Cuprins - INFORMATICA.ASE.ROinformatica.ase.ro/site/A140209/impactul it asupra... · Web viewCu...

Academia de Studii economice

Impactul tehnologiei informatiei asupra procesului cognitiv-

educativ

“Secolul XXI se apropie si, desi rolul sau nu este prea bine conturat, computerul va avea, cu siguranta, un profund impact asupra învatamântului” (Pelgrum, W.J.)

Autor: Iani CristinaFacultatea: Economie Generala

Grupa: 1402

1


Cuprins

I.Istoric………………………………………………………………………………3

II. Stiintele EDucatiei…………………………………………………………6

III.Primele Softuri Educationale………………………………………..71.evolutia istorica a domeniului IAC2.Consecinţe pedagogice ale IAC

IV. Cunoa ş terea ş i înv ăţ area …………………………………………….12 1. Educaţia prin Internet

V. Aplica ţ ii software educa ţ ionale………………………………………18 1. Produsele software de exersare ( Drill-and-Practice ) 2. Produsele software interactive 3. Produsele software de simulare 4 . Produsele software pentru testarea cunoştinţelor 5. Jocurile didactice

VI. Sisteme educationale complexe………………………………………211.Platforma AEL2.FOSS ( Free / Open Source Software ) 3.Moodle

VII. Comunit ăţ ile virtuale ş i educa ţ ia………………………………….25 1.Utilizarea weblog-urilor în educaţie

VIII. Invatarea colaborativa………………………………………………28

Bibiliografie

2


I.Istoric

Sunt aproximativ 20 ani de când computerul a pătruns în învăţământ. Dacă la început elera gândit ca un instrument de lucru pentru aşa numitele laboratoare de informatică, unde aveau acces elevii care se pregăteau în acest domeniu, ultimii ani au adus o adevărată revoluţieconceptuală în educaţie, computerul devenind un mediu pentru învăţare în general, pentru toatedisciplinele din programă. Trecerea de la utilizatori - specialişti în informatică la utilizatori, aşacum este gândit azi termenul, s-a făcut, paradoxal în joacă... Nu a fost o glumă însă, piaţajocurilor pe computer fiind unul dintre principalele motoare de evoluţie spre interfeţeprietenoase, uşor de utilizat, spaţii guvernate de legi din ce în ce mai complexe, care au dobânditstatut de realitate pentru milioane de utilizatori. Apoi sau poate în acelaşi timp, Internetul aexplodat transformându-se într-o reţea globală. Windows-ul trebuia să ţină pasul. Acest programdevine principala platformă individuală de lucru, folosită pe scară largă, în care instrucţiunilesunt invizibile sub interfaţa pe care utilizatorul dialoghează cu computerul în timp real şi în limbajul de toate zilele.

Schimbarea era deja la orizont: câteva zeci de milioane de utilizatori cu vârste între 3 şi20 de ani, un mediu cunoscut şi bine stăpânit, abilităţi speciale, interfeţe prietenoase din ce în cemai performante în ceea ce priveşte uşurinţa în exploatare, devin premise ale transformăriicomputerului în instrument de educare. Odată cu conştientizarea faptului că un asemenea avantajpoate fi folosit în favoarea învăţământului s-a pus problema de a redefini un mediu, pe care majoritatea elevilor îl cunosc deja şi în care se simt la largul lor, într-un spaţiu de studiu,problemă complexă care cerea un răspuns multidisciplinar. Extraordinara dezvoltare atehnologiilor multimedia contribuie şi ea, facilitând apariţia unui domeniu nou, softuleducaţional, o foarte interesanta legatura între programare informatică, psihopedagogie şidiverse materii din curricula, care astăzi depăşeşte timpul experimentelor fiind pe cale să devinăun domeniu cu drepturi depline şi viitor sigur în oferta educaţională a acestui început de mileniu.Teoreticienii anilor 70 anticipaseră corect, computerul poate fi folosit pentru educare /instruire / învăţare. Teoriile care păreau aproape fanteziste astăzi devin realitate, realitate caredescoperă teorii vechi, care par special gândite pentru fundamentarea unui domeniu nou apărut.

De aici intră în joc, un joc serios de data asta, un grup insolit, format din buni pedagogi,specializaţi în probleme de psihopedagogie, profesori de diverse discipline dar şi informaticienicapabili să transforme în softuri temele educaţionale pe care ceilalţi le gândesc atât dinperspectivă materiilor de studiu dar şi de strategie didactică

Dinamica noilor metode de învăţare este fundamental alta, elevul este învăţat cum săînveţe adaptând mijloacele propuse la propriile capacităţi şi abilităţi, este deprins mai degrabă să

3


caute informaţia, folosind algoritmi precişi, decât să o reţină fără discernământ.Întrebarea pe care probabil mulţi dintre noi o pun în acest context fiind dacă într-adevăreste nevoie de aceste schimbări majore, structurale, care pot genera probleme de adaptare unorcategorii de profesori sau elevi.

Răspunsul este dat de chiar societatea spre care ne îndreptăm. Societateainformaţională nu mai este o previziune de viitor ci o stare de fapt a prezentului, rămâne lalatitudinea fiecăruia cât de repede va şti să facă parte cu adevărat din ea şi aceasta nu numai ca cerinţă exterioară, impusă, ci ca o necesitate individuală de armonizare.

Sarcina educaţiei şi formării bazate pe noile tehnologii ale informaţiei şi comunicarii nueste de a demonstra că are rezultate imediate într-o întrecere cu alte tipuri de sistemeeducaţionale, ci de a substitui o parte din structurile actuale cu un nou, spectru de performanţesuperior, în întâmpinarea schimbărilor inerente ce au loc în cultura şi civilizaţie.

Cu certitudinea că tehnologiile informaţiei şi comunicării vor deveni instrumente deutilitate universală, este necesar să se dezvolte în acest sens un nou mod de gândire şicomportament care va permite cadrelor didactice să facă fată oricarei noi cerinţe. Fiecareprofesor va trebui sa capete o formaţie de bază în domeniul TIC.

Un sistem de eLearning (de formare la distanţă sau educaţie virtuală) constă într-oexperientă planificată de predare-învatare, organizată de o instituţie ce furnizează mediatmateriale într-o ordine secvenţială şi logică pentru a fi asimilate de studenţi în manieră proprie,fără a constrânge agenţii activitaţii la coprezenţă sau sincronicitate. Medierea se realizează prinmodalitaţi diverse, de la material pe discheta sau CD (eventual prin corespondenţă), la tehnologiide transmitere a conţinuturilor prin Internet.

Ţinând cont de dezvoltarea comunităţii şi pentru a participa în întregime la cunoaştereaeconomică în cadrul căreia TIC nu va fi doar esenţială pentru învăţare şi loc de munca, ci şipentru creşterea domeniului de activităţi libere, indivizii au nevoie ca:

Tehnologiile informaţionale şi de comunicaţie sunt acum mai accesibile tinerilor decâtoricând, în special acasă, unde accesul la calculatoare şi Internet continua sa crească. În modspecial, alte tehnologii cu potenţial educaţional (cum ar fi televiziunea digitala interactiva sau din ce in ce mai sofisticatele instrumente de jocuri) devin lucruri comune în viata tinerilor

Tehnologiile însele evoluează de asemenea pentru a pune la dispoziţie o funcţionalitatecrescânda şi o mare probabilitate, în timp ce aplicaţiile software devin din ce în ce maiinteligente şi receptive pentru cel care le utilizează. Luate împreună, aceste activităţi vor pune ladispoziţie noi oportunităţi pentru elevi de a-şi personaliza accesul la resursele de învăţare digitalaîn şcoala şi în afara ei, devenind mult mai importanta posibilitatea de a aduce una lângă altaaceste experienţe de învăţare. TIC este din ce în ce mai importantă pentru şcoala generala,pentru elevii ale căror studii pot include elemente vocaţionale şi pentru elevii cu nevoi specialesau handicap medical, care îi împiedică să urmeze o clasă obişnuită.

Într-adevăr, recunoaşterea de către scoli a calităţilor şi cunoştinţelor dobândite în afaraclasei va fi un factor important în asigurarea faptului ca elevii vor fi în continuare motivaţi saînveţe. De exemplu, o experienţa bogată şi intensă a tehnologiei de acasă este de aşteptat saconducă mulţi elevi spre scoli cu o mare varietate de calităţi TIC. Pentru a preveni asemeneaelevi de a deveni frustraţi şi afectaţi, aceste capacitaţi vor fi nevoite sa fie recunoscute şi

4


dezvăluite în diferite programe de studiu.

5


II. ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI – DICŢIONAR DE TERMENIEducaţia permanentă. Principiul educaţiei permanente oferă posibilitatea realizării

unei educaţii profund individualizate, pregătire sau formare care sunt alese nu în raport cu unnivel de cunoştinţe pre-determinat, ci mai ales în raport cu ritmul, necesitaţile, aspiraţiile propriifiecarui individ.

Educaţia de baza se referă la instrumentele de învăţare esenţiale (lectură, scriere,exprimare orală, calcul, rezolvarea de probleme) care constituie mijloacele indispensabile alecomunicării şi cerinţele obligatorii pentru dobândirea conţinuturilor educative fundamentale, decare fiinţa umana are nevoie pentru a-şi dezvolta propriile capacităţi.

Educaţia adulţilor este conceptul care desemnează un domeniul global – cel al tuturoractivităţilor educative desfăşurate în beneficiul populaţiei adulte, acoperind o arie vastă depractici şi metode.

Educaţia populară este un termen utilizat pentru toate formele de educaţie a adulţilorcare se realizează prin intermediul asociaţiilor, fundaţiilor, organizaţiilor.

Educaţia de-a lungul întregii vieţi . Educaţia trebuie să se adapteze constant lamutaţiile societăţii, Exprimă cerinţa ca orice individ să aibă posibilitatea să înveţe pe parcursulîntregii sale vieţi. Educaţia trebuie să se adapteze constant la mutaţiile societăţii.

Formarea profesională continuă (sau permanentă) . Componenta a educaţieiadulţilor, implicând mecanisme şi structuri care apelează la resurse materiale importante şi laresurse umane calificate special pentru acest domeniu, urmărind diverse forme de pregatireprofesională a adulţilor (calificare, recalificare, reorientare, reconversie…)

6


III. PRIMELE. SOFTURI EDUCAŢIONALE

1.Evoluţia istorică a domeniului IAC

Utilizarea computerului în educaţie a început în anii '50 prin realizarea în SUA a primelor programe pentru IAC. Se consideră că în evoluţia IAC se pot distinge patru etape, caracterizate astfel:a. Începutul. Spre sfărşitul anilor '50 au apărut primele softuri pentru IACcaracterizate de modul de organizare bazat pe metoda instruirii programate. Calculatorul devenea un suport al programului didactic. În cazul unui program didactic liniar activitatea se desfăşoară astfel:

7


(i) computerul prezintă un material, o secvenţă care conţine anumite informaţii şipropune o sarcină de lucru pentru elev;(ii) elevul introduce răspunsul său printr-o procedură simplă care i-a fostprezentată;(iii) computerul prezintă aprecierea răspunsului în termeni corec t- greşit şi trece imediatla secvenţa următoare care este predeterminată de autor şi nu depinde de răspunsulanterior.

Programele liniare pun accent pe feed back şi realizează rudimentar individualizareainstruirii.Mai apar în această perioadă şi programele cu ramificaţii care introduc în plus utilizarearăspunsului elevului pentru a controla derularea secvenţelor. În cazul unui astfel de programetapa (iii) se modifică după cum urmează:- dacă elevul răspunde corect programul furnizează secvenţa următoare;- dacă elevul răspunde greşit el primeşte explicaţii asupra greşelilor comise sau,eventual câteva secvenţe suplimentare după care i se prezintă o secvenţă echivalentă cu ceala care a eşuat;b. Deziluzia. Apare prin anii '60 când s-a ajuns la concluzia că primele softuri de IACaveau la bază o strategie rigidă şi utilizau computerul numai pentru a trece de la o pagină la alta,deci mult sub posibilităţile tehnologiei tehnologiei informatice. A apărut ideea că învăţarea unuilimbaj de programare este un mod eficient de utilizare a computerului în învăţământ.c. Revitalizarea. În anii '70 apare a doua generaţie de programe pentru IAC careîncearcă să depăşească limitările primei generaţii. Noile realizări ar fi următoarele:- modificarea strategiei didactice se trece de la programele aflate integral subcontrolul computerului la programe care permit iniţiativa elevului;- inovaţii hard crearea de terminale care permit accesul multiuser la calculatorulcentral;- cercetări experimentale privind modul de utilizare a computerului ca mediu deinstruire.d. Dezvoltarea multiplă. Este determinată de proliferarea, începând cu anii '80 acalculatoarelor personale, relativ ieftine, şi cu posibilităţi extinse de realizare a dialogului cu unutilizator neprofesionist. În evoluţia concepţiei de elaborare a softului educaţional se manifestătendinţa trecerii de la o strategie didactică rigidă, cu posibilităţi reduse de individualizare ainstruirii la una care consideră elevul o individualitate care gândeşte, înţelege şi are iniţiativă.

Calculatorul oferă posibilităţi reale de individualizare a instruirii. El nu este doar un mijlocde transmitere a informaţiei ci poate oferi programe de învăţare adaptate conduitei şi cunoştinţelorelevului.

Conceptul de asistarea procesului de învăţământ cu calculatorul include:- predarea unor lecţii de comunicare de noi cunoştinţe;- aplicarea, consolidarea, sistematizarea noilor cunoştinţe;- verificarea automată a unei lecţii sau a unui grup de lecţii;- verificarea automată a unei discipline şcolare sau a unei anumite programe şcolare.

8


Utilizarea calculatorului în procesul de învăţământ devine din ce în ce mai importantă(chiar indispensabilă) deoarece:- are loc o informatizare a societăţii;- mediile de instruire bazate pe informatică oferă un puternic potenţial educativ

2.Consecinţe pedagogice ale IAC (învaţarea asistată de calculator)

9


Prezentăm câteva direcţii în care acomodarea încă din şcoală cu tehnica de calculinfluenţează formarea intelectuală a elevilor.- Stimularea interesului faţă de nou. Deschiderea pe care o oferă tehnica de calcul înimaginea softului educaţional elimină riscul ca subiectul să se plictisească sau caactivitatea să intre în rutină.- Stimularea imaginaţiei. Până la deprinderea primelor noţiuni de programare deobicei copiii iau contact cu lumea calculatoarelor prin intermediul jocurilor.Varietatea subiectelor abordate de acestea stimulează imaginaţia celor care leutilizează, cu atât mai mult cu cât aceste programe sunt special concepute astfel încâtsă dezvolte fantezia, inventivitatea, rapiditatea luării deciziilor, reflexele. Pe măsurăce subiecţii încep să scrie propriile programe se produce acea creştere a gradului dematurizare intelectuală proprie situaţiei în care cel ce învaţă este implicat direct înactul învăţării, devenind din obiect, subiect al învăţării.- Dezvoltarea unei gândiri logice. Descompunerea unei probleme în etape organizatesecvenţial, organizarea logică a raţionamentului, reprezintă demersuri cognitive de peurma cărora gândirea subiecţilor câştigă în profunzime şi rapiditate, pregătind astfelterenul viitoarelor elaborări mentale cu un înalt grad de rafinare. Calculatoruluitrebuie să i se ofere problemele descompuse la nivel de instrucţiuni ce vor fiexecutate secvenţial. A şti ce să ceri sistemului de calcul impune o astfel de ordonaresuperioară a gândirii, fapt ce are drept consecinţă creşterea capacităţii subiectului de aformula întrebări şi de a clasifica nivelurile de subprobleme ale unei probleme date,de a o rezolva mai repede şi de a expune mult mai clar celor din jur rezultateleobţinute.- Pot fi simulate pe ecran fenomene şi procese, care altfel pentru şcoli ar fi experienţegreu accesibile (cost ridicat, periculozitate, îndepărtarea în timp şi spaţiu etc.).- Se poate optimza randamentul predării, prin prezentarea cu ajutorul ecranului a uneilargi varietăţi de exemple sau modele asociate unei secvenţe de lecţie. Aceastaconduce la stimularea inventivităţii şi aplicativităţii, a spiritului participativ şianticipativ ale celui care învaţă.- Formarea intelectuală a tinerei generaţii se va face în spiritul autoeducaţiei.- Elevul învaţă în ritm propriu fără emoţii şi perturbări ale comportamentuluideterminate de factorii de mediu.- Aprecierea obiectivă a rezultatelor şi progreselor obţinute.- Cerinţe pentru realizarea IAC:1. dotarea cu echipament;2. profesorul trebuie să stăpânescă în afara specialităţii sale cunoştinţe de informatică.

Sistemele educaţionale actuale - învăţământ formal, învăţare la locul demuncă sau altă formă de educaţie continuă- se diferenţiază de cele tradiţionaleprintr-o serie de principii, dintre care cele mai importante sunt:• acordă o importanţă prioritară educaţiei faţă de instrucţie;• obiectivul principal devine dezvoltarea personalităţii şi a capacităţilor;

10


• este axat pe activitatea instruitului;• deplasează accentul dinspre predare spre învăţare;• instruitul devine obiect şi subiect al procesului educativ;• adoptă metode active, participative;• încurajează noi educaţii în concordanţă cu evoluţia societăţii (ca deexemplu educaţia ecologică, sanitară, pentru noua tehnologie şi progressau educaţia pentru democraţie şi drepturile omului, educaţieantreprenorială etc.).• acordă importanţă procesului (şi nu produsului);• promovează munca independentă, inventivitatea, creativitatea;• stimulează efortul de autocontrol, de autoevaluare şi autoreglare;• îmbină armonios învăţarea individuală cu cea socială;• rezervă profesorului rolul de manager-mentor al instruitului;• restructurează conţinutul în module ce permit selectarea cunoştinţelorrelevante, din mai multe discipline, referitoare la un anume subiect;• stimulează cooperarea şi dialogul, integrând medii colaborative;• dezvoltă autonomia şi flexibilitatea cursanţilor.

11


IV. Cunoaşterea şi învăţarea

Cunoaşterea şi învăţarea sunt două procese interdependente.

12


Economistul Roger E. Bohn definea învăţarea ca fiind evoluţia cunoaşterii în timp “Learningis evolution of knowledge over time” [Bohn,1994], iar cunoaşterea estedependentă de învăţare: cu cât o persoană este mai bine instruită şi educată cuatât are o capacitate mai mare de a transforma informaţiile în cunoştinţe .Creşterea rapidă a volumului informaţional, în toate domeniile, corelatăcu „uzura morală” a cunoştinţelor în contextul diversificării profesiilor impunnoi abordări ale fenomenului educaţional. Astfel învăţarea continuă, de-a lungulîntregii vieţi (life long learning) apare ca o necesitate, fiind concretizată, înmajoritatea situaţiilor, în stagii de pregătire la locul de muncă sau cursuri ladistanţă. În educaţia adulţilor, abordarea frecventă a instruirii este aceea deinstruire prin întărire (reinforcement learning), metodă specifică inteligenţeiartificiale orientată exclusiv asupra învăţării prin atingerea de obiective(scopuri).

Instruirea prin întărire presupune învăţare prin alegerea acţiunilor înscopul maximizării rezultatelor obţinute, astfel cursantul nu este îndrumat spreacţiunile pe care trebuie să le efectueze, pentru a descoperi prin încercări caredintre aceste acţiuni ar furniza cel mai important rezultat.

Apare astfel evidentă necesitatea dezvoltării unor noi medii educaţionaleca alternative (complementare sau concurenţiale) pentru sistemul tradiţional deînvăţământ.

13


!. Educaţia prin Internet

Educatia prin internet reprezintă un nou tip de predare-învăţare ladistanţă, care câştigă teren pe zi ce trece datorită amplificării caracteruluimultimedia al spaţiului World-Wide Web, în condiţiile unui acces superior laInternet atât cantitativ (ca număr de persoane) dar mai ales calitativ (ca viteză detransfer).

Educaţia prin Internet este o formă de instruire bazată de Web (on-line)care dispune de un mediu software accesibil prin reţeaua Internet oriunde în lumeşi oricând. Progresele înregistrate în tehnologia reţelelor şi îmbunătăţirile în ceeace priveşte lăţimea de bandă vor conduce la posibilităţi de acces multimedianelimitat. Browsere Web ce suportă realitatea virtuală 3D, animaţie, interacţiuni,conversaţii şi conferinţe, cât şi fluxuri audio şi video în timp real vor oferiposibilităţi de formare inegalabile. Progresul tehnologic a făcut studiul din ce înce mai interactiv şi mai natural, fără a necesita echipament sofisticat.

Principalele avantaje ale implementării instruirii bazate pe Web ca formăde educaţie la distanţă sunt: • reducerea costurilor legate de depozitare, expediere şi personal;• flexibilitate pentru cursant în sensul posibilităţii alegerii secvenţelor carese tipăresc şi care rămân în format electronic;• acces rapid la informaţii exact când şi unde este necesar;• integrarea unei varietăţi de medii de învăţare: text, grafică, imagine staticăşi animată, sunet, scurte filme, într-un cuvânt multimedia;• posibilităţi extinse de informare prin intermediul hiperlegăturilor;• eliminarea izolării prin utilizarea facilităţilor de comunicare specifice

14


Internetului;• controlul accesului la resurse prin autentificarea utilizatorilor;• oportunităţi pentru formare de grup (asincronă şi sincronă) ca şi pentruformare individuală.Deşi soluţiile Web sunt o opţiune care îşi justifică eforturile, în contextulprocesului de învăţământ trebuie pornit de la atingerea obiectivelor didactice, dela satisfacerea intelectuală a cursanţilor, tehnologia fiind folosită ca un mijloc şinu drept scop. Trebuie urmărită în primul rând asigurarea calităţii procesuluieducaţional, satisfacerea principiilor educaţionale, înlăturarea rigidităţiloraferente sistemelor clasice de învăţământ, armonizarea inovaţiilor din educaţiecu cele din tehnologie.

Educaţia la distanţă s-a diversificat în deplină concordanţă cu dezvoltareatehnologică a comunicaţiilor umane, a media în general. Astfel, în zilele noastre,medierea dintre cursanţi şi instructori se realizează în marea majoritate asituaţiilor prin noile tehnologii ale informaţiei şi comunicării - în special prinInternet.

eLearning

În documentul Better eLearning for Europe al Comisiei Europene4eLearning este definit ca utilizarea tehnologiilor multimedia şi a Internetuluipentru îmbunătăţirea calităţii învăţării prin facilitarea accesului la resurse şiservicii, prin colaborare şi schimb de informaţii la distanţă.Termenul, preluat din literatura anglo-saxonă, a fost extins de la sensulprimar, etimologic, de învăţare prin mijloace electronice, acoperind acum aria deintersecţie a acţiunilor educative cu noile tehnologii informatice şi decomunicaţie.

15


Semnificaţia conceptului eLearning interferează cu şi se suprapune pe omultitudine de termeni ce surprind varietatea experienţelor didactice ce potbeneficia de suport tehnologic: instruire asistată/ mediată de calculator, digital/mobile/ online learning/ education, instruire prin multimedia etc. În literatura despecialitate pot fi întâlnite şi alte modalităţi de scriere precum elearning sau e-learning, în limba română fiind folosită uneori sintagma învăţământulelectronic.

Altfel spus, eLearning este termenul generic care desemnează situaţiieducaţionale la distanţă în care se utilizează semnificativ tehnologiei informaţieişi comunicării.

Aplicabile atât în domeniul academic, cât şi în managementul know-howuluişi în training-ul de afaceri, soluţiile de eLearning sunt adaptabile celor maidiverse cerinţe.

Rolul eLearning-ului se va extinde şi va deveni tot mai important pemăsură ce tehnologia avansează, fără a elimina însă metodele tradiţionale deinstruire. Scopul eLearning-ului nu este acela de a elimina studiul tradiţional, cide a-l completa. Probabil, în câţiva ani nu va mai exista o diviziune clară întreeLearning şi mijloacele tradiţionale, studiul evoluând natural spre utilizareatehnologiei în vederea progresului şi a creşterii eficienţei procesului de învăţare.Educaţia la distanţă oferă flexibilitate maximă, însă necesităautodisciplină, abilităţi de scris şi citit, cursanţi autodidacţi, curioşi şi motivaţi.

Persoanele care urmează cursuri la distanţă îşi formează deprinderea de a studiaindependent şi autonom, ceea ce reprezintă un avantaj important pentru etapeleurmătoare ale vieţii profesionale.

Spaţiul limitat din instituţii precum şi diversele dificultăţi legate defrecventarea unor cursuri într-un sistem tradiţional de învăţământ, în joncţiunecu necesitatea pregătirii pe tot parcursul vieţii, conduc la luarea în considerare aînvăţământului la distanţă ca o alternativă viabilă mai ales în domeniulînvăţământului universitar şi ca formă de educaţie a adulţilor.

În mod diferit se pun problemele în învăţământul preuniversitar, undeinteracţiunea directă dintre profesori şi elevi are consecinţe directe şi înformarea personalităţii tinerilor. Mai mult, majoritatea elevilor nu arecaracteristicile impuse de educaţia la distanţă, ei aflându-se în plin proces deformare.

Pentru experimentele de laborator şi pentru viaţa socială, este nevoietotuşi de contact direct cu instructorii, fiind nevoie de soluţii mixte deînvăţământ clasic şi la distanţă.

Deşi oferă suficiente avantaje, dezvoltarea programelor de educaţie ladistanţă este adesea obstrucţionată de o varietate de bariere:• atitudini negative;• constrângeri tehnologice, în special lipsa conexiunii la Internet;

16


• grad redus de flexibilitate din partea instituţiilor;• politici locale sau naţionale restrictive.Indiferent de forma de educaţie la distanţă aleasă, cursanţii se potconfrunta cu stări de tensiune generate de sentimentul de izolare şi de impresialipsei controlului. Cursantul se poate simţi deconectat din cauza labilităţiistructurii de suport şi a feedback-ului lent. Lipsa interacţiunii sociale(camaraderia şi spiritul competitiv întâlnite într-o sală de clasă tradiţională)poate duce la scăderea motivaţiei. Cursantul poate simţi de asemenea lipsa uneistructuri solide – lipsa unui orar stabil. Până la urmă, dacă participantul latraining nu este ajutat să scape de temeri şi să se simtă confortabil pe întregparcursul programului, acesta va deveni reticent şi va abandona cursul.Prin integrarea în anumite programe de educaţie la distanţă, se formeazădeprinderea de a studia independent şi autonom, ceea ce le conferă un avantajimportant pentru etapele următoare ale vieţii profesionale.

17


V. Aplicaţii software educaţionale

O aplicaţie software educaţională sau produs software educaţional este unprogram proiectat în raport cu o serie de coordonate pedagogice (obiectivecomportamentale, conţinut specific, caracteristici ale populaţiei ţintă) şi tehnice(asigurarea interacţiunii individualizate, a feedbackului secvenţial şi a evaluăriiFormative

Utilizarea produselor software educaţionale în sistemul de învăţământ esteo necesitate dictată de cerinţele societăţii actuale, societate dominată de putereainteligenţei ce închide uşile tradiţionalismului şi deschide ferestrele cunoaşterii.În acest context este important ca şcoala să-i înveţe pe tineri cum săînveţe, promovând autonomia în lucru, flexibilitatea gândirii, capacitatea decooperare şi dialog, de anticipare a schimbărilor, adaptabilitate, stimulareaautoinstruirii, păstrarea unui echilibru între individualism şi socializare.

Produsele software educaţionale pot fi clasificate după funcţia pedagogicăspecifică pe care o îndeplinesc în cadrul unui proces de instruire.

1. Produsele software de exersare (Drill-and-Practice) pot fi folosite ca unsupliment al lecţiei din clasă, facilitând însuşirea unor date, proceduri, tehnicisau formarea unor deprinderi specifice, oferind avantajul lucrului în ritm propriuşi validarea imediată a răspunsului dat.

2. Produsele software interactive pentru predarea / învăţarea decunoştinţe noi creează un dialog între cursant şi programul (mediul) respectiv,interacţiunea putând fi controlată de calculator (dialog tutorial) sau de instruit(dialog de investigare). Termenul generic de tutor desemnează produsul în care"drumul" cursantului este controlat integral de computer, conducându-l spreînsuşirea unor noi cunoştinţe sau formarea unor deprinderi după o strategiestabilită de proiectantul produsului. Dacă un tutor îl obligă pe cursant să urmezeun anumit drum în învăţare, un produs software de investigare foloseşte o altăstrategie: cursantului nu i se prezintă informaţiile deja structurate (calea deparcurs), ci un mediu de unde acesta îşi poate extrage toate informaţiile (atâtcele declarative, cât şi cele procedurale) necesare pentru rezolvarea sarciniipropuse sau pentru alt scop, pe baza unui set de reguli. În acest fel, caleaparcursă depinde într-o mare măsură de cel care învaţă (atât de nivelul lui de

18


cunoştinţe, cat şi de caracteristicile stilului de învăţare). Astfel se determină oindividualizare a parcursului în funcţie de nivelul de pregătire al fiecărui cursantprintr-o interacţiune adaptivă care să asigure atingerea obiectivelor operaţionalestabilite. În ultimii ani se proiectează şi se experimentează medii de învăţare cuo interacţiune extrem de complexă, bazată pe utilizarea inteligenţei artificiale;demersul este cunoscut sub numele de "instruire inteligentă asistată decalculator".

3. Produsele software de simulare permit reprezentarea controlată a unuifenomen sau sistem real, prin intermediul unui model cu comportament analog,oferind posibilitatea modificării unor parametri şi observării comportamentuluisistemului.

4. Produsele software pentru testarea cunoştinţelor reprezintă poate gamacea mai variată, întrucât specificitatea lor depinde de mai mulţi factori -momentul testării, scopul testării, tipologia interacţiunii (feedback imediat saunu) - aceste aplicaţii apar uneori independente, alteori făcând parte integrantădintr-un mediu de instruire complex.

5. Jocurile didactice implică utilizatorul într-un proces de rezolvare deprobleme, prin aplicarea inteligentă a unui set de reguli.

Jocul didactic este o metodă de învăţământ care „dinamizează acţiuneadidactică prin intermediul motivaţiilor ludice care sunt subordonate scopuluiactivităţii de predare – învăţare - evaluare într-o perspectivă pronunţatformativă”. [Cristea, 2002]. Resursele ludice ale jocului pot fi valorificatepedagogic dincolo de sfera învăţământului preşcolar şi primar, atât în instruireatradiţională cât şi în produsele software educaţionale.

Prin joc se angajează capacitatea de acţiune a cursantului, spiritul său decompetiţie şi sunt amplificate posibilităţile de explorare euristică a realităţii.

Armonizând inovaţiile din educaţie cu cele din tehnologie, dezvoltareaunui produs software educaţional trebuie să urmărească în primul rândasigurarea calităţii procesului educaţional, satisfacerea principiilor didactice şiînlăturarea rigidităţilor aferente sistemelor clasice de învăţământ, tehnologiafiind folosită ca un mijloc şi nu drept scop.

19


VI. Sisteme educationale complexe

1.Platforma AELPlatforma AEL este destinată sprijinirii procesului de instruire / învăţare punând la

dispoziţia profesorilor un instrument suplimentar de lucru caracterizat prin eficienţă şi capacitatede adaptare iar elevilor un spaţiu în care instruirea este deschisă tuturor posibilităţilor şi ideilor.Utilizarea platformei AEL este marcată de o vastă extindere a ariei de acoperirespecifică domeniului educaţiei:- oferă un sistem de operare care este periodic upgradat;- module de lecţii care tratează interactiv diverse subiecte din programa şcolară;- testează şi evaluează elevii, realizând o monitorizare inteligentă în funcţie de nivelul depregătire al fiecăruia;- accesul nelimitat la informaţie prin Internet sau baze de date proprii (cum ar fi dicţionarele,care afişează definiţii la o simplă selectare a unui cuvânt);- realizează administrarea resurselor clasei/şcolii, contribuind punctual şi global laorganizarea eficientă a programului şcolar;- este un cadru de desfăşurare a unei strategii, pe care o stabileşte profesorul, el utilizeazămodule-momente de lecţie furnizate de pachetul AEL, fiecare moment fiind, de fapt, unsoft educaţional de un anume tip.

20


21


2.FOSS (Free / Open Source Software)

Conceptul de „open-source” nu înseamnă doar acces la libera utilizare a codului sursă,ciimplică şi următoarele prerogative: libertate de redistribuţie, însă incluzând licenţa de utilizarefără restricţii suplimentare, obligativitatea de furnizare a codului sursă, libertatea de creare a unor produse derivate, păstrarea integrităţii codului creat de un anumit autor, inexistenţadiscriminărilor faţă de unele persoane, grupuri, domenii, preocupări, licenţa de utilizare trebuiesă nu fie specifică unui produs software sau să restricţioneze un alt produs, trebuind, deasemenea, să fie neutră din punct de vedere tehnologic .Printre prerogativele utilizării de software gratuit şi open-source în educaţie putem aminti:• Costuri reduse: deoarece utilizarea tehnologiei informaţiei în educaţie presupune oricumcosturi destul de ridicate legate de infrastructura de comunicare, echipamentele de calcul şi dereţea, recurgerea la FOSS antrenează economii substanţiale;• Siguranţă, performanţă, securitate: Erorile de proiectare ale FOSS sunt rezolvate rapiddatorită numărului mare de dezvoltatori• Capacitate de dezvoltare pe termen lungS-a constatat faptul că absolvenţii au tendinţa de a folosi aceleaşi tehnologii pe care le-auîntâlnit în timpul studiilor.• Filosofie deschisă

22


Un mediu academic în care sunt prevalente produsele FOSS va stimula profesorii şi studenţii să experimenteze şi să participe la dezvoltarea acestora cu soluţii inovatoare.Posibilitate de adaptare regională• Alternativă la piraterie software: produsele FOSS create pentru limba engleză pot fi adaptate în orice limbă fără a fi necesarăimplicarea dezvoltatorului originar.Învăţarea din codul open-source: FOSS oferă posibilitatea studierii codului sursă ale unorprograme cu aplicabilitate în viaţa reală.• Cerinţele pentru testări şi examene on-line: import/export de conţinut, securitatea întrebărilor,evaluare automată• Sistemul pedagogic adoptat: centrat pe profesor sau pe student, o abordare colaborativădistribuită a învăţării• Funcţionalităţile care trebuiesc suportateAstfel, pentru implementarea unei soluţii de eLearning FOSS trebuie avute în vedere câtevaaspecte practice:• Tipul resurselor deja disponibile: produsele soft instalate, specialitatea programatorilorimplicaţi, resursele hardware.• Gradul de interoperabilitate al standardelor folosite: este posibil, de exemplu, să dorim oplatformă de eLearning care să interacţioneze cu diverse aplicaţii ce folosesc standarde deschise.• Sisteme de publicare Web• Sistem de management al conţinutului – având ca scop principal partajarea eficientă şiefectivă a documentelor, imaginilor şi a altor resurse de date.

23


3.MoodleModular Object-Oriented Dynamic Learning Environment

Moodle este un pachet software destinat producerii de cursuri bazate pe Internet, oferind un bun suportpentru securitate şi administrare şi având conturată o comunitate amplă de utilizatori şidezvoltatori. Codul sursă scris în PHP utilizând baze de date MySql şi PostgreSQL, este un atupentru adoptarea platformei datorită popularităţii acestor tehnologii, precum şi posibilităţii deutilizare fără modificări pe mai multe sisteme de operare, inclusiv Linux (fără a fi necesară nici omodificare de la o platformă la alta).astfel încât platforma Moodle este actualmente utilizată nu doar în universităţi, ci şi în licee, şcoliprimare, organizaţii nonprofit, companii private, de profesori independenţi şi chiar de părinţiicare doresc să îşi instruiască proprii copii.

24


VII. Comunităţile virtuale şi educaţia

Progresele făcute în tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor creează noi oportunităţi de comunicare şi interconectare a cetăţenilor şi organizaţiilor, conducând la o schimbare radicală a comportamentul uman şi a modului de funcţionare a organizaţiilor.

Inteligenţa, ca singurul activ durabil al unei organizaţii, este formată din cunoştinţe individuale şi colective. Prin urmare, cetăţenii resimt tot mai acut nevoia de informare şi de comunicare, organizaţiile încearcă să-şi restructureze informaţiile astfel încât accesul la informaţii utile să fie cât mai rapid.

Comunităţile virtuale au apărut şi se dezvoltă ca urmare a creşterii gradului de încredere în rolu major pe care Internetul îl joacă în societatea informaţională.

Prin raportare la comunitatea tradiţională, telecomunitatea sau comunitatea virtuală se diferenţiază prin înlocuirea interacţiunilor directe cu cele mediate de Internet, însă există şi o serie de caracteristici commune• acelaşi scop;• sensul, identitatea şi apartenenţa;• un set de reguli şi norme nescrise;• rituri şi ritualuri, forme de exprimare specifice.

Comunităţile virtuale evoluează în funcţie de interesele membrilor şi au nevoie de o infrastructură software şi de reţea care să permită satisfacerea nevoilor specifice.

În domeniul educaţional, nevoia de informare şi comunicare este frecvent conştientizată, învăţarea prin colaborare începe să-şi facă simţită prezentă, iar comunităţile de interese pot juca roluri strategice în evoluţia sistemelor de învăţământ.

25


1.Utilizarea weblog-urilor în educaţie

Un weblog (sau blog, pe scurt) este „un site actualizat cu intrări (însemnări, note) ce sunt

automat indexate şi datate. Este similar unui jurnal.Altfel spus un weblog reprezintă un mijloc de comunicare interpersonală şi poate lua diverse

forme, de la un jurnal on-line la un depozit de informaţii referitoare la un anumit domeniu.Prin urmare, Weblog-ul este o pagină Web cu următoarele caracteristici:

• structură de hiperlegături. Conţinutul site-ului este format în mare parte din intrări cu comentarii hiperlegături spre alte resurse online. Nu există o lungime prestabilită pentru obiectele publicate, unele mesaje pot conţine o singură legătură spre un conţinut aflat oriunde pe Web, în timp ce altele, majoritatea, includ informaţii adiţionale şi/sau comentarii personale despre subiectul discutat. Prezenţa hiperlegăturilor diferenţiază weblog-urile de jurnalele de însemnări online, în care autorul consemnează diverse evenimentecare nu sunt neapărat relevante pentru publicul larg, excepţie făcând un cerc restrâns de prieteni.• actualizări frecvente afişare în ordine invers cronologică. Weblogurile sunt într-o dinamică permanentă, noile mesaje publicate apar de fiecare dată în partea de sus a paginii principale. În consecinţă utilizatorii revin regulat în aşteptarea unor noi mesaje. Această caracteristică marchează cea mai importantă distincţie între weblog-uri şi paginile personale care rareori sunt revizitate.• acces public, liber la conţinut. Site-ul poate fi accesat fără restricţii legate de plată sau de apartenenţă la vreo comunitate• arhivare. Fiecare mesaj are asociată o legătură permanentă, astfel el poate fi cu uşurinţă accesat chiar dacă a dispărut de pe prima pagină ca urmare a dinamicii blog-ului.

26


O componentă opţională o reprezintă motorul de căutare internă, vizitatorii având posibilitatea de a regăsi rapid, pe baza unor criterii anumite informaţii ce apar în mesajele din weblog. Structura generală a unui blog conţine un titlu, o listă a mesajelor curente, o listă de legături utile, listă cunoscută subnumele de blogroll, statistici etc.Tot mai mult, weblog-urile sunt folosite în educaţie, pentru comunicarea cu cursanţii. Orice instructor îşi poate deschide un weblog prin intermediul căruia să publice materiale/resurse pentru curs, noutăţi, să ţină legătura cu cursanţii săi, să supună discuţiei diferite aspecte ale cursului, să facilitezeformarea unei comunităţi de învăţare.

Prin intermediul unui weblog se pot invita mai uşor lectori, se pot publica proiecte ale instituţiei, facilitându-se formarea de parteneriate. O secţiune a weblog-ului poate fi o listă de site-uri/weblog-uri educaţionale, care ar putea prezenta interes pentru cursanţi.

27


VIII.Invatarea colaborativa

Conectarea la Internet creşte considerabil şi posibilităţile de cooperare între persoane situate geografic la distanţă. Lucrând în grup creşte gradul de implicare; partajând idei şi răspunzând la reacţiile celorlalţi se consolidează gândirea şi se promovează analiza în profunzime.Principalele atribute ale lucrului în echipă sunt:• interdependenţa pozitivă – succesul / eşecul unui membru afectează întreg grupul;• responsabilitatea individuală - fiecare membru al grupului este responsabil pentru întreaga activitate a echipei;• încrederea în colegii de echipă - membrii grupului învaţă să aibă încredere, să conducă, să ia decizii, să comunice şi să rezolve conflicteleapărute;• partajarea cunoştinţelor în vederea îmbunătăţirii performanţelor individuale.

Demersurile pedagogice susţinute pentru determinarea celor mai adecvate şi eficiente căi de desfăşurare a proceselor de instruire au accentuat necesitatea de a încorpora în mediul instrucţional o componentă socială şi de grup. Astfel, în proiectarea unui sistem educaţional trebuie luate în considerare atât contextul în care acesta va fi folosit, cât şi opiniile grupului social care îl va utiliza. Învăţarea nu trebuie privită doar ca proces de transfer de informaţii de la instructor la cursant, ci ca proces de construire de cunoştinţe în timpul interacţiunii cu ceilalţi participanţi ai grupului la o anumită activitate educativă. Un alt aspect important care trebuie luat în considerare îl reprezintă motivarea cursantului, fiind folosite în acest sens o întreagă paletă de tehnici precum stimularea încrederii, a spiritului de competiţie şi a curiozităţii.

Cooperarea presupune împărţirea responsabilităţilor legate de o anumită activitate între participanţi. Învăţarea prin cooperare nu înseamnă doar plasarea cursanţilor într-un anumit grup şi repartizarea unei sarcini (probleme) grupului.În cadrul sistemelor educaţionale cooperarea se bazează pe comunicare (schimb de informaţii), colaborare (lucrul în grup) şi coordonare, fiecare dintre acestea fiind susţinută de infrastructură software de grup.

28


Prin urmare, o importantă sarcină a instructorului este aceea de a contribui la dezvoltarea unei comunităţi interactive de învăţare care să faciliteze colaborarea. Nu numai că prin colaborare cursanţii îşi intensifică cunoştinţele, însă ei pot fi învăţaţi să respecte ideile celorlalţi, să accepte şi alte moduri deînvăţare. Lucrând în grup, există diverse oportunităţi de exprimare a talentelor, a ideilor, dar şi încercări de a învăţa într-un alt mod.

Din păcate, există destule obstacole în calea unei colaborări efective între cursanţi, putând fi enumerate o comunicare insuficientă, stiluri diferite de muncă programe de lucru incompatibile sau medii insuficient dezvoltate care să eficientizeze activităţile educaţionale în societatea informaţională bazată pecunoaştere a acestui început de secol

Bibiliografie

1. Antonesei, L., Paidei A., Fundamentele culturale ale educaţiei,Ed. Polirom, Iaşi, 1996

2. Bârliba, C., Informaţie şi competenţă, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986

3.www.elearningeuropa.info

4 .www.wikipedia.ro

29


30

Date post:	16-Feb-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

Cuprins - INFORMATICA.ASE.ROinformatica.ase.ro/site/A140209/impactul it asupra... · Web viewCu...

Documents