Cursul 2,3

BOLI PROVOCATE DE PROTOZOARE*

*note de curs după “Tratat de ihtiopatologie” autori G. Munteanu, D. Bogatu

PROTOZOOZE PROVOCATE DE FLAGELATE

Flagelatele sunt protozoare a căror organite locomotorii sunt flagelii, unele având cloroplaste şi nutriţie autotrofă - fitoflagelate, iar altele au nutriţie heterotrofă – zooflagelate.

OODINIOZA

Afectează peştii din culturile intensive mai ales la puietul de păstrăv şi crap.Etiologie Este provocată de specii de dinoflagelate aparţinând genurilor Oodinium,

Amyloodinium, Oodinoides care parazitează pe tegument, înotătoare, branhii. Oodinium limneticum parazitează la peştii de apă dulce, în ciclul de dezvoltare

trec prin două stadii: unul liber în apă şi altul de parazit (trofont) când se fizează pe tegument şi branhii.Trofontul este piriform, galben maroniu, de 150 µ diam, îngustat bazal unde se fizează şi emit pseudopode cu aspect rizoidal. După o perioadă de creştere părăseşte gazda, cade pe fundul apei şi se divide treptat rezultând mulţi gimnospori din care iau naştere dinospori care pot invada o nouă gazdă.

Epizootologie Sursele de boală sunt peştii parazitaţi şi apa cu dinospori. Oodinioza se

declanşează la temperature ale apei de peste 20 C şi lumină puternică. Dinosporul aderă la suprafaţa gazdei prin flagelii şi se fizează prin pseudopode.

Amyloodinium ocellatum

Oodinium sp.

Manifestări clinice Peştele afectat înoată la suprafaţa apei, dă semne de hipoxie, pierderea

coordonării mişcărilor, are ritm respirator accelerat.

Pe tegument, înotătoare, branhii apar pete măslinii, galben-maronii ce imprimă un aspect pudrat asemenea catifelei. Aceste pete reprezintă necroze superficiale care se pot extinde în profunzime, transformându-se în mici ulcere.

La puietul de păstrăv s-a observat ca prim semn de îmbolnăvire, apariţia unor puncte sau pete negre în regiunea dorsală, înapoia înotătoarei dorsale cu 1 cm, indicând prezenţa paraziţilor.

Leziuni anatomo şi histopatologice Constau în inflamaţii, hemoragii, hiperplazii, degenerescenţe, necroze localizate

la nivelul tegumentului, înotătoarelor, branhiilor.

Evoluţie mortalitate Prognosticul este grav în cazul culturilor intensive puternic infestate, mortalităţile

putând atinge 90 %. În populaţiile slab parazitate, prognosticul este uşor, boala se poate agrava odată

cu creşterea temperaturii apei.

Diagnosticul se stabileşte prin examen microscopic al raclatelor tegumentare şi branhiale

care evidenţiază trofonţii piriformi sau ovalari.

Profilaxie şi tratament

Măsuri profilactice: controlul materialului de pupolare şi menţinerea în carantină control periodic pentru depistarea timpurie a dinochiştilor acoperirea bazinelor de puiet cu umbrare care să împiedice evoluţia parazitului

Tratament: profilactic cu sulfat de cupru 250 mg/l 1 min, sau formalină 160ml/mc apă 15

min pentru peşti de acvariu băi scurte cu albastru de metil (1 %) 0,2 – 0,4 ml/l

IHTIOBODOZAEtiologie Agentul etiologic este flagelatul Ichtyobodo necator (sin. Costia necatrix) care

are o formă ovalară, uşor reniformă, de 8-15 µ lungime şi 6-8 µ lăţime, din profil este piriform cu aspect de clin, pe faţa ventrală are un şanţ longitudinal din care ies doi flageli lungi de 18 µ şi doi mai scurţi ce se observă doar în timpul diviziunii.

Ichtyobodo necator se multiplică prin diviziune longitudinală la o temperatură a apei de 25 ºC şi pH scăzut, formând chişti de rezistenţă în condiţii nefavorabile de mediu care pot rămâne pe corpul peştelui sau pot cădea în apă.

Epizootologie Sursele de paraziţi pot fi: peştii bolnavi, apa de alimentare, materialul de populare,

echipamentele folosite în bazinele în care boala s-a produs. Chiştii râmaşi pe corpul gazdelor mai rezistente sau cei căzuţi în apă în condiţii

favorabile se transformă în forme vegetative determinând din nou explozia bolii. Extinderea invaziei este cu atât mai rapidă cu cât densitatea este mai mare. Paraziţii au o acţiune toxic-iritativă ce duce la o hipersecreţie de mucus, hipertrofia şi distrugerea celulelor epiteliale.

Apariţia bolii este favorizată de densitatea mare de populare, starea de subnutriţie, excesul de substanţă organică în descompunere, se manifestă în toate anotimpurile dar are o intensitate maximă în sezonul cald.

Boala este menţionată ca cea mai răspândită la puietul de crap generând mortalităţi. Se poate manifesta alarmant şi la ex. de talie mare. La puietul de păstrăv intensitatea maximă se produce la începutul lunii iunie după 40 zile de la trecerea la hrănirea exogenă.

Manifestări clinice

În invazii masive: peştii au inapetenţă şi slăbesc în locul de aglomerare a paraziţilor apar pete mate acoperite cu mucus procese inflamatorii şi congestive ale branhiilor puncte hemoragice şi distrugeri de epiteliu la nivelul tegumentului,

aripioarelor, branhiilor, ce pot fi invadate de ciuperci tulburări de locomoţie peştele se freacă de fundul bazinului ca semn de iritare peştii afectati slăbesc, devin hipodinamici şi mor.

Leziuni anatomo şi histopatologice Apar la nivelul tegumentului şi branhiilor, iar secţiunile histologice evidenţiază

modificări degenerative ale celulelor epidermice, branhiile sunt edemeţiate cu lamelele fuzionate.

Evoluţie, mortalitate Boala evoluează în cca 7 zile. Prognosticul este grav la puietul de până la 3

luni moratalităţile pot atinge 100 % sau daca se declanşează în mai-august. Gravitatea este mai mare la peştii asupra cărora au acţionat şi alţi agenti patogeni care contribuie la slăbirea rezistenţei lor.

Diagnosticul se pune în urma examenului clinic şi microscopic care să evidenţieze flagelatul, uşor de recunoscut după mişcările de pendulare.

Măsuri profilactice: igienizarea crescătoriilor şi pepinierelor controlul materialului piscicol şi carantinarea prin îmbăierea preventivă cu

sol antiparazitare (NaCl 5%) scoaterea reproducătorilor din BR după 24 ore de la depunerea pontei dotarea instalaţiilor de alimentare cu site care să evite pătrunderea speciilor

străine purtătoare de paraziţi asigurarea de condiţii optime de viaţă evitarea suprapopulărilor vidarea, uscarea, dezinfecţia periodică a bazinelor cu clorură de var sau var

nestins, 400- 500 kg/ha

Tratament: pescuirea parţială a puietului din zonele de aglomerare, îmbăierea în sol. de

NaCl 2,5 % 15 min şi deversarea în alte zone băi cu formalină 1:4000 timp de 1 h (1ml/4 l apă) băi cu sol. NaCl, 2-3 % 1 h la păstrăv, 1,5 % la ciprinide

CRIPTOBIOZA Afectează mai ales ex. tinere de crap, caras, lin, ciprinide asiatice, etc. Poate fi sanguină sau branhială funcţie de afinitatea flagelatului. Etiologie Forma sanguină: Cryptobia cyprini, Cryptobia salmositica Forma branhială: C. Branchialis. Flagelatul are o celulă alungită, rotunjită anterior, îngustată posterior cu 2 flageli,

are mişcări vii, vermiforme, poate rezista liber în apă 2 zile.

Epizootologie, patogenie Sursele de agenţi patogeni sunt peştii bolnavi şi apa dar transmiterea se poate

face şi prin intermediul lipitorilor. Boala se declanşează la temperaturi ale apei cuprinse între 8-25 C.

Manifestări clinice În forma sanguină peştele manifestă inapetenţă, anemie, are mult mucus,

hemoragii localizate, ochi exoftalmici, Cryptobia eliberând toxine cu acţiune asupra sistemului nervos şi sângelui.

În forma branhială peştele este anorexic, are ritmul respirator accelerat, branhiile sunt roşu intens, capilarele inflamate.

Leziuni anatomo şi histopatologice Sunt localizate la nivelul branhiilor (hiperplazie, distrugerea epiteliului) şi sângelui

(reducerea nr. de eritrocite şi a cantit. de hemoglobină)

Cryptobia branchialis Cryptobia salmositica

Evoluţie, mortalitate Funcţie de gradul de parazitare, condiţiile de mediu, starea de întreţinere,

boala poate evolua acut sau cronic. Diagnosticul se stabileşte pe baza examenului microscopic al raclatelor

proaspete ce evidenţiază parazitul viu. În forma sangiună se realizează frotiul de sânge şi se colorează MGG.

Profilaxie În zonele enzootice profilactic se recomandă băi cu formalină 150ml/mc apă.

Tratament: băi cu albastru de metilen 100-200 g/mc/12-24 ore băi cu 10 g clurură de var şi 8 g sulfat de cupru /mc apă /15-30min. direct în bazine, sulfat de cupru 1,5 mg/l , formalină 150ml/mc apă/1 săpt.

TRIPANOSOMIOZA

Este provocată de flagelate ce parazitează în sânge la specii de ciprinide, anghilide, pleuronectide.

Agentul etiologic este reprezentat de specii de Trypanosoma danilewskyi, T.tinca, T. granulosum, T. aristichthys., cu aspect de virgulă alungită, prevăzută cu o membrană ondulantă şi un flagel îndreptat înapoi.

Sursele de paraziţi sunt peştii bolnavi şi lipitorile. Ciclul de viaţă al parazitului implică trecerea sa prin corpul lipitorilor. În momentul când lipitorile infestate se fixează pe un peşte îi inoculează paraziţii care ajung în sânge şi în organele intens irigate, având o acţiune toxică, iritativă, citohistolitică.

Manifestări clinice Datorită toxinelor eliberate peştii înoată molatec, sunt lipsiţi de reactivitate,

au inapetenţă, anemie, tulburări de echilibru. Branhiile sunt palide, marmorate

Leziuni anatomo şi histopatologice

Apar la nivelul organelor intens irigate şi al sângelui. Se modifică formula leucocitară, scade cantitatea de hemoglobină, apar

hemoragii, necroze. Bola poate evolua acut în condiţii necorespunzătoare de viaţă, prognosticul

fiind grav.

Diagnosticul se stabileşte prin examinarea microscopică a raclatelor branhiale sau a amprentelor renale şi a frotiurilor de sânge colorate Giemsa.

Pentru prevenire măsuri care vizează asigurarea unor condiţii optime de viaţă, distrugerea

lipitorilor, combaterea vegetaţiei dure suport a acestora, controlul parazitologic al

materialului piscicol adus din alte unităţi. Dacă boala a izbucnit se recomandă administrarea în hrană de

Metronidazol 50 mg/kg peşte, 6 zile. La reproducătorii de crap injecţii intramusculare cu Berenil 5 mg/kg peşte.

PROTOZOOZE PROVOCATE DE SPOROZOARE

Sporozoarele sunt protozoare: exclusiv parazite, fără organite locomotorii, caracterizate prin existenţa în ciclul lor de dezvoltare a stadiului de spor. se hrănesc prin osmoză înmulţirea se face prin alternarea de generaţii: asexuată (schizogonică)

şi sexuată (gamogonică).

Bolile provocate peştilor de sporozoare sunt: coccidiozele, microsporidiozele myxosporidiozele.

COCCIDIOZELE LA PEŞTI

Coccidiile parazitează intracelular în: organe: intestin, ficat, rinichi, gonade, apendici pilorici, vezică biliară, celule epiteliale, eritrocite.

Agenţii provocatori sunt diferite specii ale genului Eimeria (caplelli, subepitelialis, sinensis, clupearum, gadi) Haemogregarina (esoci, acipenseris, parasiluri).

Ciclul de dezvoltare se caracterizează printr-o susccesiune regulată a 2 tipuri de înmulţire: asexuată – schizogonică prin care parazitul se răspândeşte la noi celule

ale organismului sexuată (sporogonică) din care rezultă oochişti şi prin care parazitul se

poate răspândi în mediul înconjurător.

La speciile genului Eimeria ciclul de dezvoltare parcurge etapele:

din apă şi sol oochiştii sunt ingeraţi odată cu hrana în tubul digestiv, sporii din sporochişti eliberează sporozoiţii sporozoiţii ajunşi în celulele epiteliale cresc şi se tranf. În forme ameboide

numite schizonţi schizonţii se divid în fiecare celulă parazitată dând naştere la grupe de

schizonţi care formează merozoizii merozoizii părăsesc celulele în care au luat naştere şi pătrund în celulele

învecinate generând alţi merozoizi după mai multe generaţii de schizonţi merozoizii încep să se diferenţieze în

microgameţi (g. masculi) macrogameţi (g. femeli) prin feculdarea acestora rezultă zigotul care devine oochist în interiorul acestuia are loc fragmentarea nucleului rezultând 4 spori, din

fiecare formându-se câte 2 sporozoiţi luând naştere astfel sporochistul oochiştii ajung în lumenul intestinal sau în canbalele urinare şi de aici în apă

de unde pot fi ingeraţi şi ciclul se reia.

MIXOSPORIDIOZELE LA PEŞTIMixosporidiile cea mai numeroase grupă a protozoarelor (700 sp), parazitează intracelular (paraziţi histozoici) în cavităţi naturale (paraziţi celozoici).În dezvoltarea lor mixosporidiile trec prin două stadii: vegetativ (plasmodial) şi de spor (forma de

rezistenţă). Stadiul vegetativ are aspect de plasmodiu plurinucleat. În procesul de creştere a stadiului vegetativ

se formează sporii pluricelulari, alcătuiţi dintr-un înveliş bivalv sau multivalv ce are la interior germenele amoeboid binucleat şi 2 sau rar 1,3,4,6 capsule polare cu câte un filament spiralat.

Sporii maturi ajung în apă şi sunt foarte rezistenţi la uscăciune, îngheţ, putând supravieţui mulţi ani. Infestarea gazdelor se face pe cale bucală, când odată cu hrana ingerată sporii ajung în

intestinul peştelui, expulzează filamentele polare ce pătrund în peretele intestinal. Valvele sporale se desfac, eliberând germenele amoeboid. Prin unirea celor doi nuclei ai

sporoplasmei ia naştere o celulă diploidă uninucleată. Pe calea sângelui celula diploidă ajunge în la ţesutul pentru care manifestă tropism. Aici celula

diploidă creşte şi iau naştere trofozoiţii cu nuclei vegetativi şi generativi. Plasmodiile se răspândesc în zonele învecinate prin diviziune sau înmugurire şi după ce au

diseminat se încheie ciclul extrasporogonic.

Ciclul sporogonic ce are loc în fiecare plasmodiu şi parcurge următoarele etape:

nucleii generativi se dispun în grupe de câte 14 într-o masă protoplasmatică formând pansporoblastul

în interiorul acestuia, 2 nuclei generează iar cei 12 rămaşi se separă în grupe de 6 nuclei formând sporoblastul

în interiorul lui ia naştere sporul: 2 nuclei cu protoplasmă formează învelişul sporului, alţi 2 nuclei formează capsulele polare cu filamentele spiralate iar ceilalţi 2 nuclei cu protoplasma rămasă formează germenele amoeboid – sporoplasma.

Prin aceste procese, plasmodiile iniţiale se transformă în chişti plini cu spori care prin spargere se răspândesc în mediul acvatic, reluând ciclul ce poate dura câteva luni.

Mixosporidiozele peştilor sunt numeroase, cele mai frecvent întâlnite în crescătorii şi care au patogenitate mai însemnată sunt:

mixosporidioza branhiilor novalului şi sângerului (provocată de Mixobolus pavlovskii) şi a crapului provocată de M. dispar,

mixosporidioza înotătoarelor puietului de crap (Thelohanellus dogieli),

Sferosporoza provocată de Sphaerospora renicola

Hofereloza crapului provocată de Hoferellus cyprini

Mixobolioza mrenei (Mixobolus pfeifferi parazitează în musculatură, branhii rinichi)

Mixobolioza salmonidelor – căpiala salmonidelor, provocată de Mixobolus cerebralis care are afinitate pentru ţesutul cartilaginos al cartilajelor otice craniene ale coloanei vertebralen înotătoarelor

Kudooza întâlnită la peşti marini provocată de Kudoa clupeidae şi Kudoa thyrsites

Henneguioza la peştii dulcicoli (ciprinide, percide, siluride) şi marini provocată de Henneguya salmonicola, H. psorospermica, H. dogieli ce au afinitate pentru musculatură, branhii, înotătoare, tegument

a— Myxosoma; б — Myxobolus; в — Chloromyxum; г—Henneguya; д — Hoferellus; е—Kudoa;ж — Myxidium; з — Glugea

Mixobolus cerebralis

Leziuni ale cartilajului - spori de M. cerebralis slăbirea/deformarea ţesutului conjunctiv.

MICROSPORIDIOZELE LA PEŞTI

Sunt provocate de protozoare ce aparţin filumului Microspora, care parazitează numai intracelular, au dimensiuni foarte mici ceea ce le face dificil de studiat.

Ciclul de dezvoltare include: o fază proliferativă (merogonie sau schizogonie) în urma căreia iau

naştere mulţi paraziţi o fază sporogonică din care rezultă sporii

Infestarea gazdelor se face prin ingerarea sporilor din apă. În intestinul peştilor sporii eliberează germenele amoeboid care pe cale sanguină ajunge în celulele pentru care are afinitate. Prin multiplicări reperate (schizogonie) creşte numărul schizonţilor ceea ce duce la creşterea dimensiunii celulelor infestate.

Ca o reacţie de izolare a paraziţilor se produce o hipertrofie a celulelor infestate formându-se chişti macroscopici, duri, de culoare alb-strălucitor cu aspect de ochi, în interiorul cărora se găsesc pansporoblaşti cu spori.

Prezenţa chiştilor provoacă peştilor tulburări fiziologice.

Microsporidiozele frecvente la peşti: pleistoforoza glugeoza cocconemioza