Sfanta Evanghelie

31. Şi precum voiţi să vă facă vouă oame-nii, faceţi-le şi voi ase-menea; 32. Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. 33. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. 34. Şi dacă daţi împrumut celor de

la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. 35. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. 36. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milos-tiv. “(Luca 6,31-36)

D. Predicii de pe Munte - Iubirea Vrasmasilor- B.P. 40/2019

Sfantul Apostol „31. Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, ştie că nu mint! 32. În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă, 33. Şi printr-o fereastră am fost lăsat în jos, peste zid, într-un coş, şi am scăpat din mâinile lui. 1. Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la descoperiri de la Domnul. 2. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. 3. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie S 4. Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. 5. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât nu-mai în slăbiciunile mele. 6. Căci chiar dacă aş vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine. 7. Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al sata-nei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. 8. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; 9. Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. ” (Ap. 2 Corinteni 11,31-33 si 12,1-9..)

Cuvantul de invatatura

Cel ce se sfinteste prin unire cu Dumnezeu devine o persoana noua, eliberata de orice pornire a instinctului, adica nu fara de instinct, dar cu libertatea de a gandi si trai fara a fi sub presiunea instinctelor, de a fi in controlul lor. Daca ne desavarsim prin unirea cu Dumnezeu crestem in special in Iubire. Dar daca iubirea noastra se resfrange doar asupra celor ce ne fac bine este conditionata si limitata de actiunile altora si nu e desavarsita. Dragostea desavarsita se rasfrange asupra tu-turor. Ii iubim, respectam si apreciem pe toti si pe toate pentru simplul motiv ca sunt create si tinute in viata de Bunul Dumnezeu.

El este sursa tuturor si daca vedem vreo nedreptate sa raspundem cu dragoste ajutand dupa cum ne indeamna inima raspunzand cu dra-goste.

In ceea ce priveste relatia cu vrasmasii este cel mai bine sa-I la-sam in plata Domnului ca zice Domnul:” A Mea este răzbunarea şi răsplătirea când se va poticni piciorul lor; că aproape este ziua pieirii lor şi curând vor veni cele gătite pentru ei”. (Deuteronomul 32,35). Daca nu putem sa-i iertam si sa-I lasam in plata lui Dumnezeu sa in-cercam macar sa nu raspundem cu rau, raului ce ni se face. Este foarte greu. Iata cum a facut Arhanghelul Mihail la vreme de incercare: “Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: “Să te certe pe tine Domnul!” (Iuda 1;9). Aceasta ar putea fi pentru noi un model de urmat si daca gasim ca este imposibil, sa cerem aju-torul lui Dumnezeu si ne va intari spre toata lucrarea cea buna.

Iar daca tinem manie si vrasmasie ne facem intai rau noua, ne schimba si ne transforma pierzandu-ne pace si curatia gandului, cum zice Mantuitorul nostrum Iisus Hristos; ”Iar cele ce ies din gură por-nesc din inimă şi acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om (Matei 15;18-20)

Sa ne rugam clipa de clipa zicand rugaciunea inimii: “Do-amne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu , miluieste-ma pe mina pacatosul(pacatoasa)”. Iar daca suntem in trafic sau concentrati la locul de munca sa ne facem bunul obicei de a ne indrepta cat mai des posibil gandul spre Dumnezeu zicand in gand si in inima o scurta rugaciune: “Doamne fii cu mine”, “Doamne nu ma lasa “ sau “Doamne miluieste-

me “. Orice cugetare este o rugaciune. Sa ne rugam incontinuu dar mai ales cand suntem in ispite.

Fie ca Bunul Dumnezeu sa ne miluiasca si sa ne poarte de grija in tot ceasul. Pr. Octavian

Acoperamantul Maicii Domnului - Acatistul si Predica Arhim. Cleopa Ilie

Părinţilor, fraţilor şi iubiţi credincioşi, Sfânta şi dumnezeiasca Evanghelie a duminicii de astăzi este una din cele mai scurte Evang-helii de peste an. Are numai patru paragrafe, adică patru versete, dar această dumnezeiască Evanghelie, deşi e atât de scurtă, cu atât este mai înaltă şi aduce Bisericii lui Hristos cea mai înaltă şi mai desăvârşită învăţătură pentru mântuirea sufletelor omeneşti. În Evanghelia de astăzi se cuprinde toată mântuirea omului, pe scurt, căci ea ne învaţă iubirea de vrăjmaşi. Nici un învăţător de lege de mai înainte n-a adus în lume o învăţătură aşa de desăvârşită pentru mântuirea oamenilor, precum cea cuprinsă în Evanghelia de astăzi, care este adusă de Însăşi Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu, de Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nos-tru Iisus Hristos, pentru noi, păcătoşii, şi pentru a noastră mântuire. Noi ne gândim că e cu neputinţă a se duce la îndeplinire cu lucrul învăţătura Evangheliei de astăzi. Dar nu este aşa; nu este deloc aşa. Bunul Dum-nezeu şi Prea Sfântul Mântuitor niciodată n-a spus vreo învăţătură în

lume care să nu se poată împlini de oameni. Căci El, fiind Dumnezeu desăvârşit, ştie adâncul neputinţei firii omeneşti. Şi cum a început El să înveţe această învăţătură a iubirii de vrăjmaşi?

Prin cuvintele: „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi asemenea lor” (Luca 6, 51). Iată cât de mare adevăr şi cât de mare dreptate se găseşte aici. Omule, vrei tu ca altul să-ţi fure locul tău? Sau să te ocărască, sau să te necinstească, sau să-ţi clătească lucrul tău, sau să se răzbune, sau să-ţi facă alt rău? Deci, dacă nu vrei, nu fă nici tu altuia! Eu nu vreau ca altul să mă vorbească de rău. Deci nu trebuie să-l bârfesc nici eu. Eu nu vreau ca altul să mă duşmănească; deci nu trebuie să-l duşmănesc nici eu. Eu nu vreau ca altul să fure din grădina mea sau din via mea; deci nu fur nici eu de la altul. Eu n-aş vrea să-l batjocorească sau să-l necinstească cineva pe copilul meu, sau pe mine să mă ocărască în public – să nu fac nici eu aşa! Eu n-aş vrea niciodată, când mă duc undeva, să mă treacă cineva cu vederea, ci aş vrea să-mi zică bună-dimineaţa, să mă cinstească şi să-mi dea atenţie; deci să fac şi eu tot aşa!Iată măsura dreaptă pe care n-o poate tăgădui nimeni: ce voiesc să-mi facă altul, să-i fac şi eu lui, şi atunci se păstrează toată dreptatea lui Dumnezeu şi dragostea caldă de aproapele.

Şi după ce a arătat Mântuitorul această dreptate şi această cumpănă a Evangheliei, a trecut la o învăţătură şi mai desăvârşită, adică să iubim nu numai pe prieteni, ci şi pe oricare om, fie chiar şi pe vrăjmaşi. Căci auziţi ce zice: „Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce dar este vouă? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii păcătoşilor dau cu împrumut, ca să primească înapoi întocmai” (Luca 6, 32-34): adică, aceia dau împru-mut, dar cu condiţia să li se dea înapoi întocmai cât au dat. Auziţi: „şi păcătoşii păcătoşilor”! Cine sunt aceştia? Când a zis „păcătoşii păcătoşilor” a arătat şi alt fel de păcătoşi, nu numai pe acei care se află în legea darului. Păcătoşi suntem noi, care greşim după ce am cunoscut voia lui Dumnezeu, iar păcătoşii despre care vorbeşte aici Mântuitorul sunt aceia care n-au cunoscut pe Dumnezeu, păgânii, care fac toată fărădelegea fără mustrare de conştiinţă, căci nu au lege. Deci aceia fac păcat chiar atunci când dau cu împrumut la vecinii lor sau la alţii, dar cu condiţia să li se dea înapoi tot atât, să nu lipsească nimic din măsura lor. Dar noi, când dăm, auzi ce trebuie să facem. Se spune în continu-

are la paragraful de mai sus al Evangheliei: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt, că El este bun şi cu cei nemulţumitori şi răi” (Luca 6, 35).

Iată deci altă învăţătură mai înaltă decât cea de la începutul Evan-gheliei de azi. Aceea ne-a spus să facem altora ce vrem să ni se facă nouă, iar aici a spus ceva mai înalt; a spus nu numai atâta, ci să faci bine chiar celui care te-a urât, să iubeşti pe acela care te duşmăneşte pe tine. Şi Apostolul ne învaţă în chip asemănător, sfătuindu-ne că nu se biruieşte rău cu rău, ci răul se biruieşte cu binele (Romani 12, 21). Dar noi, păcătoşii, zicem: dar eu cum să binecuvântez sau cum să-l iubesc pe acela care mă ocărăşte şi mă bate şi mă vatămă şi pururea mă ponegreşte? Cum să-i fac eu bine aceluia? Deci zicem că-i cu neputinţă aceasta. Că nu pot eu să-l mai iubesc pe acela care mi-a dat o palmă, sau m-a ocărât, sau mi-a luat ceva, sau m-a batjocorit, sau m-a vor-bit de rău faţă de altul. Da, aşa este: noi nu putem, pentru neputinţa noastră. Dar să nu credeţi că lucrul este în orice fel cu neputinţă. Lucrul este cu putinţă prin Dumnezeu, Care ne stă pururea într-ajutor, dacă noi ne silim. Cu puterea noastră nu putem face nimic bun. Dar cu puterea lui Dumnezeu – toate se pot. Căci zice Mântuitorul: „Toate sunt cu putinţă celui ce crede” (Marcu 9, 23). Dacă porunca aceasta înaltă n-ar fi împlinit-o nimeni, nici în legea darului, nici mai înainte de ea, am putea socoti această învăţătură peste putinţă. Păgânii şi alte popoare necreştine spun că este cu neputinţă ca să iubim pe cel ce ne face rău. Dar noi n-avem dreptul să zicem aceasta.

continuare la www.holyresurrectionparis.org

Despre Afecte sau Patimi

Întrebare: Afectele (patimile) sunt rele prin ele însele, sau din pricina unei întrebuinţări greşite? Vorbesc de plăcere şi întristare, de dorinţă şi de frică şi de cele ce decurg din acestea.

Răspuns: Afectele acestea ca şi celelalte, nu au fost create la început împreună cu firea oamenilor. Căci altfel ar intra în definiţia firii. Spun, învăţând de la marele Grigorie al Nisei, că ele odrăslesc (se nasc) în fire, după ce au pătruns în partea cea mai puţin raţională a ei, din pricina căderii din starea de desăvârşire. Prin ele, în loc de chipul dumnezeiesc şi fericit, îndată după călcarea poruncii s-a făcut în

om străvezie (vizibilă) şi vădită (clară, evidentă) asemănarea cu dobitoacele necuvântătoare. Căci trebuia, după ce s-a acoperit dem-nitatea raţiunii, ca firea oameni-lor să fie chinuită pe dreptate de trăsăturile iraţionalităţii (dobi-tociei) la care a fost atrasă prin voia ei, Dumnezeu rânduind prea înţelept, ca omul în felul acesta să vină la conştiinţa măreţiei sale

de fiinţă raţională.Cu toate acestea şi afectele devin bune în cei ce se străduiesc,

şi anume atunci când, desfăcându-le cu înţelepciune de lucrurile trupeşti, le folosesc spre câştigarea bunurilor cereşti. De pildă: pofta o pot preface în mişcarea unui dor spiritual după cele dumnezeieşti; plăcerea, în bucuria curată pentru conlucrarea de bună voie a minţii cu darurile dumnezeieşti; frica, în grija de a ocoli osânda viitoare de pe urma păcatelor; iar întristarea, pocăinţa care aduce îndreptarea de pe urma păcatului din timpul de aici. Şi scurt vorbind, asemenea medi-cilor înţelepţi care vindecă prin trupul veninos al viperei o muşcătură înveninată sau care se va învenina, să ne folosim şi noi de aceste af-ecte spre înlăturarea răutăţii celei de faţă sau a celei ce va să fie şi spre dobândirea şi păzirea virtuţii şi a cunoştinţei. Precum am spus deci, acestea devin bune prin întrebuinţare în cei ce îşi robesc orice cuget spre ascultarea lui Hristos.

Iar dacă Scriptura vorbeşte de vreun afect de acesta la Dumne-zeu sau la sfinţi, o face în ce priveşte pe Dumnezeu pentru înţelegerea noastră, exprimînd prin afectele noastre faptele mântuitoare şi binefăcătoare ale Providenţei; iar în ce priveşte pe sfinţi, întrucât nu se pot exprima raporturile lor spirituale cu Dumnezeu şi dispoziţiile lor prin grai omenesc, fără afectele cunoscute firii.

Sfântul Maxim MărturisitorulFilocalia, vol.III, Maxim Mărturisitorul. Răspunsuri către Talasie,

Editura Apologeticum, 2005, p. 41-43.Comentariu al Pr. Dumitru Stăniloae:“Afectele sunt considerate de Sf. Maxim ca trăsături iraţionale

pătrunse în firea omului după căderea în păcat şi apropiindu-l de ani-

malitate, întrucât şi animalele reacţionează iraţional prin aceste af-ecte la ceea ce văd. Prin ele trupul e pus repede în mişcare spre tot ce apare omului vrednic de râvnit, precum repede se contrage din faţa celor primejdioase. În starea primordială omul îşi călăuzea viaţa cu totul raţional. Trupul nu a scăpat prin mişcări anarhice şi dezordonate, sub conducerea raţiunii şi a voinţei. Acum, chiar în starea de renaştere, aceste afecte nu mai pot fi scoase din fire. Dar ele se pot folosi spre un scop bun. Gândurile curate şi raţionale n-ar putea mişca uşor trupul nostru, ajuns sub puterea acestor factori iraţionali dar foarte dinamici, spre ţintele fixate de ele. De aceea caută să câştige pentru aceste ţinte afectele, ca prin impulsul lor să mişte uşor trupul prin ele.

Se ştie că ideea teoretică nu prea are efect în ce priveşte trans-formarea omului, până ce nu câştigă simţirea lui în favoarea ei. Calea de la idee spre hotărîrea bună duce prin sentiment. Aceasta e poate ceea ce numeşte “sublimarea afectelor“, în care atribuie un mare rol imaginaţiei. Aceasta este şi calea pe care devine credinţa o putere transformatoare a omului. Ea converteşte afectele spre alte ţinte, spre Dumnezeu. O credinţă care nu dă astfel de roade, întinzându-se asu-pra întregului om, e ceva de neconceput şi e de mirare cum ea poate fi susţinută de protestanţi. Dumnezeu e lipsit de afecte. De asemenea îngerii care sunt minţi pure. Aceasta va fi şi partea noastră în viaţa vi-itoare. Căci spune Sf. Maxim: “Afectele care conservă firea în viaţa de aici nu se pot muta împreună cu noi la viaţa nemuritoare şi vecinică“

Mica Publicitate

Servicii Postale. Toti cei ce vor sa trimita pachete in Romania, va rugam sa le aducetila adresa fam. Iacob Nicoara: 1237 148 th. Ave San Leandro. Tel. (510) 614-2122 sau cell: (510) 453-0171Servicii Postale.Va oferim servicii postale catre Romania (colete) 19505 Alana Rd. Cas-tro Valley CA 94546 fam. Hangea Cristian si Camelia (510) 317-9896

Traduceri Autorizate: RO/ EN - EN/ RO (certificate de nastere, casatorie, etc.) Traducator autorizat Engleza-

Franceza, autorizatie eliberata de Ministerul Justitiei numarul 6345 din anul 2002. Trimite documentul de tradus scanat prin email la mona_euro@yahool.com si primesti traducerea notarizata a documentului prin posta. Plata: Check sau PayPall. Mai multe informatii la (925)297-9344. Ramona