ATMOSFERA SI CALITATEA APEI

Lazar Oana-Catalina

Stratul de ozon .

Stratul de ozon sau ozonosfera este zona stratosferei terestre care este alcătuită în mare parte din ozon. Acest strat conține 90% din ozonul care se găsește în atmosferă și absoarbe 97%-99% din radiațiile ultraviolete de frecvență înaltă. Stratul de ozon se întinde de la circa 15 km la aproximativ 40 km altitudine.

Ozonul face parte dintre gazele care compun atmosfera : el ia naștere din oxigen, prin reacții fotochimice provocate de radiațiile solare. Pământul este înconjurat de un strat de ozon situat la o altitudine foarte mare. Acest strat filtrează aproximativ două treimi din razele ultraviolete (UV) emise de Soare. Dacă toate razele ar ajunge pe Pământ, ar fi dăunătoare vieții de pe planetă. Stratul de ozon este situat în stratosferă, întinzându-se de la 15 la 50 de km, fiind însă cel mai concentrat la 20-25 km. Practic, este vorba de aer ozonat și nu de ozon pur, având un număr mai mare de molecule de ozon în compoziție decât aerul obișnuit (care conține mai ales azot și oxigen).

Efectul de sera. Efectul de seră este procesul de

încălzire a unei planete din cauza radiației reflectate de aceasta, care, în condițiile prezenței unor gaze cu efect de seră în atmosferă, o parte semnificativă a radiației va fi reflectată înapoi spre suprafață.

Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier în 1824.

Termenul de „efect de seră” este folosit cel mai adesea în vorbirea curentă pentru a evidenția contribuția unor anumite gaze emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea permeabilității atmosferei la radiațiile solare reflectate de suprafața terestră.

În cazul atmosferei Pământului, efectul de seră a fost responsabil de încălzirea suficientă a acesteia pentru a permite dezvoltarea plantelor așa cum le cunoaștem noi azi.

Preparare . Ozonul se obține cel mai simplu

de la oxigen, cu ajutorul unei energii străine (căldură, lumină, electricitate), după reacția:

3O2 + 69 kcal = 2O3Această reacție este endotermă cu concentrație de volum. In proportia cea mai mare oxigenul liber in natura are molecula formata din 2 atomi, O2. Exista insa o forma alotropica a oxigenului avand o molecula formata din 3 atomi, O3 , numita OZON (Corp gazos de culoare albastruie, cu miros caracteristic , a carui molecula se compune din 3 atomi de oxigen, care se gaseste in natura sau se poate obtine prin descarcari electrice in aer si este folosit ca antiseptic si la sinteze organice, din fr.ozone DEX 1998)

Influenta asupra sanatatii.

Stratul de ozon din jurul Pământului protejează biosfera de efectele dăunătoare ale radiațiilor ultraviolete solare (cum ar fi cancerul de piele) și ale radiațiilor electromagnetice potențial periculoase.

Ozonul format in apropierea pământului este toxic, putând duce la dificultăți sau afecțiuni respiratorii și distrugerea plantelor.

În ultimii ani, poluarea chimică (în special cu freon) conduce nu numai la încălzirea globală, ci și la distrugerea stratului de ozon, fenomen cu efecte negative ca:

perturbarea echilibrului termic al atmosferei, declanșarea ploilor acide, dispariția unor specii de animale, diminuarea ratei de reproducere a animalelor, creșterea incidenței cancerului de piele și al unor afecțiuni 

oftalmologice ca: conjunctivită, cataractă.

Ce este "gaura din stratul de ozon"? Gaura din stratul de ozon este

adeseaconfundata cu problema incalzirii globale.

Desi intre ele exista o anumita legatura,pentru ca ozonul are contributia sa la efectul de sera, "gaura de ozon" constituie o problema separata si o dovada in plus a efectelor nefaste ale activitatii omului

asupra mediului care i-a dat nastere. Deasupra Antarcticii, si nu de mult si deasupra Arcticii, ozonul stratosferic s-a diminuat cantitativ de citeva ori anual, in cursul ultimilor 15 ani, in unele anotimpuri. Diminuarile in cauza sint exclusiv rezultatul poluarii atmosferei de catre om cu diferite chimicale, cum ar fi clorofluorocarbonatii.

Gauri in ozon.

Primele gauri in stratul de ozon au fost descoperite deasupra Antarcticii. De ce tocmai acolo? Iata

o intrebare interesanta, pe care multi dintre dumneavoastra si-au pus-o. De fapt, se pare ca independent de activitatile umane se produce acolo, an de an, o subtiere a stratului de ozon, in perioadele de sfarsit al iernii si inceput al primaverii, numai ca, in ultimele decenii, fenomenul tinde sa capete proportii alarmante. Emisiile poluante sunt generate in special in emisfera nordica, dar circulatia atmosferica le raspandeste pe toata suprafata terestra. In timpul lunilor de iarna australa (din iunie pana in august), cand zona Polului Sud nu primeste nici un pic de lumina solara, stratosfera se raceste puternic, ceea ce favorizeaza aparitia unor nori de mare altitudine, alcatuiti din cristale fine de gheata.

Distrugerea Stratului de Ozon. Oamenii de stiinta au anuntat ca stratul de ozon era distrus treptat, in primul rand de catre gazul metan.Metanul este folosit in principal in utilitati electrocasnice cum ar fi

frigiderele. Este extrem de stabil si dureaza

pana la 100de ani descompunerea acestuia. Datorita acestui fapt deasupra Antarcticii s-a format o gaura in stratul de ozon.

Principala consecinta a distrugerii stratului de ozon consta in cresterea cantitatii de raze ultraviolete ce ajung la nivel terestru. Razele ultraviolete pot cauza cancer de piele si ataca sistemul imunitar al oamenilor.Distrugerea stratului de ozon poate de asemenea sa duca la deranjarea lanturilor trofice pe pamant si in oceane.

Subtierea stratului de ozon.

Am povestit cum se intampla ca, prin absorbtia radiatiilor UV-B, molecula de ozon se rupe.

Din pacate, acest fenomen nu este produs numai pe aceasta cale. Mai exista si reactii chimice care duc la acelasi rezultat. Astfel, substante care exista in mod normal in stratosfera, cum ar fi diferiti compusi de azot, clor, hidrogen, pot distruge moleculele de ozon.

Acest proces este natural si inevitabil, dar, in conditii normale, nu altereaza echilibrul despre care vorbeam. Problema apare, ca de obicei, atunci cand intervine omul, cu intreaga sa panoplie de produse poluante, rezultata din intensa sa activitate industriala. Altfel spus, insusi omul isi distruge patura protectoare, alterand echilibrul fragil al ozonului.

Ziua ozonului-16 septembrie

Ziua de 16 septembrie a fost declarată de către Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), Ziua Internaţională a Stratului de Ozon, în vederea sărbătoririi zilei de 16 septembrie 1987, când a fost adoptat Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon

De fapt Protocolul a făcut posibilă reducerea cu 95% a substanţelor, asigurând protecţie stratului de ozon pentru generaţiile viitoare; a demonstrat că statele lumii pot fi unite sub un ţel comun ajungînd la înţelegere şi pot avea acţiuni simultane cu beneficii globale; a contribuit la dezvoltarea consensului ştiinţific şi mobilizării economice şi tehnologice în context sinergic cu Protocolul de la Kyoto, participând semnificativ la protejarea sistemului climatic global.

.

Sfarsitt