Curs Proiectare Complexa 13 14

NOTIȚE CURS:

PROIECTARE COMPLEXĂ An VI. Semestrul I. 2013-2014

stud.arh. COZOCEA Bianca Anita

stud.arh. BOGDAN Diana - Carmen

Notițe Curs: PROIECTARE COMPLEXA, AN VI, 2013-2014

- 2 -

C1. INTRODUCERE 23.09.2013

SEMINAR

Se prezintă un format A4 care să conţină concluziile şi sursele aferente, cu referire la una din temele

prezentate mai jos:

1. B.I.M. - I.B.D. (21.10.2013)

2. Rolul legislaţiei în proiectare (28.10.2013)

3. Rolul managerului de proiect (04.11.2013)

4. Importanţa temei în program în cadrul procesului de proiectare (11.11.2013)

5. Importanţa amplasamentului în creaţia de arhitectură (18.11.2013)

6. Cum se decide forma construcţiei (25.11.2013)

7. Rolul inginerului proiectant de structură în cadrul unui proiect inovativ (02.12.2013)

8. Rolul inginerului proiectant de instalaţii în cadrul unui proiect inovativ (09.12.2013)

9. Rolul arhitectului specialist în cadrul unui proiect inovativ (16.12.2013)

Fiecare temă va avea o echipă formată din 8-9 studenţi şi care va fi prezentată în timp de 15 minute de

toţi membrii grupului.

CURSUL

Temele care vor fi prezentate la curs vor fi următoarele:

1. Introducere…………………………………………………………………………………………..23.09.2013

2. Fazele de proiectare………………………………………………………………………………..30.09.2013

3. Sistemul calităţii în construcţii……………………………………………………………………..07.10.2013

4. Arhitectul şef de proiect…………………………………………………………………………….21.10.2013

5. Tema program. Metode de evaluare a costurilor………………………………………………..28.10.2013

6. Amplasamentul în proiectare………......………………………………………………………….30.10.2013

7. Forma construcției………………………………………………………………………….......…..04.11.2013

8. Instalaţii electrice…………………………………………………………………………………....11.11.2013

9. Instalaţii sanitare…………………………………………………………………………………….18.11.2013

10. Instalaţii termice……………………………………………………………………………………25.11.2013

11. Execuţia………………………………………………………………………………16.12.2013-06.01.2014

12. Recapitulare…………………………………………………………………………………….….06.01.2014

Pt seminar: Ce e o tema de proiectare?

La finalul cursului OBLIGATORIU trebuie să:

- să știm să întocmim o temă de proiectare;

- să cunoaștem și înțelegem cerințele ce trebuie respectate în cadrul proiectului;

- să cunoaștem fazele proiectului;

- să avem cunoștințele minime în relația cu colaboratorii.


- 3 -

I: Care sunt etapele prin care trece un proiect din faza 1, discuția cu clientul până la finalizare?

De ce proiectăm?

-proiectare = anticiparea rezultatului;

-procesul de proiectare = proces de simulare,construire virtuală;

-la final de proces ar trebui să se cunoască toate datele, toate problemele ca și cum construcția ar fi

deja executată;

-execuția = proces de urmărire pas cu pas a proiectului.

Cum sa proiectam a.î. să poată urmări pas cu pas proiectul?

Cum se desfășoară procesul de proiectare?

-desenul redă o formă și o imagine dincolo de ce apare pe hârtie;

-colaborarea cu alte specialități – limbajul comun;

-transmiterea către desenator a informației trebuie făcută cât mai clar, a.î. soluția să nu aibe de suferit,

cel care a dat informația trebuie să verifice planșele primite de la desenator;

-desenatorul nu primește schița la scară – el le transpune într-un limbaj corect;

-limajul comun cu colaboratorii externi = desenul tehnic ( limbajul universal al proiectantului );

-desenul tehnic are foma standardizată;

-proiectul tehnic – teme pentru colaboratori ( desene ): planuri, cote, etc; fațade și secțiuni; luate din

faza de studiu finalizate completate cu 3D, detalii, text;

-planșele primite de la desenator, colaboratori, etc. ar trebui verificate înainte să primească ștampila

-orice reprezentare înteleasă greșit de către executant se transformă într-o greșeală de execuție, de

cele mai multe ori ireparabile;

-beneficiarul nu are percepția tridimensională; trebuie ca acesta să înțeleagă soluția;

-transmiterea greșita a informațiilor poate fi cauza unor probleme în toate fazele de proiectare și de

execuție;

-desenul nu reprezintă o seamă de linii așternute pe hârtie, el este o reprezentare convențională a

construcției – fiecare linie conține o conotație clară ( muchie,materiale, etc. );

-desenarea la scara mare – desenarea toleranțelor.


- 4 -

C2. FAZELE DE PROIECTARE 30.09.2013

>De ce proiectăm?

Proiectăm pentru:

- a anticipa nevoile proprietarului/ clientului, modul în care vom răspunde acestor nevoi;

- ca clădirea să funcţioneze (“utilitas”)

- pentru că ne interesează: - integrarea în contextul urban;

- rezistenţa la solicitările statice şi dinamine;

- aspectul.

- pentru a anticipa costurile clădirii;

- trebuie să răspundem nevoilor încadrându-ne în anumite constrângeri (financiare, structurale, de

amplasament);

- a construi la un nivel minim de calitate;

- nivelul minim de calitate se poate obţine prin formularea nevoilor şi cerinţelor respective unei teme de

proiectare (detaliem în alt curs);

>Ce parametri trebuie să respectăm în cadrul unui proiect?

- parametri funcţionali: (studiaţi şi la teoria programelor)

- funcţiunea, gabaritele, fluxurile necesare;

- funcţionalitatea unei clădiri nu înseamnă doar activitatea desfăşurată în interior, ci se referă şi la cât

de bine răspundem la toate nevoile (ex. izolarea fonică, termică, felul în care o construcţie se

încadreaza în mediu etc - aceste caracteristici putând determina parametri minimi de calitate.)

- parametri de stabilitate (structura)

- pe baza intuiţiei să fim capabili să cream clădiri ce pot rezista;

- având intuiţie putem coopera mai bine cu structuriştii;

- parametri estetici ce cuprind studiul formei, cât şi proiectarea - felul în care se relaţionează spaţial o

volumetrie astfel încât să se coreleze cu proiectul.

- parametri de cost;

I: Ce știti despre calitatea în construcții? Care e scopul legiferării în domeniul calității?

Pentru ce e nevoie de STAS , normative și cum își găsesc scopul în proiectare ?

>Cum işi propun reglementările să ajute?

-reglementările apar pentru a impune un nivel minim de calitate în proiectare: Legea 10/1995, revizuită

în 2001; ordinul comun MFP/MLPAT nr.1013/873 din 2001;

-avizarea și autorizarea unui proiect nu fac parte din procesul de proiectare ci se fac pe baza unor

documentații ce au ca și conținut părți din proiect;

-confrom legii mai ales pentru investiții ce implică bani publici, exista fazele:

a) studiu de prefezabilitate

b) studiu de fezabilitate

c) proiect tehnic

d) detalii de execuție ( faza ce nu e legiferată foarte clar).


- 5 -

a) studiu de prefezabilitate ( faza premergătoare,nu implică investiții )

- se stabilește tema și oportunitatea investiției ( dacă merită sau nu );

-din acest studiu rezultă tema și condițiile în care tema trebuie abordată ;

-este un material scris,piesele desenate sunt cel mult planul de încadrare existent, amplasamentul: plan

de situație existent;

-este un studiu care se face pe baza unor date;

-se clarifică amplasamentul: situația juridică,economică;

-se clarifică condițiile urbanistice: se obțin certificatul de urbanism;

-se stabilesc căile de acces la și pe amplasament;

-se stabilesc posibilitățile de racordare la utilități;

-se clarifică tema de proiectare, pe baza ei făcându-se o primă estimare de costuri;

-se compară datele cu posibilitățile investitorului;

-are consecințe mari asupra proiectului însă rareori este consultat aici un arhitect, ci mai degrabă

persoane cu studii economice.

b) studiu de fezabilitate ( anteproiect, studiu de solutie )

-se stabilește cum va fi și cum va arată construcția, rezultă forma finală a construcției și un prim cost

estimativ;

- conține piese scrise și piese desenate;

-se pornește numai după ce a fost aprobat studiul de prefezabilitate ( ex: la o casuță mică aprobarea

temei de către beneficiar );

-se întocmește proiectul preliminar pe baza studiului de prefezabilitate ( tema de proiect );

-partiul propus trebuie să fie definitiv ( =partea de arhitectură ) – eventualele schimbări ce apar ulterior

nu au voie să schimbe semnificativ nici formă, nici costurile;

-se face și o listă cu dotarile necesare, inclusiv mobilierul ( ex:scaune într-o școală , tot ce înseamnă

investiție și cu o toleranță de 5%;

-se obțin avizele pentru a ști dacă investiția se poate realiza în forma dorită;

-cea mai importanta piesa a lui este DEVIZUL GENERAL, ce contine toate costurile -> trebuie sa dea o

estimare exactă, ce poate fi depășită cu maxim 5%;

-atragerea consultanților și colaboratorilor, consultarea lor în aceste faze;

-planșele din aceasta fază se constituie în teme pentru colaboratori care vor fi implicați cel târziu în faza

de proiect tehnic.

c) proiectul tehnic

- se începe când soluția de arhitectură este deja finalizată;

- aici se detaliază proiectele pe specialități : arhitectura, rezistența, instalații (sanitare, termice,

ventilație, climatizare, electrice);

- în funcție de dimensiunile proiectului, pot fi implicate și alte specialități;

- doar aici se poate afla un cost cât de cât real al investiției. Costul nu are voie să depașească

studiul de fezabilitate.

Se întocmesc caiete de sarcini

lucrări distincte (lucrări ceramice, placări pardoseală, compartimentări,

etc)

se stabilește minimul de calitate și parametrii de toleranță

- pe baza proiectului detaliat + caietele de sarcini, rezultă listele de cantități de lucrări necesare a

fi executate.

P.O.E. = proiect de organizare execuție


- 6 -

P.T. – plan de situație

- planuri cote

- secțiuni specificații de material altfel nu se va înțelege

- fațade

- detalii specifice

listele de cantități de lucrări vor fi incomplete, și rezultă o subevaluare a costului investiției ;

marja de ± 5% (lucrări neprevăzute) nu include lucrări uitate.

Listele de cantități de lucrări constituie o parte din documentația pentru scoaterea la

licitație

Caietele de sarcini

Piesele desenate

- este necesar ca proiectul să fie atât de detaliat încât la întocmirea listelor de cantități de lucrări

să nu fie omisă nici o lucrare sau nici un material;

- cel care liciteaza trebuie să știe toate datele unei bune execuții pentru a putea licita în cauză;

- dacă s-a uitat o lucrare, trebuie cerută separate;

- proiectul pentrut autorizația de construire;

- licitarea nu are voie să se facă înainte să se primească autorizația de construire finalizată;

Comparație

faza execuție la un proiect

de licitație cu bani publici vs. Proiecțel de casă

d) detalii de proiectare

- în paralel cu şantierul şi biroul de execuţie se obtin şi detaliile tehnice de execuţie;

- detaliile nu se inventează, ele se adaptează în funcţie de proiect;

- sunt cele care îmi permit execuţia după ele;

- faza DE (detalii de executie) se întocmește de cele mai multe ori în paralel cu șantierul (pentru a

putea avea legătură mai bună cu tehnologiile date de executant).


- 7 -

C3. LEGEA CALITĂŢII ÎN CONSTRUCŢII 07.10.2013

SISTEMUL CALITĂIȚII ÎN CONSTRUCȚII

-legea a calității: Legea 10/1995 revizuită înn 2011;

-acest nivel minim este cerut in functie de cerințele lucrării.

Legea calităţii în construcţii se compune din:

a) reglementări tehnice în construcţii;

b) calitatea produselor folosite;

c) agremente tehnice şi procedee;

d) verificarea tehnică a construcţiilor şi expertizarea proiectării şi a construirii deja realizate;

e) conducerea şi asigurarea calităţii în construcţtii;

f) autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analiză şi încărcări în activitatea de construire;

g) activitatea meteorologică în construcţii;

h) recepţia lucrărilor sau a construcţilor;

i) comportarea în exploatare şi intervenţiile în timp;

j) postutilizarea construcţiei;

k) controlul de stat al calităţii în construcţii.

a) reglementări tehnice în construcţii:

-fac parte din asigurarea nivelului minim de performanţă;

-sunt legate de toate reglementările legate de un anume program de arhitectură: legislaţie, standarde,

normative;

Pentru a asigura proiecte de calitate ar trebui să am o firmă de proiectare care să funcţioneze şi să fie

bine compusă -> firme care respectă certificatul de calitate.

ex: ISI 9001, capacitatea firmei de gestiona proiectele (în momentul în care eu primesc nişte bani, eu ar

trebui să îi pot oferi clientului o anumită siguranţă.) Această regulă ţine şi de punctul e) ( conducerea şi

asigurarea calităţii în construcţii).

b) calitatea produselor folosite:

-folosirea de materiale de calitate.

c) agremente tehnice şi procedee:

-INCERC, agreemente tehnice şi tehnologii în construcţii, produsele noi;

-cum se pun în operă, care sunt sarcinile, de unde rezultă caietele de sarcini;

Pentru a putea acredita aceste produse noi trebuie să avem laboratoare de incercări.

d) verificarea tehnică a construcţiilor şi expertizarea proiectării şi a construirii deja realizate:

-proiectele înainte de fiecacre acreditare trebuie să fie verificate la cerinţele de calitate;

-investitorul /clientul trebuie să se ocupe de verificare proiectului;

-execuţia lucrărilor analizeaza fazele predeminante precum verificarea lucrărilor ascunse;

ex: armarea unei plăci de către dirigintele de şantier, proiectant şi executant

-verificarea la cerintele de calitate impuse de lege –in functie de categoria de importanta;

-stipulat in Indrumatorul privind categoriile de verificare;


- 8 -

-verificatori tehnici atestati – in tara mai mult pe partea de rezistenta , pentru siguranta in exploatare,

izolatie termica si hidrofuga;

-verificarea este obligatia beneficiarului, nu a arhitectului, care doar intocmeste proiectul conform

legislatiei in vigoare;

-verificatorul verifica doar nivelul minim de calitate ce trebuie asigurat – cerintele de calitate, nu si

estetica, functionalitatea etc.

-daca cerintele nu sunt respectate, proiectul se returneaza si se modifica

-si executia trebuie verificata:

-verificarea se face la fazele determinante – se verifica lucrarile ascunse (ce nu pot fi verificate

ulterior: fundatii, plansee, armaturi)

-se verifica punerea in opera conform cu nivelul de calitate impus in proiect

-la verificare participa beneficiarul sau reprezentantul lui, reprezentantul statului etc

-investitorul trebuie sa angajeze un diriginte de santier, care sa verifice nivelul de calitate

-se fac greseli intre fazele determinante, f greu de modificat ulterior

-investitorul poate lucra in regie proprie, atunci el este obligat sa-si angajeze un responsabil

tehnic cu executia

-pe santier trebuie ca trei persoane sa semneze fazele determinante:

- proiectantul

- dirigintele de santier pentru beneficiar

- responsabilul tehnic cu executia

- reprezentantul statului

Proiectele se verifică astfel:

-dirigintele de proiect, se verifică dacă respectă contractul;

-proiectantul, se verifică dacă respectă proiectul sau lucrarea;

-executantul, se verifică dacă respectă proiectul;

-din partea ISC, se verifică pentru asigurarea calităţii construcţiei.

Investitorul este obligat să angajeze un diriginte de şantier.

Verificarea proiectelor este o componentă a sistemului calităţii deoarece omul este supus greşelii prin

fire.

Întotdeauna orice autoritate ar trebui să fie verificată de o altă autoritate, deoarece unde aceasta

dispare apare abuzul.

Verificarea cerinţelor de calitate se face numai la nivelul cerinţei pe care o verifică şi nu mai mult.

h) recepţia lucrărilor sau a construcţilor:

-comisia de recepţie este compusă din 3-7 componenţi, cum ar fi: dirigintele de şantier, un reprezentant

al comisiei publice, reprezentanţi ai construcţiei.

-execuntantul şi proiectantul sunt prezenţi prin referatul de lucrare, chiar dacă nu fac parte din comisia

de recepţie (acesta conţine toate lucrările şi sarcinile care trebuiesc executate şi respectate).

-beneficiarul trebuie să numească o echipă de recepție formată din specialiști:

- reprezentantul investitorului: dirigintele de șantier

- reprezentantul administratiei publice locale (statul)

- specialiști în domeniu/în programul respectiv

ex: spital-director/administrator de spital

-proiectantul și executantul au calitate de invitați -> ar exista un conflict de interese între cel care a

produs și cel ce verifică;

-proiectantul – referat de recepție a lucrării, ce cuprinde toate neregulile remarcate pe parcursul

execuției.


- 9 -

Comisia analizează:

- modul în care a fost respectată autorizaţia de construire şi avizele;

- contractul, proiectul de execuţie şi prevederile din contract, documentaţia de execuţie şi referirile la

acestea;

- dacă există dubii asupra calităţii construcţiei (de ex. la turnarea betoanelor sub temperaturi de 5°C).

În cazul în care există dubii, recepţia se amână până în momentul în care se pune totul în ordine,

precum siguranţa în exploatare, dacă există nereguli asupra construcţiei sau dacă există vicii ce se pot

îndrepta.

>Obligaţiile părţilor

Proiectanţii:

- asigură prin proiectare şi detalii de construire nivelul normelor de calitate;

- asigură detalii tehnice de execuţie prin care executantul sau cel care execută poate face aceste detalii

la nivelul de execuţie;

- au obligaţia prin lege de a respecta nivelul de calitate corespunzător şi urmărirea în timp a execuţiei.

Executantul:

- are obligaţia de a anunţa investitorul când ceva nu e în regulă;

- are obligaţia de a încheia un contract investitor-executant;

- are obligaţia de a asigura nivelul minim de calitate, fiind responsabil cu execuţia;

- anunţă fazele determinante de proiectare.

ex: Pe şantier deseori se întâmplă ca arhitectul să nu fie anunşat de o anumită problemă doar după

turnarea plăcii de beton. În acest caz arhitectul nu este obligat să semneze verificarea, caz în care

greşeală va fi trecută în caietul de recepţie final cum că nu s-a respectat o fază. Executantul are

obligaţia respectării proiectelor prin lege.

Sancţiuni:

Orice încălcare a legii cu privire la norme , siguranţă şi stabilitate este semnalată ca o infracţiune.

În Romania nu există o corelare între efortul depus în respectarea unei norme şi cuantumul amenziilor

date. Deasemenea, nu există o prevedere care să spună că o construcţie care e neconformă să

trebuiască demolată.

>Probleme generale legate de proiectare:

Cuprinde conţinutul proiectelor pe faze de proiectare conform [Ordin 1013/873 din 2001].

Conţinutul minim: părţi de finanţare şi de deviz.

OBS: Avizarea şi autorizarea nu fac parte din procesul de proiectare, deoarece acestea cad în sarcina

clientului. Procesul de avizare şi autorizare se face doar pe baza unui proiect.


- 10 -

C4. ARHITECTUL ȘEF DE PROIECT 21.10.2013

I: Ce știți despre șeful de proiect ?

Care este scopul temei de proiectare ?

- Proiectarea are un rol de anticipatie

CUM VA FUNCȚIONA viitoarea clădire ?

CUM VA REZISTA viitoarea clădire ?

CUM VA ARATA viitoarea clădire ?

..............................

CÂT VA COSTA viitoarea clădire ?

CUM VA FUNCȚIONA – include și izolarea clădiri –termică și hidrofugă

– instalatiile

– studiul functiunilor

CAT VA COSTA – managementul

- Reglementările – au rolul de a impune un minim de calitatate

– NU îngrădesc

– NU au voie sa îngrădească

- Singurele reglementări care pot încurca sunt cele de rezistanță la seism

CE ÎNSEAMNĂ REGLEMENTĂRI ?

- Arhitecții există tocmai din cauza reglementărilor de calitate

- Proiectanții sunt impuși prin lege pt a realiza niște lucrări de calitate recunoscute de

reglementări

1. Arhitectul:

- este perceput acum de către client ca „un rău necesar” pentru că nu se dau autorizații fără arhitect. - are rolul de a gestiona banii clientului (acest rol poate fi preluat de managerul de proiect in cazul proiectelor foarte mari).

- completează în societate celelalte profesii liberale dedicate în mod direct ființei umane. - are rol de consilier al clientului, trebuie să aibă un bagaj de cunoștințe (obținut din studii și experiență) pentru a convinge clientul. - soluționează tema de proiectare. - stabilește temele pentru colaboratori. - coordonează echipa de proiectare. - trebuie să știe ce poate cere în condiții rezonabile de la colaboratori, ce se poate face în termeni rezonabili.

- poartă responsabilitate globală asupra proiectului. -înainte de toate rolul lui este de a gestiona banii clientului – toate soluțiile propuse în cadrul proiectului

trebuie să țină cont de necesitățile și nevoile beneficiarului și de capacitatea financiară a acestuia;

-de acestea se ține cont după respectarea legislației, prioritară;

-în general beneficiarul nu știe ce înseamnă costurile de investiție;

-arhitectul trebuie să fie un consilier al clientului – dacă reușeste, există șanse foarte mari ca cele

propuse în proiect să se și realizeze întocmai;

-pentru a convinge un client trebuie să existe un bagaj de cunoștiințe din domenii diverse (finanțe,

economie, etc);

-relația client-arhitect = “demers diplomatic”.


- 11 -

2. Șeful de proiect:

-își asumă responsabilitatea asupra întregului, asupra tuturor elementelor din proiect;

-ar fi bine să fie arhitect pentru că acesta are o gândire generală (știe din toate cîte puțin);

-pot fi și ingineri de structuri (de ex. la construcție de poduri, clădiri la care ponderea structurii

este mai mare, drumuri, clădiri industriale, clădiri ce nu interferează cu nevoile ființei umane);

- poate fi și inginer de instalații (în cazul proiectelor de infrastructură edilitară).

-șeful de proiect are rolul de a soluționa tema de proiectare, nu și de a o întocmi întotdeauna;

-respectarea nivelului minim de calitate revine șefului de proiect.

3. Specialiștii pe domenii:

-rolul de a stabili temele pentru colaboratori și de a coordona echipa de proiectare;

-proiect = muncă în echipp, formată din specialiști în:

arhitectură

rezistență

instalații electrice

instalații sanitare

instalații termice

instalații de ventilație

drumuri și poduri

instalații tehnice

-proiectul tehnic este un compromis între toate aceste specialități;

-soluția finală de calitate:

-trebuie să știu ce și cât pot să cer de la colaboratori și de la executanți;

-trebuie să știu ce se poate face în termeni rezonabili;

-trebuie să știu cum se coordonează un proiect.

-arh. șef de proiect poartă responsabilitatea globală a întregii construcții, el reprezintă interfața dintre

client și ceilalți specialiști;

-trebuie să știm să ne apărăm în acest sistem; prin urmare trebuie să cuprindem referiri la norme, la

legislație, la standarde, la agremente tehnice.

ex. Normativul de termoizolatie

- procesul de proiectare nu este unul liniar, ci este un demers pe care arhitectul ar trebui să fie capabil

să îl modereze.

- produsul final este un compromis între specialități => soluția.

- fatalitate: - clădirea să nu funcționeze sau să se deterioreze chiar de la început;

- lucrurile ar trebui reglate prin asigurarea investiției -> managementul riscului.

- disciplina practicii profesionale - arhitectul trebuie să cunoască responsabilitățile care îi revin și să

cunoască cadrul legal și juridic în care profesează.

- pentru obținerea ștampilei la finalul stagiului are loc o discuție legată de legislație (+ portofoliu).


- 12 -

C5. TEMA PROGRAM.METODE DE EVALUARE A COSTURILOR 28.10.2013

I: Cum pot evolua costurile unei clădiri ?

Care sunt datele de care am nevoie pentru a afla costurile unei clădiri?

Care sunt factorii care influențează costurile?

IDEE→DEMONSTRAREA→ASIGURAREA→ELABORAREA→PROIECTARE→EXECUȚIE→EXPLOATARE

NECESITĂȚII (CAUTAREA) TEMĂ

FINANȚĂRII PROGRAM

CE TREBUIE SĂ CONȚINĂ O TEMĂ PROGRAM?

- spațiile necesare

- echipamentele necesare asigurării calității aerului din spațiul respetiv

- relațiile funcționale

- materialele agreate de client

- eventualele tehnologii agreate de client

- tipul de structură

Bruno Zevi: “Codul Antic Clasic” – invarianti – cerințele clientului:

- valoarea maxima de investiție

- amplasamentul introduce o seama de invarianți

- legislația și tot sistemul normativ

→ în funcție de client pot fi modificați anumiți invarianți.

Tema în forma ei finală se constituie dintr-o sumă de invarianți și variabile în cadrul cărora se

întocmește tema program.

Tema program joacă un rol foarte important.

- pornind de la nevoi ar trebui formulate niște sarcini pentru proiectanți (ce se vrea de la ei) - acestea ar

trebui să fie nerestrictive, să nu reducă din posibilitățile creatorului.

- este întocmită de un grup de specialiști şi împreună cu arhitectul, la cererea clientului.

Clientul în realitate nu are o idee clară despre tema pe care o doreşte şi ar vrea să ştie defapt cât îl va

costa. Un astfel de proiect, cu o temă neclară încă de la început, va constitui probleme pe parcusul

proiectării.

PRIMUL PAS IN STABILIREA TEMEI PROGRAM îl reprezintă evaluarea spațiilor necesare

desfășurării activităților și să stabilesc:

1. aria de exploatare;

2. aria auxiliară;

3. aria circulațiilor;

4. aria utilă;

5. aria zidurilor;

6. aria cosntruită desfășurată.

1. = aria locuibila/ spatii servire

- aria destinata scopului principal

- se stabileste cu clientul sau se face apel la bibliografie

- da nivelul de confort al c-tiei

- are consecinte la nivel fiscal

~ 10/12 mp pe cap de locuitor la noi


- 13 -

20 mpin Europa

- da capacitatea de cazare a unui teren

2. = toate spatiile servante

- suma ariilor incaperilor anexa incaperilor cu rol de deservire a incaperilor principale

3. = aria suprafetelor necesare pentru a face legatura intre aceste spatii

locuinta: ~ 20%

birouri: ~ 30 – 35%

A espl + A aux = A se calculeaza 20%

4. Σ (suma) celor 3 anterioare: Au = A expl + A aux + Acirc

5. varianza in functie de tipul de structura

difera intre 15 – 20%

6. ofera posibilitatea de raportare la reglemantare urbanistica (P.O.T.)

- poate da o prima estimare a costurilor

- camera de zi (living+sufragerie) 40 mp

- dormitor matrimonial 16 mp

- dormitor 12 mp A expl

- dormitor 12 mp

______________________________80 mp

- bucatarie 10 mp

- camara 3 mp

- baie 8 mp A aux

- baie 3 mp

- debara 6 mp

- hol distributie 6 mp

______________________________36 mp

- A circ 23.2 mp

- A expl + A aux 116 mp

- A utila 139.2 mp

- A zid 34.8 mp

- A cd 174 mp

Acd = POT, CUT, forma volum

- se poate construi acolo, sau nu;

- Se verifică dacă se înscrie pe terenul propus de investiţie şi prin: POT şi CUT. Prin CUT rezultă

regimul de înălţime ce trebuie adoptat, volumul şi suparafaţa încălzită - încalzirea (ce reprezintă

57% din cheltuielile de investiţie).

Regim de înălțime – volum construit = necesar de încălzire – întreținere clădire (cost exploatare) 1/15-

1/20 din valoarea de investiție.

ex: la spital, reprezintă ½ din valoarea investiţiei

- se pot face ajustări la tema program ?

- o clădire = un compromis între viziune și posibilități ;

- construcție la roșu : ~30% din costurile unei investiții ;

- elaborarea temei de program = tariful de proiectare -e important să fie făcut corect - influențează

angajații (salariile lor) ;

- e important să știm să facem un contract cu beneficiarul - se impun și clauzele;

- factorul timp = profitabilitatea unei investiții ;

- relații funcționale (cum leg funcțiuniile, de ex. intru în bucătărie din garaj sau doar prin intrarea

principală).


- 14 -

O dată ce avem tema program putem pune întrebarea dacă clientul are sau nu suma necesară. Partea

de estetică sau de creaţie se face deobicei pe banii arhitectului şi ne întreabăm dacă acest fond există

sau nu, altfel rezultă un compromis făcut de noi. Deobicei se ajunge la limita bugetului, iar elementele

de finisaj sunt cele care vor fi sacrificate în detrimentul baniilor.

Tema program stabileşte de la bun început ceea ce este de făcut, deoarece cu cât reproiectez de mai

multe ori un proiect cu atât partea de arhitctură va fi plătită mai puţin, iar celelalte specialităţi pot să nu

mai dorească să proiecteze gratuit. Deasemenea, tema trebuie să conţină sarcinile la care viitoarea

clădire trebuie să răspundă şi care reprezintă şi un mod de a stabili viitoarele soluţii.

METODE DE EVALUARE A COSTURILOR

I: Care este rolul arhitectului in cadrul proiectului?

Ce inseamna specialitatea arhitectului in proiect?

Valoarea costurilor unei clădiri

-are o importanta foarte mare in realizarea viitoare cladiri

-controlul valorii unei cladiri se doreste si se face in aproape toate etapele unei cladiri

Avem 7 metode de evalueare a costurilor. Acestea sunt:

i) metoda unităților de folosință;

ii) metoda suprafețelor planșeelor;

iii) metoda volumelor;

iv) metoda suprafețelor ponderate;

v) metoda traveei tip;

vi) metoda cantitățiilor aproximative;

vii) metoda element cu element.

i) metoda unităților de folosință:

- însoteşte studiile preliminare sau studiile urbanistice;

- se determină prin date statistice care pot determina costurile unui astfel de investiţii (o bază de date).

ex: la şcoală, nr de clase pe care aceasta le are

la spital, nr de paturi de acesta dispune

ii) metoda suprafeței planșeelor (metodă folosită deseori în România):

- se utilizează la construcţiile simple;

- poate fi folosită în momentul în care am suprafaţa desfăşurată (diferenţele de înălţime această

metoda nu le ia în calcul).

iii) metoda volumelor (metodă folosită deseori în străinătate):

- se foloseşte când vorbim de săli de dimensiuni mari: săli de sport, audiţi, etc.

- se foloseşte atunci când costurile se estimează la m3/m2 şi este util să cunosc volumul total;

- în funcţie de numărul de planşee costul va fi diferit.

iv) metoda suprafețelor ponderate (metodă din SUA):

Pe Ac Pl1 Pl2 ...

1 1 2 2.15 2.30


- 15 -

-se determină suma suprafețelor; suma pereților exteriori, acoperiș, planșeu peste I-ul nivel, planșeu

peste al II-lea nivel, etc.;

-supraf ponderată*indice+costul fundațiilor =>costul destul de apropiat de realitate pentru clădiri înalte;

- se ponderează fiecare element la valoarea investiţiei.

v) metoda traveei tip:

- se utilizează mai ales la construcțiile cu grad mare de repetabilitate;

- această metodă determină costul pe o secţiune din clădire şi se repetă acelaşi cost de câte ori se

repetă și numărul de travei.

vi) metoda cantităților aproximative:

- se utilizează la clădiri simple ce nu utilizează foarte multe materiale sau tehnici (locuințe individuale);

- se aproximează cantitățiile de materiale principale cunoscute (fundații, betoane, tâmplării, ziduri,

acoperiș);

- raportul între material şi manopera este de: 70% materialul şi 30% manopera.

vii) metoda element cu element:

- se aplică la sfârşitul proiectului tehnic;

- antrenează toată echipa de proiectare, cu toate specialitățile;

- se efectuează calcule de cost pentru toată echipa de proiectare + calcule de cost pentru cheltuieli de

construire şi montaj la:

- cost utilităţi (apă canal, gard, aport termic);

- cost utilaje funcţionale și tehnologice;

- costuri de monatje utilaje;

- costuri mobilier, dotări, etc.;

- alte costuri colaterale (comisioane bancare, chirii, dobânzi, etc.).

- formarea unei bănci de date în legătură cu aceste lucruri, baza de date în raport cu prețurile;

- este foarte importantă arhivarea;

- clientul ar trebui să aibă la început un minim de 20% din valoarea investiţiei pentru a se putea

desfăşura şantierul.

Costuri pe specialităţi într-o investiţie:

- partea de rezistenţa la roșu: 30 - 40% din costul de investiţie;

- partea de arhitectură (finisaje): 40 - 55% din costul de investiţie;

- partea de instalaţii: 20 - 35% din costul de investiţie.

Toate aceste metode de evaluare i-au în considerare o clădire simplă, cât de cât compactă, cu condiții

normale de amplasament și realizată cu tehnologii uzuale.

-costurile sunt influențate de fiecare dată când se iese din acești parametrii;

-ceea ce se proiectează ar trebui să corespundă cu ceea ce se execută – așteptările să coincidă cu

rezultatul, nu este voie să intervină surprinderi negative;

-orice investiție trebuie să se încadreze în factorul timp.

Într-o firmă de arhitectură se poate ajunge la un profit doar în cazul în care se face un studiu aprofundat

al unui proiect. Pe măsură ce parcurg aceste etape încep să am experienţe în a specifica o evaluare de

costuri. Însă principala preocupare a arhitectului este de a materializa proiectul, deşi se pune problema

de a anticipa costurile astfel încât ceea ce propun la nivel de proiect să se poată realiza.

ex: Guggenheim, costuri apropiate de standardul unei investiţii


- 16 -

C6. AMPLASAMENTUL ÎN PROIECTARE 30.10.2013

Analiza amplasamentului se împarte în 2 părți:

A. Analiza atentă a amplasamentului

B. Studiul pe teren.

A. Analiza atentă a amplasamentului:

Înainte de începerea oricărei analize se clarifică partea de acte şi se scoate un certificat de urbanism;

astfel se poate clarifica regimul de urbanism şi a tipului de funcţiune posibil; totodată se poate evita

ajungerea la proiecte de urbanism costisitoare.

-prima condiție pentru a putea construi o reprezintă existența unui amplasament:

-cu limitele definite clar;

-fără probleme de natură juridică;

-cu reglementări urbanistice clare (daca nu sunt, le facem noi).

-primul pas înainte de a vedea amplasamentul este de clarificarea actelor;

-obtinerea unui Certificat de Urbanism ( C.U.);

-din C.U. => regimul juridic - dacă este un teren în intravilan sau în extravilan, construibil sau

neconstruibil;

- date despre imobil (terenul cu sau fără construcţii);

- caracteristicile terenului: dreptul de proprietate, suprafaţa şi definiţia

folosirii lui;

-înainte de orice demers, beneficiarul trebuie să facă dovada actului de proprietate – extras de carte

funciara + plan parcelar (cadastral) eventual;

-obținerea autorizației de construire:

-nu se trec clauze de obtinere in contractul cu clientul, doar intocmirea documentatiei

necesare pentru obtinerea ei

-depinde de autoritatea în cauză (de noi depinde asigurarea îndeplinirii legislativelor –

noi asiguram întocmirea documentației pentru A.C. )

-suprafața terenului este înscrisă în actul de proprietate;

-trebuie să fie verificată pe teren – dacă nu coincide se blochează investiția;

-delimitarea terenului trebuie să fie foarte clară – împrejmuiri, vecinătăți -> se face ridicarea topografică

(plan cadastral);

-în lipsa ridicării topografice se măsoară laturile și diagonalele terenului pentru a verifica datele înscrise

în CF;

-definiția folosirii terenului – agricol sau construibil -> scoaterea din circuitul agricol;

-sarcini de care trebuie ținut cont:

-pot exista servituți de trecere: nu se poate bloca posibilitatea de trecere;

-eventualitatea existenței unei ipoteci: atunci nu obținem A.C.;

-necesitatea unor dezmembrări, unificări de parcele.

-situația juridcă să fie clară.

-regimul economic = clasa de impozitare.

-regimul tehnic = reglementări: - ce se poate construi pe teren;

- densitatea permisă ( POT, CUT ) -> se poate cere PUZ

derogatoriu sau PUD derogatoriu – cost mare pe mp => se impun

mai multe niveluri pentru a autoriza invesția.

-rolul arhitectului = obținerea maximului posibil dintr-o situație dată;

-care sunt dotările trecute pe teren în C.U.? -> cele trecute rareori coincid cu cele reale.


- 17 -

B. Studii pe teren:

Înainte de a trece la studii elaborate de structură se studiază natura solului printr-un studiu geotehnic.

Studiu pe teren constă într-o analiză fizică:

-mergem pe teren => natura terenului (observații la fața locului) : sol ft. crăpat pe timp de secetă =>

argile contractile -> nu e ok => pot apărea tasări și pereții se fisurează => trebuie fundații continue;

-pe Google – poate sa apara un lac pe terenul nostru.

-fundațiile trebuiesc ferite de intemperii;

-fundațiile se fac sub adâncimea de îngheț, dacă argilele contractile sunt în zona umedă este bine

pentru că nu se vor modifica (apa freatica e sus);

-argila contractilă dă probleme dacă este alternativ udă sau uscată – dacă e doar udă sau doar uscată

nu face probleme;

-nivelul apei freatice:

-nu se știe exact;

-nu există statistici (inginerii nu dau în scris care e nivelul apei freatice la noi in

Timișoara);

-construirea sub nivelul apei freatice – piscină inversă cu HIZ pe exterior;

-condiții de raportare la fondul construit existent:

-alipirea la calcan se face cu acordul vecinului;

-pentru subzidiri e nevoie de acordul vecinului -> daca nu e de acord il dăm în judecată;

-nu se cere acordul pentru construirea pe limită de proprietate, ci pentru subzidire sub

casa vecinului;

- zonele istorice: modul de rezolvare atunci când clădirile se sprijină una de alta;

- raportarea la fondul construit existent;

- raportarea la relief, în funcţie de tipul de denivelare, determinarea a diferenţelor de nivel;

- raportarea faţă de punctele cardinale (în Timişoara de foarte puţine ori s-a ţinut cont de orientarea

terenurilor);

- raportarea faţă de elemetele importante pe teren, de ex: pomul, puţul - trebuie să ţin cont să nu

nimeresc cu fundaţia sau o parte din ea in el-, haznale, fundaţii existente, construcţii existente ce

trebuiesc demolate;

- raportarea la forţa de muncă locală şi care sunt materialele disponibile locale;

- raportarea la utilităţi în mediul urban: racord la carosabil, energie electrică, gaz, apă-canal, telefonie,

internet, cablu TV.


- 18 -

C7. FORMA CONSTRUCȚIEI. ARHITECTURA 04.11.2013

-pomi, vegetație

-puțuri, haznale

-lucrări de interior

-lucrări locale

-utilități: carosabil

energie electrica

gaz

apa

canalizare - si/si

- divizor

- doar menajer

-adâncimea luminată: 2.5h

-spațiile înalte: greu de întreținut

-preferabil la birouri: rezolvare de asemenea a unor probleme de ventilație

FORMA ÎN PLAN : FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ COSTURILE

- raport suprafață/perimetru

- raport arie/volum

- forma în plan vs forma în secțiune

- tipul de acoperiș

- relația număr de nivele/costuri Sc

- planurile rectilinii sunt mai ieftine decât cele curbe; în ţările dezvoltate, datorită maşinilor de

producţie în matrici s-au produs argumente noi legate de folosirea celor de plan rotund sau

oarecare

- unghiul drept mai economic decât un unghi oarecare

- nivelurile decalate presupun costuri suplimentare – dublarea structurii

- înălțimi diferite corelate cu nivelurile funcționale: living mai înalt, WC mai mic

- evitarea denivelărilor în structură

- probleme cu raționalitatea – premise economice

- criterii de eficiență – nu toate programele li se supun

- acoperișurile în pante sunt mai accesibile ca și construcții deci și mai ieftine

- spatii încălzite peste spații reci -> costuri crescute ale construcției și întreținere

- clădiri P mai scumpe decât P+1 => acoperișuri și fundații mai scumpe

- există o relație strânsă între numărul de niveluri și costurile diferitelor părți

- la o clădire mai înaltă scad costurile terasamentelor în raport cu suprafața construită (fundațiile)

- la o clădire înaltă costurile: - deplasărilor pe verticală cresc

- spațiilor auxiliare cresc

Raportul dintre aria de exploatare și aria utilă

-cu cât este mai mare cu atât clădirea va fi mai ieftină

-suprafete anexe – circulații

-amplasarea scării: ține cont de distanța dimensiunii din normativ – distanța de evacuare

-dacă se depășește valoarea din normativ =>creștere de costuri - scara suplimentară, de cele mai

multe ori neutilizată

-zonele luminate din clădiri: închiriate/vândute mai scump


- 19 -

-la clădirile în formă de L, U, C, cu curţi interioare, scările se poziţionează în zonele mai puţin bune

pentru dezvoltarea unui spaţiu interior de calitate

-spații ce nu sunt suficient de bine luminate natural: la clădiri cu atrium

la hoteluri – camere de serviciu, cameriste etc

-costurile depind de veniturile pe care clădirea le poate aduce : venituri mari => abordare mai relaxată a

criteriilor de eficiență

-o investiție trebuie să se amortizeze într-o perioada rezonabilă

Raportul dintre perimetru și suprafaţă

-cu cât perimetrul scade şi costurile construcţiei scad. => maximizarea suprafeţei de nivel.

-forma cea mai eficientă de ocupare din punctul de vedere al mobilării este pătratul.

-pentru a eficientiza acest raport trebuie să mă aproprii cu suprafaţa cât mai mult de pătrat.

-logiile sunt mai scumpe decât balcoanele.

Raportul dintre arie şi volum

-în acest raport cel mai important element este înălţimea.

-înălţimea minimă la locuire este de 2,55 m, la clădiri de birouri este de 2,60 - 3,00 m.

-înălţimea depinde de suprafaţa şi de numărul de oameni care ocupă un spaţiu, pentru a asigura

ventilarea suficientă, precum şi a asigura un iluminat corect.

-soluţiile cu atrium pe mai multe nivele pot fi interesante când sunt soluţionate atât la nivel economic,

cât şi estetic, cu o justificare clară dată utilizării; acestea pot creşte valoarea spaţiului.

-trebuie avute în vedere: -înălţimea, ca să nu crească mai mult decât trebuie;

-adâncimile pentru iluminare, ventilare;

-estetica.

SPECIALITATEA ARHITECTURĂ ÎN CADRUL PROIECTULUI

-cunoștinte generale și de specialitate

-trebuie să știm cum trebuie configurată clădirea conform temei program

-partiul:

-funcționalitate

-volumetrie aparența interioară și exterioară a clădrii

-spațialitate supusă la reglementări impuse de urbanism

-materialitate

-cunoștiințe în toate domeniile

-urbanism

-instalatii etc

-cunoașterea bună a normelor și prescripțiilor generale

-arhitectura generală: supusă reglementărilor urbanismului

-arhitectura finisajelor:

-parte mai tehnică

-cunoștințe de specialitate în domeniul finisajelor (acoperiș, fatade, pardoseli, tavane, etc)

-stabileste tehnologiile conform cerintelor impuse in arhitectura generala

ex: birouri de arhitectură specializate în HIZ, TIZ, iluminări, fonoizolații

-arhitectura de interior

-cunoștinte de specialitate în domeniul amenajărilor de interior

-studii pentru organizarea și ambientarea spațiului interior

-supusă cerințelor din arhitectura generală

-curpinde și design de mobilier


- 20 -

-arhitectura peisagera (de exterior)

-cunoștințe în domeniul arhitecturii peisajului și amenajări de exterior

-ideile de principiu sunt date tot în arhitectura generală

-specializată în peisagistică, mobilier urban, etc

-în străinatate toate aceste părți se lucrează separat, cu firme specializate

-arhitectura finisajelor

-alegerea materialului de finisaj

-65% = materialul într-o construcție

-materialele și tehnologiile mai apar din motive economice -> manopera mai ieftină,

calitate mai bună, estetică

-la noi în țară -> manopera mai ieftină decât tehnologia/acces la tehnologie

-productivitatea muncii influențată de alegerea tehnologiei


- 21 -

C8. ARHITECTURA. REZISTENȚĂ ȘI STABILITATE 11.11.2013

I: Care este rolul inginerului de structură? Care este rolul inginerului de instalații?

ARHITECTURA - GENERALĂ

- FINISAJE

- INTERIOR

- PEISAGERĂ

-trebuie să existe cunoștințe în toate domeniile, a.i. acestea să fie luate în considerare încă din faza de

studiu de soluție

ARHITECTURA FINISAJELOR (TEHNOLOGIA FINISAJELOR)

-revine tot arhitecților

-nu se referă doar la materialul de deasupra

-în procesul de creaţie trebuie să înţelegem, în funcţie de tipul de construcție, legătura dintre aceasta,

materiale şi tehnologii.

ex: cărămida aparentă - strat de aer ventilat

beton aparent - greu de pus în practică la noi

pardoseala supraînălțată - dacă se renunță la ea, soluția cea mai bună la noi este BCA

-pentru orice material/tehnologie scumpe trebuie să vină cu o justificare bună

-economic la manoperă (în cazul tehnologiei mai noi)

-punerea în operă a unor materiale:

-placajul (de interior sau exterior) nu pot fi realizate în mod continuu, ele dau pasul de

modulare -> scara umană

-plăci de MDF, ALUCOBOND – atenție la dimensiunile la care se pot tăia

-tablă - muchiile se îndoaie a.i. să rămână o parte suficient de rigidă -> forma de cutie, tavă

-la toate proiectele ar trebui să se caute un număr minim de procedee de punere în operă -> cantități

mai mari de materiale => reduceri de la furnizor

-la noi, cele mai mari greșeli se fac încercând să imităm cu tehnologii vechi imaginile tehnologiilor noi

străine

-în cazul construcţiilor de locuire, care prin definiţie exprimă construcţii cu termen lung de utilizare, dacă

se doreste utilizarea tehnologiilor noi în finisare şi închideri, trebuie luat în considerare că acestea nu

ne pot garanta buna funcționare pentru o perioadă lungă. În anumite cazuri, doar când aceste

tehnologii noi au fost testate în laboratoare, pot intra în domeniul locuirii, însă nici acestea nu pot

garanta o durată lungă de utilizare.

ex: geamurile noi low-e, deşi testate, e greu de spus dacă acestea vor da rezultate pe o perioadă

lungă, de aceea se utilizează la construcţiile cu durată de viaţă limitată.

-în cadrul pavilioanelor expoziţionale, spaţiilor comerciale şi/sau industriale sunt testate astfel de

tehnologii, tocmai pentru durată scurtă de viaţă ale acestora.

-finisaje: tot ceea ce este cuprins între coaja interioară și exterioară se rezolvă în pr. tehnic, mai puțin

structura de rezistență

ARHITECTURA DE INTERIOR

-se referă la elemente care generează ambientul

-planuri tavane, pardoseli

-desfășurări pereți

-conțin și schema de electrice - corpuri de iluminat

-mobilier fix/mobil când acestea se fac la comandă

-trebuie avut în vedere lăsarea spațiilor de mobilat într-o cameră - posibilitatea de utilizare a spațiului


- 22 -

ex: clădire de birouri – modularea se face după:

-modulul minim pentru operatorul de calculator (dactilografa în trecut)

-10m în plus la o travee costă foarte mult dacă nu sunt necesari

clădire de locuit - atenție la posibilitățile de mobilare

-datorită evoluţiei omului şi arhitecturii în timp a apărut această specialitate ca ramură a arhitecturii,

numită arhitectură de interior. Aceasta specialitate separată studiază mai în profunzime situaţia şi

detaliile ambientale.

-există şi firme care prin această specialitate şi-au creat un anumit brand pe care îl aplică în mod

repetat în funcţie de situaţie într-un spaţiu ->designeri.

ARHITECTURA PEISAGERĂ

-când se gândește forma unei clădiri trebuie avut în vedere și aspectul exterior

-arhitectura de exterior este legată de peisaj, natură, evoluţia plantelor

-specialistul care se ocupă de acesta se numeşte arhitect peisager.

PARTEA DE REZISTENȚĂ

ALEGEREA SOLUȚIILOR STRUCTURALE

Rolul inginerului proiectant de structură este în principal de a se ocupa de partea de rezistenţă a

construcţiei. În funcţie de soluţia aleasă se apelează la una dintre variantele de mai jos:

A. structura de zidarie portantă (90% din construcțiile sub 500mp)

-avantaje:

-cost scăzut dacă se respecta regulile de structurare pentru zidărie portantă

-nu necesită forță de muncă cu calificare specială

-nu necesită precizie foarte mare la punerea în operă

-inerția termică a masei construite poate contribui la îmbunătățirea termică a climatului

interior

-dezavantaje:

-sistem inflexibil: se impune configurarea și relaționarea spațiului interior - celule

structurale

-limitare pe înălțime

-nu rezistă la întindere (la noi e seism) => structura de zidărie are niște sâmburi care

armează suprafața de zidărie + în zona unde există sistem celular - costul planșeului

-costurile pentru realizarea planșeului: suprafața 24 mp – planșeu 12 cm

suprafața 36 mp – planșeu 12-15 cm

-goluri mai mare de 1.5 mp -> sâmburi de o parte și de alta

-suprafața între 2 sâmburi depășește 4 mp -> apar sâmburi suplimentari

-sâmburii apar în urma realizării zidariei, nu invers -> ei doar consolidează

-e bine că unii sâmburi să se combine pe verticală, dar nu toți (de ex cei care bordează

golurile)

-zidurile portante se suprapun pe verticală

-clasificarea după norma P100:

-pereți structurali – preiau încărcările verticale dar și orizontale din clădire

-pereți de rigidizare – preiau încărcările orizontale

-pereți nestructurali

-pereți de umplutură (la structuri în cadre)


- 23 -

B. structura în cadre de beton armat

-avantaje:

-flexibilitate ridicată

-rigiditatea nodurilor (nu are contravântuire suplimentară) -> greutate mai mare la preț

mai mare

-nu presupune precizie foarte mare de punere în operă

-rezistența la foc

-poate fi folosită la clădiri înalte

-punerea în valoare a inerției termice – confort interior

-dezavantaje:

-costuri mai ridicate față de zidăria portantă (20%) -> datorită materialelor (mai multă

armătură, mai mult cofraj) + manopera necesită personal calificat.

-stâlpii și grinzile mari nu pot fi ascunse în elemente de anvelopare și compartimentare,

mai ales la clădiri mici

-sistem de axe relativ rigid

-acest tip de structură este de luat în calcul la clădirile mici în care sunt constrâns să mă încadrez în

buget

-poziţionarea şi gabaritarea stâlpiilor şi grinziilor se face cu mare atenţie deoarece ulterior ne pot face

probleme în mobilarea spaţiului interior

C. structura metalică

-avantaje:

-viteză mare de execuție

-stâlpi și grinzi cu dimensiuni relativ mici

-grinzi ajurate pentru instalații de dimensiuni mari

-structură ușoară => presiune scăzută la nivelul solului => fundații mai mici din beton

-precizia mare

-cost redus substanţial la clădirile cu mai multe niveluri

-dezavantaje:

-prețul: structură scumpă

-structura ușoară - tehnologii noi sofisticate pentru elemente de închidere (ușoare), nu

închidere cu zidărie

-necesită contravântuiri pe ambele direcții, presupune o corelare funcțională

-soluții foarte scumpe de protecție la foc

-nu are inerție termică semnificativă (în Germania se preferă structura de beton +

planșee dală)

-preferate pentru construcții industriale, săli de concerte mari, clădiri înalte (cu noduri rigide din b.a.)

D.structura din lemn

-avantaje:

-costul foarte scăzut – la nivel din structuri din lemn brut (aprox case din Maramureș); la

tehnologia actuală are aprox preț structura zidărie

-posibilitatea de prefabricare-montare rapidă

-ridicare foarte rapidă

-scheletare -> lucrează similar cu structura metalică - contravântuire pe 2 direcții ->

grinda 1/20 din deschidere

-celulare -> pereți îmbinați din elemenete liniare

vată minerală și placaj OSB

lucrează ca zid portant

modulare: 1.25 în funcție de OSB


- 24 -

-elemente din lemn masiv -> din bucăți mai mici puse din direcții opuse

folosiți pentru pereți, planșee

cost foarte mare

-dezavantaje:

-tehnologie ușoară ce presupune tehnologie sofisticată pentru elementele de închidere

(de aceea nu se folosesc la noi)

-elemente de închidere sofisticate

-tehnologie sofisticată ce necesită mână de lucru specializată

-limitarea pe înălțime

-nu are inerție termică în afară de ultimul sistem

E. structuri mixte

-cea mai mare problemă este cea a rigidității diferitelor structuri/sisteme structurale, mai ales dacă

construcția e asimetrică => încărcare în plus

-avantaje:

-oferă cea mai bună relație cu necesitățile funcționale

-justificate la construcții ample, nu pentru construcții de case

-dezavantaje:

-îmbinările între diferitele tipuri de materiale, structuri şi rigiditatea lor;

-proiectarea lor, redarea cantităţilor de material şi a dinamicii lor; presupune simulări

dinamice pe calculator, în general la structuri mai mari, care de obicei ajung să fie

reglate vizual, motiv pentru care prin folosirea acestui tip de structură nu se ajunge la

reducerea suficientă a eforturilor şi încărcărilor.

-sistemul se alege ținând seama de:

-necesitățile funcționale

-posibilitatea materială a clientului

-posibilitatea de execuție

-ritmul preconizat al execuției (e cel mai important când am sistem structural scump)

-costul global al investiției, inclusiv momentul în care este socotit amortizarea ei

-schimbarea sistemului structural într-o fază avansată a proiectului poate duce la

schimbări importante, chiar compromiterea soluției

COLABORAREA CU INGINERUL DE REZISTENTA

-tema de proiectare de rezistență – desenele preliminare pentru arhitectură ce trebuie să conțină toate

datele necesare întelegerii structurii de rezistență ce urmează a fi proiectată

-pași:

-discuții preliminare în urma predării proiectului de arhitectură preliminar la inginerul de

rezistență – se lămuresc eventualele probleme care ar putea să apară

-dacă sunt observații trebuie trecute în tema de rezistență

-se retrimite tema de rezistență corectată și colaboratorul începe lucrul

-ar trebui să mai apară întrebării din partea colaboratorului => întâlniri

-furnizarea detaliilor suplimentare de către arhitect pe măsură ce sunt elaborate

-este important să primim banii la terminarea pr tehnic => nu îl interesează cum iese contrucția –

arhitecții primesc ultimii banii la predarea clădirii

-este important, ca arhitect, să cunoști cele mai diferite părți ale proiectului și să le detaliezi pentru

inginerul de rezistență

-în cazul unui proiect de dimensiuni mai mici, în cadrul căruia unui inginer i-ar trebui doar câteva zile de

lucru pentru a rezolva soluția, nu sunt necesare discuții pe tot parcursul elaborării soluției cu acesta,

doar după


- 25 -

-dacă proiectul este de dimensiuni mari şi nu mi se pun întrebări pe parcursul elaborării proiectului de

structură, aceasta poate fi din următoarele motive:

- are probleme la obţinerea rezultatului dorit

- nu are timp de discuţii

- crede că e foarte bun

-în toate aceste cazuri vor rezulta probleme în cadrul proiectului. Aceste probleme ar trebui rezolvate

înainte de a se pune în operă, iar în cazul în care nu se mai pot rezolva, ar trebui făcute

sesizări/contestaţii.

-sunt importante:

-detaliul de travee, care trebuie trimise și la proiectul de rezistență, și să îi atragem atenția

asupra felului în care TIZ casa etc, eventuale punți termice, etc

-specificațiile și finisajele – după ele se determină încărcările

-ce trebuie să primesc:

-proiectul tehnic de structura trebuie să fie conform normelor (verificat de verificator) și să

conțină:

-piese scrise: - memoriu tehnic+programul de control al proiectantului la fazele

determinante de execuție (când va face ing vizita pe santier)

-antemăsurătorile – liste de cantități de lucrări și materiale

-centralizarea extraselor de armatură (după ele se comandă armatura)

-piese desenate:

-plan de săpături și fundații 1:50

-detalii de fundații

-planuri de cofraj și de armare 1:50 -> extrase de armaturi pentru toate planșeele

de b.a.

-planuri de cofraj, armare și detalii în secțiuni caracteristice + extrase de armături

-> pentru centuri, grinzi, stâlpi, sâmburi din b.a., buiandrugi

-detalii de armare zidărie (daca)

-plan planșeu de lemn (daca)

-detalii de șarpantă (daca) 1:50

-alte detalii conform soluției

-descrieri ale soluției recomandate + descrierea ordinii tehnologice, de montaj

-descriere privind transportul: preluarea, depozitarea și montajul, scrise pe

planșele principale independent de caietele de sarcini

-referat de verificare al proiectului tehnic de rezistență în care se specifică în ce

mod s-au respectat cerințele din normativ


- 26 -

C9. INSTALAȚII ELECTRICE ȘI SANITARE 18.11.2013

I: Cum pot influența instalațiile termice arhitectura unei clădiri?

INSTALATII ELECTRICE

-rețelele de distribuție nu influentează în mod deosebit partiul

-instalațiile se împart pe rețele în:

rețeaua de forță – curentul trifazat 3.80V – necesară pentru diverse utilaje (ex. Pompa de

căldura sau plita electrică)

rețeaua de curenți tari - 2.20V - iluminatul și prizele, evaluarea principală se face la mp

construit

rețeaua de curenți slabi - 24V sau mai puțin - telefonie, internet, TV, sonerie,interfon, evaluare

la mp

instalațiile de paratrăsnet – evaluare la mp construit.

Soluțiile de principiu trebuie alese de arhitect încă din fazele incipiente ale proiectării (studiu de

fezabilitate) și trebuie colaborat cu specialiștii => alegerea soluțiilor:

-legat. de branșament - acestea se află pe fațada casei sau pe limita de proprietate și trebuie să fie

legat la rețeaua stradală;

- branșamentul se poate face aerian sau subteran (cu costuri mai mari – dacă

trebuie să traverseze drumuri, trotuare etc; dacă stâlpul e pe partea casei nu e

foarte scump).

-tabloul electric - are rolul de a distribui curentul electric; la clădiri mari exista un tablou electric general

și altele dispuse pe nivele sau individuale;

- face legătura dintre tabloul general şi cel locale şi ocupă o cantitate semnificativă de

fire, ghene de cabluri- nu sunt foarte frumoase;

- reţeaua de prize şi întrerupătoare se face separat de iluminat pentru a se putea opera

separat în caz de defecţiune;

ex. în Germania - distribuţia se face pe încăperi, nu doar pe categorii de curenţi

(prize/iluminat)

-rețelele de distribuție - leagă tabloul electric de consumatori (->prize și iluminatul);

- o tubulatură de 15-20 mm trasă prin pereți, pardoseli, care trebuie acoperită;

-soluția clasică cu tubulatura pe perete nu este corectă – se încarcă foarte mult

pereții;

-spargerea pereșilor de 20-25 cm nu este corecta => slăbirea centurilor,

sâmburilor, pereților portanti;

-traseele către corpurile de iluminat preferabil cât mai scurte.

-variante de distribuție:

Introducerea firelor electrice în grosimea planșeului -> problema de corelare între specialități;

Pozarea tubulaturilor în șapă -> probleme la ultimul nivel unde dacă e trasă sunt probleme cu

HIZ; îngroșarea cu aprox 2 cm a șapei; se intersectează cu încălzirea în pardoseală;

Amplasarea tubulaturii în dala flotantă -> pe tavan tencuiala va fi mai groasă;

În tavanul fals -> nu e ok în cazul în care avem beneciari diferiți la fiecare nivel, la fiecare

consumator trebuie găurit planșeul;

->la fiecare lampă, priza iese un tub => sala hipostila -> e frumos?;

->tavanul trebuie să fie mobil, e flexibil dar avem console verticale;

În pardoseala supraînălțată-> cel mai des întâlnită deoarece e cea mai flexibilă soluție;


- 27 -

->dezavantaj: costul relativ ridicat și rigiditatea;

->nu toate spațiile au nevoie de aceeași denivelare;

->poate prezenta disconfort la călcare.

La clădiri foarte mari - atunci când se cunoaște compartimentarea interioară (poziția pereților

de compartimentare) se poate trece prin ei -> pereți de compartimentare care merg pe toată

înălțimea încăperii sau nu;

- consola centrala dacă mobilierul este central -> nu atinge pereții de

compartimentare.

TEMA DE COLABORARE

-e bine să avem variante plauzibile de mobilare, flexibilitate – câteva posibilități;

-e bine să hotărâm noi poziția și înălțimea prizelor, care se dau de fapt în normative;

-arhitectul stabilește atmosfera spațiilor – partea de iluminat:

-iluminatul general -> asigură un minim de lumină impus de normativ;

-> obținut prin lumina: directă

direct filtrată (opalescentă)

indirectă

combinații între cele anterioare.

-iluminatul local -> presupune o ridicare locală a intensității luminoase după necesarul cerut;

-> corelat cu anumite puncte de desfășurare a unor activități (birouri, fotolii,

puncte de lucru).

-iluminatul de atmosferă -> punerea în valoare a spațiilor care le-am creat, fie ele la interior sau

la exterior (fațade).

-la clădirile individuale de obicei nu se lucrează cu proiect de instalații electrice.

PROIECT TEHNIC DE INSTALAȚII ELECTRICE

-sa cuprinda solutii amanuntite de instalatii electrice aferente constructiei si incintei pana la controlul de

bransament

-piese scrise:

-memoriu tehnic de specialitate

-antemasuratori (liste,cantitati,utilaje)

-caiete de sarcini pe partea de instalatii electrice .

-piese desenate:

-planuri 1:50 ale tuturor nivelelor cu figurarea traseelor instalatiilor, cu cote de pozare fata de

perete, de amplasare a consumatorilor (nu numai pe inaltime – lampi prize si intrerupatoare)

-schemele instalatiilor.

INSTALAȚI SANITARE

-nu este voie sa se vada retelele de distributie – presupun tubulaturi cu gabarite mari;

-functionarea corecta si fiabilitatea acesteia tine de modul de pozitionare a obiectelor sanitare, de

corelare a coloanelor si a legaturilor -> trasee cat mai scurte, in relatie cu logica spatiala a.i. retelele de

distributie sa se integreze in elementele de compartimentare;

- funcționează gravitațional => pantă pe direcția de scurgere și să nu existe coturi la 90⁰

panta minimă de scurgere 1% in interior și 1⁰/₀₀ pentru exterior;


- 28 -

-posibilitatile oferite de tehnologice si materialele utilizate -> pozitionarea si executarea racordurilor,

nodurile de distributie si punctele de interventie;

-legatura dintre obiectele sanitare si coloane se realizeaza cu piese de dimensiuni mari;

-reteaua de canalizare determina pozitia coloanelor (Ø110 – WC+scurgeri meteorice, Ø70 – spalator la

bucatarie, Ø50 – lavoar, dus, vana);

-instalatiile de canalizare : coloane verticale

coloane orizontale

-ar trebui sa se scurga liber si sa antreneze toate deseurile depuse.

-coloane verticale trebuie sa aibe o aerisire la partea superioara;

-daca este nevoie de devieri pe verticala trebuie sa existe 2 piese de curatire;

-coloanele e bine sa fie amplasate in zona calda a c-tiei (la interior), nu la peretii fatadei, dar se poate si

la pereti exteriori (in Anglia e asa dar acolo temperatura nu scade sub 100C) - se pot pune şi pe o

fațadă bine termoizolată, dar trebuie ținut cont că trebuie să iasă pe acoperiș.

-2 wc cu rezervor ingropat;

-la blocurile vechi P+4 – colectarea in subsoluri tehnice, sau canal tehnic cand nu se justifica subsolul

tehnic;

-la cladirile mai marei (de ex hoteluri) – camere cu bai la etajul superior si spatiul liber -> se colecteaza

prin tavanul de la parter sau prin nivel tehnic peste acesta => flexibilitatea cat mai mare – gruparea

punctelor ude in cateva zone, eventual impreune cu circulatiile verticale;

-alegerea solutiilor de legaturi:

-legatura pe orizontala - nu se pot face prin pereții portanți, iar dublarea

zidurilor mărește volumul construit, ceea ce implică o creștere a

costurilor;

-dublarea peretilor numai in zonele unde este necesar (in zona

instalatiilor);

-introducerea retelei de distributie in pardoseala – robineti la intrare si

iesire din pardoseala, nu avem voie sa avem legaturi facute pe santier,

deci trebuie o teava flexibila – pexal – era bun dar are defecte;

-nu se fac imbinari in zone acoperite;

-traversari -> ridicare nivelul sapei -.pardoseala suprainaltata – la birouri,

ex: wc director;

- în bucătărie trebuie să se țină seama de fluxul tehnologic pentru

prepararea hranei.

-pe o proprietate exista un singur bransament, cat mai aproape de limita de proprietate;

-caminul de bransament pentru apa contine si instalatiile de contorizare;

-legatura intre punctele de scurgere si bransamentul trebuie facuta pe distanta cat mai scurta.

30(45) 90(120) 30(45)

90(120) 60(90)

FRIGIDER(CAMARA) SERVIRE

(SP. DEPOZITARE) (LOC DE LUAT MASA)

din punct de vedere al bucatarului – interesant sa aibe geamul in fata spalatorului.


- 29 -

tip „comunist‟ „varianta minimala propusa„

- dușul – se consideră pe toată înălțimea spațiului (nu se pun geamuri)

TEMA DE COLABORARE

- planuri cu amplasarea obiectelor sanitare și a sifonului de pardosea

- proiectul tehnic conține:

- partea scrisă: memoriu tehnic, antemăsurători, liste cantități, liste utilaje, caiete de sarcini;

- partea desenată: planuri 1:50 ale tuturor nivelurilor, trasee instalații, cote de pozare, cote de

amplasare a obiectelor sanitare, sifoane, scurgeri terasă.


- 30 -

C10. INSTALAȚII TERMICE ȘI DE VENTILAȚIE 25.11.2013

INSTALAȚII TERMICE

-șemineul: -randamentul șemineului este de max 20%, fiind folosit pentru a cea atmosferă, nu pentru

încălzirea propriu-zisă

- în cazul sobei, camera de ardere este închisă => un randament mai ridicat, de 40-50%

- coșul de evacuare - la șemineu 20x20 cm

- la sobă 12,5x12,5 cm

- cel putin 4 m înălțime pt tiraj

- să nu fie în zona de curent

-șemineu închis cu sticlă - creșterea randamentului la 40 – 50 %

-pentru a crește randamentul sobei au apărut construcții din teracotă ce înmagazinează căldura și

evacuează fumul prin șicane, nu direct prin focar;

-teracote - 60-70% randament

- 1 cahla la 1 m3/aer

- sistemul de evacuare a fumului este foarte important:

- un coș pentru fiecare sobă/nivel;

- coș colector - este o alternativă în care se economisește spațiu

- este un coș cu un gabarit mai mare la care sunt conectate nivelurile

- evacuarea se face la un nivel mai sus.

-soba nu e cea mai economică variantă, încălzirea centralizată fiind considerată varianta cea mai

bună de încălzire

- incalzire centrala: - centrala individuală/apt

- avantaj – reglaj dupa necesitățile fiecaruiă și un calcul exact

- dezavantaj - gălăgie

- are nevoie de un spațiu al ei

- legarea la un coș este necesara

- nu are randamentul unei centrale de mari dimensiuni

- centrala pe clădire

- avantaj - randament mai bun decât cea individuală

- o singură încăpere pt centrală

- valoarea de investiție per ansamblu este mai mică

- dezavantaje - obligă la un consens

- contorizarea (care în Romania nu funcționează)

- rețea de distribuție comună care trebuie întreținută comun

- centrala pe cartier

- avantaje - randament foarte bun

- combinat cu sisteme de termoficare (utilizarea energiei reziduale

de producție - de la producerea energiei electrice obținută cu

combustibili fosili)

- dezavantaje - randamentul catastrofal al rețelei de distribuție - pierderi pe

drum (izolatie insuficienta)

- inerție relativ mare (nu se poate opri și da drumul in timpul

iernii) - se dă drumul în noiembrie – până trece iarna

-la spații pt centrala termică – fereastra este 50% din mp ai spațiului (1.8 mp- 0.9 mp geam)

La centralele cu tiraj fortat- gura de aer este prin coșul de fum


- 31 -

Pompa de căldură

- un sistem nou -> invers principiul frigiderului -> are randament foarte bun, mai ales dacă se utilizează

apa freatică/ temperatura solului.

- în Timișoara ar putea fi utilizată la un randament foarte bun datorită nivelului apei freatice.

- compresorul compresează gazele => cantitate foarte mare de căldură => încălzire a agentului termic

la mai mult de 40°C.

- se consumă energie electrică doar pentru acționarea pompei/condensatorului

la 1kW de energie electrică => 5 kW de energie termică (randament foarte bun)

- sistemul poate fi foarte eficient dacă și energia electrică e obținută cu eoliene, energie solară etc., și

nu pe combustibili fosili.

- sol-apă freatică este cea mai bună combinație, având randament foarte bun.

- corpuri de încălzire - statice

- dinamice - pun în mișcare aerul în mod forțat

- numite „radiatoare”, dar încălzesc prin convecție

- exemplu: ventiloconvectoare

- cel mai bun loc este la geam

- circulația aerului e mai rapidă decât la încălzirea în pardoseală

- pardoseala radiantă

- avantaj: este o soluție igienică, estetică

- dezavantaj: costuri ridicate, nu acoperă necesarul de căldură la încăperi cu vitraje foarte mari

- soluția este crearea unei „perdele” de aer cald.

- de obicei este utilizat împreună cu corpuri statice

- presupune o dala flotantă care înglobeaza o tubulatură ce încălzește pardoseala, izolată de

structura casei.

- țeava – nu trebuie îmbinată sau întreruptă

- de obicei temperatura agentului w prea mare din centrală – prin schimbător de caldură, este

adus sub 300C (~250C )

- încălzire în tavan cu tuburi/panouri radiante

- se folosește în general la încăperi cu înalțime mai mare de 4 m;

- în special la încăperi la care încălzirea ar presupune pierderi foarte mari - se încălzește zona

de lucru, pardoseala, muncitorul (încălzire pe zone);

- încălzire cu flacără laminară - reflectoare pe zona de interes;

- panourile radiante - se zice că ar fi soluția ideala, dar nu confirmă promisiunile prin utilizare;

- foarte scumpe.

Rețeaua de transport (publică) - in Romania, reprezinta o problema cu funcționarea eficientă (izolare)

- sistemele vechi – la cele noi, dupa cazan urmează o pompă

- acum, nu mai este necesar nici să stea în punctul cel mai jos al casei

1. rețea inelară - legarea caloriferelor (câte 2/coloană)

2. rețea lineară - trebuie echilibrată, pt ca toate caloriferele să fie la fel de calde

- utilizată la introducerea în clădirile existente, de cele mai multe ori

-subsolul tehnic poate fi înlocuit cu un canal tehnic

-țevile, care duc de la pct de distribuție la calorifere, pot fi îngropate, dacă nu sunt îmbinări

(presupune țevi flexibile)

TEMA DE COLARORARE pentru instalatiile termice.

- ar trebui sa plece de la solutia de arhitectura + schema de design interior cu amplasarea corpurilor de

incalzire


- 32 -

INSTALAȚII DE VENTILAȚIE

- necesarul de schimb de aer: - 2,5 m³/h - birouri – poate ajunge până la 5-6 m³/h la săli mai mari

- - la săli aglomerate, chiar 20...45 m3/h

- la cădirile vechi, ventilația se face prin neetanșeitățile geamurilor și a ușilor;

- la cladirile moderne – aproape perfect etanse (se izoleaza datorita economiei de energie)

- alegerea soluției de ventilație:

- naturală - unde permite partiul - adâncime încăpere 2,5 x h

- ventilatoare la partea superioară sau pe fiecare nivel

- coș colector 15x15 cm

- coș pe nivel 10x15 cm

- la 100mp/apartament cu h=2,6m => 260 m³ de aer

260 x 2,5 = 650

650 x 12 = 7800 m³/zi ar trebui puși în mișcare

1m³ de aer = 1,3 kg => 10140 kg/zi de aer => gabaritul instalației prin care circulă aerul;

- e foarte important să nu rămână colțuri în care aerul nu e pus în mișcare;

Sisteme de aer - prin tavan: - pune în mișcare mai mult aer - presupune o distribuție uniformă cu

viteză mai mică a aerului, rezultând un confort mai mare, zgomot

mai mic;

- prin tubulatură - aerostate mai neplăcute.

- casa pasivă - folosește ventilație artificială pentru că la cea naturală se pierde căldură prin

neetanșeități.

- proiectul tehnic de instalații:

- memoriu tehnic, antemăsurători, liste de cantități, utilaje, caiete de sarcini;

- planuri 1:50 pentru toate nivelurile cu gabarite, trasee de distribuție/ventilație, cote

de pozare, amplasare;

- planuri tavan pentru ventilație cu ventilo-convectoare, scheme instalații.


- 33 -

C11. EXECUȚIA 16.12.2013

I: Care este rolul arhitectului în faza de execuție?

(INVESTITOR)

BENEFICIAR - DIRIGINTE DE ȘANTIER

PROIECTANT - ȘEF DE PROIECT responsabil de respectarea problemelor

EXECUTANT - RESPONSABIL TEHNIC

AUTORITĂȚI - INSPECTOR

- arhitectul, pe lângă toți ceilalți, se asigură că se respectă nivelul minim de calitate prevăzut prin

proiect.

FAZA DE EXECUTIE - în ce măsură ceea ce este gândit la faza inițială influențează faza de execuție?

OBLIGAȚIILE ARHITECTULUI LA FAZA DE EXECUȚIE

- el este obligat să urmărească lucrările de construcție

- verificarea lucrărilor în sensul respectării prevederilor autorizației de construcție.

- participarea la verificarea și atestarea fazelor determinante (stabilite prin programul de control)

- stabilirea prin dispoziție de șantier a soluțiilor de remediere a defectelor apărute din vina

arhitectului(proiectantului) și urmărirea execuției.

- restul modificărilor se renegociază prin contract separat și nu sunt obligatorii.

- asigură urmărirea lucrărilor - să se respecte prevederile autorizației de construcție;

- trebuie să atragă atenția în scris asupra neregulilor/problemelor și să le comunice în scris clientului;

Obs: costurile suplimentare ce apar din dispoziții de șantie trebuie să se încadreze în cei 5% pentru

cheluieli neprevăzute.

- programul de control al calității lucrărilor de finisaje

- foarte folositor, mai ales beneficiarului (rar făcută)

- control al trasării c-ției

- izolații hidrofuge

- izolații termice

- tencuieli, placaje

- tâmplărie int/ext, învelitoare, terasă

- program de control al lucrărilor execuției elementelor de rezistență

- teren de fundare

- verificarea cotei de fundare

- verificarea trasării axelor

- verificarea axării fundațiilor

- verificarea armării pentru stâlpi

- verificarea aspect beton după decofrare

- verificarea recepție fundație

- verificarea armare stâlpi, centuri, placă planșeu

- verificarea golurilor pt instalații

- recepție structură din beton

* teoretic arhitectul n-ar trebui să meargă pe santier decât la trasare și apoi numai până la finisaje;

practic e mai bine să se verifice pentru a nu exista surprize iremediabile ulterior

Dacă arhitectul nu verifică etapele, riscă nevoia unui releveu la etapa de finisaje.


- 34 -

= >obligația prin lege la urmărirea de șantier< =

- neregulile se trec pe hârtie și se semnează de toată lumea (și apoi se ține la dosar pt siguranță)

- responsabilitatea este a celor 4 persoane, și nu a unei singure persoane

1. TRASAREA

- transpunerea proiectului la scara 1:1 pe teren cu ajutorul sistemului de axe. (prin trianghiulație sau

prin topometrist)

- extrem de importantă este amplasarea și menținerea reperelor pe teren pe tot timpul construcției

- e importantă stabilirea cotei ± 0.00 (pe un stâlp de curent etc)

Se dau echivalente ex: ± 0.00 = 99.76

din pl. topo

din pl. trasare

- se ia un perimetru perfect orizontal la înălțimea, H >= +1.00 m, deasupra cotei fixe +-0.00 a

ansamblului construit;

- se întinde sfoara şi sârma sub forma unui grid stabil de trasare, prin prinderea acestora de nişte capre

de trasare situate pe perimetru (caprele sunt de formă triunghiulare datorită structurii rigide pe care

triunghiul o conferă pe teren);

- în cazul unor clădiri mai complexe, partea cu capre de trasare poate fi doar un reper de început iar în

rest se i-au măsurători cu ajutorul unui laser 3D sau se montează direct pe şantier elemente

prefabricate.

- orice greșeală se perpetuează la toată clădirea

- arhitectul verifică - corectitudinea axelor pe caprele de trasare și cota ± 0.00

- dacă reperele sunt stabile;

2. FUNDAȚIE

- şi în acest moment trebuie să am reperele de trasare;

- la intersecţia punctelor trebuie să stabilesc pe verticală corespundenţa axelor, cu ajutorul unui fir cu

plumb/ unei greutati cu vârf ascuţit;

- se verifică prin sondaj dacă corespunde cu ce s-a aprobat, ceea ce înseamnă că ar trebui să fie

curaţenie pe şantier, deci vegetaţia trebuie îndepărtată;

- se materializează punctele de intersecţie prin: săpare directă; prin montarea unor scânduri ca şi cofraj

şi apoi săpare; sau prin săpare cu escavatorul.

- se stabilește lățimea de fundație pe axele stabilite pe caprele de trasare

ATENȚIE: există tendința de a considera elementele simetrice față de axe, dar nu sunt întotdeauna.

- pt economie, betonul se toarnă direct în pământ (săpat drept) cu marja de eroare de ± 5 cm.

- verificarea terenului înainte de turnare

- ultimii 10 cm în groapa fundației ar trebui săpat chiar înainte de turnare (ca să nu se adune mizerie

până la turnarea fundațiilor)

- turnarea unei șape de egalizare înainte de turnarea fundației

- stabilirea orizontalității de la fundații → obligatorie verificarea golurilor pentru instalații (teoretic

inginerul, practic arhitectul - dimensiuni, cotă de îngheț, cotă canal, poziționare)

- înainte de cofrarea elevației → materializarea axei pe fundația de beton → elevația nu se stabilește

de la marginea fundației din cauza marjei de eroare)

- din nou atenție la așezarea simetrică/asimetrică față de axe

- verificarea poziționării cofrajului elevațiilor pentru zidărie → înaintea armării.

- se verifică înălțimea de nivel → se verifică cota pe un reper fix pe teren, nu pe fundații.

- verificarea poziției stâlpilor/stâlpișorilor și eventualele goluri de instalații.

- înainte de turnare placă:- verificarea straturilor sub placă (grosime, materiale, etc)

- verificarea golurilor pt instalații


- 35 -

- -adâncimea de îngheţ

3. ELEVAŢIA

- după turnarea fundaţiei se toarnă elevaţia - cu cât se nivelează mai repede cu atât se micşorează mai

mult nivelul de toleranţă a materialului pe măsură ce înaintez.

- înainte de turnarea elevaţiei:

- se vor marca axele, pentru ca nu ulterior să se ia în considerare marginile groapei. Acestea se

marchează cu ajutorul unui fir cu pigment ce va lăsa urma pe primul strat de beton. Apoi se

poziţionează corect cofrajele de lemn.

- se verifică înălţimea de nivel, prin poziţionarea unor martori în momentul în care verific şi cofrajele.

- dupa primul rând de cărămidă sau de stâlpişori se vor îndepărta caprele.

- se verifică poziţia stâlpişorilor şi eventualele goluri de instalaţii, precum şi unde ies armăturile la

suprafaţă (deşi nu apare arhitectul ca responsabil în fazele determinante, e bine să verifice).

4. TURNAREA PLĂCII

- turnarea plăcii ca element structural care descarcă pe pământul reaşezat prin compactare

-o compactare corectă şi eficientă se face astfel: se pune un strat de 10 cm de pământ, se udă, se

compactă şi tot aşa până se ajunge la grosimea dorită.

-la sfârşitul acestui proces se fac verificări:

- se verifică stratul de pământ compactat;

- se verifică termoizolaţia şi celelalte straturi;

- se verfică armătura perimetrală.

5. ZIDĂRIE

- după finalizarea plăcii, materializarea axelor pe elevații (atenție simetrie sau nu)

- verificarea stâlpișorilor – eventualele corecții a armăturii dacă e posibil

- prin materializarea axelor se poate observa deplasarea stâlpişorilor, dacă este cazul şi replasarea lor

cu ancore chimice (acest lucru ar implica costuri mari şi de aceea se fac multiple verificări).

- demontarea caprelor de trasare după verificarea și cofrarea stâlpilor

- de aici zidurile servesc ca repere

- toate elementele care se folosesc ca repere trebuie executate cât mai precis pentru a evita erori

ulterioare

- verificarea zidăriei, stâlpilor, golurilor

- mentinerea curateniei in timpul executiei, pentru a vedea cum arata elementele

PROIECT DE ORGANIZARE A EXECUȚIEI POE

- realizat în colaborare cu un „practician”

- un proiect de flux tehnologic, în raport cu amplasamentul

- trebuie să cuprindă lucrările pregătitoare necesare unei bune execuții

conține:

- lista cu numele, semnături și calitatea proiectanților

- memoriu tehnic – lucrări provizorii ce se vor executa

– organizare incintă șantier

– amplasare materiale

– asigurare utilități

– asigurare materiale și echipamente

– accese și împrejmuire

– protecția muncii

- un plan – ca un plan de situație


- 36 -

– amplasamentul investiției și construcții provizorii necesare execuției investiției

6. BUIANDRUGI, CENTURI ŞI GRINZI

- se verifică dimensionarea cofrajelor pe şantier cu cerinţele din proiect, poziţia faţă de axă, precum şi

înălţimea faţă de placă.

- verificarea cofrajelor la - grinzi – față de axe, grinzi normale sau întoarse

- buiandrugi – înălțime, etc

- să se țină cont de înălțimea golurilor, plus finisaje (la pardoseală) pentru a rezulta golul dorit după

finisare

OBS: O dată turnate elementele de beton aşa rămân (nu mai pot fi schimbate).

-executantul ar trebui să işi asume corectitudinea detaliilor, iar arhitectul să anticipeze greşelile

(punctele în care ar putea apărea greşeli în execuţie).

-repararea greşelilor se poate face doar prin verificări de şantier, iar problemele se rezolvă prin

detaliere de proiect.

7. PLANŞEE

- înainte de tunarea planşeelor şi de poziţionarea armăturilor, se verifică din nou golurile şi dimensiunile

-planșee - verificarea corespondenței cofrajelor în raport cu planul

- poziția golurilor, decupaje!

- pentru aceasta este necesară curăţenia pe şantier, stipulată prin contract, pentru fiecare etapă de

lucru.

8. FINALIZARE CASA LA ROȘU

- șarpanta: - verific configuraţia ei, ca arhitect;

- verific îmbinările, ca inginer.

Lucrări de finisaj:

- este foarte important - construcţia să fie izolată/acoperită; lipsa unei hidroizolaţii poate aduce

probleme atunci când se montează centralele sau instalaţiile interioare;

- montarea unei centrale înainte de acoperiş se întâmplă rareori, atunci când cei de la centrale îşi vor

banii în timpul alocat iniţial (în cazul în care s-au depăşit termenele).

Procese umede:

- şape, tencuieli, etc. ;

- zidării de compartimentare;

- corelarea cu echipele de instalatori.

OBS: Înainte de procesele umede se montează instalaţiile termice şi electrice.

- se execută distribuirea de instalaţii ţinând cont de distribuirea de finisaje

- în distribuirea de instalaţii este importantă, distribuirea punctului de joncţiune; la acestea se verifică

aspectul, etanşeizarea şi distribuirea şapei prin următoarea metodă: la instalaţii se pun dopuri la capete

şi se măsoară şi testează, cu un manometru, la o presiune mult mai mare decât cea de lucru rezistenţa

acestora.

- se finalizează modelul pieselor de racord astfel încât momentul de racordare dintre prize, tocuri sau

alte elemente să calce perfect (terminarea finisajelor).

- de asemenea se corelează racordul la instalaţii cu piesele sanitare (racord vană, wc,încălzire, lavoar,

etc.).

-toate aceste procese se verifică şi trebuiesc menţionate pentru a nu apărea probleme ulterioare între

arhitect-beneficiar-specialităţi.


- 37 -

9. TÂMPLĂRIE ȘI PREFABRICATE

- se amplasează după lucrările umede;

- este foarte importantă corelarea cu cotele de finisaj;

- căptușelile ușilor sunt cele care finisează golul;

- odată montată, tâmplăria trebuie protejată;

- intabularea casei se face după amplasarea tâmplăriei (la un moment dat lumea se grăbea să pună

tamplăria și se nu se mai respecta ordinea lucrărilor)

- finisarea fațadei se face după montarea tâmplăriei, care e folosită ca reper;

- în cazul existenței unui termosistem, acesta se montează dupa montarea tâmplăriei pentru a-i asigura

continuitatea;

- dacă se dorește totuși montarea mai întâi a termosistemului, se folosește un toc fals, dar care costă

destul de mult;

- arhitectul trebuie să verifice respectarea tabloului de tâmplărie, poziționarea corectă și respectarea

înălțimilor de siguranță.

10. FINISAJE USCATE. INSTALAȚII

- se constituie din compartimentări, tencuieli uscate, șape uscate;

- acestea se realizează dupa montarea tâmplăriei;

- se montează elementele structurale, se plachează, se pun instalațiile, se închid pereții de

compartimentare, prize, doze etc;

- în această fază se fac racordurile la obiectele sanitare - instalatorii folosesc racorduri flexibile, dar

acestea au dezavantaje în exploatare;

- înainte de închiderea lucrărilor de instalații se face o verificare a aspectului, continuității, etanșeității, a

dimensiunilor rezultate ale golurilor, a poziției racordurilor în corespondență cu proiectul, se verifică

pereții de compartimentare.

11. HIDROIZOLAȚII INTERIOARE LA PEREȚI

- operațiile constau în hidroizolare pentru exfiltrații (băi), placare, apoi zugrăvire;

- este foarte importantă protejarea finisajelor deja montate;

- arhitectul verifică respectarea modelului de placare, a culorilor în corespondență cu proiectul.

12. MONTARE PRIZE, ÎNTRERUPĂTOARE, OBIECTE SANITARE, CORPURI DE ILIMINAT

- se face o verificare atentă a instalațiilor

13. EXECUȚIA PARDOSELILOR

- hidroizolații pentru exfiltrații - racordul la pereți;

- nu se mai folosesc membrane, ci hidroizolații pensulabile;

- se distruge în timpul montării altor elemente dacă este montată anterior;

- pardoselile de lemn se execută la final - în cazul parchetului, se poate executa și mai devreme, pentru

că la final se șlefuiește;

- dupa finalizarea pardoselilor, orice lucrare executată este în regim de reparație și costă; atenție să nu

se degradeze piesele deja executate.


- 38 -

FAZELE DETERMINANTE

- preluarea amplasamentului - executantul îl preia de la beneficiar

- este prezent arhitectul și topometristul;

- se recepționează trasare axelor - se verifică corectitudinea acestora în conformitate cu proiectul;

- izolații - hidrofuge - la nivelul fundațiilor;

- termice

- tencuieli, lucrări de placare;

- montarea tâmplăriei interioare și exterioare;

- recepționarea lucrărilor pentru învelitoare/terasă.

ASISTENȚA TEHNICĂ

- verificare curentă a calității, într-un program periodic;

- explicarea proiectului, oferirea soluțiilor în caz de remedieri minore;

- este necesară dispoziție de șantier pentru schimbarea tehnologiei de execuție - este dată de

executant pentru a-și crește porductivitatea și o cere proiectantului; această schimbare de tehnologie

nu trebuie să depășească bugetul alocat constucției;

- reproiectarea unor detalii se poate face de departamentul de proiectare al executantului sau de către

proiectantul principal, dar costurile reproiectării ar trebui suportate de executant (aceste lucruri se

stabilesc prin contracte).

RESPONSABILI PE PARCURSUL EXECUȚIEI

- proiectantul;

- dirigintele de șantier - din partea beneficiarului;

- responsabilul tehnic cu execuția - din partea constructorului.


- 39 -

C12. RECAPITULARE 06.01.2014

INTRODUCERE

FAZE DE PROIECTARE

CALITATEA ÎN C-ȚII

ARHITECTUL ȘEF DE PROIECT

TEMA DE PROIECTARE

METODE DE EVALUARE A COSTURILOR

AMPLASAMENTUL

FORMA CONSTRUCȚIEI

ARHITECTURA

STRUCTURA

INSTALAȚII

EXECUȚIE

Premize

Conștiința personală

Responsabilitatea socială

Garant al calității

Introducere – rolul și scopul proiectării. Cum ar trebui să abordăm proiectarea și decursul proiectării.

-scurta prezentare a cursului, care își propune să formuleze o schiță de răspuns la intrebări: cum ar

trebui să abordam proiectarea a.i. execuția să poată fi materializată în termenii propuși și să reușim să

reducem la minim surprizele neplăcute

Faza de proiectare – comparate cu etapele întocmirii unui proiect real.

-prezentare faze și rolul lor în cadrul proiectului (important de știut)

-compararea fazelor definite prin lege cu etapele proiectării unei clădiri simple

Bibliografie: Ordinul Ministerului de Finanțe și Lucrărilor Publice

Calitatea în c-ții – rolul

Conceptul de calitate: componentele acestui sistem

Fiecare element în parte, exemplificat și poziția lui într-un proiect.

Obligațiile părților

-înțelegerea rolului pozitiv al reglementărilor în domeniul calității

-conceptul de nivel minim de calitate

-componentele sistemului calității, exemplificare elemente și locul lor în proiectul propriu-zis

-obligațiile părților implicate în realizarea construcțiilor (investitori, proiectanți, executanți)

Bibliografie: Legea 10

Arhitectul ca șef de proiect– rolul și răspunderile. El este gestionarul banilor clientilor în primul rând

Tema de proiectare – scopul unei teme. Stabilirea datelor problemei, încă din primele faze

Necesitatea studiului înaintea întocmirii temei și luarea unor decizii

Date și modul elaborării ei, insistând pe studiul de caz.

-analiza scopului temei

-stabilirea datelor problemei din primele faze a.i. proiectarea să plece de la premise corecte

-necesitatea studiului înainte de luarea deciziilor

-datele minime pe care trebuie să le conțină tema

-felul în care poate fi abordată tema -evaluarea spațiilor necesare

Bibliografie: exercitarea dreptului de arhitect (îndrumător OAR)


- 40 -

Neufert

Metode de evaluarea costurilor

Evaluarea are o importanta sporita încă de la început

-importanta înca din primele faze ale intocmirii proiectukui

-> evaluarea corecta de la inceput duce la o desfasurare in bune conditii a procesului de poiectare

Amplasamentul

-analiza amplasamentului

-cum influențează hotărârile luate în cadrul proiectului

Forma construcției

-influența asupra costurilor de realizare

-raportarea S/P poate scădea sau crește costurile

Arhitectura

-specializările pe care le cunoaște arhitectura în cadrul proiectării complexe

-cunoștințele necesare fiecarei specializări

-domeniile specializate influențează concepția initială

Structura

-influența structurii de rezistență asupra imaginii, costurilor, functionalității

-tema de colaborare cu specialitățiile

Instalații

-sistemul de instalații și influența lui asupra imaginii clădirii

-tema de colaborare, prevenirea problemelor

-conținutul proiectului de instalații

Execuția

-etapele de execuție la o construcție simplă

-conceptul de toleranță

-probleme ce pot apărea

-surse bibliografice

-repsonsabilitatea arhitectului la partea scrisa a unui proiect->el întocmește aceasta parte

(memorii,caiete de sarcini, etc)

-conținutul părții scrise a unui proiect – anexa L50

-responsabilitatea arhitectului după ce clădirea este finalizată

-garantarea 10 ani a finisajelor

-structura de rezistență garantata pe viață

-studiu de prefezabilitate și de fezabilitate

-rolul arhitectului pe șantier și colaborarea cu dirigintele - trebuie să existe o colaborare între proiectant

executant și investitor

-cum putem estima durata unui proiect?

-realizarea proiectului în timp util – tariful de proiectare să acopere timpul

-datele legate de proiect trebuie stabilite contractual – date pe care le pot inspecta: termen de

predare, de plată, de finalizare a contractului

-relația cu colaboratorii

-planșele de la colaboratori nu se interpretează, se iau ca atare.

Date post:	22-May-2017
Category:	Documents
Upload:	prunici-ion
View:	244 times
Download:	5 times

Curs Proiectare Complexa 13 14

Documents