Cum să transformăm cu succes obstacolele la învăţarea limbilor străine (şi cum să redescoperim marea tradiţia europeană a logicii şi a efortului) Gerhard Ohrband

1

Cuprins 1. Cuvânt înainte ................................................... 2

2. Puncte de pornire ............................................. 3

Cum influenţează societatea în care trăim

atitudinea noastră pentru învăţarea unei

limbi? ............................................................................. 3

Agenţi ai dezinformării ........................................................ 7

Cum să ne autotorpilăm cu succes şi să rămânem blocaţi, şi

frustraţi întreaga viaţă? ...................................................... 9

Demolarea miturilor: scepticism şi o atitudine ştiinţifică . 10

Cum să ne creem un program de training bazat pe realitate

.......................................................................................... 13

3. Tecnici ........................................................................... 15

Tecnici care ţin de limbă ................................................... 15

1. Citirea cu metronom ................................................. 15

2. Citire cu un deget între dinţi ..................................... 16

3. Vorbirea Karaoke/Playback ....................................... 17

4. Gândirea interioară într-o limbă străine ................... 18

5. Lucrul cu şabloane sintactice .................................... 18

6. Generarea propoziţiilor cu ajutorul dicţionarului ..... 18

2

1. Cuvânt înainte

În mai mult de 10 ani de activitate didactică şi

după studiul psihologiei la Universitatea din

Hamburg, cu accent pe motivaţie şi psihologia

pedagogică, până astăzi nu am găsit nici o carte

care ar transferă rezultatele ştiinţei empirice la

domeniul învăţării limbilor.

Şi din motivul egoist de a economisi timp la

lecţii, care de altfel se pierde pentru „predici” şi

lămuriri de toate felurile, am început să scriu

acest mic manual.

Deşi se referă inclusiv la cercetări întreprinse la

universităţi de renume, nu pretinde la un

standard intelectual şi academic înalt.

Dimpotriva, scopul este de a încuraja şi

impulsiona cititorul să investighezea mai departe,

consultând sursele indicate şi să experimentize

cu diferitele tehnici şi exerciţii menţionate.

Cu toate că conţinutul pretinde să fie unu

universal, exemplele sunt adaptate contextului

postsovietic şi moldovenesc. Anumite devieri de

la limba română „cultă” sunt intenţionate, în

scopul provocării şi didactic.

Lectura placută!

3

2. Puncte de pornire

Cum influenţează societatea în care trăim

atitudinea noastră pentru învăţarea unei

limbi?

Au obstacolele pe care le întălnim la

învăţarea unei limbi vre-o legătură cu

a) ceea ce se întâmplă în jurul nostru,

b) ceea ce am observat din copilărie la

alţii?

În lumea de azi, limbile străine au devenit un

nou simbol de status. Oamenii, şi în mod

deosebit politicienii, doresc să demonstreze

public abilităţile lor lingvistice. Fiecare ar visa de

a putea arăta lumii că vorbeşte un număr cât se

poate mai mare de limbi; în mod ideal, la o

emisiune TV.

Trăim într-o societate care, în acelaşi timp, e

caracterizată, în multe domenii, mai degrabă de

superficialitate şi crearea unei imagini, decât prin

substanţă şi autenticitate. Nu toţi îşi pot îndeplini

ambiţiile lor personale (infinite, de fapt) de

bogăţie, influenţă, fericire şi competenţă, de

aceea ne bucurăm de orice scurtatură care ni se

4

oferă. Cel puţin să creem impresia că n-am fi

atins obiectivele!

Simptomele sunt omniprezente. În învăţământ,

aceasta se traduce în note şi certificate de studii

cumpărate (cazurile politicienilor de vârf-

plagiatori sunt endemice), în învăţarea focusată

exlusiv pe reuşită la anumite teste standardizate

(BAC, TOEFL, Test DaF, etc.). În relaţiile

personale creem impresii prin opulenţa nunţii,

bârfe şi simboluri de statut. În primul rând,

investim în atribute de statut vizibile pentru

ceilalţi, şi în special vecinii, rudele şi foştii colegi

de la şcoală: maşini, haină, faţada casei. La o

casă, principalul este mărimea ei. Ceea ce este

înauntru o sa fie îngrijit doar la sfârşit. Daca

terenul este limitat, mai bine jertfuim gradina şi

ne construim casa până la gard (masiv, înalt şi

de aur fals, desigur), decât să avem una prea

mică şi de râsul satului.

Acceptând acestea, generalizări bineînţeles,

trebuie să ne întrebăm: Oare are aceasta

mentalitate de creare a imaginii vre-un

efect asupra modului în care învăţăm?

Putem formula, din start, următoarele ipoteze.

În societatea actuală vom pune accent pe

5

Activităţi şi deprinderi cu efect vizibil

pentru alţi (în defavoarea altor

ocupaţii)

Metode care ne promit cel mai rapid

efect, cu cel mai mic efort propriu

Scurtături, care ne permit să evadăm

procesul anevoios de învăţare şi să

creem impresia ca şi cum am fi deja

atins ţelul

În practică, acest lucru se traduce în

Cultul diplomelor: oamenii colecţionează

tot feluri de certificate, le afișează public

(pe perete în oficiu, în CV, pe propriul

blog)

Neglijarea comparativă a activităţilor

mai complexe: cine astăzi mai învăţă să

cânte la pian sau la vre-un instrument

muzical (şi din cei care o fac, cine poate

rezista tentaţiei de a-şi însuşi repede doar

careva cântece uşoare, pentru a

impresiona ceilalţi, în loc să studieze

aprofundat tehnica instrumentală prin

exerciţii şi etude?) Cine mai practică lucrul

manual: împletitul, cusutul, etc., pictează,

scrie poezii?

6

Activitate de cercetare:

Aflaţi cum cele sus-menţionate s-au schimbat.

Intervievaţi membrii familiei, căutaţi în literatura

artistică şi ştiinţifică, ca să aflaţi, cum generaţiile

anterioare se deosebeau de a noastră

Desenaţi o curbă estimând cam câte procente în

fiecare generaţie se ocupau cu învăţarea unui

instrument muzical, artezanat, etc.

Dacă susţineţi, cel puţin parţial, cele sus-

menţionate, ar trebui să apară logic o

suspiciune:

Poate multe din ceea ce ţine de învăţarea limbilor

străine a căzut pradă dezinformării şi influenţelor

sociale?

Sau ar fi acest domeniu unicul care ar fi

supravieţuit nevătămat schimbările în societate?

Care ar fi argumentele în favoare unui astfel de

prezumţie?

7

Agenţi ai dezinformării Dezinformare în domeniul limbilor străine se

traduce în primul rând în aşteptări manipulate.

De când trăim în Moldova, frecvent întâlnesc

următorul anunţ, lipit pe vre-un stâlp: „Engleza

perfectă: învăţă să vorbeşti corect în doar 6

săptămâni. Ieftin.” Mă întreb, de ce mult-iubiţii

politicieni şi oligarhi ai noştri, de mult, nu şi-au

procurat astfel de cursuri de minuni, ca să

demonstreze la televiziunea că vorbesc nu doar

„limba de stat”, ci şi zeci de limbi europene (sau

eurasiatice)?!

Edituri neserioase ne vind, la fel, tot feluri de

promisiuni ieftine: Franceza (sau oricare altă

limbă) în doar o săptămână, lună, etc. Online

abondează auto-declaraţi poligloţi care ne vind

manuale, cursuri miraculoase, „după cea mai

actuală tehnologie”.

8

Activităţi de cercetare:

1. Câte limbi străine vorbesc politicienii şi

oligarhii-vedetă? Cum l-au învăţat? La ce

nivel le vorbesc (comprobaţi cu materiale

la youtube)? Şi cum cu lideri mondiali a la

Obama sau Merkel?

2. Găsiţi cel puţin o persoană care a învăţat

vre-o limbă în doar 6 săptămâni (sau în

foarte scurt timp): Testaţi mai profund

cunoştiinţele ei şi investigaţi cum anume a

învăţat.

9

Întrebarea care urmează logic este:

Ţinând cont de vanitatea, ambiţiile dar şi de

resursele financiare aproape nelimitate ale

liderilor şi politicienilor la nivel mondial: De

ce nimeni nu şi-a procurat aceste scurtături

de minune, angro?!

Cum să ne autotorpilăm cu succes şi să

rămânem blocaţi, şi frustraţi întreaga viaţă?

Iată careve reţete foarte eficiente.

1. Să punem accentul pe talent. Dacă am

dificultăţi, înseamnă că nu am talent

pentru limbi. Mai bine să mă duc în

solariu, cumpăr undeva o diplomă, mă

distrez în discotecă, intru „în butâlkă” sau

mă uit la televizor.

2. Eu sunt supergeniu. Doar mamica şi

taticul mereu aşa au spus. Dacă îmi vine

greu, alţii sunt de vină: am nevoie de cărţi

mai scumpe, de un cabinet lingvofonic cu

cea mai actuală tehnică, de un instructor

personal VIP din Liechtenstein sau Elveţia,

etc. etc.

10

3. Să nu ne folosim de toate resursele

disponibile în prezent şi să ne dedăm

fanteziilor: Ce nu aş face, dacă ...

4. Niciodată nu pun atitudinile şi

abordările mele la îndoială. Trebuie să se

„prinească”, chiar dacă acasă fac cu totul

altceva ce mi se recomandă, deoarece:

sunt EU, o excepţie din regulă. Indiferent

de ce tehnică, de efortul depus, eu mereu

am succes.

Demolarea miturilor: scepticism şi o atitudine

ştiinţifică Pentru cele sus-menţionată există un antidot

extrem de potent: să invităm gândirea ştiinţifică

în viaţa noastră.

Crearea unui cadru real de referinţă. Multă

suferinţă ne cauzează comparaţiile cu alţi. Sunt

eu pe drumul bun sau mai lent decât vecinul în

clasă? Ce o să gândească lumea dacă rămân

„restanţier”? Cine ar putea să ne ofere o

apreciere reală unde ne aflăm, dacă suntem

înconjuraţi de persoane care, la fel, încearcă să-

şi promoveze imaginea ca şi cum ele ar fi cele

mai deştepte?

11

Propun să uităm de persoanele obişnuite, şi să

ne oprim doar la „cei mai, cei mai”. Pentru noi,

interesanţi sunt, în mod special:

Oamenii din toate domeniile (artă, sport,

ştiinţă, muzică, inventatori etc.) care se

consideră să fie lideri la nivel mondial şi

istoric

Străini-vedete care s-au asimilat cu succes

în ţara gazdă.

Activităţi de cercetare:

1. Interesaţi-vă de viaţa „geniilor”: Mozart,

Beethoven, van Gogh, Einstein, etc. etc.

Cum au devenit ei aşa de mari? Încercaţi

să depăşiţi noţiunea intuitivă de „talent”, şi

cercetaţi cum au copilarit, prin ce metode

au învăţat, dacă au fost lipsite de eşecuri

şi, cel mai important, ce atitudinea aveau

ei faţă de dificultăţi şi eşecuri?

2. Aflaţi care sunt cei mai cunoscuţi

intelectuali străini care trăiesc de decenii

în vre-o ţară germanofonă. Uitaţi-vă la

interviuri online cu ei. Cum vorbesc, şi-au

12

păstrat careva peculiarităţi şi greşeli în

gramatică? Cum cu accentul lor?

Cum vom fi văzut după cercetarea de sus: geniile

respectivi, dacă ar trăi azi, probabil

Nu ar merge mult la şcoală, ca să nu-şi

irosească timpul lor preţios pentru a obţine

certificate de dubioasă utilitate. De fapt, ar

studia acasă tot materialul pentru BAC, şi

într-un timp minim.

Nu ar şedea toata ziua la Facebook,

Odnoklassnikii şi nici nu s-ar uita la

televizor.

Chiar dacă, mai târziu în viaţă, vor avea

îndrăgit petreceri şi distracţii, în anii de

formare mai puţin ar merge la discoteci,

karaoke-baruri şi saune.

Nu se ar lăsa deraiat de obstacole şi

eşecuri. Dimpotriva, acestea le-ar stimula

să-şi perfecţioneze tehnicile de învăţare şi

să experimenteze mai mult.

Ar fi mai degrabă modeşti, ştiind limitele

lor.

Ar conştientiza că au de învăţat întreaga

viaţă şi ar arăta o bucurie pentru o

permanentă autoperfecţionare.

13

Cum să ne creem un program de training

bazat pe realitate Există un adevăr în tot ce priveşte instruire,

coroborat de miile de studii empirice în domeniul

celor mai diferite traininguri.

Trainungul efectiv trebuie să fie modelat după

starea spre care se tinde.

Să ne gândim doar dacă un antrenor de fotbal,

având obiectivul de a crea noul campion mondial

şi luând un grup de 20 de tineri, care, timp de 5

ani, ar face doar următoarele cu primii:

Exerciţii la calculator (noul superprogram!)

Exerciţii pe hârtie (pentru testarea mai

uşoară şi standardizată)

Practicarea exclusivă a situaţiilor standard:

corneri, penalti.

În aceşti cinci ani, tinerii nu ar juca nici un singur

joc, nici la training, nici unu amical. Nici nu s-ar

face griji ca să-şi pregătească condiţia fizică în

general, şi nici nu ar lucra asupra aspectelor

psihologice (a face faţă la presiune, nervozitate).

Nici nu ar învăţa să interacţioneze cu membrii

propriei echipe. Trainerul ar spune că: „Nu vă

faceţi griji. După cinci de practică, o să apară,

subit, punctul de transformare. Atunci când vom

14

juca primele meciuri de selecţionare, o să

pabedim.”

Ce rezultat o să aibă o astfel de abordare?

Viitori pianişti, actori, croitori, tâmplari,

programatori: toţi ei au cu atât mai mult succes

cu cât au din start faze extensive de

experimentare şi practică, fără vre-un censor

internalizat, o voce critică din interior care

permanent le-ar sabota cu mesaje de gen:

„Iaraşi o greşeală. Pur şi simplu nu am talentul

necesar”. Marii fondatori de companii IT repede

au părăsit învăţământul formalizat pentru a se

autodezvolta. Marii compozitori şi muzicieni din

copilărie au început să cânte pentru un public.

De ce ar trebui să fie altfel la învăţarea limbilor?

15

3. Tecnici

Tecnici care ţin de limbă

1. Citirea cu metronom

Ne obligă să pronunţăm clar şi pe fiecare silabă.

Este un exerciţiu destul de mecanic, desigur că

nu este nimic estetic în a vorbi cu un tact

monoton.

Sfaturi:

Învăţaţi concomitent regulile cum putem

detecta începutul şi sfârşitul unei silabei.

Începeţi cu o viteză minimă, apoi măriţi-o

succesiv.

Lucraţi cu un mic alineat, pe care să-l

perfecţionaţi, ajungând treptat la viteza

maximă.

16

Jucaţi-vă cu ritmuri. De pildă, variaţi

numărul silabelor de citit la fiecare click,

între 1 şi 3.

Metronoame online:

http://www.metronomeonline.com/

http://bestmetronome.com/

2. Citire cu un deget între dinţi

Ne obligă să pronunţăm mai clar, prin faptul că

trebuie să deschidem gura mai mult şi să lucrăm

mai mult cu muşchii faţiale. Voceea devine şi mai

puternică. Timp de milenii, oratori publici

practicau cu pietre sau nuci în gură. Varianta cu

degetul mi se pare cea mai nepericuloasă: cel

puţin este mai complicat de a-l înghiţi complet.

Sfaturi:

17

Luaţi oricare text la întâmplare.

Lucraţi cu acelaşi text de mai multe ori la

fiecare şedinţă.

Variaţi între citire cu şi fără deget, de pildă

prin intervale de câte 2-5 minute.

Observaţi ce se modifică după ce aţi scos

degetul.

3. Vorbirea Karaoke/Playback

Vorbiţi concomitent sau în formă de ecou

împreuna cu un model audio: fie un fişier audio

din manual, televizune, radio.

Sfaturi:

Nu vă lăsaţi descuraja la început. Este o

tehnică destul de complexă. Nu aspiraţi la

imitare perfectă. Doar imitaţi sunetele

aproximativ.

18

Nu încercaţi să înţelegeţi tot ce modelul

spune. Scopul exerciţiului este, în primul

rând, să dezvoltă o intuiţie pentru melodia

vorbirii şi pentru sunetele limbii-ţiinţă.

Alegeţi mereu alte modele, astfel încât să

nu deveniţi fixaţi pe o voce anumită.

Variaţi între modele simple şi uşoare.

Imaginaţi-vă ca şi cum aţi face surfingul.

La început, veţi cadea aproape permanent,

dar cu timpul veţi putea rămâne tot mai

mult timp pe unda.

Când aţi pierdut „firul”, pur şi simplu

continuaţi cu o nouă propoziţie. Iaraşi,

scopul este nu de a imita tot în mod

perfect de la început, dar mai degraba să

faceţi un fel de shaping.

4. Gândirea interioară într-o limbă străine

5. Lucrul cu şabloane sintactice

6. Generarea propoziţiilor cu ajutorul

dicţionarului

19

I