7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 1/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
1
Teza de doctorat
„Discursul mediatic asupra fenomenului dizabilității/ handicapului
Studiu comparativ România – Franța”REZUMAT
Conducător științific Doctorand
Prof. univ. dr. Ioan Drăgan Cristina Popescu
Introducere. Cadrul general
Lucrarea de față a pornit de la o întrebare inițială referitoare la rolul ocupat de către
mass media în promovarea vizibilității diferitelor chestiuni sociale. Astfel, a fost reținut
subiectul handicapului, și mai precis modul în care persoanele cu dizabilități pot găsi o cale de
acces la spațiul public, în calitatea lor de cetățeni cu drepturi depline. Următoarele întrebări auapărut ca și consecință firească : mai putem evoca astăzi stigmatizarea în cazul acestor
persoane ? Putem încă vorbi despre handicap în termini de cauză organică cu influențe directe
în modelarea identității individului ? Sau, dimpotrivă, putem oare considera handicapul drept
indicator al acelei funcții a unei societăți democratice care constă în egalizarea șanselor
tuturor membrilor săi de a participa la viața publică ?
Pentru a răspunde la aceste întrebări, ne-am îndreptat privirile înspre două spații
culturale cu tradiții diferite, România și Franța. Deși handicapul pare să fie conceput în modasemănător în mai multe țări, definițiile din diferitele dicționare stând ca mărturie,
reprezentările prezente la nivelul societății sunt cu mult mai eterogene, fapt ce poate fi
explicat prin evoluția și contextul socio-istorice specifice fiecărui spațiu cultural. Lucrarea s-a
oprit deci asupra unui actor binecunoscut care vehiculează reprezentări și stereotipuri
specifice unei societăți, mass media. Pentru aceasta, a fost deci luat în considerare discursul
vehiculat în special de presa scrisă națională franceză și română, reținând patru ziare
generaliste: Evenimentul Zilei și Jurnalul Na ț ional pentru spațiul românesc, Le Monde și La
Croix pentru spațiul francez.
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 2/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
2
Mass media nu sunt prezentate ca o simplă oglindă a ceea ce se întâmplă în societate.
Ele se constituie mai degrabă în actori activi ai spațiului public, iar discursul mediatic
participă direct la procesul de construcție a realității.
Structura lucrării. Metodologia utilizată și principalele rezultate obținute
Un prim capitol delimitează obiectul a cărui evoluție va fi ulterior analizată în mass
media. Se prezintă deci dizabilitatea/ handicapul ca şi noțiune care dispune de o definiţie
complexă atât în spațiul român, cât și în cel francez. În al doilea rând, după clarificarea
noțiunii, sunt prezentate diferitele tipuri de handicap și sunt subliniați termenii care fac parte
din universul dizabilității/ handicapului. Sunt oferite definiții operaționale ale handicapului,
dar și clarificări din perspectiva unor bine-cunoscute teorii din domeniul științelor sociale,
precum teoria stigmatizării elaborată de Erving Goffman, sau teoria liminalit ăț ii adaptată de
Robert Murphy în contextul dizabilității. Handicapul apare în același timp ca și obiect de
interes pentru politicile publice europene care prevăd, printre altele, semsibilizarea presei cu
privire la cauza persoanelor cu dizabilități. Pentru a întregi prezentarea contextului politic,
social și cultural, capitolul urmărește și evoluția istorică a subiectelor despre handicap în presa
franceză și română începând cu perioada de imediat de după al doilea război mondial.
Următorul capitol se oprește asupra rolului jucat de mass media la nivelul spațiului
public. Conform lui Denis McQuail și Sven Windahl, acestea nu au neapărat un efect direct
asupra fiecărui individ, dar putem vorbi în schimb despre efecte indirecte asupra normelor și
valorilor specifice une societăți. Mass media prezintă un fel de imagini de referință la care
publicul lor va face apel în momentul în care trebuie să evalueze ceea ce se petrece în mediul
înconjurător. Pentru a înțelege mai bine acest rol al mass media, mai multe teorii explicative
sunt prezentate. Este vorba despre teoria agenda setting, ulterior completată de teoriile cu
privire la framing effect și priming effect. Chiar dacă este vorba de teorii aplicate mai ales în
contextul comunicării politice, ele pot avea un potențial explicativ și în situația tratată de
lucrare. Handicapul este prezentat într-o perspectivă politizată, de revendicare a unui rol de
actor activ al spațiului public. Presa este departe de a fi neutră, ea influențează opiniile și
comportamentele politice (înțelese în sens larg) ale publicului.
După ce se precizează importanța studiului mass media și principalele teorii care pot
servi drept cadru teoretic, lucrarea pune în scenă mai multe studii despre mediatizarea
dizabilității la nivelul mai multor spații culturale și politice. Aceste cercetări cu privire la
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 3/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
3
modul în care mass media vorbesc despre handicap intervin mai ales în spa țiul disciplinar al
studiilor anglofone despre dizabilitate, denumite și disability studies. Acestea moștenesc în
mod direct paradigma cultural studies. Nu este o coincidență faptul că din această perioadă
datează și începuturile modelului social al dizabilității. Conform acestui model, dizabilitatea/
handicapul nu ar fi o caracteristică internă unei persoane, ci ar fi mai degrabă produsul
interacțiunilor dintre persoana cu dizabilități și mediul său înconjurător. Acest nou model
social înlocuiește o veche modalitate, mai degrabă medicală, de a descrie persoana cu
dizabilități. În noua viziune, persoanele cu dizabilități sunt membrii cu drepturi depline în
societate, actori ai spațiului public, ce părăsesc spațiul privat care le era rezervat în urmă cu
câteva zeci de ani. Această schimbare de statut, precum și trecerea de la viața privată la viața
publică va atrage atenția asupra unui nou actor determinat în reprezentarea dizabilității. Mass
media pot asigura acum vizibilitatea persoanelor cu dizabilități în spațiul public. Acestea se
constituie într-un grup minoritar cu propriile revendicări și interese. Cercetări în domeniul
stereotipurilor vehiculate de mass media în legătură cu persoanele cu dizabilități sunt pentru
prima dată efectuate în anii 1990. Mai multe tendințe se remarcă la nivelul acestor studii, în
funcție de proveniența lor geografică. Astfel, în țările anglofone, cercetătorii se integrează în
același timp în două tipuri de studii: disability studies și media studies. În Franța, cercetările
despre media și dizabilități nu fac parte dintr-un curent foarte larg. Este mai degrabă vorba de
preocupări punctuale, vedem astfel cum studii singulare apar la nivelul științelor umane și
sociale, fiind realizate fie de sociologi, fie de psiho-sociologi sau, mai recent de cercetători
din domeniul științelor comunicării. Televiziune, cinema, radio, presa scrisă sunt studiate rând
pe rând, în timp ce internetul rămâne încă foarte puțin explorat. Ca și media recent, el are
acestă specificitate de a permite persoanelor cu dizabilități să se exprime cu mai multă
ușurință.
Revenind asupra studiillor deja efectuate cu privire la mass media și la dizabilitate,
acestea se pot clasifica în trei mari categorii: studii care se concentrează asupra discursuluimediatic și asupra reprezentărilor transmise; studii care analizează în special publicul format
din persoane cu sau f ără dizabilități și studii multicentrate, în sensul că sunt orientate înspre
diferite obiecte de interes din cadrul cercetării mediatice. Capitolul descrie deci rezultatele
câtorva studii realizate pe marginea modului în care mass media vorbesc despre dizabilitate.
Se arată de asemenea și în ce măsură aceste studii constituie surse de inspirație pentru propria
cercetare, subliniindu-se elementele de reținut pentru demersul metodologic, dar și pentru o
comparație cu rezultatele finale.
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 4/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
4
Odată identificate modalitățile în care alți cercetători ai presei s-au raportat la
chestiunea dizabilității, este momentul introducerii bazelor metodologice care ajută la
realizarea propriei cercetării. Erving Goffman în cartea sa Asiles (1968) subliniază importanța
unei bune delimitări a conceptelor în perspectiva unei analize sociologice. În același fel,
lucrarea î și propune să delimiteze conceptele folosite în demersul de înțelegere a discursului
mediatic cu privire la dizabilitate. Sunt deci prezentate instrumentele analizei discursului care
pot servi la o mai bună înțelegere a mesajului mediatic. Lucrare explică ce se înțelege prin
discurs și prin analiza discursului în general, pentru a vedea mai bine în final ce anume
implică analiza discursului mediatic. Este prezentat modul în care discursul a fost definit de
către diferitele discipline, punându-se accent asupra aspectelor sociologice.
Lucrarea efectuează mai degrabă o analiză calitativă a datelor despre handicap, chiar
dacă analiza cantitativă î și face și ea simțită prezența. Două mari componente ale discursului
mediatic sunt luate în considerare: pe de o parte forma sub care sunt tratate subiectele, pe de
alta conţinutul propriu-zis al articolelor analizate. Se caută deci răspunsuri la două mari
întrebări : Cum ? şi Ce se spune ? De fapt prima întrebare conduce către analiza dispozitivului
mediatic, cea de-a doua urmăreşte conţinutul mediatic. Analiza formei include analiza
rubricilor în care se găsesc articole despre handicap, analiza frecvenţei de apariţie a articolelor
şi analiza genurilor jurnalistice în care s-ar încadra articolele care tratează subiectul
handicapului. În analiza rubricilor sunt incluse titlurile rubricilor sub care apar articolele
reţinute. Clasificarea genurilor de articole despre handicap a constituit un alt element al
analizei. Cum se poziţionează ziarele în raport cu dizabilitatea? Articolele despre handicap
capătă forma informării sau a comentariului ? Clasificarea genurilor deja prezentate a
constituit un punct de sprijin pentru răspunsul la această întrebare.
A doua parte a analizei este strâns legată de conținutul propriu-zis al articolelor.
Acestea reunesc diferitele surse, sau mai degrabă diferiţii informatori, analiza citatelor şi
analiza contextului care au ca scop sublinierea reprezentărilor despre handicap vehiculate demedia. Analiza surselor are ca obiectiv identificarea celor care vorbesc în interviurile luate de
ziarişti. Este vorba despre reprezentanţi ai autorităţilor, despre medici sau despre persoanele
cu deficienţe înseşi? Cum s-ar putea defini polifonia sau eterogeneitatea enunţiativă a
articolelor despre handicap? Discursul informatorilor este un discurs raportat, poate fi în stil
direct sau în stil indirect. Toate aceste elemente: rubrici, lungimea articolelor, genurile
jurnalistice, sursele, citatele servesc în prezentarea construcţiei mediatice a handicapului. În
acelaşi timp, analiza câmpurilor semantice (economic, politic, social, axiologic, medical) ajută în determinarea reprezentărilor despre handicap. Câmpurile semantice vor fi transformate
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 5/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
5
ulterior la nivelul analizei propuse, integrate fiind unor unități mai mari, unor modele
explicative sau de înțelegere pe plan mediatic a dizabilității.
Modul de selecționare a articolelor care vorbesc despre dizabilitate/ handicap este și el
prezentat. Inițial sunt alese două ziare de referință din spațiul francez și două ziare de referință românești. Perioada de apariție a ziarelor este cuprinsă între 2004 și 2008, fiind deci vorba de
primii cinci ani ce urmează lui 2003, an dedicat la nivel european îmbunătățirii situației
persoanelor cu dizabilități. Acest an reprezintă un moment important, mai ales la nivelul
Uniunii Europene, deoarece marchează conștientizarea importanței politicilor publice în
promovarea unor standarde de viață îmbunătățite pentru persoanele cu dizabilități. Dată fiind
cantitatea importantă de articole pe parcursul celor cinci ani în cele patru ziare alese, o a doua
selecție a fost efectuată, reținându-se astfel două luni (februarie și decembrie) pentru fiecare
dintre cei cinci ani.
După stabilirea ziarelor și a perioadei, s-a f ăcut apel la bazele de date pentru strângerea
articolelor. Mai multe criterii au stat la baza selecției ulterioară a articolelor astfel identificate.
Pentru selecționarea articolelor din cele două ziare franceze, au fost consultate trei baze de
date cunoscute: Lexis-Nexis, Europresse și Factiva. Au fost consultate de asemenea și
arhivele online propuse pe site-urile ziarelor. Cercetarea s-a bazat pe o ecua ție simplă de
căutare în bazele de date. S-a introdus astfel termenul handicap* în cazul celor două ziare
franceze. Căutarea a fost puțin diferită în cazul celor două ziare românești, deoarece pe lângă
termenul handicap, avem un al doilea, mai nou apărut în limba română: dizabilitate
(neologism având ca sursă cuvântul englez disability).
Termenii de mai sus au fost căutați în întregul text al articolelor, nef ăcându-se
deosebiri între titlu, introducere sau textul propriu-zis. S-a constatat că termenul handicap este
polisemic. Pentru studiul prezent nu a fost reținut decît acel sens principal care trimite în mod
direct la persoanele cu deficiențe, handicapul transformat în metaforă economică, politică,
sportivă sau chiar socială nef ăcând obiectul lucrării. Presa scrisă a fost aleasă spre studiu din
mai multe considerente: accesul simplificat la bazele de date, posibilitatea de a dispune de
textul articolelor în fomat electronic fapt ce permite o analiză mult mai detaliată a mesajului
mediatic. Desigur, presa scrisă nu este cea mai importantă în termeni de audiență în
comparație cu televiziunea, de exemplu, cu toate acestea, accesul la informații poate constitui
un criteriu determinant pentru alegerea efectuată. Ziarele reținute fac parte din presa cotidiană
națională din România și din Franța. Am putut astfel determina în ce fel presa caracterizează
dizabilitatea, constituind-o într-un subiect pe agenda sa. Scopul comparației între cele două
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 6/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
6
țări este acela de a permite o privire în același timp internă si externă asupra subiectului
dizabilității. În plus, presa de calitate a fost privilegiată în raport cu presa de scandal, chiar
dacă distincția dintre cele două tipuri de presă tinde să se estompeze în contextul românesc.
Trebuie subliniată totuși una dintre funcțiile importante ale presei de calitate, aceea de a
atrage atenția asupra relațiilor care se pot stabili între diferitele evenimente. Ziarele populare
pun mai mult accentul pe efectele evenimentelor.
Cadrul metodologic mai sus menționat va permite facilitarea analizei corpusului de
presă. Evaluarea rezultatelor obținute face obiectul unui nou capitol. Astfel, aflăm că
imaginea dizabilității în mass media este un subiect particular a cărui analiză se poate
descompune în trei mari capitole. Pe de o parte regăsim faptele care stau la baza spuselor
jurnalistice, apoi modul în care se prezintă dizabilitatea în paginile ziarelor, mai precis
punerea în pagină și prezentarea vizuală. În al treilea rând putem vorbi despre constituirea
unui discurs specific fiecărui ziar, cu un conținut caracteristic. Analiză parcurge deci trei
spaţii proprii oricărui produs mediatic, după cum afirmă Jean-Pierre Esquenazi (2002).
Acestea poartă numele : deixis, index şi referen ţ ial. Referen ţ ialul vorbeşte despre un fragment
de realitate reluat în media, deixis se referă la forma de comunicare propusă publicului de
către instanțele mediatice, indexul corespunde căutării informaţiei de către ziarist, interacţiunii
sale cu sursele şi reconstrucției mediatice pe care o va propune în raport cu subiectul ales.
Sunt fi deci analizate, pentru a determina un prim cadraj, subiectele și evenimentele evocate
de ziarele alese în raport cu dizabilitatea, fiind pusă în lumină frecvența de apariție a
articolelor, diferitele tipuri de handicap și de deficiențe selecționate de ziariști, sursele la care
fac apel și modul în care le citează. Se subliniază mai apoi importanța dispozitivului mediatic
în ierarhizarea informațiilor prin intermediul rubricilor și al titlurilor. La rândul ei, încadrarea
unui text jurnalistic într-un gen specific, îi va oferi acestuia o destinație specifică la nivelul
interpretării pe care publicul o va face cu privire la mesajul transmis. În final, se identifică
diferitele modele de vorbire despre handicap, diferite lumi din care acesta face parte, diferitecadraje explicative care au o configurație specifică, incluzând personaje caracteristice, un
limbaj și un context propriu.
Potrivit lui Bernard Berelson, media sunt diferite nu numai pentru că au audienţe
diferite, ci şi pentru că tratează aceleaşi subiecte în manieră diferită. Aşadar handicapul apare
construit sub forme diferite în funcţie de specificităţi legate de elemente de conţinut şi de
formă caracteristice fiecărui ziar. Lucrarea pune deci în evidență specificitățile editoriale atât
la nivel de presă românească și franceză, cât și la nivelul fiecărui ziar. Se constată astfel că ziarele vehiculează reprezentări ale handicapului în proporţii diferite. Dar se observă şi faptul
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 7/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
7
ca nu există o reprezentare unică a handicapului, ci mai multe. Abundența de articole din
presa franceză ne-a permis să izolăm mai multe modele de (re)prezentare a dizabilității. În
urma analizei articolelor apărute cu privire la handicap în ziarele Le Monde și La Croix, am
regăsit un model legislativ, un model medical, un model etic, un model cultural, un model al
experienței personale, un model revolu ț ionar al dizabilității. Toate aceste modele ne permit să
explicăm cu mai multă acuratețe faptele legate de dizabilitate. Fiecare model î și are deci o
configurație și un limbaj aparte. El include actori cu roluri specifice, iar jurnalistul se
poziționează adesea în mod diferit în raport cu sursele sale.
O ultimă analiză este dedicată unui tip specific de articole care tratează chestiunea
dizabilității. Este vorba despre faptele diverse care pun în scenă diferite persoane cu handicap.
Astfel, faptul divers, nume desemnând în acelaşi timp un gen şi o rubrică jurnalistică, este un
caz singular pe harta lumii mediatice. Categoria aceasta este construită în raport cu diferitele
spaţii geografice, lingvistice şi culturale, existând variaţii importante de la un spaţiu la altul
(Lits 2001). Jurnaliștii din presa românească, dar și din cea străină nu ezită să facă apel la
valențele faptului divers pentru a atrage atenția asupra unor situații care șochează prin
abaterea lor de la normă. Faptul divers cu privire la handicap este prezent în paginile celor
patru ziare studiate. Cu toate acestea, el este mult mai ușor de identificat în presa românească
decât în cea franceză. Rolul persoanelor cu dizabilități pe scena faptelor diverse este același în
România sau în Franța. Acestea se regăsesc întotdeauna în ipostaza de victime neajutorate, al
căror singur rol este acela de a disparea, iar prin aceasta să atragă atenția societății asupra
răului existent în interiorul său. Victimele cu dizabilități nu sunt adevărate persoane, ele
constituie mai degrabă actanți unidimensionali a căror principală caracteristică este
incapacitatea de a supraviețui în lumea contemporană.
Concluzii
Studiul a arătat diferite modalități de mediatizare a dizabilității în două spații culturale
diferite. Putem constata diferențe importante, dar și asemănări în modul de prezentare la care
fac apel diferitele mass media. Pe de o parte, ziarele românești vorbesc despre handicap ca
despre un subiect cu preponderenţă social. Ele subliniază senzaţionalul legat de existenţa
persoanei cu dizabilităţi, prezentând cazuri care se apropie foarte mult de acea dimensiune a
handicapului care implică depăşirea propriilor limite. Pe de altă parte, ziarele franceze Le
Monde și La Croix vor realiza un cadraj mai degrabă politic al handicapului, punând în scenă
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 8/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
8
diferitele drepturi și legi care favorizează, cel puțin într-o perspectivă corectă din punct de
vedere politic, incluziunea persoanelor cu dizabilități la nivelul societății. Vom constata, de
asemenea, multiplicare modurilor de prezentare a dizabilității la nivelul acestor ziare.
În sensul distincţiei f ăcute de Erving Goffman între persoanele discreditate şi
persoanele discreditabile, presa în general favorizează prezentarea celor dintâi. De altfel, este
foarte dificil pentru presă să vorbească despre persoanele discreditabile (acestea î şi ascund
handicapul tocmai pentru a evita o posibilă reacţie de respingere din partea celorlalţi).
Indivizii care apar în articole au deja o identitate socială bine delimitată. Din moment ce se
scrie un reportaj sau un portret despre o persoană cu dizabilități, se presupune că handicapul
său este deja cunoscut.
Persoanele cu dizabilități prezente în textele mediatice, fie ele române sau franceze,
apar definite mai ales prin deficiența pe care o poartă. Această situație este preponderentă în
cazul faptelor diverse. În cea mai mare parte a cazurilor, aceasta se constituie într-o explica ţie
a comportamentelor individuale negative sau pozitive. Persoanele cu dizabilităţi sunt
menţionate sub diferite forme: fie le cunoaştem ca individualităţi, dar numai în situaţii
excepţionale, fie se tranformă într-un Altul generic de care trebuie să se ocupe administraţia.
Articolele analizate prezintă handicapul sub forme multiple. Astfel persoana cu
dizabilităţi poate apărea în ipostaza de vagabond, exclus din societate, dar poate fi la fel de
bine cineva care î şi cere locul în societate, care luptă pentru integrare şi pentru participarea la
spaţiul public, de exemplu un avocat în scaun cu rotile sau preşedintele nevăzător al unei
asociaţii pentru persoanele cu probleme de vedere.
Articolele sunt semnate de un număr foarte mare de ziarişti în cazul tuturor ziarelor
analizate. Aceştia preferă să nu adopte o poziţie clară în raport cu situaţia handicapului, de
aceea foarte multe articole se situează în registrul informativ. Totuşi ziarele nu renunţă la
investigaţii, ceea ce determină apariţia foarte multor subiecte diferite despre handicap în
paginile publicate. Ziariştii vorbesc despre handicap, reiau informaţiile din diferite surse,regăsindu-ne astfel în fața unei multitudini de jocuri de limbaj (in sens wittgensteinian) care
pornesc de la limbajul oficial şi merg până la expresiile limbii comune. În cea mai mare parte
a cazurilor, ziarele nu dispun de jurnaliști specializați în domeniul dizabilității.
În final, s-au putut identifica trei mari funcţii ale discursului jurnalistic în materie de
handicap : mai întâi este vorba de o func ţ ie informativ-uilitar ă, articolele adresându-se chiar
persoanelor cu dizabilități și furnizând acestora informații de ordin administrativ, de exemplu;
apoi de o func ţ ie socială, caracteristică mai ales ziarului Jurnalul Na ț ional, care constă în aajuta persoanele cu dizabilităţi în dificultate prin intermediul lansării diferitelor campanii
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 9/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
9
umanitare; în al treilea rând, putem menţiona o func ţ ie care vizează senza ţ ionalul şi care vede
în handicap mai ales dimensiunea sa de anormalitate, acele aspecte care produc frica sau care
surprind lumea indivizilor obișnuiți. În final, putem constata că rolul mass media nu se reduce
la prezentare unui fenomen, ele participă din plin la construirea lui, și sunt în același timp
actori importanți, prin discursul pe care îl poartă, în transmiterea unei viziuni a ceea ce poate
semnifica dizabilitatea pentru o societate la un anumit moment dat.
Bibliografie
Adam, Jean-Michel, Herman, Thierry (coord.). (2000). Semen. Genres de la presse
écrite et analyse de discours. 13, Presses Universitaires de Franche-Comté.
Agnès, Yves. (2002). Manuel du journalisme: écrire pour le journal. Paris, La
Découverte.
Albrecht, Gary (coord.). (2006). Encyclopedia of disability. London, Sage Publications.
Albrecht, Gary (coord.). (2001). Handbook of disability studies. London, Sage
Publications.
Allan, Keith, Burridge, Kate. (2006). The language of political correctness. In: Allan,
Keith, Burridge, Kate (coord.) Forbidden Words. Taboo and the Censoring of Language.
Cambridge University Press, 90-111.
Allemandou, Bernard. (2001). Histoire du handicap. Enjeux scientifique, enjeux
politiques. Bordeaux, Les Etudes Hospitalières Editions.
Archer, Dane. (1985). Social Deviance. In: Gardner, Lindzey, Aronson, Elliot (coord.)
Handbook of Social Psychology. 2, Special Fields of application. New York, Random House,
743-804.
Assouly-Piquet, Colette, Berthier-Vittoz, Francette. (1994). Regards sur le handicap.
Paris, Desclée de Brouwer.Auclair, Georges. [1970](1982). Le mana quotidian. Structures et functions de lq
chronique des faits divers. Paris, Anthropos.
Auslander, Gail, Gold, Nora. (1999). Media reports on disability: a binational
comparison of types and causes of disability as reported in major newspapers. Disability and
rehabilitation, 21 (9), 420-431.
Auslander, Gail, Gold, Nora. (1999). Disability terminology in the media: a
comparison of newspaper reports in Canada and Israel. Social science & medicine, 48 (10),1395-1405.
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 10/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
10
Austin, John Langshaw. (1970). Quand dire c’est faire. Paris, Éditions du Seuil.
Bakhtine, Mikhaïl. (1970). La Poétique de Dostoievski. Paris, Seuil.
Bakhtine, Mikhaïl. (1977). Marxisme et philosophie du langage. Paris, Minuit.
Bakhtine, Mikhaïl. (1978). Esthétique et théorie du roman. Paris, Gallimard.
Balle, Francis. (2009). Médias et sociétés. Paris, Montchrestien, Lextenso éditions.
Barnes, Colin. (1992). Disabling imagery and the media; An Exploration of the
Principles for Media Represenations of Disabled People; the First in a Series of Reports, The
British Council of organisations of disabled people. Halifax, Ryburn Publishing.
Baral, Catherine et al. (2000). L’institution du handicap. Le rôle des associations.
Presses universitaires de Rennes.
Barthes, Roland. (1964). Essais critiques. Paris, Seuil.
Battegay, Alain, Boubeker, Ahmed. (1993). Les images publiques de l’immigration.
Paris, L’Harmattan.
Băndilă Aurelia, Rusu Constantin. (1999). Handicap şi readaptare – dic ţ ionar selectiv.
București, Pro Humanitate.
Bârgăoanu, Alina. (2006). Tirania actualit ăț ii. O introducere în istoria și teoria
știrilor . București, Tritonic.
Becker, Howard. (1985). Outsiders: études de sociologie de la déviance. Paris, A.-M.
Métailié.
Bensa, Alban, Fassin, Eric. (2002). Les sciences sociales face à l’événement. Terrain,
[Online] 38, 5-20. Disponibil la: http://terrain.revues.org/index1888.html [accesat pe 10
aprilie 2008].
Benveniste, Emile. [1974] (1982). Problèmes de linguistique générale, 2, Paris,
Gallimard.
Berelson, Bernard. (1968). Content Analysis. In: Gardner, Lindzey (coord.) Handbook
of Social Psychology. 1, Theory and Method . New York, Random House, 488-522.
Blanc, Alain. (1999). Les aléas de la discrimination positive. Esprit. Quelle place pour
les personnes handicapées, 12, 7-32.
Boltanski, Luc. (1993). La souffrance à distance, Paris, Editions Métailié.
Bonnafous, Simone. (1990). Immigrés et immigration dans la presse politique
française de 1974 à 1984. Analyse de discours. Teză de doctorat. Universitatea Paris IV.
Bonnafous, Simone. (1991). L’immigration prise aux mots. Paris, Editions Kimé.
Bonnafous, Simone. (1994). Parole médiatique en temps de crise. Etudes de
communication, 15, Lille, Université Charles de Gaulle-Lille III, 113-130.
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 11/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
11
Brin, Colette, Charron, Jean, De Boneville, Jean (dir.), Nature et transformation du
journalisme. Théorie et recherches empiriques. Les presses de l’Université de Laval.
Brouard, Cécile. (2004). Le handicap en chiffres. Paris, Centre Technique National
d’Etudes et de Recherches sur les Handicaps et les Inadaptations. Disponibil la:
http://www.ctnerhi.com.fr [accesat pe 20 noiembrie 2006].
Buton, François. (2003). L’Etat et ses catégories comme objets d’analyse socio-
historique. Principes, modalités et limites de la production étatique des « handicaps
sensoriels » au XIXe siècle. In: Laborier, Pascale, Trom, Danny (coord.) CURAPP,
Historicités de l’action publique. Paris, Presses universitaires de France, 59-78.
Canguilhem, Georges. (1950). Essais sur quelques problèmes concernant le normal et
le pathologique. Paris, Les Belles Lettres.
Canguilhem, Georges. (1962). La monstruosité et le monstrueux. Diogène, 40, 29-48.
Carrier, Maria. (2005). Handicaps. Paroles de frères et sœurs. Paris, Ed. Autrement.
Chalaby, K., Jean. (1998). The invention of journalism. New York, Palgrave
Macmillan.
Champagne, Patrick. (1995). La double dépendance. Quelques remarques sur les
rapports entre les champs politique, économique et journalistique. Hermès, 17-18, 215-229.
Charaudeau, Patrick. (1997). Le discours d'information médiatique: la construction du
miroir social. Paris, Nathan.
Charon, Jean-Marie. (1991). La presse en France. Paris, Editions du Seuil.
Charon, Jean-Marie. (1994). La presse française dans la tourmente. In: Capul, Jean-
Yver (coord.) Cahiers français. Les médias, 266, 31-38.
Charon, Jean-Marie. (1996). La presse quotidienne. Paris, Editions la Découverte.
Charron, Jean. (2009). Médias et sources : Les limites du modèle de l’agenda-
setting. In: Mercier, Arnaud (coord.) Le journalisme. Paris, CNRS Editions, 81-97.
Charron, Jean. (2002). Parler de soi en faisant parler les autres. Identité journalistiqueet discours rapporté. In: Rieffel, Rémy, Watine, Thierry (coord.) Les mutations du
journalisme en France et au Quebec. Paris, Editions Panthéon Assas, 83-117.
Chauvière Michel, Stiker Henri-Jacques, Paterson Florence, Barral Catherine. (2000)
L’institution du handicap: le rôle des associations (19e-20e siècles). Presses universitaires de
Rennes.
Cislaru, Georgeta. (2006). Noms de pays et autoreprésentation dans le discours des
périodiques nationaux français, anglophones, roumanophones et russes. In: von Münchow,
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 12/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
12
Patricia, Rakotonoelina, Florimond (coord.) Les Carnets du Cediscor 9. Discours, cultures et
comparaisons. Paris, Presses Sorbonne Nouvelle, 131-144.
Combrouze, Delphine. (2000). L’information sur les personnes handicapées motrices
et sensorielles dans les journaux télévisés. Analyse thématique et lexicale. Handicap, revue de
sciences humaines et sociales CTNERHI , 01-03, 85, 27-45.
Compte, Roy. (2007). Sport, santé et situation de handicap mental. De la nécessité de
se construire des représentations nouvelles. EMPAN , 66, 150-156.
Constant, Jérôme. (2005). Le fait divers, hérault du Theatrum Mundi. Le cahiers du
journalisme. Faits divers, 14, 94-105.
Courtine, Jean-Jacques. (2005). Le corps inhumain. In: Corbin, Alain, Courtine, Jean-
Jacques, Vigarello, Georges (coord.) Histoire du corps, vol. 1. Paris, Seuil, 373-386.
Courtine, Jean-Jacques. (2006). Le corps anormal. Histoire et anthropologie culturelles
de la difformité. In: Corbin, Alain, Courtine, Jean-Jacques, Vigarello, Georges (coord.)
Histoire du corps, vol. 3. Paris, Seuil, 201-262.
Cunin, Jean-Claude. (2008). Le handicap en France. Chroniques d’un combat
politique. Paris, Dunod.
Dahlgren, Peter. (1994). L’espace public et les médias : une nouvelle ère?. Hermès,
13-14, 243-262.
Davallon, Jean. (2004). Objet concret, objet scientifique, objet de recherche. Hermès,
38, 30-37.
De Bonville, Jean. (2006). L’analyse de contenu des médias. Bruxelles, Editions de
Boeck.
De Cheveigné, Suzanne. (2000). L’environnement dans les journaux télévisés. Paris,
CNRS Editions.
Deleu, Christophe. (2005). Le monde selon le nouveau Détective. Le cahiers du
journalisme. Faits divers, 14, 76-93.Derrida, Jacques. (1986). Parages. Paris, Galilée.
Derville, Grégory. (2005). Le pouvoir des médias. Presses Universitaires de Grenoble.
Desrosières, Alain, Thévenot, Laurent. (2002). Les catégories socio-professionnelles.
Paris, la Découverte.
Desssinges, Catherine. (2002). La communication des O.N.G. : l'exemple de Handicap
International à la télévision : une approche interactionniste du discours. Teză de doctorat în
științele informației și ale comunicării. Universitatea Lyon 3.
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 13/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
13
Desssinges, Catherine. (2005). Lady Diana, Marie Trintignant : faits divers ou faits de
société ?. Le cahiers du journalisme. Faits divers, 14, 106-121.
Detrez, Christine. (2002). La construction sociale du corps. Paris, Seuil.
Devenney, Michael. The Social Representations of Disability. Fears, Fantasies and
Facts. Teză de doctorat, Universitatea din Leeds, Disponibil la:
http://www.leeds.ac.uk/disability-studies [accesat pe 10 ianuarie 2008].
Devlieger, Patrick. (1999). From handicap to disability: language use and cultural
meaning in the United States. Disability and rehabilitation, 21 (7), 346-354.
Dictionnaire Hachette encyclopédique. (2001). Paris, Hachette.
Dic ţ ionarul explicativ al limbii romane. (1996). București, Univers enciclopedic,
Disponibil la: www.dexonline.ro [accesat pe 10 iunie 2011].
Dobrescu, Paul, Bârgăoanu, Alina. (2003). Mass media și societatea. București,
comunicare.ro.
Dobrescu, Paul, Bârgăoanu, Alina, Corbu, Nicoleta. (2007). Istoria comunicării.
București, comunicare.ro.
Drăgan, Ioan. (1996). Paradigme ale comunicării de masă, București, Casa de editură
și presă Șansa.
Drăgan, Ioan. (2007). Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. I-II . București, RAO.
Dubar, Claude, Gadea, Charles, Rolle, Christiane. (2003). Pour une analyse comparée
des configurations : réflexions sur le cas de la formation continue. In: Lallement, Michel,
Spurk, Jan (coord.), Stratégies de la comparaison internationale. Paris, CNRS Editions, 57-
69.
Dubied, Annik, Lits, Marc. (1999). Le fait divers. Paris, Presses Universitaires de
France.
Dubied, Annik. (2005). Quand les journalistes de presse parlent du fait divers. Une
lecture exploratoire de leurs représentations et de leurs récits de pratiques. Le cahiers du
journalisme. Faits divers, 14, 58-75.
Dubied, Annik, Lits, Marc. (2005). Faits divers. Quand la télévision belge s’empare
d’un genre décrié. Le cahiers du journalisme. Faits divers, 14, 140-153.
Dupré, Michèle, Jaco, Annie, Lallement, Michel, Lefèvre, Gilbert, Spurk, Jan. (2003).
Introduction. Les comparaisons internationales : intérêt et actualité d’une stratégie de
recherche. In: Lallement, Michel, Spurk, Jan (coord.), Stratégies de la comparaison
internationale. Paris, CNRS Editions, 7-18.
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 14/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
14
Ebersold, Serge. (1992). L’invention du handicap. La normalisation de l’infirme. Paris,
Centre Technique National d’Etudes et de Recherches sur les Handicaps et les Inadaptations.
Esquenazi, Jean-Pierre. (2002). L’écriture de l’actualité . Pour une sociologie du
discours médiatique. Grenoble, Presses Universitaires de Grenoble.
Etre. Handicap Information. Médias et handicaps. (2003). 68-69, Paris, Martin Média.
Ewald, François. (1999). Solidarité, assurance ou assistance?. Esprit. Quelle place
pour les personnes handicapées, 12, 37-46.
Faye, Jean-Pierre. (1996). Le langage meurtrier . Paris, Editions Hermann.
Ferenczi, Thomas. (2005). Le journalisme. Paris, Presses Universitaires de France.Feyel, Gilles. (2005). Prémices et épanouissement de la rubrique de faits divers (1631-
1848). Le cahiers du journalisme. Faits divers, 14, 18-29.
Foucault, Michel. [1954](2008). Maladie mentale et psychologie. Paris, PressesUniversitaires de France.
Foucault, Michel. [1963](1994). Naissance de la clinique. Paris, Presses Universitaires
de France.
Foucault, Michel. (1969). L’Archéologie du savoir. Paris, Gallimard.
Fradin, Bernard, Quéré, Louis, Widmer, Jean (coord.). (1994). L’enquête sur les
catégories. Paris, Editions de l’EHESS.
Goffman, Erving. [1963](1975). Stigmate, les usages sociaux des handicaps. Paris,Editions de Minuit.
Goffman, Erving. (1968). Asiles : études sur la condition sociale des malades mentaux
et autre reclus. Paris, Éditions de Minuit.
Goffman, Erving. (1991). Les Cadres de l’expérience. Paris, Éditions de Minuit.
Goffman, Erving. (1992). Façons de parler . Paris, Éditions de Minuit.
Goggin, Gerard, Newell, Christopher. (2003). Digital Disability. The social
construction of disability in new media. Oxford, Rowman & Littlefield Publishers.Goggin, Gerard, Newell, Christopher. (2002). Privileged and Excluded Voices:
Disability, Biotechnology and Media Moments. Towards Humane Technologies:
Biotechnology, New Media and Citizenship. Universitatea din Queensland. Disponibil la:
http://www.cccs.uq.edu.au/user-groups/goggin/diversity-as-if-disability-mattered.pdf [accesat
pe 19 iunie 2006].
Gorgoș, Constantin. (1988). Dic ţ ionar enciclopedic de psihiatrie. vol. II E-L.
București, Editura medicală.
Grawitz, Madeleine. (2001). Méthodes des sciences sociales. Paris, Dalloz.
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 15/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
15
Grevisse, Benoît. (2008). Ecritures journalistiques. Stratégies rédactionnelles
multimédia et journalisme narratif . Bruxelles, Editions De Boeck.
Grize, Jean-Blaise, Vergès, Pierre, Silem, Ahmed. (1987). Salariés face aux nouvelles
technologies : vers une approche socio-logique des représentations sociales. Paris, Éditions
du CNRS.
Grosse, Ernst Ulrich, Seibold, Ernst. (1996). Panorama de la presse parisienne, Peter
Lang.
Gusfield, Joseph. (1981). The culture of public problems : drinking-driving and the
symbolic order. Chicago, University of Chicago Press.
Habermas, Jürgen. (1978). L'Espace public : archéologie de la publicité comme
dimension constitutive de la société bourgeoise. Paris, Payot.
Haller, Beth A. (1999). News Coverage of Disability Issues: Final Report for The
Center for an Accessible Society. Disponibil la: www.accessiblesociety.org/
topics/coverage/0799haller.htm [accesat pe 23 martie 2005].
Haller, Beth, Dorries, Bruce, Rahna, Jessica. (2006). Media labeling versus the US
disability community identity: a study of shifting cultural language. Disability & Society, 21
(1), 61–75.
Hamonet, Claude. [1990](2010). Les personnes handicapées. Paris, Presses
Universitaires de France.
Holzer, Brigitte. (1999) Vreede, Arthur, Weigt, Gabriele. Disability in Different
Cultures. Bielefeld, transcript Verl.
Iyengar, Shanto, Kinder, R., David. (1987). News that Matters. Chicago, University of
Chicago Press.
Jaeger, Marcel. (1999). Du handicap à l’exclusion : des frontières brouillées. Esprit.
Quelle place pour les personnes handicapées, 12, 46-64.
Jamet, Claude, Jannet, Anne-Marie. (1999). Les stratégies de l’information. Paris,L’Harmattan.
Jodelet, Denise. (1989). Folies et représentations sociales, pref. de Serge Moscovici.
Paris, Presses Universitaires de France.
Kerbrat-Orecchioni. (2001). Les actes de langage dans le discours : théorie et
fonctionnement , Paris, Nathan, 2001.
Korff-Sausse, Simone. (2001). D’Œdipe à Frankenstein. Figures du handicap. Paris,
Desclée de Brouwer.
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 16/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
16
Korff-Sausse, Simone. (2005). Un exclu pas comme les autres. Handicap et exclusion.
Cliniques méditerranéenne, 72, 133-146.
Krieg, Alice. (2000). Analyser le discours de presse. Mises au point sur le « discours
de presse » comme objet de recherche. Communication, 20 (1), 75-96.
Krieg-Planque, Alice. (2003). „Purification ethnique” : une formule et son histoire.
Paris, CNRS Editions.
Krieg-Planque, Alice. (2004). Souligner l’euphémisme : opération savante ou acte
d’engagement ? Analyse du „jugement d’euphémisation” dans le discours politique. Semen.
Argumentation et prise de position : pratiques discursives, 17, 59-79.
Krieg-Planque, Alice, La notion de « formule » en analyse du discours. Cadre
théorique et méthodologique, Presses Universitaires de Franche-Compté, 2009.
Labov, William. [1978](1993). Le parler ordinaire : la langue dans les ghettos noirs
des Etats-Unis. Paris, Editions de Minuit,.
Lacan, Jacques. (1966). Ecrits I . Paris, Seuil.
Lachal, René-Claude. (1990). Les personnes handicapées vues par la presse régionale
française. Constantes et évolutions de 1977 à 1988. Les cahiers du CTNERHI , 51-52, 1-29.
Lakoff, George. (1987). Women, fire and dangerous things. What categories reveal
about the mind . Chicago, University of Chicago Press.
Lallement, Michel. (2003). Raison ou trahison ? Eléments de réflexion sur les usages
de la comparaison en sociologie. In: Lallement, Michel, Spurk, Jan (coord.), Stratégies de la
comparaison internationale. Paris, CNRS Editions, 107-120.
Lavoinne, Yves. (1992). Le journaliste, l'histoire et l'historien. Les avatars d'une
identité professionnelle (1935-1991). Réseaux, 10 (51), 39-53.
Lee, Nam-Seong. (2003). Identité langagière du genre. Analyse du discours éditorial.
Paris, L’Harmattan.
Legavre, Jean-Baptiste. (2004). Un genre métis : le portrait de presse. Unecomparaison Le Monde/Libération. In: Legavre, Jean-Baptiste (coord.) La presse écrite. Paris,
L’Harmattan, 211-243.
Le Goff, Jacques, Truong, Nicolas. (2003). Une histoire du corps au Moyen Age. Paris,
Editions Liana Levi.
Le Marec, Joëlle, Babou, Igor. (2006). Cadrages médiatiques et logiques
commémoratives du discours à propos de sciences : musées, télévision et radioactivité.
Communication, 24 (2), 74-96. L’autre Europe. Le nouveau paysage médiatique à l’est. (1996). 32-33, Paris, EHESS.
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 17/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
17
Liachowitz, Claire. (1988). Disability as a Social Construct. Legislative Roots.
University of Pennsylvania Press.
Liberman, Romain. [1988](2002). Handicap et maladie mentale. Paris, Presses
Universitaires de France.
Lits, Marc. (2001). Le fait divers : un genre strictement francophone ?. Semen. Genres
de la presse écrite et analyse de discours, 13, 37-47.
Lits, Marc. (2008). Du récit au récit médiatique. Bruxelles, Editions De Boeck.
Livada-Cadeschi, Ligia. (2001). De la mila la filantropie. Institutii de asistare a
saracilor din Tara Romaneasca si Moldova in secolul al XVIII-lea. București, Editura Nemira.
Lochard, Guy, Boyer, Henry. (1998). La communication médiatique. Paris, Seuil.
Lugrin, Gilles. (2001). Le mélange des genres dans l’hyperstructure. Semen. Genres
de la presse écrite et analyse de discours, 13, 65-96.
Macé, Eric, Mqigret, Eric, Glevqrec, Hervé. (2008). Cultural Studies. Paris, Armand
Colin.
Maingueneau, Dominique. (1990). Pragmatique pour le discours littéraire. Paris,
Editions Dunod.
Maingueneau, Dominique. (1991). L’analyse du discours. Introduction aux lectures de
l’archive. Paris, Hachette.
Marcellini, Anne, Turpin, Jean-Philippe. (2001). Intégration sociale et identité :
l’exemple des jeux paralympiques. In: Rasse Paul, Midol, Nancy, Triki, Fathi (coord.) Unité-
Diversité : les identités culturelles dans le jeu de la mondialisation. Paris, L’Harmattan, 255-
270.
Marcu, Florin. (2000). Marele dic ţ ionar de neologisme. București, Editura Saeculum
I.O.
Martin-Lagardette, Jean-Luc. (2003). Le guide de l’écriture journalistique. Paris, La
DécouverteMathien, Michel. (2003). La complexité de l’étude des médias et de „leurs pouvoirs”.
Pluralité et unité des approches face à l’illusion d’un savoir. In: Georgakakis, Didier, Utard,
Jean-Michel (coord.) Science des médias. Jalons pour une histoire politique. Paris,
L’Harmattan, 215-233.
Mattelart, Armand, Mattelart, Michèle. (1995). Histoire des théories de la
communication. Paris, La Découverte.
Mattelart, Armand, Neveu, Eric. (2008). Introduction aux Cultural Studies. Paris, LaDécouverte.
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 18/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
18
Mazière, Francine. (2005). L’analyse du discours. Paris, Presses Universitaires de
France.
McCombs, E., Maxwell, Shaw, L., Donald. (1977). The Emergence of American
Political Issues: The Agenda-Setting Function of the Press. West Publishing Company.
McQuail, Denis, Windahl, Sven. (2001). Modele ale comunicării pentru studiul
comunicării de masă. București, editura comunicare.ro.
Meyer, Vincent. (2004). Interventions sociales, communication et médias. Paris,
L’Harmattan.
Meyer, Vincent. (2006). Communication organisationnelle et prise en charge du
handicap mental. Bordeaux, Les Etudes Hospitalières Editions.
Mitchell, David T., Snyder, Sharon L. (2000). Narrative prothesis. Disability and the
Dependencies of Discourse. The University of Michigan Press.
Mollet, Philippe. (2000). Le handicapé mental double négatif de la société moderne. In:
Méchin, Colette, Bianquis-Gasser, Isabelle, Le Breton, David (coord.) Le Corps, son ombre et
son double. Paris, L’Harmattan, 45 – 56.
Molotch, Harvey, Lester, Marilyn. (1996). Informer : une conduite délibérée de
l’usage stratégique des événements. Réseaux. Le temps de l’événement , 75, 433-451.
Mouillaud, Maurice, Tétu, Jean-François. (1989). Le journal quotidien. Presses
Universitaires de Lyon.
Moyse, Danielle. (1999). Le risque de naître différent. Esprit. Quelle place pour les
personnes handicapées, 12, 65-74.
M’Sili, Marine. (2000). Fait divers en République : Histoire sociale de 1870 à nos
jours. Paris, CNRS Editions.
M’Sili, Marine. (2005). Du fait divers au fait de société (XIXe-Xxe siècles) : les
changements de signification de la chronique des faits divers. Le cahiers du journalisme.
Faits divers, 14, 30-45.Murphy, Robert. [1987](1990). Vivre à corps perdu. Le témoignage et le combat d’un
anthropologue paralysé . Paris, PLON.
Neveu, Eric. (2001). Sociologie du journalisme. Paris, La Découverte.
Neveu, Eric. (2005). Sociologie des mouvements sociaux. Paris, La Découverte.
Noëlle-Neumann, Elisabeth. (2009). L’opinion publique entre apathie et mobilisation :
la spirale du silence. In: d’Almeida, Nicole (coord.) L’opinion publique. Paris, CNRS
Editions, 91-102.
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 19/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
19
Nussbaum, Martha. (2007). Frontiers of justice. Disability, nationality, species
membership. Harvard University Press.
Obadia, Lionel, Carret, Gérard (coord.). (2007). Représenter, classer, nommer.
Regards croisés sur la médecine. Fernelmont, E.M.E.
Olivesi, Stéphane (coord.). (2006). Sciences de l’information et de la communication,
Presses universitaires de Grenoble.
Olivier, Bruno (coord.). (2009). Les identités collectives à l’heure de la mondialisation.
Paris, CNRS Editions.
Organizația Națiunilor Unite. (1975). Declarația drepturilor persoanelor cu handicap
proclamată pe 9 decembrie 1975 [rezoluția 3447 (XXX)].
Padioleau, Jean. (1976). Systèmes d’interaction et rhétoriques journalistiques.
Sociologie du travail, 18, 252-282.
Petcu, Marian. (2000). Tipologia presei române şti. Pref . de Ioan Drăgan. București,
Institutul European, 2000.
Pointon, Ann, Davies, Chris (coord.). (1997). Framed. Interrogating Disability in the
media. London, BFI Publishing.
Renkema, Jan. (2004). Introduction to Discourse Studies. Amsterdam/ Philadelphia,
John Benjamins Publishing Company.
Restoux, Pauline. (2008). Le handicap et la solidarité internationale. Toulouse,
Editions Milan.
Reynié, Dominique. (2009). Mésurer pour régner. In: d’Almeida, Nicole (coord.)
L’opinion publique. Paris, CNRS Editions, 39-50.
Rieffel, Rémy. (2005). Que sont les médias ?. Paris, Gallimard.
Riley II, Charles. (2005). Disability & the media. Prescriptions for change. University
Press of New England.
Ringoot, Roselyne, Utard, Jean-Michel. (2005). Le journalisme en invention. Pressesuniversitaires de Rennes.
Rosier, Laurence. (2006). Petit traité de l’insulte. Loverval, Editions Labor.
Roux, Olivier. (2008). Monstres. Paris, CNRS Editions.
Ross, Karen. (2001). All ears: radio, reception and discourses of disability. Media,
culture & society, 23 (4), 419-437.
Rovența-Frumușani, Daniela. (1999). Sémiotique et mass-médias : le cas de la
Roumanie. In: Drăgan, Ioan (coord.) La communication politique, Paris, L’Harmattan, 235-250.
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 20/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
20
Rovența-Frumușani, Daniela. (2005). Analiza discursului. Ipoteze si ipostaze.
Bucuresti, Tritonic.
Ryfman, Philippe. (2008). Une histoire de l’humanitaire. Paris, La Découverte,.
Ryfman, Philippe. (2009). Les ONG. Paris, La Découverte.
Sanchez, Jésus, Bourderon, Paule. (1993). Analyse exploratoire sur les
représentations de l’épilepsie. Paris, CTNERHI.
Seguin, Jean-Pierre. (1959). Nouvelles à sensations. Canards du XIXe siècle. Paris,
Armand Colin.
Stiker, Henri-Jacques. (1997). Corps infirmes et sociétés. Paris, Editions Dunod.
Stiker, Henri-Jacques. (1999). Quelle place pour les personnes handicapées. Esprit ,
12, 9-16.
Stiker, Henri-Jacques, Quand les personnes handicapées bousculent les politiques
sociales. Esprit , 12, 75-106.
Stiker, Henri-Jacques. (2006). Les fables peintes du corps abîmé . Paris, Les Editions
du cerf.
Stiker, Henri-Jacques. (2009). Les métamorphoses du handicap de 1970 à nos jours.
Grenoble, Presses Universitaires de Grenoble.
Şchiopu, Ursula. (1997). Dic ţ ionar enciclopedic de psihologie. București, Babel.
Thomas, Nigel, Smith, Andrew. (2003). Preoccupied with able-bodiedness? An
analysis of the british media coverage of the 2000 Paralympic Games. Adapted physical
activity quaterly, 20, 166-181.
Todorov, Tzvetan. (1981). Mikhaïl Bakhtine, le principe dialogique. Paris, Seuil.
Turner, Victor. (1990). Le phénomène rituel. Structure et contre-structure, Presses
universitaires de France.
Universitatea Brunel. (2004). Defini ț iile handicapului în Europa: analiză comparativă.
Bruxelles, Comisia europeană. Accesibil la:http://europa.eu.int/comm/employment_social/index/complete_report_fr.pdf [consultat pe 5
decembrie 2009].
Ustun Bedirhan et al. (2001). Disability and Culture : Universalism and Diversity.
Hogrefe & Huber Publishers.
Van Dijk, Teun A. (coord.). (1985). Discourse and Communication. New approaches
to the Analysis of Mass media Discourse and Communication. Berlin, New, York Walte de
Gruyter.
7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta
http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 21/21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat
Veron, Eliséo. (1981). Construire l'événement - les médias et l'accident de three miles
island . Paris, Editions de Minuit.
Veron, Eliséo. (1988). Presse écrite et théorie des discours sociaux : production,
réception, régularisation. In: Charaudeau, Patrick (coord.) La presse. Produit, Production,
Réception. Paris, Didier Erudition.
Vigour, Cécile. (2005). La comparaison dans les sciences sociales. Paris, La
Découverte.
Ville, Isabelle, Ravaud, Jean-François (coord.). (2003). Personnes handicapées et
situations de handicap. Problèmes politiques et sociaux, 892, La Documentation française.
Walter, Jacques (coord.). (1998). Le téléthon. Scène – Intérêts – Ethique. Paris,
L’Harmattan.
Wiervioka, Michel. (2001). La Différence. Paris, Balland.
Winance, Myriam. (2001). Thèse et prothèse. Le processus d'habilitation comme
fabrication de la personne. L'Association Française contre les Myopathies, face au handicap.
Teză de doctorat, Ecole de Mines de Paris, 2001.
Prof. univ. dr.
Ioan Drăgan
Doctorand
Cristina Popescu