINI................................................................35MĂRTURII.............................................................36BISERICA..............................................................37DESPRE FRUNZE.................................................39DESPRE FLORI.....................................................40UITAREA...............................................................41PLOAIA..................................................................42REGĂSIRE.............................................................43LA DRUM..............................................................44DIMINEAŢA ÎN PUSTIU......................................45
7
NOMINE................................................................46LIBER.....................................................................47
IITĂRÂM TIBETAN..............................................49
AVALOKITESHVARA.........................................51DESCHIDERE........................................................52POARTA LUMII....................................................54ZAHIR....................................................................56LACRIMILE TALE...............................................57ZBURÂND.............................................................58PUTERI DEZLĂNŢUITE......................................59VĂL ÎNTUNECAT................................................60PREZENŢE............................................................61RĂSFRÂNGERI.....................................................62VIS..........................................................................63SOARELE ÎN ZORI...............................................64VISUL DIN ZORI..................................................65PĂSĂRI DE LUMINĂ...........................................66LUMINA................................................................67LINIŞTEA..............................................................68RITM......................................................................69AMINTIRI..............................................................70FLUVIU DE FLORI...............................................71FANTASME...........................................................72NU DOAR IMAGINEA.........................................73IUBITO! VIAŢA NOASTRĂ................................74VESTITORII..........................................................75POVESTE DE DRAGOSTE..................................76AŞTEPTÂND.........................................................77CELEI CE NU-I PLAC POEZIILE........................78PENTRU TINE.......................................................79MINUNILE LUMINII............................................80ZORILE..................................................................81PETALA LUNII.....................................................82TEMPLUL..............................................................83
8
CUPRINS
TOAMNA...............................................................85
IIIHAIKU-URI.........................................................87
I 11
1989, ÎNAINTE ŞI DUPĂ.MARTIRII LIBERTĂŢII...................................11
ŢARĂ LATINO-BALCANICĂ.............................13APOCALISM.........................................................14IROZI......................................................................15OPTZECIŞINOUĂLEA.........................................16SPECTACOL..........................................................19CE VREAU?...........................................................20RĂSPUNS..............................................................21ZBOR......................................................................22DE VIAŢA MEA....................................................23STELELE................................................................24CE RĂSARE CU FIECARE ZI..............................25ÎNCĂ UN IROD.....................................................26NAŞTEREA ŞI MOARTEA..................................27PRIN PLOAIE........................................................28RUGĂ.....................................................................29CRED ÎN TINE......................................................30CĂUTÂND.............................................................32PĂSĂRILE.............................................................33ZI DE PRIMĂVARĂ.............................................34IMAGINI................................................................35MĂRTURII.............................................................36BISERICA..............................................................37DESPRE FRUNZE.................................................39DESPRE FLORI.....................................................40UITAREA...............................................................41PLOAIA..................................................................42REGĂSIRE.............................................................43LA DRUM..............................................................44
9
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
DIMINEAŢA ÎN PUSTIU......................................45NOMINE................................................................46LIBER.....................................................................47
IITĂRÂM TIBETAN..............................................49
AVALOKITESHVARA.........................................51DESCHIDERE........................................................52POARTA LUMII....................................................54ZAHIR....................................................................56LACRIMILE TALE...............................................57ZBURÂND.............................................................58PUTERI DEZLĂNŢUITE......................................59VĂL ÎNTUNECAT................................................60PREZENŢE............................................................61RĂSFRÂNGERI.....................................................62VIS..........................................................................63SOARELE ÎN ZORI...............................................64VISUL DIN ZORI..................................................65PĂSĂRI DE LUMINĂ...........................................66LUMINA................................................................67LINIŞTEA..............................................................68RITM......................................................................69AMINTIRI..............................................................70FLUVIU DE FLORI...............................................71FANTASME...........................................................72NU DOAR IMAGINEA.........................................73IUBITO! VIAŢA NOASTRĂ................................74VESTITORII..........................................................75POVESTE DE DRAGOSTE..................................76AŞTEPTÂND.........................................................77CELEI CE NU-I PLAC POEZIILE........................78PENTRU TINE.......................................................79MINUNILE LUMINII............................................80ZORILE..................................................................81PETALA LUNII.....................................................82
10
CUPRINS
TEMPLUL..............................................................83TOAMNA...............................................................85
IIIHAIKU-URI.........................................................87
11
I
1989, ÎNAINTE ŞI DUPĂ.
MARTIRII LIBERTĂŢII
11
CUPRINS
ŢARĂ LATINO-BALCANICĂ
cu înjurăturide dumnezei,
13, 14,mai apoi şi iarna;
disperare
ascunse bisericicu garduri rupte,
de noul fanar,putred, canibal.
moarte înceată,picurată,
aşteptată, poate,asumată,
e singurătate ordonată.
vieţi descuamate,ruini,
rugăciuni,apoi iar minuni
13
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
APOCALISM
Şi a venit clipaTuturor răscumpărărilor,
Ispăşirilor,Acoperind hăul dintr-o cădere
Căci prea era stricatCe era de mult stricatIar absurdul vieţuiaPe străzi, în suflete,Iar noi ne pierdusem în noi singuri.
14
CUPRINS
IROZI
Ai avut puterea,Ţi-ai jucat actul
În acest rol.
Feţe întunecate,Tropăituri ,
Toate simţiteCa înjurătură,
Abject
Invitat sau jertfitLa numitulOspăţ canibal –Raţiune de stat,Poţi surprinde râgâitură de bestie,Totul acum, în stradă,Într-o violentă greaţă.
Pe stradă, ţipeteÎţi strigă crima,Nebun încoronatCu viscere de martir
15
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
OPTZECIŞINOUĂLEA
„cine crede în Mineviu va fichiar dacă va fi murit”
mortăciuneatârându-şi moartea
în grotă,
eram acolo,şi eu,
şi tare mirosea;şi nu vedeam deasupra
decât crucea.
numele-i păcătuitorulşi zăcea într-însu’.
orbii nu vădcum o limbă de focsrigând mutănevăzută de nimenease-aruncă
în gloată
16
CUPRINS
lăsând-o greanestricându-i
moarteaîn spartu-i mormânt
de-atuncea…
că nu poţi vedeacum se naşte
Emanueluldin mortul
ce e înviat.
ce nu poţi pricepe,naşterea din ’cest morta născândului de viaţăsă blagoslovească cu viaţă
pe acest Lazăr;unul pe celălalt, împreună.
cum s-au întâlnitacolo,în stradăfără să dea de veste,fără să mai întrebe
pe cinevaceva,
17
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
acolofrângându-seunul pentru celălaltcu sânge
în cină de tainăaducătoare
de laolaltăîn iubire
toate fărădelegiles-au acoperitcu omăt,împăcaredintru iertarea blagoslovităa născândului de viaţă.adevăratele odoare,locurile
deacolo
păstreazătrup frânt,sânge vărsat,trăindul
preacuratsă ne fie nouă
spre mântuiredin grijanie
18
CUPRINS
SPECTACOL
Greşelile stau viiŞi nu privesc la nimeni,
Grăind din noi.
Suntem pândiţi de nebunieŞi de fapte absurde,Duşi la judecatăPentru că nimic nu am făcutSau prea puţin, ca să luptăm.
Am rămas cu ochii închişi,Gata să urcăm mai departe treptelePipăind în neputinţa de-a vedea.
Împinşi tot timpulSpre bucurii şi dureriÎntr-o piaţă ca o viaţăTrăind şi poeziaŞi animalitatea c-ale noastre.
Acum stau gata să strig,Să sparg întunericul nepriceperiiŞtiu că eşti aiciNu vreau, numai, să urc nişte trepteÎn piaţa cu bucurii şi dureri,Să fiu doar o umbră.
19
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
CE VREAU?
Cu înfrigurarea ce părăseşteAştept prognoza buletinului meteo,Mâine, ce va fi mâine?Iad sau paradis?Mai bine rai decât paradis
20
CUPRINS
RĂSPUNS
Frunze mi-au căzutSunt un pom…
Şi nici nu voi pleca
Aşa răstignitVoi învia
Din cruce voi creşte,Mă voi desface…
Pentru mine e trecere
21
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
ZBOR
Pasărea ce se avântăSpre ceruri cântândŞtie că nu poate să fieDacă nu dă totul totului
În zborul său,Cântând Slava Sa
În bucurie.
22
CUPRINS
DE VIAŢA MEA
Deşi am venit din ploaieRăzbătut de frig şi umezeală,Mă simt iubit de-un soare,Ce poate străluci pentru mine
Pot să privesc soarelePrin frunze de toamnă.
23
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
STELELE
Culcat în iarbă,Mă simt pământÎnvăluit de cer.
Învăluit în cerAştept ca stelele,Să coboare printre nori
24
CUPRINS
CE RĂSARE CU FIECARE ZI
Trăiesc cu fiecare picătură de viaţă,Mă bucur şi trăiesc în toate, deplin;Stând pe malul în care se spargUnul după celălalt, valurile,Cu gândul la soare,Ce răsare cu fiecare zi, picătură de viaţă,Mulţumind c-am gustat-o.
25
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
ÎNCĂ UN IROD
Ca justificare a existenţei saleŞterge de pe răbojOrice unicitate,Chiar pe însuşi Dumnezeu;Să fie Unicul
Oglindindu-se atunciÎntr-o masă compactăFără particularităţiPare a fi Raţiune de Stat
A strigat apoi supărat„Statul sunt Eu”
devenindRaţiune de Sine însuşi.
Aşa a începutIrod să fie IrodSfârşind a nu mai fi ceva.
26
CUPRINS
NAŞTEREA ŞI MOARTEA
Se privi în oglindăSi văzu în ochii săiNaşterea şi moartea succesiveCu fiecare capitol al său,Şi puterea indestructibilei esenţe,Libere de transformările succesive.
Azi mort fiind, m-am născutSă mor iar, luptând apoiDin nou pentru lumină.
Prin milostivirea Ta,M-am ridicat.Sunt,Să mă umplu de lumină.
27
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
PRIN PLOAIE
Zidurile s-au întunecatDe prea multă ploaie
Biserica-i goalăŞi toată-n umbră,Numai candelele mai lumineazăŞi câte-o rugăA celor neputincioşi din ploaiePlouă, şi mă gândescLa chipuri sărmane şi trudite.
Cineva plânge, de acolo de susPentu aceştia, pentru noi toţi,Pentru patima greutăţilor ce apasă.
Zidurile poartă urma ploiiDeşi s-a lăsat întunericul.
28
CUPRINS
RUGĂ
Eu am de-adus ceru-naltSă pot să zbor,Chiar aşa cu aripi tăiate.
Îmi deschid ochii mariSă-mi intre tot albastrulÎn pământ – să se coacă lumina.
Va trebui şi voi puteaSă fiu toate acestea:Eu cred în rodul luminii –
Bucuria.
29
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
CRED ÎN TINE
Cred în tineŞi, altcumva, n-aş puteaSă îmi trimit valurileSă-ţi îmbrăţişeze ţărmurile
Simt în mineCum se rostogoleşte mareaCu a ei întinsă bucurieŞi a ei veşnică căutare a respiraţiei
Îţi ascult răsuflareaŞi în ea văd suflarea lumii,Enormă, copleşitoare.
În îmbrăţişarea TaSimt Prezenţa,Simt bucuria TaCare e odihnă în sine însăşi a luminii.
Mă apropiamDe ţărmul luminii din adâncuriCând vedeam minuneaUnui zâmbet de-al Tău.
30
CUPRINS
În clipa aceeaSimţeam că pot să-ţi dauTotul şi mai mult.Şi asta într-o enormă revărsare.
Mă vreau să-ţi fiu pământ pe care să umbliŞi cer spre care să te înalţi.
31
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
CĂUTÂND
În înalt şi-n adâncuriSe aude şoapta mea.
Liber de alte gânduriMă adânceam în inimăSă Te găsesc în mine,Să mă apropiu de Tine.
Uitând de tot,Pornind de la numele TăuMă cufund în adâncuriŞi rămân acoloÎnconjurându-mă de Tine.
Această pâlpâire de flacără,Acest jocCe se stinge şi se aprinde iarE aici, în inima mea.
32
CUPRINS
PĂSĂRILE
O pasăre tot vroiaSă mă înveţe să zbor,O alta să cânt,Dar eu mă plimbamClătinându-mă.Încercând să nu mă mai gândescLa tine, doar la tine.Alunecând în noroiAu venit să mă ajuteŞi eu tot ziceam„Totuşi! Şi totuşi!”Clătinând din cap.
Şi înainte de-adormiÎmi aduceam aminteTotuşi de păsărileCe de fiecare dată m-au ajutat,
Şi încercam să vorbesc cu Tine,Că Tu le-ai trimis,
Aşa cum mi Te-au trimisŞi pe Tine,Ca să-mi pui piedicăSau şi să mă prinzi din cădere.
33
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
ZI DE PRIMĂVARĂ
S-au adunat norii deasupraSă ne apese,Şi au vărsat, poate pentru noi,Ploaia, răpăind uşor pe asfalt.
S-a lăsat searaFără ca soareleSă-şi ia un rămas bun de la noi.Norii i-au ascuns plecarea.
Zidurile sunt cenuşii, reci,Vibrând a căutare.Nu căuta să te ascunzi,De ploaie, sub crengi de copaci.
Organistul a plecat obositObosit de cântecul săuPlin de fior de dor.
Doar ploaia se aude,Încă plouă.
34
CUPRINS
IMAGINI
Aceste făpturi,Miraj al întâmplăriiÎn acest joc divin,Alcătuiesc semneleMagiei fiinţei
Aceste cuvinte zburătoare,Miraj al întâmplăriiÎn rest joc divin,Alcătuiesc semneleFiinţei mistice,
Alături de aceste minuni,Aceste întâmplări ale mirajuluiAcest joc divinAl fiinţei transcendenteCe trăieşte în noiŞi prin noi
Zborul sunetelorÎn acest spaţiuDau veste naşterii,Această fiinţăDătătoare de lumină.
35
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
MĂRTURII
Cuvintele acelea spuseÎn umbra goticăM-au făcut altarulMarilor mărturii.
Privindu-mă în oglinda florii,Mireasă uitată,Inima se surpă spre începuturiAle nemărginirii neantului.
Primăvara unui cuvântRostit cu evlavie,Pare risipăDe lumină.
36
CUPRINS
BISERICA
jilţurijur împrejur,
adânc într-înselese aud
curat,foşnete de veşminte
grele
doar candeleleluminează blând,mângâietor,arzând lin.
fâlfâitul încetişorîmpreună liturghisitor
venind,aducând
taine.
37
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
catapeteasmădespărţitoare
de tainaîntrupării
(morţii) frângerii,învierii
întru acoloaltar cruce
dătătoare de viaţă
săvârşirede întrunaştere
38
CUPRINS
DESPRE FRUNZE
Aşternut covorDe-un vânt de noapteFrunze.Au descoperit rănile adânciDedesubtul nostru
Nu îţi este fricăSă calci pe frunzeCe-au trăit odată,Acum trecute spre soare?
Cântecul lor stinsÎn drumul lor desprins
de viaţă,Nu ţi-l auzi în biserici?
39
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
DESPRE FLORI
Nu ai dreptateCând îmi spuiCă nu-mi plac florile
Când sunt la ananghieStrâmtorat de întunericulCe mă prindeSă mă cuprindăSunt însetat de flori
… şi visez floriMulte, mărunte, albeCa florile de cireş,Nu sunt de cireş, sunt flori.
40
CUPRINS
UITAREA
Cina cea de tainăÎn palatul cu mai multe intrăriAm ieşit la o plimbareSă scap de imaginea mea,Dar ea a intrat să mă cautePrin toate intrările,Mai puţin prin singura ieşireÎn palatul cu mai multe intrări
Ea mă căuta pe mine,Iar eu Te găseam pe TineŞi Te rugam de fiecare datăSă mai stai la o cinăÎn taina iubirii noastreŞi să-mi ierţi uitarea de fiecare datăFiindcă ea mă căuta pe mine.
41
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
PLOAIA
În ceasul despărţirii noastre,Când noi pe-o parte şi pe altaa amintirii –un castel de nisip dărâmatStau şi mă întreb, ce-a fost?Şi nu ştiu ce-a fostValurile furioase izbesc neputincioasedigul.
Plin de nemulţumire şi lacrimiÎmi întorc faţa spre Tine, Doamne,Îmi întorc faţa apoiÎn ceasul despărţirii noastreŞi las să-mi cadă lacrimi.
Stau şi privesc în geamCum plouă.Acum s-a domolit furtuna,Nu mai adie nici vântul.Mai suspin printre picături,Plouă.
42
CUPRINS
REGĂSIRE
(Am) îmbătrânitÎntre ziduriCuprins uneoriDe un ţipăt visceral(Acoperit de credinţă)
Acoperă-l!
(O) cădere dinSunt, şiNu sunt.(Doamne când mă opreşti?)
Opreşte-mă!
Întunecare.Din, acum, animal
Veghez.
Îmi zugrăvesc,încetCu răbdare, icoana,Ca o naştereA regăsirii naştere
a zămislirii regăsirii
43
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
LA DRUM
Stăteam nemişcatVroiam să-mi punO picătură din ceea ce vedeamÎn inima mea.
Ploua, apa era mişcatăDe picăturile ce cad.
Am aşteptat să se linişteascăŞi-am pornit la drumMai simplu, mai uşor.Îmi căzuse în mineO picătură din ce văzusem.
44
CUPRINS
DIMINEAŢA ÎN PUSTIU
Prins în dimineaţa înfriguratăMergeam în drumul meuStârnind nisipul castelelor,Ridicând în urmă praful.
Soarele trebuie să răsară,Cerul e doar îmbujoratŞi-n mersul meu, susţinut,Îmi înving frigulCe tot încearcă să mă cuprindă.
45
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
NOMINE
Întorcând ochii spre caleaVeşnicelor căderi de apăŞi lăsând ca valurile măriiSă se ridice şi să cadă iară,Îmi vei rosti Numele.
Şi eu mă voi apleca asupra taŞi vei trăi în inima mea.
Fiecare gest, fiecare pasPe care-le vei mai faceEu le voi face.
46
CUPRINS
LIBER
Sentimentul pe care-l aiCă în adâncul sufletuluiDoarme adâncUn sfânt, un erou,Un cuceritor de noi tărâmuriŞi de comori ale inimii.
Că trebuie să-l trezeştiCă trebuie să faci cevaSă nu moară asfixiat.
Că trebuie să te ridiciSă te înalţi până la cer,Să fugi spre cerul soarelui din zoriSă te arunci în acea luminăCa să o aduci în inimă.
Nu pierdeţi clipaŞi treziţi-lSă-şi împlinească destinul: să fie liber.
47
II
TĂRÂM TIBETAN
49
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
AVALOKITESHVARA
Cel ce închide în ochii săiFormele ce se întrupeazăDin fântânile inimii…
Cel ce închide ochii tăiŞi forma lui te-nvăluie…
E cel ce-i alungat cu pietreDe cei ce-l cheamă în inima lor.
E cel care de se uită la tineŢi-a dat tot ce-ai chemat.
E cel ce după ce s-a uitat la tineŢi se prosternează la picioare.
51
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
DESCHIDERE
Ceea ce-i împiedicăPe alţii să devină deschişiÎmi deschide inimaE ceva ce rodeşteŞi ardeÎmpingându-mă să mă dau,Să fiu,Aflându-măÎn căutarea veşnicului căutat.
Acestea sunt semneleCe le-am putut citi în mine,Spumă de pe creasta valului,Când mă uit adâncNu văd nimic.
Iar tu eşti o cale,Cu sau fără tine,Voi căuta şi voi ajunge,Poţi să-mi fii deschidereAşa cum pot să-ţi fiu.
52
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
Cu tine sau fărăRespir şi merg;M-am pus în palmeŞi mi-am întins mâinile spre tine
Oare vei putea fiAltceva decât o formă trecătoare?
53
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
POARTA LUMII
Mă uit în mine să găsescAceea ce-a fost doar imaginea luminii
O văd,Şi inima e în picătura aceea.
Eu, picătura de lumină.Ea e atât cât m-aplec asupra ei,Eu sunt atât cât m-aplecSă văd lumina.
Lumină,Atât de nevăzut, de întuneric până acum,Eu sunt lumină.
Deschid ochii ca două floriÎmbătate de soarele ce răsare,Să văd, să fie lumină.
Îmi este sete de luminaDin adîncurile nevăzuteAcolo unde se întâlnescAdâncul cu înaltul.
54
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
Ajuns la poarta lumiiCe desparte, şi întâlneşteAdâncul şi înaltulEu – tu, eu – voi, tu – ei,Unde este lumină.
55
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
ZAHIR
Făcând mereu pasulSpre căutat,Floare prin efortul meu,Prin vântul ce spulberăCastelele de nisip ale amintiriiCu imagineaCe sălăşluieşte în mineAţâţată de vântul castelelor de nisip.
56
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
LACRIMILE TALE
Iubito, văd deznădejdea ta,Şi crezi că asupra ta apasă un blestem.Uită-te în ochii mei şi spune-mi ce veziTe uiţi în mine şi nu ştii ce să spui.
Iubito, văd deznădejdea ta,Şi mă înec în lacrimile tale.Crezi că asupra ta apasă un munte.Uită-te în mare şi spune-mi ce veziTe uiţi în mine şi nu ştii ce să spui.
Mă înec în lacrimile tale,De nu te uiţi în fântâna inimiiŞi la trandafirul cu mii de petale.
57
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
ZBURÂND
Când stau în iarbăPrivind la puritatea din ochiAş simţi tot cerulPlin de fluturi albiCe par flori albeCe cântă cerulÎn drumul lor prin cer,Din iarbă la crengile de prun.
58
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
PUTERI DEZLĂNŢUITE
Lucruri suprafireştiSe întind pretutindeni
În noaptea asta:Munţii se încovoaie
Şi se înalţă la cer,Marea se întinde
Nespus de multCu a ei respiraţie necontenită,Luna n-a fost niciodatăAşa de aproape de ţărm;E ceva ce te-aspiră.
Puteri dezlănţuite
În respiraţia, în ritmul ei,Dezlănţuite, sunt terifice,Şi pentru ochiul ce le-a desprins.
59
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
VĂL ÎNTUNECAT
Noaptea însoţită de şopotul vântului,Mângâia, lăsându-mi visul prin frunze şi păr.Auzeam chemarea nopţii,Dar gândul mă îndeamnă să cobor,Doar umbra-mi luă mâna,Spunându-mi, m-a oprit:
„Aripile tale-acoperăMarea ochilor luminată doar de soarele depărtat.Credeai ce cred oamenii când văd un semnHuiduindu-l şi temându-se de el, spunând că-i sfântTe-au făcut val ce se-nalţă-n furtuna-ntunecată.”
Mi-a luat faţa să văd soareleAcolo, în faţă, la răsărit.Mi-a luat veşmântul, să mă plouă,Mi-a luat oglinda ca să fiu,Da, să fiu soare.
60
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
PREZENŢE
Atent la sunetele nopţiiAlungându-mi sumbrele umbreDescopăr un ochi de-apă adâncă.
Atent la acea tăcereM-aplec să vădMinune a prezentului în mine.
Nevoia de împlinireMă făcea să cautCântecul dansului lebedei, noaptea.
61
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
RĂSFRÂNGERI
Căutând între ale curcubeului culoriPerfecţiunea imaginii mele,Întâlnesc ochi fermecători, buze ispititoare.
În căutarea veşnicului căutatMă împiedic de acele răsfrângeri de culoriAle cristalului din lumina pură.
Plimbându-mi ochiiÎn livezi, printre flori,Să-mi răcoresc ochii şi firea,Întâlnesc alţi doi ochi.
Cuvinte neînţelese zvâcnescÎntâmplare, predestinare.
62
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
VIS
Ţi-am spus şi ieriCă mă visez pe malul măriiŞi văd o barcă legănându-se uşor,Cred, venind să mă ia.
Marea? Cum să fie marea?Uneori plină de luminăCoborâtă din înalt – blândă,Alteori mă înspăimântDe-adâncurile prea-ntunecate.
Cine poate fi?Nici o înfăţişare în barca aceea,Nu se poate in visSă fiu, doar, eu, singur, şi marea.
63
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
SOARELE ÎN ZORI
Rănile sufletului ţi le-acopărCu aripa privirii mele.Mă uit în ochii tăiŞi pornesc pe drumul primăverii
Pe cer strălucesc lacrimile taleDar răsare soarele ce le va şterge.
64
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
VISUL DIN ZORI
Curgând în anotimpuriÎn jos, spre ţărmurile fără număr,Un joc al naşterii din ceaţa nepătrunsă,Poate mă întorc la ceaţaDin care-s plămădit,La ceaţa cu multe forme şi chipuriŞi toate după chip şi asemănare.Purtat de valurile mării pe care o vezi,Da, din ea se ridică ceaţa.
65
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
PĂSĂRI DE LUMINĂ
Au zburat păsărilePrin spărturi de nori,Chemate de cerurileSoarelui din zori
Pecetluind lumile de-afarăÎntr-un vas de-alamăRămase doar cu lumea lor de lumină,Urcă treptele ce ducSpre cerul soarelui din zoriStrăbătut de petale de luminăCe se-nalţă una pe cealaltă
Păsări devenite luminăCoborâţi şi aduceţiLumina cerului din noi.
66
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
LUMINA
Parcă a nins in mineCu multă lumină,Roiuri, roiuri.
Totul s-a topitÎntr-un fulgŞi nu mai există.
Ninge dintr-un cerPogorât în mine,Iubito.
67
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
LINIŞTEA
Vântul îţi învolbura părul,Eram ieşit din mine,Cred că-ţi zâmbeam.
Soarele curgea blândPrintre ramurile transformateÎn lumină.
Venea atâta linişteDin pământ, printre brazde.
Vântul îţi învolbura părul,Eram ieşit din mine,Te iubeam
68
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
RITM
Când prins în conştiinţa spaţiului infinitS-au topit formele şi zileleSimţi curgerea acelui MareAfară, prin tine, în tine, în tot.
Un sens al valurilor, un ritm,Ce-i vehicolul conştiinţei taleSpre ceea ce e cuprins într-o floare.
69
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
AMINTIRI
Stând la fereastra marilor amintiriÎmi amintesc trecutul lucrurilor viitoare:
Primăvara ce m-a învăţat să dăruiescÎşi întoarce chipul să-i-l văd iarăşi.
70
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
FLUVIU DE FLORI
În fiece floare, plină de lacrimi,Găseşti o altă floare.
Tresare fiecare picăturăLa fiecare silabă rostită.
Cercuri cuprind floarea,Cercuri de silabe rostite.
Uitându-te şi tu mai bineVei vedea cum cercuri de silabe rostiteCuprind floarea, plină de lacrimi.
Pe malul fluviului de flori mă aşezŞi spun o poveste, ce altora le pare tristă,O poveste adevărată, ce aduce cerul pe pământ.
Cu fiecare silabă rostită a poveştiiMă cufund şi mă înec în fiecare floare,Mă înec să fiu floare.
71
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
FANTASME
Glasurile nopţii ţâşnesc din minePlăsmuiriApărând, dispărândDansau în jurul meuÎntre fiinţa mea şi eleEra vălul ce desparte,Văl de lumini şi umbre
72
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
NU DOAR IMAGINEA
Mă întreb cum arată Floarea de caisÎn lumina lunii.Mi-o imaginez,Dar nu e aşa.
Există o floare de caisDincolo de lumini şi umbre,Ceva dincolo de imaginaţieCe nu e nălucire.
Rămânând în imaginea perfectă,În cristalNu vei avea clipaAdevăratei flori de cais.
73
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
IUBITO! VIAŢA NOASTRĂ
Iubito,Timpul îmbracă multe viseCe sunt unul într-altul,Îmbrăţişarea noastră e acum,Înainte şi după,E doar ceaţă.
După fiecare despărţireNe căutămŞi fiindcă nu ne găsimIar ne despărţim
Iar după fiecare moarte,Aripile păsării Phoenix,Ne naştem ca să murimCu fiecare despărţire,Iar viaţa e doar Îmbrăţişarea.
74
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
VESTITORII
În liniştea naşteriiCând cerul era îmbujorat
Şi trebuia să se deschidăS-au arătat vestitorii.
Taie-ţi orice legăturăCe te împiedică să zbori la cer,
Goleşte-ţi mintea de amintiriŞi zboară!
Dăruindu-te Nesfârşitului.
75
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
POVESTE DE DRAGOSTE
O poveste de dragoste,Dintre o petală de cireş Şi un fluture,Se întâmpla ieri
Aici petala purtată de vântS-a dus dintre flori…Fluturele îşi căuta petalaPrintre florile de cireşMâine va fi şi el dus de vânt
În cameră, la fereastrăMi-a poposit o petalăAdusă de vânt.Ce semn o fi?
76
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
AŞTEPTÂND
Întâlnind soarelemare şi strălucitorce se rostogolea spre minesau eu spre elEram o flacără înaltă.
Mă plimbam alăturiPrintre pomii încărcaţi de floriŞi vroiam să vorbescde minunea floriiDar inima-mi bătea puternicIar răsuflarea mi se oprea.
Ele se arătau singureDar eu mă scurgeam încetPe malul de nicăieri.Aşteptam ca soarele să răsară.Îl chemam şi mă ofeream ca ofrandă,Acolo pe mal,În noaptea plină de prezenţe.
77
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
CELEI CE NU-I PLAC POEZIILE
Celei ce nu-i plac poeziileAl cărei cuvânt e Altceva,Altundeva, sau poate Altcândva,O întreb dacă nu cumva existăO bucurie a libelulei,(Un altul vorbea de bucurie
Ca fiind odihnă în sine a însăşiluminii)
Dar aşa, să se vadă-n ochi…
Nu aşa,Dar cu toate acestea,Ea zboară.
78
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
PENTRU TINE
Iubito, aşteptSă-mi speli ochiiCu apă curatăDe petaleÎn vânt de primăvară.
79
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
MINUNILE LUMINII
Sfărmând lumileCu cel de-al treilea ochiVăd născându-seLuminaÎntr-o floare de cais.
Înaintând împotriva curentuluiŢinându-ţi respiraţiaVezi minunile ce se nascÎnaintea ta
Distrugând formeleTe vei cufunda în adâncuriŞi vei ajunge la luminăDin înalturi.
Uitându-mă între sânii tăiVăd lumea întorcându-seLa vechea ei formă:Esenţa.
Înecându-se în iubirea taFiind în continuareÎmbrăţişat de tineAm văzutLumina minunii.
80
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
ZORILE
Zorile apar încet,Se aud demult vestitorii dimineţii,Cerul e parfumat,Sunt culori de petale gingaşe.
81
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
PETALA LUNII
Luna cerului meu,Închid ochii şi-mi luminezi inima şi gândul.Înotând în norii luminaţi de stele,Plonjez (mă cufund) în adâncuri şi apoi revinLa rădăcina prunilor în floareŞi mă plouă cu petale albeDuse de vânt deasupra şi dedesubt.Mă uit printre petale şi vădPetala nopţii purtată în cer şi viseDe vânturile create de respiraţia lunară.Şi văd atâtea stele şi nu ştiu ce înseamnă.Şi-am vrut să le-adun,Dar vântul suflului mi le-a dus,Şoptindu-mi că nu trebuie să le vreau.Cercuri mari se înalţă dinspre floarea de prun,Mă cuprind şi pe mine şi-mi iau forma.Şi rămâne doar Marele Cerc al florii de prunMulte primăveri a văzut aceasta, şi va mai vedeaRăsuflam şi nu ştiam.Auzisem un cântec şi mi-am dat seamaCă sunt acel cântec.M-am aşezat să mă ridic,Îmi crescuseră aripi să pot vorbi.
Ca să pot vorbi cu mine, cel din nori şi stele,Închid ochii şi-i deschid cu mirare.
82
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
TEMPLUL
Întoarce-ţi chipul cu iubireŞi vei vedea răsărind totul cu iubire
În timpul–linişte,În templul–linişte,Toţi paşii au un sens,Fiecare adiere a vântului printre ceruri,Fiecare gest al mâinilor,Toate duc în acest curentLa acea coloană ce susţine acest timpCare e acel sens, care-i ritmul fiecăruia.În acest templuSunt acea coloană ce susţine acest timp;Prin mine am urcat treptele ce duc aici:În mine, la inima mea, floare cu opt petale.
Deschis tuturor,Susţinător a totRăspunzător a tot,Căci în mine toţi paşii au un sens.
Cu mintea meaÎn inima taTrăiesc în acest templu,Floare cu opt petale.Fiecare gest al meu are sens
83
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
Pentru că e prin iubirea taIubindu-te sunt Tu.
În prea multa mea ardoareÎţi strig numele,Căci aici eşti în această chemareCă mă închin în faţa numelui tău,Orice nume ai avea el înseamnăDoar lumina cu care te-am investit.
Dând formă şi culoareTotului ce mă înconjoarăPrin lumina pe care o dau,Prin iubirea ce le-o dau iubindu-i.
Toate câte suntSunt din ardoarea mea,Din iubirea mea:Aşa răsare soarele în zori,Aşa îşi întinde petalele floarea.
Uită-te în jurŞi priveşte lumina răsărindÎn toatePrin iubire şi în iubire,Uită-te la acea ramură înflorităÎn iubire,Uită-te la mineÎn iubire.
84
I • 1989, ÎNAINTE ȘI DUPĂ. MARTIRII LIBERTĂŢII
TOAMNA
tragem de funia toamneisă nu ne mai cadăatâtea frunze,să nu ne mai părăseascăchiar aşa
ştiu,toamna este,e rândul frunzelorsă se despartă de mine,
de tine,dar eu nu mă despartpentru că nu vreau să plâng,ele n-au încotro,n-au decât să se despartădar eu nu mă despart
de frunze.
85
III
HAIKU-URI
87
88
II • TĂRÂM TIBETAN
I
Fluturii zboară Pe ramuri de cireşPrimiţi de flori.
II
Auzind pe câmpiiRâsetele de copiiAm zâmbit şi eu
III
Zâmbeam cu toţiiDansând pe sunete de flautPloaie veselă
IV
Eu cântam voiosŞi un fluture zbura;Un câmp plin de flori.
89
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
V
Priveam în zareŞi mă gândeam la tine.Te voi întâlni?
VI
Poarta s-a deschis,Calul nechează, zboară.E primăvară.
VII
O buburuzăS-a ivit la fereastră.Ce mică este!
VIII
Faţă în faţă,Eu, şi această floareStăm şi zâmbim.
90
II • TĂRÂM TIBETAN
IX
Răsai din vânturi,Din valurile line,În zbor nebun!
X
Priveşti tăcută,Suspini cu lacrimi în ochi,Plouă în noapte.
XI
Un vis frumosFără să pot să cadPluteam în tine.
XII
Trezeşte-te… şiUită-te la aceastăFloare deschisă
91
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
XIII
Mă uit la tine…Inima mi-e deschisă,Să intri toată
XIV
O, Primăvară!Rostit cu evlavie,Floare deschisă.
XV
Şi muntele e alb.Inima bate încet,Vântul e aspru.
XVI
NemărginireaÎntr-o picătură,Cerul inimii.
92
II • TĂRÂM TIBETAN
XVII
Zboară păsări.Cerul soarelui din zoriPlin de lumină
XVIII
Şi deschid ochiiŞi un fluture zboară,Adie vântul.
XIX
Masa-i plină.La geam ţopăie micaVrăbiuţă-n frig.
XX
Păsările cestrăpung cerul cenuşiu,Iubire de El
93
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
XXI
Te-am văzut şi mi-atresărit şi inima.Nu te depărta!
XXII
Chiar te-am şi visat.Îmi zâmbeai aproape, aici,Iar eu ştiam că eşti.
XXIII
Te-am luat în braţe.Tremurai. Ştiam ca am în palme:O floare
XXIV
Ochii tăi zâmbeau.Eu mi-am întins mâinile,Tu te-ai apropiat,
94
II • TĂRÂM TIBETAN
XXV
Ne îmbrăţişămTotdeauna cu bucurieCând ne întâlnim.
XXVI
Tu, lângă mine.Ochii se umpleau de lacrimi…De multă bucurie
XXVII
Noaptea… o clipă.Căutam… să te găsescTotul era tot
XXVIII
Trecător: Ca şifluturele , un întinsde-aripi şi o floare
95
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
XXIX
O bucurie –Un fluture s-a ’şezatîn palme – apoi…
XXX
Mergând prin pustiu,Stam în faţa Ta, inimae deschisă Ţie.
XXXI
Deschizând ochiulcerului, intră-n inelMarea lumină.
XXXII
Vântul a adusnori grei de toamnă, suflândrece peste flori.
96
II • TĂRÂM TIBETAN
XXXIII
Uite! Soarelea apărut; pentru flori,ultime clipe.
XXXIV
A plouat noaptea.E ceaţă şi totul ud.O, păsărele!
XXXV
Două vrăbii stauînghesuite, e frig,dar sunt ascunse.
XXXVI
Roiuri de fulgi cadPlutind, aducând paceÎmi zâmbeşti… Ninge
97
DANIEL STROE • DESPRE PURITATE CA DEVENIRE
XXXVII
Mă învârt în juru-mi,ZburândÎntr-un clăbuc de şampanie
XXXVIII
Ceea ce ne desparteSunt eu, eşti tu,Şi al lumii vârtej.
XXXIX
Soarele curgea blândPrintre ramurile transformateÎn lumină.
XL
Vântul îţi învolbura părul,Eram ieşit din mineCred că-ţi zâmbeam.
98
II • TĂRÂM TIBETAN
XLI
Venea atâta linişteDin pământ,Printre brazde.
XLII
există oareo bucuriea libelulei?
99