Curs Si Lab Solid Works

5/17/2018 Curs Si Lab Solid Works - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/curs-si-lab-solid-works 1/162

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Facultatea de Construcţii de Maşini

Catedra T.C.M.

UTILIZAREA CALCULATORULUI ÎN

PROIECTAREA CONSTRUCTIVĂ

- Suport de curs -

SolidWorks

Ing. Cristian CAIZAR

2000



Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă

Conţinutul activităţilor didactice :

I. Curs (28 ore)

1. Modelarea geometrică 3D parametrizată. Consideratii generale.

2. SolidWorks 99. Elemente de bază.

3. Realizarea blocurilor grafice de construcţie cu geometrie implicită.

4. Realizarea schiţelor în SolidWorks 99 (1 - comenzi pentru desenare).

5. Realizarea schiţelor în SolidWorks 99 (2 - comenzi pentru modificarea schiţelor).

6. Realizarea elementelor de construcţie auxiliare (plane, axe, sisteme de coordonate,

curbe 3D).

7. Realizarea blocurilor grafice de construcţie cu geometrie explicită.8. Modelarea geometrică 3D a pieselor tratate ca entităţi individuale.

9. Construirea ansamblurilor.

10. Modelarea pieselor în contextul ansamblului.

11. Generarea documentaţiei 2D (1 - vederi, secţiuni, detalii).

12. Generarea documentaţiei 2D (2 - cosmetizarea desenelor).

13. Modelarea geometrică 3D a pieselor sudate.

14. Modelarea geometrică 3D a pieselor din tablă.

II. Lucrari de laborator (42 ore)

III. Proiect (28 ore)

Bibliografie:

1. Modelare geometrică 3D asistată de calculator. Suport de curs.

2. ******, SolidWorks 99 User’s Guide, Document number: SWXUGENG061599.

Cunoştinţe prealabile : Cursanţii trebuie să posede cunoştinţele de bază necesare utilizării unui calculator

sub WINDOWS 98/NT precum şi cunoştinţe de bază în domeniul proiectării mecanice.

Rezultate scontate : Absolvenţii cursului trebuie să poată realiza: modele geometrice 3D pentru piese de

complexitate medie, ansambluri de complexitate ridicată şi documentaţie 2D pentru piese

si ansambluri.



Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă Suport de curs

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 1

Modelarea geometrică 3D parametrizată

Consideraţii generale

O tr ăsătur ă comună a tuturor pachetelor de programe de proiectare asistată de

calculator, care folosesc modelarea parametrizată, este aceea că lucrează cu blocuri graficede construcţie. Aceste blocuri grafice de construcţie sunt de două tipuri: cu geometrie

implicită (găuri cu secţiune circular ă, teşituri, racordări, rotunjiri) şi cu geometrie explicită

(în acest caz elementul de bază este forma secţiunii).

Construirea modelului geometric al unei piese începe cu elementul de bază, care

este obţinut întotdeauna prin adăugare de material. După realizarea elementului de bază

urmează adăugarea celorlalte blocuri grafice de construcţie, care pot fi de tipul adăugare

sau înlăturare de material. Toate acestea din urmă vor fi legate direct sau indirect de

elementul de bază.

Legăturile dintre blocurile grafice de construcţie (relaţiile “părinte-copil”)

reprezintă un element esenţial al modeloarelor geometrice parametrizate, prin faptul că

modificarea dimensiunilor sau geometriei unui bloc grafic de construcţie conduce la

actualizarea automată a blocurilor grafice legate de acesta.

Blocurile de construcţie cu geometrie explicită au la bază un profil 2D ce reprezintă

forma secţiunii. Cu ajutorul acestui profil, se poate adăuga sau înlătura material, printr-o

operaţie de extrudare, rotire în jurul unei axe sau de măturare a unei curbe date (sweep).

Proiectanţii cu experienţă în domeniul utilizării modeloarelor geometrice

parametrizate recomandă planificarea activităţii de proiectare, şi sugerează parcurgerea

următorilor paşi:

1. Determinaţi dacă piesa care urmează a fi proiectată este dependentă sau nu de

alte piese, şi apoi hotărâţi ce mod de proiectare veţi aborda: veţi începe cu proiectarea

ansamblului (priectare de tipul “de sus în jos”), sau veţi începe cu proiectarea pieselor (proiectare de tipul “de jos în sus”);

2. Gândiţi-vă care sunt intenţiile de proiectare ce stau la baza realizării piesei pe

care urmează să o modelaţi;

3. Identificaţi blocul grafic de construcţie de bază, cel de care, într-un fel sau altul

vor fi legate toate celelalte elemente;

4. Identificaţi celelalte blocuri grafice de construcţie necesare finalizării modelului;

5. Stabiliţi în ce succesiune veţi adăuga celelalte blocuri grafice de construcţie

pentru a definitiva modelul.

In următoarele câteva pagini se vor descrie în detaliu cele cinci etape de realizare a

modelului unei piese.

Etapa I. Determinarea rela ţ iilor de interdependen ţă şi alegerea celei mai bune

metode de modelare. Stabiliţi dacă piesa pe care urmează să o modelaţi este sau nu dependentă de alte

piese, apoi hotărâţi-vă asupra modalităţii de proiectare. Pentru început ar trebui să decideţi

cu ce veţi începe: cu modelarea unei piese sau cu modelarea ansamblului. Dacă aveţi de

modelat o singur ă piesă, alegerea este simplă: modelaţi piesa. Dacă aveţi de modelat o

piesă ce intr ă în componenţa unui ansamblu (cazul cel mai des întâlnit în realitate), aveţi

două posibilităţi: fie creaţi piesele ca entităţi independente şi apoi le asamblaţi (aşa-numita

proiectare “de jos în sus”), fie începeţi direct cu ansamblul şi modelaţi piesele în contextul

ansamblului (aşa-numita proiectare “de sus în jos”).




Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM2

A) Proiectarea “de jos în sus”

Creaţi fiecare piesă într-un fişier separat, apoi inseraţi aceste piese într-un

ansamblu. Acest tip de proiectare vă permite să vă concentraţi atenţia asupra pieselor luate

ca entităţi separate, şi este o metodă de proiectare ce se recomandă a fi utilizată în situaţia

în care nu este necesar să realizaţi legături între piese.

B) Proiectarea “de sus în jos”

In cadrul acestui tip de proiectare, începeţi cu realizarea ansamblului şi apoirealizaţi piesele în contextul ansamblului. Acest mod de lucru vă permite ca atunci când

modelaţi o piesă, să puteţi face referiri la feţele, muchiile sau vertexurile unei alte piese

care există deja. De asemenea vă permite să controlaţi mărimea sau forma unei piese prin

stabilirea unor relaţii geometrice cu alte piese.

Etapa II. Luarea în considerare a inten ţ iilor de proiectare. Incercaţi să vă imaginaţi ce intenţii a avut proiectantul în momentul în care a gândit

piesa. R ăspundeţi la următoarele întrebări:

1. Cum lucreaz ă aceast ă piesă? Ce trebuie ea să facă?De exemplu, piesa ar putea fi un suport pe care trebuie montată o altă piesă a cărei

masă este de 5 Kg.

2. Prin ce procedeu de fabrica ţ ie este realizat ă piesa?De exemplu, dacă piesa este realizată prin injecţie, trebuie ca ea să prezinte

suprafeţe înclinate astfel încât să poată fi scoasă cu uşurinţă din matriţă.

3. Ce rol au diferitele suprafe ţ e ale piesei?Analizaţi fiecare suprafaţă a piesei şi încercaţi să determinaţi ce rol are ea. Este

suprafaţă cu rol funcţional sau este o suprafaţă secundar ă, f ăr ă rol funcţional?

4. Este piesa simetrică?Multe piese prezintă simetrii în raport cu diferite plane sau axe. De exemplu o

carcasă poate fi simetrică în raport cu un plan median, iar găurile de fixare ale unei flanşe

pot să fie simetrice în raport cu axa flanşei.

5. Piesa este unicat, sau face parte dintr-o familie de piese?

Dacă piesa face parte dintr-o familie de piese, ar trebui să fie modelată în aşa felîncât să i se poată aduce cu uşurinţă cât mai multe modificări (realizaţi un model flexibil).





Etapa III. Stabilirea blocului grafic de construc ţ ie de baz ă . Incercaţi să vă imaginaţi piesa – sau să vă uitaţi la ea dacă aveţi un model fizic sau

un desen la îndemână – şi stabiliţi care este elementul pe care îl construiţi prima dată. In

continuare vă sunt prezentate câteva sugestii de care puteţi ţine seama în momentul în care

stabiliţi care este blocul grafic de construcţie de bază:

1. Face ţ i alegerea cea mai evident ă.De cele mai multe ori puteţi alege ca şi bloc grafic de construcţie de bază elementul

care pare a fi corpul piesei. Acesta poate fi construit printr-o opera ţie de extrudare,

revoluţie, sweep (măturarea unei curbe directoare cu ajutorul unei curbe generatoare) sau

loft (element de construcţie care se obţine pe baza unor secţiuni, de regulă de forme

diferite).

2. Lua ţ i în considerare fe ţ ele piesei.Priviţi piesa de sus, din faţă şi din lateral şi încercaţi să vă imaginaţi ce aţi obţine

dacă aţi extruda faţa respectivă. Pentru multe piese puteţi extruda orice faţă pentru a obţine

blocul grafic de construcţie de bază. Dacă luaţi în considerare şi celelalte elemente pe care

trebuie să le adăugaţi ulterior, pentru a obţine modelul final al piesei, atunci o să constataţi





că extrudarea după una din direcţii este mai favorabilă decât extrudarea după celelalte

două.

3. Ob ţ inerea blocului grafic de construc ţ ie de baz ă prin opera ţ ia de revolu ţ ie.De cele mai multe ori începătorii aleg extrudarea ca metodă de obţinere a blocului

grafic de construcţie de bază, deşi adeseori este mai convenabil să se aleagă revoluţia. De

exemplu, pentru realizarea piesei prezentate în figura de mai jos este mai simplu să sefolosească operaţia de revoluţie A (este adevărat că forma profilului este ceva mai

complicată) decât să se obţină un cilindru prin extrudare şi apoi să se adauge celelalte

elemente de construcţie pentru definitivarea piesei B.

Etapa IV. Identificarea celorlalte blocuri grafice de construc ţ ie necesare

finaliz ării modelului. Pentru a identifica celelalte blocuri grafice de construcţie necesare finalizării

modelului, puteţi ţine cont de următoarele sugestii:

1. Incepe ţ i cu elementele mai importante.

Incercaţi, pentru început, să ignoraţi elementele care dau un aspect estetic piesei(racordări, rotunjiri, teşituri) şi să vă concentraţi atenţia asupra elementelor importante.

2. Incerca ţ i să identifica ţ i tipul fiecărui element de construc ţ ie (bloc grafic).Stabiliţi modul în care veţi realiza fiecare bloc grafic de construcţie: prin adăugare

de material, prin înlăturare de material (folosind operaţii de extrudare, revoluţie, sweep sau

loft), racordare, rotunjire, teşire, etc.

3. C ăuta ţ i elementele care apar de mai multe ori în cadrul piesei.Când un element apare de mai multe ori pe o piesă (cum ar fi găurile de trecere

pentru şuruburi, de exemplu), instanţele pot fi generate individual sau se pot obţine în urma

unei operaţii de copiere multiplă. Dacă există mai mult de două instanţe ale unui element

de construcţie sau dacă acestea formează o matrice liniar ă sau circular ă, probabil că este

avantajos să folosiţi o operaţie de copiere multiplă. Dacă există numai două instanţe, atunci

probabil că o operaţie de copiere simplă rezolvă mai eficient problema.

4. C ăuta ţ i să identifica ţ i simetriile.Utilizaţi operaţia de oglindire de fiecare dată când un element de construcţie sau un

set de elemente este oglindit în raport cu un plan sau cu o axă.

Etapa V. Stabili ţ i succesiunea de ad ăugare a blocurilor grafice de construc ţ ie. După ce aţi stabilit tipul blocurilor grafice de construcţie de care aveţi nevoie

pentru a modela piesa, înainte de a vă apuca efectiv de modelarea geometrică, stabiliţi în ce

ordine veţi construi aceste blocuri grafice.

Exemplu. Modelarea geometrică 3D a unei bride de fixare

In cadrul acestui exemplu, pornind de la o schiţă a unei piese, se va realiza un

model geometric 3D. In tema de proiectare este specificat că va fi necesar ă şi o altă

variantă a piesei, variantă care difer ă de cea prezentată prin diametrul şi poziţia găurilor de

fixare şi prin lungimea şi lăţimea canalului .

Pentru început să analizăm piesa, parcurgând cele cinci etape prezentate anterior.

Etapa I.

Din cauză că este vorba despre o piesă independentă (una care nu face parte dintr-un ansamblu), problema este simplă: se va modela piesa.





Etapa II.Piesa prezentată în desen pare a fi o bridă de fixare realizată prin procedee

tehnologice de aşchiere.

Cele două găuri vor fi probabil utilizate pentru fixarea bridei, prin intermediul a

două şuruburi, pe o altă piesă. Poziţia celor două găuri (pe lăţimea piesei) este precizată

prin cele doua cote 27,5 mm, respectiv 30 mm ceea ce conduce la ideea că sunt simetriceîn raport cu planul median al piesei.

Canalul practicat în braţul mai lung al bridei, probabil că va fi utilizat pentru

ajustarea poziţiei unei piese ce se va sprijini pe această bridă.

Etapa III .

Piesa este rectangular ă. Aceasta sugerează ca blocul grafic de construcţie de bază să

fie obţinut prin operaţia de extrudare (nu prin revoluţie, sweep sau loft).

Să privim piesa din lateral, de sus şi din faţă şi să vedem ce obţinem prin extrudarea profilului.





A) Extrudând profilul piesei văzută din lateral, obţinem un bloc grafic de

construcţie de bază ca şi cel prezentat în figura de mai jos.

B) Extrudând profilul piesei vazută de sus, rezultă un bloc grafic de construcţie ca

şi cel prezentat în figura următoare. In acest caz, găurile şi canalul sunt încapsulate în

aceeaşi schiţă, ceea ce conduce la o mai mică flexibilitate de modelare decât în cazul în

care acestea ar fi modelate ca entităţi separate.

C) Extrudând profilul piesei văzută din faţă, rezultă un bloc grafic de construcţie de

bază de formă paralelipipedică.

Analizând cele trei cazuri prezentate anterior, se poate constata că piesa obţinută în

cazul A este alegerea cea mai favorabilă.

Etapa IV.Blocurile grafice de construcţie care au mai r ămas de realizat sunt:





a) Două găuri, care se pot obţine în următoarele moduri:

- prin realizarea a două entităţi de tip gaur ă;

- prin realizarea unei găuri şi oglindirea ei în raport cu planul median al piesei;

- prin realizarea unei găuri şi apoi copierea ei folosind o schemă de copiere

rectangular ă;

- prin îndepărtare de material folosind operaţia de extrudare, pornind de la două secţiuni de formă circular ă;

b) Canalul din braţul mai lung al bridei, care se poate obţine prin îndepărtare de

material utilizând operaţia de extrudare;

c) Patru rotunjiri de muchii (R5);

d) Două racordări (R6,5).

Etapa V.Piesa se poate modela geometric parcurgând următoarea succesiune de operaţii:

a) Realizarea blocului grafic de construcţie de bază;

b) Realizarea unei găuri prin extrudare şi apoi copierea ei folosind o schemă de

copiere rectangular ă;

c) Adăugarea canalului;d) Rotunjirea muchiilor (R5);

e) Adăugarea racordărilor (R6,5).





SolidWorks 99. Elemente de bază

Ce este SolidWorks 99?

SolidWorks 99 este un pachet de programe de modelare geometrică 3D asistată decalculator, destinat proiectanţilor din domeniul mecanic. Este o aplicaţie nativă Windows,

uşor de învăţat şi utilizat, care permite modelarea pieselor ca şi entităţi individuale, a

ansamblurilor de piese şi generarea documentaţiei 2D.

Cerinţele minime ale sistemului de calcul pe care rulează SolidWorks 99

ØSistem de operare Windows 95, Windows 98 sau Windows NT (cu Service Pack 4).

Câteva dintre funcţionalităţile programului sunt limitate atunci când se utilizează

sistemul de operare Windows 95 (98).

ØCalculator bazat pe microprocesor Pentium sau AlphaØMinim 64 MB memorie RAM

ØUnitate CD-ROM (numai pentru instalarea programului)

ØDacă intenţionaţi să generaţi automat familii de piese sau liste de materiale cu ajutorul

programului SolidWorks, este recomandat să aveţi instalat pe calculator pachetul de

programe Microsoft Office 97 Service Release 2 (SR-2).

ØPentru a deschide fişiere SolidWorks (aflate undeva în lume) cu ajutorul programului

Internet Explorer, trebuie să aveţi instalată versiunea 4.0 sau o versiune ulterioar ă

Noţiuni de bază

ØUn model SolidWorks este o piesă individuală, un ansamblu de piese sau o

reprezentare 2D (un desen)

•µ In mod uzual, modelarea unei piese începe cu realizarea unei schiţe, pornind de

la această schiţă se generează blocul grafic de construcţie de bază (base feature)

şi apoi se adaugă celelalte elemente de construcţie necesare finalizării

modelului. (Primul element de tip solid al unui model SolidWorks poate fi şi o

piesă importată dintr-un alt program de modelare).

•µ Odată realizat un model 3D, acesta poate fi rafinat prin adăugarea, modificarea

sau reordonarea blocurilor grafice de construcţie din care acesta este alcătuit.





•µ Asociativitatea între piese, ansambluri şi documentaţia 2D asigur ă garanţia că

orice modificare facută într-un document, se reflectă automat în toate

documentele care fac apel la cel modificat.

•µ Documentaţia 2D şi ansamblurile pot fi generate în orice moment al procesului

de proiectare.

ØAplicaţia SolidWorks permite personalizarea mediului de lucru, în acest fel fiecare

utilizator putând lucra cu o anumită configuraţie a programului. Stabilirea valorilor

pentru diferite variabile de sistem se face selectând articolul de meniu Tools şi apoi

subarticolul Options din meniul bar ă principal. In continuare sunt prezentate doar

câteva din modurile prin care se poate personaliza aplicaţia SolidWorks 99:

•℘ Color - stabilirea culorii pentru linii,

feţe ale modelului, elemente de

construcţie ale modelului, etc.

•℘ Detailing - alegerea standardului decotare, precizia şi toleranţele; modul de

reprezentare al săgeţilor, al liniilor

ajutătoare, al liniilor de cotă şi al

intersecţiilor virtuale; tipul şi mărimea

caracterelor (fontul), etc.

•℘ Drawings - stabilirea dimensiunii foii

de hârtie pe care se realizează desenul,

alegerea factorului de scar ă şi a tipului

de proiecţie, stabilirea modului implicit

în care sunt afişate muchiile în vederile

generate automat, etc.

•℘ Edges - Stabilirea modului în care sunt

afişate muchiile modelului, stabilirea

opţiunilor legate de selectarea

muchiilor, etc.

•℘ External References - stabilirea

modului în care documentele

SolidWorks sunt deschise şi referite; definirea căilor de căutare pentru documentele

externe, biblioteci de elemente, etc.

•℘ General - stabilirea modului de comportare a programului când se lucrează în

schiţe sau model, incrementul unghiular şi viteza de rotire a imaginilor, etc.





•℘ Grid/Units - stabilirea modului de afişare a reţelei ajutătoare pentru schiţe,

parametrii reţelei şi saltul in puncte predefinite; stabilirea tipului de unităţi de

măsur ă pentru mărimile liniare şi unghiulare, etc.

•℘ Line Font - stabilirea tipului de linie şi a grosimii acesteia pentru diferite tipuri de

muchii

•℘ Performance - stabilirea preciziei de afişare a modelului pe ecranul monitorului

Deschiderea unui document SolidWorks

ØPentru a deschide un document nou în SolidWorks:

•µ In fereastra SolidWorks se selectează pictograma din bara cu

instrumente Standard, sau se selectează articolul

de meniu File şi apoi subarticolul New

•µ Din caseta de dialog New, se selectează Part,Assembly sau Drawing şi apoi se apasă butonul

OK

ØPentru deschiderea unui document (de tip piesă, ansamblu sau desen) existent:

•µ In fereastra SolidWorks se selectează pictograma din bara cu

instrumente Standard, sau se selectează articolul de meniu File şi apoi subarticolul

Open. In caseta de dialog Open se selectează documentul dorit.

•µ Se selectează opţiunea Open as read-only dacă se doreşte deschidereadocumentului f ăr ă a se face modificări în acesta.

•µ Se selectează opţiunea Preview dacă se doreşte vizualizarea documentului înainte

de deschiderea acestuia.

•µ Se selectează opţiunea Configure pentru deschiderea documentului într-o anumită

configuraţie.

•µ Se apasă butonul Open pentru deschiderea efectivă a documentului.





Termenii utilizaţi în SolidWorks 99

O fereastr ă SolidWorks are două zone distincte:

•µ Zona grafică - zona în care se generează şi se modifică documentulSolidWorks (piesă, ansamblu sau desen);

•µ Zona de afi şare a arborelui documentului - zona în care este afişată structuraarborescentă a piesei, ansamblului sau a desenului.

Zona de afi şare a

arborelui documentului

Zona grafică









Vizualizarea şi mânuirea pieselor, ansamblurilor şi a desenelor

Ø Bara cu instrumente View - furnizează uneltele cu ajutorul cărora se pot mânui

piesele, desenele şi ansamblurile.

Butonul Descrierea acţiunii

View Orientation

Undo Last Change

Zoom to Fit

Zoom to Area

Zoom In/Out

Zoom to Selection

Rotate View

Pan

Wireframe

Hidden in Gray

Hidden Lines Removed

Shaded





Ø Bara cu instrumente Standard Views - furnizează uneltele cu ajutorul cărora se poate

afişa rapid oricare dintre vederile standard, sau o vedere normală la o faţă plană.


Front View

Back View

Left View

Right View

Top View

Bottom View

Isometric View

Normal to

Ø Caseta Orientation - cu ajutorul acesteia se poate afişa o vedere standard sau o

vedere definită de utilizator, sau se pot modifica vederile

standard. Pentru a afişa caseta Orientation, se selectează

articolul de meniu View şi apoi subarticolul Orientation sau se

apasă tasta Space Bar.


Pushpin

New View

Update Standard View

Reset Standard View





Ce se poate face pentru a se economisi timp?

ØSe salvează versiuni intermediare sub diferite nume (utilizând comanda SaveAs) ale piesei, ansamblului sau desenului;

ØPentru identificarea unui buton apar ţinând unei bare

cu instrumente, se poziţionează mouse-ul deasupra butonului respectiv şi se aşteaptă câteva momente

(va apărea o scurtă descriere a acţiunii acelui

buton);

ØSe utilizează butoanele săgeţi pentru modificarea

unei valori numerice;

ØSe foloseşte caseta Modify ca şi calculator;

ØSe consultă periodic bara de stare (poziţionată la

baza ferestrei SolidWorks).

Cunoştinţele dobândite în AutoCAD pot fi folosite şi în SolidWorks?

Utilizatorii familiarizaţi cu desenarea folosind pachetul de programe AutoCAD, pot

continua să lucreze în aceeaşi manier ă utilizând SolidWorks 2D Command Emulator.





Blocuri grafice de construcţie cu geometrie implicită

Blocurile grafice de construcţie cu geometrie implicită (elementele de tip “Pick &

Place”) sunt acele elemente de construcţie, pentru care utilizatorul nu trebuie să definească

o schiţă pentru a le putea realiza. Această categorie de elemente de construcţie cuprinde:

racordările (rotunjirile) cu rază constantă sau variabilă, teşiturile, găurile simple şi cele cusecţiune complexă, înclinările (draft ), elementele de tip învelitoare ( shell ) şi deformarea

suprafeţelor plane (dome şi shape).


Racordări/Rotunjiri (Fillet)

ØPentru a racorda suprafeţe sau a rotunji muchii (cu rază constantă):

•℘Se apasă butonul Fillet din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features,Fillet/Round din meniul bar ă principal.

•℘ Se selectează feţele şi/sau muchiile care

urmează să fie racordate sau rotunjite.

•℘ Se specifică valoarea razei de

racordare/rotunjire.

•℘ Se alege opţiunea de racordare/rotunjire cu

rază constantă.

•℘ Se verifică dacă s-au selectat corect

elementele care urmează a fi

racordate/rotunjite.

•℘ Se specifică dacă se doreşte propagarearacordării/rotunjirii şi la suprafeţele





(muchiile) tangente învecinate celor care au fost selectate.

•℘ Se apasă butonul OK.

ØPentru a racorda suprafeţe sau a rotunji muchii (cu rază variabilă):

•℘ Se apasă butonul Fillet din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features,

Fillet/Round din meniul bar ă principal.•℘ Se alege opţiunea de racordare/rotunjire cu

rază variabilă.

•℘ Se selectează feţele şi/sau muchiile careurmează să fie racordate sau rotunjite.

•℘ Se specifică valoarea razei pentru punctele din

Vertex list. Pentru acele puncte care nu au

atribuită o valoare a razei, programul va

calcula raza de racordare/rotunjire în funcţie

de lungimea segmentului ce uneşte punctele şi

în funcţie de valoarea razei fixată pentru

punctele învecinate.

•℘ Se alege modul de variaţie a razei de racordare/rotunjire între două valori

specificate.

•℘ Se apasă butonul OK.

Teşituri (Chamfer)

ØPentru realizarea teşiturilor pe muchii sau vârfuri:

•℘ Se apasă butonul Chamfer din caseta cu instrumente Features, sau Insert,

Features, Chamfer din meniul bar ă principal.•℘ Se selectează muchiile, feţele şi/sau vârfurile care

urmează a fi teşite.

•℘ Se verifică direcţia de teşire (aceasta este indicată printr-o săgeată). Dacă direcţia de teşire nu este

cea corespunzătoare, se modifică prin activarea

opţiunii Flip direction.

•℘ Se examinează lista elementelor care urmează a fi

teşite (Items to chamfer). Dacă s-a selectat din greşeală un element, acesta poate fi

eliminat din lista de selecţie prin reselectarea lui, sau se poziţionează cursorul

mouse-ului în zona grafică, se apasă butonul din dreapta şi se alege opţiunea Clear

Selections.

•℘ Se alege tipul de teşitur ă dorit şi apoi se furnizează parametrii necesari :

dacă s-a selectat opţiunea Angle-Distance, se introduc valorile pentru unghi şi

distanţă;

dacă s-a selectat opţiunea Distance-Distance, se introduc valorile numerice

pentru teşitur ă sau se selectează Equal distance şi se introduce numai o

valoare.

Dacă s-a selectat opţiunea Vertex-Chamfer, se introduc valorile numerice

pentru teşire de-a lungul celor trei muchii care se întâlnesc în vârful selectat

(săgeata indică muchia de-a lungul căreia va fi măsurată distanţa introdusă).

Pentru teşire cu aceeaşi valoare, se selectează opţiunea Equal distance. •℘ Se apasă butonul OK.





Găuri (Simple Hole, Hole Wizard)

Programul SolidWorks 99 permite realizarea a două categorii de găuri: găuri simple

(Simple Hole) şi găuri cu secţiune complexă (Hole Wizard). Este recomandat ca

elementele de construcţie de tip gaur ă să se realizeze cât mai târziu în timpul procesului de

modelare, pentru a se evita obturarea accidentală a acestora atunci când se realizează alte blocuri grafice de tipul “adăugare de material”. Deşi cu ajutorul comenzii Hole Wizard se

pot crea şi găuri simple, la realizarea acestora este totuşi recomandată folosirea comenzii

Simple Hole deoarece este mai rapidă.

Crearea unei găuri se realizează în două etape: se plasează gaura pe o suprafaţă

plană şi apoi se specifică poziţia acesteia prin parametri dimensionali sau constrângeri

geometrice.

Specificarea adâncimii unei găuri, indiferent dacă este o gaur ă simplă sau o gaur ă

cu secţiune complexă, se poate face în mai multe moduri:

Opţiunea Descriere





Opţiunea Descriere

ØPentru a crea o gaur ă simplă:

•℘ Se selectează o faţă plană a modelului pe care se doreşte plasarea găurii.

•℘ Se apasă butonul Simple Hole din caseta cu

instrumente Features, sau Insert, Features, Hole,

Simple din meniul bar ă principal.

•℘ Se specifică adâncimea găurii.

•℘ Se specifică diametrul găurii.

•℘ Dacă pentru adâncimea găurii s-a ales o opţiunecare necesită selectarea unei suprafeţe sau a unui

vârf, se va selecta elementul corespunzător (acestava fi afişat în caseta Selected Items).

•℘ Se examinează modelul şi dacă este necesar se modifică sensul în care va fi dată

gaura. Schimbarea sensului se face prin selectarea opţiunii Reverse Direction.

•℘ Dacă se doreşte realizarea unei găuri conice, se selectează opţiunea Draft WhileExtruding, se introduce unghiul de înclinare (Angle) şi dacă este necesar se alege

opţiunea Draft Outward.

•℘ Se apasă butonul OK .

•℘ Pentru poziţionare:

Se selectează gaura (în zona grafică sau în arborele de definire al modelului), se

apasă

butonul din dreapta al mouse-uluişi se alege op

ţiunea

Edit Sketch.

Se adaugă parametri dimensionali şi/sau constrângeri geometrice pentru

poziţionarea găurii în locul dorit. De asemenea se poate modifica şi diametrul

acesteia.

Se iese din schiţă sau se apasă butonul Rebuild.

Pentru modificarea diametrului sau a adâncimii, se selectează gaura, se apasă

butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Edit Definition. După efectuarea

modificărilor necesare se apasă butonul OK .

ØPentru a crea o gaur ă cu secţiune complexă:•℘ Se selectează o faţă plană a modelului pe care se doreşte plasarea găurii (nu se va

selecta un element auxiliar de tip plan).

•℘ Se apasă butonul Hole Wizard din caseta cu

instrumente Features, sau Insert, Features,

Hole, Wizard din meniul bar ă principal.

•℘ Se selectează tipul găurii din lista Hole type (gaur ă cu lamaj, gaur ă cu teşitur ă, gaur ă

conică, etc.).

•℘ Se modifică, dacă este necesar, dimensiuniledin caseta Section dimensions (dimensiunile

secţiunii găurii).

•℘ Se specifică adâncimea găurii.





•℘ Dacă pentru adâncimea găurii s-a ales o opţiune care necesită selectarea unei

suprafeţe sau a unui vârf, se va selecta elementul corespunzător.

•℘ Se apasă butonul Next. In urma apăsării acestui buton apare caseta de dialog HolePlacement.

•℘ Se adaugă parametri

dimensionali şi/sauconstrângeri geometrice

pentru poziţionarea găurii

în locul dorit.

•℘ Se apasă butonul Finish.

Inclinări (Draft)

Comanda “draft” se utilizează pentru a înclina la un anumit unghi suprafeţe ale

modelului în raport cu un plan neutru sau în raport cu o curbă.

ØPentru înclinarea feţelor utilizând un plan neutru:

•℘ Se apasă butonul Draft din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features,

Draft din meniul bar ă principal.

•℘ In caseta Type of draft, seselectează Neutral Plane, apoi se

efectuează un clic cu mouse-ul în

caseta Neutral plane (pentru a

direcţiona intr ările înspre această

zonă) şi pe urmă se selectează planul

neutru (faţă plană sau elementauxiliar de tip plan) în zona grafică.

•℘ Se introduce valoarea unghiului de

înclinare (Draft angle) şi se

selectează opţiunea Reverse direction dacă se doreşte înclinarea feţelor în cealaltă

direcţie.

•℘ Se efectuează un clic cu mouse-ul în caseta Faces to draft (pentru a direcţionaintr ările înspre această zonă) şi pe urmă se selectează feţele care urmează a fi

înclinate.

•℘ Se alege modul de propagare al înclinării din caseta Face propagation.

•℘ După ce se obţine rezultatul dorit se apasă butonul OK .

Opţiunea Descriere





Opţiunea Descriere

Elemente de tip învelitoare (Shell)

Cu ajutorul comenzii “shell”, se poate obţine o piesă cu pereţi subţiri pornind de la

o piesă masivă. Acest lucru se realizează prin înlăturarea uneia sau a mai multor feţe ale

modelului şi prin specificarea grosimii de perete pentru suprafeţele r ămase.

ØPentru realizarea unei piese de tip învelitoare cu grosime de perete constantă:

•℘ Se apasă butonul Shell din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features,

Shell din meniul bar ă principal.•℘ Se selectează feţele modelului care urmează a fi înlăturate. Aceste feţe sunt listate

în caseta Faces to remove.





•℘ Se specifică valoarea grosimii peretelui pentru suprafeţele r ămase.

•℘ Se selectează opţiunea Shell outward dacă se doreşte adăugarea materialului înspre

exteriorul piesei.


ØPentru realizarea unei unei piese de tip învelitoare cu grosime de perete variabilă:•℘ Se apasă butonul Shell din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features,

Shell din meniul bar ă principal.

•℘ Se selectează feţele modelului care

urmează a fi înlăturate. Aceste feţe

sunt listate în caseta Faces to remove.

•℘ Se specifică valoarea implicită pentru

grosimea peretelui în caseta

Thickness.

•℘ Se efectuează un clic cu mouse-ul în

caseta Multi thickness faces (pentrua direcţiona intr ările înspre această zonă.

•℘ Se selectează feţele (pereţii piesei) pentru care se doreşte grosime diferită de perete.Feţele selectate sunt listate în caseta Multi thickness faces.

•℘ Se introduce valoarea grosimii de perete (Thickness) pentru fiecare element din

caseta Multi thickness faces.

•℘ Se selectează opţiunea Shell outward dacă se doreşte adăugarea materialului înspreexteriorul piesei.


Deformarea suprafeţelor plane (Dome)

ØPentru a deforma o suprafaţă plană cu ajutorul comenzii dome:

•℘ Se apasă butonul Dome din caseta cu instrumente Features, sau Insert, Features,Dome din meniul bar ă principal.

•℘ Se selectează suprafaţa plană care urmează să fiedeformată.

•℘ Se specifică înălţimea (Height). Aceasta este

măsurată în raport cu centrul de greutate al

suprafeţei selectate.

•℘Se alege opţiunea Reverse direction dacă sedoreşte obţinerea unei suprafeţe concave (implicit

aceasta este convexă)

•℘ Dacă a fost selectată o suprafaţă circular ă saueliptică se poate alege opţiunea Elliptical dome. Aceasta creează un dom a cărui

formă este o jumătate de elipsoid, cu înălţimea egală cu una din razele elipsoidului.






Realizarea schiţelor în SolidWorks 99 (1)

Marea majoritate a blocurilor grafice de construcţie pe care utilizatorul trebuie să le

creeze atunci când modelează 3D o piesă în SolidWorks, au ca şi element de pornire o

schiţă 2D.

Spre deosebire de schiţele 2D, care întotdeauna trebuie să fie realizate într-un plan(element de construcţie ajutător) sau pe o suprafaţă plană a modelului, în SolidWorks 99 se

pot realiza şi schiţe 3D. Aceste schiţe 3D conţin elemente (linii, arce de cerc şi puncte) care

nu sunt legate numai de un plan de schiţare.

Modul de utilizare a schiţelor 2D şi 3D la realizarea blocurilor grafice de

construcţie va fi prezentat mai târziu în cadrul acestui curs.

Realizarea unei schi ţ e 2D

Pentru a deschide o nouă schiţă, fie se apasă butonul Sketch din caseta cu

instrumente Sketch, fie se selectează articolul de meniu Insert şi apoi opţiunea Sketch din

meniul bar ă principal. Planul implicit pentru schiţare este Plane 1. Dacă se doreşte

realizarea schiţei într-un alt plan sau pe o suprafaţă plană a modelului, înainte de

deschiderea schiţei se va selecta planul sau suprafaţa dorită.

Când se deschide o nouă schiţă devin active toate butoanele din casetele cu

instrumente: Sketch, Sketch Relations, Sketch Entities şi Sketch Tools. Dacă o casetă cu

instrumente nu conţine toate butoanele sau se consider ă ca aceasta conţine mai multe

butoane decât este necesar, caseta cu instrumente poate fi personalizată prin adăugare sau

înlăturare de butoane, prin selectarea articolului de meniu Tools şi apoi a opţiunii

Customize (din caseta de dialog Customize se alege opţiunea Commands).





Caseta cu instrumente Sketch

Comenzile asociate butoanelor din această casetă cu instrumente acţionează în cele

mai multe cazuri asupra schiţei luată ca un întreg.


Select Select este cea mai flexibilă unealtă utilizată în SolidWorks 99.

Intr-o schiţă sau într-un desen (document SolidWorks de tip

“drawing”), comanda Select poate fi utilizată pentru:•℘ selectarea entităţilor grafice 2D,

•℘ deplasarea capetelor unei entităţi pentru a se obţine o nouă

formă a schiţei,

•℘ selectarea feţelor sau a muchiilor modelului,

•℘ selectarea mai multor elemente simultan cu ajutorul uneiferestre de selecţie,

•℘ selectarea unei dimensiuni şi mutarea acesteia într-o altă

poziţie,

•℘ modificarea valorii unei dimensiuni prin selectarea acesteia

şi efectuarea unui dublu clic.

Grid

Sketch Cu ajutorul comenzii Sketch se deschid şi se închid schiţe 2D.

3D Sketch Cu ajutorul comenzii 3D Sketch se deschid şi se închid schiţe 3D.

O schiţă 3D conţine elemente care nu se găsesc în acelaşi plan sau

pe aceeaşi faţă plană a modelului.

Modify Cu ajutorul comenzii Modify se poate deplasa, roti sau scala o

schiţă 2D. No Solve Move Comanda No Solve Move permite deplasarea entităţilor selectate

într-o nouă poziţie f ăr ă ca programul să aplice constrângerile

geometrice sau dimensionale.

Dacă între elementele care urmează a fi deplasate şi alte elemente

din schiţă sau model există constrângeri geometrice sau

dimensionale, programul cere confirmarea anulării (ştergerii)

acestor constrângeri.

Un r ăspuns afirmativ la cererea de ştergere, conduce la anularea

constrângerilor şi la mutarea elementelor selectate în noua poziţie.

Dacă se r ăspunde negativ la cererea de ştergere, se va realiza o

copie a elementelor selectate în poziţia dorită.





Caseta cu instrumente Sketch Relations

Comenzile asociate butoanelor din această casetă cu instrumente permit

dimensionarea elementelor unei schiţe, adăugarea constrângerilor geometrice între

elemente şi vizualizarea şi anularea acestor constrângeri atunci când nu mai sunt necesare.


Dimension

Add Relations

Display/Delete Relations

Scan Equal

Caseta cu instrumente Sketch Tools

Caseta cu instrumente Sketch Tools conţine atât butoanele care au asociate

comenzile necesare realizării entităţilor ce alcătuiesc schiţa (Sketch Entity), cât şi

butoanele care au asociate comenzile necesare modificării acestor entităţi (Sketch Tools).






Sketch Entity

Line

RectangleParallelogram

Centerpoint Arc

3 Pt Arc

Tangent Arc

Circle

Centerline

Point

SplineParabola

Ellipse

Sketch Tools

Trim

Extend

Convert Entities

Mirror

Fillet

Split Curve

Linear Step and

Repeat

Circular Step and

Repeat

Offset Entities

Utilizarea instrumentelor de desenare

Desenarea segmentelor de dreaptă (Line)

ØPentru realizarea unui segment de dreaptă:

•℘ Se apasă butonul Line din caseta cu instrumente

Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Line;

•℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în punctul de

start al segmentului de dreaptă şi se apasă butonul din

stânga al mouse-ului;

•℘ Cu butonul din stânga al mouse-ului apăsat, sedeplasează cursorul în poziţia dorită şi apoi se

eliberează butonul.





ØPentru modificarea unui segment de dreaptă existent:

•℘ Se apasă butonul Select şi apoi:

Dacă se doreşte modificarea lungimii segmentului de dreaptă, se selectează

unul din capetele acestuia şi se mută în poziţia dorită;

Pentru mutare, se selectează segmentul de dreaptă şi se deplasează în poziţia

dorită (în tot acest timp butonul din stânga al mouse-ului se menţine apăsat);Pentru modificarea unghiului pe care îl face segmentul de dreaptă cu o anumită

direcţie, se selectează unul din capetele segmentului şi apoi se mută în poziţia

dorită. Dacă segmentul de dreaptă are constrângeri geometrice (este orizontal

sau vertical), se apasă butonul Display/Delete Relations şi se anulează aceste

constrângeri înainte de modificarea unghiului.

Desenarea dreptunghiurilor (Rectangle)

ØPentru realizarea unui dreptunghi:

•℘ Se apasă butonul Rectangle din caseta cu instrumente

Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Rectangle;

•℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în locul unde

se doreşte a fi unul din vârfurile dreptunghiului şi se

apasă butonul din stânga al mouse-ului;

•℘ Cu butonul apăsat, se deplasează cursorul în poziţia

dorită şi se eliberează butonul. In timpul deplasării

cursorului dimensiunile dreptunghiului sunt afişate

dinamic pe ecran.

Desenarea paralelogramelor (Parallelogram)

Comanda Parallelogram poate fi utilizată atât pentru realizarea unui paralelogram

cât şi pentru realizarea unui dreptunghi ale cărui laturi nu sunt aliniate cu axele sistemului

cartezian asociat schiţei.

ØPentru realizarea unui paralelogram:

•℘ Se apasă butonul Parallelogram din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau

Tools, Sketch Entity, Parallelogram;

•℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în locul unde se

doreşte a fi unul din vârfurile paralelogramului şi se

apasă butonul din stânga al mouse-ului;

•℘ Se deplasează cursorul şi se eliberează butonul mouse-ului când una dintre laturile paralelogramului este

corect definită;

•℘ Se apasă tasta Ctrl şi apoi se apasă din nou butonul din

stânga al mouse-ului. Se deplasează cursorul în poziţia

dorită şi apoi se eliberează butonul.

ØPentru realizarea unui dreptunghi:

•℘ Se parcurg etapele prezentate la realizarea paralelogramului, cu precizarea că laultimul pas nu se mai apasă tasta Ctrl.





Desenarea cercurilor (Circle)

ØPentru desenarea unui cerc:

•℘ Se apasă butonul Circle din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, SketchEntity, Circle;

•℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în locul unde sedoreşte a fi centrul cercului şi se apasă butonul din

stânga al mouse-ului;

•℘ Cu butonul din stânga al mouse-ului apăsat, se

deplasează cursorul în poziţia dorită (pentru specificarea

razei) şi apoi se eliberează butonul.

ØPentru modificarea unui cerc existent:

•℘ Se apasă butonul Select şi apoi:

Dacă se doreşte modificarea razei (diametrului), se selectează cercul şi se

deplasează cursorul. Când se ajunge la dimensiunea dorită se eliberează butonul

mouse-ului;

Pentru mutare, se selectează centrul cercului, se deplasează cursorul şi când se

ajunge în poziţia dorită (în tot acest timp butonul din stânga al mouse-ului se

menţine apăsat) se eliberează butonul mouse-ului.

Desenarea arcelor de cerc (Centerpoint Arc, Tangent Arc, 3 Point Arc)

Arcele de crec pot fi realizate în trei moduri: prin specificarea centrului şi a

capetelor, ca şi arce tangente la o entitate desenată anterior (linie, arc de cerc sau curbă

spline) şi prin specificarea a trei puncte prin care să treacă arcul de cerc.

ØPentru desenarea unui arc de cerc prin specificarea centrului şi a capetelor:

•℘ Se apasă butonul Centerpoint Arc din caseta cuinstrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity,

Centerpoint Arc;

•℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în locul unde se

doreşte a fi centrul arcului de cerc şi se apasă butonul

din stânga al mouse-ului;

•℘ Cu butonul din stânga al mouse-ului apăsat, se

deplasează cursorul în poziţia dorită (pentru specificarea

razei) şi apoi se eliberează butonul;•℘ Se apasă din nou butonul din stânga al mouse-ului şi se

deplasează cursorul pentru stabilirea lungimii şi a direcţiei arcului de cerc şi apoi se

eliberează butonul.

ØPentru desenarea unui arc de cerc tangent la o entitate

realizată anterior:

•℘ Se apasă butonul Tangent Arc din caseta cu

instrumente Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity,

Tangent Arc;

•℘Se selectează un capăt al entităţii la care arcul de cerc sedoreşte a fi tangent (element de tip linie, arc de cerc sau

curbă spline);





•℘ Cu butonul din stânga al mouse-ului apăsat, se deplasează cursorul până când arcul

de cerc ia forma şi dimensiunea dorită şi apoi se eliberează butonul.

ØPentru desenarea unui arc de cerc ce trece prin trei puncte specificate de utilizator:

•℘ Se apasă butonul 3Point Arc din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools,

Sketch Entity, 3Point Arc;•℘ Se specifică poziţia primului punct;

•℘ Se apasă butonul din stânga al mouse-ului, se

deplasează cursorul până în poziţia ce corespunde

celuilalt capăt al arcului de cerc şi apoi se eliberează

butonul;

•℘ Se selectează arcul de cerc (prin poziţionarea cursorului

deasupra lui şi apăsarea butonului din stânga al mouse-

ului), se deformează până se ajunge la forma şi

dimensiunea dorită şi apoi se eliberează butonul mouse-

ului.

Desenarea elipselor (Ellipse)

ØPentru desenarea unei elipse:

•℘ Se apasă butonul Ellipse din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools,Sketch Entity, Ellipse;

•℘ Se poziţionează cursorul în punctul în care se doreşte a

fi centrul elipsei;

•℘ Se apasă butonul din stânga al mouse-ului, sedeplasează cursorul pentru a se specifica lungimea şi

poziţia unei semiaxe a elipsei şi când se ajunge în poziţia dorită se eliberează butonul;

•℘ Se selectează elipsa (prin poziţionarea cursoruluideasupra ei şi apăsarea butonului din stânga al mouse-

ului), se deformează până se ajunge la forma şi

dimensiunea dorită şi apoi se eliberează butonul mouse-ului.

Desenarea parabolelor (Parabola)

ØPentru desenarea unui arc de parabolă:

•℘ Se apasă butonul Parabola din caseta cu instrumente

Sketch Tools, sau Tools, Sketch Entity, Parabola;

•℘ Se poziţionează cursorul în punctul în care se doreşte a

fi focarul parabolei;

•℘ Se apasă butonul din stânga al mouse-ului, se

deplasează cursorul până când se obţine suportul dorit

pentru parabolă şi apoi se eliberează butonul;

•℘ Se apasă din nou butonul din stânga al mouse-ului şi se

deplasează cursorul. Când s-a obţinut segmentul de

parabolă dorit, se eliberează butonul mouse-ului.





Desenarea curbelor spline (Spline)

ØPentru desenarea unei curbe spline:

•℘ Se apasă butonul Spline din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, SketchEntity, Spline;

•℘ Se desenează primul segment al curbei spline (se procedează ca la desenarea segmentelor de dreaptă);

•℘ Se selectează ultimul punct specificat, se apasă butonul

din stânga al mouse-ului, se deplasează cursorul în

poziţia dorită şi se eliberează butonul;

•℘ Se repetă pasul anterior până când se obţine forma finală

a curbei spline.

•℘ Dacă este selectată opţiunea Alternate spline creation

(în Tools, Options, General), punctele curbei spline se

introduc printr-un singur clic de mouse (dublu clic pentru ultimul punct).

ØPentru introducerea unor puncte de control suplimentare într-o curbă spline:

•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra curbei

spline, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor

se alege opţiunea Insert Spline Point;

•℘ Se efectuează câte un clic de mouse în fiecare poziţie în

care se doreşte introducerea unui nou punct de control.

Punctele de control ale curbei spline pot fi utilizate pentru

modificarea formei acesteia. Intre aceste puncte se pot stabili

constrângeri geometrice sau pot fi folosite la dimensionarea

curbei spline în raport cu alte entităţi.

Desenarea punctelor (Point)

ØPentru introducerea unei entităţi de tip punct într-o schiţă:

•℘ Se apasă butonul Point din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, SketchEntity, Point;

•℘ Se efectuează un clic de mouse în poziţia în care se doreşte inserarea punctului.

ØPentru inserarea unei entităţi de tip punct la intersecţia virtuală a două elemente

desenate anterior:

•℘ Se apasă tasta Ctrl şi apoi se selectează cele două elemente;

•℘ Se apasă butonul Point din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, SketchEntity, Point.

Desenarea liniilor ajutătoare (Centerline)

ØPentru desenarea unei linii auxiliare într-o schiţă:

•℘ Se apasă butonul Centerline din caseta cu instrumente Sketch Tools;

•℘ Se poziţionează cursorul în zona grafică în punctul de start al segmentului de

dreaptă, se apasă butonul din stânga al mouse-ului, cu butonul din stânga al mouse-

ului apăsat se deplasează cursorul în poziţia dorită şi apoi se eliberează butonul.





Realizarea schiţelor în SolidWorks 99 (2)

Utilizarea instrumentelor de modificare a schi ţ elor

Convertirea entităţilor (Convert Entities)

Cu ajutorul comenzii asociate butonului Convert Entities se pot realiza elemente

în cadrul unei schiţe, prin proiectarea în planul de schiţare a unei muchii, a unui lanţ de

muchii sau a unei feţe a modelului. Intre elementele nou create şi entităţile care au fost

folosite la proiecţie, programul stabileşte în mod automat constrângeri geometrice de tipul

On Edge şi Fixed, astfel încât orice modificare a elementului original conduce la

actualizarea schiţei.

ØPentru a proiecta entităţi existente în model, în planul sau pe suprafaţa de schiţare:

•℘ Cu schiţa activă, se selectează muchia, muchia aparentă, lanţul de muchii sausuprafaţa dorită;

•℘ Se apasă butonul Convert Entities din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau

Tools, Sketch Tools, Convert Entities.

Oglindirea elementelor (Mirror)

Prin intermediul comenzii asociate butonului Mirror, se realizează cópii ale

elementelor selectate, prin oglindire în raport cu o linie de tipul “centerline”. Când se

realizează elemente prin oglindire, programul aplică în mod automat relaţii de simetrie

între perechile corespunzătoare de elemente grafice. In acest mod, atunci când se modifică

unul dintre elemente se modifică şi perechea acestuia.

ØPentru oglindirea unor entităţi existente deja în schiţă:

•℘ Cu schiţa activă, se apasă butonul Centerline din caseta cu instrumente SketchTools, sau Tools, Sketch Entity, Centerline şi se desenează linia de oglindire;

•℘ Cu tasta Ctrl apăsată se selectează linia de oglindire şi elementele care urmează a fi

oglindite;

•℘ Se apasă butonul Mirror din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools,

Sketch Tools, Mirror.

ØPentru oglindirea elementelor în momentul în care acestea sunt realizate:

•℘ Se selectează linia (de tipul “centerline”) în raport cu care se doreşte realizarea

oglindirii;

•℘ Se apasă butonul Mirror din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools,

Sketch Tools, Mirror. In urma acestei acţiuni, la cele două capete ale liniei de

oglindire apare simbolul de simetrie, indicând faptul că oglindirea automată este

activă.

•℘ Orice entitate desenată va fi oglindită în mod automat în momentul în care aceasta

este realizată;

•℘ Pentru a dezactiva oglindirea automată, se apasă încă odată butonul Mirror.

Racordarea elementelor (Fillet)

Comanda asociată butonului Fillet din caseta cu instrumente Sketch Tools,realizează racordarea cu rază constantă a două elemente care se intersectează.





De asemenea, tot cu ajutorul acestei comenzi se pot racorda şi elemente disjuncte

dacă acestea nu sunt dimensionate.

ØPentru realizarea unei racordări:

•℘ Cu tasta Ctrl apăsată, se selectează cele două elemente care urmează a fi racordate.

Selectarea elementelor se poate face şi după apariţia casetei de dialog SketchFillet.

•℘ Se apasă butonul Fillet din caseta cu instrumente SketchTools, sau Tools, Sketch Tools, Fillet. In urma acestei

acţiuni se deschide caseta de dialog Sketch Fillet.

•℘ Se specifică valoarea razei de racordare în caseta Radius.

•℘ Se activează opţiunea Keep constrained corners dacă sedoreşte păstrarea punctului de intersecţie a elementelor racordate.

•℘ Se apasă butonul Apply, pentru realizarea racordării.

•℘ Se apasă butonul Close pentru a închide caseta de dialog Sketch Fillet.

Construirea elementelor echidistante (Offset Entities)

Comanda asociată butonului Offset Entities din caseta cu instrumente Sketch

Tools, permite realizarea elementelor echidistante, de o parte sau de cealaltă, a unei

muchii, lanţ de muchii sau element desenat în schiţă.

ØPentru construirea elementelor echidistante:

•℘ In schiţă, se selectează una sau mai multe entităţi desenate, muchii sau feţe ale

modelului;

•℘ Se apasă butonul Offset Entities din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau

Tools, Sketch Tools, Offset Entities. In urma acestei acţiuni se deschide caseta dedialog Offset Entities.

•℘ Se specifică distanţa la care vor fi realizate copiileelementelor selectate, în caseta Offset.

•℘ Se activează opţiunea Reverse dacă se doreşte construirea

elementelor în direcţia opusă;

•℘ Se activează opţiunea Select Chain dacă se doreşteincluderea în setul de selecţie a tuturor elementelor tangente la elementul selectat;

•℘ Se apasă butonul Apply şi apoi butonul Close din caseta de dialog Offset Entities.

Ajustarea elementelor (Trim)

Comanda asociată butonului Trim din caseta cu instrumente Sketch Tools, permite

îndepărtarea segmentelor de dreaptă, arc de cerc, curbă spline sau elipsă, care depăşesc o

anumită frontier ă. De asemenea, cu ajutorul acestei comenzi se pot şterge linii, arce de

cerc, cercuri, elipse, curbe spline sau linii ajutătoare, sau se pot extinde segmente schiţate

până întâlnesc o altă entitate.

ØPentru a scurta sau şterge un element schiţat:

•℘ Se apasă butonul Trim din caseta cu instrumente Sketch Tools, sau Tools, SketchTools, Trim;

•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra segmentului care urmează a fiîndepărtat (acesta este supraluminat) şi se efectuează un clic. Segmentul este şters





până la intersecţia acestuia cu un alt element schiţat (linie, arc, cerc, elipsă, curbă

spline sau linie ajutătoare). Dacă elementul selectat nu se intersectează cu nici un

alt element schiţat, atunci el va fi şters în întregime.

ØPentru extinderea unui element schiţat până la intersecţia acestuia cu un alt element, se

selectează unul dintre capetele acestuia şi se trage cu mouse-ul până când punctul decapăt devine coincident cu elementul dorit. Comanda Trim nu poate fi utilizată pentru

extinderea elementelor ale căror capete sunt deja coincidente cu alte elemente (pentru

extinderea acestor elemente se foloseşte comanda Extend).

Copierea multiplă (Linear Step and Repeat, Circular Step and Repeat)

O entitate sau un grup de entităţi desenate într-o schiţă pot fi copiate după o schemă

de tipul “linii şi coloane” sau după o schemă circular ă.

ØPentru a realiza o copiere multiplă după o schemă de tipul “linii şi coloane”:

•℘ Se selectează elementul sau mulţimea de elemente care urmează a fi copiată;

•℘ Se apasă butonul Linear Sketch Step and Repeat, sau Tools, Sketch Tools, Linear Step and Repeat. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog

Linear Sketch Step and Repeat.

•℘ Pentru fiecare dintre cele două direcţii de copiere se precizează:

Numărul de instanţe (în caseta

Number) dorit, incluzând şi

originalul;

Distanţa dintre două elemente

consecutive (în caseta Spacing);Unghiul pe care îl face direcţia de

copiere cu orizontala (în caseta

Angle).

•℘ Se apasă butonul Preview dacă se doreşte o previzualizare a cópiilor.


ØPentru a realiza o copiere multiplă după o schemă circular ă:

•℘ Se selectează elementul sau mulţimea de elemente care urmează a fi copiată;

•℘ Se apasă butonul Circular Sketch Step and Repeat, sau Tools, Sketch Tools, Circular Step and Repeat. In urma

acestei acţiuni se deschide caseta dedialog Circular Sketch Step and

Repeat.

•℘ Se precizează poziţia centrului de

copiere prin rază şi unghi (Radius ,

Angle)

•℘ Se specifică numărul total de instanţe(inclusiv originalul) în caseta Number

şi unghiul total al arcului pe care se va

face copierea, în caseta Total angle.

•℘Se alege opţiunea Equal pentru obţinerea instanţelor egal distanţate şi Rotate dacă se doreşte rotirea obiectelor în timpul copierii.

•℘ Se apasă butonul de previzualizare (Preview) şi apoi butonul OK .





Ad ăugarea parametrilor dimensionali şi a constrângerilor geometrice

Dimensionarea schiţelor

In mod obişnuit schiţele se dimensionează în timpul realizării acestora. Totuşi,

programul SolidWorks permite realizarea blocurilor grafice de construcţie chiar dacă schiţele nu sunt complet definite. Când se adaugă sau se modifică valoarea parametrilor

dimensionali dintr-o schiţă, aceste modificări se reflectă atât în modelul 3D cât şi în

desenul generat pe baza modelului 3D.

ØPentru adăugarea unui parametru dimensional:

•℘ Se apasă butonul Dimension din caseta cu instrumente Sketch Relations;

•℘ Se selectează entitatea sau entităţile care urmează a fi dimensionate;

•℘ Se deplasează cursorul mouse-ului şi se efectuează un clic atunci când se ajunge în

poziţia dorită pentru plasarea dimensiunii.

ØPentru modificarea unei dimensiuni existente:

•℘ Se apasă butonul Select din caseta cu instrumente Sketch;

•℘ Se efectuează un dublu clic pe dimensiunea dorită. In urma acestei acţiuni se

deschide caseta de dialog Modify.

•℘ Se modifică valoarea în interiorul casetei şi se apasă tasta Enter.

In mod implicit, când se dimensionează un arc de cerc sau un cerc în raport cu un

alt element, programul ia în considerare centrul arcului sau al cercului. Această schemă de

dimensionare poate fi modificată ulterior.

ØPentru modificarea schemei de dimensionare a unui arc de cerc sau a unui cerc:•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra dimensiunii şi se apasă butonul din

dreapta. Din meniul care apare, se alege

opţiunea Properties.

•℘ Din caseta de dialog Dimension Properties se

aleg opţiunile dorite pentru First arc condition

şi pentru Second arc condition (aceasta din

urmă apare numai dacă dimensiunea este între

două arce de cerc).





ØPentru dimensionarea lungimii unui arc de cerc:

•℘ Se apasă butonul Dimension din caseta cu instrumente

Sketch Relations;

•℘ Se efectuează un clic pe arcul de cerc;

•℘ Se efectuează câte un clic pe cele două capete ale

arcului de cerc;•℘ Se deplasează cursorul până în poziţia dorită şi se

efectuează un clic pentru plasarea dimensiunii.

Stabilirea constrângerilor geometrice în schiţă

Pe lângă parametrii dimensionali, pentru ca o schiţă să poată fi complet definită,

este nevoie şi de stabilirea unor relaţii geometrice între elementele acesteia sau între

elementele acesteia şi alte elemente realizate anterior (plane, axe, muchii, muchii aparente,

etc.). Atunci când se stabileşte o legătur ă geometrică este necesar ca cel puţin unul dintre

elemente să apar ţină schiţei.

Constrângerile geometrice pot fi realizate în două moduri: automat (de către

program) şi manual (de către utilizator).

ØPentru ca programul să aplice automat constrângeri geometrice este necesar ca

opţiunea Automatic Relations să fie activă. Activarea acestei opţiuni se realizează prin

marcarea (bifarea) articolului Automatic Relations din meniul Tools, Sketch Tools.

In timpul realizării schiţei cursorul mouse-ului îşi schimbă forma, indicând ce relaţie

geometrică ar putea fi aplicată. Dacă este activată opţiunea Automatic Relations,

programul aplică următoarele tipuri de constrângeri geometrice: segmente orizontale

sau verticale, coincidenţe, puncte de mijloc, puncte de intersecţie, tangenţe şi

perpendicularităţi.

ØPentru realizarea manuală a constrângerilor geometrice:

•℘ Se apasă butonul Add Relation din caseta cu instrumente Sketch Relations, sau

Tools, Relations, Add. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog AddGeometric Relations.





•℘ Se selectează elementele între care se doreşte stabilirea relaţiilor geometrice. In

funcţie de elementele selectate, în caseta Add Geometric Relations programul

propune adăugarea unei constrângeri (un punct în

interiorul butonului). Constrângerile care există

deja între elementele selectate sunt marcate

printr-un cerc în jurul butonului respectiv, iar relaţiile care nu se pot aplica, sunt afişate

estompat (sunt inactive). Elementele selectate

sunt afişate în caseta Selected Entities. Pentru

eliminarea unui articol din listă, fie se

poziţionează cursorul deasupra lui şi se apasă

tasta Delete (Del), fie se mai selectează odată din

zona grafică. Dacă se doreşte înlăturarea din

caseta Selected Entities a tuturor elementelor

selectate, se apasă butonul din dreapta al mouse-

ului (cursorul să fie în zona grafică) şi se

selectează Clear Selections.

•℘ Se selectează relaţia care urmează a fi aplicată

între elemente şi apoi se apasă butonul Apply.

Pentru înlăturarea ultimei relaţii aplicate se apasă

butonul Undo.

•℘ Se repetă de câte ori este necesar ultimii doi paşi descrişi anterior.

•℘ Se apasă butonul Close pentru a închide caseta Add Geometric Relations.

Constrângerea Mulţimea de selecţie Rezultatul

Horizontal Una sau mai multe segmente

de dreaptă, două sau maimulte puncte.

Liniile devin orizontale (paralele cu

axa X a schiţei), iar punctele vor fialiniate pe aceeaşi orizontală.

Vertical Una sau mai multe segmente

de dreaptă, două sau mai

multe puncte.

Liniile devin verticale (paralele cu

axa Y a schiţei), iar punctele vor fi

aliniate pe aceeaşi verticală.

Collinear Două sau mai multe segmente

de dreaptă.

Segmentele de dreaptă vor avea

acelaşi suport.

Coradial Două sau mai multe arce de

cerc.

Arcele de cerc vor avea acelaşi

centru şi aceeaşi rază.

Perpendicular Două segmente de dreaptă. Cele două segmente de dreaptă vor fi

reciproc perpendiculare.

Parallel Două sau mai multe segmente

de dreaptă.

Segmentele de dreaptă vor fi

paralele.

Tangent Un arc de cerc (cerc), curbă

spline sau elipsă şi un alt arc

de cerc sau un segment de

dreaptă.

Cele două elemente vor fi tangente.

Concentric Două sau mai multe arce de

cerc (cercuri), sau un arc de

cerc (cerc) şi un punct.

Arcele de cerc (cercurile) vor fi

concentrice. Punctul se va afla în

centrul arcului de cerc.

Midpoint Un punct şi un segment de

dreaptă.

Punctul se va afla la mijlocul

segmentului de dreaptă.Intersection Două segmente de dreaptă şi Punctul se va afla la intersecţia celor





Constrângerea Mulţimea de selecţie Rezultatul

un punct. două segmente de dreaptă.

Coincident Un punct şi un segment de

dreaptă, arc de cerc (cerc) sau

elipsă.

Punctul se va afla pe segmentul de

dreaptă, arcul de cerc sau pe elipsă.

Equal Două sau mai multe segmentede dreaptă, ori două sau mai

multe arce de cerc (cercuri).

Lungimea segmentelor de dreaptă vafi egală, iar arcele de cerc (cercurile)

vor avea aceeaşi rază.

Symmetric O linie de axă (centerline) şi

două puncte, segmente de

dreaptă, arce de cerc (cercuri)

sau elipse.

Elementele selectate vor fi simetrice

în raport cu linia de axă.

Fix Orice element cu excepţia

curbelor spline.

Elementul selectat va fi blocat în

acea poziţie, mai puţin capetele (dacă

are). Punctele de capăt ale

elementului sunt libere să se miştede-a lungul suportului.

Pierce Un punct şi o axă, muchie,

segment de dreaptă sau curbă

spline.

Punctul selectat se va afla în locul

unde axa, muchia, segmentul de

dreaptă sau curba spline

intersectează planul de schiţare.

Merge points Două puncte schiţate sau

două puncte de capăt.

Cele două puncte vor fi coincidente.

Atunci când se stabileşte o constrângere geometrică şi în aceasta sunt implicate

segmente de dreaptă, arce de cerc, arce de elipsă sau arce de parabolă, programul ia în

considerare suportul acestor elemente (dreapta, întregul cerc sau elipsă). Din această cauză s-ar putea ca rezultatul obţinut să nu fie cel scontat. De asemenea, atunci când într-o relaţie

geometrică este implicat un element care nu se găseşte în planul de schiţare, programul

utilizează proiecţia acelui element în planul schiţei.

Afişarea şi ştergerea constrângerilor geometrice (Display/Delete Relations)

ØPentru inspectarea sau ştergerea constrângerilor geometrice:

•℘ Se selectează elementul din schiţă pentru care se doreşte afişarea constrângerilor geometrice. Dacă nu se selectează nici un

element, vor fi afişate toate constrângerile

geometrice din cadrul schiţei.

•℘ Se apasă butonul Display/Delete Relations

din caseta cu instrumente Sketch Relations,

sau Tools, Relations, Display/Delete. In

urma acestei acţiuni se deschide caseta de

dialog Display/Delete Relations.

•℘ Se alege modul de afişare al constrângerilor:

după entităţi (Entity) sau criterii (Criteria).

•℘ Se selectează opţiunea Suppressed pentru

suprimarea sau anularea suprimării constrângerii curente.

•℘ Se apasă butonul Delete pentru ştergerea constrângerii curente, sau Delete All pentru ştergerea tuturor constrângerilor selectate.





•℘ Pentru anularea ultimei acţiuni se apasă butonul Undo.

•℘ Se continuă afişarea, respectiv ştergerea sau suprimarea relaţiilor geometrice

existente între elementele schiţei, iar pentru păr ăsirea casetei de dialog se apasă

butonul Close.

Starea unei schi ţ e

Atunci când se creează sau se modifică o schiţă, aceasta se poate afla în una din

cele cinci stări descrise în continuare (starea schiţei, luată ca întreg, este afişată în linia de

stare aflată la baza ferestrei SolidWorks).

Starea schiţei Culoarea Descriere

Fully Defined neagr ă Poziţia şi dimensiunile tuturor elementelor

schiţei sunt complet definite prin constrângeri

dimensionale, geometrice sau o combinaţie a

acestora.

Over Defined roşie Schiţa are prea multe constrângeri dimensionale

sau geometrice. Pentru înlăturarea conflictelor se

foloseşte comanda Display/Delete Relations.

Under Defined albastr ă Elementele schiţei nu sunt complet definite,

acestea putându-şi modifica poziţia şi

dimensiunile prin tragere cu mouse-ul.

No SolutionFound

roz Schiţa nu este rezolvată. Elementele geometrice,

parametrii dimensionali şi constrângerile

geometrice care împiedică soluţionarea schiţei

sunt afişate.

InvalidSolution Found

galbenă Schiţa este rezolvată dar conţine elementenecorespunzătoare cum ar fi: segmente de

dreaptă cu lungimea zero, arce de cerc cu rază

nulă sau curbe spline care se autointersectează.

Programul SolidWorks nu impune ca schiţele să fie complet definite pentru

realizarea blocurilor grafice de construcţie. Totuşi, pentru a obţine un model geometric 3D

corect şi robust, este necesar ca schiţa fiecărui bloc grafic de construcţie să fie complet

definită.

Complexitatea schi ţ elor

De cele mai multe ori, atunci când un corp (piesă) se modelează geometric 3D cu

ajutorul blocurilor grafice de construcţie, se poate ajunge la acelaşi rezultat pe mai multe

căi. De exemplu, se poate obţine o acceaşi piesă cu muchiile rotunjite prin extrudarea unui

contur complex (care să includă şi rotunjirile), sau prin extrudarea unui contur simplu şi

adăugarea ulterioar ă a rotunjirilor.

Consideraţii privind realizarea schiţelor:

•℘ Schiţele complexe sunt reconstruite mai repede atunci când se regenerează

modelul, dar sunt mai greu de realizat şi modificat.

•℘ Schiţele simple sunt mai uşor de realizat şi de gestionat, iar modelele construite

cu ajutorul blocurilor grafice cu geometrie simplă, sunt mult mai flexibile

atunci când se pune problema modificării lor.

•℘ Se recomandă ca schiţele relativ complexe să se realizeze în paşi.





Modelarea geometrică 3D a pieselor, tratate ca entităţi individuale

O piesă SolidWorks este o colecţie de blocuri grafice de construcţie 3D. Modelarea

geometrică a unei piese constă din: descompunerea acesteia în blocuri grafice de

construcţie, stabilirea elementului de bază, stabilirea succesiunii de realizare a celorlalte

elemente de construcţie şi realizarea efectivă a acestora. Deseori, după ce a fost modelată piesa, sau uneori chiar în timpul procesului de modelare, apar modificări în proiect sau sunt

necesare informaţii legate de piesă. Dacă informaţiile legate de geometria piesei, respectiv

informaţiile legate de masa acesteia, volum, suprafaţă, poziţia centrului de greutate (masă),

axe principale de iner ţie, momente de iner ţie, nu sunt dificil de obţinut, cu totul altfel stau

lucrurile când se pune problema modificării modelului, iar acesta nu a fost construit astfel

încât să înglobeze intenţiile de proiectare. Se recomandă ca înaintea începerii efective a

procesului de modelare, să se studieze cu atenţie piesa, să se înţeleagă (sau uneori să se

intuiască) intenţiile care au stat la baza proiectării acesteia şi să se realizeze un plan de

lucru. Dacă aceste etape sunt parcurse (este adevărat că sunt mari consumatoare de timp),

mai departe, modelarea geometrică 3D a unei piese se transformă în muncă de rutină.

Metode de selectare a elementelor

Finalizarea execuţiei celor mai multe comenzi SolidWorks necesită selectarea

unuia sau a mai multor elemente. Selectarea se poate realiza fie în zona grafică, fie din

arborele de definire a modelului. Unealta specializată pentru selectarea elementelor este

butonul Select din caseta cu instrumente Sketch.

Pentru uşurarea selectării unor elemente specifice se pot utiliza filtrele de selecţie.

Atunci când acestea sunt activate, este posibilă selectarea numai a acelor tipuri de elemente

pentru care s-a stabilit filtrul (feţe ale modelului, muchii, puncte, axe, plane, etc.). Pentruactivarea casetei cu instrumente Selection Filter se apasă butonul Toggle Selection Filter

Toolbar din caseta cu instrumente Standard, fie se apasă tasta funcţională F5. Primele trei

butoane ale casetei cu instrumente Selection Filter

stabilesc modul global de acţiune a filtrelor. Primul

buton joacă rol de comutator (activat/dezactivat)

pentru filtrele selectate. Butonul al doilea

deselectează toate filtrele, iar butonul al treilea

activează toate filtrele. Celelalte butoane din casetă

activează sau dezactivează un filtru specific (pictograma este sugestivă). Atâta timp cât

există filtre selectate, cursorul mouse-ului are ataşat un simbol de forma unei pâlnii.

Pentru a veni în întâmpinarea utilizatorului şi pentru a uşura selectarea, formacursorului mouse-ului se schimbă atunci când acesta este poziţionat deasupra unui element.

Când se găseşte deasupra unei feţe a modelului are ataşat un steguleţ, când este deasupra

unei muchii are ataşată o bar ă verticală, iar când se află deasupra unui vârf, cursorul are

ataşat un pătrat. Dacă se doreşte selectarea mai multor elemente, acest lucru se poate face

prin apăsarea tastei Ctrl, menţinerea ei apăsată şi selectarea elementelor dorite.

In momentul în care s-a selectat o faţă a modelului, sistemul ia în considerare toate

lanţurile de muchii de pe acea suprafaţă (colecţiile de muchii conectate care formează

contururi închise). Pentru selectarea unui lanţ individual, se selectează suprafaţa, se apasă

tasta Ctrl, se menţine apăsată şi apoi se selectează lanţul de muchii dorit (această acţiune

conduce la deselectarea tuturor celorlalte lanţuri de muchii).

Uneori, elementul care urmează a fi selectat, se găseşte în spatele altor elemente(caz des întâlnit atunci când se doreşte selectarea unei suprafeţe a modelului) sau este





suprapus peste un alt element (această situaţie se întâlneşte la selectarea muchiilor sau a

vârfurilor).

ØPentru selectarea unui element ascuns:

•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului în vecinătatea elementului vizat şi se apasă butonul din dreapta;

•℘ Din meniul cursor se alege opţiunea Select Other. In urma acestei acţiuni cursorulmouse-ului ia o formă specifică.

•℘ Apăsarea repetată a butonului corespunzător opţiunii “nu” (N) face ca elementele

aflate în imediata vecinătate a zonei de selecţie să fie preselectate pe rând.

•℘ In momentul în care este preselectat elementul dorit, se apasă butonul mouse-ului

ce corespunde opţiunii “da” (Y).

Selectarea elementelor din arborele de definire a modelului este o metodă convenabilă de selecţie, mai ales în situaţia în care elementele au nume sugestive. Oricum,

selectarea unui element în arborele de definire conduce automat la supraluminarea acestuia

în zona grafică. Pentru selectarea mai multor elemente consecutive, se efectuează un clic

de mouse pe primul element, se apasă tasta Shift şi se menţine apăsată, apoi se selectează

ultimul element dorit. Dacă se doreşte selectarea mai multor elemente care nu se află unul

după celălalt în arborele de definire, se menţine apăsată tasta Ctrl în timpul efecuării

selecţiilor.

Modificarea parametrilor de definire a unui bloc grafic de construcţie

Datorită faptului că blocurile grafice de construcţie sunt elemente parametrizate,

modificarea acestora după ce au fost realizate se poate face cu uşurinţă.

ØPentru modificarea parametrilor de definire a unui bloc grafic de construcţie:

•℘ Se selectează elementul dorit, din zona grafică sau din arborele de definire a

modelului;

•℘ Din aticolul de meniu Edit se alege opţiunea Definition, sau se apasă butonul din

dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition. In

urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog corespunzătoare definirii blocului

grafic de construcţie selectat.





•℘ Se fac modificările dorite, prin specificarea unor noi parametri dimensionali sau

alegerea altor referinţe;

•℘ Se apasă butonul OK (Apply) pentru acceptarea modificărilor, sau se apasă butonul

Cancel pentru anularea acestora. Combinaţia Edit Definition – Cancel se

utilizează frecvent în situaţia în care se doreşte vizualizarea modului în care a fost

definit un bloc grafic de construcţie.

Copierea blocurilor grafice de construcţie

ØPentru a copia un bloc grafic de construcţie în cadul aceleiaşi piese:

•℘ Se selectează blocul de construcţie dorit;

•℘ Se apasă tasta Ctrl;

•℘ Cu tasta Ctrl apăsată se trage de element şi se deplasează în noua poziţie.

ØPentru a copia blocuri grafice de construcţie de pe o piesă pe alta:

•℘ Se deschid fişierele ce conţin cele două piese;

•℘ Se dimensionează ferestrele celor două piese astfel încât ambele să fie vizibile pe

ecran (Windows, Tile Horizontally sau Tile Vertically);

•℘ Se selectează elementele dorite (de pe o piesă) şi apoi se trag cu mouse-ul pecealaltă piesă. Pentru copiere se mai poate utiliza şi procedura Windows clasică:

Copy – Paste.

Relaţiile părinte – copil

Datorită faptului că procesul de modelare a unei piese cu ajutorul blocurilor graficede construcţie este un proces cumulativ, unele elemente sunt realizate inevitabil înaintea

celorlalte. Elementele care sunt realizate mai târziu în timpul procesului de modelare, sunt

legate, direct sau indirect, de unele sau de toate elementele care le preced. Relaţiile care se

stabilesc între elemente în timpul construcţiei modelului, se numesc relaţii părinte – copil

(elementele referite sunt părinţi pentru elementele care fac referire

la ele – de exemplu o gaur ă este copilul elementului în care aceasta

este dată). Aceste relaţii confer ă flexibilitate şi inteligenţă

modelului 3D realizat.

ØPentru vizualizarea relaţiilor părinte – copil:

•℘ Se selectează elementul ale cărui relaţii părinte – copil sedoresc a fi vizualizate;

•℘ Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se alegeopţiunea Parent/Child din meniul cursor. Relaţiile părinte

– copil nu se pot modifica folosind caseta de dialog

Parent/Child Relationships, acestea pot fi numai

vizualizate.

Reordonarea blocurilor grafice de construcţie în arborele de definire a modelului

Regenerarea elementelor care compun modelul, atunci când se lansează în execuţie

comanda Rebuild sau când o altă comandă provoacă regenerarea, se face în ordinea în care





acestea apar în arborele de definire. Ordinea elementelor în arbore poate fi modificată cu

respectarea condiţiei ca un copil să nu ajungă niciodată în arbore deasupra părintelui său.

ØPentru modificarea poziţiei unui element, în arborele de definire a modelului:

•℘ Se poziţionează cursorul deasupra numelui elementului dorit;

•℘ Se apasă butonul din stânga al mouse-ului şi se trage elementul în poziţia dorită.Elementul selectat va fi repoziţionat în arbore, imediat sub elementul care este

supraluminat. Dacă repoziţionarea este posibilă, cursorul mouse-ului ia forma unei

săgeţi cu vârful orientat spre stânga, iar dacă nu, acesta ia forma unui cerc barat.

In exemplul următor, tăietura realizată prin extrudare (Cut-Extrude1) a fost iniţial

construită înaintea realizării piesei cu pereţi subţiri (Shell1). Apoi, poziţia elementului

Shell1 a fost modificată astfel încât acesta să fie regenerat înaintea tăieturii. Rezultatul

acestei modificări se observă în figura din partea dreaptă.

Utilizarea ecuaţiilor

Ecuaţiile se utilizează pentru definirea relaţiilor matematice între parametrii

dimensionali în cadrul documentelor SolidWorks de tip piesă (Part) sau ansamblu

(Assembly).

ØPentru adăugarea unei ecuaţii în cadrul unui document SolidWorks:

•℘ Se apasă butonul Equations din caseta cu instrumente Tools,sau se alege articolul de meniu Tools (din meniul bar ă principal)

şi apoi articolul Equations;

•℘ In caseta de dialog Equations, se apasă butonul Add;

•℘ Se scrie ecuaţia de legătur ă între diferiţii parametri dimensionaliai modelului (în caseta New Equation). Numărul maxim de caractere din care

poate fi alcătuită o ecuaţie este 512. Evaluarea expresiei se face de la stânga la

dreapta.





•℘ Se apasă butonul OK . Ecuaţia este afişată în caseta de dialog Equations, iar

valoarea numerică rezultată în urma evaluării expresiei, este afişată în coloana

Evaluates to.

•℘ Dacă se doreşte adăugarea de ecuaţii în continuare, se apasă din nou butonul Add,

iar dacă nu, se apasă butonul OK

pentru închiderea casetei de dialogEquations. După închiderea casetei

de dialog, în arborele de definire a

modelului apare un repertoar numit

Equations.

•℘ Se apasă butonul Rebuild pentruregenerarea modelului cu noile

valori pentru parametrii modificaţi

prin ecuaţie.

ØPentru modificarea unei ecuaţii existente:

•℘ Se apasă butonul Equations din caseta cu instrumente Tools, sau se alege articolulde meniu Tools (din meniul bar ă principal) şi apoi articolul Equations;

•℘ Se apasă butonul Edit All din caseta de dialog Equations;

•℘ Se modifică în mod corespunzător ecuaţia sau ecuaţiile din caseta de dialog EditEquations şi apoi se apasă butonul OK ;

•℘ Se apasă butonul Rebuild pentru regenerarea modelului.

ØPentru ştergerea unei ecuaţii:

•℘ Se apasă butonul Equations din caseta cu instrumente Tools, sau se alege articolulde meniu Tools (din meniul bar ă principal) şi apoi articolul Equations;

•℘ Se selectează numărul ecuaţiei (din partea stângă) şi se apasă butonul Delete dincaseta de dialog Equations;

•℘ Se apasă butonul OK , apoi se apasă butonul Rebuild.

Se recomandă cu insistenţă ca orice relaţie care se scrie între parametrii modelului

să fie comentată. Dacă în momentul scrierii ecuaţiei este foarte clar ceea ce se doreşte a se

realiza prin introducerea unei anumite relaţii între parametrii modelului, s-ar putea ca la o

nouă consultare a documentului SolidWorks (care poate surveni după o perioadă mai

îndelungată de timp), să nu mai fie chiar aşa de uşor de înţeles la ce anume se refer ă

ecuaţia. Comentarea ecuaţiilor se face atât pentru cel care a construit modelul, cât şi pentru

cei care îl consultă sau care trebuie să-i aducă modificări.

Adăugarea comentariilor se poate face în momentul definirii ecuaţiei sau ulterior.

Orice comentariu începe cu simbolul ( ‘ ). Tot ce se tipăreşte după acest simbol nu mai este

luat în considerare de către sistem atunci când se face evaluarea expresiei.

In cadrul unei ecuaţii, pot fi folosiţi următorii operatori şi funcţii:

Operatorul

sau funcţia

Numele operatorului

sau al funcţiei

Observaţii

+ adunare

- scădere

* înmulţire

/ împăr ţire^ ridicare la putere





Operatorul

sau funcţia

Numele operatorului

sau al funcţiei

Observaţii

sin(α) sinus α este exprimat în radiani

cos(α) cosinus α este exprimat în radiani

tan(α) tangentă α este exprimat în radiani

abs(a) modul funcţia returnează valoarea absolută a lui a exp(n) exponenţială funcţia returnează pe e la puterea n

log (a) logaritmică funcţia returnează logaritmul natural din a

sqr(a) r ădăcină pătrată funcţia returnează r ădăcina pătrată a lui a

int(a) întreg funcţia returnează valoarea întreagă a lui a

sgn(a) semn funcţia returnează semnul lui a

pi constanta π

Suprimarea blocurilor grafice de construcţie

Suprimarea blocurilor grafice de construcţie constă în anularea temporar ă a afişarii

acestora f ăr ă ca ele să fie eliminate din arborele de definire a modelului. De asemenea,

elementele suprimate nu sunt luate în considerare de către sistem, atunci când se efectuează

calculele specifice pentru determinarea volumului, masei, suprafeţei, etc.

Anularea temporar ă a afişării blocurilor grafice de construcţie se utilizează atunci

când se modelează familii de piese şi membrii familiei difer ă unul de altul nu numai prin

dimensiuni ci şi prin formă, atunci când se doreşte realizarea unei noi variante pentru o

piesă existentă, sau în situaţiile în care se doreşte mărirea vitezei de regenerare sau de

redesenare.

Uneltele SolidWorks cu ajutorul cărora se realizează suprimarea blocurilor grafice

de construcţie, respectiv cele cu care seanulează suprimarea, se găsesc în caseta cu

instrumente Tools. Dacă butoanele nu apar

în această casetă, ele pot fi adăugate

(Tools, Customize, Commands).

Suprimarea elementelor este

guvernată de relaţiile părinte - copil care există între blocurile grafice 3D ale modelului.

Dacă se suprimă un element care are copii, atunci va fi anulată si afişarea copiilor.

Golul iniţial Nesuprimat Suprimat Nesuprimat

Copiile Nesuprimate Suprimate Suprimate

ØPentru suprimarea unui element:

•℘ Se selectează elementul dorit din arborele de definire a modelului sau o faţă a

blocului grafic de construcţie din zona grafică. Pentru selecţie multiplă, se apasă şi

se menţine apăsată tasta Ctrl.

•℘Se apasă butonul Suppress din caseta cu instrumente Features, sau Edit,Suppress;





•℘ In caseta de dialog Feature Properties, se activează opţiunea Suppressed şi apoi

se apasă butonul OK .

ØPentru anularea suprimării unui element:

•℘ Se selectează elementul suprimat (afişat estompat)

din arborele de definire a modelului;•℘ Se apasă butonul Unsuppress din caseta cu

instrumente Features, sau Edit, Unsuppress;

•℘ In caseta de dialog Feature Properties, sedezactivează opţiunea Suppressed şi apoi se apasă

butonul OK .

ØPentru anularea suprimării unui element şi a tuturor copiilor acestuia:

•℘ Se selectează elementul suprimat (afişat estompat) din arborele de definire a

modelului;

•℘Se apasă butonul Unsuppress with Dependents din caseta cu instrumenteFeatures, sau Edit, Unsuppress with Dependents. Elementul suprimat şi toate

celelalte elemente legate de acesta vor fi reafişate pe ecran.

Piese derivate

In SolidWorks se pot realiza piese noi, pornind de la piese existente. Aceste noi

piese, se numesc piese derivate, au ca şi prim element în arborele de definire piesa

originală şi sunt legate de aceasta prin aşa numitele referinţe externe. Orice modificare a

originalului este automat reflectată şi în piesa derivată.

Când o piesă are referinţe externe, numele acesteia în arborele de definire amodelului este urmat de semnul ->. Pentru vizualizarea numelui, locului şi a stării

documentului referit, se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra piesei derivate, se

apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea List External

References.

In SolidWorks este posibilă generarea a trei tipuri de piese derivate: Base part,

Mirror Part şi Derived Component Part.

Cu ajutorul comenzii Base Part se generează piese care au ca şi element de

construcţie de bază o altă piesă.

ØPentru realizarea unei piese derivate pornind de la o piesă existentă:•℘ Se deschide un nou document SolidWorks de tip piesă (Part);

•℘ Din meniul bar ă principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Base Part;

•℘ Se selectează documentul piesă dorit şi apoi se apasă butonul Open (sau seefectuează un dublu clic pe numele fişierului).

Cu ajutorul comenzii Mirror Part se crează versiuni în oglindă ale unei piese

existente. Această comandă se

utilizează frecvent în cazul în

care se doreşte realizarea

versiunii pentru mâna stângă

sau dreaptă a unei piese (de





exemplu o carcasă de mouse asimetrică).

Acest tip de oglindire conduce la rezultate diferite, comparativ cu Mirror Feature

sau Mirror All.

ØPentru realizarea unei versiuni în oglindă a unei piese:•℘ Intr-un document SolidWorks de tip piesă, se selectează un plan sau o suprafaţă

plană a modelului în raport cu care se doreşte realizarea oglindirii;

•℘ Din meniul bar ă principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Mirror Part.Piesa oglindită va fi deschisă într-o nouă fereastr ă.

Cu ajutorul comenzii Derive Component Part se pot realiza piese pornind de la o

componentă a unui ansamblu. Piesele derivate create în acest mod, conţin toate blocurile

grafice de construcţie realizate în contextul ansamblului. De exemplu se poate crea

cavitatea activă a unei matriţe în contextul unui ansamblu, şi apoi prin derivare se pot

obţine semimatriţele. Piesele derivate păstrează legăturile cu componentele din cadrul

ansamblului şi orice modificare va fi automat reflectată.

ØPentru realizarea unei piese derivate pornind de la o componentă a unui ansamblu:

•℘ Intr-un document SolidWorks de tip ansamblu, se selectează componenta dorită;

•℘ Din meniul bar ă principal se alege articolul de meniu File şi apoi DeriveComponent Part. Piesa derivată va fi deschisă într-o nouă fereastr ă de tip piesă.

Modificarea pieselor obţinute prin derivare se reduce doar la adăugarea unor noi

blocuri grafice de construcţie. Pentru a se opera modificări într-o piesă derivată, este

necesar a se acţiona asupra originalului.

ØPentru modificarea piesei originale:

•℘ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui piesei derivate în arborelede definire a modelului, şi se apasă butonul din dreapta;

•℘ Din meniul cursor se alege opţiunea Edit In Context. Dacă piesa derivată s-a

obţinut cu ajutorul comenzii Base Part sau Mirror Part, atunci se va deschide

documentul piesei originale, iar dacă piesa a fost obţinută pornind de la un

ansamblu, se va deschide documentul ce conţine acel ansamblu.

•℘ Se operează modificările dorite asupra piesei. Aceste modificări se vor reflecta în

toate piesele derivate care au această piesă ca şi original.

Când se salvează o piesă care are referinţe externe, odată cu aceasta sunt salvate şi

calea unde se află documentul referit (originalul) precum şi identificatorul intern (ID) al

acestuia. Programul are nevoie de aceste informaţii pentru a putea localiza şi verifica

documentul original la proxima deschidere a piesei derivate. Dacă din greşeală se modifică

locul originalului sau numele acestuia, la prima deschidere a piesei derivate programul

avertizează că nu poate găsi fişierul referit şi dă posibilitatea utilizatorului să rezolve

problema.





Realizarea ansamblurilor de piese

Un amsamblu poate fi creat folosind metoda de proiectare “de jos în sus”, atunci

când se realizează toate piesele componente ca şi entităţi individuale, f ăr ă legături directe

între ele, metoda de proiectare “de sus în jos”, atunci când se începe cu proiectarea

ansamblului şi piesele componente se realizează în contextul acestuia, sau o metodă de proiectare combinată, când o parte din componentele ansamblului sunt realizate ca

elemente separate, iar celelalte sunt proiectate în contextul ansamblului. Elementele

componente ale unui ansamblu pot fi atât piese individuale, numite pe scurt componente,

cât şi alte ansambluri realizate anterior, numite în acest caz subansambluri. Pentru cele mai

multe dintre operaţiile care se efectuează în cadrul unui ansamblu, cele două tipuri de

elemente sunt tratate identic.

Un document SolidWorks de tip ansamblu are extensia .sldasm, iar în cadrul

acestuia elementele componente sunt doar referite. Cu alte cuvinte, atunci când se

realizează un ansamblu, în cadrul acestuia se definesc doar relaţiile între componente, iar

orice modificare ce se operează asupra unui component va fi înregistrată în fişierul acelui

element. In acest fel modificările se vor reflecta în toate ansamblurile care apelează

elementul modificat.

O fereastr ă “ansamblu” tipică este prezentată în figura următoare:

Arborele de definire a ansamblului conţine următoarele elemente:

- numele ansamblului (primul articol din arbore);

- planele implicite(Plane1, Plane2 şi Plane3) şi originea ansamblului (Origin);- repertoarele Lighting şi Annotations;





- elementele componente ale ansamblului (piese individuale şi subansambluri);

- relaţiile dintre componentele ansamblului MateGroup;

- blocurile grafice de construcţie realizate în ansamblu ( găuri şi elemente de tip

îndepărtare de material) şi elementele obţinute prin copiere multiplă.

In cadrul unui ansamblu, un element poate fi inserat de mai multe ori. Fiecare

componentă are un sufix <n>, iar pentru fiecare instanţă, numărul n este incrementat cu ounitate. In arborele de definire a ansamblului, numele elementelor componente pot fi

precedate de simboluri ce indică starea elementului respectiv (absenţa prefixului indică

faptul că poziţia elementului este complet definită):

- (-) underdefined (poziţia elementului în cadrul ansamblului nu este complet

definită, acesta putându-se mişca liber în limita gradelor de libertate neanulate);

- (+) overdefined (poziţia elementului este supradefinită);

- (f) fixed (elementul este fixat într-o anumită poziţie. De regulă, în cadrul unui

ansamblu, un singur element ar trebui să posede acest prefix);

- (?) not solved (poziţia elementului nu poate fi determinată de către sistem).

Adăugarea elementelor componente în cadrul unui ansamblu

Atunci când se inserează un element într-un ansamblu, se stabileşte o legătur ă între

documentul de tip ansamblu şi documentul (fişierul) elementului inserat. Deşi elementul

apare în cadrul ansamblului, datele care îl definesc r ămân în fisierul original. Orice

modificare survenită în acest fişier se va reflecta în ansamblu.

ØPentru inserarea unui element utilizând articolele de meniu;

•= In cadrul unui document de tip ansamblu, din meniul bar ă principal se alege

articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Component şi opţiunea From File. In

urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Insert Component.

•= Se selectează numele fişierului ce conţine componenta care urmează a fi inserată (piesă sau ansamblu);

•= Se activează opţiunea Preview, dacă se doreşte vizualizarea elementului înainte de

a fi inserat;•= Se apasă butonul Open din caseta de dialog Insert Component;





•= Se inserează elementul în cadrul ansamblului prin efectuarea unui clic în zona

grafică.

ØPentru inserarea unui element utilizând tehnica “Drag and Drop” (trage şi lasă)

atunci când este deschis fişierul piesei (subansamblului):

•= Se deschide fişierul ansamblului de destinaţie şi fişierul sursei (dacă acesta nu estedeja deschis);

•= Din meniul bar ă principal se selectează articolul de meniu Window şi apoi se alegeopţiunea Tile Horizontally (sau Tile Vertically);

•= Din arborele de definire a modelului (fişierul sursă), se selectează pictograma

elementului care urmează a fi inserat în ansamblu (primul element din arbore), se

deplasează cursorul mouse-ului în zona grafică a documentului ansamblu şi se

eliberează butonul din stânga al mouse-ului. Dacă se inserează o piesă individuală

(nu un subansamblu), aceasta poate fi selectată din zona grafică a ferestrei

documentului sursă.

ØPentru inserarea unui element utilizând tehnica “Drag and Drop” din WindowsExplorer:

•= Se deschide fişierul ansamblului de destinaţie;

•= Se deschide Windows Explorer-ul;

•= Se selectează pictograma fişierului ceconţine elementul care urmează a fi inserat

în ansamblu, se deplasează cursorul mouse-

ului în zona grafică a documentului

ansamblu şi se eliberează butonul din

stânga al mouse-ului. Dacă piesa are mai

multe configuraţii, se deschide caseta dedialog Select a configuration. In acest caz

se alege configuraţia dorită şi apoi se apasă

butonul OK .

Poziţionarea aproximativă a componentelor în cadrul unui ansamblu

După ce elementele componente ale ansamblului au fost inserate, acestea pot fi

deplasate, rotite sau fixate într-o anumită poziţie. Poziţionarea aproximativă se foloseşte

pentru a uşura munca atunci când se stabilesc relaţiile de asamblare (poziţionarea precisă a

componentelor prin împerecherea acestora). Atâta timp cât poziţia unui element în cadrulunui ansamblu nu este complet definită (elementul nu are toate cele şase grade de libertate

anulate), acesta poate fi mişcat în limita gradelor de libertate neanulate, în acest fel

putându-se simula funcţionarea mecanismelor.

ØPentru a fixa un element într-o anumită poziţie:

•= Se selectează elementul dorit din arborele de definire a

ansamblului sau din zona grafică;

•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniulcursor se alege opţiunea Fix.

ØPentru a reda unui element gradele de libertate anulate prin

fixarea sa într-o anumită poziţie:





•= Se selectează elementul vizat din arborele de definire a ansamblului sau din zona

grafică;

•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea

Float.

Atunci când se mişcă un component în cadrul unui ansamblu, acesta păstrează toatelegăturile care au fost stabilite prin relaţii de asamblare între el şi celelalte elemente ale

ansamblului. Mişcarea se poate face numai în limita gradelor de libertate neanulate (nu se

pot mişca acele elemente a căror poziţie este complet definită prin relaţii de asamblare, sau

elementele fixate).

ØPentru deplasarea uni element în cadrul unui ansamblu:

•= Se apasă butonul Move Component din caseta cu instrumente Assembly, sau

Tools, Component, Move;

•= Se selectează elementul dorit (din zona grafică

sau din arborele de definire a ansamblului);

•= Prin tragere cu mouse-ul se deplasează în poziţia

dorită.

ØPentru rotirea liber ă a unui component:

•= Se apasă butonul Rotate Component Around Centerpoint din caseta cuinstrumente Assembly, sau Tools, Component,

Rotate;

•= Se selectează elementul dorit (din zona grafică sau

din arborele de definire a ansamblului);

•= Prin tragere cu mouse-ul se roteşte elementul până ajunge în poziţia dorită.

(Selectarea butonului Rotate View din caseta cu instrumente View, roteşte întregulansamblu).

ØPentru rotirea unui component în jurul unei axe:

•= Se selectează o axă, o muchie liniar ă sau un segment de dreaptă dintr-o schiţă;

•= Se apasă tasta Ctrl şi se selectează elementul careurmează a fi rotit;

•= Se apasă butonul Rotate Component Around Axis

din caseta cu instrumente Assembly;

•= Prin tragere cu mouse-ul se roteşte elementul până ajunge în poziţia dorită.

Poziţionarea precisă a elementelor componente din cadrul unui ansamblu

Poziţionarea precisă a elementelor în cadrul unui ansamblu se realizează prin

intermediul constrângerilor geometrice de tipul: coincidenţă, tangenţă, paralelism,

perpendicularitate, etc. Aceste constrângeri se numesc relaţii de asamblare sau relaţii de

împerechere a elementelor. Fiecare relaţie de asamblare este specifică pentru o anumită

combinaţie de elemente geometrice.

Când se crează un nou ansamblu, în arborele de definire a acestuia apare în mod

automat un grup de relaţii geometrice, iniţial gol şi cu numele implicit MateGroup1.

Fiecare relaţie de asamblare care se stabileşte între elementele ansamblului va fi adăugată acestui grup. Pentru vizualizarea relaţiilor de asamblare stabilite în cadrul ansamblului se





efectuează un clic de mouse pe semnul +, semn ce precede numele grupului de relaţii.

Fiecare relaţie din cadrul grupului are ataşate numele elementelor între care s-a stabilt acea

relaţie geometrică.

Toate relaţiile geometrice din cadrul unui grup de relaţii sunt rezolvate împreună,

ordinea în care acestea apar neavând nici o importanţă.

ØPentru stabilirea relaţiilor de asamblare între componentele unui ansamblu:

•= Se apasă butonul Mate (agrafa) din caseta cu instrumente Assembly, sau Insert,Mate. In urma aceste acţiuni se deschide

caseta de dialog Assembly Mating.

•= Dacă se doreşte stabilirea mai multor

relaţii de asamblare înainte de închiderea

casetei de dialog, se apasă butonul din

stânga sus a acesteia;

•= Se selectează feţele, muchiile, vârfurile

sau planele dorite. Acestea vor fi listate

în caseta Items Selected.

•= Se selectează tipul de relaţie care

urmează a fi stabilit între elementele

selectate (în zona Mate Types a casetei

de dialog). Sunt disponibile pentru

selecţie numai relaţiile valide. Dacă s-a

selectat opţiunea Distance sau Angle, se

va introduce şi valoarea numerică dorită.

•= Se selectează o condiţie de aliniere dinzona Alignment Condition a casetei de dialog:

Aligned (normalele la suprafeţele selectate vor avea acelaşi sens);Anti-aligned (normalele la suprafeţele selectate vor avea sensuri opuse);

Closest (componentele vor fi Aligned sau Anti-aligned, în funcţie de numărul

minim de mişcări pe care trebuie să îl execute piesele atunci când se stabileşte

relaţia de asamblare);

•= In zona Workbench a casetei de dialog se apasă butonul Preview pentru a vedea

cum arată ansamblul atunci când va fi aplicată relaţia de asamblare;

•= Dacă este necesar ă schimbarea sensului de măsurare a distanţei sau a unghiului

atunci când s-a ales Distance sau Angle, se activează opţiunea Flip Dimension to

Other Side.

•= Dacă în urma apăsării butonului Preview se constată că nu s-a ales corespunzător

condiţia de aliniere, se apasă butonul Undo, se modifică opţiunea şi se apasă dinnou butonul Preview;

•= Dacă se doreşte stabilirea mai multor relaţii de asamblare şi aplicarea simultană a

lor, se activează opţiunea Defer Mate. Sistemul va aplica relaţiile de asamblare fie

în momentul în care se închide caseta de dialog Assembly Mating, fie atunci când

se dezactivează opţiunea Defer Mate.

•= Se apasă butonul Apply.

ØPentru modificarea relaţiilor de asamblare existente:

•= Se expandează grupul de relaţii (MateGroup) din arborele de definire a

ansamblului;•= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra relaţiei care urmează a fi modificată;






Edit Definition;

•= In caseta de dialog Assembly Mating se face modificarea dorită. Nu se poate

schimba tipul relaţiei de asamblare.

•= Se apasă butonul Apply.

In figurile următoare sunt prezentate efectele

modificării condiţiilor de aliniere pentru

constrângerile de tipul Coincident şi Distance, şi al

schimbării sensului de măsurare pentru constrângerea

de tipul Distance.

In toate exemplele s-au folosit aceleaşi

suprafeţe la stabilirea relaţiilor de asamblare, iar

pentru o mai bună vizualizare, piesele s-au

reprezentat secţionate.

ØPentru ştergerea unei relaţii de asamblare:

•= Se selectează, din arborele de definire a asamblului, relaţia care urmează a fi

ştearsă;

•= Se apasă tasta Delete, sau din meniul bar ă principal se alege articolul de meniu

Edit şi apoi Delete;

•= Se apasă butonul Yes pentru a confirma ştergerea relaţiei. Aceasta va fi ştearsă din

toate configuraţiile ansamblului.

Suprafeţele selectate





Reprezentări ale ansamblului cu componentele separate (vederi explodate)

Deseori, pentru a se putea înţelege mai bine cum a fost construit un ansamblu sau

pentru a genera documentaţia 2D necesar ă la montaj, este utilă reprezentarea ansamblului

cu componentele separate (reprezentare în explozie). In SolidWorks este posibilă realizarea

unei singure vederi explodate pentru fiecare configuraţie a ansamblului.O vedere explodată poate fi generată automat, cu ajutorul opţiunii AutoExplode (se

recomandă utilizarea acestei opţiuni atunci când ansamblul are puţine elemente), sau

manual prin definirea individuală a fiecărui pas de explozie (această variantă se utilizează

de regulă la ansambluri cu număr mare de componente).

ØPentru generarea unei reprezentări a ansamblului cu componentele separate, utilizând

AutoExplode:

•= Din meniul bar ă principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi ExplodedView. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Assembly Exploder.

•= In caseta de dialog Assembly Exploder se apasă butonul AutoExplode şi apoi

butonul OK .

•= Pentru generarea pe cale manuală a unei vederi explodate:

•= Din meniul bar ă principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi ExplodedView. In urma acestei acţiuni se deschide

caseta de dialog Assembly Exploder.

•= Se apasă butonul New din zona StepEditing Tools. In urma apăsării acestui

buton, caseta de dialog se extinde şi

fiecare zonă a acesteia se activează în

ordinea necesar ă realizării unui pas încadrul vederii explodate.

•= Se selectează o faţă sau o muchie care

este paralelă cu direcţia în care se doreşte

deplasarea elementului vizat. In zona

grafică a ferestrei ansamblului apare o

săgeată care indică direcţia şi sensul de

deplasare, iar elementul selectat apare în

caseta Direction to explode along.

•= Se selectează, din arborele de definire a ansamblului sau din zona grafică, unul sau

mai multe elemente care urmează a fi deplasate de-a

lungul direcţiei stabilite la pasul anterior. Numele acestor elemente va fi listate în caseta Components to explode.

•= Se apasă butonul Apply din zona Step Editing Tools a

casetei de dialog. Componentele selectate vor fi deplasate

de-a lungul direcţiei stabilite, în acelaşi timp apărând pe

ecran şi un element de control (mâner) sub forma unui

triunghi.

•= Cu ajutorul mouse-ului, prin tragere de mâner, se aduc

elementele în poziţia dorită;

•= Se apasă butonul Apply, pentru confirmarea acestui pas.

•=Dacă se doreşte deplasarea elementelor cu o anumită valoare, se introduce această valoare în caseta Distance, iar dacă sensul de deplasare nu este cel corespunzător,

se activează opţiunea Reverse direction.





•= Se definesc în mod asemănător toţi paşii, iar când rezultatul este cel scontat, se

apasă butonul OK al casetei de dialog.

ØPentru modificarea unei vederi explodate:

•= In ConfigurationManager, se expandează configuraţia ansamblului (prin

efectuarea unui clic de mouse pe semnul + din stânga numelui configuraţiei), astfel

încât să poată fi selectat elementul ExplView;

•= Se expandează elementul ExplView pentru a vedea paşii definiţi la realizarea

vederii explodate;

•= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui pasului care urmează a fimodificat (Explode Step#) sau easupra elementului ExplView, se apasă butonul

din dreapta şi se alege opţiunea Edit Definition;

•= In caseta de dialog Assembly Exploder se utilizează butoanele Next Step şi

Previous Step pentru a trece de la un pas la altul;

•= Se fac modificările dorite în cadrul fiecărui pas, după care se apasă butonul Apply;

•= Când rezultatul modificărilor este cel corespunzător, se apasă butonul OK al casetei

de dialog.

Detectarea zonelor de interferenţă dintre elementele componente ale unui ansamblu

In ansamblurile complexe, cu număr mare de componente, poate fi dificil sau

uneori chiar imposibil de determinat pe cale vizuală dacă între elemente există zone de

interferenţă. Programul SolidWorks pune la dispoziţia utilizatorului instrumente

specializate cu ajutorul cărora se pot identifica şi vizualiza zonele de interferenţă dintre

piese.

ØPentru determinarea zonelor de interferenţă dintre componentele unui ansamblu:

•= Din meniul bar ă principal, se selectează

articolul de meniu Tools şi apoi

Interference Detection. In urma

acestei acţiuni se deschide caseta de

dialog Interference Volumes.

•= Se selectează două sau mai multecomponente. Acestea vor fi afişate în

caseta Selected components. Dacă se

selectează numele ansamblului din

arborele de definire (top-level

assembly), vor fi luate în consideraretoate componentele ansamblului.

•= Se activează opţiunea Treat





coincidence as interference dacă se doreşte ca elementele coincidente (feţe ale

pieselor, muchii sau vârfuri care se ating sau se suprapun) să fie raportate ca

interferenţe.

•= Se apasă butonul Check . Dacă există interferenţe între elementele selectate acesteavor fi listate în caseta Interference

results (este raportată câte o interferenţă pentru fiecare pereche de elemente care

se suprapun sau vin în contact). Când se

selectează un articol din această listă, în

zona grafică apare paralelipipedul de

dimensiuni minime care înglobează

volumul de interferenţă, iar în caseta de

dialog sunt listate numele celor două

componente care interferează.

•= Cu caseta de dialog deschisă, se potselecta alte elemente pentru determinarea interferenţei. Se poziţionează cursorul

mouse-ului în zona grafică, se apasă butonul din dreapta, se alege opţiunea ClearSelections, se selectează noile componente pentru care se doreşte verificarea

interferenţei şi se apasă butonul Check .

•= Pentru păr ăsirea casetei de dialog Interference Volumes se apasă butonul Close.

Modificarea culorii elementelor unui ansamblu

Implicit, elementele care se inserează într-un ansamblu au culoarea specificată în

fişierul de definire. Acest atribut poate fi modificat în cadrul ansamblului, şi, de asemenea,

se pot modifica proprietăţile de material cum ar fi: transparenţa, reflexia, etc. Acestemodificări operate în documentul de tip ansamblu, nu afectează documentul original de tip

piesă.

ØPentru modificarea culorii unui component al ansamblului:

•= Se selectează elementul dorit, din arborele de definire a ansamblului sau din zonagrafică. Dacă se doreşte selectarea mai multor componente se apasă şi se menţine

apăsată în timpul selecţiei tasta Ctrl.

•= Se apasă butonul Edit Color din caseta cuinstrumente Standard;

•= Se alege culoarea dorită din paleta de

culori disponibilă (caseta de dialog EditColor), sau se defineşte o nouă culoare

(pentru a se putea face acest lucru, se

apasă butonul Define Custom Colors);

•= Se apasă butonul Apply;

•= Dacă se doreşte atribuirea culorii implicitea ansamblului se apasă butonul Use

assemby, iar dacă se doreşte utilizarea

culorii stabilite în fişierul în care este

definită piesa, se apasă butonul Remove.

•=Pentru închiderea casetei de dialog Edit Color, se apasă butonul OK sau Close.





ØPentru stabilirea culorii implicite a ansamblului:

•= In arborele de definire a ansamblului se selectează primul element (top-level assembly);

•= Se apasă butonul Edit Color din caseta cu instrumente Standard;

•= Se alege o culoare din paleta de culori sau se defineşte una nouă, după care se apasă

butonul OK . Culoarea selectată este culoarea care va fi atribuită elementelor atuncicând se alege opţiunea Use assembly.

ØPentru modificarea culorii şi a proprietăţilor de material a componentelor unui

ansamblu:

•= Se selectează elementul sau elementele dorite, din arborele de definire a

ansamblului sau din zona grafică

(pentru selecţie multiplă se foloseşte

tasta Ctrl);

•= Se apasă butonul din dreapta al

mouse-ului şi din meniul cursor se

alege opţiunea ComponentProperties;

•= In caseta de dialog ComponentProperties se apasă butonul Color;

•= Din caseta de dialog AssemblyInstance Color se alege una din

opţiunile Use Assembly, Change

Color sau Remove Color;

•= Dacă se doreşte modificarea proprietăţilor de material, se apasă

butonul Advanced;•= Se fac modificările dorite în caseta de

dialog Material Properties;

•= Se apasă butonul OK mai întâi încaseta de dialog Material Properties,

apoi în caseta Assembly InstanceColor şi în final în caseta de dialog

Component Properties.

ØPentru modificarea culorii tuturor instanţelor unui component, modificare operată

inclusiv în fişierul de definire a piesei:

•= Se selectează elementul dorit, din zona grafică sau din arborele de definire aansamblului;

•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Edit Part din

meniul cursor;

•= Din meniul bar ă principal se alege articolul de meniu Tools apoi Options şi Color;

•= Din caseta System se alege elementul Shading şi apoi se apasă butonul Edit;

•= Se alege culoarea dorită din caseta Color, se apasă butonul OK pentru a închideaceastă casetă de dialog, apoi se apasă butonul OK din caseta Options.


Edit Assembly: Numele Ansamblului .





Modelarea pieselor în contextul ansamblului

Modelarea pieselor în contextul ansamblului se utilizează în cadrul proiectării de

sus în jos (atunci când se începe cu proiectarea ansamblului).

Totdeauna când se realizează sau se modifică o componentă (piesă sau

subansamblu) în contextul ansamblului, aceasta este afişată cu o culoare specifică (implicitculoarea roz). In acest fel se scoate în evidenţă faptul că se modifică acea componentă şi nu

ansamblul.

Crearea şi modificarea pieselor în contextul ansamblului

Când se crează o piesă în contextul ansamblului, se poate face referire la oricare

element al acestuia, realizându-se pe această cale o piesă “inteligentă”, ce are înmagazinate

în baza de date intenţiile de proiectare. Fiecare piesă realizată în acest fel are propriul fişier

de definire, astfel încât ea poate fi modificată independent de ansamblul în care a fost

creată iniţial.

ØPentru a crea o piesă în contextul unui ansamblu:

•µ Intr-un document SolidWorks de tip ansamblu, din meniul bar ă principal se alegearticolul de meniu Insert, Component şi New Part;

•µ In caseta de dialog Save As, se introduce numele noii piese şi apoi se apasă butonul

Save. Numele piesei apare în arborele de definire a ansamblului, iar cursorul ia o

formă specifică (o săgeată care are ataşat un paralelipiped);

•µ Se selectează un plan sau o suprafaţă plană a unei componente a ansamblului. Intre

planul Plane1 al noii piese şi suprafaţa selectată, se stabileşte automat o relaţie de

tipul InPlace, relaţie care defineşte complet poziţia piesei în cadrul ansamblului (îianulează acesteia toate cele şase grade de libertate). Dacă se doreşte repoziţionarea

acestei componente, trebuie mai întâi anulată relaţia de tipul InPlace.

•µ Se realizează piesa cu ajutorul blocurilor grafice de construcţie, folosind metodelecunoscute de la realizarea pieselor ca entităţi individuale.

•µ Pentru a se reveni la ansamblu, se apasă butonul Edit Part din caseta cu

instrumente Assembly, sau se poziţionează cursorul

mouse-ului în zona grafică într-o regiune unde nu

există nici un element al ansamblului, se apasă

butonul din dreapta, şi din meniul cursor se alege

opţiunea Edit Assembly: Numele Ansamblului.

ØPentru a modifica o piesă în contextul ansamblului:

•µ Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui piesei (în arborele de

definire a ansamblului) sau deasupra acesteia în zona grafică, şi se apasă butonuldin dreapta. Din meniul cursor se alege opţiunea Edit Part. O altă modalitate de a

iniţia procesul de modificare a unei piese în contextul ansamblului este selectarea

acesteia şi apăsarea butonului Edit Part din caseta cu instrumente Assembly.

•µ Se fac modificările dorite;

•µ Pentru a se reveni la ansamblu, se apasă butonul Edit Part din caseta cu

instrumente Assembly, sau se poziţionează cursorul mouse-ului în zona grafică

într-o regiune unde nu există nici un element al ansamblului, se apasă butonul din

dreapta, şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Assembly: Numele

Ansamblului.





Copierea multiplă a componentelor

Dacă într-un ansamblu este nevoie de mai multe instanţe ale unui element, iar

aceste cópii sunt dispuse după o anumită schemă de poziţionare, se poate utiliza funcţia de

copiere multiplă.

Realizarea cópiilor multiple în cadrul unui ansamblu se poate face în două moduri: prin definirea unei scheme de copiere (copiere circular ă sau după o schemă de tipul “linii şi

coloane”) sau prin utilizarea unei scheme care a fost deja definită atunci când s-a realizat

unul din elementele ansamblului (de exemplu inserarea suruburilor de fixare în găurile,

deja existente, ale unui capac).

ØPentru inserarea multiplă a componentelor prin definirea unei scheme de copiere:

•µ Din meniul bar ă principal se selectează articolul de meniu Insert şi apoi

Component Pattern;

•µ Din caseta de dialog Pattern Type, se alege opţiunea Define your own pattern(Local), una dintre opţiunile Linear sau Circular şi apoi se apasă butonul Next;

•µ Se selectează componentele care urmează

a fi copiate, fie din zona grafică, fie din

arborele de definire a ansamblului. Aceste

elemente sunt listate în zona Seed

component(s) a casetei de dialog LocalComponent Pattern.

•µ Se direcţionează intr ările către caseta

Along Edge/Dim şi apoi se selectează un

element (muchie sau dimensiune liniar ă

pentru copiere după schemă liniar ă,

muchie, axă sau dimensiune unghiular ă pentru schemă de copiere circular ă) pentru

definirea direcţiei de copiere;

•µ Se activează opţiunea Reverse Direction, dacă sensul de copiere nu este cel dorit;

•µ Se specifică spaţiul dintre instanţe şi numărul acestora, în casetele Spacing şi

Instances;

•µ Se apasă butonul Finish.

ØPentru inserarea multiplă a componentelor prin utilizarea unei scheme de copiere

existentă:

•µ Se inserează în ansamblu o componentă care are blocuri grafice de construcţie

realizate prin copiere multiplă, şi unul saumai multe elemente, care la asamblare

utilizează aceste blocuri grafice de

construcţie;

•µ Se poziţionează elementele cu ajutorul

relaţiilor de asamblare;

•µ Din meniul bar ă principal se alege

articolul de meniu Insert şi apoi

Component Pattern;

•µ Din caseta de dialog Pattern Type se

activează opţiunea Use an existingfeature pattern (Derived) şi apoi se

apasă butonul Next;





•µ Se selectează componentele care urmează a fi copiate (din arborele de definire a

ansamblului sau din zona grafică). Acestea vor fi listate în zona Seed

component(s) a casetei de dialog Derived Component Pattern.

•µ Se direcţionează intr ările către zona Pattern Feature şi apoi se selectează unul

dintre blocurile grafice realizate prin operaţia de copiere multiplă;

•µ Se apasă butonul Finish.

ØPentru înlăturarea din ansamblu a unei instanţe obţinută prin copiere multiplă:

•µ Se selectează elementul care urmează a fi înlăturat (prin selectare cu mouse-ul din

zona grafică sau din arborele de definire a ansamblului);•µ Se apasă tasta Delete.

ØPentru restaurarea unei instanţe care a fost ştearsă:

•µ Se selectează, din arborele de definire a ansamblului, blocul care conţine instanţeleobţinute prin copiere multiplă, se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din

meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition;

•µ Din caseta Positions to Skip, se selectează instanţa care urmează a fi restaurată şiapoi se apasă tasta Delete (pentru înlăturarea din listă).

Utilizarea schiţelor ca şi elemente auxiliare în ansamblu

O tehnică eficientă şi des utilizată în cadrul proiectării “de sus în jos”, este aceea a

utilizării schiţelor ca şi elemente auxiliare în cadrul ansamblului. Principalul avantaj al

folosirii acestei metode de proiectare, este posibilitatea de a face modificări într-un singur

loc, şi anume în schiţă, aceste modificări reflectându-se automat în ansamblu şi în

documentele SolidWorks de tip piesă ale elementelor ce compun ansamblul.

ØPentru proiectarea unui ansamblu utilizând schiţe auxiliare:

•µ Se realizează în cadrul ansamblului o schiţă ale cărei elemente reprezintă piesele

ansamblului;

•µ Se proiectează piesele ansamblului, stabilind relaţii geometrice între acestea şielementele schiţei auxiliare.

In continuare este prezentată succint, (folosind ca exemplu o transmisie cu curea a

unui motor de automobil), tehnica proiectării ansamblurilor folosind schiţele auxiliare.

•µ In cadrul ansamblului se realizează o schiţă în care roţile de curea, respectiv rolele

întinzătoare sunt reprezentate prin cercuri, iar por ţiunile drepte ale curelei sunt

reprezentate prin segmente de dreaptă tangente la aceste cercuri;

•µ Se dimensionează şi se poziţionează corespunzător fiecare element al schiţei;

•µ Pentru fiecare roată de curea şi rolă întinzătoare se realizează câte o piesă în contextul

ansamblului (la definirea blocurilor grafice de construcţie se vor folosi relaţiigeometrice de tipul Concentric, Coradial, etc.);





•µ Se realizează cureaua, tot ca şi piesă creată în contextul ansamblului folosindu-se şi în

acest caz constrângeri geometrice în care să fie implicate elementele schiţei auxiliare.

Ansamblul proiectat constă dintr-o curea şi un set de roţi a căror poziţie şi mărime

este dictată de schiţa auxiliar ă. Avantajul acestui mod de proiectare devine evident înmomentul în care se pune problema modificării ansamblului. De exemplu, prin acţionare

doar asupra elementelor schiţei auxiliare se pot:

repoziţiona roţile în cadrul ansamblului;

modifica dimensiunile roţilor de curea şi ale rolelor întinzătoare;

stabili parametrii dimensionali unghiulari care să controleze pentru fiecare roată

cât de mare să fie zona acoperită de curea, etc.

Când se păr ăseşte schiţa auxiliar ă, după efectuarea eventualelor modificări, în mod

automat ansamblul şi piesele componente sunt actualizate. Dacă s-ar proiecta acest

ansamblu f ăr ă a se utiliza schiţa auxiliar ă, şi ar fi necesare modificări ulterioare, acestea ar

trebui f ăcute la nivelul fiecărui element component, iar după fiecare modificare ar trebui

regenerat ansamblul.

Realizarea blocurilor grafice de construcţie într-un document de tip ansamblu

Atunci când se lucrează într-un document SolidWorks de tip ansamblu, se pot

realiza blocuri grafice de construcţie (de tipul “cut” şi “hole”), care vor exista numai în

ansamblu, nefiind modificate în nici un fel fişierele în care sunt definite componentele

acestuia. Stabilirea pieselor care vor fi afectate de blocurile grafice de construcţie create în

cadrul ansamblului, se realizează prin definirea aşa-numitului domeniu de acţiune.





Blocurile grafice de construcţie realizate în cadrul ansamblului se recomandă a fi

utilizate în situaţia în care acestea afectează mai mult de o componentă a ansamblului. De

asemenea, se recomandă ca înainte de realizarea blocurilor de construcţie în cardul

ansamblului, toate componentele să fie complet definite din punct de vedere al poziţiei

acestora, sau să fie blocate în anumite poziţii (folosind comanda Fix). In acest fel se evită

rezultatele neaşteptate care pot apărea la o eventuală modificare a poziţiei acestora.Domeniul implicit de acţiune ( scope) al blocurilor de construcţie realizate în cadrul

ansamblului include toate elementele componente ale acestuia. Dacă se doreşte ca numai

anumite elemente ale ansamblului să fie afectate, se va preciza explicit acest lucru, înainte

sau după realizarea blocurilor grafice de construcţie.

ØPentru a defini domeniul de acţiune al blocurilor grafice de construcţie realizate în

cadrul ansamblului:

•µ Din meniul bar ă principal se alege articolul de meniu Edit şi apoi subarticolul

Feature Scope;

•µ Se selectează componentele

care să fie afectate de bloculgrafic de construcţie. Aceste

elemente vor fi afişate în

caseta de dialog EditAssembly Feature Scope.

Pentru înlăturarea unui element

din listă, se va selecta încă

odată acel element, iar pentru

înlăturarea tuturor elementelor,

se poziţionează cursorul mouse-ului în zona grafică, se apasă butonul din dreapta şi

din meniul cursor se alege opţiunea Clear Selections.•µ Se apasă butonul OK .

ØPentru realizarea unui element de tip “cut” prin extrudare:

•µ Se deschide o nouă schiţă pe o suprafaţă plană a unui element din ansamblu, şi apoi

se schiţează profilul;

•µ Din meniul bar ă principal se alege articolul de meniu Insert, apoi AssemblyFeature, Cut, Extrude;

•µ In caseta de dialog Extrude Cut Feature se precizează toţi parametrii necesari

realizării blocului grafic (a se vedea realizarea prin extrudare a blocurilor grafice de

construcţie);

•µ Se apasă butonul OK .

ØPentru realizarea unui element de tip “cut” prin revoluţie:

•µ Se deschide o nouă schiţă pe o suprafaţă plană a unui element din ansamblu, şi apoi

se schiţează profilul care urmează a fi rotit şi linia de axă (centerline);

•µ Din meniul bar ă principal se alege articolul de meniu Insert, apoi AssemblyFeature, Cut, Revolve;

•µ In caseta de dialog Revolve Feature se precizează toţi parametrii necesari realizării blocului grafic (a se vedea realizarea prin revoluţie a blocurilor grafice de

construcţie);

•µSe apasă butonul OK .





ØPentru realizarea unui element de tip “hole” în cadrul unui ansamblu:

•µ Se selectează o suprafaţă plană a unei componente a ansamblului. Selectarea se va

face în apropierea locului în care se doreşte plasarea găurii.

•µ Din meniul bar ă principal se alege articolul de meniu Insert, apoi AssemblyFeature, Hole Simple;

•µ Se precizează elementele de definire a găurii în caseta de dialog Hole Feature;•µ Se apasă butonul OK .

•µ Pentru a poziţiona gaura cu precizie, se aduce cursorul mouse-ului deasupra găurii

(în arborele de definire a ansamblului sau în zona grafică) şi se apasă butonul din

dreapta. Din meniul cursor se alege opţiunea Edit Sketch şi apoi se poziţionează

gaura cu ajutorul parametrilor dimensionali sau a constrângerilor geometrice.

ØPentru modificarea unui bloc grafic de construcţie realizat în cadrul ansamblului:

•µ Se selectează elementul vizat şi se apasă butonul din dreapta al mouse-ului;

•µ Din meniul cursor se alege una din opţiunile Edit Sketch, Edit Definition sau

Feature Scope;•µ Se realizează modificările dorite.

Realizarea pieselor cu configuraţii complexe prin unirea pieselor cu configuraţiisimple

Uneori, pentru realizarea pieselor cu configuraţii complexe se poate apela la unirea

a două sau mai multe piese cu configuraţii simple. Operaţia de unire elimină suprafeţele

care se întrepătrund şi uneşte piesele într-un singur solid.

ØPentru realizarea unei piese complexe prin unirea a două sau mai multe piese simple:•µ Se modelează piesele cu configuraţie simplă şi apoi

se realizează un ansamblu în care se inserează aceste

piese;

•µ Se poziţionează piesele în cadrul ansamblului;

•µ Se salvează ansamblul (Save);

•µ Se realizează o nouă piesă în contextul ansamblului;

Din meniul bar ă principal se alege articolul de

meniu Insert, şi apoi Component, New Part;

Se introduce numele piesei cu configuraţie

complexă şi apoi se apasă butonul Save;

Se selectează un plan sau o suprafaţă plană a

uneia dintre componentele ansamblului;

•µ Din meniul bar ă principal se alege articolul de meniu

Insert, şi apoi Features,

Join.

•µ Se selectează piesele careurmează a fi unite pentru

a realiza piesa cu

configuraţie complexă.

Acestea vor fi listate în

zona Design component a casetei de dialog Join.





•µ Se activează (dacă este necesar) opţiunile Hide input components şi/sau Forcesurface to surface contact;

•µ Se apasă butonul OK al casetei de dialog Join;

•µ Pentru păr ăsirea modului de lucru Editing Part, se poziţionează cursorul mouse-

ului undeva în zona grafică, se apasă butonul din dreapta şi din meniul cursor se

alege opţiunea Edit Assembly: Numele Ansamblului.

ØPentru modificarea piesei complexe prin adăugare sau înlăturare de elemente:

•µ Se efectuează un clic de mouse pe semnul + care se găseşte la stânga pieseicomplexe (obţinute prin unire);

•µ Se selectează elementul Join# şi se apasă butonul din dreapta al mouse-ului;

•µ Din meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition. In urma acestei acţiuni se

deschide caseta de dialog Join.

•µ Se efectuează modificările dorite (se adaugă sau se elimină piese din caseta Designcomponent);

•µSe apasă butonul OK al casetei de dialog Join.

Piesa complexă obţinută prin unirea a două sau mai multe piese cu configuraţie

simplă este dependentă atât de piesele originale cât şi de ansamblu. Aceasta înseamnă că

orice modificare operată asupra pieselor originale sau asupra poziţiei acestora în cadrul

ansamblului se va reflecta automat şi în piesa obţinută prin unire.

Modelarea pieselor sudate

Piesele sudate (structurile sudate) sunt ansambluri de elemente, unite între ele cu

ajutorul cordoanelor de sudur ă.

ØPentru adăugarea unui cordon de sudur ă între componentele unui ansamblu:

•µ Se realizează elementele componente ale

ansamblului;

•µ Se deschide un document SolidWorks de tipansamblu şi se inserează elementele care

urmează a fi sudate;

•µ Se poziţionează elementele cu ajutorul

relaţiilor de asamblare;

•µ Din meniul bar ă principal se alege articolul

de meniu Insert, apoi Assembly Feature,

Weld Bead;

•µ Din caseta de dialog Weld Bead Type se

alege tipul sudurii şi apoi se apasă butonul

Next;

•µ Din caseta de dialog Weld Bead Surface:

Se selectează forma suprafeţei libere a

cordonului de sudur ă (Surface Shape).

Aceasta poate fi plană (Flat), convexă

(Convex) sau concavă (Concave);

Se specifică parametrii Top SurfaceDelta (distanţa dintre cel mai înalt punct





al cordonului de sudur ă şi suprafeţele de contact – pentru

cordoane convexe), Bottom Surface Delta (parametru

necesar cordoanelor de sudur ă concave) şi pentru sudurile

de colţ Radius (raza unei bile imaginare ce rulează de-a

lungul cordonului de sudur ă – muchiile cordonului de

sudur ă coincid cu punctele de tangenţă dintre bilă şisuprafeţele sudate);

•µ Se apasă butonul Next al casetei de dialog Weld Bead Surface (în urma acestei

acţiuni se deschide caseta de dialog Weld Bead Mate Surfaces);

•µ Se selectează suprafeţele necesare.

Pentru toate tipurile de sudur ă se precizează Contact Faces (acele

suprafeţe care sunt unite de cordonul de

sudur ă).

In funcţie de tipul de sudur ă ales poate fi

necesar ă precizarea suprafeţeleor care

delimitează lungimea cordonului de

sudur ă (Stop Faces) şi suprafaţa de la

care se va măsura valoarea stabilită pentru

parametrul Top Surface Delta (Top

Faces).

•µ Se apasă butonul Next al casetei de dialog Weld Bead Mate Surfaces;

•µ In caseta de dialog Weld Bead Part, fie se acceptă

numele implicit pentru fişierul în care va fi salvat

cordonul de sudur ă, fie se precizează un alt nume;

•µ Se apasă butonul Finish al casetei de dialog WeldBead Part.

ØPentru modificarea cordonului de sudur ă:

•µ In arborele de definire a ansamblului se expandează crdonul de sudur ă, se poziţionează mouse-ul deasupra elementuluiWeld Bead, se apasă butonul din

dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Edit Definition;

•µ In fiecare dintre casetele de dialog care se deschid se operează modificările dorite.

Trecerea de la o casetă la alta se face cu ajutorul butonului Next, iar când se ajungela ultima casetă de dialog se apasă butonul Finish.





Generarea documentaţiei 2D (vederi, secţiuni, detalii)

Realizarea documentaţiei 2D (realizarea desenelor) în SolidWorks se face în două

etape. Intr-o primă fază, pe baza modelului piesei sau pornind de la ansamblu, se generează

vederile 2D (proiecţii ortogonale, secţiuni şi vederi de detaliu). In faza a doua, se importă

parametrii dimensionali care au fost folosiţi la modelarea piesei, se introduc tabelele decomponenţă pentru ansambluri, se introduc informaţiile de tip text necesare şi apoi se

cosmetizează desenul.

Intre documentele SolidWorks de tip piesă (sau ansamblu) şi desen există

asociativitate uni sau bidirecţională, ceea ce înseamnă că orice modificare operată asupra

piesei sau ansamblului în fişierul de definire, se va reflecta automat şi în documentul de tip

desen.

Deşi la prima vedere generarea documentaţiei 2D poate părea o treabă simplă, în

realitate nu este o operaţie complet automatizată şi deseori consumă mult timp (în special

faza de cosmetizare a desenului).

Crearea unui document SolidWorks de tip desen

Documentele SolidWorks de tip desen au extensia .slddrw şi constau din una sau

mai multe vederi generate pe baza unui document de tip piesă sau ansamblu. Pentru a se

putea genera vederile, piesele sau ansamblurile asociate cu desenul trebuie să fie mai întâi

salvate.

ØPentru a crea un document nou, de tip desen:

•= Din caseta cu instrumente Standard se apasă butonul New, sau din meniul bar ă

principal se selectează articolul de meniu File şi apoi subarticolul New;•= In caseta de dialog New, se selectează Drawing şi apoi se apasă butonul OK .

•= Din caseta de dialog Template To Use, se selectează un şablon:

§Standard Template. Sablon standard furnizat odată cu programul SolidWorks

(de exemplu A3-Landscape);

§Custom Template. Sablon

utilizator definit anterior.

§No Template. Făr ă şablon.

In acest caz se precizează

mărimea planşei (foii de

hârtie), fie prin alegerea din

listă fie prin specificareadimensiunilor atunci când se

alege opţiunea User

Defined.

•= Se apasă butonul OK al casetei de dialog Template To Use.

Modificarea parametrilor planşei pe care se realizează desenul

Parametrii care definesc planşa pe care se va realiza desenul (mărimea hârtiei,

factorul de scar ă, tipul de proiecţie, etc.) pot fi stabiliţi înaintea gener ării primei vederi sau

pot fi modificaţi în orice moment al procesului de realizare a documentaţiei 2D. Un desen





poate conţine mai multe planşe, iar în cadrul unei aceleiaşi planşe pot fi inserate vederile

mai multor piese.

ØPentru specificarea parametrilor unei planşe:

•= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui planşei în arborele de

definire a desenului, sau într-o zonă goală a desenului şi se apasă butonul dindreapta;

•= Din meniul cursor, se alege opţiunea Properties;

•= Se operează modificările dorite în cadrul casetei de dialog Sheet Setup:

§Name. Se introduce numele

planşei (de exemplu Plansa1);

§Paper size. Se stabileşte

mărimea hârtiei pe care se

realizează desenul, prin selectare

din listă. Dacă se alege opţiunea

User Defined, este necesar ă

specificarea înălţimii (Height) şi

lăţimii (Width) hârtiei;

§Scale. Se precizează factorul de

scar ă implicit pentru toate

vederile care vor fi inserate în

desen şi apar ţin acestei planşe.

Factorul de scar ă poate fi

modificat ulterior, pentru fiecare

vedere în parte.

§Template. Se alege şablonul

dorit din listă, sau se alege opţiunea Custom sau None. Dacă se alege opţiuneaCustom, se va utiliza butonul Browse pentru a selecta şablonul utilizator dorit.

§Type of projection. Se stabileşte tipul de proiecţie (european – First angle sau

american – Third angle) care va fi utilizat la generarea vederilor.

§Next view label, Next datum label. Se precizează litera din alfabet care va fi

utilizată atunci când se generează secţiuni sau când se marchează bazele de

cotare.

•= Se apasă butonul OK al casetei de dialog Sheet Setup.

ØPentru adăugarea unei noi planşe în cadrul unui document SolidWorks de tip desen:

•= Din meniul bar ă principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi subarticolul

Sheet. De asemenea se poate poziţiona cursorul mouse-ului deasupra oricărui numede planşa (în arborele de definire a desenului sau în partea de jos a ferestrei desen)

şi apoi se poate apăsa butonul din dreapta şi alege opţiunea Add Sheet din meniul

cursor.

•= In caseta de dialog Sheet Setup se operează modificările dorite şi apoi se apasă

butonul OK .

ØPentru a şterge o planşă din cadrul unui desen:

•= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui planşei în arborele de

definire a desenului sau în partea de jos a ferestrei desen şi se apasă butonul din

dreapta;

•= Din meniul cursor se alege opţiunea Delete;





•= Se apasă butonul Yes din caseta de dialog Confirm Delete pentru a confirma

ştergerea (acţiunile care conduc la pierdere de informaţie, de obicei cer confirmare).

Sabloane, planşe şi vederi

Entităţile de tip notă, elemente schiţate, etc., create în cadrul unui document de tip

desen, apar ţin şablonului, planşei sau vederii care a fost activă în momentul realizării

entităţii respective. In general, pentru a putea fi modificată o astfel de entitate, trebuie

activat în prealabil “proprietarul” ei.

De exemplu, se activează o vedere şi se desenează o linie ce apar ţine acestei vederi.

Dacă ulterior se mută sau se şterge vederea, segmentul de dreaptă va fi şi el mutat sau

şters. Pentru modificarea segmentului de dreaptă este necesar a se activa mai întâi vederea.

Dacă segmentul de dreaptă este desenat când este activă planşa, acesta nu este afectat

atunci când se mută sau se şterg vederile.

In cazul modificării şabloanelor, atâta timp cât acestea sunt active, de pe ecran

dispar toate celelalte elemente care apar ţin planşei (vederi şi elemente schiţate sau note).

ØPentru modificarea unui şablon:

•= Din meniul bar ă principal, se selectează articolul de meniu Edit şi apoi subarticolul

Template. De asemenea se poate poziţiona cursorul mouse-ului într-o zonă goală a

planşei pe care se realizează desenul sau deasupra numelui planşei în arborele de

definire a desenului, poziţionare urmată de apăsarea butonului din dreapta şi

alegerea opţiunii Edit Template din meniul cursor. Dacă planşa nu are definit un

şablon, se poate crea unul prin selectarea opţiunii Edit Template urmată de

apăsarea butonului Rebuild.

•=Se fac modificările dorite;

•= Pentru păr ăsirea modului de lucru Edit Template (modificare şablon), din meniul

bar ă principal se selectează articolul Edit şi apoi Sheet, sau din meniul cursor se

alege opţiunea Edit Sheet.

Vederile care se generează în cadrul unui document SolidWorks de tip desen, sunt

de două tipuri: vederi generate pe baza unei piese sau a unui ansamblu (Standard 3 View,

Named, Relative to Model) şi vederi care au la bază alte vederi generate anterior

(Projection, Auxiliary, Detail, Section, Aligned Section, Broken). De asemenea pot fi

create şi vederi goale (Empty) pentru realizarea schiţelor (situaţie în care calculatorul este

folosit ca şi planşetă electronică).

Pentru unele operaţii care se efectuează în cadrul documentelor de tip desen estenecesar ă selectarea unei vederi iar pentru altele este necesar ă activarea vederilor.

Operaţiile care necesită selectarea unei vederi sunt: generarea unei alte vederi prin

proiecţie, inserarea liniilor de ruptur ă în cadrul vederii, mişcarea vederii pentru

repoziţionarea ei pe planşa de desenare şi redimensionarea frontierelor unei vederi. O

vedere selectată apare pe ecran cu frontierele supraluminate (culoare verde şi elemente de

control la colţuri şi pe mijloacele laturilor), iar selectarea efectivă se realizează prin

efectuarea unui clic de mouse în interiorul acesteia.

Activarea unei vederi se realizează prin efectuarea unui dublu clic de mouse în

interiorul acesteia, şi permite construirea prin schiţare a elementelor în cadrul vederii.

Acestea sunt necesare pentru schiţarea liniilor (traseelor) de secţionare şi pentru definirea

zonelor care sunt utilizate la generarea vederilor de detaliu. Pentru modificarea unuielement schiţat este necesar ă activarea în prealabil a vederii de care acesta apar ţine. O





vedere activă este prezentată pe ecran sub forma unei ferestre cu marginile (dreapta şi jos)

umbrite.

Când cursorul mouse-ului se poziţionează deasupra unei vederi, frontierele acesteia

sunt supraluminate. Mărimea ferestrei în care este afişată vederea, atunci când aceasta este

inserată în cadrul unui desen, este calculată automat de către sistem, pe baza mărimii,

formei şi orientării piesei sau ansamblului. Dimensiunile acesteia pot fi modificate, astfelîncât vederea să poată fi selectată sau activată mai uşor.

ØPentru modificarea dimensiunilor ferestrei unei vederi:

•= Se selectează vederea;

•= Se poziţionează cursorul mouse-ului pe unul dintre

elementele de control din colţurile chenarului sau de pe

mijloacele laturilor;

•= Când cursorul îşi schimbă forma, se trage de elementul

de control şi se redimensionează fereastra.

Generarea vederilor care au la bază o piesă sau un ansamblu

Vederile care au la bază o piesă sau un ansamblu sunt: Standard 3 View (vederile

standard), Named View (vedere desen care are la bază o vedere model predefinită sau

definită de utilizator) şi Relative View (vedere în care orientarea piesei se defineşte pe

baza selectării a două suprafeţe perpendiculare ale modelului).

ØPentru generarea vederilor standard (Standard 3 View):

•= Se deschide fişierul piesei sau al ansamblului pentru care urmează a fi generată

documentaţia 2D;•= Se deschide un nou document SolidWorks de tip desen;

•= Se apasă butonul Standard 3 View din

caseta cu instrumente Drawing, sau din

meniul bar ă principal se alege articolul de

meniu Insert, apoi subarticolul Drawing

View şi în final Standard 3 View.

Cursorul mouse-ului ia o formă caracteristică (o săgeată care are ataşată o prismă);

•= Se activează fereastra piesei sau a ansamblului şi se efectuează un clic de mouse

într-o regiune liber ă a zonei grafice sau se selectează numele piesei sau alansamblului din arborele de definire.





Generarea vederilor standard se face în conformitate cu sistemul de proiecţie ales

(sistemul de proiecţie european – First angle sau sistemul de proiecţie american – Third

angle).

ØPentru generarea unei vederi desen care are la bază o vedere model (Named View):

•= Se apasă butonul Named View din casetacu instrumente Drawing, sau din meniul

bar ă principal se alege articolul de meniu

Insert, apoi subarticolul Drawing View

şi în final Named View.

•= Se activează fereastra piesei sau a

ansamblului şi se efectuează un clic de

mouse într-o regiune liber ă a zonei

grafice.

•= Din caseta de dialog Drawing View – Named View se selectează numele

vederii şi apoi se apasă butonul OK .

•= In fereastra desenului se efectuează un

clic de mouse în zona în care se doreşte

plasarea vederii.

ØPentru generarea unei vederi în care orientarea piesei se defineşte pe baza selectării a

două suprafeţe perpendiculare ale modelului (Relative View):

•= Se apasă butonul Relative View din



meniu Insert, apoi subarticolul DrawingView şi în final Relative to Model.

•= Se activează fereastra piesei sau a ansam-

blului.

•= Se selectează o suprafaţă plană pentru

care se doreşte o anumită orientare. In

urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Drawing View Orientation.

•= Se selectează orientarea feţei (Front, Top, Left, etc.) şi apoi se apasă butonul OK .

•= Se selectează o altă faţă, perpendicular ă pe prima, se stabileşte orientarea acestei

feţe şi apoi se apasă butonul OK .

•=In fereastra desenului se efectuează un clic de mouse în zona în care se doreşte plasarea vederii. Vederile generate în acest fel nu sunt aliniate implicit cu alte

vederi şi pot fi poziţionate liber în orice zonă a planşei.





Generarea vederilor care au la bază o altă vedere generată anterior

Vederile desen care au la bază o vedere generată anterior sunt: Projected View

(vedere obţinută prin proiecţie ortogonală de-a lungul direcţiei verticale sau orizontale),

Auxiliary View (vedere auxiliar ă - obţinută prin proiecţie ortogonală de-a lungul normalei

la suprafaţa selectată), Detail View (vedere de detaliu), Broken View (vedere cu ruptur ă),Section View (secţiune) şi Aligned Section View (secţiune rotită).

ØPentru generarea unei vederi prin proiecţie (Projected View):

•= Se selectează o vedere existentă prin efectuarea unui clic de mouse în interiorul

acesteia;

•= Se apasă butonul Projected View din



meniu Insert, apoi subarticolul DrawingView şi în final Projection.

•= Pentru stabilirea direcţiei de proiecţie, se deplasează cursorul mouse-ului pe ecran

de o parte sau de alta a vederii selectate. Poziţia vederii proiectate poate fi la

dreapta, la stânga, deasupra sau sub vederea selectată.

•= Când vederea se găseşte în poziţia dorită, se efectuează un clic de mouse pentru

plasarea ei. Noua vedere este aliniată cu vederea părinte, şi implicit poate fi

deplasată numai de-a lungul direcţiei de proiecţie.

•= Pentru afişarea unei săgeţi care să indice direcţia de proiecţie, se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra vederii obţinute prin proiecţie, se apasă butonul din

dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Properties. In caseta de dialog

Drawing View Properties se activează opţiunea Display view arrow şi apoi se

introduce eticheta dorită (maxim două caractere).

ØPentru generarea unei vederi auxiliare (Auxiliary View):

•= Se selectează muchia de referinţă (se va evita selectarea unei muchii orizontale sau

verticale);

•= Se apasă butonul Auxiliary View din

caseta cu instrumente Drawing, sau dinmeniul bar ă principal se alege articolul de





meniu Insert, apoi subarticolul Drawing

View şi în final Auxiliary.

•= Se poziţionează cursorul mouse-ului în

zona în care se doreşte inserarea vederii şi

apoi se apasă butonul din stânga.

Programul afişează automat o săgeată (sauun set de săgeţi dacă se utilizează

standardul ANSI) care indică direcţia şi

sensul de vizualizare.

•= Pentru înlăturarea săgeţii, se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra vederii

auxiliare sau deasupra numelui acesteia în

arborele de definire a desenului, se apasă

butonul din dreapta şi din meniul cursor se

alege opţiunea Properties. In caseta de dialog Drawing View Properties se

dezactivează opţiunea Display view arrow.

ØPentru generarea unei vederi de detaliu (Detail view):

•= Se activează vederea părinte (nu se poate genera o vedere de detaliu pe baza unei

alte vederi de detaliu, pe baza unei vederi explodate – ansamblu, sau pe baza unei

vederi de tipul Named View ce are atributul Perspective activat);

•= Utilizând instrumentele de desenare (schiţare) se va desena un profil închis în jurulzonei de interes (profilul poate avea orice formă dar este recomandat totuşi să fie

cerc). Dacă se doreşte poziţionarea precisă a profilului în raport cu modelul, acesta

poate fi dimensionat.

•= Se selectează un element al profilului;

•= Se apasă butonul Detail View din casetacu instrumente Drawing, sau din meniul

bar ă principal se alege articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Drawing View

şi în final Detail.

•= Când vederea este în poziţia dorită, se efectuează un clic de mouse pentru plasarea

vederii. In mod implicit vederile de detaliu nu sunt aliniate cu alte vederi şi în

consecinţă, pot fi plasate oriunde pe planşă.





ØPentru generarea unei vederi cu ruptur ă

(Broken View):

•= Se selectează vederea în care se doreşte

introducerea rupturii;

•= Din meniul bar ă principal se alege articolul

de meniu Insert şi apoi Vertical Break (sau Horizontal Break ). In fereastra

vederii apar două linii de ruptur ă.

•= Cu ajutorul mouse-ului (prin tragere), se

poziţionează liniile de ruptur ă în zona

dorită;

•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului

şi din meniul cursor se alege opţiunea

Break View.

Dacă se doreşte revenirea la dimensiunile

iniţiale ale vederii, se poziţionează cursorul

mouse-ului în interiorul acesteia, se apasă butonul

din dreapta şi din meniul cursor se alege opţiunea Un-Break View.

ØPentru generarea unei secţiuni (Section View):

•= Se activează vederea părinte (prin dublu clic în interiorul vederii sau prin apăsarea

butonului din dreapta al mouse-ului şi selectarea opţiunii Activate View – înipoteza în care este dezactivată opţiunea Dynamic drawing view activation din

Tools, Options, Drawings);

•= Se desenează traseul de secţionare folosind comanda Centerline sau Line ;

•= Din meniul bar ă principal, se alege articolul de meniu Insert şi apoi Make SectionLine. Săgeţile indică sensul de vizualizare a secţiunii, iar dacă se doreşte

schimbarea acestuia, se efectuează un dublu clic pe un segment al traseului de

secţionare.

•= Cu traseul de secţionare selectat, se apasă

butonul Section View din caseta cu

instrumente Drawing, sau Insert,

Drawing View, Section.

•= Când vederea se găseşte în poziţia dorită, se efectuează un clic de mouse pentru

poziţionarea acesteia. In mod implicit secţiunea este aliniată cu vederea părinte şi

poate fi deplasată doar de-a lungul direcţiei indicată de săgeţi.

Pentru generarea unei secţiuni rotite (Aligned Section View) se procedează în modsimilar. Traseul de secţionare trebuie să conţină două segmente de dreaptă la un unghi





diferit de 90°, iar la generarea vederii se va ţine cont de faptul că segmentul selectat

dictează direcţia de proiecţie.

Când se generează secţiuni în ansambluri, există posibilitatea de a exclude anumite

componente din mulţimea pieselor care vor fi secţionate (cazul tipic al arborilor şi al

nervurilor secţionate longitudinal).

De asemenea, tot când se generează secţiuni în ansambluri, mai există şi

posibilitatea haşur ării automate, cu parametri diferiţi, a pieselor care vin în contact.

Modificarea poziţiei vederilor în cadrul planşei de desenare

Poziţia iniţială a vederilor generate în cadrul unui desen poate fi modificată prin:

deplasarea vederii într-o altă poziţie (mutare), alinierea vederilor şi rotirea acestora.





ØPentru deplasarea unei vederi într-o altă poziţie:

•= Se selectează vederea;

•= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra cadrului ferestrei (nu pe elementele

de control pentru redimensionare);

•= Prin tragere cu mouse-ul, se deplasează vederea în poziţia dorită.

ØPentru alinierea a două vederi:

•= Se selectează vederea care urmează a fi aliniată;

•= Din meniul bar ă principal, se selectează articolul de meniu Tools, apoi Align

Drawing View şi Horizontal to another view (sau Vertical to another view);

•= Se selectează vederea cu care urmează a fi f ăcută alinierea. Centrele celor două ferestre vor fi aliniate de-a lungul direcţiei de aliniere.

ØPentru rotirea unei vederi din cadrul desenului:

•= Se selectează o muchie a modelului din cadrul vederii;

•=Din meniul bar ă principal, se selectează articolul de meniu Tools, apoi AlignDrawing View, Horizontal Edge (sau Vertical Edge). Vederea va fi rotită până

când muchia selectată devine orizontală sau verticală.

Afişarea muchiilor modelului în cadrul vederilor desen

In cadrul unei vederi desen, muchiile vii ale modelului pot fi afişate în trei moduri:

reprezentarea tuturor muchiilor – reprezentare de tip “cadru de fire” (Wireframe),

muchiile ascunse afişate estompat (Hidden In Gray) şi afişarea modelului f ăr ă muchiile

ascunse (Hidden Lines Removed). Muchiile aparente (zonele de tangenţă ale suprafeţelor)

pot fi afişate în două moduri (cu linie continuă sau cu tip de linie specificat de utilizator)sau pot să nu fie afişate deloc.

ØPentru specificarea modului implicit de afişare a muchiilor în cadrul unei vederi:

•= Din meniul bar ă principal, se selectează articolul de meniu Tools, apoi Options şi

Drawings;

•= In zona Default display for new drawing views a casetei de dialog, se selectează

Wireframe, Hidden in gray sau Hidden lines removed pentru muchiile vii, şi

Tangent edges visible, Tangent edges with font sau Tangent edges removed

pentru muchiile aparente.

•= Se apasă butonul OK al casetei de dialog Options.



Anca Muntean Itu Loredana Brad

Coordonator Conf.dr.ing. Daniela Opruţa

SolidWorks 2000Îndrumător de lucrări de laborator

Editura TODESCO

2001



Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorilor

Toate drepturile rezervate. Tipărit în România. Nici o parte din această lucrare nu poate fi reprodusă sub nici o formă, prin nici un mijloc mecanic sau electronic, sau stocatăîntr-o bază de date fără acordul în prealabil scris al editurii.

All rights reserved. Printed in Romania. No parts of this publication may be

reproduced or distributed in any form or by any means, or stored in a base or retievalsystem, without the prior permission of the publisher.

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale aRom$nieiMUNTEANU-ITU ANCA

SolidWorks 2000: ^ndrum@tor delucr@ri de laborator / asist. Ing. AncaMuntean Itu, asist. Ing. Loredana Brad; coord.:prof.dr.ing. Daniela Opru]a –Cluj-Napoca : Todesco, 2002

p.; cm.Bibliogr.

ISBN 973-8198-14-3

I. Brad, LoredanaII. Opru]a, Daniela (coord.)



CUPRINS

Introducere 3Laborator nr. 1 9

Lansarea în execuţie a programului 9Crearea unei piese 9Realizarea schiţei modelului piesei 12Modificarea obiectelor desenate în plan 13Crearea parametrilor dimensionali 15Starea unei schiţe 15Exemplu de creare a unei piese 16Recapitularea comenzilor folosite 27

Laborator nr. 2 29Introducere - Corpuri de rotaţie, comanda SWEEP 29Recapitularea comenzilor folosite 34

Laborator nr. 3 35Introducere- comenzile SHELL, PATTERN şi MIRROR 35Recapitularea comenzilor folosite 40

Laborator nr. 4 41Introducere- Comenzi de asamblare 41

Recapitularea comenzilor folosite 48Laborator nr. 5 49

Introducere- Crearea formelor neconvenţionale –

comanda LOFT

49


Introducere- Schiţarea tridimensională 55Recapitularea comenzilor folosite 58

Laborator nr. 7 59Introducere - Realizarea unui desen în plan 59

Recapitularea comenzilor folosite 66Laborator nr. 8 67Introducere - Realizarea unui desen în plan –

(continuare)

67


Introducere – Comenzi de asamblare II 73Recapitularea comenzilor folosite 78

Laborator nr. 10 79Introducere - „Explodarea” asamblării 79

Laborator nr. 11 85Introducere - comanda CIRCULAR PATTERN pentru 85



obţinerea modelelor complicateRecapitularea comenzilor folosite 88

Laborator nr. 12 89Introducere - Utilizarea modulului PhotoWorks 89

Recapitularea comenzilor folosite 96Laborator nr. 13 97Introducere - Utilizarea modulului PhotoWorks -

continuare

97


Introducere - Utilizarea modulului Animator 103Anexa 107

Obţinerea găurilor speciale 107



INTRODUCERE IN SOLID WORKS

Îndrumătorul de lucrări de laborator pentru utilizarea pachetului de programe SolidWorks este conceput ca o serie de exerciţii pe parcursul cărora sunt prezentate cele mai

importante comenzi ale softului. Se adresează în special studenţilor, care, pe parcursul a paisprezece lucrări de laborator, sub forma unor exemple intuitive, au posibilitatea să se familiarizeze cu crearea pieselor, a desenelor şi a ansamblurilor şi să exerseze modelareacelor mai răspândite caracteristici constructiv-tehnologice utilizate în cadrul sistemelor deautomatizare a proiectării mecanice.

SolidWorks este un pachet de programe de modelare geometrică tridimensională (3D) produs de firma SolidWorks Corporation din Statele Unite şi este destinat în principalautomatizării proiectării mecanice. Lucrează sub mediul Windows şi beneficiază de interfaţagrafică a acestuia.

Conceput pe o arhitectură extrem de simplă, fiabilă şi prietenoasă, SolidWorkscuprinde toate facilităţile majore ale unui pachet de programe pentru proiectarea asistată de

calculator. Dispune de un nucleu geometric propriu, având modulul de desenare integrat.Strategia de modelare are ca punct de pornire proiectarea bazată pe caracteristicile constructiv-tehnologice ale reperelor, continuând cu realizarea ansamblurilor, cotarea funcţională şigenerarea semi-automată a desenelor de execuţie. Principalele caracteristici ale softului sunturmătoarele:• abilitatea de a identifica, modifica şi comunica intenţia de proiectare de-a lungul întregului

proces de construcţie. Acest lucru este posibil datorită modulului de modelare structuratierarhic care înregistrează procesul de construcţie într-un mod transparent şi accesibil

proiectantului, facilitând în orice moment modificarea dimensiunilor, relaţiilor şi ageometriei piesei;

• facilităţile de modelare a ansamblurilor permit stabilirea de suprafeţe de referinţă pentru

montaj, introducerea constrângerilor geometrice ca bază de poziţionare a componentelor,reprezentarea desfăşurată a ansamblului, detectarea zonelor de interferenţă întrecomponente şi modificarea pieselor în context. Ansamblurile pot fi reorganizate pe nivelede subansamble prin utilizarea modului "Feature Manager Tree". De asemenea, suntincluse posibilităţi de identificare şi definire automată a relaţiilor de asamblare şi asuprafeţelor conjugate, precum şi analiza variantelor posibile de asamblare cu ajutorulmodulului "Assembley Configurations";

• generarea rapidă, direct din modelul tridimensional, a documentaţiei 2D formată dinvederi, secţiuni, detalii cote, toleranţe, elemente de text, tabel de componenţă şi liste demateriale. Documentaţia este într-o corespondenţă permanentă cu modelul geometric,astfel încât orice modificare operată în model se reflectă automat în documentaţia 2D.;

•

în domeniul modelării suprafeţelor, poate genera forme complexe;realizează importul şi exportul pentru fişiere de tip IGES, STEP, DXF, VRML, STL. SolidWorks utilizează metoda generării corpurilor solide prin caracteristici, una dintre

cele mai utilizate tehnici de modelare a corpurilor 3D. Se porneşte de la un contur desenat în2D, din care se generează blocul grafic de construcţie de bază. Un bloc grafic de construcţieeste o formă de bază căreia i se aplică caracteristicile constructiv-tehnologice. Blocurile suntde două tipuri: cu geometrie implicită (teşituri, racordări, rotunjiri) şi cu geometrie explicită(elementul de bază fiind forma secţiunii). Blocurile grafice de construcţie cu geometrieexplicită definesc forma de bază a piesei, care se obţine întotdeauna prin adăugare de material.Un astfel de bloc se creează prin extrudarea sau rotirea în jurul unei axe a unei secţiuni. Se potde asemenea crea secţiuni orientate care se utilizează pentru generarea suprafeţelor sau a

corpurilor solide. După realizarea formei de bază a piesei urmează crearea celorlalte blocurigrafice de construcţie, care pot fi de tipul adăugare sau înlăturare de material. Acestea se leagă

3



de forma de bază, după o structură arborescentă. şi apoi se adaugă celelalte elemente deconstrucţie necesare finalizării modelului. Operaţiile principale prin care se realizeazăelementul de bază sunt extrudarea (pentru corpuri prismatice) şi rotaţia unui contur în jurulunei axe (pentru corpuri de revoluţie).

SolidWorks păstrează istoria etapelor de creare a pieselor din elemente, precum şirelaţiile şi regulile cărora li se supun acestea. Datorită acestui fapt, geometria piesei poate fimodificată prin schimbarea valorii dimensiunilor, a caracteristicilor, a primitivelor sau asecţiunilor care au fost utilizate în crearea piesei. Aceasta se realizează pe baza geometrieivariaţionale, prin rezolvarea ecuaţiilor după ce s-au efectuat modificări asupra dimensiunilor sau constrângerilor.

Modelarea bazată pe caracteristici uşurează crearea şi modificarea modelului piesei.Acest tip de modelare apropie procesul de modelare geometrică de procesul tehnologic. Inacest fel, modelarea devine parametrizată, iar proiectantul îşi poate defini, pe lângăcaracteristicile existente, altele noi care se stochează în baza de date comună.

Definirea unei piese

La un nivel simplificat, o piesă este construită dintr-o formă de bază căreia i se aplicăcaracteristicile constructiv-tehnologice.

La un nivel superior, o piesă este o colecţie de date de următorul tip:- topologia-volumul, suprafaţa, muchiile, cotele şi vertecşi;- secvenţa etapelor de construire a piesei (istoria) cuprinzând şi operaţiile aplicate

entităţilor şi relaţiile predecessor-urmaş introduse;- atributele articolului: codul piesei, versiunea, data creării, data modificării;- atributele piesei: culoarea, materialul, lumina, proprietăţile de masă, comentarii.

Pentru fiecare piesă creată se păstrează înregistrările tuturor evenimentelor de modelare care s-au produs pe parcursul construirii ei. Predominant, aceste înregistrări reprezintă o colecţie de eveni-mente de extrudare, tăiere, găurire etc. dar şi informaţii privind orientarea suprafeţelor sau

volumelor, relaţiile predecesor-succesor şi topologia suprafeţelor. Istoricul piesei prezintă ostructură arborescentă formată din noduri şi arce. Nodurile sunt legate prin arce în măsura în careconstrucţia implică operaţii între două piese. Arcele pot uni de asemenea punctele în care piesa afost creată sau montată.

Crearea pieselor

Pentru a se evita confuziile privind terminologia utilizată în modelarea geometrică, ter-menii de creare, construcţie şi modificare, se vor utiliza în continuare cu următoarelesemnificaţii:• crearea reprezintă operaţia de generare, pornind de la nimic, a geometriei piesei în spaţiul

de modelare;• construcţia reprezintă operaţia prin care o entitate este utilizată pentru modificarea altei

entităţi rezultând o singură entitate nouă . De exemplu: alezarea, tăierea, rotunjirea;• modificarea reprezintă operaţia prin care geometria unei entităţi este schimbată esenţial.

De exemplu, o modificare are loc prin schimbarea valorilor dimensiunilor. Schimbareaculorii unui segment de dreaptă nu reprezintă o modificare.

Proiectarea de "jos în sus" este un proces evolutiv cuprinzând crearea, modificarea şiconstrucţia piesei. Se începe cu crearea geometriei wire-frame a piesei, un desen 2D care poatefi format din segmente de dreaptă, puncte, arce, cercuri, dreptunghiuri, curbe spline, etc. Semodifică apoi geometria piesei prin atribuirea de valori reale dimensiunilor, prin modificareaunghiurilor, divizarea, ajustarea , etc. Atunci când conturul (desenul 2D) este consideratcorespunzător se trece la generarea blocului de construcţie, prin aplicarea operaţiilor de

extrudare sau revoluţie, rezultând astfel forma generică a reperului. Aceste procese de creare,

4



modificare şi construcţie pot continua până la transformarea formei de bază într-o piesă cu ogeometrie complexă. In cadrul acestui proces evolutiv nu există restricţii privind un anumit

proces sau o anumită ordine.

Etapele generării modelului

Activitatea de proiectare începe cu generarea modelului geometric al produsului. Pe tot parcursul acestei activităţi trebuie avută în vedere şi posibilitatea fabricării produsuluirespectiv. Se stabileşte în ce măsură piesa respectivă este dependentă sau nu de alte piese încadrul ansamblului. Se poate începe cu proiectarea ansamblului (proiectare de tipul de "sus în

jos") şi apoi extragerea reperelor sau se proiectează piesele (proiectare "de jos în sus") şi apoise asamblează. Înainte de a se începe proiectarea unei piese trebuie luate în considerareurmătoarele:

• caracteristicile funcţionale;• procedeul de fabricaţie;• caracteristicile suprafeţelor - funcţionale sau secundare;•

dacă proiectarea se poate face prin metoda tehnologiei de grup;Crearea geometriei de bază

Dacă piesa face parte dintr-o familie de repere, alegerea formei de bază trebuie să ţinăseama de geometria generală. Forma de bază se generează ca şi contur în planul de lucru. Dacăse alege ca element de bază un bloc de construcţie, acesta se poate genera din conturul 2D prinoperaţia de extrudare, prin revoluţie, prin alunecarea unei generatoare faţă de o curbădirectoare (sweep) sau prin trasarea unui contur pe baza unor secţiuni aflate în planuri diferite(loft).

ConstrucţiaConstrucţia pieselor reprezintă operaţia de creare a unei piese noi din geometria deja

existentă. Se poate construi o piesă individual sau în cadrul unui ansamblu. Construind piesa încadrul unui ansamblu, se poate folosi geometria şi orientările celorlalte instanţe ale planului delucru. Se pot construi piese în contextul unui ansamblu în două feluri:- utilizând modalitatea de schiţare în planul selectat pe una dintre feţele piesei, creând

conturul, apoi aplicând extrudarea sau rotaţia pentru obţinerea unei noi caracteristici a piesei;

- utilizând comenzile de tiupul Fillet, Chamfer, Shell, Draft, Material Side şi Extract pentrua continua constucţia pieselor existente sau a caracteristicilor.

Se stabileşte în continuare ordinea în care se introduc caracteristicile. La început seconstruiesc caracteristicile definitorii pentru forma piesei, cele care o disting de alte piese şicare pot fi derivate din blocul de construcţie de bază. Se stabileşte strategia de construcţieluând în considerare realizarea fiecărei caracteristici : prin adăugare de material, prin înlăturarede material, rotunjire, racordare, teşire, etc.

Dacă o caracteristică apare de mai multe ori, instanţele pot fi generate individual sau se pot obţine în urma unei operaţii de copiere multiplă. Dacă caracteristicile sunt simetrice se poate utiliza operaţia de simetrizare (oglindire) faţă de un plan sau o axă. Caracteristicile cu rolestetic se adaugă la sfârşit.

Strategia generala de modelare a pieselor

Pentru a se stabili cea mai bună metodă de modelare a unei piese, trebuie dezvoltată ostrategie. O strategie eficientă trebuie să ia în considerare utilizarea finală a piesei, modificărilenecesare, tipul proiectului; crearea unei piesei noi, modificarea uneia existente, actualizarea

cataloagelor.

5



Indiferent de tipul proiectului este necesar să se ia în considerare următoarele aspecte:- condiţiile reale la care sunt supuse entităţile proiectului;- feţele sau suprafeţele tehnologice;- parametrii cei mai importanţi.Caracteristicile şi parametrii critici, trebuie modelaţi primii, în aşa fel încât dacă parametriicheie se schimbă, etapele de proiectare să fie automat actualizate.

Modificarea unui corp solid Modificarea geometriei 3D a unei piese complexe proiectate de altcineva este o sarcină

dificilă. Această muncă ar putea fi mult mai uşoară dacă proiectantul ar modela iniţial piesaîntr-o ordine logică, cu anticiparea tipurilor de modificări care se pot produce pe parcurs. Esteimportant să se prevadă de la început domeniul de variaţie pentru fiecare parametru. Dacă se

previzionează modificări ale proiectului pe scară largă este bine ca profilul 2D al piesei să sesupună complet condiţiilor geometrice , reflectându-se astfel intenţiile proiectantului. Un altaspect important este gradul de detaliere al fiecărui contur. Istoria etapelor de creare este maiuşor de descifrat dacă acesta a fost construit detaliat. In caz contrar, tehnologul care preia

proiectul s-ar putea să înţeleagă greşit intenţiile proiectantului. Spre exemplu, o rază mică deracordare s-ar putea să fie ignorată de programele care fac analiza elementului finit. De aceeaeste indicat ca acele caracteristici care sunt utilizate numai de anumite aplicaţii CAM sau CAEsă fie aplicate la sfârşit pentru a putea fi uşor evidenţiate sau şterse.

AsociativitateaPentru menţinerea asociativităţii, fiecărei caracteristici adăugate i se va asocia o relaţie

faţă de piesă. Asociativitatea dintre piesă şi caracteristică se poate defini în mai multe moduri:- direct - se creează caracteristicile prin desenarea 2D pe o faţă a piesei, iar condiţiilegeometrice şi dimensionale se aplică faţă de muchiile acesteia;- indirect - dacă elementul faţă de care se stabileşte relaţia de asociativitate nu se află în acelaşi

plan cu schiţa. În această situaţie se utilizează opţiunea Focus pentru a se proiecta în alt planvertexul faţă de care se stabileşte relaţia d asociativitate;- prin menţinerea asociativităţii. În procesul generării suprafeţelor, se aplică geometriarelaţională, planul de referinţă sau sistemul de coordonate şi se desenează în plan pentru a semenţine asociativitatea;- prin operaţii Booleene. În cazul utilizării caracteristicilor de tipul Cut, Join, Intersect , seutilizează opţiunea Relations On dacă se doreşte modificarea ulterioară a asociativităţii.

Proprietatea de asociativitate se poate pierde atunci când modificările dimensionaledetermină dispariţia unor elemente faţă de care s-au stabilit astfel de relaţii. De exemplu,rotunjirile sunt caracteristici ataşate muchiilor. Dacă se produce o modificare topologică, s-ar

putea ca proiectantul să dorească să rotunjească şi celelalte muchii. În acest caz, în istoria

piesei se introduc etape pe care tehnologul de exemplu s-ar putea să nu le înţeleagă corect.Modul corect de lucru ar consta în selectarea caracteristicii Fillet (rotunjire) şi modificareaulterioară a muchiilor.

O mare parte din problemele care apar prin modificarea ulterioară a geometriei pieselor se pot evita prin introducerea ecuaţiilor care stabilesc în mod inechivoc relaţiile dintredimensiunile caracteristicilor şi ale entităţilor piesei. In aceste caz, pentru introducerea unor modificări, se afişează numai cotele independente, cele dependente schimbându-se automat

Aplicarea caracteristicilor După crearea blocului de construcţie de bază (care de fapt nu este diferit de o altă

caracteristică, dar este construit primul) se adaugă celelalte caracteristici. În cadrul strategiei

de construire a caracteristicilor trebuie avute în vedere următoarele criterii:- construcţia prin utilizarea unui număr minim de paşi;

6



- alegerea celei mai simple metode;- păstrarea unei secvenţe logice de generare a caracteristicilor.

Utilizarea unui număr minim de paşi în generareUtilizarea unui număr mai mic de etape permite crearea eficientă a caracteristicilor şi

uşurează efectuarea modificărilor ulterioare. Structura arborescentă a istoricului piesei păstrează înregistrările tuturor operaţiilor efectuate, chiar şi a celor greşite. Păstrarea unor operaţii de construcţie greşite, asupra cărora s-a revenit ulterior, lungeşte structura şi introduceambiguităţi. De aceea, aceste operaţii trebuiesc şterse din structura arborescentă, pentru camărimea fişierului să fie mai mică şi modificările ulterioare (efectuate poate de către un alt

proiectant) să fie mai uşor de realizat.Câteva indicaţii pot fi utile pentru simplificarea modului de lucru:

- să nu se proiecteze o piesă cuprinsă, cu geometrie complexă. Prin scăderea acesteia din piesacuprinzătoare, piesa rezultată va conţine istoria complexă a ambelor.- nu este indicat ca un proiect al unei piese complexe să fie împărţit în cadrul unei echipe delucru prin simpla secţionare cu un plan. La reconstituirea piesei finale, istoricul piesei va avea

o structură arborescentă enormă şi va fi dificil de modificat ulterior. Este mai bine caîmpărţirea unei piese complexe pentru lucrul în echipă să se facă în acelaşi mod în care se

proiectează un ansamblu: din componente care se leagă între ele prin operaţii de construcţiesau operaţii booleene. Va rezulta astfel o structură arborescentă simplificată şi mai uşor deînţeles.

Dacă o piesă are caracteristici care se repetă este indicat să se utilizeze operaţiile desimetrizare sau de multiplicare a entităţilor după un şablon. Programele de analiza elementuluifinit au tendinţa să caute simetriile şi prelucrează doar un sfert sau o jumătate a modelului. Deasemenea, proiectantul trebuie să aibă în vedere în permanenţă modul în care se va prelucra

piesa. De aceea, dacă caracteristicile tehnologice sunt aplicate unui segment, simetrizareaacestuia, sau considerarea acestuia ca şablon, poate înlocui un bloc întreg de etape care se

repetă.

Strategia de modificare a unei pieseStrategia de modificare a unei piese trebuie să ia în considerare modul în care piesa a

fost creată. Prin utilizarea opţiunii Wireframe se deschide conturul plan selectat, cu aceleaşiatribute pe care le-a avut iniţial. Se pot schimba valorile dimensiunilor, constrângerile, curbelede definiţie sau se pot redefini secţiunile care determină forma caracteristicii. Pentru efectuareamodificărilor, proiectantul trebuie să cunoască modul în este definită asociativitatea. Fiecaretronson al secţiunii are asociată o etichetă cu un număr. Când secţiunea este extrudată, fiecaretronson generează o suprafaţă căreia i se asociază o etichetă cu un număr. Dacă pe parcursulconstrucţiei se ataşează suprafeţei o caracteristică, acesteia i se asociază eticheta cu numărul

suprafeţei , care este asociată secţiunii originale. Din acest motiv dacă secţiunea este ştearsă sauredefinită se pierde proprietatea de asociativitate cu caracteristica dependentă. Caracteristica nudispare, dar nu va mai fi asociată la secţiunea originală. Prin urmare, modificările operate asupra

piesei originale nu afectează caracteristica. Pentru a nu se pierde asociativitatea esterecomandabil să se facă modificări minime asupra formei secţiunii.

Modificarea caracteristicilor se face prin schimbarea valorii parametrilor definiţi în procesul de creare a acestora. Dacă modificările se fac cu uşurinţă pentru caracteristiciledescrise prin Extrude sau Revolve, în cazul celor definite cu Sweep, Loft, sau Mesh of Curvestrebuie să se ia în considerare alte strategii. În primul rând se extrage caracteristica ca şi piesă(cu ajutorul comenzii Extract ) . Pe urmă, se şterge vechea caracteristică şi se aplică operaţii deconstrucţie de tipul: Cut,Join sau Intersect . În al doilea rând, se extrage secţiunea originală

utilizată pentru crearea caracteristicii. Pe urmă, se şterge caracteristica şi se re-crează suprafaţautilizând secţiunile rămase.

7



Proiectarea ansamblelor

În acest domeniu, SolidWorks permite utilizatorilor să definească şi să organizezestructurile ansamblului. Proiectarea ansamblului a devenit un mediu foarte productiv pentru

proiectarea şi desenarea pieselor în context.

Funcţiile principaleFuncţiile principale ale proiectării ansamblelor realizează următoarele:

• generarea structurilor de asamblare într-un mod productiv;• proiectarea în contextul asamblării;• abordarea de sus în jos (de la ansamblu la reper) şi de jos în sus (de la reper la ansamblu) a

proiectării asamblării• intervenţia ingineriei concurente între proiectarea asamblării şi proiectarea pieselor

individuale;•

modalităţi avansate de poziţionare a reperelor în cadrul ansamblului cu sau fărăconstrângeri• poziţionarea dinamică a reperelor în procesul de ansamblare;• prezintă un editor pentru structura ansamblului, care oferă o organizare intuitivă şi

eficientă a structurii în timpul modificării desenelor reperelor;• analiza dinamică a definiţiilor ansamblărilor, inclusiv detectarea coliziunii reperelor şi

funcţii de analiză a ajustajelor;• asigură independenţa structurii asamblării faţă de reprezentarea geometrică a

componentelor;• permite vizualizarea automată a ansamblului descompus în repere şi generarea listei de

materiale conform cerinţelor beneficiarului;• accesul direct la catalogul de repere şi ansamble standard.Pentru utilizarea acestui pachet de programe, utilizatorii au nevoie de cunoştiinţe de bazădespre modul de lucru sub mediul Windows şi despre strategia generală de modelare acorpurilor solide.

8



LABORATOR nr. 2

1. Introducere (Corpuri de rotaţie, comanda SWEEP)Această lucrare de laborator are ca scop studierea comenzilor pentru realizarea

corpurilor de revoluţie şi pentru şi translatarea unei secţiuni date de-a lungul unei curbedirectoare. Pentru aceasta se va realiza exemplul prezentat în figura 2.1.

Etapele necesare construirii modelului 3D sunturmătoarele:

1. Realizarea schiţei modelului;2. Realizarea modelului solid prin

rotirea conturului în jurul unei axede revoluţie,

3. Realizarea schiţei pentru toartacăniţei şi construirea acesteia;

4. Inlăturarea materialului din

interiorul modelului;5. Construirea piciorului căniţei;6. Efectuarea racordărilor estetice .

2. Realizarea schiţei modeluluiSe deschide o nouă schiţă şi prin origine se duce o axă verticală de simetrie. Pentru

aceasta se apasă butonul: sauTOOLS, SKETCH ENTITY; CENTERLINE

.

Se cotează segmentele de dreaptă con-form figurii 2.2. Pentru cotarea unghiuluise face click pe ambele linii între care semăsoară unghiul.Folosind comanda EXTEND se prelun-geşte linia înclinată până când întâlneştelinia orizontală. Comanda mai poate fiapelată din meniul TOOLS, SKETCHTOOLS, EXTEND.

După prelungirea liniei înclinate se va tăia partea rămasă în afară a liniei orizontale fo-losind comanda TRIM .Comanda mai

poate fi apelată din meniul TOOLS,SKETCH TOOLS, TRIM.

In continuare, se desenează un arc prin trei puncte cu raza de 4,5mm şi se face un racordde 10 mm, conform figurii 2.3. Se taie apoi linia dintre cele două capete ale arcului.

Se construieşte un racord între arcul de cerc şi linia oblică de 5mm .

S-a obţinut astfel o schiţă care va fi rotită cu 3600

pentru a se genera corpul de revoluţie.

29

Figura 2.1 Piesa-model pentru lucrarea delaborator nr.2

Figura 2.2 Schiţa modelului



SolidWorks – Lucrarea 2

3. Realizarea modelului solid prin rotirea conturului în jurul unei axe de revoluţie

Rotaţia este operaţia prin care se generează corpuri de revoluţie profilate.un contur plan, numit generatoare se roteşte în jurul unei axe de rotaţie denumită directoare,obţinându-se corpul de revoluţie profilat.

Comanda se apelează cu ajutorul meniului INSERT, BOSS/BASE, REVOLVEsau a butonului:

Fereastra de dialog a comenzii este prezentată în figura 2.4.

Conturul care se va roti în jurul axei de rotaţie trebuie fie închis. Dacă schiţa este aşezată la

o anumită distanţă faţă de axa de rotaţie, corpul format va avea în mijloc un cilindru gol.În funcţie de unghiul care va fi înscris în căsuţa Angle, conturul se va roţi în jurul axei şiva genera un corp solid întreg, sau unul din care va lipsi o "felie" (figura 2.5).

Pentru construirea piesei-exemplu, din meniu se selectează pentru tipul rotaţiei(Type) opţiunea One-Direction , semnificând faptul că rotaţia se face numai într-o direc-ţie. Pentru Revolve as trebuie selectată opţiunea Solid Feature, corpul fiind solid, nu cu

pereţi subţiri.Se obţine corpul solid vizualizat în figura 2.6. Din reprezentarea acestuia sub forma

wireframe, prin lucrul în planele 1 şi 2 se va desena toarta căniţei.

30

Figura 2.3 Desenarea arcelor

Figura 2.4 Fereastra de dialog a comenzii Revolve

Figura 2.5 Profil rotit cu 270de grade




4. Realizarea schiţei pentru toarta căniţei şi construirea acesteiaSe selectează din Organizator Planul 1 (Plane 1). În acest plan, pornind din origine se

realizează o schiţă, ţinându-se seama de dimensiunile date. Se preferă vederea din faţă(figura 2.7)

Se selectează în continuare vederea de josDin Organizator se alege Planul 2 (Plane 2) în care se desenează o

elipsă cu centrul în origine şi cu dimensiunile din figura 2.8.Se realizează acum toarta căniţei prin translatarea elipsei de-a lungul profilului de-

senat în planul 1. Comanda corespunzătoare este SWEEP, care se apelează fie din meniul

INSERT, BOSS/BASE, SWEEP, fie prin apăsarea butonului:Se va deschide următoarea fereastră de dialog:

31

Plane 1

Figura 2.6 Vizualizarea din faţă a modelului Wire-frame

Figura2.8 Desenarea elipsei

Figura 2.7 Schiţa realizată în planul 1

Figura 2.9 Fereastra dedialog a comenzii Sweep




In fereastra Sweep Section se introduce conturul care va reprezenta generatoarea, iar înfereastra Sweep path se va introduce directoarea. Cele două entităţi se pot introduce şi prinselectarea directă a numelor acestora din arborele de descriere a caracteristicilor. În acest

caz, în Sweep section se va introduce elipsa iar în Sweep path se va introduce profilul pecare se va translata elipsa. Se alege din nou vederea colorată a modelului (Shaded view) şise selectează faţa de sus a căniţei.

5. Inlăturarea materialului din interiorul modeluluiInlăturarea materialului se poaterealiza cu comanda Extrude Cut,

fereastra de dialog fiind prezentată în figura 2.11.Pe faţa selectată (figura 2.10) se deseneazăun cerc cu raza de 66 mm.Se vor seta în fereastra de dialog:Type: Blind

Depth (adâncimea de găurire): 93 mmSe bifează căsuţa de dialog

Draft While Extruding şi se introduce ovaloare a unghiului: Angle: 10deg

Rezultatul va fi o înlăturare de material pe adâncimea stabilită, la o înclinare de 10 grade

faţă de verticală, obţinându-se un trunchi de con cu baza mică în jos. (Figura 2.11.)6 . Construirea piciorului căniţeiPiciorul căniţei se construieşte cu comanda Extrude. Seselectează faţa inferioară a căniţei, în exterior, şi sedesenează pe planul selectat un cerc cu raza de 50mm.Acesta se extrudează pe o înălţime 7mm. (figura 2.12.)

32

Faţa selectată

Figura 2.10 Selectarea feţei pentru comanda de Inlăturare a materialului

Figura 2.11 Fereastra de dialog a comenzii Extrude Cut şi piesa-model rezultată

Figura 2.12 Construirea piciorului căniţei




7. Construirea racordărilor esteticeRacordările se construiesc cu ajutorul comenzii FILLET , prezentată în cadrul

primului laborator, respectând valorile razelor pentru fiecare muchie în parte. Aceste valori

sunt indicate în figura 2.13 şi calculate astfel încât modelul piesei să fie cât mai apropiat deun model real .

Observaţii:

1) Dacă se doreşte modificarea unei schiţe, aceasta se selectează din Organizator şi seapasă pe butonul din dreapta al mouse-ului. Se va derula un meniu, din care sealege opţiunea Edit Sketch.

2) Modificarea proprietăţilor unui model solid deja construit, se face prin selectarea comenziide modificat şi se apasă pe butonul din dreapta al mouse-ului, apoi se alege Edit Definition

În ambele cazuri, după ce au fost efectuate modificările se apelează comandaREBUILT

Modificarea caracteristicilor se face prin schimbarea valorii parametrilor definiţi în procesul de creare a acestora. Dacă modificările se fac cu uşurinţă pentru caracteristiciledescrise prin Extrude sau Revolve, în cazul celor definite cu Sweep, trebuie să se ia în con-siderare alte strategii. În acest caz se extrage secţiunea originală utilizată pentru creareacaracteristicii, se şterge caracteristica şi se recrează suprafaţa utilizând secţiunile rămase.

Exemplificarea modului de lucru cu Edit Sketch şi Edit Definition se face în figura 2.14.

33

Muchia 1

Raza=6mm

Muchia 2

Raza=4mm

Muchia 3

Raza=3mm Muchia 5

Raza=2mm

Muchia 4

Raza=2mm

Muchia 6

Raza=2mm

DETALIU

Figura 2.13 Construirea racordărilor estetice




Figura 2.14 Comenzi de modificare a schiţei s-au a proprietăţilor

RECAPITULAREA COMENZILOR FOLOSITE

1. Revolve – roteşte o schiţă în jurul unei axe de simetrie

2. Sweep – generează un obiect prin translatarea unei schiţe de-a lungul unui profil

3. Rebuilt – reface întregul model după efectuarea unor modificări

34



LABORATOR nr. 4

1. Introducere (Comenzi de asamblare)

Această lucrare de laborator introduce comenzile de asamblareSolid Works, sub forma unor exemple intuitive. Se va crea o piesă Lego,prezentată în figura 4.1, care se va asambla cu cea construită în

lucrarea precedentă.

Etapa 1.Se realizează schiţa unui dreptunghi cu dimensiunile de 40mm şi

77,56 m şi se extrudează pe o înălţime de 35mm. Se selectează una

dintre feţe, pe care se schiţează un cerc cu diametrul de 10 mm (figura

4.2.).Conturul se extrudează pe o înălţime de 6 mm , iar obiectul obţinut serotunjeşte la capătul liber cu o rază de 1 mm.

41

77.56

Φ 10

77,56

Figura 4.1 Piesa-exemplu pentru lucrarea nr.4

Figura 4.2 Prima etapă de construcţie a piesei




Folosind comanda LINEAR PATTERN se multiplică obiectul de

patru ori pe prima direcţie şi de două ori pe cea de-a doua direcţie(figura 4.3.).

Se racordează fiecare muchie a paralelipipedului cu raze de 1 mm.Pe faţa opusă celei pe care s-a lucrat până acum se realizează ocavitate (SHELL), cu grosimea pereţilor de 1,5 mm.

Etapa 2.La fel ca şi la primul cub Lego, în mijloc se va crea un cerc cu

diametrul de 18 mm care se va extruda pe o înălţime de 33,5 mm. Pecilindrul obţinut, se desenează un cerc cu diametrul de 15 mm. Acestase extrudează pe o adâncime de 32 mm cu comanda Extrude-Cut (înlăturare de material). Datorită faptului că acest model are nevoie dedouă astfel de instanţe se va folosi opţiunea LINEAR PATTERN pentru

a crea un al doilea obiect identic, la o distanţă de 37,56 mm (figura4.4.).

42

Fillet

R=1mm

Prima

direcţie

A douadirecţie

Figura 4.3 Multiplicarea liniară a obiectului




Etapa 3.Pe una dintre laturile mici ale piesei, în interior, se realizează

schiţa unui dreptunghi având următoarele dimensiuni: lungimea = 4mm, iar lăţimea = 1 mm. Dreptunghiul se extrudează pe o înălţime de33 mm. La capătul liber se construieşte o rază de racordare de 2 mmiar muchiile laterale libere se racordează cu o rază de 0,5 mm. Folosindcomanda LINEAR PATTERN se multiplică dreptunghiul, de două ori, peo singură direcţie, la o distanţă de 19,39 mm. Construcţia esteprezentată în figura 4.5.

In continuare, folosind un plan paralel cu planul 2 (Plane 2) se

oglindesc obiectele pe cealaltă latură a piesei Lego. Noul plan, planul 4

43

Figura 4.4 Multiplicarea liniară a cilindrului




(Plane 4) se va duce la o distanţă de 40mm de planul 2 (Plane 2). Sevor obţine astfel patru elemente, faţă în faţă două câte două.

Se va proceda la fel şi pentru laturile lungi ale piesei, elementulconstruit multiplicându-se de patru ori cu comanda LINEAR PATTERN.

Pe faţa interioară, la jumătatea distanţei se realizează schiţa unuidreptunghi având dimensiunile: lungimea = 38 mm şi lăţimea = 1mm care apoi se extrudează pe o înălţime de 33,5 mm.

Se schimbă culoarea modelului în galben. Acum cubul Lego vaarăta ca în figura 4.6.

În partea a doua a lucrării se va realiza asamblarea celor douăcuburi Lego. Etapele necesare asamblării sunt:

1. Deschiderea unei foi de lucru de tip Assembly;2. Inserarea în spaţiul foii a elementelor care vor fi asamblate;3. Realizarea asamblării.

2. Deschiderea unei foi de lucru de tip ASSEMBLY

Se deschide un noudocument SolidWorks.Dintre cele trei tipuri dedocumente disponibile se

44

Figura 4.5 Multiplicarea flanşelor pe laturile lungi ale piesei

Figura 4.6 Piesa , cub Lego construită

Figura 4.7 Alegerea unui nou document de tip Assembly




alege cel de tip Assembly, conform, figurii 4.7. Ca urmare, se vaafişa o foaie de lucru având comenzi diferite faţă de cele dindocumentul de tip Part.Aceste comenzi sunt adaptate lucrului cu repere care trebuie

asamblate.

3. Inserarea în spaţiul de lucru a reperelor care vor fi asamblate În primul rând se deschid documentele de tip Part conţinând

cele două cuburi Lego. Din meniul WINDOW se selectează comandaTILE HORIZONTALY . Se vor obţine astfel trei ferestre, una fiind cea aasamblării iar celelalte două conţinând cele două fişiere deschise,respectiv cele două piese Lego.

Pentru a aduce cele două piese în fereastra asamblării, acestea seprind cu mouse-ul şi se trag pur şi simplu în fereastra asamblării.

Acelaşi lucru poate fi realizat şi prin apelarea meniului INSERT,COMPONENT, FROM FILE urmată de selectarea numelui fişierului carese doreşte a fi inserat.

În cazul utilizării primei variante, după inserarea elementelor înfereastra de lucru de tip Assembly, celelalte două ferestre se închid iar

aceasta se maximizează.Ca urmare a inserării elementelor în foaia de tip Assembly, primul

element introdus va fi fix în timp ce următoarele vor fi mobile. Pentru a

uşura lucrul şi în funcţie de fiecare situaţie particulară, se poate

45

Figura 4.8 Cele trei ferestre cuprinzând zona de asamblare şi piesele Lego




modifica statutul oricărui element cu condiţia ca cel puţin unul dintreele să fie fix (figura 4.9.).

În acest caz, piesa numită Lego 2 (cea mai mare) a fost introdusăprima în document, prin urmare este fixă. Dacă se doreşte schimbareastatutului acesteia (să devină mobilă) se va selecta opţiunea Float. În

acest caz, piesa numită Lego 1 trebuie să primească statutul de Fixă.Piesa considerată mobilă va putea fi mutată, rotită liber, rotită în jurulunei axe sau asamblată cu piesa fixă. Operaţiile enumerate se pot

realiza prin apelarea comenzilor corespunzătoare de la următoarelebutoane:

Figura 4.10 Explicitarea butoanelor corespunzătoare comenzilor folosite pentruasamblare

46

ascunde/arată reperul selectat schimbă statutul unei

componente: suspendată/readusă*

editarea unui reper

realizează asamblarea reperelor

Realizează automat asamblarea

reperelor după clişee

roteşte reperulRoteşte reperul în jurulunei axe

mută reperul

Figura 4.9 Modificarea statutului elementelor




* suspendarea sau readucerea unui reper se foloseşte în cazul unorasamblări complexe. Dacă nu este necesar lucrul cu unele dintreelemente, acestea sunt suspendate, iar documentul se va încărca multmai repede, având un volum de date mai redus. În forma finală se vor

introduce şi elementele suspendate.4. Realizarea asamblării

Pentru început, se va roti piesa Lego 1 până când va ajungeaproximativ în aceeaşi poziţie ca şi piesa Lego 2. Folosind apoi toatevederile necesare se aduce cubul Lego 1 deasupra cubului Lego 2.

Exemplul de lucru este prezentat în figura 4.11.Pentru realizarea asamblării se va utiliza meniul INSERT, MATE saubutonul:Va apărea fereastra de dialog prezentată în figura 4.12.

• În fereastra Items Selected sevor introduce piesele careurmează să fie asamblate.

• Pentru Mate Types se

selectează tipul de relaţie dintrecele două piese selectate.Relaţiile pot fi:

- de coincidenţă- de paralelism- de tangenţă- de concentricitate- de perpendicularitate

sau se pot afla la o distanţă datăsau un unghi dat.• În fereastra Alignment

Condition se specifică

47

Figura 4.11 Manipularea pieselor în vederea asamblării

Figura 4.12 Fereastra de dialog pentruasamblare




condiţiile de aliniere, cu alte cuvinte, dacă piesele vor fi aliniate saudoar apropiate.

Se începe asamblarea propriu-zisă, folosindu-se elementele dinfigura 4.13.

1. Muchia 2 şi faţa 5 vor fi coincidente (coincident)2. Faţa 3 şi faţa 4 vor fi coincidente (coincident)3. Faţa 1 şi faţa 2 vor fi coincidente (coincident)

Figura 4.14 Realizarea

asamblării propriu-zise În acest moment

asamblarea este realizatăcorect. Se procedează la fel şi încazul în care trebuieasamblate mai multe repere. Seţine seama de formasuprafeţelor care trebuie

48

1

2 3

Muchia 1

Muchia 2

Faţa 1

Faţa 2

Faţa 3

Faţa 4

Faţa 5

Figura 4.13 Semnificarea elementelor




asamblate şi în funcţie de acest lucru se folosesc opţiunile comenziiMATE.

COMENZI NOI

1. Move – deplasează un reper în foaia de lucru Assembly

2. Rotate – roteşte un reper în foaia de lucru Assembly

3. Mate – realizează etapele de asamblare

49



LABORATOR nr. 5

1. Introducere (Crearea formelor neconvenţionale – comanda

LOFT)Lucrarea de laborator numărul cinci introduce comanda LOFT

care oferă posibilitatea creării unor obiecte de forme mai puţinconvenţionale, dificil de obţinut din elementele geometrice obişnuite.

Comanda creează elemente prin efectuarea unor tranziţii întreprofile. Cu ajutorul acestei comenzi se pot genera următoarele tipuri decaracteristici:• corpuri simple create prin unirea punctelor determinate între plane

(trasaj);• corpuri generate de profile care nu sunt planare;•

corpuri generate prin linii frânte;• corpuri generate de curbe generatoare utilizând profile plane sau ne-planare;

• corpuri generate având ca directoare axa.O astfel de caracteristică generată poate fi corp solid, un bosaj, o

tăiere sau o suprafaţă. Se poate realiza pe baza a două sau a maimultor profile. Numai primul profil şi/sau ultimul pot fi puncte. Pentrucrearea unui corp solid primul şi ultimul profil trebuie să fie feţe createdin profile plane sau suprafeţe.

Pentru învăţarea comenzii se propune desenarea unei sticle,conform modelului prezent în figura 5.1.

Etapele care urmează să fie parcurse pentru realizarea acestui modelsunt următoarele:

1. Stabilirea planelor şi a distanţelor dintre acestea;2. Realizarea schiţelor din fiecare plan;3. Realizarea profilului modelului;4. Retuşarea modelului.

47

Figura 5.1 Piesa-model pentru lucrarea de laborator nr.5




2. Stabilirea planelor şi a distanţelor dintre acesteaSe creează patru plane paralele cu planul 1 (Plane 1), conform

metodei învăţate în lucrarea anterioară (figura 5.2). Distanţa dintreplanul 1 şi planul 4 este de 65 mm, dintre planul 4 şi planul 5 de 45mm, dintre planul 5 (Plane 5) şi planul 6 (Plane 6) de 30 mm, iardintre planul 6 şi planul 7 este de 20 mm.

3. Realizarea schiţelor din fiecare plan

a) Se selectează planul 1 (Plane 1) şi se realizează o schiţă avândforma şi dimensiunile celei prezentate în figura 5.3., L = 70 mm, l =

16 mm.

50

Figura 5.2 Stabilirea planelor şi a distanţelor dintre acestea

Figura 5.3 Schiţa din planul 1




Se va desena mai întâi un dreptunghi având intersecţia diagonalelor în origine, iar apoi se vor construi cele două arcuri cu raza r = 130 mm.Cu ajutorul comenzii TRIM se şterg două dintre laturile dreptunghiului şise rotunjesc colţurile cu o rază r = 4 mm.

b) Pentru a putea desena o schiţă într-un alt plan decât planul 1, sedeselectează butonul SKETCH după care se selectează planul încare se doreşte desenarea schiţei. În acest caz, planul 4 (Plane 4). În acest plan se desenează un dreptunghi cu intersecţia diagonalelor în origine şi cu dimensiunile: L = 70 mm şi l = 16 mm. Se rotunjescpe urmă colţurile cu o rază r = 4 mm.

Schiţa din planul 5 (Plane 5) este un dreptunghi cu dimensiunile L =60 mm şi l = 14 mm. Colţurile se rotunjesc cu o rază r = 4 mm.Celedouă schiţe sunt prezentate în figura 5.4Notă: Înainte de începerea schiţei este necesară deselectarea butonuluiSKETCH, pentru că altfel schiţa va fi desenată în ultimul plan selectat.După selectarea planului de lucru se va activa din nou butonulSKETCH.

c) În planul 6 (Plane 6) se va desena o elipsă cu diagonala mare de70 mm şi diagonala mică de 30 mm având intersecţiadiagonalelor în origine.

d) În planul 7 (Plane 7) se va desena o elipsă cu diagonala mare de50 mm şi diagonala mică de 20 mm având intersecţiadiagonalelor în origine. Cele două schiţe sunt prezentate în figura5.5.

51

Schiţa din

planul 4

Schiţa din

planul 5

Figura 5.4 Schiţele realizate în planurile 4 şi 5




În final, schiţele realizate în cele cinci planuri vor constitui profilele debază, între care se vor trasa curbele generatoare pentru obţinereacorpului final.

4. Realizarea profilului modeluluiPentru realizarea profilului modelului se apelează comanda LOFT.

Aceasta se poate apela din meniul INSERT, BOSS, LOFTsau apăsând butonul:

La apelarea comenzii se va deschide fereastra de dialog, prezentată în figura 5.6, în care, la rubrica Profiles se introduc schiţele (profilele)realizate în fiecare plan. Ordinea de introducere este secvenţială.

În “Preview”, schiţele vor fi unite prin trasarea unei linii portocaliicare va desemna profilul pe care îl va avea viitorul corp solid. Modeluleste prezentat în figura 5.7.

52

Schiţa din planul 6

Schiţa din

planul 7

Figura 5.5 Schiţele realizate în planurile 6 şi 7

Figura 5.6 Meniul comezii LOFT




După trasarea curbei se poate aplica comanda prin activareatastei “OK”. Modelul este acum format. În această fază se vor ascundetoate planele care au participat la realizarea sa. Corpul solid obţinuteste prezentat în figura 5.8.

53

Figura 5.7 Trasarea curbei care uneşte profilele

Figura 5.8 Generarea corpului solid în urma aplicării comenzii LOFT




5. Retuşarea modelului În cadrul acestei secţiuni, corpul solid obţinut se va completa cu

umărul şi gâtul sticlei. În acest scop, în partea superioară, pe suprafaţa

elipsei, se va desena o altă elipsă cu diagonala mare de 30 mm şidiagonala mică de 15 mm (figura 5.9).Această schiţă se extrudează pe o înălţime de 20 mm.Pentru elementul nou creat, muchia 1 se racordează cu o rază de 2mm prin aplicarea comenzii Fillet. La fel şi muchia 2. Muchia 3 seteşeşte, cu ajutorul comenzii Chamfer pe o distanţă de 0,5 mm.Selectarea muchiilor este prezentată în figura 5.10.

Se va retuşa în continuare şi partea inferioară a modelului.Muchia 4, selectată în figura 5.11 se va racorda cu o rază de 2 mm.

Pentru finalizarea modelului, se selectează faţa 1 (figura 5.10) şi

se aplică comanda SHELL pentru o grosime a pereţilor de 0,5 mm.

54

Figura 5.9 Elipsa din planul superior

Muchia 1

Muchia 2

Muchia 3

Faţa 1

Figura 5.10 Selectarea elementelor pentru retuşare

Muchia 4

Figura 5.11 Selectarea muchiei inferioare




Se selectează întregul model şi i se atribuie culoarea dorită.

COMENZI NOI:

1. Loft – creează corpuri solide prin efectuarea unortranziţii între profile.

55



SolidWorks – Lucrări de laborator

LABORATOR nr.6

1. Introducere (Schiţarea tridimensională)

Această lucrare de laborator se ocupă în special de modalităţile de schiţare înspaţiul tridimensional, o facilitate importantă a programului SolidWorks. Se prezintă, deasemenea şi comanda SWEEP. Pentru exersarea acestor comenzi se propune realizareadesenului din figura 6.1.

Etapele realizării piesei-model sunt următoarele:1. Desenarea schiţei tridimensionale a tălpii saniei şi dezvoltarea modelului solid

prin folosirea comenzii SWEEP;2. Desenarea şi realizarea picioarelor de sprijin;3. Desenarea plăcii saniei.

2. Desenarea schiţei tridimensionale a tălpii saniei şi dezvoltarea modelului solidÎn scopul obţinerii formei dorite a tălpii saniei se foloseşte comanda 3D SKETCH,

care poate fi apelată fie din meniul INSERT, 3D SKETCH sau prin apelarea butonului:

La început, cursorul va fi însoţit de literele XY, semnificând faptul că planul în care va înce- pe schiţa este planul XOY. Pentru schimbarea acestuia se apasă tasta Tab. Indicaţia curso-rului se va schimba în YZ, respectiv ZX deci schiţa se va extinde în planele YOZ şi ZOX.

55

Figura 6.1 Piesa-model pentru lucrarea de laborator nr.6




Într-un plan, în mod asemănător, în funcţie de locul în care se află cursorul, se afişează X,Y sau XY, semnificând direcţia uneia din cele două axe, sau planul format de ele, dar pe odirecţie înclinată faţă de axe.

Comanda 3D SKETCH păstrează unele dintre facilităţile 2D SKETCH, respectiv:

Utilizând comanda 3D SKETCH se desenează schiţa ca din figura 6.3:

Segmentele de 100 mm, 25 mm şi 8 mm sunt realizate în planul XOZ, iar segmentul dedreaptă de 35 mm este realizat în planul YOZ.

56

Point &Line

Centerline Spline

TrimExtendFilletConvert

Figura 6.2 Indicaţiile cursorului la schimbarea planului de lucru

Figura 6.3 Schiţa cadrului piesei-model




Se rotunjesc colţurile schiţei ca în figura 6.4:

În planul 3 (Plane 3) se desenează un cerc având centrul în originea sistemului decoordonate şi raza de 1,5 mm. Acest cerc va fi folosit ca şi Sweep Section, în timp ceschiţa tridimensională va fi folosită ca Sweep Path în comanda SWEEP. Astfel se va creatalpa saniei.

Notă: Este indicat ca racordările să se aplice înainte de lansarea comenzii SWEEP.3. Desenarea şi realizarea picioarelor de sprijin

În planul 2 (Plane 2) se desenează o schiţă care va fi denumită Sketch 3 şi care vafi un cerc cu raza de 1,5mm.

57

Shetch 2, un cerccu raza de 1,5mm,în planul 3

Figura 6.4 Indicaţii de rotunjire a colţurilor

R1,5

Figura 6.5 Schiţarea unor cercuri în planul 2




În planul 3 (Plane 3) se desenează o schiţă tridimensională ca cea prezentată înfigura 6.6. Punctul de început al schiţei se ca afla în centrul cercului desenat anterior, iar dimensiunile vor fi cele indicate pe desen.

Se utilizează comanda SWEEP pentru crearea elementelor, considerându-seSweep Section cercul cu raza de 1,5 mm şi Sweep Path schiţa tridimensională. La fel se

procedează şi pentru celălalt suport, dimensiunile fiind aceleaşi. Pentru realizarea celui de-al doilea suport se poate folosi comanda Linear Pattern. O altă variantă ar fi utilizareopţiunii Mirror Feature.

4. Desenarea plăcii saniei

Se va realiza modelul solid al saniei ca un corp compact, nu prin asamblare.În acest scop se va construi un plan (Plane 6) paralel cu planul 2 (Plane 2), la o

distanţă de 26,5 mm de acesta.

58

Figura 6.2 Desenarea plăcii saniei

Figura 6.6 Indicaţii dimensionale pentru schiţa tridimensională




În acest plan se desenează un dreptunghi cu dimensiunile: L = 80 mm şi l = 39mm. Acesta se extrudează pe o înălţime de 1,5 mm, selectându-se opţiunea Both

Directions.

În acest fel, modelul este realizat în întregime, aplicarea culorilor pentru compo-nente rămânând ultima operaţie.

COMENZI NOI:

1. 3D Sketch – realizează schiţe tridimensionale

59




LABORATOR nr. 7

1. Introducere (Realizarea unui desen în plan)Această lucrare de laborator introduce sub forma unor exemple intuitive, metoda derealizare a unui desen cu trei vederi precum şi setările necesare obţinerii unui formatconform normelor desenului tehnic. Desenul-model este prezentat în figura 7.1.

Etapele realizării desenului:

1. Deschiderea unui format prestabilit şi editarea acestuia;2. Inserarea vederilor standard ale unui model tridimensional;3. Cotarea desenului şi adăugarea altor elemente de definire a acestuia;4. Inserarea vederii izometrice a desenului.

2.Deschiderea unui format prestabilit şi editarea acestuiaLa deschiderea unui nou document SolidWorks sealege din fereastra de dialog opţiunea Drawing.După alegerea formatului de pagină dorit, vaapărea o foaie conţinând un format prestabilit

pentru chenar şi indicator, precum şi un mesaj.

59

Vederea izometrică

a desenului

Cele 3 vederiale desenului

Chenarul şiindicatorul

Figura 7.1. Desenul- model pentru lucrarea de laborator nr.7

Figura 7.2. Alegerea formatului




Pentru editarea acestui format prestabilit se apasă pe butonul din dreapta al mouse-ului şise alege opţiunea Edit Sheet Format (figura 7.3).

Această opţiune permite:- crearea unui cadru de lucru complet nou prin desenarea chenaru-lui şi a indicatorului în forma dorită;- păstrarea formatul prestabilit;- modificarea formatului prestabilit.Este necesară însă ştergerea mesajului afişat pe ecran la deschide-rea foii de lucru.Notă: Pentru editarea chenarului şi a indicatorului se folosesc

aceleaşi reguli ca şi la schiţelerealizate pentru un model solid.Se pot folosi comenzile de

desenare 2D precum şi celeauxiliare (TRIM, EXTENT,

MIRROR, CHAMFER etc.).

Tot prin apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului se va derula o bară de meniuri care permite:• stabilirea modului de vizualizare a foii de lucru - opţiunea VIEW (cu subopţiunile:

Zoom to Fit, Zoom to Area, Zoom In/Out, Zoom to Selection, Rotate View, Pan,View Orientation);

• cotarea, în vederea stabilirii dimensiunii corecte a elementelor inserate - opţiuneaDIMENSION;

• introducerea unor note explicative - opţiunea ANNOTATIONS ;• alinierea elementelor - opţiunea ALIGN;• afişarea unei grile de puncte ajutătoare - opţiunea DISPLAY GRID; • folosirea efectivă a foii de lucru prin inserarea vederilor desenului - opţiunea EDIT

SHEET;• modificarea unor proprietăţi ale formatului - opţiunea PROPERTIES (figura 7.4);

Se introduc:• Name - numele foii de lucru;• Paper size – formatul de pagină dorit;• Scale – scara la care se lucrează;• Sheet Format – formatul foii de lucru.• introducerea unei foi de lucru suplimentare (în

special în cazul asamblărilor) - opţiunea ADDSHEET;

• ştergerea formatului - opţiunea DELETE.

60

Figura 7.3.Opţiuneade editare a formatului

Figura 7.4 Proprietăţile formatului




Chenarul şi indicatorul se vor realiza conform STAS. În acest caz, chenarul va fi undreptunghi cu dimensiunile: L = 185 mm, l = 287 mm (figura 7.5).

3 . Inserarea vederilor standard ale unui model tridimensionalSe alege opţiunea EDIT SHEET şi se inserează desenul dorit într-un format numit

STANDARD 3 VIEW. Acest lucru se poate realiza fie prin apelarea meniului INSERT,

DRAWING VIEW, STANDARD 3 VIEW, fie prin apăsarea butonului:

În continuare, se deschide documentul care conţine modelul 3D şi se apasă butonuldin stânga al mouse-ului atunci când cursorul se află pe modelul solid. Ca urmare, seinserează automat desenul solidului în cele trei vederi pe foaia de lucru de tip Drawing.

Fiecare vedere poate fi mutată prin selectarea ei. Mutarea este posibilă atunci cândcursorul va lua următoarea formă: . De asemenea, vederile pot fi aliniate prin selecta-rea lor şi apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului, apelậndu-se una dintre categoriileopţiunii Align.

Proprietăţile vederilor aşezate în pagină se pot modifica cu ajutorul meniului "DrawingView Properties" (figura 7.6) care se apelează apăsând butonul din dreapta al mouse-ului.

61

Grosimea liniei se poate modifica prin apăsarea butonuluiTipul liniei se poate modifica prin apăsarea butonuluiT

Pentru introducerea textului se apasă butonulP

Figura 7.5 Desenarea indicatorului

Figura 7.6. Meniul de modificare a proprietăţilor vederilor




Se poate modifica, de exemplu, şi scara de desenare.

4. Cotarea desenului şi adăugarea altor elemente de definire a acestuia

În vederea cotării, se alege din meniul INSERT, opţiunea MODEL ITEMS. Fereastra dedialog care apare (figura 7.7), permite alegerea dintr-o multitudine de opţiuni, a elemente-

lor de cotare şi reprezentare dorite.Astfel, în categoria Annotations pot fiintroduse: filete, adnotări, cote, toleranţe,simboluri pentru rugozitate, suduri etc.În categoria Reference Geometry pot fiintroduse axe, curbe, suprafeţe, plane etc.Pentru ca elementele selectate să apară în

toate cele 3 vederi este necesară activareacăsuţei Import items in all views.Cotarea se realizează semiautomat. Deaceea, dacă sunt necesare modificări, acestease pot realiza după cum urmează:

• Ştergerea unei cote – se realizează prin selectarea acesteia şi apăsarea tasteiDelete;

• Ascunderea unei cote – se face prinapelarea comenzii HIDE / SHOWDIMENSION din meniul VIEW şi

selectarea cotei dorite;• Mutarea unei cote la o altă vedere – se

selectează cota care trebuie mutată, se ţineapăsată tasta Shift şi se duce cota până ladestinaţia dorită,

• Copierea unei cote - se face selectândcota şi ţinând apăsată tasta Ctrl, apoitranslatarea cotei spre destinaţia dorită,

• Centrarea textului afişat pe linia decotă – se apasă butonul din dreapta al mouse-ului pe cota dorită şi se selectează opţiuneaDisplay Options, Center Text,

• Afişarea cotelor pentru cercuri – întrei moduri diferite (conform figurii 7.8):

Pentru a modifica modul în care apar pe desen cotele se selectează cota şi se apasă butonul din dreapta al mouse-ului. Se alege opţiunea Properties care permite:

• Value – modificarea valorii cotei;• Name – modificarea numelui modalităţii de cotare;• Units – modificarea unităţilor de măsură. Pentru aceasta se deselectează căsuţa Use

document’s units şi se selectează unitatea de măsură dorită;• Display precision – se deselectează căsuţa Use document’s precision pentru a se

renunţa la precizia prestabilită şi a se introduce valorile dorite,

62

Figura 7.7 Meniul de inserare

Figura 7.8 Cotarea cercurilor




• Arrow style – permite modificarea tipului şi mărimii săgeţilor;• Font – permite modificarea tipului şi mărimii fontului folosit.

Pentru alegerea modalitǎţii de cotare, se apelează meniul TOOLS, DIMENSIONS (figura 7.9).

Implicit, textul de pe linia de cotǎ va apărea între paranteze. Pentru rezolvareaacestei probleme, se selectează textul, se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi sedeselectează opţiunea Display Options, Show Parenthesis,

Pentru adăugarea toleranţelor şi a altor elemente de definire, se apelează meniulINSERT, ANNOTATIONS.

Se pot face modificări ale dimensiunilor desenelor, dar acest lucru va afecta şimodelul solid, pentru cǎ, odată cu salvarea modificărilor va trebui salvat şi fişierul careconţine modelul solid.

5. Inserarea vederii izometrice a desenului

Se poate introduce în foaia de lucru şi o vedere (izometrică, frontală, laterală etc.) amodelului solid. Pentru aceasta se selectează opţiunea Named

view din meniul Insert, Drawing View sau seapasă butonul:

După apăsarea acestui buton (figura 7.10) seselectează tipul de afişare a modelului dorit

precum şi una dintre vederile desenului şi se alegelocul unde va fi amplasată aceasta. În cazul de faţă

63

Figura 7.9. Stabilirea modalitǎţii de cotare

Figura 7.10 Meniul pentru introducereaunei vederi a modelului solid




se alege o vedere izometrică a modelului solid. Foaia de lucru cu cele trei vederi aledesenului şi cu imaginea tridimensională a modelului va arăta în felul următor (figura 7.11):

Există posibilitatea obţinerii şi a altor vederi decât cele 3 standard. Cu opţiuneaRelative View se poate alege modul de aşezare a vederii modelului precum şi unghiuldin care este privit acesta. Pentru aceasta se apasă butonul:

Dacă modelul are feţe înclinate se poate obţine o vedere care să fie perpendiculară pe planul feţei. Se selectează muchia înclinată şi se apasă butonulAuxiliary View. (figura 7.12):

64

Figura 7.11. Foaia de lucru cu cele trei vederi ale desenului şi imaginea tridimensionalǎ




Dimensiunile modelului solid sunt prezentate în figura 7.13:

65

Figura 7.12 Obţinerea unei vederi perpendiculare pe planul feţei




COMENZI NOI

1. Standard 3 view – inserează într-o foaie de lucru a 3 vederi aparţinând unui model

2. Named view – inserează în foaia de lucru o vedere în spaţiu a modelului

3. Relative view – crează o vedere în funcţie de 2 feţe ale modelului

4. Auxiliary view – crează o vedere din perspectiva unei suprafeţe înclinate

66

Figura 7.13 Modelul solid şi dimensiunile lui




LABORATOR nr. 8

1.Introducere (Realizarea unui desen în plan – continuare)Crearea formelor neconvenţionale – comanda LOFT Recapitulareacomenzilor folositeLucrarea precedentă a reprezentat o introducerea înregulile de bază ale realizării unui desen cu mai multe vederi în SolidWorks. Această face un pas mai departe, prezentând modalităţiavansate de realizare a desenelor de execuţie.

67




Pentru aceasta se va realiza modelul solid din figura 8.1 cu

următoarele dimensiuni:Etapele realizării desenului sunt următoarele:

1. Inserarea în foaia de lucru a celor 3 vederi ale modelului şirealizarea secţiunii;

2. Realizarea unui detaliu;

3. Notarea desenului.

68

Figura8.1. Piesa-model pentru lucrarea de laborator nr.8




2. Inserarea în foaia de lucru a celor 3 vederi ale modelului şirealizarea secţiunii

În primul rând, se deschide o nouă foaie de lucru pentru desen şise şterge textul din mijlocul foii şi indicatorul, păstrându-se doarchenarul paginii. Se inserează modelul, creându-se trei vederi ale sale(figura 8.2). Se stabileşte scara desenului 1:4 şi se aranjează vederileconvenabil.

Pentru realizarea unei secţiuni se construieşte o axă care sădelimiteze suprafaţa care va fi înlăturată (locul pe unde se va facesecţionarea). Se selectează vederea care trebuie secţionată şi se duce oaxă pe toată lungimea ei (figura 8.3). Axa se desenează cuinstrumentul Centerline din meniul Sketch.

Cu axa selectată se apasă butonul Section View

Pentru a se muta secţiunea încealaltă parte se apasă de douăori consecutiv (dublu click ) peaxă, iar secţiunea se va lua şi seva poziţiona în locul dorit.

Se va şterge una dintre vederileiniţiale pentru a fi înlocuită de

secţiunea nou creată, apoi se vacota desenul.

69

Figura 8.2. Crearea celor trei vederi ale reperului

Figura 8.3. Selectarea vederii şi trasarea axei




Pentru a se alinia secţiunea cu cea de-a treia vedere se selecteazăcele două, iar apoi se apelează meniul TOOLS, ALIGN DRAWINGVIEW, HORIZONTAL TO ANOTHER VIEW (figura 8.4).

3. Realizarea unui detaliuPentru a se crea un detaliu sefolosesc din nou elementele comenziiSketch. Se încadrează aria care sedoreşte a fi mărită cu un cerc saudreptunghi. Cu elementul Circle(cerc) încă selectat se apeleazămeniul INSERT, DRAWINGVIEW, DETAIL sau se apasă butonul:

Prin deplasarea cursorului pe foaiade lucru se afişeazǎ o imagine adetaliului. Detaliul se aşează înplanul foii de lucru în poziţia doritǎ,prin apăsarea butonului mouse-ului.Detaliul poate fi mutat spre o altădestinaţie, la fel ca şi celelaltevederi, însǎ acesta nu depinde nici

pe orizontală nici pe verticală de o altă vedere, deci poate fi mişcat liber(figura 8.5).

70

Figura 8.4. Meniul Tools, utilizat pentrualinierea secţiunii




În varianta finală, desenul va arăta ca în figura 8.6:

71

Figura 8.5. Construirea unui detaliu




4. Notarea desenului Pentru adǎugarea pe desen a notaţiilor referitoare la calitatea

suprafeţelor şi la abaterile geometrice admise, se apeleazǎ meniulINSERT, ANNOTATION, DATUM FEATURE / GEOMETRICTOLERANCE / SURFACE FINISH SYMBOL. Aceste simboluri pot fiapelate şi prin apăsarea urmǎtoarelor butoane (figura 8.7):

În continuare se lucreazǎ în felul urmǎtor: pentru inserarea pe

desen a unei toleranţe geometrice se apasă butonul corespunzǎtor,

72

Figura 8.6. Desenul în variantǎ finalǎ

Rugozitatea suprafeţei

Toleranţe geometrice

Notaţii

Figura 8.7. Meniul pentru introducerea notaţiilor




după care se completează rubricile ca şi în exemplul de mai jos (Figura8.8). Prin apăsarea butonului GCS se deschide o fereastră de dialogcare permite alegerea simbolului tipului de toleranţă geometrică ales.

Pentru inserarea rugozităţii, după apăsarea butonului se alegetipul de simbol (Symbol) dorit precum şi valoarea rugozităţii (figura

8.9).

73

Figura 8.9. Introducerea simbolurilor corespunzǎtoare calitǎţii suprafeţelor

Figura 8.8. Introducerea simbolurilor pentru toleranţele geometrice




În cazul în care este necesarǎ inserarea unei note de specificare asuprafeţei vizate se procedează la apăsarea butonului aferent şispecificarea denumirii simbolului (figura 8.9).

COMENZI NOI:

1. Section view – creează un plan de secţionare printr-ovedere a unui desen

2.Detail view

- realizează un detaliu al unei vederi

74




LABORATOR nr. 9

1. Introducere (Comenzi de asamblare II)Această lucrare de laborator are ca scop studierea modalităţilor

prin care se realizează asamblările prin metoda de proiectare "de jos însus". In cadrul acestei metode piesele componente se construiesc caentităţi individuale, urmând ca în cadrul ansamblului să se stabileascărelaţiile corespunzătoare dintre acestea.

Modelul propus pentru exerciţiu este o menghină formată dinzece

elemente componente diferite, prezentată în figura 9.1.Fiecare componentă a asamblării va fi colorată diferit pentru a se

face o diferenţiere clară a acestora şi pentru a se sublinia forma fiecăruielement în parte.Elementele componente ale asamblării sunt următoarele:

1. corpul menghinei (1 bucată),2. corp alunecător (1 bucată),3. tijă de ghidare (1 bucată),4. şurub cu cap înecat (4 bucăţi),5. tăbliţă de presare (2 bucăţi),6. inel de strângere (1 bucată),7. tijă mâner (1 bucată),8. nit (2 bucăţi)9. bilă mâner (2 bucăţi),10. colier (1 bucată).

73

Figura 9.1 Ansamblul model care se va realiza în cadrul lucrării de laborator nr.9




Pentru realizarea asamblării se vor folosi diferite moduri de alăturarea acomponentelor:

• coincident• concentric• paralel• tangent.Piesele componente împreună cu dimensiunile fiecăreia sunt prezentate în continuare:

1) Corpul menghinei

2) Tijă de ghidare

A. CORP ALUNECĂTOR3.

74

Figura 9.2 Desenul cotat al corpului menghinei

Figura 9.3 Desenul cotat al tijei de ghidare




4. ŞURUB CU CAP ÎNECAT3) Corp alunecător

4) Şurub cu cap înecat

75

Figura 9.4 Desenul cotat al corpului alunecător

Figura 9.5 Desenul cotat al şurubului cu cap înecat




5) Tăbliţă de presare6) Inel de strângere

7) Tijă mâner

8) Nit

9) Bilă mâner

76

Figura 9.6 Desenul cotat al tăbliţei de presare

Figura 9.7 Desenul cotat al inelului de strângere

Figura 9.8 Desenul cotat al tijei mâner

Figura 9.9 Desenul cotat al nitului




10) Colier

2. AsamblareaAsamblarea menghinei se poate realiza în două modalităţi:

1. Se realizează separat asamblarea corpului menghinei cu corpulalunecător şi se inserează într-o foaie de tip Assembly. În continuarese vor utiliza ca subansamble în asamblarea finală;2. Se realizează asamblarea prin adăugarea pe rând a fiecăreipiese componente în parte şi aşezarea ei la locul potrivit. Nu are

importanţă ordinea în care sunt introduse elementele în asamblareatât timp cât alăturarea lor nu prezintă nereguli.Pe lângă modalitate obişnuită de a alătura două elemente mai

există şi un mic ajutor din partea programului SolidWorks numitSMART MATES. Această facilitate permite alăturarea a două elementefolosind soluţiile oferite de program. În cazul în care soluţiiledate corespund intenţiilor de asamblare, acestea pot fivalidate. Opţiunea Smart Mates poate fi apelată de la butonul

Pentru a exemplifica folosirea acestei facilităţi se vor asambla tijamâner cu tija de ghidare.

77

Figura 9.10 Desenul cotat al bilei mâner

Figura 9.11 Desenul cotat al colierului




Se inserează aceste două elemente într-o foaie de tip assembly.Se activează butonul SmartMates după care se selectează printr-undublu click faţa, marginea sau muchia care va fi alăturată celuilaltelement. În cazul de faţă suprafaţa este cilindrică. Se prinde elementulde asamblat şi se trage în zona unde trebuie aşezat. Programul va oferimai multe variante din care se alege cea convenabilă. În momentul în

care calculatorul găseşte o

variantă posibilă se va schimba modul de afişare al cursorului. La dubluclick, cursorul va fi de forma unei agrafe de birou iar la găsirea uneisoluţii posibile acesta se schimbă.Dintre aceste două variante, varianta aleasă şi totodată cea corectăeste varianta 2.

Modul de asamblare a elementelor menghinei este prezentat înimaginile următoare:

78

Varianta 1 Varianta 2

Figura 9.12 Variante de asamblare




COMENZI NOI

1. SmartMates – oferă soluţii posibile de asamblare

79

Etapa III – finalizarea

asamblării

Etapa I – asamblarea corpuluialunecător

Etapa II – asamblarea braţului de

strângere

Figura 9.13 Etapele asamblării




LABORATOR nr. 10

1. Introducere („Explodarea” asamblării)

Programul SolidWorks permite pe lângă alăturarea mai multor piese în vederearealizării unei asamblări complexe şi aşa zisa explodare a acestora, adică detaşarea fiecărei

piese în parte în scopul de a sugera modalitatea de asamblare a lor. Pentru crearea uneiasamblări care să reprezinte o menghină se folosesc următoarele piese (Fig. 10.1.):

Dar pentru a putea ilustra modul de asamblare a acestor piese se va crea asamblarea dupăcare se va exploda, adică fiecare piesă va fi detaşată de la locul ei şi va fi plasată astfelîncât să sugereze modul şi locul de amplasare a acesteia. Având asamblarea deja formatăse va apela din meniul INSERT, opţiunea EXPLODED VIEW. Aceasta ne va permiterealizarea “exploziei” asamblării. Se va deschide o fereastră de dialog:

În această primă fază programul dă posibilitatea realizării unei “explozii” automate, adică piesele vor fi detaşate de asamblare după o singură direcţie, cea aleasă de computer. Încazul unor asamblări simple care acceptă soluţia calculatorului acest prim pas rezolvă

problema. Pentru situaţii mai complicate, ca cea a menghinei, soluţia oferită de calculator este nesatisfăcătoare (Fig. 10.3.).

79

Nit

Corpmenghină

Corpalunecăto

r

Tijă deghidare

Şurub cu capînecat

Tăbliţă de presare

Inel destrângere

Tijămâner

Bilă mâner

Colier

Figura 10.2. Fereastra de dialog “Assembly Exploder

Figura 10.1 Piesele care formează asamblarea „Menghină”



SolidWorks – Lucrări de laborator Pentru obţinerea unei “explozii” potrivite asamblării menghinei se va apăsa butonul New aflat înfereastra de dialog Assembly Exploder. Această fereastră se va mări şi va permite controlareafiecărui element în parte.

• În căsuţa Direction to explode along se selectează muchia verticală a plăcuţei de presa-re. Dar deoarece direcţia aleasă de calculator este în jos, se selectează Reverse

direction.• În căsuţa Components to explode se selectează plăcuţa de presare (1) şi cele două

şuruburi cu cap înecat (2) şi (3).• Distanţa pe care se deplasează elementele selectate (Distance) se stabileşte la 150mm

După stabilirea acestor condiţii se validează opţiunile prin apăsarea butonului

Acest pas va fi marcat în căsuţa Explode steps ca şi Step 1 (pasul 1). Mai sunt disponibilealte câteva butoane care permit modificarea “exploziei” în funcţie de necesităţi.

80

Pasul anterior

(previous step)

Pasul următor (next step)

Anulează ultima comandă(undo)

Şterge comanda

(delete)

3

2

1

Figura 10.4. Pasul 1 ( Step 1 )

Figura 10.3. Soluţia oferită de calculator în

cazul utilizării comenzii “Autoexplode”

Figura 10.5.

Butoane grafice

care permit modificarea

“exploziei”



SolidWorks – Lucrări de laborator Pentru următorul pas se apelează din nou la comanda New

81







• Pasul 6 (Step 6) este reprezentat de deplasarea celor două şuruburi cu cap înecat (1) şi

(2) pe aceeaşi direcţie de deplasare ca şi tăbliţa de presare, pe o distanţă de 50 mm

• Pasul 7 (Step 7) este reprezentat de deplasarea ansamblului format din: colier,

inel de strângere,

tijă de ghidare, tijă mâner,

2 bile mâner,

2 nituri.

Aceste elemente se deplasează spre dreapta pe o distanţă de 250 mm, după care prin paşiiurmători, elementele vor fi despărţite.• Pasul 8 (Step 8) – colierul va fi deplasat pe o distanţă de 100mm pe direcţie

orizontală, în sens invers pasului 7.• Pasul 9 (Step 9) – inelul de strângere se va deplasa în acelaşi sens şi în aceeaşi direcţie

cu colierul dar pe o distanţă de 50mm.

Pasul 10 (Step 10)

82

1

2





• Pasul 11 (Step 11) – nitul (2) va fi deplasat pe aceeaşi direcţie şi în acelaşi sens ca şi în pasul precedent dar pe o distanţă de 50mm.

• Pasul 12 (Step 12) – tija mâner se va deplasa în acelaşi sens şi aceeaşi direcţie ca şi în paşii precedenţi pe o distanţă de 100mm.

• Pasul 13 (Step 13) – nitul (1) va fi deplasat în acelaşi sens dar pe direcţie opusă pasului precedent pe o distanţă de 100mm.

• Pasul 14 (Step 14) – bila mâner (1) va fi deplasată în acelaşi sens şi aceeaşi direcţie caşi în pasul precedent, pe o distanţă de 50mm.

83




84

Figura 10.11. Imaginea finală a asamblării „explodate”



SolidWorks Lucrări de laborator

LABORATOR nr. 13

1. Introducere (Utilizarea modulului PhotoWorks – continuare)

Această lucrare va combina elementele se desenare SolidWorks cu elementelePhotoWorks pentru a crea o asamblare de elemente realizate prin folosirea comenzilor studiate anterior precum şi studiere unor comenzi noi.

Se vor construi 3 elemente, un platou – realizat din sticlă termorezistentă de culoare roşie,

cu un grad mai scăzut de transparenţă dar cu o bună reflexivitate, un capac – realizat dinsticlă termorezistentă de culoare albă, cu un grad ridicat de transparenţă şi o bucată de

caşcaval care va fi pusă în interiorul vasului format de cele două elemente anterioare.

2. Realizarea platoului

Muchiei 1 i se imprimă o rotunjire cu o rază r = 3 mm, iar pentru faţa 1 se aplicăcomanda SHELL cu grosimea pereţilor de 2 mm. (Fig. 13.2.)

Se va realiza acum o decupare în peretele exterior al platoului pentru a permite

asamblarea cu capacul.

97

Muchia 1

Faţa 1

Figura 13.1 Modelul care se va realiza în

cadrul lucrării delaborator nr.13

Figura 13.2 Schiţa platoului



Muchia 2

SolidWorks Lucrări de laborator Se selectează faţa 2 a platoului şi se apasă butonul Convert entities. Va apărea o

linie continuă de culoare neagră care marchează clar marginea platoului.

Se selectează din nou faţa 2 şi se dă comandaoffset. Deoarece iniţial calculatorul a plasatcurba multiplicată în exteriorul modelului se vaactiva căsuţa Reverse. Distanţa pentru offset estede 1 mm. (Fig. 13.3., Fig. 13.4.)

Se selectează acum partea exterioară a feţei 2 şi se taie (Extruded Cut) pe o distanţă de2mm. (Fig. 13.5.)

Muchia 2 se teşeşete pe odistanţă de 0,5 mm

98

Faţa 2

OFFSET

Figura 13.3 Fereastra de dialog “Offset Entities”

Figura 13.4 Modul de operare al comenzii “Offset”

Figura 13.5 Rezultatul obţinut prin aplicareacomenzii “Offset”




3. Realizarea capacului

Se aplică şi capacului comanda SHELL dar cu o grosime a pereţilor de 1mm. (Fig.13.6.)

Se duce un plan paralel cu planul bazei la o distanţă de 14 mm În acest plan, înmijlocul capacului se desenează un hexagon . Hexagonul se extrudează pe o distanţă de 2mm. (Fig. 13.7.)

Laturile feţei superioare ale elementului generat de hexagon se teşesc pe o distanţăde 0,5 mm.

Muchiile generate prin intersecţia corpului hexagonal cu corpul capacului seracordează cu o rază r = 0,5 mm.

Pe faţa hexagonală se desenează un dreptunghi (care va servi drept mâner alcapacului) cu amplasarea şi dimensiunile din Fig. 13.8.Dreptunghiul se extrudează pe o lungime de 6 mm.

Muchiile 1, 2 şi celelalte muchii corespondente se rotunjesc cu o rază de 1 mm.Muchiile 3 şi 4 se rotunjesc cu o rază de 1 mm.

Muchiile 5, 6 şi celelalte muchii ale hexagonului se rotunjesc cu o rază de 0,3 mm.(Fig. 13.9.)

99

Figura 13.6 Etapele de construcţie ale capacului

Figura 13.7. Schiţa hexagonului Figura 13.8. Schiţa mânerului

Rotunjire

cur = 10mm



Muchiile

3 şi 4

Muchiile

1 şi 2

Muchiile

5 şi 6

SolidWorks Lucrări de laborator Rezultatul obţinut se vede din Fig. 13.10.

4. R ealizarea caşcavaluluiSe desenează o schiţă ca cea din figura 13.11.

Schiţa se extrudează pe o distanţă de 80mm. Se selectează faţa 1 şi se realizează peea găurile specifice caşcavalului. (Fig. 13.12.)

Pentru realizarea găurilor se duce o axă de simetrie şi se desenează pe ea unsemicerc. Capetele semicercului se află pe axa de simetrie şi se unesc cu o linie. Pentru arealiza scobirea, se foloseşte comanda REVOLVED CUT din meniul INSERT, CUT,

REVOLVE sau se apasă butonul

În acelaşi mod se realizează mai multe găuri de diametre diferite pe toate feţele bucăţii de caşcaval. Se pot construi găuri chiar şi pe margine astfel încât să fie “muşcată”doar o mică părticică din modelul solid.

100

Faţa 1

Figura 13.9. Cosmetizareamânerului capacului

Figura 13.10. Capacul în formă finală

Figura 13.11. Schiţa caşcavalului şi modelul obţinut prin extrudare




După ce modelul caşcavalului este definitivat se va folosi comanda SCALE din

meniul INSERT, FEATURE sau se va apăsa butonul pentru a se aduce modelulla dimensiunea dorită. (Fig. 13.13.)

Motivul pentru care s-a realizat un obiect la dimensiuni mult exagerate este acelacă este mai uşor de modelat. Găurile caşcavalului sunt mult mai uşor de realizat la unmodel de dimensiunile celui de faţă decât în cazul unui model de dimensiuni reduse ca şicel necesar în asamblare.

La apăsarea butonului SCALE se deschide o fereastră de dialog în care se cer specificate tipul (Type) scalării şi factorul de scalare.

În cazul de faţă scalarea se va face în 3 etape1. primul factor de scalare = 0,5

101

Figura 13.12. Folosirea comenzii “Revolved Cut” pentru crearea gâurilor din caşcaval. Fereastra dedialog “Revolve Feature”

Figura 13.13. Fereastra de dialog “Scale”

Axa desimetrie

Schiţaviitoareigăuri



SolidWorks Lucrări de laborator 2. al doilea factor de scalare = 0,53. al treilea factor de scalare = 0,4

Astfel s-a obţinut modelul perfect pentru a fi introdus în asamblare

5. A samblarea

Se deschide o foaie de tip Assembly, se inserează cele trei piese realizate şi seasamblează astfel încât platoul şi capacul să se potrivească iar bucata de caşcaval să se afle

pe platou sun capac.

6. C rearea decorului

• se găseşte o poziţie convenabilă a asamblării astfel încât să se prezinte cât maiavantajos în cadru,

• se alege materialul pentru platou (Stock Procedural 2 / Glass: Transparent / Red

Glass),• se alege materialul pentru capac (Stock Procedural 2 / Glass: Transparent / Heat

Resistant Glass). Se ajustează transparenţa, reflexivitatea, etc.,• se alege materialul pentru caşcaval (deoarece nu există în bibliotecă un astfel de

material se va alege unul cât mai aproape de realitate - Plastic Textures / Smooth /

Smooth Red),• se alege scena (Stock Backgrounds / Scaled Image / Bump).• Se dă comanda RENDER .

COMENZI NOI

1. Convert entities – creează una sau mai multe curbe prin proiectarea pe planul uneischiţe a unor muchii, feţe, contururi, etc.

2. Revolved cut – creează un gol într-un model solid prin rotirea unei schiţe în jurul uneiaxe de simetrie

3. Scale – măreşte sau micşorează o entitate cu ajutorul unui factor descalare

102




LABORATOR nr.14

1. Introducere (Utilizarea modulului Animator)

Această lucrarea se va ocupa de animarea desenelor realizate cu SolidWorks.Posibilităţile oferite de program pentru animarea asamblărilor realizate cu acest programsunt:

• Rotirea asamblării,• Explodarea animată a asamblării,• Realizarea animată a asamblării.

Pe lângă posibilitatea animării asamblărilor există şi posibilitatea înregistrăriiacestor animaţii ca şi fişiere cu extensia .avi.

Posibilităţile oferite de SolidWorks pentru animarea asamblărilor sunt: folosireaAnimation Wizard –ului care permite realizarea rapidă a unei animaţii constând în

rotirea, explodarea sau asamblarea, fără a putea însă interveni decât la durata animaţiei şimomentul începerii acesteia şi crearea pas cu pas a animaţiei.Se va lua ca exemplu pentru realizarea animaţiei asamblarea menghinei.

2. R ealizarea animaţiei cu ajutorul Animation Wizard-ului

Bara de elemente pentru Animator cuprinde o serie de butoane folosite pentrucrearea, înregistrarea, şi vizualizarea animaţiei realizate. (Fig. 14.1.a, b)

103

Animation Wizard

“Vrăjitor” carecreează animaţia

Editează un pasal animaţiei

Creează un pas înanimaţie

Simulează mişcareaaferentă unui pas

Opreşteimaginea

Afişeazăcadrul următor

Vizualizareaanimaţiei

Afişeazăcadrul anterior

Afişează ultimul pas al animaţiei

Afişează primul pas al animaţiei

Prezintă animaţiacontinuu.

Figura 14.1.a Bara de elemente pentru animaţie




Pentru crearea unei animaţii cu ajutorul Animation Wizard se apelează din meniulAnimation comanda ANIMATION WIZARD sau se apasă butonul aferent.Se deschide o fereastră de dialog care permite, în mai multe etape consecutive, creareaanimaţiei. (Fig.14. 2, Fig. 14.3, Fig.14.4)

Această primă etapă permitealegerea tipului de animaţiedorit, respectiv:

Rotirea

ExplodareaAsamblarea

Figura 14.2. Primul pas în utilizarea Wizard-ului

Ce-a de-a doua etapă se potalege:

Direcţia de rotaţie Numărul de rotaţiiSensul de rotaţie

Figura 14.3. Al doilea pas în utilizarea Wizard-ului

104

Deschide facilitateade capturare

Închide facilitateade capturare

Înregistreazăanimaţia

Figura 14.1.b Bara de elemente pentru animaţie




În cea de-a treia etapă sestabilesc:

Durataanimaţiei

Momentulînceperii animaţiei

Figura 14.4. Al treileaa pas în utilizarea Wizard-ului

Se poate stabili, de asemenea, dacă animaţia va fi vizionatăsau înregistrată

După parcurgerea acestor etape, se apasă butonul Finish iar animaţia va putea fi găsită în AnimationManager.

Fereastra reprezentată în figura 14.5 este AnimationManager şi se poate deschide de la butonul specific din partea de

jos a ferestrei. Fiecare din elementele care intră în componenţaasamblării şi deci a animaţiei este reprezentat aici.

La o animaţie reprezentând explodarea unei asamblări creatăcu Animation Wizard NU vor apărea semnele grafice care să arateanimaţia la fiecare elemente în parte ci doar la viewpoint, deoareceanimaţia în cazul Wizard-ului se face global pentru toate elementeleasamblării.

În cazul alegerii acestei variante trebuie să se ştie că durataspecificată pentru animaţie este durata totală a mişcării elementelor.

Figura 14.5. Fereastra „Animation Manager”

3. R ealizarea animaţiei pas cu pas

În cazul acestei variante posibilităţile sunt mult mai mari. Se poate mişca fiecare element în parte pe durata dorită şi decalateunele de altele. Unui element i se pot aplica chiar mai multemişcări. (Fig. 14.7.)

În cazul animaţiei pas cu pas se parcurg mai multe etape:• Realizarea unei animaţii cu ajutorul Animation Wizard-ului,

105

Figura 14.7. Structura ferestrei „Animation Manager” pentru

animarea fiecărui element al asamblării




• În fereastra Animation Manager se selectează fiecare element în parte şi se apasă pe butonul din dreapta al mouse-ului. Va apărea un meniu din care se alege Create Path(Fig. 14.6.)

Prin folosirea butonului fiecare element selectat se va muta în poziţia dorită dupăcare se apăsa butonul Add Path Point. Se va stabili apoi momentul în care elementulrespectiv îşi va începe mişcarea (Start time). Dacă se doreşte modificarea unui pas se

alege opţiunea Edit Path. Dacă se selectează din AnimationManager unul din paşii creaţişi se apasă butonul din dreapta al mouse-ului se poate alege opţiunea Traverse Path careva simula traseul şi mişcarea elementului sau se poate alege opţiunea Delete Path care vaduce la eliminarea din schemă a pasului respectiv.

În cazul unei asamblări la care se doreşte realizarea unei animaţii cât mai detaliatese va începe stabilirea timpului de început al mişcării la 10 secunde şi se va mări timpul cucâte 10 secunde sau mai mult (în funcţie de preferinţe) pentru fiecare element care va fideplasat de la locul iniţial.

După verificarea tuturor detaliilor în ceea ce priveşte timpul şi modul de mişcare aelementelor asamblării se poate vedea rezultatul animaţiei prin comanda Play (vizualizareaanimaţiei). Toate celelalte comenzi, de întrerupere a filmului, de vizualizarea a ultimului

sau primului cadru, a celui anterior sau următor pot fi folosite pentru corectarea unor eventuale erori sau pentru simple stop cadru pe unele secvenţe.

Comanda Loop (continuu) permite rularea continuă a filmului de animaţie până laoprirea voită a acestuia.

Înregistrarea animaţiei se va face într-un fişier cu extensia .avi şi va putea fi văzută pe orice calculator care are un sistem Windows indiferent de existenţa sau nu a programului SolidWorks pe acel calculator.

106

Figura 14.6. Fereastra de dialog „Create Path”




ANEXA

OBŢINEREA GĂURILOR SPECIALE

În cazul unor construcţii care necesită asamblări demontabile, îngeometria subansamblelor apar găuri (orificii) de forme şi dimensiunistandardizate. Pentru uşurarea construcţiilor acestor găuri programulSolidWorks are incorporat un desfăşurător (wizard) care permitealegerea explicită a unor caracteristici ale găurii alese, a dimensiunilorşi modului de obţinere ale acesteia.

Pentru apelarea acestui desfăşurător se apelează meniul INSERT,FEATURE, HOLE, WIZARD sau se apasă butonul

La apelarea comenzii se deschide o fereastră care cuprinde maimulte secţiuni, fiecare dintre acestea definind un alt tip de gaurăprecum şi modul de obţinere a acesteia.

1. Prima secţiune se referă la găurile adâncite pentru şuruburi cucap înecat (counterbore)Secţiunea cuprinde o zonă unde pot fi păstrate găurile definiteanterior precum şi o reprezentare a acestora.

Sub această zonă se află zona cuprinzând proprietăţile găurii şiparametrii care o definesc:

107




Proprietatea Parametrul 1 Parametrul2

Descrierea găurii Descriere tipului de gaurăStandardizarea Alegerea tipului de standardizare(ANSI inch, ISO,

etc.) Tipul şurubului Cheese head – şurub cu cap cilindric

Hex bolt – şurub cu cap hexagonalHex cap screw – şurub cu cap hexagonal filetatpână sub capHex machine screw –şurub de păsuire cu caphexagonal

Pan –şurub cu cap cilindric înfundatSocket head cap –şurub cu cap cilindric culocaş hexagonal

Dimensiunea Se alege dimensiunea şurubului (exemplu: M5,M10, etc.)

Adâncimea totală agăurii şi/sau condiţiilepe capătul acesteia

Blind – gaură înfundată

Through all – gaură detrecere

Up to next – găurire până

la intersecţia cu un altelement

Up to vertex – găurirepână la intersecţia cu unvertex

Up to surface – găurirepână la intersecţia cu osuprafaţă selectată

Offset from surface –

găurire până la o distanţădată faţă de suprafaţaselectată

Elementele selectate 12,00

Precizia de execuţie agăurii

108

Precise

Uzuale

Semiprecise




Unghiul la vârf În cazul găurilor înfundate

Diametrul şiadâncimea locaşuluipentru capul şurubului

Jocul la capul şurubului

Diametrul exterior şiunghiul teşirii pt. ogaură teşită în parteasuperioarăDiametrul şi unghiulteşirii sub capul

şurubului pentru găuristrăpunse.Diametrul exterior şiunghiul teşiturii lagăurile străpunse

2. Găuri adâncite, cu teşitură, pentru şurub cu cap înecat şisemiînecat (countersink)

Proprietatea Parametrul 1 Parametrul2Descrierea găurii Descriere tipului de gaurăStandardizarea Alegerea tipului de standardizare

Tipul şurubului Countersink flat head – şurub cu cap înecatCountersink raised head– şurub cu cap semiînecatSocket countersink flat head – şurub cu cap înecatcu locaş

Dimensiunea Se alege dimensiunea şurubului (exemplu: M5, M10,etc.)

Adâncimea totală agăurii şi/saucondiţiile pe capătulacesteia


Through all – gaură detrecere

Up to next – găurire până laintersecţia cu un alt elementUp to vertex – găurire pânăla intersecţia cu un vertex

Up to surface – găurire pânăla intersecţia cu o suprafaţăselectatăOffset from surface –găurire până la o distanţă datăfaţă de suprafaţa selectată

Elementele

selectate

10,00

109




Precizia de execuţiea găurii

Unghiul la vârf

Diametrul şiadâncimealocaşului pentrucapul şurubului

Jocul la capulşurubului

Diametrul exteriorşi unghiul teşituriila găurilestrăpunse

3Găurile cilindrice filetate (Hole)

Proprietatea Parametrul 1 Parametrul

2Descrierea găurii Descriere tipului de gaurăStandardizarea Alegerea tipului de standardizare

Tipul şurubului Drill sizes – diametrul burghiuluiScrew clearances – şurub cu jocTap drills – burghiu pentru găuri de filetat

Dimensiunea Se alege dimensiunea şurubului (exemplu: M5,0,M10,5, etc.)

110

Precise

Uzuale

Semiprecise




Adâncimea totalăa găurii şi/saucondiţiile pe

capătul acesteia


Through all – gaură de trecere

Up to next – găurire până laintersecţia cu un alt element

Up to vertex – găurire până laintersecţia cu un vertex

Up to surface – găurire până laintersecţia cu o suprafaţă selectată

Offset from surface – găurire pânăla o distanţă dată faţă de suprafaţaselectată

Elementeleselectate 10,00

Precizia deexecuţie a găurii

Unghiul la vârf

Diametrul

exterior şiunghiul teşirii pt.o gaură teşită înparteasuperioarăDiametrulexterior şiunghiul teşituriila găurilestrăpunse

4. Găuri filetate (Tap)

Proprietatea

Parametrul 1

Parametrul2

Descrierea găurii Descriere tipului de gaură

111




Standardizarea Alegerea tipului de standardizare

Tipul şurubuluiTapped hole – gaură filetatăTapped hole (bottoming) – gaură filetată înfundată

Dimensiunea Se alege dimensiunea şurubului (exemplu:M5x0,8, etc.)

Adâncimea totală agăurii şi/sau condiţiilepe capătul acesteia


Through all – gaură detrecereUp to next – găurire până laintersecţia cu un alt elementUp to vertex – găurire pânăla intersecţia cu un vertexUp to surface – găurire până

la intersecţia cu o suprafaţăselectată

Offset from surface –găurire până la o distanţă datăfaţă de suprafaţa selectată

Elementele selectate 10,00Diametrul şi unghiulde cepuire

Tipul şi adâncimeafiletului

Adăugarea filetului

În cazul activării opţiuniide adăugare a filetuluiadâncimea de găurire şicondiţiile de capăt alegăurii devin celeprezentate aici

Diametrul exterior şiunghiul teşirii pt. ogaură teşită în parteasuperioarăDiametrul exteriorşi unghiul teşituriila găurile străpunse

5. Găurile cepuite pentru conducte (Pipe Tap)

112




Proprietatea Parametrul 1 Parametrul2

Descrierea găurii Descriere tipului de gaură

Standardizarea Alegerea tipului de standardizare Tipul şurubului Tapered pipe tap – Găuri cepuite pentru conducteDimensiunea Se alege dimensiunea şurubului (1/4, 1, 2, etc.)Adâncimea totală deburghiere şi/saucondiţiile pe capătulacesteia


Through all – gaură de trecere

Up to next – găurire până laintersecţia cu un alt element

Up to vertex – găurire până laintersecţia cu un vertexUp to surface – găurire până laintersecţia cu o suprafaţăselectatăOffset from surface – găurirepână la o distanţă dată faţă desuprafaţa selectată

Elementele selectate 0,00Diametrul de cepuire şiunghiul la vârf

Adâncimea filetului

Adăugarea filetului

În cazul activării opţiunii deadăugare a filetuluiadâncimea de găurire şicondiţiile de capăt alegăurii devin celeprezentate aici

Diametrul exterior şiunghiul teşirii pt. ogaură teşită în parteasuperioarăDiametrul exterior şiunghiul teşiturii lagăurile străpunse

Ce-a de-a şasea secţiune Legacy este de fapt o prezentare atipului de gaură aleasă precum şi a caracteristicilor alese. Este deasemenea prezentată o imagine a găurii cu toate cotele notate pedesen. În această secţiune pot fi făcute modificările dorite

113




114




115



Bibliografie

[1] 1995-2000 SolidWorks Corporation - SolidWorks® 2000 – Getting

Started ;

[2] 1995-2000 SolidWorks Corporation - SolidWorks Animator

Tutorial;

[3] *** - SolidWorks Interactive Tour CD;

[4] Herbert W. Yankee – Engineering Graphics – PWS Publishers

Boston, 1985;

[5] *** - Organe de maşini – Elemente de fixare şi asamblare.

Arcuri, inele (Colecţie STAS) – Editura Tehnică1984;

[6] Florea Cornelia, ş.a. – Îndrumător de lucrări – desen tehnic

industrial – Lito IPCN, 1989,

[7] Sheryl A. Sorby – Solid Modeling with I-DEAS – Michigan

Technological University

Date post:	20-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	ciolea-ovidiu
View:	1,612 times
Download:	7 times

Curs Si Lab Solid Works

Documents