MEDICINA DENTARA COMUNITARA

1. Introducere in medicina dentara comunitara

2. Sistemul de ingrijire de sanatate – rolul si functiile esentiale

3. Programe de sanatate orodentara in comunitati

4. Promovarea sanatatii orodentare si educatia pentru sanatatea orodentara a

grupurilor

5. Epidemiologia afectiunilor orodentare

6. Prevenirea aparitiei afectiunilor orodentare

7. Stiintele sociale aplicate in medicina dentara comunitara - abordare

conceptuala

8. Comunicarea in in medicina dentara comunitara

9. Etica medicala si sanatatea orodentara in comunitate

10.Evaluarea si valorificarea informatiei stiintifice

1

1. INTRODUCERE IN MEDICINA DENTARA COMUNITARA

Definitii

Sanatate publica = stiinta si arta de a preveni aparitia bolilor, de a creste speranta de viata

prin eforturi organizate ale comunitatii.

Winslow – “ Sanatatea publica este stiinta si arta de a preveni maladia, de prelungire a vietii si de

promovare a sanatatii fizice si mentale si a eficientei prin eforturile organizate ale comunitatii

pentru asanarea mediului, lupta contra maladiilor transmisibile, educatia individului in igiena

personala, organizarea serviciilor de ingrijiri medicale si comunitare pentru diagnosticul precoce

si tratamentul oportun al maladiilor si dezvoltarea unui mecanism social care sa asigure fiecarui

individ al comunitatii un standard de viata adecvat mentinerii sanatatii sale”

O.M.S. – “stiinta care studiaza problemele de sanatate ale unei populatii, starea de sanatate a

colectivitatii, serviciile de igiena a mediului, serviciile generale sanitare si administrarea

serviciilor de ingrijiri. Este strans legata de conceptele medicinei preventive, medicinei sociale,

abordand in egala masura sanatatea comunitara”.

Hanlon “sanatatea publica este stiinta protejarii oamenilor si sanatatii”.

Sanatatea publica reprezinta ansamblul cunostintelor, deprinderilor si atitudinilor populatiei

orientate spre mentinerea si imbunatatirea sanatatii. Ca ramura si ca parte integranta a sanatatii

publice se numara si medicina comunitara, reprezentand legatura bilaterala intre medicina si

comunitate si determinismul socio-economic, politic si cultural al snatatii comunitatii. In egala

masura reprezinta si responsabilitatea colectiva a medicinei fata de comunitate pentru problemele

comunitare susceptibile de a afecta sanatatea.

Medicina comunitara = ca parte a sanatatii publice realizeaza studiul starii de sanatate a

populatiei in corelatie cu factorii care o influenteaza.

2

Medicina dentara comunitara comunitara = se refera la asistenta medicodentara publica,

adica la stiinta si arta prevenirii afectiunilor oro-dentare, promovand sanatatea orodentara si-n felul

acesta imbunatatind calitatea vietii, prin eforturile organizate ale societatii

Istoric

1. Perioada anterioara anului 1950 - realizare majora a fost descoperirea efectului cariopreventiv al

fluorului. Alte contributii importante la intelegerea etiologiei cariei au fost aduse de catre

Stephan care a demonstrat scaderea pH in placa dentara, dupa consumul de zahar si de Kite

care a demonstrat ca animalele experimentale ce traiau intr-un mediu microbian nu au

dezvoltat carii dupa ce au fost hranite cu o dieta cariogena prin tuburi gastrice, si de catre

Orland care a demonstrat ca animalele gnotobiotice nu dezvolta carii dupa o dieta cariogenica si

alimentate in mod normal.

2. In anii 60 o mai mare atentie a fost indreptata catre efectul igienei orale asupra leziunilor

carioase, cu toate ca rezultatele si interpretarile studiilor clinice intrau adesea in conflict.

Metodele de aplicari topice de fluor au evoluat si au fost dezvoltate programe comunitare

pentru copii si adolescenti.

3. Anii 70 au reprezentat inceputurile erei preventiei. Eficienta restaurarilor odontale, indelung

apreciate anterior, a fost pusa la indoiala iar potentialul acestora de a produce efecte secundare

a fost clar demonstrat.

4. In prezent medicina dentara comunitara s-a dezvoltat ca disciplina in cadrul multor universitati.

Medicina comunitara a atras atentia multor domenii ale medicinei dentare, acest lucru fiind

sustinut si de o economie in decadere.

Caracteristici:

· ingrijirea unei comunitati definite geografic si populational

· acorda ingrijiri globale atat persoanelor bolnave cat si celor sanatoase

· acordate de catre echipe interdisciplinare care studiaza mediul fizic, biologic, psihologic,

social, economic

· se bazeaza in special pe actiuni preventive si educationale

· actiuni planificate si realizate cu concursul utilizatorilor

Scopuri:

· promovarea sanatatii prin antrenarea tuturor sectoarelor comunitatii

· ocrotirea sanatatii prin prevenirea bolilor

3

· controlul morbiditatii prin tratamentul bolilor si a consecintelor lor

· redobandirea sanatatii cu concursul intregului sistem sanitary

Sanatatea = starea de bine

· constitutia OMS – 1947 – „starea de bine completa din punct de vedere fizic, psihic si

social si nu numai absenta bolii sau infirmitatii”

· redefinire OMS – 1984 – „masura in care o persoana sau grup sunt capabile sa-si

realizeze aspiratiile si sa-si satisfaca nevoile de baza, dar si modul in care sunt capabile sa

se transforme pentru a se adapta mediului ambiant“.

Evolutia conceptului „stare de bine”

Orientarea curativa (definita in anul 1840)

· preocupare redusa pentru depistarea si combaterea cauzelor bolii

· accentul se punea numai pe actiunile medicului – nu capteaza responsabilitatea

bolnavului

· nu antreneaza factorii din afara sistemului sanitar

Orientarea preventiva – 2 modele

1. Modelul „agent-gazda-mediu”

· sanatatea si boala sunt considerate secvente ale echilibrului dinamic intre cei 3 factori

· boala nu este o conditie statitica, ci are un istoric natural

· masurile preventive sunt mai eficiente daca intrerup cat mai devreme acest proces

· „normalitatea” si „sanatatea” sunt atribute relative, definibile prin studii cmplexe.

2. Modelul comportamentului sanogen

Indivizii au un rol important si se considera ca trebuie sa cunoasca:

· faptul ca sunt susceptibili la boli produse de conditiile ce le sunt prezentate

· faptul ca boala si conditiile care o produc le afecteaza „starea de bine”

· faptul ca bolile pot fi prevenite si care sunt avantajele acestor actiuni

Medicina individuala ↔ Medicina comunitara

Asemanari:

· Examenul clinic / Investigatie epidemiologica

4

· Diagnosticul / Analiza investigatiei epidemiologice

· Tratament / Program

· Plata / Finantare

· Control / Evaluare

Deosebiri

· Pacienti / Comunitate definita

· Bolnavi / Sanatosi si bolnavi

· Medic izolat / Echipa interdisciplinara

· Tratament individual / Ingrijiri integrate

· Aplicabilitate individuala / Aplicabilitate generala

· Preocupare secundara pentru mediu / Preocupare principala pentru mediu

· Planificare redusa / Planificare cu participarea utilizatorilor

· Prioritar: Tratamentul bolii / Prioritar: mentinerea sanatatii

2. SISTEMUL DE INGRIJIRE DE SANATATE –

ROLUL SI FUNCTIILE ESENTIALE

5

Conditii pe care ar trebui sa le indeplineasca un Sistem de Ingrijiri de Sanatate (SIS)

corespunzator (dupa Maxwell):

1. acoperire generala a populatiei cu servicii de sanatate;

2. accesibilitate prompta la servicii;

3. pertinenta fata de nevoi;

4. echitate;

5. posibilitati de alegere;

6. eficacitate (tratament ce raspunde din punct de vedere al obiectivului medical, produce

efectul medical scontat);

7. eficienta inalta(cu randament bun din punct de vedere economic = raportul dintre

investitie si cost);

8. acceptabilitate sociala larga;

9. responsabilitatea statului fata de sanatatea publica.

10. efectivitate (metoda de tratament ale carui rezultate modifica pozitiv starea de sanatate a

populatiei).

Nici un Sistem de Ingrijiri de Sanatate (SIS) nu a putut raspunde integral acestor criterii de aceea

toate sistemele sunt in reforma, fiind supuse modificarilor cerute in timp de nevoile in schimbare

ale practicii medicale, ale societatii si ale rezervelor disponibile.

Schimbarile din Sistemele de Ingrijiri de Sanatate (SIS) pot fi:

- revolutive (brutale);

- evolutive (silentioase).

Cele revolutive (brutale) presupun modificari structurale, de fond ca cele ce au generat modelele

SIS (Beveridge, Bismark, Semasko) dar si ca incercarile care se fac in prezent in tarile Europei

Centrale si de Rasarit, si care vizeaza in principal proprietatea asupra factorilor de productie,

sursele si sistemul de finantare a SIS, alocarea resurselor, sistemele de plata a furnizorilor de

ingrijiri.

6

Schimbarile evolutive (silentioase) care au loc in tarile cu economie de piata stabilizata (Anglia,

Olanda, Germania) au adus ameliorari sistemelor existente, fara inlocuirea lor, fara distrugerea si

destructurarea lor.

Obiectivele principale ale reformelor SIS in Europa sunt subordonate principiilor ce guverneaza

politica europeana a OMS: “Sanatate pentru toti”.

Principii:

a) egalitatea sanselor;

b) etica actiunilor de politica sanitara;

c) participarea activa a populatiei;

d) promovarea sanatatii si prevenirea bolilor;

e) prioritatea ingrijirilor primare de sanatate;

f) actiunea intersectoriala;

g) cooperarea internationala.

Obiectivele reformelor in Sistemul Ingrijirilor de Sanatate (SIS) din Europa:

1. echilibrarea alocarii resurselor financiare (teritorial si intre categorii de servicii) si controlul

costurilor;

2. reducerea inechitatilor in oferta si accesul la servicii;

3. imbunatatirea gradului de satisfactie a furnizorilor si utilizatorilor de ingrijiri;

4. ameliorarea eficacitatii si impactului SIS asupra starii de sanatate (output si outcome);

5. reducerea utilizarii inadecvate a tehnologiilor moderne;

6. corectarea stimularii inadecvate a consumului medical (consumul indus de oferta);

7. introducerea competitiei controlate (intre furnizorii publici si/sau privati, organizatii de

asigurari etc.);

8. separarea furnizorilor de servicii (medici, spitale) de cumparatori (detinatori de fonduri);

9. stabilirea unor relatii contractuale intre furnizorii si cumparatorii de servicii;

10. plata medicilor si a institutiilor pe baza unor criterii de performanta;

11. introducerea unor mecanisme de asigurare a calitatii ingrijirilor de sanatate;

12. introducerea metodelor manageriale moderne in conducerea serviciilor de sanatate;

7

13. descentralizarea SIS prin deconcentrare, devolutie si delegarea autoritatii.

Tarile din Europa Centrala si de Rasarit cauta sa modifice bazele structurale ale SIS anterioare

pentru a le face concordante cu principiile democratice si regulile unei economii de piata in

formare. Transformarea, in perioada de tranzitie este anevoioasa, cu capcane, costisitoare si de

durata. Reformele SIS din aceste tari nu se pot produce decat in concordanta si odata cu

schimbarile de fond ce au loc in sistemele economice si sociale nationale din care fac parte.

Reformele din Europa Centrala si de Rasarit trebuie sa tina seama de realitatile comune:

1. recunoasterea rolului sanatatii pentru intreaga dezvoltare sociala, dar sporirea necontrolata a

cheltuielilor pentru sanatate poate avea un impact negativ asupra cresterii economice;

2. in perioada de tranzitie starea de sanatate a populatiei recunoaste o degradare continua, ceea ce

duce la cresterea diferentelor dintre Europa Centrala si de Rasarit si Europa.

3. baza materiala a serviciilor de sanatate este inadecvata la nevoile esentiale ale modelului

actual de morbiditate, serviciile preventive sunt ineficiente, exista lipsuri in asigurarea cu

medicamente si materiale sanitare consumabile;

4. formarea, distribuirea si utilizarea personalului sanitar este inadecvata;

5. exista lipsuri si distorsiuni financiare: subfinantare, ineficienta interna, practici bugetare

birocratice, cheltuieli gresit orientate, dificultati in transformarea sectorului de finantare;

6. dezvoltarea necontrolata a sectorului medicinei private.

Ca prioritati pentru reformarea SIS din tarile Europa Centrala si de Rasarit:

1. descentralizarea SIS;

2. modificarea metodelor de planificare si gestionare;

3. mentinerea unei largi accesibilitati;

4. dezvoltarea serviciilor de sanatate comunitare;

5. dezvoltarea serviciilor preventive bazate pe factorii de risc prevalenti;

6. imbunatatirea sistemului de formare a personalului de sanatate.

In prezent se constata convergenta reformelor SIS din tarile europene si America spre “modele”

mixte, cu mecanisme de reglare efectiva prin control public si "piata controlata". Aceasta se

traduce prin introducerea unor elemente de piata (reglare libera) in Sistemul National de Stat de

8

“tip britanic” si a unor mecanisme de control guvernamental sau administrativ in Sistemul

Asigurarilor Sociale de “tip germanic”.

Criterii de apreciere a reformelor Sistemelor de Ingrijiri de Sanatate (SIS):

1. coerenta SIS;

2. universalitatea asigurarii de servicii;

3. caracterul cuprinzator al acestora;

4. limitarea costurilor cu mentinerea calitatii ingrijirilor de sanatate;

5. plata/contributie echilibrata;

6. motivare pozitiva a medicilor si utilizatorilor.

Relatii economice in ingrijirile de sanatate dintre furnizorii de servicii, utilizatori si “tertul

platitor” (fond de asigurari, case de asigurari, administratia sanitara de stat).

In Europa operau trei modele de sisteme de ingrijiri de sanatate:

1. modelul serviciului national de sanatate (SNS) - tip Beveridge;

2. modelul sistemului de asigurari sociale de sanatate (SAS) -tip Bismark;

3. modelul sistemului centralizat de stat (SCS) - tip Semasko.

Modelul din Statele Unitate ale Americii este bazat pe asigurari private.

Sisteme de asigurare a asistentei de medicina dentara

1. Sistemul Nordic (Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia)

· implicare directa a guvernului

· finantare de stat egala cu a pacientilor

· tratamente gratuite pana la 19 ani si la categorii defavorizate

· numar mare de medici dentisti salariati la stat

· un numar mare de igienisti dentari

2. Sistemul Bismark (Austria, Belgia, Franta, Germania)

· asigurari medicale de boala obligatorii

· tratament subventionat pt adulti

· tratament subventionat mai mult pentru copii

· majoritatea medicilor dentisti lucreaza ca particulari cu contract cu agentiile de asigurari

9

· igienistii dentari sunt rar intalniti

3. Sistemul Beveridge (Marea Britanie)

· sistem de stat administrat de guvern

· asistenta gratuita pentru copii pana la 18 ani si grupuri defavorizate

· asistenta subventionata pentru adulti

· medici dentisti particulari ce au contract cu guvernul

· sistem privat pentru profit

· igienisti dentari mai ales in sistemul privat pentru profit

4. Sistemul Sud – European (Italia, Portugalia, Spania, Grecia)

· predominant privat pt profit

· asigurari limitate oferite salariatilor de marile firme

· putine clinici de stat pt urgente si tratamente gratuite la copii

· igienisti dentari in clinicile particulare

5. Sistemul hibrid (Olanda, Islanda, Irlanda)

· asigurari de sanatate universale

· asigurari private

· modelul nordic de tratament al copiilor in clinicile de stat

· medici dentisti salariati pentru asistenta gratuita a copiilor

· medicii dentisti particulari in contract cu asigurarile de stat si particulare

Principii de organizare ale sistemelor de ingrijiri ale sanatatii orale:

· influentarea modului de viata al populatiei pentru a intretine sanatatea orala si a preveni

aparitia bolilor

· realizarea unui tratament stomatologic de reechilibrare functionala

Tipuri de organizare:

1. tip medical

2. tip comunitar

1. tip medical:

· for conducator, clinici stomatologice, clinici/cabinete cu practica privata, colegii si

facultati

10

2. tip comunitar: 3 nivele de organizare

nivelul I:

· ingrijire primara a sanatatii

· situat in fiecare comunitate

· personal comunitar

· actiuni proprii: examinare clinica periodica, ingrijiri personale, educatie sanitara,

metode comunitare de preventie orala

nivelul II:

· tramente propriu-zise de restaurare si reechilibrare

· presupune dotarea cu aparatura si tehnica adecvata

nivelul III

· tratamente specializate, nepracticabile la nivelul II

Personalul medicodentar :

Medicul stomatolog : responsabil direct de coordonarea activitatii personalului

Igienistul dentar: se ocupa de fluorizari locale, educatie sanitara, profilaxie odonto- parodontala;

lucreaza in scoli, clinici de sanatate publica

Terapeutul dentar: se ocupa numai de anumite manopere terapeutice (obturatiiextractii de dinti

temporari)

Asistentul dentar: lucreaza alaturi de medic in echipa

Asistentul si infirmiera comunitara: personal specializat numai pe activitati comunitare

Tehnicianul dentar: poate functiona separat sau in clinici de medicina dentara

Profesor/ invatator: are rol in educatie si coordonarea programelor de preventie orala

Particularitatile economiei sanitare

1. natura productiei si a consumului

1. bazata pe relatia bipolara medic – persoana asistata, care e esentiala pentru individ si

societate

2. cererea de servicii e nelimitata datorita valorii subiective a consumului (nevoia reala de

ingrijiri pt sanatate e ipotetica, nu poate fi determinata). Nevoia normativa = nevoia

determinata de un medic /cercetator al problemei respective; este diferita de nevoia reala.

11

Nevoia resimtita – cea pe care o constientizeaza pacientul. Nevoia exprimata – atunci

cand pacientul vine la stomatolog

3. productia si consumul sunt ambigue

Nevoile pot fi satisfacute / nesatisfacute. Nevoia reala nu o cunoastem; nevoia normativa este

enorma. Nevoia resimtita nu este atat de mare. Nevoia exprimata depinde de factori economici,

sociali

2. incertitudinea – ca o expresie a asimetriei informationale conducand la selectia

adversa a informatiilor si la riscul moral (supraconsum de ingrijiri). Consecinte: in relatia

bipolara medic - persoana asistata, informatiile sunt la nivelul medicului; normal este ca medicul

sa faca un supraconsum – ex: stomatologul indica radiografii la nivelul tuturor dintilor /

supraconsum de timp in cazul medicului generalist;

1. incertitudine asupra riscurilor si costurilor – dispersia riscurilor pentru reducerea

costurilor = SAS (sistemul asigurarilor de sanatate); nu se pot face previziuni asupra

bolii, tratamentului, costurilor respective, etc)

2. incertitudine privind deciziile – deciziile au de multe ori un caracter vital, se face

supraconsum de instrumente / supradotare cu echipamente – ex: RMN

3. incertitudine privind reglementarile – excesul de reglementari duce la limitarea

concurentei si a performantei

4. incertitudine asupra efectelor – imposibilitatea evaluarii corecte (e greu de evaluat corect

ceea ce s-a facut)

3. finantarea indirecta – este necesara pt ca 10% din populatie consuma 70% din resurse;

cererea si finantarea trebuie intermediata prin terti, (care sa adune banii si sa ii dea).

Pacientul (contribuabil si consumator) nu ia in considerare costul. Medicul (furnizor) ia

in considerare costul prin prisma veniturilor proprii, iar consumul prin prisma stiintei si a

profesiunii. Platitorul (stat, CAS) interesat exclusiv de cost

4. inelasticitatea cererii in functie de pret si elasticitatea cererii in functie de oferta

Modalitati de finantare a serviciilor de medicina dentara:

taxe speciale

asigurari de sanatate

12

plata directa de catre pacienti

13

3. PROGRAME DE SANATATE ORODENTARA IN COMUNITATI

Programele de sanatate orala reprezinta o succesiune de activitati intreprinse pentru a

imbunatati unul sau mai multe aspecte ale starii de santate orala ale unui grup populational.

Programele de sanatate orala in comunitati (colectivitati) pot fi programe de educatie

pentru sanatate (programe preventive, programe curative), sau pot fi programe complexe, de

promovare a sanatatii, incluzand educatia membrilor comunitatii respectice, cat si masuri

profilactice.

Programele de sanatate orala reprezinta materializarea actiunilor de promovare a sanatatii

orale si cuprind trei etape importante:

1. etapa de informare (culegere a datelor)

2. etapa de implementare a programului

3. etapa de evaluare si cercetare.

Toate aceste etape sunt specifice caracteristicilor populatiei tinta (colectivitatii) alese si

sunt adaptate necesarului de educatie si de tratament preventiv al receptorului tinta.

Programele de promovare a sanatatii pot fi

· programe internationale conduse de organizatii internationale (OMS, FDI si IADR), care

stabilesc proiectul programelor, ajuta si monitorizeaza derularea lor la nivel national sau

regional

· programe nationale initiate si sponsorizate de guvern, de organizatii profesionale

nationale sau de organizatii de furnizare a serviciilor medicale

· programe realizate in comunitati restranse (ex.10 scoli dintr-un oras) fiind initiate si

sponsorizate de organizatiile politice si profesionale locale.

Pentru pre-testarea eficientei programului se poate realiza initial un program pilot, aplicat

unei comunitati mici (de ex. o scoala sau o gradinita, o maternitate, un azil de batrani), pentru ca

apoi, in functie de rezultate, sa se extinda, cuprinzand colectivitati mari.

Etapele planificarii

1. Definirea populatiei tinta

14

Populatia tinta poate fi reprezentata de prescolari, scolari din clasele primare, liceeni,

adolescenti, adulti (cuprinsi intr-o grupa de varsta), varstnici, gravide, mamele copiilor mici,

copii handicapati, batrani institutionalizati etc.

In cazul programelor nationale sunt inclusi toti membrii societatii care fac parte din

populatia tinta (ex.: elevii claselor primare din intreaga tara), iar in cazul programelor regionale

se alege un lot mai restrans. Daca populatia tinta este reprezentata de copii, se aleg receptori

secundari si parintii acestora si pedagogii implicati in procesul de invatamant.

Din populatia tinta se selecteaza aleator un grup martor (de control) si cel putin un grup

de studiu (activ), care sunt de obicei comparabile ca marime si omogenitate, grupuri ce vor fi

examinate clinic si evaluate din punct de vedere al bagajului de cunostinte si al deprinderilor si

comportamentului sanogen.

Lotul de studiu va fi supus diferitelor interventii de profilaxie clinica si/sau celor de

educatie pentru sanatate, in timp ce lotul martor nu va fi supus acestora.

2. Identificarea problemei printr-un studiu stiintific de evaluare a necesarului de tratament

si educatie

1. Date privind problema de sanatate orala - determinarea gravitatii si a extinderii afectiunii

respective. Se culeg prin examinarea clinica date epidemiologice reprezentate de indici de

carie, indici de placa bacteriana, indici gingivali, indici parodontali etc si apoi se

prelucreaza statistic. Examinarea clinica trebuie realizata de profesionisti special instruiti

si calibrati pentru a nu aparea erori in faza de culegere a datelor.

2. Date demografice (privind profilul colectivitatii) obtinute prin terviuri,

chestionare, focus grup):

· numarul de indivizi din populatia tinta

· sexul

· distributia geografica

· gradul de urbanizare

· statusul social

· statusul economic

· conditii de viata (de locuit, de munca, de recreere)

· mediul etnic (credinte si influente culturale)

15

· adresabilitatea catre serviciile medicale publice

· starea generala de sanatate

3. Date privind statusul educational (obtinute prin interviuri, chestionare, focus grup):

· cunostinte

· credinte, obiceiuri

· atitudini si comportamente

Toate aceste date culese se centralizeaza si se prelucreaza statistic, ajutand la definirea si

intelegerea problenelor de sanatate si a celor educationale.

3. Stabilirea prioritatilor si a obiectivelor si durata derularii programului

Prin stabilirea prioritatilor se identifica cea mai importanta problema de sanatate (ce vrem

sa obtinem ? ) Daca nu sunt determinate prioritatile, programul poate sa nu deserveasca acelor

indivizi care au nevoie cel mai mult de ingrijire. De exemplu, intr-o comunitate in care populatia

copiilor scolari este afectata grav de caria dentara, prioritatea o va constitui reducerea prevalentei

cariei dentare prin programe de profilaxie a cariei dentare si educatie pentru sanatate.

Obiectivele programului raspund intrebarii: unde vrem sa ajungem? si definesc telurile pe

care ni le propunem sa le obtinem la finalul programului.

Aceste obiective pot fi obiective legate de starea de sanatate orala, ca de exemplu

obiectivul propus de O.M.S. pentru anul 2000: la varsta de 12 ani indicele DMFT sa nu

depaseasca cifra 2. Alte exemple de obiective sunt:

· scaderea numarului de carii dintr-o colectivitate de copii cu 50% in 2 ani

· dispensarizarea activa a elevilor din clasele primare, crearea unor medii de lucru si de

invatat care sa promoveze atitudinile sanogene in cladirile scolilor, in locurile de joaca si

salile de mese.

Exemple de obiective legate de statusul educational al indivizilor colectivitatii pot fi:

· imbunatatirea cunostintelor despre igiena orala cu 30%

· imbunatatirea deprinderilor cu 20%, a atitudinilor cu 30%

· cresterea adresabilitatii catre serviciile stomatologice cu 30%

· incurajarea stilurilor de viata sanatoase si posibilitatea de a face alegeri sanatoase (a

produselor si deprinderilor) in campusurile scolare

· promovarea responsabilitatii personale, familiale si comunitare pentru pastrarea sanatatii.

16

4. Stabilirea strategiei si a metodelor de implementare (Care sunt activitatile prin care

obtinem obiectivele propuse?)

Prioritatile, obiectivele si metodele de implementare constituie strategia programului.

Este necesara elaborarea mai multor strategii alternative, comparabile din punct de vedere al

costurilor si al eficientei (testate anterior pe alte colectivitati), pentru ca in final prin comparare

sa fie aleasa strategia optima din punct de vedere al raportului eficienta/costuri.

Pentru ameliorarea starii de sanatate orala a copiilor, masurile pot fi:

· fluorizarea apei retelei de apa publice sau a retelei de apa din scolile alese pentru

derularea programului

· administrarea de tablete sau solutii fluorurate in colectivitati

· fluorizari locale si sigilari, controlul placii bacteriene si fluorizari.

Pentru imbunatatirea statusului educational, se aleg combinatii de metode de educatie in

grupuri sau educatie mass-media, varietatea si repetarea acestor metode de educatie fiind cheia

succesului in procesul de schimbare a comportamentului fata de sanatate.

Activitatile de educatie se aleg si in functie de varsta grupului tinta. De exemplu:

· pentru grupa de varsta 2-5 ani se aleg ca metode de educatie teatrul de papusi, jucarea

unui rol, cantece, jocuri de colorat si decupat, macromodele, casete video etc.

· pentru grupa de varsta 6-9 ani se aleg ca metode de educatie diapozitivele, carti ilustrate,

casete video, teatrul de papusi, modele de dinti, jocuri despre dieta, puzzle, macromodele

· pentru grupa de varsta 14-16 ani se aleg ca metode: diapozitive, casete video, jocuri pe

computer, radiografii dentare, articole din ziare, postere, brosuri, flipchart, fotografii,

statistici, ateliere de lucru cu tema cultivarea bacteriilor etc.

Este bine ca orice metoda de educatie nou introdusa (postere, flipchart, diapozitive, casete video,

jocuri pe computer) sa fie pretestata pe un lot restrans pentru a observa impactul avut asupra

publicului tinta, iar in functie de reactia acestuia sa fie modificata corespunzator, pentru a trezi si

capta interesul.

5. Identificarea si obtinerea resurselor materiale si financiare.

Resursele pot fi obtinute din interiorul comunitatii ca de exemplu resurse umane

(profesori, parinti, medicul dentist scolar, asistenta de profilaxie) si materiale (sali de clasa,

video, computere, TV, copiator, videoproiector, retroproiector, costume pentru teatru, papusi

17

etc.). Alte resurse pot fi obtinute din afara comunitatii prin sponsorizari, provenite de la guvern,

organizatii internationale, asociatii medicale, ONG etc.

6. Stabilirea unui program (orar) bine structurat

In acest program trebuie sa fie clar specificate activitatile, secventa lor cronologica, momentul si perioada de desfasurare, locul de desfasurare, persoanele care raspund si cele care sunt implicate in fiecare activitate (impartirea sarcinilor) si ce resurse materiale sunt necesare.

7. Analiza SWOT

Aceasta identifica punctele tari ale programului (oportunitati) si punctele slabe

(constrangeri si piedici). Constrangerile pot rezulta din politicile guvernamentale sau ale

organizatiilor profesionale restrictive:

8. Monitorizarea programului

Dupa aplicare, programul necesita o supraveghere continua a tuturor activitatilor.

Succesul programului se asigura prin monitorizarea:

· activitatilor (cat de bine sunt atinse obiectivele)

· fortei de munca (cat de bine isi indeplinesc angajatii sarcinile de serviciu)

· echipamentelor (cat de bine functioneaza)

· facilitatilor (cat sunt de adecvate).

9. Evaluarea programului

Evaluarea programului ne permite sa masuram progresul si eficienta fiecarei activitati,

identificarea problemelor aparute in cursul derularii programului si obtinerea unor concluzii

legate de imbunatatirea tuturor aspectelor.

Fiecare obiectiv trebuie examinat periodic (la 3 luni, la 7 luni), pentru a determina cat din

telurile propuse au fost realizate si la terminarea programului se realizeaza evaluarea finala.

Obiectivul trebuie exprimat in termeni masurabili, astfel incat sa fie posibile comparatii intre ce

s-a intentionat sa se realizeze si ceea ce a fost realizat. Evaluarea trebuie sa urmareasca si

calitatea actului realizat.

18

Aceasta etapa de evaluare se realizeaza tot de catre evaluatorii antrenati si calibrati care

au realizat si evaluarea initiala, la inceputul programului.

Prin evaluarea finala se determina starea de sanatate orala (se determina aceiasi indici de

carie, gingivali, de placa bacteriana si parodontali) si statusul educational la finalul programului

(se obtine din inregistrarea nivelului de informatii, atitudini, deprinderi si comportamente).

Rezultatele finale se analizeaza, se prelucreaza statistic si se obtine variatia (in procente)

fata de starea de la debutul programului sau fata de situatia grupului martor.

19

4. PROMOVAREA SANATATII ORODENTARE SI EDUCATIA PENTRU SANATATEA ORODENTARA A GRUPURILOR

Promovarea sanatatii orodentare – stiinta ce are in centrul sau sanatatea, concept

ecologic = starea completa de bine fizic, mental si social, si nu numai absenta bolii sau

infirmitatii (definitia OMS din 1948).

Boala apartine doar teritoriului biologiei. Sanatatea apartine domeniului biologiei, sociologiei si

psihologiei, referindu-se si la sentimente, trairi, comportamente si calitatea vietii.

Sanatatea = dimensiune esentiala a calitatii vietii ce implica oportunitatea de a face alegeri in

viata si de a obtine satisfactie in viata. Este resursa ce da posibilitate indivizilor sa conduca si

chiar sa schimbe mediul inconjurator.

Definitia promovarii sanatatii – orice efort planificat destinat:

· realizarii de politici publice favorizante

· creerii mediilor favorabile pentru consolidarea comportamentelor sanogene

· dezvoltarii abilitatilor personale (lectii de educatie pentru sanatate)

· reorientarii serviciilor medicale pentru obtinerea starii de sanatate.

· strategia ce abordeaza sanatatea individului legata de stilul sau de viata alaturi de o

abordare politica = interventii benefice asupra mediului, ce sustin modurile sanogene de

viata si previn sau interzic modurile nesanogene de viata;

· stiinta ce permite indivizilor separat si comunitatilor sa creasca controlul asupra

determinantilor sanatatii si astfel sa isi imbunatateasca starea de sanatate

· strategia de mediere intre indivizi si mediul inconjurator, combinand alegerea personala

si responsabilitatea sociala pentru sanatate.

Determinantii sanatatii

1. biologia umana

2. organizatiile de ingrijire a sanatatii

3. comportamentul si stilul de viata

4. mediul inconjurator

20

Abordarea medicala a bolii

· centrata doar pe boala, fiind preocupata cu identificarea agentilor patogeni ai bolii si

repararea efectelor bolii

· are o intelegere limitata a etiologiei bolii si a determinantilor sanatatii, neacordand atentie

influentei stilului de viata, comunitatii si factorilor de mediu in determinismul bolii.

Abordarea comportamentala

· bolile populatiei moderne sunt determinate mai mult de comportamente personale

riscante pentru sanatate (stil de viata) decat de influenta mediului inconjurator

· responsabilitatea profesionistilor si a guvernantilor e de a asigura accesul la informatia

necesara schimbarii comportamentelor

Abordarea sociale si de mediu

· accent pe conditiile sociale, economice, de mediu si culturale ce scad controlul indivizilor

asupra sanatatii

· deprivarea materiala, stresul, lipsa suportului social, conditiile de locuit, munca si

recreere necorespunzatoare, poluarea au efecte negative asupra sanatatii

Concepte ale promovarii sanatatii

· Modelul traditional medical realizat doar prin educatia pentru sanatate era preocupat doar

de starea de sanatate / boala fizica, ignorand starea de sanatate mentala, spirituala si

sociala. E descris ca un model ce judeca si blameaza pacientii, facandu-i sa se simta

vinovati si descurajandu-i.

· Abordarea contemporana ia in considerare existenta unor factori de risc comuni: dieta

neechilibrata, bogata in zahar, igiena orala defectuoasa, fumat, alcool, stres si accidente.

Afectiunile orale au radacini primare sociale, politice si economice si pot fi controlate efectiv

doar prin politici publice adecvate.

· Modelul socio-ecologic urmareste influentele pe care le au asupra sanatatii:- mediul de viata (fizic si social)

- stilul de viata si comportamentul personal

- accesul la serviciile de ingrijire a sanatatii

21

Activitatile specifice promovarii sanatatii (Ottawa)1. crearea mediilor favorabile mentinerii sanatatii

2. actiuni politice publice care promoveaza stiluri de viata sanogene

3. sustinerea actiunilor comunitatii

4. dezvoltarea abilitatilor personale prin actiuni de educatie pentru sanatate

5. reorientarea serviciilor de sanatate din servicii strict terapeutice in actiuni

destinate prevenirii imbolnavirii si educarii membrilor comunitatii pentru

pastrarea si imbunatatirea sanatatii.

1. Crearea mediilor favorabile mentinerii sanatatii presupune legatura intrinseca dintre sanatate si

mediul fizic si social in care traiesc indivizii. Ex: interzicerea fumatului in locuri publice si la

locul de munca, restrictia consumului de alimente si bauturi cu zahar in campusuri scolare,

conditii de locuit si recreere corespunzatoare, medii lipsite de poluare

2. Actiuni politice – publice care promoveaza stiluri de viata sanogene · politica de asigurare a accesului la serviciile de profilaxie orala

· strategie comunitara de imbunatatire a igienei orale si corporale

· politica a dietei – reducerea consumului de zahar

· politica impotriva fumatului

· politica de reducere a accidentelor

· politica de fluorizare a apei

3.Sustinerea actiunilor comunitatii

§ cresterea abilitatii comunitatii in recunoasterea si schimbarea aspectelor mediului

fizic si social ce sunt daunatoare sanatatii si descurajarea comportamentelor

riscante pentru sanatate

§ implementarea fluorizarii apei in multe comunitati a fost posibila doar fiindca

profesionistii stomatologi au fost capabili sa convinga politicienii locali de

necesitatea si efectuarea fluorizarii

Principiile promovarii sanatatii

22

· nu doar actiuni indreptate spre indivizi bolnavi sau cei ce prezinta risc de imbolnavire, ci

spre intreaga populatie in contextul vietii cotidiene

· actiuni asupra determinantilor sanatatii → colaborare stransa intre mai multe sectoare ale

societatii (sanitar, economic, social, politic, relatii publice, etc)

· participarea efectiva a publicului larg, necesitand definirea problemelor, luarea deciziilor

in comunitati si implementarea noilor tipare pentru comportamentele sanogene

(practicarea acestora de catre membrii comunitatii)

· promovarea sanatatii nu e un serviciu medical, desi apartine sectorului sanatatii si

sectorului social

· profesionistii din domeniul sanatatii au un rol important in educatia pentru sanatate si

influentarea comportamentelor fata de sanatate (sanogene) a indivizilor.

Scopul promovarii sanatatii

1. cresterea accesului la serviciile de sanatate pentru toti membrii comunitatii

2. reducerea inegalitatilor dintre indivizi in domeniul sanatatii

3. cresterea oportunitatilor de imbunatatire a starii de sanatate pentru intreaga

populatie

Oportunitati favorabile promovarii sanatatii

1. informatii suficiente si oportunitati pentru dezvoltarea abilitatilor personale

2. alternative sanogene la produse si servicii

3. suport social pentru schimbarea comportamentelor nesanogene si mentinerea celor

sanogene

Educatia pentru sanatate

· este un mijloc general utilizat pentru promovarea sanatatii populatiei

· procesul de asistenta a indivizilor, actionand separat sau in colectiv, pentru a lua hotarari

informate cu privire la problemele care le influenteaza sanatatea personala si a celor din

jur (Brown, 1994)

23

· orice combinatie planificata de invatare a unor experiente desemnate sa predispuna, sa

permita si sa intareasca un comportament voluntar care sa conduca la sanatate, in mod

individual, in grupuri sau comunitati (Frazier, 1992)

Scopurile educatiei pentru sanatate in medicina dentara

· adoptarea unor atitudini si moduri de viata corespunzatoare

· aducerea la un stadiu cat mai acceptabil a afectiunilr si disfunctiilor care nu

pot fi prevenite sau tratate adecvat

· incurajarea mai bunei utilizari a serviciilor stomatologice

· activitate intensa si unitara care pune accentul pe preventie si modificare

a comportamentului pacientuluui

· urmeaza un traseu al informatiilor, atitudinilor si comportamentelor, in care

informatia este transmisa, iar atitudinile si comportamentele sunt modificate,

desi se cunoaste astazi faptul ca, informatia este necesara dar nu suficienta

pentru modificarea comportamentului

Educatia pentru sanatate a grupurilor s-a impus datorita faptului cadorinta de a mentine o

stare de sanatate orala aproape perfecta a populatiei a stat mereu la baza promovarii unui mod

de viata sanogen si a modificarilor conditiilor de mediu, astfel incat sa se ajunga la un status

de sanatate orala optim (Taylor, 1990). Acest aspect este subliniat de modificarile aparute in

necesitatile de tratament stomatologic, evidentiind accentul care se pune pe preventie (Nowak

si Anderson, 1990; Manson, 1992). Acesti factori, impreuna cu sperantele tot mai mari ale

populatiei de a-si pastra dentitia naturala pentru toata viata, au crescut rolul stomatologului, care

nu trebuie sa realizeze doar restaurari, dar este acum implicat si in preventia primara si educatia

sanitara (Levine, 1989).

Avantaje:

· grupul are mai multe resurse decat individul pentru identificarea problemelor, pentru

definirea si rezolvarea acestora

24

· grupul ofera suport in facilitarea deciziilor, in schimbul de informatii si experiente si in

practicarea comportamentelor sanogene.

Clasificarea grupurilor:

· formale – deja construite, au program comun; ex: studentii

· informale – exista intr-o anumita locatie la un moment dat, dar nu au caracteristici

comune ci doar obiective comune.

Modelele de educatie pentru sanatate:

Modelele de educatie sanitara au fost imaginate in scopul planificarii programelor de

educatie sanitara la grupe populationale mari, oferind in acelasi timp si indicatii privind

evaluarea acestor programe

· modelul de modificare a comportamentului prin comunicare (McGuire, 1984)

· modelul planificare-actiune (Green si Kreuter, 1991)

· modelul mesajului sanogen persuasiv (Witte, 1995), care ofera indicatii pentru

dezvoltarea programelor de educatie sanitara din perspectiva psihologica

Interventii ale educatiei sanitare care influenteaza modificarea comportamentelor fata de

sanatate:

· educatia sanitara stomatologica pe fotoliul dentar - la nivel micro

· interventii care pot fi realizate la nivel comunitar /mezo

· interventii care se adreseaza populatiei ca intreg- nivel macro

Etapele procesului de educatie pentru sanatatea grupurilor

1. stabilirea receptorului (grupului tinta)

2. colectarea informatiei (analiza situatiei)

3. stabilirea prioritatilor, obiectivelor, actiunilor

4. identificarea si obtinerea resurselor

5. selectarea metodelor educative potrivite si aplicarea lor

6. evaluarea rezultatelor

7. revizuirea intregului proces de educatie

1.Stabilirea receptorului

25

1. grupurile – grupe de varsta: prescolari, scolari, liceeni, studenti, adulti la locul de munca,

handicapati, varstnici

2. comunitatea – populatia unui sat, oras, a unei tari, etc

2.Colectarea informatiei

1. informatii legate de afectiune – date epidemiologice

2. informatii legate de cunostinte, atitudini fata de aceasta afectiune si deprinderi

(comportament preventiv)

3. informatii legate de gradul de adresabilitate catre serviciile de specialitate.

Metode de colectare a informatiilor:1. observatie

2. interviu

3. chestionar

3.Stabilirea prioritatilor, obiectivelor, actiunilor 1. obiective educative – imbogatirea cunostintelor despre afectiune si prevenirea ei +

schimbarea atitudinilor si comportamentului fata de acea afectiune

2. obiective de sanatate – mentinerea sau ameliorarea sanatatii.

5.Metode de educatie pentru grupuri

1. discutii in grup

2. demonstratii

3. expunerea

4. studiul de caz

5. jucarea unui rol – se folosesc modelul grupului dinamic + teoria disonantei cognitive:

individul e pus sa joace un rol diferit de credintele sale fata de un comportament.

Educatia intr-o clasa de scoala – metode de educatie folosite:

1. expunerea

2. demonstratii

3. jucarea unei piese de teatru

4. povesti, fabule

5. teatru de papusi

Materiale educative folosite:

26

1. postere

2. diapozitive

3. brosuri

4. carti ilustrate

5. puzzle

27

5. EPIDEMIOLOGIA AFECTIUNILOR ORODENTARE

Definitia epidemiologiei

· definitia clasica (McMahon 1960)

Epidemiologia a fost definita ca stiinta care studiaza distributia si determinantii bolii in

populatiile umane;

· definitia moderna (Last,1988)

Epidemiologia a fost definita ca studiul distributiei si al determinantilor starilor sau

evenimentelor legate de sanatate in populatii specificate, si aplicarea rezultatelor acestui studiu

pentru a tine sub control starea de sanatate (Last, 1988).

Acesta definitie subliniaza faptul ca epidemiologii nu sunt interesati exclusiv de mortalitate,

boala si incapacitate, ci si de aspecte pozitive ale starii de sanatate, precum si de mijloacele de

imbunatatire a sanatatii.

Termenul de epidemiologie isi are originea in cuvintele grecesti epi = peste, demos = popor,

logos = stiinta, avand ca baza de formare notiunea de epidemie, prin care se definea in antichitate

una din cele mai frecvente forme de manifestare a procesului epidemiologic infectios.

· specialitate medicala care se ocupa

- global cu studiul problemelor legate de sanatate si boala

- particular cu evaluarea factorilor sau a determinantilor bolilor constatate la nivelul

populatiilor umane

· reprezinta un liant, care - se gaseste la intersectia dintre medicina clinica, medicina preclinica si medicina

sociala

- slujeste mai mult medicina sociala si sanatatea publica

- utilizeaza metode imprumutate de la toate 3.

28

Obiectul de studiu

· este reprezentat de orice fenomen morbid, care se manifesta la un moment dat la nivelul

unei colectivitati si nu se adreseaza niciodata individului.

Epidemiologia se ocupa cu studiul:

· raspandirii - bolilor infecto-contagioase, dar si a - bolilor netransmisibile,

· cauzele care le genereaza

· incidenta lor

· gradul de raspandire intr-o populatie data

· evolutia ei pana la vindecare, disparitia bolii producandu-se natural sau artificial.

Epidemiologia, ca parte a medicinii publice:

· se ocupa cu controlul epidemiilor

· este parte a programelor de sanatate publica

· participa la dezvoltarea politicilor de sanatate colectiva

Obiectivele de studiu ale epidemiologiei sunt:

1. acela de a studia distributia bolilor sau a factorilor de risc descoperiti intr-o anumita

populatie umana. Aici se vor studia si tendintele evolutive ale bolii si ale factorilor de risc

adaugat, precum si distributia lor geografica.

2. de a studia etiologia bolilor sau a amodului de transmitere a acestora, dovedind relatiile

existente intre factorul de risc si boala.

3. de a realiza predictii in legatura cu numarul probabil al bolilor, inclusiv cu

particularitatile de distributie la nivelul unei anumite populatii

4. fundamenteaza programele de prevenire si de combatere a anumitor boli la nivelul unei

populatii date, contribuind inclusiv la imbunatatirea calitatii serviciilor de sanatate

destinate populatiei in cauza.

Notiuni de baza in epidemiologie

· epidemie = aparitia unui numar de evenimente cu o frecventa superioara frecventei

asteptate

· factor de risc = orice circumstanta care se asociaza unei frecvente mari a bolii

29

· riscul = probabilitatea care exprima in cifre frecventa de aparitie a unei boli intr-o

populatie a carei expunere este bine definita

· asociatie epidemiologica = relatia dintre 2 categorii diferite de evenimente in care o

categorie este reprezentata de presupusii factori de risc, iar alta o constituie boala (relatia

dintre factorii de risc si boala).

Indici folositi in epidemiologia orala

Definitie un indice reprezinta o descriere matematica obiectiva a unei boli sau a unei stari de

sanatate, bazata pe criterii atent selectionate in circumstante specifice.

Proprietatile indicilor sunt validitatea si reproductibilitatea.

· Valid – cand un indice reflecta cu acuratete gradul de imbolnavire.

· Reproductibil – atunci cand se obtin aceleasi rezultate (cu grade foarte limitate de

toleranta) ori de cate ori este folosit.

Selectia unui indice trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte:

1. sa fie potrivit pentru populatia studiata si pentru scopul propus

2. sa furnizeze in mod cert estimari valide ale bolii in populatie

3. datele sa fie relativ usor de obtinut si apoi de interpretat

4. indicele ales sa permita comparatii privind starea de sanatate a unei populatii dupa o

interventie terapeutica si privind starea de sanatate a altor populatii

Calculul si semnificatia parametrilor statistici

1. Incidenta

· masoara frecventa cu care apar cazurile noi de imbolnavire intr-o populatie, intr-o

perioada de timp

· este un indicator direct al riscului de imbolnavire. Daca incidenta este mare, inseamna ca

in populatia respectiva exista un risc crescut de imbolnavire.

· Clasificare:

1. incidenta globala (anuala)

30

2. incidenta specifica (pe sexe, pe grupe de varsta, pe cauze de boala)

2. Prevalenta

· indica numarul total de cazuri noi si vechi de imbolnavire existente intr-o populatie

definita. Este un indicator de frecventa, ca si incidenta.

· Clasificare:

1.prevalenta globala

2.prevalenta de moment = numarul total de cazuri noi si vechi de imbolnavire existente intr-o

populatie definita, la un moment dat.

3.prevalenta de perioada = numarul total de cazuri noi si vechi de imbolnavire existente intr-o

populatie definita, intr-o perioada definita de timp.

4.prevalenta specifica

· se calculeaza pe:

§ medii (urban / rural)

§ sexe

§ grupe de varsta

§ cauza bolii (caria dentara, parodontopatie, anomalii dento-max, etc.)

· Fiecare dintre aceste prevalente specifice poate fi la randul ei:

§ de moment

§ de perioada

Metoda epidemiologica descriptiva

· are drept scop descrierea distributiei bolii sau a factorilor de risc in populatia tinta, pe

baza unor caracteristici personale, spatiale si temporale.

Aplicatii

· in monitorizarea si evaluarea starii de sanatate a populatiei,

· elaborarea unor programe de sanatate oro-dentara,

· formularea unor ipoteze epidemiologice, s.a.

Metoda epidemiologica analitica

· are drept scop dovedirea existentei unor relatii epidemiologice intre diferiti factori de risc

si efectele actiunii lor.

31

Etape de identificare a unui factor de risc

· observatia clinica a imbolnavirii

· anamneza bolnavilor din cadrul unitatilor medicale ambulatorii / spitalicesti in privinta

existentei si a posibilei asocieri dintre boala si factorii de risc prezenti

· aplicarea criteriilor de epidemiologie clinica (descriptiva) care argumenteaza diagnosticul

(sex, varsta, profesie, etc.) si presupun unii factori de risc

· stabilirea existentei legaturii intre boala si factorul de risc presupus cu ajutorul tehnicilor

de epidemiologie analitica

· observarea scaderii frecventei bolii in populatie dupa indepartarea factorului de risc

adauga un important argument populational epidemiologic in identificarea / probarea

factorului de risc.

Metode de ancheta epidemiologica

· care se pot aplica in caria dentara. in raport cu obiectivele ei si de resursele disponibile,

sunt:

· anchete transversale (de prevalenta)

· anchete de tip cazuri – control (retrospective)

· anchete de tip cohorta (prospective)

· anchete epidemiologice ecologice

· anchete epidemiologice experimentale (operationale)

Nivelurile cercetarii epidemiologice

1. Nivelul cunoasterii (al explicatiei)

· se refera la cercetare fundamentala

2. Nivelul interventiei (al actiunii)

· se disting 3 etape, reprezentate de profilaxie primara / secundara / tertiara.

Mijloacele practice cu care opereaza epidemiologia sunt:

1. Supravegherea se refera la sistemul de culegere activa si sistematica a datelor ca si la acela deanaliza

si interpretare a lor. Datele se refera la variatele fenomene de sanatate si sunt esentiale pentru a stabili

prioritati in planificarea, aplicarea si evaluarea programelor si interventiilor realizate in sfera sanatatii

publice

32

· etapele supravegherii sunt:

1. Culegerea datelor

§ pot avea o multitudine de surse, de la date de mortalitate, fertilitate, morbiditate, pana la

rapoarte asupra unor epidemii sau a altor studii efectuate

2. Prelucrarea datelor

§ datele culese vor fi corectate si verificate, urmand sa fie prelucrate si interpretate,

raportarea efectuandu-se obisnuit prin 4 modalitati:

- tabele

- grafice

- harti

- analiza matematica

3. Transmisia datelor prelucrate

· se face spre 2 destinatari:

1. spre teritoriul de unde s-au luat datele respective

2. spre factorii decizionali

2. Investigatia epidemiologica

· va fi investigata o problema de sanatate, declansarea investigatiei fiind urmare a

informatiilor primite prin supravegherea efectuata, a unor sesizari venite dinspre reteaua

medicala, din presa sau din alte surse.

3. Analiza epidemiologica

ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE PRINCIPALELOR AFECTIUNI ORODENTARE

Aspecte ale strategiei de prevenire a afectiunilor orodentare:

-educatia sanitara in colectivitati de copii,adolescenti si tineri;

-educatie sanitara a parintilor si a cadrelor didactice;

33

-fluorizarea apei

-fluorizarea locala(paste de dinti cu fluor,geluri,etc.);

-prevenirea aparitiei cariilor secundare si a recidivelor de carie.

In SIDA exista o serie de manifestari bucale. Cele mai importante sunt:

-gingivita acuta ulcerativa

-candidoza

-herpesul

-leucoplazia paroasa

-ulceratii bucale severe

-sarcomul KAPOSI

-limfadenopatia generalizata

-limfadenopatia generalizata

Dat fiind faptul ca atat boala parodontala cat si caria dentara sunt boli cu etiologie bacteriana, si

evolutie in timp, s-a nascut necesitatea monitorizarii statistice a raspandirii la nivelul populatiei a acestor

afectiuni.

Prelucrarea si interpretarea datelor epidemiologice se realizeaza cu ajutorul indicilor:

Incidenta - reprezinta numarul de cazuri noi penru o anumita boala care apare intr-o anumita

colectivitate, intr-o anumita perioada de timp. Indicele de incidenta se raporteaza la 100000 de locuitori.

Prevalenta - reprezinta numarul de indivizi dintr-un grup sau dintr-o populatie care prezinta o anumita

boala la momentul studiului. Indicele de prevalenta se calculeaza procentual ( % ).

34

Intensitatea - este un indice specific pentru carie sau edentatie, ce se pot manifesta la acelasi individ

prin procese multiple. Indicele de intensitate pentru o anumita populatie reprezinta numarul mediu de

carii sau edentatii pentru un individ si se exprima prin numare cu doua zecimale.

35