1
CUPRINS
ARGUMENT ....................................................................................................................... 3
INTRODUCERE ................................................................................................................. 4
Capitolul 1. POTENŢIALUL NATURAL AL SPAŢIULUI . ........................................ 7
1.1.Potenţialul natural al reliefului. ............................................................................... 8
1.1.1.Litologia şi tectonica spaţiului. ........................................................................... 8
1.1.2.Tipuri genetice de relief. ................................................................................... 13
1.1.2.1. Relieful structural. ................................................................................................... 14
1.1.2.2. Relieful petrografic. ................................................................................................. 18
1.1.2.3. Relieful fluvial. ......................................................................................................... 22
1.1.2.4. Relieful piemontan. ................................................................................................. 25
1.2.Potenţialul natural al climei. ................................................................................... 27
1.3.Potenţialul hidrografic. ........................................................................................... 29
1.4.Vegetaţia , fauna şi solul. ......................................................................................... 33
Capitolul 2. POTENŢIALUL ANTROPIC ................................................................... 36
2.1. Populaţia .................................................................................................................. 36
2.1.1. Structura pe grupe de vârstă şi sexe a populaţiei. ......................................... 41
2.1.2. Structura etnică a populaţiei. ......................................................................... 47
2.1.3. Structura religioasă. ......................................................................................... 52
2.2. Aşezările omeneşti. .................................................................................................. 58
2.2.1. Tipuri de sate. .................................................................................................... 58
2.2.2. Gospodăria ţărănească – compoziţie. .............................................................. 64
Capitolul 3. STRATEGII DE DEZVOLTARE RURALĂ. ........................................ 69
3.1. Strategii de dezvoltare rurală în comuna Sâg. ..................................................... 71
3.2. Strategii de dezvoltare rurală în comuna Valcăul de Jos. ................................... 76
3.3. Strategii de dezvoltare rurală în comuna Boghiș ................................................. 80
2
Capitolul 4. APLICAŢII METODICE ALE STUDIULUI ÎN ARIA
CURRICULARĂ OM ŞI SOCIETATE. ......................................................................... 85
Capitolul 5. APLICAŢII ALE STUDIULUI ÎN EXTRACURRICULAR ................ 124
5.1. Excursia şcolară .................................................................................................... 124
5.2. Drumeţia ................................................................................................................ 134
5.3. Cercul de geografie ............................................................................................... 138
CONCLUZII .................................................................................................................... 140
ANEXE ............................................................................................................................. 142
Anexa 1 .......................................................................................................................... 142
Anexa 2 .......................................................................................................................... 143
Anexa 3 .......................................................................................................................... 145
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................. 146
3
ARGUMENT
Lucrarea Strategii de dezvoltare și valorificare a spațiului rural din Bazinul
Superior al Barcăului, este rezultatul activității de cercetare și documentare efectuată în
perioada 2012 – 2013, sub îndrumarea prof. univ. dr. Ioan Aurel Irimuș.
Scopul cercetării constă în abordarea detaliată a problemelor de dezvoltare și
valorificare a spațiului rural, în contextul aderării la Uniunea Europeană și al alinierii
spațiilor rurale din România la standardele europene de dezvoltare umană și economică.
Lucrare abordează regiunea Bazinul Superior al Barcăului, în contextul
interdependenței dintre dezvoltarea rurală și potențialul natural respectiv antropic al
regiunii. Astfel, s-a dorit ca pe baza studiului asupra strategiilor de dezvoltare și
valorificare a spațiului rural din regiune ( comunele Sâg, Valcău de Jos și Boghiș), să se
evidențieze că există o legătură strânsă între potențialul natural și strategiile propuse de
fiecare comună pentru dezvoltarea economică și a infrastructurilor specifice. Și în ceea
ce privește strategiile specifice dezvoltării resurselor umane din cadrul regiunii, la
propunerea acestora s-a ținut potențialul antropic al regiunii, de specificul structurilor
demografice și specificul zonei în ceea ce privește gospodăriile și ocupațiile
tradiționale.
Din punct de vedere didactic lucrare abordează aplicațiile studiului în aria
curriculară și extracurriculară, accentuând partea practică a geografiei, necesitatea
predării și abordării studierii geografiei în contextul implicării active ale elevilor la
înțelegerea și însușirea unor cunoștințe specifice și nu doar o geografie descriptivă.
Fără îndoială lucrarea de față nu ar fi fost posibilă pe deplin fără permanenta
îndrumare a domnului prof.univ.dr. Ioan Aurel Iriumș care mi-a încurajat și orientat cu
mult profesionalism activitatea de cercetare și documentare.
4
INTRODUCERE
MOTTO:
“Omul nu poate descoperi noi oceane, câtă vreme
nu are curajul de a pierde din vedere ţărmul.”
(Andre Gide)
Formarea Uniunii Europene a determinat apariţia unor noi politici şi strategii,
care să reducă disparităţile economice şi sociale existente între regiunile Europei. Astfel
s-a născut conceptul de dezvoltare regională, concept ce presupune un ansamblu de
măsuri ce au drept scop sprijinirea creşterii economice şi îmbunătăţirea condiţiilor de
viaţă prin valorificarea eficientă a potenţialului local şi regional.
Spaţiul rural sau spaţiul eternităţii, este o nişă ce trebuie intens exploatată pe
acest palier al dezvoltării şi valorificării spaţiului. Spaţiul rural deţine un loc esenţial în
istoria, civilizaţia şi identitatea spaţiului românesc şi implicit a spaţiului sălăjean.
Activităţile rurale tradiţionale rămân creatoarele peisajelor ce dau unicitatea şi
identitatea spaţiului romanesc. Spaţiul rural este cel care oferă identitatea unei naţiuni şi
a unui popor: “Eu cred că veşnicia s-a născut la sat” ( Lucian Blaga), accentuând şi mai
mult deviza Uniunii Europene “unitate în diversitate”. Spaţiul rural exercită o mare
atractivitate datorită modului de viaţă sănătos, a frumuseţilor naturale şi a moştenirii
culturale.
Specificitatea spaţiului rural este dată de buna conservare şi păstrare a
patrimoniului natural şi cultural, multitudinea activităţilor tradiţionale şi peisajelor ce
derivă din aceste activităţi precum şi de relaţia cu mediul urban.
Politica de dezvoltare regională este una din politicile cele mai importante şi cele
mai complexe ale Uniunii Europene. Dezvoltarea regională acţionează asupra unor
domenii semnificative: transporturi, agricultură, dezvoltare urbană, dezvoltare rurală,
protecţia mediului, educaţie, etc.
De fapt, se poate spune că politica de dezvoltare regională are un pronunţat
caracter instrumental, iar prin fondurile sale de solidaritate (Fondul de coeziune,
Fondurile structurale, Fondul de solidaritate) contribuie la finanţarea altor politici
sectoriale – cum ar fi politica agricolă, politica socială, politica de protecţie a mediului.
5
Concepută ca o politică a solidarităţii la nivel european, politica regională se
bazează în principal pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părţi din
bugetul comunitar realizat prin contribuţia Statelor Membre către regiunile şi grupurile
sociale mai puţin prospere.
În România politica dezvoltării regionale îşi are originile odată cu funcţionarea
programului PHARE , prin 1996, iar doi ani mai târziu, în 1998 se va crea şi cadrul
legislativ.
Creşterea economică şi îmbunătăţirea nivelului de trai la nivelul ţării noastre
presupune stabilirea unor strategii de dezvoltare regională la nivelul spaţiului rural şi
valorificarea acestui spaţiu, dezvoltare axată atât pe componenta naturală cât şi pe
componenta antropică.
În practică dezvoltarea regională presupune adoptarea de măsuri şi strategii,
finanţare de proiecte prin diverse programe implementate la nivel local, regional şi
naţional, precum şi sprijinirea micilor investitori care să valorifice la maximum
potenţialul natural al spaţiului. Valorificarea spaţiului rural trebuie realizată în
concordanţă cu cerinţele mediului înconjurător şi cu conceptul de dezvoltare durabilă.
Apare, astfel, necesitatea constituirii şi dezvoltării unei culturi ecologice a omului
contemporan, înţeleasă ca un ansamblu coerent de informaţii adecvate, capabile să
determine convingeri şi atitudini constructive, responsabile faţă de protecţia,
conservarea şi ameliorarea mediului ambiant în cadrul raporturilor reciproce, multiple şi
complexe dintre individ şi natură.
Dezvoltarea regională şi valorificarea spaţiului rural presupune implementarea
unor strategii de dezvoltare bazate pe câteva principii:
Principiul descentralizării – luarea deciziilor să treacă de la nivelul central(
guvernamental) la nivel regional, a regiunilor de dezvoltare sau chiar la nivel
local.
Principiul parteneriatului – realizarea de parteneriate durabile între toţi “ actorii”
implicaţi în strategiile de dezvoltare şi valorificare rurală.
Principiul planificării – activităţile şi acţiunile propuse să fie planificate conform
uni calendar pentru a atinge scopul şi obiectivele propuse.
Principiul cofinanţării – finanţarea să se facă de către toţi participanţii la
strategia de dezvoltare şi valorificare.
6
Procesul tranziţiei de la economia supercentralizată la economia de piaţă a
generat, în agricultura şi dezvoltarea rurală a României, multiple probleme de ordin
economic şi social. De aceea, este normal ca preocupările privind identificarea unor
soluţii şi metode de rezolvare a acestora să mobilizeze din ce în ce mai mulţi specialişti
în domeniu. În acest context, nu se putea să nu se facă apel şi la experienţa altor ţări,
printre care un loc aparte îl ocupă ţările membre ale Uniunii Europene.
Lipsa unei viziuni realiste asupra viitorului satului românesc, asupra noilor
ocupaţii şi calificări necesare în procesul de diversificare a activităţilor – care să pună
bazele unei dezvoltări rurale multifuncţionale, precum şi asupra celor mai eficiente căi
de integrare în Uniunea Europeană, devine tot mai acută. În acest sector s-a aplicat cea
mai complexă „terapie de şoc”, începând cu anul 1993, iar din 1997 agricultura este
lăsată în seama mecanismului pieţei.
Spaţiile rurale se confruntă cu o serie de probleme semnificative care ţin de
infrastructura şi serviciile publice mai puţin dezvoltate, lipsa locurilor de muncă şi
implicit nivelul de trai mai redus, competitivitate scăzută şi degradarea mediului şi a
resurselor naturale.
Valorificarea şi dezvoltarea spaţiului rural presupune implementarea unor
proiecte şi programe axate pe două direcţii majore. O primă direcţie include proiectele
şi programele care să valorifice potenţialul natural al spaţiilor rurale, iar cea de a doua
direcţie include proiectele şi programele de dezvoltare a educaţiei şi a dezvoltării
profesionale.
Implementarea unor astfel de proiecte contribuie major atât la creşterea şi
dezvoltarea economică a regiunilor rurale, dar şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi
a reduceri discrepanţelor de nivel economic şi social.
Politica de dezvoltare rurală vizează soluţionarea problemelor existente la
nivelul spaţiului rural şi exploatarea durabilă a acestor spaţii.
7
Capitolul 1. POTENŢIALUL NATURAL AL SPAŢIULUI .
Bazinul hidrografic al Barcăului este situat în partea sud – vestică a judeţului, la
limita cu hotarele judeţului Bihor. Râul Barcău aparţine sistemului hidrografic al
Crişurilor, fiind afluentul cel mai nordic al acestui sistem. Barcăul îşi are izvoarele în
Munţii Plopiş la o altitudine de 582 m în platoul calcaros triasic al Ponoarelor în
apropiere de satul Tusa. În amonte de Nuşfalău, bazinul hidrografic al Barcăului
prezintă o asimetrie deosebit de pronunţată spre stânga.
Valea Barcăului, este rezultatul unei îndelungate evoluţii atât a reliefului cât şi a
reţelei hidrografice din nordul Munţilor Apuseni. Evoluţia văii Barcăului a fost
“marcată de fenomene complexe de captare, antecedenţă şi epigeneză”1. Datorită acestei
evoluţii îndelungate şi complexe bazinul hidrografic al Barcăului prezintă alternanţe de
porţiuni îngustate şi arii depresionare.
Regiunea luată în studiu se referă la Bazinul Superior al Barcăului, de la izvor
până la ieșirea cursului din comuna Boghiș, respectiv la comunele Sâg, Valcău de Jos
și Boghiș.
Fig. 1. Harta județului Sălaj, regiunea studiată ( prelucrare după Wikipedia. Org)
1 Viorel Șumălean, Valea Barcăului – studiu morfohidrografic, Teză de deoctorat ( rezumat), Oradea 2010
p 6
8
1.1.Potenţialul natural al reliefului.
Relieful din bazinul superior al Barcăului este un relief diversificat, rezultat în
urma unei evoluţii îndelungate şi complexe în funcţie de interacţiunea dintre factorii
externi şi interni. Cea mai mare parte a reliefului este reprezentată de Munţii Plopiş şi
Depresiunea Şimleului.
Munţii Plopiş cunoscuţi în literatura de specialitate si sub denumirile de Munţii
Şes, Munţii de Aramă sau Rez au forma unei culmi largi, cu lungime de 37 km cu
orientare NV - SE, direcţie în care scad altitudinal.
Reprezentând una dintre cele două „apofize” nordice al Munţilor Apuseni,
Munţii Plopiş, masivul cristalin al Plopişului este încadrat de linii tectonice formând un
horst asimetric2. Pe toate cele patru laturi ale sale horstul Plopişului este înconjurat în
general de formaţiuni piemontane sau glacisuri piemontane în care s-au modelat mici
bazine depresionare.
În cadrul Munţilor Plopiş se individualizează mai multe suprafeţe de netezire,
cea de la 600 – 700 m dând aspectul unei câmpii suspendate. Eroziunea exercitată de
Barcău şi afluenţii săi ( Iazu, Valea Mare), a fragmentat regiunea montană în culmi
strâmte ce cad în trepte până la altitudini de 400m.
1.1.1. Litologia şi tectonica spaţiului.
Munţii Plopiş sunt în cea mai mare parte alcătuiţi din şisturi cristaline, masivul
cristalin al Plopişului fiind încadrat de două linii tectonice formând un horst asimetric.
Se leagă cu Munţii Meseş prin Şaua Oşteana, iar spre Depresiunea Şimleului se
continuă cu Piemontul Plopiş – Cosniciu. Geologic sunt un horst asimetric alungit,
alcătuit predominant din roci cristaline. Au aspectul unor coline netede care au
aproximativ aceleași altitudini.( Foto 1 și foto 2 ).
În Cuaternar, Culmea Plopişului a înregistrat uşoare ridicări compensatorii faţă
de regiunile subsidente periferice, fapt ce a determinat direcţionarea Barcăului spre nord
– est şi încătuşarea antecedentă de la Marca.
2 Geografia României, vol III, Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei, p 461
9
Foto 1. Munții Plopiș - Izvoarele Barcăului
Foto 2. Munții Plopiș – în zona satului Tusa
10
Formarea și evoluția reliefului din Bazinul Barcăului este influențată de evoluția
și tectonica Munților Plopiș.
Partea centrală a Munţilor Plopiş reprezintă o veche suprafaţă de netezire,
Danian – Paleocenă , ale cărei resturi s-au păstrat bine. Conform altor studii această
suprafață ar fi datată danian – oligicen după Gh. Pop, iar după L. Blaga ar fi datată în
jurasic inferior – paleocen, fiind plasată la 800 -882m, nivelul pria – Merișor. Din
această suprafaţă se ramifică spre exterior o serie de interfluvii secundare păstrându – şi
caracteristicile specifice de relief nivelat.
În badebianul inferior mișcările eostirice reactivează vechile linii de falii astfel
că teritoriul este puternic fracturat, iar în bazinul Șimleului determină scufundări mai
accentuate, mai ales pe partea sudică. Platoul Oșteana este și el afectat de fracturi.
Conform literaturii de specialitate aceste condiții tectonice combinate cu un climat
mediteranean semiarid au determinat formarea complexului Secătura – Tâlhăreasa
echivalentul suprafeței Măguri – Mărișel ( Blaga 2005).
În dacian – romanian regiunea este înălțată cu cel puțin 300m datorită ridicărilor
rhodanice. În aceste condiții și într-un climat subtropical – mediteranean este modelată
suprafața Osoaie – Cărbunari la 400 – 600m , pe seama nivelului rămas nedefinitivat din
Secătura – Tâlhăreasa.
Structura geologică detaliată a fost prezentată de Mircea Paucă în lucrarea
Bazinul Neogen al Silvaniei la care anexează o hartă geologică a zonei unde indică
liniile de falie şi „vulcanii noroioşi” din Valea Puturoasă.
Din punct de vedere litologic, regiunea studiată este formată din roci
metamorfice şi sedimentare. Masivul central care domină regiunea este alcătuit din
micaşisturi, şisturi cuarţitice sericitoase, cloritoase, ganise şi paragnaise. Conform
literaturii de specialitate acestea aparţin formaţiunii „Seria de Someş”, care sunt
rezultatul unor metamorfozări foarte vechi din ciclul Baikalian a cristalinului de Bihor,
proterozoicul superior – cambrian inferior.
Formațiunile de altă natură sunt peticele de conglomerate care dau sinclinalele
suspendate și calcarele triasice din zona de izvor a Barcăului. Aceste formațiuni
mezozoice indică o posibilă origine comună cu Munții Pădurea Craiului.
Maturitatea reliefului este dată de predominanţa rocilor metamorfice,
predominând micaşisturi şi paragnaise. Micaşisturile şi gnaisele străbătute de filoane de
amfibolite şi cuarţit sunt în general foarte alterate. Maturizarea reliefului este reflectată
11
în peisaj şi de aspectul arterelor hidrografice secundare, care au văi evazate şi
meandrate.
Structura cristalină a Munţilor Plopiş iese în evidenţă prin cele două „apofize”
de cristalin care pătrund în zona depresiunii Şimleului, care sunt intersectate epigenetic
la Preoteasa, Subcetate şi Marca de către Barcău care a format două defilee.
Bordura cristalinului este acoperită de depozite sedimentare depuse în Triasicul
inferior: conglomerate, gresii cuarţitice, sau din Triasicul mediu: calcare, dolomite şi
calcare dolomitice, cele mai caracteristice fiind cele din sinclinalul suspendat al
Ponorului Negrenilor. În zona Tusa peste cristalin s-au depus transgresiv depozite
badenieine, care aflorează în zona satelor Tusa şi Preoteasa. În zona cristalină relieful
este relativ uniform şi nivelat policiclic, dar în zona sedimentară periferică relieful
prezintă o mare diversitate, reprezentate prin mici sectoare de chei, procese active de
versant.
În zona cristalină relieful este relativ uniform şi nivelat policiclic, dar în zona
sedimentară periferică relieful prezintă o mare diversitate, reprezentate prin mici
sectoare de chei, procese active de versant.
În anul 1954 geologul Mircea Paucă a semnalat în nisipurile badeniene în zona
satului Tusa cuiburi fosilifere în care a identificat 25 specii de bivalve şi gasteropode.
Cel mai bogat cuib fosilifer a fost identificat în apropiere de centrul satului în
lungul unui vâlcel. Este un pachet de nisipuri gălbui în amestec cu pietrişuri fine aşezate
peste tuf dacitic cu impresiuni de frunze. Au fost identificate aici 221 specii de moluşte
dintre care 68 lamelibranhiate ( scoici), 146 de gastropode ( melci) şi 7 scafopode (
Nicorici 1997).
Formaţiuni de altă natură sunt conglomeratele şi calcarele. Existenţa peticelor
de conglomerate a determinat formarea sinclinalelor suspendate. Semnificativ este
faciesul calcaros detritic, alături de nisipuri şi bolovănişuri sarmaţiene.
În zona de obârşie a Barcăului, în apropiere de satul Tusa prezenţa calcarelor de
vârstă mezozoică a determinat formarea reliefului carstic sub formă de doline, peşteri,
sorburi şi izbucuri, regiune cunoscută sub numele de Platoul calcaros al Ponorului. La
periferia podului calcaros, la contactul cu rocile impermeabile se întâlnesc izbucuri. Din
punct de vedere geologic, în această regiune peste șisturile cristaline ce aparțin „seriei
de Someș” s-au depus roci necarstificabile de tipul gresiilor cuarțitice, conglomerate și
șisturi argiloase roșii cu intercalații de dolomite.
12
Peste aceste sedimente aparținând Mezozoicului s-au depus în contiună
sedimentare roci carbonatice formate „ în bază din dolomite , deasupra cărora se află
calcare de Bucea, de culoare negricioasă incluse la seria de Crișul Repede, de vârstă
Anisian inferior și mediu”3
Sedimentele au caracter detritic, fiind reprezentate de nisipuri, gresii, calcare,
marne, tufuri vulcanice. Formaţiunile cele mai superficiale sunt alcătuite din pietrişuri
nisipoase, argile şi luturi argiloase. Formaţiunile sedimentare neogene piemontane au
condiţionat un relief mai fragmentat.
Tipul genetic de pediplanaţie subtropicală se evidenţiază prin prezenţa
depozitelor lateritice evidenţiind influenţa condiţiilor climatice din danian – paleocen
sub care se afla sectorul carpatic. Procesul de modelare din Munţii Plopiş este identic cu
cel din Munţii Bihor şi Gilău.
Straturile pliocene şi pleistocene care sunt reprezentate prin depozite
fluviolacustre , pietrişuri, nisipuri, argilă, mâl, sunt cutate în brahianticlinale şi
sinclinale orientate NV – SE, iar anticlinalul Boghiş – Valcău este orientat pe direcţia N
– S. În aceste formaţiuni cutate s-au format mai multe falii prin care ies la suprafaţă
apele termale.
Depresiunea Şimleului, de origine tectonică, este situată între cele două ramuri
muntoase Munţii Plopiş şi Munţii Meseş. Bazinul neogen al Silvaniei este unul din cele
cinci bazine de scufundare existente pe marginea panonică a Munţilor Apuseni, larg
deschis spre depresiunea internă panonică. Bazinul Silvaniei este umplut astfel cu
depozite neogene ce stau peste un fundament, cuprinzând atât şisturi cristaline, cât şi
depozite sedimentare. ( Bențe Florian 1974- Depresiunea Șimleului – rezumat teză
doctorat).
În evoluţia paleografică a acestei depresiuni au fost distinse câteva etape:
Etapa predaniană;
Etapa Danian – Paleocenă;
Etapa de bazin;
Etapa de depresiune.
3 Ioan Abrudan, Aurel Medve, Ghidul ariilor naturale protejate din județul Sălaj, Editura Școala noastră,
Zalău 2008, p126, 127
13
În prima etapă ( predaniană), care a fost cea mai îndelungată, s-a individualizat
fundamentul Bazinului Şimleului, ca urmare a orogenezei hercinice sau chiar
caledoniene. Odată cu sfârşitul Cretacicului se intensifică mişcările disjunctive şi sunt
reactivate vechile linii de falii, ce vor contura în etapele următoare Bazinul Şimleului.
În etapa danian-paleocena se formează în zonele depresionare schiţate anterior
adevărate ochiuri marine, ce ulterior se separă şi evoluează în bazine şi lacuri.
În timpul etapei de bazin, în Bazinul Şimleului se creează noi condiţii de
sedimentare. Odată cu faza stirică nouă, în Bazinul Şimleului sunt reactivate liniile de
falie, ceea ce va duce la scufundarea unor blocuri cristaline cu tot cu sedimentarul
preneogen de pe ele, şi la acoperirea lor de apele mărilor tortoniene.
La începutul Pliocenului, apele marine pătrund în Bazinul Şimleului dinspre
vest, depunând sedimente transgresive şi discordant peste cele mai vechi. Mişcarea
rhodanică dintre Dacian şi Levantin a încheiat golirea Bazinului Şimleului.
În ultima etapă (de depresiune) se instalează noi condiţii de modelare, care vor
duce la sculptarea dealurilor piemontane şi la formarea teraselor fluviatile. După
individualizarea acestora urmează faza actuală de modelare, care se manifestă prin
eroziunea areolară şi liniară ( şiroire, ogaşe, torenţi), alunecări de teren, rolul omului în
geneza şi prevenirea lor fiind foarte important.
Cele două râuri care drenează depresiunea Barcăul şi Crasna s-au adâncit cu
peste 100 m favorizând formarea a 7 nivele de terasă. Datorită modelării reliefului de
către cele două râuri, depresiunea este compartimentată în două părţi: Depresiunea
Plopiş pe Barcău şi Depresiunea Crasna pe Crasna.
1.1.2.Tipuri genetice de relief.
Dezvoltarea diferitelor tipuri genetice de relief a fost favorizată de geologia
specifică regiunii şi de procesele tectonice care au afectat regiunea studiată.
Predominarea rocilor sedimentare a favorizat dominanța reliefului sculptural. În lungul
principalelor văi, la contactul cu luncile râurilor și la contactul cu versanții este prezent
relieful fluvial. Acest tip de relief este prezent și în regiunile depresionare.
14
1.1.2.1. Relieful structural.
Structurile se impun în relief, cumulând sensul mişcărilor la care sunt supuse4 şi
rezistenţa depozitelor litologice la eroziune. Între relieful structural şi cel petrografic
există o legătură directă, influenţa structurii sau a naturii rocilor este determinată de
stadiul de evoluţie al reliefului. Influenţa structurii asupra trăsăturilor definitorii ale
reliefului trebuie privită pe două nivele:
un nivel al întregului teritoriu, diferenţiat pe unităţi relativ omogene şi cu
suprafeţe mari.
un nivel al formelor de relief şi chiar al elementelor de relief, nivel unde modul
de dispunere al rocilor are o reflectare directă.
În ansamblul său, relieful acestei zone se remarcă printr-o succesiune de
suprafeţe monoclinale dispuse pe mai multe planuri secţionate de văi consecvente.
Prezența reliefului structural în regiunea studiată se datorează trăsăturilor distincte ale
structurii precum și diferenței de duritate a formațiunilor geologice supuse modelării.
În regiunea luată în studiu, Bazinul Superior al Barcăului, comunele Sâg, Valcău
de Jos și Boghiș, prezența la suprafață a unor depozite cu duritate redusă, depozite
nisipo – argiloase „defavorizează dezvoltarea deosebită a suprafețelor structurale”5.
Relieful structural este legat de dispoziţia monoclinală a depozitelor ponţiene şi
de succesiunea unor straturi cu rezistenţă diferită. Aceste suprafeţe largi cu caracter
piemontan se pierd în şesurile puternic aluvionate ale Barcăului de data aceasta
subsecvente care au degajat fronturile structurale de cueste orientate sud –est.
Apele curgătoare au creat văi asimetrice subsecvente. Barcăul care este
principalul colector are cursul superior în zona de cristalin unde prin intersectarea
epigenetică a creat un defileu spectaculos între localităţile Preoteasa şi Subcetate. După
ieşirea din defileu, Barcăul îşi creează o vale subsecventă asimetrică, cu o creastă foarte
bine evidenţiată pe partea dreaptă a sa.
În zona studiată, relieful structural nu prezintă întreaga gamă de forme deoarece
reţeaua hidrografică formată în mare parte din râuri mici şi cu putere de eroziune
diferite, nu a reuşit să intersecteze peste tot rocile cristaline cu duritate ridicată. Relieful
4 Ioan Aurel Irimuș, Geografia fizică a României, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2003,p51
5 Viorel Șumălean, Valea Barcăului – Studiu Morfohidrografic, Teză de doctorat, Oradea 2010, p95.
15
structural de amănunt este legat de dispoziţia depozitelor sedimentare ponţienen şi
sarmaţiene înclinate pe diferite grade dinspre nord – est, dar şi de succesiunea unor
straturi cu rezistenţă la eroziunea exercitată de apele curgătoare din zonă, ape care au
atacat rocile atât vertical cât şi orizontal. (Foto 3, 4 și 5).
La fel ca şi râul principal Barcăul şi afluenţii acestuia si-au creat văi subsecvente
asimetrice, dar crestele sunt mai domoale cu dimensiuni mai reduse, excepţie regiunile
unde apar roci dure sau regiunile în care procesele denudaţionale nu au efecte puternice
datorită protecţiei oferite de vegetaţia de pădure. Asimetria văilor este prezentă numai
pe anumite sectoare, crestele sunt relativ reduse ca dimensiuni şi apar pe partea dreaptă
a Barcăului.(foto 6) În regiunile în care structura geologică prezintă şi argilă crestele îşi
pierd caracterul abrupt. Suprafeţele structurale lipsesc sau sunt restrânse ca suprafaţă.
Văile consecvente sunt puţine în Bazinul Superior al Barcăului, acestea sunt mai
relevante în cazul afluenţilor pe stânga Barcăului în piemontul Plopișului, Piemontul
Dernei și Dealurile Oradiei. Aceste văi sunt adaptate la structură și urmăresc înclinarea
stratelor. Conform literaturii de specialitate aceste văi s-au format în condițiile
existenței unei câmpii maritime și și-au păstrat caracterul inițial.
Vai obsecvente sunt mai puține și relevante sunt în acest sens afluenții pe
dreapta ai Barcăului, în aval de Ip (Bente Florian, 1974), situați pe fruntea cuestei
16
Foto 3. Relief structural – defileul Barcăului la Preoteasa
Foto 4. Relief structural – Defileul Barcăului, Preoteasa
17
Foto 5. Relief structural - Preoteasa
Foto 6. Asimetrie pe dreapta Barcăului la Preoteasa.
18
1.1.2.2. Relieful petrografic.
Rolul factorului petrografic trebuie apreciat prin faptul că înscrierea în relief a
rocilor diferă în funcţie de complexitatea acţiunii şi dinamicii componentelor fizico –
geografice. Relieful petrografic este determinat de structura petrografică şi de natura
rocilor, care datorită proprietăţilor diverse s-au comportat diferit la acţiunea exercitată
de factorii modelatori externi, în funcţie de particularităţile lor genetice de alcătuire, de
structură şi de vârstă.
În zonă predomină rocile sedimentare, sedimente de umplutură ale bazinului:
nisipuri, pietrişuri, argile nisipoase( depozite fluviatile de luncă şi terasă), formaţiunile
de şisturi cristaline din fundament şi un petic de dolomite şi calcare mezozoice. Datorită
caracteristicilor rocilor sedimentare, relieful modelat în acestea este foarte variat
imprimând regiunii peisaje distincte şi forme de relief diversificate.
a. Relieful carstic.
Carstul este un fenomen natural atribuit spaţiilor ce sunt alcătuite din depozite
calcaroase de diferite grosimi. Forma carstică este rezultatul interferenţei dintre factorii
morfogenetici, condiţiile de morfogeneză şi mecanismele proceselor de carstificare.
Prezenţa calcarului mezozoic în partea sud –estică a munţilor Plopiş în satul
Tusa a determinat dezvoltarea unui relief carstic interesant reprezentat prin carst de
suprafaţă şi carst de adâncime. Rocile carbonatice au o grosime de peste 200 m, cuprind
în bază dolomite deasupra acestora se află calcare de culoare negricioasă, aparţinând
formaţiunii “calcarele de Bucea” , incluse în „Formaţiunea de Crişul Repede” de vârstă
Anisian inferior şi mediu ( Triasicul mediu).
Regiunea cu relief carstic este cunoscută sub numele de Platoul carstic Ponor,
situat la o altitudine de 750 – 800m (foto7, 8). Modelarea exogenă selectivă a rocilor
calcaroase ce aparţin masivelor ori platourilor generează două tipuri de relief: relief
calcaros şi relief carstic6.
6 Ioan Aurel Irimuș , Relieful potențial și valorificare turistică, Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2010,p87
19
Foto 7. Platoul carstic Ponor.
Foto 8. Platoul carstic Ponor – sat Tusa.
20
Relieful calcaros este impus de rezistenţa sau duritatea rocilor, masivitatea,
omogenitatea ori heterogenitatea chimică şi comportarea fizico – mecanică,
permeabilitatea. Rezultă forme de relief exogene: platouri calcaroase, abrupturi,
sohodoluri, văi carstice oarbe. În regiunea studiată relieful calcaros este reprezentat de
abrupturi calcaroase ce mărginesc platoul calcaros din regiune. Relieful carstic este
reprezentat atât prin forme de suprafaţă cât şi forme de adâncime care conferă
individualitate şi unicitate peisajului.
Exocarstul este bine reprezentat şi diversificat. Se remarcă numeroase lapiezuri,
doline circulare şi alungite rezultate ca urmare a acţiunii combinate a proceselor de
coroziune, eroziune, tasare şi prăbuşire. Dolinele sunt larg răspândite şi poartă local de
numirea de „coltee” Unicitatea peisajului carstic este dată de prezenţa celor două
izbucuri: „Izbucul Mare” şi „Izbucul Mic”.
Ponorul Negrenilor formează o singură unitate morfostructurală, un sinclinal
suspendat, drenajul subteran al regiunii se realizează în două direcţii, una spre Barcău,
iar una spre Criş, datorită unei lamele transversale de eruptiv care îndeplineşte rolul de
cumpănă de ape7.
Edocarstul este reprezentat prin grote mici şi peşteri. O spectaculozitate aparte o
are Avenul cu sală de la Izbucul Mare, cu o cavitate subterană de „44 m lungime şi o
denivelare totală de -23,3 m”.8
Conform literaturii de specialitate acest aven este situat pe cel mai important
curs subteran al Platoului carstic al Ponor, fiind calea de acces în amonte de acesta,
dincolo de depozitele cuaternare din baza versantului unde se află izbucul.
În jurul Izbucului Mare (foto 9) dar şi în lungul pârâului subteran există depuneri
de travertin care atestă faptul că apele subterane au o reţea mai lungă dizolvând calcarul
care precipită şi se depune la exterior. Din izbucul nordic izvorăşte Barcăul, pe un
pachet gros de travertin apele izbucului formând o cascadă, considerată cea mai
frumoasă cascadă din județ. (foto 10)
7 Geografia României, vol III, Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei,p462
8 Ioan Abrudan, Aurel Medve, Ghidul ariilor naturale protejate din județul Sălaj, Editura Școala noastră,
Zalău 2008, p127
21
Foto 9. Izbucul Mare al Barcăului
Foto 10. Cascada Barcăului.
22
b. Relieful dezvoltat pe argile
Este un relief cu trăsături diferenţiate regional în funcţie de varietatea rocilor
argiloase, dar şi de stadiul de evoluţie al regiunii, precum şi de specificul agenţilor
modelatori9. Diferenţierile de la o regiune la alta sunt datorate compoziţiei
mineralogice, a particularităţilor texturale, dar şi a proprietăţilor fizico – chimice.
Argila este o rocă care în stare uscată este avidă de apă, iar prin saturare devine
impermeabilă. În regiunea studiată, prezenţa argilelor cu o granulaţie foarte fină, având
ca notă definitorie impermeabilitatea face ca aceste depozite să aibă o stabilitate fragilă.
Îmbibarea acestora cu apă duce la creşterea în volum, gomflarea şi modificarea formei
rezultând frecvente alunecări de teren.
c. Relieful dezvoltat pe nisipuri şi pietrişuri.
Prezenţa formaţiunilor nisipoase şi a pietrişurilor fine şi grosiere a determinat
dezvoltarea unor culmi interfluviale rotunjite. Aceste roci nu impun forme de relief
semeţe şi favorizează eroziunea torenţială care afectează puternic versanţii. Pe nisipuri
se dezvoltă forme de relief efemere cu energie redusă şi pante reduse determinând o
morfologie monotonă.
Dominanţa pe suprafeţe mari a acestor depozite sedimentare friabile se
manifestă prin frecvente procese de eroziune liniară, şiroire şi torenţi, pornituri
superficiale, surpări şi alunecări de teren. Semnificative sunt şi interfluviile Piemontului
Oşteana, care se pierd în depuneri.
1.1.2.3. Relieful fluvial.
Văile, important tip de relief au oferit în toate timpurile condiţii prielnice de
concentrare şi dezvoltare a aşezărilor omeneşti favorizând dezvoltarea unui microclimat
specific. Reţeaua hidrografică este relativ nouă, din perioada cuaternară, dar instalarea şi
ierarhizarea sa este datorată unei evoluţii îndelungate.
Reţeaua hidrografică se conturează în Miocen în Tortonian şi Sarmaţianul mediu
când mişcările stirice şi moldavice conturează „golful” Şimleului. Altitudinea redusă a
Carpaţilor din acea perioadă a determinat formarea unor văi largi. La sfârşitul
9 Ioan Aurel Irimuș, Geografia fizică a României, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2003,p62
23
Miocenului şi începutul pliocenului, în Sarmaţianul Superior şi Moeţian, spaţiul carpatic
suferă mişcări de ridicare lentă când râurile se adâncesc puternic şi se lungesc prin
retragerea apelor spre vest. ( Bențe Florian 1974- Depresiunea Șimleului – rezumat teză
doctorat).
La sfârşitul Pliocenului în ponţian râurile dispar datorită transgresiunii marine,
păstrându-se sectoarele montane. În Cuaternar reţeaua hidrografică se adaptează
tectonicii noi, iar depresiunile de contact conturate anterior produc remanieri.
Neotectonica şi schimbările climatice au dus la o ritmicitate în adâncirea văilor, la
formarea luncilor şi teraselor care sunt dominante în morfologia regiunii.
Luncile reprezintă relieful cel mai coborât şi cel mai tânăr( Holocen). Aspectul şi
desfăşurarea luncilor ca unităţi morfo – hidrografice complexe sunt dictate de unităţile
de relief pe care le străbat râurile precum şi de faciesurile petrografice traversate. În
Munții plopiș lunca s-a format în conuri de dejecție.
Lărgirea luncilor dinspre amonte spre aval se datorează litologiei, eroziunii
laterale şi creşterii debitelor. Cea mai mare lăţime a luncii Barcăului între 3 – 5 km
aparţine hotarelor satelor Boghiş, Cosniciu de Jos, Nuşfalău, Ip, Zăuan şi Marca. Lunca
se îngustează treptat, dispărând aproape total în cheile pe care Barcăul le dezvoltă la
traversarea Munţilor Plopiş.
Geologic, lunca este formată din roci sedimentare acoperite cu un strat de
aluviuni deosebit de fertile. Depozitele din lunca Barcăului și a afluenților mai mari sunt
de natură aluvială, având în bază pietrișuri și nisipuri, iar la suprafață depozite argiloase
și argilo – nisipoase.
Datorită slabei înclinări a luncii în perioadele cu precipitaţii bogate exista un
excedent de umiditate, fapt care a impus lucrări de drenaj pentru a elimina acest exces.
Procesul de individualizare a luncii ca terasă este abia la început, fiind îngreunat de
remuul natural din sectoarele de defileu care provoacă frecvente revărsări în amonte,
condiţionând cursuri leneşe meandrate cu intense aluvionări.
Retragerea ţărmului Lacului Panonic şi subsidenţa lentă dar continuă din Câmpia
Tisei a dus la golirea bazinului Şimleului, care iniţial s-a realizat doar prin intermediul
râului Crasna. Aceasta începe să îşi formeze primele terase ca noi forme de relief în
zona sedimentară. Pătrunderea dinspre vest a râului Barcău şi organizarea sa ca arteră
hidrografică principală are loc golirea accentuată a bazinului Şimleului şi scoaterea tot
24
mai mult în evidenţă a zonelor de cristalin intersectate epigenetic de cele două văi
formându-se toată seria de terase.
Captările s-au produs într-o zonă apropiată de rama cristalină a muntelui,
aproximativ pe o linie ce ar unii în linie dreaptă sectorul epigenetic între localităţile
Preoteasa şi Subcetate cu sectorul epigenetic de la Marca. Bucla mare a Barcăului dintre
Valcău şi Ip s-a format anterior şi este rezultatul împingerii permanente spre dreapta a
râului de către afluenţii săi, respectiv de către vastele conuri de dejecţie ale acestora cu
pietrişuri remaniate din piemontul levantin.
Terasele Barcăului se individualizează prin câteva trăsături specifice:
dispoziţia monolaterală, asimetrică dispuse preponderent pe stânga, situație
datorată tectonicii bazinului și înclinării stratelor.
paralelismul foarte pronunţat în ceea ce priveşte altitudinea şi extensia teraselor
inferioare (4 – 6 m) şi medii ( 18 – 22 m, 30 – 35 m, 50 m);
prezenţa unor cuverturi joase de pietrişuri rezultate atât adâncirea văilor în
vechile depozite de piemont ( mai accentuate pe terasele medii) cât şi prin
aluvionarea contemporană fiecărui nivel;
eşalonarea clasică a teraselor şi individualizarea netă a fiecărui nivel în funcţie
de condiţiile de bazin care conservă în general terasele ca forme de relief;
Terasele sunt uşor convergente către aval, terasele superioare trec în nivele de
glacis, se efilează imperceptibil, la nivelul vechilor conuri rămânând ca trepte în evantai
şi sunt cauzate de eustatism, spre deosebire de cele inferioare care sunt cauzate de
subsidenţe. Sunt prezente cinci nivele de terasă, cele mai dezvoltate fiind nivelele I, II și
III.
Terasa I poate fi urmărită pe stânga Barcăului între Valcău şi Nuşfalău cu o
altitudine relativă între 4 – 6 m, altitudine ce creşte la 8 – 10 m prin parazitare cu
material de pantă. Se pot diferenţia două nivele distincte cu valori de 4 – 5 m şi 8 – 10
m între valea Mare şi Valea Drighiului. Astfel se poate vorbi de două niveluri de terasă
I a şi I b chiar dacă uneori se înregistrează doar diferenţieri locale sub forma de terase
false, de meandru.
Terasa II are o dezvoltare mare şi este aproape neîntreruptă, podul terasei cu o
netezime clasică are altitudini relative ce oscilează între 20 – 25 m. Podul de terasă este
uşor înălţat printr-o pantă aproape imperceptibilă înspre ţâţână.
25
Terasa III cu altitudini de 30 – 35 m păstrează ca şi terasa anterioară aceeaşi
dezvoltare mare şi se dezvoltă aproape neîntrerupt de la Valcău până la Marca. Este
foarte bine dezvoltată pe zonele de interfluviu dintre Valea Mare şi Valea Iazului.
Terasa IV are altitudini de 50 m oscilând până la 55 m şi se păstrează doar
fragmentar.
Terasa V este absentă , se schiţează doar printr-o uşoară denivelare a
Piemontului Plopişului cu altitudini de 90 – 110 m.
1.1.2.4. Relieful piemontan.
Noţiunea de piemont a fost introdusă şi aplicată în geografia românească la
analiza Piemontului Getic,de către V. Mihăilescu, (1946). Piemonturile, prin natura
stratificării depozitelor şi prin alternanţa straturilor cu grade diferite de cimentare, au
oferit condiţii prielnice pentru modelarea pe mari suprafeţe a formelor specifice
structurii monoclinale10
. Piemonturile s-au format ca urmare a tectonicii şi a variaţiilor
climatice. Conform literaturii de specialitate în studiul piemonturilor trebuie luată în
considerare „necesitatea conlucrării sincrone a mai multor factori și condiții de formare
și evoluție a piemonturilor. Tectonică, bioclimatică, hidrică, geomorfică.”11
Piemonturile se conturează începând cu sarmaţianul mediu, iar formarea şi
evoluţia piemonturilor este strâns legată şi influenţată de trăsăturile culmilor carpatice
lângă care s-au format. Piemonturile din România au fost şi sunt unităţile de relief cu
cea mai accentuată morfo dinamică din întreg spaţiul românesc.
Formarea piemonturilor a fost posibilă datorită deversărilor puternice care au
adus aluviuni grosiere şi a caracteristicilor depresiunii. Pe seama acestor depozite
grosiere s-au format suprafeţele structurale şi cuestele.
În Pliocen – Cuaternar ciclul piemontan a fost favorizat de mişcările rhodanice şi
transgresiunea ponţiană, de predominanţa uni climat semiarid şi sub influenţa uni nivel
de bază în continuă coborâre. Formarea piemonturilor din Munţii Apuseni a început prin
formarea unor conuri de dejecţie submerse în lacul ponţian. Pe măsura retragerii apelor
10
Ioan Aurel Irimuș, Geografia fizică a României, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2003,p51
11 Ioan Abrudan, Dealurile Sălajului, Studiu de geografie integrată, Ed. Caiete Silvane, 2004,p50
26
s-au format delte, starea de echilibru a şesurilor deltaice a fost întreruptă de mişcările
din faza valahă. Clima de nuanţă mediteraneană uscată a favorizat o eroziune violentă,
transport intens şi formarea de depozite grosiere dintr-un amestec de pietrişuri cu
bolovani, nisipuri şi argile. Chiar dacă perioada sedimentării tipic piemontane a fost
redusă, aceasta a fost suficientă pentru a da caracter piemontan întregii stive de
sedimente, din care cea mai mare parte s-a depus în mediu submers.
Structura acestor piemonturi, cu nisipuri fine în alternanţă cu argile şi straturi
cărbunoase, se suprapun unui strat subţire piemontan (4 – 5 m) format din nisipuri
,pietrişuri, bolovani blocuri între care se intercalează o crustă feruginoasă, indică natura
semiaridă a mediului în care s-a declanşat acumularea subaeriană.
În zona de îmbinare a Munţilor Plopiş cu Munţii Meseş s-a identificat piemontul
danian – paleocen, dar piemontul sarmaţian identificat în urma mişcărilor attice şi
moldavice este cel mai semnificativ , Piemontul Oşteana. Limita structurală dintre zona
montană a Plopișului și cea a Piemontului Oșteana este dată de „contactul dintre
formațiunile metamorfice, magmato – vulcanice și sedimentare ale munților plopiș și
sedimentarul badenian și panonian”12
al bordurii piemontane.
Scufundările din Ponţian au fost mai accentuate şi caracterul iniţial de golf puţin
adânc se modifică, astfel că şi generarea zonelor piemontano – litorale se reduc la o
fâşie relativ îngustă. Către sfârşitul Ponţianului întregul bazin a suferit o înălţare
reinstalându-se condiţii favorabile genezei piemonturilor de acumulare.
Levantinul constituie etapa de colmatare a bazinului, etapă în care se
organizează reţeaua fluvială de pe flancul nord – estic al Munţilor Plopiş. Pe măsură ce
apele lacustre se retrăgeau spre nord, în acelaşi sens înainta şi aria piemontană. Astfel s-
a trecut direct de la zona de bolovăniş la cea de pietrişuri fine, nisipuri şi argile.
Compartimentarea piemontului acumulativ al plopişului în două zone distincte
este datorată pătrunderi Barcăului şi decapitării succesive a afluenţilor de pe stânga
Crasnei. Cele două zone distincte sunt :
Piemontul Bănişor – Ratin între Barcău şi Crasna, mai bine păstrată;
Piemontul Plopiş – Cosniciu în stânga Barcăului, mai evoluată.
Piemontul Plopiş – Cosniciu este mai coborât cu 50 m fată de rama cristalină,
denivelare ce se explică prin faptul că trecerea iniţială de la sectorul de eroziune la
12
Viorel Șumălean, Valea Barcăului – Studiu Morfohidrografic, Teză de doctorat, Oradea 2010, p40.
27
sectorul de acumulare se făcea în acelaşi plan uşor înclinat fără nici o denivelare
sensibilă. Piemontul Plopiş – Cosniciu se diferenţiază şi ca vârstă, este secundar, mai
tânăr, de vârstă cuaternară şi nu mai păstrează caracterul genetic stric de piemont
acumulativ care l-a avut la început, devine la rândul său piemont de eroziune.
1.2.Potenţialul natural al climei.
Bazinul superior al Barcăului datorită expoziţiei sale se află sub directa influenţă
a maselor de aer vestice, bogate în precipitaţii, cu ierni relativ blânde, ceţoase şi umede,
iar verile răcoroase. Astfel se înscrie în sectorul climatic continental moderat. Deoarece
clima este determinată în principal de aşezarea geografică, relief şi circulaţia maselor de
aer, se prezintă sub aspect diferenţiat între partea de nord – vest şi partea de sud – est a
regiunii studiate.
Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între izotermele de 8 – 90C în cea mai
mare parte a zonei, excepţie fac culmile înalte din Munţii Plopiş, unde temperatura
scade conform cu altitudinea, mediile anuale fiind cuprinse între 6 – 80C . Luna cea mai
caldă este iulie, cu medii anuale de 16 – 190C , iar cea mai rece lună este ianuarie cu
temperaturi medii cuprinse între -20- (-4)
0C
13. Valea Barcăului determină schimbări de
temperatură toamna şi primăvara când bruma apare mai repede respectiv se menţine mai
târziu decât pe dealurile învecinate. Amplitudinile termice anuale au valori de 21-23°C
în aceasta zona de studiu.
Grafic 1. Mersul temperaturilor medii lunare
13
Grigor P. Pop, Carpații și Subcarpașii României, Presa Universitară Clujană,2006, p183
28
Umezeala relativă a aerului diferă, ca urmare a deosebirilor de ordin termic,
menţinându-se însă relativ ridicată datorită predominării maselor de aer oceanic.
Maxima principală apare în luna decembrie, iar cea secundară în mai-iunie. Între acestea
se intercalează minimele: principala în martie şi secundara în iulie-august.
Precipitaţiile atmosferice prezintă valori cuprinse între 700 – 900 mm, dar sunt
distribuite neuniform în spaţiu şi timp. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii se
înregistrează în lunile de primăvară care se prelungesc şi în lunile de vară, determinând
creşteri ale apelor datorită topirii zăpezilor şi cu debitele foarte mari in mai – iunie. În
regiunea studiată numărul zilelor cu precipitaţii este cuprins între 130 – 150 zile pe an.
Graficul 2. Media cantităţilor lunare de precipitaţii
Bazinul Barcăului prezintă elemente generale comune din punct de vedere eolian
ca și regiunile cu care se învecinează. Astfel se încadrează în condițiile atmosferice
specifice în nord – vestul României.
Vânturile predominante sunt cele din vest şi nord – vest, care aduc mase de aer
umed şi relativ cald. Regimul vântului este influenţat de formele de relief care îi
modifică direcţia şi viteza.
Dintre fenomenele meteorologice extreme se pot menționa secetele, ploile
torențiale însoțite de oraje și alternanțele termice repetate în intervale scurte de timp.
Aceste fenomene extreme au o frecvență redusă față de media la nivelul țării.
În funcție de formele de relief se pot diferenția un topoclimat de vale în lungul
văii Barcăului și a afluenților mari, unul al versanților în funcție de pantă și expoziție și
unul al interfluviilor.
29
1.3.Potenţialul hidrografic.
Principala arteră hidrografică în regiunea studiată este râul Barcău, ce aparţine
bazinului hidrografic al Crişurilor. Este afluent de ordinul III al Tisei.
Fig.2. Bazinul hidrografic al Barcăului( prelucrare Wikipedia.org)
Are izvoarele în platoul calcaros de vârstă triasică din apropiere de satul Tusa, în
cursul superior având un curs asimetric cu afluenţi mai ales pe partea stângă. În zona
izvoarelor Barcăul are debite reduse (foto 11,12) După zona izvoarelor pătrunde în
piemontul de sedimentare de vârstă levantină a Plopişului, pe care ăl traversează
îndreptându-se spre Preoteasa. Pe acest traseu valea se lărgește treptat. ( foto 13, 14)
Barcăul traversează zona cristalină a Munților Plopiș formând la Preoteasa și
Subcetate două defilee cu relief structural care dau spectaculozitate zonei. (foto 15,16)
Prin piemontul cuaternar de eroziune în aval de Valcău, intră într-o depresiune
de eroziune, a Nuşfalăului, unde se observă o tendinţă permanentă de abatere spre
dreapta, a cursului Barcăului.
Depresiunea este închisă în partea sa interioară, de defileul de la Marca, în care
râul şi-a adâncit valea, epigenetic într-un pinten cristalin al Plopişului. De aici Barcăul
face un cot brut spre nord, conform direcţiei de cădere a piemontului
30
Foto 11. Barcăul la izvoare.
Foto 12. Râul Barcău între izvor și cascadă.
31
Foto 13. Râul Barcău în aval de cascadă.
Foto 14. Râul Barcău la Păstrăvăria Tusa.
32
Foto 15. Râul Barcău la Preoteasa.
Foto 16. Barcăul la Subcetate.
33
Afluenţii din sectorul superior şi din depresiunea Nuşfalău se înşiră pe partea
stângă a râului. Ei nu au dimensiuni mari, în schimb pantele lor longitudinale sunt
accentuate. Dintre cei mai importanţi amintim: Topliţa, Valea Mare, Iaz, Drighiu,
Groapa şi Valea Cerasei. Afluenţii de pe partea dreaptă pe sectorul piemontan interior,
sunt mult mai mici: Ipul, Curătura.
Apele subterane sunt foarte bine reprezentate în regiunea studiată, unde deasupra
straturilor impermeabile situate la mari adâncimi sunt aşezate depozite mai tinere care
formează stratul acvifer ce se găseşte sub presiune hidrostatică. Din această cauză apele
subterane au caracter ascensional sau chiar artezian.
În comuna Boghiş, unde au fost forate încă din anul 1971 apele termale cu
temperaturi ce variază între 36 – 420C. Un alt izvor termal cu o temperatură de 38
0C a
fost forat în 1976 la Plopiş. Apa termală este apă fosilă de origine marină, iar din
analizele chimice efectuate a rezultat că apa este sulfuroasă, bicarbonată şi sodică.
1.4.Vegetaţia , fauna şi solul.
a. Vegetaţia şi fauna.
Vegetaţia specifică Bazinului Superior al Barcăului, este caracterizată prin
predominarea elementelor central – europene. Alături de acestea se mai adaugă mai
multe specii carpatine endemice şi subendemice.
Vegetaţia este eterogenă, astfel se pot întâlni o gamă variată de formaţiuni
vegetale: făgete, gorunete, stejărete, dar şi amestec de foioase. O pondere ridicată o au
păşunile şi terenurile agricole datorită defrişării pădurilor. Pădurea reprezintă
formaţiunea vegetală cu cea mai mare extindere, nota caracteristică fiind dată de
pădurile de foioase, coniferele sunt doar sporadic sub formă de plantaţii.
Dintre speciile de foioase în Munţii Plopiş predomină: fagul ( Fagus Silvatica),
carpenul ( Carpinus Betulus), gorunul (Quercus Petraea), stejarul (Quercus Colaun),
cerul (Quercus Cennis), teiul (Tillia Cordata), frasinul ( Fraxinus Excelsior), ulmul (
Ulmus Montana). Dintre speciile care formează stratul arbustiv amintim: alunul
(Corylus avellana), cornul ( Cornus mas), socul negru și roșu (Sambucus negra și
racemosa), porumbarul (Prunus spinosa), măceșul ( Rosa Canina) și murul ( Rubus
hitrus).
34
Foto 17. Vegetație în Munții Plopiș
În zonele de păşuni stratul ierbos este foarte bine dezvoltat datorită luminozității
ami mari și este format din numeroase specii: păiuş roşu ( Festuca Rubra), păiuș comun
( Festuca sulcata), păiuș mic ( Festuca pseudovina), golomăţ ( Dactylis Glomerata),
bărboasă ( Botrichloa iscchaemum), iarba vântului ( Agrostis tenuis).
În zonele de luncă se dezvoltă o vegetaţie higrofilă şi mezofilă formată din specii
ce au capacitatea de a suporta inundaţiile cu durată variabilă, cum ar fi: salcia (Salix L.),
plopul ( Populus Tremula), răchită ( Salix Fragilis), stânjenelul de baltă ( Iris
pseudacorus), timoftica (Pheleum pratense),etc.
Fauna specifică este reprezentată de specii de mamifere specifice pădurilor de
foioase: lup (Canis lupus), vulpe ( Canis vulpes), mistreţ ( Sus scrofa), căprioara (
Capreolus Capreolus), iepure( Lepus Europeaus), veveriţa (Scirus vulgaris), dar apar şi
elemente specifice spaţiului carpatic: ursul brun şi cerbul carpatin. Lumea păsărilor este
foarte diversificată şi reprezentată prin: piţigoi (genul Parus), privighetoare (Luscina
megarhynchos), ciocănitoare (Dendrocopos Major), mierla (Turdus Merula). Dintre
reptile se pot aminti: şarpele orb (Anguis agilis) şi şopârla de câmp (Lacerla Agilis
Agilis). În zona platoului carstic impresionează numeroasele specii de lăcuste(
Orthoptere) şi fluturi ( Lepidoptere).
35
În apele repezi al Barcăului s-a identificat o specie rară de păstrăvi autohtoni,
păstrăvul cu pete negre (Salmotruta Fario Linus), lipanul şi cleanul.
Foto18. Vegetație în zona de izvor a Barcăului
b. Solurile
Solurile sunt foarte diversificate în funcţie de tipul de relief. În zona Munţilor
Plopiş se dezvoltă mai multe tipuri de sol:
Podzolice argiloiluviale, cu fertilitate scăzută pe caRendre sunt
dezvoltate pajişti şi fâneţe naturale;
Brune de pădure , pe care se dezvoltă păduri de stejar şi păduri de
amestec, dar şi pajişti;
Brune acide , specifice pădurilor de stejar;
Rendzinele montane în regiunea de izvor a Barcăului.
În Lunca Barcăului se dezvoltă solurile de luncă, folosite pentru culturi agricole,
cereale, legume şi plante tehnice.
36
Capitolul 2. POTENŢIALUL ANTROPIC
Condiţiile naturale prielnice au favorizat apariţia şi dezvoltarea populaţiei încă
din cele mai vechi timpuri. Condiţiile naturale: relieful relativ fragmentat, clima
moderată, reţeaua hidrografică bogată, solurile şi prezenţa pădurilor reflectă bogăţia
regiunii.
2.1. Populaţia
Populaţia s-a adaptat la acest cadru natural dezvoltând ocupaţii, mod de trai, port
vestimentar specific. Populaţia este formată predominant din românii, dar în regiune
este bine reprezentată şi minoritatea maghiară, cu precădere în comuna Boghiş şi
comunitatea slovacă în comuna Sâg. La fel ca şi în alte comune al judeţului populaţia de
etnie rromă are un procent ridicat.
Regiunea are un număr mare de locuitori, comparativ cu alte regiuni din judeţ,
dar şi această regiune se încadrează în tiparul naţional de scădere a numărului de
locuitori, datorită unei natalităţi scăzute.
Din punct de vedere lingvistic şi cultural regiunea din bazinul superior al
Barcăului se împarte în două subregiuni distincte:
Bazinul superior propriu – zis al Barcăului din care fac parte următoarele
aşezări: Valcăul de Jos, Boghiş, Bozieş, Nuşfalău, Bilghez, Zăuan, Zăuan – Băi,
Ip, Camăr , Leşmir.
Regiunea piemontană a Plopişului din care fac parte localităţile: Tusa, Sâg,
Fizeş, Preoteasa, Subcetate, Valcăul de Sus, Iaz, Plopiş, Halmăşd, Drighiu,
Cosniciu de Jos, Cosniciu de Sus, Cerişa, Marca Porţ.
În regiunea studiată, comunele Sâg, Valcăul de Jos şi Boghiş, la fel ca şi la nivel
naţional apar probleme demografice legate de fenomenul de îmbătrânire a populaţiei şi
cel de depopulare a unor sate situate la distanţe mari faţă de zonele urbane.
Reechilibrarea acestei situaţii printr-o eventuală creştere a numărului de tineri este greu
de prognozat, deoarece regiunea nu prezintă o motivare economică puternică. Acesta
este motivul pentru care populaţia tânără fie a migrat spre oraş, fie spre ţări din vestul
Europei.
37
În cele trei comune studiate numărul total al populaţiei este de 8611 locuitori.
Situaţia se prezintă astfel la nivelul fiecărei comune14
: Analizând datele studiate se
poate observa că numărul de locuitori variază între 76 locuitori în satul Ratovei din
comuna Valcăul de Jos şi 1595 satul Boghiş din comuna cu acelaşi nume.
Nr. crt. Denumire comună Număr de locuitori
1. Sâg 3427
2. Valcăul de Jos 3307
3. Boghiş 1877
TOTAL 8611
Tabel 1. Numărul de locuitori la nivelul comunelor din Bazinul Superior al Barcăului
0
1000
2000
3000
4000
5000
6000
7000
8000
9000
Total Sâg Valcăul de Jos Boghiș
8611
3427 3307
1877
Populația în Bazinul Superior al Barcăului
Total
Sâg
Valcăul de Jos
Boghiș
Grafic 3. Repartiţia populaţiei în comunele studiate
În comunele Sâg şi Valcăul de Jos populaţia înregistrează diferenţe minore, în
timp ce comuna Boghiş are un număr mai redus de locuitori. Acest fapt se datorează
numărului redus de sate componente din cadrul comunei Boghiş.
14
Datele prelucrate sunt obținute de la primăriile celor trei comune.
38
a. Comuna Sâg
Comuna Sâg are în componenţa sa cinci sate, fiecare are numărul de locuitori
specificat în tabelul alăturat. Cel mai mare număr de locuitori se înregistrează în
localitatea Mal, iar cel mai mic număr în localitatea Sârbi. Valori apropiate se
înregistrează în localităţile Tusa şi Sâg.
Nr.crt. Denumire aşezare rurală Număr de locuitori
1. Tusa 790
2. Sâg 749
3. Mal 1163
4. Fizeş 428
5. Sârbi 297
TOTAL 3427
Tabel 2. Numărul de locuitori în satele comunei Sâg
Grafic 4. Repartiţia populaţiei în satele comunei Sâg
39
b. Comuna Valcăul de Jos
Comuna Valcăul de Jos are în componenţă un număr de şase sate. Repartizarea
pe sate componente se prezintă astfel:
Nr.crt. Denumire aşezare rurală Număr locuitori
1. Valcăul de Jos 907
2. Valcăul de Sus 919
3. Subcetate 417
4. Preoteasa 699
5. Lazuri 289
6. Ratovei 76
TOTAL 3307
Tabel 3. Numărul de locuitori în satele comunei Valcăul de Jos
Grafic 5. Repartiţia populaţiei în satele comunei Valcăul de Jos
La nivelul comunei Valcăul de Jos cei mai mulţi locuitori se înregistrează în
localitatea Valcăul de Sus, iar cea mai mică valoare în localitatea Ratovei. Valori
apropiate ale populaţiei sunt în Valcăul de Jos şi Valcăul de Sus.
40
c. Comuna Boghiş
Comuna Boghiş este o comună mai nou înfiinţată, multă vreme cele două sate
componente: Boghiş şi Bozieş au făcut parte din comuna Nuşfalău. Comuna are o
populaţie de 1877 locuitori, repartizaţi astfel :
Nr.crt. Denumire aşezare rurală Număr locuitori
1. Boghiş 1595
2. Bozieş 282
Tabel 4. Numărul de locuitori în satele comunei Boghiş
Grafic 6. Repartiţia populaţiei în satele comunei Boghiş
Comuna Boghiş este o comună mai nouă, iar între cele două sate componente
există diferenţieri majore de populaţie. Localitatea Boghiş depăşeşte 1500 locuitori, iar
localitatea Bozieş se apropie uşor de 300 locuitori.
41
2.1.1. Structura pe grupe de vârstă şi sexe a populaţiei.
În ultimii 20 de ani în comunele din regiunea studiată la fel ca în întregul judeţ
se înregistrează o scădere a populaţiei tinere şi implicit predominarea populaţiei de
vârsta medie. Această scădere este datorată numărului redus de naşteri, dar şi datorită
numărului mare de tineri plecaţi la muncă în statele din vestul Europei.
În urma prelucrării şi analizei datelor referitoare obţinute de la cele trei primării
ale comunelor, rezultatele obţinute reflectă situaţia specifică atât la nivelul judeţului cât
şi la nivele naţional, populaţia tânără fiind în scădere, iar numărul celor de vârstă medie
şi vârsta a treia în creştere.
La nivelul regiunii studiate în urma analizei datelor din primării s-a realizat
următoarea structură pe grupe de vârstă:
Nr.crt. Denumire
comună
Grupa 0 -19 ani Grupa 20 – 65 ani Grupa >65 ani
Valori
numerice
% Valori
numerice
% Valori
numerice
%
1. Sâg 904 26,3% 1558 45,5% 965 28,2%
2. Valcăul de
Jos 807 24,4% 2090 63,2% 410 12,4%
3. Boghiş 461 24,6% 1066 56,8% 350 18,6%
TOTAL 2172 25.2% 4714 54,7% 1725 20,1%
Tabel 5. Structura pe grupe de vârstă a populaţiei în comunele regiunii studiate
Analizând datele referitoare la populaţie în cele trei comune studiate se poate
observa că în toată regiunea predomină net superior grupa de vârstă 20 – 65 ani, peste
50% din totalul populaţiei. Populaţia tânără cuprinsă între 0 – 20 ani reprezintă un sfert
din populaţia totală din regiunea studiată, iar populaţia de peste 65 ani se apropie de un
sfert din populaţia totală.
La nivelul fiecărei comune datele se încadrează aproximativ în acelaşi tipar,
excepţie comuna Sâg unde valorile sunt uşor diferenţiate faţă de valorile de la nivelul
regiunii. Situaţia este reprezentată grafic pentru regiunea studiată atât la nivelul
valorilor numerice cât şi la nivel procentual.
42
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
4000
4500
5000
Sâg Valcăul de Jos Boghiș Total
904 807
461
2172
1558
2090
1066
4714
965
410 350
1725
Structura pe grupe de vârstă a populației
0 - 20 ani
20 - 65 ani
>65 ani
Grafic 7. Structura pe grupe de vârstă a populaţiei
25,20%
54,70%
20,10%
Structura pe grupe de vârstă a populației-valori procentuale
0 - 20 ani
20 - 65 ani
>65 ani
Grafic 8. Structura pe grupe de vârstă a populaţiei: 0 – 20 ani
La nivelul comunei Sâg populaţia cu vârstă cuprinsă între 20 – 65 ani are cel
mai ridicat procent, dar nu depăşeşte 50% din totalul populaţiei, doar 45,5%. În ceea ce
priveşte populaţia cu vârstă cuprinsă între 0 – 20 ani are cel mai redus procent, 26,3%
valoare uşor mai scăzută decât al populaţiei cu vârsta de peste 65 de ani, care are un
43
procent de 28,2%. Această situaţie este diferită faţă de celelalte comune studiate unde
populaţia de vârstă medie depăşeşte 50% din total, iar populaţia tânără depăşeşte cu
peste 5% populaţia de vârstă a treia.
0
500
1000
1500
2000
0-19 ani 20 -65 ani peste 65
904
1558
965
Stuctura pe grupe de vârstă a populației - comuna Sâg
0-19 ani
20 -65 ani
peste 65
Grafic 9. Structura pe grupe de vârstă a populaţiei: comuna Sâg
26,30%
45,50%
28,20%
Structura populației pe grupe de vârstă -valori procentuale -comuna Sâg
0 - 20 ani
20 - 65 ani
>65 ani
Grafic 10. Structura pe grupe de vârstă a populaţiei, valori procentuale - comuna Sâg
Comuna Valcăul de Jos prezintă situaţia cea mai apropiată de valorile specifice
regiunii. Astfel populaţia cu vârste între 20 - 65 de ani depăşeşte mult peste 50% din
totalul populaţiei., 63,2% Populaţia ce aparţine grupei 0 – 20 ani se apropie de un sfert
din populaţia totală,24,4%, iar populaţia aferentă grupei de vârstă peste 65 ani este
jumătate din populaţia tânără, 12,4%.
44
Grafic 11. Structura pe grupe de vârstă a populaţiei-comuna Valcăul de Jos
24,40%
63,20%
12,40%
Structura populației pe grupe de vârstă , valori procentuale - comuna
Valcăul de Jos
0 - 20 ani
20 - 65 ani
>65 ani
Grafic 12. Structura pe grupe de vârstă a populaţie, valori procentuale - comuna Valcăul de Jos
Comuna Boghiş prezintă valori specifice regiunii studiate, peste 50% din
populaţia comunei se încadrează în grupa de vârstă 20 – 65 ani, aproximativ 56,8%.
Populaţia aferentă grupei de vârstă 0 – 20 ani se apropie de un sfert din totalul
populaţiei, 34,6%, iar cei de peste 65 ani au un procent apropiat de cel al populaţiei de
vârstă tânără, adică 18,6%.
45
Grafic 13. Structura pe grupe de vârstă a populaţiei: comuna Boghiş
Grafic 14. Structura pe grupe de vârstă a populaţiei, valori procentuale - comuna Boghiş
În ceea ce priveşte structura pe sexe, atât la nivelul regiunii studiate cât şi la
nivelul fiecărei comune, predomină populaţia de sex feminin. O particularitate apare în
comuna Boghiş unde populaţia feminină depăşeşte doar cu o persoană populaţia
masculină.
46
Diferențele procentuale între cele două sexe sunt relativ reduse, la nivelul celor
trei comune procentul este de 2,80%. Cele mai mari diferențe se înregistrează în
comuna Valcău de Jos, un procent de 6,4 %, față de procentul de 1% în comuna Sâg și
doar 0,06% în comuna Boghiș.
Nr.crt. Denumire comună Bărbaţi Femei
Valori
numerice
% Valori
numerice
%
1. Sâg 1695 49,50% 1732 50,50%
2. Valcăul de Jos 1549 46,80% 1758 53,20%
3. Boghiş 938 49,97% 939 50,03%
4. TOTAL 4182 48,60% 4429 51,40%
Tabel 6. Structura pe sexe a populaţiei în comunele regiunii studiate
Grafic 15. Structura pe sexe a populaţiei
Concluzii:
La nivelul regiunii populaţia cu vârste cuprinse între 20 – 65 ani deţine peste
jumătate din totalul populaţiei, iar celelalte două grupe deţin valori apropiate,
47
uşor peste un sfert populaţia de vârstă 0 – 20 ani şi un procent mai scăzut
populaţia de peste 65 ani.
Comuna Sâg se diferenţiază faţă de această situaţie, populaţia de vârstă medie nu
ajunge la 50%, iar populaţia tânără şi cea de vârstă a treia depăşesc fiecare un
sfert din totalul populaţiei comunei.
În comuna Valcăul de Jos populaţia de vârstă medie deţine cel mai mare procent,
iar populaţia de vârstă a treia cel mai mic procent.
Comuna Boghiş este comuna cu valorile cele mai apropiate, dar situate în acelaşi
tipar demografic cu al regiunii studiate.
În cea ce privește structura pe sexe a populației în cele trei comune studiate se
înregistrează aceeași tendință specifică la nivelul județului Sălaj și la nivelul
țării, predominarea populației feminine.
2.1.2. Structura etnică a populaţiei.
În regiunea studiată predomină populaţia de etnie română, la care se adaugă mai
multe minorităţi: minoritatea maghiară preponderentă în comuna Boghiş, minoritatea
slovacă cu un număr mai mare de locuitori în comuna Sâg şi minoritatea rromă cu cei
mai mulţi locuitori în comuna Sâg.
Nr.crt. Denumirea
comunei
Etnie română Etnie
maghiară
Etnie
slovacă
Etnie rromă
1. Sâg 2678 78,1% 6 0,2% 100 2,9% 643 18,8%
2. Valcăul de
Jos
2864 86,57% 101 3,1% 1 0,03% 341 10,3%
3. Boghiş 134 7,2% 1305 69,5% 0 0 438 23,3%
4. TOTAL 5676 66% 1412 16,3% 101 1,2% 1422 16,5%
Tabel 7. Structura etnică a populaţiei în comunele regiunii studiate
Din totalul de 8611 locuitori ai celor trei comune populaţia de etnie română este
de 5676, adică 66% din total. Minoritatea rromă deţine un număr de 1422 locuitori,
respectiv 16,5% din totalul populaţiei. A treia minoritate ca şi valoare este minoritatea
48
maghiară cu un număr de 1412 locuitori, respectiv 16,3%. Minoritatea slovacă deţine un
număr redus de locuitori 101 , respectiv 1,2%.
Grafic 16. Structura etnică a populaţiei.
66%
16,30%
1,20% 16,50%
Structura etnică a populației - valori procentuale
Români
Maghiari
Slovaci
Rromi
Grafic 17. Structura etnică a populaţiei - valori procentuale
49
În comuna Sâg predomină populaţia de etnie română, aceasta depăşind trei
sferturi din populaţia totală a comunei, fiind preponderentă în toate satele componente
ale comunei.
Minoritatea cu cel mai mare număr de locuitori este minoritatea rromă, instalaţi
într-un procent ridicat în satul Mal, unde comunitatea de etnie rromă este localizată în
cătunul numit Mal II.
Minoritatea slovacă deţine un procent mai redus, dar la nivelul celor trei comune
studiate, în comuna Sâg această minoritate are cei mai mulţi locuitori. Cea mai mare
comunitate a populației de etnie slovacă din comună este situată în satul Tusa în
regiunea numită Dealul Corbului.
Comuna Sâg este comuna cu cel mai redus număr de locuitori de etnie maghiara.
Rezultatele cercetărilor sunt reprezentate grafic atât în valori absolute cât şi în procente.
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
Români Maghiari Slovaci Rromi
2678
6 100
643
Stuctura etnică a populației -comuna Sâg
Români
Maghiari
Slovaci
Rromi
Grafic 18. Structura etnică a populaţiei - comuna Sâg
50
78,10%
0,20%
2,90% 18,80%
Structura etnică - comuna Sâg, valori procentuale
Români
Maghiari
Slovaci
Rromi
Grafic 19. Structura etnică a populaţiei - valori procentuale
Comuna Valcăul de Jos prezintă o structură etnică asemănătoare celei din
comuna Sâg. Se remarcă prin predominarea etniei române în procent ce depăşeşte cu
mult o treime din populaţie. Minoritatea cu cei mai mulţi locuitori este ca şi în cazul
comunei Sâg minoritatea rromă, dar se schimbă cea de - a treia minoritate, în comuna
Valcăul de Jos aceasta fiind reprezentată de minoritatea maghiară, iar la Sâg minoritatea
slovacă.
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
Români Maghiari Slovaci Rromi
2864
101 1341
Structura etnică a populației -comuna Valcăul de Jos
Români
Maghiari
Slovaci
Rromi
Grafic 20. Structura etnică a populaţiei - comuna Valcăul de Jos
51
86,57%
3,10%0,03%
10,30%
Structura etnică- comuna Valcăul de Jos, valori procentuale
Români
Maghiari
Slovaci
Rromi
Grafic 21. Structura etnică a populaţiei - valori procentuale
Comuna Boghiş se diferenţiază în ceea ce priveşte etnia prioritară. În această
comună predomină etnia maghiară, etnie ce depăşeşte jumătate din populaţia comunei,
şi se apropie de o treime din populaţie. Populaţia de etnie română ocupă doar poziţia a
treia cu un procent sub 10%, fiind depăşită numeric de populaţia de etnie rromă care se
apropie de jumătate din populaţia comunei. În această comună spre deosebire de
celelalte două comune studiate nu există etnia slovacă.
0
200
400
600
800
1000
1200
1400
Români Maghiari Slovaci Rromi
134
1305
0
438
Structura etnică a populației -comuna Boghiș
Români
Maghiari
Slovaci
Rromi
Grafic 22. Structura etnică a populaţiei - comuna Boghiş
52
7,20%
69,50%
0
23,30%
Structura etnică - comuna Boghiș, valori procentuale
Români
Maghiari
Slovaci
Rromi
Grafic 23. Structura etnică a populaţiei - valori procentuale
Concluzii:
La nivelul regiunii studiate predomină populaţia de etnie română.
Comuna Boghiş este singura comună din regiunea studiată în care populaţia
română este minoritară, predominând populaţia maghiară.
În comuna Sâg este prezentă etnia slovacă, chiar dacaă prezintă un număr redus
de locuitori.
Un număr mare de locuitori din regiunea studiată este de etnie rromă, etnie bine
reprezentată în toate cele trei comune.
2.1.3. Structura religioasă.
Datorită varietăţii etniilor din regiunea studiată şi cultele religioase se
diferenţiază. Este specifică religia creştină, iar dintre cultele religioase se pot aminti:
catolici, reformaţi şi numeroşi protestanţi. Analizând datele din tabelul de mai jos se
poate observa că la nivel total în regiunea studiată predomină populaţia de cult ortodox,
la distanţă foarte mare de celelalte culte existente în zonă, cu preponderenţă în comunele
Sâg şi Valcăul de Jos.
Cultul reformat deşi are adepţi doar în comuna Boghiş este cultul situat pe locul
doi. Protestanţii deţin un procent apropiat de cultul reformat, iar cel mai puţin
53
reprezentat este cultul catolic incluzând aici atât romano – catolicii cât şi greco –
catolicii.
Nr.crt. Denumire
comună
Ortodocşi Catolici Reformaţi Protestanţi
1. Sâg 2927 85,4% 147 4,3% 0 0% 353 10,3%
2. Valcăul de
Jos
2826 85,4% 267 8,1% 0 0% 214 6,5%
3. Boghiş 400 21,3% 13 0,7% 1099 58,6% 365 19,4%
4. TOTAL 6153 71,5% 427 4,9% 1099 12,7% 932 10,9%
Tabel 8. Structura religioasă a populaţiei în comunele regiunii studiate
Grafic 24. Structura religioasă a populaţiei în comunele studiate
54
71,50%
4,90%;
12,70%;
10,90%;
Structura religioasă a populației - valori procentuale
Ortodocși
Catolici
Reformați
Protestanți
Grafic 25. Structura religioasă a populaţiei – valori procentuale.
În comuna Sâg creştinii de cult ortodox reprezintă mai mult de jumătate din
populaţia comunei 2927 locuitori, adică 85,4% din totalul populaţiei din comună. Al
doilea contingent este format din populaţia ce aparţine religiei creştine cultul protestant
353 locuitori un procent de 10,3%, incluzând martori lui Iehova, baptişti, penticostali şi
adventişti. Populaţia de etnie slovacă este preponderent catolică. În comună nu există
reformaţi, populaţia maghiară este catolică.
Grafic 26. Structura religioasă a populaţiei – comuna Sâg
55
Grafic 27. Structura religioasă a populaţiei, valori procentuale – comuna Sâg.
În comuna Valcăul de Jos se înregistrează o situaţie asemănătoare comunei Sâg.
Astfel în comună predomină populaţia creştin ortodoxă cu un număr de 2826 adepţi
reprezentând 85,4% din totalul populaţiei comunei, procent identic cu cel al populaţiei
ortodoxe din comuna Sâg. Situaţie identică se înregistrează şi la nivelul populaţiei
reformate, aceştia lipsind, populaţia de etnie maghiară fiind catolică, reprezentând 8,1%
adică 267 locuitori. Procentul protestanţilor este aproximativ acelaşi cu al catolicilor
214 locuitori,6,5% includ baptişti, penticostali şi adventişti.
În comuna Boghiş, la fel ca şi în cazul structurii etnice apar anumite diferenţe
comparativ cu celelalte comune studiate. Astfel populaţia predominantă este populaţia
de cult reformat, mai mult de jumătate din populaţia comunei 1099 locuitori adică
58,6% din totalul populaţiei. Cultul ortodox şi cel protestant au valori relativ apropiate
400 locuitori, reprezentând 21,3% şi respectiv 356 locuitori pentru protestanţi
respectiv19,4%. Catolicii prezintă un contingent redus respectiv 13 locuitori din totalul
populaţiei, 0,7%.
56
Grafic 28. Structura religioasă a populaţiei – comuna Valcăul de Jos
Grafic 29. Structura religioasă a populaţiei , valori procentuale – comuna Valcăul de Jos
57
0
200
400
600
800
1000
1200
Ortodocși Catolici Reformați Protestanți
400
13
1099
365
Structura religioasă a populației -comuna Boghiș
Ortodocși
Catolici
Reformați
Protestanți
Grafic 30. Structura religioasă a populaţiei – comuna Boghiş
21,30%0,70%
58,60%
19,40%
Structura religioasă a populației, valori procentuale - comuna Boghiș
Ortodocși
Catolici
Reformați
Protestanți
Grafic 31. Structura religioasă a populaţiei , valori procentuale – comuna Boghiş.
Concluzii:
Din punct de vedere religios predomină la nivelul regiunii populaţia creştină de
cult ortodox, mai mult de jumătate din numărul de locuitori al regiunii.
Cultul religios reformat este cel mai bine reprezentat în comuna Boghiş unde
predomină populaţia de etnie maghiară.
58
2.2. Aşezările omeneşti.
Satul constituie comunitatea umană dominantă în peisajul geografic românesc,
fiind o formă foarte veche de organizare teritorială şi locuire a spaţiului. Este integrat în
spaţiu şi timp într-un teritoriu înţeles cu tot ceea ce se află şi se petrece în legătură cu el
, ca procese naturale, economice, culturale, sociale sau tehnice.
Cadrul natural regional, dar şi aspectele social – economice din diferite perioade
istorice au influenţat evoluţia aşezărilor rurale din regiunea studiată, la fel ca şi a celor
din întreg judeţul. Astfel apar diferenţieri teritoriale din punct de vedere al distribuţiei
populaţiei, al ritmului de dezvoltare economică, dar şi a nivelului de dominare social –
culturală. În unele sate din regiunea studiată, cum ar fi Mal, Tusa sau Sârbi se întâlnesc
uliţe care poartă numele unei familiei întemeietoare, iar pe uliţă locuiesc aproape în
totalitate descendenţii familiei.
2.2.1. Tipuri de sate.
În regiunea studiată predomină satele de tip răsfirat, dar există şi sate risipite şi
adunate, structură determinată de cadrul natural.
a. Sate de tip risipit.
În cazul acestor tipuri de sate, gospodăriile care formează vatra satului sunt foarte
dispersate cu distanţe între ele cuprinse de la 100 m la 2000 m , cum este cazul în satul
Tusa. Aceste gospodării sunt dispuse predominant în spaţiul montan şi valorifică
păşunile şi fâneţele situate la altitudine pentru creşterea animalelor, mici culturi
agricole, obţinând produse pentru consumul familiei. În cazul acestor sate, vatra satului
se suprapune cu moșia, delimitarea acestor două componente se realizează foarte greu.
În general terenurile agricole sunt situate în apropierea caselor.
În regiunea studiată un astfel de sat este Tusa,( ortofotoplan 1) care aparţine
comunei Sâg. Datorită gospodăriilor foarte dispersate, hotarul satului se suprapune
integral peste vatra satului, ocupând suprafeţe foarte mari. Datorită reliefului accidentat
greu de folosit, gospodăriile sunt izolate dispuse pe pante de cele mai multe ori cu
expunere sudică. În general aceste sate au un număr redus de locuitori sub 100 locuitori,
dar în cazul satului Tusa populaţia depăşeşte 900 locuitori. Suprafața satului este foarte
59
mare, gospodăriile fiind grupate în pâlcuri de câteva casa. Activitatea predominantă a
locuitorilor este agricultura, axată pe creșterea animalelor și pomicultură. Pe suprafețe
mai restrânse se cultivă anumite cereale și se practică cultura cartofului. Slovacii din
această regiune trăiesc aşa cum ei spun într-o „cultură a cartofului”, deoarece sunt
cultivatori şi consumatori de cartofi.
b. Sate de tip răsfirat.
Acest tip de sate au vetrele mai bine conturate, sunt răspândite pe areale
altitudinale întinse între 400 – 800 m în regiunile dealurilor subcarpatice şi piemontane
acolo unde condiţiile geografice şi geologice au permis dezvoltarea lor. În regiunea
studiată dezvoltarea acestor tipuri de sate a fost favorizată de factorii naturali dar şi de
cei sociali – istorici.
Astfel aceste sate şi –au dezvoltat o economie bazată pe exploatarea terenurilor:
pomicultură şi creşterea animalelor bazată pe marile suprafeţe ocupate de păşuni şi
fâneţe. Prezenţa suprafeţelor mari acoperite cu pădure au determinat dezvoltarea
prelucrării lemnului ca una dintre principalele îndeletniciri ale zonei. În regiunea
studiată în această categorie se includ aproape toate satele: ex. Preoteasa (ortofotoplan
2), Valcăul de Sus, Valcăul de Jos, Sub Cetate, Marca, Mal.
Satele cu structură răsfirată din regiunea studiată posedă un sector de vale şi
altele de coastă cu uliţele plasate la mijlocul pantelor, pentru a capta linia izvoarelor şi
a fi ferite de vânturi. Sectoarele de vale s-au dezvoltat treptat.
Satele de tip răsfirat se încadrează din punct de vedere demografic în categoria
satelor de mărime mică şi mijlocie, predominând sate le cu sub 1000 locuitori. Îmbinând
îndeletnicirile din zona de câmpie cu cele din zona montană, satele cu structură răsfirată
din regiunea studiată ar putea fi clasificate ca şi sate de tranziţie între răsfirat şi adunat.
Satele răsfirate din dealurile piemontane ale Barcăului îmbracă diferite forme prin
poziţia geografică pe care o au:
Sate dezvoltate pe agestre ( conuri de dejecţie);
Sate dezvoltate pe văi;
Sate dezvoltate pe interfluvii;
Sate situate la contactul dintre zona de deal şi zona de şes.
60
c. Satele de tip adunat.
Sunt satele în a căror structură se diferenţiază foarte bine vatra de moşia satului.
Se caracterizează prin marea grupare a gospodăriilor în vatra satului, aglomerare a
locuinţelor, datorită factorilor naturali şi sociali – istorici, mai ales în cazul în cazul
aşezărilor din depresiuni.
Vatra acestor sate au o tramă stradală mai mult sau mai puţin ordonată, cu o
îndesire mare a gospodăriilor. Gradul de îndesire a locuinţelor este direct proporţional
cu vechimea şi puterea economică a satului. De obicei din punct de vedere demografic
aceste sate sunt sate mari cu populaţie ce depăşeşte 4000 locuitori. În regiunea studiată
sate de tip adunat sunt actualele şi fostele sate ale comunei Nuşfalău, ex.
Boghiş(ortofotoplan 3).
61
Ortofotoplan 1. – Sat TUSA
62
Ortofotoplan 2. – Sat PREOTEASA
63
Ortofotoplan 3. - Sat BOGHIȘ
64
2.2.2. Gospodăria ţărănească – compoziţie.
Componenţa gospodăriei ţărăneşti tradiţionale reflectă ocupaţiile locuitorilor,
atitudinea acestora faţă de tradiţie şi faţă de nou, de schimbare, poziţia lor economică în
cadrul comunităţii săteşti, stadiul de dezvoltarea atins de societate în ansamblul ei.
Organizarea internă a gospodăriei, planul ei dependent de spaţiul avut la dispoziţie, de
destinaţia fiecărei construcţii, de reglementările administrative din decursul timpului şi
de forţa tradiţiei. În structura gospodăriei ţărăneşti sunt foarte bine reflectate ocupaţiile,
tradiţiile şi meşteşugurile din zonă.
Zona Barcăului superior este cunoscută ca o importantă zonă a lădarilor din
Sălaj, lăzile de zestre, lădiţele şi hambarele realizate în satele Preoteasa şi Tusa erau cele
mai cunoscute şi apreciate în toată zona. Lăzile erau lucrate din lemn de fag şi frumos
ornamentate, procesul de ornamentare era numit „împistrirea” lăzii.. Erau vopsite cu o
vopsea brun – roşcată preparată de lădari după o reţetă proprie şi transmisă din generaţie
în generaţie.
Ocupaţiile specifice erau creşterea animalelor, cultura plantelor , munca la
pădure şi făcutul de palincă, regiunea fiind cunoscută pentru numeroasele suprafeţe de
teren ocupate cu prun. Femeile în timpul iernii se ocupau cu ţesutul la războiul de ţesut.
Femeile ţeseau şterguri, dosoaie, covoare, ţoale care împodobeau casa de locuit sau
erau ţinute în aşa zisa „ cameră de mândru” sau „casa dinainte”, dar şi saci folosiţi la
moară sau la culesul din timpul toamnei, precum şi ştergare folosite la bucătărie. În
prezent sunt puţine case de locuit care mai au interiorul împodobit cu astfel de podoabe
lucrate manual, casele în prezent sunt construite şi amenajate interior în tendinţele
actuale.
Slovacii din această regiune trăiesc aşa cum ei spun într-o cultură a cartofului (
sunt cultivatori şi consumatori de cartofi). Ocupaţiile secundare sunt albinăritul,
vânătoarea şi pescuitul, in special pescuitul de păstrăv dar şi culesul din natură a unor
plante cunoscute drept miraculoase, a ciupercilor şi bureţilor. O ocupaţie secundară a
locuitorilor din Mal şi Valcău este confecţionarea măturilor din nuiele de mesteacăn.
Gospodăria ţărănească din Bazinul Superior al Barcăului este structurată pe
următoarele unităţi funcţionale:
65
Casa;
Grajdul, numit în regiune „poiată”;
Şura , construcţie ataşată grajdului;
Coteţul;
Hambarul pentru cereale, în general porumb;
Cămara exterioară situată în curte.
a. Casa de locuit.
Casa şi anexele gospodăreşti erau construite pe proprietatea familiei situată în
vatra satului, numită în zonă „ogradă”. După ce construcţiile erau înălţate acestea erau
împrejmuite cu gard, zonă numită curte sau „ocol”, iar denumirea de ogradă rămânea
regiunii din apropierea casei ocupată de obicei cu teren arabil sau livadă.
Întemeierea unei gospodării începea cu construirea casei, poziţia acesteia era
atent aleasă, în funcţie de aceasta se amplasau anexele gospodăreşti. Destinată a fi
locuită, casa era obiectul unei atenţii deosebite, era construită îngrijit, se foloseau cele
mai bune materiale, iar spre deosebire de construcţiile anexe casa avea elemente
decorative.
Casa ca spaţiu social a avut o evoluţie permanentă în timp, reflectând în cea mai
mare măsură creşterea nivelului de trai al populaţiei şi schimbările produse în
mentalitatea ţărănească.
Casa tradiţională era construită din lut şi lemn cu prispă şi acoperişul de şindrilă.
Era compusă din tindă în care era cuptorul de copt pâine şi cuptorul de gătit şi o
încăpere de locuit în care mobilierul era format din masă, laviţă, lada de zestre, paturi
pentru dormit, scaune şi scăunaşe, iar în curte lângă casă era fântâna. Interiorul caselor
aveau pereţii frumos împodobiţi cu tablouri care reprezentau familia, farfurii de lut
pictate şi şterguri cu modele frumoase ţesute de femei la războiul de ţesut în timpul
iernilor ( foto 19).
66
Foto19 . Interior de casă ţărănească
b. Grajdul şi şura.
Un loc aparte în gospodăria ţărănească îl ocupă grajdul, construcţie executată
extrem de îngrijit, adevărată replică în miniatură a casei. Aceasta avea uneori prispă cu
stâlpi frumos crestaţi, iar uneori prispa era înconjurată de bârne cu model traforat. Spre
deosebire de casă, grajdul era monocelular, construit din bârne cioplite sau rotunde şi
din scânduri groase numite „lobde” din lemn de gorun prinse în „cheutori” drepte sau
şoşi. Pereţii erau aşezaţi pe tălpi masive situate deasupra pământului pe bolovani, tălpi
pe care se sprijineau şi podelele făcute tot din scânduri groase.
Datorită dimensiunilor reduse şi a sistemului constructiv, acestea puteau fi
mutate fără a fi demontate prin încărcarea în întregime pe o sanie. Înainte de perioada
interbelică poiata era acoperită cu paie scuturate, dar în prezent acesta este acoperită cu
ţiglă. Uşile masive se închideau cu încuietori de lemn.
Fiind o regiune montană şi de dealuri piemontane în care creşterea animalelor
era ocupaţia tradiţională, grajdul şi şura au un loc important în cadrul gospodăriei.
Cercetările etnografice asupra regiunii au arătat că într – o perioadă mai îndepărtată
67
poiata şi şura erau două unităţi gospodăreşti distincte. Însuşi termenul de poiată prin
care este denumit grajdul arată originea sa arhaică, termenul indicând în acelaşi timp şi
un adăpost temporar pentru animale, aflat pe câmp în locurile de păşunat.
În ceea ce priveşte şura, în trecut aceasta funcţiona ca unitate domestică separată
de grajd, în prezent aceasta şi grajdul se găsesc sub acelaşi acoperiş. În zona Barcăului
apar aşa numitele şure cu „gârbe” , tip de construcţie care prezintă analogii cu
adăposturile pentru animale şi şurile din întreaga zonă a Europei Centrale.
Elementul central al acestui tip de şură îl reprezintă „gârbele”, construite din
trunchiuri lungi de copaci curbaţi în partea superioară. Acestea se fixau vertical în talpa
şurii, grinzile orizontale care susţin construcţia. Pe aceste „gârbe” se sprijină întregul
acoperiş care este supraînălţat cu 1 – 1,5 m în raport cu plafonul grajdului. Această
înălţare a acoperişului permite accesul mai facil în şură a căruţelor încărcate cu fân, care
este depozitat în podul grajdului.
În cazurile în care grajdul este alcătuit din două încăperi, una dintre acestea este
destinată animalelor mari, iar cea de a doua este ocupată de ovine în timpul iernii. După
ce în regiune au început să se crească bivolii, animale extrem de răspândite în zonă,
locuinţa pentru animale mari era protejată de frigul din timpul iernilor prin lipirea cu
pământ a pereţilor grajdului. Incinta pentru ovine nu era protejată împotriva frigului,
deoarece acestea suportă mult mai bine frigul din timpul iernii.
Grajdul şi şura se construiesc din lemn fie prin tehnica „cu potici”, fie din bârne
masive de lemn îmbinate între ele prin „cheutori rotunde”, „în coadă de rândunică” sau
prin „cheutori nemţeşti”, un sistem mai complex.
c. Coteţele.
Coteţele sunt construcţii distincte în gospodăria ţărănească din Bazinul Superior
al Barcăului, cum sunt în gospodăriile ţărăneşti din întreg judeţul şi sunt utilizate pentru
creşterea porcilor. Iniţial acestea erau monocelulare de forma unui pătrat cu latura de
circa 2 m. Acoperişul în patru ape era învelit cu paie scuturate. În unul dintre pereţi este
tăiată uşa, iar în altul o tăietură îngustă prin care se turna mâncarea. În unele sate din
Bazinul superior al Barcăului aceste construcţii de mici dimensiuni sunt folosite ca
adăpost pentru noapte şi pentru iarnă a porcilor deoarece în timpul zilei aceştia sunt
crescuţi pe câmp, cum este cazul în satele Tusa şi mal din comuna Sâg.
68
În prezent la fel ca şi grajdul, coteţele au două aripi despărţite prin şopru, cu
încăperi pentru porcii puşi la îngrăşat, pentru cei de sămânţă şi alta pentru purcei. Modul
de construcţie a coteţului a evoluat, în prezent se construieşte din lemn pe tălpi înălţate
deasupra solului sau din cărămidă, pe fundaţie.
Şura Grajdul Coteţ pentru porci
Foto 20 . Curte de casă ţărănească cu anexe gospodăreşti.
69
Capitolul 3. STRATEGII DE DEZVOLTARE RURALĂ.
Pentru ca o comunitate să se dezvolte, iar dezvoltarea să fie durabilă este
necesară o strategie de dezvoltare la nivel local care să corespundă nevoilor reale
identificate în comunitatea respectivă.
Factorii de mediu, resursele umane și economice, relațiile intercomunitare,
cultura și tradițiile sunt elemente ce nu pot fi ignorate și trebuie valorificate intens în
folosul comunității respective. Capitalul economic, social și informațional contribuie în
procesul de dezvoltare la calitatea vieții în comunitate.
Pentru dezvoltarea comunităților rurale și reducerea discrepanțelor dintre
acestea, precum și a discrepanțelor dintre spațiul rural și urban, Uniunea Europeană a
pus la dispoziție o serie de fonduri și direcții strategice de politici europene care
constituie un cadru de lucru pentru statele membre . Conform Uniunii Europene toate
statele membre și regiunile sunt sfătuite să folosească aceste strategii și direcții în
elaborarea și dezvoltarea programelor lor naționale și regionale.
Pentru o cât mai eficientă absorbție a fondurilor destinate dezvoltării rurale
regionale s-a dezvoltat un plan național, cu o strategie pe o perioadă ce se încadrează în
intervalul 2007 – 2013. Acest Plan Național de Dezvoltare încearcă să reflecte cât mai
fidel prioritățile stringente de dezvoltare ale României la nivel național, regional și
local.
PND propune susținerea dezvoltării prin investiții publice concentrate, alocate
pe bază de proiecte și programe. Implementarea strategiei de dezvoltare prin utilizarea
eficientă a fondurilor prevăzute, atât interne cât și externe, va conduce în anul 2013 la o
Românie competitivă, dinamică și prosperă, integrată cu succes în Uniunea Europeană
și aflată pe un trend ascendent de dezvoltare rapidă și durabilă.
La nivelul județului Sălaj și al regiunii studiate, strategiile de dezvoltarea rurală
și regională sunt susținute de autoritățile locale, dar și de cele județene și se în cadrează
în cele șase priorități naționale.
Creșterea competitivității economice și dezvoltarea economiei bazate pe
cunoaștere;
Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport;
Protejarea și îmbunătățirea calității mediului;
70
Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării și a incluziunii sociale și
întărirea capacității administrative;
Dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol;
Diminuarea disparităților de dezvoltare între regiunile țării.
În cele trei comune ale regiunii studiate ca de altfel la nivelul întregului județ au
fost accesate cu succes numeroase fonduri și proiecte atât de la Uniunea Europeană cât
și finanțării guvernamentale. De asemenea oficialitățile locale au folosit fonduri ale
bugetului local pentru dezvoltarea infrastructurii și pentru proiecte de îmbunătățire a
condițiilor de viață, dar și proiecte pentru dezvoltarea resursei umane precum și
integrarea minorității rrome în comunitate. Proiectele au fost susținute și de autoritățile
județene, reprezentate din Consiliul Județean Sălaj. Pentru viitor sunt necesare proiecte
și finanțări care să permită dezvoltarea turismului în regiune, aceasta dispunând de un
potențial turistic ridicat.
Fig.3 Harta regiunii studiate – Bazinul Superior al Barcăului.
În cadrul celor trei comune studiate există două proiecte comune implementate de
Consiliul Județean Sălaj împreună cu Asociația Valea Barcăului. Aceste proiecte au fost
implementate în toate comunele ce aparțin Bazinului Barcăului, asociația include toate
comunele din Bazinul Barcăului. Proiectele au finanțare europeană PHARE și au fost dezvoltate
pe partea de resurse umane și mediu înconjurător, respectiv colectarea selectivă a deșeurilor.
71
a. Trening pentru formatori în cadrul Programului LEADER + pentru regiunea
Valea Barcăului.
Proiectul s-a desfășurat pe resursa umană și a presupus instruirea personalului în
identificarea proiectelor și eliberarea formularelor de candidatură pentru accesarea
fondurilor alocate Programului LEADER +. Beneficiarii proiectului au fost Consiliul
Județean Sălaj și Asociația Valea Barcăului, proiect desfășurat prin programul PHARE
cu un buget de 10.000 Euro.
b. Dezvoltarea Sistemului de colectare și transport al deșeurilor în comunitățile de pe
valea Barcăului.
Proiectul a fost implementat în toate comunele din Bazinul Barcăului, inclusiv în cele
trei comune luate în studiu și finanțat prin programul PHARE CES (PHARE Coeziune
Economică și Socială). Valoarea proiectului s-a ridicat la 1.045.755 Euro. În urma
implementării proiectului, fiecare gospodărie a fost dotată cu pubele pentru colectarea
deșeurilor, fiecare instituție publică precum și centrele civice au fost dotate cu containere. S-au
achiziționat pentru fiecare comună mijloace de transport speciale pentru deșeuri, s-au amenajat
platforme de depozitare și microstație de compostare.
3.1. Strategii de dezvoltare rurală în comuna Sâg.
Comuna Sâg este situată în partea sud-vestică a județului Sălaj, la contactul
Munților Plopișului (Șes) cu Depresiunea Silvaniei, respectiv cu Depresiunea
Plopișului.(fig.4). Comuna cuprinde cinci sate aferente localizate astfel: satele Fizeș și
Sâg sunt în partea de nord-vest a comunei, satul Mal în partea de est la intrare dinspre
Bănișor până la granița cu județul Cluj, așezarea rurală Sârbi este încadrată de satele
Mal, Sâg și Tusa, având cel mai mic teritoriu și satul Tusa, cu cel mai mare teritoriu este
poziționat de-a lungul drumului județean Nușfalău - Ciucea, până la hotarul cu județele
Cluj și Bihor.
Așezările rurale din comuna Sâg sunt atestate documentar din secolele al XIII –
lea și al – XIV – lea. Economia comunei este predominant agricolă, bazată pe cultura
plantelor și creșterea animalelor, exploatarea fânețelor și pomicultură.
În prezent, pe cursul râului Barcău, la Tusa, se construiește o nouă păstrăvărie ce
va avea ca scop creșterea și comercializarea peștelui în cantități industriale, spre
deosebire de cea veche, ce satisfăcea doar piața locală și zonele apropiate.
72
Fig. 4 Comuna Sâg, județul Sălaj.(http://ro.wikipedia.org/,30.07.2013, 09.43AM)
Comuna Sâg dispune de un potenţial turistic mai mult decât remarcabil,
caracterizat de o situaţie geografică favorabilă, plină de pitoresc şi diversitate ale
peisajului. Resursele turistice din comună sunt numeroase și interesante, dar sunt slab
exploatate și valorificate. Situată într-o zona cu un potenţial turistic deosebit, comuna
Sâg are perspective mari de dezvoltare prin turism. Resursele turistice prin varietatea și
complexitatea lor, au o valoare ridicată ceea ce conferă zonei un grad ridicat de interes
turistic atât vara cât și iarna.
Economia comunei este predominant agricolă, bazată pe cultura plantelor și
creșterea animalelor, exploatarea fânețelor și pomicultură. Slovacii din această regiune
trăiesc aşa cum ei spun într-o cultură a cartofului ( sunt cultivatori şi consumatori de
cartofi). Ocupaţiile secundare sunt albinăritul, vânătoarea şi pescuitul, in special
pescuitul de păstrăv dar şi culesul din natură a unor plante cunoscute drept miraculoase,
a ciupercilor şi bureţilor. O ocupaţie secundară a locuitorilor din Mal este
confecţionarea măturilor din nuiele de mesteacăn. Satul Tusa este recunoscut pentru
lăzile de zestre frumos ornate. Regiunea este recunoscută și pentru făcutul de palincă,
datorită marilor suprafețe ocupate cu cultura prunului.
Dezvoltarea rurală în comuna Sâg este susținută de autoritățile locale și județene,
comuna a accesat în ultimii cinci ani numeroase fonduri dedicate dezvoltării economice
și umane a comunei. Proiectele și fondurile de dezvoltare au fost accesate de la Uniunea
73
Europeană prin diferite proiecte și programe, dar și de la Guvernul României, precum și
proiecte finanțate de la bugetul local, proiecte realizate cu sprijinul Consiliului Județean
Sălaj.
1. Proiecte și programe cofinanțate de Uniunea Europeană
a. Modernizare artere rutiere în comuna Sâg și drum spre rezervația
peisagistică Tusa – Barcău.
Pe raza comunei este dispusă aria protejată Tusa – Barcău, rezervație naturală
mixtă de tip peisagistic și forestier. Situată pe o suprafață de 13 ha, cu numeroase
cuiburi fosilifere și cu un relief carstic spectaculos, rezervația este situată într-o regiune
cu acces auto, șosea modernizată prin acest proiect cu o valoare de 1.133.413 Euro,
finanțare prin Programul SAPARD, măsura 2.1. Dezvoltarea și îmbunătățirea
infrastructurii rurale.
b. Modernizare drumuri forestiere localitatea Tusa, comuna Sâg.
Pentru facilitarea accesului la cele două izbucuri au fost modernizate drumurile
forestiere din satul Tusa prin valea Topliței și continuând prin zona numită pe
Cuptoare, ajungând astfel la Platoul Carstic Ponor cu Piatra Ciutei. Modernizarea
drumului a facilitat și accesul la Păstrăvăria Tusa, precum și accesul la Valea Topliței și
Valea Boului unde își are meiul de viață păstrăvul indigen și anume păstrăvul cu pete
negre (Salmotruta fario linus). Modernizarea acestor drumuri s-a realizat prin Programul
SAPARD , măsura 3.5. Silvicultură – această măsură include construirea sau
modernizarea drumurilor forestiere publice sau private, inclusiv construirea sistemelor
de marcare, semnalizare şi avertizare. Proiectul are o valoare de 998.533 Euro.
Cele două proiecte de dezvoltare rurală cofinanțate de Uniunea Europeană prin
programul SAPARD se încadrează în Planul Național de Dezvoltare(PND) și sunt
incluse în axa prioritară doi a PND - Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de
transport.
2. Proiecte finanțate și susținute de Guvernul României.
Ca și în cazul proiectelor anterioare cofinanțate de Uniunea Europeană și
proiectele derulate sau aflate în derulare pe raza comunei Sâg susținute de Guvernul
României se încadrează în Planul Național de Dezvoltare. Astfel pentru o dezvoltare
rurală cât mai eficientă și o valorificare cât mai bună a resurselor naturale și umane la
74
nivelul comunei Guvernul României susținut și finanțat o serie de proiecte și programe
menite să dezvolte resursa umană, precum și proiecte și programe care să
îmbunătățească calitatea vieții.
Pentru dezvoltarea și valorificarea eficientă a resursei umane din comună se pot
aminti următoarele proiecte, incluse în axa prioritară patru din cadrul PND
Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării și a incluziunii sociale și
întărirea capacității administrative;
a. Construirea unei școli în localitatea Mal ( pentru comunitatea de rromi)
Proiectul are o valoare de 100.000 USD și este un proiect susținut și finanțat de
Guvernul României prin Programul de Reabilitare a Infrastructurii Școlare. Construirea
unității de învățământ s-a realizat pentru integrarea comunității de rromi din cătunul Mal
II și favorizarea accesului acestora la educație și cultură. Construirea școlii în regiune a
fost determinată pe baza unei analize SWOT , analiză ce a evidențiat numeroase puncte
slabe și amenințări. Frecvența școlară în această comunitate este influențată și de familie
care nu constituie întotdeauna un suport solid în frecventarea cu regularitate a
cursurilor.
b. Construirea Baza Sportivă Izvoarele Barcăului, comuna Sâg , județul Sălaj.
Construirea bazei sportive a fost posibilă datorită Ordonanței Guvernului nr. 7/
2006 ,pentru Dezvoltarea infrastructurii în spațiul rural, proiectul are o valoare de
824.000 lei, 90% susținut din fonduri guvernamentale, iar 10% din bugetul local. Baza
este una modernă, cu teren de fotbal de un standard ridicat, cu vestiare şi cu nocturnă,
iar baza este împrejmuită. Amplasarea bazei lângă staţiunea de agrement este una
strategic gândită de către oficialii din comună, deoarece acolo se vor putea desfăşura pe
viitor şi cantonamente montane pentru unele echipe din judeţ sau chiar din judeţele
limitrofe.
c. Reabilitare unitate de învățământ, Școala de Arte și Meserii Sâg, județul
Sălaj.
Reabilitarea unității de învățământ s-a realizat pe baza unui proiect cu o valoare
de 24.000.000 lei, proiect susținut de Guvernul României prin programul de Realizare
de Campusuri Școlare. Școala de arte și meserii are profil tehnic, principalele
specializări sunt : mecanic, prelucrarea lemnului și textil. Această unitate școlară este
coordonatorul tuturor unităților școlare cu clasele I – IV și a grădinițelor din satele ce
aparțin comune
75
d. Realizare sistem de canalizare menajeră și stații de epurare în comuna Sâg,
județul Sălaj.
Acest proiect s-a realizat pe baza Ordonanței Guvernului nr 7/2006 pentru
dezvoltarea infrastructurii în spațiul rural, și are o valoare de 1.323.529 Euro,
finanțare mixtă Banca Mondială și Guvernul României..
e. Reabilitare drum comunal Sâg – Tusa
Proiectul a fost implementat prin Programul National de Dezvoltare Rurală al
Guvernului României pe baza HG 577/1999, proiect care a re o valoare financiară de
530.000 lei, finanțare mixtă: Banca Mondială și Guvernul României.
3. Proiecte finanțate din bugetul local.
Oficialitățile din comună au contribuit și ele la dezvoltarea comunei, astfel că în
ultimii cinci ani, au dezvoltat o serie de proiecte din bugetul local. Aceste proiecte au
fost realizate în principal pe dezvoltarea infrastructurii de transport, dar și pe domeniul
canalizare și apă determinând o calitate mai bună a vieții în așezările rurale ce aparțin
comunei.
a. Modernizare străzi în localitatea Mal, comuna Sâg, județul Sălaj - faza
pietruire.
Proiectul a fost finanțat din bugetul primăriei și are o valoare de 520.000 lei.
Proiectul cuprinde lucrări de modernizare străzi în localitatea Mal, în lungime totală de
4.509 m, respectiv realizarea lucrărilor de terasamente și pietruire, podețe tubulare,
șanțuri colectoare ape pluviale, precum și acostamente de 0,50 m din balast.
b. Refacere pod peste valea Dobrei, localitatea Tusa, comuna Sâg, județul
Sălaj.
Refacerea podului peste valea Dobrei în satul Tusa are o valoare de 664.000 lei
și se încadrează în cadrul unui proiect cu o amploare mai mare, un proiect de punere în
valoare a monumentelor de arhitectură și a Rezervației Peisagistice Tusa – Barcău.
Refacerea podului s-a realizat în anul 2010 după ce vechiul pod a fost distrus în uram
unei viituri. Podul a fost construit din beton și are o deschidere de 12 metri.
c. Branşamente de canalizare menajeră în comuna Sâg, judeţul Sălaj.
Acest proiect finanțat din bugetul local s-a realizat în trei sate ale comunei: Sâg,
Tusa și Sârbi. Are o valoare financiară de 300.000 lei, din care s-au realizat 77
branșamente în localitatea Sâg, 57 branșamente în localitatea Tusa , 27 branșamente în
76
localitatea Sârbi, precum și realizarea branșamentului la canalizarea existentă a Liceului
Tehnologic nr. 1 Sâg.
d. Extinderea și modernizarea sediului primăriei Sâg.
Acest proiect are cea mai mare valoare financiară între proiectele susținute din
bugetul local al primăriei, 1.280.000 lei.
Pe lângă proiectele noi primăria comunei a executat și lucrări de întreținere și
reparare a infrastructurii necuprinsă în aceste proiecte de modernizare, precum și a
infrastructurii modernizate. Astfel din raportul de activitate al primăriei la sfârșitul
anului 2012 se pot aminti:
Lucrări de reparații și întreținere a drumurilor din comuna Sâg din cadrul
obiectivului: Reparații curente străzi în comuna Sâg;
Lucrări de construire la obiectivul: Amenajare rigole în localitatea Mal, comuna
Sâg , județul Sălaj;
Lucrări de întreținere și echipamente la Baza Sportivă „Izvoarele Barcăului”,
localitatea Tusa, comuna Sâg;
Lucrări de reparații acoperiș și înlocuire uși la Dispensarul Uman Sâg;
Finalizarea lucrărilor de reparații în cadrul obiectivului: Reabilitare cămin
cultural, localitatea Sâg.
3.2. Strategii de dezvoltare rurală în comuna Valcăul de Jos.
Comuna Valcău de Jos este situată în partea de sud - vest a județului, la
contactul Depresiunii Șimleu cu Munții Plopișului în bazinul hidrografic al Barcăului, la
o distanță de 50 km de municipiul Zalău și la 20 km de orașul Șimleu Silvaniei cel mai
apropiat oraș. Din punct de vedere al teritoriului comuna Valcău de Jos este o comună
mijlocie având o suprafață de 63,23 km² și are 3307 locuitori.
Din punct de vedere administrativ, comuna Valcău de Jos are în componență
șase localități: Valcău de Jos-sat reședință de comună, Valcău de Sus, Lazuri, Preoteasa,
Ratovei, Sub Cetate. Față de reședința de comună satele sunt la o distanță cuprinsă între
2 km Valcău de Sus și 5 km Preoteasa.
77
Fig.5 Comuna Valcăul de Jos, (http://ro.wikipedia.org/,30.07.2013, 11.47AM)
Așezările rurale care compun comuna sunt așezări atestate documentar încă din
anii 1200. Valcăul de Jos și Valcăul De Sus sunt menționate documentar pentru prima
dată în anul 1214. Celelalte sate componente au atestări documentare în anii 1400 cum
este cazul satelor Preoteasa în 1423 și Lazuri respectiv Sub Cetate în anul 1481. Satul
Ratovei este un sat mai nou data doar din anul 1956.
Situată la contactul celor două apofize montane Munții Plopiș și Munții Meseș,
în zona piemontului Oșteana și a bazinului depresionar al Șimleului, comuna dispune de
numeroase pășuni și fânețe care au favorizat dezvoltarea zootehniei. Rețeaua
hidrografică bogată formată din râul Barcău și afluenții acestuia au determinat
dezvoltarea agriculturii, predomină cultura grâului și a secarei, porumb, cartof și
legume. Este foarte bine dezvoltată pomicultura axată pe cultura mărului și prunului.
În ceea ce privește mica industrie și prestarea serviciilor, acestea sunt slab
conturate în comună. Comuna dispune de două mori, o presă de ulei, două brutării, două
unități de colectare și prelucrare a laptelui și două tâmplării. Industria este reprezentată
de o mică fabrică de asamblare de jucării, care a creat în comună 150 locuri de muncă și
prin mici ateliere meșteșugărești, lăzile de zestre făcute în satul Preoteasa și
„împestrițate” fiind cunoscute și apreciate în zonă la fel ca și cele de la Tusa.
Ocupaţiile secundare sunt albinăritul, vânătoarea şi pescuitul, in special pescuitul
de păstrăv dar şi culesul din natură a unor plante cunoscute drept miraculoase, a
ciupercilor şi bureţilor. O ocupaţie secundară a locuitorilor Valcău este confecţionarea
măturilor din nuiele de mesteacăn.
78
Din punct de vedere turistic, comuna Valcău de Jos dispune de obiective atât
naturale cât și arhitecturale și de cultură. Comuna este arealul bisericilor de lemn,
biserici ce străjuiesc cu turnurile lor împrejurimile. Bisericile de lemn din Valcău de
Jos, Lazuri, Sub Cetate, Preoteasa și Valcău de Sus sunt adevărate monumente de
arhitectură. Dintre obiectivele naturale Defileul Barcăului de la Preoteasa reprezintă
principala atracție. Alături de care mai amintim: urmele Cetății Valcău, Biserica
Reformată și zona numită „La pietre” din satul Preoteasa.
Dezvoltarea rurală în comuna Valcău de Jos ca și în restul comunelor din
regiunea studiată este susținută de autoritățile locale și județene. Comuna a accesat în
ultimii cinci ani numeroase fonduri dedicate dezvoltării economice și umane a comunei.
Proiectele și fondurile de dezvoltare au fost accesate de la Uniunea Europeană prin
diferite proiecte și programe, dar și de la Guvernul României, precum și proiecte
finanțate de la bugetul local, proiecte realizate cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj.
1. Proiecte și programe cofinanțate de Uniunea Europeană.
a. Construire centru de Informare şi Marketing Turistic în comuna Valcău de
Jos.
Proiectul cu o valoare financiară de 200.000 Euro, a fost depus și cofinanțat de
către Uniunea Europeană, finanțare pe măsura 313 Încurajarea activităților turistice
care se încadrează în Axa III din Programul Național de Dezvoltare Rurală
„Îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale” şi
are ca obiectiv general dezvoltarea activităţilor turistice în zonele rurale care să
contribuie la creşterea numărului de locuri de muncă şi a veniturilor alternative, precum
şi la creşterea atractivităţii spaţiului rural.
2. Proiecte și programe finanțate și susținute de Guvernul României.
a. Modernizare cămin cultural Preoteasa.
Acest proiect este construit cu fonduri europene, fonduri obținute pe măsura 322
Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi
populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale, se încadrează în Axa III –
Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale. Proiectul are
finanțare mixtă de la Banca Mondială și Guvernul României prin Fondul Român de
Dezvoltare Socială ( FRDS).
79
b. Reabilitare ulițe și drum comunal în comuna Valcău de Jos, județul
Sălaj.
Proiectul este dezvoltat pe măsura 125 Îmbunătăţirea şi dezvoltarea
infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii. Proiectul
este cuprins în programul național de Dezvoltare Rurală (PNDR) și are finanțare mixtă
de la Banca Mondială și Guvernul României. Proiectul s-a desfășurat pe două etape ,
prima etapă cu o finanțare de 214.497 Euro, iar etapa a doua cu un buget de 107.113
Euro.
c. Alimentare cu apă în localitățile Valcău de Jos și Valcău de Sus, comuna
Valcău de Jos, județul Sălaj.
Proiectul este finanțat de către Guvernul României prin HG nr.687/1997 pentru
Proiecte de alimentări cu apă în mediul rural. Proiectul s-a finalizat și a avut un buget
de 667.000 lei, acest proiect însumează 12 km de rețea de apă.
d. Reţea de canalizare în comuna Valcău de Jos
Acest proiect este finanţat de AFM Bucureşti (Administraţia Fondului de
Mediu). Proiectul are o valoare 1,7 mil euro, finanțare aprobată din fondul de mediu.
Rețeaua este construită în trei din cele șase sate componente ale comunei, respectiv
Valcău de Jos care este și centru de comună și satele Valcău de Sus și Sub Cetate.
e. Finalizare reabilitare cămin cultural Valcău de Sus
Fondurile pentru reabilitarea căminului cultural din localitatea Valcău de Sus au
fost obținute printr-un proiect realizat împreună cu Consiliul Județean Sălaj în cadrul
programului Proiecte depuse spre finanțare pentru construirea de sedii pentru
așezăminte culturale și a proiectelor pentru finalizarea lucrărilor de construcție a
așezămintelor culturale de drept public în mediul rural. Bugetul aprobat pentru proiect
a fost de 183.251 Euro, obținut de la Guvernul României din Fondul Național de
Dezvoltare.
f. Reabilitare cămin cultural localitatea Valcău de Jos.
Reabilitarea și modernizarea căminului cultural din centrul de comună s-a
realizat cu fonduri obținute de la Guvernul României prin Fondul Național de
Dezvoltare Socială (FNDS) și are o valoare de 1.000.000 Euro. Proiectul este realizat
prin Ministerul Culturii și Cultelor.
80
g. Realizare sală de sport în Valcău de Jos
Proiectul a început în anul 2010 și a primit finanțare de 3,8 milioane lei asigurați
de Compania Națională de Investiții. Aportul primăriei la acest proiect a constat în
realizarea racordului la utilități.
3. Proiecte și programe finanțate de bugetul local.
a. Reabilitare cămine culturale din localitățile Lazuri și Sub Cetate
Primăria comunei Valcău de Jos împreună cu Consiliul Local au aprobat
finanțarea din bugetul local pentru reabilitarea căminelor culturale din localitățile Lazuri
și Subcetate, localități aferente comunei. Pentru fiecare din aceste două imobile primăria
a prevăzut 200.000 lei din bugetul local.
3.3.Strategii de dezvoltare rurală în comuna Boghiș
Comuna Boghiș este situată în sud-vestul judeţului Sălaj, în depresiunea Şimleu
Silvaniei, mărginită de munţii Plopişului şi de Măgura Şimleului, peisajul pitoresc,
resursele naturale, ospitalitatea oamenilor, valorile culturale şi folclorice oferă
vizitatorilor posibilităţi variate şi bogate de recreere şi de petrecere a timpului liber.
Comuna este recent înființată, este comună începând cu anul 2005, înainte de acest an
cele două localități componente Boghiș și Bozieș au făcut parte din comuna Nușfalău.
Fig. 6 Comuna Boghiș, (http://ro.wikipedia.org/,30.07.2013, 12.07AM)
81
Relieful nu prezintă forme variate datorită faptului că Valea Barcăului are o
putere de eroziune redusă. În partea de est si de nord-est a comunei se întâlnesc dealuri
de eroziune alcătuite din argilă, marnă si nisip. Lunca Barcăului prezintă un relief de
acumulare, se poate spune că relieful comunei Boghiș este format din dealuri de
eroziune fragmentate în unități mai mici cu altitudine cuprinsă între 240-256 m. Cea mai
mare altitudine o are dealul Pupoș, 356 m. Lunca Barcăului are terase bine dezvoltate
cea mai semnificativă fiind terasa de luncă de 1,5-2 m.
Dezvoltarea comunei este axată pe zăcământul termal. Zăcământul de ape
termominerale Nușfalău - Boghiș este cantonat în strate acvifere permeabile de
adâncime care corespund zonei alterate a fundamentului cristalin și respectiv
formațiunilor sedimentare de vârstă Miocen și Pliocen, dispuse discordant peste acesta.
Turismul este una din ramurile economice ale comunei care nu este deloc
neglijată. Prezența izvoarelor minerale sulfuroase, sodice, bicarbonatate și termale (+42
0C) din localitatea Boghiș, reședință de comună, a dus la apariția stațiuni balneare "Băile
Boghiș", indicate în tratarea afecțiunilor aparatului locomotor, afecțiunile sistemului
nervos și în afecțiuni ginecologice.
Stațiunea dispune și de o importantă infrastructură turistică, completată de
ofertele întreprinzătorilor privați și a localnicilor. Potențialul turistic balnear al comunei
este completat de portul popular tradițional, folclorul autentic, bisericile reformate din
localitățile aferente, biserica ortodoxă din Bozieș și conacul Banffy.
1.Proiecte și programe cofinanțate de Uniunea Europeană.
a. Modernizarea drumului comunal DC 85 Boghiș - Plopiș
S-a realizat prin fonduri FEDAR măsura 322 Renovarea, dezvoltarea satelor,
îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în
valoare a moştenirii rurale, se încadrează în Axa III – Calitatea vieţii în zonele rurale
şi diversificarea economiei rurale.
b. Reabilitare, modernizare și dotare cămin cultural Bozieș.
Reabilitarea și modernizarea căminului cultural s-a realizat ca și proiectul
anterior prin fonduri FEDAR măsura 322. Cele două proiecte au totalizat un buget de
2.248.840 lei.
82
2.Proiecte și programe finanțate și susținute de Guvernul României.
a. Sistem de canalizare și stație de epurare în comuna Boghiș.
Proiectul s-a realizat cu finanțare de la Guvernul României, din fondul pentru
Proiecte de infrastructură în mediul rural OG nr.7/2006. Valoarea proiectului este de
3.459.847 lei. Serviciul a devenit funcțional din iunie 2011 și este furnizat de Compania
de Apă Someș S.A.
b .Reabilitarea prin reconstrucție a Școlii Gimnaziale nr. 1 Boghiș, corpul B;
Investiția a fost realizata prin Programul de Reabilitare a Infrastructurii
Școlare, finanțată de Banca Europeans, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei și
Guvernul României, prin Ministerul Educației și Cercetării. Valoarea totală a lucrărilor
de construcție: 468.039 lei. Lucrările conexe acestei investiții, racorduri la utilități,
construire canal colector ape pluviale și echipamentele aferente centralei termice, toate
în valoare de 58.693,36 lei au reprezentat investiți suportate de comuna Boghiș.
b. Asfaltarea drumului comunal DC 91 Boghiș – Bozieș.
Finanțarea pentru acest proiect s-a realizat de către Guvernul României, din
fondul pentru Proiecte de infrastructură în mediul rural HG nr.577/1997 . Proiectul a
fost finalizat și are o valoare de 334.579 și cuprinde 1,6 km drum asfaltat.
c. Alimentarea cu apă în localitățile Boghiș și Bozieș.
Finalizarea acestui proiect susținut financiar de Guvernul României s-a realizat
în anul 2007 și are o lungime de 13,8 km rețea de apă. Valoarea proiectului a fost de
304.696 Euro și s-a realizat prin programul guvernamental Proiecte alimentări cu apă
în mediul rural HG nr. 687/1997.
d. Modernizarea arterelor rutiere în comuna Boghiș.
Finanțarea s-a realizat în cadrul Programului Național pentru Dezvoltarea
Infrastructurii Rurale, finanțat de guvernul României.
3.Proiecte și programe finanțate de bugetul local.
a. Reabilitare, modernizare și dotare cămin cultural Boghiș;
Reabilitarea s-a realizat din bugetul local al primăriei și a început în anul 2007,
valoarea acestui proiect fiind de 274.305 lei. În anul 2011 s-a realizat și renovarea
anexei cu funcție de bucătărie de lângă căminul cultural cu o valoare de 58.697 lei tot
83
din bugetul primăriei. Pentru lucrări de sistematizare şi finisare exterioară la Căminul
Cultural Boghiş au mai fost alocate 34.500 lei.
b . Reabilitarea Școlii Gimnaziale nr. 1 Boghiș.
Reabilitarea a început cu fonduri de la Guvernul României prin Programul de
reabilitare a infrastructurii școlare, dar deoarece în anii 2009, 2010, 2011 nu s-au mai
primit fonduri, iar Primăria și Consiliul Local au hotărât încheierea lucrărilor din
bugetul local. Astfel s-a finalizat grupul sanitar în incinta la Școala Gimnaziala Boghiș,
și amenajare a curții, valoarea acestor investiții fiind de 181.439 lei. În anul 2011 s-a
realizat amenajarea curții de la Şcoala Gimnazială Boghiş şi racordarea instituţiei la
utilităţi (apă, canal), cu o valoare de 110.000 lei din bugetul local. Pentru reabilitarea
terenului din curtea școlii Primăria a investit 80.000 lei.
c .Renovare grădinița de copii din Boghiș;
Pentru acest proiect realizat în anul 2009 primăria comunei a aprobat un buget
de 90.314.
d . Construire capela mortuara;
În anul 2009 a început construcția la capela mortuară comunală. In luna iunie
2011 a fost inaugurata și dată în folosință. Capela a fost construită și finisată din
bugetul local în valoare de 72.221 lei.
e .Reabilitarea prin reconstruire anexe, garaje și magazia de materiale a
Primăriei;
Vechile anexe ale primăriei au fost demolate și s-a trecut la construcția unora
noi. S-a propus realizarea unui număr de 8 garaje și 3 depozite, dar datorită bugetului
local aprobat pentru acestea cu valoare mai redusă au fost construite doar 3 garaje cu o
valoare de 94.022 lei. Pentru lucrările de finisare interioară și exterioară au mia fost
alocată valoarea de 58.318 lei.
f .Instalare sistem de supraveghere prin camere video pe artere rutiere și în
școala gimnazială;
Pentru creșterea siguranței copiilor în școli și pentru satisfacerea necesitații de
supraveghere a claselor unde se desfășoară examenele, în luna mai 2012 a fost instalat
la Școala Gimnaziala Boghiș un sistem de supraveghere cu 4 camere , executant firma
SC DIA GUARD SRL, amenajat din bugetul local, valoarea investiției 6189 lei.
84
g .Construire trotuare betonate;
Investiția a fost finalizată în anul 2012 și are o valoare totală a lucrărilor
executate de 49.500 lei. Executantul lucrării este SC MUNCITOR CONSTRUCT SRL
Boghiș,
h .Construire stații de autobuz și panouri publicitare;
În anul 2012 s-au construit 2 stații de autobuz cu o valoare de 12.000 lei și se
intenționează construirea în anul 2013 a încă două stații de autobuz cu panouri
publicitare.
i. Renovare clădire administrativă și înființare farmacie în Boghiș;
Pentru renovarea clădirii administrative care a devenit farmacie, lucrările de
reabilitare au fost executate în parteneriat public-privat cu chiriașul locației. Comuna a
suportat cheltuielile cu materialele de construcții necesare în valoare de 50.892 lei, iar
proprietarul a suportat valoarea lucrărilor în sumă de 36.662 lei.
Pe lângă proiectele noi primăria comunei a executat și lucrări de întreținere și
reparare a infrastructurii necuprinsă în aceste proiecte de modernizare, precum și a
infrastructurii modernizate. Astfel din raportul de activitate al primăriei la sfârșitul
anului 2012 se pot aminti:
Întreținerea terenul de fotbal cu gazon;
Întreținerea și reabilitarea ulițelor din comună;
Lucrări de toaletizare acostamente și decolmatare șanțuri și rigole;
Împrejmuire curte primărie și construire depozit de lemne.
85
Capitolul 4. APLICAŢII METODICE ALE STUDIULUI ÎN ARIA
CURRICULARĂ OM ŞI SOCIETATE.
Forma de organizare a activităţii didactice se referă la “modul/maniera de lucru
în care se realizează activitatea binomului profesor - elev”. Aceasta poate să îmbrace
formele unui învăţământ frontal, pe grupe sau individual.
Curriculumul de geografie a fost proiectat ţinând cont de necesităţile elevilor din
gimnaziu şi liceu, fiind adecvat vârstei şi nivelului de pregătire ale elevilor. În acest sens
curriculum-ul recomandă utilizarea unor forme variate de organizare a lecţiei în clasă, în
laborator sau în natură. Formele de organizare a procesului instructiv-educativ
reprezintă cadrul organizatoric de desfăşurare a activităţii didactice formale, ansamblul
modalităţilor specifice şi operaţionale de derulare a procesului didactic.
Lecţia rămâne o modalitate a organizării activităţii didactice, prin intermediul ei
realizându-se concomitent informare şi formare, instruire şi educare. În toate timpurile
lecţia a ocupat o poziţie privilegiată în cadrul formelor de organizare a procesului de
învăţământ şi continuă să deţină o importanţă specială pentru demersurile care se
întreprind în vederea atingerii obiectivelor educaţionale.
Lecţia condensează într-un tot unitar elementele şi variabilele predării şi
învăţării, conţinutul informaţional, obiectivele operaţionale, strategii şi mijloace
didactice, particularităţile psihice ale elevilor, organizarea psihosocială a colectivului,
personalitatea profesorului. Lecţia reprezintă un program didactic unitar, un sistem de
cunoştinţe, abilităţi intelectuale şi/sau practice, obiective operaţionale, resurse materiale
şi/sau metodologice (metode, tehnici, procedee, acţiuni şi operaţii), menite să activizeze
elevii.
Didactica modernă concepe lecţia ca un permanent dialog între profesor şi elevi,
subordonat obiectivelor generale şi specifice ale procesului de învăţământ,
operaţionalizate la nivelul colectivului de elevi. Lecţia modernă se constituie într-un
program didactic, respectiv un sistem de procedee de lucru şi acţiuni comune ale
profesorului şi ale elevilor (expuneri, explicaţii, demonstraţii logice şi experimentale,
rezolvări de probleme etc.) structurate şi organizate în vederea atingerii obiectivelor
operaţionale propuse şi în vederea activizării elevilor în procesul didactic.
Practica didactică dovedeşte că există o mare diversitate de structuri ale lecţiilor
desfăşurate, datorită acţiunii conjugate a mai multor factori, dintre care amintesc:
86
disciplina de învăţământ, ştiinţa corespunzătoare acesteia, personalitatea profesorului şi
cea a elevilor, între aceşti factori existând o legătură indisolubilă.
Lecţia, ca unitate didactică, este văzută ca un lanţ de situaţii şi activităţi, având
ca punct de plecare o sarcină şi încheindu-se cu o evaluare.
Conceperea şi desfăşurarea unei activităţi de instruire presupune derularea unor
etape, secvenţe sau evenimente într-o ordine ce ţine de logica actului pedagogic.
Conform lui R.M.Gagne şi L.J.Briggs, ordinea este următoarea:
captarea atenţiei elevilor;
informarea elevilor cu privire la obiectivele/competenţele de atins;
reactualizarea elementelor învăţate anterior;
prezentarea elementelor specifice de conţinut;
dirijarea învăţării;
obţinerea performanţei;
atingerea feedback-ului;
evaluarea performanţei;
asigurarea retenţiei şi a transferului.
Reuşita unei lecţii este condiţionată de reunirea următoarelor cerinţe
psihopedagogice şi metodice:
cunoaşterea cât mai profundă a personalităţii elevilor;
îmbinarea modalităţilor de educaţie formală, non-formală şi informală;
structuralizarea şi esenţializarea conţinuturilor;
valorificarea metodologiei didactice în direcţia activizării elevilor;
utilizarea unor sisteme de mijloace de învăţământ;
îmbinarea formelor de organizare a activităţii elevilor;
realizarea unui feed-back ameliorativ continuu şi a unei evaluări continue,
formative şi formatoare.
Lecţia de geografie - ca formă principală a activităţii didactice - reprezintă o
verigă în cadrul sistemului disciplinelor geografice. Lecţia este un act creativ, profesorul
având libertatea să-şi imagineze, să construiască mereu altceva şi să facă lecţii
interesante, utile şi atractive pentru elevi.
Nu există o tipologie unică a lecţiilor şi nici o structură unică pentru fiecare tip şi
variantă de lecţie. Principalele tipuri de lecţie pot fi identificate în funcţie de obiectivul
87
general urmărit. Fiecare tip are o structură proprie, dar nu fixă, rigidă, ci flexibilă,
deschisă, ce permite adaptări şi diversificări în funcţie de anumite variabile (specificul
disciplinelor geografice, particularităţile clasei de elevi, strategia metodologică şi
mijloacele de învăţământ utilizate în procesul instruirii, locul lecţiei în sistemul
activităţilor didactice etc.).
Se pot deosebi astfel mai multe tipuri de lecție:
Lecţia de comunicare/însuşire a noilor cunoştinţe;
Lecţia mixtă ( combinată);
Lecţia de fixare şi consolidare a cunoştinţelor;
Lecţia de formare a priceperilor şi deprinderilor;
Lecţia de recapitulare a cunoştinţelor studiate;
Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare (de evaluare);
Lecţia de motivaţie (de atitudine);
Lecţia de creaţie.
Studiul realizat în bazinul Superior al Barcăului se poate aplica la clasă atât la
clasele din școala gimnazială cât și la clasele de liceu, deoarece cuprinde termeni și
noțiuni care sunt însușite de elevi în studiul geografiei atât în ciclul gimnazial cât și în
cel liceal inferior și superior.
Pentru a exemplifica modalitățile de aplicare ale studiului în aria curriculară Om
și Societate din care face parte și disciplina Geografie, am întocmit patru proiecte
didactice, fiecare proiect având un alt tip de lecție. Unele dintre aceste lecții sunt
specifice atât pentru generală cât și pentru liceu deoarece noțiunile sunt studiate în
ambele cicluri școlare.
Deoarece în experiența mea la catedră am predat și la generală și la liceu am
hotărât să folosesc proiecte de lecție specifice atât pentru generală cât și pentru liceu,
precum și proiecte ce pot fi aplicate la ambele cicluri.
88
PROIECT DIDACTIC
Unitatea de învăţământ: „LICEUL TEHNOLOGIC VOIEVODUL GELU”, ZALĂU
Profesor propunător: BUTAȘ CAMELIA MARIA
Clasa: a XII –a / a VIII – a
Disciplina: GEOGRAFIE
Unitatea de învăţare: Aşezările omeneşti
Lecţia: Aşezările rurale şi tipologia lor
Tipul de lecţie: însușire a noilor cunoștințe.
Locul de desfăşurare: sala de clasă
COMPETENŢE GENERALE:
1. Utilizarea limbajului specific în prezentarea şi explicarea realităţii geografice;
2. Transferarea unor elemente din matematică, ştiinţe şi tehnologie în studierea mediului
terestru;
3. Raportarea realităţii geografice la un suport cartografic şi grafic;
4. Accesarea şi utilizarea conţinuturilor cu caracter geografic prin tehnologia
informaţiei şi comunicării.
COMPETENŢE SPECIFICE:
1.1. Utilizarea termenilor geografici în contexte cunoscute sau în contexte noi;
3.3. Prezentarea structurată a sistemului teritorial geografic al României;
4.4. Localizarea unor elemente din realitate pe reprezentări cartografice;
4.6. Interpretarea reprezentărilor cartografice şi grafice simple;
5.1. Identificarea informaţiilor cu caracter geografic în baza de date accesibile
pe internet.
CONCEPTE OPERAŢIONALE:
C1: să cunoască componentele satului;
C2: să definească noţiunile: vatră, moşie, cătun, crâng;
C3: să clasifice satele după diverse criterii;
C4: să identifice pe suport cartografic tipurile de aşezări rurale;
C5: să formuleze opinii argumentate referitoare la legătura dintre aspectul exterior al
localităţilor rurale şi activităţile lor economice de bază;
Evaluarea: verificare frontală orală, observarea sistematică, fişa de lucru
Strategii: conversativ – explicativă, dirijată, inductiv-deductivă,
89
Metode didactice: expunerea și explicația, conversația, comparația, lucru cu harta și
manualul.
Materialul didactic - Manual, Harta fizică a României , Harta administrativă a
României, Atlasul geografic,
Forme de organizare a activităţii: frontală, individuală;
Materiale bibliografice:
Geografie-manual pentru clasa a XII a – Octavian Mândruţ, Ed. Corint, 2008
Geografie, manual pentru clasa a VIII-a, Editura Corint, 2007;
Didactica geografiei, Maria Dulamă, Bucureşti, 1996;
Fundamente despre competențe. Teorie și aplicații, Maria Eliza Dulamă, Presa
Universitară Clujană, 2010;
Elemente de didactică aplicată a geografiei, Nicolae Ilinca, Octavian Mândruț – coord.,
editura CD Press, București, 2006;
Didactica Geografiei, Nicolae Ilinca, editura Corint, Bucureşti, 2007;
http://ro.wikipedia.org
90
Momentele lecției Concepte
operaționale
Activitatea profesorului Activitatea elevului Strategii
didactice
Mijloace de
învățământ
Evaluare
Momentul
organizatoric
Realizarea prezenţei;
Organizarea clasei;
Organizarea materialelor;
Răspund cerinţelor;
conversația
Reactualizarea
cunoştinţelor
anterioare.
Solicită opinii despre
contextul geografic şi
istoric al apariţiei celor
mai vechi aşezări umane
în spaţiul românesc.
Cere elevilor să încadreze
satele din regiunea
studiată într-o perioadă
istorică cunoscând anul de
atestare documentară.
Solicită elevilor să
localizeze la hartă așezări
umane din diferite
perioade și satele din
județul Sălaj ce aparțin
regiunii studiate.
- evaluează răspunsurile
(analizează, critică,
decide, laudă,
ierarhizează);
- mediază opiniile;
- formează motivaţia
studiului;
- elaborează răspunsuri la
cerinţe;
- autoevaluează;
Conversația
Comparația
Analiza
Problematizarea
Harta fizică a
României;
Harta
administrativă a
României;
Harta județului
Sălaj.
Frontală
Orală
Observarea
sistematică a
elevilor.
91
Captarea
atenței.
- profesorul introduce
lecția nouă pe baza unor
imagini utilizând
videoproiectorul;
- notează pe tablă titlul şi
monitorizează elevii;
- elevii urmăresc imaginile și
le analizează. Formulează
răspunsuri la întrebările
adresate pe baza
cunoştinţelor anterioare-
notează în caiete titlul lecţiei
şi schiţa de pe tablă.
Conversația
Analiza
Tabla
Manualul
Videoproiectorul
Dobândirea de
noi cunoştinţe
(de către elevi
prin activitatea
de învăţare /
dirijare propusă
de profesor /
mediator)
C1
C2
C3
C4
- identifică şi ierarhizează:
elementele componente
ale unui sat;
- defineşte așezarea
rurală, vatra, moșia,
crâng, cătun;
- demonstrează legătura
dintre forma de relief şi
aspectul vetrei satului
- interpretează structura
satelor în funcţie de
modul de distribuţie a
gospodăriilor în teritoriu
- compară modul de
distribuire a gospodăriilor
între satele risipite,
răsfirate şi adunate;
- identifică tipul așezărilor
din regiunea studiată în
funcție de modul de
distribuție a gospodăriilor;
- definesc, valorificând
achiziţiile anterioare
- demonstrează legătura
dintre formele de relief şi
clasificarea satelor după
numărul de locuitori
- explică pe baza
algoritmului cauze-
consecinţe legătura dintre
suprafaţa mică a vetrei la
câmpie şi aspectul moşiei
- identifică aspecte diverse
ale modului de distribuţie a
gospodăriilor în funcţie de
relief
- localizează la hartă;
Conversația
euristică
Demonstrația
Explicația
Învățarea prin
descoperire
Problematizarea
Comparația
Tabla
Manualul
Harta fizică a
României
Harta județului
Sălaj
Videoproiector
Observația
sistematică a
elevilor
Orală
Frontală
92
C5
- localizează la hartă sate
pentru fiecare tip;
- localizează satele din
regiunea studiată.
- corelează tipurile de
așezări rurale cu
activitățile economice
desfășurate.
- realizează această
corelație și pentru satele
din regiunea studiată.
- corelează ramurile
activităţilor economice
rurale cu formele de relief
problematizarea
Asigurarea
retenţiei şi a
transferului
Solicită elevilor să rezolve
fișa de lucru
Elevii rezolvă cerințele. Fișa de lucru
Tema pentru
acasă
Aprofundarea
cunoștințelor.
Descrierea unei așezări
rurale precizând tipul,
activitățile economice
predominante, influența
factorilor naturali asupra
distribuției gospodăriilor.
93
Schiţă lecţie
Aşezările rurale şi tipologia lor
Așezările rurale(satele) = comunităţi umane care trăiesc în grupuri puțin numeroase, de
regulă în gospodării individuale și desfășoară predominant activităţi agricole.
Elementele componente ale unui sat
Vatra= locul de concentrare a locuinţelor;
Moşia = locul activităților economice ( totalitatea terenurilor);
Populaţia = locuitorii aşezării
Clasificarea satelor
a)după numărul de locuitori
mici (sub 500 loc.)
mijlocii (500 – 1500 )
mari (1500 – 3000 )
foarte mari (peste 3000)
b)după structură (modul de distribuţie a gospodăriilor în teritoriu)
sat risipit – gospodării sau grupuri de gospodării (cătune)f. dispersate între ele la
distanţe mari; vatra şi moşia se suprapun; în Munţii Apuseni (crânguri ), C.
Maramureșului și ai Bucovinei şi în C. Meridionali.
răsfirat – vatra este bine conturată, moșia este situată la în afara acesteia, printre
gospodării există grădini: Subcarpaţi, Pod. Sucevei, marginile D. C. T. ,
adunat: vatră bine definită si conturată clar faţă de moşia satului (lipsită de
gospodării).
compact (satele săseşti din Transilvania si cele şvabe din Banat)
liniar: Pod. Bârladului si Pod. Getic
c)după activitățile economice :
aşezări cu caracter predominant agricol
aşezări cu activităţi complementare agriculturii (pescuit, expl. Şi prelucrarea
lemnului)
aşezări cu alte activităţi economice (minerit, activit. Balneoclimaterice,
industriale, de transport, servicii etc.)
94
Fişă de lucru
I Completaţi spaţiile libere din afirmaţiile de mai jos cu informaţia corectă:
1. Populaţia rurală este localizată în unităţile administrative denumite……
2.Satele mici au un număr de locuitori situat sub valoarea de………
3.După structură, în câmpie predomină tipul de sat………
4.În Munţii Apuseni predomină satele cu gospodării foarte risipite numite……………
5.După modul de grupare a gospodăriilor (forma vetrei), cele mai multe sate din zonele
de munte sunt de tip………….
II. Completaţi textul de mai jos cu termenii potriviţi din lista oferită:
Satul are următoarele componente: …..1…. locul unde sunt amplasate locuinţele;
…..2….. locul de desfăşurare a activităţilor economice şi populaţia – locuitorii aşezării.
În zonele montane gospodăriile sunt foarte dispersate (depărtate unele de altele)
formând sate ……3…… În zonele de câmpie şi podiş, acolo unde relieful este neted,
gospodăriile sunt grupate (vatra fiind delimitată clar de moşie) formând sate …..4….
Majoritatea aşezărilor rurale au din punct de vedere economic un caracter …….5……
Listă de termeni: rural, industrial, vatra, agricol, moşia, răsfirate, risipite, compacte,
adunate
95
PROIECT DIDACTIC
Unitatea de învăţământ: „LICEUL TEHNOLOGIC VOIEVODUL GELU”, ZALĂU
Profesor propunător: BUTAȘ CAMELIA MARIA
Clasa: a X –a
Disciplina: GEOGRAFIE
Unitatea de învăţare: Așezările omenești
Lecţia: Amenajarea locală și regională.
Tipul de lecţie: de formare de priceperi şi deprinderi
Locul de desfăşurare: sala de clasă
COMPETENŢE GENERALE:
1. Utilizarea limbajului specific în prezentarea şi explicarea realităţii geografice;
2. Transferarea unor elemente din matematică, ştiinţe şi tehnologie în studierea mediului
terestru;
3. Raportarea realităţii geografice la un suport cartografic şi grafic;
4. Accesarea şi utilizarea conţinuturilor cu caracter geografic prin tehnologia
informaţiei şi comunicării.
COMPETENŢE SPECIFICE:
1.1. Utilizarea termenilor geografici în contexte cunoscute sau în contexte noi;
3.3. Prezentarea structurată a sistemului teritorial geografic al României;
4.4. Localizarea unor elemente din realitate pe reprezentări cartografice;
4.6. Interpretarea reprezentărilor cartografice şi grafice simple;
5.1. Identificarea informaţiilor cu caracter geografic în baza de date accesibile
pe internet.
CONCEPTE OPERAŢIONALE:
C1: să definească conceptul de amenajarea teritoriului, amenajare locală și amenajare
regională;
C2: să numească 2 factori ai amenajării regionale și locale pe baza materialului
prezentat în fișă;
C3: să prezinte 2 măsuri politice de organizare a teritoriului, analizând textul din fișa de
lucru;
C4: să identifice 3 măsuri ce au fost luate de statele lumii pentru a-și reamenaja
teritoriul pe baza analizei anexei 3 din fișa de lucru;
96
C5: să completeze corespunzător itemii fișei de evaluare.
Evaluarea: verificare frontală orală, observarea sistematică, fişa de lucru
Strategii: conversativ – explicativă, dirijată, inductiv-deductivă,
Metode didactice: expunerea și explicația, conversația, comparația, lucru cu harta și
manualul.
Materialul didactic: Harta politica a Lumii , planiglobul,atlasul geografic, manualul,
imagini;
Forme de organizare a activităţii: pe grupe, frontală, individuală;
Materiale bibliografice:
manualul Geografia cls. X a , autori George Erdeli, Gheorghe Vlasceanu, Catalian
Serban.- editura Economica Preuniversitaria-2004
manualul Geografia cls. X a , autori Silviu Negut, Mihai Elenicz, Gabriela Apostol –
editura Humanitas-2004
Didactica geografiei, Maria Dulamă, Bucureşti, 1996;
Fundamente despre competențe. Teorie și aplicații, Maria Eliza Dulamă, Presa
Universitară Clujană, 2010;
Elemente de didactică aplicată a geografiei, Nicolae Ilinca, Octavian Mândruț – coord.,
editura CD Press, București, 2006;
Didactica Geografiei, Nicolae Ilinca, editura Corint, Bucureşti, 2007;
http://ro.wikipedia.org
97
Momentele lecției Concepte
operaționale
Activitatea profesorului Activitatea elevului Strategii
didactice
Mijloace de
învățământ
Evaluare
Momentul
organizatoric
- verificarea prezenței;
- pregătirea materialului
pentru lecție
Pregatirea caietelor si a
documentelor școlare.
Observarea
Verificarea
cunoștințelor
anterioare.
Adresează interogații de
control privitoare la
conținuturile predate și
învățate anterior.
Ascultă, analizează,
gândesc și formulează
răspunsurile așteptate,
fiind îndrumați de prof.
Dialogul Evaluare orală
Frontală
Captarea
atenției
Profesorul cere elevilor
să prezinte modul în care
este organizat peisajul în
localitatea de domiciliu.
Profesorul anunță titlul
lecției –Amenajarea
locala si regionala
Observă și răspund:
Conversația
euristică
Observarea
comportamentului
elevilor,
stimularea
participării
elevilor la
formularea
răspunsului.
Dobândirea de
noi cunoștințe.
C1
Citiți textul din anexa 1.
Definiți conceptul de
amenajare teritorială,
Gândesc și formulează
răspunsul sub îndrumarea
Conversația
Fișă de lucru
Manual
Observarea
sistematică a
98
C2
C3
C4
amenajare locală și
regională.
Profesorul le expune un
material despre
Amenajarea teritoriului
ca si concept
Citind textul din anexa 1
să identificăm factorii
care au un rol în
amenajarea teritoriului.
Se poartă discuții pe baza
acestor factori și se
explică amenajarea
teritoriului în regiunea
studiată Tusa – Boghiș
pe baza acestor factori.
Profesorul grupează
elevii în 3 echipe și le
cere să citească Anexa 2
din fișa de lucru, unde
sunt prezentate măsurile
ce au fost luate de unele
state din Europa cu
profesorului.
Citesc noțiunile expuse în
anexa 1 spre analiza.
Sub îndrumarea
profesorului, elevii
identifica factorii care
joacă un rol important în
amenajarea spațiului local
și regional.
Elevii analizează
materialul propus pentru
studiu și identifică
măsurile politice luate de
către statele din Europa
Explicația
Analiza
Problematizarea
Munca pe
echipe
Problematizarea
Comparația
Analiza
Harta fizică a
lumii
Harta politică
a lumii.
elevilor
Evaluarea pe
grupe
Autoevaluarea
99
privire la amenajarea
teritoriului național.
pentru amenajarea
teritorială.
Asigurarea
retenţiei şi a
transferului
C5 Profesorul le cere să
rezolve exercițiile din
fișa de lucru și să
prezinte argumente pro și
contra decizie lor.
Fiecare grupă rezolvă
exercițiile propuse în fișa
de lucru și argumentează
opțiunile.
Exerciții
geografice.
Stimularea
participării
elevilor, analiza
răspunsurilor si
evaluarea prin
note.
Tema pentru
acasă
Precizați trei avantaje și
trei dezavantaje care
decurg din amenajarea
teritorială a localității de
domiciliu
100
SCHIȚA LECȚIEI
Amenajarea locala si regionala
1. Amenajarea teritoriului:
- se referă la realizarea unui complex de dotări în spațiul urban și rural, menite a crește
calitatea vieții populație;
- constituie un ansamblu de acţiuni şi de intervenţii, politice sau tehnice, voluntare şi
concertate, care vizează să asigure, o ordine şi în timp, o repartiţie adecvată a populaţiei,
construcţiilor, activităţilor economice şi echipamentelor de infrastructură asupra unui
teritoriu, ţinând cont de constrângerile naturale, antropice şi strategice (P.Merlin, 1988)
- amenajarea teritoriului ca şi concept a apărut în perioada interbelică, însă amenajarea
teritoriului ca practică este mult mai veche.
- amenajarea teritoriului în sensul modern al conceptului îşi are originea in anii 1930,
trei fiind ţările cu astfel de preocupări:
Rusia (dezechilibrele economice dintre partea europeană şi cea asiatică),
Italia (reducerea disparităţilor dintre Nordul puternic industrializat şi
Mezzogiorno agricol sărac)
Marea Britanie (scoaterea din criză a regiunilor cu o veche industrializare).
Politicii ale amenajării teritoriale:
dezvoltare (inclusiv economică),
diminuarea disparităţilor regionale,
scoaterea din criză prin reconversie a regiunilor industriale aflate în declin.
Factorii amenajării teritoriale:
indivizii și grupările sociale;
întreprinderile – pot schimba funcțiile unui teritoriu;
Ex. Amplasarea unor tehnopoli la periferia orașelor mari schimbă aspectul peisajului,
funcțiile teritoriului și fac din orașul respectiv un centru cu o mai mare însemnătate.
Frontierele pot fi bariere sau spații de comunicare deschise;
Transporturile –au un rol activ conectând așezările la teritoriu.
1. Amenajarea locala
– reprezintă ansamblul acțiunilor de pregătire a unui teritoriu, delimitat în vederea
executării unor lucrări de echipare, asanare, nivelare, plantare, defrișare, pentru a-l face
corespunzător unor destinații și funcții stabilite.
101
- se realizează pe baza studiilor de detaliu ce asigura dezvoltarea publică și particulară a
zonei;
- se întocmesc planuri de acțiune la nivel local care trebuie să țină cont de mai mulți
factorii:
formele de relief pe care este dispusă localitatea ( munte, deal, podiș , câmpie);
specificul terenurilor de care dispune comunitatea (arabil, pășune, forestier);
specificul activităților economice ale zonei sau localității respective;
măsurile ce se pot lua pentru prevenirea, limitarea și combaterea unor riscuri
naturale ( alunecări de teren, inundații, cutremure, etc.) și refacerea mediului
ambiant;
asigurarea echilibrului biologic și crearea unor condiții optime de munca și viață
în comunitatea locală.
3. Amenajarea regionala
- se referă la unități teritoriale mari ( țară sau o regiune a acesteia)
Ex. Regiunile de dezvoltare ale României – care au rămas doar la stadiu de proiect.
- reprezintă totalitatea măsurilor luate pentru modelarea spațiului geografic în funcție de
următoarele categorii de factori:
factori economici:
- în industrie – restructurarea întreprinderilor poluante sau nerentabile;
- dezvoltarea de noi unități industriale adaptate la necesitățile pieței
- în agricultură – activități productive în concordanță cu specificul condițiilor
climatice și de relief;
- dotarea tehnică a fermelor.
- în servicii – modernizarea serviciilor de transport, sanitare, turism, etc.
factori culturali – implementarea unor programe de educație, cercetare.
factori de mediu – protecția și conservarea mediului.
factori sociali – implementarea programelor sociale care să conducă la reducerea
șomajului, stoparea exodului populației active în alte regiuni sau țări.
- în implementarea acestor masuri trebuie sa se tina cont de profilul socio – economic al
regiunii dar și al regiunilor vecine ( profil complex, turistic, industrial, agrar, agro –
industrial)
102
Anexa 1
În concepţia unor dicţionare, « amenajarea teritoriului este arta sau tehnica de a
dispune oamenii şi activităţile lor în spaţiu » (Wikipedia).
Alte definiții sunt mai plastice, amenajarea teritoriului fiind văzută ca o politică
şi mijloacele prin care este vizată o utilizare economică şi umană mai raţională a
spaţiului geografic” (codul de urbanism marocan).
Amenajarea teritoriului constituie un ansamblu de acţiuni şi de intervenţii,
politice sau tehnice, voluntare şi concertate, care vizează să asigure, cu ordine şi în timp,
o repartiţie adecvată a populaţiei, construcţiilor, activităţilor economice şi
echipamentelor de infrastructură asupra unui teritoriu, ţinând cont de constrângerile
naturale, antropice şi strategice (P.Merlin, 1988). Alte definiţii consideră amenajarea
teritoriului ca fiind o geografie prospectivă şi deliberată a aşezărilor umane (P.Randet)
sau remodelarea structurii şi „feţei” unei ţări (Charles de Gaulle, 1961).
După legea privind Planul Naţional de Amenajare a Teritoriului Naţional,
amenajarea teritoriului este un ansamblu de activităţi complexe, cu caracter global şi
interdisciplinar, care pe baza principiului dezvoltări durabile, se desfăşoară de la nivelul
local (comunal intercomunal) la nivel naţional.
103
Anexa 2 - Echipa 1
Franţa
Problema amenajării teritoriului s-a pus imediat după cel de-al doilea război
mondial, o contribuţie importantă revenind lucrării-pamflet a lui Gravier „Paris et le
désert français”.
Acest domeniu a făcut parte din Ministerul Reconstrucţiei de după război şi abia
din 1963 va deveni minister independent.
Problematica s-a învârtit la început în jurul contradicţiilor Paris provincie, iar
după 1960 a fost „lansat” conceptul de metropole de echilibru (Lyon, Marseille, Lille-
Roubaix-Tourcoing, Bordeaux, Touluse, Nancy, Strasbourg, Nantes-Saint Nazaire) cu
scopul de a contrabalansa dezvoltarea excesivă a Parisului.
Această fază a fost completată imediat de definiţia centrelor regionale şi de o
armatură urbană ierarhizată pentru a se vedea că se acordă importanţă nu numai
metropolelor de echilibru.
În fiecare a fost înfiinţat un Organism de studiu a amenajării ariilor
metropolitane (OREAM), a cărui sarcină era elaborarea Schemei directoare generale
(1970). Aceasta cuprindea orientările generale a unei politici de armatură urbană, de
infrastructuri interne şi externe regiunii, mari echipamente, centre de activităţi. Studiile
mai amănunţite (studii de urbanism, studii tehnice) erau obligate să cuprindă şi aceste
aspecte.
Prioritatea amenajării teritoriului a fost acordată în această perioadă (anii 1970)
oraşelor mijlocii (20000-100000 locuitori).
O „fază” ulterioară a acordat atenţie la „contrats de pays”, lansate în ideea de a
valoriza mai bine entităţile rurale şi a promova acţiunile de amenajare a teritoriului
dorite de populaţia respectivă. Una din armele politicii majore de descentralizare
promovate de amenajarea teritoriului în Franţa după 1955 a fost de a favoriza
implantarea întreprinderilor (mai mari de 500 m2) în exteriorul regiunii pariziene, care
ulterior (1967) a fost extinsă la crearea birourilor. Întreprinderile care se instalau totuşi
în regiunea pariziană plăteau redevenţe, în timp ce cele din provincie primeau prime,
împrumuturi avantajoase şi facilităţi fiscale. Această politică nu şi-a văzut materializate
însă pe deplin roadele pentru că regiunile considerate prioritare (Vestul, SV-ul, Masivul
Central) nu au reuşit să primească decât 15 % din locurile de muncă înfiinţate la nivelul
104
ţării, iar regiunile în reconversie (Nordul şi Lorraine) doar 8 %. O altă latură importanţă
a politicii de amenajare a teritoriului în Franţa a fost crearea marilor infrastructuri.
D.A.T.A.R. (Delegaţia la Amenajarea Teritoriului şi Acţiunea Regională) în strânsă
colaborare cu ministerele Mediului şi Transporturilor a elaborat o strategie prin care se
urmărea scoaterea din izolare a unor regiuni (Vestul, S-V-ul, Masivul central, Alpii)
prin construirea de autostrăzi. Linia TGV Paris –Lyon datează tot din această perioadă.
Amenajarea litoralului Languedoc-Roussillon, a coastei Aquitaniei, amenajarea turistică
a Corsicăi, a complexelor portuare Fos şi Dunquerque, crearea de centre direcţionale
(gări care redirijau circulaţia fără a mai aglomera oraşele – Part Dieu) sau apariţia unor
oraşe noi în jurul marilor oraşe (Lille, Marseille, Lyon, Rouen) au avut toate girul
DATAR.
Tot DATAR a considerat ca esenţială căutarea şi aplicarea unor tehnologii
moderne, care să conducă în final la descentralizare (TGV, teleinformatică), constituirea
observatoarelor economice regionale etc.
105
Anexa 2 - Echipa 2
Olanda
Ca suprafaţă, acest teritoriu este mic (36000 de km2), iar ca număr de populaţie
raportat la suprafaţă este şi mai mic (13 milioane locuitori). Prin acest considerent,
populaţia a văzut totdeauna în spaţiu ca ceva preţios şi rar. Tocmai din acest context s-a
născut şi lupta contra mării pentru câştigarea unor suprafeţe de teren, dar şi pentru
valorificarea corespunzătoare prin construirea de canale, construcţia şi întreţinerea
digurilor etc.
Polderele olandeze sunt o realitate care datează încă din secolul al XII-lea. Din
1920 are loc amenajarea lui Zuyderzee, ca urmare a inundaţiilor catastrofale din 1916.
Această amenajare s-a făcut după planurile lui Lely, care datau încă din 1886.
Amenajarea lui Zuyderzee a permis darea în folosinţă a 166 000 de hectare de terenuri
agricole de calitate foarte bună, reducerea lungimii coastelor cu aproape 200 de km, s-a
scurtat distanţa parcursă între vestul şi nordul ţării prin construirea digurilor, s-a creat un
nivel al apei inferior celui al mării, care a permis uşurarea drenajului, crearea unui mare
lac (Ijseelmeer) de 180 000 de ha, crearea de noi oraşe (Lelystad, Almere) cu scopul de
a descongestiona Amsterdamul.
Mai spre timpurile noastre au fost amenajate gurile Rhinului, ale Meusei şi
Escautului, scopul principal fiind acela de a reduce lungimea coastelor protejate, a crea
o reţea rutieră ş întinderi de ape care să fie utilizate în scop de agrement şi irigaţii. Spre
deosebire de Franța și Regatul Unit , Olanda are mai multe particularităţi. În primul
rând, nici un oraş nu domină în mod absolut teritoriul. Amsterdam, Rotterdam şi Haga
sunt comparabile ca mărime şi mai mut decât atât, ele s-au specializat funcţional într-o
strânsă interrelaţie:
Amsterdam este capitala economică, financiară şi culturală;
Haga este capitala politică şi administrativă;
Rotterdam este primul port al Europei și al doilea în lume, capitala comercială
şi industrială.
Cele trei oraşe alături de altele mai mici din vest (Utrecht, Hilversum, Delft,
Leiden, Haarlem) şi de marea suburbie Gooi a Amsterdamului concentrează cca. O 1/3
din populaţia Olandei şi s-a pus problema echilibrului interregional. Această regiune are
o dispunere sub forma unui inel, a cărui centru rămâne agricol (horticultură). Din 1335 a
fost numit Randstadt (oraş în inel).
106
Una din preocupările specialiştilor în amenajarea teritoriului este de a păstra
această dispunere în inel a conurbaţiei prin evitarea localizării creşterii spre centru şi ca
diferitele suburbii ale oraşelor componente din inel să nu se unească, ceea ce ar conduce
la crearea unui ţesut urban nediferenţiat şi destructurat, aşa cum s-a întâmplat în cazul
majorităţii conurbaţiilor.
Planurile de amenajare a teritoriului (1951, 1962, 1966, 1974-1977, 1983-1987)
au urmărit:
menţinerea echilibrului regional prin construirea unei a doua conurbaţii în Sud
(Eindhoven, Tilburg, Breda);
favorizarea descentralizării activităţilor din Randstad spre estul şi nordul
agricole;
acordarea de facilităţi fiscale şi de împrumuturi avantajoase, dotarea cu
echipamente performante a centrelor din nord şi est propuse pentru a deveni
centre industrializate;
107
Anexa 2 - Echipa 3
Rusia
Problema dezechilibrelor interne a fost pusă în Uniunea Sovietică acum mai bine
de o jumătate de secol. Partea europeană deţinea cca. 76 % din populaţie şi 80 % din
producţia industrială şi agricolă, în timp ce partea asiatică concentra 80 % din materiile
prime (90 % din rezervele de cărbune, 80 % din potenţialul hidroenergetic, 70 % din
resursele în lemn etc.).
Rusia avea un sistem de planificare economică detaliată (ca orice ţară socialistă),
ministerul care se ocupa de acesta fiind Gosplanul. Ministerul de Stat al Construcţiei şi
Echipării (Gosstroi) era mai puţin important, iar forţa lui era torpilată de Gosplan.
Abia în 1970 va fi schiţat un plan naţional de amenajare a teritoriului (de 10 ani) numite
şi planuri de perspectivă. Ele se bazau pe planuri sectoriale regionalizate de dezvoltare,
cu accent pe infrastructuri pentru a reduce din decalajele înregistrate între est şi vest.
Planurile economice erau stabilite la diferite paliere (republici, regiuni, oraşe etc.), însă
ele erau controlate de centru. Chiar şi cele mai minore planuri de amenajare (oraş, spital
etc.) trebuiau aprobate de centru, această birocraţie costând planul respectiv în pierdere
de timp (uneori se ajungea şi la 5-6 ani până se aproba, alteori erau uitate).
Priorităţile amenajării teritoriului în Rusia erau:
evitarea creşterii excesive a Moscovei (limitarea populaţiei la 5 milioanelocuitori
în 1935, apoi 8 milioane în 1950 şi 1971 şi 15 milioane în 1973 pentru regiunea
moscovită);
asigurarea populării şi industrializării Siberiei (câteodată forţată prin deportări);
asigurarea unei reţele urbane omogene în măsura posibilului prin organizarea
„sistemului de oraşe” complementar în locul dezvoltării marilor oraşe.
Mijloacele de realizare a acestei politici de amenajare a teritoriului erau:
controlul total al implantărilor de activităţi;
controlul reşedinţei indivizilor, incitarea migraţiei spre est prin acordarea unor
salarii mai mari;
realizarea unor mari infrastructuri (căi ferate noi spre Ural, Siberia, Asia
centrală; oleoducte; porturi fluviale pe Obi şi Enisei; autostrăzi ca Moscova-
108
Leningrad, Moscova-Riga, Moscova-Volgograd; Moscova-Kaluga-Sevsk,
Leningrad-Murmansk, Kuibîşev-Celiabinsk);
construirea de noi oraşe pentru completarea armaturii urbane din regiunile
prevăzute pentru a se dezvolta (1200 de oraşe noi au fost create în jumătate de
secol, ele deţinând circa 40 de milioane de locuitori).
Politica aceasta dirijistă (de sorginte comunistă) a avut un succes relativ prin
prisma faptului că deşi au avut toate pârghiile necesare unei amenajări a teritoriului ca la
carte, ea nu a fost aplicată după regulile şi principiile cele mai democratice:
în plan demografic, ponderea populaţiei din partea asiatică a crescut în principal
datorită fecundităţii locuitorilor republicilor din Asia centrală;
Moscova a continuat să se dezvolte atât din punct de vedere spaţial (raza de 15-
20 de km şi o suburbie destul de slab structurată pe o rază de 100 de km), dar şi
demografic (15 milioane de locuitori);
Rusia număra 4 conurbaţii cu mai mult de 10 milioane de locuitori fiecare
(regiunea Moscovei, Donbas-Dniepr, Ural) şi 2 cu mai mult de 4 milioane
locuitori (Leningrad, Kuzbas).
Succesele înregistrate au fost mai mult pe plan local:
realizarea unor oraşe noi, chiar dacă monotonia şi banalitatea sunt caracteristicile
de bază a acestora;
progrese în domeniul locativ, mai ales după 1955, când domeniul locativ devine
o prioritate naţională;
un nivel ridicat al echipamentelor locale (şcoli, biblioteci, case de cultură de
cartier, transporturi în comun etc.).
109
Fișă de lucru
4. Analizați premisele amplasării unui supermagazin de tipul Carrefour, Billa,
Mega Image, Metrou,etc. într-o localitate urbană cum este Zalăul precizând
avantajele și dezavantajele sub următoarele aspecte:
localizare
- unde l-ați localiza ? în interiorul sau exteriorul urbei?
- aduceți 2 argumente în această privință.
accesibilitate și adresabilitate
- cui se adresează?
- cat de accesibil este din punct de vedere al căilor de comunicație ?
impact local și regional asupra dezvoltării regiunii.
II. Premisele amplasării unei micro – întreprinderi din domeniul prelucrărilor metalice
într-o așezare rurală din apropierea Zalăului.
localizare
- unde ați localiza? În interiorul sau exteriorul așezării?
- aduceți 2 argumente în acest sens.
accesibilitate și adresabilitate
- cui se adresează?
- cat de accesibil este din punct de vedere al căilor de comunicație ?
impact local si regional asupra dezvoltării regiunii.
110
PROIECT DIDACTIC
Unitatea de învăţământ: „LICEUL TEHNOLOGIC VOIEVODUL GELU”, ZALĂU
Profesor propunător: BUTAȘ CAMELIA MARIA
Clasa: a VIII - a
Disciplina: GEOGRAFIE
Unitatea de învăţare: Așezările omenești
Tipul de lecţie: de evaluare.
Locul de desfăşurare: cabinetul de geografie
COMPETENŢE GENERALE:
1. Utilizarea limbajului specific în prezentarea şi explicarea realităţii geografice;
2. Transferarea unor elemente din matematică, ştiinţe şi tehnologie în studierea mediului
terestru;
3. Raportarea realităţii geografice la un suport cartografic şi grafic;
4. Accesarea şi utilizarea conţinuturilor cu caracter geografic prin tehnologia
informaţiei şi comunicării.
COMPETENŢE SPECIFICE:
1.1. Utilizarea termenilor geografici în contexte cunoscute sau în contexte noi;
3.3. Prezentarea structurată a sistemului teritorial geografic al României;
4.4. Localizarea unor elemente din realitate pe reprezentări cartografice;
4.6. Interpretarea reprezentărilor cartografice şi grafice simple;
5.1. Identificarea informaţiilor cu caracter geografic în baza de date accesibile
pe internet.
CONCEPTE OPERAŢIONALE:
C1: să analizeze evoluția așezărilor umane din spațiul românesc din cele mai vechi
timpuri până astăzi;
C2: să caracterizeze așezările rurale din țara noastră;
C3: să identifice pe baza studiului din teren caracteristicile pentru fiecare tip de sat din
regiunea studiată;
C4: să expună informaţii esențiale privind așezările urbane, evoluția și clasificarea
acestora;
C5: să localizeze pe hartă județele țării și alte organizări administrative și teritoriale;
Evaluarea: verificare frontală orală, observarea sistematică, fişă de lucru
111
Strategii: conversativ – explicativă, dirijată, inductiv-deductivă,
Metode didactice: expunerea şi explicaţia, conversaţia, comparaţia, problematizarea,
lucrul cu harta, rebus, prezentare powerpoint.
Materialul didactic: Harta fizică și politică a României, atlasul geografic, manualul,
imagini, fișe de lucru, planșe;
Forme de organizare a activităţii: pe grupe, frontală, individuală;
Materiale bibliografice:
Didactica geografiei, Maria Dulamă, Bucureşti, 1996;
Fundamente despre competențe. Teorie și aplicații, Maria Eliza Dulamă, Presa
Universitară Clujană, 2010;
Elemente de didactică aplicată a geografiei, Nicolae Ilinca, Octavian Mândruț – coord.,
editura CD Press, București, 2006;
Didactica Geografiei, Nicolae Ilinca, editura Corint, Bucureşti, 2007;
http://ro.wikipedia.org
112
Momentele lecției Concepte
operaționale
Activitatea profesorului Activitatea elevului Strategii
didactice
Mijloace de
învățământ
Evaluare
Organizarea
clasei;
Verifică prezența
mijloacelor de
învățământ pentru lecție,
tabla, harta; notează
absenții;
Pregătirea caietelor şi a
documentelor şcolare,
manuale și atlase
geografice;
Observarea
Atenţionare,
aprecieri;
Verificarea
anumitor
cunoştinţe
anterioare;
C1
Adresează interogaţii de
control privitoare la
conţinuturile predate şi
învăţate anterior;
Cere elevilor să
precizeze care sunt cele
două tipuri de așezări
umane și în ce tip de
așezare locuim;
Ascultă, analizează/
gândesc şi formulează
răspunsurile aşteptate,
fiind îndrumaţi de
profesor;
Ascultă indicaţiile
profesorului şi
analizează aspectele ce
trebuie luate în
considerare, după care
recunosc pe hartă cele
precizate;
Dialogul;
Conversaţia
Analiza
răspunsurilor
stimularea
elevilor şi
evaluarea
rezultatelor
învăţării;
Verificarea
cunoștințelor
despre evoluția
așezărilor;
C1 Adresează colectivului
de elevi întrebări privind
apariția și evoluția
așezărilor umane din cele
mai vechi timpuri și până
în prezent din spațiul
românesc;
Îndrumă elevii să
Ascultă, analizează/
gândesc şi prezintă
evoluția așezărilor, fiind
îndrumaţi de profesor;
Ascultă indicaţiile
profesorului şi
analizează aspectele ce
trebuie luate în
considerare, după care
Expunerea;
Conversaţie
euristică;
Harta fizică și
politică a
României;
Atlase
geografice;
Observă
comportamentul
elevilor;
stimularea
participării
elevilor la
formularea
răspunsurilor
113
prezinte la hartă așezările
umane reprezentative
enumerate;
prezintă la hartă așezările
importante;
Completarea
unor informații
privind orașele
daco-romane și
cele actuale;
C1
C2
Pe flip chat în fața clasei
este o coală de hârtie pe
care sunt trecute numele
daco-romane ale unor
orașe actuale. Elevii
trebuie să noteze în
dreptul fiecăruia numele
actual. Pentru fiecare
oraș va ieși la flipchat
câte un elev și va nota
răspunsul corect:
- Napoca , Potaissa,
Apullum, Drobeta,
Herculanum,Ampelum.
Analizează atent
informațiile și răspund la
întrebări;
Ies în fața clasei și
notează pe coala de
hârtie numele corect al
orașelor actuale;
Arată la hartă;
Conversaţia
Problematizarea;
Conversaţia
Problematizarea;
Flipchat;
Fișa de lucru;
Harta fizică și
politică a
României;
Atlase
geografice;
Evaluare scrisă
Evaluare frontală
Observarea
sistematică a
elevilor.
Verificarea
cunoștințelor
despre sate
C2 Adresează elevilor
întrebări despre așezările
rurale:
- Ce sunt satele?
- Care sunt elementele
componente?
- Clasificați satele după
Analizează întrebările,
găsesc răspunsurile și
clasifică satele în funcție
de criteriul de clasificare;
Conversația;
Analiza;
Problematizarea;
Comparația;
Explicația
Harta fizică și
politică a
României;
Atlase
geografice;
Evaluare orală
Evaluare frontală
Observarea
sistematică a
elevilor.
114
structură;
- Analizați satele după
activitatea economică;
Localizează pe hartă;
Verificarea
cunoștințelor
despre orașe;
C3
C4
Adresează elevilor
interogații despre
așezările urbane:
- Ce sunt orașele?
- Care sunt elementele
specifice unei așezări
urbane?
- Ordonați orașele după
diversele criterii de
clasificare;
Pe flipchat în fața clasei
este o hartă mută a
României pe care veți
localiza primele 10 orașe
ale țării. Ulterior cere
elevilor să le localizeze
și la hartă.
Analizează întrebările și
formulează răspunsurile;
Recunosc orașele și vin
în fața clasei pentru a le
marca pe harta mută.
Localizează pe hartă;
Conversația;
Analiza;
Problematizarea;
Comparația;
Explicația
Flipchat;
Fișa de lucru;
Harta fizică și
politică a
României;
Atlase
geografice;
Evaluare scrisă
Evaluare frontală
Observarea
sistematică a
elevilor.
Verificarea
cunoștințelor
despre
împărțirea
administrativă a
țării;
C5 Adresez întrebări elevilor
despre organizarea
administrativă și
teritorială a teritoriului
României:
- Cum este împărțit
teritoriul țării noastre?
- Ce împărțire au avut
țările române de-a lungul
Sunt atenți la întrebări și
formulează răspunsurile;
Arată la hartă;
Expunerea,
explicația;
Lucrul cu harta;
Harta fizică și
politică a
României;
Atlase
geografice;
Evaluare orală
Evaluare frontală
Observarea
sistematică a
elevilor.
115
istoriei?
- Care sunt regiunile
tradiționale din țara
noastră?
- Câte județe, orașe și
comune există?
Vizualizarea
unor imagini;
Prezintă un document
powerpoint cu
principalele orașe ale
României;
Obținerea
performanței
C3 Elevii sunt împărțiți pe
trei grupe. Fiecare grupă
trebuie să precizeze
pentru una din comunele
situate în regiunea
studiată caracteristicile
satelor componente(fișa
de lucru I )
Rezolvă cerințele.
Fiecare grupă va trimite
un reprezentant care va
formula răspunsurile;
Localizează pe hartă;
Conversația;
Analiza;
Problematizarea;
Comparația;
Explicația
Imagini;
Notițele din
teren;
Harta
județului,
Evaluare scrisă
Evaluare
grupelor
116
Fișa de lucru I
Grupa 1.
Pe baza cunoștințelor despre așezările rurale, a informațiilor obținute în teren și a unor
imagini, pentru fiecare sat component al comunei Sâg precizați:
tipul de sat după structură;
activitatea economică dominantă;
trei factori naturali care influențează modul de dispunere al gospodăriilor;
tipul de așezare după numărul de locuitori;
Grupa 2
Pe baza cunoștințelor despre așezările rurale, a informațiilor obținute în teren și a unor
imagini, pentru fiecare sat component al comunei Valcău de Jos precizați:
tipul de sat după structură;
activitatea economică dominantă;
trei factori naturali care influențează modul de dispunere al gospodăriilor;
tipul de așezare după numărul de locuitori;
Grupa 3
Pe baza cunoștințelor despre așezările rurale, a informațiilor obținute în teren și a unor
imagini, pentru fiecare sat component al comunei Boghiș precizați:
tipul de sat după structură;
activitatea economică dominantă;
trei factori naturali care influențează modul de dispunere al gospodăriilor;
Tipul de așezare după numărul de locuitori;
117
PROIECT DIDACTIC
Unitatea de învăţământ: „LICEUL TEHNOLOGIC VOIEVODUL GELU”, ZALĂU
Profesor propunător: BUTAȘ CAMELIA MARIA
Clasa: a IX -a
Disciplina: GEOGRAFIE
Unitatea de învăţare: Relieful terestru
Lecția :Relieful fluvial
Tipul de lecţie: mixtă
Locul de desfăşurare: cabinetul de geografie
COMPETENŢE GENERALE:
1. Utilizarea limbajului specific în prezentarea şi explicarea realităţii geografice;
2. Transferarea unor elemente din matematică, ştiinţe şi tehnologie în studierea mediului
terestru;
3. Raportarea realităţii geografice la un suport cartografic şi grafic;
4. Accesarea şi utilizarea conţinuturilor cu caracter geografic prin tehnologia
informaţiei şi comunicării.
COMPETENŢE SPECIFICE:
1.1. Utilizarea termenilor geografici în contexte cunoscute sau în contexte noi;
3.3. Prezentarea structurată a sistemului teritorial geografic al României;
4.4. Localizarea unor elemente din realitate pe reprezentări cartografice;
4.6. Interpretarea reprezentărilor cartografice şi grafice simple;
5.1. Identificarea informaţiilor cu caracter geografic în baza de date accesibile
pe internet.
CONCEPTE OPERAŢIONALE:
C1: să definească noțiunile geografice noi;
C2: să precizeze proceselor şi fenomenelor care determină formarea acestor tipuri de
relief;
C3: să identifice pe o schiță elementele unei văi;
C4: să enumere tipurile de eroziune și formele rezultate;
C5: să descrie pe baza unei imagini relieful fluvial al unei regiuni;
Evaluarea: evaluare scrisă, observarea sistematică, fişă de lucru
Strategii: conversativ - explicativă, dirijată, inductiv-deductivă,
118
Metode didactice: conversaţia dirijată, demonstraţia, problematizarea, explicaţia, lucrul
cu hărţi, atlase si materiale informatizate
Materialul didactic: Manual, Harta fizică a lumii , atlase, videoproiector,etc.
Forme de organizare a activităţii: frontală, individuală;
Materiale bibliografice:
Geografie-manual pentru clasa a IX a” – G.Erdeli,N.Ilinca,C.Şerban, Ed. Humanitas,
2006
Geografie – manual pentru clasa a IX a – Gh.Coste, I. Daroczi, p. Petcu, Ed.Niculescu,
2004
Didactica geografiei, Maria Dulamă, Bucureşti, 1996;
Fundamente despre competențe. Teorie și aplicații, Maria Eliza Dulamă, Presa
Universitară Clujană, 2010;
Elemente de didactică aplicată a geografiei, Nicolae Ilinca, Octavian Mândruț - coord.,
editura CD Press, București, 2006;
Didactica Geografiei, Nicolae Ilinca, editura Corint, Bucureşti, 2007;
http://ro.wikipedia.org
119
Momentele lecției Concepte
operaționale
Activitatea profesorului Activitatea elevului Strategii
didactice
Mijloace de
învățământ
Forme de
organizare a
activității
Moment
organizatoric
Notează absenţele şi
pregăteşte materialul
didactic
Conversația;
Reactualizarea
cunoştinţelor
anterioare
Evaluarea cunoştinţelor
anterioare pe baza unui
test de evaluare
Elevii rezolvă testul.
- test scris - individuală
Pregătirea
aperceptivă
Profesorul prezintă
câteva imagini și câțiva
termeni specifici lecției
și cere elevilor să
precizeze unde au mai
întâlnit acești termeni și
aceste imagini
Elevii analizează
imaginile, gândesc și
formulează
răspunsuri.
Conversația
Problematizarea
Frontală
Individuală
Dobândirea
noilor cunoştinţe
C1
C2
C3
Se cere elevilor să
definească relieful
fluvial şi să precizeze
factorul genetic;
Profesorul cere elevilor
să privească imaginea
unei ape curgătoare și
să identifice cele trei
procese specifice;
Analizând schița de pe
Elevii definesc
noțiunea de relief
fluvial și precizează
factorul genetic.
Elevii privesc imagine
și identifică cele trei
procese;
Elevii analizează
Conversația
Conversația
Analiza
Analiza
Manual
Dicționar
geografic
Imagine pe
videoproiector
Fișa de lucru
Frontală
Individuală
120
C4
C5
fișa de lucru identificați
elementele unei văi.
Elevii sunt împărțiți pe
trei grupe. Fiecare
grupă va primi câteva
imagini pe baza cărora
fiecare grupă va
identifica și va explica
câte un tip de eroziune.
schița și enumeră
elementele unei văii.
Fiecare grupă
analizează imaginile și
stabilesc tipul de
eroziune. Un
reprezentant al
fiecărei grupe va
prezenta imaginile și
explicația.
Explicația
Problematizarea;
Analiza;
Comparația;
Explicația;
Imagini
Fișe flipchat
Manuale
Asigurarea
retenţiei şi a
transferului
Feed – back-ul se va
realiza pe baza unor
întrebări scurte adresate
de profesor.
Elevii răspund la
aceste întrebări.
Conversația
Explicația
Frontală
Orală
Tema pentru
acasă
Aprofundarea
cunoștințelor noi.
Realizarea în caietele
de notițe a schițelor de
pe fișe.
121
SCHIŢA TABLEI
Tipuri şi unităţi de relief - relieful fluvial
Relieful fluvial este rezultatul acțiunii apelor curgătoare;
- apele curgătoare execută a triplă acţiune:
Eroziune;
Transport;
Acumulare.
- forma de relief specifică este valea.
Valea – formă de relief negativ cu lungimi şi lăţimi variabile, cu traseu liniar sau sinuos.
Elementele unei văi:
albia minoră - partea mai joasă prin care apa curge în permanenţă;
talveg - porţiunea cea mai coborâtă din albia minoră;
albia majoră (lunca) – este partea văii acoperită de ape numai la debite mari;
terasele – sunt foste lunci rămase suspendate după adâncirea văii;
versanţii – suprafeţe înclinate situate în părţile înclinate ale văilor.
Eroziunea este de trei feluri:
de adâncime – valea se adânceşte , se formează profilul transversal al unei văi;
122
laterală – duce la formarea meandrelor ( maluri concave și convexe);
regresivă – se formează cascadele
123
Numele………………………. Clasa……………………
Prenumele…………………… Data…………….
TEST DE EVALUARE
I. Încercuiţi răspunsul corect; 2,5p
1. Mişcările plăcilor tectonice care duc la formarea munţilor se numesc:
a. orogenetice b. magmatice c. falii d. epirogenetice
2. Care dintre următoarele elemente nu face parte din aparatul vulcanic:
a. con b. coş c. anticlinal d. crater
3. Care dintre următoarele procese se includ în cadrul proceselor gravitaţionale:
a. dezagregarea b. torenţii c. alunecările de teren d. alterarea
4. Parte superioară a mantalei în stare vâscoasă se numeşte:
a. nucleu b .astenosferă c. litosferă d. falie
5. Cea mai mare adâncime din cadrul oceanelor este.
a. Groapa Java b. Groapa Marianelor c. Groapa Puerto Rico
II Completaţi spaţiile libere cu denumirea corectă; 2,5p
1. Mişcarea bruscă a scoarţei terestre se numeşte…………………………….
2. Partea coborâtă a unei cute se numeşte…………………………………….
3. Mişcarea prin care ţărmul urcă şi apa se retrage se numeşte
…………………marină.
4. Cea mai mare altitudine se înregistrează în
Munţii…………….continentul…………..
5. Munţii subacvatici se mai numesc…………………………………………
III Răspundeţi la următoarele cerinţe; 3p
a. Enumeraţi continentele şi oceanele. 2p
b. Daţi patru exemple de vulcani activi. 1p
se acordă 2 puncte din oficiu.
124
Capitolul 5. APLICAŢII ALE STUDIULUI ÎN
EXTRACURRICULAR
„Cunoaşterea fiecărei forme ce compune relieful patriei, a închegării sale într-o
amplă frământare geologică, reprezintă nu numai un act de cultură pentru fiecare
român, dar şi o sacră datorie”. - Simion Mehedinţi
În învăţământul geografic actual există tendinţa creşterii ponderii altor forme de
organizare a procesului instructiv-educativ, cum sunt: drumeţiile, excursiile şi vizitele,
cercul de geografie etc. Cea mai mare parte a lecţiilor din cadrul disciplinelor geografice
se desfăşoară în şcoală, în sala de clasă, în cadrul cabinetului de geografie. Unele lecţii
trebuie însă necondiţionat să fie organizate în natură, sub forma unor excursii, unde
elevii realizează activităţi în care aplică în practică cunoştinţele, priceperile şi
deprinderile dobândite în laborator.
5.1. Excursia şcolară
Excursia reprezintă o formă auxiliară de organizare a procesului de învăţământ
(activitate extraşcolară) în studiul geografiei care oferă elevilor posibilitatea de a intra în
contact cu realitatea în afara sălilor de clasă. În cadrul acestor activităţi, elevii realizează
lucrări practice în care aplică cunoştinţele şi abilităţile specifice disciplinelor geografice.
Excursia reprezintă o formă de activitate extraşcolară care face posibil contactul
nemijlocit cu lumea vie, oferind prilejul elevilor de a efectua observaţii asupra
obiectelor şi fenomenelor, aşa cum se prezintă ele în stare naturală.
Excursia şcolară ca metodă de învăţământ este folosită tot mai mult în toate
tipurile de şcoli, pentru aproape toate obiectele de învăţământ. Cu ajutorul excursiei se
pot transmite noi cunoştinţe, se pot fixa şi sistematiza cunoştinţele dobândite la lecţii, se
realizează aplicaţii practice, se pot verifica diferite cunoştinţe însuşite în şcoală sau în
alte excursii ori vizite.
Excursia şcolară contribuie la dezvoltarea simţului de observaţie şi de orientare
al elevilor, la lărgirea orizontului lor geografic, la dezvoltarea gândirii geografice.
Eficienţa unor astfel de acţiuni va fi cu atât mai importantă, cu cât se acordă atenţie
cuvenită organizării, desfăşurării şi finalizării excursiilor şcolare.
125
Organizarea şi desfăşurarea unor astfel de deplasări presupun o documentare
serioasă a profesorului asupra regiunii alese, un simţ practic bine definit, dar şi
competenţă relaţională.
Demersul unei excursii trebuie să constituie obiectul unui proiect care să
cuprindă: data, tema, obiectivele propuse, organizarea acţiunii, activitatea profesorului
şi a elevilor, precum şi evaluarea.
Excursiile constituie un mijloc didactic de cea mai mare importanţă pentru că
oferă elevilor posibilitatea să observe, să cerceteze şi să cunoască în mod direct o mare
varietate de aspecte din natură, de ordin geografic sau biologic, despre mediul natural şi
factorii de mediu, să înţeleagă mai clar legătura dintre organism şi mediu, să
colecţioneze un bogat material didactic necesar pentru desfăşurarea lucrărilor de
laborator .În acelaşi timp excursiile contribuie la educarea şi dezvoltarea simţului
estetic, trezesc dragostea şi interesul pentru natură şi respectul pentru frumuseţile ei.
Organizate la nivelul clasei sau şcolii, cu participare benevolă, excursiile
didactice, urmăresc lărgirea orizontului de cunoştinţe, familiarizarea elevilor cu
frumuseţile naturale ale ţării noastre, asigurarea unor ocazii de recreere şi destindere.
Excursiile didactice au rol introductiv când sunt organizate înaintea studiului
geografiei pentru cunoaşterea tipurilor de relief, geologiei, hidrografiei sau pentru
cunoaşterea florei şi faunei dintr-o zonă, sau în lecţiile finale/recapitulative care se fac la
încheierea unui capitol în vederea consolidării şi evaluării cunoştinţelor elevilor şi a
realizării unor aplicaţii practice directe în natură, folosind metode activ-participative în
special observaţia, problematizarea, conversaţia euristică, exerciţiul etc.
Excursia ştiinţifică organizată la sfârşitul anului şcolar poate avea ca obiective:
stabilirea unor repere esenţiale pentru cunoştinţele de geografie ale elevilor:
mediul, componentele mediului, plante şi animale răspândite în diferite regiuni
geografice;
identificarea obiectivelor economice, istorice, culturale, căi de comunicaţie,
elemente de organizare administrativă;
Excursiile didactice se clasifică după mai multe criterii:
a. după scopul didactic pot fi:
introductive (preliminare) – când se organizează înaintea studiului unei
discipline (ex Vegetaţia, fauna şi solul clasa a IX-a,Tipuri de peisaje clasa a XI-
a);
126
finale (recapitulative) – care se realizează la încheierea unui capitol sau
discipline şcolare în vederea consolidării şi evaluării capacităţilor cognitive şi a
realizării unor aplicaţii practice direct în natura înconjurătoare.
b. după durată pot fi:
scurte (locale) – de 3-4 ore până la o zi;
lungi – de 4-5 zile, care sunt mai potrivite în sezonul cald şi oferă
posibilitatea vizitării mai multor obiective.
Excursiile reprezintă aspectul interesant în studiul geografiei şi oferă elevilor sau
studenţilor posibilitatea de a obţine probe la prima mână şi experienţe, în afara sălilor de
clasă.
Organizarea unei excursii cu un caracter interdisciplinar, presupune parcurgerea
următoarelor etape: pregătirea excursiei; desfăşurarea; valorificarea.
Pregătirea unei excursii şcolare cuprinde o etapă tehnico-organizatorică, una
didactico-ştiinţifică şi evaluarea.
1. Etapa tehnico-organizatorică, constă în: stabilirea unui program
detaliat, rezolvarea problemelor de orar, colaborarea cu conducerea şcolii şi cu
comitetul de părinţi pentru obţinerea sprijinului material, întocmirea comenzilor pentru
cazare, masă şi transport, pregătirea bazei materiale necesare efectuării aplicaţiilor
practice.
2. Etapa pregătirii didactico-ştiinţifice a coordonatorilor excursiei,
reprezintă o condiţie de bază pentru asigurarea caracterului didactic şi a reuşitei
acesteia. Profesorul de geografie, în funcţie de tematica excursiei, face o documentare
bibliografică şi se hotărăşte asupra drumurilor de acces, asupra regiunilor şi obiectivelor
din itinerariu. El se documentează asupra unor detalii fizico-geografice ale locurilor de
aplicaţie practică, asupra obiectivelor economice şi localităţilor ce vor fi străbătute, cât
şi pentru muzeele şi monumentele istorice. Dacă în program este prevăzută vizitarea
unor rezervaţii naturale, peşteri, lacuri etc., profesorul va fi obligat să studieze tot
materialul existent în legătură cu acestea.
Pregătirea elevilor de către profesor constă în: anunţarea din timp a elevilor cu
privire la obiectivele excursiei, organizarea elevilor în echipe, în funcţie de afinităţi
(sunt formate echipe de botanişti, zoologi, ecologi, geologi, sanitari, jurnalişti, fotografi
etc.), prelucrarea normelor de disciplină şi conduită din timpul excursiei, prezentarea
127
echipamentului şi obiectelor de uz personal de care vor avea nevoie, fixarea sarcinilor
de colectare de material, de prelucrare şi păstrare a acestuia etc.
Este deosebit de important ca profesorul să ştie să coordoneze întreaga activitate
şi să dea explicaţii necesare în momentul psihologic cel mai potrivit. Volumul de
informaţii nu trebuie să fie exagerat de mare, explicaţiile să fie concise, măsurate cu
atenţie.
3. Evaluarea, în planul unei excursii este inclusă ca etapă şi evaluarea. Întorşi
în şcoală, elevii vor prezenta materialele colectate sau realizate, vor face informări
însoţite de fotografii, vor elabora referate ce vor fi folosite în cadrul lecţiilor sau cu
prilejul altor acţiuni.
Se reconstituie traseul parcurs pe zile şi pe obiective de informaţii culese de
elevi, se pun întrebări de către profesor: pe unde am trecut, ce-am văzut, ce obiective am
vizitat, ce va plăcut cel mai mult şi ce nu va plăcut, din ce cauză?
Se poate realiza în clasă (sau pe coridorul şcolii) panoul informativ sau o gazetă
de perete care să ilustreze întreaga excursie, care să cuprindă: itinerarul, durata,
obiectivele principale şi fotografiile realizate în excursie, ilustraţiile care vădesc tot
traseul parcurs, aşezarea fotografiată din mai multe poziţii, cu scop de popularizare a
acţiunii pentru trezirea interesului elevilor din alte clase de a efectua şi ei o asemenea
excursie.
Excursia şcolară îi oferă cadrului didactic mai multe oportunităţi educative, şi
anume:
crearea unui mediu adecvat de comunicare în condiţii de manifestare liberă;
manifestarea şi stimularea imaginaţiei şi entuziasmul elevilor;
volumul de timp disponibil este mult mai mare decât la şcoală şi astfel se pot
aborda o gamă variată de probleme, atât în cadru colectiv cât şi individual;
este cadrul optim de cunoaştere a preocupărilor, intereselor, modului de a gândi
al elevilor, de a se exprima;
crearea posibilităţii de trecere de la expuneri teoretice la acţiuni concrete de
aplicare în practică , de formare a abilităţilor practice;
manifestarea, cel mai bine, a puterii exemplului personal, ceea ce determină pe
profesor să fie atent la comportamentul elevilor;
128
oferirea posibilităţii de a acţiona practic asupra multiplelor aspecte ale educaţiei:
morale, fizice, estetice, protecţia mediului, combaterea factorilor nocivi,
acţiunea de echipă, întrajutorare, respect reciproc etc.;
oferirea unui cadru eficient de consiliere sub diferite aspecte: autocunoaştere,
comunicare eficientă, stil de viaţă, orientare pentru carieră etc.;
oferirea unui cadru eficient de a-i învăţa pe elevi să fie punctuali, sistematici şi
organizaţi în tot ceea ce fac, să fie optimişti, altruişti etc.;
se pot stabili relaţii de colaborare cu familiile elevilor; se vor furniza părinţilor
multe informaţii care vor fi în interesul elevilor;
constituie un prilej de observare a profilului psihologic al elevului.
Excursiile tematice organizate de şcoală au multiple valenţe de informare şi
educare a elevilor. Dacă sunt bine pregătite excursiile devin atractive la orice vârstă
pentru că se desfăşoară într-un cadru nou, stârnesc interes, produc bucurie, facilitează
acumularea de cunoştinţe, chiar dacă reclamă efort suplimentar. Mediul de acţiune este
diferit, iar tehnicile de instruire sunt altele, ca urmare contribuie la dezvoltarea spiritului
de observaţie, îmbunătăţirea memoriei vizuale şi auditive, formează gândirea operatorie
a copilului, cu calităţile ei de echilibrare, organizare şi obiectivare.
Excursiile tematice au un rol complex în educaţia şi instrucţia elevilor:
Elevii învaţă să fie receptivi în faţa frumuseţilor naturii şi a lumii în schimbare;
Apreciază valorile trecutului şi istoriei;
Excursia are valenţe de informare şi educare a elevilor, contribuie la completarea
procesului de învăţământ prin ancorarea la mediul natural şi social explorat
direct.
Are un conţinut mai variat şi mai complex decât lecţiile învăţate în clasă, mai
atractiv, o atmosferă de voioşie şi veselie plină de optimism.
Prin ritmicitatea organizării excursiilor elevii pot stabili singuri obiectivele de
vizitat, itinerariile şi scopul excursiei.
Elevii devin capabili să rezolve probleme ce apar la un moment dat.
Stârnesc interesul pentru studierea hărţilor, a literaturii istorice, a descrierilor
geografice.
Capătă deprinderi de a-şi nota sistematic ceea ce li se pare interesant.
129
Valorificând cunoştinţele dobândite în excursii elevii vin cu note originale prin
care-şi exprimă impresii şi sentimente proprii faţă de cele văzute.
Îşi îmbogăţesc şi consolidează cunoştinţele de geografie şi istorie.
Excursia contribuie la îmbogăţirea cunoaşterii şi generează sentimente de
preţuire faţă de natură , valori şi principii.
Excursia presupune contacte între oameni, atitudini, comportamente şi trăiri
specifice.
Contribuie la îmbogăţirea experienţei umane.
Este un fenomen contemporan care răspunde la nevoia de evadare din mediul
citadin şi reface legătura omului cu natura.
Joacă un rol esenţial, în recreerea, refacerea forţei de muncă, elimină stresul pe
care-l acumulează omul.
Prin intermediul excursiilor, elevii se deprind să folosească surse informaţionale
diverse, să întocmească hărţi, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Acţionând
individual sau în cadrul grupului, elevilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional,
dând posibilitatea fiecăruia să se afirme după posibilităţile sale.
Participarea efectivă şi totală în activitate angajează atât elevii timizi cât şi pe cei
slabi, îi temperează pe cei impulsivi, stimulează curenţii de influenţă reciprocă, dezvoltă
spiritul de cooperare, contribuie la formarea colectivului de elevi.
Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie unor reguli,
asumându-şi responsabilităţi, elevii se autodisciplinează. Cadrul didactic are prin acest
tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze
dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al învăţământului –
pregătirea copilului pentru viaţă.
Excursiile de studiu, pot fi organizate semestrial, pentru ilustrarea unor fapte
învăţate sau pentru investigarea altora, precizându-li-se problematica observaţiilor şi
materialele din natură care pot fi colectate, analizate, selectate şi clasificate, fără a
distruge natura. În funcţie de activitatea cognitivă a elevilor, ilustrare sau cercetare,
elevii îşi vor face o idee concretă despre procese şi fenomene naturale şi sociale datorită
propriilor observaţii sau a explicaţiilor furnizate de organizatorii excursiei. În cazul
excursiilor de cercetare elevii rezolvă probleme, căutând fapte, observând obiecte şi
fenomene.
130
În judeţul Sălaj există numeroase obiective turistice naturale şi arhitecturale care
pot face obiectul unor excursii. Astfel se pot propune două trasee care să includă cele
mai importante obiective naturale din judeţ:
Traseul din partea de vest a judeţului Sălaj măsoară cca 135km şi vizează
rezervaţiile din bazinele hidrografice ale Crasnei şi Barcăului: Zalău - Meseşenii de Jos
- Crasna – Bănişor - Sâg - Tusa - Izvoarele Barcăului – Tusa – Sâg - Boghiş – Iaz -
Mlaştina de la Iaz – Boghiş – Nuşfalău - Pădurea Lapiş – Nuşfalău - Şimleu Silvaniei -
Mlaştina Cehei - Şimleu Silvaniei – Hereclean - Stejărişul Panic şi Stejărişul de baltă
Panic - Zalău .
Traseul din partea de est a judeţului Sălaj măsoară cca 175 km şi vizează ariile
naturale protejate de pe Valea Almaşului şi de pe Valea Someşului : Zalău – Românaşi
- Sânmihaiu Almaşului - Stânca Dracului - Hida – Racâş - Poiana cu narcise – Bălan -
Gâlgău Almaşului - Grădina Zmeilor - Tihău – Surduc - pod Ciocmani - Stanii Cliţului
– Lozna – Cormeniş – Negreni - Pădurea La Castani - Rus (95km)- Ileanda - Perii
Vadului - Peştera Măgurici – Răstoci - Letca – Băbeni – Ciocmani - Pietrele Moşu şi
Baba – Surduc - Jibou - Grădina Botanică - Calcarele de Rona – Mirşid – Zalău.
PLANUL EXCURSIEI PE TRASEUL ZALĂU –TUSA ( anexa1)
TRASEUL - traseul este în partea de vest a judeţului Sălaj ,vizează obiectivele
din bazinul hidrografic ale Barcăului: Zalău - Meseşenii de Jos - Crasna - Bănişor -
Sâg - Tusa - Izvoarele Barcăului.
I. Etapa pregătitoare:
- se realizează la unitatea şcolară înainte cu o zi de excursie.
1. Stabilirea scopului excursiei: cunoaşterea cadrului natural, analiza şi
observarea unor forme specifice de relief, identificarea elementelor de faună şi floră
specifică şi cunoaşterea aşezărilor din regiune precum şi specificul lor.
2. Anunţarea itinerariului parcurs; Zalău - Meseşenii de Jos - Crasna - Bănişor -
Sâg - Tusa - Izvoarele Barcăului.
3. Mijlocul de transport – autocarul;
4. Cazare – nu este cazul;
5. Stabilirea aplicaţiilor practice:
131
- observaţii în teren, identificând formele de relief carstic, fluvial, identificarea
unor specii de plante şi animale specifice;
- colectarea unor materiale: roci, plante pentru ierbar, insecte pentru insectar; cărţi
poştale pentru colecţiile proprii sau pentru cabinet;
- realizarea de fotografii pentru întocmirea unor pliante ale regiunii, a unei broşuri
şi a unui panou fotografic;
6. Întocmirea procesului verbal al excursiei ( Anexa 2):
- regulile de protecţie se vor aplica atât pe timpul transportului cât şi în timpul
popasurilor, drumeţiilor sau a vizitării unor obiective.
Regulile excursiei:
se va respecta întocmai programul stabilit (traseu, repere orare);
În timpul deplasării, în mijlocul de transport, elevii au următoarele îndatoriri:
să nu deschidă geamurile şi să nu se aplece în afară în timpul mersului;
să nu-şi schimbe sau să-şi părăsească locurile;
să păstreze ordinea şi curăţenia;
să nu deterioreze scaunele şi instalaţiile cu care este utilat mijlocul de transport;
sa nu-l deranjeze pe conducătorul auto, distrăgându-i atenţia;
În timpul vizitării obiectivelor turistice elevii trebuie:
să se deplaseze în grup, însoţiţi de organizatori;
să traverseze străzile numai prin locuri marcate, sub supravegherea şi la indicaţia
însoţitorilor;
să nu alerge, să nu se îmbrâncească şi să nu atingă exponatele;
să se comporte politicos cu alte persoane străine grupului cu care se vine în
contact;
În timpul popasurilor / drumeţiilor în natura elevii trebuie:
să nu se îndepărteze de grup;
să respecte sarcinile primite în legătura cu colectarea de material didactic;
să nu efectueze activităţi care să le pună în pericol sănătatea, integritatea
corporala;
să nu se joace periculos, să nu folosească obiecte ascuţite, tăioase etc.;
sa lase curat locul în care au poposit;
nu se vor frecventa locurile publice interzise minorilor;
132
este interzis fumatul şi consumul băuturilor alcoolice pe toata durata desfăşurării
excursiei;
alimentele uşor alterabile vor fi consumate cât mai repede;
este interzisă păstrarea lor pentru a doua zi;
orice nevoie personală şi orice disconfort vor fi anunţate imediat unui cadru
didactic însoţitor;
abaterile de la regulile formulate mai sus vor fi analizate şi sancţionate.
II. Desfăşurarea excursiei
Se pleacă din localitatea Zalău, se trece prin comuna Crasna unde se trece peste
râul Crasna şi se fac observaţii asupra acestuia. Se continuă excursia prin comuna
Bănişor şi comuna Sâg până în satul Tusa.
Din centrul satului Tusa până la Izvoarele Barcăului şi regiunile învecinate
deplasarea se va face pe jos sub formă de drumeţie. Drumeţia se realizează până în
Rezervaţia Tusa, unde vor fi observate formele de relief carstic, izvoarele Barcăului –
Izbucul Mare şi Izbucul Mic, cascada Barcăului.
Drumeţia se continuă spre Păstrăvăria Tusa identificând diferite obiective
geografice: relief, floră, faună, obiective antropice,etc.
III. Evaluarea şi diseminarea rezultatelor
La şcoală se poate evalua cunoştinţele dobândite astfel:
elevii prezintă în cadrul orelor sau la cerc materialele colecţionate;
se realizează un concurs prin care se testează cunoştinţele dobândite în timpul
excursiei;
se analizează observaţiile făcute cu privire la apele curgătoare, vegetaţie sau
monumentele istorice vizitate.
se întocmeşte un pliant de promovare al zonei şi un album foto cu cele mai
reprezentative şi reuşite fotografii;
se redactează un articol care va fi publicat în revista şcolii şi revista cercului de
geografie.
Toate aspectele desprinse în urma excursiei se pot aprofunda în cadrul unor
discuţii sau dezbateri ample în cadrul orelor, în etapa finalizării şi evaluării unei
asemenea activităţi complexe.
133
Foto 21. Excursie la Tusa – Cascada Barcăului
Foto 22. Platoul Carstic Ponor
134
5.2. Drumeţia
„Drumeţia te învaţă mai mult decât zece biblioteci la un loc” - Nicolae Iorga
Drumeţia reprezintă forma de deplasare de scurtă durată pe distanţe mici, pe jos
care se desfăşoară în orizontul local. Importanţa drumeţiei constă în aceea că profesorul
dirijează observaţiile copiilor asupra comportamentelor mediului înconjurător, făcându-i
să urmărească cu interes poziţia, evoluţia şi diversitatea sau specificul acestora,
legăturile cauzale dintre ele.
Astfel aici, "la faţa locului" elevul îndrumat de profesor va trece treptat de la
intuiţie empirică a lumii înconjurătoare pe care o vede de la naştere, la cea ştiinţifică pe
care o observă, că are o anumită dezvoltare şi ordine în natură şi societate.
Etapele drumeţiei:
proiectarea şi selectarea itinerariului de parcurs;
precizarea obiectivelor;
documentarea prealabilă;
desfăşurarea activităţii;
încheierea prin evaluarea şi valorificarea cunoştinţelor acumulate.
Drumeţia introductivă sau preliminară se organizează înainte sau la începutul
unor teme sau capitole şi urmăreşte pregătirea iniţială a elevilor, trezirea interesului lor
faţă de conţinutul sau fondul de probleme ce urmează a fi studiate.
Se stabileşte mai întâi traseul (itinerariul) care să cuprindă numeroase elemente
geografice de observat atât ale temei ce urmează a fi învăţată cât şi a celei parcurse
anterior, în scopul consolidării reprezentărilor şi noţiunilor studiate.
Desfăşurarea activităţii în drumeţie se face la sfârşit de săptămâna pentru a se
avea suficient timp la dispoziţie şi pentru a se îmbina în mod plăcut activitatea de lucru
cu cea de agrement, de recreere.
Se vor face popasuri în punctele reprezentative pentru a se recunoaşte formele de
relief ,se vor explica noţiunile specifice reliefului şi geologiei, noţiunile de hidrografie şi
li se va cere elevilor să observe vegetaţia predominantă în zonă.
135
Evaluarea drumeţiei şi valorificarea cunoştinţelor acumulate, se va face în
lecţiile de la clasă. Fondul de informaţie se va completa cu o serie de planşe, ilustraţii
pentru a se trece apoi în ultima etapa la reprezentarea schematică.
Reconstituirea traseului drumeţiei cu reactualizarea elementelor observate a
acţiunilor practice demonstrative realizate este obligatorie din partea profesorului care
conduce conversaţia cu elevii. Aceştia participanţi activi ai demersului didactic, îşi
amintesc cu plăcere de cele întreprinse, iar în sala de clasă vor putea face transferul de
la reprezentarea reală din teren la cea abstractă, teoretică fondului de noţiuni cu care
operează manualul şi harta.
Evaluarea drumeţiei se poate face şi prin fişe de lucru, rebusuri, teste de întrebări
şi prin fişe de evaluare întocmite de profesor. De menţionat este faptul că drumeţia are
un rol important în procesul instructiv-educativ al elevilor.
PLANUL DRUMEŢEIE
Drumeţia va avea loc la Tusa în cadrul excursiei tematice de o zi. Autocarul ne
va lăsa în centrul localităţii Tusa, de unde elevii şi profesorul vor efectua drumeţia
Traseul: Tusa Centru – Izvoarele Barcăului - Platoul Carstic Ponor.
Etapa pregătitoare
- elevilor li se va prezenta traseul drumeţiei şi obiectivele urmărite pe
parcursul acesteia.
- elevii vor fi informaţi în ceea ce priveşte regulile care trebuie respectate pe
parcursul drumeţiei şi vor semna procesul verbal. ( Anexa 3)
Regulile drumeţiei:
elevii vor fi îmbrăcaţi corespunzător drumeţiei, echipaţi cu cele necesare -
potrivit anotimpului, locului drumeţiei şi condiţiilor meteorologice;
nimeni nu are voie să se îndepărteze de grupul principal;
tot timpul elevii vor fi atenţi la explicaţiile cadrelor didactice însoţitoare;
elevii vor urma întocmai sfaturile şi indicaţiile însoţitorilor;
este strict interzis a se uza de violenţe fizice ori de limbaj;
nu este voie a se intra în vorbă cu persoane necunoscute;
nu este voie să se abată de la traseul indicat, nici singuri şi nici în grup;
elevii nu au voie să poarte la ei obiecte ascuţite, tăietoare-înţepătoare, praştie,
alcool, ţigări, droguri sau alte obiecte ce îi pot pune în pericol.
136
nu se vor căţăra în copaci, pe povârnişuri periculoase;
se vor feri de animalele domestice ori sălbatice întâlnite în cale şi nu le vor
asmuţi;
nu au voie să se joace cu focul sau cu obiecte ce produc scântei ori flacără;
vor consuma doar alimentele aduse de acasă, vor bea doar apa potabilă din
propria sticlă (adică, nu din râuri, bălţi, fântâni necunoscute sau din recipientele
colegilor);
nu este voie a se consuma plante, ciuperci, fructe necunoscute, părţi de plante,
clei de scoarţă de copac, alte produse naturale găsite în drumeţie;
colecţionarea materialelor din natură se va face respectând indicaţiile cadrelor
didactice, nu vor fi ucise fără rost un număr mai mare de animale şi nici nu vor
fi rupte plante în exces;
modul de capturare a micilor vieţuitoare ori cel de extragere din pământ ori
rupere şi tăiere a plantelor se va face după indicaţiile date de cadrele didactice;
tot după indicaţiile cadrelor didactice se va face pregătirea pentru colecţie a
materialelor prelevate din natură.
Desfăşurarea drumeţiei
- pe parcursul drumeţiei vom face mai multe popasuri unde vom urmării forme
de relief, tipuri de vegetaţie şi faună, vom face fotografii şi vom colecta
diferite eşantioane pentru cabinetul de geografie.
- Obiectivele vizate: Izbucul Mare, izbucul Mic, Cascada Barcăului, Platoul
Carstic Ponor, Păstrăvăria Tusa, Biserica de lemn din Tusa, Morile de apă
din Tusa, Defileul Barcăului la Preoteasa.
Evaluarea drumeţiei
- Evaluarea se va realiza în ziua următoare pe baza unor fişe de lucru, prin
întocmirea unui album foto cu cele mai reuşite fotografii şi întocmirea unui
pliant de promovare a regiunii.
137
Foto 23. Marcaje în rezervația peisagistică Tusa – Barcău – start de drumeție.
Foto 24. Rezervația peisagistică Tusa – Barcău – drumeție spre cascadă
138
5.3. Cercul de geografie
În cadrul cercului de geografie se realizează o aprofundare a cunoştinţelor din
domeniul geografiei, o lărgire a orizontului cunoaşterii, formarea unei imagini globale
privind o anumită tematică. Activitatea în cadrul cercului de geografie nu este o
prelungire a lecţiilor de la orele de clasă, ci se caracterizează prin opţiune,
individualizare, creativitate.
La înscrierea elevilor în cercul de geografie, profesorul le va prezenta condiţiile
ce trebuie îndeplinite. Înscrierea în cercul de geografie este benevolă, fiind indicată însă
participarea acelor elevi care au rezultate bune şi foarte bune la învăţătură, spirit de
iniţiativă, cu calităţi pentru o muncă ordonată, organizată, de cercetare.
Cercul de geografie este coordonat de profesor, are o echipă managerială fiind
alcătuit dintr-un: responsabil ce trebuie să ţină evidenţa membrilor, a sarcinilor lor, a
aparaturii şi materialelor ce se folosesc, a materialului bibliografic folosit de elevi; un
secretar; un colectiv de redacţie; un responsabil cu materialele necesare activităţilor care
se vor desfăşura.
Activitatea instructiv-educativă în cadrul cercului de geografie se desfăşoară pe
baza unui plan de activitate, care trebuie să fie corelat cu posibilităţile reale de lucru, cu
particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor, cu baza, dotarea materială a şcolii,
dar şi cu timpul disponibil. Activităţile desfăşurate au un caracter interdisciplinar.
Cercul este condus de profesorul de geografie, care va trebui să colaboreze
îndeaproape cu conducerea şcolii, cu colegii de catedră şi din alte catedre din şcoală, cu
reprezentanţii unor instituţii şi întreprinderi, cu familiile elevilor.
Activităţile desfăşurate în cadrul cercului de geografie pot fi: permanente care se
desfăşoară în cabinetul de geografie şi/sau anexele sale şi periodice, de exemplu
şedinţele de lucru săptămânale/bilunare/lunare, participarea la sesiuni de comunicări
ştiinţifice, simpozioane, schimburi de experienţă etc.
Indiferent unde se desfăşoară activitatea didactică, în mediul şcolar sau
extraşcolar, aceasta este subordonată unor obiective, care se realizează printr-o îmbinare
specifică a unor forme de organizare a activităţii, a unor metode şi mijloace de
învăţământ şi se optimizează continuu, pe baza evaluării.
În cadrul cercului de geografie, elevii realizează diferite materiale didactice
contribuind la autodotarea cabinetului de geografie. Se pot produce, cu forţe proprii,
139
planşe, grafice, profile, ierbare, colecţii de minerale, roci și cochilii, albume foto,
machete, etc.; pot fi organizate colţul de geografie, colțul ecologic, etc.
Pentru realizarea materialelor se desfășoară activități de cerc atât pe teren cât și
în cabinetul de geografie. Pentru a crește interesul și atractivitatea elevilor pentru cercul
de geografie metodele didactice folosite vor fi obligatoriu metode moderne centrate pe
elev și pasiunea lui pentru geografie și studiul acesteia.
Legat de studiul efectuat în Bazinul Superior al Barcăului, în cadrul cercului de
geografie s-au realizat următoarele teme:
studiul individual asupra regiunii – toţi elevii cercului de geografie;
excursia la Izvoarele Barcăului – colectarea de materiale didactice pentru
întocmirea unor colecţii specifice;
realizarea unui pliant de promovare pentru fiecare comună – munca pe echipe;
tehnoredactarea pliantului;
realizarea unui album foto;
scrierea unor articole despre regiunea studiată pentru revista şcolii şi revista
cercului;
tipărirea pliantelor, broşurilor şi revistei cercului de geografie;
140
CONCLUZII
Spaţiul rural sau spaţiul eternităţii, este o nişă ce trebuie intens exploatată pe
acest palier al dezvoltării și valorificării atât din punct de vedre al potențialului natural
cât mai ales antropic.
Specificitatea spaţiului rural este dată de buna conservare şi păstrare a
patrimoniului natural şi cultural, multitudinea activităţilor tradiţionale şi peisajelor ce
derivă din aceste activităţi precum şi de relaţia cu mediul urban.
Cheia spre o dezvoltare eficientă a spațiului rural este propunerea unor strategii
de dezvoltare și valorificare specifice dezvoltării durabile astfel încât spațiul rural să
păstreze cea ce l-a consacrat, o permanentă relație între om și natura ce îl înconjoară.
Spaţiile rurale se confruntă cu o serie de probleme semnificative care ţin de
infrastructura şi serviciile publice mai puţin dezvoltate, lipsa locurilor de muncă şi
implicit nivelul de trai mai redus, competitivitate scăzută şi degradarea mediului şi a
resurselor naturale.
Valorificarea şi dezvoltarea spaţiului rural presupune implementarea unor
proiecte şi programe axate pe două direcţii majore: proiecte şi programe care să
valorifice potenţialul natural al spaţiilor rurale, proiecte şi programe de dezvoltare a
educaţiei şi a dezvoltării profesionale.
Implementarea unor astfel de proiecte contribuie major atât la creşterea şi
dezvoltarea economică a regiunilor rurale, dar şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi
a reduceri discrepanţelor de nivel economic şi social.
Lipsa unei viziuni realiste asupra viitorului satului românesc, asupra noilor
ocupaţii şi calificări necesare în procesul de diversificare a activităţilor devine tot mai
acută.
Dezvoltarea resurselor umane din spațiul rural și a condițiilor de viață specifice
acestui spațiu reprezintă metoda prin care s-ar putea stopa fenomenul de depopulare al
așezărilor rurale, mai ales a celor situate la distanțe mai mari față de localități urbane.
România europeană, nu se poate dezvolta fără un spațiu rural care să îmbine
condițiile moderne cu specificul natural și antropic, un spațiu rural modern din punct de
vedere economic, dar care să nu piardă tradiția și obiceiurile, „cartea de vizită” a
identității noastre ca popor.
141
Spațiul rural din Bazinul Superior al Barcăului, păstrează patrimoniului natural
şi cultural, autorităţile locale şi judeţene au dezvoltat numeroase proiecte, promovând
valorile inestimabile ale regiunii.
Patrimoniul este o „carte de vizită” a unei regiuni, care dacă este descifrată
aduce numeroase informaţii despre evoluţia fizico – geografică a regiunii şi despre
evoluţia comunităţii din regiune.
Autoritățile locale din regiunea studiat, în colaborare cu cele județene încearcă
să reducă decalajele economice și sociale prin implementarea unor proiecte care să
ridice standardele de viață, educație și incluziune socială al populației, precum și a unor
proiecte care să crească competitivitatea regiunii din punct de vedere turistic și
economic.
Astfel s-au implementat și se implementează proiecte și programe care să susțină
aceste demersuri, programe finanțate prin strategiile de dezvoltare europene,
guvernamentale sau locale.
Se poate afirma că pe baza unor astfel de proiecte și programe care vizează
potențialul natural și antropic al regiunii, va crește competitivitatea regiunii studiate,
promovând astfel patrimoniul natural, turistic și cultural cu o specificitate aparte în
această regiune.
142
ANEXE
Anexa 1
UNITATEA ŞCOLARĂ: ___________________________
ADRESA: _______________________________________
TEL/FAX:_______________________________________
NR. ________ /___________________________________
DOMNULE DIRECTOR,
Subsemnata, ___________ profesor la ______________________________ ,
din localitatea ____________ ,judeţul ____________-, va rog să aprobaţi efectuarea
unei excursii şcolare, în data _____________cu un grup de________ pe traseul: Zalău
–Tusa – Zalău.
Grupul va fi însoţit de următoarele cadre didactice:
__________________________________________________
__________________________________________________
Profesorii însoţitori declară pe propria răspundere că vor respecta itinerariul
propus şi că răspund de siguranţa şi de integritatea tuturor participanţilor.
Costul excursiei a fost acceptat benevol de către fiecare participant.
Anexez:
• Proiectul excursiei şcolare ( în care sunt cuprinse: itinerariul, scopul,
obiectivele şi organizarea activităţii pe etape);
• Procesul–verbal de prelucrare a regulilor de protecţie împotriva
accidentelor şi de prevenire a oricăror evenimente nedorite pe parcursul excursiei,
semnat de către toţi participanţii;
• Tabel nominal cu elevii participanţi şi cu cadrele didactice însoţitoare.
Data: _________________________
143
Anexa 2
Proces-verbal,
Încheiat astăzi, …… , în ședința de prelucrare a regulilor de protecție
împotriva accidentelor și de prevenire a oricăror evenimente nedorite pe tot
parcursul desfășurării excursiei, organizată cu elevii clasei(lor) ................., în
perioada .................................
Profesorii organizatori au adus la cunoștință elevilor următoarele:
se va respecta întocmai programul stabilit (traseu, repere orare);
În timpul deplasării, în mijlocul de transport, elevii au următoarele îndatoriri:
să nu deschidă geamurile și să nu se aplece în afară în timpul mersului;
să nu-și schimbe sau să-și părăsească locurile;
să păstreze ordinea și curățenia;
să nu deterioreze scaunele şi instalațiile cu care este utilat mijlocul de transport;
sa nu-l deranjeze pe conducătorul auto, distrăgându-i atenția;
În timpul vizitării obiectivelor turistice elevii trebuie:
să se deplaseze în grup, însoțiți de organizatori;
să traverseze străzile numai prin locuri marcate, sub supravegherea şi la indicația
însoțitorilor;
să nu alerge, să nu se îmbrâncească și să nu atingă exponatele;
să se comporte politicos cu alte persoane străine grupului cu care se vine în
contact;
În timpul popasurilor / drumețiilor în natura elevii trebuie:
să nu se îndepărteze de grup;
să respecte sarcinile primite în legătura cu colectarea de material didactic;
să nu efectueze activități care să le pună în pericol sănătatea, integritatea
corporala;
să nu se joace periculos, să nu folosească obiecte ascuțite, tăioase etc.;
să lase curat locul în care au poposit;
nu se vor frecventa locurile publice interzise minorilor;
este interzis fumatul și consumul băuturilor alcoolice pe toata durata desfășurării
excursiei;
alimentele ușor alterabile vor fi consumate cât mai repede;
144
este interzisă păstrarea lor pentru a doua zi;
orice nevoie personală și orice disconfort vor fi anunțate imediat unui cadru
didactic însoțitor;
abaterile de la regulile formulate mai sus vor fi analizate și sancționate.
Am luat la cunoștință, mă oblig sa respect regulile enumerate mai sus şi semnez:
145
Anexa 3
Proces verbal
Încheiat astăzi, în ședința de prelucrare a regulilor de protecție împotriva
accidentelor și de prevenire a oricăror evenimente nedorite pe tot parcursul desfășurării
drumeției, organizată cu elevii clasei(lor) ................., în perioada.................................
Profesorii organizatori au adus la cunoștință elevilor următoarele:
elevii vor fi îmbrăcaţi corespunzător drumeţiei, echipaţi cu cele necesare -
potrivit anotimpului, locului drumeţiei şi condiţiilor meteorologice;
nimeni nu are voie să se îndepărteze de grupul principal;
tot timpul elevii vor fi atenţi la explicaţiile cadrelor didactice însoţitoare;
elevii vor urma întocmai sfaturile şi indicaţiile însoţitorilor;
este strict interzis a se uza de violenţe fizice ori de limbaj;
nu este voie a se intra în vorbă cu persoane necunoscute;
nu este voie să se abată de la traseul indicat, nici singuri şi nici în grup;
elevii nu au voie să poarte la ei obiecte ascuţite, tăietoare-înţepătoare, praştie,
alcool, ţigări, droguri sau alte obiecte ce îi pot pune în pericol.
nu se vor căţăra în copaci, pe povârnişuri periculoase;
se vor feri de animalele domestice ori sălbatice întâlnite în cale şi nu le vor
asmuţi;
nu au voie să se joace cu focul sau cu obiecte ce produc scântei ori flacără;
vor consuma doar alimentele aduse de acasă, vor bea doar apa potabilă din
propria sticlă;
nu este voie a se consuma plante, ciuperci, fructe necunoscute, părţi de plante,
clei de scoarţă de copac, alte produse naturale găsite în drumeţie;
colecţionarea materialelor din natură se va face respectând indicaţiile cadrelor
didactice, nu vor fi ucise fără rost un număr mai mare de animale şi nici nu vor
fi rupte plante în exces;
modul de capturare a micilor vieţuitoare ori cel de extragere din pământ ori
rupere şi tăiere a plantelor se va face după indicaţiile date de cadrele didactice;
tot după indicaţiile cadrelor didactice se va face pregătirea pentru colecţie a
materialelor prelevate din natură.
146
BIBLIOGRAFIE
Abrudan I. (2004), Dealurile Sălajului. Studiu de geografie integrată, editura
Caiete Silvane, Zalău.
Abrudan I., Medve A. (2008), Ghidul ariilor naturale protejate din județul
Sălaj, Editura Școala Noastră, Zalău.
Bejinariu Corina (2009), Sate contemporane din România - deschideri spre
Europa, Editura Mega, Cluj Napoca.
Bențe Fl. (1975), Tipuri de relief în depresiunea Șimleului, Lucrări științifice,
seria Geografie, Institutul de învățământ superior, Oradea.
Bențe Fl. (1999), Depresiunea Șimleului, Editura Universității, Oradea
Bidiliță V. (2009), Dealurile Crasnei - Studiu geomorfologic cu privire specială
asupra proceselor actuale, Teză de doctorat, Universitatea din Oradea.
Blaga L. (2005),Studiu de geomorfologie relațională în sistemele dinamice din
Munții Plopiș, Teză de doctorat, Universitatea Babeș – Bolyai, Cluj Napoca.
Burghele Camelia (2006), Repere de cultură tradițională sălăjeană,Editura
Porolissum a Muzeului Județean de Istorie și Artă, Zalău.
Cocean P. (1998), Chei și defilee din Munții Apuseni, Editura Academiei,
București.
Dulamă Maria Eliza (2010), Fundamente despre competențe. Teorie și
aplicații. Editura Presa Universitară Clujană, Cluj Napoca.
Goia I. A. (1982), Zona etnografică Meseș, Editura Sport Turism, București.
Ilinca N., Mândruț O.(2006), Elemente de didactică aplicată a geografiei,
Editura Cd Press, București.
Irimuș I. A. (2003), Geografia fizică a României, Editura Casa Cărții de Știință,
Cluj Napoca.
Irimuș I. A. (2010), Relieful potențial și valorificare turistică, Ed. Risoprint,
Cluj Napoca.
Mac I. (1996), Geomorfosfera și geomorfosistemele, Editura Presa Universitară
Clujană, Cluj Napoca.
Mac I., Buzilă L., Bădărău S. (1998), Corelații morfotectonice în sud – estul
Munților Plopiș – Depresiunea Cetea și Tusa, Studia Univ. Babeș – Bolyai, geografia
XLIII, 2, Cluj Napoca.
147
Morariu T., Sorocovski V. ( 1972), Județele patriei. Județul Sălaj, Editura
Academie RSR, București.
Paucă M., Ciupagea D., Ichiu Tr. ( 1970), Bazinul Șimleului – geneză și
evoluție,editura Academiei, București.
Pop Gr. (1998), Carpații și Subcarpații României, Editura Presa Universitară
Clujană, Cluj Napoca.
Șișeșteanu Gh. (1999), Forme tradiționale de viață țărănească, Volum Editat
de Centrul de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare Sălaj, Zalău.
Șumălean V. (2010), Valea Barcăului – studiu morfohidrografic, Teză de
doctorat, Oradea
Geografia României, vol III, Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei.
http://wikipedia.org
http://www.cjsj.ro
http://www.e-primarii.ro
www.ghidulprimariilor.ro
http://primăriasag.ro
http://primariavalcaudejos.ro
http://primariaboghis.ro
