- 2 -
Cuprins
Cuvânt înainte........ .............................................................................. 4
Piața muncii în context european ........................................................ 6
Evoluția numărului de angajați, a masei salariale și a șomajului ....... 13
Analiza remunerației salariaților români............................................. 20
Factorii care influențează numărul și remunerația salariaților ........... 23
Structura consumului și a venitului real al salariaților din România... 26
Protestele salariaților români în 2013 ................................................ 28
Concluzii........ .................................................................................... 31
- 3 -
- 4 -
Cuvânt înainte
Acesta este al doilea studiu anual realizat de Syndex România, membră a grupului Syndex, privind
situația salariaților în țara noastră.
Studiul este destinat în special partenerilor sindicali și reprezentanților salariaților cu care Syndex
România colaborează începând cu anul 2010 și cărora le mulțumește pentru eforturile pe care le
depun zilnic pentru îmbunătățirea situației salariaților din România.
Prezentul studiu a fost realizat exclusiv în baza informațiilor public disponibile. Un acces la
informații privind salariile reale pe categorii de salariați, date de personal, precum și date privind
negocierile salariale din interiorul companiilor și instituțiilor mari ar putea oferi o viziune mai clară
asupra realităților cu care se confruntă salariații români. Pentru a realiza acest lucru este necesară
îmbunătățirea cadrului legal al informării și consultării salariaților care există astăzi în România.
Studiul din acest an este completat cu câteva elemente noi în comparație cu cel din anul
precedent, inclusiv prin introducerea problematicii comparabilității nivelurilor de trai între
salariații din Uniunea Europeană, analiza factorilor care influențează numărul de angajați și
remunerația acestora, principalele revendicări ale salariaților.
O serie de subiecte fără îndoială importante nu sunt suficient de amplu dezvoltate în acest studiu,
dar pot face obiectul unor studii speciale:
Relația dintre gradul de sindicalizare și remunerația salariaților
Informarea și consultarea salariaților și influența asupra restabilirii echității sociale și
salariale în întreprinderi
Dezvoltarea și formarea profesională
Modalitățile de stimulare a performanței profesionale și implicit a creșterii economice
Angajabilitatea salariaților
Echitatea salarială pe categorii de angajați (regiuni, meserii, sexe)
Relația dintre condițiile de muncă și remunerare
Impactul politicilor verzi asupra salariaților
Experții grupului Syndex au realizat studii pe subiectele de mai sus pentru organizațiile sindicale
europene și pot realiza studii similare la nivel macroeconomic sau sectorial la solicitarea
partenerilor din România.
În speranța că prezentul studiu va oferi elemente utile în munca de reprezentare a salariaților și
va suscita anumite reflecții asupra situației angajaților din România, vă mulțumim pentru interesul
acordat acestei cercetări,
Echipa Syndex România
Marcel Spatari, Ștefan Stănescu, Diana Chelaru
- 5 -
- 6 -
Piața muncii în context european
Privire de ansamblu
La nivel european, piața muncii nu și-a
revenit și continuă să se mențină într-o
zonă periculoasă. Rata șomajului este încă
în creștere pe fundalul persistenței
problemei datoriilor suverane (mai ales în
Portugalia) și a efectelor crizei economice,
care nu au fost încă în totalitate absorbite.
Rata șomajului a ajuns la cote foarte
ridicate în Spania și Grecia, generând o
scădere a consumului și aprofundând și
mai tare criza economică.
Criza economică a scos în evidență
disfuncționalitățile pieței muncii, în special
în sudul Europei, acolo unde există un
număr ridicat de salariați cu contracte de
muncă pe perioadă determinată. În timpul
crizei, mulți angajatori au redus cheltuielile
cu forța de muncă prin renunțarea la acești
salariați. În Italia, spre exemplu, angajații
pe perioadă determinată reprezentau
aproape o treime din numărul total de
angajați înainte de criză.
Rata de angajare și șomajul
Rata de angajare la nivel european
calculată pentru intervalul 15-64 ani este în
scădere față de anii de dinaintea crizei cu
1,6 puncte procentuale (2013 în raport cu
2008), ceea ce înseamnă dispariția a
aproape 6 milioane de posturi. Printre
țările care au înregistrat o creștere a
acestei rate se numără motorul Europei,
- 7 -
Germania, alături de Austria, Cehia,
Polonia, Ungaria și România. Cu toate că în
România numărul de salariați a scăzut
comparativ cu anul 2008, rata de angajare
este mai ridicată (+0,5 pp) posibil datorită
valului de emigrări al persoanelor fără loc
de muncă din această perioadă. La polul
opus se găsesc țări precum Grecia și
Spania, în care rata de angajare a crescut
cu aproximativ 10 pp.
Rata șomajului la nivel european a scăzut
ușor. Cele mai importante reduceri ale
ratei șomajului s-au înregistrat în țările
baltice, Irlanda, Ungaria și chiar în
Portugalia. În Spania, rata șomajului pare
să fi ajuns la punctul de maxim, însă nu dă
semne de revenire. De cealaltă parte, țări
stabile precum Austria, Olanda și
Luxemburg se confruntă cu o rată a
șomajului în creștere. Italia, care se
regăsește într-un echilibru fragil, se
confruntă și ea cu creșterea numărului de
șomeri, ajungând la o rată de 12,6%. Cipru
înregistrează cea mai mare creștere a ratei
șomajului pe fondul problemelor generate
de sistemul bancar în ultimii ani. Grecia
este în continuare țara cu cea mai mare
rată a șomajului, acesta fiind în continuă
creștere și apropiindu-se de nivelul de
30%.
La nivel european în prezent există peste
27 de milioane de șomeri, cu 10 milioane
mai mulți decât în anii dinaintea crizei.
Companiile invocă dificultăți în crearea
locurilor de muncă din cauza taxelor mari
pe care trebuie să le plătească mai ales în
țările nordice, dar și în Olanda, Spania sau
Belgia. Țările din estul Europei, precum
România, Bulgaria și Lituania au o rată de
impozitare mai mică (sub 20), fiind astfel
mai atractive pentru companiile care vor
să investească în regiune.
2012Q4 2013Q4 2013 vs 2012
EU 27 10,8 10,7 -0,9%LV 14,3 11,5 -19,6%
HU 11,0 9,2 -16,4%
LT 13,0 11,0 -15,4%
IE 14,3 12,2 -14,7%
EE 9,6 8,5 -11,5%
PT 17,1 15,5 -9,4%
DE 5,4 5,1 -5,6%
CZ 7,2 6,8 -5,6%
DK 7,2 6,8 -5,6%
PL 10,4 10,1 -2,9%
UK 7,7 7,5 -2,6%
SE 8,2 8,0 -2,4%
SK 14,3 14,0 -2,1%
ES 26,1 26,1 0,0%
FR 10,6 10,8 1,9%
BE 8,2 8,4 2,4%
MT 6,5 6,7 3,1%
BG 12,5 12,9 3,2%
SI 9,5 9,9 4,2%
RO 7,0 7,3 4,3%
FI 7,9 8,3 5,1%
GR 26,2 27,6 5,3%
HR 17,5 18,6 6,3%
AU 4,6 5,0 8,7%
IT 11,4 12,6 10,5%
LU 5,3 6,1 15,1%
NL 5,6 7,0 25,0%
CY 13,4 17,1 27,6%
Rata șomajului la nivel european
2012Q4 2013Q4 2013 vs 2012
EU 27 10,8 10,7 -0,9%LV 14,3 11,5 -19,6%
HU 11,0 9,2 -16,4%
LT 13,0 11,0 -15,4%
IE 14,3 12,2 -14,7%
EE 9,6 8,5 -11,5%
PT 17,1 15,5 -9,4%
DE 5,4 5,1 -5,6%
CZ 7,2 6,8 -5,6%
DK 7,2 6,8 -5,6%
PL 10,4 10,1 -2,9%
UK 7,7 7,5 -2,6%
SE 8,2 8,0 -2,4%
SK 14,3 14,0 -2,1%
ES 26,1 26,1 0,0%
FR 10,6 10,8 1,9%
BE 8,2 8,4 2,4%
MT 6,5 6,7 3,1%
BG 12,5 12,9 3,2%
SI 9,5 9,9 4,2%
RO 7,0 7,3 4,3%
FI 7,9 8,3 5,1%
GR 26,2 27,6 5,3%
HR 17,5 18,6 6,3%
AU 4,6 5,0 8,7%
IT 11,4 12,6 10,5%
LU 5,3 6,1 15,1%
NL 5,6 7,0 25,0%
CY 13,4 17,1 27,6%
Rata șomajului la nivel european
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 8 -
Restructurarea sistemelor sociale și efectele măsurilor de austeritate
Mai multe sisteme naționale de
reglementare a pieței muncii au fost
supuse unor reforme legislative în
perioada crizei, cu scopul declarat de a
dezmorți piața muncii. Aceste schimbări
au dus de cele mai multe ori la facilitarea
angajărilor și a disponibilizărilor, la
flexibilizarea pieței muncii și la
fragilizarea locurilor de muncă, așa cum
s-a întâmplat și în România. Aceste
reforme au fost de cele mai multe ori
criticate de organizațiile sindicale, iar
efectele pozitive așteptate de guverne au
întârziat să apară.
Măsurile de austeritate luate în schimbul
ajutorului internațional au afectat
deosebit de grav dialogul social în statele
ce se confruntau cu deficite bugetare
precum Irlanda, Spania, Grecia,
Portugalia și România. Astfel, conform
unui studiu al Parlamentului European1,
aceste măsuri au condus la:
Descentralizarea negocierilor
colective
Eliminarea sau suspendarea
contractelor colective la nivel
național
Aprobarea unor excepții și
divergențe
Slăbirea negocierilor colective
1
http://www.europarl.europa.eu/RegData/bibliotheque/briefing/2013/130720/LDM_BRI(2013)130720_REV1_EN.pdf
Suspendarea sau reducerea
perioadei de prelungire a
contractului colectiv
Reducerea numărului de salariați
acoperiți de contractele colective
Derogarea contractelor colective
la nivel de firmă de la cele
sectoriale
Slăbirea sindicatelor prin
promovarea unor forme de
reprezentare alternative, prin
posibilitatea de a încheia
contracte colective la nivel de
grup cu un grup de angajați care
nu fac parte dintr-un sindicat.
Felul în care companiile au gestionat la
rândul lor perioada de criză a scos în
evidență valorile pe care se bazează
acestea. Din păcate, multe companii
pentru care salariații nu reprezintă decât
un instrument de producere a unor
rezultate financiare au amortizat
scăderea activității prin reducerea
numărului de angajați. Acest fapt a dus în
numeroase cazuri la dispariția unor
meserii și competențe specifice în unele
zone monoindustriale. Pe de altă parte,
companiile care au găsit împreună cu
sindicatele soluții de compromis pentru
salvarea locurilor de muncă (șomaj
parțial, reducerea agreată a timpului de
muncă, formări profesionale etc.) au
păstrat competențele și sunt pregătite să
răspundă relansării activității economice
pe piețele lor.
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 9 -
Remunerarea salariaților
La nivelul Uniunii Europene persistă
disparități importante în ceea ce privește
valoarea salariului net mediu pe
economie, etalonul utilizat pentru
compararea veniturilor salariaților în
diferite țări. Salariul mediu net în
Luxemburg, țara cu cel mai mare
indicator, este de șase ori mai ridicat
decât cel din Bulgaria, ultima la nivelul
european. România este în continuare
penultima printre statele Uniunii
Europene.
Calculat în euro, salariul mediu în țara
noastră a avut o creștere modestă între
2008 și 2012 (+1,1%), în cea mai mare
parte din cauza deprecierii leului
românesc față de euro. De notat că
salariul mediu în Bulgaria a înregistrat în
aceeași perioadă o creștere de 41%, leva
bulgărească fiind legată de euro printr-un
curs fix. Deși creșterea în Bulgaria a fost
importantă, salariile în țara vecină rămân
cele mai joase din Europa, punctul de
plecare al țării fiind foarte jos.
Ajustat la paritatea puterii de cumpărare,
salariul mediu din net din România este
cel mai slab din Europa. Discrepanțele
salariale sunt parțial reduse dacă luăm în
considerare puterea de cumpărare,
salariații români primind doar 18% din
salariul mediu net la nivel european, dar
31% din media europeană ponderată prin
paritatea puterii de cumpărare.
România se află pe ultimul loc în ceea ce
privește ponderea masei salariale în
produsul intern brut, având o rată de
doar 18,6%. Pe primul loc se regăsește
Germania cu o pondere de peste 3 ori
mai mare decât a României. Acest
indicator este relevant, întrucât el este
cel care în mod elocvent cât din valoarea
PIB este asociată salariaților. Nivelul
scăzut al indicelui pentru România poate
fi interpretat prin aceea că salariatul
român este slab remunerat în raport cu
valoarea muncii sale, proprietarilor de
companii revenindu-le o parte mai mare
din beneficii. Acest lucru poate
bineînțeles atrage investiții străine, dar
prețul plătit îl reprezintă inechitatea
salarială la care sunt supuși muncitorii
români față de cei din alte țări europene.
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 10 -
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 11 -
Problematica comparabilității nivelului vieții salariaților între țări
Compararea nivelului de trai al salariaților
trebuie să fie în centrul problematicii
responsabilității sociale a companiilor
multinaționale. Acest subiect este adesea
abordat în cadrul reuniunilor comitetelor
europene de întreprindere (CEÎ) din
perspectiva comparării nivelului salarial,
dar deschiderea discuțiilor pe această
temă este adesea respinsă pe baza
faptului că platforma CEÎ nu este un loc
legitim de a negocia salariile naționale.
Unul dintre principiile care legitimează
comparația remunerației și a nivelului
vieții salariaților între țări este acela că
pentru o muncă de o valoare egală
muncitorii trebuie să fie remunerați
egal.
Abordarea dialogului asupra comparării
nivelului salarial necesită de fapt o
operațiune de contextualizare prin
evidențierea nivelului de trai.
O comparație a salariilor la nivel
internațional este îngreunată de multe
limitări metodologice cum ar fi definiția
salariului de referință (cu sau fără prime,
ore suplimentare, calculul impozitelor),
stabilirea domeniului de referință
(companie, regiune, țară), definiția
echivalenței de măsurare (monedă,
paritatea puterii de cumpărare etc.). Lista
de obstacole poate continua dar, dincolo
de problemele de comparabilitate,
chestiunea de fond este imposibilitatea
de a compara nivelul de trai pornind doar
de la salariu, fără a lua în calcul
beneficiile non-financiare, prețurile
bunurilor și structura consumului.
De cele mai multe ori salariul de la locul
de muncă este completat de accesul la
bunuri, la prețuri subvenționate. Acest
lucru este valabil pentru următoarele :
• Cantină
• Tichete de masă
• Transportul la locul de muncă
• Accesul la vacanțe,
spectacole, excursii la prețuri
preferențiale
• Accesul la locuințe la prețuri
preferențiale
• Accesul la formare
profesională
• Accesul la asigurări private de
sănătate
• Ajutor pentru copii preșcolari
și școlari
• Mașină de serviciu
• Telefon, calculator
Comparația remunerației salariaților din
diferite țări se face de obicei prin
compararea puterii de cumpărare,
atribuind un principiu de paritate.
Totuși, această abordare are multiple
limite. Una dintre ele este problematica
calității bunurilor și serviciilor. De
exemplu, în domeniul sănătății.
Acoperirea completă a riscului de
sănătate din România nu poate fi
comparat cu același serviciu în Franța,
având în vedere diferența existentă între
calitatea serviciilor oferite în spitalele din
cele două țări. Conceptul de putere de
cumpărare nu ia în considerare situațiile
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 12 -
de imposibilitate de a accede la un
anume produs. În cele din urmă, puterea
de cumpărare nu măsoară efectul
diferențelor de avere (inclusiv locuințe) și
posibilitatea accesului la credite bancare.
Cu toate acestea, puterea de cumpărare
este un concept util în compararea
veniturilor salariaților din mai multe țări.
Această comparare presupune pentru
început definirea unei linii de bază. Două
opțiuni sunt posibile :
• Măsurarea capacității de a
satisface nevoile de consum, pe baza
modelelor de consum din fiecare țară (de
exemplu, cheltuielile de încălzire iarna în
România joacă un rol mult mai important
decât în Spania).
• Definiția coșului de cumpărături
echivalent pentru ambele țări. Această
metodă se bazează pe ipoteza de
convergență a modelelor de consum.
Este relativ acceptabil în cazul european.
În ambele cazuri, produsele și serviciile
trebuie să fie comparabile mai ales în
ceea ce privește calitatea.
În urma extragerii cheltuielilor
constrânse, un indicator de venituri
discreționare se poate calcula. Scăderea
acestui indicator reflectă declinul
capacității de a cumpăra ceea ce vrei sa
cumperi, nu doar a ceea ce ar trebui să
cumperi. Această realitate este deosebit
de puternică în noile state membre,
inclusiv România, unde ponderea
produselor alimentare și a locuințelor
este de mai mult de jumătate din
cheltuielile unei gospodării, față de doar
31% în Franța și 21 % în Luxemburg.
Studii care să abordeze problematica
comparabilității nivelului vieții salariaților
între țări sunt necesare în companiile
multinaționale pentru restabilirea unei
echități sociale între muncitorii din grup.
Comitetele Europene de Întreprindere
sunt platformele potrivite pentru
inițierea unor asemenea demersuri.
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 13 -
Evoluția numărului de angajați, a masei salariale și a șomajului
Evoluția numărului de salariați în 2013
Primii ani de criză s-au caracterizat printr-
o importantă scădere a numărului de
salariați în toate companiile din
economie, indiferent de natura activității
lor. Scăderea a fost bruscă și aproape
incontrolabilă, în total peste 630.000 de
angajați pierzându-și locul de muncă în
perioada 2008-2010. Începând cu 2010
însă, economia a început să își revină și
odată cu ea, locurile de muncă au început
să apară, iar numărul angajaților a
reînceput să crească, chiar dacă într-un
ritm lent:
1,7% în 2011,
3,3% în 2012
1% în 2013
Creșterea din 2013 a însemnat mărirea
numărului de salariați cu 16,4 mii.
Ramurile care au contribuit cel mai mult
la creșterea de anul trecut au fost
activitățile de servicii administrative
(+18,8 mii de angajați), fabricarea
autovehiculelor (+10,5 mii de angajați) și
hotelurile și restaurantele (+7,9 mii de
angajați). Pe de altă parte, sectoarele cu
cele mai importante descreșteri ale
numărului de salariați au fost în 2013
construcțiile (-8,8 mii de angajați), energia
electrică şi termică, gazele (-8 mii
angajați) și intermedierile financiare şi
asigurările (-5,8 mii angajați).
Deși a înregistrat trei ani consecutivi de
creștere, numărul total al salariaților în
România este încă cu 8,7% sub nivelul de
dinainte de criză.
Sectorul activităților de servicii
administrative, care a înregistrat anul
trecut cea mai importantă creștere a
numărului de salariați, cuprinde agențiile
de plasare de muncă și închiriere de
personal, companii de protecție și pază,
curățenie, activități de secretariat și
societăți de leasing, practic companii de
externalizare de servicii. În ultimii 5 ani
sectorul a crescut cu peste 32%, aducând
un plus de 56,7 mii de angajați. Evoluția
acestui sector reflectă strategiile de
externalizare a costurilor administrative a
companiilor mari în scopul reducerii
- 14 -
Industria prelucrătoare
1052
Comerț cu ridicata
Învățământ 363,9
Construcții 352,8
Sănătate 330,6
Transport 252,1
Activități servicii administrative
235,2
Administrație publică 191,8
Hoteluri și restaurante 134.6
Informații și comunicații121.9
Activități profesionale 114.3
Distribuție apă și salubritate 98.5
Agricultură 98.5
Intermedieri financiare 92.8
-2%
0%
2%
4%
6%
8%
10%
12%
14%
-5% -3% -1% 1% 3% 5% 7% 9% 11% 13%
Cre
ște
rea
sala
rial
ă (2
01
3 v
s. 2
01
2)
Creșterea numărului de salariați (2013 vs. 2012)
Evoluția salariilor și a numărului de angajați pe principalele sectoare (2013 vs. 2012)
mărimea cercului corespunde cu numărul salariaților în sector, indicat alături de denumirea sectorului
cheltuielilor cu personalul. Parțial,
creșterea segmentului include și
reconversia profesională a salariaților
disponibilizați din alte sectoare.
Persoanele angajate în sectorul serviciilor
administrative sunt de cele mai multe ori
în situații precare, iar veniturile lor sunt
foarte mici. Salariul mediu pe acest
segment este cu aproape o treime sub
salariul mediu pe economie.
Principalele reorganizări și disponibilizări pe sectoare
De la începutul crizei, sectoarele în care
au dispărut cele mai multe locuri de
muncă sunt construcțiile (-70 mii între
2008 și 2013), comerțul (-61 mii),
fabricarea de îmbrăcăminte (-57 mii).
Reduceri masive au fost și în sectoarele
preponderent bugetare – administrație
publică și asistență socială, învățământ și
sănătate și asistență socială – care au
cumulat o scădere de peste 103 mii
angajați ca urmare a reducerilor bugetare
și a acordurilor încheiate cu FMI.
În sectorul energiei electrice și termice,
gaze ritmul disponibilizărilor a fost
constant în ultimii ani. În 2013, au avut
loc concedieri masive în nenumărate
puncte de termoficare, principalul motiv
invocat fiind eficientizarea cheltuielilor, ca
urmare a problemelor financiare acute.
Astfel, au fost făcute disponibilizări la CET
Suceava (295 angajați), Termica
Târgoviște (145 angajați), Colterm
Timișoara (80 angajați), Termo Onești (80
angajați), CET Bacău (104 angajați), CET
Brăila (140 de angajați) și lista poate
continua. Electrificare CFR a concediat
250 de salariați, iar Electrica serv și-a
diminuat efectivele în primele 6 luni ale
anului cu 70 de salariați. La toate acestea
se adaugă și planul cincinal de
eficientizare a companiilor de stat care
presupune reducerea numărului de
angajați cu 10 mii de persoane în
perioada 2013-2018.
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 15 -
Scăderea forței de muncă în sectorul
metalurgic a fost cauzată în mare parte de
concedierile în marile companii, cum ar fi
Mechel și ArcelorMittal. Începând cu anul
2009, mai mult de 4000 de angajați ai
ArcelorMittal Galați au fost concediați sau
au părăsit compania prin schemele de
plecare voluntară din cauza dizolvării
capacităților de producție. În jur de 5000
de persoane au fost concediați de la site-
urile grupului Mechel, iar la Mechel
Târgoviște personalul a fost redus cu mai
mult de 50% în ultimii patru ani, scăderea
fiind accelerată în 2013, când o treime din
personal a fost concediat.
Sectorul intermedierilor financiare a
trecut prin schimbări profunde. Mai multe
bănci și-au anunțat retragerea de pe piață
din diferite motive, iar alte bănci și-au
restrâns activitatea prin vânzarea
business-urilor. Banca Românească
deținută de National Bank of Greece
(NBG) s-a retras din România ca urmare a
dificultăților pe care le are compania-
mamă (la sfârșitul anului 2012 avea 1.415
angajați), banca portugheză Millennium s-
a retras și ea din România, ca urmare a
acordului privind capitalizarea băncii
încheiat de banca-mamă cu FMI în
Portugalia. Prin decizia de retragere au
fost afectați toți cei 584 de angajați ai
companiei.
BCR, cea mai mare bancă din România, se
află într-un proces amplu de reorganizare
care în perioada septembrie 2012 –
septembrie 2013 a dus la reducerea
efectivelor cu 1.206 angajați.
Restructurarea de la RBS a presupus
concedierea a 300 de angajați.
Consolidările din sectorul asigurărilor au
dus la peste 600 de disponibilizări.
Generali Asigurări la rândul ei este una
din companiile care și-a redus numărul de
angajați cu peste 200 de persoane.
Pe de altă parte, există și sectoare în care
creșterea numărului de salariați este
solidă, iar activitatea este continuă pe
toată durata anului. Este exemplul
industriei constructoare de mașini, care a
crescut în 2013 prin noile investiții făcute
la Timișoara (MGI Coutier, investiție care
va crea 300 de locuri de muncă) sau la
Blaj și Cluj unde Bosch va angaja peste
600 de persoane, Brașov (Continental,
Autoliv, Elektrobit), Sibiu (CML Innovative
Tecnologies) și Alba-Iulia (VCST). 56.7
27
16.9
14.0
10.1
-0.3
-0.5
-9.8
-14.5
-15.8
-16.8
-23.0
-23.0
-26.6
-38.7
-40.3
-57.0
-60.7
-70.4
-100.0 -50.0 0.0 50.0 100.0
Activităţi de servicii administrative
Fabricarea autovehiculelor
Hoteluri şi restaurante
Informaţii şi comunicaţii
Activităţi profesionale
Agricultură, silvicultură şi pescuit
Distribuţia apei; salubritate
Fabricarea altor mijloace de transport
Industria alimentara si bauturi
Fabricarea de mașini, utilaje și echipamente
Intermedieri f inanciare şi asigurări
Energie electrică şi termică, gaze
Transporturi terestre
Administraţie publică şi apărare
Sănătate şi asistenţă socială
Învăţământ
Îmbrăcăminte
Comerț
Construcţii
Evoluția numărului de salariați , în mii (2013 vs. 2008)
mii persoane
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 16 -
Evoluția masei salariale
Masa salarială la nivel de economie a
crescut cu 5,1% în 2013, în mare parte ca
urmare a creșterilor salariale acordate în
sectorul public (+10,6%). În industrie,
masa salarială a crescut cu 4,1%, în
construcții cu 3,4%, în servicii cu 3,1%, iar
în agricultură cu 13,6%, ultima datorită
anului agricol record. Creșterea masei
salariale este compusă din doi factori, pe
de o parte creșterea numărului de
angajați, iar pe de altă parte creșterea
salariilor.
De altfel, evoluția masei salariale nete din
ultimii ani a fost puternic influențată de
măsurile de reducere a salariilor la nivelul
sectorului bugetar. Per total, în perioada
2008-2013, masa salarială a înregistrat o
scădere față de nivelul anului 2008, în
principal din cauza celor peste 440 mii
locuri de muncă pierdute în acest interval,
dar și a scăderii nivelului salarial din
sectorul bugetar. În schimb, PIB-ul în
termeni reali, deși încă sub nivelul anului
2008, a avut totuși o evoluție mai bună în
comparație cu masa salarială. Practic,
salariații au devenit mai productivi, iar
remunerația acestora a fost mai mică.
Pe sectoare, masa salarială a cunoscut
scăderi importante începând cu anul
2009, iar în termeni reali doar sectorul
serviciilor și agricultura au o masă
salarială peste nivelul anului 2008. La
polul opus se regăsește sectorul public,
masa salarială din 2013 fiind de doar
78,4% din cea a anului 2008. Deși
industria a avut evoluții bune pe anumite
sub-sectoare (ex. sectorul auto), totuși
masa salarială este la 92% din valoarea lui
din 2008, ca urmare a pierderii locurilor
de muncă în urma închiderii multor
unități de producție.
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 17 -
Evoluția ratei șomajului
Rata șomajului în România a crescut
brusc în 2009, primul an al crizei, de la
4,4% la 7,8%. Începând cu anul imediat
următor, indicatorul a cunoscut o
scădere constantă până în prezent.
Deși în perioada crizei numărul de
salariați a scăzut cu peste 700 mii,
numărul șomerilor a crescut cu doar 400
mii. Diferența se explică prin emigrarea
către alte țări, ieșirea la pensie
anticipată, neînregistrarea persoanelor
fără loc de muncă în evidențele ITM.
Evoluția numărului de șomeri este
prezentată în graficul de mai jos. Se
poate observa că deși numărul total al
șomerilor a avut o creștere semnificativă
în perioada 2009-2010 ca urmare a
marilor restructurări, numărul șomerilor
neindemnizați (adică cei care nu au
beneficiat de ajutorul de șomaj conform
legii) a rămas relativ stabil, ceea ce se
poate interpreta prin faptul că cea mai
mare parte a șomerilor au reușit să își
găsească un nou job în perioada de
indemnizație respectiv în maxim 9 luni
de la data intrării în șomaj.
Evoluția numărului de șomeri pe baza
celor mai recente date ne ajută să
identificăm ce tipuri de salariați și-au
găsit un loc de muncă anul trecut. După
cum ne indică evoluția numărului de
șomeri, piața muncii a atras în special
persoanele tinere, cu vârstă până în 30
de ani, care prezintă mai multe avantaje:
adaptabilitate, un preț scăzut al muncii și
de multe ori eficiență operațională.
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 18 -
Din datele prezentate, numărul
șomerilor în rândul celor cu vârsta până
în 25 de ani a scăzut aproape la jumătate
față de perioada anterioară, iar al celor
cu vârstă între 25-29 de ani cu 10%.
Grupa de vârstă de peste 55 ani a
înregistrat o creștere a numărului de
șomeri ca urmare a dificultăților de
adaptare la un nou loc de muncă.
În completarea datelor de mai sus
regăsim evoluția numărului șomerilor în
funcție de nivelul de instruire. Numărul
șomerilor cu nivel de instruire universitar
a scăzut cu 26%, adică cu în jur de 10 mii
de persoane. Numărul șomerilor cu nivel
de instruire liceal a avut cea mai mare
scădere în 2013, de peste 35 mii de
persoane. Nu putem estima dacă
această evoluție a fost influențată și de
locurile de muncă sezoniere, însă ne
ajută să facem un portret-robot al celui
mai căutat tip de salariați: tinerii cu
vârsta până în 30 de ani și cu studii
liceale, care sunt maleabili pe orice tip
de poziție din producție. Pe de altă
parte, persoanele cu studii universitare
sunt căutate pentru posturi în
companiile de externalizare de servicii
suport (de exemplu în call center). Ceea
ce este comun acestor două categorii
este remunerația mică, datorită faptului
că pentru mulți dintre acești tineri
poziția propusă reprezintă primul pas în
câmpul muncii, iar existența unui loc de
muncă de multe ori primează în fața
nivelului salarial.
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 19 -
Durata șomajului este un indicator care
arată cât de repede piața muncii poate
absorbi salariații rămași fără un loc de
muncă. În 2013, structura șomerilor
după numărul de luni în șomaj indică
faptul că aceștia stau în șomaj tot mai
mult timp, iar odată cu scurgerea
timpului, așteptările lor profesionale și
salariale se deteriorează și într-un final
aceste persoane acceptă locuri de
muncă mai slab plătite.
Persoanele cu o durată a șomajului mai
mare de 24 de luni reprezintă acea
categorie de șomeri a căror pregătire nu
mai corespunde cererilor pieței,
persoanele din această categorie având
șanse minime de a găsi o poziție în
câmpul muncii fără suportul instituțiilor
statului. Creșterea numărului acestor
persoane este deci deosebit de
alarmantă.
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 20 -
Analiza remunerației salariaților
În perioada 2011-2013, salariul mediu din
România a cunoscut o creștere stabilă de
în jur de 4,9% pe an. În 2013, salariul
mediu brut a ajuns la 2241 RON/lună, iar
salariul mediu net la 1622 RON/lună.
Decalajul între salariul brut și cel net a
rămas neschimbat ca urmare a menținerii
impozitelor și taxelor, în special a
impozitului pe venit de 16%. S-a vehiculat
că valoarea acestuia se va modifica și va
crește până la nivelul de 22%, ceea ce ar fi
implicat o scădere a salariului net, însă
această modificare a rămas la stadiu de
proiect.
Creșterea salariului mediu, chiar dacă este
relevantă, nu reflectă cu destulă nuanțare
evoluția remunerației salariaților români.
Un indicator mai revelator ar fi fost
evoluția salariului median (salariul
persoanei de la mijlocul scării ierarhice),
dar acesta este din păcate indisponibil în
România.
În ceea ce privește echitatea pe sexe,
conform Institutului Național de Statistică,
în medie, femeile câștigă în continuare cu
12% mai puțin decât bărbații.
Evoluția pe sectoare
O privire mai detaliată asupra evoluției
salariului net pe sectoare scoate în
evidență creșterile importante din
sectoarele bugetare. Efectul pozitiv este
datorat creșterilor salariale acordate la
finele anului 2012 cu efect în 2013,
majorări de 7,4% pentru reîntregirea
salariilor la nivelul anului 2010, când
salariile bugetarilor au fost micșorate
pentru a îndeplini condițiile impuse de
FMI.
Administrația publică a avut cea mai mare
creștere salarială, de 14%, urmată fiind de
învățământ și sănătate, cu câte 10%.
- 21 -
Bugetul cheltuielilor cu personalul
Ministerului Sănătății s-a triplat în 2013
față de 2012 (de la 188 mil. RON la 573
mil. RON), creștere explicată atât prin
majorarea salariilor, cât și prin deblocarea
unui număr important de posturi din
sistemul sanitar.
Pe de altă parte, creșterea salariilor
bugetarilor nu va avea aceeași amploare și
în 2014, întrucât conform legii salarizării
salariile multor categorii de bugetari vor fi
înghețate la nivelul lunii decembrie 2013.
Excluzând sectoarele bugetare, creșterea
salarială a fost de doar 3,8% comparativ cu
4,8% calculată pe întreaga economie.
În economia reală, cele mai mari creșteri
au fost înregistrate în agricultură (+6,7%),
în industria prelucrătoare (+5,6%) și în
industria extractivă (+5,2%).
Distribuția pe județe
Distribuția salariilor ne arată o hartă a
României în care numărul de județe cu
salarii de peste 1.700 RON este foarte mic.
Excluzând Bucureștiul, există doar 3 astfel
de județe: Ilfov, care se bucură de
vecinătatea Bucureștiului, Clujul și Sibiul,
situate în inima Transilvaniei și care au
cunoscut o puternică dezvoltare
economică în ultimii ani.
Distribuția veniturilor pe tranșe ne arată o
împărțire inegală a salariilor în funcție de
județe: 35 din cele 42 de unități
administrative au un salariu mediu net sub
nivelul mediu pe țară. Dezechilibrul este
compensat prin numărul ridicat de angajați
care lucrează în județe cu salarii ridicate, în
special în București și județul Ilfov.
Mai mult decât atât, dispersia salariilor
între județe s-a accentuat în 2013, ceea ce
reflectă faptul că distanța dintre județele
cu salarii ridicate și cele cu salarii mai mici
se mărește în timp. Această evoluție nu
este de dorit pe termen lung, deoarece
creează dezechilibre și nemulțumiri în
rândul salariaților slab plătiți.
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 22 -
În anul 2013, 17 județe din totalul de 42 au
înregistrat salarii medii sub 1.250 RON.
Județele cu cele mai slabe salarii medii
sunt situate cu precădere în nordul țării, în
Moldova și în sudul țării, în județe cu
activitate preponderent agrară (Ialomița,
Giurgiu, Călărași, Teleorman). În aceste
județe activitățile industriale
preponderente sunt cele din industria
ușoară (articole de îmbrăcăminte și
încălțăminte), pentru care mâna de lucru
este ieftină în România, cu toate că
produsele fabricate sunt
contractate de companii
internaționale de renume.
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 23 -
Factorii care influențează numărul și remunerația salariaților
Rata inflației
Cel mai semnificativ factor care
influențează nivelul salarial este rata
inflației. Acest factor este de regulă
invocat în negocierile salariale anuale.
Rata inflației a atins un punct maxim în
2008, la nivelul de 7,9%, mai mult decât
dublul nivelului propus de Banca
Națională. În anii de criză rata inflației s-a
menținut la un nivel relativ apropiat celui
de 6%, iar în ultimii doi ani acesta a scăzut
semnificativ ajungând la 3,3% în 2012 și
apoi la nivelul record de 1,55% în 2013,
mult sub nivelul țintă propus de BNR.
Principalele cauze care au dus la nivelul
scăzut al ratei inflației în 2013 au fost
materializarea unui an agricol foarte bun,
reducerea cotei TVA la unele produse de
panificație de la 24% la 9%, dar mai ales
reducerea continuă a consumului.
În condițiile în care creșterile salariale sunt
sub nivelul inflației, așa cum s-a întâmplat
în 2010 și 2011, puterea de cumpărare a
salariaților scade. Curba salariului real a
intrat pe un trend ascendent începând cu
2012, când rata inflației a scăzut la cote
istorice. Totuși salariul real nu a reușit să
atingă nivelul celui din 2009, când a fost
atins punctul de maxim. Acest fapt se
traduce printr-o putere de cumpărare mai
mică față de acea perioadă.
Scăderea ratei inflației în 2013 este o
provocare pentru sindicate și
reprezentanții salariaților în vederea
negocierilor salariale din anul 2014,
întrucât aceștia trebuie să identifice alte
argumente pentru justificarea creșterilor
salariale solicitate, inclusiv
productivitatea, performanța, echitatea
salarială.
- 24 -
Salariul minim pe economie
Salariul minim pe economie s-a dublat in
ultimii 6 ani, de la 390 RON în 2007 la
800 RON la sfârșitul lui 2013. În plus, noi
majorări ale salariului minim pe economie
sunt anunțate pentru 2014, de 6,25% în
prima jumătate a anului și de 5,89% în a
doua jumătate, până la nivelul de 900 de
lei. Putem anticipa că această măsură va
contribui la creșterea salariului mediu pe
economie.
Investițiile străine directe
Un alt factor care influențează într-o
măsură importantă nivelul salarial este
valoarea investițiilor străine directe pe
care România le atrage în economia sa.
Acestea pot crește nivelul salarial prin
concurența pe care o creează în rândurile
angajaților, nu numai prin nivelul salarial,
dar și prin condițiile de muncă.
De la nivelul record de 9,4 mld. EUR
investiți în 2008, sumele intrate în țară au
ajuns la un minim de 1,8 mld. EUR în 2011.
Anii 2012 și 2013 au cunoscut o relativă
îmbunătățire a indicatorului, anul trecut
nivelul investițiilor ridicându-se la
aproximativ 2,6 mld. EUR (o creștere de
43% față de 2011).
În 2013, cele mai importante fonduri au
fost atrase de industria prelucrătoare
(821 mil. EUR) și aici sunt de menționat
investițiile făcute de companiile din
industria auto care au creat noi locuri de
muncă în sector. Urmează sectorul
energetic, care a fost ținta investitorilor
străini ca urmare a schemei de sprijin
generoase acordată de guvernul României
privind energia regenerabilă. Pe locul trei
se găsesc companiile din comerț care au
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 25 -
avut investiții foarte importante în
principal datorită extinderii marilor lanțuri
de retail.
În contrapartidă cu investițiile nete ale
companiilor străine, dividendele acordate
companiilor-mamă de către filialele din
România se ridică la 2,2 mld. EUR,
valoarea lor fiind aproape de nivelul
intrărilor nete.
Situația companiilor
Situația economică a companiilor din
România este un alt factor care
influențează numărul de salariați și
remunerația acestora. În condițiile în care
piața se restrânge și accesul la creditare
este din ce în ce mai dificil, multe
companii se regăsesc în situația de a intra
în insolvență sau de a-și închide
activitatea. Așa cum arată un studiu făcut
de Coface în România, numărul
companiilor cu cifră de afaceri mai mare
de 1 milion de EUR care au intrat în
insolvență în 2013 este de 718,
comparativ cu 485 față de anul anterior.
Acesta este un semnal de alarmă tras
asupra economiei românești, în ciuda
cifrelor care au arătat un nou an de
creștere economică.
Multe sectoare sunt expuse situațiilor de
insolvență a IMM-urilor. Raportându-ne la
numărul de companii active pe fiecare
sector în parte, rata insolvabilității cea mai
ridicată este în sectorul textilelor (14,7%),
în construcții (13,3%) și în producția de
energie electrică și termică, apă și gaze
(13,2%). Cele mai multe insolvențe au fost
semnalate în comerț, atât în comerțul cu
amănuntul cât și în comerțul cu ridicata și
distribuție, ambele sectoare totalizând un
număr de peste 10.000 de companii.
Efectele negative ale insolvențelor sunt în
primul rând de ordin financiar, datorii de
peste 16 mld. de RON rămânând
neacoperite, ceea ce poate crea un nou
val de insolvențe în rândul partenerilor
privați. Pe de altă parte, impactul social
este unul ridicat, economia pierzând
aproximativ 100.000 de locuri de muncă,
majoritatea în următoarele sectoare:
fabricarea produselor textile, a articolelor
de îmbrăcăminte și încălțăminte,
construcții, fabricarea substanțelor și
produselor chimice, alte activități de
servicii personale și Industria metalurgică.
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 26 -
Structura consumului și a venitului real al salariaților din România
Salariul real (corectat cu rata inflației) a
avut o evoluție descrescătoare în primii
ani de criză și se află acum la nivelul
anului 2008.
Structura cheltuielilor unei familii în
funcție de destinația acestora și modul
cum această structură a evoluat de la
începutul crizei economice sugerează
faptul că o gospodărie alocă sume de
bani din ce în ce mai importante pe
alimente și cheltuielile curente cu
locuința. Practic, venitul mediu nu mai
reușește să acopere nevoile de bază ale
unei familii, cu toate că salariul real este
echivalent celui din 2008. Aceasta se
explică prin faptul că alimentele și
utilitățile au avut cele mai mari creșteri
de preț în ultimii ani. Principalele
categorii de cheltuieli care au fost reduse
din punct de vedere sunt cheltuielile cu
îmbrăcămintea și încălțămintea,
mobilierul și întreținerea locuinței. Mai
îngrijorător este interesul scăzut pentru
educație, aceasta reprezentând sub 0,5%
din totalul cheltuielilor și întărește
concluziile studiului Syndex de anul
trecut în care atrăgeam atenția asupra
faptului că România tinde să devină o
țară cu mână de lucru cu un nivel
educațional de nivel mediu.
O analiză a Ziarului Financiar, estimează
că veniturile salariale ale românilor
reprezintă 60% din veniturile lor totale,
restul de 20% provenind din venituri din
PFA, chirii, dobânzi, drepturi de autor și
alte venituri supuse impozitului pe venit,
10% din indemnizații din categoria
veniturilor din asistență socială și 10%
din munca la negru. Acest ultim punct
este unul sensibil pentru economia
românească, fiind o practică des întâlnită
în rândul companiilor. Potrivit
estimărilor, între 1 milion si 2 milioane de
salariați lucrează fără forme legale – fie la
negru, fie la gri. Piața muncii este astfel
afectată de concurența neloială pe care
produsele fabricate la negru o fac
celorlalte produse prin practicarea unor
prețuri reduse, punând în pericol
companiile care respectă legislația și
angajații acestora.
- 27 -
Analiza evoluției salariului real în
comparație cu evoluția categoriilor de
mărfuri și servicii indică o încetinire a
ritmului de creștere a salariului față de
acestea, ceea ce înseamnă o mai slabă
putere de cumpărare pentru salariații din
România și deci o presiune ridicată
pentru alocarea eficientă a veniturilor.
În ultimii ani, cele mai importante
creșteri de preț au fost la utilități, inclusiv
serviciile de apă, canal și salubritate (care
s-au dublat față de sfârșitul anului 2007),
energie termică (+63% în aceeași
perioadă), combustibili (+53%), energie
electrică (+45%) și gaze naturale (+32%).
Din cauza creșterii cheltuielilor captive,
capacitatea de economisire și investire a
românilor s-a redus și mai mult. În
situația în care coșul minim de consum,
estimat în anul 2013 la 973 lei, reprezintă
peste 70% din valoarea salariului mediu
în 30 din cele 42 de județe ale țării,
salariații sunt obligați să caute surse
alternative pentru a-și putea asigura
accesul la vacanțe, automobile sau
locuințe.
Salariații care nu au confortul necesar de
a-și putea permite cheltuieli opționale la
un nivel decent au performanțe
profesionale mai slabe, ceea ce se
răsfrânge pe termen lung și asupra
firmelor care îi angajează. Economisirea
cu salariații nu poate fi decât o strategie
financiară pe termen scurt și reprezintă o
piedică pentru creșterea economică.
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 28 -
Protestele salariaților români în 2013
În cadrul prezentului studiu, am
cuantificat și analizat protestele
salariaților de-a lungul anului 2013.
Acest demers este util pentru a
identifica nevoile salariaților dar și
motivele pentru care aceștia sunt
dispuși să oprească lucrul pentru a-și
revendica drepturile.
Astfel, pentru anul 2013 am identificat
peste 170 de proteste, greve sau
manifestații ale salariaților. Dintre
acestea, aproape 60% au fost
înregistrate în companii deținute de stat
sau în unități ale bugetarilor
(administrație publică, sănătate,
învățământ). Acest lucru sugerează că la
nivelul salariaților bugetari există încă
numeroase probleme nesoluționate,
existând nevoia acută a îmbunătățirii
dialogului social, cu atât mai mult cu cât
sectorul bugetar este unul în care în
mod tradițional gradul de sindicalizare
este ridicat.
Repartizarea pe regiuni
Din punct de vedere al repartizării
geografice, cele mai multe proteste au
fost înregistrate în Regiunea Sud-Vest,
în special la exploatările miniere și la
Râmnicu Vâlcea, acolo unde situația
combinatului Oltchim este foarte
delicată. În restul regiunilor numărul
protestelor a fost în jurul a douăzeci,
cele mai puține înregistrându-se în
regiunea Nord-Vest, aceasta fiind și
zona cea mai afectată de plecările peste
hotare.
Protestele la nivel național au fost în
număr de șapte și au avut loc în marile
companii ale statului, respectiv CFR și
Poșta Română, sau la nivel de sectoare
bugetare, respectiv în învățământ și
sănătate.
- 29 -
Repartizarea pe sectoare
Sectorul afectat cel mai mult de
proteste a fost industria chimică și
petrochimică, având în vedere
numeroasele proteste de la Oltchim și
Azomureș. Al doilea sector după
numărul protestelor este cel energetic,
ca urmare a disponibilizărilor făcute de
statul român în companiile sale. Multe
proteste au avut loc și în transporturi, în
special la CFR, și în sectorul metalurgie,
cazul Mechel fiind de notorietate în
acest sens, precum și în sistemul
sanitar.
Participarea la proteste
Mai mult de jumătate din proteste au
peste o sută de participanți. Protestele
care mobilizează mai puțin de o sută de
participanți sunt specifice companiilor
private mici și sunt de multe ori
spontane. O treime din proteste au avut
între o sută și o mie de salariați, în timp
ce 7% din proteste au avut peste o mie
de participanți.
În general, rata de participare a
protestelor este relativ scăzută în
rândul angajaților, parte datorită
crezului că acest fapt nu va îmbunătăți
situația deja existentă, parte datorită
crezului că participarea la protest poate
avea repercursiuni asupra stabilității
locului de muncă.
Principalele revendicări
Motivația salariaților de a protesta este
de cele mai mute ori legată direct sau
indirect de remunerație. Cele mai multe
proteste sunt legate de neplata
drepturilor salariale (36% din cazuri,
incluzând aici și salariile compensatorii
care sunt acordate ca urmare a
disponibilizărilor). Al doilea motiv ca
număr de proteste îl reprezintă
disponibilizările și implicit pierderea
locului de muncă și a venitului (15% din
cazuri). În 12% dintre cazuri participanții
la proteste au cerut mărirea nivelului
salarial, mai ales în sistemul sanitar și în
regiile de transport local (Constanța,
Brașov, Iași).
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 30 -
Este de observat și numărul relativ
ridicat al protestelor împotriva
liberalizării prețului gazelor. Prețul
gazului afectează în mod direct anumite
companii din România, acestea
amenințând cu închiderea unităților de
producție în cazul în care nu se găsesc
soluții pentru micșorarea costurilor
energetice.
Unele proteste au vizat contractele
colective de muncă. Astfel, sindicatul
minoritar SLPIMN din cadrul Rompetrol
Rafinare a manifestat pentru că nu a
fost informat cu privire la modificarea
CCM. Angajații Hotelului Montana au
protestat din cauza faptului că la nivel
de unitate nu există un contract colectiv
de muncă.
Din păcate, protestele care să solicite
îmbunătățirea condițiilor de muncă
sunt foarte puține. Un caz aproape unic
este cel al angajaților RATB care au
manifestat împotriva condițiilor grele
de muncă din depourile firmei (lipsa
încălzirii). Salariații care se confruntă cu
condiții dificile de muncă de multe ori
nu pun presiune pe conducere din frica
de a nu-și pierde locurile de muncă.
Doar în momentul în care venitul
angajatului este amenințat în mod
direct, fie prin reduceri salariale, fie prin
disponibilizări, acesta este gata să
protesteze.
SYNDEX - Situația salariaților din România 2013
- 31 -
Concluzii
Concluzii
În anul 2013 salariile românilor au continuat să crească, însă într-o anumită măsură
conjunctural, datorită reîntregirii salariilor bugetarilor de la sfârșitul anului 2012. Excluzând
creșterea salariilor din sectorul public, salariile au crescut totuși peste nivelul inflației.
Salariul a crescut ca urmare a unui minim istoric al ratei inflației, care la rândul său a fost
cauzată de un an agricol foarte bun și de reducerea consumului la nivel național.
Contextul economic este încă dificil. Deși există semne pozitive în ceea ce privește nivelul
investițiilor străine directe, creșterea numărului de insolvențe în rândul companiilor mari
este alarmantă.
Munca la negru și la gri reprezintă în continuare o problemă structurală a României. Mai
mult decât atât, ponderea muncii slab calificate continuă să crească în structura forței de
muncă la nivel național.
Nivelul de trai al salariaților români s-a înrăutățit în ultimii ani, un procent tot mai mare din
venituri fiind folosite pentru asigurarea nevoilor de bază.
În același timp, românii investesc puțin în educație, din cauza slabei capacități de
economisire pe care o au, ceea ce le scade gradul de competitivitate pe bază de
competențe la nivel european.
Majoritatea revendicărilor salariaților români în protestele sociale vizează asigurarea
venitului necesar pentru existență. În contextul actual subiectele ce țin de condițiile de
muncă, participarea la viața întreprinderii, informarea și consultarea salariaților au un loc
secundar în revendicările salariaților.
Restabilirea echității salariale, creșterea remunerației și a nivelului de trai a salariatului
român se va realiza prin implicarea partenerilor sociali, care trebuie să beneficieze de
ambele părți de o înțelegere corectă și completă a situației și în acest sens de un acces la
informații suficiente și la o expertiză de calitate asupra tuturor subiectelor relevante.