Conf. Dr. Laura Gheucă Solovăstru

Pielea:

înveliş membranos conjunctivo-epitelial

acoperă întreaga suprafaţă a corpului

se continuă cu semimucoasele şi mucoasele cavităţilor

naturale

Aspectul macroscopic variază în funcţie de:

• regiunea topografică

• vârstă

• sex

• rasă

suprafaţa cutanată - 1,5 – 1,8 m2 la un adult de talie

medie

fiecare segment al corpului = procent din suprafaţa

cutanată → regula “multiplului lui 9” a lui Wallace:

▪ 9% - fiecare membru superior

▪ 18% - fiecare membru inferior

▪ 36% - trunchi

▪ 9% - cap şi gât

▪ 1% - organele genitale.

Variază cu regiunea anatomică, sexul, vârsta:

pielea palmelor şi tălpilor – până la 5 mm

la nivelul pleoapelor şi prepuţului - doar 0,2-0,5 mm

copii, bătrâni şi femei - mai subţire.

Greutatea pielii

aproximativ 1/15 din greutatea totală a corpului - 4-5 kg

la adult

împreună cu hipodermul - 20 kg.

Culoarea normală a pielii depinde de:

dispersia luminii prin epidermul keratinizat

cantitatea de melanină produsă de melanocite şi diferenţele legate de proprietăţile şi numărul melanosomilor

vascularizaţia dermului şi concentraţia sângelui în oxihemoglobină şi hemoglobină redusă

cantitatea de caroten din stratul cornos şi hipoderm.

Variaţii funcţie de rasă, sex, vârstă, regiune topografică:

rasele umane – denumite după culoarea pielii

microscopie electronică - melanosomii din pielea neagră

sunt mai mari şi mai dispersaţi decât cei din pielea albă

la rasa albă , femeile şi copiii – piele mai deschisă la

culoare

anumite zone topografice (areole mamare, perineu,

părţile descoperite) - mai închisă.

Melanina absoarbe UV cu lungime scurtă de undă

→ protejează epidermul inferior şi dermul de

efectul cumulativ al acestora.

În funcţie de arealul geografic: în zone însorite

pielea este mai închisă la culoare.

Suprafaţa pielii NU este perfect netedă:

Proeminenţe

Depresiuni sau şanţuri

Orificiile cutanate sau porii

tranzitorii - datorate contracţiei muşchilor arectori ai părului.

permanente - produse de marile pliuri de flexie, de pliurile secundare (reprezentând liniile de tensiune elastică cutanată) şi de crestele papilare.

Aspectul crestelor de suprafaţă rezultă din configuraţia papilelor dermice şi a prelungirilor interpapilare epidermice, din aranjamentul benzilor de colagen dermic şi din tracţiunea muşchilor, având ca rezultat contractura fasciei.

Aceste creste realizează la nivelul palmelor şi tălpilor o „gravură” specifică fiecărui individ, purtând denumirea de dermatoglife.

Studiul dermatoglifelor permite identificarea fiecărei persoane, ca şi detectarea unor anomalii genetice (Sindromul Down) şi defecte cauzate de infecţii intrauterine ca rubeola.

Structurale –

adânci (inghino-crurale, submamare, interfesiere)

sau superficiale, fine, scurte şi numeroase, realizând cadrilajul normal.

De locomoţie - cutele din jurul articulaţiilor.

sau porii sunt depresiuni infundibulare reprezentând locul de deschidere a foliculilor pilosebacei sau a glandelor sudoripare.

La nivelul marilor orificii naturale pielea se continuă cu semimucoasele şi mucoasele.

Pielea poate fi împărţită după distribuţia pilozităţii în: păroasă (acoperită de păr). Până la pubertate perii se

cantonează exclusiv la nivelul scalpului, sprâncenelor şi genelor, iar după pubertate se dezvoltă la ambele sexe axilar şi pubian, iar la bărbat şi la nivelul feţei, toracelui anterior .

glabră (lipsită de păr). Teritoriile cutanate acoperite de păr des sunt deci restrânse, dar pe restul suprafeţei sunt peri fini, excepţie făcând palmele, tălpile, glandul penisului, feţele dorsale ale ultimelor falange, joncţiunile mucocutanate, care sunt complet glabre.

La om părul are doar un rol ornamental, spre deosebire de blana altor mamifere care serveşte ca înveliş protector.

Apă Substanţe minerale Substanţe organice Enzime Vitamine

desmolaze - glucide → CO2 + H2O hidrolaze → hidroliză în prezenţa apei peroxidaze → procese de oxidare proteinaze catalaze - descompun apa oxigenată esteraze:

fosfataza, lipaza, colinesteraza, hialuronidaza, tirozinaza ş.a.

A – intervine în keratinizare B1 – rol în metabolismul grăsimilor, Cu, Mg B2 – rol trofic pentru mucoase B6 – rol în metabolismul triptofanului B12 – rol în metabolismul acizilor nucleici, sinteza

metioninei PP – fotoprotectoare C – oxidorectoare – protecţia faţă de radicalii liberi D2 – metabolismul Ca şi P E – antitoxică H – intervine în metabolismul glucidelor K – redoxicatalizator

1. EPIDERMULUI

2. DERMULUI

3. HIPODERMULUI

+

STRUCTURA ANEXELOR PIELII

Epiteliu stratificat pavimentos keratinizat,

cu reînnoire continuă.

Celula de bază: keratinocitul.

Organizarea keratinocitelor în straturi denumite

după proprietăţile structurale sau după

activitatea funcţională a celulelor incluse.

Straturile reprezintă diferite stadii de

diferenţiere.

STRATUL CORNOS

STRATUL GRANULOS

STRATUL MALPIGHIAN

STRATUL GERMINATIV

STRATUL CORNOS STRATUL GRANULOS

STRATUL MALPIGHIAN

STRATUL GERMINATIV

derm

18% din grosimea epidermului

un singur rând de keratinocite de formă cilindrică,

dispuse perpendicular pe zona joncţională dermo-epidermică

cu nucleu mare ovalar, la polul apical, cu nucleol important,

cu organite tipice.

Aranjamentul în palisadă este întrerupt de celulele “clare”, melanocite,

celule Langerhans şi Merkel

Celulele bazale conţin de asemenea filamente de keratină (100 Â diametru), organizate în benzi fine în jurul nucleului, care se conectează cu

hemidesmosomii (joncţiuni între celulele bazale şi lamina bazală) şi

desmosomii (joncţiuni între keratinocitele adiacente).

Celulele bazale conţin numai citokeratine cu

greutate moleculară joasă.

Constituit din 6-20 rânduri de celule poliedrice, cu

nucleu rotund, clar, cu 1-2 nucleoli, cu citoplasmă

eosinofilă, mai condensată periferic. Conţin organitele

obişnuite. Tonofilamentele sunt mai groase şi aranjate în

mănunchiuri dense. Noi organite celulare apar: granulele lamelare sau

keratinosomii sau corpii Odland, sunt formate din

lamele alternante: conţin fosfolipide, polizaharide,

hidrolaze acide, incluzând fosfataza acidă. Formaţiunile de legătură sunt desmosomii.

Alcătuit din 5-6 rânduri de celule romboidale, cu axul mare

orizontal.

Celulele prezintă în citoplasmă granule neregulate de

keratohialină, bazofile.

Nucleii sunt picnotici, organitele celulare se degradează şi dispar.

Filamentele de keratină includ subunităţi de greutate moleculară

mare.

Granulele lamelare la nivelul interfeţei dintre stratul granulos şi

cornos se agregă în ciorchine, fuzionează cu membrana

plasmatică şi eliberează componenţii lor în spaţiul intercelular.

Prezent doar pe palme şi plante

Compus din celule cu nucleu picnotic sau

anucleate, fără organite celulare, care conţin

filamente imersate într-o matrice cu eleidină.

Este format din celule turtite, lamelare, în 4-10 rânduri.

Celulele au pierdut nucleul şi organitele, iar limitele intercelulare sunt vizibile doar la microscopul electronic.

Membrana celulară este groasă, rezistentă. Sunt legate prin desmosomi modificaţi. Tonofilamentele sunt în pachete, dispuse

orizontal şi înglobate într-o substanţă interfibrilară densă.

Keratinele reprezintă 80% din celula cornoasă (forme cu greutate moleculară mare).

Arhitectura în coloane verticale a stratului cornos.

▪ Stratul conjunctum (profund) şi

▪ Stratul disjunctum (superficial, cu celule care se detaşează).

Straturi

Cornos

Granulos

Spinos

Bazal

KeratineOrganite

Melanocitele: Celulele Langerhans Celulele Merkel Celulele dendritice nedeterminate

Alte celule dendritice evidenţiate: Celulele cu văl: Celulele interdigitate: Celulele reticulare dendritice

sunt intercalate printre celulele bazale. Sunt celule clare, cu nucleu ovoid în microscopie

optică, DOPA pozitive, evidenţiate prin impregnaţie argentică.

Melanosomii sunt organitele sintetizatoare de melanină: sunt structuri ovoide legate de membrană, cu evoluţie în 4 stadii:

sferic, oval, incomplet melanizat, melanizat.

Melanosomii cedează pigmentul keratinocitelor.

Sunt celule dendritice situate printre celulele spinoase,

bazale şi granuloase în epiderm, în foliculii piloşi şi

glandele apocrine, la nivelul mucoaselor. Sunt palid colorate şi au un nucleu lobulat. Sunt DOPA negative şi aurofile. Sunt definite clar prin coloraţia pentru ATP-ază şi alfa D

manozidază, flucorescenţă cu L-DOPA sau cu anticorpi

monoclonali. Granulele Bierbeck, în formă de bastonaş sau de

rachetă în microscopie electronică sunt organitele

specifice.

Situate printre keratinocitele bazale.

Au citoplasma palid colorată, nucleul lobulat şi

numeroase prelungiri dendritice.

Au câţiva desmosomi pe care se inseră filamente fine

şi numeroase granule intracitoplasmatice care conţin

catecolamine.

Stabilesc legături cu terminaţii nervoase (axon

terminal).

Sunt celule asemănătoare celulelor Langerhans, dar lipsite de granule Bierbeck.

Alte celule dendritice evidenţiate:

Celulele cu văl: din limfa care drenează pielea Celulele interdigitate: prezente normal în organele

limfoide Celulele reticulare dendritice

Elemente structurale ale joncţiunii dermo-epidermice: filamentele intermediare ale keratinocitelor bazale hemidesmosomii membrana bazală: 3 straturi

lamina lucida: clară electronomicroscopic, conţine laminină şi nidogen

lamina densa: colagen de tip IV lamina fibroasă: fibrile de ancorare, colagen tip IV,

microfibrile din derm filamentele de ancorare – conectează

hemidesmosomii la lamina densa fibrilele de ancorare plăcile de ancorare molecule ale matricei extracelulare a dermului

papilar microfibrile elastice

•membrana bazală: 3 straturilamina lucida: clară electronomicroscopic, conţine laminină şi nidogenlamina densa: colagen de tip IVlamina fibroasă: fibrile de ancorare, colagen tip IV, microfibrile din derm

derm papilar

derm mijlociu

derm profund

Fibroblastele şi fibrocitele: sunt celule alungite sau stelate, cu prelungiri efilate; au organitele bine reprezentate, nucleul mare, ovalar, situat central, cu cromatină fină şi 1-2 nucleoli (pentru fibroblaste).

Histiocitele: au o morfologie variată în funcţie de activitatea desfăşurată: nucleul mare, central, citoplasma palidă; histiocitul adult cu numeroase prelungiri citoplasmatice, nucleul alungit, numeroase organite.

Histiocitele – forma fixă, macrofagul – forma mobilă. Mastocitele: au aspect fuziform sau dendritic, nucleul

mare, rotund, ovalar sau neregulat, cu cromatină dispusă în grunji, organite citoplasmatice, granule cu structură lamelară la microscopul electronic sau granulară.

Sunt de 2 tipuri: mucoase şi conjunctive. Secretă amine cu acţiune vasoactivă. Celule migrate în derm: plasmocite, limfocite, celule

cromafine, PN.

Fibroblastele şi fibrocitele

mastocitele:

macrofagul

Fibrele de reticulină

Fibrele colagene

Fibrele elastice

limfocite

Fibrele de reticulină: fine, dispuse în grilaj, în special în dermul papilar şi în jurul

anexelor, conţin reticulină. Se evidenţiază prin impregnare argentică. La microscopul electronic: fibrile separate de o substanţă

interfibrilară cu MPZ neutre. Fibrele colagene:

groase, dispuse în fascicole, predominând în dermul propriu-zis şi profund, se evidenţiază prin coloraţia HE.

În microscopie electronică: fibrile cu striaţii transversale. Sunt formate din molecule de colagen care conţin 3 lanţuri

polipeptidice spiralate. Fibrele elastice:

sunt subţiri, sinuoase, predominând în dermul profund. Se evidenţiază prin coloraţia cu orceină. Sunt compuse din elastină. În microscopie electronică nu prezintă striaţie transversală, având

forma de cordoane cilindrice.

Lobuli grăsoşi separaţi de travee de ţesut

conjunctiv, cu elemente vasculo-nervoase.

Adipocitul (lipocitul) – celula structurală

Părul

Unitatea ungheală

Glandele sudoripare

Glandele sebacee

Părul propriu-zis

medulara – un singur rând de celule

corticala – celule fuziforme, încărcate cu keratină

epidermicula – un strat de celule anucleate,

intricate ca olanele unui acoperiş (cu marginea

liberă în sus)

Foliculul pilos: Teaca epitelială internă: cuticula: un strat ce celule lamelare intricate, dispuse invers

faţă de celulele epidermiculei (cu marginea liberă în jos) stratul Huxley – 2-3 rânduri de celule care conţin tricohialină stratul Henle – un rând de celule bogate în tricohialină Teaca epitelială externă rezultată din invaginarea epidermului

de suprafaţă. Teaca fibroasă condensare a dermului.

Segmentele foliculului pilos pe verticală:

•Porţiunea superioară: infundibulumul

•Porţiunea mijlocie: istmul

•Porţiunea joasă: bulbul

matricea ungheală patul ungheal

Repliul periungheal posterior

Repliul periungheal lateral

Marginea liberă

Cuticula Lunula

Unghia (lamă unghială, limb ungheal, tabletă ungheală) este o

anexă cutanată keratinizată specializată. Este formată dintr-un material cornos particular sau onichină

care nu evoluează spre descuamare ci spre o extensie continuă

în lungime. Unghia aparţine unităţii ungheale sau aparatului ungheal,

comparabil unităţii foliculare, care cuprinde în plus faţă de lama

ungheală 4 structuri epiteliale bine definite:

1. matricea ungheală,

2. patul ungheal,

3. repliurile periungheale şi

4. hiponichiumul.

se poate diviza în 3 zone:

rădăcina, ascunsă de repliul proximal; iese direct din

matrice;

lunula şi zona proximală sau rozee, care stă pe patul

unghiei, constituie partea principală a unghiei vizibile;

marginea liberă sau marginea distală, care nu este

aderentă la ţesuturile subiacente, ceea ce îi dă

culoarea albicioasă.

1. Matricea ungheală este direct în

contact cu falanga distală şi dă

naştere lamei ungheale.

2. Patul ungheal este situat înaintea

lunulei şi este constituit de un epiteliu

acoperind un derm direct în contact

cu falanga distală. Contrar epiteliului

matricei, cel al patului, în cazul unei

avulsii chirurgicale, rămâne aderent

la partea inferioară a tabletei.

3. Unghia este înconjurată pe 3 părţi prin repliuri care delimitează şanţuri ungheale în care unghia este menţinută.

Repliul supraungheal sau proximal acoperă matricea lăsând pe unele degete, ca policele, să apară lunula. Acest repliu se termină prin cuticulă, expansiunea stratului cornos pe tableta ungheală, pe care ea aderă.

Repliurile laterale corespund continuităţii repliului proximal pe cele două părţi ale tabletei.

4. Hiponichium-ul constituie o extensie subungheală a epidermului. Ea face joncţiunea între extremitatea distală a patului ungheal şi pulpa digitală.

Glandele sudoripare atrichiale (ecrine) : 2-5

milioane, distribuite pe aproape întreg corpul.

Glandele sudoripare epitrichiale (apocrine) :

limitate în axile, areola mamară, perineu, organe

genitale, stinghie, aria periombilicală. Sunt mai mari,

se deschid în canalul folicular.

Glandele sudoripare apo-ecrine (50% din glandele

axilare la adulţii cu hiperhidroză): conduct lung care se

deschide direct la suprafaţa cutanată.

un glomerul: celule clare, secretorii, piramidale, cu

mitocondrii abundente, aşezate pe un strat discontinuu

de celule mioepiteliale şi pe o membrană bazală; celule

întunecate, mai mici, cuboidale sau piramidale, cu

granule închise, periferice, secretoare de mucus;

conduct sudoripar dermic: 2 straturi de celule epiteliale

cuboide aşezate pe o membrană bazală;

conduct intraepidermic: un singur rând de celule

epiteliale, fără membrană bazală.

Glande holocrine, acinoase.

Distribuite pe faţă, scalp, piept, spatele superior;

asociate foliculilor piloşi.

Structura acinului: membrană bazală, celule

ovale nediferenţiate la periferie, celule

diferenţiate acidofile centrale, nucleul mic,

întunecat, citoplasmă redusă prin acumularea de

grăsimi; conduct de deschidere în folicul.

Plexul hipodermic: artere musculo-cutanate

care străbat aponevroza superficială şi dau reţeaua

hipodermică fiecare arteră însoţită de 2 vene

Plexul dermic profund: pleacă din plexul hipodermic prin „artere în candelabru” reţea în dermul profund, fiecare arteriolă dublată de 2

venule

Plexul subpapilar: ia naştere din arterele în candelabru, fiind o reţea densă

de vase mici

Plexul papilar: metarteriolă şi capilare

Vasele limfatice: capilare cu terminaţie oarbă la nivelul papilelor reţea dermică superficială colectoare limfatice

Structura histologică a vaselor cutanate:▪ arteriole: intima (celule endoteliale) – un singur rând de celule

tunica medie: limitanta elastică externă, fibre musculare

adventice – fibroasă▪ venele: structură asemănătoare▪ capilarele: structură asemănătoare

somatică senzorială: fibrele senzoriale

(terminaţii nervoase libere sau în asociere cu

structuri specializate)

autonomă vegetativă – rol în vasoreglare şi

termoreglare; fibrele simpatice motorii

inervează glandele sudoripare, muşchii

vaselor, muşchii arectori, glandele sebacee

Structura histologică a organelor terminale (capsulă

şi porţiune centrală):

terminaţii nervoase înconjurate de condensări lamelare ale

ţesutului conjunctiv şi celule schwaniene

Corpusculii Meissner: alungiţi sau ovoizi, în papilele

dermice ale pielii degetelor

Organele terminale mucocutanate: localizate la

nivelul buzelor, pleoapelor, canalului perianal,

glandului, clitorisului

Corpusculii Vater-Pacini: ovoizi sau sferici turtiţi,

situaţi în dermul profund şi hipoderm, pe suprafeţele

de presiune, areole, regiunea anogenitală

Corpusculii Krause: formă neregulată, rotunjită,

structură fibrilară, numeroşi pe limbă, marginea

buzelor

Corpusculii Ruffini: situaţi în dermul profund;

ramificaţii nervoase amielice

Întrebări ?Întrebări ?