MARIUS CIOBOTA

STILISTICA PREDICII

Spanlugn*

" CUPRINS

Argument ............9Premise conceptuale pentru o stilisticl a predicii. ... ... .. 15

Stilul omiletic... . .........42Valenle afective ale discursului omiletic ....73

Predica Mitropolitului Bartolomeu Anania.

fupecte de stil gi limbi literari. ......154Incursiuni stilistice in Cuuintele lui Niiolae Steinhardt..248

Teologie gi limbaj artistic........ ....282

Despre farmecul omiliei atipice. .....327

in loc de concluzii..... . ........354Referinge bibliografice...... ....r.....357

Anexd:GregoryKneidel,,,Homiletics", inThomas O. Stroane

(editor), Encychpedia of Rhetoric, 'Oxford University Press,

2001 (traduceredinlimbaenglezi). .....371

I

Premise concErtualepentru o stilisticd apredicii

In contextul celorlalte diviziuni clasice (inaentio, dis-

positio, memoria qi actio), privite ca etape ale unei progresii

structurale, elocutio reprezinti funqia estetizant-persuasivi a

discursului, modul in care care oratorul alege;i utilizeazi mij-

loacele lingvistice adecvate subiecrului pe care il trateazi. Ter-

menul ca atare provine din paideia latini, fiind consacrat de

Quintilian in monumentala lui sintezi asupra retoricii antice,

insi originile conceptului sunt mult mai indepirtate, dator6.n-

du-se nobilei preocupiii umane, crescinde odati cu veacurile,

pentru calitatea estetici a vorbirii gi, mai tirzit,.ascrierii. Pre-

decesoarea incontestabili. a stilisticii este, deci, clasica gtiinli

(,,proto-gtiinEi', cu termenul lui Roland Barthesl) a retoricii

1. Roland Barthes, ,,IJancienne rh6torique", in Comm*nications, 15,1970, p.173.

15,

Marius Ciobotd

greco-romane. Marea virtute artistici sumarivi" a omului cul-

tivat din Antichitate - rtryn pr1roprrcr1, in formularea Sta-

giritului sau Ars bene dicendi, dacd imprumutim sintagma lui

Quintilian - isi avea in buna exercitare a stilului un principiude bazi. Dezbituti amplu de Aristotel, mai tntii in poetica,

apoi in Retorica, ideea de stil ()"6$q) sau elocuyie a devenit o

teml" predilecre a retoricii (deveniti aziflologie, in sensul larg

al termenullui, deprieteniefayd de cuu,int), generAnd, in timp,analitici dintre cele mai variare: oratorici (clasica retorici si

neoretorica - reoria argumentS.rii), lingvistica (sintaxa, etimo-

logie, lexicologie, pragmatici g.a) filozoficd. (filozofia limbaju-lui), teologici (asa numita teologie a Cuahntuluz), literari (teo-

ria si critica literarL, stilistica esteticd), comunicaEionala (teoria

comunici.rii, analiza discursului) etc. Atentia acordati expre-

siei lingvistice a unui mesaj, odati cu ciurarea mijloacelor de

perpetua imbunitigire, consriruie esenta actului de teoretizare

a stilului, ,,considerar consubstantial cu limbajul ca fenomen

de culturi'1.

Yazdnd in elocuEie cea mai dificili pame a oraroriei, ilustrulretor si pedagog care a scris Institutio oratoria identifica urmi-toarele virtugi ale exprimi.rii cultivate: corectitudinea grama-

l. Ileana Oaicea, Istoriafici si Enciclopedici, 1988,

stilisticii romine;ti, Bucuresti, Editura $tiinli-p. 38.

t6

Premise conceptuale ?entru o stilisticd a predicii

ticali (,,emendatus"), claritatea (,,perspicuitas"), frumusegea

(,,ornatus") si proprietatea cuvintelor (,,aptus"). Echivalabil cu

pathos-ul verbal (intrucAt flntegte mai cu seami afectivitatea

destinatarului), conceptul retoric de elocutio cultivi, a;adar,

organizarea lingvistici. a discursului dupi idealul frumusegii,

cizelarca formei, nicidecum obnubilAnd prin acestea conginu-

tul de idei, ci sprijinind receptarea lui in cele mai bune condi-

gii psihoafective. Este la fel de important si amintim ci retori-

ca antici., in calitatea sa de venerabil5" inaintasi a stilisticii, s-a

aritat preocupata de studiul si imbunitipirea continui a efec-

telor limbajului (aspect vizat astlzi de o disciplini universitari

- pragmatica lingvistici - ramuri care valorifici interferenEa

psiholingvisticii si a sociolingvisticii), prin conceptul influent

de adecuare (gr. nprlnrrlv,lat. aptum, Accommodatum) definibll

prin corespondenga cAt mai armonioasi intre idee si cuvAnt,

dar si intre cuvinte in formagiile sintactice pe care acestea le

constituie. Vorbitorul gi scriitorul de astizi au preluat din ci-

vilizaEia retoricii principiul discursiv esential care prevede va-

lorificarea circumstangelor socioculturale specifice acehi hic et

nunc ciLuia i se adreseazi..in acest context, adecvarea elocu-

gionari presupune potrivirea ideii in cuvint pe criterii etice si

estetice deopotrivi. Sub influenga metodologicd"a retoricii, cu

care omilia crestini tncepe si comunice vizibil abia in secolul

t7

Marius Ciobotd

aI I\A]ea, graEie fostilor retori devenigi Doctores Ecclesiae (vasi-

le cel Marel, Grigorie de Nazianz, Ioan Hrisostom, Augustin,Ieronim s'a.), discursul omiletic (cu vidite accenre conversati-

ve pin5" atunci) preia forma exclusiv monologali. gi, odati" cu

ea, procedeele de infrumuseEare verbali incetigenite de spi-

1. Formatia retorici a dascilului capadocian imbraci o admirabili. for-mi duhovniceasci. in acest pasaj de teorie omiletici Iiurit ca introducerepenrru celebra sa omilie la cuvintele biblice ,,Ia aminte de tine insugi":,,Dumnezeu, Creatorul nosrru, ne-a dat uzul vorbirii, ca si descoperimunii altora simgimintele inimilor, si, datoriti. naturii noasrre comune, sifacem cunoscute celorlalgi oameni gindurile noasrre, danduJe ra iveali caniste cimiri ascunse ale inimii. Daci am fi alcituiti numai din sufet, ne-am lntelege unii cu altii numai prin gnndire; dar pentru ci sufetul nostruisi zimisleste gxndurile in ascuns in trup, ca sub o perdea, este nevoie decuvinte gi de nume ca si facem cunoscute cele afate in adincul nostru.cind gindirea noastri e rostiti, arunci esre purtati de cuvint ca de o lun-tre, stribate aerul si trece de la cel ce griiegte la cel ce aude. Daci e ticereadinci si liniste, cuvintul poposeqte in urechile ascultitorilor ca intr-unport lin{tit si nebXntuit de vi.nturi; daci, insi., zgomotul ficut de asculti-tori sufli impotriva lui ca o furtunS. cumpliti., arunci, cuvantul naufragia-zi, risipindu-se in aer. [...] Greu de prins este cuvintul adevirului gi resnepoate sci.pa celor ce nu sunt cu luare aminte. De aceea, Duhul a randuit cael si fie scurt si strins, si spuni mult in pugine cuvinre, ca prin scurrimealui sr poati fi usor de linut minte. cdfresc este ca o cuurntare bund sd nu-siascundd ideile in cuainte obscure, dar iirl sd aibd idei de prisos ;i goale, caresdnu atace tema in miezul ei. (subl.n.)", Sltntul Vasile cel Mare, S*ieri.omilii k Hexaimeron. omilii k Psalmi. omitii;i cuudntdri, traducere, in-troducere, note si indici de Pr. Dumitru Fecioru, Colecgia piringi si Scri-itori Bisericegti (PSB), vol.77, Bucuresti, Editura Institutuiui Biblic gi deMisiune al Bisericii Ortodoxe RomAne (E.I.B.M.B.O.R.), 19g6, p.365.

18

Premise conce?tuale ?entru o stilistica.a predicii

ritul clasic al elocingei. Constituind o veritabila ,,podoabi a

cuvAntului", asa cum le-a numit Ioan Piuariu Molnar, fguribde stil sau tropii (in esenji metdfora gi toate ramificaEiile ei)

sunt valori expresive rezultate din explorarea resurselor limbii,

constituind, ad. meliorem, mijloace de combatere a cligeului

;i a stereotipiei in vorbire sau scris. Impactul perlocugionar

al discursului insuflegit de figuri retorico-stilistice echivaleazi

cu angajarea cognitivi a receptorilor in descoperirea sensului

imbogiqit al expresiilor puse in valoare de orator. intre fondul

ideatic al predicii ;i expresie, cea din urmi necesiti un infinit

mai intens efort de rafinare. AsimilAnd acest infelept princi-

piu, elocutia omiletici pistreaz| regula simplitagii, a modera-

tiei ornamentale gi a naturalegii, tocmai ca rezultate ale unei

stradanii stilistice bine ascunse. Departe de a vedea in aceasta

un scop, Biserica poate valorifica posibilitiple expresive ale

mesajului siu ca mijloace de a-i spori acestuia efectivitatea.

Beneficiile ar fi, prin urmare, unele de naturi spirituali, con-

forme cu idealul crestin. Cultivind aceste trisituri, stilul am-

vonului va reugi ,,sI" persuad eze atunci cAnd nu se gindegte si

farmece"l, intrucAt, prin demnitatea sa, niciodati reductibili.,

l. M. Hamon, Tiaiti de la predicatiaz, Nouvelle edition, Paris-Lyon,

Libraire Victor Lecoffre, 1880, p.148 (,,on persuade qu'on ne pense pas ir

charmer").

l9

Pre dica mi*op o litului Barto lomeu AnAniA,Aspecte de stil gi limbd literard

Ierarh ortodox al Clujului timp de aproape doui decenii,

ales in aceasti demnitate bisericeasci dupi o biografie deloc

banali si cu un veritabil prestigiu in lumea literelor, Barto-

lomeu Anania ocupi deja un loc special in istoria amvonului

romAnesc. Urmele sale in istoria si in constiinga romAneasci au

fost mult apreciate, dar ;i, pe alocuri, din unele minore sen-

timente omene;ti, contestate. Fizionomia sa culturali unegte

harurile dramaturgului, al poetului, al romancierului si al te-

ologului, farl" ca aceasti ordine si constituie si o ierarhie, ci,

in mod natural, un aliaj al individualitigii din care a rezultat

o operi griitoare prin sine. S-ar putea considera ci intersecgia

acestor trisituri pe canavaua aceleiasi firi a dat RomAniei pe

clericul racordat prin vocatie la cultura literari de performanti.

gi pe scriitorul ndscut, nuficut care a slujit, cu distincgie uni-

t84

Predica mitropolitului Bartolomeu Anania. ,4specte de stil / limbd literard

ci, gAndirea, scrisul si viata Bisericii. Figura plurivalenti a lui

Bartolomeu Anania a marcat comunitatea cregtinS" din Cluj

mai cu seami prin activitatea predicatoriali pe care ierarhul a

desftgurat-o. Astazi, dupi ce zilele sale cu noi s-au preschim-

bat in vegnicia sa cu El, exemplaritatea invatitoreasca a lui

Bartolomeu Anania ne obliga la rilgaatri analitice mobiliza-

toare. Avind atributele unui model, opera sa de amvon se cere

explorati, asemenea unei surse adAnci gi vitale, in toate arti-

culagiile ei.

Omiliile lui Bartolomeu Anania incep, aproape de 6eca-

re dat5., cu o secventS" narativS., insi. o naralie artistici, abil

orientati tematic, pusi ln slujba unei construcgii ideatice

remarcabil stipAnite in ansamblul ei de arhitectul omiletic.

Predicatorul istorisegte fragmentul de Evanghelie cu intengia

bine direcgionati de a misura un orizont hermeneutic, atent

conectat apoi cu restul argumentafiei. Pericopa biblicl nu este

doar parafrazati, indistinct gi placid, cum se procedeazi in

atatea cazrri, ci este asezati., cu viziune de ansamblu, la te-

melia edificiului de sens al cuvAntirii. Iati un prim si esenlial

principiu omiletic, reflectat cu acuratefe in textele lui Ana-

nia: predica se hrinegte din cuvintul sacru si nu-l pirise;te

pAni nu i-a rotunjit la perfectie semantica teologici si aplica-

bilitatea in plan etic. Pe lXngi. apartenenta ei la dimensiunea

185

Marius Ciobotd

harici a texrului biblic integral, calirare pe care o risfringegi asupra conrexrului, isrorisirea preluati din Sfrnta Sciptu_

ri. are purerea de a sensibiliza invitilturile trarate. Tehnica de

redare a dialogului personajelor biblice rranspune auditoriul,pe nesimtite, ln atmosfera, sacri si fireasci in acelasi timp, a

acestor conversarii. Astfel, beneficiind de perifraze variate, pri-ceperea diegetici a mitropolitului clujean sporegre farmecul

universului de fapte si persoane ale Bibliei. Scriitorul exersat

in romane, poeme religioase, portrete biografice si dramatur-gie ;tie si dea culorile potrivite tabloului pe care si-l doreste a

fi sistemul de referinti al intregii predici. Sunt de altfel calititipe care 9i Tirdor Arghezi, parintele si.u literar, i le-a evidengiat,

cu darul lui inegalabil de a aduna frumusegea in cuvinre: ,,sti._

pXneste limba magistral;i miiestriile lui cresc inalt, sporite de

un talent desflsurat in sus"l. Ca om care, potrivit mirturiei

l. Tudor Arghezi, in Predoslouie la Valeriu Anania, Greul pdm,intului.O pentalogie a mitului rominesc, Bucuresti, Editura Eminescu, I 9g2, p. I g.Peste decenii, dqi, din picate, postumi penrru cel vizat, a,rea si" ,rini ;icaracterrzarea altui literat, Dan C. Mihiilescu, Ia adresa personalitlfigi operei insolite ale lui Bartolomeu valeriu Anania. Din multitudineade expresii cu care savurosul critic scrie despre Anania se distinge una,aceea care ii atribuie mitropolitului de la cluj ,,lectia rostitorului crestin;i a pilduitorului moral, redutabila forgi a evocatorului', sau, cel maireprezentativ spus, ,,harul truditorului intru cuvAnt,,; in rev. Tabor, m.l,anul V aprilie 201 1.

186

i Predica mitropolitului Bartohmeu Anania. Aspecte dr stil;i limbd literari

proprii, ,,a lucrat pe cuvAntul gAndit, scris gi rostit", conside-

ri.ndu-l o adevirati ,,hrani vie"1, in persoana lui Bartolomeu

Anania au convietuit scriitorul cu har, conexat prin natura sa

lapoiesis-uI care constituie alimentul nematerialnic al marilor

creatori, si teologul format la scoala Sfintei Scripturi ;i a Plrin-

gilor Bisericii, dintre care pe Ioan Guri de Aur il pomenea cel

mai des. Faptul are totodati meritul de a-l caracteriza etic pe

autor. Acest amalgam, care subzisti cuceritor in orice pagin6,

sau cuvAntare a mitropolitului, scoate la iveali o personalitate

puternici., deseori atipicl, dar neclintiti in consecvenga ei faga

de idealurile pe care le-a flntit si nedispusa la compromisuri cu

servitutile inerente viegii tntre oameni qi sub uremi.

Desi nu preferl exordiul prin insinuagie, Anania se arati

iscusit in valorificarea potenlei argumentative a fiecirei com-

ponente a pericopei biblice care fondeazl mesajul predicii.

Naratia este cea care 1l ajutl,la stabilirea pivotului semantic, a

,tramei" omiletice. lga ci nu reciteste textul in auzul tuturor,

ci preferi si-l parafrazeze atent, dAnd accentul de rigoare punc-

telor care pot construi semnificatia doriti. Aici, competenfa sa

dramaturgici devine arti. Din acest motiv, nu se gribegte si.

dea rezolutii axiomatice, nu simplifici. Dimpotrivi, igi tine

1. Valeriu Anania, ,,Limba noastri, limb5, sft,nti', in Dacia literard, m.--8,2012, p. 42.

187