Curs Nr. 3 Tratamentul BI

7/16/2019 Curs Nr. 3 Tratamentul BI

http://slidepdf.com/reader/full/curs-nr-3-tratamentul-bi 1/98

TRATAMENTUL BOLILOR

INFECŢIOASE

Conf. Univ. Dr. Simona Claudia CAMBREA



TRATAMENTUL BOLILORINFECŢIOASE

Se realizeaza: în condiţii de izolare a bolnavuluifie în spital, fie la domiciliu,

conform prevederilor legislaţieisanitare în vigoare.

Spitalul, sau secţiile de boli

infecţioase îşi asigurăfuncţionalitatea prin: tehnicile aseptice,

izolarea bolnavului.



IZOLAREA BOLNAVILOR

Se face pe grupe de afecţiuni în funcţie de gradulde contagiozitate: boli aerogene: difterie, gripă, infecţiilemeningococice, stafilococice, streptococice, oreionul,rujeola, tuberculoza, etc.;

boli digestive: enterocolitele acute, toxiinfecţiialimentare, poliomielita, hepatita acută virală

epidemică, etc.;

boli diverse: antrax, encefalite, febra butonoasă,malaria, leptospiroza, tetanosul, trichineloza,meningita, etc.



TRATAMENTUL GENERALNESPECIFIC

Repausul la pat contribuie la creşterearezistenţei nespecifice lainfecţie prin reducereanecesarului de oxigen şi a nevoilor

nutritive ale organelor şiţesuturilor;

în unele boli (hepatite acutevirale, neuroviroze paralitice),reprezintă principala conduită

în lipsa tratamentuluietiologic. accelerează procesul devindecare prevenindcomplicaţiile, aşa cum seîntâmplă în bolile febrile scurte

(gripa, viroze respiratorii).



ÎNGRIJIRILE IGIENICE

spaţiului de spitalizare, a patului, rufăriei, amanoperelor terapeutice, precum şi regimul de „cruţarepsihică”, creează o atmosferă favorabilă vindecării.

igiena personală a bolnavuluiînsumează ceea ce

îndeobşte se cunoaşte sub titlul de „micile îngrijiri”, curol în evitarea suprainfecţiilor de spital, a escarelor dedecubit, a complicaţiilor bucale şi pulmonare adresate tegumentelor şi mucoaselor (spălare, îndepărtarea secreţiilor), gargarisme, schimbarea poziţiei în pat,

„micile îngrijiri” includ şi supravegherea excreţiilor(scaun, urină, spută, etc.), sunt fundamentale la: sugari si copiii mici bătrâni bolnavii cu infecţii grave (come, tetanos, poliomielită);.



TRATAMENTUL DIETETIC

Are o deosebită importanţă, mai ales în bolilefebrile; datorită consumului mărit de proteine(catabolism crescut), este necesar un spor de calorii(2.500-3.000 la adult), constând în principiu în:

hidratare corectă; aport suficient de calorii, în special glucide, pentru cruţareaproteinelor;

aport de proteine (lactate iniţial); aport de săruri minerale; aport de vitamine.

Regimurile se alcătuiesc în funcţie de: vârstă, boală, stadiul bolii situaţii speciale (ex.: diabet, comă, cortizon, diaree, hepatită).



TRATAMENTUL SIMPTOMATIC Se adresează combaterii:

febrei, prin antitermice (aminofenazonă,paracetamol, algocalmin) sau împachetări reci;

durerilor, prin antialgice (antinevralgic, algocalmin,etc.);

colicilor, prin antispastice (No-Spa, scobutil,papaverină, Gripe Baby Watter, etc.),

insomniei, agitaţiei, convulsiilorprin diazepam,fenobarbital, clordelazin, etc.;

greţurilor şi vărsăturilor, prin antiemetice(emetiral, metoclopramid, torecan: la copii:motiliumetc.);

constipaţiei, prin laxative, clisme evacuatorii.



TRATAMENTUL DE SUBSTITUŢIEŞI STIMULARE

Constă în administrarea:

vitaminelor,

gamaglobulinelor,

transfuziilor de sânge- anemii severe,

stimulării rezistenţei nespecifice.



Indicaţiile vitaminelorîn bolile infecţioase:

în situaţii de deficit (dietă săracă, intoleranţăgastrointestinală prelungită);în combaterea efectelor secundare ale terapieiantiinfecţioase (perturbarea echilibrului floreiintestinale prin antibioticele orale cu spectru larg -

deficit de vitamine B şi K;apariţia polinevritelorprincarenţa de vitamină B6 în tratamentele cu izoniazidă)în carenţe vitaminice anterioare (malnutriţie,alcoolism cronic, etc.)

În manifestările nervoase ale alcoolismului vitamina B1parenteral se administrează înaintea glucozei.Stări fiziologice şi patologice cu nevoi suplimentare devitamine (vitamina C în graviditate, hipertiroidism,activităţile în ţinuturile umede şi toride etc.).



ANTIINFLAMATORŞI ANTIALERGIC Are la bază folosirea în principal a hormonilorcorticosteroizi ce posedă în plus şi efecte antitoxice,acţionând asupra toxinelor microbiene.

Antialergice pot fi folosite urmatoarele preparate: Romergan, Nilfan, Feniramin,

Tavegyl, Peritol, Histadin, Claritine, Aerius, etc.,



INDICATIILECORTICOTERAPIEIIndicaţiile majore sunt: şocul infecţios şi cel anafilactic;

reacţii de tip Herxheimer;

forme hipertoxice de boală; complicaţii neurologice postinfecţioase, postvaccinale (antirabic,antivariolic);

precome, come;

laringite acute obstruante;

boli infecţioase ce survin pe fondul unor afecţiuni ce impuncorticoterapia (insuficienţa corticosuprarenală preexistentă,agranulocitoza, anemia aplastică, etc.).



INDICATIILECORTICOTERAPIEI

Indicaţiile selective sunt: encefalitele şi meningitele virale acute;

hepatitele acute virale cu debut sever, formepersistente sau colestatice;

formele severe de mononucleoză infecţioasă;

trichineloza;

formele severe de sepsis, sub acoperireantibiotică.



ANTIINFLAMATORIINESTEROIDIENESe pot utiliza substanţe nesteroidiene aparţinândurmătoarelor grupe farmacologice:salicilaţi - acidul acetilsalicilic (Aspirina);pirazolaţi- aminofenazonă;noraminofenazonă (Algocalmin, Novalgin);fenilbutazonă;indometacin;acidul mefenamic şi flufenamic;

ibuprofen - Brufen, Paduden, Motrin, etc.;DiclofenacDerivati de oxicam: Lornoxicam - Xefo.



IMUNOMODULATORIISunt substanţe ce modifică nespecific sistemulimun, fiind folosite pentru corectarea unor stăriimunopatologice fie prin stimularea sistemuluiimun, fie prin restabilirea homeostaziei imune.

Ele acţionează nespecific asupra activităţiifagocitare şi asupra imunităţii umorale şicelulare, prin variate mecanisme, având

numeroase aplicaţii în terapia bolilor infecţioase.



IMUNOSTIMULANTE cazeina sau laptele(sterilizat şi concentrat) în injecţiiintramusculare - proteinoterapie nespecifică;

adjuvanţi -compuşi de aluminiu(fosfat sau hidroxid),bentonita, etc., adăugaţi vaccinurilor în vederea creşteriiimunităţii;

produse bacteriene obţinute prin diverse procedee:Polidin, Omnadin, vaccin polimicrobian Delbet, Bronho- Vaxom, Bronhodin, Aerodin, vaccinul BCG şi vaccinul cuCorynebacterium parvum;

levamisol(Decaris);

interferoni.



IMUNOSUPRESIVE

o Folosite pentru corectarea unor stări imunopatologiceprovocate de anticorpi şi în special de autoanticorpi înbolile de autoîntreţinere sau de autoagresiune:o lupusul eritematos diseminat,o

sclerodermia,o hepatita cronică lupoidă,o glomerulonefrita poststreptococică,o encefalite demielinizante,o anemii autoimune de tip hemolitic,o

sindromul Guillain-Barre,o colita ulceroasă, etc.

o Aceste substanţe sunt indicate în inducţia toleranţeiimunologice şi supresiunea sensibilizării de tip

întârziat.



IMUNOSUPRESIVE - CLASIFICARE

antimetaboliţi – antagonişti ai acidului folic -metotrexat, aminopterina;

analogi ai purinelor– Purinethol (6-mercaptopurina) şiImuran (azatioprina);

analogi ai pirimidinelor – 5-fluorocitozina,arabinosilcitozina; substanţe alchilante – clorambucil (Leukeran),ciclofosfamida, tiofosfamida;

corticosteroizi;

alcaloizi din plante- colchicina, podofilina, alcaloizi din Vinca (vincristina, vinblastina); antibiotice - actinomicina D, puromycina, cloramfenicol; altele - daunomicina, serul antilimfocitar, cyclosporina A.



TRATAMENTUL CHIRURGICAL

În bolile infecţioase este indicat în:

rezolvarea infecţiilor locale şi regionale septice (incizie şidrenaj);

excizia chirurgicală a unor focare septice(focar tetanigen,

dentar, amigdalian);

tratamentul plăgilor septice, al perforaţiei intestinale

din febra tifoidă.



TRATAMENTUL SPECIFIC

Se bazează pe folosirea a două grupe de produsebiologice

seruri imune şi imunoglobuline;

vaccinuri şi anatoxine.



SERURILE IMUNE

Umane sau animale, conţin un titru ridicat de anticorpi specifici sunt administrate pe principiul că injectarea anticorpilor „gata formaţi”neutralizează imediat antigenele specifice circulante (scop curativ) saudetermină o imunizare pasivă (rol profilactic).

Pot fi:

omologe, obţinute din serul convalescenţilor de boli infecţioase sau prin

imunizări la voluntari - abandonate datorita riscului transmiterii hepatitei şi aaltor boli; heterologe, obţinute prin hiperimunizarea pe cai, iepuri, oi, în stare nativă(abandonate) sau purificate şi concentrate. În funcţie de anticorpii conţinuţideosebim:

seruri antitoxice - antidifteric, antitetanic, antibotulinic, antigangrenos,antiviperin;

seruri antibacteriene - anticărbunos; seruri mixte - antidizenteric, antiscarlatinos (scoase din uz); seruri antivirale - antirabic.

Indicaţiile majoreale serurilor imune sunt în:difterie, tetanos,botulism, gangrena gazoasă, unele cazuri de antrax.

Se administrează cu maximă urgenţă, chiar numai la suspiciune.



IMUNOGLOBULINELE Sunt produse biologice obţinute prin izolarea şiconcentrarea gamaglobulinelor din plasma sau seruluman.

Ele pot fi:normale „standard”, conţinând o mixtură deanticorpi de la donatori obişnuiţi ce au făcut boliimunizante şi imunizările uzuale;

specifice „hiperimune”, monovalente, conţinând untitru înalt de anticorpi specifici de la donatori

hiperimunizaţi printr-o infecţie recentă, vaccinare saurevaccinare.

Ele tind să înlocuiască serurile pentru că:nu dau accidente alergice de tipul şocului anafilactic;

pot fi injectate imediat într-un volum de zece ori mai redus;Imunizarea asivăestemaiîndelunatăde ânăladouă



INDICATII IMUNOGLOBULINEIndicaţiile curativeale imunoglobulinelor îşi găsesc aplicareaîn diverse deficienţe imunologice: agamaglobulinemia Burton (0,5 ml/kg corp la 3 săptămâni, toată viaţa); hipogamaglobulinemii fiziologice sau dobândite; imunodeficienţe, în special SIDA;

boli infecţioase severe; boala Kawasaki; purpura trombocitopenică idiopatică.

Indicaţiile specifice ale imunoglobulinelor sunt în bolile

specifice (rujeolă, tuse convulsivă, hepatită B, rabie, etc).

Tendinţa actuală este de a se obţine produse similare prin tehnicide inginerie genetică şi biologie moleculară, fără nici un risc detransmitere a vreunei boli umane.



VACCINURI ŞI ANATOXINE

Conţinantigene microbiene specifice inoculate în vederearealizării unei imunizări active, determinând organismulsă-şi producă anticorpi specifici, scopul fiind profilactic înprincipal şi mult mai puţin curativ (în infecţii prelungite,persistente, recidivante sau cu tendinţă la cronicizare, ca deexemplu: vacinul brucelos, tularemic, tific, stafilococic, gonococic,Delbet, etc.).

În acelaşi scop pot fi utilizate şi anatoxinele tetanice, difterice,stafilococice, vaccinurile polimicrobiene cu rol imunostimulantnespecific (BCG, Corynebacterium parvum, Bronhovaxom,

Aerodin, Symbioflor, Bronhodin, Polidin, etc.) şi în imunoterapiacancerului cu produse cu conţinut de celule ucigaşe (killer),activate de limfokine (interleukina 2), administrate în perfuziiprelungite.



TRATAMENTUL ETIOLOGIC(ANTIMICROBIAN) Antibioticele şi chimioterapiceleantimicrobiene reprezintă un grup de medicamentecapabile să distrugă sau să stânjeneascămultiplicarea unor anumite organisme patogene,

implicate etiologic în variate boli şi sindroameinfecţioase.

Aceste medicamente au acţiune antimicrobiană

specifică şi selectivă,în doze terapeutice ele nulezează celulele organismului gazdă (spredeosebire de antiseptice şi dezinfectante).



ANTISEPTICE -DEZINFECTANTE

Antisepticele şi dezinfectantele sunt substanţechimice cu acţiune toxică nespecifică şineselectivă asupra tuturor microorganismelor.

Ele nu acţionează prin interferenţa metabolică cucomponentele celulei microbiene, ci producalterarea directă a substanţei vii, fapt care ducela distrugerea celulei.

Dezinfectantele au acţiune bactericidă puternică,fiind folosite pentru decontaminarea mediuluiexterior.



ANTISEPTICE - DEZINFECTANTE

Antisepticele în concentraţii slabe (diluţii mari), -acţiunea antiinfecţioasă (efect bacteriostatic, dar fărăefect asupra celulei gazdei) în aplicări locale pe plăgi,tegumente sau mucoase inflamate.

Substanţele cu efect antiseptic:agenţii oxidanţi - apa oxigenată;derivaţi halogenaţi - cloramina, clorhexidina,

tinctura de iod;hexaclorofenul;fenoseptul;oxicianura de mercur;nitratul de argint.



ACŢIUNEA ANTIBACTERIANĂ

Poate fibactericidă saubacteriostatică. Efectul bactericidconstă în distrugerea bacteriilor; Efectul bacteriostaticîn oprirea multiplicării bacteriene.

Obţinerea la bolnav a unuia din cele două efectedepinde de 3 factori:a.modul de acţiune al antibioticuluiasuprametabolismului bacterian;

b. stadiul de dezvoltare a bacteriei (formevegetative, spori, faza de latenţă sau multiplicare,forme „L”, sferoplaşti, protoplaşti);c.concentraţia efectivă de antibioticrealizată lanivelul conflictului dintre bacterie şi organism.

Peni#i"ine natua"e



RIBOZOMI

- 30 S – ARN-m

- 50 S – ARN-t

SINTEZA PROTEINELOR

MEMBRANA CITOPLASMICĂ şi MEZOZOMI –enzime sau ste!"i #u !" $ita"

APARAT N%CLEAR

A&N – #!m!z!m 'e(in)t! a"in*!ma(iei +eneti#e

- aut!e,"i#ae

- 'i$iziune #e"u"a)

Antimit!ti#e

ise!*u"$ina

N!$!.i!#ina

A#i' na"i'i/i#

Ri*am,i#in)

BACTERICI&E

A#i' *!"ini#

A#i' *!"i#

A#i' ,aa-amin!-.enz!i#

PERETE CEL%LAR – !",!te#t! $ita"

BACTERIE

Peni#i"ine semisinteti#e

Ce*a"!s,!ine

Ci#"!seina

an#!mi#ina

Ba#ita#ina

Rista#etinaP!"imi/ina B

C!"istina

Tiati#ina

Am*!tei#ina B

NistatinaSte,t!mi#ina

Ne!mi#ina

1anami#ina

entami#ina

Pistinami#ina

C"!am*eni#!"

Teta#i#"ina

Eit!mi#ina

A"te ma#!"i'e

Lin#!mi#inaTimet!,im

Su"*ami'e

BACTERICI&

BACTERIOSTATICE

BACTERIOSTATICE

BACTERICI&E

Locul, modul şi felul (bactericid sau bacteriostatic) acţiunii

antibioticelor asupra bacteriei



AACŢIUNEA ANTIBIOTICELOR

Asupra bacteriei poate fi:o bactericidă prin substanţele care blochează sinteza:

o peretelui bacterian,o a membranei citoplasmice,o

a cromozomului microbian,o bacteriostatică prin antimicrobienele careinterferează cu:o sinteza proteică şio procesele metabolice a microorganismului incriminat.



Acţiune asupra peretelui celular- inhibătranspeptidaza rezultând un complex inactiv enzimă-peniciloil, care blochează sinteza glucopeptidelor:

penicilina G şi V;

oxacilina;ampicilina;carbenicilina;cefalosporine;monobactami;imipenem.



Acţiune asupra membranei citoplasmice

modifică bariera somatică a membranei:

polimixina B;colistina.cuplare stabilă cu sterolii membranei fungilor:

amfotericina B.

Ele au efect bactericid.



Acţiune de inhibare a sintezei proteinelor la nivelul ribozomilor

împiedicarea funcţiei ARN-m(30s):

streptomicina;gentamicina;tobramicina.

blocarea disocierii ARN-t de ribozomi:kanamicina;amikacina;neomicina.

Toate au efect bactericid în ambele faze - multiplicare şi repaus.

Interferarea legării de ribozomi a ARN-t„încărcat” - tetracicline, ce auefect bacteriostatic.

fixarea de ribozomi (50s) cu blocarea transferului aminoaciduluicătre ARN-tcloramfenicol;eritromicina;lincomicina.

Au efect bacteriostatic.



Acţiune de inhibare a sintezei acizilor nucleici

inhibarea ADN- polimerazei (inhibarea sintezei de ADN)novobiocina - bacteriostatic;

inhibarea ARN - polimerazei (inhibarea sintezei de ARN)rifampicina - bactericid;rifabutina.

inhibă încorporarea precursorilor în molecula ADN(timidina)griseofulvina;acidul nalidixic;

chinolone. Au efect bactericid.



BSTADIUL DE MULTIPLICARE ABACTERIEI

Este foarte importantă pentru acţiunea antibioticelor, ciclul demultiplicare a acestora parcurgând mai multe etape:

faza de lag - se caracterizează la începutprin diminuareanumărului germenilor care constituie inoculul şi princreşterea dimensiunilor germenilor microbieni viabili;

cantitatea inoculului este invers proporţională cu lungimeaperioadei de lag, ea fiind o funcţie liniară a logaritmuluinumărului de microorganisme prezente în inocul. Prezenţaantibioticelor în doze subbacteriostatice prelungesc faza de lag.

faza logaritmică (de creştere) - faza exponenţială, esteconcretizată printr-o reproducere constantă în carenumărulbacteriilor creşte în progresie geometrică. Rezistenţagermenilor la agenţii fizici, chimici (antiseptice) ca şi la agenţiibiologici (antibiotice, bacteriocine şi bacteriofage) este deosebită înfaza exponenţială.



faza de staţionare - în continuarea fazeiexponenţiale, constă încreşterea aritmeticăliniară, tradusă printr-oîncetinire a creşteriişi o prelungire a timpului unei generaţii.

Numărul germenilor rămâne practicconstant, cultura intrând în faza de creşterestaţionară, în care numărul bacteriilor care seînmulţesc este egal cu al celor care mor.

faza de declin - este faza de moartelogaritmicăîn care numărul germenilor morţidepăşeşte pe cel al celor vii.

BSTADIUL DE MULTIPLICARE ABACTERIEI



Folosirea unuiantibiotic bacteriostatic poate fi

suficientă pentru obţinerea vindecării în infecţiiuşoare sau medii şi în bolile ciclice, organismulcompletând acţiunea antibioticelor prin declanşareamecanismelor proprii de apărare antiinfecţioasă.

Mai frecvent folosite sunt:tetraciclinele,cloramfenicolul,

eritromicinasulfamidele.



Folosirea unuiantibiotic bactericidsau a unei asociaţii

bactericide este absolut necesară în următoarele situaţii: infecţii bacteriene severe (septicemii, bronhopneumonii,meningite);

infecţii bacteriene de focar, greu sterilizabile (endocardite,osteomielite, tromboflebite, tuberculoza);

infecţii cronice sau cu tendinţă la cronicizare (angiocolite,pielonefrite, etc.).

Antibioticele bactericide mai frecvent folosite aparţinurmătoarelor grupe: peniciline (G, V, oxacilina, carbenicilina, ampicilina),cefalosporine;

aminoglicozide (streptomicina, kanamicina, gentamicina, etc.). prin asocierea lor se obţine un efect sinergic bactericid.



SPECTRUL ANTIMICROBIAN

Reprezintă numărul mai mare sau mai micde germeni asupra căruia antibioticul estesigur activ, fiecare antibiotic având un anumitdomeniu de activitate.

Trebuie cunoscut spectrul iniţial precum şimodificările ulterioare.

Medicul terapeut trebuie să cunoascămicroorganismele patogene în ansamblu precumşi bolile şi sindroamele infecţioase în care acesteasunt implicate etiologic.



Spectrul îngust poate fi de tip:penicilinic - penicilina, eitromicina, lincomicine,care sunt active pe:bacilii grampozitivi,

cocii grampozitivi şi gramnegativi,spirochete,leptospire, etc;

streptomicinic - aminoglicozide ce acţionează pe:bacilii gramnegativi,cocii gramnegativi şi pozitivi.




Baciligrampozitivi

Coci grampozitivi şigramnegativi

Bacili gramnegativi

de tip penicilinic

de tip streptomicinic

larg (tetraciclină, cloramfenicol)




Spectrul largeste acoperit de tetracicline, cloramfenicol,active pe bacilii grampozitivi şi gramnegativi, cociigrampozitivi şi gramnegativi, spirochete, leptospire,rickettsii, chlamidii şi micoplasme.

În prezent s-au descoperit noi antibiotice cuspectru largşi ultralarg din familia betalactaminelor:ureidopenicilinele, tienamicine, cefalosporine de generaţia

a- III si a IV –a; carbapeneme.

Existăantibiotice uzualeşiantibiotice „de rezervă”, deexcepţie ca o alternativă pentru germenii de spital,multirezistenţi.




PRINCIPALELE MICROORGANISMEPATOGENE ŞI PRACTICA ANTIBIOTERAPIEI

Virusuri - rezistente la antibioticele şi chimioterapicele antibacteriene;Chlamidii, Rickettsii, Micoplasme - sensibile la antibioticelebacteriostatice cu spectru larg; rezistente la antibioticele bactericide;

Bacterii- bacilii grampozitivi - sensibili la peniciline şi antibioticele cu acelaşispectru;- bacilii gramnegativi - sensibili la aminoglicozide;- cocii grampozitivi şi gramnegativi - sensibili la peniciline,aminoglicozide şi antibioticele cu spectru larg;- spirochete, leptospire, vibrioni - peniciline şi tetracicline;- micobacterii - tuberculostatice;- germeni „de spital” (mutante rezistente) -antibiotice de rezervă şi deexcepţie;- fungi, protozoare, metazoare - sensibile la chimioterapice specifice,rezistente la antibioticele antibacteriene.



REZISTENTA LA ANTIBIOTICE



REZISTENŢA MICROBIANĂ FAŢĂDE ANTIBIOTICECapacitatea unor germeni patogeni de a supravieţui şi de a semultiplica în prezenţa antibioticelor, = „indiferenţi”, „toleranţi” laantibiotice.

Poate fi naturală (de specie) şi dobândită (prin mutante), ambelealcătuind rezistenţa absolută şi pseudorezistenţa sau falsa

rezistenţă, relativă, evidenţiată atunci când la bolnavul tratat nuse obţine efectul antimicrobian necesar lichidării infecţiei -echivalentul unui eşec.

Cauze: nerealizarea de concentraţii eficiente la sediul infecţieidin diversemotive (focare greu sterilizabile, pH nefavorabil, ţesuturi nevascularizate,bariere seroase),

o antibioticoterapie incorectă (antibiotice inadecvate etiologiei,subdozaj, neglijarea asanării focarelor septice, etc.);

rezistenţa relativă „in vivo” (de obicei temporară) datorată„persisterilor” germenilor cu metabolism redus, formelor „L” în pofidatratamentului bine condus;



REZISTENTA ANTIMICROBIANAExistă şi mecanisme biochimice de inducere arezistenţei la antibiotice, care constau în: producerea de enzime inactivatoare( penicilinaza stafilococului auriu;carbapenemaza);

scăderea permeabilităţii bacteriei pentruantibiotice la nivelul peretelui celular saumembranei citoplasmatice (sferoplaşti, protoplaşti,forme „L”);

elaborarea în exces sau producerea de enzimemodificate, care limitează sau anulează acţiuneaantibacteriană a antibioticelor, exercitată la nivelulenzimei respective;

creşterea sintezei de acid paraaminobenzoic,anulându-se acţiunea de inhibare competitivă asulfamidelor.



FARMACOCINETICA ANTIBIOTICELOR




Obiectivul terapiei antimicrobiene este realizarea unor concentraţiiactive la locul infecţiei.

Este în relaţie cu medicamentul utilizat şi cu particularităţileorganismului bolnav.

Biodisponibilitatea reprezintă timpul (după administrare)

şi proporţia (concentraţia) în care medicamentul ajunge încirculaţie pentru a-şi exercita efectul antibacterian scontat.

Absorbţia şi circulaţia antibioticelor în organism le diferenţiază în: neresorbabile, care realizează concentraţii înalte în intestin - absorbţie

nulă (neomicina, colistina, furazolidona, etc.; resorbabile, absorbţia lor depinzând de starea tractului digestiv, irigareaacestuia, motilitatea şi tranzitul intestinal. Ex: tetraciclina se absoarbe înproporţie de 70%; doxiciclina în proporţie de 90%; ampicilina (50%);amoxicilina (90%);penicilina V se absoarbe aproape integral prinmucoasa gastrică, dar numai pe stomacul gol.



Nivelul sanguin de antibiotic depinde de:proporţia absorbţiei intestinale (pentru cele deadministrare orală);

felul administrării parenterale, administrarea

intravenoasă realizând niveluri superioare celeiintramusculare;doza administrată, creşterea dozelor sporind nivelulsanguin.




Pentru menţinerea unui nivel sanguin constant, utilterapeutic, trebuie cunoscut timpul de înjumătăţire (T50, de„semiviaţă”) pentru fiecare substanţă antimicrobiană;

T50reprezintă intervalul (minute, ore sau zile) care se scurgede la obţinerea nivelului seric maxim atins în urma uneidoze de antibiotic, până la înjumătăţirea acestuia prinmetabolizare şi eliminare.

T50, orientează ritmul de administrare, adică intervaluldintre doze:

scurt - penicilinele acute - 4-6-8 ore; prelungit – aminoglicozide - 8-12 ore; lung, foarte lung - preparatele „depozit”.

În insuficienţele renale acute cu oligurie, T50 se prelungeşte,fiind necesară scăderea dozelor la antibioticele cu prag toxic.




Există „afinităţi” tisulare:lincomicina, clindamicina pentru ţesutul osos, motiv pentru care sunt eficienteîn otomastoidite, osteomielite;

spiramicina realizează concentraţii mari în placentă, motive pentru care areindicaţii în toxoplasmoză la gravide.

Concentraţia activă în diverse arii:căi biliare,căi urinare,LCR,cavităţi seroase,globul ocular,focare septice închise sau nevascularizate,este deosebită de nivelul sanguin, difuziunea având variaţii mari.




Antibiotice cuconcentraţie biliarăînaltă:ampicilina;

rifampicina;eritromicina;tetraciclina;cefamandola;

ceftriaxona.

Antibiotice cuconcentraţie urinarăefectivă:

sulfafurazol -Neoxazol;sulfametoxidiazina-Sulfametin;

cotrimoxazol;acid nalidixic;nitrofurantoina;

tetraciclinele;ampicilina.




Cloramfenicolul se elimină 90% inactivat prin bilă şiurină.

Antibiotice difuzabile în LCR:sulfamide;cotrimoxazol;izoniazida;rifampicina;

penicilina G;cloramfenicol;cefalosporine de generaţia a III-a si a IV-a;carbapenemi




REACTII ADVERSE ALE ANTIBIOTICELOR

REACŢIIADVERSEALE



a) fenomene de intoleranţă locală:în administrarea orală - inapetenţă, greţuri, uneori vărsături,câteva scaune diareice; excepţional s-au citat gastroduodeniteerozive sau ulcerohemoragice, mai ales la sulfamide

în administrarea intramusculară - dureri locale la injectareadozelor mari de penicilină,soluţia netrebuind să conţină >100.000 u.i./ml ser fiziologic (nu apă distilată sau glucoză);

forma sodică este de 5 ori mai puţin dureroasă decât cea potasică;administrarea Moldaminului este foarte dureroasă şi poatedetermina două accidente severe:dermatita livedoidă- sindromNicolau (introducerea într-o arteriolă fesieră - necroză), sausindromul Hoigne(introducerea într-o venulă - mici embolizăripulmonare-posibil letale!? cu particule insolubile de antibiotic);

în administrarea intravenoasă - flebitele prin iritaţie chimică;în plăgi - iritaţie, întârzierea cicatrizării;intrarahidian - supradozaj-encefalopatie convulsivantă,arahnoidită;

intraperitoneal - stop cardiorespirator;pe creier - în neurochirurgie - convulsii.

REACŢII ADVERSE ALE ANTIBIOTICELOR



b)toxicitate: Nefrotoxicitatea - aminoglicozide, vancomicina,cefaloridina pe rinichi indemni, şi tetraciclinele,cloramfenicolul, rifampicina, în insuficienţa renală (la dozemari şi în tratament discontinuu cu rifampicina s-au semnalat

cazuri grave de insuficienţa renală prin mecanisme imune). Ototoxicitatea - surditate sau sindroame vestibulare(tranzitorii sau definitive) -aminoglicozide;

Neurotoxicitatea - nevrite, polinevrite, encefalopatii -izoniazida, etambutol (nevrita optică, tulburări vizuale),

nitrofuranii, acidul nalidixic, sulfamidele, vancomicina,cloramfenicol, penicilina (doze mari); polinevrita dupăadministrarea de izoniazidă poate fi prevenită prinadministrarea de piridoxină vit. B6 40 mg/zi, iar acidulnalidixic nu trebuie administrat mai mult de 6 săptămâni;




hepatotoxicitatea - modificări ale valorilor testelorde citoliză (TGP), ictere colestatice (tranzitorii,persistente) sau ictere de „tip clorpromazinic” prinsensibilizare; apar dupăPAS, izoniazidă, rifampicină,acid nalididixic, nitrofurantoina, tetracicline„perimate”; frecvent asocierea cu izoniazidapotenţează apariţia icterului „rifampicinic” reversibilla micşorarea dozei sau suprimareatuberculostaticului;

medulotoxicitatea - prin mecanism toxic direct şiprin sensibilizare - induce agranulocitoză, anemieaplastică sau panmieloftizie (pancitopenie) -cloramfenicol, sulfamide, trimetoprim, etc.




c)sensibilizarea la antibiotice, alături detoxicitate reprezintă cel mai redutabil pericolal acestor medicamente;o Oricare poate determina reacţii, dar cu predilecţie

penicilina, streptomicina, cotrimoxazolul,ampicilina şi chimioterapicele urinare, datorităuzului îndelungat; impun şi o componentăindividuală, apărând la persoane „alergice” saucele care manipulează aceste substanţe.

o Se citează şi sensibilizarea încrucişată faţă deîntregul grup chimic (peniciline - penicilinesemisintetice - cefalosporine).




Manifestările clinice ale sensibilizării la antibioticesunt variate:febra medicamentoasă;urticarie;edem angioneurotic;boala serului;dermatita profesională de contact;

eritrodermii;fotosensibilizare;sindrom cutaneo-mucos Stevens-Johnson;sindrom Lyell;eritem nodos sau polimorf;conjunctivite şi rinite alergice;

astm bronşic;infiltrat fugace Loffler;fibroză pulmonară;lupoeritematoviscerită;vasculite;nefrite interstiţiale;

manifestări hematologice (eozinofilie, pancitopenie, etc.)




Manifestarea alergică de temut este şocul anafilactic,uneori letal.

Apare mai frecvent la penicilina G, dar şi la alte peniciline(meticilina, ampicilina, benzatinpenicilina, etc.), mai rar lastreptomicină, teoretic oricare antibiotic sau chimioterapic

putându-l declanşa.Faţă de numărul mare de tratamente cu antibiotice, reprezintăo manifestare extrem de rară (1/100.000) dar extrem de gravă,motiv pentru care prevenirea lui implică o serie de măsuri cucaracter general:

evitarea tratamentelor inutile (mai ales la persoane alergice); interzicerea aplicării locale de penicilină sau streptomicină (pomezi,paste, creme);

renunţarea la asocierea penicilină-streptomicină, care dubleazăriscul;

evitarea procainpenicilinei (Efitard), şocul putând apărea la procaină.




d) perturbări ecologice şi biologice:dismicrobismecandidoze (stomatite, vulvovaginite);enterocolita stafilococică;

colita mucomembranoasă după clindamicină.hospitalism - dezvoltarea rezistenţei microbiene;infecţii supraadăugate;modificarea agentului infecţios;

mascarea unor boli;infecţii nosocomiale.




e) perturbarea gravidităţii şi embriopatii: pătrundereaantibioticelor în circulaţia fetală şi în lichidul amniotic se faceîn concentraţii terapeutice de 50-80% faţă de titrul sanguinmatern.

Pot fi administrate la gravide: penicilina, carbenicilina, cefalosporine, lincomicina,

eritromicina. Îninfecţiile urinarefoarte frecvente la gravide, sunt utilizate: ampicilina şi cefalosporinele.

Izoniazida, etambutolul, etionamida şi PAS pot fi utilizate deasemenea.


REACŢIIADVERSEALE



f)concentratrea antibioticelor în laptele matern: realizează o concentraţie ridicată, egală sau superioarăcelei serice: eritromicina şi celelalte macrolide,tetraciclinele, sulfamidele, metronidazolul;

realizează o concentraţie moderată, sub nivelul seric:

penicilinele şi cefalosporinele, aminoglicozidele şipolipeptidele ciclice, cloramfenicolul, lincomicina,cotrimoxazolul, acidul nalidixic, antimalaricele.

Următoarele antibioticesunt contraindicatela mamacare alăptează (dacă nu pot fi excluse se încetează

alăptarea): tetraciclinele, cloramfenicolul, sulfamidele, acidul nalidixic(risc de anemie hemolitică),

metronidazolul.




g)alte reacţii adversebacterioliza brutală, în lues, febră tifoidă, bruceloză,leptospiroză, meningite purulente, septicemii - subforma fenomenului Herxheimer;

interferenţa imunităţii postinfecţioase - cu frânareaimunităţii specifice prin tratament precoce,favorizează recăderi, reinfecţii şi uneori cronicizarea(febra tifoidă, scarlatina, pielonefritele);

dismetabolisme şi avitaminoze.




h) interferenţe medicamentoase:penicilinele în soluţii cu pH prea acid sau prea alcalin(soluţii acide, glucoză, bicarbonat, dextran, heparină)îşi pierd activitatea în câteva ore;

gentamicina sulfat este incompatibilă cu carbenicilinasodică;

hemisuccinatul de hidrocortizon nu trebuieadministrat împreună cu hemisuccinatul decloramfenicol, cu kanamicina sulfat;

soluţiile de aminoacizi sunt incompatibile cu multeantibiotice;

introducerea intravenoasă - se va face în perfuziiscurte, introducând separat fiecare antibiotic.




PRINCIPALELE CLASE DE ANTIBIOTICE



PENICILINE Penicilina G cristalină- de uz parenteral; după şase decenii deutilizare, este activă asupra: streptococilor betahemolitici de grup A, pneumococilor, streptococului viridans; stafilococilor albi şi aurii nesecretori de penicilinază; cocilor grampozitivi anaerobi; neiseriilor;

bacililor cărbunoşi; corinebacteriilor; spirochetelor, leptospirelor; actinomicetelor.Se foloseşte în monoterapie sau asocierea sinergică cu aminoglicozide.Rămâne de primă alegere în: angine streptococice, erizipel, scarlatină,

pneumonia pneumococică, otite şi sinuzite, antrax, difterie, sifilis,leptospiroze, actinomicoze.

În doze mari este folosită în tratamentul meningitelor purulente(meningococice, pneumococice), în asociere cu aminoglicozide găsindu-şiaplicarea în tratamentul endocarditelor şi septicemiilor streptococicesau stafilococice.



În traumatologie este folosită împreună cu serul şivaccinul specific în profilaxia tetanosului. Nu va fi folosită în infecţiile stafilococice cu tulpini „de spital”. Procainpenicilina (Efitard) şi benzatinpenicilina

(Moldamin) au indicaţii limitate în profilaxia şi tratamentul

infecţiilor streptococice şi în venerologie. Penicilina V - antiacidă de uz oral, cu administrarecomodă, preţ de cost scăzut.

Neîncrederea în eficacitatea ei se anulează prin

respectarea a 3 condiţii: administrarea în doze duble faţă de penicilina G; administrarea strictă pe stomacul gol cu o oră înainte demasă;

respectarea intervalelor dintre doze.

PENICILINE

PENICILINESEMISINTETICE



PENICILINE SEMISINTETICE - ANTIPENICILINAZICE

Meticilina- scoasă din uz;

Izoxazolilpenicilinele -oxacilina, cloxacilina,dicloxacilina,

având ca indicaţie majoră (aproape exclusivă), infecţiilesevere (sigure sau presupuse) cu stafilococipenicilinorezistenţi, producători de penicilinază;

pe germenii penicilinosensibili are o activitate bactericidă de4 ori mai slabă ca penicilina G, deci este o eroare folosirea eiîn astfel de situaţii.

În infecţiile grave, asocierea cu un aminoglicozid (oxacilina +gentamicina), acţionează sinergic.

PENICILINE SEMISINTETICE -



Ampicilina şi alte aminopeniciline

reprezintă un grup de peniciline cu spectru lărgit, faţă de penicilina G, activă pe unii dintre bacilii gramnegativi aerobi (enterococpenicilinorezistent, hemofili, shigele, bacilii tifici, salmonele, colibacili,proteus, klebsiella, etc.

se citează rezistenţa stafilococilor secretori de penicilinază, a piocianicului şia unor enterobacterii la ampicilină.

realizează o concentraţie biliară „înaltă” (antibiotic „biliar”) şiconcentrează mai bine în LCR şi parenchimul renal decât penicilina.

este foartebine suportată de sugar, copilul micşifemeile însărcinate. Indicaţiile ampicilinei sunt:dizenteria, febra tifoidă, leptospiroza,

angiocolite, infecţii urinare, meningite, pneumonii, endocardite,septicemii,etc. contraindicaţia majoră este reprezentată de infecţiile cu germeni de spital. s-au sintetizat compuşi de tipul esterilor şi derivaţilor lor - amoxicilina(Amoxyl) de administrare orală (capsule, sirop, injectabil) cubiodisponibilitate superioară, absorbţia intestinală este completă.

ANTIPENICILINAZICE





Carbenicilina(Pyopen), are spectrul de acţiune alampicilinei la care se adaugă acţiunea pe piocianic,proteus, enterobacter;se asociază sinergic cu gentamicina.Rămâne ca indicaţie majoră în infecţiile cu piocianic, dozele

eficiente la adult fiind foarte mari 10-30 g/zi. Au fost obţinute şi preparate orale sau parenterale noi:carindacilina (Geopen) şi carfenicilina (Uticilin).

Ureidopenicilinele, clasă superioară de peniciline

din care amintim: azlocilina (Securopen), mezlocilina(Baypen).




Monobactam - Aztreonam - acţioneazăaproape exclusiv asupra germenilorgramnegativi.

Inhibitori de betalactamază - acidulclavulanic şi sulbactamul;asocierea amoxicilină cu clavulanat de potasiu(Augmentin) activă şi pe gonococii rezistenţi la peniciline;

asociereaticarcilină cu clavulanat de potasiu(Timentin),este activă şi pe piocianic.

Asocierea ampicilină cu sulbactam (Unasyn) are deasemenea indicaţii în patologia actuală.




CARBAPENEMII

2 Dau posibilitatea unei monoterapii în infecţii cugermeni plurirezistenţi (septicemii cu puncte de plecareenteric, genital, avorturi septice, ulcere de decubit).

2 Pătrunde bine în ţesuturile şi fluidele organismului-amigdale, sinusul maxilar, corticala şi medulararenală, lichidul prostatic, endometru, meninge etc.

Imipenem - tienam, reprezintă un grup de peniciline cuspectru ultralarg similar cefalosporinelor de generaţia a III-a;activitatea sa creşte prin asociere cu cilastatina 1:1 acţionează pe germenii grampozitivi, pe 90% din enterococi şi

stafilococii rezistenţi, germeni gramnegativi şi germeni anaerobi. Ertapenem –germeni gram negativi rezistenti Meropenem –in tratamentul meningitelor cu Pneumococrezistent, infectii severe, sepsis

Doripenem



CEFALOSPORINE

o Sunt antibiotice din marea familie a betalactaminelor, cu acţiunebactericidă şi prag toxic redus;

o Dau sensibilizare încrucişată de grup şi uneori (2-10%) şi cupenicilinele.

o Au spectru larg, iar cele de generaţia a III-a, ultralarg, incluzând

piocianicul şi Bacteroides fragilis,singurul germen cumutante rezistente fiind enterococul.

Fac parte din patru generaţii: a I-a - cefalotina - Keflin;

-cefapirina - Cefatrexyl; a II-a- cefamandola - Kefadol;

- cefuroxima - Zinacef, Zinnat;

- cefamicinele (provin din actinomicete, nu din fungi);

- cefoxitina;



a III-a- cefoperazona - Cefobid;

- cefotaxima - Claforan;- moxalactam, latamoxef - cea mai activă;- ceftriaxona - Rocephin;

- ceftazidima - Fortum.Ultimele trei enumerate, sunt utile în meningitele purulente alecopilului mic şi sugarului.

a IV-a

-cefepima

- cefpiroma- cefpiramida- cefclidina- cefozopranul

CEFALOSPORINE



Reacţiile adverse sunt relativ rare (5%).Indicaţii:

înlocuirea asocierilor de antibiotice în scopulrealizării monoterapiei;

înlocuirea aminoglicozidelor (toxice) în infecţiile cubacili gramnegativi;

meningitele cu bacili gramnegativi.Indicaţii de linia a II-a

osteoartrite septice;endocardite cu germeni gramnegativi;

Infecţii la imunodeprimaţi.

CEFALOSPORINE – INDICATII

ANTIBIOTICE DE ÎNLOCUIRE A



PENICILINELORIndicate în stări de sensibilizare sau în infecţii cu stafilococi

penicilinorezistenţi:macrolide: eritromicina; propionil-orală; lactobionat - parenterală - flebitechimice;

spiramicina - Rovamycine.

Sunt antibiotice de elecţie în infecţiile cu micoplasme, Legionellapneumophylla, având o bună penetrare otică, sinusală şi în secreţiilebronşice.

lincosamide: lincomicina şi clindamicina (orale şi parenterale) au activitatesuperioară eritomicinei pe stafilococii rezistenţi şi pe Bacteroides

fragilis; lincomicina are o bună penetrare osoasă, fiind utilă în tratamentulotomastoiditelor, artritelor septice.

lincomicina are o reacţie adversă de temut - enterocolitamucomembranoasă determinată de Clostridium difficile.

Clindamicina s-a dovedit deosebit de utilă în infecţiile cu anaerobi.

ANTIBIOTICEDEÎNLOCUIREA



rifampicina este un tuberculostatic major şi un antistafilococic „de rezervă” foartebun (mai ales la copii), în infecţiile cu B. fragilis fiind mai activă decâteritromicina;

în monoterapie scurtă este utilizată în profilaxia infecţiilor cu

meningococ, H. influenzae, sterilizarea purtătorilor nazali de stafilococ; are indicaţii şi în legioneloză, trahom, bruceloză. din acelaşi grup mai fac parte rifamicina şi rifabutina utilizate întratamentul micobacteriozelor atipice din SIDA.

glucopeptide vancomicina, teicoplanina, reprezintă antibiotice antistafilococice

„de excepţie”, de primă alegere în cadrul stafilocociilor de spital,determinate de stafilococi meticilinorezistenţi.

Sunt indicate în tratamentul endocarditelor enterococice, a grefelorseptice valvulare în chirurgia cardiacă, enterocolita mucomembranoasăcu C. difficile sau enterocolita postantibiotice cu stafilococ.

ANTIBIOTICE DE ÎNLOCUIRE APENICILINELOR



AMINOGLICOZIDE

Categorie importantă de antibiotice structuratăpe trei generaţii:

primele două sunt de biosinteză

cea de a treia de semisinteză.



Dingeneraţia I-afac parte:streptomicina;neomicinele, ambele de uz exclusiv local;kanamicina, din ce în ce mai rar folosită;

spectinomicina – Trobicin - utilizată în tratamentulgonoreei cu tulpini rezistente, în doză unică de 2g/zi laadult.Generaţia a II-aeste constituită din:gentamicină - cel mai des folosit (în septicemii,endocardite, infecţii cu bacili gramnegativi, inclusivpiocianic;

tobramicina;sisomicina, ambele mai eficiente pe enterobacteriacee.

AMINOGLICOZIDE



Dingeneraţia a III-afac parte:amikacina;netilmicina;dibekacina, au spectru mult mai larg incluzândProvidencia, Serratia, Nocardia, etc.

Au toxicitate mai redusă decât gentamicina având în plusurmătoareleavantaje: realizează niveluri serice bune; eliminare renala activă; concentrare biliară eficientă; sinergie excelentă cu betalactaminele; toxicitate mult mai redusă; sensibilizare rară; utilizarea lor este preferabilă la bolnavii cuinsuficienţă renală acută sau cronică şi la nou-născuţi.

AMINOGLICOZIDE



Au şi o serie dedezavantaje:sunt inactive pe anaerobi;difuziune slabă în LCR, motiv pentru care seadministrează intrarahidian, 5-10 mg la adult sau 1

mg/an vârstă la copil;nu sunt active în abcese şi osteoartrite;riscul toxic impune monitorizare.

Se asociază cu betalactaminele şi metronidazolulîn infecţii grave, şi cu cloramfenicol în infecţiimixte cu bacili gramnegativi, aerobi şi anaerobi.

AMINOGLICOZIDE



POLIPEPTIDE

colistina– Colimycine - utilizată în asociere însepsis cu gramnegativi;

polimixina B, orală - de utilizare restrânsă, cea

de uz parenteral fiind exclusă; fosfomicina - antibiotic cu spectru foarte largacţionând pe: cocii grampozitivi, în special stafilococi, mai ales cei

rezistenţi la meticilină, bacilii gramnegativi; are indicaţii în infecţii urinare, infecţii generale cugermeni sensibili, şi în special infecţiile cu stafilocociirezistenţi la meticilină.



TETRACICLINELE

Utilizate destul de mult până în prezent; Au indicaţii mult mai restrânse;

Limitate la infecţiile cu chlamidii, rickettsii,micoplasme, shigelle, vibrioni, etc.

În prezent se utilizează tetraciclinele orale,minociclina şi doxiciclina.



CLORAMFENICOLUL

o Are spectru larg dar şi reacţii adverse redutabile,cea mai gravă fiind deprimarea ireversibilă ahematopoiezei.

o Este ieftin, uşor de administrat, pătrundeexcelent în LCR; rămâne antibiotic de elecţie înfebra tifoidă, infecţiile cu anaerobi (sporulaţi,nesporulaţi), febra butonoasă.

o Poate fi utilizat în asociere cu un aminoglicozidsau cotrimoxazol.



SULFAMIDELEPuţine rămase în uz, majoritatea fiind depăşite; cele cu

acţiune generală: sulfadiazina, sulfametazona,

Cele cu acţiune urinară: sulfizoxazol - Neoxazol cu acţiune acută;

sulfametoxidiazina - Sulfametin; sulfametoxazol, preparate semidepozit;

Sulformetoxina - Fanasil, preparat depozit, care împreună cupirimetamina este asociat în produsul Fansidar, utilizat întratamentul malariei.

Există şi sulfamide cu acţiune intestinală -salazosulfapiridina - Salazopyrin, utilizată întratamentul rectocolitei ulcerohemoragice,

Unele active pe anumite micobacterii-sulfone – Dapsona -utilizată în tratamentul leprei.



COTRIMOXAZOL

o Rezultat din asociereatrimetoprim+sulfametoxazol, cu denumiricomerciale ca: Tagremin, Biseptol, Septrin,Sumetrolin, etc.

o Este indicat în infecţii sistemice cu baciligramnegativi (în asociere cu aminoglicozide),precum şi în infecţii ORL, respiratorii, urinare,

boli diareice acute, meningite.

o Forma de administrare parenterală îl face util înterapia meningitelor grave comatoase şi a

septicemiilor.



METRONIDAZOL

o

Este primul derivat nitroimidazolic; este util ca şichimioterapic antiparazitar activ pe Trichomonas,Entamoeba hystolitica, Giardia lamblia.

o

Are de asemenea efecte bactericide pe bacilii anaerobigrampozitivi şi negativi.

o Sunt comercializaţi şi derivaţi: tinidazol (Fasigyn) şiornidazol (Tiberal), ce au o mai bună toleranţă.

o Utilizarea lor este aproape obligatorie în infecţiilegenitale şi obstetricale, în septicemiile cu punct deplecare uterin (B. fragilis).



QUINOLONEReprezintă un grup relativ nou de substanţeantimicrobiene, având ca exponent iniţial acidulnalidixic, de la care ulterior s-au sintetizat patrugeneraţii:

a I-a - acidul nalidixic

Negram - utilizat în infecţii urinare, dizenteria bacteriană, etc. acidul pipemidinic - , acidul piromidinic şi alţii

a II-a- acidul oxolinic, ciprofloxacina - Ciprofloxacin, Ciprinol, etc. ofloxacina - Tarivid; norfloxacina - Nolicin, Urospes, etc. pefloxacina - Peflacine. enoxacin - Enroxil;



QUINOLONE

a III-a- fluorchinolone - bactericide, de uz sistemic cuspectru ultralarg inclusiv pe germenii de spital; Levofloxacina - Tavanic Grepafloxacina – Raxar Sparfloxacina - Zagam

a IV-a – au actiune asupra DNA-gyrazei sitopoizomerazei; incetinesc aparitia rezistentei Gatifloxacina - Zigat Moxifloxacina – Avelox Trovafloxacina - Trovan

Sunt de administrare orală, sau parenterală, semidepozit(administrare la 12 ore), pătrund bine în urină, bilă, LCR.

Au ca mecanism de acţiune inhibarea girazei.Sunt inactive pe germenii anaerobi.



PRINCIPALELEL ANTIVIRALE

D.C.I. Denumire comercială Indicaţii Doză Reacţii adverse



AmantadinaRimantadina

Viregyt Profilaxia gripei A 100mgx2/zi Reacţii adverse

Metisazona Marboran Infecţii cu virusuri Pox. Profilaxia variolei

3g/zi oral (40mg/kgc/zi) Tulburări digestive

Idoxiuridina

IDU

Iduviran Herpes simplex

Keratita herpeticăEncefalita herpetică

-topic: instilaţii oculare

-i.v.: encefalita

!!Depăşit în administrare

i.v.

Vidarabină

(Adeninarabinozid

a sau ARA-A)

Vidarabin -local: -keratita herpetică

-general: -encefalita

herpetică, herpesgeneralizat, herpes zosterforme severe

-instilaţii oculare

-10-15 mg/kgc/zi i.v.

Ribavirină Virazole In vitro- activă faţă de 7U ARN, 10U ARN-herpes sipmlex, zoster,

viroze respiratorii, rujeolă.

Adulţi 600-800mg/ziCopii 10mg/kgc/zi

Oral cps 100mg

AnemieToleranţă bună

Aciclovir Zovirax -Herpex 1,2 Varicelă, zoster, HAV-B

-profilactic herpesul

recidivant

Oral 200mgx5/zi /adulti.v. 5mg/kgc

Toleranţă bunăi.v. !!! afecţiuni renale

pasagere

Oseltamivir Tamifluu Gripa Oral 75mg x 2/zi

Interferonii:-α

-β-γ

IntronRoferon

WellferonFibleferonPegIntron

HAV- B,C acută şi cronică,Keratita herpetică

Viroze respiratorii

1-10 milioane unităţi/24ore

Febră, anorexie, cefalee,somnolenţă, letargie,

leucopenie



MEDICATIA ANTIRETROVIRALA

IN INFECTIA HIV-SIDA

Denumire comunăi t ţi lă

Denumirecomercial Producător

Data aprobăriide către



internaţionalăcomercial

ăProducător de către

FDA

Zidovudina (AZT, ZDV) Retrovir GlaxoSmithKline Martie 1987

Didanoina (dd!) Videx "ri#tol M$er#%S&ui'' tom'rie 1991

Zalita'ina (dd*) Hivid +oman%-a .ohe !unie 199/

Stavudina (d0T) Zerit "ri#tol M$er#%S&ui'' !unie 1990

-amivudina (T*) Epivir GlaxoSmithKline 2oiem'rie 1993

Sa&uinavir (S4V%h5) Invirase +oman%-a .ohe Deem'rie 1993

.itonavir (.TV) Norvir A''ott -a'oratorie# Martie 1996

!ndinavir (!DV) Crixivan Mer *o, !n Martie 1996

2evira:ina (2V;) Viramune "oehrin5er !n5elheim !unie 1996

2el<navir (2=V) Viracept A5ouron

;harmaeutial#Martie 1997

Delavirdina (D-V) Rescriptor ;harmaia >:?ohn A:rilie 1997

Zidovudina@-amivudina(AZT@T*)

Combivir GlaxoSmithKline Se:tem'rie 1997

Sa&uinavir (S4V%#5) Fortovase +oman%-a .ohe 2oiem'rie 1997

Baviren (=V) Sustiva

Stocrin

Du;ont;harmaeutial#

Mer *o !n

Se:tem'rie1998



Mer *o, !n

A'aavir (A"*) Ziagen GlaxoSmithKline =e'ruarie 1999

Am:renavir (A;V) Agenerase GlaxoSmithKline A:rilie 1999

-o:inavir@ritonavir(-;[email protected])

Kaletra A''ott Se:tem'rie/CCC

Zidovudina@-amivudina@A'aavir (AZT@T*@A"*)

Triivir GlaxoSmithKline !anuarie /CC1

TenoBovir (T=V) Viread Gilead tom'rie /CC1

nBuvirtide (T/C) Fueon .ohe % Trimeri# Martie /CC

Ataanavir (ATV) Re!ata "ri#tol M$er#%S&ui'' !unie /CC

mtriita'ina (=T*) Emtriva Gilead !ulie /CC

=o#am:renavir (=;V) "exiva GlaxoSmithKline tom'rie /CC

mtriita'ina @TenoBovir(=T*@T=V)

Truvada Gilead Au5u#t /CC0

A'aavir @ -amivudina(A"* @T*)

Epicom# Kivexa

GlaxoSmithKline Au5u#t /CC0

Ti:ranavir (T;V) Aptivus "oehrin5er !n5elheim !unie /CC3

Darunavir (D.V) $reista ohn#onohn#on une /CC6



Baviren@mtriita'ina@ TenoBovir

Atri:la !ulie /CC6

.alte5ravir (.A-) !##entre## Mer *o, !n tom'rie /CC7

Maraviro (M.V) *el#entr$ GlaxoSmithKline A:rilie /CC7

travirina (TV) !ntelene Ti'ote !anuarie /CC8

.il:ivirine@mtriita'ine@ TenoBovir

*om:lera@vi:lera

Au5u#t /C11

.il:ivirina (.;V) durant Ti'ote Ma$ /C11

lvite5ravir (VG) Stri'ild Gilead Siene# Au5u#t /C1/

Dolute5ravir (DTG) Tivia$ GlaxoSmithKline =e'ruarie /C1

MEDICATIAHEPATITACRONICAB



MEDICATIA HEPATITA CRONICA B



MEDICATIA HEPATITA CRONICA C

Nr.Crt.

Substanta de baza Denumirecomerciala

1 Pegylated interferon (alfa-2a or

alfa-2b)

Pegasys

2 Ribavirin Copegus

3 Boceprevir Victrelis

4 Telaprevir Incivo

5 Simeprevir Olysio

6 Sofosbuvir Sovaldi

7 Daclatasvir Dalina

8 Asunaprevir Sunve:ra

9 BMS-791325



ANTIBIOTICOTERAPIA ?!

Date post:	05-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	libu-cristiana
View:	100 times
Download:	0 times

Curs Nr. 3 Tratamentul BI

Documents