2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

ÎN 2 martie 2008, la Paris, unde trãiadin 1969, s-a stins Jules Perahim, la

vârsta de 93 de ani. Înhumarea a avutloc în 8 martie 2008, la ora 10 dimi-neaþa, la cimitirul Père Lachaise. Aufost prezente puþine persoane la înhuma-re: vreo cincizeci de prieteni ºi apro-piaþi, înconjurând-o pe soþia sa, MarinaVanci. Poetul Sebastian Reichmann,adevãrat suprarealist, care a primit torþade la Gellu Naum, a citit câteva frazepoetice din Perahim, pentru a-i adu-ce omagiu. Una dintre ele a fãcut sãsurâdã adunarea întristatã ºi în aceaclipã a cântat o mierlã: „Destinul mi-roase a fir de pãtrunjel“. Era un soarefrumos, dar în adânc aerul era rãcoros.Fiecare persoanã prezentã a primit untrandafir roºu sau o albãstrea ca sã learunce peste sicriul din fundul gropii.Ceremonia a fost deopotrivã simplã ºi solemnã. Însã nimeni nu a evocatatunci cã Perahim înseamnã în ebraicã„flori“, nimeni nu a amintit de legãtu-ra sa cu iudaismul, nu a fost pronunþat

niciun kaddhish. Între înger ºi clovn, acest pictor a fost ºi unmuzician de tainã. Fiecare culoare era trompeta sa de aramã în/ºiaur. Avea graþia de a ºti sã dea titluri tablourilor, acest pictorce picta cu genele zeilor.

�

PHILIPPE SAMUEL NAUD

s-a culcat în apusul sãu

Stimaþi cititori ºi colaboratori,

LEGISLAÞIA DIN România vã permite înacest moment sã sprijiniþi o instituþie de

culturã, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar.În conformitate cu legislaþia actualã, con-

tribuabilii pot dispune asupra destinaþieiunei sume reprezentînd 2% din impozitulpe venitul net anual impozabil, pentru uni-tãþile nonprofit, ce funcþioneazã în con-diþiile legii cu privire la asociaþii ºi fundaþii.

Calcularea, reþinerea ºi virarea sumei de 2% din impozitul pe venitul net anual,obþinut din salarii, onorarii, chirii, di-vidende etc., revin organului fiscal com-petent.

Toate persoanele fizice ºi juridice dinRomânia pot da 2% din impozitul pe carel-au plãtit statului în cursul anului 2007unor fundaþii sau asociaþii, pe care dorescsã le sprijine material.

Ce aveþi de fãcut în mod concret: trebuiesã completaþi ºi sã depuneþi la organul în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul Dvs. formularul 230 „Cerere privind des-tinaþia sumei reprezentînd pînã la 2% dinimpozitul anual“, cod 14.13.04.13.

Acest formular se completeazã de cãtrepersoanele fizice care au realizat, în anul2007, venituri ºi care solicitã virarea unei

sume de pînã la 2% din impozitul anual, conform art. 57, alin. 4 ºi art. 84, alin. 2,3 ºi 4 din Legea nr. 571/2003 privind Co-dul fiscal, cu modificãrile ºi completãrileulterioare, pentru sponsorizarea entitãþi-lor nonprofit care se înfiinþeazã ºi funcþio-neazã potrivit legii.

Contribuabilii care îºi exprimã aceastãopþiune pot solicita direcþionarea acesteisume cãtre o singurã entitate nonprofit.

Formularul se completeazã de cãtre contribuabili, înscriind datele prevãzute de formular.

Termen de depunere: anual, pînã la datade 15 mai a anului urmãtor celui de rea-lizare a venitului.

Formularul se completeazã în douãexemplare: originalul se depune la organulfiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domi-ciliul fiscal al contribuabilului; copia sepãstreazã de cãtre contribuabil.

Formularul se depune direct la registra-tura organului fiscal sau la oficiul poºtal,prin scrisoare recomandatã.

Formularul se pune gratuit la dispoziþiacontribuabilului, la solicitarea acestuia.Acest formular trebuie sã conþinã:

a) Datele de identificare a contribuabilu-lui: numele, adresa ºi codul numericpersonal.

b) Destinaþia sumei de 2% din impozi-tul anual pentru sponsorizarea entitã-þii nonprofit.

c) Suma. În situaþia în care contribuabi-lul nu cunoaºte suma care poate fiviratã, nu va completa rubrica „Suma“,caz în care organul fiscal va calcula ºiva vira suma admisã, conform legii.

d) Denumirea entitãþii nonprofit.e) Codul de identificare fiscalã al entitãþii

nonprofit.f) Contul bancar (IBAN) al entitãþii non-

profit.g) Documentele anexate – se înscrie nu-

mãrul de fiºe fiscale anexate la cerere.

Noi sperãm cã veþi alege Fundaþia Cul-turalã Apostrof!

Coordonatele noastre sînt:FUNDAÞIA CULTURALÃ APOSTROF

COD FISCAL 4868907CONT BANCAR (IBAN)

RO68BRDE130SV07853701300deschis la Banca Românã

pentru Dezvoltare (BRD) CLUJ

�

Cum puteþi ajuta revista Apostrof, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar

AMURIT LA Paris Jules Perahim, pictor suprarea-list român (nãscut în 24 mai 1914 la Bucureºti,

mort în 2 martie 2008 la Paris). Perahim a avut treicariere. Prima a fost cea de pictor suprarealist înanii treizeci. Dupã ce a fost în Uniunea Sovieticãîn timpul celui de al Doilea Rãzboi Mondial – deunde s-a întors în 1944 în uniformã de colonelsovietic (fotografia lui în uniforma cu pricina a fostexpusã în vitrina unui fotograf celebru, Aurel Bauh, dupã cumpovesteºte actriþa Agnia Blagoslava în memoriile sale) –, Perahimºi-a început a doua carierã, de pictor oficial al regimului comunist;a contribuit din plin, în aceastã epocã, la introducerea realismuluisocialist în arta plasticã româneascã. Iar dupã ce a fost tartorul arte-lor plastice din România, a ajuns, în 1969, în Franþa, unde a înce-put o nouã viaþã ºi a treia sa carierã. Despre cea de-a doua perioadãdin viaþa lui nu au rãzbãtut prea multe ºtiri în Occident, undePerahim a trecut drept victimã a comunismului, iar nu unul din-tre cei care i-au dictat principiile.

�

A.

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 3

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Perahim s-a culcat în apusul sãu Philippe Samuel Naud 2

• PUNCTE DE REPER

Romane postbelice: Cartea Milionarului Ion Bogdan Lefter 4

• POEME

Emanuel Guralivu 5Horia Gârbea 10Teodora Gãlãþean 25

• CRONICA LITERARÃ

Bãutorii de absint ºi poemele lor trans-lucide Irina Petraº 6Cu jalba-n proþap ªtefan Borbély 7

• CU OCHIUL LIBER„Uimirile inculte nu sînt de folos nimãnui“ Gelu Ionescu 8Cei patru cavaleri... Doru Pop 9Scrisorile ºi viaþa dintre ele Mircea Muthu 10Scribul din Zalda Ovidiu Pecican 11

Poetul în forul roman Iulian Boldea 12Personajul principal Dan Gulea 26

• DOSAR: MATEI CÃLINESCU ºI MARCO CUGNOBiobibliografie Matei Cãlinescu 13Laudatio ªtefan Borbély 14Lectura, scrisul... Matei Cãlinescu 16Biobibliografie Marco Cugno 18Laudatio Marta Petreu 19La þigãnci – o interpretare Marco Cugno 20Literatura ºi viaþa sau invers Marco Cugno 23

• CONVERSAÞII CU...George Purdea 27

(interviu realizat de Ioana Scoruº)

• ESEUArdere de tot Vlad Mureºan 29

• AVANGARDA RUSÃGoticã Gheorghi Zolotuhin 30

(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• M

anus

cris

de

Mic

hel d

e G

held

erod

e

4 • APOSTROF

CONSIDERAT UNULdintre cei mai valo-

roºi prozatori românidin jumãtatea a doua a secolului XX, ªtefan Bãnulescu* a dezvoltatîn cãrþile sale cele maiimportante un universpersonal, bazat pe expe-rienþa copilãriei trãite laþarã, în Bãrãgan, cea maiîntinsã cîmpie a Euro-pei, ºi totodatã în proximitatea Dunãrii, lamicã distanþã de ramificarea ei în celebraDeltã, unicã ºi ea pe Vechiul Continent. Înnuvelele sale de tinereþe din Iarna bãrbaþi-lor (1965 etc.), Bãnulescu transfera deja trã-sãturile cîmpiei ºi atmosfera ceþoasã dinlunca fluviului într-un topos misterios,uneori cu dimensiuni fantastice. Avansîndpe aceastã linie, va inventa o lume fabu-loasã în unicul sãu roman, Cartea Milio-narului (1977), a cãrui acþiune e plasatã în„Cîmpia Dicomesiei“, ºi anume în urbea„Metopolis“. În consecinþã, a fost compa-rat în repetate rînduri de comentatori cuWilliam Faulkner sau cu Gabriel GarcíaMárquez, autori ºi ei de universuri ficþio-nale, teritorii inexistente geografic, cãrorale-au atribuit toponime fanteziste.

Proiectul autorului cuprindea patru vo-lume, anunþate ca atare pe coperta a IV-aa unicului tom publicat, Cartea de la Me-topolis: ar fi urmat Cartea Dicomesiei, Sfîrºitla Metopolis ºi Epilog în oraºul Mavrocordat.Toponimia indicã de la bun început natu-ra arhaizantã, dar ºi parodicã a poveºtii. Ce-lor latineºti ºi greceºti li se adaugã denumiride alte extracþii vechi, precum Marmaþia,sau moderne, inclusiv ale þãrilor din regiu-ne: Bulgaria, Serbia sau Turcia. Romanul seînscrie în aºa-numitul „balcanism“ literarromânesc, orientare care, din perspectivaunei culturi „occidentalizate“, puternic influenþate în secolele XIX-XX de culturilefrancezã ºi germanã, exploateazã pitoresculpeninsulei de la sud de Dunãre ca pe un„exotism“ expresiv.

Cum am vãzut, Cartea de la Metopoliscultivã anacronismele, amestecul de epoci,ca ºi de etnii, culturi, simbolistici. Peste totsînt presãrate aluzii mitologice, dar ºi deta-lii de istorie concretã, referinþe la anumiteevenimente, la presa româneascã interbelicãº.a.m.d. Personajele sînt români, greci, ar-meni ºi de alte naþionalitãþi, ca în porturiledunãrene din prima parte a secolului XX,cînd România devenise cel mai mare expor-tator european de cereale, transportate pefluviu, în contra curentului, cãtre miezulcontinentului. E o lume multiculturalã, cu

vechi rãdãcini, dar ºi cu noi elanuri, vitalã,efervescentã. Proiecþie utopicã ºi parodicã aEuropei de Sud-Est, vãzutã ca un imensunivers fabulos, un soi de „subconºtient“ alspaþiului românesc, identificabil în aminti-tele detalii recente.

Cartea îºi asumã astfel un statut de para-bolã aºa zicînd „ermeticã“: un oraº din extre-ma esticã a Bãrãganului, din lunca Dunãrii,de felul Brãilei, e „transpus“ în datele ficþio-nale ale Metopolisului, fãrã ca „încifrarea“sã fie perfectã. Se presupune cã sîntem cînd-va în trecut, însã, cu toate trimiterile spreepoci strãvechi, reperele cele mai recenteindicã perioada de dinainte de comunism.Ar fi – aºadar – posibilã ºi o interpretare aromanului ca discretã parabolã politicã: iatã„vechea“ Românie, melanj multicultural,spaþiu al libertãþii ºi chiar al anarhiei, al uneijoie de vivre pierdute ulterior. Nu se poatespune ce va urma, viitorul e incert, pluteºtedoar un aer neliniºtitor peste aceastã lumebizarã, în care nu ºtii dacã sã te îngrijorezisau doar sã te amuzi de ridicolul viziunilorparanoice ale unor personaje care se cred„împãraþi“ sau „generali“: Constantin Pier-dutul I-ul, Generalul Marosin, GeneralulGlad…

Formula „realismului magic“ (sintag-ma folositã în literatura universalã pentruMárquez ºi pentru o întreagã direcþie a ro-manului fantastic sud-american) permiteorice fel de volute ºi orice fel de fantezii.Romanul e „nuvelistic“, aglutinant: înºirui-re de poveºti, unele cursive, cu naraþiuni

rotunjite, altele divagante, fie grandioase,construind veritabile mituri sui-generis, fieprãbuºite voluptuos în parodie, în convenþieexhibatã. Critica a vorbit mai întîi desprenatura „corinticã“ a Cãrþii Milionarului(concept derivat de Nicolae Manolescu din„doricul“ ºi „ionicul“ identificate în istoriaromanului de cãtre Albert Thibaudet). Defapt, e anticipat aici postmodernismul,instalat în literatura românã în deceniulurmãtor, al anilor 1980.

Dupã apariþia Cãrþii de la Metopolis a cir-culat în lumea literarã româneascã, aproapeca o legendã, ideea cã Bãnulescu scrie maideparte la tetralogia sa, dar cã, perfecþionist,extrem de exigent cu sine, finiseazã continuufãrã sã finalizeze, reia, rescrie, ºlefuieºte,nemaireuºind sã ducã vreun volum pînã lacapãt. A publicat la un moment dat (în re-vista Viaþa româneascã) fragmente dinCartea Dicomesiei. Nu se ºtie dacã a lãsat înurmã alte fragmente sau manuscrise ale unortomuri întregi. Sau va fi dus autoexigenþapînã la distrugerea textelor de care n-a fostmulþumit? Sau legenda ascundea sterilitateaunui autor care scrisese puþin de-a lungulvieþii sale, tot reluîndu-ºi ºi adãugindu-ºitextele? Surprizele nu sînt excluse.

Fiºã pentru Kindlers Literaturlexikon,Kindler Verlag, parte a grupului germanRowohlt; prima ediþie: 1965; coordona-

torul titlurilor româneºti din ediþia actual-mente în lucru: GERHARDT CSEJKA.

�

Romane postbelice:

CarteaMilionarului

Ion Bogdan Lefter

• ªtefan Bãnulescu

*. ªtefan Bãnulescu s-a nãscut într-o familie deþãrani, în cîmpia de sud a României, la Fãcã-eni, judeþul Ialomiþa, pe 25 mai 1929. Ime-diat dupã încheierea celui de-al Doilea RãzboiMondial începe studii de drept la Univer-sitatea Bucureºti (1945-1948), abandonatepentru a urma ªcoala de Literaturã „MihaiEminescu“, formã de învãþãmînt pseudouni-versitar prin care noul regim comunist, insta-lat la finele anului 1947, îºi propusese sã for-meze tineri scriitori propagandiºti. Va reveniîn Universitatea Bucureºti, la Facultatea de Fi-lologie, pe care o absolvã în 1952. Între timpdevine jurnalist ºi contribuie la impunerea for-mulei reportajului ca „nouã literaturã“, „ruptãdin viaþã“, de unde îºi extrage expresivitatea.Dezamãgit de evoluþia sistemului comunist,renunþã la cariera din presa politicã, devenindscriitor. Timp de cîþiva ani (1968-1971) con-duce o revistã literarã, Luceafãrul, apoi se re-trage complet din viaþa publicã, pînã la cãde-rea regimului, în 1989. Se rezumã la a-ºipublica poemele, nuvelele ºi unicul roman,toate inspirate din „universul cîmpiei“, spaþiual copilãriei sale. Privit de sistemul comunistca un autor al sãu, format ºi impus în perioa-da postbelicã, e asistat financiar, i se reediteazãcãrþile (privilegiu de care s-au bucurat puþini

scriitori în epocã) ºi i se permit cîteva cãlã-torii în Occident. Imediat dupã prãbuºireacomunismului, solicitat de vechii colegi, care-iapreciaserã recluziunea demnã, acceptã sã fie,în 1990-1992, vicepreºedinte al Uniunii Scrii-torilor, vechea asociaþie sindicalã ºi de repre-zentare a autorilor români de literaturã. Apoise retrage din nou, pentru cîþiva ani, în sin-gurãtate. Se stinge din viaþã pe 25 mai 1998,în Bucureºti.

BIBLIOGRAFIE: Drum în cîmpie (prozã-reportaj),Bucureºti: Editura de Stat pentru Literaturã ºiArtã, 1960; Iarna bãrbaþilor (nuvele), Bucureºti:Editura pentru Literaturã, 1965 (ulterior, maimulte ediþii adãugite; în ediþiile tîrzii sînt inclu-se ºi poemele din Cîntece de cîmpie); Cîntece decîmpie (poeme), Bucureºti: Editura pentru Lite-raturã, 1968; Scrisori provinciale (prozã-eseu),Bucureºti: Editura Albatros, 1976; Cartea Mi-lionarului, vol. I: Cartea de la Metopolis (roman),Bucureºti: Editura Eminescu, 1977; Scrisori dinprovincia de Sud-Est sau O bãtãlie cu povestiri(prozã-eseu), Bucureºti: Editura Nemira, 1994;Un regat imaginar (nuvele; include ºi Iarna bãr-baþilor), Bucureºti: Editura ALLFA, 1994; Elegiila sfîrºit de secol (memorialisticã), Bucureºti: Edi-tura ALLFA, 1999.

din vremea asediului:

în faþa ferestrelor fruntea ziditã se destramã lãsând perdelelor negre stângãcia primeinopþi. o mie de frunze tomnatice îmi cautã trupul iar sângele într-o ultimã încercare desface asediul cu rãbdarea unor molii. înaintea semaforului aºteptând culoarea verde încep sã visez cu ochii deschiºi dar ochii se smulg spre cerul închis între nori. ce speranþãmai este pentru cei care ºi-au mâncat placenta ºi uterul în care au locuit?

ploaia ºi un poem matinal:

ploaia ne înconjoarã tot mai multîn timp ce ne cãutãm o bucãþicãde uscat de unde sã privimlumea rãsturnatã ºi astfel mai aproapede tãlpile noastre ude ºi înnoroiate

suntem asediaþi ºi înþelegem prinasta un cer coborât prea jospe care îl tragem în plãmâni ºie mai nociv decât un pachetde þigãri pe zi

ploaia ne înconjoarã tot mai multse împleteºte cu gesturile noastrecu trupul nostru cu vocea noastrãîn ceea ce ne-am dori sã fie ceva noucare întrezãrit sã ne încânte ºisã ne facã mai puternici

ereziile furnicii:

..........pentru cã totul s-a scris aºazã-te în faþa paginii albeca un turist în gulagul siberian ºi lasã-þi barba sãcreascã sã se întindã ca o noapte netrucatã ºi lasã-þiochii sã spulbere nevãzutul pleoapelor în barba tavor creºte pãduchi ºi purici miresme ºi vise detrup asudat barba ta va pãtrunde albul paginii înrãdãcinându-se apoi va veni o vreme cândîncãrunþitã þi se va pãrea stâncoasã ºi suflânddeasupra ei o vei scutura cu un oftat furtunos ºipentru o clipã albul paginii te va ispiti întâia oarã

..........bunicul când se saturã de moarte trece pe la mine sã-mi turuieaceeaºi poveste. cu puþin talent aº spune-o mai bine decât el.totuºi acum tace. e trist. dintr-odatã se încruntã ºi urlã: bãiete,tu-mi dispreþuieºti bãtrâneþile. da, îi zic, îþi dispreþuiesc bãtrâneþi-le. ºi sunt cât se poate de calm. nu pot alunga totuºi un oarecaresentiment de ridicol. ascultã la mine, bãiete, îmi zice, oamenii þinpumnii atât de strânºi cã nu le scapã nimic din ei, dar nici numai intrã; toatã viaþa mea eu am þinut pumnii deschiºi, ce veneade sus rãmânea ºi pentru mine, dar curgea ºi pentru ceilalþi ºi nu-mi pare rãu. senzaþia de vis m-a fãcut sã mã trezesc. încã

încerc sã-mi explic unghiile intrate în carne ºi durerea încordãriiºi sângele uscat dintre degete.

..........vreau sã merg pe jos pânã la sfârºitul lumiivoi umbla din oraº în oraº pânã acoloînsoþit de sancho panza al meu, vicleanul alcool el va face multe minuni pentru voi:

mã va clãtina mã va izbi de asfaltul stricatmã va sângera ºi tot el mã va ridica ºi voimerge printre voi prorocind slujitorul meu alcoolul mã va pune la tot

felul de încercãri eu voi vedea uriaºi ºi monºtri el mori de vânt eu voi vedeasfârºitul lumii el capãtul sticlei golitevoi merge pe jos pânã la sfârºitul lumii

însoþit de vicleanul alcool bunul meu sancho panza care îmi va netezi încurcatele strãzi ale oraºelor pânã acolo unde e sfârºitul lumii mele.

scurtã fulgerare a unui profil de efeb:

cine sunt? în ce cred? ce fac? ce îmi place? n-ar strica un recycle bin pentru toate întrebãrile din lume. îmiplace sã cred cã sunt omul-carte sau cartea-om. cu siguranþã vier-mii dupã moarte îmi vor confunda trupul cu o bibliotecã ºi înloc sã mã mãnânce s-or apuca ºi ei sã citeascã ºi orbiþi de cuvintes-or rãtãci de cimitir visând o altã materialitate.

armura crescutã pe dinãuntru:

ca un fel de luptãtor cu armura crescutã pe dinãuntru ca ºi cumsângele adunat în jurul inimii ar porni rãzboi cu carcasa-i de carnesau poate numai cu roºul lui de laser ºi foc. nu poþi scrie despresingurãtate mai mult decât este. oricâte metafore ea rãmâne o

ucigaºã. când vei înþelege cã ea se hrãneºte cu tine pânã la primulinfarct? nu poþi scrie despre singurãtate mai mult de atât. e adevã-rat secretele îþi sunt pãzite. e o poveste de dragoste silenþioasãcenzuratã. îþi mai aminteºti cum adormi? te aºezi în pat

ºi te înfãºori cu plapuma pânã semeni cu o mumie ºi apoi îþi tragiperna peste frunte peste ochi lãsând un mic spaþiu pentru respirat.parcã te pregãteºti pentru moarte. eºti întunecat. eºti plin de nopþinedormite ca ºi cum ai murit deja. în fiecare dimineaþã armura

crescutã pe dinãuntru e tot mai grea iar tu îþi antrenezi trupul fru-mos sã o poarte. toate iubirile tale sunt un mod de a te pedepsipentru pãcate închipuite. poate cã numai aºa îþi poþi accepta viaþajustificând dumnezeul de care nu te îndoieºti. încã o dimineaþã ºi

armura crescutã pe dinãuntru se va ridica din tine împlinind ce tun-ai vrut sau pur ºi simplu n-ai putut.

�

Poeme de

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 5

• Jules Perahim, Lampadar, 1933

6 • APOSTROF

Bãutorii de absint ºipoemele lor trans-lucide

FIREªTE, ÎN faþa unui ase-menea volum (Traian T.

Coºovei, Nichita Danilov,Ion Mureºan, Ioan Es. Popºi Liviu Ioan Stoiciu, Bãu-torii de absint, Paralela 45,2007, Colecþia „Bibliotecaromâneascã“, 416 pagini)se reacþioneazã, înainte chiarde a-l deschide, cârtind: Deunde pânã unde aceste nume într-o carte?De ce ei, ºi nu alþii, de ce cinci, ºi nu trei oriºase? Ce-i mânã pe ei în luptã? Ce urmãrescei, oare? De ce nu se numãrã nicio poetãprintre/alãturi de aceºti „old boys“? Cinei-a ales ºi dupã ce criterii? Culmea e cã, nicidupã ce textul-escortã te lãmureºte cã la mij-loc nu-i decât întâmplarea unor afinitãþielective, cã gruparea e inventatã dinspreoameni, nu dinspre literaturã ºi cã nu ºi-audorit decât sã iasã în lume împreunã într-unconcentrat de poezie, lucrurile nu se aºazã.Cititul în cafea continuã. Doi ardeleni (din-tre care unul de Nord), doi moldoveni (din-tre care unul rus-lipovean), un bucureº-tean... Nãscuþi în deceniul 6... Hmmm!?

Las deoparte toate aceste zvonuri cuînþeleapta resemnare a lui Radar, cel dinMASH: „Nu-i treaba noastrã sã ne întrebãm!“Orice bunã adunare de oameni („conven-tus“) meritã prezumþia de nevinovãþie. Pen-tru mine, cartea pune vremelnic împreunãcinci acute ºi expresive singurãtãþi în stare sãsugereze/sã aproximeze, prin cele cinci exe-cuþii a cappella, cum stã poezia româneascãa zilei, dincotro vine ºi încotro pare sã seîndrepte. Bogdan Creþu, prezentatorul cvin-tetului, reuºeºte, iarãºi, performanþa unuitext sobru, exact, echilibrat. I-am admiratîn câteva rânduri sprinteneala aºezatã a ati-tudinii critice ºi o anume înþelegere largã afenomenului literar. Tânãrul critic nu se lasãprins în aparenþele înºelãtoare ºi zgomo-toase ale teritoriului literaturii contempora-ne. ªi-a luat de la început distanþa necesarãpentru a-i fi la îndemânã desenul ascuns alzarvei publice. ªi de data aceasta, intervenþiasa e de bun-simþ ºi, pentru mine, convingã-toare. Am spus-o ºi eu în câteva rânduri.Delimitãrile prea stricte în isme ºi generaþii-în-divorþ nu fac decât sã tulbure, inevitabil,inutil ºi la suprafaþã, apele. Acestea îºi vãdde drum ºi de curgere într-o continuitatefireascã. Partea tare ºi durabilã a literaturiiare rãdãcini care îi asigurã perenitatea ºi nuviseazã rupturi împotriva naturii. Rãzvrãti-rile periodice, fie ele ºi generaþionale, sunttributul absolut firesc plãtit înaintãrii. Aglo-merãri iuþi ºi încântate de sine sau doar

surogate impuse de vreo ideologie suntsacrificate, în fond, în numele mersuluiînainte al lucrurilor. Poezia postmodernitãþiicontinuã miezul tare al poeziei modernitãþiiºi e continuatã la rândul ei de cele mai rezis-tente exemplare ale douãmiismului. Conti-nuitatea lucreazã în ambele sensuri, datãri-le bãtãioase ºi isteþe n-o incomodeazã. Noulnu proscrie tradiþia, ci o legitimeazã. Divor-þurile, rupturile, fracturile sunt gãselniþe alecriticii, mode ºi capricii dornice ºi obligate(printr-un comandament al interioritãþii lorsingulare) sã atragã atenþia chiar cu preþulefemeritãþii.

În cazul celor cinci absintofoni, cum îipropuneam, în glumã, lui Ion Mureºan sã-ºi spunã, ei „au rãmas fermi ºi nu ºi-autrãdat temperamentul în favoarea modelorcu audienþã la data debutului lor“. Anto-logia e, aºadar, ºi o pledoarie pentru echili-bru ºi diferenþã nelitigioasã.

Traian T. Coºovei, „unul dintre tartoriiboemi ai generaþiei ’80“, îºi conservã cugrijã, excesivã uneori, eticheta de noncon-formism, dar ºtie, cu un egoism superb, se-mãnând cu generozitatea, ºi sã iasã din joculde-a ruptura când lucrurile se cronicizeazãpericulos, fie cã e vorba de poezie ori derelaþia cu celãlalt. Într-un interviu de la 50de ani, se confeseazã: „Eu scriu doar ca sã-mi amintesc. Poezia mea e un jurnal dememorii retrãite. […] Pentru mine, poeziae un leac (nu un veac) de singurãtate“. Cu-vântul, în stare sã provoace întâmplãri exis-tenþiale, þine locul, rezolvã, împacã, dar maiales descântã în numele tinereþii fãrã bã-trâneþe.

Nichita Danilov a fost rapid etichetat capoet al dimensiunii religioase, al „disperãriimetafizice“, etichetã asumatã ºi conservatãcu fiecare volum, uneori pânã la saþietate.„Anxietatea aproximãrii divinitãþii de cãtreom“ este, cum observã Bogdan Creþu, ovânã viguroasã, dar ºi rentabilã în era mari-lor Absenþe. „Psalmii“ lui Danilov îºi ajungpânã la manierã ºi nu se tem de redundanþe,tema însãºi fiind una etern „neesplicatã“.

Ion Mureºan, în ciuda aparentei puþi-nãtãþi a operei, este, neîndoielnic, un foar-te bun poet, dar ºi un abil ºi discret agentliterar al propriei opere. Festivalurile de poe-zie din toate colþurile þãrii îl au ca invitat deonoare. El nu citeºte poezie, ci propovãdu-ieºte, neobosit, o atitudine poeticã, o stareliricã, o neliniºte tradusã în vers memorabil.Cãci tot operã înseamnã ºi prezenþa safizicã, vibraþia pe care o stârneºte ºi o întreþi-ne în jurul sãu, trãirea lucid-aburitã a pro-priei poezii ºi buna conducere a textelorproprii. Sub masca alcoolurilor, se pot rostitranºant descoperiri incomode. Beþia estemai degrabã metafora coborârii în strãfun-duri. Iar paharul nu e decât ocheanul întors,asistând privirea necruþãtoare, ironicã, ºirâsul galben pe buza prãpastiei. Privireaîntoarsã – „eu am întors capul ºi asta ar fi

trebuit sã fac / de la bun început“ – e gatasã-ºi plãteascã îndrãzneala, sigurã pe cuceri-rile sale îndoielnice.

Poemele lui Ioan Es. Pop mi l-au adusîn minte pe Jack Kerouac, cu jam-session-urile sale monotone, cu naivitatea refrene-lor de jazz, improvizate ºi libere fiindcãnimic din lumea mare nu li se supune. Înaspra ºi senina mitologie personalã a arde-leanului exilat în capitalã, funcþioneazãacelaºi tratament liber al materiei verbaleºi existenþiale, acelaºi ritm legãnat, cu paºimãrunþi, într-un swing care viseazã orizon-turi nesfârºite ºi rãspunsuri. În Banchetul, depildã, se descrie o saga ordonatã ºi impla-cabilã. Lumea ºi viaþa ca o încãpere cu pa-turi pe vârste ºi generaþii, fiecare urmân-du-ºi lin mutarea din unul în imediaturmãtorul. Încetineala, aºteptarea, încleº-tarea lungã ºi ascunsã oculteazã legea adevã-ratã a zilei: ne naºtem pe rând ºi murim pesãrite. Om singur lângã om singur, impro-vizeazã în partitura eului liric descântece deaflat un rost.

În poezia lui Liviu Ioan Stoiciu, istoriade echivocuri a deja-rostitelor-întâmplãri-ale-fiinþei este parcursã cu un mecanism debruiat locuri comune ºi de înlocuit cu liber-tatea deºãnþatã pe care o oferã limba, darºi cu încãpãþânarea strepezitã, un pic acrã ºisecret încântatã de propriile performanþeexpresive, de a propune o nouã ordine. Me-reu rãzvrãtit, Liviu Ioan Stoiciu e singura-tecul scufundat de bunãvoie în forfota zileiºi a istoriei, izolatul cãutând aglomerãrileumane cele mai pestriþe, marginalizatulreuºind sã ocupe mereu un loc în faþã, încentru, scepticul fluturând albele flamuri alelumilor ideale, ca un romantic târziu ºiproaspãt, deopotrivã, morocãnosul în stare demari gesturi de prietenie ºi solidaritate,nebunul pe înþelepciunea cãruia poþi conta,înþeleptul cu nebunia cãruia te poþi alia.

Concentratul de poezie, compendiul celorcinci voci aspre se oferã ca una dintre maimultele probe ale continuitãþii de profun-zime a poeziei româneºti. E de citit ca atareºi fãrã pre-judecãþi.

�

Cu jalba-n proþap

„BOMBA“ EDITORIALÃ aanului 2007 putea fi

volumul memorialistic Ai-cea, printre ardeleni al lui IonBrad (Cluj-Napoca: CasaCãrþii de ªtiinþã, 596 de pa-gini!), dacã el ar fi beneficiatde un marketing mai agresivºi dacã ar fi fost cineva caresã atragã atenþia asupra nestematelor insidi-oase pe care le conþine. Înalt demnitar co-munist (redactor la Almanahul literar [pre-cursoarea Stelei], de unde trece ca secretarla Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor, fiindatacat dur de cãtre foºtii colegi, redactor-ºef, în 1958, al revistei Cravata roºie, desti-natã pionierilor, apoi la Luceafãrul, vice-preºedinte al Consiliului de Stat pentruCulturã ºi Artã [precursoarea ConsiliuluiCulturii ºi Educaþiei Socialiste] ºi, dintoamna anului 1973, melancolic ºi camimpotent [zice el acum...] ambasador la

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 7

Atena [funcþie din care a facilitat din plineditarea unor monografii ºi cãrþi admirati-ve despre Ceauºescu]), Ion Brad ºi-a defriºatarhivele („sertare“ ar fi fost impropriu spus,fiindcã documentele sunt foarte multe,unele foarte lungi, invariabil foarte intere-sante...) ºi a dat la ivealã un volum cu toatejalbele, cererile ºi înscrisurile de gratitudineprimite de-a lungul timpului de la intelec-tualii ardeleni (de la, sã spunem, VeturiaGoga la Doina Cornea, anexatã abuziv decãtre autor unei „panoplii“ ºi aºa presti-gioase), care genereazã nu puþine revelaþiide istorie literarã ºi de caracter, ca sã nu maivorbim de faptul cã el pune într-o luminãnouã – realã, de data aceasta... – multe din-tre „înfãptuirile“ ºi „actele de curaj“ ale lite-raturii ardelene „surghiunite“ de cãtrecomunism, arãtând ceea ce toatã lumealipsitã de prejudecãþi ºtie foarte bine, ºianume cã nimeni nu miºca în front pe atunci fãrã voie de la putere ºi cã toate acte-le de insubordonare sau de frondã au fostcoregrafiate în aºa fel, încât ele sã fie în prea-labil acoperite cu o „proptea“ la organele„de sus“, ca nu cumva „trãznetul“ care s-arfi putut declanºa sã îl ia pe împricinat prinsurprindere ºi sã îl nimiceascã.

Volumul are, aºadar, calitatea de a de-mistifica, demolând violent iluzii ºi mituriautojustificative, pentru cã, sub aspect pro-cedural, viciile sale – de asemenea premedi-tate – sunt foarte iscusit confecþionate, cubãtaie mai lungã, întrucât, iatã, aflãm cã au-torul îºi va continua cronologic demersul,luându-i în colimator, într-un viitor volum(mai consistent, fiindcã ºi anii au fost maimulþi) pe regãþenii printre care s-a stabilitîn 1958, stârnind frustrãrile colegilor arde-leni, cel puþin doi dintre ei, Mircea Zaciu ºiAlexandru Cãprariu apelând la bunãvoinþaproaspãtului transmigrat pentru a le facilitaºi lor plecarea, cerere ocolitã brutal sau ele-gant (dupã caz...) de noul potentat, pen-tru care prinderea de rãdãcini în solul acidal Dâmboviþei era mai importantã decât lua-rea cu el, pe post de lest, a douã pietre demoarã grele, împovãrãtoare.

„Doi dintre prietenii mei, Mircea Zaciuºi Al. Cãprariu“ – scrie Ion Brad la pag. 58– „au dorit foarte mult sã evadeze spre Ca-pitalã, solicitându-mã ºi pe mine în acestsens, dar din motive diverse n-am reuºit sã-iajut într-un asemenea transfer. În lumea uni-versitarã a lui Zaciu n-am prea avut multerelaþii [controlatã la sânge de cãtre partid,„lumea universitarã“ opacã, pe care o invocãautorul, s-ar fi închinat de bunã seamã fãrãpreget, dacã s-ar fi fãcut presiunile punctua-le necesare!], iar dacã Sandi Cãprariu ar fiajuns aici, eram sigur cã l-ar fi dublat pe Al.Andriþoiu în spectacole bahice. [!!!] Dum-nezeu sã mã ierte spunând acest adevãr... Ei,toþi trei, provenind din familii orãºeneºti, n-ar fi avut, cred, anticorpii noºtri de odras-le þãrãneºti, ambiþioase sã-ºi pãstreze unechilibru tradiþional.“

Chiar dacã am promis cã voi glosa pemarginea aspectelor procedurale specifice pecare le ridicã volumul, sã ne oprim puþinla citatul pe care tocmai l-am dat, fiindcã esimptomatic nu numai pentru modul încare Ion Brad gândeºte ºi acþioneazã, darºi pentru strategiile de culise ale vremii. Debunã seamã nu absenþa „anticorpilor“ ruralil-ar fi împiedicat pe Al. Cãprariu sã-ºi facãvad prin locantele Bucureºtiului, ci teamastrategicã a noului potentat de a nu sprijinipe cine nu trebuie, agãþându-ºi în acest fel

o „tinichea“ zornãitoare de dosar. Pe de altãparte, supoziþia potrivit cãreia promovareala oraº trebuie pregãtitã de „anticorpi“ þãrã-neºti foarte puternici se înscrie adânc în bã-tãlia dintre sat ºi oraº de la data respectivã,adãugând un nou indiciu la eºafodajul dementalitate proletcultã (întãritã agresiv decãtre jdanovism), potrivit cãreia promovareaîn funcþii publice a ruralilor ambiþioºi e dedorit nu numai fiindcã ei dispun de o origi-ne „sãnãtoasã“ (spre deosebire de oraºul ca-re „corupe“ generic, în principiu...), ci ºifiindcã, dezrãdãcinându-i de la coarnele plu-gului ºi trimiþându-i sã facã pe ºefii la oraº,oamenii aceºtia constituie chiar masa de ma-nevrã idealã de care partidul, iscusit strategocult, are nevoie. Dar sã revenim la pro-ceduri.

Extrapolând, ne putem întreba cum anu-me ar arãta literatura românã ºi iluziileeroice pe care le nutrim faþã de soarta eioprimatã în comunism dacã toþi demnitariicomuniºti aflaþi odinioarã în funcþii decizio-nale – de la cenzori locali la mici secretaride oraº, puþini mai mari secretari de judeþºi foarte mari activiºti din „centralã – ºi-argoli subit sertarele, încredinþând tiparuluistogul de cereri, petiþii ºi delaþiuni pe careîl deþin. În altã ordine de idei, sub aspectstrict tehnic, unele scrisori ºi petiþii din ca-tegoria celor dezvãluite acum de cãtre IonBrad nu au fost adresate persoanei parti-culare a destinatarului lor, ci funcþiilor pecare acesta le deþinea la vremea primirii epis-tolei; dacã e aºa, am putea sã ne întrebãmcât este de etic sã aduci în faþa publiculuitoate documentele oficiale care þi-au fosttrimise de-a lungul anilor, þinând cont defaptul cã ele aparþin, de drept, unor arhiveîncã secretizate.

Spre cinstea lui, Ion Brad nu publicã do-cumente compromiþãtoare, plângeri venale,petiþii cu lovituri sub centurã sau delaþiuni,pe care, dupã toate probabilitãþile, le-a reþi-nut din pudoare. Cunoscând psihologia tur-bionarã a scriitorului român, interesat cuprecãdere de sãnãtatea precarã a caprei dinograda vecinului, e puþin probabil cã arhi-vele sale nu conþin ºi asemenea texte emina-mente negative, motiv pentru care cred cãautorul a procedat prin selecþie. Caz în carese ridicã o altã nedumerire: avem aici, învolum, adevãrul gol-goluþ, integral, sau doarunul cosmetizat cu premeditare, urmând sãaºteptãm încã alþi buni pentru a-l avea pe celcomplet, obiectiv, netriat? Fiindcã, invers celpuþin, întrebarea îºi are tâlcul sãu prin re-flex: autohtonist ruraloid convins, în ciudamãºtii de poet modernist universalist, du-blatã de figura eleatã a unui ambasador cos-mopolit (acreditatã ºi într-o altã serie devolume memorialistice, Ambasador la Ate-na), Ion Brad are multe de cosmetizat înpropria sa biografie, volumele de genul celuiintitulat, îndeajuns de neaoº, Aicea, printreardeleni având ºi darul legitimãrii de sineretroactive, prin demonstrarea faptului cãrolul sãu nu a fost întotdeauna atât de fu-nest pe cât a fost cel pe care l-a jucat în to-pirea primei ediþii, din 1984, a Dicþionaruluiscriitorilor români, coordonat de cãtre MirceaZaciu, Marian Papahagi ºi Aurel Sasu (epi-sod pe care autorul l-a tot edulcorat rãstãl-mãcindu-l sprinþar, aºa cum o face ºi în acestvolum, la pagina 208), dacã atâtea numeilustre, de la Veturia Goga, Lucian Blagala – sã spunem – fiul lui Emil Isac sau I. Vlasiu, au apelat consecvent la el, credi-tându-l cu prietenie pentru câte o favoare.

Volumul confirmã, pe de altã parte, unadevãr dureros, pe care nu are rost sã îlescamotãm, fiindcã face (încã...) parte dinarsenalul psihologic impur al Ardealului,ºi anume antimaghiarismul, transformat decãtre autoritãþile de la Bucureºti în ideologiedisciplinarã a regiunii. Mulþi scriitori saudescendenþi care îi scriu lui Ion Brad (ilus-trativ este, în acest sens, fiul lui Emil Isac,scriitor acuzat pe nedrept cã s-ar fi dat cuungurii) o fac pentru a se disocia de acuzelede filomaghiarism care le zãgãzuiesc cariera,apelând la acest promontoriu al corabiei tri-colore ancorate la Bucureºti ca la o instanþãde lustraþie. Teama de a fi decretat filoma-ghiar traverseazã multe petiþii, ceea ce în-seamnã cã boala, departe de a ucide, e înrealitate un redutabil mecanism de manipu-lare socialã, chiar ºi într-un moment în careinternaþionalismul declarat al ideologiei arfi trebuit sã îl relativizeze.

În mod intenþionat, n-am împãnat aceas-tã cronicã literarã cu citate ºi detalii rele-vante ºi savuroase („dactilografa sportivãSanda Vasilescu fuge cu Geo Dumitrescu peºantierul Hidrocentralei de la Bicaz“ – pag.126 etc., etc.), tocmai din dorinþa de a-l în-demna pe bunul cititor sã ia volumul ºi sãîl citeascã. Acesta devine esenþial însã pentruistoricii literari, fiindcã desface, cu articu-laþiile la vedere (unele urâte, altele doar am-bigue), câteva dintre pârghiile de funcþio-nare ocultã ale literaturii române din aniicomunismului, fãrã de care gresarea angre-najelor devine de neînþeles. Urcat la Bucu-reºti, Ion Brad devine un protector sus-pusal Ardealului, la bunãvoinþa lui apelând, dela opincã la vlãdicã, toþi cei blocaþi în Ar-deal, fãrã deosebire de credinþã ideologicãsau aversiune, pe considerentul sãnãtos cãaltfel „nu se poate“. În conºtiinþa noastrãgrijuliu dihotomizatã de dupã 1989, ceibuni se separã de cei rãi ºi „opozanþii“ sedisociazã de „colaboraþioniºti“; dimpotrivã,în creuzetul birocratic, amical al lui Ion Bradei se amestecã, privilegiul de a pune eticheterevenindu-i fiecãruia dintre noi. Cine nuºtie, de pildã, cã Silviu Curticeanu, secre-tarul favorit al lui Ceauºescu, a fost fratelefilologului clujean Mircea Curticeanu, is-toric ºi critic literar (de unde patronajulocult exercitat asupra Facultãþii de Litere),sau cã Ion Brad este fratele lui Traian Brad,care a construit la Cluj un senzaþional „tem-plu al cãrþii“ (sediul Bibliotecii Judeþene dinMãrãºti), cum puþine metropole europeneau, înþelege foarte puþine lucruri despre rea-litatea pe care a trãit-o literatura românãîn comunism, când toate drumurile glorieierau pavate cu nepotisme ºi toate beneficiileerau repartizate prin intermediul redutabi-lului combinat de generozitate selectivã pecare îl reprezenta PCR-ul (adunarea liberã,fãrã apartenenþã ideologicã, a celor cu pile,cunoºtinþe ºi relaþii). Incomod, ºi doar par-þial credibil, volumul lui Ion Brad aruncãlumini pieziºe pe o viermuialã umanã dupli-citarã, concesivã ºi pragmaticã, fãrã cunoaº-terea cãreia inocenþa noastrã – echivalentãcu persistenþa angelicã în eroare – poaterãmâne infinitã...

�

8 • APOSTROF

SÃ ÎNCERC un rezumat alideilor lui Horia-Roman

Patapievici din recentul sãueseu Despre idei & blocaje(subtitlul îl voi comenta maitîrziu). Deci: cultura româ-nã este o culturã de mîna adoua, minorã ºi trãind dinservilism. De ce? Pentru cã,de la început ºi pînã azi, he-gemonia culturii generale a absorbit cultu-rile speciale care ar fi trebuit sã se dezvolte,aºa cum s-a întîmplat în culturile mari. Nuexistã o piaþã de idei; cînd acestea apar, nuau urmãri (non sequitur), mereu totul înce-pe de la capãt, existã un blocaj al comuni-cãrii, pentru cã mediul cultural e debil, spa-þiul public e ocupat de dominanta culturãgeneralã. Plecînd de la evidenþa existenþeiunei filosofii româneºti, autorul constatã,împreunã cu alþii, cã nu existã însã ºi o isto-rie a filosofiei româneºti, adicã dovada uneicontinuitãþi în preocupãri care ar trebui sãplece de la ceea ce le-a precedat. Ceea ce nuse întîmplã, fapt pe care autorul îl explicãmai pe larg. Este deci exemplul de culturãspecialã ratatã pe care autorul îl dezvoltã;mai mult, ideile ºi personalitãþile filosoficeau avut ecou numai în mediul culturii gene-rale, cu deosebire în cel al lumii literare, carele-a receptat, de cele mai multe ori, dinpunct de vedere literar, estetic, ºi nu filo-sofic, adicã în specialitate. Prin culturi spe-ciale, existente în toate marile orizonturieuropene, autorul se referã în primul rîndla „umanioare“ – e destul de greu sã ne în-chipuim rãsfrîngerile unei culturi speciale cafizica, de pildã, asupra culturii generale; deºimodelul unei culturi „bine rînduite“ nu ex-clude ºi aceastã posibilitate, culturile spe-ciale, deºi independente ºi urmîndu-ºi dez-voltarea fireascã, ajungînd sã aibã ecouriîn cultura generalã, adicã sã configureze, întimp, prin spaþiul public, un raport de mu-tualã întreþinere. Ceea ce nu se întîmplã ºinu s-a întîmplat în cultura românã – de un-de un deficit capital de realitate comunã, unblocaj, o carenþã a comunicãrii ºi comu-nitãþii, a spaþiului public original.

Un rezumat nu e decît un... rezumat, ni-mic mai mult; deci multiple nuanþe, obser-vaþii de fineþe ºi pertinenþã, fulgerãri pole-mice vor putea observa numai cei ce vorparcurge acest eseu, în care concluziile sîntrezultatul unor analize ºi temeiuri filosoficeºi teoretice: e ceea ce lipsea, cred, aproapetuturor acelor care se apropiau de conclu-ziile lui Patapievici empiric, ca sã zic aºa,uneori prin eseuri sau numai printr-o suc-cintã enunþare de convingeri. ªi nu au fostpuþini aceºtia – dar ºi alþii care ar fi con-trazis concluziile autorului (mai ales din pe-rioada interbelicã). Ceea ce este mai multdecît sigur este faptul cã scrierea de faþã va

produce þipete – sau numai ºoapte – de pro-test. E greu, pentru unii imposibil, sã accep-te ideile acestui eseu (cum greu le-a fost ºiunor înaintaºi), pentru cã fie sînt lideri aivieþii culturale româneºti de astãzi, fie seîndeletnicesc chiar cu istoria ei. Patapievicinumeºte pe o parte din cei care i-au prece-dat demonstraþiile, care, la rîndul lor, auprodus fie un fel de bombãnit, fie un suve-ran dispreþ. Reacþia cea mai frecventã vafi, cred, aceasta: „Bine, domnule, Patapie-vici are dreptate de multe ori, dar chiar aºade slabã e cultura noastrã, cînd avem pe...etc., etc.“. Existã o replicã ce îi va neliniºtipe mulþi – ºi anume aceea cã singurele per-sonalitãþi care au avut parte de o faimã in-ternaþionalã au cãpãtat aceastã faimã înafarã, faimã reluatã ºi înlãuntru, uneori cupenibile întîrzieri (nu o datã din motive po-litice) – ºi nu altfel, cum s-ar fi întîmplatîntr-o culturã „bine rînduitã“. (Ceea ce înþe-lege H.-R. P. prin asta este bine explicat întext, plecîndu-se de la douã modele – celal scãrii ºi cel al roþii – lãsãm descrierea ºianaliza lor cititorilor curioºi.)

Aºadar, „paradisul“ culturii generale arfi sufocat sau numai pipernicit culturile spe-ciale, singurã cea literarã ar fi reuºit sã cree-ze ºi sã întreþinã o „piaþã de idei“, un spaþiupublic viabil. Aºadar, un „literaturocentrism“care a fãcut ca alte culturi speciale sã-idevinã subalterne (din nou exemplul prefe-rat este cel al filosofiei). Nu din vina lui,desigur, dar asta e situaþia de fapt – expli-caþiile þin, probabil, de un anume specific.

În Idei în dialog, nr. din februarie 2008,citesc o meditaþie a lui Sorin Lavric cu pri-vire la un text al lui C. Noica în care cul-tura românã este apreciatã a fi o „culturã delãutari“. (H.-R. P. o comparã cu un „iarma-roc“ – existã iarmaroc fãrã lãutari?) Vino-vaþii sînt numiþi, adicã literatura ºi mai alescriticii literari. Unde Patapievici constatãprin analize, Noica peroreazã în diatribã.Sînt multe puncte comune în concluziilecelor douã texte (pe cel al lui Noica, din1973, din pãcate nu îl cunosc, aºa cã mãbazez pe exactitatea comentariului lui SorinLavric, comentariu ce mi se pare clar ºi con-vingãtor). Sînt deci mai multe punctele deconvergenþã, dar între deosebiri, una fun-damentalã: aceea cã Noica blameazã radicaleseul, pe care aproape cã nici nu-l considerãun gen, în timp ce Patapievici îl recomandãºi apreciazã fãrã tãgadã. La eseu, spune Noica, au dreptul numai cei „care au dove-dit mai întîi cã pot scrie ºi altceva decît cule-geri arãtoase de fragmente gazetãreºti“. Astaar justifica ºi faptul cã textul în discuþie areun evident caracter… eseistic, autorul luifiind cu totul îndreptãþit prin operele sale

anterioare. Oricum, nu cred ca genul ese-istic sã fi fost atît de dãunãtor literaturiiromâne, care, de altfel, nici nu numãrã preamulþi eseiºti. Cred cã Noica face – poate mãînºel – eroarea de confunda eseul cu criticade întîmpinare, gazetãreascã deci. O regre-tabilã confuzie între douã… specii ale criti-cii literare. Aici el se întîlneºte cu AdrianMarino, care ajunge la aceeaºi concluzie peun traiect distinct, dar nu radical diferit.

Mai este de observat ceva important:faptul cã ambele scrieri sfîrºesc într-un para-dox – care multora li se va pãrea cã anu-leazã, de fapt, întreaga demonstraþie. Nu facparte dintre ei, dar paradoxul existã.

H.-R. Patapievici constatã gradul peri-culos de decãdere a culturii generale în Oc-cident, însoþit de dezvoltãri monstruoase aleculturilor specializate ºi hiperspecializate(ale unor inºi care rãmîn ignari, cum îi scoþidin specializarea lor – un fel de idioþi savanþi,sã zicem); trebuie sã spun cã ºi eu sînt tulbu-rat de acest curs periculos, pãrînd deocam-datã inevitabil, al culturii generale în Oc-cident (care nu e totuºi împãrãþia untului ºia mercedesului…); deci, revenind, H.-R. P.vede ca singurã soluþie pentru cultura ro-mânã cultivarea… culturii generale, deci aunei originalitãþi de tradiþie protectoare, oculturã generalã care sã încerce, sã înceapãun dialog mai constructiv ºi mai suplu cuculturile speciale, dar la care sã nu renunþe,pentru nimic în lume. Aceasta este deci„modesta propunere de a regîndi culturaromânã, pornind de la ce îi lipseºte, fãrã a re-nunþa la ceea ce, în aparenþã, îi prisoseºte“ –acesta este deci subtitlul, foarte important,al volumului sãu. Eu cred cã „propunerea“(dacã ne facem cã uitãm semnificaþia „pro-punerii“ lui Swift ºi nu luãm în seamã o po-sibilã, chiar teribilã ironie...) nu are nicioºansã, din pãcate, pentru simplul motiv cãromânii, ºcoala ºi cultura lor, se nãpustescsã imite cît mai repede exact lumea occi-dentalã; o atracþie pe cît de veche, pe atît defatalã, dar ºi atît de beneficã (este vorba ºidespre aceastã problemã de importanþã ca-pitalã în „ideile“ ºi „blocajele“ lui H.-R. P.).

Cît despre Noica, acesta, într-un alt pa-radox, ajunge la concluzia cã soluþia decombatere a „lãutãrismului“ nu e cîtuºi depuþin „antilãutãrismul“ (imagine în oglindãa primului), care e la fel de dãunãtor, cãci ºiacesta este o nereuºitã umanistã, o „abdica-re de la marea culturã din neputinþa de a-ida o expresie adecvatã… fie prin refuzul ori-cãrei afirmãri culturale, fie printr-o afirma-re voit unilateralã“ (am citat mult din…eseul lui Sorin Lavric, mai sus menþionat.Eu dau eseului o importanþã egalã cu cea pecare i-o dã ºi H.-R. P.). ªi adaug: ecourile

„Uimirile incultenu sînt de folos

nimãnui“Gelu Ionescu

publice, cîte au fost, ale culturilor speciale,filosofice, psihologice etc., au venit din par-tea hulitei critici literare – mai cu seamã ceadin perioada interbelicã, adicã atunci cîndsemnatarii, figuri importante ale culturiinoastre, aveau o pregãtire filosoficã, istoricãsau sociologicã superioarã acelora din epo-ca posbelicã. Perioadã cînd – fac încã o di-gresiune – multe tinere talente, pasiuni ºidotãri intelectuale remarcabile, refuzînd în-doctrinarea marxistã, dominantã în studii-le ºi facultãþile de filosofie, s-au refugiat înspaþiul criticii literare, mai tolerat de cen-zurã, mai colorat, cu mai mult ecou, maisolidar – în ciuda rivalitãþilor inerente. Aces-te texte nu au împiedecat, cîtuºi de puþin,culturile de specialitate sã-ºi desfãºoarereceptivitatea specificã. Încît, mã tem cãminimalizarea criticii nu serveºte adevãru-lui, aºa cum e el, ºi nu aºa cum ar fi fost elde dorit…

Revenind la singura „piaþã de idei“ carea fost vie în cultura românã, adicã la lite-raturã, culturã specialã care, nu o datã, s-aputut identifica, în mod abuziv, cu însãºicultura generalã. H.-R. P. are dreptate – lite-ratura, poezia, romanul au stîrnit destulediscuþii, plecate de la un caz, o operã, o te-mã etc. ªi istoria literaturii române a fostîncercatã de un numãr considerabil de cu-rajoºi, ºi deci a stîrnit ºi ea în spaþiul publico miºcare vie ºi aproape continuã. Ceea ce

nu s-a întîmplat cu studiile teoretice, careproduc o tradiþionalã alergie, mai ales celorcare practicã sau au practicat critica de în-tîmpinare (multora de azi ºi unora mai cele-bri din supraevaluata perioadã interbelicã).Aceastã specie a criticii (pe care, iatã, o prac-tic ºi eu la bãtrîneþe) continuã sã se bucurede un greu (pentru mine) explicabil succes(oare faptul acesta nu seamãnã cu un blo-caj?); în ciuda traducerii la Editura Univers,prin iniþiativa lui Romul Munteanu, a unuimare numãr de titluri fundamentale în di-recþia teoriei poeziei sau a romanului, ceimai tineri, sau mai puþin tineri, cronicaripracticã o criticã numai de gust, ignorîndteoreticul. Însã, dupã opinia mea, cel maigrav – cu siguranþã un mare blocaj – esteacela cã demersul critic practicã, în general,douã mãsuri: una pentru literatura românã,alta pentru cea strãinã, mai veche sau mainouã. E ca ºi cum literatura lumii se reducela... cea românã: o altã formã de autism.

Vie este, dupã opinia lui H.-R. Patapie-vici, discuþia despre specificul naþional, ºideci despre identitate – astãzi una din pro-blemele cele mai discutate în lume. Cred cãare dreptate, dar sînt ºi aici destule cazuri-le cînd… se ia totul de la capãt, ca ºi cum n-ar fi existat înaintaºi. În parantezã fie zis,una din faptele cele mai valoroase care arcertifica vocaþia unui cãrturar ar fi aceea dea aduna ºi comenta, într-o serie destul de

lungã de volume, contribuþiile ºi pãrerilecele mai semnificative în aceastã direcþie, unînceput merituos fiind acela semnat de Ior-dan Chimet în seria Dreptul la memorie.Iarãºi are dreptate H.-R. P. cînd repetã, cumse vede, „în deºert“, alarma care a fost demulte ori (zadarnic!) trasã ºi de mulþi din-tre noi: avem ziare ºi reviste în loc sã avemdicþionare, lexicoane, lucrãri de referinþã,ediþii critice; o altã faþã a blocajului, desi-gur, un semn indubitabil al debilitãþii uneiculturi care nu se îngrijeºte de trecutul ei,astfel ipotecîndu-i viitorul. Sã fie uitarea,cum s-a spus de zeci de ori, o formã de…„culturã (foarte) specialã“ la români?

P.S. Am citit cu mult interes discuþia dintreH.-R. Patapievici ºi Andrei Cornea din ulti-mele numere ale aceleiaºi publicaþii devaloare care este Idei în dialog: competenþã,ton potrivit, argumente incitante. Tot acoloam remarcat observaþia, datoratã lui AndreiCornea, cã stilul preopinentului sãu este„incisiv, tensionat, pãtimaº totodatã, darextrem de pasionant“. Cred cã are dreptate:dar oare Cioran ºi Noica (în pofida aparen-þelor) erau altfel? E preferabil tonul molîu-conformist ºi protocron? – îmi permit sãadaug eu…

�

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 9

VOLUMUL LUI Mugur Voloº (Filosofia social-

politicã a generaþiei ’27:Mircea Vulcãnescu, MirceaEliade, Constantin Noica,Emil Cioran, Oradea: Biblio-teca Revistei Familia, 2008)este o carte fãrã obiect, pen-tru cã ipoteza de lucru alucrãrii sale lipseºte cu desãvârºire. Cum dealtfel – parafrazându-l pe Orwell – lipsitã denoimã este ºi ideologia discutatã de autor.

Premisa fundamentalã este aceea cã ceipatru autori analizaþi (respectiv generaþiadin care aceºtia fac parte) ar avea o „filo-sofie social-politicã“. Nimic mai fals, pen-tru cã niciunul dintre cei menþionaþi nu areo filosofie politicã sau o filosofie socialãproprie. Cei patru autori discutaþi nu aupreocupãri explicite nici mãcar pentru poli-ticã, ce sã mai vorbim despre interesul pen-tru un sistem social organizat. În plus, tezadeterminismului social ºi politic nu justifi-cã abordarea propusã de Voloº, simpluldeterminism „socio-cultural“ nu este sufi-cient pentru a explica implicarea generaþieide intelectuali interbelici în vârtejul ideo-logiilor de dreapta.

O altã problemã de ipotezã a cercetãriieste aceea a influenþei social-politice pe carear fi avut-o cei patru asupra societãþii în careau trãit. Voloº nu aduce niciun fel de argu-mente sociologice în acest sens, iar comen-tariile despre „reperele solide“ pe care le-arfi oferit generaþiei lor Eliade, Noica, Cioranºi Vulcãnescu nu acoperã cu nimic o ase-

menea teoretizare lipsitã de conþinut. Înacelaºi spirit determinist, Voloº exagereazãºi supraliciteazã influenþa lui Nae Ionescuasupra acestei „generaþii de aur“. Nici des-pre Cioran nu se poate spune cã a preluatde la „filosoful strãzii“ dispreþul faþã de„filosofia de catedrã“, nici despre Noica nuputem afirma cã a devenit legionar dinraþiuni de afectivitate de discipol faþã deNae Ionescu ºi nici despre Eliade cã ar fipreluat probitatea ºtiinþificã de la „Maestruldin Brãila“. În aceastã logicã, de fapt, nuNae Ionescu este cel care influenþeazã gân-direa vremii, ci curentele de dreapta, ideo-logiile totalitarismului de tip fascist ºi-aucreat expresiile culturale de la noi.

ªi interesul pentru „specificul naþional“este confundat de Voloº cu preocupareapentru organizarea socialã. Numai cã defi-nirea „specificului naþional“, problemã acu-tã pentru generaþia Cioran-Eliade, nu poatecoincide cu definirea unei structuri socialespecifice românilor. De fapt, structura idea-ticã a generaþiei legionare poate fi expusãîntr-o singurã frazã: „Naþiunea mai întâi“.Din aceastã axiomã decurg toate celelalteconsideraþii.

Pe de o parte este „organicismul“ afir-mat în repetate rânduri în textele celorpatru, teorie care este de provenienþã ger-manã, izvorând din ideile lui Lilienfeld ºi,mai ales, acelea ale lui Herbert Spencer,despre modul cum funcþioneazã organis-mele sociale. Marcate de un darwinismsocial vulgar, discuþiile despre supravieþui-rea naþionalã sunt preluate ºi la noi, într-o

formã de multe ori mecanicã. Dacã pentruCioran competiþia „naþiilor“, despre carevorbesc toþi darwiniºtii sociali, ia tonuri dincele mai acute, la Noica aceastã idee trans-pare din necesitatea subordonãrii indivi-dului în faþa voinþei „organice“ a naþiunii,o naþiune „spiritualã ºi vie“, singura care dãgaranþia supravieþuirii. Eliade, la rândul lui,vorbeºte despre „destinul spiritual“ al unei„Românii noi“ care aparþine unor „oameninoi“. De aici ºi preocuparea tuturor inte-lectualilor din respectiva perioadã pentrusuperioritatea culturalã ºi pentru necesita-tea intrãrii României într-o logicã a com-petiþiei culturalo-etnice.

Însã de aici pânã la descrierea unei filo-sofii politice este o cale lungã. Mai întâi artrebui sã putem sã vorbim despre un sistem,nu despre simple comentarii pe margineapoliticii momentului ºi nici sã analizãmbanalul activism politic, rezolvat prin fre-nezia propagandei (cum face Noica dupã14 septembrie 1940). Fãrã un corpus filo-sofico-politic coerent, aºa-zisa „filosofiepoliticã“ a generaþiei ’27 nu este decât ide-ologie purã. Iar ideologiile epocii sunt cutotul dependente de mistica naþionalistã.

Oricum am privi lucrurile, propunerea„ideaticã“ a perioadei este una de facturãteocraticã ºi autoritaristã – gãsindu-ºi la noiresursele în ideile ortodoxismului naþiona-list. Noica vorbeºte despre „spiritualizarea“societãþii, despre înlocuirea specialiºtilor cuactiviºtii emoþionali, unde preoþii iau locultehnocraþilor. Înnoirea spiritualã, propusã

Cei patru cavaleri...

(Continuare în p. 30)

NU MAI vrem ºi poate nu mai ºtim sãscriem scrisori, dupã cum nu mai avem

rãbdare sã le citim ºi, eventual, sã rãspun-dem tot pe un petic de hârtie ºi tot cu lite-rele aºternute cu mâna. Rotunde sau colþu-roase, drepte sau înclinate, mai mult sau maipuþin caligrafice, ele diversificã linia – aceas-tã legãturã între douã sau o infinitate depuncte. Ductul liniei prelungeºte din corpulcelui care scrie pulsaþia vieþii, pe care oreconstitui nu altfel decât citind. A scrie înacest mod înseamnã sã exprimi – pentrutine, dar ºi pentru adresant – conºtiinþa tim-pului. Nu s-o fixezi, cum iluzoriu încearcãfotografia, ci s-o apropriezi aºa cum sepliazã trupul înotãtorului pe val. Iar a citi ºia rãspunde tot prin scrisoare este o probã denormalã ºi necesarã socializare, dar ºi un act,necesar ºi acesta, de elementarã politeþe. „N-am nicio îndoialã“, noteazã eminentuleditor al operei rebreniene, Niculae Gheran,„cã dezvoltarea internetului ºi telefonulmobil va ucide corespondenþa, cu întreagaei istorie, de la pana de gâscã la pix“ (CuRebreanu ºi nu numai, 2007). Ceea ce nuîmpiedicã, fireºte, discursul restitutiv al isto-ricului literar. Chiar ºi aºa, în era pixelilor,sunt înconjurat de epistole ºi, parcurgându-le, deduc – oare cum altfel? – viaþa dintreele. De la plãcerea de a „corespondarisi“ alui Ion Heliade-Rãdulescu la epistolarul,recent imprimat, al lui Mircea Eliade, isto-ria trãitã recapãtã, prin lecturã, palpitul unorexistenþe individuale ºi al unor epoci care

s-au consumat, e adevãrat, irevocabil. Sereconfirmã astfel ºi teza lui Tudor Vianudespre caracterul memorialistic al unui seg-ment important din literatura naþionalã. ªiasta pentru cã existã încã succedaneul ficþi-onalitãþii: secolul XX continuã sã cultiveromanul epistolar integral (ºi îl amintesc pesovieticul Veniamin Kaverin, cu La oglindã,1972) sau prin intercalãri în textura epicã,probând astfel autenticismul camilpetresciandin Patul lui Procust. Astãzi, la început demileniu, modelul comunicãrii epistolarecunoaºte totuºi revitalizãri, aºa cum proce-deazã – cu vervã de publicist – AlexandruMuºina în Scrisorile unui geniu balnear(2007). Dincolo de anumite convenþii sauprocedee retorice specifice genului, scriito-rul, observa G. Cãlinescu, „având obiºnuin-þa, pe de o parte, de a transforma totul înficþiune, de a se transporta pe sine în planideal, iar pe de alta, intuind cã scrisorile salevor cãdea pe mâna posteritãþii, el e maiatent ca oricare altul la compoziþie“ (Scriitoristrãini, 1967). Antologarea lor în culegeride sine stãtãtoare transmite adesea senzaþiade osuar, mai ales când e vorba de cores-pondenþa primitã sau doar trimisã ºi numaiadnotãrile editorului suplinesc întrucâtvalipsa de facto a dialogului efectiv. Preferabilãar fi restituþia integralã a acestuia, dacã arhi-va o permite; lectura misivelor schimbateîntre preopinenþi va fi angrenatã atunci înveritabile spectacole intelectuale. Astfel,schimbul epistolar dintre I. L. Caragiale ºi

Paul Zarifopol, cãruia i-amconsacrat o cercetare (înPaul Zarifopol între fragmentºi construcþie, 1982), are nervepic ºi stilul, pe aceeaºi lun-gime de undã meridionalã,îºi pãstreazã, nealterat, ora-litatea. Un alt exemplu, con-temporan de astã datã, es-te masiva Corespondenþã Al.Rosetti – Alf Lombard (vol. I-III, 2000-2004), datoratãlingvistului Nicolae Mocanuºi în care comentariile edi-torului aproximeazã chiar odimensiune trialogicã între-gii restituþii. Altfel, când seevocã o ºcoalã sau o perso-nalitate de la naºterea saudispariþia cãrora timpul emãsurat în cifre rotunde, sescot la vedere, sub sticlã, în-scrisuri îngãlbenite ce maipãstreazã gracilitatea sau ne-voinþa condeiului, dar fãrãsã se poatã escamota senti-mentul de vetuseþe, de peri-sabil. Câteodatã reflexul de(auto)conservare – pentru cãorice scrisoare ne-o adresãm,în primul rând, nouã înºine– funcþioneazã cu obstina-þie de-a dreptul antologicã.

Citabil rãmâne Radu Petrescu, diaristul ºiprozatorul de excepþie care obiºnuia sã-ºicopieze, uneori cu clasica peniþã, scrisoriletrimise. Altãdatã autorul de scrisori îºi trans-ferã efortul maºinii de scris, mecanicã, apoielectricã – oricum, emblematicã pentru se-colul XX ºi parte integrantã din ritualul exis-tenþei cotidiene a polisului modern. Faþã de redactarea preponderent telegraficã orichiar sincopatã la calculatorul de astãzi,maºina de scris mai pãstra ceva, un ecou dinpercepþia fizicã a literei „tradusã“ în dacti-logramã. Marguerite Yourcenar, de pildã,ezita între scrisul de mânã ºi redactarea lamaºinã. Cele aproximativ douã mii de scri-sori trimise ori doar redactate în vedereaexpedierii, adunate în fondurile Harvard(Houghton Library) ºi Brunswick (Bow-doin College), sunt o mixturã de paginimanuscrise ºi dactilografiate. Nu rare suntsituaþiile în care prozatoarea înclinã spre ceade-a doua formulã: „Þi-am scris la maºinãtoate acestea“, îi mãrturiseºte unei cunoº-tinþe în 1966, „pentru cã n-am vrut sã techinui cu descifratul unei lungi epistole scri-se cu mâna“. În plus, dacã între 1980 ºi1987, anul morþii sale, a sortat (în sens de:aruncat sau distrus) sute de epistole, GrâceFrick – „sa compagne de vie americaine“ –a recopiat, rezumat ºi comentat de obicei lamaºina de scris acest tezaur, din care Lettresà ses amis et quelques autres (1997) însu-meazã deocamdatã cam patru sute de scri-sori trimise. Ele au o valoare inestimabilã,îndeplinind cel puþin trei funcþii esenþiale:oferã o imagine poliedricã despre persoanaYourcenar; ne introduc, alãturi de aceasta,în labirintul operei; ne familiarizeazã cuactul propriu-zis al creaþiei. ªi aceasta chiardacã, îi precizeazã unei traducãtoare în ita-lianã în 1965, „o scrisoare este, înainte detoate, o scrisoare, adicã o confidenþã fãcutãunei singure persoane, farã gândul de a opublica în timpul vieþii“.

În pofida tipologizãrilor de tot felul –scrisoarea obiºnuitã, scrisoarea creatoruluiº.a. –, epistola, ca intermediar al gândului ºi sentimentului nostru într-un moment anume, are valoarea unui „fragment deumanitate în formã genuinã“, scrie Al. Sãn-dulescu în Literatura epistolarã (1972), iarcircumstanþierea, recuperarea universuluisãu þine fãrã-ndoialã de persoana care o ci-teºte. Dacã, fireºte, contextualizãrile actua-le vor mai îngãdui acest gen de comunicaredin care, la meridian românesc, nu lipsescurãrile de sãnãtate ºi nici stereotipiile pro-venite din sfera unei oralitãþi ancestrale, gen„care sãnãtate v-o doresc ºi Dumneavoas-trã...“ – veritabilã temã cu variaþiuni la scli-pitorul epistolier I. L. Caragiale: „Fiþi toþisãnãtoºi ºi voioºi!“; „De la toþi tutulor mul-tã sãnãtate“; „Multã sãnãtate de la toþi aimei la toþi ai tãi“ º.a.

�

10 • APOSTROF

Scrisorile ºi viaþa dintre ele

Mircea Muthu

PRINTRE ROMANELE luiRadu Þuculescu, cel care

construieºte o parabolã folo-sind elemente ambientaledin trecut este Umbra peneide gîscã, apãrut în 1991, darreeditat de curând (Târgu-Lãpuº: Ed. Galaxia Guten-berg, 2007). Localizat într-oTransilvanie care a intratdeja pe mâna Habsburgilor, dar care totuºinu atinge pragul istoric al anului 1848,schimbãtor de percepþii ºi paradigme, fluxulnarativ construit în jurul figurii lui IþãBarabã, scrib dãruit, dar ºi prigonit cât înca-pe, se înscrie printre reuºitele scriitorului. S-ar putea crede cã întâlnirea în prozã din-tre veacul iluminist ºi un rob al scrisului tre-buie sã conducã, necesarmente, la un elogiual epocii idealului educãrii, al pãrãsiriiobscurantismului, al luminãrii prin carte.Nimic din deschiderile sociale presupuse deo asemenea grilã, însã. Radu Þuculescu scor-neºte o parabolã despre cãrturarul bolnav descris ºi despre cartea malefic-beneficã ce-i stãînscrisã în sânge, în destin. Protagonistuleste ºi narator, formulã care evocã – cu sub-tilitate – maniera de a povesti proprie chiarveacului respectiv prin câteva dintre cele maiautorizate nume ale sale, îndeobºte engleze.Derularea la persoana întâi a tramei, înce-pând cu naºterea eroului, aminteºte de ro-manele lui Daniel Defoe (Robinson Crusoe,Cãpitanul Singleton, dar ºi Moll Flanders) ºide Cãlãtoriile lui Gulliver, parodie, dar ºiimitaþie a expediþiilor maritime îndepãrtateale eroului celui mai cunoscut roman defo-esc. Dintr-un alt unghi de vedere, Umbrapenei de gîscã ilustreazã ºi continuã linia luiGala Galaction ºi Petru Popescu de scrieredespre trecut, formulã citadinã – conformteoretizãrilor celui de-al doilea – care nu facedin patina stilisticã o þintã ºi nici din evo-carea acuratã a evenimentelor istorice majo-re un scop în sine, preferând mai degrabãevocarea unei atmosfere istorice cu alte mij-loace decât cele ale arhaizãrii stilistice. O altãmodalitate a construirii romanului pare sãfie citatul sau parafraza. Pas cu pas, episoddupã episod, Þuculescu dã replici tandru-ironice, adaptate locului ºi epocii (o Tran-silvanie aflatã în primul ei veac habsburgictransfiguratã, dar recognoscibilã), unor scri-eri ºi episoade celebre din literatura românãºi universalã. Tabloul iniþial, al naºterii ºi almenirii destinului pruncului, trimite la re-pertoriul de basme ale românilor, în princi-

pal la Petre Ispirescu. Scãldatul ºi întâlnireacu Prinþul, cãruia copilul Barabã îi prindeun peºte cu mâinile goale, într-o bulboanã,trimite la Vrãjitoarea din Fântânele de AlbertWass, disputatul scriitor maghiar ajuns eroude roman sub pana lui Mircea Tomuº. Mer-sul lui Iþã la mãnãstire, pe capra cãruþei pa-terne, aminteºte de Nicã al lui ªtefan al Pe-trei purtat de bunicul sãu David din Pipirigla învãþãturã, dar ºi de Niculae Morometeaflat într-un moment similar. (Sunt ºi altecontinuãri-replici ale acestui traseu funda-mental spre învãþãturã, precum cea din Po-vestiri din sud, de Cristiana Teohari.) Fasci-naþia faþã de monahul bibliotecar Gavrilaminteºte consideraþiile lui Adso din Melkreferitoare la maestrul sãu, William din Bas-kerville, din Numele trandafirului de Um-berto Eco. ªi înºiruirea ar putea continua.Sã nu se înþeleagã de aici cã textul lui RaduÞuculescu ar fi doar un colaj de teme, moti-ve, toposuri ºi figuri din alte opere litera-re. Nici vorbã de aºa ceva, autorul izbutindperformanþa ca printr-o punere originalã înpaginã sã obþinã nu doar un text personalplauzibil ºi viabil, ci ºi sã traverseze tot acestcâmp referenþial cu o erudiþie perfect disi-mulatã ºi cu economie de mijloace.

Este însã, dincolo de atâtea trimiteri dis-parate, ceva din atmosfera excelentelor bas-me ale lui Wilhelm Hauff în Umbra penei degîscã. S-a remarcat deja, pe bunã dreptate,cã „Autorul construieºte, cu disponibilitateludicã ºi fantezistã, un univers crepuscular,impregnat de magie ºi blestem, într-o lumeinsolitã, care îºi are însã rãdãcinile într-unspaþiu geografic ºi istoric real“ (Ziarul deduminicã). Într-adevãr, imaginarul epociiinvocate, plin de ºerpi onirici, femei cu co-pite de cal, bãrbaþi neverosimil de pãroºi(vârcolaci), contrabandiºti fioroºi ºi cum-secade, ursitoare ºi mitologii fantaste, umplepaginile ansamblului de cinci capitole ºi treicontrapuncturi (în virtutea formaþiei luimuzicale, autorul le numeºte intermezzo-uri), evocând cu forþã un mediu premoderncu viziunea lui despre lume ºi cu paradigmaproprie, mai mult decât ar fi fãcut-o intra-rea în hãþiºurile unei exprimãri ca în Þiga-niada. Deºi Iþã Barabã – un fel de Gheor-ghiþã, dupã cum remarcã, la un momentdat, Prinþul – este orãºean din Zalda (izbu-titã evocare a burgadelor ardeleneºti de tipZlatna ºi Galda), aparþinând, prin ocupaþiapãrinteascã, mai degrabã tagmei neguþãto-rilor (tatãl este hangiu), deci nefiind un re-prezentant al ruralului, toate aceste repre-

zentãri îi dau târcoale, nu îl ocolesc. Bachiar dimpotrivã, îi hrãnesc fantezia maimult decât cultura scrisã ºi tipãritã, a cãreipondere în viaþa lui, în pofida stagiului sãude studiu la mãnãstire, pare mai degrabãinsignifiantã pentru o bunã bucatã de vre-me. ªi totuºi, Umbra penei de gîscã este mar-catã de simbolul heraldic din titlu, ideeaprincipalã a romanului fiind, dupã câte s-auspus, cea de carte. „Fãrã a fi un roman isto-ric, tema sa dominantã rãmâne cea a liber-tãþii scrisului, a cãrþii care ucide, dar ºi alinã,care învrãjbeºte, dar dã speranþe ºi te înalþã,cartea ca prieten ºi duºman. Alegoric, dramapersonajului principal întruchipeazã dramascriitorului hãituit într-o lume ostilã, care îºiva scrie, în cele din urmã, cartea visatã, dic-tând-o vecinului sãu de celulã“ (Ziarul deduminicã). De acord cu observaþia domi-naþiei temei livreºti, dar cu unele nuanþãri ºicompletãri. Este vorba despre obsesia cãrþiiîntr-o lume a oralitãþii ºi eresurilor, într-otradiþie culturalã rãsãriteanã ºi într-o pro-vincie marginalã, de frontierã, a unui im-periu. O lume în care religia dominantãîncearcã sã supunã cu tunurile religia do-minaþilor, dãrâmând manu militari lãcaºelede cult.

Prin toate aceste determinaþii, Iþã Barabãface figurã de profet ciudat, atât printre ceide acelaºi neam cu el, de care îl despartºtiinþa de carte ºi originea oarecum mai rãsã-ritã, ca ºi excentricitatea destinului sãu, câtºi, mai cu seamã, faþã de stãpânii-strãini,pentru care reprezentativ rãmâne Prinþul ºial cãror simbol, ca în Kafka, este Castelul.Nu este de mirare cã senectutea îl gãseºte întemniþã, ca pe alþi mari revoltaþi ai aceluiaºisecol – marchizul de Sade, neobositul con-deier în rãspãr cu vremurile – ºi aidomaunor iliteraþi de extracþie ruralã, dar cu con-vingeri (religioase) ferme, precum OpreaMiclãuº sau Sofronie din Cioara.

Parabola lui Radu Þuculescu este de orarã frumuseþe ºi adâncime, scrisã aproapecanonic ºi conducând cãtre tipurile ºi arhe-tipurile unei lumi al cãrei conþinut s-a revãr-sat numai în parte, ocultat, în noi. Rein-ventarea ei printr-un basm cu mari valenþerãsfirate în mai multe direcþii este un succescare face din Umbra penei de gîscã un romancu destin unic pânã ºi în ansamblul cãrþi-lor lui Þuculescu.

�

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 11

Scribul din Zalda

Cãrþi primite la redacþie

• NicolasGrimaldi, Cartea lui Iuda,Bucureºti: Ed.Ideea Europeanã,2008.

• Petru Cârdu,Complicitate,Panciova: Ed.Libertatea, 2007.

• AdrianMarino,Introducere încritica literarã,Craiova: AiusPrinted, 2007.

• AlexandruMuºina,Scrisorile unuigeniu balnear,Braºov: Ed. Aula,2007.

STILUL BAROC, inflexiuni-le manieriste ale frazei

poetice, melancolia, mirajulabsolutului – sunt constanteale poeziei lui Adrian Popes-cu ce au fost enunþate ºi rãs-enunþate de comentatoriisãi. De fapt, s-ar putea credecã poezia lui Adrian Popes-cu e o poezie clasicizatã, oricum, clasificatã,închisã de exegezã într-o formulã definito-rie, o poezie de la care critica literarã nu maiaºteaptã, parcã, mutaþii fundamentale, destil, viziune sau percepþie a lumii. Recentulvolum Dimineaþa în forul roman (Ed. Li-mes, 2007) nu contrazice imaginea pe careAdrian Popescu ºi-a asumat-o în poezia ro-mâneascã de azi. O definiþie credibilã a aces-tei creaþii e cea a lui Octavian Soviany, careîl considerã pe Adrian Popescu „un poet demare rafinament, a cãrui simplitate aparentãdisimuleazã un spirit baroc, predispus cãtrepunerile în scenã spectaculare, ºi cãtre joculmanierist, pe care îl practicã de cele maimulte ori cu o artã de invidiat“. Poezia luiAdrian Popescu camufleazã, în structurilesale de profunzime, o retoricã subtilã a me-lancoliei, prin care recursul la trecut se în-carcã de o complicitate nostalgicã ce diafa-nizeazã contururile lucrurilor, le conferãreflexe mitice, strãluciri extatice ºi avânturiimponderabile. O nostalgie paradiziacã rãzbate din mai toate poemele lui AdrianPopescu; lucrurile de aici trimit intermiten-te reflexe celor de dincolo, trecutul ºi pre-zentul consunã, într-o armonie a vârstelorce-ºi reverbereazã ecourile într-o memoriereceptivã atât la materialitatea lumii, cât ºi,mai ales, la diafanitatea elementelor, ca înpoemul Ceara: „Ceara-mi pãteazã hainele/atâtea înmormântãri/ de-a lungul anilor,/semnele lor mi-au rãmas,/ picãturi fierbinþi,/intrate în fibra mânecilor,/ pe piept,/ de co-pil.// Cum aº fi fost eu însumi/ scufundatîntr-o baie/ de argint topit,/ ca o lingurãveche,/ sã prind luciri de argint,/ ºi mai multdecât atât,/ sã mã pãtrundã/ suava electro-lizã a nopþilor/ de Paºte,/ din care luând lu-minã/ devenim ºi noi luminoºi,// ce crustesidefii,/ ce franjuri de aripi,/ ne cresc pemâini,/ ceara fierbinte de la/ lumânãrile deÎnviere/ se rãceºte dupã trei zile/ pe pieleanoastrã de muritori,// ceara, ceara/ pete, pi-cãturi/ sfârâind în stofa neagrã,/ pe parde-siul lejer,/ cãutându-ne carnea/ sã ne-o fa-cem argintie/ ca a pãstrãvului.// Sfârâie, ardeargintul topit/ de Fratele Foc,/ nu-þi fie tea-mã,/ cine se aseamãnã/ se adunã“.

Conjuncþia dintre avatarurile biografiei,cu neliniºtile, paradoxurile ºi prozaismelesale, ºi revelaþiile sacralitãþii nu are aici sem-nificaþia unei traume ori a unei ilicite armo-nizãri a contrariilor. Reflexul hieratizant sehrãneºte, mai degrabã, din rumoarea coti-dianului, aºa cum reveria anamneticã îºi ali-menteazã energiile restauratoare din tran-ºanþa detaliilor lumii concrete. În Invitatla un seminar, frisonul prezentului e con-

trapunctat de seducþia unei alte lumi, dincare rãzbat vocile celor care nu mai sunt,stabilindu-se, astfel, un fel de echilibru in-stabil între stringenþa clipei de acum ºi nar-coza clipei evanescente: „Atent ºi absent,totodatã,/ ca ºi cum ar fi vorba despre/ unadolescent pe care din întâmplare îl cunosc,/un geamãn al meu,/ Polux, poate, sau unvecin de casã pãrinteascã,/ îi ascult cum vor-besc ei despre/ niºte tineri un pic prea exal-taþi, din anii ’70, pãtimaºi, hipnotizaþi delumea de dincolo,/ strecurându-se printrecolþii lumii de-aici,/ le relatez apoi fapte stra-nii/ ºi le relatez locuri medievale din oraºulmeu baroc,/ vocile morþilor sunt cel puþinla fel de numeroase/ acum în intimul ca-binet de literaturã/ cu ale celor duºi,// unafiº cu chipul profesorului,/ în biblioteca dindreapta mea,/ ocupã spaþiul ca în viaþa rea-lã,/ aud în spatele meu paºi discreþi,/ cinevacare a întârziat, pesemne,/ înainteazã pre-caut,/ o clipã mã amãgesc:/ a revenit dinGermania chiar el,/ în sãliþa-hol cu registreºi anunþuri/ ale catedrei se face rumoare,/aºa cum se întâmplã când soseºte un/ per-sonaj important la o adunare, dar/ adunareasau vernisajul a început de câteva minute,/dacã a coborât, de la un etaj de mai de sus,/de la Romanice, împreunã cu Marian?/ ªiamândoi, deºi morþi, vor sã dea o raitã prinFilo,/ ar avea tot dreptul, în definitiv [...].Noi nu-i putem vedea, dar ei ne vãd,/ ºipoate râd de noi. Sau plâng, cine ºtie?//Marian ar avea ce povesti despre noi trei,/despre nopþile cu miros de mere pãstrate înfân/ aduse de la munte din livada bistriþeanãa tatãlui lui Dinu,/ despre cojocelul esenian,nins, al lui Ion,/ Marian ar ºti sã dea lumi-nozitate/ rafaelitã unor prerafaeliþi“.

Mirajul sacralitãþii e unul dintre toposu-rile esenþiale ale poeziei lui Adrian Popescu,topos tratat în peniþã calofilã ºi melancolicã;misteriozitatea camuflatã în striaþiile lucru-rilor e captatã de poet într-o percepþie deli-catã ºi diafanã, într-un impuls extatic pre-dispus mai degrabã la implozie ºi la elanempatic rãsfrânt asuprã-ºi, decât la exterio-rizare pateticã. Un astfel de poem e El, mã-reþ în milã: „S-a culcat pe cruce ostenit demoarte,/ Semãnat de însuºi cel ce semãnat-a/Stelele pe boltã, semnele în carte,/ ªi pla-nete-n goluri, cerul ºi rãsplata.// El, ce-i În-ceputul, care nu se naºte,/ Braþele pe crucefiului le-ntinde,/ Mielul mistic, uite, numailacrimi paºte/ Sarea Mãrii Moarte clarul îlcuprinde.// Tânãrul pe cruce s-a urcat înceasul/ Sãu, trimis de Domnul în Nissan,april./ Deºertat de sine, cum deºert e vasul,/Dumnezeu din milã s-a fãcut umil.// Dra-gostea ce-o simte Fiul pentru Tatãl,/ Sfântãascultare-i, bob strivit în glie,/ Trei sunt înUniune, Duhul lor aratã-L/ Rãstignitu-iUnul, Domnul din vecie“. În unele poemeincidenþa sacrului se produce din perspecti-va unui vizionarism hieratizant, prin caremanifestãrile concrete ale lumii sunt înre-gistrate sub spectrul revelaþiei ºi al fervoriiimnice. În Mâna Domnului, de exemplu,

reverberaþiile sentimentului construiesc odialecticã a vieþii ºi a morþii privite din per-spectiva divinului, într-o alegorie cu infle-xiuni argheziene, pe alocuri: „El e grãdina-rul, mâna Lui e dreaptã,/ La soroc culegevieþi ca ionatanul,/ ce s-a copt în tihnã. În-delung aºteaptã/ Rãbdãtorul Tatã, lunile,sau anul.// Între crengi e fructul, palma linîl strânge,/ Dacã sunt seminþe negre lângãmiez,/ Dacã din iubire þâºnetul de sânge,/Tresãrind pulseazã picãturi de crez.// Cei cen-au nimica sunt bogaþii lumii,/ Dumnezeuîi urcã lângã crucea lui,/ Gustã, fericiþii, vu-ietul minunii,/ Sunt primiþi de-acuma-n Ca-sa Domnului [...]// Doamne, dã-mi tãria sãînalþ iar iambii,/ Dumnezeu cu douã mâinilucreazã totul:/ Fiul sãu ºi Duhul, cel pur-ces din ambii,/ Fac sã urce seva ºi sã creas-cã plodul“.

Dialectica trecutului ºi a prezentului, re-velaþia detaliului intens focalizat, mirajulunei lumi crepusculare ºi fervoarea devoþio-nalã se regãsesc în poemul ce dã titlul volu-mului, Dimineaþa în forul roman (sau Mus-ca), poem în care toposul cãutãrii imprimãviziunii lirice o aurã depoziþionalã, o vi-braþie confesivã. Poemul are o agregaredualã, are alcãtuirea unui palimpsest, în carededesubtul detaliilor prezentului se întrevãdsugestii ale existenþei din Antichitate („Mus-ca e nelipsitã din atelierele/ meºteºugarilordintotdeauna/ ieri fierari, azi mecanici auto,/cei care au deschise/ spre forfota stradalã/uºile;/ ea intrã nepoftitã, pleacã greu,/ poatemai ciupeºte ºi azi ceva.// Are musca un blidpe pervaz,/ un hoit de pisicã în curte,/ prin-tre frunzele gardului de pitosforo,/ un dulapcu togi, sau peplumuri,/ pe Via Leonina?//Cum de nu-ºi prinde aripile atunci/ în tã-bliþa de cearã de pe masã/ unde adastã stile-tul de scris/ testamentul unui om care/ dejamiroase a mort“). Simplitatea notaþiilor ºirafinamentul expresiv, inflexiunile elegiaceºi crispãrile la adresa unui prezent devalori-zat (ca în Barbarii lumii noi) sunt principa-lele repere ale acestui lirism în care melan-colia ºi beatitudinea se întretaie, într-untimbru confesiv, deloc languros sau didac-ticist, incantatoriu cu mãsurã ºi ritualizatîntr-un fel de exultanþã elegiacã.

�

12 • APOSTROF

Poetul în forul roman

NÃSCUT ÎN 15 iunie 1934, la Bucureºti.Profesor de literaturã comparatã la Uni-

versitatea din Bucureºti (1963-1972) ºi laIndiana University din Bloomington, Indi-ana (1973-2000). Emigrat în SUA în 1973.Cetãþean american din 1979.

• Titanul ºi geniul în poezia lui Eminescu,1964.

• Eseuri critice, 1967. • Semn (poeme), 1968.• Viaþa ºi opiniile lui Zacharias Lichter,

1969. Tradusã în maghiarã (1971),polonezã (1972) ºi francezã (1975).Ed. a 2-a, 1971; ed. a 3-a, 1995; ed. a4-a, 2004.

• Versuri, 1970.• Eseuri despre literatura modernã, 1970.• Clasicismul european, 1971. Ed. a 2-a,

2006.• Conceptul modern de poezie, 1972. Ed.

a 2-a, 2002.• Umbre de apã (poeme), 1972.• Fragmentarium, 1973.• Faces of Modernity: Avant-Garde, Deca-

dence, Kitsch (Indiana University Press),1977.

• Five Faces of Modernity: Modernism,Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Post-modernism (Duke University Press),1987. Tradusã în japonezã (1989,1994), spaniolã (1992), românã (1995,2005), suedezã (2000), portughezã(2001), italianã (2001) ºi chinezã(2001).

• Exploring Postmodernism (cu D.W.Fokkema) (John Benjamins), 1988.

• Rereading (Yale University Press),1993. Traducerea românã: A citi, areciti, 2003.

• Amintiri în dialog (cu Ion Vianu),1994. Ed. a 2-a, 1998; ed. a 3-a, 2005.

• Despre Ioan P. Culianu ºi Mircea Elia-de: Amintiri, lecturi, reflecþii, 2001. Ed.a 2-a, 2002.

• Portretul lui M, 2003.• Mateiu I. Caragiale: Recitiri, 2003.

Ed. a 2-a, 2007.• Tu: Elegii ºi invenþii, 2004.• Ionesco: Recherches identitaires (Paris:

Oxus), 2005.• Un fel de jurnal, 1973-1981, 2005.• Eugène Ionesco: Teme identitare ºi

existenþiale, 2006.�

D O S A R

MATEI CÃLINESCU

D O S A R Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 13

În 6 martie a.c., Matei Cãlinescua devenit doctor honoris causa al Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj.

Publicãm lecþia inauguralã a lui Matei Cãlinescu (care a lipsit însã de la ceremonie)

ºi imagini de la solemnitatea decernãrii titlului de doctor honoris causa.

A.

• M

atei

Cãl

ines

cu. F

oto:

M. P

.

• Momentul prezentãrii diplomei

14 • APOSTROF

ACORDÂNDU-I AZI Profesorului Matei Cã-linescu, de la Indiana University din

Bloomington, onorantul titlu de doctorhonoris causa, Universitatea „Babeº-Bolyai“din Cluj rãsplãteºte un om cu o structurãspiritualã foarte înruditã cu a sa. Într-adevãr,estetismul moral a fost, de la Cercul Literarde la Sibiu ºi pânã azi, principala caracteris-ticã a ºcolii clujene de criticã ºi teorie lite-rarã, ca ºi esenþiala dimensiune a compara-tisticii care se practicã aici. Structural, eapresupune o propensiune cãtre impersona-litate, subminatã de un manierism expresivde tip artistic, ca ºi cum clasicismul ar fiamendat de melancolie, ºi nimic nu i sepotriveºte mai mult laureatului nostru de azidecât armonia dintre identitatea academicãelevatã, ºtiinþificã, eruditã – proprie uneipersonalitãþi care ºi-a câºtigat, dupã deci-zia de a pãrãsi comunismul în anul 1973,o binemeritatã notorietate mondialã – ºi vo-inþa de a rãmâne, în adâncul fiinþei sale inti-me, un scriitor, devenind astfel, prin legareafericitã a celor douã euri care nu comunicãîntotdeauna în doze egale între ele, un foar-te competent cunoscãtor al artei, dublat derafinamentul unui foarte subtil creator al ei.

De partea erudiþiei se situeazã opere aca-demice capitale – Clasicismul european, Con-ceptul modern de poezie, Five Faces of Mo-dernity etc. –, iar de partea artisticitãþiineuitatul Zacharias Lichter – devenit mani-fest contracultural al unei întregi generaþii– ºi câteva volume timpurii de poeme (Semn,Versuri, Umbre de apã), pentru ca ambelefiloane sã se reuneascã apoi în tensiuneaexistenþialã a Amintirilor în dialog, semnateîmpreunã cu psihiatrul Ion Vianu, în cartea– tulburãtoare ca formulã, unicã în literatu-ra noastrã – a despãrþirii de M ºi-n cele douãeseuri despre Mircea Eliade ºi Ioan PetruCulianu, respectiv despre Eugen Ionescu,publicate dupã Revoluþie. Prin ele ºi prinmodul în care a reuºit sã-ºi armonizeze celedouã euri – unul erudit, obiectiv, ºtiinþific ºiunul subiectiv, imagistic ºi ficþional – MateiCãlinescu ne oferã azi ecuaþia unei formu-le existenþiale exemplare, în care intrã atâtdecizia de a se angaja la universitate pen-tru a scãpa prin profesionalism de constrân-gerile groteºti ale cenzurii, cât ºi decizia dea pleca din þarã dupã drastica strângere deºurub a Tezelor din iulie 1971, nu însã pen-tru a deveni un disident circumstanþial, loc-vace ºi punitiv, ci pentru a continua pe unalt plan, superior, ceea ce înfãptuise acasã.

Acesta e ºi motivul pentru care – în spi-ritul unor mãrturii gãzduite de volumulAmintiri în dialog – plecarea din þarã a luiMatei Cãlinescu, în ianuarie 1973, se cuvi-ne a fi interpretatã mai degrabã ca un feno-men de continuitate dramaticã, decât caunul radical, de rupturã, ceea ce se va vedea,cu asupra de mãsurã, în anii de dupã Revo-luþia din decembrie 1989, când Matei Cãli-nescu va reveni des în þarã, se va stabili par-þial aici – ocupând un etaj în casa locuitãodinioarã de cãtre Tudor Vianu –, va reluacontactul efectiv cu viaþa noastrã academicãºi literarã ºi – nu în ultimul rând, fiindcãprobabil cu aceasta ar fi trebuit sã înce-

pem… – va reînnoda firul vremelnic rupt alpropriei sale biografii afective, reînvãþând sãiubeascã Bucureºtiul ºi Dârvariul mehedin-þean al primilor sãi ani de copilãrie, unde vadepozita, cu pioºenie ºi durere, cenuºa sin-gurului sãu fiu, dispãrut prematur în casade pe East Wylie din Bloomington, strãjuitãde copaci mari, aproape meridionali, ºi deumbra calmã, aproape britanicã, a unui su-perb parc de recreere.

Între spaþiile afective pe care ProfesorulMatei Cãlinescu le-a recuperat dupã Revo-luþia din decembrie ’89 se aflã ºi Clujul,

unde a predat, a publicat cãrþi însemnateºi s-a întreþinut cu Adrian Marino, unul din-tre statornicii sãi prieteni. La Cluj îºi susþi-nuse odinioarã doctoratul – cu severul LiviuRusu; îl mai legau de Cluj câteva nume din adolescenþã, întâlnite la Colegiul bucu-reºtean „Titu Maiorescu“, al cãrui elev deve-nise, ca profesorii Emil Giurgiuca („în plinstalinism cultural ne punea sã învãþãm pedinafarã ºi sã comentãm poeme de Ion Bar-bu“ – îºi va aminti cu recunoºtinþã viitorulscriitor ºi savant) ºi Virgil Bogdan, fiul luiBogdan-Duicã, „personalitate încântã-toare ºi prezenþã fluturãtoare, de-o volubi-litate inepuizabilã, prietenos, cald ºi toto-datã mereu absent ºi zãpãcit, confundândparcã una cu alta douã lumi paralele, douãtipuri eterogene de realitate“. Nu în ultimulrând, tot Clujul îi relevã tânãrului scriitor ºiostentaþia protestatarã a estetismului orga-nic opus politicii, prin intermediul unui A. E. Baconsky rãspopit dupã aventura saproletcultistã, efemerã, intrat în faza uneiintransigenþe anticomuniste inflexibile:„aristocratismul estetic, orgolios ºi puþindemodat, adoptat de cãtre Baconsky, era oatitudine dictatã de invincibila lui scârbã fa-þã de vulgaritatea esenþialã a gândirii co-muniste ºi de mentalitatea resentimentar-servitoreascã pe care o revelau deþinãtoriiputerii ºi care era, de fapt, principalul crite-riu de selecþie al cadrelor de partid“.

Datele sunt suficiente pentru a închide,astfel, cercul unei afinitãþi elective: Transil-vania a fost dintotdeauna, pentru Matei Cã-linescu, un spaþiu spiritual de predilecþie,rostuit de voinþa calmã, pragmaticã ºi cum-pãnitã, a construcþiei de sine. Primul clujeanmodel, întâlnit de copilul Matei Cãlinescuîn exil vremelnic la Sibiu, a fost DoctorulIuliu Haþieganu, care i-a diagnosticat o boa-lã; peste foarte mulþi ani, un clujean rela-tiv tânãr va scrie ºi singura – de pânã acum– monografie dedicatã operei sale, ºi dacãpunem toate aceste cuburi disparate în ordi-nea lor rânduitã de cãtre Destin, ajungem laconcluzia cã alegerea de azi a Profesoruluide la Bloomington pentru titlul de doctorhonoris causa nu e deloc întâmplãtoare, aºacum deloc întâmplãtoare a fost ºi supravie-þuirea sa literarã autohtonã din perioadaimediat urmãtoare deciziei din 1973 de anu mai reveni în þarã dupã bursa Fulbrightconsumatã la Bloomington, când tot la Clujapãrea, dejucând vigilenþa cenzurii, volumulsãu de eseuri intitulat Fragmentarium.

Cele douã euri de care aminteam – celerudit, geometric, ºi cel artistic, imaginativ– aparþin unei personalitãþi proteice, mul-tiple, opuse prin formaþie impersonalitãþiiunilateralizatoare pe care o presupune, înopinia multora dintre noi, regimul ºtiinþifical vieþii academice. Nu trebuie sã uitãm însãcã Matei Cãlinescu a strãbãtut, intelectualvorbind, un drum invers celui stereotipizatcu care suntem obiºnuiþi, trecând de la cla-sicismul academic al formulei sale de înce-put – materializat într-o lucrare de referinþã– la postmodernismul suplu de mai târziu,unde a fost, pe mapamond, unul dintre co-rifeii de referinþã ai disciplinei, Five Faces ofModernity traducându-se pe mai multe me-ridiane ale planetei, devenind manual destudiu în diferite universitãþi, întinse pe unspaþiu geointelectual vast, din America deNord ºi Sud, Europa Occidentalã pânã înJaponia. Spre deosebire însã de alþi univer-sitari care au tratat domeniul, abordându-ldin perspectiva unei distanþe catedratice,normative, postmodernitatea a reprezentat,pentru Matei Cãlinescu, o provocare exis-tenþialã vie, solicitantã, care se învaþã, la carenu ajungi direct, ci doar prin intermediulunei iniþieri culturale de sens invers, în caredispersia devine o faþetã incitantã a ordi-nii, în care fragmentarismul ºi marginalita-tea contestã Centrul, oferindu-i chiar culo-rile de care acesta se vidase prin canonizare.Am putea spune, în acest sens, cã reputa-tul profesor din Bloomington, pe care-l ce-lebrãm azi in absentia, a învãþat sã fie post-modern prin intermediul universitãþii, pe deo parte, ºi pe de alta prin intermediul vieþiiînseºi, aceasta revelându-i profunzimea exis-tenþialã a diversitãþii, care, pentru mulþi din-tre noi, rãmâne o valoare strict intelectualã,lipsitã de sânge, suferinþã sau tragism.

Pentru mulþi intelectuali români, Occi-dentul rãmâne o patrie de adopþiune trãitãsfielnic, prin inadaptare; dimpotrivã, MateiCãlinescu s-a integrat existenþial în moder-nismul crepuscular al disciplinei sale de stu-diu, îmbinând ca întotdeauna viaþa ºi mean-

Laudatio

• ªtefan Borbély. Foto: Ioan Felecan

D O S A R

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 15

drele ei cu disciplina sublimã a bibliotecii.Obiºnuim sã spunem, despre opere majore,neînchise, de genul celei practicate de cãtreprofesorul din Bloomington, cã reprezintãworks in progress, deschise ajustãrilor ulte-rioare impuse de cãtre exegezã. Pentru Ma-tei Cãlinescu, postmodernismul existenþiala fost ceva ce s-ar putea numi life in progress,viaþã în continuã cãutare ºi împlinire, dife-renþa fiind redatã cât se poate de dramaticde anii care despart Faces of Modernity din1977 de ediþia întregitã, publicatã zece animai târziu: în prima dintre ele, avangarda eînsoþitã de kitsch ºi decadenþã, pe când în adoua acestora li se adaugã modernismul ºipostmodernismul, pentru a disjunge astfel în-tre modernitate ºi modernism, singura bazã– nu doar conceptualã, ci pur existenþialã– prin care se poate ajunge la postmodernis-mul sfârºitului de secol ºi de ciclu cultural.

Ceea ce e remarcabil în biografia inte-lectualã a lui Matei Cãlinescu e continuita-tea dintre cariera universitarã autohtonã ºicea internaþionalã, construitã în prelungireaunui termen pe care el însuºi îl numeºte înAmintiri în dialog: profesionalism. „Ca proas-pãt absolvent al Facultãþii de Filologie“ –scrie el –, într-un an (1957) al exacerbãriicenzurii ideologice comuniste, alege „dru-mul unui profesionalism pe cât cu putinþãapolitic, cu minime concesii ideologice «tac-tice»“, fiind numit asistent universitar înianuarie 1963, la insistenþele lui Tudor Via-nu. Cariera universitarã i se pare „salvatoa-re“: „chiar ºi înainte de quasi-liberalizare,universitatea îmi pãrea [...] mai feritã devânturile ideologice care mãturau, bãtândcând dintr-o parte, când dintr-alta, scenavieþii literare“, în care petrece ºase ani pro-pedeutici, practicând critica literarã ºi eseulla revistele România literarã, Viaþa româneas-cã ºi Argeº.

„Profesional vorbind“ – scrie Matei Cã-linescu –, „trecerea [din viaþa literarã în uni-versitate] n-a fost bruscã“, tot aºa cum la felde linã a fost adaptarea sa la viaþa academicã

occidentalã: „Cursurile ºi seminariile de lite-raturã universalã pe care le-am þinut [la Bu-cureºti] în perioada 1963-1972 erau la unnivel comparabil cu acela din multe univer-sitãþi europene sau americane“. Am avut,printr-o întâmplare fericitã, privilegiul dea asista la câteva dintre cursurile susþinutede cãtre Matei Cãlinescu în campusul Uni-versitãþii Indiana din Bloomington: ele indi-cau eleganþã, erudiþie ºi savoare artisticã, îºiangajau integral protagonistul, pe o parti-turã umanã elevatã, care îmbina sobrietateacu ludicul, dar ceea ce se simþea nealteratãîn prestaþia sa era profunzimea experienþeiumane, capacitatea de a coborî în istoriaideologicã a regiunii sale de provenienþãpentru a le oferi studenþilor ºi un alt tip derãspuns la întrebãrile pe care ei ºi le puneau– unul ce þine de viaþã, de experienþa umanãnemijlocitã –, nu numai pe acela detectabilîn cãrþi sau manuale.

Poate nuanþa universitarul sosit din Rã-sãrit viaþa universitarã transatlanticã, adãu-gându-i un plus de consistenþã, pe careaceasta nu o poate genera prin mecanismeproprii de promovare? Unora li se va pãreaprezumþios sã formulãm lucrurile în aceºtitermeni, dar viaþa lui Matei Cãlinescu stãmãrturie cã aditivul nu e o fantasmã, ci ocât se poate de concretã realitate, împãr-tãºitã de o serie ilustrã de emigranþi românidin domeniul humanioarelor – MirceaEliade, Ioan Petru Culianu, Virgil Nemo-ianu, Mihai Spãriosu etc. –, cãreia laureatulnostru de azi pe drept îi aparþine. Aproapetoþi au plecat de aici cu o personalitate gataformatã, cu o receptivitate intelectualã acu-tizatã de carenþele de informare din biblio-tecile noastre autohtone, dar ºi cu ºtiinþainstinctivã a opoziþiei faþã de orice intru-ziune grotescã a controlului ideologic sau acenzurii, ceea ce conferã demersului lor aca-demic un patetism aparte, propriu omuluipentru care Occidentul nu e doar un locde muncã, ci ºi o soteriologie.

Matei Cãlinescu a iubit dintotdeaunaOccidentul – înainte chiar de a-i aparþine cu

adevãrat, prin decizia de emigrare. „Exilulnu e incompatibil cu o formã de patriotismsuperior“ – declara Domnia Sa revistei Apos-trof în 1992 (nr. 11), – drumul vieþii salemarcând o tranziþie de la exilul interior, alrezistenþei adaptate la rigorile restrictive aleideologiei din anii ’60, la unul exterior, ceeace sugereazã nu atât o rupturã, cât o conti-nuitate. Analizatã în profunzime, trecereaaceasta caracterizeazã foarte nuanþat com-paratismul românesc de dupã 1950, din-totdeauna mai liberal decât disciplineleumaniste care se ocupau cu teme autohto-ne (literatura românã, etnografia ºi folclo-rul etc.). În anii dezgheþului comunist,Comparata a permis practicarea fireascã,nepolemicã, a unui internaþionalism maisubversiv decât celelalte discipline umanistede la noi. Chiar prin exerciþiul cotidian alprofesionalismului specializat de care vor-bea laureatul nostru, Occidentul venea aicimai aproape de noi decât în celelalte disci-pline, fiind de remarcat ºi faptul cã senti-mentul de normalitate culturalã pe care îlpresupunea aceastã apropiere însemna, pen-tru vârfurile culturii noastre umaniste, ºirestabilirea legãturilor vremelnic rupte cumarea tradiþie interbelicã. Devine, astfel,explicabil motivul pentru care profesorulMatei Cãlinescu a tot revenit, obsesiv, asu-pra lui Mircea Eliade, Eugen Ionescu ºiEmil Cioran, atingând în subsidiar ºi pro-blematica ontologismului metaforizat repre-zentat de cãtre Constantin Noica. DespreEliade ºi Ionesco el a scris cãrþi – DespreIoan P. Culianu ºi Mircea Eliade: Amintiri,lecturi, reflecþii (2001), respectiv Eugène Io-nesco: Teme identitare ºi existenþiale (2006) –,pe când Cioran apare în intarsiile multortexte ale sale, inclusiv în autoanaliza kierke-gaardianã din Amintiri în dialog, ceea ce în-seamnã atât o obsesie, cât ºi încercarea de ase autodefini ca reprezentant al unei exce-lenþe identitare definitorii, pe care culturaromânã o poate dobândi obiectiv, lucid ºiraþional doar prin intermediul renunþãrii la

• Aspect din timpul ceremoniei. Foto: Ioan Felecan

�

D O S A R

16 • APOSTROF

LA ÎNCEPUT, mi s-au spus sau citit poveºti.Ascultam electrizat basme despre împã-

raþi cu nume de culori, zîne ºi gheonoaie,feþi-frumoºi ºi zmei cu ºapte capete, cai caremîncau jãratec ºi pãsãri care zburau din-tr-un tãrîm în altul – ºi unul, ºi celãlalt maireale parcã decît lumea mea de toate zilele,cu ritualurile ºi obligaþiile ei previzibile, cujocurile ei care erau de cele mai multe oriun fel de întreceri cu alþi copii sau cu mineînsumi în sigurãtate, cu lungi intervale de aº-teptare, aºteptare în care timpul se îngroºa,sau de plictisealã în care timpul se evapora(plictiseala de atunci era o stare zeiascã, darnu-mi dãdeam seama). Poveºtile erau altce-va, ceea ce se întîmpla în ele era adevãrat ºitotodatã neaºteptat – chiar ºi atunci cînd leascultam pentru a nu ºtiu cîta oarã: adevãrullor rãmînea adevãrat ºi neaºteptatul lorneaºteptat, neaºteptatul în stare purã, cãruiarepetiþia nu-i ºtirbea farmecul, ba chiar îlsporea. Uimirea, spaima, mila, bucuria nuse toceau; imaginile nu-ºi pierdeau strãluci-rea; glumele aveau mereu hazul proaspãt;totul în acea lume era etern proaspãt.

Cînd am învãþat sã scriu ºi sã citesc, amcitit ºi recitit cãrþi cu poveºti ºi altele de caremã ataºam – lecturi hipnotice în care pagi-na tipãritã se topea, se destrãma ca o ceaþãcenuºie dezvãluind peisaje ºi figuri extraor-dinar de vii, aventuri care te þineau de fie-care datã cu sufletul la gurã, întîmplãri cara-ghioase care te fãceau sã rîzi în hohote,suferinþe care te fãceau sã plîngi. Dar cãrþi-le n-aveau autori – existau pur ºi simplu.Sau nu existau – cele care mã lãsau indife-rent. Abia mai tîrziu, în adolescenþã, am în-ceput sã vreau sã scriu ºi eu – dar nu în felulcãrþilor care mã pasionau ºi care, acum,aveau autori, autori ale cãror scrieri le cãu-tam. Ar fi fost prea greu, prea ambiþios,imposibil. În loc sã mã stimuleze, aceastã

conºtiinþã a imposibilitãþii mã paraliza. Re-nunþam înainte mãcar de a încerca. De faptnici nu-mi dãdea prin cap sã încerc. Îndem-nul de a scrie venea din altã parte, dintr-odorinþã de autoexpresie ºi de a înregistrace mi se întîmpla, ce simþeam ºi gîndeam,pentru a nu se pierde în uitare. Vedeam scri-sul ca pe o extensie a memoriei personale– ca ºi cînd ar fi meritat sã þin minte lucru-rile pe care încercam sã le notez. Începusemun soi de jurnal – cum nu þinusem cînderam în clasele primare, cînd copiii suntîncurajaþi sã aibã un jurnal, cãruia sã i seadreseze, la nevoie, ca unui personaj, unuiprieten care ºtie sã pãstreze secrete, „dragãjurnal, azi m-am întîlnit…“ – unul fãrã date,fãcut mai mult din reflecþii, din vagi aforis-me, atît de abstracte ºi de descãrnate, încîtdupã o vreme deveneau ilizibile chiar pen-tru mine, singurul cititor cãruia îi erau desti-nate: vorbe goale, al cãror rãsunet nu trezeanicio amintire ºi nu evoca nimic. De fapt nuºtiam sã scriu, pentru cã nu ºtiam sã citesccum trebuie: adicã dînd cuvintelor mai mul-tã atenþie decît stãrilor pe care le provocau.Caracterul hipnotic al lecturii e duºmanulascuns al scrisului.

Încetul cu încetul, scriind greu ºi stîn-gaci, din ce în ce mai greu ºi mai stîngaci– în acele jurnale care-ºi pierdeau în timpsensul, ca-ntr-o hemoragie lentã, neºtiutã– ºi dîndu-mi seama de asta, am început sãcitesc mai bine, sã-mi dau seama de valoa-rea inestimabilã a detaliului, de magia luisubtilã, de viaþa ascunsã în el. Am începutapoi sã intuiesc regulile nescrise ale scrisu-lui ºi sã înþeleg cã pentru a captura fie ºi oumbrã de adevãr trebuia sã nu le respecþiîntocmai, dar cu naturaleþe, ºi sã le adaugialte reguli nescrise, efemere. Era esenþialsã eviþi formula, chiar ºi o formulã care þi sepãrea iniþial originalã. Am înþeles, în cele

din urmã, cã arta scrisului ºi arta lecturiisunt gemene. A citi bine e a citi ca un scrii-tor ºi a scrie bine e a scrie ca un cititor bun– un cititor care e în stare, dacã se poatespune aºa, sã citeascã… lectura, care izbu-teºte sã atingã – cum? prin ce misterioasãtehnicã interioarã? – acea stare de graþie pecare aº numi-o atenþie inspiratã.

Cititul – dincolo de activitatea automa-ticã a descifrãrii literelor, cuvintelor ºi fra-zelor care alcãtuiesc textul, dincolo de tra-ducerea acestora în sunete pentru auzulinterior, sau direct în sens, imagine, viziune– poate deveni un fel de scris mental, unmod de a regîndi ºi de a reconcepe textul,de a-l realcãtui. Aºa citesc scriitorii, deve-nind autorii virtuali ai textului pe care-l par-curg. Ei se simt liberi, în imaginaþia lor, sãrescrie acel text altfel, atunci cînd vãd în elposibilitãþi nefructificate la care autorul realal textului nu s-a gîndit. Poate nu fãrã unsentiment de vinovãþie (tot virtualã) de afi „violentat“, prin lecturã, textul în ches-tiune. Aº ilustra aceste afirmaþii printr-uncitat dintr-o scrisoare a lui Henry James,care mi s-a întipãrit în minte de îndatã ceam citit-o, cu ani în urmã, cînd lucram laversiunea englezã a cãrþii ce s-a tradus înromâneºte sub titlul A citi, a reciti. Maestru-lui îi fusese trimisã spre examinare colegialão versiune timpurie, fragmentarã, a roma-nului Eleanor, în curs de elaborare de priete-na sa, Dna Humphrey Ward (1851-1920),autoarea unui roman de mare succes în epo-cã, Robert Elsmere, apãrut în 1888. HenryJames îi scrie, la 26 iulie 1899, cã citind ma-nuscrisul cedase „nevoii mele irezistibile dea mã întreba, dat fiind un subiect, cum ºi-arputea cineva introduce eul în prezenþa lui.ªi iatã cã, deodatã, descopãr cã subiectul[…] nu e deloc «dat» ºi cã eu sunt un mize-rabil cititor de romane – încep foarte repe-

D O S A R

Lectura, scrisul...Lecþia inauguralã

propriile sale mituri ºi mistificãri. (În acestpunct, de altfel, coincidenþa de intenþie din-tre Adrian Marino ºi Matei Cãlinescu atin-ge intensitatea cea mai fructuoasã.)

Se spune îndeobºte cã propunerea deconcepte inedite, coagulante nu prea repre-zintã un apanaj al omului de culturã român,el mulþumindu-se sã dezvolte importuri ter-minologice primite de la alþii. Matei Cãli-nescu contestã, în multe privinþe, ºi aceas-tã prejudecatã: rereading (recitirea), prinaccepþiunea sa de lecturã existenþialã repe-tatã, triada terminologicã legatã de cenzurã,propusã dupã Revoluþie, contrazic premi-sa unui mimetism terminologic adaptativ,scoþând la luminã articulaþiile puternice aleunei gândiri nonconformiste, originale, pecare Occidentul n-a întârziat sã o recunoas-cã. Bursier Guggenheim pentru studiul mo-dernitãþii în 1975-’76, ºef al Departamen-tului de literaturã comparatã la IndianaUniversity, codirector al Conferinþei Inter-naþionale „Persuasion et violence“ din Ge-neva (în 1980, printre participanþi aflându-

se Jean Starobinski ºi Saul Friedländer),membru de seamã al Asociaþiei Internaþio-nale de Literaturã Comparatã (cu directo-rate de conferinþã asigurate la Bloomingtonºi Paris), Visiting Professor la Universitateadin Chicago, la doi ani dupã moartea luiMircea Eliade, stipendiat al National En-dowment for the Humanities (în 1991) saual Centrului Woodrow Wilson din Washing-ton DC – sunt câteva distincþii prestigioasecare jaloneazã o carierã intelectualã remar-cabilã, petrecutã sub semnul constant alconstrucþiei de sine ºi – îndeajuns de frec-vent... – al melancoliei.

Nu în ultimul rând, Matei Cãlinescu aremodelat la noi o epocã ºi o disciplinã –comparatismul autohton –, mulþi compara-tiºti români revendicându-se din spiritul ar-tistic al erudiþiei elegante, universaliste pecare o practica autorul Clasicismului euro-pean, volum reeditat foarte recent chiar laCluj, sub egida Editurii Limes. Contracul-tura de la noi nu poate fi separatã de figuravizionarului nietzschean Zacharias Lichter,care a marcat nu numai o tipologie, ci ºi o

aspiraþie, aceea a ducerii religiosului la extazºi absurd, într-o epocã în care grotesculuide fond al ateismului impus nu i se putearãspunde decât tot cu grotesc – dar cu unulde sens invers, cu grotescul sublimului.

Matei Cãlinescu nu vine în universitateanoastrã prin intermediul onorantei distincþiicare i se conferã azi, ci – revine. A mai pre-dat aici, în anii de dupã Revoluþie; a þinutconferinþe, a participat la mese rotunde, apolemizat afabil ºi a cultivat prieteni, în spi-ritul unei admiraþii reciproce din care nulipseau ironia discretã, livrescã, sentimenta-lismul limpid al unei ceremonii a distanþeisau estetismul moral tensionat. Universi-tatea clujeanã rãsplãteºte azi un teoreticiande o distincþie intelectualã înaltã, elevatã,care a fãcut culturã fãrã sã suprime artistuldin el. Cu alte cuvinte: un model de since-ritate umanistã...

�

Cluj-Napoca, 6 martie 2008

�

de ºi concomitent cu lectura, mai degrabãsã-l scriu, pentru mine însumi – chiar înain-te de a ºti clar despre ce este vorba. Roma-nul pe care-l pot doar citi nu-l pot citi de-loc!“ Cu alte cuvinte, James nu putea citi unroman doar lizibil (adicã banal, previzibil,mediocru), un roman care sã nu-i aþîþe poftade a-l „fura“ ºi de a-l rescrie mental. Evi-dent, nu trebuie sã fii Henry James ca sãciteºti (ca om de „meserie“, dacã nu roman-cier, mãcar… critic literar) ca sã citeºti, cumult mai puþinã „violenþã“, desigur, într-omanierã asemãnãtoare.

La eterna întrebare: „De ce scrii?“ aº rãs-punde simplu: pentru cã m-am îndrãgostitde lecturã ºi pentru cã, în timp, am învãþatsã citesc. Asta nu înseamnã cã, dacã lectu-ra unei anumite cãrþi mã stimuleazã sã scriu,voi scrie în stilul ei, sau despre ea. Rareori,în cariera mea de critic, am scris despre cãr-þile care au avut asupra mea impactul celmai profund. Dincolo de critica literarã – învarianta ei universitarã –, interesele mele descriitor-cititor s-au îndreptat spre memoria-listicã. Am fost din ce în ce mai mult atrasde dimensiunea de autolecturã a oricãrei lec-turi serioase (aceasta a fost, pentru mine,marea lecþie a lui Proust). Exilul a constituitcotitura esenþialã în acest sens. Exilul ºi, du-pã aproape douã decenii, regãsirea limbiipierdute, în decembrie 1989. Lãsînd la oparte jurnalele intime, atît pe cele din ado-lescenþã ºi din prima tinereþe – distruse,pierdute –, cît ºi pe cele, foarte intermitentþinute în exil, în româneºte, din care am pu-blicat fragmente, scrierile mele memorialis-tice au început prin a fi epistole extinse cã-tre un prieten, pe atunci ºi el exilat, publicateîn România în 1994: Amintiri în dialog, cuIon Vianu. În 1995, am adãugat un ultimcapitol acestor amintiri adresate, din careîmi îngãdui sã citez partea finalã, scrisã dupão a doua scurtã cãlãtorie în România post-comunistã. Tonul e acela al unei scrisori –adicã al unui text în care cititorul e „ficþio-nalizat“ ca un corespondent, ca un prieten,într-o anumitã dispoziþie, deºi epistolierulºtie cã scrisoarea lui ar putea fi cititã, cînd-va, ºi de altcineva, de oricine ar da de ea ºiar fi poate interesat de conþinutul ei. Deci:

… Revenisem în România pentru cîteva zile,dar adevãrata întoarcere, mi-am dat seama,avusese loc pe alt plan, acela al scrisului, maidemult. Cartea noastrã era nu numai, cumcredeam, un nostos imaginar; era chiar întoar-cerea în Itaca. Cãlãtoria din martie 1994 laBucureºti devine realã abia acum, cînd deacasã (adicã din exil) scriu despre ea. Exilulrãmîne experienþa mea fundamentalã: lui îidatorez revelaþia cã Itaca e pentru mine olimbã – o micã insulã obscurã în geografialingvisticã a lumii, dar singura de pe ale cãreiþãrmuri accidentate pot asculta la nesfîrºit„foºnirea mãtãsoasã a mãrilor cu sare“ (IonBarbu), încercînd sã-i desluºesc vagile pro-feþii ºi tîlcuri ascunse. Limba românã – limbãsecretã pentru cei în mijlocul cãrora trãiescacum – ºi-a dezvãluit pentru mine un avan-taj inestimabil: spre deosebire de engleza încare mi-am scris studiile critice universitaredin ultimele douã decenii, ºi-n care mi s-apãrut totdeauna cã n-aº putea deveni scriitor(deºi de cîte ori îl citeam pe Joseph Conradºi mai ales pe Vladimir Nabokov mã sim-þeam îndemnat sã încerc), ea îmi deschide însfîrºit posibilitatea scrisului, a acelui scris des-pre care-þi vorbeam mai sus, nãscut din ideeamorþii ºi strãduindu-se s-o depãºeascã ºi s-ouite – prin amintire, prin luare aminte, prinatenþia de dragul atenþiei, prin jocul atent alminþii în faþa nimicului. Fãrã libertatea ºi ri-goarea pe care le aflu în limba regãsitã, înItaca mea secretã, acest joc ar fi imposibil.

Calea întoarsã spre limba românã, dupãatîþia ani de exil (deºi exilul meu lingvistic afost incomplet, cãci am continuat sã vorbescromâneºte acasã, cu minunata mea soþie, ºicu prietenii din diaspora, ºi sã scriu în „limbamea secretã“ atît jurnalul pe care l-am aban-donat doar acum cîþiva ani, cît ºi corespon-denþa cu tine sau cu alþi prieteni, lãsînd la oparte cîte-un poem ocazional compus „la co-mandã amicalã“, ca bunãoarã Veghe, la cere-rea lui Ion Caraion pentru revista internaþio-nalã de poezie 2Plus2, avatar al vechii Agora,pe care a scos-o în Elveþia în 1983), nu e lip-sitã de un element paradoxal. Mulþi scriitoriromâni de orientare modernistã, faþã de caremã simþeam apropiat, au suferit din cauzalimitelor pe care le impunea folosirea uneilimbi de micã circulaþie ºi, implicit, rapor-tarea la o culturã pe cît de recentã pe atît demarginalã faþã de marile culturi europene oc-cidentale. „Dacã eram francez, eram poategenial“, exclama tînãrul Eugène Ionesco în1934, în Nu. „Vã declar“, continua el, „cã mãjenez incomensurabil cã sînt condamnat sãrãmîn o rudã sãracã a intelectualitãþii euro-pene; faptul cã nu sîntem decît trei sute deinºi care ne batem capul cu ideile, cerneala ºihîrtia, ºi încã prost, ºi cã, neavînd cititori, necitim între noi înºine constituie una din tris-teþile, din malaises-urile mele permanente.“Dar nu-i situaþia culturalã a României de azi,de dupã o jumãtate de secol de pustiire co-munistã, încã ºi mai rea decît era în 1934? Închip ciudat, aº spune, viaþa literarã româ-neascã din 1994, cel puþin ca atmosferã, nuse deosebeºte radical de cea din 1934; bachiar în anume privinþe (mã gîndesc la con-flictele ideologice de fond), asemãnãrile sîntizbitoare, producînd un sentiment neliniº-titor de déjà vu. Dar în chip ºi mai ciudat,Itaca lingvisticã din care scriu, din care scri-em, nu are legãturã, sau are doar o legãturãsuperficialã, cu ceea ce se înþelege prin noþiu-nea de „viaþã literarã“. Faptul de a scrie înromâneºte de departe, de foarte departe, dinaltã lume dacã nu chiar din lumea cealaltã(mai e nevoie sã spun cã lumea în care trã-iesc a fost foarte multã vreme, pentru româniidin România, „lumea cealaltã“?), mi se pareîn acelaºi timp extraordinar ºi perfect normal.

Acum, cînd mi se face onoarea de a mise acorda titlul de doctor honoris causa alUniversitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj, uni-versitate la care cu mulþi ani în urmã (în1972) am obþinut titlul de doctor în lite-raturã comparatã, cu o tezã depre Conceptulmodern de poezie, sub direcþia profesoruluiLiviu Rusu, îmi dau seama cã scrisul meuîn româneºte are un ecou ceva mai mare de-

cît credeam în 1994, dupã mai bine de do-uãzeci de ani exil. Faptul cã n-am fost uitatîn Itaca mã surprinde ºi mã bucurã. Scriu înenglezã criticã universitarã eruditã, iar înromânã mai ales eseisticã personalã (cum ar fi amintirile despre Ioan P. Culianu ºiMircea Eliade sau cartea de la BibliotecaApostrof, Mateiu I. Caragiale: Recitiri) ºiautobiografie, ºi chiar, dupã ani ºi ani de în-trerupere, poezie. La capitolul autobiogra-fie nu pot sã nu menþionez Portretul lui M– cartea despre tragedia fiului meu ºi toto-datã un autoportret indirect –, care va apã-rea curînd, cu o structurã schimbatã, în tra-ducere englezã, sub titlul Matthew’s Enigma,la Indiana University Press. Dan Shafran afãcut o traducere în suedezã, care urmeazãsã aparã în primãvara acestui an la EdituraDualis din Stockholm.

Vãd titlul conferit de Universitatea „Ba-beº-Bolyai“ ca pe o confirmare a celor treidecenii ºi mai bine de activitate didacticã laUniversitatea Indiana din Bloomington,precum ºi a scrierilor mele academice de-alungul acestei perioade, dar ºi a activitãþiimele literare româneºti, mai ales în anii dedupã rãsturnarea din decembrie 1989. Îmipare extrem de rãu cã, datoritã stãrii pre-care a sãnãtãþii mele, nu pot participa înpersoanã la ceremonia organizatã de uni-versitate. În 2001, cînd am predat la Cluj caprofesor invitat, mi-am fãcut acolo prietenicu care am avut lungi discuþii interesante,uneori înflãcãrate, ºi pe care-mi face plãce-re sã-i numesc aici (în ordine alfabeticã, nusentimentalã, aceasta din urmã fiind se-cretã): Diana Adamek, ªtefan Borbély,Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, VirgilCiomoº, Sanda Cordoº, Monica Gheþ, Ma-rius Jucan, Liviu Maliþa, Laura Pavel, MartaPetreu, Ion Pop, Bill Stanciu, Doru Vartic,Vasile Voia. Dar vechii ºi marii mei prietenide la Cluj, din afara cercurilor universitare,rãmîn – în netimpul amintirii – regretatulAdrian Marino, intelectual de staturã euro-peanã, de o vastã erudiþie plinã de viaþã,de o vervã a ideilor rar întîlnitã, ºi LidiaBote, admirabila lui soþie. Cu ei am fãcuttotdeauna haz de necaz ºi-am rîs mult, foar-te mult, reconfortant. În 2001, am rîs înapartamentul lor înþesat de cãrþi, unde-ivizitam aproape zilnic, parcã mai mult decîtoricînd.

�

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 17D O S A R

• Aspect din timpul ceremoniei. Foto: Ioan Felecan

PROFESOR TITULAR de limba ºi literaturaromânã în cadrul Facultãþii de Limbi ºi

Literaturi Strãine, Universitatea din Torino.Traducãtor al literaturii române în limba italianã.

Poezie: Tudor Arghezi (Accordi di parole, Po-esie 1927-1967, Torino: Einaudi, 1972);Marin Sorescu (80 poezii, 80 poesie, Bucu-reºti: Editura Eminescu, 1972; Poezii,Poesie, Poems, Torino: Arti Grafiche Gia-cone – Bucureºti, 1995); Poesia romenad’avanguardia, testi e manifesti da Urmuza Ion Caraion, Milano: Feltrinelli, 1980(în colaborare); Nuovi poeti romeni, Firen-ze: Vallecchi, 1986 (în colaborare); Ni-chita Stãnescu (Non-parole, antologie ine-ditã); Poesia romena, Approdi, MarzoratiEditore, Settimo Milanese, 1996 (anto-logie a generaþiei ’80-’90); La poesia rome-na del Novecento, Alessandria: Edizionidell’ Orso, 1996 (ediþia a doua, 2008).

Literaturã popularã: Folclore letterario ro-meno, Torino: Regione Piemonte, 1981(în colaborare).

Prozã: Paul Goma (Ostinato, traducere ine-ditã pentru Rizzoli, Milano, blocatã decãtre longa manus a regimului comunist;L’arte della fuga, Roma: Voland, 2007);Zaharia Stancu (Quanto ti ho amato,Milano: Mursia, 1974); Norman Manea(Ottobre ore otto, Milano: Serra e Riva,1990; ed. a 2-a, Milano: Il Saggiatore,1998; Un paradiso forzato, Milano: Fel-trinelli, 1994 (în colaborare); La bustanera, Milano: Baldini e Castoldi, 1999;Il ritorno dell’huligano, Milano: Il Sag-giatore, 2004). În pregãtire: Mihail Sadoveanu, La scure; Ana Blandiana,Progetti per passato.

Teoria literaturii: Adrian Marino (Teoriadella letteratura, Bologna: Il Mulino,1994).

Filosofie: Constantin Noica (Sei malattie dellospirito contemporaneo, Bologna: Il Mulino,1993; Pregate per il fratello Alessandro,Bologna: Il Mulino, 1994); Lucian Blaga(Lo spazio mioritico, Alessandria: Edizionidell’Orso, 1994, în colaborare).

Eseu: Norman Manea (Clown – il Dittatoree l’artista, Milano: Il Saggiatore, 1995,1999; La quinta impossibilità, Milano: IlSaggiatore, 2006).

Eseuri despre Eminescu (Mihai Eminescu:nel laboratorio di Luceafãrul, Alessandria:Edizioni dell’Orso, 2007), Sadoveanu,Lucian Blaga, Mircea Eliade (un volumîn pregãtire), Constantin Noica, AdrianMarino, Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana etc. �

18 • APOSTROF D O S A R

D O S A R

MARCO CUGNO

În 6 martie a.c., Marco Cugnoa devenit doctor honoris causa al Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj.

Publicãm lecþia inauguralã a lui Marco Cugno ºi imagini de la solemnitatea decernãrii

titlului de doctor honoris causa.A.

• Marco Cugno. Foto: Ioan Felecan

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 19D O S A R

ÎMI REVINE plãcuta sarcinã de a-l prezentaîn faþa dvs. pe dl prof. univ. Marco Cugno,

de la Universitatea din Torino, unde esteprofesor titular de limbã ºi literaturã româ-nã. Un românist, aºadar, unul din cei mari,de talia lui Keith Hitchins, dar nu pe istorie,ci pe literaturã, ºi-atunci cu o activitate adap-tatã la specificul literaturii: deci cel maiimportant traducãtor din românã în italianãpe care îl avem în momentul de faþã.

Metamorfozat, datoritã unui stagiu depatru ani la Universitatea din Bucureºti(unde îndeplinea funcþia de lector de ita-lianã), din italienist în românist, MarcoCugno cunoaºte cultura românã în intimi-tatea ei. A tradus din toate genurile litera-re: de la poezie, cultã ºi popularã, la prozã,de la teatru la eseuri ºi teorie literarã. ªi,peste toate acestea, a tradus din cel mai difi-cil gen literar, ºi anume din filosofie. I-amnumãrat volumele traduse: 36. Cred cã du-pã Alain Paruit, din Franþa, care deþinerecordul absolut la traduceri din românã (înfrancezã, fireºte), Marco Cugno, cu stilulsãu construit ºi coerent, urmeazã imediat.Iar editurile cu care a colaborat – Einaudi(Torino), Feltrinelli (Milano), Il Mulino(Bologna), Il Saggiatore (Milano), Dell’Or-so (editurã universitarã) – sînt dintre celemai bune.

Lui i se datoreazã prezenþa în cultura ita-lianã a Spaþiului mioritic al lui Lucian Blagaºi, de asemenea, a celor ªase maladii ale spi-ritului contemporan ale lui Constantin Noi-ca. ªi îmi amintesc cã aceastã ultimã carte,apãrutã la o foarte bunã editurã, Il Mulino,a provocat un comentariu al filosofuluiGianni Vattimo în cotidianul L’Espresso, ceeace l-a umplut de fericire pe Marian Papa-hagi…, aºa încît s-a grãbit sã-l traducã înromânã, iar eu l-am publicat în Apostrof…

Dacã o luãm pe genuri, este evident cãlui Marco Cugno îi place cel mai mult poe-zia româneascã, despre care pare a ºti tot,stãpînind marea poezie româneascã precumunul din cei mai buni comentatori ai sãi.

Ca dovadã, a tradus ºi a comentat de lapoezia popularã la Eminescu, de la avan-garda poeticã româneascã la toatã poeziasecolului al douãzecilea. Îmi este imposibilsã fac o listã a poeþilor români traduºi deprofesorul Cugno, pentru simpul motiv cã artrebui sã enumãr spre o sutã de nume.Volumul monumental La poesia romena delNovecento, apãrut în 1996 la Editura Dell’Or-so, acoperã poezia româneascã de la Bacoviaºi Arghezi pînã la generaþia optzecistã, decipînã inclusiv la Mircea Cãrtãrescu. Iar mainou, curiozitatea lui Marco Cugno, iubi-tor de prezentãri globale, s-a întins pînã lanoua generaþie, a lui Dan Sociu ºi ClaudiuKomartin… Iar în numele dorinþei de a pre-zenta literatura româneascã integral, MarcoCugno, dupã ce a alcãtuit bogate antologiicu generaþia optzecistã, a pregãtit ºi un vo-lum cu poezia de peste Prut, Letteraturamoldava. În domeniul traducerilor de poe-zie, profesorul Cugno a realizat, între 1972ºi 2008, nu mai puþin de 14 antologii, deautor sau de grup.

În prozã, lista autorilor traduºi ºi publi-caþi îi cuprinde pe Zaharia Stancu, MihailSadoveanu, Ana Blandiana, Norman Ma-nea, Paul Goma. ªi, dacã Norman Maneaare o cotã foarte înaltã în Italia, acest fapti se datoreazã, în parte, ºi traducãtoruluisãu, care i-a tãlmãcit, la nivelul lui foarteînalt, ºase cãrþi, de la proza scurtã din Oc-tombrie, ora opt, la bildungsromanul Întoar-cerea huliganului ºi la eseurile din Despreclovni sau la volumul, esenþial, A cinceaimposibilitate.

Am fãcut aceastã sumarã descriere can-titativã a operei de traducãtor a lui MarcoCugno, iar acum trebuie sã precizez cã volu-mele sale sînt însoþite de fiecare datã de am-ple ºi documentate studii despre literaturaºi cultura româneascã, de fiºe biobibliogra-fice, de bibliografii, cu alte cuvinte de unaparat critic amplu – ºi foarte universitar…

Dedat la salahoria muncii de traducãtor,Marco Cugno are voluptãþi de estet ºi rea-lizãri de virtuoz. De pildã, pentru cã îl iu-beºte pe Arghezi, s-a încãpãþînat sã-i tra-ducã Testamentul în metrica originalului...pentru cã îl intereseazã Luceafãrul emines-cian, reface, într-o carte (Mihai Eminescu:nel laboratorio di Luceafãrul, 2007), „labo-ratorul“ de creaþie al poemului, ºi anumedin punct de vedere genetic, lingvistic, me-tric, filologic ºi interpretativ, lucrînd petoate variantele care au existat, ºi cu obibliografie exhaustivã.

Fireºte, ca sã ridice acest monument alculturii româneºti în Italia ºi-n italianã,Marco Cugno nu a fost ajutat din România.Pentru a-l traduce pe Constantin Noica, deexemplu, Cugno a venit în Bucureºti pecheltuiala lui, a fãcut fotocopii pe cheltuia-la lui, a fãcut traducerea cu energia lui…Pentru publicarea volumului monumentalLa poesia romena del Novecento, 510 pagini,Marco Cugno a investit propriii sãi bani…cîºtigaþi pe o cercetare ºtiinþificã…

Pare trivial, într-o ocazie aºa de solem-nã, sã vorbesc astfel.

Aceastã ocazie solemnã ºi fastã m-a fãcutsã mã gîndesc cã noi, românii, avem simp-tome contradictorii ºi complementare. Pede o parte, ne autodispreþuim cu energie,cu cultura noastrã cu tot, pe de altã parte,sîntem frustraþi ºi traumatizaþi de proasta,de insuficienta cunoaºtere a culturii noastreîn strãinãtate. Trãim, într-un fel, ca în po-vestea drobului de sare, dar nu facem mainimic, sau chiar nimic, pentru a rezolva lu-crurile: dacã ne temem cã ne cade drobul încap, ne putem da la o parte sau, mai bine,putem da drobul jos de pe grindã; iar dacãvrem sã fim cunoscuþi, cel mai simplu estesã imaginãm un sistem de exportare a cul-turii noastre… Asta, fireºte, ne-ar vindeca,mãcar în parte, ºi de autodispreþul în carestãm la macerat. Pentru cã, ºtim de la filo-soful recunoaºterii, Hegel, cã aºa cum unins existã ca ins numai dacã este recunoscutca atare de altul, prin miºcarea recunoaºterii,ºi o culturã existã ca o entitate ajunsã laconºtiinþa ei de sine numai dacã este recu-noscutã din afarã… Ceea ce nu am fost noi

în stare sã facem – sã ne organizãm expor-tul de culturã, prin traduceri – au fãcut cîþi-va româniºti, printre care ºi Marco Cugno.Profesorul Cugno, prin traducerile lui, prinexcepþionalele sale studii, ne-a pus în faþã ooglindã. În care, dacã ne uitãm, nu arãtãmrãu.

Vreau sã spun cã el a luat în serios cul-tura româneascã. ªi România. Pe care leiubeºte. Nu ºtiu cum priveºte Marco Cugnoautoderiziunea, dispreþul nostru de noiînºine – despre care vorbesc în cunoºtinþãde cauzã, ºi pe care le pot proba cu texteleautorilor români, de la Cantemir la LucaPiþu ºi Patapievici –, autoderiziune ºi auto-dispreþ care nouã ne dau vana autosatisfacþiecã, în ce ne priveºte, mãcar sîntem lucizi ºinu ne autoamãgim. ªtiu cã el ne traduce ºicã ia România ca obiect serios al munciisale. Îmi amintesc o primãvarã de acum cîþi-va ani, din 2004, cînd profesorul Cugno,dupã ce a avut un glorios turneu culturalprin universitãþile, librãriile italiene cuNorman Manea, cu volumul Întoarcereahuliganului, „turneu“ foarte bine comen-tat de presa italianã, mi-a spus la telefon:„ªtii, presa nu a mai scris acuma despreRomânia numai ca þara de unde ne vinmuncitori clandestini, care fac tot felul delucruri ilegale… acum s-a vorbit în mariziare despre literatura românã… Eu, care lamine la universitate mã ocup de România,m-am simþit bine ºi am fost bucuros…“

Am povestit aceastã întîmplare – pestecare între timp au curs alte valuri de reacþiiantiromâneºti – ca sã sugerez ceva din pato-sul luminos al acestui om minunat. Omcare, cu ºtiinþã, cu muncã multã, cu sacri-ficii, cu o uluitoare modestie, cu talent, cuvocaþie, cu dragoste, a ridicat în Italia unmonument al României. Unul din cãrþi. Înnumele acestui monument ridicat în onoa-rea noastrã, în italianã, de acest uimitorromânist, Senatul Universitãþii noastre, lapropunerea Facultãþii de Istorie ºi Filosofieºi a celei de Litere, îi acordã astãzi profe-sorului Marco Cugno titlul, binemeritat, de doctor honoris causa al Universitãþii„Babeº-Bolyai“. Împreunã cu recunoºtin-þa noastrã.

�

29 februarie 2008

Laudatio

20 • APOSTROF

1.1. MIRCEA ELIADE, ocupîndu-se în do-uã fragmente din Jurnal de povestireaLa þigãnci, scrisã în 1959 ºi publicatã

în culegerea Nuvele (Madrid, 1963)1, îi invi-ta pe critici sã-i descifreze „mesajul ascuns“mai degrabã decît „simbolismul“, insistîndasupra faptului cã „aceastã poveste nusimbolizeazã nimic“. Este totuºi dificilãscindarea diferitelor nivele de lecturã. Dealtminteri, dupã cum a dovedit Sorin Ale-xandrescu, unul dintre primii ºi cei mai avi-zaþi exegeþi ai prozei fantastice eliadiene,lectura simbolicã este de neocolit; criticul,„interesat mai mult de structura fantasti-cului la Mircea Eliade ºi de arta lui strictliterarã“, deºi considerã de prisos recursul laexegeza simbolurilor, propune o interpretareglobalã care, dincolo de terminologia adop-tatã, este în fapt „simbolicã“: „Evidenþa con-struirii nuvelei ca o alegorie a morþii, mai binezis, a trecerii spre moarte, nu mi se pare cã mainecesitã demonstraþii mitologice, tocmai pen-tru cã se sprijinã, din punct de vedere literar,pe convergenþa conotaþiilor textului“2.

Dacã se poate cãdea de acord cu autorulcã nu are rost sã mai stãruim asupra unor„trimiteri mitologice“ evidente, nu se poatespune acelaºi lucru ºi despre un anumit sub-strat folcloric-mitologic, care susþine struc-tura narativã a nuvelei ºi îi lãmureºte coe-renþa în plan simbolic, furnizînd totodatãanalizei unele elemente interpretative esen-þiale.

În La þigãnci se întreþes interferenþe denaturã diversã: folclorice, mitologice ºi lite-rare, în strînsã relaþie cu „alegoria“ care con-stituie centrul povestirii sau cu totul inde-pendente de aceasta, pe care deseori criticale-a trecut mai mult sau mai puþin cu ve-derea3.

2.1. Primul motiv de luat în considerare es-te cel al „nunþii postume“, regãsit ºi în alteopere eliadiene, pe care scriitorul îl expri-mase literar, cu multã vreme în urmã, prinmetafora care constituie titlul romanuluiNuntã în cer (Bucureºti, 1938) ºi pe careîl regãsim ºi în finalul Nopþii de Sânziene,roman scris între 1949 ºi 1954 ºi publicatîn traducere francezã (Forêt interdite) în19554. Nu este vorba, bineînþeles, despremotivul folcloric tout court transferat ca ata-re în textul literar. Semnificaþia „nunþii pos-tume“ este legatã, precum se ºtie, de cre-dinþa cã ar fi nevoie, pentru cei care mornelumiþi, adicã necãsãtoriþi ºi prin urmarenu pe deplin integraþi în lume, de o cere-monie nupþialã postumã, prin care sã se în-deplineascã ritual – ºi anume printr-o nuntãsimbolicã cu un brad, înlocuitor al miresei– destinul lor omenesc, condiþie indispen-sabilã pentru desãvîrºirea integrãrii lor înlumea morþilor.

Este acelaºi motiv pe care îl regãsim, cutotul transfigurat „literar“, în balada Miori-þa: ciobanul, pîndit de moarte, se gîndeºtela condiþia lui de nelumit ºi îi cere mioriþeisã le spunã oilor cã el „s-a însurat“ „C-omîndrã crãiasã / A lumii mireasã“, iar mai-cii sale bãtrâne, pornite în cãutarea fiului,

cã „s-a însurat“ „C-o fatã de crai/Pe-o gurãde rai“. În povestirea eliadianã, motivul fol-cloric este supus unei „transfigurãri“ simi-lare: „întîlnirea“ („nunta postumã“) a luiGavrilescu cu Hildegard, „femeia vieþii [lui]“,pregãtitã de treptata recuperare a memoriei„tragediei vieþii sale“, este indispensabilãpentru a putea întreprinde, împreunã cu ea,„marea cãlãtorie“. Pînã cînd nu o va regãsi,Gavrilescu, de pe atunci „mort“, este încãsilit sã rãtãceascã în lumea celor vii.

2.2. Un alt element din povestire cu rãdã-cini folclorice este mersul lui Gavrilescu „laþigãnci“, adicã într-un „bordel“5: acest loceste considerat ca atare de la bunul înce-put al naraþiunii (grãitoare în acest sens sîntapropourile fãcute de unii pasageri dintramvai ºi indignarea altora), iar astfel ni seînfãþiºeazã, într-un decor de o excentricita-te balcanic-orientalã, atunci cînd protago-nistul îi calcã în sfîrºit pragul, precum înmai toate acþiunile care au loc în el. Admi-þînd cã aceastã povestire este o „alegorie amorþii“, cum ne putem explica alegerea au-torului de a o amplasa într-un asemeneacadru? ªi în acest caz se poate identifica omatrice folcloricã (greu de spus dacã Eliadea fost conºtient de acest lucru): anume obi-ceiul jocurilor de priveghi ºi, mai cu seamã,al jocurilor lascive. Sã luãm în considerare, înprimul rînd, ceea ce spune Ovidiu Bîrlea, îngeneral, despre aceste jocuri:

Un capitol de seamã al repertoriului funebruîl constituie ºi jocurile de priveghi, manifestaredramaticã de sorginte vãdit popularã. Ele secaracterizeazã prin absenþa oricãrei notefunebre, fiind în fapt tocmai la antipodulacesteia prin veselia zgomotoasã pe care odezlãnþuie. Pe nesimþite, odatã cu populareaodãii mortuare, atmosfera apãsãtoare dintimpul zilei se destramã, mortul este dat uitã-rii ºi începe o petrecere în care hohotele zgu-duie pereþii casei. Nu arareori, însuºi mortulcade victimã feluritelor farse care se însce-neazã. Atare manifestare ilariantã presupuneun fundal psihic de nivel arhaic, dovadã,între altele, însuºi faptul cã jocurile de pri-veghi au dispãrut în colectivitãþile influenþatede cultura urbanã […] Veselia cutremurã-toare trebuie cã avea un vãdit rol apotropaic[…] iar veselia urmãrea ºi restabilirea echi-librului psihic al celor îndoliaþi […] Mãr-turiile despre jocurile de priveghi sînt extremde puþine ºi mai cu seamã schematice, cãcidescripþiile nu au putut reþine decît schemaaproximativã a scenariului6.

Printre diferitele tipuri de joc, o impor-tanþã specialã le revine jocurilor lascive, pecare Bîrlea, deºi le menþioneazã, nu le des-crie în amãnunt (se limiteazã sã vorbeascãpentru unele dintre jocurile de priveghi de „otentã eroticã destul de pronunþatã“, de„efecte obscene neaºteptate“, de situaþii„adesea chiar scabroase“), dar ele ocupã înschimb cîteva pagini din capitolul pe careetnologul italian Ernesto de Martino, în car-tea sa Morte e pianto rituale nel mondo anti-co, l-a dedicat obiceiurilor româneºti de înmormîntare7. Din parcurgerea acestor pa-

gini – pe care specialistul italian le-a redac-tat pe baza fiºelor pãstrate în arhiva In-stitutului de Folclor din Bucureºti privitoa-re la înmormîntarea unui cioban care a avutloc în satul ardelenesc Ceriºor (Hunedoara)în decembrie 1950 (echipa era compusã,printre alþii, din O. Bîrlea ºi E. Comiºel) –ne putem face o idee exactã despre cadrulfolcloric care ar putea constitui anteceden-tul „jocurilor“ la care Gavrilescu este pus sãia parte în povestire. De Martino descriecîteva jocuri: „puricele“, „capra“, „negusto-rul de peºte“, „moºneagul ºi baba“. Trebuietotuºi reliefatã o deosebire substanþialã:potrivit datinii, jocurile – cu toate cã uneo-ri pot implica pînã ºi rãposatul – sînt înfuncþie de cei vii, pe cînd în textul eliadianacestea au o funcþie „catarticã“ ºi „iniþiaticã“pentru cel mort.

Dacã acceptãm ipoteza influenþei moti-vului folcloric, sîntem în mãsurã sã ºi deter-minãm momentul încetãrii din viaþã a luiGavrilescu. Cînd se petrece, în poveste,moartea lui „clinicã“? Întrebarea, nu cutotul nejustificatã, ºi-a pus-o însuºi S. Ale-xandrescu, care, cu toate cã subliniazã „am-biguitatea textului“, pare sã încline pentrumomentul primei intrãri la þigãnci8. De alt-fel, povestea are o anumitã coerenþã nu doarstructuralã, ci ºi simbolicã, cãreia îi sîntstrãine elementele de cazualitate. Trimitereala datul folcloric al „jocurilor lascive“ arconfirma prin urmare ipoteza morþii luiGavrilescu „din insolaþie“ (sau, mai bine,fiind „lovit în creºtet de arºiþã, ca o sabie“,precum colonelul Lawrence) în faþa grãdi-nii þigãncilor!

2.3. Altã sursã folcloricã o putem identifi-ca în basmul Tinereþe fãrã bãtrîneþe ºi viaþãfãrã de moarte, unde regãsim o situaþie oare-cum asemãnãtoare cu cea a lui Gavrilescu.În basm, Fãt-Frumos trãieºte pe lîngã celetrei zîne: „Petrecu acolo vreme uitatã, fãrãa prinde de veste, fiindcã rãmãsese tot aºade tînãr, ca ºi cînd venise“. ªi el, aidomaprotagonistului eliadian, se va întoarce la„viaþã“ fãrã sã-ºi dea seama de timpul cares-a scurs: „Cum se poate una ca asta? le zi-cea Fãt-Frumos, mai alaltãieri am trecut peaici… Locuitorii rîdea de dînsul, ca de unulce aiureazã sau viseazã deºtept, iarã el, supã-rat, plecã înainte…“ Pînã la urmã va gãsiMoartea9.

2.4. O referire mai precisã la aceastã „uita-re“ (Gavrilescu va rãmîne la þigãnci „doi-sprezece ani“) se gãseºte într-un text indiancare vorbeºte despre mitul Mayei lui Viºnu,un mit pe care – în varianta sa modernã ºipopularã – Eliade îl cercetase în capitolul„Symbolismes indiens du temps et de l’é-ternité“ din Images et symboles (1952).Aceastã legendã indianã, Biriº, în Noapteade Sânziene, i-o citeºte lui ªtefan10.

2.5. O ultimã sursã a textului eliadian, dedata aceasta de naturã „literarã“, o regãsimîn schiþa Cãldurã mare a lui Ion Luca Cara-giale, amintitã ºi de S. Alexandrescu: „A

La þigãnci – o interpretareLecþia inauguralã

D O S A R

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 21

doua parte a nuvelei, într-o perspectivã lite-ralã, are în fond aceeaºi logicã a absurduluica ºi Cãldurã mare a lui Caragiale, schiþãdeloc fantasticã, deloc stranie, ci doar co-micã, pentru cã întreaga confuzie care a lo-vit pe bucureºteni este «explicatã» prin fac-tori «climaterici»“11.

2.6. Putem vorbi, prin urmare, de o inter-textualitate extrem de complexã, în care in-teracþioneazã mai multe componente: fireº-te, aceste cinci elemente – precum ºi altelecare s-ar putea eventual identifica – sînt „în-trebuinþate“ într-un context narativ cu totulautonom din punct de vedere al invenþiei,pentru care reprezintã totuºi un suport in-dispensabil. Primele trei acþioneazã mai alespe planul conotaþiei (pentru care constituiepunctul de pornire cel mai subteran, cel maiascuns, dar ºi cel mai important), dilatîndprofunzimea povestirii ºi oferind ulterioareconfirmãri în sprijinul interpretãrii nuveleidrept „alegorie a morþii“, de altfel sugeratãîn repetate rînduri de textul însuºi.

3.1. Începutul povestirii se desfãºoarã în-tr-un cadru „realist“: tramvaiul, cãldura,graba cu care locul liber este detectat ºi ocu-pat evocã un fragment de viaþã obiºnuitã în-tr-un Bucureºti pe vreme de arºiþã. Gavri-lescu este un om obiºnuit, un „profesor depian“, la urma urmei un ratat care nu s-adesãvîrºit în dimensiunea sa de artist ºi esteobsedat prin urmare de „culturã“: trage cuurechea, în staþie, la conversaþia unor „stu-denþi eminenþi“ despre colonelul Lawrence,ca s-o reproducã ulterior în conversaþiilesale (se observã totuºi cã „arºiþa care l-a lovitîn creºtet… ca o sabie“ pe colonel dobîn-deºte o semnificaþie aluzivã destul de rele-vantã). De asemenea, ºi celelalte personaje– bãtrînul care îl recunoaºte pe Gavrilescudeoarece dãduse în trecut lecþii de piannepoatei sale ºi care, la apropourile taxato-rului cu privire la þigãnci, se aratã indignat,taxatorul însuºi ºi alþi figuranþi anonimi(„cîþiva bãrbaþi“, „vecinul“, „unul din ve-cini“, „cineva“) contribuie la crearea uneiatmosfere de „normalitate“. Discuþia referi-toare la þigãnci, momentul central al epi-sodului, se desfãºoarã pe douã direcþii dife-rite: celelalte personaje nu au nicio îndoialãcu privire la adevãrata naturã a „casei“, învreme ce Gavrilescu se aratã mai interesatde „rãcoarea“ grãdinii ºi de nucii ei, de„misterul“ originii þigãncilor ºi mai ales devaloarea economicã a proprietãþii, în com-

paraþie cu modestele sale cîºtiguri de pro-fesor de pian la domiciliu. Totuºi, deja dinacest prim episod, deºi cu abateri minimede la literalitate, iese în evidenþã „tehnicadublului registru epic“ – cum o defineºte S. Alexandrescu – caracteristicã naraþiuni-lor fantastice ale lui Eliade, care tinde sãconfigureze, dincolo de litera textului, „pla-nul secund al semnificaþiei“. În acest con-text, deosebitã importanþã are, dupã men-þionarea „insolaþiei“ colonelului Lawrence,prima emersiune a memoriei unui trecutîndelung refulat: „ªi atunci îºi aminti: erala Charlottenbug; se afla, tot ca acum, pe obancã, în soare…“ etc.

3.2. Momentul urmãtor („la þigãnci“) seîncarcã cu mai multe valenþe simbolice ºidimensiunea „fantasticã“ se substituie trep-tat cotidianului ce caracterizeazã episoduliniþial. Refuzul lui Gavrilescu de a includeîn alegerea sa printre trei femei ºi o „nem-þoaicã“ – protagonistul continuã sã refuleze„tragedia“ vieþii lui, ce emersese preþ de oclipã în episodul precedent – va cauza totceea ce se petrece de acum înainte, inclu-siv „jocurile“ ce vor conduce negreºit cãtrecatharsisul final. Sã urmãrim, în liniile luiesenþiale, contextul narativ. Gavrilescu estepus de trei ori în situaþia de a ghici care din-tre cele trei fete este þiganca ºi va da greº;din punct de vedere literal, acest „joc“ artrebui sã fie preludiul întîlnirii erotice; înplan simbolic, ghicitoarea este o „probã“menitã sã înlesneascã „catharsisul“ prota-gonistului. Încetul cu încetul, acesta re-trãieºte „tragedia“ vieþii sale, dar încã nueste în stare sã rememoreze acel „ceva teribil“ care a împiedicat nunta lui cuHildegard. Multã vreme refulat (nu se maigîndise la femeie timp de doisprezece ani,ºi acestei perioade îi corespunde prin con-trappasso, dupã cum se va preciza mai laurmã în poveste, o ºedere tot atît de lungãla þigãnci), trecutul rãsare cu greu din negu-ra uitãrii. De altminteri, Gavrilescu nupoate decît sã greºeascã rãspunsul la ghici-toarele fetelor, deoarece niciuna dintre celetrei femei nu este cea care i-a fost hãrãzitã.Proba tocmai în aceasta constã: dacã el ar nimeri, n-ar mai putea-o regãsi peHildegard. Primul rãspuns greºit, dupã ceghicitoarea a fost repetatã de trei ori, avînddrept prim rezultat treptata rememorare atragediei vieþii lui („la 20 de ani eu amcunoscut, m-am îndrãgostit ºi am iubit peHildegard!… Hildegard n-a devenit nici-

odatã soþia mea. S-a întîmplat ceva teribil…Dar ce?... E curios cã nu-mi aduc aminte…ºi deodatã, adineaori, intrînd aici la voi, mi-am adus aminte… cã am iubit-o pe Hil-degard!...“), iar drept consecinþã – „tera-peuticã“, am putea spune – cuprinderea lui„ca într-o horã de iele“, care îl nãuceºte ºi-iprovoacã un soi de „leºin“. Dupã ce-ºi revi-ne, Gavrilescu începe sã-ºi aducã amintepînã la momentul în care, din nou, acel„ceva“ îi curmã firul memoriei, pe care elcrede cã l-ar putea reînnoda cu ajutorulmuzicii. În odaia cu pian, în sfîrºit, pro-tagonistul „îºi aminteºte“: „Mi-am adusaminte!... ªtiu ce s-a întîmplat!... Acumºtiu… Era tot aºa ca ºi acum, într-o varã.Hildegard plecase cu familia ei la Kö-nigsberg… Locuiam în Charlottenburg ºiieºisem sã mã plimb pe sub arbori… amzãrit o fatã tînãrã… Aºa a început tragediavieþii mele“). Urmeazã o nouã ghicitoare,dar Gavrilescu acum ºi-a adus aminte totul(episodul cu Elsa, care îi va deveni soþie înlocul lui Hildegard) ºi, fireºte, „greºeºte“încã o datã, cu toate cã pare sã se lase ispi-tit, preþ de o clipã, de ademenirilor fete-lor: „Acum e bine ºi e cald, ºi-mi place lavoi, cã sînteþi tinere ºi frumoase, ºi staþi aici,în faþa mea, gata sã mã serviþi cu dulceaþã ºicafea. Dar nu mai mi-e sete. Acum mã simtbine, mã simt perfect“.

Episodul conclusiv, precedat de o ultimãºi zadarnicã încercare de seducþie („Dacãai fi ghicit-o, ar fi fost foarte frumos…“),are în centrul sãu „coºmarul“ ca experienþãconcretã ºi dramaticã a morþii, culminîndcu viziunea desfacerii propriului trup (aces-ta este locul în care referirile la moarte sîntmai explicite: Gavrilescu însuºi îi va spunebãtrînei cã s-a simþit ca înfãºurat într-un„giulgiu“): încã o „probã“ necesarã pentrua ajunge la întîlnirea cu Hildegard oripedeapsã pentru a nu fi ales-o, din capullocului, pe „nemþoaicã“. Pe de altã parte,dramatismul acestui moment contrasteazãputernic cu seninãtatea sfîrºitului.

3.3. În secvenþa urmãtoare (în tramvai, ladoamna Voitinovici, în tramvai, acasã, pestradã, birjarul), Gavrilescu se întoarce la„realitate“, la ceea ce el socoteºte a fi „reali-tatea“ pe care o pãrãsise cu doar câteva oreîn urmã. Aceastã întoarcere la „real“ este, înnivelul simbolic al nuvelei, „necesarã“, în-trucît protagonistul a regãsit, dupã cum s-a vãzut, amintirea lui Hildegard, dar încãn-a regãsit-o pe Hildegard, încã nu a cele-brat „nunta postumã“ indispensabilã pen-tru a putea întreprinde „marea cãlãtorie“,pentru a desãvîrºi „marea trecere“ care îlva conduce la deplina integrare în lumea dedincolo; prin urmare, el este nevoit sã mairãtãceascã în lumea celor vii. Secvenþa „dintramvai“ îi poate trezi cititorului unele în-doieli: de ce Gavrilescu nu-ºi dã seama ime-diat cã bancnotele au ieºit din uz, ci doarmai la urmã? O scãpare a povestitorului?Nu prea credem; în primul rînd, protago-nistul ar fi putut plãti cu bancnote încã înuz, deoarece acestea de obicei nu ies din uztoate deodatã, ºi, fiind „distrat“ din fire, nuºi-a dat seama cã biletul s-a scumpit; maimult ºi mai important, foarte probabil auto-rul a vrut sã-ºi depisteze cititorul dinadins,pregãtindu-i treptat dezvãluirea noii situaþii,pentru a-l aduce pas cu pas la convingereacã timpul lui Gavrilescu nu mai coincide cutimpul „realitãþii“ ºi cã, în alte cuvinte, aces-ta aparþine efectiv unei alte lumi, aceea a

�

• Preºedintele univer-sitãþii, Paul ªerbanAgachi, ºi Marco Cugno,în momentul înmînãriidiplomei. Foto: IoanFelecan

D O S A R

22 • APOSTROF

„morþilor“. De altfel, toate momentele carecompun aceastã secvenþã recompun untimp invers: totul începe cu o orã „nor-malã“, „opt ºi cinci seara“, în deplin acord,dupã o dupã-amiazã petrecutã la þigãnci, cutimpul realitãþii. În episodul „la doamnaVoitinovici“, timpul lui Gavrilescu („amfost aici acum cîteva ceasuri“; „pe la trei ºiun sfert eram aici“) contrasteazã cu timpulreal („Doamna Voitinovici locuia la etajulI… dar s-a mutat, a plecat în provincie…La toamnã se împlinesc opt ani“). Totuºi,acest fapt s-ar putea datora, dupã cum credeGavrilescu, care îºi propune sã revinã a douazi, unei „confuzii“ între etaje sau unei „con-fuzii“ a adreselor (ca la Caragiale). În epi-sodul urmãtor, „în tramvai“, regãsim acelaºicontrapunct între timpi: bancnota pe careGavrilescu i-o dã taxatorului „s-a scos dincirculaþie acum un an“, pe cînd pentru el,în dimineaþa aceea, „era bunã“ ºi fusese pri-mitã, cu alte douã, la þigãnci; preþul bile-tului a crescut „de cinci ani“, pe cînd pen-tru el acesta s-a scumpit în decursul aceleiaºizile; „noua bancnotã“ a fost pusã în circu-laþie „de vreo trei ani“ ºi el nu ºtie.

Momentul culminant ºi rezolutiv (pentrucititor) se aflã în episodul urmãtor: primaparte este încã jucatã pe tema „adresei gre-ºite“ (aproape o variantã nocturnã ºi mai agi-tatã a schiþei lui Caragiale), dar scandareatimpului este inexorabilã: doamna Trandafira murit „acum cinci ani“, doamna Gavriles-cu, Elsa, a plecat la familia ei în Germania„de mult, de mult. La cîteva luni dupã ce adispãrut Gavrilescu. La toamnã se împlinesc12 ani“ – cei doisprezece ani ai legendeiindiene. La un moment dat însuºi protago-nistul pare sã conºtientizeze adevãrul („amfost aici demult“, îi spune cîrciumarului),insistînd totuºi apoi, din nou, asupra stãriide confuzie de care învinuieºte „ziua teribil㓺i asupra hotãrîrii de a lãmuri totul, cu min-tea limpezitã ºi odihnitã, a doua zi („darmîine dimineaþã am sã dau eu de rost…“).

Întîlnirea cu birjarul ne introduce în epi-logul nuvelei, care prezintã o vãditã dimen-siune liricã, în sensul cã regãsim aici trans-figurarea „liricã“ a „nunþii postume“.

3.4. Întoarcerea lui Gavrilescu la þigãnci,motivatã în plan literal cu dorinþa de a lã-muri „groaza de încurcãturi“ ivite din cauzavizitei de „dupã-amiazã“, este necesarã –în plan simbolic – pentru ca el s-o poatãregãsi pe Hildegard, „nemþoaica“, pe care orefuzase din teamã ºi pe care a regãsit-otreptat în amintirile sale. La þigãnci acum„Nu mai e nimeni“ – îi spune bãtrâna. „Maie doar nemþoaica. Ea nu doarme nicioda-tã...“ Hildegard este „mireasa necesarã“ a luiGavrilescu, aceea ce îi fusese ursitã încã dinviaþã ºi care îl aºteaptã de mult ºi l-a cãutatpeste tot. Acum, în sfîrºit, el o regãseºtedoar în ipostazã de „înger al Morþii“, aºacum ªtefan o regãseºte pe Ileana în finalulNopþii de Sânziene12, sau ca o nouã Beatricecare vine sã-l cãlãuzeascã în cãlãtoria luicãtre celãlalt tãrîm. Cu toate acestea,Gavrilescu nu are calitatea de martor pe careEliade i-o atribuie lui ªtefan în roman, unrol pe care autorul îl comparã cu cel al luiDante13. Epilogul nuvelei este prin urmareliric, mai ales pentru cã are loc un soi derevanºã a personajului, care, în pofida bana-litãþii ºi lipsei sale de luciditate, în ciudaratãrii vieþii sale, are ºi el drept la o Beatrice-Hildegard a sa, pentru a se putea îndeplini,în moarte, destinul lui de om. O moartevãzutã acum cu seninãtate, ca un soi de vis

tihnit, ºi nu ca un coºmar. În acest vis îliniþiazã o femeie: aceea care, neputînd sãfi fost „femeia vieþii“ lui, devine „femeiamorþii“ sale.

�

Note1. Este vorba de fragmentele datate 5 ºi 10 mar-

tie 1968: Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, 1941-1969, ed. Mircea Handoca, Bucureºti: Huma-nitas, 1993.

2. Sorin Alexandrescu, „Dialectica fantasticului“,introducere la Mircea Eliade, La þigãnci ºi altepovestiri, Bucureºti: EPL, 1969, p. XXXVII.

3. Lucia Vaina-Puºcã, „La dialettica del «grandepassaggio» nella Þigãnci di Mircea Eliade“,Strumenti critici, 1975/28, p. 393-407; SergiuPavel Dan, Proza fantasticã româneascã, Bu-cureºti: Minerva, 1975, p. 244-247; La þi-gãnci de Mircea Eliade în cinci interpretãri,selecþia textelor ºi coordonarea volumului: IonSimuþ, Cluj-Napoca: Dacia, 2001 (cuprindetexte de Sorin Alexandrescu, Ion Lotreanu,Eugen Simion, Gheorghe Glodeanu ºi ªtefanBorbély).

4. Versiunea originalã: Noaptea de Sânziene,Paris: Ioan Cuºa, 1971 (în România: ed.Mircea Handoca, cu o prefaþã de DumitruMicu, Bucureºti: Minerva, 1991).

5. Nu este lipsit de interes faptul cã termenulbordel (din fr. bordel, it. bordello) nu apareniciodatã în text; în schimb apare de maimulte ori cuvîntul bordei (etimologie necu-noscutã ºi foarte discutatã): „Sã-l duci la bor-dei, spuse bãtrîna... La bordei…Aºa a spusbaba…“ etc. În realitate, aceastã „cãsuþã“, unsoi de colibã iniþiaticã, se va dovedi un „bor-del“ în adevãratul sens al cuvîntului, ºi nu esteexclus ca Eliade sã fi „mizat“ înadins peomofonia parþialã a acestor termeni, pentru asugera ambivalenþa semanticã a termenuluibordei, neatestatã însã în limba românã.

6. Ovidiu Bîrlea, Folclorul românesc, vol. I, Bucu-reºti: Minerva, 1981, p. 493 ºi urm.

7. „I funerali di Lazzaro Boia“, in Ernesto deMartino, Morte e pianto rituale nel mondoantico, Torino: Einaudi-Boringhieri, 1958,p. 164-194 [179-181].

8. Alexandrescu, p. XL: „Cînd va fi avut loc«moartea clinicã» a lui Gavrilescu? La sfîrºitulprimului episod (de insolaþie!!) în faþa porþiigrãdinii, acum, în acest «leºin», ori mai tîrziu,în timpul «visului», cînd se simte învelit în-tr-o draperie «ca un giulgiu»? Greu de desci-frat în ambiguitatea textului, deºi înclin sã«optez» pentru primul moment!“.

9. „Tinereþe fãrã bãtrîneþe ºi viaþã fãrã de moar-te“, in Petre Ispirescu, Opere, vol. I, ed. Aris-tiþa Avramescu, Bucureºti: EPL, 1969.

10. Mircea Eliade, Images et symboles (cap. II,„Symbolismes indiens du temps et de l’éter-nité“), Paris: Gallimard, 1952, p. 91-92;Noaptea de Sânziene, II, cap. III, p. 109-110:„Ascultã. E întîmplarea unui schivnic ce-lebru, care se numea Narada. Impresionat desfinþenia lui, Viºnu îi fãgãdui sã-i împlineas-cã orice dorinþã. «Aratã-mi puterea ta, ne-înþeleasã Maya», îi ceru Narada. Viºnu îifãcu semn sã-l urmeze. Puþin timp în urmã,mergînd pe un drum pustiu, în plin soare, ºifãcându-i-se sete, Viºnu îl rugã sã se ducãpînã la satul care se zãrea nu prea departe înfaþa lor ºi sã-i aducã apã de bãut. El rãmasesã-l aºtepte pe marginea drumului. Naradagrãbi pasul ºi bãtu la uºa primei case pe careo întîlni. Îi deschise o tînãrã fatã atît de fru-moasã încît, privind-o, Narada uitã pentruce venise. Intrã în casã ºi fu întîmpinat detoatã familia cu cinstea care se cuvenea unuisfînt. Rãmase în gazdã acolo timp îndelun-gat. Pînã în cele din urmã se cãsãtori cu fru-moasa fatã ºi cunoscu bucuriile nunþii ºitoate celelalte bucurii ºi necazuri ale vieþii defermier. Au trecut aºa 12 ani. Narada aveaacum trei copii, ºi dupã moartea socruluiajunse stãpînul gospodãriei. Dar în al doi-sprezecelea an, ploile torenþiale au inundatregiunea. În aceeaºi noapte turmele i-au fostînecate ºi casa se prãbuºi. Þinînd cu o mînãsoþia iar cu cealaltã cei doi copii mai mari,purtînd pe umãr pe cel mai mic, Narada îºifãcu anevoie drum printre ape. Dar sarcinaera prea grea. Alunecã ºi scãpã copilul de peumãr. Atunci lãsã pe ceilalþi ºi se svîrli în apãca sã-l prindã. Dar era prea tîrziu; torentulîl înghiþise în cîteva clipe. În acest timp,valurile luaserã pe ceilalþi doi copii ºi, puþinîn urmã, ºi pe soþie. Curînd, Narada el însuºicãzu istovit ºi fu purtat de ape, inconºtient,ca o bucatã de lemn. Cînd se deºteptã, zvîr-lit pe o stîncã, ºi-ºi aminti toate nenorociri-le care se abãtuserã asupra lui, izbucni înplîns. Dar auzi deodatã o voce cunoscutã:«Copile, unde e apa pe care trebuia sã mi-oaduci? Te aºtept de mai bine de o jumãtatede ceas!» Narada întoarse capul. În loculapelor care nimiciserã totul, vãzu cîmpurilepustii, strãlucitoare sub soarele amiezii. «Aiînþeles acum taina puterii mele? îl întrebãViºnu. Ai înþeles în ce constã Maya?!...“

11. Alexandrescu, p. XXXVII.12. Jurnal, fragmentul datat Ascona, 26 iunie

1954. ªi în roman întîlnirea finalã cu Ileanaare loc dupã doisprezece ani: „Cei doispre-zece ani alcãtuiau, în mintea mea, un cicluperfect, închis, omologabil ciclurilor cosmi-ce (Marele An etc. )“.

13. Ibid., fragment din 26 mai 1953.

�

• Aspect din timpul ceremoniei. Foto: Ioan Felecan

D O S A R

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 23

DRAGÃ MARTA,m-ai rugat sã pun pe hîrtie – neapãrat

– strania întîmplare cu La þigãnci de MirceaEliade pe care þi-am povestit-o în timpulcinei la restaurantul Juventus, joi, 6 martie(ziua fatidicã!), fiind de faþã ºi Ioana Both,Monica Fekete, Marisa, soþia mea, ºi profe-sorul Paul ªerban Agachi, preºedintele Con-siliului Academic.

Din pãcate, deºi mã gîndisem sã scriudespre aceastã întîmplare ciudatã, pînã laurmã n-am fãcut-o, poate din motive uºorde explicat, printre care, poate, ºi dorinþa,mai mult sau mai puþin conºtientã, de refu-lare, fiind totuºi o întîmplare legatã de oexperienþã traumaticã a vieþii mele, aºa cãdin secvenþa „viselor“ acelei dimineþi a su-pravieþuit numai nucleul central (stratul celmai adînc al visului sau, probabil, cel mai lasuprafaþã, dar ºi cel mai important). Su-pravieþuirea, la nivelul conºtiinþei, a acestuinucleu, care rezultã din prelucrarea ºi îmbi-narea fãcutã de subconºtientul meu a douãelemente – unul realmente trãit, iar celãlalt„literar“ – se datoreºte fãrã îndoialã faptu-lui cã, odatã trezit, am povestit imediat unuimartor (cred cã a fost vorba de un impulsirezistibil) experienþa pe care o trãisem. Alt-fel, probabil, totul ar fi dispãrut, s-ar fi ºtersdefinitiv din amintire. Iatã deci întîmplarea.

În ziua de 27 iulie a anului 2002, cãtreora 12, într-o camerã cu trei paturi a secþieide chirurgie toracicã a spitalului Molinettedin Torino (cel mai mare spital din Pie-monte), m-am trezit din somnul de cîtevaore provocat de anestezie, avînd-o lîngãmine pe Marisa, cãreia am început sã-i vor-besc despre nuvela La þigãnci de MirceaEliade, încercînd, totodatã, sã-i explic ceeami se întîmplase în sala de operaþie în tim-pul treziei, unde, aºa-i spuneam, „stãteamîmbrãþiºat cu o femeie“. Marisa nu înþele-gea ceea ce vroiam sã-i spun ºi, crezîndu-mãîncã sub efectul substanþelor anesteziante(cum desigur ºi eram), îmi zicea: „Fii liniº-tit! Am vorbit cu chirurgul: operaþia a reuºit“.Eram într-o stare de uºoarã euforie, da-toratã probabil ºi oxigenului pe care-l inha-lam cu poftã. Tot felul de tuburi îmi legautrupul la diferite obiecte stranii ºi mai alesla o maºinã de lîngã pat, un fel de acvariu,dupã cîte mi-amintesc, cu un lichid de cu-loarea alcoolului, ºi un fel de fluture meta-lic înfipt în jugularã regla fluxul diferitelorperfuzii. Dar mã simþeam bine, fizic ºi maiales psihic.

Fusesem operat, în cursul dimineþii, deun renumit chirurg ºi profesor universitar,de un cancer la plãmîni (sã-l numim C2),care îmi fusese diagnosticat, cu totul întîm-plãtor, cu douã sãptãmîni înainte (o micãfloare nu la gurã, ca personajul lui Piran-dello, ci la lobul pulmonar drept), în urma

unui control de rutinã prevãzut tot pentruun cancer (sã-l numim C1), care mi-ataca-se o altã parte a trupului, rezolvat ºi el chi-rurgical, în urmã cu doi ani, într-o altã sec-þie a aceluiaºi spital.

Puþin cîte puþin, mi-am recãpãtat luci-ditatatea ºi am fost în stare sã-mi explic (ºisã-i explic Marisei) ce se întîmplase. Adicãsã gãsesc un rãspuns la aceastã ciudãþenie:de ce Eliade, de ce La þigãnci? Ceea ce a fostcu putinþã pentru cã aveam un martor carea reþinut tot ce spusesem de la început, în-tr-o stare de luciditate precarã.

Trebuie sã spun, mai întîi, cã hotãrîsem,pentru anul universitar 2002-2003, sã reiaucursul meu monografic despre proza fan-tasticã ºi despre opera lui Eliade, de care, dealtfel, mã ocupasem în repetate rînduri, pu-blicînd ºi unele articole. Deci, în perioadaaceea Eliade era în centrul atenþiei mele„critice“.

Starea mea psihicã înaintea operaþiei eradestul de compromisã (fusese agravatã chiarîn ajun de „îndoielile“ tînãrului anestezist alechipei, care venise la mine ca sã semnez„foaia de consimþire“, cum prevede legea, ºiîmi vorbise despre pericolul unui stop car-diac ºi despre necesitatea/eventualitateaadoptãrii unor mãsuri, precum implantareaunui pace-maker, mãcar în timpul opera-þiei): pe de o parte deci, frica morþii (di„rimanere sotto i ferri“, cum se spune în ita-lianã, cu o metaforã nu tocmai tabuisticã),iar, pe de altã parte, teama de a deveni încurînd un „bolnav terminal“. Oare existao legãturã între C1 ºi acest C2, care trebuianeapãrat eliminat (era cu putinþã?), dar ºianalizat, spre a descoperi ce fel de rudenie

exista între ei. (Am aflat numai dupã o sãp-tãmînã cã cei doi erau fraþi, dar nu gemeni!)

Cînd, dimineaþa, mi-am început cãlã-toria spre… acel nicãieri ºi niciunde ºi amfost adus ºi lãsat în pragul zonei interzise(un perete de sticlã, pe care am avut impre-sia cã îl voi trece printr-un ritual magic), amînceput sã aud, dincolo, un fel de gãlãgie:glasuri de tineri care se distrau, care rîdeau,care se jucau (ceea ce m-a ºi mirat: o salã deoperaþie aºa gãlãgioasã ºi veselã nu mi-o pu-team închipui!).

Momentul urmãtor: eu, complet gol,aºezat pe masa de operaþie, îmbrãþiºînd oinfirmierã îmbrãcatã în verde ca toþi cei-lalþi (îi vãzusem numai ochii), care, la rîn-dul ei, mã þinea strîns în braþele ei (trebuiasã stau nemiºcat), în timp ce anestezistulîmi explica „procedura“. Înainte de a mãanestezia, trebuia sã-mi facã un fel de in-jecþie epiduralã, adicã sã pregãteascã legã-tura trupului meu cu o micã butelie care,timp de cîteva zile, ar fi emis un medica-ment antidolorific (era vorba de un proce-deu nou, care a dat rezultate minunate: deºioperaþia a fost foarte invazivã, nu am sufe-rit deloc!).

Chirurgul, om vorbãreþ, care ºtia de acti-vitatea mea de profesor universitar de limbãºi literaturã românã, la un moment dat aspus: „Stiamo a vedere, professore, se saparlare bene romeno. La giovane infermie-ra che la tiene in braccio è romena!“ ºi,fiindcã mã vãzuse foarte încordat, probabilca sã încerce, în felul lui, sã mã liniºteascã,a adãugat: „Come si dice in romeno un bel

Literatura ºi viaþa sau invers

Post-scriptum

�

D O S A R

• Foto: Ioan Felecan

24 • APOSTROF

culo?“ A trebuit, fireºte, sã rãspund, iar dia-logul a continuat, tot în româneºte, cu untînãr, tot român, care mi-a pus o întreba-re, de data asta gramaticalã, despre postpu-nerea articolului în limba românã (!).

Toate acestea i le-am povestit Marisei. ªi acum, dragã Marta, concluzia, finalul,

care, sînt sigur, te va dezamãgi.Poate ar fi fost mai intrigant sã-þi pot

spune cã interpretarea mea a nuvelei luiMircea Eliade, pe care am citit-o foarteemoþionat în Aula Magna a Universitãþii„Babeº-Bolyai“ ºi care constituie un frag-ment dintr-o carte despre proza fantasticã alui Eliade în curs de apariþie, s-a nãscut în-tr-o salã de operaþie a spitalului Molinettedin Torino. Dar… nu a fost aºa. „Lectura“mea a nuvelei este precedentã ºi fusese, maiîntîi, prezentatã studenþilor mei într-un curs

despre Eliade din anii nouãzeci ºi, pe urmã,publicatã într-unul din cele trei volumeomagiale, tipãrite la Padova în 1995, în-chinate profesorilor Florica Dimitrescu ºiAlexandru Niculescu la împlinirea a 65 deani.

Cum îmi explic, acum, pentru prima da-tã, dupã atîta timp, semnificaþia acestei în-tîmplãri? Cred cã o explicaþie convingãtoa-re ar fi de cãutat în ceea ce psihanaliza anumit „sublimare“. Cum scrie Blaga înOrizont ºi stil (Despre personanþã): „Psihana-liza a închipuit în ceea ce priveºte raportuldintre inconºtient ºi conºtiinþã teoria «su-blimãrii». Sublimarea unui conþinut incon-ºtient se face dupã psihanaliºti în forma unei«deghizãri» a acestui conþinut. Conþinutulinconºtient, spre a fi acceptat în ordineaconºtiinþei îndurã aºadar transformãri,uneori pînã la nerecunoaºtere“.

În cazul meu nu era chiar vorba de unconþinut inconºtient ºi nu a fost nevoie denicio deghizare, ci numai de o sublimare.Trebuia sã gãsesc ceva care sã mã ajute sãsuport dramatica „experienþã a morþii“ ºiam luat ce am avut la îndemînã. Mã aflamîntr-o situaþie oarecum asemãnãtoare cu si-tuaþia personajului din nuvelã: eram ºi euun „mort“ antrenat în acele jocuri de pri-veghi lascive (gãlãgia, întrebãrile…), gãsi-sem ºi eu, acolo, o femeie… iar subcon-ºtientul meu a fãcut legãtura între acesteelemente ºi patternul literar eliadian dinnuvela La þigãnci, pe care o interpretasem.

Deci, literatura ºi viaþa sau invers? Poatemai bine, în cazul acesta, „literatura trãitã“.

�

�

• În timpul ceremoniei ºi dupã. Foto: Ioan Felecan

C

A

F

ÉU N I V E R S I T A R

D O S A R

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 25

Mi-e dor de România pe 1 noiembrie

Mi-e dor de România pe 1 noiembrie deºi nu am avut niciodatã morþi sã merg la cimitir, sã curãþ morminte de impuritãþi lumeºti, sã aprind lumânãri, sã pun flori, sã tac profund pentru liniºtea strãmoºilor.Cel mai mult în aceastã zi îmi plãcea aerul putred de iarnã ce se aºternea subit peste oraº precum o manta lipicioasã, aglomeraþia din trolee, de pe strãzi, crizantemele înghesuite în sacoºele oamenilor.Dar ºi mai mult îmi plãcea când mergeam cu Adina la mormânt la bunicã-sa de fiecare datã triste ºi singure pentru cã bunicu-sãu nu vroia sã-ºi vadã numele scris pe-o cruce.

Pe vremea când ªtefan Bolea scria poezii în TribunaPe vremea când ªtefan Bolea scria poezii în Tribunaeu încercam sã-mi fac rost într-o þarã strãinãrãtãceam pe strãzi pânã seara târziu cãci acolo nu mã simþeam acasã, noaptea adormeam cu visele trase pe cap ºi cu ochii întorºi înspre inimã, picioarele îmi tremurau de spaimã, iar pe gurã-mi ieºeau cântece cu pionieri în loc de salivã în zori mã trezeam ºi-ncepeam de la capãt iar ºi iar.

Soþului meu

Când vorbesc cu tine pe yahoo messenger pentru cã eºti plecat în Polonia e ca ºi cum aº vorbi cu un iubit secret ºi încerc sã mã reinventez cu fiecare cuvânt. Vorbele tale mã ating acolo unde numai gândurile cele mai ascunse pãtrund în acea parte a feminitãþii mele pe care nu am dezvãluit-o încã nimãnui.

Azi am luat prânzul pe-o bancã în parc

Azi am luat prânzul pe-o bancã în parc ºi priveam porumbeii cum se adunã în jurul meuciugulind câte o fãrâmiturã ce cãdea pe jos din mâncarea mea.Porumbeii veneau de undeva de departeapoi se opreau brusc chiar lângã bancãse-apropiau timid, ºchiopãtândºi dãdeau din aripi neliniºtiþila fiecare gest pe care îl fãceam.Ciocurile lor hãmesitemuºcau din carnea celor mai slabi pentru a-i alunga.ªi cum stãteam eu pe banca din parc ºi priveam porumbeiicu niºte ochi ce veneau de undeva de departe

instalându-se parcã forþat pe orbitele melemã gândeam cã aºa suntem ºi noi oamenii:aºteptãm fãrâmiturile sã cadã de la masa lui Dumnezeu,ciugulim bucatã cu bucatã,iar pe când suntem cu burþile prea plineprimim câte-o muºcãturã direct în carnede la cei care încã nu s-au sãturat.

Þara mea adoptivã

Am învãþat sã iubesc þara asta chiar dacã nu e a meaprecum am învãþat diferenþa dintre bine ºi rãula o vârstã atât de fragedãcã mi se face o greaþã amarã în stomacla gândul cã-n numele bineluiam ratat prima þigarã, prima beþie, primul amant.

Am învãþat sã iubesc þara astaprecum îmi iubesc cuvintelece-mi sar nervos din penelcuvinte roºii, cuvinte galbene, cuvinte albastregâfâind de oboseala de-a se naºte doar în românã.

Am învãþat sã iubesc þara astapentru cã numai aici stau atât de lipitã de tine, iubiteprecum lipitã stã fibra de lemn de-o altã fibrã de lemn,poemele mele de fila caietului ãstuia pe care scriu chiar acum,delirurile mele de nervii tãi, vinovãþiile mele de vinovãþiile tale.

De aceea mi-e ciudã pe þara asta ºi înjur de fiecare datã dar numai pe limba mea.

Femeia care-ºi poartã copilul în pântece

Femeia aceasta care ar putea sã-ºi priveascã burta umflatã ºineruºinatã ore-n ºir,care vorbeºte de reþete de bucãtãrie ºi viaþa lui Jordancu aceeaºi pasiune cu carepictorul în transã din Heroes cu ochii albaºtri ºi bulbucaþiîºi picteazã pânzele magice prevestind viitorul,femeia aceasta ce radiazã de fericirede fiecare datã când simte o miºcare în pântece,care foloseºte tastele calculatorului cu o rapiditatede zici cã ar fi un stol de pãsãri în zborsau o mulþime de gânduri rebelece-ºi explodeazã-n creier ca o bombã cu ceas(cea care a explodat în 2005 în Londra, bunãoarã),femeia aceasta care nu vrea sã ºtie ce sex are copilul,care nu dezvãluie numele ales pentru el nimãnuidin cine ºtie ce superstiþie stupidã,care gãteºte în fiecare searã cartofi, broccoli ºi conopidã,mãnâncã sãnãtos, se îmbracã de la petite,face duº în fiecare dimineaþã apoi se rimeleazã,ei bine, femeia aceasta care-ºi poartã copilul în pântececu atâta neruºinarepoate voi fi într-o zi chiar eu.

�

Poeme de

26 • APOSTROF

POATE CÃ titlul – Emines-cu: Negocierea unei ima-

gini (construcþia unui canon,emergenþa unui mit), Bucu-reºti: Ed. Cartea Româneas-cã, 2008 – promite mai multdecît se aflã în interiorul cãr-þii, promite o aventurã a re-ceptãrii lui Eminescu de-alungul timpului, eventual pînã în zilelenoastre. Precum orice serios cercetãtor,Iulian Costache se opreºte însã la „vremealui Eminescu“, pentru a prezenta imaginealui în scriitura contemporanilor. O cerceta-re bazatã deci, încã din prefaþã, pe teoriilede esteticã a receptãrii, analizînd portretelelui Eminescu în conºtiinþa generaþiei sale.Nu lipsesc, pe de altã parte, prin verva eseis-ticã, trimiterile la prezentul imediat, desco-perind aici efigia poetului într-un manualºcolar de la începutul anilor 1990, dincoloecourile descoperirii unor texte pseudoemi-nesciene prin anii 1970-1980, în bibliogra-fie trimiteri la numãrul 265 al Dilemei.

„Noua privire“ a lui Iulian Costache esteuna însã redimensionatã: cartea se bazeazãpe o tezã de doctorat (2003), deci lasã cum-va deoparte diferite analize ale subiectului,aceastã parcimonie fiind singurul lucru im-putabil autorului; povestea începe printr-o„autoanalizã“: naºterea ºi creºterea emines-cologiei, încã, evident, din timpul vieþii au-torului. Dosarele se redeschid ºi sînt citatecontextele în care se acrediteazã noua di-recþie, în formularea lui Maiorescu; aparmartorii:

Lista persoanelor (în ordinea apariþiei)Hasdeu ºi farsele jucate Convorbirilor li-

terare; Macedonski ºi reproºurile referitoare la

limba poetului;Al. Grama, vituperînd în contra lipsei de

moralitate (lipseºte, deocamdatã, profesorulAron Densusianu);

doi autori de parodii, Mihail Zamphi-rescu (cu Muza de la Borta rece) ºi visãtorul,dar mai tîrziu politicianul, Take Ionescu;

Titu Maiorescu însuºi!cîþiva socialiºti, animaþi de Dobrogeanu-

Gherea, apoi documente culese din presa epocii,

pentru a se teoretiza ºi reprezenta un centrude greutate al studiului lui Iulian Costache,perioada denumitã „carantinã thanaticã“(1883-1889), cu fragmente de jurnale inti-me, liste de subscripþie publicã, epigramamacedonskianã, ferpare.

Foarte repede apare pletora epigonicã,autori pierduþi, congeneri lui Eminescu,unii ce au fost cîndva socotiþi egalii poetu-lui: Samson Bodnãrescu, D. A. Teodoru etc.,

etc. Alãturi, imaginea pe care a construit-oEminescu despre fenomen, în poemul Epi-gonii, interpretat în spiritul epocii, ca sursãde genealogie, ca metodã de (auto)acredi-tare. Cu detalii ºi comparaþii de heraldicã,interpretarea poeziei este un al doilea punctimportant din lucrarea lui Costache. Altereverberaþii: specia romanþei, avatarurileromanþãrii în poezia lui Eminescu. Cititorºi martor peste mode ºi timp, Ion Barbu.

La urmã, cãrþile: importanþa ediþiei Ma-iorescu, distribuþia ºi prefeþele ei, raportu-rile cu ediþia lui I. L. Caragiale. Aici Emi-nescu se multiplicã ºi, mai mult decît înoricare parte a studiului, devine distinct dis-cursul lui Iulian Costache: imaginile luiEminescu înseamnã, pînã la urmã, tot atîþiaautori ce poartã numele de Eminescu. Aceº-tia, evident, nu se înþeleg între ei, adeseasînt contradictorii, pentru cã... vorbesclimbi diferite. Operele lui Eminescu ausuportat diferite filtre ortografice, regulileºi disputele despre scrierea limbii românefiind în continuã evoluþie de-a lungul antu-melor sale.

O carte pasionantã, pentru care se poateþine un jurnal de lecturã; acele lucruri pecare, ipocrit sau nu, þi le mãrturiseºti; unjurnal, pentru cã este mai mult decît o carte;este o prezentare a lecturilor, a cãrþilor de-spre subiectul Eminescu. Subiectul criti-cilor literari, al istoricilor, nu al romanci-erilor.

Jurnal de lecturã

dimineaþa, devremePrecauþii luate, pînã la intrarea în subiec-

tul aºteptat, i.e. Eminescu: o prefaþã cu corpmic de literã, unde se construieºte un discursdespre imaginea recentã a lui Eminescu.

Dupã acest început, douã noi introdu-ceri: un eseu despre ce înseamnã sã scrii de-spre un autor precum Eminescu, pe bazaunei parabole (cam trase de pãr) cu istoriaborgesianã a lui Pierre Ménard ºi a lui DonQuijote; analize ale acestei metafore, posi-bile contextualizãri etc.; în al doilea rînd,o amplã discuþie despre estetica receptãrii,despre perspectiva de teorie literarã care per-mite existenþa studiului; evidente disponi-bilitãþi ale autorului pentru ceea ce numeºteun „model democratic“ al coautorului: maimulte identitãþi auctoriale, cu coresponden-þe virtuale în lumea lectorilor, între care seaflã o piaþã de idei, de imagini, permanentdisputate. Filozofie! Pagina 55 ºi nimic de-spre Eminescu, cu excepþia contribuþii-lor postrevoluþionare, menþionate în primaprefaþã!

searaA treia introducere: despre rolul isto-

riei literare, vãzutã ca o „hartã a mentalitã-þilor“; poate cã ar fi fost necesarã o menþi-onare, în acest context, a proiectului de„geografie literarã“ al lui Cornel Ungurea-nu; referinþele constante sînt la Paul Cornea(Introducere în teoria lecturii, 1988) ºi la Is-

toria lui Nicolae Manolescu. O va terminavreodatã? Am înþeles cã în mai va apãrea.Dar mai e pînã în mai.

a doua zip. 71: începe studiul despre Eminescu,

referindu-se chiar la Eminescu!p. 80: „Stabilitatea climatului cultural

paºoptist se construise pe o devizã a entu-ziasmului, care consacra principiul stimulã-rii prin simulare: scrieþi bãieþi, numai scrieþi!“Iatã unul dintre acele datumuri, o afirmaþierepede fãcutã...

Dau la bibliografie. Cartea dateazã; au-torul avertizeazã cã nu a trecut toate refe-ririle la opera lui Eminescu. Nu avea cum.Douã observaþii, doi autori pe care nu i-amgãsit: ªtefan Melancu (Eminescu ºi Novalis:Paradigme romantice, 1999), unde fostul re-dactor de la Apostrof scria despre Eminescuîn imaginea criticilor sãi (alde Maiorescu,G. Cãlinescu, Al. George ºi Al. Demetrescu,H. Sanielevici, Mircea Eliade, Mihai Zamfirori Rosa del Conte). A doua, Sorin AdamMatei (Boierii minþii, 2004), care vorbeºte,e drept, mai mult despre junimism, ca ati-tudine („Deºi nu se crede un geniu sau unsemizeu“, spune la p. 81 profesorul stabilitpeste Ocean, „«bunul pãstor» intelectualjunimist se crede membru al unei confreriide inºi aleºi ºi privilegiaþi [...] privilegiulse întemeiazã pe prestigiu“). Afarã nu plouã.

ultima ziO abordare contextualã a operei lui Emi-

nescu; grafia, limba pe care o foloseºte poe-tul se suprapune ºi se vede foarte bine îndisputele pentru reglementarea academicã aunei limbi unitare; contribuþii în chestiunealimbii ºi ale lui Maiorescu, dar ºi ale rivali-lor de epocã: Bonifaciu Florescu (v. Epistolãdeschisã homunculului B. F.)

Paranteza realist-socialistã, absentã.Autorul schiþeazã, în linii mari, desti-

nul operei eminesciene; Nicolae Iorga ºiMihail Dragomirescu, la începutul secolu-lui trecut, au cîteva pagini; liste de nume,care merg de multe ori pînã în prezent,aratã ºi invitã la continuãri ale acestui stu-diu remarcabil.

Singurul destin pe care îl doresc acestei cãrþia lui Iulian Costache este dramatizarea sa.Analizele, „înscenãrile“ pe care le face aicisînt deosebit de fine, descoperã foarte multeelemente noi ale „dosarului“ Eminescu ºifolosesc benefic acest secol ºi ceva scurs dela instaurarea imaginilor eminesciene. Per-sonajul principal al acestei cãrþi, analogLevantului lui Cãrtãrescu, este, desigur, nupoezia românã, ci critica românã, cu ºovãiri,izbînde ºi nedreptãþi. Cu emoþii, nãscîndu-se roºie de furie, împotriva unei vechi di-recþii, oportunistã, cînd cumula în rîndurileei un personaj sau altul bine situat politic,social, blazatã puþin în cuget, venerabilã,dar, în fine, critica românã, cu ce are ea maiprofund ºi mai important pentru existenþaei: imaginile lui Eminescu.

�

Personajul principalDan Gulea

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 27

George Purdea nu este cunoscut în þarãdecât de cãtre un grup restrâns. Cum seîntâmplã ades la noi, mai ales în anii dedupã ’89, mulþi dintre intelectualii de marcãformaþi în þarã îºi pierd ecoul „acasã“, pen-tru a ºi-l amplifica pe alte tãrâmuri, pe dru-mul unui destin construit ºi asumat pânã laultimele consecinþe. Un detaliu al biografieiprofesorului George Purdea este faptul cã afost unul dintre cei doi care i-au stat la cã-pãtâi lui Constantin Noica în ultimele clipede viaþã, chiar dacã despre acest lucru refuzãsã vorbeascã în interviul pe care a avut ama-bilitatea a ni-l acorda.

Ioana Scoruº: Domnule George Purdea, per-miteþi-mi o introducere mai lungã. Într-uninterviu acordat revistei Vatra cu ceva vreme înurmã, Vasile Dem. Zamfirescu spune despre Dv.:„[…] îmi este fiu ºi frate în acelaºi timp […]Mai tânãr cu 12 ani decât mine, mi-a solicitatîndrumarea direct, fãrã nicio intermediere, în-tr-o zi de toamnã (?) în sala cãrþilor rare aFacultãþii de Filosofie din Bucureºti. A fost pri-mul cãruia am încercat sã-i transmit modelulNoica. A acceptat cu o hãrnicie ardeleneascã sã-ºi fãureascã instrumentele pentru «culturamare». A început cu germana, pe care a folo-sit-o ºi pentru traduceri foarte dificile, dinLukács, Jaspers ºi Freud. Dar nu a ezitat, laîndemnul lui Constantin Noica, nici în faþamatematicilor, cu care s-a îndeletnicit câþivaani, nici în faþa limbilor clasice. Pe linie demetodã culturalã, este unul din cei mai con-secvenþi discipoli ai lui Noica, rezultate remar-cabile neîntârziind sã-i rãsplãteascã eforturile.Dupã ce a emigrat în 1988 la Viena, nu a re-nunþat la proiectele culturale, ºi-a luat docto-ratul în filosofie la universitatea din capitalaAustriei, unde este ºi cadru didactic, cu o evolu-þie profesionalã meritorie. A devenit scriitor delimbã germanã, premiat în câteva rânduri. Ceamai surprinzãtoare veste am primit-o la înce-putul acestui an, când mi-a spus cã a devenitstudent la limbi clasice, la aceeaºi Universitatedin Viena, unde predã cursuri de filosofie. Credcã stãruinþa lui ºi performanþele obþinute în con-diþii de concurenþã internaþionalã l-ar fi bucu-rat mult pe Constantin Noica. În ce mã pri-veºte, regret cã a plecat din þarã ºi mai ales mãcontrariazã ºi mã întristeazã cã nu doreºte(încã?) sã aibã contacte, fie ºi sporadice, cu în-vãþãmântul superior românesc. Oricum, cutalentul, carisma ºi hãrnicia sa ar fi putut facela Bucureºti sau Cluj (de ce nu?) o carierã uni-versitarã strãlucitã. Dar poate cã niciodatã nueste prea târziu…“ Iatã, foarte pe scurt, pre-zentat traseul D-voastrã, într-un portret fãcut,aº spune cu dragoste, de prietenul D-voastrã,Vasile Dem. Zamfirescu. Din altã sursã, ºi anu-me Jurnalul aceluiaºi Vasile Dem. Zamfirescu,aflu cã aþi ajuns student la Facultatea deFilosofie dintr-o întâmplare tristã: în urma unui

accident, nu aþi mai putut urma studiile muzi-cale ºi v-aþi îndreptat spre filosofie. V-aº ruga sãîncepem discuþia mai din tinereþe, poate chiarpe urmele celor spuse de Vasile Dem. Zamfirescu,ºi anume de la deturnarea drumului de la o carierã muzicalã spre filosofie. Cam maredistanþa dintre una ºi cealaltã, nu credeþi?

George Purdea: Staþi puþin sã-mi revin…Cele spuse de Vasi m-au cam înmuiat. ªiapoi, amintirile: batã-le focul! Mai cã-mivine sã trag o doinã... Apropo de doinã.Într-adevãr, am frecventat ªcoala de Muzicãdin Târgu-Mureº deja ca bãietan de 11-12ani! Instrumentul meu a fost cornul clasic.Ca licean, câþiva ani mai târziu, m-a procop-sit un coleg, într-un meci de handbal, cu oloviturã involuntarã de genunchi în gurã ºia trebuit sã fiu operat. Mândreþea mea de„ambajurã“, cum se numeºte fina structurãa musculaturii buzelor – aºa de importantãpentru viitorul oricãrui „suflãtor“ –, s-a duspe apa sâmbetei. A trebuit sã schimb liceul,în mijlocul anului. Am venit la Bistriþa, maiaproape de casã, într-un liceu cu puternicãtradiþie de ºtiinþe exacte. Cum mi-a mersapoi?... ºi-acum mai am câteodatã vise cumproful de fizicã mã scoate la tablã ºi-mi ceresã-i fac o construcþie vectorialã complicatã,iar mie tot ce-mi reuºeºte este o cheie sol.

I. S.: Prin urmare, dorinþa vãditã de vis a fosttotuºi muzica. Dar atât de „bine“ v-a reuºitacea cheie sol, încât, iatã, aþi urmat filosofia înþarã, v-aþi ocupat cu traduceri (Jaspers, Freud,Lukács, Biemel), a urmat apoi emigrarea,înainte de Revoluþie, aþi fost, în noua condiþiede emigrant, ghid la Muzeul Freud, portar ºi„cãrãtor de bagaje“, apoi… v-aþi dat docto-ratul în filosofie la Universitatea din Viena,aþi scris douã romane, sunteþi dublu premiat,la Linz ºi Trento, iar acum sunteþi student lalimbi clasice la aceeaºi universitate, din Viena,unde ºi predaþi. Nici nu ºtiu dacã sã vã întrebmai degrabã cum aþi încheiat sesiunea de varãca student sau ce fel de studenþi aveþi. Aici,în România, avem o vorbã: viaþa bate filmul!

G. P.: Pesemne cã se întâmplã la fel cum seîntâmplã cu un meteorit intrând în atmo-sfera densã a unei alte planete mai dense,mai reci... Inflamarea, spargerea e aproapeinevitabilã... Purtam în primii ani pe spateun gentoi – un fel de raniþã cu trei aproapeegale compartimente: unul era pentru sand-viºuri, al doilea cu lenjerie de schimb ºi arti-cole de toaletã (în vremea aceea eram por-tar de noapte sau cãrãtor de bagaje într-unhotel de lux ºi pe aspectul îngrijit se puneamare atenþie). Al treilea compartiment, cãdespre el era vorba: ei bine, al treilea eraburduºit cu cãrþi ºi caieþel de notiþe, pe careînsã uneori nu aveam timp cu sãptãmânilesã-l deschid. Dar era la mine tot timpul! Mãajuta sã suport mai uºor disperarea ºi rânje-tul eºecului profesional... Poate un fel deblindaj neinflamabil al meteoritului rãtãcit...

I. S.: Ce înseamnã a reuºi, domnule Purdea,ºi ce înseamnã a eºua? Care sunt coordonate-le reuºitei ºi care ale eºecului?

G. P.: Am ajuns în Occident atunci nu cuvreo bursã, ci ca emigrant... Or, realitateaîi strigã emigrantului: Bagã-þi, bãiete, minþi-le în cap, lasã „fumurile“ scriiturii ºi filo-sofãrii, apucã-te de lucru, cã ai douã mâini...N-am avut încotro, m-am supus realitãþii,dar pãstrând cât am putut antirealitatea cre-zului profesional. Acest cuplu de forþe – „dedin afara“ realitãþii ºi „de dinãuntrul“ cre-zului – m-a rotit ºi sucit în toate felurile,când prin hãuri de disperare, când prin licã-riri de „împliniri“. O fi trecut câte ceva din„de dinãuntru“ în „de dinafarã“, neîndoiel-nic, dar la fel de neîndoielnic ceva din „dedinafarã“ în „de dinãuntru“...

Noþiunile „reuºitã“ ºi „eºec“ nu spunmare lucru, fiindcã sunt rezultative ºi pola-re... Or, în nemijlocirea vieþii, disjuncþiile setransformã uneori în conjuncþii... Cuvântul„eºec“ mi-a devenit mai drag dupã atâþia aniîn strãinãtate... Îi ºtiu aroma, i-am simþittentaculele, i-am auzit nu o datã cânteculîmbietor. O nestingheritã convieþuire cu

GEORGE PURDEA

�

imanenþa eºecului – da, asta s-ar putea sãfie – ca sã rãspund la întrebarea D-voastrã –a devenit una din coordonatele adeveririi. Eceea ce o deosebeºte pe aceasta din urmã desuccesul managerial. Pe drept spunea Jaspersundeva cã abia în situaþii-limitã, precumeºecul, se întrevede transcendenþa...

I. S.: Poate cã acesta este motivul pentru carelui Cioran îi erau atât de dragi rataþii…Plecând din þarã, aveaþi sã lãsaþi în urmã prie-teni, amintiri, un drum început, drum pe carevã fãuriserãþi „instrumentele culturii mari“,cum îi plãcea lui Noica sã spunã. Ce v-a urnitfiinþa în aceastã aventurã cu final imprevizi-bil ºi cum se asumã aºa ceva?

G. P.: „Cum se asumã aºa ceva?“... Nu ºtiunici eu. Dintre cei patru absolvenþi ai serieimele care primiserã aºa-numita „recoman-dare pentru cercetare“, am fost singurul carenu am putut ajunge într-un post de cerce-tare sau învãþãmânt universitar, deºi aveam ori-ginea cea mai „sãnãtoasã“. În cele din urmãmi-am cãlcat pe inimã ºi am fãcut cerere deintrare în partid, dar aceasta a fost respinsã,fiindcã – presupun – avusesem clonþul cammare prin ºedintele de ASC, în care, purtatde „spiritul romantismului revoluþionar“,atacam „devierile“ autoritare din mediuluniversitar. La invitaþiile de burse în strãinã-tate primeam de la Serviciul Paºapoarte, peatunci în strada Iorga, regulat „plicul albas-tru“. Negativ. Un plic diafan, primit ani de-arândul (uneori de mai multe ori pe an)!Când deschideam ºliþul cutiei poºtale ºi-lvedeam! Parcã nu mai þineam în palme unpetic de hîrtie, ci peticul de hîrtie îmi þineaîncheieturile mâinilor strânse.

I. S.: Sunteþi un om al bilanþurilor? Iatã,prietenul D-voastrã, Vasile Dem. Zamfirescu,la finele fiecãrui an îºi fãcea bilanþul, aºa cumreiese din jurnalul sãu. Aproape invariabil, eranemulþumit. D-voastrã cum faceþi/aþi fãcut?Extrapolând, v-aº întreba ce anume trebuieaºezat, în cele din urmã, în cumpãnã? Deunde putem ºti dacã un eºec nu are chipulreuºitei ºi invers, ce anume se contabilizeazã,de fapt, într-un astfel de bilanþ de viaþã?

G. P.: În situaþia intelectualului emigrat,cuvântul cumpãnã primeºte un accent stra-niu. De la sine înþelesurile, cele primordiale,care, cât e omul acasã, îl þin în balanþa„ridicãrilor“ ºi „coborârilor“ relative, ba aiciun „succesel“, ba acolo un „eºecuþ“, tocmai– trecând graniþa, când crezi cã eºti în plinãascensiune spre cerul împlinirii de sine, con-staþi înspãimântat cã „eºti în aer“, tocmaipentru cã acele sub ºi de la sine înþelesurice þineau echilibrul au roit-o. Nu mai ºtiice e jos ºi sus, nu te întrebi care e urmãtorulpas, ci cum sã eviþi impactul în hãul ce din-tr-odatã se deschide sub tine. În marea crizã,te întorci spre tine însuþi ºi te întrebi: „Cinesunt?!“ Începe o altã traiectorie: cea de acasãn-a fost spectaculoasã, dar discret-crescãtoa-re, cea de aici e bifurcatã, sucitã, încâlcitã, înniciun caz continuã... Începe traiectoria pecare sunt ºi acum, a acestui chinuitor: „Cinesunt?“. În ultimele trimestre, tema desprecare am vorbit a fost cea a reflexivei inte-rogãri de sine. Începe deja la Heraclit ºidobândeºte o adâncime nemaiîntâlnitã apoila Augustin ca: „intrare in intima mea“.

I. S.: Mã faceþi sã mã întreb dacã problemaCeluilalt trebuie sã fie abordatã înainte sau

dupã aflarea rãspunsului la aceastã schizofre-niantã „Cine sunt?“. Sau poate tocmai fãrãCelãlalt nu suntem în stare sã spunem cevadespre noi? Are vreun sens interogaþia de sineîn lipsa alteritãþii, a conºtiinþei alteritãþii?

G. P.: Se culcã omul cu o searã înainte ºi adoua zi se trezeºte o gânganie. Cã nu e vic-tima unei iluzii, îºi dã seama din faptul cãceilalþi îºi întorc privirea. Despre asta evorba în Metamorfoza lui Kafka. Eu mi-a-mintesc cã citisem povestirea deja ca licean,vorbisem de ea membrilor cercului literar al cãrui preºedinte eram la Liceul „LiviuRebreanu“. Cã sensul ultim al povestirii îmiscãpase, mi-am dat seama numai dupã pã-rãsirea þãrii. Pentru a rãspunde succint laîntrebarea pusã: nu atât de ontologia celui-lalt e legatã interogarea de sine, ci de „epi-fania“ acestuia, de felul cum semenul irum-pe în propria-þi lume. Cum te priveºte, cumîþi vorbeºte ºi la fel de bine cum nu tepriveºte ºi nu-þi vorbeºte. De pildã, privireaceluilalt: aceasta te face conºtient de faptulcã, oricum te-ai suci ºi rãsuci, de „umbra“secundã „a privirii asuprã-þi“ nu scapi, chiarºi atunci când te strãduieºti sã o ignori.Aceastã privire nu e ceva factic, fiindcã e,concomitent, imaginea-mea-despre-imagi-nea-celuilalt-despre-mine. În acest contor-sionant cabinet de oglinzi, unde incidenþe-le ºi rãsfrângerile joacã un dans valpurgic,demersul analitic fãrã curajul despuierii ºiexpunerii de sine nu ajunge prea departe.Acel „self esteem“ nu-ºi mai are locul în filo-sofarea intrasubiectivã: ea se scrie cu sânge,sau nu se scrie.

I. S.: Într-un articol din Viaþa româneascãvorbiþi despre Constantin Noica într-un modimpresionant. Acea plimbare prin pãdure, peun drum paralel cu Noica, fãrã a-l striga, fãrãa-l „deranja“, cu senzaþia cã o minune este pecale a se petrece, cu sentimentul cã el ar puteareprezenta accesul D-voastrã spre o altã lume,apoi, la finele evocãrii, gândul cã „nimic nu-imai frumos pe lume decât senectutea“, probabilîn ideea cã numai ea poate permite omului despirit sã se ocupe îndeaproape de ale lui. Vã rogfrumos sã îmi vorbiþi despre „perioada Noica“.

G. P.: Peste 25 de ani au trecut de la întâl-nirile cu Constantin Noica. ªtiu, nu e com-paraþia cea mai reuºitã: a fost un fel de vac-cin. Rostirea filosoficã suferã de o disperare,ei ºi numai ei proprie: în disperarea aceasta,filosofului îi este îngãduit sã recurgã lagestul sacerdotal al parabolei sau antinomi-cului. Dar numai pentru a se eschiva lim-pezimii ce îl þine pe loc pentru a se re-cule-ge – nici într-un caz pentru a se complace.El nu oficiazã misterii, ci „laboreazã“ peparcela aridã a demersului analitic, critic.Noica, în camera sa simplã de la Pãltiniº, îºiexersa unealta analiticã zilnic: cu o ecuaþietrigonometricã, cu conjugãri ºi declinãri.Ceea ce nu-l fãcea sã-ºi uite umorul ºi înþe-legerea pentru slãbiciunile umane...

I. S.: D-voastrã cu ce anume vã exersaþiunealta analiticã?

G. P.: De câþiva ani sunt mândrul posesoral carnetului de student al Facultãþii deLimbi Clasice la Universitatea din Viena. Seîntâmplã sã am drept colegi studenþi carefrecventeazã cursurile mele! Când ni seîmpart testele scrise notate, mã strâng câte-odatã pantofii. Sã nu fi primit o notã maibunã ca mine!

Ca autodidact, mã ocupasem din aniifacultãþii cu texte de greacã ºi latinã. Însã ceeace se cere aici e nu sã ºtii sã traduci „din la-tinã“, ci „în latinã“, ºi fãrã dicþionar. E temu-ta metodã a ºcolii vieneze de limbi clasicepentru a poseda morfologia ºi sintaxa atâtde bine, încât sã poþi „corecta“ chiar un autorcând deviazã de la gramatica clasicã. Aºa cãam mult de lucru. Cuvântul „lucrum“ are înlatinã primordial sensul de a avea un câºtigfãcând ceva. Ei bine: cât mi-ar fi de greu stu-diul acesta, el îmi dã nu numai rãsplata apro-pierii profesioniste de textele clasicilor an-tici, ci-mi prilejuieºte o gingaºã reîntâlnire cu limba mea maternã. Pe care o ascult totmai mult, nu doar o aud ºi vorbesc. Ce minu-nate arabescuri a dat naºtere într-un spaþiueuropean marginal! Cum au putut supravie-þui rãdãcini morfologice, pe când în alte limbiromanice centrale acestea au dispãrut!

I. S.: În prefaþa cãrþii D-voastrã Der ewigeAugenblick in der Begegnung zu zweit, apã-rutã în 1998 la Peter Lang Verlag, scrieþi:„Mulþumirea mea se îndreaptã în egalãmãsurã profesorilor mei din Bucureºti, care mi-au încurajat în anii studenþiei interesulpentru filosofie“. La cine v-aþi gândit când aþiscris aceste rânduri?

G. P.: Da, câþiva din profesorii mei din timpul facultãþii, în plinã erã ceauºistã, aufost buni dascãli de filosofie. AlexandruValentin, la cursul de marxism, insista petexte fundamentale ale idealismului german,instruindu-ne în acelaºi timp ergonomiccum sã îndoim paginile de conspecte, Ianoºifãcea recursuri hermeneutice ad hoc; rotin-du-ºi o ºuviþã de pãr, dãdea sensuri neaºtep-tate unui pasaj de text care altfel pãreabanal, Florica Neagoe a fost cea care m-aîndemnat sã încep sã citesc texte în original.Pe Flonta, în timpul anilor de studii, erampuþin supãrat, nu-mi dãdea la examenedecât nouã, pentru cã chiuleam de la semi-narul sãu – epistemologia mi se pãrea us-catã, eram foc de romantic ºi preferam sãascult în timpul acesta discuri cu concertesimfonice la Biblioteca „Sadoveanu“. Dupãfacultate însã, am fost adesea oaspetele sãuîn grãdinã, la un pahar de vin de casã.

I. S.: Sã ne întoarcem puþin la Noica. În mo-mentul de faþã – lucru ce dureazã de ceva ani– în România se încearcã o demitizare a „feno-menului“ Noica. Odatã cu asta, are loc ºi unatac acerb asupra discipolilor cu vizibilitatea pu-blicã cea mai mare, Gabriel Liiceanu ºi AndreiPleºu. Ceea ce i se imputã cel mai des lui Noicaeste faptul cã, în tinereþe, a simpatizat cu miº-carea legionarã ºi, mai apoi, cã „a bãtut palma“cu Securitatea. Ceea ce li se imputã discipoli-lor este faptul cã, în numele „legendarului“Noica, au confiscat „piaþa de idei“ din þarã,lucru din pricina cãruia tinerilor care vor sã semanifeste public li se taie accesul la acest demers.Ce pãrere aveþi despre toate astea?

G. P.: Nu mã pot exprima, întrucât nu cunosc conþinutul acestei dezbateri. Cândtinerii se plâng, atunci îi doare ceva! Îmiamintesc cã la un moment dat circulau înjurul domnului Noica remarci depreciative laadresa unei traduceri din Heidegger de cãtredoi tineri clujeni. Pe atunci eram ºi eu tânãrºi traducãtor, trãiam zilnic disperarea incerti-tudinii, dacã tocmai asta vroia autorul sãexprime, dacã felul în care i-am transpus ofrazã sau o comparaþie era cel mai potrivit.

28 • APOSTROF

�

�

Scena de la Pãltiniº cu pricina mi s-a marcatde aceea în memorie. Noica nu cunoºtea traducerea în cauzã, dar remarcile îi displã-ceau evident. Cu un ton gutural, în carevocea-i blândã aluneca de fiecare datã cândceva îi era neplãcut, îmi spuse în timpul uneiplimbãri: „Tinerii aceºtia trebuie doar ajutaþi,nu intimidaþi! Ce nebunie sublimã din par-tea lor!“ Iar la adresa celui care dãdea remar-cilor critice o necontestatã autoritate: „ªi el afost doar ajutat când ºi-a scris cartea! Eu i-amdat ideea celor douã principii pe care sesprijinã toatã construcþia“. În ceea ce mãpriveºte, ca tânãr absolvent, am avut ºansade a-l întâlni pe Vasi, care tradusese deja dinKant ºi mã înhãmase la carul traducerilor detexte filosofice. Primul text însãrcinat eraGeorg Lukács, Ontologia existenþei sociale. Eutocmai dãdusem examenul de traducãtor ºim-am prãbuºit cu tot entuziasmul în arbo-rescenþa frazelor în stil neohegelian, care selungeau câteodatã pe un sfert de paginã.Când ceva mi se pãrea de neînþeles, nu pu-team compara soluþia mea cu cea în francezãsau englezã, cãci textul nu se gãsea decât înlimba germanã. Ce mai mã înfuriam cândVasi gãsea varianta mea la o frazã dificilãfie prea „strânsã“ ºi neconcludentã, fie preaexplicitã ºi fãcând locul unei interpretãri sau,pur ºi simplu, falsã! De câte ori nu mi-avenit sã-i pun teancul manuscrisului în bra-þe... Dar apoi îmi reveneam. De la el învãþammeserie. ªi când argumentam bine, ceda.Dar cel mai mult: fiindcã niciodatã nu mi-a dat sentimentul cã am fi inegali. Aºa se

face cã pe urmã au venit încã trei cãrþi pecare le-am tradus singur sau împreunã cu alþitraducãtori. Ajuns la Viena, aveam în taºcãmaterial suficient pentru doctorat.

I. S.: Care mai este locul filosofului în prag-matismul postmodernist? Ce rol are el azi? Cuiprodest?

G. P.: E, într-adevãr, un interludiu alexan-drin, manierist, cel pe care îl trãim în filo-sofie. Ani de-a rândul dupã emigrarea înAustria, plecam complet demoralizat de launele conferinþe de filosofie þinute de uniiautori de aici sau din alte þãri din Vest. Purºi simplu nu înþelegeam mesajul. Te pome-neºti cã germana mea e de vinã! ªi multecãrþi pe care le deschideam, le închideamdupã zece sau douãzeci de pagini. Cãrþidocumentate, dar nu scrise, cât „alcãtuite“.Existã o nauticã a structurãrii textului, aîntinsului pânzelor ºi pânziºoarelor de cita-te aºa, pentru a fi dus mai departe pe necu-prinderea obligatoriilor sute de pagini pecare trebuie sã le aibã o carte. Ceea ce esteadmisibil pentru o lucrare de diplomã devi-ne de neînþeles pentru o publicaþie de ma-turitate. Încleºtarea ultimã cu noþionalul,carteziana zãbavã dubitativã, ºlefuirea articu-lãrilor ºi curajul menþionãrii limitelor pro-prii devin rarisime. În finalul dialoguluiPhaidros, Platon desemna prea multul scrisde filosofie un fel de „divertisment aristo-cratic“, pledând pentru nemijlocirea con-fruntãrii puþinului aºezat pe hârtie cu colegisau discipoli, pentru distilarea ideaticului

pur. Pasajul acesta este, în ochii mei, deplinã actualitate… ªi poate cã eremitajul,pãstrarea unei decente distanþe faþã de in-dustrializarea scrisului filosofic sã fie celpuþin un bine-venit respiro. Da, cam aºacum o practica Noica.

I. S.: Cum trãiþi România de la distanþa pe ca-re Viena v-o impune? Care este amprenta foto-grafiei ei în sufletul D-voastrã? Ce mai este ea?

G. P.: De douã ori pe an trag o fugã la casapãrinteascã din Lechinþa, uneori fie ºi numaipentru câteva zile. Acolo nu am radio, nicitelevizor. Mã plimb agale prin curte, ascultcum cotcodãceºte o gãinã care tocmai aouat, privesc cum o barzã trebãluieºte în cui-bul ei pe un stâlp, cum vacile urcã dealul dinzare; apoi mai ies la stradã, mãtur trotuarul,schimb câteva vorbe cu un fost coleg deºcoalã primarã, întrezãresc într-o femeie cubroboadã ce croºeteazã pe o margine de ºanþsau într-un þãran pe capra unei cãruþe cu caice trece prin faþa casei pe cei ce au fostpãrinþii mei. O vecinã îmi dã peste garddimineaþa o oalã cu lapte proaspãt muls, cealaltã la prânz o mãmãligã cu brânzã.

„Nu þi-e urât, vecine, aºa, singur cuc?!“„Nici vorbã...“ rãspund eu. În comuna mea,la nr. 516, nu mi-e niciodatã urât, oricâtde „cuc“ ar pãrea singurãtatea mea.

I.S.: Probabil pentru cã asta se cheamã„acasã“. �

Interviu realizat de IOANA SCORUª

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 29

ÎN APROAPE tot regis-trul arhivistic, sãrbã-

torile sau ceremoniilefocului sunt abundent

atestate. Focuri mari sau mici, fixe sau mo-bile, ocazionale sau periodice se ridicã, ri-tual, spre cer. Obiceiurile cuprind dansul înjurul rugului, arderea simulatã a unui om,trecerea animalelor pe lângã foc sau trece-rea cu torþe, fãclii, tãciuni, prin case, ham-bare, ogoare. Sunt arse lemne, paie, gunoa-ie, figuri umane de paie etc. Se pare cã dintoate timpurile oamenii s-au jucat cu focul…

Existã douã teorii cu privire la semnifi-caþia acestor ceremonii ale focului:

1. teoria solarã (Mannhardt) susþine cãsemnificaþia acestei utilizãri a focului se în-temeiazã pe principiul magiei imitative.Aprinzând focuri, care imitã, reproduc teres-tru forþa mãreþei surse solare de luminã,viaþã, cãldurã, obþin prin cauzalitate analo-gicã o potenþare a fertilitãþii vegetale, ani-male sau umane, o stimulare ciclicã a afir-mãrii vieþii.

2. teoria purificatoare (Westermarck) sus-þine cã focurile ceremoniale nu sunt focurisolare, ci pur ºi simplu focuri purificatoare,destinate incendierii influenþelor dãunãtoa-re, întrupãrilor subversive ale maleficului(monºtri, demoni, vrãjitoare) sau îndepãrtã-rii incendiilor, fulgerelor, tunetelor, para-ziþilor, sterilitãþii, molimelor, vrãjitoriei.

Frazer observã cã pentru o teorie foculadus la scarã umanã este o forþã creatoare,

pentru cealaltã, el este o forþã distrugãtoare,sãlbaticã, un „dezinfectant“ energetic. Darel crede cã între focul care ocroteºte viaþa ºicel care pârjoleºte devorant energiile invizi-bile din atmosferã se poate accepta o iden-titate de sursã solarã (deºi înclinã cãtre teo-ria purificativã).

Suntem de acord – într-adevãr, este coe-rent arhetipal ca soarele, arhetip celest ºidivin, sã aibã o fenomenologie bivalentã:stimulativ pentru viaþã, incinerativ pentrumalefic (deci pentru antiviaþã).

În unele focuri este incineratã o efigie, unsimbol – deseori asimilat „vrãjitoarei“. Frazerînclinã sã creadã cã practica holocaustuluianalogic a substituit incinerãri reale, undeerau pedepsiþi criminalii sau pãcãtoasele. Pede altã parte, „momâile“ de paie arse repre-zintã „Moartea“, deci simbolismul mai rafi-nat, mai abstract nu trebuie sã derive dinpractici incinerative reale (paralele cu prac-ticile înhumãrii sau înecãrii efigiei Morþii).

Frazer crede cã în obiceiul simulãrii ar-derii unei fiinþe umane subzistã, domestici-te, practici arhaice reale. Astfel de ofrandesubstitutive erau extrem de „bine-plãcute“zeilor – iar „suferinþa nu intrã în calculeleomului primitiv“. Date clare despre acestesacrificii umane avem suficiente: celþii adu-nau prizonierii – cu cât erau mai mulþi, cuatât fertilitatea pãmântului creºtea graþiegratitudinii divine. Aceºti oameni erau în-chiºi în împletituri de nuiele gigantice, eleînsele imagini, ºi deveneau „combustia“

ofrandei druizilor. Multe din simulãrile mairecente includ acoperirea, „împachetarea“cu frunze a celui „sacrificat“. ªi animalelefãceau obiectul acestui veritabil holocaustdruidic. Se înalþã o coloanã, împodobitã cucrengi ºi frunze. Apoi sunt aruncaþi în jurulei toþi ºerpii vii care au putut fi prinºi, dupãcare se aprinde coloana. ªerpii urcã, pentrua evita focul, fiind în final mistuiþi de flãcã-rile devoratoare, am putea spune, într-unholocaust dramatic al „negãrii negaþiei“, iaroamenii danseazã frenetic în jurul extincþiei.Interpretarea generalã a lui Frazer este cãvictimele erau suspectate de vrãjitorie, iaranimalele (ºerpi, dar ºi pisici sau vulpi) erauarse tot în credinþa cã erau întrupãri vrãji-toreºti.

Eliade ar adânci interpretarea ºi maimult, la bazele ei metafizice: chiar ºi vrãji-toarele sunt posesiuni sau instrumente demo-nice. Demonul este agentul rãului. Deci, fieoameni, fie animale, ceea ce este „ars“,mistuit, condamnat la nefiinþã este Rãulînsuºi, în toate formele (suporturile) princare el îºi dezvoltã funesta lui fenomeno-logie mundanã. Prin urmare, ritualurileconþin o viziune, o semnificaþie – niciodatãele nu sunt întâmplãtoare.

Focul este purificatorul prin excelenþã– el mistuie negativul ºi, prin verticalitatealui, oferã o jertfã bine-plãcutã.

�

Ardere de totVlad Mureºan

�

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 9 leipentru 6 luni: 18 leipentru 1 an: 36 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care seaboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþprovocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

Cãrþi primite la redacþie

• Mircea Arman, O istorie criticã a metafizicii occiden-tale, Cluj-Napoca: Ed. Grinta, 2007.

• Matei Viºniec, Imagineazã-þi cã eºtiDumnezeu, Piteºti: Ed. Paralela 45, 2008.

de Cioran, se poate face numai prin accep-tarea violenþei sociale ºi prin instaurareaunei noi elite.

„Dinamizarea“ etnicã, crearea omuluinou sau, pentru Cioran, schimbarea cultu-ralã, se face prin aducerea „iraþionalului“ însocietate, unde soluþia freneziei este dusã laconsecinþele ultime. Când „problema socia-lului“ la Noica este rezolvatã explicit prin-tr-un antisemitism ºi o xenofobie dintre celemai elementare, când pentru a soluþionacriza economicã soluþia „dreptei autohto-niste“ – aplicatã pe scarã largã de naziºti –este înlãturarea strãinilor din posturile deconducere ºi scoaterea evreilor din procese-le decizionale, faptul cã Voloº încearcã sãdimineazã antisemitismul noician, definin-du-l drept un antisemitism „de circum-stanþã“, ca ºi când aceastã eufemizare arsalva ceva, devine destul de grav. Mai alescã acelaºi tip de reacþie îl gãsim ºi la Eliade,care deplânge „întãrirea elementului evre-iesc“ în pofida elementului etnic românesc.Iar la Cioran este ºi mai explicitã consecinþamaleficã, darwinismul social – dispreþul fa-þã de grupurile marginale, distrugerea caformã de curãþenie a „corpului naþional“,cultul sacrificiului personal pentru binelesocial – face parte din „arsenalul“ ideatical acestei generaþii.

În fond, gândirea trãiristã ºi autarhismulnaþionalist nu aveau un rãspuns coerent laproblemele acute, de facturã economicã,ridicate de criza economicã din anii ’30.Reacþia filosofilor de extremã dreaptã dela noi era identicã reacþiei celor naziºti saufasciºti. Ecuaþia era urmãtoarea: democraþialiberalã a creat piaþa liberã, piaþa liberã es-te în declin, prin urmare democraþia estedãunãtoare. În plus, filosofia socialã a celorpatru este de un primitivism tradiþionalist,antieuropean ºi antidemocratic, cel mai bine

exemplificat de apoftegma lui Cioran: „De-mocraþia trebuie distrusã pentru ca Ro-mânia sã nu disparã“.

Singurul posibil rãspuns, la care aurecurs cei patru, fiecare în felul lui, esteadmiraþia pentru „elementul þãrãnesc“.Þãranul este bun ºi înþelept, iar lui i seopune „omul banului“, care nu are nimicsfânt, spune Noica în Manuscrisele de laCâmpulung. Aceeaºi idee se vede în anis-torismului lui Cioran, la care se adaugãopoziþia, conceputã de Eliade, între omul„material“ (occidental) ºi omul „spiritu-al“ (oriental). Ulterior aceastã concepþie seva vedea în scrierile lui Noica din epocaceauºistã, când filosoful de la Pãltiniº utili-zeazã arsenalul lexical autohtonist pentruconturarea unei filosofii localizate în „spiri-tul românesc“. Pentru acest filon ideatic,„bunul-simþ românesc“ este un panaceuuniversal, soluþie general valabilã pentrutoate problemele societãþii. La Cioran,„satul“ este locul „cosmic“ în care istoriapoate fi negatã, unde viaþa are substanþã ºiunde rezidã adevãrata viaþã, iar la MirceaVulcãnescu mecanismele economice alesatului tradiþional constituie rãspunsul laproblemele organizãrii sociale. Dar o ar-gumentaþie de genul aceleia furnizate deVoloº, conform cãreia aceastã dependen-þã de þãrãnism s-ar datora faptului cã „înstructura socio-profesionalã interbelicã þãrã-nimea ocupa o pondere covârºitoare“, nurezistã probei timpului.

La o ultimã privire, problemele ridica-te de generaþia ’27 sunt mai degrabã onto-logice, iar discuþiile „inteligente“ despre ceeste „românismul“ sau ce este „spiritulromânesc“ nu pot sã constituie o filoso-fie socialã ºi cu atât mai puþin o filosofiepoliticã.

�

Avangarda rusã

Astãzi dragostea meaPe buze-cruci o spânzurarãªi se legãna de barele pieþelorEa,În orbitele ochilor oamenilorDe la o verigã la altã verigãAlergând.Obraznicul suflet cu limbi de flãcãriLingea stelele – candel, dropsuri cereºti,În sala cerului intrarã cu colþi gãlbejiþiMortificaþii ºi curserã pieziºelePloi ale sfârºitului.– Solul, vestitorul nu-l mai aºtepta!Ba ale rugilor fãrã sânge alinãtoriTriºau.Uºile încrederii dând spre cerdacÎnchise sunt ºi spânzurat e curcubeulCadavruªi bucuroasã e ca o pãcãtoasãConºtiinþa.În clopotniþã bãtu al doisprezecelea ceas...N-ar fi cazul sã te rupi din ºtreang ºi abitirSã te veseleºti?Sau sã atârni în negru percal,Sã fii peºte nimerit în nãvod,În flecãreala-haleala de doi bani?Cum e mai bine sã trãieºti: sã fii de

un minut,Sã coºi nori din raze sau în tulbur-neclar

ºuvoiSã treci pe sub ale oamenilor lumânãri de

la geamuri?Cine-ar putea spune?Iar tânga ardeªi tot mai dese firele cãutãrilorSe pierd în desiºul pãdurii;Ci doar în ultime-ngândurãri,

cu bezmetici ghimpiMai nãrãvesc sã înþepe...Ce-o sã fie? Moartea sã trezeascã o fiCu nefiinþaSau vina enigmaticului vin agonicVa fi s-o bem?

�

Traducere ºi antologie de

GoticãGheorghi Zolotuhin

(1886-1942?)

Cei patru cavaleri...(Urmare din p. 9)

Cititorii noºtri vor putea gãsi partea a doua a Epistolarului Ion Zamfirescu

în numãrul 5.A.

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• ION IANOªI, O istorie a filosofiei româneºti,

1996, 392 p. 10 lei

• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• FLORIN SICOIE, Sîmbãta englezã ºi alte povestiri, 1998, 130 p. 2 lei

• RAMIRO DE MAEZTU, Don Quijote, Don Juanºi Celestina, traducere de MARIANA VARTIC, prefaþã de ION VARTIC, 1999, 264 p. 6 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii.Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªOANA MORUÞANCIPRIAN BOTATehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XIX, nr. 4 (215), 2008 • 31