Cum puteþi ajuta revista Apostrof, fãrã sã scoateþi...

2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

NORMAN MANEA, cel mai tradus autor de limbã românã, laureat al unormari premii internaþionale („MacArthur“ – „Nobelul american“ –,

Premiul internaþional de literaturã „Nonino“, Premiul „Médicis Étran-ger“), revine în România în aprilie 2008. Dupã plecarea sa din þarã, în1986, aceasta este a doua vizitã a scriitorului (precedenta a avut loc înprimãvara anului 1997).

Scriitorului i se va conferi titlul de doctor honoris causa de cãtre douãinstituþii prestigioase de învãþãmînt superior: Universitatea din Bucureºtiºi Universitatea „Babeº-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Totodatã, se va lansanoua serie de autor „Norman Manea“ (Editura Polirom); autorul va susþi-ne conferinþe ºi va avea întîlniri cu cititorii, va participa la o masã rotundãalãturi de Orhan Pamuk ºi Antonio Tabucchi, va vizita Bucovina natalãºi Maramureºul – subiect al unui film ºi album documentar.

Programul lui Norman Manea în România cuprinde:• Dezbatere publicã sub egida revistei Observator cultural – „Norman

Manea ºi cititorii sãi“ – pe 14 aprilie. Evenimentul este moderat de cri-ticul literar Carmen Muºat, redactor-ºef al revistei Observator cultural;

• Lansarea seriei de autor „Norman Manea“ (Editura Polirom), pe 15aprilie, la sediul Institutului Cultural Român;

• Masã rotundã gãzduitã de Grupul pentru Dialog Social pe tema „Exilul– o traumã privilegiatã“, pe 17 aprilie, moderatã de scriitorii GabrielaAdameºteanu ºi Stelian Tãnase;

• Ceremonie de acordare a titlului de doctor honoris causa al Universitãþii„Babeº-Bolyai“ din Cluj-Napoca, pe 21 aprilie;

• Ceremonie de acordare a titlului de doctor honoris causa al UniversitãþiiBucureºti, pe 24 aprilie, ºi conferinþã susþinutã la Facultatea de Litere;

• Masã rotundã la Universitatea din Bucureºti – Norman Manea, OrhanPamuk ºi Antonio Tabucchi, pe 25 aprilie;

• Întîlnire la Sibiu, pe 30 aprilie – Norman Manea ºi Antonio Tabucchi.

Organizatori: Universitatea Bucureºti, Universitatea „Babeº-Bolyai“din Cluj-Napoca, Editura Polirom, Observator cultural, Suplimentul de cul-turã, revista Apostrof

Partener: Institutul Cultural Român Parteneri media: Cotidianul, Revista 22, Bucureºtiul cultural, NCN TV

Cluj-Napoca.�

din nou în România

Stimaþi cititori ºi colaboratori,

LEGISLAÞIA DIN România vã permite înacest moment sã sprijiniþi o instituþie de

culturã, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar.În conformitate cu legislaþia actualã, con-

tribuabilii pot dispune asupra destinaþieiunei sume reprezentînd 2% din impozitulpe venitul net anual impozabil, pentru uni-tãþile nonprofit, ce funcþioneazã în con-diþiile legii cu privire la asociaþii ºi fundaþii.

Calcularea, reþinerea ºi virarea sumei de 2% din impozitul pe venitul net anual,obþinut din salarii, onorarii, chirii, di-vidende etc., revin organului fiscal com-petent.

Toate persoanele fizice ºi juridice dinRomânia pot da 2% din impozitul pe carel-au plãtit statului în cursul anului 2007unor fundaþii sau asociaþii, pe care dorescsã le sprijine material.

Ce aveþi de fãcut în mod concret: trebuiesã completaþi ºi sã depuneþi la organul în acãrui razã teritorialã se aflã domiciliul Dvs. formularul 230 „Cerere privind des-tinaþia sumei reprezentînd pînã la 2% dinimpozitul anual“, cod 14.13.04.13.

Acest formular se completeazã de cãtrepersoanele fizice care au realizat, în anul2007, venituri ºi care solicitã virarea unei

sume de pînã la 2% din impozitul anual, conform art. 57, alin. 4 ºi art. 84, alin. 2,3 ºi 4 din Legea nr. 571/2003 privind Co-dul fiscal, cu modificãrile si completãrileulterioare pentru sponsorizarea entitãþilornonprofit care se înfiinþeazã ºi funcþioneazãpotrivit legii.

Contribuabilii care îºi exprimã aceastãopþiune pot solicita direcþionarea acesteisume cãtre o singurã entitate nonprofit.

Formularul se completeazã de cãtre contribuabili, înscriind datele prevãzute deformular.

Termen de depunere: anual, pînã la datade 15 mai a anului urmãtor celui de rea-lizare a venitului.

Formularul se completeazã în douãexemplare: originalul se depune la organulfiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domi-ciliul fiscal al contribuabilului; copia sepãstreazã de cãtre contribuabil.

Formularul se depune direct la registra-tura organului fiscal sau la oficiul poºtal,prin scrisoare recomandatã.

Formularul se pune gratuit la dispoziþiacontribuabilului, la solicitarea acestuia.Acest formular trebuie sã conþinã:

a) Datele de identificare a contribuabilu-lui: numele, adresa ºi codul numericpersonal.

b) Destinaþia sumei de 2% din impozi-tul anual pentru sponsorizarea entitã-þii nonprofit.

c) Suma. În situaþia în care contribuabi-lul nu cunoaºte suma care poate fiviratã, nu va completa rubrica „Suma“,caz în care organul fiscal va calcula ºiva vira suma admisã, conform legii.

d) Denumirea entitãþii nonprofit.e) Codul de identificare fiscalã al entitãþii

nonprofit.f) Contul bancar (IBAN) al entitãþii non-

profit.g) Documentele anexate – se înscrie nu-

mãrul de fiºe fiscale anexate la cerere.

Noi sperãm cã veþi alege Fundaþia Cul-turalã Apostrof!

Coordonatele noastre sînt:FUNDAÞIA CULTURALÃ APOSTROF

COD FISCAL 4868907CONT BANCAR (IBAN)

RO68BRDE130SV07853701300deschis la Banca Românã

pentru Dezvoltare (BRD) CLUJ

�

Cum puteþi ajuta revista Apostrof, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar

• Cella ºi Norman Manea în Central Park, New York, decembrie 2006. Foto: M. P.

Anul XIX, nr. 3 (214), 2008 • 3

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Norman Manea – din nou în România 2

• ANCHETA APOSTROF

Politicul Ana Blandiana, Liviu Antonesei, ªtefan Borbély, Carmen Firan, Michael Finkenthal, Bogdan Ghiu,Angela Martin, Ion Vianu 4

(anchetã realizatã de Ovidiu Pecican)

• POEME

Ioan Muºlea 11

• CRONICA LITERARÃ

Arta seducþiei sau despre vorbirile împreunã Irina Petraº 12Principiul bulionului ªtefan Borbély 13

• CU OCHIUL LIBERDe la Leon la Volovici Gelu Ionescu 14Un drum prin melancolie Ovidiu Pecican 22O carte despre Don Juan Mihaela Ursa 23„Mãi, tovarãºe, dacã eºti poet, ai puþin respect pentru cei care scrii“ Doru Pop 24

Ritualul confesiunii Iulian Boldea 26CNSAS ºi Curtea Constituþionalã Damian Hurezeanu 27

• DOSAR: I. D. SÎRBUAlte scrisori cãtre bunul Dumnezeu Mihai Barbu 15

• PROZÃPerechea Liviu Bleoca 21

• REVISTA REVISTELORG. S. 25

• AVANGARDA RUSÃ*** Aleksei Krucionâh 25

(traducere ºi antologie realizatã de Leo Butnaru)

• ARHIVA „A“Epistolar Ion Zamfirescu (I) Valentin Chifor 28

• VESTIAR

ªedinþele Comitetului Director ºi Consiliului USR 30Lucrãrile Comisiei de validare a USR 30

• IN MEMORIAM

Ondrej Štefanko 30

• I. D. Sîrbu. Foto: Mihai Barbu

D O S A Rp. 15

4 • APOSTROF

ANA BLANDIANA

Mai mult o idee decât un personaj

1. Mã intereseazã în mãsura în care esteconfruntare de idei ºi de doctrine, nu depersoane ºi de interese. Deci, în ceea cepriveºte viaþa politicã din România ultimi-lor ani, rãspunsul ar fi mai degrabã negativ.M-a interesat însã în cel mai înalt grad, laînceputul anilor ’90, atunci când încleºtareadintre vechile structuri ale societãþii de tiptotalitar ºi cursul eliberat al istoriei a datnaºtere unor situaþii atingând adesea cotede-a dreptul existenþiale.

Ceea ce mã intereseazã acum nu estelupta, mai mult sau mai puþin democraticã,dintre partidele care, de altfel, nu se deo-sebesc în mod esenþial între ele, ci mani-pularea ideilor democratice cu mijloacele ºide cãtre exponenþii fostei poliþii politice,reciclatã în structuri ale statului de drept ºiîn forþe economice de tip capitalist. De alt-fel, aceasta este ºi esenþa vieþii publice înmijlocul cãreia trãim ºi care – dacã nu e pri-vitã prin aceastã grilã – nici nu poate fi înþe-leasã. Tot ce pare absurd, inexplicabil, abe-rant în societatea româneascã poate fidescifrat prin persistenþa acestui mecanism.Perimetrul funcþionãrii lui este un fel desfânta sfintelor care nu acceptã nici sã fieatins, nici sã fie pus în discuþie. Atât nesfâr-ºitele scandaluri din jurul CNSAS, cât ºi inca-pacitatea justiþiei de a se organiza ºi de afuncþiona se explicã prin nevoia de a fi pro-tejat acest sâmbure al dictaturii, el per-petuându-se împachetat în formele de-mocratice care îl ascund în loc sã-l elimine.Corupþia, contraselecþia, orgoliile, neprofe-sionalismul nu sunt decât mijloace de tra-vestire a acestei forþe care foloseºte defec-tele ºi viciile naturii umane, aºa cum pevremuri folosea în aparatul represiv copiidin orfelinate, exploatându-le politic ne-fericirea ºi resentimentele.

2. Cred cã interesul pentru înþelegerea feno-menului politic nu trebuie sã lipseascã dinformaþia culturalã a unui intelectual, aºa

cum nu trebuie sã lipseascã interesul pentrudimensiunea religioasã, de exemplu. Dar aºacum nevoia de transcendent nu presupuneneapãrat intrarea în mãnãstire, nevoia de aînþelege politicul nu presupune înregimen-tarea politicã. Politicul vãzut ca interes pen-tru treburile cetãþii (ºi egal, în acest sens, nunumai etimologic, cu civicul) este o dimen-siune strict necesarã a intelectualului (sã nuuitãm cã însuºi termenul de intelectual da-teazã de la Afacerea Dreyfus), cel care, toc-mai pentru cã înþelege mai mult decât alþii,este mai responsabil pentru ceea ce a înþeles.

Am fost întotdeauna convinsã cã loculintelectualului este într-o societate civilãcapabilã sã influenþeze ºi sã corecteze prindezbatere de idei traiectoriile jocului poli-tic. De altfel, solidarizarea celor ce gândescfuncþionând ca instrument de influenþare avieþii publice este tot ce s-a inventat de laGrecia anticã încoace în politicã. Cred însãcã aceastã funcþionare trebuie sã se fereas-cã de partizanat, pentru simplul motiv cã,prin însãºi perenitatea operei sale, intelec-tualul plãteºte în timp pentru greºelile omu-

lui politic sprijinit. E adevãrat însã cã aceas-tã implicare nepartizanã este mult mai uºorde teoretizat decât de practicat, de cele maimulte ori, într-o asemenea situaþie, in-telectualul, care are idei, devenind victimapoliticianului, care are interese.

3. Aº prefera sã înlocuiesc întrebarea dvs.mondializantã cu una limitatã la aria isto-riei noastre. ªi sper sã nu vã ºochez prea taremãrturisindu-vã cã sunt ani de zile de cândsunt convinsã cã omul politic cel mai pro-fund în înþelegerea ºi folosirea mecanisme-lor psihologice ale poporului sãu, ºi chiar înînþelegerea ºi folosirea mecanismelor isto-riei, este Horia, Nicola Ursu din Albac. Es-te vorba despre acel þãran din Munþii Apu-seni care, conºtient cã aparþine unui poporprea blând ºi prea resemnat pentru a se rãs-cula, a inventat ordinul ºi chemarea împã-ratului la rãscoalã, mai mult, a mers pânã laa ameninþa cu arderea satele care nu se vorrãscula. Acel þãran a gândit ºi a condus to-tul, fãrã a fi prezent fizic nici la adunarea dela Mesteacãn, nici la ultimatumul de la De-va. A ºtiut sã fie mai mult o idee decât unpersonaj, nu mai tangibil ºi nu mai con-cret decât suveranul din Viena ºi înþelegândcã, în felul acesta, flacãra care se întindea pecuprinsul întregii Transilvanii în numele luiºi din ordinul împãratului îºi va trage forþatocmai din înaltul ei grad de abstractizare.Fizic, el a fost prezent doar în carcerele ce-tãþii Alba Iulia ºi pe platforma de execuþie,dupã un proces ale cãrui protocoale ºi inte-rogatorii s-au pãstrat, la fel de incredibile,ca ºi cele ale procesului Ioanei d’Arc. Mãîntreb câþi dintre românii de azi le-au cititºi câþi ºtiu cã imediat dupã execuþie, difuzatpe medalii cu inscripþia „Horia rex Daciae“,chipul lui a ajuns în Luxemburg ºi în Tos-cana ºi cã, în timp ce numele lui era col-portat de cancelariile spaniole ºi otomane,teatrele din Cehia ºi Germania îi reprezen-tau tragedia, ziarele din Italia, Franþa ºi Aus-tria îl travesteau în zvonuri ºi poveºti incre-dibile, iar doamnele de la Paris ºi Bruxellespurtau pãlãrii „à la Horia“.

4. Felul în care politicienii tineri aratã celpuþin la fel de rãu ca ºi cei bãtrâni mã face

1. Vã intereseazã fenomenul politic? În ce formã? Cît? De ce? Cum?

2. Ce rol credeþi cã are dimensiunea politicului în vertebrarea unei culturipersonale, comunitare, civice, planetare?

3. Care este, dupã dvs., cel mai mare politician din istorie? Ce ideal întrupeazã el?

4. Care este cea mai importantã transformare de aºteptat de la politicã? Ce valori pot fi cel mai bine afirmate ºi susþinute prin politicã ºi care sunt

cele mai mari dezastre pe care le poate întrona politicul?

AnchetaPoliticul

Anul XIX, nr. 3 (214), 2008 • 5

sã nu aºtept de la politica autohtonã decâttransformãrile pe care încet-încet le va im-pune integrarea euroatlanticã. N-aº vrea cadin asta sã se deducã o admiraþie mai maredecât am pentru politica de tip occidental.Ceea ce ne aduce aceasta însã nu este numaigrila unor principii decantate în secole defilosofie politicã, ci ºi practica aplicãrii lorde-a lungul unor decenii care le-au verificat.Din pãcate, la noi ca ºi în restul lumii, paresã fi dispãrut posibilitatea intrãrii în politicãa unor mari personalitãþi (asemenea celorapãrute în Europa distrusã de dupã rãzboi,de exemplu). ªi asta pentru cã, în percepþiapublicã, politica însãºi a devenit ceva totmai demn de dispreþ (et pour cause!), încâtspre ea se îndreaptã nu vârfurile generaþii-lor, ci rebuturile lor. Un tânãr care este atrasde medicinã se face doctor, sau dacã esteatras de informaticã se specializeazã în acestdomeniu, sau dacã are talent artistic se facescriitor sau pictor sau muzician, iar dacã nuare niciun talent se face politician ºi îi con-duce pe ceilalþi. Cât priveºte dezastrele decare politica este în stare, secolul 20 ne stãla dispoziþie cu nebuniile sale la fel de inten-se, plasate la cele douã extremitãþi ale spec-trului. Ceea ce nu trebuie uitat este cã defiecare datã dezastrul a fost înfãptuit prinmanipularea maselor.

�

LIVIU ANTONESEI

Cea mai bunã politicã e ceacomplet invizibilã

1. Ca om care a fãcut politicã, mai întîi,vreo zece ani, în ilegalitate (o bucatã de vre-me oarecum ca Monsieur Jourdain, fãrã sã-ºi dea seama cã face aºa ceva!), o lunãîn „puterea revoluþionarã provizorie“, apoivreo ºase în opoziþie, pentru a ajunge sãexercite aproape trei ani ºi puterea obþinutãprin alegeri libere, de bunã seamã cã amrãmas ºi dupã aceea interesat de politicã.Formele le-am cam spus, durata totalã sepoate deduce! De ce mã intereseazã? În cepriveºte politica propriu-zisã, în cele treiforme amintite, nici mãcar eu nu ºtiu preabine de ce! În „ilegalitate“, m-am trezit cãfac un fel de politicã plecînd de la un non-conformism structural, care se manifestamai mult ca un neastîmpãr în toate cele ºio dorinþã irepresibilã de a mã comportanormal într-o lume nu excesiv de normalã.ªi aºa am ajuns în conflict cu regimul deatunci, un conflict care s-a escaladat dupãprima anchetã la care am fost supus, s-a es-caladat pe mãsurã ce situaþia se degrada totmai mult, dar ºi datoritã firii mele reactive– „dacã tot vã ocupaþi de mine, mãcar sãaveþi motive“! Dupã „triumful Revoluþiei“– ori ce va fi fost! –, m-am trezit cooptat,telefonic, în puterea provizorie de cãtre dniiHãulicã ºi Caramitru, care aveau „mandat“de la dl Iliescu ºi care mi-au amintit cã pu-blicasem în Dialog un text despre prostie,spunînd cã „despre asta este vorba, despreobstacularea prostiei“! Normal cã m-amsimþit flatat sã fiu chemat sã dau piept cuprostia, doar cã dupã o lunã, cînd FSN aanunþat participarea la alegeri – devenindorganizator, arbitru ºi competitor mêmetemps! –, mi-am dat seama cã eu fusesem unprost, cînd am crezut cã „emanaþii“ erau debunã-credinþã, aºa cã am demisionat, in-

trînd în opoziþia civicã, fiind printre fonda-torii Alianþei Civice. De ce? Pentru cã îmiera teamã nu atît de o reîntoarcere în trecut,cît de o nepermisã stagnare – ºi s-a vãzut,apoi, cã spaima mea nu era nemotivatã!Cînd a apãrut PAC-ul, am votat pentru în-fiinþare, dar n-am intrat în partid, voiam sãrãmîn în teritoriul civic, în care mã simþeammai bine. N-a fost însã sã fie! Dl Manolescus-a þinut de capul meu pînã m-a bãgat înpartid, în primãvara anului 1993, iar acoloam ars etapele – liderul organizaþiei judeþe-ne, membru al conducerii naþionale, pentrucã mã trezii prim-secretar de tip nou dupãalegerile locale din 1996! Pe 1 decembrie1998, am demisionat din toate funcþiile po-litice ºi administrative, m-am retras ºi dinPNL, unde ajunsese prin fuziune PAC-ul. Mãlãmurisem – „ai noºtri“, cei din fosta opo-ziþie democraticã, erau la fel de proºti, ade-sea ºi la fel de ticãloºi ca ºi „ai lor“! Deºi amplecat cu un diabet din politicã, nu regretexperienþa – am avut o poziþie de vizibili-tate extraordinarã –, practic, de la ultimulsecretar de primãrie de comunã pînã la ulti-mii trei preºedinþi ai României, am cunos-cut cam toatã floarea politichiei aborige-ne. Pe de altã parte, experienþa, mai ales ceaa exercitãrii puterii, m-a vindecat de mani-heism. Pînã atunci, credeam cã cei „buni“sînt într-o parte, în partea noastrã, desigur!,iar proºtii ºi ticãloºii sînt în tabãra cealaltã.Dupã aceea, am ºtiu cã „bunii“ sînt extremde puþini – ºi tot mai mult pe cale de dispa-riþie! –, pe cînd „rãii“ sînt legiune ºi se aflãpeste tot! Dacã trec peste cele cîteva luni încare am crezut cã URR poate fi o speranþãpoliticã, candidînd ºi la Primãria Iaºi pen-tru a sprijini formaþiunea, pot spune cã, du-pã 1 decembrie 1998, politica efectivã num-a mai interesat. Pînã la referendumul dinmai 2007, m-a mai interesat politica ºi încalitate de votant. Acum, nu mã mai inte-reseazã decît în calitate de spectator ºi co-mentator, pentru cã nu mai am de gînd sãcauþionez aceastã tagmã sinistrã participîndla vot. Nu atît în calitate de comentator po-litic, pentru cã nu cred cã putem numi chiarpoliticã chestia asta de la noi, cãreia îi spu-nem destul de nepotrivit aºa. Sînt spectatorla un spectacol de prost gust, un spectacolkitsch ºi, prin urmare, mã strãdui sã fac ocriticã, pe cît posibil nepasionalã, a kitsch-ului. Cum bravii noºtri politruci sînt toatã

ziua la televizor, trecînd în mare grabã de lao televiziune la alta, eu aº propune chiarrenunþarea la alegeri, urmînd ca protago-niºtii sã fie selectaþi în funcþie de audiomat.ªi cum îºi petrec mai multã vreme acolo de-cît pentru rezolvarea treburilor publice, poa-te ar fi bine sã nu-i mai plãtim din impo-zitele noastre, ci sã-i plãteascã televiziuniledin încasãrile lor. Deci, cam în aceste mo-duri m-a interesat, mã intereseazã ºi mã vainteresa politica!

2. Politica, chiar ºi acest simulacru de poli-ticã de la noi, este inevitabilã în construcþiapersoanei ºi a comunitãþilor, de orice di-mensiune ar fi acestea. Însuºi Aristotel con-stata cã omul e (ºi) un „animal politic“,chiar dacã uneori primul cuvînt pare maiimportant decît cel de-al doilea! În fond, deproblemele noastre personale ne ocupãmnoi înºine ºi delegãm celelalte probleme cã-tre politicieni. În momentul votului, înche-iem cu ei un contract. E bine sã ºtim lucrulacesta! Dacã nu-l respectã, nu-i mai alegem,cãutãm alþii. Existã, din pãcate, ºi situaþiidramatice, cum e la noi acum, cînd nu preamai ai de unde alege! I-am încercat pe toþi,alþii mai buni nu se întrevãd. De aceea, euam decis sã nu mai votez, sã intru în „grevãelectoralã“, care e cu totul altceva decît sim-plul absenteism. Desigur, nu îndemn pe ni-meni sã facã acelaºi lucru. Ceilalþi pot mer-ge, cum am mers ºi eu vreo zece ani, pestrategia alegerii „rãului cel mai mic“. Mie„rãul cel mai mic“ mi se pare, acum, foar-te mare, dar nu e obligatoriu sã li se parãtuturor la fel. ªi cum, aleºi ori ba, unii totse vor afla la putere, poate e mai bine sã fievorba de aleºi – mãcar ne pãstrãm iluzia im-portanþei noastre o datã la patru ani!Politica e ceva foarte interesant – pe de oparte, este probabil cea mai superficialã di-mensiune a fiinþei umane, pe de alta, o mul-þime din „lucrurile cu adevãrat importante“sînt determinate, provocate de politicã, de-pind de politicã, de calitatea acesteia!

3. Sigur, de la Alexandru Macedon ºi Cezarla Napoleon ºi Churchill sau cuplul DeGaulle – Adenauer, autorii reconcilierii isto-rice franco-germane, aº putea face o lungãlistã de oameni politici remarcabili, însã aºmiza totuºi pe Mahatma Gandhi. De ce?Pentru cã acest oriental de solidã formaþieoccidentalã a izbutit ceea ce pãrea imposi-bil – cîºtigarea libertãþii pentru comunita-tea sa prin mijloace exclusiv nonviolente,aproape pasive. El este autorul celei maistrãlucite victorii a „majoritãþii tãcute“.

4. În general, de la politicã oamenii aºteaptãtotul – ºi eu am fãcut aceastã greºealã unnumãr de ani. Acum însã, nu mai aºtept ni-mic. E foarte bine aºa, am ºanse sã am ºisurprize plãcute! Lãsînd puþin gluma la oparte, de la politicã poate fi aºteptat un sin-gur lucru – sã nu ucidã viaþa, sã amenajezecorect terenul pe care trebuie sã se joace co-rect toate jocurile. În rest, ne descurcãm ºisinguri. Dacã aº fi libertarian – ºi, poate,iarãºi, sînt, fãrã sã-mi dau seama, ca Mon-sieur Jourdain! –, aº spune cã o politicã e cuatît mai bunã cu cît se amestecã mai puþinîn mersul lucrurilor, chiar cu cît este maipuþin vizibilã! Cea mai eficientã politicã,politica cea mai umanã, cred, ar fi cea com-plet invizibilã!

�

�

ªTEFAN BORBÉLY

Instituþia numitã România

1. Înainte de Revoluþia din decembrie 1989,politicul mã interesa preponderent victimar,adicã subversiv: nu are rost sã ne asumãmeroisme imaginare. Copil fiind, nu înþele-geam prea multe, ceea ce e oarecum bizar,fiindcã în centrul oraºului în care am crescut– Fãgãraºul – era o închisoare politicã, ame-najatã prin transformarea parþialã a cetãþii.Aceasta a rãmas dintotdeauna un mistermolcom pentru mine, fiindcã, în ciuda fap-tului cã trãiam sub zidurile sale, printre oa-meni care – presupun – îºi aveau, unii, loculde muncã acolo, nu mi-a incitat niciodatãcuriozitatea, inerþia fiind la fel de valabilã ºipentru majoritatea colegilor mei de ºcoalãsau de generaþie. Am crescut în absenþa uneiexplicite conºtiinþe a politicului, ceea ce mãface sã cred cã ea a devenit pentru mine oatitudine care trebuia sã fie recuperatã.

Partea proastã este cã vieþuim – cel maiadesea, exasperat... – într-o societate anor-malã, în care politicul înseamnã, de regulã,privilegii halucinante, castã închisã de pro-fitori venali, corupþie ºi – de ce sã nu spu-nem lucrurilor pe nume? – ºiretenie tâmpãsau prostie. Într-un asemenea mediu nu arerost sã te implici, fiindcã te maculeazã. Îmipare rãu de inocenþii care cred cã Revoluþiadin decembrie 1989 ne-a restituit libertatea– interzisã pânã atunci – a politicului. Amcãzut, dimpotrivã, în cel mai urât marasmpe care-l puteam visa, în care, pentru toþioamenii de calitate, politicul e practic inac-cesibil pe motive de exigenþã igienicã perso-nalã: nãclãieºte, uniformizeazã prin venali-tate, ca ºi cum întreaga murdãrie a societãþiiromâneºti postrevoluþionare s-ar fi strânsîntr-un ºanþ îndreptat înspre groapa fetidã apoliticienilor „de vocaþie“.

Spuneam cã nu am avut o conºtiinþã po-liticã explicitã pe vremea copilãriei, însã îmiamintesc foarte viu prima întâlnire cu poli-ticul, pe care am trãit-o. Era în august 1968,urcasem cu mama în Bucegi, ajunsesem pela Babele, vroiam s-o luãm spre Omu, cândplatoul a început sã se goleascã de oamenisuspect de repede: ne ajunsese din urmãvestea invadãrii Cehoslovaciei de cãtrearmatele aliate ale Tratatului de la Varºovia– ofensivã la care România a refuzat sã par-ticipe –, turiºtii se grãbeau spre casele lor, sevorbea de un iminent rãzboi, magazinele segoliserã de alimente, am coborât ºi noi,gãsind cu dificultate un tren spre Braºov,fiindcã toate garniturile erau suprasolicita-te. Ajuns acasã, îmi amintesc de mândriacrispatã, speriatã (ºtiu cã unii vor strâmbadin nas ºi mã vor condamna, dar nu potescamota ceea ce atunci pãrea sã fie sincer...)cu care am ascultat pe bordura unei vitri-ne discursul de refuz al lui Ceauºescu:simþeam, pentru prima oarã, cã istoria dinjurul meu – cãreia politicul îi era doar epi-fanie – se miºcã, iese din inerþia ne-semnificativului cu care fusesem obiºnuitpânã la indiferenþã. Am rãmas de atunci cuaceastã micã fixaþie, pe care intelectual amcorectat-o, dar care nu mã pãrãseºte în cute-le adânci ale sufletului: ºi anume cã politi-cul este autentic doar în mãsura în care miº-cã din loc istoria, o remodeleazã. Societatearomâneascã a avut parte de un asemeneamoment în sãptãmânile de dupã Revoluþia

din decembrie 1989, pe care însã l-a irosit.Restul e derizoriu. Mã întreb, de multe ori,cum trebuie sã se simtã un politician românactual, ºtiind cã el aparþine unei profesii de-rizorii, stigmatizate de oprobriul public.Poate cã rãspunsul este dat de bani ºi de pri-vilegii: atât de mulþi, pe nemerit, ºi atât deconsistente, încât ridicã în jurul tuturor be-neficiarilor un paravan de protecþie.

Implicarea mea, cât de cât iluzorie, darfoarte sincerã – fiindcã eram convins cã facbine... –, s-a produs la începutul lunii ianua-rie 1990, când am fost cooptat într-un sub-comitet naþional condus de cãtre Liviu Antonesei, menit sã coordoneze cultura re-construitã a tinerilor. În data de 8 ianuarieintram smotocit bine în Palatul Victoriei;mai erau acolo Ion Bogdan Lefter, MagdaCârneci ºi alþii, dar comitetul a murit la pri-ma ºedinþã, nu înainte sã îmi dau seama cã,de fapt, în jurul meu se desfãºoarã douã re-voluþii: una ingenuã, pornitã din bucuria dea fi scãpat de dictaturã ºi din respectul vino-vat pentru morþii sublimi ai Revoluþiei, ºi oalta pragmaticã, surdã, calculaþionistã, pre-gãtitã sã gestioneze, prin împãrþire strate-gicã, funcþii, bani publici, persoane ºi pres-tigiu. În aceasta a doua, care a triumfatcenuºiu în cele din urmã, nu aveam loc, numã regãseam, aºa cã am ales expectativa,ceea ce înseamnã pentru mine: apartenenþaidealistã la o societate frumoasã, care creeazãvalori culturale, eventual chiar perene, sur-montând orgolios marasmul impersonali-zant din jur. M-am mai ales cu interesulstrict ºtiinþific pentru domeniu, sub formaunor cursuri ºi seminarii de psihologie ºiimagologie politicã, abordate interdiscipli-nar, prin apelul la literaturã ºi ritualisticã, lasociologia grupurilor, religie, mitologie ºisuprastructura imaginarã a tuturora.

Din imboldul de a mixa metodologiileºi de a înþelege mai nuanþat decât printr-oabordare strict esteticã literatura ºi culturaprin care am trecut înainte de Revoluþie, aminiþiat o Istorie politicã a literaturii române,care este pe moment în impas, fiindcã echi-pa cu care am pornit la lucru – ºi pe care euam selectat-o – m-a pãrãsit, fie din mefienþã,fie din neîncrederea în ducerea la îndeplini-re a „sarcinii“. Va trebui s-o pornesc din noula drum, poate preponderent cu tineri, de alcãror fixism maniheist mã tem însã, denun-þându-l ca atare într-un mic articol care acreat mici vãlurele: Generaþii fãrã memorie.

Eu mã gândeam sã dedic proiectul opt-zecismului, pe care-l cred suficient de matur

sã-l realizeze, dacã nu pentru altceva, mãcarca pe un gest de solidarizare colectivã, defi-nitorie, necesarã, cred eu, dupã ce Ion Bog-dan Lefter a luat ASPRO acasã ºi a uitat-oîntr-o debara. Continui sã cred – deºi uniimã sancþioneazã pentru aceastã erezie – cãimplicarea sporitã a optzeciºtilor în viaþanoastrã politicã de dupã 1989 ar fi izbutitsã reorienteze þara spre un fãgaº mai bundecât este mlaºtina în care ea se sufocãacum, fiindcã Revoluþia i-a prins pe optze-ciºti la maturitate, responsabilitatea lor pu-tându-se transforma, printr-o opþiune de alttip, în exerciþiu politic. Generaþia mea a datînsã un rãspuns estetic unei provocãri poli-tice, marginalizându-se oarecum voluntar ºifãrã sã fie datã explicit la o parte: îmi asummelancolic orgoliul anti-Establishment alacestei opþiuni, derivate dintr-o decantaretârzie a contraculturii care ne-a format, darcaut, în continuare, ucronia fenomenului,întrebându-mã care ar fi fost soarta mea ºia noastrã dacã ne-am fi zbãtut sã ne impli-cãm. Poate cã azi am fi fost niºte învinºi.Aºa, suntem doar marginali, fiecare fiindliber sã analizeze sinonimia...

2. Derapajul extensiv al întrebãrii mi se parecam îndrãzneþ: prea uºor facem pasul de laindivid la planetã, ceea ce îmi aduce amin-te de una dintre stereotipiile cele mai amu-zante ale autoscopiei naþionale româneºti, ºianume cã „Europa este cu ochii pe noi“ cândfacem ceva, de parcã n-ar avea priveliºti maifrumoase. Politicul mi se pare un excedentcaracterial câteodatã necesar în conturareaunei personalitãþi, dar departe de a fi obli-gatoriu. Nici opoziþia faþã de politic nu este:aduc aceastã completare pentru a nu fi înþe-les greºit. În þãrile hipernormale – Anglia,în primul rând –, excelenþa politicului estedatã de faptul cã e aproape imperceptibilãîn viaþa de zi cu zi, fãcutã în aºa fel, încât sãdevinã un instrument discret de normaliza-re naþionalã ºi socialã. La noi, politicul esteo obsesie zgomotoasã, sterilã, locvace: zecide ore de talk-show-uri pe sãptãmânã (une-ori pe zi...), cu aceleaºi persoane agrama-te, isterice sau pãrtinitoare, care se mutã fre-netic de pe un post pe altul (n-au timp sã-ºimai schimbe hainele între douã curse cumaºina, se vede...). Atunci când politiculdevine sport naþional practicat de oamenicare nu mai au timp sã treacã pe la antre-namente, þara e în marasm.

3. Prima ispitã a fost sã vã spun cã nu potnominaliza pe nimeni, din cauza unilatera-lizãrii tandre pe care o presupune întreba-rea. Ce vã determinã sã condiþionaþi „mãri-mea“ unui politician de existenþa implicitãa unui „ideal“? Machiavelli v-ar rãspunde cãsublimul nu joacã niciun rol aici, dimpo-trivã: apariþia „idealurilor“ indicã în modinevitabil degenerescenþa. A fost JFK „ma-re“? Foarte mitizat, cu siguranþã, ceea ce l-a transformat într-un soi de Lancelot înimaginarul popular, dar „mare“ a fost, din-tre preºedinþii americani postbelici, doarRonald Reagan, lucrurile fiind, aºadar, în-deajuns de relative pentru a nu îndemna laprudenþã.

S-ar putea sã greºesc, dar eu aº reorien-ta rãspunsul înspre tipologie, renunþând lapreeminenþa persoanei. Analizând profilulpolitic ºi rezultatele guvernelor occidentalede dupã 1945, am ajuns la o sinusoidalã ca-re îmi spune cã formula conservatoare s-adovedit a fi mai beneficã economic ºi poli-

6 • APOSTROF

�

tic decât cea liberalã, al cãrei accent a cãzutpe social. În situaþia de acum, înregistrãmun regres european ºi anglo-saxon al so-cialului în raport cu economicul ºi cu fe-nomenul politic, multe categorii socialefoarte dinamice – imigranþii, muncitoriiclandestini, þiganii – devenind de necontro-lat. România supravieþuieºte – datoritã uria-ºului exod de muncitori clandestini, pe carenimeni nu l-a putut prevedea, cred – în sia-jul unei asemenea anarhii europene a socia-lului, foarte politically correct pe alocuri:atunci când statele occidentale se vor trezi,promovând legi mai drastice, vom fi pri-mii care vom cãdea din sitã, frustrarea ex-pulzaþilor întorcându-se violent împotrivaþãrii de provenienþã. Nu cred cã suntem,încã, îndeajuns de înþelepþi ºi de puternicipentru a contracara tãvãlugul, motiv pentrucare mã tem de momentul în care fiul risi-pitor se va întoarce.

4. Atâta timp cât aparatul politic deþine aproape în totalitate pârghiile financiare carene definesc identitatea, dezastrele pe care lepoate produce – prin simpla ignoranþã a dis-tribuitorilor – sunt catastrofale. Întrebareae destul de generalã, însã: presupun cã aveþidin nou în vedere, prin ricoºeu, societatearomâneascã. Am demonstrat în douã rân-duri, într-un mai vechi studiu publicat înAnuarul pe 1996-’97 al Colegiului Noua Eu-ropã din Bucureºti, respectiv într-unul mainou, din volumul colectiv T(z)ara mea, re-dactat de cãtre Ruxandra Cesereanu, cã, po-por „ontologic“ fiind, românii se raporteazãla politic cu o oarecare ireverenþã ironicã,îngãduitoare, acreditând ideea cã, indiferentde ce boroboaþã ar face politicienii, ea nuatinge „fiinþa“ cristalinã, eternã ºi imuabilãa neamului, care supravieþuieºte eteric ºicosmic, în ciuda vicisitudinilor cu care îl mai încearcã timpul ºi ticãloºia oamenilorcare îl deservesc. Expresia iconicã a acestuidualism permisiv e datã de „tradiþia“ repre-zentãrilor infantilizate ale politicianuluiromân, foarte vii atât la începutul secolu-lui trecut, cât ºi în perioada interbelicã.Televizarea furibundã a politicului din zile-le noastre rãspunde unei asemenea propen-siuni cãtre spectacularizarea amoralã a poli-ticianului „iresponsabil“, motiv pentru carear fi de remarcat un detaliu: þara a avut 38de guverne în perioada 1920-1938, pe carenoi o preamãrim azi ca model de stabilita-te, ceea ce înseamnã cã declasarea axiologicãa politicului merge, la noi, mânã în mânãcu indiferenþa faþã de adevãrul patetic – gravsau doar cifric – al istoriei. De fapt, ambe-le se condiþioneazã reciproc, creând un patgerminativ fertil, din care s-a ridicat din-totdeauna, cu forþe mereu reînnoite ºisprinþare, impostura isteaþã, rânjitoare. Dacãvrem sã ne facem un bine, cât timp nu eîncã târziu, cred cã ar trebui sã regândiminstituþia numitã România.

CARMEN FIRAN

Scriitorul român ºi fenomenul politic

1. Fenomenul politic (sã-l numesc aºa?) m-a interesat în România imediat dupã Re-voluþie, dar tânãrã, nepriceputã, exaltatã deschimbarea pe care nu o credeam capabilãsã se întâmple pe parcursul vieþii mele, mai

mult „m-am aflat în treabã“ decât am înþe-les ce se întâmpla. Politica se reducea peatunci în preluarea puterii de cãtre unii ºilichidarea celorlalþi, în lipsa oricãrui exer-ciþiu, a oricãrei tradiþii sau morale. Un felde troc care sã-i salveze pe cei vechi ºi sã-ipropulseze pe cei noi, împãrþindu-ºi þaradupã bunul lor plac ºi pe criterii doar de eiºtiute. Aveam sã descopãr curând cã totulnu era decât o farsã în care fusesem impli-caþi doar cât sã le legitimãm jocurile pe submasã. Din cauza asta poate asociez „feno-menul politic“ cu lehamitea ºi decepþia.

Pânã în 1997, când am plecat din Ro-mânia, citeam o mulþime de ziare ºi priveamla televizor pânã noaptea târziu acele talk-show-uri care mai mult mã enervau decâtsã-mi satisfacã vreo curiozitate politicã. Sce-na era mereu ocupatã de elefanþi scoºi de lamurat, cãrora li se dãdeau spaþii largi la orede vârf, de mediocri cu morgã sau parveniþicu ºtaif care îºi pregãteau ascensiunea poli-ticã, de vechi colaboraþioniºti coafaþi pestenoapte în democraþi sadea propovãduindvalorile capitalismului, de noi îmbogãþiþiabordând arogant economia de piaþã, de autointitulaþi disidenþi îngroºând valul co-rupþiei. Totul pãrea o improvizaþie de prostgust, de la parlament la guvern, de la per-sonalitãþi individuale la structuri viciate…Interesant este cã dupã ce am ajuns la NewYork, de a doua zi chiar, mi-a dispãrut ab-solut orice interes despre ce se întâmplã înRomânia la nivel politic. Un fel de reacþiesubconºtientã, salvatoare, ca o purificarevenitã însã din afarã, nu mi-am propus asta.Nu citesc ziare pe internet, mi s-au ºters purºi simplu din minte nume de politicieni careacolo ajunseserã obsedante. Acum e greu sãmai înþeleg chiar ºi titlurile din ziare, multeîn metafore sau sintagme care se referã lapersoane sau situaþii pe care nu le ºtiu. Înplus, titlurile ºi articolele au o formã de „fa-miliaritate“, oare pe placul cititorilor?, odatãce folosesc numele mic sau chiar porecle alecelor despre care scriu, abundã în bãºcãlie ºifac trimiteri „culturale“ greu de identificatdacã nu trãieºti acolo. Mai este adevãrat ºicã, mutându-mã în America, am vrut sã trã-iesc cu totul aici, interesul meu s-a concen-trat pe fenomenul politic, cultural, socialamerican ºi nu am timpul necesar de a mãþine la curent cu realitatea politicã româ-neascã. Din pãcate, din câte îmi dau seama,din vizitele în România sau din povestirileunor prieteni, destul de jalnicã.

2. Dimensiunea politicã este, cred, parte in-tegrantã din viaþa noastrã de fiecare zi. Aici,spre exemplu, urmãresc fenomenul politic,uneori cu îngrijorare, dar în orice caz fãrãpatimã. Aºa cum urmãresc canalul de ºtiri,starea vremii, cotele bursei… Nu putem fiînsã indiferenþi sau trãi în turnuri de fildeº,politica influenþeazã destinul unei þãri, ca ºipe cel individual, mersul lumii în general.

3. Winston Churchill. Nu doar un mare po-litician din istorie, dar ºi strãlucit istoric alfenomenului politic, deopotrivã soldat, lord,diplomat, intelectual de o inteligenþã sclipi-toare, scriitor care în 1953 avea sã ia Pre-miul Nobel pentru literaturã (l-ar fi meritatºi pentru pace), autor de istorii ºi biogra-fii, un Leu înzestrat cu o teribilã energie ºipoftã de viaþã, o personalitate de mare forþã,complexitate ºi curaj. Un înþelept plin deumor, un creator de istorie.

4. Cred cã trãim într-un timp lipsit de marifiguri politice pe scena internaþionalã. Ceeace nu înseamnã cã mediocrii nu pot fi no-civi… În România, spre exemplu, o þarãcare se emancipeazã ºi merge înainte, ceimai retrograzi par a fi rãmas tocmai politi-cienii. America suferã azi de o imagine ºifo-natã în lume din cauza administraþiei Bush.

Dezastrele iscate de politicã pot fi direc-te sau indirecte, prin imixiunea cu religia,justiþia sau alte structuri statale care ar tre-bui sã funcþioneze independent. Efectelesunt pe mãsurã, de la corupþie la dictaturi,de la prãbuºiri economice la terorism, dela rãzboaie civile la distrugeri planetare.

�

New York, februarie ’08

MICHAEL FINKENTHAL

Politica ne îndepãrteazã de politic

1. Dacã mã intereseazã fenomenul politic?Da ºi nu! Da, fiindcã ºtiu cã nu am încotro:cu politica ºi cu politicul ne întâlnim nolensvolens. Atunci însã când întâlnirea devineinevitabilã, ne dãm seama cât de puþin neintereseazã de fapt acest straniu cuplu: poli-tica ºi politicul. Fac, dupã cum vedeþi, o dis-tincþie între retorica ºi teoria politicului,pe care o numesc „politicã“, ºi politicul însine, adicã tot ceea ce se leagã de întâlnireanoastrã cu lumea, în polis. Zilele trecute amavut o discuþie cu un prieten pe tema tole-ranþei (sau a lipsei de toleranþã) în dome-niul ideilor ºi al credinþelor religioase: elsusþinea cã religia este un fenomen cultural,eu spuneam cã este politic. În esenþa ei, cre-dinþa nu este nici una, nici alta; dar întâl-nirea cu credinþa celuilalt se petrece în mo-mentul în care acesta ºi-o manifestã, deciîntr-un cadru public, în polis. În acest sens,politicul este inevitabil.

2. În ceea ce priveºte rolul politicului la di-ferite nivele: dacã putem sã trãim cu iluziacã acesta ar fi opþional la nivelul individu-lui, la nivelul colectivitãþii el este inevita-bil. Politicul este forma pe care o ia materianumitã „colectiv“. Grecia ne-a învãþat sã te-oretizãm aceste noþiuni ºi mai apoi, de laHobbes ºi pânã la Carl Schmitt ºi mai re-cent de la neomarxiºti ºi pânã la teoreticie-

Anul XIX, nr. 3 (214), 2008 • 7

�

nii postmoderni ai politicului, am tot încer-cat sã vedem unde au greºit filosofii Eladeiºi autorii tragediilor antice.

Pentru a trece de la discuþia abstractã lao înþelegere mai concretã a lucrurilor, nuavem decât sã ne uitãm la autorii celebri ca-re s-au lãsat fascinaþi de himera politiculuiîn diversele sale forme. În România existã oveche tradiþie a implicãrii scriitorilor în poli-ticã; uneori în mod direct – Maiorescu, Ior-ga, Goga au fost miniºtri sau chiar ºi prim-miniºtri –, alteori într-un mod mai indirect,mai oblic. Astfel, Mircea Eliade ºi LucianBlaga au servit în corpul diplomatic în pe-rioada interbelicã sau în decursul rãzboiu-lui, pe când alþi scriitori au deþinut „posturipolitice“, precum acelea de ambasadori,directori ai unor instituþii culturale de mareprestigiu sau ºefi de cabinet în diverse mi-nistere, dupã rãzboi (mã refer la cel de-alDoilea Rãzboi Mondial).

3. La întrebarea „care este cel mai mare po-litician din istorie?“ nu mã încumet sãrãspund. A încercat odatã Goethe ºi ima-ginea sa a avut de suferit dupã ce ºi-a fãcutcunoscutã opinia. Ce sã mai spun despreWyndham Lewis sau Emil Cioran? Pe dealtã parte, „ce ideal întrupeazã un mare ompolitic?“ este o întrebare cu miez ºi, în ciudaaparenþelor, chiar una dificilã. În acest caz,mult depinde de cum definim politicul ºiacea osaturã intelectualã a sa pe care o nu-mim „ideologie“. Dacã ne referim la demo-craþia de tip liberal de exemplu, omul po-litic ideal ar trebui sã fie un maestru altactului, un rafinat cunoscãtor al regulilorjocului, un om capabil sã accepte compro-misuri ºi sã înþeleagã limitele (ºi limitãrile)actului politic. Toate acestea, însoþite de obunã dozã de conºtiinþã eticã ºi, dacã sepoate, ºi puþin simþ al umorului. Idealul pecare-l întrupeazã acest om politic este acelaal coexistenþei cu alteritatea ºi al respectuluiideilor aflate în minoritate.

Cu totul altfel aratã omul politic careîntrupeazã un ideal „voluntarist“, acela al lui„istoria o facem noi etc.“. Sau cel mânat deideea cã societatea este guvernatã de legi„obiective“, asemãnãtoare celor descoperi-te în naturã, omul politic convins cã aºacum gravitaþia impune unei pietre sã cadãdin turnul din Pisa, la fel ºi dinamica so-cietãþii umane este guvernatã exclusiv delupta de clasã. (Iatã cã evitând rãspunsuldirect la întrebarea pusã de redacþie, amajuns din nou la... „teorie“).

4. Toate transformãrile sociale vin de la po-liticã ºi fiecare nou act politic este, la rândulsãu, modificat de realitãþile impuse de poli-ticile care l-au precedat. Prima întrebare pu-sã în acest paragraf este cu tâlc în contex-tul României actuale: e de sperat cã politicava mântui þara de tarele „tranziþiei“. ªi aºava ºi fi, în cele din urmã. Partea proastã estecã fiecare politicã are o „constantã de timp“proprie ºi uneori aceasta este prea lungãpentru a fi acceptabilã. Întrebarea „ce valoripot fi susþinute de politicã?“ mã readuce laobservaþia fãcutã mai sus, legatã de ubicui-tatea politicului. Într-o oarecare mãsurã sepoate spune cã toate valorile relevante supra-vieþuirii comunitare pot fi afirmate ºi susþi-nute prin politicã, dacã prin aceasta dinurmã înþelegem suma acelor principii ºi re-guli care fac posibilã convieþuirea în polis, ºinicidecum acea grãmadã informã, plinã de

stridenþe, de vulgaritate ºi foarte puþin ape-tisantã, care se numeºte „la politique poli-ticienne“.

Unde stricã politica? Prin excesele ei, eane îndepãrteazã de politic. La vederea corup-þiei clasei politice, când devenim nu numaimartori, dar ºi victime ale grotescului întru-pat în jocurile ºi maºinaþiunile politice, în-toarcem capul ºi vrem sã credem cã putemtrãi în plenitudine departe de polis, departede orice formã de existenþã comunitarã. ªicu toate cã singurãtatea este de multe oribine-venitã ºi „fiecare om este o lume“ (cumspune suedezul Gunnar Ekelöf), aceastã în-strãinare ne diminueazã, ne face sã pierdemo dimensiune proprie naturii noastre. ªi epãcat.

�

Columbia, 8 februarie 2008

BOGDAN GHIU

„Politica lui Bartleby“

1. În mãsura în care, în general, mã intere-seazã pînã la pasiune actualitatea, actualul,contemporanul, datoria eticã de a încerca sãne fim contemporani, sã fim contemporaniipropriei epoci, de a încerca sã ne ajungemdin urmã pentru a coincide, pe cît posibil,cu noi înºine, ºi în mãsura în care, în par-ticular, mã intereseazã fenomenul „total“mediatic, mã intereseazã, în sensul cã nu mãpoate lãsa indiferent, nici cel politic (ca sãmã exprim rãsucit).

Dar unde este politicul, în România? Cîtde politicã este politica româneascã? Cumpoate fi identificat, circumscris politicul?Unde începe ºi unde se terminã el?

„Rãdãcinile“, cu adevãrat „rizomatice“,ale politicului românesc sînt extrem de„amare“. În mãsura în care trecutul nu a fost(dar putea fi?) rezolvat, politicul românesceste cu necesitate impur. Bãtãlia „politicã“care determinã întregul prezent este, dinpãcate, aceea dintre trecuturi, dintre niºtefantome de niºte culori pe cît de opuse, peatît de apuse, care impun o domnie totalã aunui conservatorism care se bate cu el însuºideclinîndu-se fie ca „formal“, ca atitudinereacþionarã, fie „pe fond“, ca referent isto-ric concret. Ne batem între noi ca nebuniiunde sã ne ducem în trecut, de parcã ampleca în concediu, de parcã am alege undesã ne construim case de vacanþã, de parcã ar

trebui sã locuim cu toþii în acelaºi cartier, fieel de blocuri sau de vile etc.!

Pãrþile – cãci despre partide nu poate fivorba: „pãrþi“, ca la un proces, cãci juridi-cul ºi judiciarul sînt, vai, parte din „proce-sul politic“ care este viaþa politicã româneas-cã – vor, aºadar, fiecare, sã-ºi intentezeprocese politice unele, altora. Nu existã poli-tic propriu-zis, pentru cã fiecare „parte“ do-reºte exterminarea, judecarea cu alte mîini aceleilalte. O „exterminare“ însã pur verbalã,pur mediaticã: comicã, isteric-impotentã.„Satisfacþie fãrã alcool.“

Un politic în care atît juridicul ºi judi-ciarul, cît ºi mediaticul sînt folosite ca armeºi ca scene criptopolitice este un politic de-bil, subdezvoltat, fãrã putere.

Politicul românesc este lipsit de putere,se autoblocheazã. De fapt, nu de putere evorba: politicul românesc este neconstitu-it ca atare, pare pur derivat, pur „epifeno-men“, nu are autoritate, nu are eficienþã. Nuavem politic propriu-zis, ca atare, în Ro-mânia. Un politic care impregneazã pur verbal totul, un politic cu graniþe incerte,nedelimitat ca sferã de exerciþiu, devine unpolitic spectral, diluat: o zeamã lungã, sã ne-ajungã. Cãci nu de „manipulãri politice“este, în primul rînd, vorba, ci de manipu-larea politicului însuºi ºi de simularea lui.Exact ceea ce se întîmplã în România ac-tualã, unde politicul autentic încã nu s-anãscut.

2. Politicul nepartizan, „metapolitic“, dacãvreþi, politicul aºa cum l-ar putea prezenta,istoric, mai ales sociologia ºi antropologiapoliticului, este decisiv, fundamental pentruindivid ºi comunitate. Ca sã exiºti social-pla-netar trebuie sã fii prevenit politic, sã ºtii cãeºti permanent, aºa cum analiza MichelFoucault, þintã ºi suport al acþiunii politice,care este întotdeauna metaacþiune, „acþiu-ne asupra acþiunilor“: te afecteazã, dar tueºti cel care o susþii, care o „suporþi“, se ba-zeazã ºi se întemeiazã pe tine.

Tocmai din aceastã perspectivã mã pasio-neazã, în ultima vreme, incitîndu-mã sã-idau un eventual conþinut, o formulare lan-satã într-o doarã, într-un interviu, de filo-soful sloven Slavoj Žižek: „politica lui Bart-leby“, celebrul „Idiot“ al lui Melville (secolulXIX a fost ultimul secol al marilor Idioþi;dupã aceea a urmat secolul proºtilor), a cã-rui „lozincã“ era: „Aº prefera sã nu!“

O bunã culturã politicã, altfel spus o cul-turã politicã devenitã, resorbitã ca habituspreventiv-creativ-democratic (trebuie sã in-ventezi pentru a preveni), ne poate învãþa,la capãtul unei modernitãþi general, din toa-te pãrþile dezastruoasã (care, dupã relaxareaºi neutralizarea „postmodernã“, este relan-satã, în momentul de faþã, în forþã cu tot ceavea ea mai rãu), o bunã culturã politicã,aºadar, ar trebui sã ne înveþe, în primul rînd,ce sã nu facem, dar într-un mod pozitiv, afir-mativ, creator: ca preferinþã.

Alegem sã nu facem prostii, sã nu pro-vocãm ºi sã nu participãm la dezastre, nu înmod negativ, ci creator: preferãm – sã nu. Or,cine preferã face deja o alegere, alege întreniºte variante existente, lasã loc gol posibi-lului, þine deschis viitorul. „Prefer sã nu“(mai rãu, mai complicat, „aº prefera“, lacondiþional optativ: mi-ar plãcea sã prefer, aºprefera sã pot, sã fie posibil sã prefer, poatepentru cã însuºi gestul acestei pre-ferãri este,de fapt, iluzoriu, imposibil – ºi tocmai deaceea îmi propun sã-l susþin, sã-l practic),

8 • APOSTROF

�

„prefer sã nu“, aºadar, creeazã spaþiul posi-bilor. Este un act artistic, adicã etic, nu osimplã negaþie, nu o simplã „rezistenþã“.Rezistenþa nu este niciodatã doar rezistenþã.

3. Nu ºtiu ºi nici nu vreau sã rãspund laaceastã întrebare. În mãsura în care politi-cul a atins, vreodatã, stadiul unei arte speci-fice ºi altundeva decît în cãrþile retrospectiv-partizane de istorie, existã, probabil, ºipoliticieni admirabili. Dar, avînd în vedereautoproclamatele ºi self-performativele glo-balizare, mondializare, consider cã ºansaunui adevãrat om politic abia urmeazã sãaparã, cînd un astfel de om va trebui sã þinãcont cu adevãrat de planetã, de lume. „Lu-mile“ de referinþã ale politicului au fost,pînã acum, mult prea mici, prea înguste.Imperialismele au mimat, doar, mondialul,evacuîndu-l.

„Om politic“ este, dupã mine, ceva im-posibil. Poate, cel mult, din trecut, creatorii,marii „kairotici“ care au lãsat ordine dinhaos, care au creat lumi distrugînd lumi.Politicul nu poate sã nu aleagã, sã nu pre-fere. Chiar ºi sã nu. Latura conºtientã de„Bartleby“ a marilor oameni politici mi separe decisivã ºi cu adevãrat importantã, decultivat.

Pentru a putea deci decide, dintr-o ase-menea perspectivã, ºi a opera o selecþie, artrebui sã facem o analizã în negativ a deci-ziilor marilor oameni politici: ce au preferatei, la un moment, dat, într-o anumitã situa-þie, sã nu facã, ce variante echiposibile auexclus, ºi de ce. Arta de a nu face ceea ce poþiface, dar ar fi pãcat, ºi de a putea inventa alt-ceva de fãcut în locul a ceea ce este de pre-ferat sã nu faci, sã nu se facã, este, poate,adevãrata, singura artã politicã. Una, poate,mai mult pentru viitor.

Chiar: cum va arãta politicul viitorului,acum, cã ºi-a forþat singur, cã i se forþeazãnaºterea? Va mai arãta în vreun fel?

4. Singurul dezastru pe care îl poate pro-voca politicul este sã nu fie, sã nu se ia înserios, sã se mimeze singur, sã treacã dreptce nu e. Cãci astfel politicul se slãbeºte sin-gur, ºi atunci devine atacabil, poate fi mã-turat, abolit, desfiinþat de forþe politice an-tipolitice, trãgînd lumi dupã el. Politicultrebuie sã fie puternic, sã aibã autoritatepentru a putea sã creeze. Pentru cã politiculeste, poate, cel mai fragil, cel mai inconsis-tent dintre toate sferele de activitate ale

omului. România este slabã pentru cã nuare politic.

În rest, dacã nu am rãspuns deja, mãtem cã nu pot rãspunde deloc.

�

ANGELA MARTIN

Schimonosirea lumii

1. Mã intereseazã, fireºte, dar mai mult de-cât fenomenul politic, evenimentul politic,pentru cã acesta poate avea oricând asupracetãþeanului – român, european, mondial –efecte în imediat. El ne vine singur în în-tâmpinare prin toate mediile de difuzare, neinvadeazã, ne abuzeazã chiar, uneori. Înschimb, fenomenul politic pretinde sã fiedescoperit, urmãrit ºi cercetat: presupuneun alt tip de atenþie ºi de mobilizare, o do-cumentare contextualã ºi minuþie analiticãpe mãsura complexitãþii proceselor, rapidesau lente, pe care le implicã. ªi unul, ºi celã-lalt însã, atunci când sunt în desfãºurare ºine sunt serviþi de laboratoarele trusturilorde presã – desigur, dupã o prealabilã „împa-chetare“ –, trebuie observaþi cu precauþieºi despuiaþi de aburii propagandei politiceºi mediatice. Râvna ºi patetismul cu caresunt gonflate ºi comentate unele dintre elemã fac atât de mefientã, încât, uneori, îndorinþa de a gãsi o explicaþie, o logicã a lu-crurilor, mã pierd eu însãmi în supoziþiiceþoase. De altfel, fenomenul politic estemai greu descifrabil, ivirea ºi evoluþia luiputând constitui obiectul unei revelaþii târ-zii. Adeseori, tardive. În lipsa unei perspec-tive competente, riscul ca el sã ne fie indusîntr-un fel anume este aproape inevitabil. Cealtã ilustrare, mai bunã, în acest sens decât„procesul“ autohton al corupþiei – strãmu-tat din tribunal ºi judecat în serial la toateteleviziunile?

2. Nu cred cã în timpurile acestea, moder-ne, vertebrarea unei culturi personale maipoate evita dimensiunea politicului, tocmaidin cauza îndatoririlor civice, comunitare ºi,implicit, planetare pe care le avem. Apoi, eun lucru ºtiut cã e imposibil sã înþelegi oculturã fãrã sã-i cunoºti trecutul ºi prezen-tul, tradiþiile ºi mentalitãþile specifice comu-nitãþii care le-a produs. Comunitate care lepãstreazã sau le dezvoltã, alterându-le ade-sea, inclusiv prin acþiunea ºi puterea politi-cului. Nu o datã însãºi imaginaþia creatoareeste impregnatã de politic. Un artist, unscriitor au forþa de a genera sau de a schim-ba convingeri, de a inspira ºi de a anima ideipolitice sau, dimpotrivã, de a le combate, dea le compromite sau demoniza. Se întâmplãuneori ca destinul unei societãþi sã depindãde vocaþia politicã a unui scriitor. Dupã cumºi destinul unui scriitor sã fie deturnat de unregim politic.

Interesul pentru politic nu constituie osimplã îndatorire civicã, ci ºi una de empa-tie culturalã ºi profesionalã. Ca traducãtoa-re din spaniolã ºi francezã, de exemplu, din-colo de ceea ce se întâmplã la noi sau aiurea,ar fi de neacceptat sã nu fiu la curent cuevoluþiile din Spania ºi din America Latinã,din Franþa ºi din þãrile francofone – zone încare, în pofida unor similitudini (Spania ºiFranþa sunt state membre ale Uniunii Eu-ropene) ºi în pofida apartenenþei lor laaceeaºi familie lingvisticã ºi culturalã, poli-

ticul se manifestã foarte diferit. Lãsând la oparte preocuparea fireascã ºi constantã pen-tru împrospãtarea informaþiei culturale, arfi cu neputinþã sã nu mã întreb ce impul-suri va da relaþiilor franco-române scurtavizitã la Bucureºti a preºedintelui Sarkozy,asemãnãtoare, din pãcate, ca duratã, cu ogrevã de avertisment. Sau sã nu-mi atragãatenþia o ºtire legatã de un act de terorismdin Spania ori una referitoare la situaþia dinEcuador, potrivit cãreia „unul din patruecuadorieni trãieºte în strãinãtate“. Sau sãnu mã impresioneze un comentariu despreemigranþii români care lucreazã în Spania.Cum aº putea sã nu urmãresc proiectul „În-toarcerea“, iniþiat de guvernul ecuadorianpentru a-i încuraja pe emigranþi sã revinã înþarã ºi pentru a încerca o redresare econo-micã în Ecuador? Iar urmãrindu-l, sã nu mãgândesc cã România riscã sã semene curândcu o þarã sud-americanã? De asemenea, nupot sã nu sper ca mãcar o parte din expe-rienþele umane, multe, diverse, dureroase,determinate de fenomenul emigraþiei sã de-vinã literaturã. ªi, poate, cândva, sã treacãdrept simple ficþiuni.

Existã informaþii, existã dezbateri, ra-poarte, analize ºi sinteze, existã o întreagãbibliografie privind sfera politicului; ele cir-

culã fãrã opreliºti, iar nouã, cetãþenilor, sen-sibilizaþi deja ºi avantajaþi de chiar obiectulprofesiei noastre, nu ne rãmâne decât sã nile însuºim. Sã le folosim ºi sã le împãrtãºimîn cele din urmã ºi celorlalþi.

3. Întrebarea mã depãºeºte, iar calificativul„cel mai mare“ mã inhibã. Istoria însãºi nearatã cã aproape toate viziunile politicieni-lor demni de reþinut au fost tributare unuiºir de nenumãrate contribuþii – umane, cir-cumstanþiale, contextuale – care au condusdeopotrivã la o denaturare a lor, gravã, prinsusþinere nemãsuratã, ca ºi prin opoziþie în-crâncenatã. Au existat însã de-a lungul isto-riei mulþi politicieni importanþi – benefici,esenþiali pentru þãrile lor, pentru cã le-auapãrat independenþa ºi le-au condus impe-cabil interesele, le-au aºezat pe cele mai înal-te poziþii în ierarhia puterilor lumii, le-au

Anul XIX, nr. 3 (214), 2008 • 9

�

• Bogdan Ghiu

10 • APOSTROF

dobândit privilegii ºi teritorii. În schimb, au fost profund nedrepþi faþã de alte þãri,intoleranþi ºi cruzi cu popoare, rase ºi etnii,pe care le-au sacrificat ºi adesea le-au anihi-lat. Viziunile epocale s-au împlinit cu preþulmultor vieþi omeneºti, cu privãri de liberta-te, cu crime, cu torturi ºi reeducãri în spiri-tul ºi în legea unei puteri sau a alteia. Câþipoliticieni au fost, oare, cu adevãrat mari?Adicã benefici, dar nu malefici pentru alþii?Mã tem cã i-am putea numãra pe degetelede la o mânã... De aceea, preferinþele melese îndreaptã, mai prudent, spre acei mili-tanþi intraþi în istorie, care au obþinut celemai multe libertãþi ºi drepturi cetãþeneºti,politice, culturale ºi religioase pentru se-menii ºi conaþionalii lor, fãrã a produce tulburãri, prejudicii sau sacrificii umane.

4. Cred cã aproape întreg inventarul de nenorociri ºi dezastre pe care îl au de supor-tat multe regiuni ale lumii – excluzându-l pecel provocat de cauze naturale – se dato-reazã inventivitãþii ºi performanþei la care auajuns astãzi castele conducãtoare – localeºi mondiale – în materie de malversaþiuni ºipoliticianism. Dacã þinem seamã de crizeleprofunde, de focarele regionale, generatoa-re de tragedii sau dezechilibre iradiind ten-siuni ºi îngrijorãri globale, o singurã trans-formare ar fi de aºteptat de la politicã: unaprin care aceasta sã nu mai poatã fi asociatãcu ideea de conflict, de ameninþare ºi depotenþial pericol; o transformare care sã ofacã fastã pentru umanitate. Când ºi cum ºidacã se va produce ea la un moment dat –sunt întrebãri în faþa cãrora atât imaginaþia,cât ºi puterea de predicþie a generaþiei noas-tre capituleazã. Ca umaniºti ºi cetãþeni, nune putem dori decât o viaþã conformã cuidealurile umaniste, incompatibile cu schi-monosirea lumii, cu distrugerea florei ºi afaunei, cu violenþa ºi cu rãzboaiele care nearuncã în linia frontului, ne ameninþã ºi nedecimeazã cu arme sofisticate ºi cu tone de muniþii, ne devasteazã memoria, ne spul-berã siturile arheologice, ne spoliazã muzee-le de valori inestimabile ºi bibliotecile ceadãpostesc manuscrise ºi incunabile moºte-nite din timpuri strãvechi. Ca umaniºti ºi ce-tãþeni, nu vom înceta sã sperãm la o viaþãplanetarã armonioasã, în care sã fie posibilãcoabitarea tuturor limbilor, religiilor ºi cul-turilor. Probabil cã niºte politicieni pragma-tici ar considera o asemenea aspiraþie ne-realistã. Ea nu contrazice însã principiiledemocraþiei. Iar democraþia, în ciuda unoraccidente de parcurs, este, ºi ea, perfectibilã.

�

ION VIANU

Gestionarea catastrofei

1. Interesul meu pentru politicã porneºtedin formaþia mea medicalã. Karl Jaspersspune cã medicina te învaþã sã consideriviaþa aºa cum este ea. Din pasiunea concre-tului se hrãneºte ºi voinþa de-a privi în faþãºi feluritele înfãþiºãri ale vieþii sociale, nunumai în ce au frumos sau înãlþãtor, dar ºiîn abjecþia lor eventualã. Cu toate acestea,nu m-am dãruit politicii, deºi au fost mo-mente al vieþii mele când aº fi putut s-o fac.Sunt îndeajuns de lucid ca sã-mi dau seama

cã stratagemele politice implicã cinism; purºi simplu, iar cinismul mã depãºeºte. Pe dealtã parte, am o facultate destul de mare de-a mã plictisi. În politicã trebuie sã asculþimulte prostii, sã faci faþã unui numãr marede contacte cu inºi neinteresanþi, simulândinteresul etc. Aºa cã am rãmas un observa-tor. ªi un comentator al res publica, prin pu-blicistica mea, pe care am inaugurat-o ca ovoce a exilului românesc ºi apoi în þarã, înultimii optsprezece ani. În general, îmi re-pugnã, în contextul actual, angajamentulprea apropiat, prefer sã iau o oarecare distanþã, sã furnizez cititorului meu toatedatele problemei, rezervându-mi opinia per-sonalã la sfârºit. Cine cautã la mine certi-tudini va fi dezamãgit. În schimb, poate sãfacã alãturi de mine un pas cãtre decizia luipersonalã.

2. Existã act politic ori de câte ori ne situãmîn incomensurabil. Politicul începe când in-tervin valorile. Când trebuie sã luãm deciziia cãror valoare nu se poate mãsura exact.Când opþiunile nu sunt determinate numaide datele obiective, ci ºi de bagajul nostruaxiologic. (Restul e administraþie.) În acestsens, politicul are analogii cu esteticul. Caºi omul politic, artistul cautã valoarea. Nusuntem Demiurgul, nu avem capacitateaunei percepþii cu adevãrat globale a pro-blemelor, nu suntem în posesia „formuleiuniversului“; prin urmare, suntem siliþi, caparticipanþi la jocul politic, sã facem anu-mite opþiuni determinate social, psiholo-gic... Politicianul ar trebui sã se conducãdupã principiul celui mai mare bine pe ca-re-l poate face umanitãþii. ªi, mai nou, pla-netei, atât de limitate în resursele ei. În fapt,el nu ajunge sã gândeascã decât pe un planlocal ºi, în tot cazul, sã dea prioritate unuisingur punct de vedere. Dar mai intervineo dimensiune, aceea a perversitãþii. Politicafiind un joc de putere, atrage din pãcateprea mulþi inºi pentru care exercitarea pute-rii rãmâne scopul ultim de atins. Eu visez laun Senat compus din asceþi, oameni la adã-post de orice ispite, care sã conducã lumea înmod luminat, dialogând între ei, dar nu nu-mai între ei. Realitatea zilei de azi demon-streazã cât de departe suntem de acest vis.

Politica fãrã viziune e un dezastru, iarpolitica fãrã altruism o escrocherie.

3. „Coºmarul istoriei“ face cã triumfã solu-þiile cu consecinþe cumplite. Imperiile suntmonstruoase, tiraniile locale sinistre. Deaceea admiraþia mea se îndreaptã cãtre ceicare au conceput proiecte imposibile pentruvremea lor, proiecte care rãmân ºi azi pur-tãtoarele unor speranþe. Admir enorm peFrederic al II-lea de Hohenstaufen, împãratal Sfîntului Imperiu Roman de NaþiuneGermanã (am citit monografia pe care i-oconsacrã Kantorowicz). Frederic a încercat,în prima jumãtate a secolului al XIII-lea,împãcarea între creºtini ºi musulmani. Areuºit sã obþinã prin negocieri de la sultanulEgiptului suveranitatea asupra LocurilorSfinte. A gãzduit, în Italia, învãþaþi creºtini,evrei, musulmani, pe care i-a pus la treabã.Era un spirit universal. Castel del Monte, înApulia, este o reºedinþã fabuloasã plinã desimbolicã. Intenþiona sã dea un sens noureligiei într-o perioadã nu depãrtatã de aceeacând Gioacchino da Fiore credea cã poateinstaura religia Sfântului Duh. Însãºi ina-decvarea lui Frederic are ceva grandios,paranoia lui semneazã un proiect peste vea-curi, mereu actual. Visez la un suveran alpãcii eterne, dar nu întemeiate pe un con-sens minimalist, ci pe fuziunea marilor prin-cipii, pe dialectica contrariilor.

4. Sã încep cu dezastrele, sunt cele mai vizi-bile, mai uºor de perceput. Politicul estemodalitatea prin care perversitatea specieinoastre, Rãul, se exprimã cu cea mai marepregnanþã. Rãzboaiele (care nu sunt decât„politica exercitatã cu alte mijloace“), opre-siunile de tot felul, înºelarea naþiunilor prinpromisiuni deºarte sau prin excitarea pasiu-nilor josnice sunt de resortul politicii. Darpoliticul poate fi ºi transpunerea unor mariviziuni culturale. Nu putem concepe tra-gedia greacã fãrã Atena lui Pericles. Franþadatoreazã lui Napoleon Codul civil, dar ºistarea excepþionalã a pãdurilor ei... Cu si-guranþã cã cea mai mare realizare a politi-cului e cea care nu s-a produs încã. Cinevava veni poate într-o zi, care sã integrezedatele naturii ºi ale culturii, care ne va spunecum sã împãcãm dorinþele noastre cu ceeace Pãmântul ne poate oferi, care sã oriente-ze progresul ºtiinþei ºi al tehnicii în sensulfavorabil. Dacã specia noastrã va pierde ori-ce control asupra universului sau dacã, dim-potrivã, va reuºi sã-l domine, soluþia alter-nativã va veni din politicã. Eu sper într-omutaþie a spiritului omenesc care va faceacest lucru posibil. Pânã atunci ne rãmânesã gestionãm catastrofa.

�

�

Anchetã realizatã de

Anul XIX, nr. 3 (214), 2008 • 11

Text.107

În fapt, n-am avut de ales; n-am avut încotro.Oricum, suntem fãcuþi mai mult din ceaþã; din noapte mai mult. ªi totuºi încercãm încãA desluºi nerostitele, însã din umbra, Din bezna feþei, a chipului sãu nimic nu ne-ajutãdecât o îngânareSau, poate, vai!, pãrelnicã, o înteþire...

Sunt lumi de margine ºi – orice ai face –Continuã sã nu existe rãspunsFãrã sã ºtii, fãrã mãcar sã prinzi de veste, te-ai pomenit pe negândite într-o asemeneaLume (de margine), scãldatã’ntr-o luminã tulbure, murdarã, Întrezãrind anevoie – apoase – conturele morþii.

Cumva miºcate, vesteau într-un fel senzaþiaAceea de lipsã ori – cine ºtie? în ce fel? spune! – iminenþa,presimþirea unei absenþe...

De bunã seamã ne amãgiserãm: prea lesne ghiceai – în toate – surparea,Cât marginea ruinatã în timp, lãsând vãdit sã ne cutreere, fãrã de leac, sã ne bântuie lâncedul.

Ne-a mai descumpãnit o vremeºi legãnarea monotonã, cumplit de lentã,acea identitate cuprinsã’n rânjetul tâmp strident, al cãluºeilor târându-ne,hipnotic/halucinaþi, în caruselulstrâmb, ºubred, smintitfãrã scãpare

Text.02

Decât în umbrã,Îi vezi cum pândesc,Mereu s’aud, tot mai aproape, chimvale,Muzici întortochiate, repetitive,Sunt toate aievea (ca’n vis?)Irozii molfãie aiurea paraboleGângave, sãrace, rostiri încâlciteOraculare, caprele clãmpãne,Schiaun’ ºi latrã. I’acopãr muziciAnume, sãrace, repetitive, lucrateÎn pripã, de mântuialã; ºi þiuie, dau zvonMehtere; ºi ne privesc, cu toþii ne pândesc,Aºa-zicându-se’ºi laudã marfa ºi nuSe tocmesc, nu’ncearcã sã þi-o vândã Cu de-a sila, Þi le strecoarã doar, Aºa cum sunt, mai curând cenuºii, spãlãcite,Uriaºe fotografii miºcate, multSubexpuse, trucate parcã’ntr-o doarã, lipite (?)Cumva la repezealã ºi parcã voit stângaci,Pãtate cel mai adesea ºi vãlurite aiurea(estimp, chimvale se-aud tot mai aproape).

A început chiolhanul/paranghelia Ia uite-i cum – în toatã larma mehterului, asurzitoare – dau buzna rânjiþi caraghiozii…

Din toate iþindu-se, rostiri esopice multîncâlcite/întortochiateBolborosind nu o datã ostentativTrunchiate cu neruºinare, lipite apoi în pripã,Cumva la repezealã ºi, parcã, Minimale, puþine…voit stângace

Decât în umbrã, chipulLe e ca o pastã

Text.108

M’a urmãrit, m’a obsedat multã vreme Pasta aceea chinuitã ªi toatã zmângãleala, nãclãiala din care Sta, pãrea uneori, Sã þâºneascã un chip desfigurat, bolborosindMai mult cu spume ºi printre clãbuciDe parcã gura ori ce pãreau sã fie Buzele ar fi avut ceva de spus.Încât, aºa, la nimerealã ºi cu mareFerealã, am mai scobit, adâncind locul Gurii, scrijelind îndelung, insistent,În locul buzelor, croindu-i, Desenându-i altele, nouã; Fãrã sã vreau înlesnind însãÎntr-astfel, pe neaºteptate,Zbucnirea ºuvoiului murdarAl poemului înecându-se,Poticnindu-se în cheaguriDe sânge

Text.15 La rãstimpuri

Urme pãrelnice, umbre pieziºe –Oricum ai lua-o, cum ai privi –Sunt tot atâtea înRãsfrângeri atoate aproapeDe tot, aproape la fel;Dar care mint & careSunt de-adevãrateleaNu mai am cum, în ce felªti ºi n’ai sã te poþi ajuta,Nu cred, îþi zicDecât de luminã puþinã

Încât, pânã la urmã,Într-un târziu, abia dacã aiCeva mai limpedeSã poþi desluºi,S’apuci sã veziUn giuvaier de scrumOri, poate, în parte, învolburarea,Iar la rãstimpuri apele ºi chiar dacã tulburi,O clipã doar, pãrelnice, târzii,Câteva umbre

În ambrã mai apoi, într-un târziu, ar mai fi de vãzut,ar apãrea uneori cãderile, urmele-acelea pieziºeSau poate, fãrã de noimã, Arar, la rãstimpuri, cenuºa

�

Poeme de

12 • APOSTROF

Arta seducþiei sau desprevorbirile împreunã

DORA PAVEL a adãs-tat o vreme în pie-

lea prea strâmtã pentruea (înþeleg acum!) a po-eziei. O anume econo-mie scrâºnitã a poemu-lui promitea în tainãdesfãºurãri prozastice.Cãrþile ei de versuri (Na-raþiuni întâmplãtoare, 1989,Poemul deshumat, 1994, Cre-ier intermediar, 1997, Mun-cile lui Don Quijote, 2000)„povestesc“ deja, încifrat,despre teme obsesive ºi de-spre construcþii fantasmateîn adânc. Întoarce-te, Esthera, povestirile din1999, deconspirau pentru prima datã pro-zatoarea. Ieºirea clarã din clandestinitate ºiasumarea noului destin scriptural se petreccu microromanul Agata murind, 2003 (Pre-miul pentru prozã al Uniunii Scriitorilor dinRomânia; ediþia a II-a, Polirom, 2004). Îiurmeazã romanul Captivul, 2006 (Premiulspecial „Ion D. Sârbu“ al Filialei din Cluja Uniunii Scriitorilor din România).

Ei bine, poeta ºi prozatoarea ºi-au adju-decat de curând, oficial, încã o dimensiune– aceea de „întrebãtoare“ (intervievator sunã,chiar ºi în variantã femininã, rãu de tot!).Îmi place s-o numesc aºa fiindcã Dora stã-pâneºte ori a deprins arta de a întreba curod. Redactor la Studioul de Radio Cluj câ-teva decenii, Dora Pavel dispune de o arhivãimpresionantã. Greu de gãsit un scriitor deoarecare suprafaþã care sã nu fi fost invita-tul ei la dialoguri radiodifuzate. Revisteleliterare reproduc de ani buni anchete pro-vocate de ea cu chestionare incitante. La uninterval relativ scurt, i-au apãrut douã volu-me masive de dialoguri: Armele seducþiei:Dialoguri, 680 de pagini, ºi Rege ºi ocnaº:Din culisele scrisului, 322 de pagini, ambe-le la Casa Cãrþii de ªtiinþã din Cluj. ªi dincele douã volume, dar ºi din oricare alte in-terviuri ori anchete ce-i poartã semnãtura,câteva lucruri se impun de la sine: DoraPavel îºi cunoaºte ºi îºi struneºte scriitoriiparteneri de dialog ca pe propriile perso-naje. Nicio întrebare nu e pusã la întâmpla-re, ca sã fie. Nimic impersonal la mijloc.Nicio improvizaþie nu e îngãduitã. Cândajung faþã în faþã, e limpede cã întrebãtoa-rea ºtie exact despre ce e vorba ºi, prins înmreje, surprins cât de þintit loveºte fiecareîntrebare, cel întrebat spune despre sinelucruri pe care nu e sigur cã avea de gând sãle mãrturiseascã degrabã. De altminteri, înpreambulul la cel dintâi volum, Armeleseducþiei, citim:

Cred cã armele la care recurge (mai mult saumai puþin conºtient) orice autor autenticpentru a-ºi seduce cititorul sînt cele maiînºelãtoare dintre armele neinterzise de lege.Dinaintea lor, ca sub hipnozã, cel vînat îºidezveleºte singur pieptul, riscînd de foartemulte ori chiar lovitura nesigurã, neizbãvi-toare. De aceea, orice formã de acces la aces-te „povestiri ale vînãtorilor“ ne poate faceîncrederea mai puþin oarbã, expunerea maiprevãzãtoare. Sau, dimpotrivã, abandonulmai intens, mai durabil.

Text cu valenþe deschise despre un joc curoluri interºanjabile. Completat tranºant, cuo plãcere a jocului evidentã ºi molipsitoare,în finalul preambulului:

Ca romancier, îmi mai mãrturisesc o „culpã“:aceea de a-mi fi deturnat cu bunã ºtiinþã par-tenerul de dialog înspre faptul concret, anec-dotic, înspre detaliul biografic cel mai explo-ziv ºi suculent, înspre discursul pulsional ºinarativitatea cea mai necontrolatã. Cititorulpoate fi sigur cã Armele seducþiei este o carteplinã de poveºti, descãtuºate în ceilalþi de unulcare se dã, el însuºi, în vînt dupã poveste.

Hãrþuirea ºi hãituirea textualã ca formeale seducþiei ºi ale libertãþii, în cele din ur-mã. Cum spuneam, dialogurile s-au purtatla Radio Cluj, în perioada 1993-2007, ºi aufost publicate în Apostrof, Contemporanul.Ideea europeanã, Euphorion, Familia, Lucea-fãrul, Miºcarea literarã, Observator cultural,Piaþa literarã, România literarã, Tribuna.Romancieri, poeþi, dramaturgi, eseiºti, teo-reticieni, critici ºi istorici literari, traducã-tori, editori sau îngrijitori de ediþii se dezvã-luie în texte de importanþã incontestabilãpentru istoria literarã, dar ºi numai bunepentru o lecturã prin gaura cheii a unordestine scriitoriceºti. Alãturi de GheorgheCrãciun, Gellu Naum, Marian Papahagi,Constantin Tacou ºi Mircea Zaciu, mai rãs-pund Dinu Flãmând, Norman Manea, Du-mitru Þepeneag, Matei Viºniec, ChristinaZarifopol-Illias, Nicolae Balotã, NicolaeBreban, M. H. Simionescu, Ion Pop, IonVartic, Gheorghe Grigurcu, Gabriela Ada-meºteanu, Dumitru Chioaru, Marius Chivu,Silviu Lupescu, Marta Petreu, Cãlin Vlasie,Dorli Blaga, Antoaneta Ralian, Silviu Lu-pescu, Virgil Stanciu etc. Fiecare dialog este,cum ºtie prea bine autoarea, „autentic docu-ment biografic, paginã revelatorie de poe-ticã ºi de istorie literarã“.

Cel de-al doilea volum, Rege ºi ocnaº,pãstreazã toate ingredientele deja pomeni-te, dar adaugã un condiment istoric, ca sãzic aºa. Vorbind despre scris, scriiturã, „scri-soare“, cum ar zice Eminescu, nu doar cafilosofie/psihologie a creaþiei, ci ºi ca trans-punere concretã a textului pe un suport, car-tea conþine ºi o nostalgie pe cale de a seadânci: scrisul de mânã, adicã manuscrisultradiþional, va deveni curând o raritate. Grafologia e o artã/ºtiinþã ameninþatã.Scrisul ca peisaj existenþial din care se pot

deduce trãsãturi ascunse ale celui care scrienu ne va mai fi la îndemânã.

De data aceasta, cei 37 de scriitorirãspund la unul ºi acelaºi chestionar privind:

1) instrumentele de lucru ºi metodele de redac-tare; 2) stãrile infertile, de sterilitate ºi inhi-biþie, de vulnerabilitate ºi crispare, cu uncuvânt, voinþa de a face, alternând cu cele defervoare creatoare ºi transã, adicã cu uºurin-þa de a face (sau neputinþa de a nu face); 3),4) tabieturile, tipicurile, alinturile, capriciileºi chiar viciile ce însoþesc îndeobºte elabora-rea unui text literar; 5) îndoielile ºi vanitãþile,dubiile ºi repudierile de sine, în perspectivatimpului; 6) ispita abandonului, iminenþamomentelor de laºitate interioarã sau, dim-potrivã, asumarea actului creator pentru va-loarea lui catharticã, pentru funcþia lui vitalãîn supravieþuire.

Cuvântul-înainte spune despre toate aces-tea, cu amãnunte picante sau hazlii despreaventura pe care a presupus-o ducerea labun sfârºit a unei cãrþi care pãrea, la primavedere, simplu de realizat. Deºi chestiona-rul e unul, Dora Pavel personalizeazã o datãîn plus textele primite (deja foarte diverse,etalând caractere, stiluri, umori, capricii)prin scoaterea în vedetã a unor sintagme pecare le-a considerat definitorii. Apoi rãspun-surile sunt rupte ici-acolo de subtitluri, ºi elefoarte bine alese de „întrebãtoare“. Iatã, înloc de orice altã dovadã, cuprinsul volumu-lui: Gabriela Adameºteanu („Mi-am ºtiuttoate cãrþile pe dinafarã“), Bianca Balotã(„Scrisul – un fel de joacã pe care þi-o îngã-dui ºi dincolo de vârsta jocului“), NicolaeBalotã („Nu am cunoscut marea ispitã, ten-taþia tãcerii“), Nicolae Breban („Singurulmoment în care nu mã dispreþuiesc totaleste când scriu“), Emil Brumaru („Aº cititrei sute de ani... Iubesc cãrþile ca pe fe-mei“), Ruxandra Cesereanu („Sunt tot maiispititã de experimente“), Aura Christi(„Obligaþia noastrã este sã ne raportãm lamarile modele imposibil de depãºit“), LiviusCiocârlie („Cel mai bine aº scrie într-o scoi-cã sau într-un submarin“), Denisa Comã-nescu („Lumina care pare sã excludã moar-tea“), Gheorghe Crãciun („Þin mult laprincipiul corporalizãrii discursului“), GelluDorian („Mi-am iubit toate cãrþile“), Ale-xandru Ecovoiu („Când este vorba de scris,am o rãbdare de fier“), Dinu Flãmând(„Când elimini vanitatea, poþi sã exiºti înscris“), ªerban Foarþã („Où sont-elles lesbelles sténo-dactylographes d’Apollinaire?“),Oleg Garaz („Undeva existã Textul, pen-tru care un text concret este doar o trimite-re de subsol“), Gheorghe Grigurcu („Ab-senþa scrisului îmi creeazã un simþãmânttorturant de inutilitate“), Florina Ilis („Scriucel mai bine atunci când Dumnezeu seodihneºte“), Mircea Ivãnescu („Mergeam peprincipiul unei sinceritãþi absolute“), IonBogdan Lefter („Scrisul – meseria mea,viaþa mea“), Angela Marinescu („Eu scriuca sã nu mai scriu“), Gabriela Melinescu(„Insuccesul sau triumful nu trebuie nicio-datã privite ca definitive“), Alexandru Mu-ºina („Marea primejdie a oricãrui poet estesã se repete ºi sã nu-ºi dea seama“), MirceaNedelciu („Scriu la masa de lângã patul încare sufãr“), Aurel Pantea („Eu fac partedintre scriitorii sãraci ºi conservatori din ne-voie“), Ovidiu Pecican („Ca scriitor pãºeºtipe ape miºcãtoare“), Irina Petraº („Nu credîn absoluturi“), Marta Petreu („Fãcutul uneicãrþi este o activitate senzualã“), Ioan Es.

Anul XIX, nr. 3 (214), 2008 • 13

Principiul bulionului

PUS ÎN faþa rutinierei sar-cini profesionale de a

susþine în faþa unei comisii ofoarte scorþoasã lucrare dedoctorat despre excesele glo-balizante ale modernitãþii(nu se ºtie cât de muribun-de), un literat calm, „vãtuit“ºi melancolic, fost consilierla palatele Victoria ºi Cotroceni (a cãrorcheie e generos oferitã cititorilor) se desco-perã pe sine în postura unei incitante dile-me auctoriale: se va impersonaliza odatã cuteza la susþinere, cedând tentaþiei de a folo-si doar cuvinte-fetiº ºi trimiteri bibliografi-ce acreditate de cãtre domeniu (aºa cumcere cutuma spilcuitã), sau va profita deocazie pentru a face „mãrturisiri comple-te“ Înaltei Comisii, umplând în acest fel tezacu sângele ºi viaþa de care a fost ea în modpremeditat vidatã prin exerciþiul sobru,obiectiv al redactãrii. Neobiºnuitul titlu alacestei cronici literare nu reprezintã o blas-femie la adresa rezervelor culinare pe caretoþi le adãpostim pe-acasã, ci este sugeratchiar de cãtre dimensiunea declarat post-modernã a uriaºului roman Tezã de doctoratal braºoveanului Caius Dobrescu (Iaºi: Ed.Polirom, 2007, 859 de pagini!), unde auto-rul – ironic ºi livresc pe tot parcursul cãrþii –rezolvã în mod flexibil dilema existenþialãenunþatã mai sus, optând pentru energianecontrolatã a „bulionului“,

care în americanã înseamnã „bogãþie“. Bogã-þia, prosperitatea, dezinvolta dezvoltare aupentru imaginaþie acea consistenþã a bulio-nului care se revarsã. Indolentã, pãstoasã,cleioasã chiar. E posibil ca indivizii care arun-cã în aer diverse clãdiri cu oameni nevinovaþiîn ele sã caute pur ºi simplu un substitut alacelei explozii originare, noroioase, deci ger-minale, a bullion-ului. A prosperitãþii eco-nomice. Explozia ar putea fi singura formãde exuberanþã opulentã la care au acces saupe care sunt capabili sã ºi-o imagineze.

Fie-ne îngãduit sã calchiem sintagma,precizând cã volumul reprezintã punerea înact a unui fenomen de „ebuliþie“: textulscorþos al tezei e invadat de viaþã, „înghiþit“

de evenimente imprevizibile (metaforeleculinare sunt omniprezente!), lãsat sã se„dezvolte“ – sau sã explodeze – prin inserþiaunor energii vitale expansive, devoratoare,incapabile de a se menþine în forme limita-tive, organizate.

Nietzschean adaptativ, autorul distingeîntre forma finitã ºi energia primordialã, ex-pansivã, asociatã vieþii ºi îºi denunþã „pasiu-nea pentru densitatea caldã, cu consistenþãde ciocolatã, a Materiei“, care nu se articu-leazã în forme structurate, ci curge în toatedirecþiile, creând þesuturi narative spon-gioase, în care golurile sunt cel puþin la felde importante ca ºi plinurile. Adicã: opteazãpentru un text deschis, integrativ ºi fantas-matic, prin care viaþa submineazã anarhictentativa de a fi lipsitã de „sevã“, ceea ceduce, în ultimã instanþã, la o scriiturã voitsincreticã, foarte intelectualizatã, în care ter-menii ºtiinþifici ai lucrãrii se intersecteazã cunaraþiuni subtextuale ºi forme lingvisticebizare, asemenea lichidului incandescentcare circulã printr-un þesut spongios ºi frac-tal, în care directeþea curgerii – ºi a metasta-zei – este imposibil de vãzut de la început.

Sub aspect intertextual, Teza de doctoratse înrudeºte, vag ºi ludic, cu Procesul luiKafka, fiindcã porneºte tot de la extrapola-rea epicã a ipotezelor existenþiale lipsite deconsistenþã realã, cu singura – ºi esenþiala– deosebire cã autorul nostru de acumtrãieºte în plin postmodernism fractal ºi vir-tualizant, fiind ºi unul dintre foarte buniicomentatori autohtoni ai modernitãþii cre-pusculare. În consecinþã, Caius Dobrescuºtie reþeta transformãrii prozei în þesut spon-gios, o foloseºte în mod premeditat, fiindcãceea ce propune el Onoratei Comisii deSusþinere este o subminare a intelectivuluiprin materialitate, a idealului sublim ºi„etern“ cu efemerul materiei în continuãgestaþie de sine:

vreau sã asigur Înalta Comisie cã ºi aici, înacest univers cuantic al emoþiilor, al afecte-lor, al percepþiilor impregnante ºi disipan-te, al memoriei randomizate ºi al continue-lor erupþii ale fantasmelor, nu s-a aflat totuºi,în nici un moment, în altã parte decât înperimetrul celei mai pure ºi mai sobreºtiinþe materialiste.

Formal, „mãrturia integralã“ presupu-ne o þesãturã narativã sincreticã, cu suportbiografic real, în care se amestecã la totpasul termeni ºtiinþifici impersonali, acredi-taþi de cãtre exegezã, cu întâmplãri impre-vizibile, aduse în calea autorului de cãtreviaþã. Suprastructura ºtiinþificã tinde sãreducã empiricul la forme generale, devita-lizate, pe când celelalte, dimpotrivã, îºi pro-pun sã conteste prin „dezordine“ prezumþiacã viaþa poate fi pe veci fixatã în forme ºiformule osificate. Astfel, datoritã tensiuniidintre spontaneitate ºi ordine, romanul luiCaius Dobrescu reprezintã o revanºã a flui-dului asupra cristalizãrii. Mediul socio-poli-tic imediat al romanului este asigurat decãtre tranziþia autohtonã postrevoluþionarã,timp în care autorul a fost bursier în StateleUnite, apoi – în douã rânduri – consilierministerial ºi prezidenþial la palatele Victoriaºi Cotroceni, dar a cãuta cu tot dinadinsul„chei“ de lecturã pentru personajele recog-noscibile care apar pe parcursul romanului(Corneliu Vadim Tudor, Miron Cosma,„Luceafãrul Huilei“, câþiva premieri ºi pre-ºedinþi) nu reprezintã decât o cale de abor-dare inevitabil reductivã, aflatã în dezacord

cu complexitatea de ansamblu a textului.Am putea chiar spune cã Teza de doctorat –conturatã în jurul personalitãþii mereu în-flãcãratului de urã ºi megalomanie AchimCotor (corespondentul politic autohton euºor de decriptat...) – e o foarte merituoa-sã analizã indirectã a tranziþiei care neînconjoarã, fãcutã de cãtre un om care s-aaflat mult timp în interiorul Sistemului, dara formula lucrurile în acest fel e, din nou,îndeajuns de simplist, fiindcã miza princi-palã a textului nu e una politicã, ci stilisticã,auctorialã – adicã predominant literarã.

Scriind teza de doctorat la un „prag tole-rabil al melancoliei gastrointestinale“ (indi-ciile postmoderne ale materializãrii actuluiintelectual sunt omniprezente în text, de laflatulenþã la mâncãruri opulente sau halva),autorul simte alienarea prin impersonaliza-re pe care i-o impune exerciþiul arid al ºtiin-þificitãþii, mãrturisindu-se kafkian Comisiei:

unde am ajunge, Onoratã Comisie, dacã toþicei chemaþi sã facã sã progreseze, cu rigoareºi luciditate, cunoaºterea ºtiinþificã, s-ar lãsapradã freneziei dionisiace a agenþilor orbi airealitãþii empirice?

Lãsând ca teza sã-i fie invadatã de mate-ria insidioasã a organicului, autorul se supu-ne unui proces de autentificare existenþialã,extins apoi asupra Comisiei înseºi:

Ce am fãcut eu altceva decât sã scot la lu-minã aceastã comoarã de libertate fierbinte,dezorganizatã (dezorganizarea fiind întot-deauna, nu-i aºa, oarecum fierbinte), pe caream învãþat-o de la Onoraþii mei Maeºtri? Eunu fac decât sã atrag atenþia asupra curcube-ielor minþii Înaltei Comisii, sau, mai corect,asupra comorilor sale submarine.

În acest fel, rolul scriitorului este asi-milat de cãtre autor cu acela al „actantuluidionisiac“ din teza celebrã a lui Nietzsche:universul nu poate deveni dionisiac prin elînsuºi, el are nevoie de un „actant“ (în gene-ral: om cu însuºiri artistice, plãsmuitoare)capabil sã deschidã supapele „lavei“ închi-se în adâncuri, ajutând în acest fel lumeasã se transfigureze energetic. FlatulentulAchim Cotor contribuie, ca personaj, ladeschiderea acestor supape, prin consistenþafragilã a urii din care se compune fiinþa sa:„Întregul imperiu al lui Achim este o în-treþesere halucinantã de fragilitãþi, protejatãde iluzia unei structuri de-a dreptul crista-lografice“. Participând la ea, încercând sã oexplice (lucrarea de doctorat, se spune lapag. 253, contribuie la elucidarea ºtiinþificãa nebuniei lui Achim Cotor), autorul se pro-iecteazã pe ecranul lichid al tranziþiei noas-tre eternizate, construind scenarii de fragi-lizare (nu de consistenþã...), aºa cum devineºi lucrarea sa de doctorat, invadatã de ier-burile insidioase ale vieþii.

Povestiri cu ºi despre copii, infantilizãrivoite, mitizãri ºi supraetajãri narative, rea-litãþi corodate de legende ºi fantasme, isto-rii spuse direct sau opacizate, evenimentebiografice triumfãtoare sau victimare con-tribuie, toate, prin simultaneizãri semanti-ce savant orchestrate, la finalizarea unuipariu intelectual eclectic, pe care îl vor savu-ra în primul rând cunoscãtorii autorului, ºi– cu mici eforturi... – toþi ceilalþi cititori, cucondiþia sã treacã de bariera psihologicã pecare o reprezintã artificiul constructiv alTezei ºi sã descopere în experiment sensulexistenþial bonom pe care autorul þine cu totdinadinsul sã îl sugereze. �

Pop („O carte de poezie veritabilã este repli-carea în duratã umanã a unei erupþii subtem-porale“...), Ion Pop („Va fi o mare tristeþe înunivers când vor dispãrea manuscrisele“),Adrian Popescu („Poezia – un dar ceresc“),Simona Popescu („Scrisul însuºi (pe hâr-tie sau în minte) e un fel de simþ“), NicolaePrelipceanu („Tânjesc dupã scris cum tân-jesc dupã Paris“), Mircea Horia Simionescu(„Eu nu mi-am scris Cartea“), Liviu IoanStoiciu („Aº vrea sã fiu altfel decât am fostpânã acum“), Dumitru Þepeneag („Toatãopera mea se vrea structuratã muzical“),Lucian Vasiliu („În fotoliu ºade îngerul ºidicteazã“), Matei Viºniec („M-am nãscutsub semnul dorului de ducã“).

Cele douã cãrþi încep sau întemeiazã oserie de autor. Sipetul cu voci al Dorei Pavelnu pare epuizat. Cititorii ºi istoria literarãsunt cu ochii pe ea.

�

14 • APOSTROF

OBSERVAÞIA MEA funda-mentalã esta aceea cã,

în De la Iaºi la Ierusalim ºiînapoi, cãrticica de memo-rialisticã semnatã de LeonVolovici, nu întîlneºti resen-timentul – performanþã ra-rã, mai ales cînd te referimereu la relaþiile (atît desensibile) între evrei ºi ro-mâni, de-a lungul unui veac ºi jumãtate. Cuatît mai uimitor cu cît Leon Volovici nu eºi nu a fost numai un reputat istoric literaral... literaturii române, ci ºi un fost cercetã-tor la faimosul Yad Vashem, acolo unde sîntstudiate, în cele mai mici amãnunte, Ho-locaustul ºi implicaþiile lui în lume – lumeade ieri sau de alaltãieri. Opþiunea sa, clarã ºiverificabilã prin tot ce a scris, a fost aceeade a discuta ºi interpreta felurite problemeale literaturii române, printre care, bineînþe-les, cele legate de prezenþa ºi importanþascriitorilor evrei din România, ºi nu sta-tistica ºi grozãvia crimelor ºi masacrelorantisemite care au avut loc pe teritoriul þãriinoastre (acela care însuma ºi teritoriile ocupate la începutul rãzboiului cu RusiaSovieticã, dar nu ºi Transilvania rãpitã) dinanii ’40-’44. Crime care au fost sistematicascunse – ºi, în parte, mai sînt ºi astãzi.Discuþia despre incapacitatea românilor dea-ºi asuma trecutul nu are sfîrºit ºi nu mãvoi referi la ea – Volovici trece ºi el, discret,dar nu amnezic, asupra acestei problemecare, de fapt, nu are cum nu-l preocupa.Rãzboiul cifrelor de victime este unul dincele mai îngrozitoare ºi descalificante atitu-dini din lumea de azi – continuã sã fie –, caºi cum cîteva sute de morþi nu ar conta înfaþa milioanelor care au trecut prin lagãre-le de exterminare germane, acolo rãmînînd.Fiindcã veni vorba, Culianu, citat de LeonVolovici, avea dreptate spunînd cã „în Ro-mânia n-am aflat nimic despre România“;nu am trãit într-o familie de oameni simpli,neinstruiþi, am frecventat apoi medii inte-lectuale, dar despre pogromul de la Iaºi ºidespre masacrarea evreilor de cãtre româniîn Basarabia, Bucovina ºi Transnistria mi-avorbit prima oarã Vlad Georgescu, prin1984-’85, în biroul lui din care – îmi amin-tesc foarte bine – am ieºit stupefiat. Cîtdespre majoritatea conversaþiilor pe care le-am avut ºi le mai am cu nu puþini inte-lectuali pe aceastã temã a asumãrii, e preaîntristãtor sã-mi mai amintesc despre uneledintre ele ºi despre argumentele intrate îndiscuþie. În acelaºi timp, nu sînt de pãrerecã generaþiile de copii ºi de tineri care nu autrãit anii grozãviilor europene, anii crimelorºi ai persecuþiilor dintre ºi dupã cele douãRãzboaie Mondiale, trebuie sã plãteascãpentru pãrinþii, strãmoºii lor. Una este sãcunoºti, sã asumi vinile unui popor sau unei

clase, sã le condamni, în primul rînd încugetul tãu, sã înþelegi mecanismele uneiistorii atît de tragice, alta este sã plãteºtipentru ele, sã fii culpabilizat sistematic –cum nu altfel au fãcut dictaturile totalita-rismului comunist sau nazist –, aºa cum noiam avut atîtea de suferit pentru „originea“noastrã. Dupã cît îmi dau seama, citind car-tea lui Leon Volovici, observ cã este ºi el unadversar calm ºi hotãrît al fanatismelor deorice fel, al abuzurilor care nu au dispãrut.

Cred cã Leon Volovici ar face o evidentãgreºealã dacã nu va considera cartea de faþãaltfel decît începutul, ºi nu sfîrºitul cariereisale de memorialist. Viaþa ºi experienþelesale, dacã nu sînt singulare, atunci sînt ex-trem de rare – ºi cred cã el ar trebui sãrevinã pe larg, nu numai asupra evenimen-telor narate, detaliindu-le, ci ºi asupra re-flecþiilor stimulate de ele. În partea a douaa cãrþii, el spicuieºte – cam conjunctural –momente, scene, personaje care au avutimportanþã deosebitã în viaþa sa; acesteaar putea fi încadrate într-un tot amplu, carear da o altã greutate memorialisticii sale.Astfel de vieþi nu trebuie lãsate fãrã urmescrise, dacã „povestitorul“ nu vrea el însuºisã cadã în... prãpastia uitãrii, a neasumãriide care a mai fost vorba. Fiind noi cam deaceeaºi vîrstã, avem amintiri comune în ceeace priveºte ºcoala în anii ’50, în care toþiscriitorii noºtri importanþi fie nu... existau,fie erau atît de abuziv interpretaþi, încît „re-facerea“ corectã a istoriei literaturii românene-am fãcut-o fiecare pe cont propriu – ºi adurat mulþi ani pînã sã ajungem la o „ima-gine“ corespunzãtoare realitãþii. ªi în facul-tãþile filologice adevãrata scarã de valori –sã zicem cea clasicã – a ajuns cu greu la lu-minã, noi fiind martorii direcþi ai ieºirii lasuprafaþã, prin „revizuiri“ (ºi acestea pe ju-mãtate acceptate, dupã canonul realist-socialist) ale unor nume ºi opere de primrang în literatura, cultura româneascã. Avemdestule amintiri comune, penibile, care, po-vestite acum, sînt, nu o datã, întîmpinate detinerii de astãzi, scriitori sau numai elevi, nunumai cu un scepticism cam nedumerit, darchiar cu bãnuiala cã minþim.

Cea mai importantã problemã prezentãîn amintirile lui Leon Volovici este aceea aidentitãþii. Faptul cã el rãmîne istoric literaral literaturii române – în noul context reli-gios ºi etnic în care el ajunge în Israel – con-stituie un gest de mare curaj, de vocaþie, dedefinire a identitãþii celei mai profunde.Fiindcã veni vorba, e de observat o adevã-ratã obsesie a lumii de azi, aceea de a-ºi cãu-ta ºi defini identitatea – chiar în unele cul-turi vechi, care ºi-au definit-o de secole; esteprobabil presiunea globalizãrii ºi o conse-cinþã, oarecum indirectã, atît a terorismu-lui, cît ºi a unei noi ideologii totalitare careeste corectitudinea politicã. În orice caz,Leon Volovici rãmîne ceea ce era la pleca-re, adaptînd bagajul sãu intelectual, dar ºisentimental ºi ideatic, acestei noi situaþii,

care îi impune un mare efort de adaptare –despre care vorbeºte cu discreþie ºi cu o apa-rentã detaºare. Nu pot defini cu precizie osituaþie atît de dificilã, de complicatã careeste aceea a exilului (pe care o trãiesc ºi eu,de altfel). În aparenþã, evreii care au plecatdin România – cum? de ce? ºi pentru ce?sînt întrebãri pe care nu le pun acum – para fi beneficiat de circumstanþe mult mai fa-vorabile: ei plecau dintre ai lor ºi ajungeauîntre ai lor, în aparenþã. La rigoare, existãposibilitatea de a spune cã au plecat dintrestrãini ºi au ajuns la alþii – iatã o definiþieposibilã a dramei exilului. Din aceste ecuaþiimai pot fi formulate încã douã variante – vãlas sã le descoperiþi singuri ºi sã meditaþi. ªisã deduceþi dificultãþile de adapare – situaþiecare nu are decît o rezolvare strict indivi-dualã. Era exilul evreilor mai puþin „defini-tiv“ decît al celorlalþi? Poate, în general, deºinu ºi al acelora care plecaserã ºi ei din dispe-rare. Leon Volovici ºi-a ales o cale compli-catã în care a reuºit sã-ºi deseneze un destincoerent, echilibrat, fãrã echivocuri, fãrã con-cesii majore fãcute conjuncturii. E de admi-rat abilitatea sa, în sensul cel mai bun al cu-vîntului, de a face gesturi, de a emite pãrericare pentru alþii au mai multe ºanse de în-fruntare ºi conflict fãþiº decît de concilierileºi tratativele echilibrate pe care el le propu-ne. Existã în scrisul sãu, poate ºi în perso-nalitatea sa (nu ne-am vãzut decît o datã,în trecere), un mod neconcesiv atunci cîndse referã la atitudini fanatice în ceea cepriveºte antisemitismul (rezidual sau nu),dar ºi un calm care impune. Dialogul despreproblemele antisemitismului din România– dar poate ºi din alte þãri –, inclusiv cel alunor scriitori, nu puþini ºi nu oarecare, esteîncã o problemã de viitor; bazele lui calme(dar încã firave) abia au fost puse, ºi dato-ritã lui Volovici, între alþii: aceasta este opi-nia sa, cred, foarte întemeiatã. Este el, deaceea, o personalitate de mare importanþã(neafiºatã, dar, cred, conºtientã de sine) înanalizarea imensei ºi dificilei probleme a re-laþiilor între români ºi evrei. Am spune, pa-rafrazînd o formulã tocitã: cîtã curiozitateintelectualã, atîta toleranþã. Nu poþi, nu tre-buie sã te „abþii“ de a fi ºi a te consideraevreu numai pentru a nu irita antisemiþii.Dacã preºedintele francez Mitterand aveadreptate, atunci cînd spunea cã „patriotis-mul sfîrºeºte acolo unde începe naþionalis-mul“, atunci Leon Volovici este de douã oripatriot. Dacã stãm sã ne gîndim puþin, cugreu mai gãsim multe cazuri asemãnãtoare.

Scene din viaþa familialã sau unele, preapuþine, dupã pãrerea mea, meditaþii maiadîncite asupra lungului proces al „adaptã-rii“ cad bine în dialogul cãrþii – ºi în acestsens sugeram o... continuare. Prezenþa luiLeon Volovici, alãturi de alþii, nu prea mulþi,în centrul ghemului de fire ºi culori atît dediferite ºi de încurcate ce-l reprezintã relaþii-le între români ºi evrei din ultimele douãsecole este beneficã, salutarã. �

De la Leon la Volovici

Gelu Ionescu

ION D. Sîrbu ºi Lucian Giurchescu s-aunãscut, amândoi, la Petroºani. Primul a

vãzut lumina zilei la 28 iunie 1919, iar celã-lalt în 15 iunie 1930. E o diferenþã semni-ficativã de vârstã, în sensul cã, în timp ceprimul termina liceul, cel de-al doilea abiaîncepea ºcoala. („Azi, 28 VI, este ziua meade naºtere“, îi scria, în 1986, Ion D. Sîrbu luiªtefan Aug. Doinaº. „O zi maleficã… lasârbi ºi în Serbia, unde e o zi a rãzbunãri-lor. Mama avea oroare de aceastã zi a rãzbunã-rilor. Nu a reuºit sã amâne venirea mea pelume pentru 29 – ziua Sfinþilor Petru ºi Pa-vel. Eu i-am reproºat cã m-a nãscut cu un se-col înainte. Sau dupã. ªi într-o þarã care numã accepta ºi într-o lume pe care nu o accept.“)

Cei doi devin prieteni (epistolari) abiadupã ce au plecat din Valea Jiului. ElevulSîrbu îi datora mult, din punct de vederemoral, profesorului sãu din liceu, dr. EneaGiurchescu. Tatãl regizorului a fost directo-rul Liceului de Stat din Petroºani. La unmoment dat, Ion Sîrbu – tatãl elevuluiDezideriu Sîrbu – considerã suficiente celecâteva clase de liceu pe care le fãcuse bãia-tul sãu ºi îl angajeazã ucenic la AteliereleCentrale din Petroºani. Idealul sindicalistu-lui Sîrbu era ca fiul sãu sã ajungã, ca ºi el,maistru. Liceanul nu suportã modul în careera tratat de cãtre cei de la Ateliere ºi vrea,cu orice risc, sã se întoarcã la ºcoalã. Tânãrule gata sã meargã sã vorbeascã cu directo-rul Enea Giurchescu pentru a fi reprimit laºcoalã. Era la capãtul puterilor ºi era în stareca, în cazul unui refuz, sã recurgã chiar laun gest necugetat ºi ireparabil. Tatãl regi-zorului s-a dovedit a fi fost un om de maregenerozitate ºi i-a acordat o bursã elevuluiSîrbu, sã-ºi poatã continua studiile liceale.

Cum arãta, oare, Valea în vremea copilã-riei lui Sîrbu? Am aflat, consultând presa(puþinã) a vremii, cã Petroºaniul era o urbeplinã de viaþã, ce putea oferi suficienteamintiri pe care sã le poþi evoca, peste ani,cu plãcere.

În ziua de 30 iulie a anului 1922, înPetroºani, a apãrut un sãptãmânal bilingvintitulat Curierul Vãii Jiului/Zsilvölgyi Futár,o „foaie sãptãmânalã, socialã, criticã ºi ri-portã“. Redacþia ºi editura erau pe stradaUrania din Petroºani. Redactorul responsa-bil era Teodor Salca, iar prim-redactor –

D O S A R

Alte scrisori cãtre bunulDumnezeuDosar epistolar

ION D. SÎRBU – LUCIAN GIURCHESCU

D O S A R Anul XIX, nr. 3 (214), 2008 • 15

�• I. D. Sîrbu

16 • APOSTROF

Adalbert Kovány. Curierul costa 4 lei numã-rul, dar dacã te abonai pe un sfert de an tecosta 45 de lei, pe jumãtate de an – 90 delei, iar pe un an – 180 de lei. Ultimul numãrar fi apãrut, conform poetului MarianBoboc ºi dosarelor Ortacul din Petroºani(nr. 10/ 2005), la 31 decembrie 1922. Cu-rierul publica savuroase reclame, în care tex-tul din caseta publicitarã avea, în stânga, ovariantã în limba românã, iar în dreapta,echivalentul ei în maghiarã. Dacã numelecomerciantului avea o formã unicã, prenu-mele era prezentat în variantã bilingvã. Ast-fel, Alex Löwy era aceeaºi persoanã cuLöwy Sándor, iar Iosif Klein ajungea, învarianta maghiarizatã, Klein József. Acestereclame dau mãsura unui comerþ viu, ceþinea seama de specificul unei zone miniereîn plinã expansiune.

„Transylvania“ lui Iosif Klein vindea, engros ºi en détail, „specialitãþi de liqueur,cognac, rum, spirt ºi vinarsuri, ape mine-rale, fãinoase, coloniale ºi mãrunþiºuri“. Societatea deþinea o pivniþã de vinuri, unmagazin de bere ºi o fabricã de sifoane. Ma-gazinul principal era vis-à-vis de Hotel Bucureºti din Petroºani ºi avea filiale în Pia-þa Unirei ºi chiar în edificiul Poliþiei. „Tran-sylvania“ era, potrivit reclamei din ziar,„izvorul cel mai eftin“ de cumpãrare de totfelul de „coloniale, vãpsele, cereale, meze-luri ºi stambe“.

Leopold Schaffer din Petroºani avea untelefon interurban ce rãspundea la nr. 30.Schaffer era, în primul rând, vânzãtor debere ºi îºi recomanda, în ziua de 24 decem-brie 1922, produsele cumpãrate de la Timi-ºoara („Casino“ ºi „Corvin“) ºi de la Turda(„Coroana“ ºi „Gloria“). Berile erau socoti-te de comerciant a fi de prima calitate. Deasemenea, Schaffer îºi recomanda pivniþaprevãzutã cu bune vinuri de masã ºi diferi-te alte specialitãþi, precum spirtul ºi alte„beuturi spirtoase“. Tot la Schaffer puteaigãsi ape minerale ºi o fabricã de sifon.

„Magazinul de concurenþã“ al lui Löwyanunþa, la sfârºitul anului 1922, cã i-au sosit„5.000 de haine gata muncitoreºti“, iar pre-þul unic era de 121 de lei per bucatã. Löwyfãcea în Curier un „Apel cãtrã muncitoriiorganizaþi din Valea Jiului ºi aplicaþii de laCFR“. Comerciantul evreu, în semn de mul-þumire pentru succesele sale comerciale pecare le-a obþinut cu sprijinul muncitorilor,a hotãrât cã de la 1 decembrie pânã la 15ianuarie 1923 va organiza UN TÂRG MAREDE CRÃCIUN, „fiindcã fiecare muncitor ºiaplicat dela CFR sã-ºi poatã târgui cu pu-þini bani marfã bunã ºi durabilã. Afarã depreþurile mele eftine, voi mai da ºi o redu-cere de 10 sutã, fiindcã vreau cã cu aceastasã se bucure cât mai multe familii cu oca-ziunea Crãciunului“. „E interesul fiecãruiasã se convingã personal“, conchide d. Löwy.

Hermann David þinea un magazin decoloniale vis-à-vis de parc. Frederic Schullerdin Orãºtie vindea, prin depozitul sãu dinPetroºani, spirt, liqueur, dar ºi sirop dezmeurã. Vis-à-vis de sala Apollo era o prã-vãlie condusã de Dejeu (Dezsø) Grünfeld,care vindea ghetele „Turul“, care, potrivitreclamei, erau „cele mai elegante, cele maieftine ºi cele mai durabile“. Pásztor avea unmare magazin de ghete la modã ºi îºi adu-cea marfa direct de la Fabrica „Hungaria“.Sticlãrie, porþelan ºi mobilã gãseai la fraþiiHeincinger. „Valea Jiului SA“ era, în 1922,o fabricã de mobilã ºi fãcea, concomitent,

comerþ cu lemne. Béla Horváth þinea olibrãrie, o papetãrie, un depozit de hârtie ºide obiecte pentru fotografiere. La Horváthputeai gãsi registre, articole de birou ºi pic-turã. O altã reclamã fãcutã „în atenþiuneapãrinþilor“ ne lãmureºte faptul cã „tot felulde recvizite ºcolare ieftine se gãsesc numaila Bela Horváth“.

Gavril (Gábor) Simon avea un magazinde coloniale ºi manufacturã, dar l-a deschis,din cauza concurenþei, la Aninoasa.

B. Bobrovszky ºi comp. fabrica „tot fe-lul de pile noi de prima calitate, din oþel turnat“. Pilele vechi le tãia, din nou, la celemai favorabile preþuri. Uzina Electricã dinPetroºani era situatã pe strada Regele Ferdinand, la numãrul 34. Acolo gãseai undepozit „cu tot felul de articole pentru insta-laþiunea electricã“. Tot pe strada RegeleFerdinand era „Croitoria de bãrbaþi“ (nr.din 6 august 1922) a lui Eduard (Ede) Spitzer, care confecþiona costume de bãrbaþi ºi mantale de iarnã din stofe bune din þarãºi strãinãtate, „eftin ºi ponctuos“. Croitoriileerau la mare preþ în Valea Jiului. „Dacã do-reºti sã fii elegant, du-te la Alexiu Spitzer,croitor de bãrbaþi, unde se confecþioneazãmantale de iarnã, raglane de tot felul de hai-ne pentru domni ºi copii, dupã moda ceamai nouã“. Moskovits avea o croitorie debãrbaþi chiar în buricul târgului. Croitorialui confecþiona costume de bãrbaþi ºi man-tale de iarnã din stofe bune din þarã ºi strãi-nãtate. ªi Moskovits vindea, ca ºi EduardSpitzer, „eftin ºi ponctuos“.

Emanuil Schwalb era tot „croitor debãrbaþi“ ºi avea un mare magazin de stofepe strada Regele Ferdinand, la nr. 42.Schwalb confecþiona „costume dupã modacea mai nouã ºi mantale de iarnã“.

„În orice familie BARZA aduce bucurie în casã.“ Aºa suna începutul unei reclamefãcute în ajunul Crãciunului. Prãvãlia Barza(Gólya Áruház) îþi oferea „cele mai eftinecumpãrãturi ºi article de modã. Mantale deiarnã pentru dame ºi bãrbaþi, haine demodã, lenjerie ºi ghete“.

„Rózsa ºi Fehér“ era o întreprindere decomerþ general care vindea, pentru popu-laþie, cãrbuni, cocs, catran, lemne de foc,þigle ºi materiale de construcþie.

Banca Viticolã a României, prin Repre-zentanþa Petroºani, anunþa, la 24 decembrie1922, cã „Au sosit excelentele vinuri deDrãgãºani ºi alte vinuri de soiu“. Bancapunea la dispoziþia celor interesaþi ºi „vinuride masã de prima calitate“. Societatea „Ex-press“ din Colonia Ianza, nr. 3, „exoperacãrãuºii de tot felul, pentru persoane cât ºidiferite poveri în localitate ºi în provincie“.„Express“ mai fãcea ºi „transporturi de cãr-buni repede ºi cu preþuri convenabile“.

Ioan (János) Farkas anunþã tuturor citi-torilor Curierului, spre atenþie, „cã în cu-rând va lua fiinþã fabrica de mobile, binearanjatã, prevãzutã cu curent electric“. Far-kas se lãuda cã „întreprinde tot felul delucrãri mobile de birou, mobile de prãvã-lie, mobile pentru locuinþe, de la obiectelecele mai simple ºi pânã la cele mai artistice“.

La nevoie, Farkas fãcea chiar ºi „lucrãripentru înmormântãri“. Fabrica lui se gãseaîn Petroºani, pe strada Maria, la numãrul20, iar prãvãlia – pe strada Regele Ferdi-nand, la nr. 39.

„Fleisher ºi Bardi“, de pe strada RegeleFerdinand nr. 51, era o societate care se angaja sã stârpeascã ploºniþele „în modgarantat“. Firma celor doi anunþa publicul

cã „firme, vopsirea mobilelor, pictarea decamere cu decoruri frumoase facem“.

Nici mâncarea nu putea fi ignoratã dereclama comercialã a acelor vremi. Prãvãliamixtã a lui Izidor Hermann aducea, în fie-care zi, „delicatese, specialitãþi de ºoncã ºicârnãþãrie, bomboane ºi ciocolatã speciali-tate“. Prãvãlia mixtã a lui Izidor Hermannse afla pe aceeaºi mare arterã comercialã aPetroºaniului de dupã Marea Unire: stradaRegele Ferdinand.

Cea mai interesantã casetã publicitarã era a românului Nicodim Vancu. „Acest locl-a arendat Dl. Nicodim Vancu ºi stã ladispoziþia D-lui“. Caseta a apãrut în câtevanumere succesive cu acelaºi text incitant.Ceea ce ar putea spune despre NicodimVancu cã voia sã-ºi facã reclamã unei afa-ceri (încã neclare) care se punea pe picioareextrem de anevoios.

În acest context, pare firesc ca Sîrbu sã-i evoce lui Giurchescu pe elevele de la gim-naziul maghiar catolic Krauss Ica, NandraBaba, Horacek Ibi, Gutman Elza, IanzBianca, Medrea Michu, surorile Wagner,Dismacek Baba º.a.m.d. Fostul sãu concita-din îl evocã, în schimb, în culori adecvate,pe Eduard Mezincescu. Acesta a rãmas înmemoria colectivã prin faptul cã a semnat,la 23 mai 1948, împreunã cu Nikolai ªukov,prim-secretar al Ambasadei URSS la Bucu-reºti, procesul-verbal de predare a Insuleiªerpilor cãtre Uniunea Sovieticã. În acelmoment, Eduard Mezincescu era ministruplenipotenþiar la MAE. Regizorul LucianGiurchescu îl cunoaºte pe Mezincescu încalitate de ambasador în Suedia, pe cândvoia sã se facã faimos ºi ca autor dramatic.

Sîrbu nu uitã faptul cã bãtrânul Giur-chescu i-a redat bucuria de a studia ºi pãs-treazã, peste timp, Giurcheºtilor o dragostece rãzbate, puternic, ºi în scrisorile pe carei le scrie fostului sãu concitadin aflat, acum,în exil. Între cei doi are loc o corespondenþãintensã, care, din pãcate, nu s-a regãsit pânãacum, aºa cum s-ar fi cuvenit, în lumina ti-parului. Cei doi vorbesc despre scrisori rãtã-cite, întârziate, pierdute. Din (presupus)bogata lor corespondenþã nu am gãsit înarhiva CNSAS-ului decât cele trei scrisori pecare le reproducem, în premierã, acum ºiaici. Am lãsat necenzurat limbajul frust alregizorului Lucian Giurchescu pentru cã eo dovadã cã sta de vorbã cu un vechi prie-ten între care nu au rost (doar) formulãrisavante.

Ei îºi amintesc de câteva figuri emble-matice ale tinereþii lor. Marea sopranã Teo-dora Lucaciu (Lucaci, în textul lui LucianGiurchescu) e cea mai faimoasã dintre ele.Ea s-a nãscut la 17 noiembrie 1926, la Vulcan. Tatãl sãu, Vasile Lucaciu, a fost unfoarte bun violonist, iar în învãþãmântullocal, a ajuns revizor ºcolar. Teodora Luca-ciu, care avea o voce extraordinarã, a cântat,la începuturile carierei sale, în ansamblulMAI, iar ulterior, la Opera Românã. În anul1978, la 52 de ani, Teodora Lucaciu ºi fra-tele ei, Ticu, merg în provincia El Oro dinEcuador, unde pun bazele Institutului deMuzicã W. A. Mozart. Provincia este fai-moasã pentru abundenþa ºi marea calitatea bananelor. Climatul ecuadorian e unul tro-pical ºi semiumed. Media zilnicã e de 23 degrade Celsius, iar cei aflaþi, ca turiºti, încãutarea soarelui îºi gãsesc, acolo, o ferici-re provizorie. În fiecare an, în ziua de 24septembrie, ecuadorienii organizeazã TârgulMondial al Bananei ºi o aleg pe Banana

D O S A R

�

[I]

Craiova, 18 mai 1987Dragã Lucian, Anca, Livioara, Tudor, etc.,

Teribil m-am bucurat, citind frumoasele talerânduri despre munca ºi jertfa ºtiinþificã asoþiei tale; Anca e o minune a naturii noas-tre valahe care, în general, e cam leneºã,lasã-mã sã te las, plinã de curajoase descu-rajãri ºi viteza laºitãþii. Dar Anca e altfel: osimt. Românii sunt de trei feluri: ardeleni,moromeþi ºi restul… care nu conteazã. ªimai spun: Ghibu ne spunea aºa: Noi arde-lenii a trebuit sã acceptãm Unirea din 1918,fiindcã România nu era întreagã fãrã vechiulRegat! Anca e o ardeleancã de tip vechi,„duce un gând pânã la capãt“ (Blaga). Noidoi suntem români hibrizi, avem în noi se-dimente de moromeþie din cauza meserieiºi a vântului solar. Dar ceea ce m-a bucu-rat cel mai mult a fost gândul cã, în sfârºit,dragã Bebe, dai primele semne serioase de start al Bãtrâneþii (nu al îmbãtrânirii.Bãtrâneþea e o vârstã sacrã, îmbãtrânirea eun fenomen fizic de degradare ºi moarte):ai început sã îþi admiri soþia, vei ajunge nupeste mult timp sã o ºi iubeºti. Am trecut ºieu prin aceste faze: mi-am adus cu duioºieaminte de o vorbã a Tatãlui meu (tu sã mãierþi dacã mã repet uneori, nu am timp sãverific vasta noastrã corespondenþã care,când eu eram de 26 de ani ºi foarte curvar,el vãzându-mã aºa, mi-a zis minereºte: Mã,

tu ºtii care-i blãstãmul pentru ãi de-s curvariîn tinereþe? Nu ºtiu, i-am zis eu superior. Labãtrâneþe, mi-a zis Tata, se îndrãgostesc de pro-priile soþii).

Am sã-i trimit Ancãi o nou-apãrutã carte a lui Vulcãnescu, Romulus: MitologieRomânã, pe care o citesc. Ar fi un fel de în-cercare teoreticã de a aduna tot ce rezultã fi-losofic din munca unor etnografi ce au tre-cut ºi prin Eliade, Caillois, Blaga, Frazer,etc. Are ºi un dicþionar etnologic, mã simtdator sã-l caut ºi sã-l trimit Ancãi care facegratuit o treabã româneascã extraordina-rã. Sfântã ºi eroicã.

Îmi vine sã zâmbesc istoric urmãrind tri-bulaþiile teribil de teribiliste ale maghiarimiitransfuge: profitã de „somnambulia“ noas-trã (ceaþa e o formã de luptã, nu de som-nambulie). Au fost proºti politicieni ºi aumizat greºit. Au muºcat pe vremea luiHitler ºi s-au înecat dupã aceea; acum iarmuºcã sau vor sã muºte. Au devenit „euro-peni de mijloc“ – Mitteleuropaerer… Nobi-lii lor (pe care i-au distrus) au fost mândriºi viteji dar notarii ºi jandarmii lor au fost...

Cred cã þi-am scris ce discuþie am avutcu consãteanul nostru Herman Piºta? Fostuldirector de la Dermata… Opþiunea evreilordin Ardeal pentru naþionalitatea maghiarãmi se pare bizarã ºi suprarealistã. Noi sun-tem plini de defecte – dar nu suntem (nuam fost) cruzi, intolerabil, fanatici. Nu avem (nu aveam) vocaþie pentru convingeridefinitive, nu am dat mari ideologi, anar-hici, revoluþionari: calea de mijloc (ca obse-

sie a unui popor care întotdeauna a fost în-cadrat de mari puteri eliberatoare), îndoia-la, duplicitatea funciarã – ne scutesc degreºeli extremiste.

Citesc aceastã Istorie a Ardealului, înungureºte; mi-e indiferent, nu mã intere-seazã. Sunt latin, ºtiu logicã ºi politicã. Nuam voie sã mã consider european avândmoravuri asiatice – îmbrãþiºarea Asiei emortalã pentru orice popor sub douã sutede milioane. Noi trebuie sã rãmânem euro-peni, altfel pierim. ªi ungurii la fel. Nu ºtiusã-ºi numere neamul, se împuþineazã. DejaCapitala ºi Limba lor e dublã faþã de forþalor demograficã. În Petrila (pe care tu o ºtii)eu vorbeam pe uliþã (pânã a merge laºcoalã) numai ungureºte: cu Kerl Peter,Drotzinger, Stehlick, Pãdurean, Ianacek,Zlatsky. Aceºtia erau ungurii mari din colo-nie. ªi domnul Bodenlos (fiul sãu a ajunsmaistrul meu când lucram în minã, ºi cândi-am spus cã numele acesta e pur german,era sã leºine. El s-a considerat toatã viaþa afi un ungur mare).

Dar mai bine îþi aminteºti care era si-tuaþia în Petroºani. (Am dat acum telefonsorei tale: râde ca ºi altã datã. Ady e o minu-ne, prin ea evoc eu prietenele ei din ValeaJiului.) Adu-þi aminte elevele de la gimna-ziul maghiar-katolic: Krauss Ica, NandraBaba, Horacek Ibi, Gutman Elza, IanzBianca, Medrea Michi, surorile Wagner,Dismacek Baba ºi Kovesdi, singura ungu-roaicã adevãratã, fiica dentistului. Am sau

Queen. Teodora Lucaciu sfârºeºte pe melea-guri ecuadoriene (ºi nu peruane, cum credeLucian Giurchescu), iar Institutul de Muzi-cã pe care l-a fondat îi poartã, azi, numele.

Valea Jiului era, la începutul secolului XX,o micã Americã. Aici puteai întâlni o lumepestriþã, care încerca sã se adapteze unei noisituaþii istorice. Vremea Imperiului Austro-Ungar trecuse ºi toþi voiau sã prindã trenulschimbãrii. Valea Jiului era, acum, în Româ-nia Mare ºi românii, ungurii, evreii, cehii,polonezii, bosniacii ºi italienii veniþi sã des-chidã minele imperiului încercau, dupã 1918, sã se integreze în lumea româneascã.

Lucian Giurchescu a urmat cursurile In-stitutului de Teatru din Bucureºti, la Secþiaregie, pe care le absolvã în 1953. În 1956,când Sîrbu vine în redacþia revistei Teatrul,Giurchescu este asistent de regie la TeatrulGiuleºti. Drumurile lor, datoritã teatrului,se intersecteazã, dar Doinaº îi interzicea sã-ºi dea cu pãrerea în chestiuni artistice, pemotiv cã, mai întâi, ar trebui sã facã cevanotabil. Ulterior, regizorul Giurchescu pu-ne în scenã spectacole memorabile pe toatescenele mari ale þãrii: Teatrul de Comedie,Teatrul Naþional din Bucureºti, Bulandra,Giuleºti, Nottara, Teatrul Tineretului dinPiatra-Neamþ, la Teatrul „Sicã Alexan-drescu“ din Braºov ºi, o datã, la Teatrul Na-þional din Cluj-Napoca (ªcoala bârfelilor deRichard Sheridan, în 1967). A fost direc-tor al Teatrului de Comedie din Bucureºtiatât înainte de Revoluþie (1969-1979), câtºi dupã (1990-1994).

Din Copenhaga, unde a ales sã se expa-trieze, Lucian Giurchescu a fost invitat sãmonteze la teatre prestigioase din Danemar-ca, Suedia, Israel, Germania, Finlanda, Ca-nada ºi… Bulgaria. Anul trecut, în ziua de30 septembrie, regizorul a fost desemnatcetãþean de onoare al Bucureºtiului, dupãce, în 6 iunie 2006, a fost decorat, la Am-

basada României din Copenhaga, cu Ordi-nul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiþer.

Ion D. Sîrbu a sfârºit, dupã ce a luptateroic cu o boalã nemiloasã, în septembrie1989, cu puþin înainte de schimbarea de re-gim în România. El a fost onorat, postum,doar cu titlul de cetãþean de onoare al ora-ºului Petrila. Transcriem, pentru frumuseþeaargumentaþiei, expunerea de motive care astat la baza acordãrii acestui titlu local:

Un grup de iniþiativã în cadrul Consiliu-lui Local al oraºului Petrila: Ion Barbu, dr. Edmund Tecar, jurist Gheorghe Popa, prof. Ionel Moº,

Constatând, cu târzie durere, cã Scrii-torul petrilean Ion D. Sîrbu a purtat, încã dela naºtere, condamnarea la suferinþã, cunoaº-tere ºi faimã postumã,

Observând, cu sentimental ireparabilului,cã pentru Concitadinul nostru anii de puº-cãrie au fost un iad, dar ºi un act al destinu-lui ºi un act de iniþiere,

Luând act cã, potrivit scriitorului nostru,trei au fost situaþiile-limitã mai grave decâtînsãºi moartea: rãzboiul, puºcãria ºi mina,

Vãzând, asemenea lui, cã rãzboaiele aufost niºte masacre umane (ºi teritoriale), puº-cãria – o paralizie a libertãþii spaþiului ºi tim-pului istoric, iar mina – o muncã în întune-ric ºi robie,

Bucurându-se cã filosoful Ion D. Sîrbu aputut transforma toate aceste mari suferinþeale trupului în la fel de mari sãrbãtori ale spi-ritului vãzute din perspectiva unei academiilibere, a unei mãnãstiri filosofice ºi a unuiparlament ideal unde îngerii ºi dracii dezbatsoarta viitorului mileniu,

Mulþumindu-i, postum, cã a ales ca local naºterii sale oraºul nostru ºi cã a scris oseamã de capodopere care vor face din Petri-la nu doar un loc faimos prin bogãþiile sub-solului, ci ºi prin înãlþimea oamenilor sãi,

Reþinând faptul cã doar în Colonia mi-nierã din Petrila, str. Regele Ferdinand nr. 6(ulterior Malinovski, actualmente Zorilor) afost cu adevãrat fericit,

Apreciind, la 7 ani de la moartea sa, cãun mare scriitor poate suporta ºi a patra si-tuaþie-limitã (mai gravã decât moartea),

Propunem Consiliului Local sã acordeprimul titlu de Cetãþean de onoare, postmortem, al oraºului Petrila, Scriitorului petri-lean de vocaþie universalã Ion D. Sîrbu.

Acest titlu i-a fost acordat, la Petrila, înziua de 15 februarie 1996, de cãtre prima-rul urbei, d. Ilie Pãducel. Astãzi strada pecare s-a nãscut scriitorul se numeºte chiarIon D. Sîrbu. Din pãcate, lumea din blo-curile muncitoreºti ce ºi-au trecut, în bule-tin, numele scriitorului are un alt reper im-portant: Brutãria Löwendal. Care, prinimpozantul sãu sediu, eclipseazã, total ºidefinitiv, modesta casã de colonie în cares-a nãscut Scriitorul.

�

MIHAI BARBU

Anul XIX, nr. 3 (214), 2008 • 17D O S A R

�

• I. D. Sîrbu

nu am dreptate? Dacã aº lua cartea de tele-fon a Budapestei, acelaºi lucru l-aº consta-ta: „Mari am fost, puþini am rãmas“. Se lau-dã, beau ºi se sinucid prea uºor.

În romanul meu eu am un personaj,conte ungur, care e un fel de filosof al nea-mului sãu. Fiindcã eu admir mult ºi multedin cultura ºi istoria acestui mare-mic po-por. Dar nu pot sã trec peste cruzimea lor:au spânzurat enorm ºi ca fasciºti ºi ca comu-niºti. Cu plãcere. Cu talent. Nu îmi placesã-mi amintesc de anii Clujului postbelic.Tipografiile româneºti au fost sparte în lim-ba maghiarã, cãminul Avram Iancu, aºijde-rea. Pe douã porþi plecau spre canal istori-cii, arhivarii, cãrturarii români, pe alte douãporþi soseau din Nord, cu dosare curãþite,foºtii szalaºiºti, deveniþi universitari pestenoapte. Nu pot sã uit cã în 48 au intrat înbiblioteci ºi ne-au cerut sã împachetãm toa-te cãrþile cu care au fost în refugiu ºi s-auîntors. L-am întrebat pe Roth András: „Leduceþi în camere de gazare?“. (Nu te miracã nu am fãcut carierã universitarã: gura ba-te curu chiar ºi în cercurile academice.)

Ieºeam din lunga aventurã Stalingrad(prizonierat, evadare, stepa calmucã, etc.).Apuc sã ajung în gara Rostov înainte deînchiderea cercului. Veneam din moarte. Vãdun tânãr ºi distins ofiþer. Cu dragoste, cutoatã inima mea petrileanã, mã apropiu deel ºi salutându-l încep sã-i vorbesc. Într-omaghiarã a mea care e ºi cultã ºi nuanþatã.Jur. Deodatã, mã întreabã: tu ce eºti? Român,zic eu. Nem lehet, zice el, lehetetlen; aki ilyenszépen beszél magyarul az nem lehet román.Magának bebeszélték hogy román; egy baromromán sose bírna a mi nyelvünket igy meg-tanulni.

Am fost opãrit. Era avocat ºi gazetar. Jurpe zeii mei cã nu mint.

Eram la studii extrauniversitare, împreu-nã cu alþi 2000 de studenþi, încãrcam unºlep, la modul felah. Un munte de ºtiuleþi,noi cãram cu coºurile de nuiele. La un mo-ment dat muntele a cãzut. Noi eram opincãlângã opincã. La mijloc, între pãnuje ºi ºtiu-leþi roºii, foºnãiau o mie de ºoareci de câmp:ogari, roºcaþi, frumoºi, inteligenþi. Ne erascârbã, ºoarecii nu puteau sã fugã, cerculnostru era compact. Deodatã, am auzit unþipãt cumplit ºi am vãzut vreo 10-15 zeghedansând ºi cãlcând cu frenezie în picioaregrãmada de ºoricãrie. Chiuind ºi ucigând cuo bestialã plãcere. Deodatã, am strigat. Euam strigat: „Fraþilor, uitaþi-vã, toþi cei careucid acolo sunt unguri: studenþi la teologiereformatã. Au refuzat sã facã Crãciunul cunoi…“

S-au oprit. S-au privit. Aºa era. Erau, cutoþii, unguri.

ªi atunci cum sã nu fiu mândru de po-porul meu, blând ºi rãbdãtor. În timp ce sol-daþii unguri, în Galiþia ºi Polonia, curãþausatele din spatele nemþilor de aºa-ziºii par-tizani (dar curãþau cã nu rãmânea vie nici opasãre) – eu, ºtiind ruseºte, când unitateamea de þãrani ardeleni (Divizia 18 Sibiu)plecam dintr-un sat de izbe ucrainene, tre-buia sã fac serviciul de ariergardã. Mânamînapoi femeile care plângeau dupã Vasile,Costea, Mitea, Vaniuºa (Vasile, Costicã, Mi-ticã). Soldatul român e, în primul rând, þã-ran. Ajuns în gospodãrie, are grijã de caprã,vacã, face foc, aduce de la cazan. Peste 3zile, hazaica îl simþea om la casã, gospo-dar, de-ai noºtri. Dacã era alarmã, trebuiasã-i scol din paturi pe vitejii mei. Existã o

internaþionalã a sãrãciei ºi pãmântului. Sta-lin era perfect informat de asta.

Gary

[II]

Copenhaga, 23 iunie 1988

Dragã Gary,

Unora le scriu… pentru cã aºa m-a învãþatmama. (Un om bine crescut rãspunde întot-deauna…!) Altora pentru cã nu am cevamai bun de fãcut. Sunt persoane care dupãani de tãcere, brusc ºi surprinzãtor, îºi amin-tesc de mine ºi… desigur, nu pot sã-i las fãrãrãspuns.

Scriu fostelor iubiri. ªi foºtilor prieteni.(Sau celor pe care îi bãnuiam ca atare.)Scriu rudelor. (Nu la toate. Nu! Unora…)Scriu ca sã verific dacã mai mânuiesc cumse cuvine limba românã. (Aproape… 9 anide îndepãrtare te obligã la unele auto-ve-rificãri lingvistice.)

Scriu… numeroase scrisori de afaceri.(Asta-i una din primele datorii ale free lan-ce-ului. N.B. Dar misivele astea interesate nufolosesc, de obicei, graiul moldo-valah, cialte graiuri… aºa-zis… internaþional cu-noscute.)

ªi îþi scriu þie. Ciudat… dar scrisorileadresate în strada Cuza nr. 9, bloc 156, suntcele pe care le prefer. Deºi cuvântul preferat,a prefera ºi restul derivatelor sale nu e celmai potrivit.

E vorba, mai degrabã, de un soi de dia-log la distanþã. (N.B. Din pãcate denumireaa fost întrebuinþatã de o foarte popularãemisiune a Radio-televiziunii din Bucureºti.ªi, deci, sunt obligat sã precizez „orice ase-mãnare cu asemenea lucruri este absolut în-tâmplãtoare“.) Un dialog care nu e dialog,pentru cã rãspunsurile întârzie sau nu vinniciodatã (din ambele pãrþi). Un dialog emai degrabã ca un soi de… eliberare a unorgânduri învãlmãºite ce se cer… asemeneacopiilor de la primare… afarã… cã altfel…se întâmplã o nenorocire. Ca atunci cândcolegul meu de bancã, Ciolca, fiind obli-gat sã termine cântarea Tatãlui Nostru…strãjeresc… s-a cãcat pe el… cu reþinere, cudiscreþie neo-protestantã, dar… indubitabil.

Pentru respectarea adevãrului istoric tre-buie sã menþionez cã bietul Ciolca se ceru-se afarã, dar domnu’ Lucaci, învãþãtorul nos-tru ºi tatãl rãposatei cântãreþe, de nivelmondial, decedatã… dacã nu mã înºel… peplatourile peruviene… dom’ ’þãtor Lucaci i-a respins cererea strigând patriotico-creº-tineºte: ªI ADVENTIªTII TREBUIE SÃ CÂNTETATÃL NOSTRU STRÃJERESC ªI ORTODOX!Domnul Lucaci era… greco-catolic.

[…]Tu „declari“ într-o scrisoare din Aprilie

(14!... pentru cã mi-ai scris ºi în 27 ale ace-leiaºi luni): Îmi face bine când scriu scrisori,nu o fac numai din dragoste ºi memorie, o facºi ca sã gonesc duhurile rele ale nevrozei. Cevaasemãnãtor se întâmplã ºi cu mine, ºi pro-babil, de aceea frecvenþa misivelor e atât deneregulatã. Uneori… douã pe lunã… alteori… douã – la 6 luni.

Scriu când simt nevoia sã vorbesc vru-te ºi nevrute… sã mã rãzboiesc cu umbre…sã fac pe intelectualul… sã povestesc amin-tiri, º.a.m.d.

Apoi – la drept vorbind – nu avem mul-te amintiri comune. Noi, în România … am

fost, mai degrabã, cunoºtinþe. Tu erai foot-ball-ist în echipa Liceului de Stat din Pe-troºani, când eu trãiam episodul Ciolcadescris mai sus. Dupã rãzboi… când i-ai fã-cut o leacã de curte lui Adi (cea mai tarepuºtoaicã din Valea Jiului ºi… încercareamoarte n-are), eu eram un mucos la cursulinferior. Mai apoi când Deleanu a adus laTeatrul pe intelectualii ardeleni, filosofi,poeþi, dramaturgi, scenariºti ºi… care desi-gur au sã se ocupe ºi de histrioni… eu eramun obscur asistent în Giuleºti cãruia cole-gii tãi nu-i primeau modestele articole… cã,deh, vorba lui Doinaº… domnule, întâi sãfaci ceva ºi apoi sã-þi dai cu pãrerea. (N.B.Citez din memorie)

Abia mai târziu… dupã absenþa cea ma-re… am început sã ne cunoaºtem cu adevã-rat. Sã se ºteargã barierele de vârstã, barierestupide, ºi cele de ºcoalã – inutile în situaþiadatã. Am crezut în dramaturgia ta dar tu…(având – pe drept sau pe nedrept – doar bã-leni în jurul meu ºi al tãu), n-ai crezut în cre-dinþa mea ºi, din nou,… ne-am îndepãrtat.

Ne-am revãzut… mai apoi ºi ceva s-a în-tâmplat. Ce? Nu ºtiu… exact. Dar am deve-nit, cred eu, prieteni, prieteni epistolari, da-cã o conversaþie directã nu a mai fostposibilã. Sunt convins cã nici azi nu suntemcu totul ºi cu totul de acord, în multe pri-vinþe. ªi dacã ar fi sã amintim doar una, înspecial, în definirea raportului dintre piesãºi spectacol, dintre autorul dramatic ºi regi-zor. Dar asta nu ne împiedecã sã putem stade vorbã amical sau – sper! – sã ne ºi facãplãcere sã conversãm.

Nu ºtiu cum stai cu memoria lucrurilorinutile. Eu am avut unele rateuri ºi de aceeanu-mi dau seama dacã-þi mai aduci amintecaracterizarea pe care – la cererea mea – aifãcut-o lui Victor Iancu.

Dupã pãrerea mea a fost cea mai conci-sã ºi adevãratã fãcutã fratelui mamei mele.Cu adevãrat… un amestec de clovn ºi minis-tru, de herr Professor ºi cerºetor în haine ne-gre… un ratat de mare suflet ºi de bunã ca-litate.

Faptul cã se piºa în chiuvetã era unul dincapetele de acuzare ale tatãlui meu împotri-va lui ºi lucrul ce o jignea – deºi nu spunea– cel mai tare pe mãmica, la fratele ei, filo-soful. A fost întreaga viaþã un hybrid. Uncomplexat. Complex care-i venea din faptulcã el, marele român, nu ºtiuse o boabã ro-mâneascã la 12 ani; când, dupã moarteamamei lui, dupã sfârºitul regatului imperialºi dupã proclamarea României Mari, JánkJózsef – mernokur… redevenea inginerulIosif Iancu, Inspectorul general român alminelor din Ardeal. Jánk Lili n-a avut acestcomplex. Nici ea, nici Jánk Alice, viitoareadoamnã doctor Moga. Poate doar faptul cã nu ne-au învãþat ungureºte ºi nu au insis-tat nici cu germana… sã fi fost rezultatulsubconºtient al aceluiaºi complex. Poate.

Victor era caracteristic pentru o anu-mitã epocã ºi partea lui „ridicolã“ proveneadin credinþa lui filosoficã-politicã ce nuputea admite cã realitatea nu e cea pe careel, intelectualul, ºi-o proiecteazã. A fost un profund antinazist. Un democrat. Darasta nu l-a împiedicat pe fostul lui prieten,Mezincescu, ca – atunci când l-a descope-rit retrogradat, refugiat, ca referent literar/referent ºi nu SECRETAR, la Sincu, la Sibiu –sã-l dea afarã cu picioare-n cur ºi reco-mandãri principiale de neangajare. Victor,fenomenologul, a ajuns ajutor de custode,sau aºa ceva, la o secþie zoologicã a unuimuzeu sibian. A tras, din toate punctele de

18 • APOSTROF D O S A R

�

vedere, mâþa de coadã. Apoi… mezinceºtiiau început sã decadã ºi el a reintrat înînvãþãmântul universitar. La Timiºoara.Interesantã a fost o convorbire între mine ºifrumosul Eduard, dramaturg ºi ambasadorla Stockholm. Eu eram cineva. Conduceamun teatru. Puteam promova piese. Aºa cãambasadorul m-a invitat la el. Era prin anii70. ªi, la un moment dat, vorbind de Clujºi anii antebelici, am pronunþat numele luiVictor. S-a fãcut cã nu-l ºtie. Am insistat. ªicând a aflat cã-i sunt nepot a amuþit. Sau,mai bine zis, n-a mai vrut sã zicã nimic.

[…]Într-una din cele douã scrisori la care, cu

ruºine, n-am rãspuns pânã azi, mi-ai trimisºi o fotografie familiarã, cu voi ºi, cum scrii,Iulia noastrã. Fotografia a intrat în albumdar eu tot te întreb: Cine e Iulia? Nepoata?Sau cine? E tare dulce ºi foarte serioasã, înpozã. Cum stã bine unui copil deºtept. Co-lecþia fotografiilor Sîrbu se mãreºte. Vã maiam pe voi ºi color ºi alb-negru. Te mai ampe tine lângã o rãscruce de drumuri din Va-lea Jiului, îl am pe tatãl tãu ºi, acum, ºi peIulia. Mulþumesc!

[…]Cineva care a fost în Þara Sfântã a adus

câteva numere din revista lui Mirodan: MI-NIMUM. Curioasã, sau poate, nu atât decurioasã combinaþie ideologicã. Amestec destalinism asumat, cum ar zice 68-ºtii fran-cezi, adicã de internaþionalism pentru cei-lalþi ºi de naþionalism sionist exarcebat, cumle stã bine neofiþilor.

Totul se explicã printr-o singurã noþiu-ne: antisemitismul. Dar nu real. Nu obiec-tiv. Nu! Ci în funcþie de interesul redacto-rului. A redactorilor. X e bun pentru cã afost bun cu Mirodan sau Cosaºu ºi rãu pen-tru cã a fost rãu cu Cosaºu ºi Mirodan. Ide-ologiile sunt ca mosorelele. Le vindem noi,sunt minunate. Le vinde concurenþa… suntmizerabile. Crime nu existã decât într-unsingur sens. În celãlalt sunt actele poate pu-þin exagerate ale unor idealiºti. ªi aºa maideparte. Desigur, nici Israelul nu e totalbun, pentru cã nu a înþeles ce scriitori maride limba românã au urcat spre Ierusalim ºi,deci, nu i-a cinstit cum se cuvine pe ei,talentaþii, revoluþionarii, drepþii! Se cautãantisemiþi cu lumânarea în România ºi înrestul lumii. Dar când amicul Dinu Sãrarudebarcã semi-oficial, la Tel Aviv, Mirodan îºipierde verva ºi intransigenþa. Ce sã-i facem…

Asta-i viaþa cu al ei tipicCâinele cel mare-l fute pe cel micInvers se întâmplã doar atuncia cândCâinele cel mare este foarte blând!

ªi aici nu era cazul.[…]

Plec înspre sud.Anca e invitatã în Italia. La un curs de

varã. Ca profesor. Locul? Siena. Numeleinstituþiei? Ca întotdeauna la italieni, fru-mos, pompos: Accademia Chiggiana. Su-biectul celor ºase prelegeri? Analiza struc-turii dansurilor.

Din ce ºtim, cursurile astea sunt cele maicãutate ºi prestigioase din „cizma“ maca-ronarã. Sunt cursuri de muzicã ºi teoriamuzicii ºi, când ºi când, de folklor, de dans,etc.

O însoþesc ca… prinþ consort ºi… turist.Italia e frumoasã ºi aºa (ea fiind plãtitã ºibine plãtitã)… nu prea scumpã. N-am sãmerg la cursuri, doar la petreceri… de-or fi.În schimb vreau sã dau târcoale prin îm-prejurimi. Sunt multe cetãþi renascentine

ºi multe lucruri de vãzut, mai antice sau mainoi. În drum, o vedem ºi pe Ileana. Nu ne-am mai vãzut de la Crãciun ºi, zãu, ne edor de ea.

Apoi, la întoarcere, aºteptãm vizite.Diverse, ca meridiane. ªi, sperãm, plãcuteºi pentru cãlãtori ºi pentru gazde.

Dar, à propos de voiajuri… ce se maiaude pe la voi prin Bãnie? Sã ºtii cã,oricând, sunteþi bineveniþi.

[…]Am zugrãvit. (ªi tu aminteºti de aceste

proiecte ale soþiei tale.) Ne-a trebuit destultimp pânã ne-am hotãrât. Cã, deh, ne totgândeam sã ne mutãm. Pânã la urmã amrenunþat. Lista de motive ar fi prea lungã,aºa cã te scutesc de lecturarea ei.

De fapt, de zugrãvit am zugrãvit doarplafoanele. Restul l-am tapisat. Ca sã nu necoste prea mult am lucrat cu munca… lanegru. Ca mai toatã lumea. Diferenþa efoarte mare. Minim de 35-40 la sutã, darpoate ajunge la 100-200%. (Nu degeaba,zilele astea, ministrul impozitelor, mai mare-le peste biruri, a declarat cã, în principiu, selucreazã la negru de minimum 50 miliardede coroane. ªi pentru a înþelege ce înseamnãasta…vreau sã spun cã producþia agricolã,una din bogãþiile de bazã ale þãrii, e de 70de miliarde. Ministrul explica, precis ºi clar,cauza: impozitele exagerate, impoziteledirecte ºi indirecte, taxele directe, taxele delux, etc. Din cele 24 de coroane cât costã unpachet de þigãri, de pildã, statul ia numai19! Unui muncitor îi plãteºti salariul ºiplãteºti ºi taxele de patron, care sunt egalecu cca 75-80% din salariu.)

Revenind la zugrãvit-tapiþat trebuie sã-þispun cã cei doi meºteri erau din Asia ºi deaia au fost mai ieftini decât „negrii“ danezi.Ba, în plus, cum unul dintre ei studiase laUniversitatea din Kabul ºi fusese coleg degeneraþie cu medicinistul Nadjibulah, amauzit ºi poveºti mai mult decât interesante.Celãlalt era iranian. ªi vorbea puþin danezaºi tot atât de puþin engleza. Deci, poveºtilelui nu le-am auzit.

Sã nu crezi cumva cã strãinii, gastarbei-ter-ii sau refugiaþii sunt majoritatea „negri-lor“. Conform declaraþiilor ministrului ei nureprezintã mai mult de 7-8%.

Ministrul e liberal. În consecinþã ºi înprincipiu pentru o scãdere a impozitelor ºio piaþã mult mai liberã. În principiu. Pentrucã în realitate lucrurile se schimbã. Cu saufãrã voia ministrului. A liberalilor. Impozitule una dintre cele mai mari bogãþii naturaleale þãrii ºi întreg sistemul social se bazeazãpe impozitul progresiv. Aºa cã dacã nu vreisã schimbi sistemul de asigurãri sociale (ºinimeni nu îndrãzneºte sã-l schimbe!), nu teprea poþi atinge de „biruri“. Am ajunsSuedia din urmã ºi asta cu un guvern libe-ral-conservator-creºtino-centrist. Socialiºtiifiind în opoziþie! Aºa cã…„Trãiascã muncala negru!“ Azi, mâine, poimâine ºi în veciivecilor, amin!

[…]Cum poate ai auzit… în mai, dupã

numai 8 luni de la ultimele alegeri am avut,din nou, alegeri. ªi din 9 partide câte erauîn Folketing (traducerea exactã Adunareapoporului), au rãmas… 8. Unul a fost þâpatafarã, neîntrunind cele douã procente ne-cesare pentru a avea deputaþi. Alte trei partide, socialiºtii de stânga, comuniºtii ºiecologiºtii, care nu erau nici pânã acum re-prezentate în parlament, n-au intrat nici dedata asta, luând prea puþine voturi (0,3, 0,8ºi 1,6 pentru ecologi).

În genere, tendinþa a fost spre dreapta;deºi noþiunile astea stânga/dreapta sunt tareanacronice. Le folosim, cu toþii, din leneintelectualã. Din rutinã. Din conservato-rism… adevãrat. Nu toate stângile sunt pro-gresiste ºi nu toate dreptele sunt reacþiona-re. Deseori e… invers. Iatã, de exemplu,ecologismul. Care sub scutul luptei împo-triva poluãrii ºi pentru prezervarea mediu-lui înconjurãtor (lucruri necesare, bune, fru-moase ºi… tot ce vrei…), extinde lupta lacombaterea a tot ce înseamnã tehnologienouã, atom, etc. Ca sã nu mai vorbim decoloratura pur politicã. Cernobâlul devi-ne pretext pentru cererea de închidere aBarsabeck-ului din Suedia ºi, implicit, în cazde reuºitã, cu ridicarea preþului curentuluielectric cu minimum 100%. Ce-i aici pro-gresist? Pe linia asta sã nu ne mai urcãm înavioane cã, unele, cad. Sã renunþãm la be-curi, cã unii au fost electrocutaþi. ªi aºa mai departe…

[…]Compatrioþii mei, uitând cã acum douã

generaþii bãtrânii danezi emigrau din cauzafoamei ºi cã doar evoluþia întregii zone deSoare apune i-a ridicat la nivelul actual.Sunt cei mai reticenþi faþã de Europa unitã.Îi înþeleg… undeva le e fricã de cele peste300 milioane de nevorbitori de danezã careîi pot înghiþi lingvistic, deºi nici asta nu-iadevãrat, dacã ne gândim cã recrudescenþadiverselor naþionalisme (vezi flamanzii ºinebunia din Belgia unde dacã ai 30 de va-loni ºi 2 flamanzi sau invers deschizi douãgrãdiniþe) care s-a produs exact în epocacreãrii Pieþii Comune, a internaþionalizãriivacanþelor, a gastarbeiter-ilor, radioului ºitv-ului fãrã graniþe, Dar aºa suntem fãcuþitoþi. Ne e fricã de strãin. De cel din sa-tul vecin. Petrilenii erau bãtuþi, la bal, deAninoasa. Cei din Cimpa, la hora de peMaleia. Cei de la Babeº – la Bolyai. Evreiide nemþi ºi unguri. ªi arabii de evrei. N.B.E adevãrat cã bãtaia nemþeascã ºi ungureas-cã a fost ceva mult mai groaznic ºi cuvântulbãtaie nu poate fi întrebuinþat decât metafo-ric. ªi aºa, cu mari reticenþe!

Dar revenind la Europa… sã sperãm cãprocesul de creare a unitãþii ei este ineluc-tabil. Sã sperãm… ºi sã nu facem preziceri,previziuni, cã ne putem înºela, întocmai cacei citaþi într-o carte recent cumpãratã. Ocarte americanã care-ºi bate joc de prezi-cerile experþilor.

Câteva exemple, culese de domniiChristopher Cerf ºi Victor Navasky:

Iatã ce spunea despre de Gaulle, în1944, cunoscutul H. G. Wells: „Perioadafastã a generalului De Gaulle s-a terminat.În faþa lui se deschide, larg ºi imperios, dru-mul de întoarcere în anonimat“. ªi tot deviitorul preºedinte al Franþei, în 1942, co-respondentul lui Paris Soir, la New York,scria: „De Gaulle n-are nici un fel de ambiþiipolitice. Dupã victorie se va retrage ºi varedeveni ceea ce a fost întotdeauna ºi ceeace va fi întotdeauna: un simplu soldat“. Su-perb! Deºtept! Precis!

Un ziar varºovian afirma ritos, cu douãzile înaintea alegerii lui Karol Woytila caPapã: „Zvonuri! N-a sosit încã timpul pen-tru un papã polonez“. Fãrã comentarii! Darieºind din domeniul autocritic (vezi pãrereamea despre Europa Unitã) sã ne consolãmde criticile nedrepte de care am avut parte,de atâtea ori, citind cuvintele de laudã laadresa altora…

Anul XIX, nr. 3 (214), 2008 • 19D O S A R

�

Despre Shakespeare, iatã pãrerea co-legului Ben Johnson: „Îmi aduc aminte cã actorii considerau drept o calitate laShakespeare faptul de-a nu fi tãiat niciodatãnici un rând din ceea ce scrisese, indiferentde ceea ce scrisese. Întotdeauna le-am rãs-puns cã eu aº fi fost foarte fericit dacã ar fitãiat nu un rând ci mii de rânduri“.

Un [Valentin] Silvestru britanic scriadespre Walt Whitman la 1855: „Walt Whit-man se pricepe tot atât de puþin la literaturãcât un porc la matematicã“. Iar un alt Va-lentinache, de data asta francez, scria, negrupe alb, în Le Figaro: „Domnul Flaubert eorice în afarã de scriitor“. Un alt coleg de-alui, un [Eugen] Barbu sau Bãleanu german,judeca astfel pe Thomas Mann: „RomanulCasa Buddenbrook nu e altceva decât douãvolume groase, unde scriitorul povesteºte o istorie fãrã nici o valoare, despre perso-naje fãrã nici o valoare, într-un stil com-plet lipsit de valoare“. Criticul avea un nu-me predestinat, deºi nu fusese funcþionarministerial pe malurile Dâmboviþei, îl che-ma Engel. Dar clarviziunea e fãrã margini.

În 1954, vestitul critic englez LaurenceBrander scria: „1984 al lui George Orwell eun perfect fiasco!“ Dar nu numai criticii aunas. ªi editurile, chiar dacã nu se numescCartea… sau Scrisul… judecã fãrã reproº, cauna americanã, ce-i înapoia lui Kipling ma-nuscrisul cu urmãtoarele cuvinte: „Regre-tãm, domnule Kipling, dar dv. habar nuaveþi de limba englezã!“ Iar Allen and Com-pany respingea cartea lui Forsyth, ªacalul,care a fost unul din cele mai mari succese delibrãrie ale secolului XIX fiind vândutã înnumai 8 milioane de exemplare, cu cuvin-tele: „Cartea dv. nu poate interesa nici mã-car un singur cititor“. Iar în lumea specta-colului, un domeniu al silvestrilor universali,doar douã exemple. Primul privindu-l peRonald Reagan, preºedintele USA ºi carefusese propus pentru rolul de preºedinte înfilmul The Best Man: „Reagan nu are nimicdin aerul unui preºedinte“. Observaþie per-tinentã ce poate face de înþeles remarca maitârzie a lui Henry Fonda, declarat adversaral actorului ajuns prim magistrat al USA-ului, când afirma cã „producãtorii de filmesunt vinovaþi de cariera politicã al lui Rea-gan. Dacã i-ar fi dat sã joace un Preºedintei-ar fi satisfãcut orgoliul ºi ne-ar fi scutit ºipe noi sã-l avem preºedinte în realitate ºi nupe ecran!“

Îþi promiteam douã exemple din lumeaclovnilor. Al doilea se referã la unul din celemai mari ºi mai recunoscute succese dinistoria cinematografului: Pe aripile vântului.Drepturile de ecranizare i-au fost – iniþial– oferite lui Louis B. Mayer, patronul luiM.G.M. Prietenul ºi sfãtuitorul sãu principal,Irving Thalberg, i-a scris acestuia: „Uitãoferta, Louis. Nici un film despre Rãzboiulde Secesiune n-a fãcut cel mai mic succes decasã“. ªi Louis i-a urmat sfatul declarândtovarãºilor sãi de afaceri: „Irving ºtie ce ebine ºi ce e rãu!“ Noroc cã Louis ºi Irvingcâºtigaserã bani cu alte gheºefturi ºi greºealade apreciere nu le-a fost fatalã. ªi acum,gata! Scrisoarea a devenit ceva lung… lungºi încâlcit.

Vã sãrut, vã aºteptãm ºi pe voi ºi rân-durile voastre,

Lucian

[III]

Craiova, 12 aprilie 1989Dragã Lucian,

Pur ºi simplu am plâns. Am primit ierianunþul bãncii tale ºi rândurile prin care mãanunþi de expedierea coroanelor daneze. Ausosit foarte repede: banii circulã rapid, scri-sorile mai greu, oamenii aproape deloc.

Când þi-am cerut sã mã ajuþi, eram în-tr-un moment de spaimã ºi disperare. Eu nuam cerut ºi nu am primit de la nimeni, niciun fel de ajutor. Eºti singurul meu prietencãruia de-acum îi voi rãmâne dator toatãviaþa.

Am plâns de emoþie – habar nu am câtînseamnã în lumea voastrã 100 de dolari –de emoþie dar ºi de ruºine. Fiindcã atuncicând þi-am cerut acest ajutor, eram copleºitde un fel de spaimã trupeascã ºi de o amã-gire legatã de posibilitatea unei plecãri latratament în Germania. Mi-a trecut ºi spai-ma ºi… amãgirea. Nu am dreptul sã chel-tuiesc aceºti bani, ºtiu, aºa cã iatã hotãrâ-rea mea de onoare:

1. Îi pãstrez la bancã timp de ºase luni:dacã în acest timp reuºesc, printr-o minune,sã plec la o supervizitã medicalã în Franþasau RFG, îi iau cu mine. Acolo, te asigur, amposibilitatea de a þi-i restitui imediat. Darnu prea vãd posibilitatea unui asemeneadrum (deºi am prieteni care se trateazã,fãcând regulat naveta între þarã ºi Occident)– ºi, cred acum, nici nu va fi necesar.

Consider aceºti bani ca aparþinând fami-liei Giurchescu: îndatã ce trec pragul-limitãal bolii mele, îi trimit în întregime sorei ºifratelui tãu, aºa cum vei hotãrî ºi îmi veiscrie tu.

În caz cã trec „ad patres“ în acest rãstimp(„pe toþi ne aºteaptã aceeaºi noapte“) iatã,o am lângã mine pe Lizi, buna mea soþie,care va avea grijã ca aceºti bani, munciþi detine, sã se întoarcã în patrimoniul familieitale. Jur!

Nu are rost sã-þi explic nici cauzele spai-mei ºi nici criza de plecare cu orice preþ,ce m-a cuprins în acele zile. Eu stau excelentcu sufletul meu (cu conºtiinþa moralã dinmine, stau drept ºi curat în faþa „praguluialbastru“, care nu e albastru deloc) sunt pusla punct ºi întru spirit, am citit enorm des-pre moarte ºi „dincolo“, am biografia ºibibliografia despre „Marea trecere“ binepusã la punct… S-a întâmplat, totuºi, cutrupul meu („tovarãºul porc“, cum spuneNoica) sã fi fost de altã pãrere decât etajelesuprastructurii mele morale ºi filosofice.Trupul se apãrã primitiv ºi analfabet faþã deorice invadator strãin, chiar dacã acestaaduce cu sine steagul ultimei eliberãri.

Cancerul, pentru sergentul Sîrbu, este în acelaºi timp „un ordin de chemare“ ºi „un ordin de lãsare la vatrã“. Meditaþia de-vine rugãciune ºi speranþã, o eclesiasticã resemnare.

Într-adevãr deºertãciune sunt toate ºiviaþa asta e Umbrã ºi Vis… Dar celulele tru-pului sunt de altã pãrere: te obligã sã lupþi,îþi cer sã faci chiar imposibilul ca sã obþiimãcar o amânare a sfârºitului. În clipa încare, îndemnat de chirurgul meu (un maresuflet ºi o inimã de aur, dr. Justin Mihãies-cu) am hotãrât sã accept operaþia am decis,de fapt, sã mã înscriu în aceastã lungã, grea,„mioriticã“ deal-vale-calvarie, a tratamen-tului total, la maximumul de nivel al Craio-vei. Timp de ºase sãptãmâni am fãcut razecobalt. Þi-am scris, mi se pare, despre acest

monstru mârâind care mã ardea când dinextrema dreaptã a obrazului, când din ceastângã. Cred cã din cauza acestor raze, foar-te, foarte aproape de creier, ureche (pentruo vreme am fost surd de tot) am avut acelmoment de disperare stalingradã în care amcomis scrisoarea mea cerere-de-împrumutsau ajutor marshall.

Organismul meu petrilean, de miner ºifotbalist, deºi gura îmi era (ºi îmi este ºiacum) seacã ºi uscatã ca o Saharã (trebuiesã mã irighez permanent cu ceai cu muºeþel,sfântul muºeþel fiind darul bunului Dumne-zeu pentru pustietatea ºi prostietatea situa-þiei mele), a reuºit sã ducã la capãt toate cele30 ºedinþe de cobalt.

Operaþia a fost fãcutã la timp, zice onco-logul: cancerul nu era încã tumoare, doarun epitelion lipit de vãlul palatin. La vede-re. S-a tãiat în jur în carne sãnãtoasã, rananu s-a vindecat repede.

Merg la control tot la douã sãptãmâni,deocamdatã, nu a apãrut nici un partizan laorizont, am început injecþiile cu Bleomicinã.

Starea asta de pândã ºi aºteptare (entwe-der-order) va dura încã multe luni; dureriam dar, deocamdatã, metastaza pare sã în-târzie. Drogul speranþei mã încearcã, totuºi;încep sã mã uit cu dragoste la maºina descris care mã aºteaptã. Avem, încã, cincicãrþi de scris, din care douã volume de me-morii ºi un volum de teatru literar, sunt im-perativ-categorice.

Nu mã judec dupã tonul oficial al scri-sorilor mele, nici dupã moftul-alibi al roma-nului Dansul Ursului. Mi-am onorat sin-gurãtatea ºi profesorii pe care i-am avut,lucrând pe brânci în anii aceºtia în care amavut favorul ceresc de a fi liber ºi fãrã grijiîn Craiova asta fotbalisticã ºi fanariotã.Istoria a devenit deosebit de interesantã,plicticosul Theatrum Mundi dã semne deDeus ex Mihail.

Am contract cu Editura „Cartea Ro-mâneascã“ pentru un volum de Memorii,pentru anul 1990, cu „Scrisul Românesc“,pentru o antologie de 500 de pagini depovestiri ºi nuvele. Acord lungi audienþeamintirilor mele... mã întorc cu emoþie ºirecunoºtinþã în Colonia Petrila ºi la liceuldin Petroºani.

În concluzie, Dumnezeu sã vã alduias-cã pentru ajutorul vostru extraordinar: mi-aþi refãcut încrederea în oameni, omeni-re ºi chiar în prieteni. Dar încã o datã, repet:nu voi cheltui aceºti bani (care încã nu ausosit la Craiova, soþia mea zice cã Bancanoastrã de Comerþ nu e prea grãbitã), eiaparþin familiei tale ºi te asigur cã ei vorreveni în patrimoniul tãu. Chiar dacã eu voifi nevoit sã mor un pic, va fi cine sã lichi-deze obligaþiile mele de onoare, te asigur.

Am bani la Moscova (unde am apãrut ºiîn volum), apar acum la Praga ºi Paris. Dacãai drum la Praga îþi transmit adresa tra-ducãtorului meu, care e un ceh de marevaloare (Jiri Nasinec, editura Odeon). LaParis se pare cã Leonid Arcade se ocupã detraducerea volumului meu ªoarecele B.

Îmi ºterg lacrima de recunoºtinþã ºi dra-goste, revin la condiþia de egalitate ºi dezin-teresare ce a caracterizat lunga noastrã co-respondenþã; am, pe undeva, speranþa cã nupeste mult timp vom începe la „Comedia“repetiþiile la una din piesele mele orfane.

Te salut cu deosebitã dragoste, te rog sãmã ierþi. Jur sã îmi repar greºeala,

Gary�

(CNSAS, Dosar I5165, vol. IV, p. 38-39)

20 • APOSTROF D O S A R

�

ˆ

Anul XIX, nr. 3 (214), 2008 • 21

AM VENIT pe acelaºi drum ca în fiecare zi.Strada principalã – vechea stradã princi-

palã a oraºului – este aproape pustie la oraaceasta. Abia din loc în loc câte o chelneriþãaºazã scaunele pe cele câteva terase înºiratede-a lungul trotuarului. Toate sunt foartetinere, abia ieºite de pe bãncile ºcolii ºi, deºidestul de ºterse, au ceva profund atrãgãtorpentru un proaspãt pensionar ca mine. Nusânii mici ºi parcã electrizaþi, nici picioareleprelungi cu pielea perfect netedã ºi cel multcu o urmã de puf blond. Nu. ªtiu foartebine despre ce e vorba: vârsta. Tinereþea leface pe toate frumoase, iar eu vibrez ca unprost bãtrân când trec în fiecare dimineaþãpe acolo. Le privesc în treacãt cum robo-tesc printre mese, dar nu mã opresc. E preadevreme. Abia la întoarcere mã voi aºezaîntr-un colþ ºi voi cere ceva de bãut. Astãzipe o terasã, mâine pe alta, sorbind mai multdin priviri decât din buze.

Am trecut ºi pe lângã tortul administra-tiv, clãdirea bogat ornamentatã ºi zugrãvitãîn culori fistichii a aºa-zisului centru civic.Lucrãrile de restaurare sunt aproape gata.Ferestrele au fost schimbate ºi faþada a fostzugrãvitã. Doar brâul de la bazã mai trebuieplacat cu marmurã sau imitaþia ei, Dum-nezeu ºtie. Viþa-de-vie ºi ciorchinii care or-namenteazã fiecare fereastrã sunt vopsiþi înverde ºi rubiniu, iar amoraºii sunt toþi aurii.E de un prost gust desãvârºit. Îmi place.

Broaºtele de pe marginea fântânii arte-ziene sunt toate la locul lor. Le-am numã-rat, aºa cum fac în fiecare dimineaþã. Suntzece. Din bronz înnegrit de vreme, cuexcepþia capului, acolo unde le mângâiecopii în trecere. ªi tot ca în fiecare dimi-neaþã, am bãgat mâna în jetul de apã care leþâºneºte pe gurã. Era foarte rece ºi am sim-þit cum mã gâdilã plãcut.

Acum stau pe o bancã în parc ºi nu potsã-mi reprim puternica senzaþie cã am chiu-lit de la serviciu. În jur nu e absolut nimeni– e prea devreme pentru copiii mici pe careîi vor aduce bunicii la leagãne, iar cei mariau început ºcoala de câteva zile –, iar amin-tirea vieþii mele active îmi este încã preaproaspãtã. Aºa cã trãiesc cu sentimentul cãmã aflu aici în mod ilicit, sentiment pe careîncerc sã-l prelungesc cât mai mult. Senzaþiaaceasta de clandestinitate este o compensaþienesperatã pentru noua mea condiþie. Arbo-rii bãtrâni lasã o umbrã sumbrã ce parcãînãbuºã orice zgomot. Nu se aude decâtpãsãretul guraliv din frunziº, pe care însãnu-l bag în seamã.

O vãd pe una din aleile aflate ceva maiîncolo. O siluetã ca o pictogramã prelungãunduind cu pas domol. La adãpostul tufeide iasomie sunt greu de observat, dar eu opot urmãri nestânjenit cum se plimbã alenede-a lungul aleii. Poartã o bluzã de lânã finã,ca o spumã sidefie, ºi o fustã mulatã petrup; doar atât de strâmtã încât sã-i punã înevidenþã ºoldurile înguste, cu fese ferme,ºi atât de scurtã încât sã-i dezgoleascã pi-cioarele splendide. Poate ºi din cauza pan-

tofilor cu toc, gleznele fine te îndeamnãparcã sã le atingi cu buricele degetelor. Pãrulde un castaniu stins cu reflexe aurii îi mân-gâie umerii graþioºi.

Trece de generalul de piatrã cu un gãinaþprelingându-i-se din mustaþa stufoasã ºi seopreºte în faþa poetului romantic. Se întoar-ce ºi... o, Doamne!

Aºa se întâmplã de cele mai multe ori.Urmãreºti cu privirea un trup zvelt sau unpãr frumos, pentru a descoperi în final unchip trecut de cincizeci de ani, devastat devârstã, de neîmplinire ori de unul din lucru-rile acelea care atacã atât de selectiv o fiinþã,lãsându-i anumite zone intacte ºi distrugân-du-i complet altele.

Venind în sens invers pe alee, îi potvedea reþeaua de riduri de pe faþa încã fru-moasã, luminatã de niºte ochi albaºtri. Nuai absolut nicio problemã sã-i întrezãreºtichipul de acum douãzeci-treizeci de ani,dupã cum nu poþi sã ignori urmele clare aletrecerii timpului. Îi ghiceºti vârsta în braz-dele adânci de pe obraji, aºa cum ghiceºtinorocul în palmã. Fac un efort ºi o privescîntreagã, cu trupul încã scandalos de ado-lescentin. Îmi e uºor sã înþeleg cum de maiatrage privirile aburoase ale bãrbaþilor.

Unul dintre ei nu întârzie sã aparã dincapãtul celãlalt al aleii. Ea simte parcã cevaºi se opreºte. Se rãsuceºte spre el ºi rãmânepe loc. Cu spatele la mine, redevine o fe-meie tânãrã pe o alee de parc.

Bãrbatul se grãbeºte cu un trandafir sân-geriu în mânã. Ea îl aºteaptã cu un freamãttrãdat de miºcarea spasmodicã a degetelor,dar în acelaºi timp cu un sânge rece de rep-tilã la pândã. Pentru cine ºtie pe ce lumese aflã, intensitatea aceasta a aºteptãrii la oanumitã vârstã promite mai mult decâtcapriciile tinereþii.

El pare mai tânãr. Faþa uºor bronzatã, cutrãsãturi ferme ºi cearcãne telegenice, deactor obosit, îþi capteazã atenþia, dar de laadãpostul meu îi disting ºi burta þuguiatã pe cale sã se reverse peste cureaua pantalo-nilor ºi pasul ºovãitor al celui suferind de

artrozã. Au probabil aceeaºi vârstã, dar suntatât de perfect pe dos încât te aºtepþi sã for-meze perechea perfectã.

Când ajunge în dreptul ei, îi întindetrandafirul pe care ea îl duce în mod reflexla nas. Îl adulmecã o clipã, apoi se întindespre el ºi rãmân o vreme pierduþi într-unsãrut lipicios. Cândva pe la mijlocul lui, eaîl cuprinde cu braþele pe dupã gât ºi – ob-serv cu stupoare – ridicã de la pãmânt unpicior. Ca femeile din filme. Dacã nu mi-aº da seama cã bãrbatul nu vede asta,aº putea crede cã o face dinadins. E posibiltotuºi sã fie un gest reflex, de felinã mulþu-mitã, aºa cum sunt miºcãrile necontrolateale pisicilor când le scarpini sub bãrbie.

Apoi, el o strânge în braþele pãroase, întimp ce ea i se cuibãreºte la piept. Stau aºao vreme, apoi se desprind ºi încep sã-ºi vorbeascã.

De unde stau, nu disting nimic din voci-le lor, dar nici nu e nevoie. Privirile le suntdestul de grãitoare, cum se întretaie ca niºteflãcãri albe. Mâinile li se miºcã oarecumindependent, mângâind febril ba un omo-plat, ba pielea braþului ori pieptul. Îºi vor-besc repede, cu o intensitate trãdatã deîntregul lor trup. Dupã o vreme se aºazã pe banca cea mai apropiatã, în umbra po-etului, ºi îºi continuã dialogul mut.

Ea îºi lasã uºor capul pe spate ºi îi soar-be fiecare cuvânt. De la o vreme îºi strângediscret picioarele de parcã ar încerca sã-ºireprime o pornire greu de stãpânit, dar bãr-batului nu-i scapã acest amãnunt ºi îi aºazão palmã grea pe coapsã. Pe fondul cuvin-telor, mâna i se miºcã apoi în sus ºi-n jos perotunjimea fustei strâmte ºi, o datã sau dedouã ori, ajunge pânã dincolo de margi-nea acesteia, atingând în trecere ciorapul elastic. Disting atunci la ea – sau mi se parecã disting – niºte descãrcãri electrice care îicutremurã tot corpul.

Îmi dau seama la un moment dat cã îiprivesc efectiv cu gura cãscatã. Duc batistala gurã ºi îmi ºterg saliva prelinsã pe barbãfãrã sã-mi iau ochii de la ce se întâmplã ladoar câþiva paºi de mine. Cei doi se foiescacum pe bancã, el cu o erecþie pe care abiareuºeºte sã ºi-o mascheze, ea, ba strângânddin genunchi, ba desfãcându-i. Aratã ca doiadolescenþi fugiþi de la ºcoalã, deºi el pro-babil a fugit de la birou, iar ea de la o con-sfãtuire cu profesorii.

Când sunt pe punctul sã facã ceea ce cugroazã anticipez de câteva minute, se ridicãbrusc de pe bancã. Se privesc scurt, apoi opornesc cu pas grãbit. Ea îl urmeazã cu evi-dentã nerãbdare pe bãrbatul care o trage demânã spre ieºirea din parc. Îmi imaginezdeja canapeaua strãinã dintr-o garsonierãîmprumutatã sau patul conjugal în care maiadastã mirosul nopþii precedente.

Buimac, îi privesc cum dispar dupã colþ:bãrbatul acela strãin ºi scumpa mea soþie.

�

PerecheaSã ne cunoaºtem scriitorii

Liviu Bleoca

• Liviu Bleoca

22 • APOSTROF

N-AM MAI trecut de prin1999 pe la criticul Mir-

cea Zaciu. Nici nu-mi maiamintesc când am fost cuprecizie ultima oarã în casade pe strada Bisericii Orto-doxe, unde vreme de un în-treg deceniu am fost primitcu prietenie. Îmi amintescînsã cu precizie când, în primãvara lui 2000,l-am întâlnit pe profesor lângã LibrãriaUniversitãþii ºi m-a invitat sã îi fac o vizitã.ªtiam cã nu voi mai merge, dar l-am scutitde detalii, pãstrându-mã în limitele unei cor-dialitãþi protocolare, mãcar cã sincere. Mi sepãrea, ca de atâtea ori în viaþã, aproape oimpoliteþe ºi o ieºire din pudoarea autoim-pusã detalierea refuzului meu amânat. Defapt, ceea ce mã amãrâse, determinându-mãsã nu-i mai calc pragul, era, poate, o conse-cinþã a naivitãþii mele. Nu puteam acceptacã, atunci când, supãrat pe conducerea uni-versitãþii, renunþase printr-o scrisoare pu-blicã la conducerea de doctorate, se dezise-se, implicit, ºi de eminenþii lui doctoranzi –astãzi cu toþii critici literari cunoscuþi, ce n-ar fi fãcut de ruºine pe nimeni. Aºa încât,în sinea mea mã solidarizasem cu ei, în-cetând, fãrã retorici ieftine ºi dramatizãriinutile, sã mai frecventez casa Zaciu, pre-ferând sã îmi spun chiar ºi mie însumi cã,nu-i nimic, aceastã situaþie, deocamdatãprovizorie, se va estompa cu timpul, reve-nind, cumva, la normal. Desigur, dupã cums-a dovedit ulterior, acest provizorat a deve-nit, în scurtã vreme, definitiv ºi mai dureazãîncã ºi astãzi...

Asta nu înseamnã cã prezenþa criticuluiºi a universitarului nu îmi lipseºte deloc.Dimpotrivã, amfitrionul ºi cald, ºi distant,ºi aulic, ºi amabil, excelent bucãtar ºi mereugata de anecdote legate de viaþa diverºilorconcitadini, ºtiutã în detalii, e viu încã înmemoria mea atentã la detalii, ºi de o reîn-tâlnire îmi era chiar dor. Graþie efortului luiGraþian Cormoº, care a îngrijit o culegerede Mircea Zaciu, Interviuri (Cluj-Napoca:Ed. Limes, 2007, 358 p.), ºi ca o consecinþãa preocupãrii editorului Mircea Petean de a

întreþine vie amintirea omului Zaciu, amavut, în zilele din urmã, privilegiul uneiconsistente porþii de pagini care, lucru rar,nu dau seama de scrisul autorului, ci decapacitatea ºi formula dialogalã a omului.Un titlu mai potrivit al culegerii ar fi pututfi cel de Interviuri din partea secundã a vieþii,pentru cã, de fapt, florilegiul surprinde nu-mai rãspunsurile autorului Lãncii lui Ahiledin 1972 încoace. La vremea respectivã,Mircea Zaciu (28.08.1928 – 21.03.2000)avea deja nu doar o reputaþie literarã conso-lidatã ºi o poziþie academicã solidã, ci atin-sese ºi vârsta deplinei maturitãþi. El pu-blicase deja cãrþile Ion Agârbiceanu (1964;1972), Masca geniului (1967), Glose (1970)ºi Colaje (1972), având deja prestigiul exe-getului care scosese din marginalitate, chiarîn finalul primului nostru stalinism, nu doarpe patriarhul supravieþuitor – încã în viaþã,la data primei apariþii a monografiei ce îifusese dedicatã – al prozei ardeleneºti, ci ºipe un indezirabil preot aparþinând unei bise-rici din catacombe, cea greco-catolicã; ambiireuniþi în aceeaºi persoanã. Sã nu fi datMircea Zaciu niciun interviu înainte de dis-cuþia din 1972 purtatã, împreunã cu direc-torul Editurii Dacia, poetul Al. (Sandi)Cãprariu, cu poetul-jurnalist Nicolae (Nae)Prelipceanu, referitoare la plãnuirea colecþieiRestituiri? Greu de crezut. Dar, în mod ciu-dat – poate cu intenþii cosmetice, poate nu–, nici Jurnalul zacian nu începe cu multînaintea acestui an, în varianta sa tipãritã.

... ªi totuºi, dupã cum se ºtie, marileevenimente care i-au restructurat biografiacriticului de pe strada Bisericii Ortodoxeerau depãºite deja, la acea datã. Perioadadecanatului sãu la Facultatea de Filologie(azi Litere) clujeanã, faimoasã prin asprimeacare l-a plasat pânã ºi pe poetul Ioan Ale-xandru în afara incintei universitare de peSomeº, se consumase deja. La fel ºi stagiul– lectoratul – în Germania, din care aveasã se alimenteze cartea, socotitã nu doar deprofesorul însuºi, ci ºi de exegetul ei recent,Virgil Podoabã, drept cea mai bunã pro-ducþie livrescã semnatã Mircea Zaciu, anu-me Teritorii (1976). În mod cosmetic,Jurnalul în patru volume al autorului debu-teazã dupã etapa cu pricina, probabil pen-tru cã se dorea, nici mai mult, nici mai pu-

þin, decât monografia subiectivã, scrisã deun istoric participant, a instaurãrii ºi desfã-ºurãrii dictaturii negre cu care a culminatºi s-a sfârºit comunismul nostru. E tocmaiceea ce promitea autorul într-un dialog cuDorin Tudoran:

Am, sigur cã am nostalgia prozei. N-amabandonat-o, însã, din pricina conjuncturii„universitare“. Probabil cã e la mijloc cevamult mai intim, poate pierderea încrederii înficþiune. Dacã voi mai scrie cândva prozã, eava fi una confesivã ori documentarã, fiindcãdocumentul poate spune, deseori, mai multdecât orice ficþiune (p. 46).

Din acest punct de vedere, volumul defaþã este tot unul de „prozã“ ºi de mãrtu-rii, configurându-l mai bine pe criticul lite-rar care s-a dorit mereu mai mult decât atât;în primul rând prozator, dar nu în ultimulrând ºi dramaturg, scenarist, poet.

Rãmâne de reconstituit primul Zaciu,tânãrul asistent al lui D. Popovici ºi jurna-listul literar de la Almanahul literar ºi Tri-buna, universitarul care a urcat pânã latreapta decanatului, mentorul echinoxiºti-lor ºi artizanul colecþiei restitutive de la edi-tura ardeleneascã prin excelenþã din acelevremuri, Dacia.

Acestor nemulþumiri – sau, mai bine zis,întristãri parþiale – cã Mircea Zaciu dinain-te de 1970 rãmâne cunoscut selectiv ºi par-cimonios ºi de astã datã li se adaugã celevizând editarea. M-aº fi bucurat ca GraþianCormoº sã însoþeascã mãcar cu o notã lã-muritoare ediþia sa, pentru a ajuta, în viitor,pe cei ce vor dori sã continue. Astfel, rã-mâne neºtiut cum ºi cât din presa timpuluia desfoliat, dacã a eliminat ceva din ceea cegãsise (ºi, în acest caz, de ce anume), dacãa aplicat anumite norme de editare sau al-tele etc.

Dincolo de obiecþii, repet, mã bucur însãde privilegiul de a fi acum în posesia unuiZaciu par lui-même, robust, încãrcat de forþãevocatoare, reflectând destul de bine ºi natu-ra iritabilã, ºi cea conþinutã, a profesoru-lui, ºi surprinzãtoarele lui melancolii, ºi aci-dul diseminat în luãrile lui de poziþie.

�

Un drum prinmelancolie

Cãrþi primite la redacþie

• Ion Pop,Introducere înavangarda literarãromâneascã,Bucureºti:Institutul CulturalRomân, 2007.

• OvidiuPecican, Sertarul cu cãrþi,Cluj-Napoca: Limes, 2007.

• Marin Mincu, O panoramã apoeziei româ-neºti din seco-lul al XX-lea,Constanþa:Pontica, 2008.

• AntonAdãmuþ, (ªi) filosofia luiCamil Petrescu,Iaºi: Timpul,2007.

Anul XIX, nr. 3 (214), 2008 • 23

POATE CEA mai frecventãformulã de comparatism

tradiþional este comparatis-mul tematologic: urmãrindevoluþia unei teme, a unuimotiv sau a unei paradigmeculturale, interpretarea tex-tualã are avantajul argu-mentului imanent. Ceea celipseºte în „tezã“ este câºtigat în „expoziþie“,respectiv în alcãtuirea unei galerii descripti-ve cât mai complete. Nu vãd nicio pierde-re în elaborarea unei cãrþi de tip „listã“, atâtatimp cât lista este îmbogãþitoare, bine scri-sã ºi alcãtuitã cu inteligenþã. Deschizând car-tea Danielei Sitar-Tãut despre Avatarurileseducãtorului: Ipostaze ale donjuanismului înliteratura universalã (Cluj-Napoca: Ed. Ri-soprint, 2007), am aflat din prefaþa luiGheorghe Glodeanu cã aveam în faþã o„nouã versiune, mai bogatã ºi mai com-plexã, a unor cãrþi ce vizeazã mãºtile luiDon Juan în literatura universalã: Don Juan.Mitografia unui personaj [...], Don Juan. Omitografie a seducþiei [...], Estetica donjua-nismului. O analizã a fenomenului autohton[...]“. Aºadar, mi-am spus, aveam sã mãinstruiesc în materie de Don Juan, profitândde lista de „ipostaze“ donjuaneºti alcãtuitãde o adevãratã profesionistã în materie,tema preocupând-o pe autoare de la teza delicenþã la teza de doctorat ºi la alte „multeapariþii editoriale“. Mi-am liniºtit anxietateaprovocatã de titlurile periculos de asemãnã-toare ale primelor douã volume, spunân-du-mi cã, de vreme ce nu le-am citit, nu potsã-mi confirm temerile. Nu ºtiu în ce mã-surã reia autoarea (ºi cu câtã fidelitate) argu-mentele din cele trei cãrþi anterioare, dar îmieste clar cã volumul de faþã îmbogãþeºteinformaþional în aceeaºi mãsurã în caredezamãgeºte discursiv (ºi nu numai).

Câºtigul volumului este expunerea aproape exhaustivã a invarianþilor mituluidonjuanesc ºi a modificãrilor care însoþesctraseul istoric al prelucrãrii lui literar-ar-tistice. Chiar ºi la acest nivel, aº reproºa oprea mare atenþie la detaliile textuale, oinvestiþie exclusivã în comentariul de text,în defavoarea exerciþiului teoretic, de cate-gorizare ºi tipologizare. Atunci când acestexerciþiu existã (v. diferenþierea între un DonJuan nordic, romantic, ºi unul pasional,meridional, sau clasificarea legilor de con-strucþie a mitului ori a proiecþiilor iubirii încultura occidentalã), autoarea preferã sãpreia tipologizãrile unor argumente de au-toritate (Ramiro de Maeztu, Arnold VanGennep sau Denis de Rougemont), nesim-þind nevoia unei reconceptualizãri origina-le, mãcar într-o variantã „de lucru“. Proce-dând astfel, Daniela Sitar-Tãut ne conducedinspre avatarurile autohtone ale lui DonJuan (la Costache Negruzzi, Radu Ionescu,Aricescu sau Hasdeu, pânã la Catastihulamorului ºi La gura sobei), spre cele hispa-nice, franþuzeºti, anglo-saxone sau ruseºti.Chiar ºi aºa, adesea preluãrile citante suntori inexacte, decontextualizate, ori completeronate (v. confuzia pe care autoarea, citin-

du-l pe de Rougemont, o face între Ca-valerul Tristei Figuri, adicã Don Quijote,ºi... Tristan: „o altã figurã legendarã a EvuluiMediu este cavalerul Tristei Figuri, com-parabil ca amploare a motivului cu DonJuan sau un Don Quijote. Denis de Rou-gemont [...] tenteazã realizarea unui para-lelism între Don Juan ºi Tristan“ sau, maiclar, „pentru Tristan siluirea unei femei eraconsideratã o crimã abominabilã. În viziu-nea lui Denis de Rougemont, Don Juanconstituie demonul imanenþei pure, [...] învreme ce Cavalerul Tristei Figuri este per-ceput drept un încarcerat al destinului, izbã-vit doar de regatul thanatic“.

Ultimele pãrþi ale studiului cuprind ana-lizele unor texte recentissime: Învãþãturilelui Don Juan (Tim Lott, 2003), Don Juan(povestit de el însuºi) (Peter Handke, 2004)ºi chiar Jurnalul pierdut al lui Don Juan(Douglas Carlton Abrams, 2007). Cu altecuvinte, nu informarea îi lipseºte DanieleiSitar-Tãut, ci un lucru complet diferit.

La nivelul aranjãrii „expoziþiei“ de ava-taruri lipseºte principiul: cel cultural-ling-vistic funcþioneazã numai parþial. Cel maiinteresant capitol al cãrþii ar fi putut fi celdespre ilustrãrile româneºti ale mitului don-juanesc. Totuºi, expunerea se opreºte princapriciu – nu ni se oferã alte argumente – la1865; or, o panoramare a donjuanismuluiîn literatura românã nu poate evita mãcarnumele lui Breban, indiferent de argument.Acesta este însã expediat într-o singurã fra-zã, alãturi de Mihai Codreanu, Anna Brân-coveanu de Noailles, Ion Minulescu, MarinSorescu, Ion Vãdan ºi Nicolae Þone – oechipã destul de pestriþã ºi de inegalã. Crite-riul de selecþie pare a fi aici unul istoric, darel nu mai funcþioneazã în ultima parte a stu-diului, cea despre ultimele replici romaneºtipe tema donjuanismului, unde este lãsat cutotul la o parte un volum precum Casanovaîn Boemia, al lui Andrei Codrescu, deºi petot parcursul comentariului – mai puþin încapitolul „Don Juan – Casanova (strategiiseductive)“ – autoarea întreþine o oarecarecongruenþã sau mãcar o tensiune compa-rativã între cele douã figuri de seducãtori.

Nu am putut evita, pe tot parcursul cãr-þii, sâcâitoarea senzaþie cã mi se impunea oscriiturã compusã din obligaþie (obligaþia dea finaliza un proiect academic, de a mai ieºipe piaþa de carte cu un produs? Cine ºtie?!).Fapt este cã discursului îi lipseºte cu totul ºicu totul plãcerea. Nu mã numãr tocmaiprintre admiratorii hibridãrii scrisului ºtiin-þific cu floricele subiectiv-emoþionale, seºtie. Dar descopãr plãcerea scrisului în celemai exacte ºi mai aparent greu digerabiletomuri cu putinþã. De la un volum despreDon Juan mã aºtept chiar la o dozã supli-mentarã de hedonism. Discursul este însãuscat, anxios, îºi fixeazã mize artificiale(„care este adevãratul Don Juan?“, „DonJuan nu este totuºi o victimã a gintei femi-nine?“ etc.) ºi îºi trãdeazã de fiecare datãefortul. Un aer de tezã de licenþã este în-treþinut de foarte frecventele erori de tasta-re, de graba înfriguratã a demonstraþiei, de

bibliografia cu nume sau titluri eronate (G. Cãlinescu este George Cãlinescu, Mihae-la Miroiu a devenit Mihaela Frunzã etc.).

Cea mai mare dorinþã a acestui discurseste sã epateze cu orice preþ. În ciuda co-mentariilor inteligente care îi reuºesc autoa-rei în analizele de text, cartea abundã înpasaje atât de sforãitoare, încât devin hilare.Iatã cum spune autoarea cã teatralitateaunui personaj îi afecteazã acestuia veridici-tatea ºi cã, atrasã de un bãrbat, o femeiesperã sã descopere chiar esenþa donjuanis-mului:

Teatralitatea care emerge din personalitateafunambulescului ins, inculcã potenþialitateaveridicitãþii, iar junele doctor donjuanesc sesimte irefutabil atrasã (sic!) atât de bãrbatulºarmant din faþa ei, cât ºi de posibilitatea elu-cidãrii misterului paradigmatic al seducã-torului.

Sau iatã cum explicã, în alt pasaj, reluatnefericit pe coperta a patra, cã mitul poatefi înþeles în lumina eternei reîntoarceri:

precipitaþiile mitice donjuaneºti funcþioneazãca un instrument de locomoþie care facili-teazã propensiunea spre nostalgia eternei reîn-toarceri, un panaceu care incumbã reevaluãriperiodice, atâta vreme cât acest mit nou [...]suscitã încã fantezii auctoriale. [...] Voltajulinteracþiunilor seculare reduc bazinul se-mantic la o imensã zbatere pe loc, lucru evi-denþiat de reiterãrile ºablonarde.

„Incumbã“ ºi „inculcã“ sunt verbele salefavorite, folosite într-o semanticã fluidã, eleneavând în toate contextele chiar aceeaºidenotaþie. În loc de „înºelãciune“ îi place sãspunã „triºerie“, în loc de „femei“ – „gintãfemininã“, în loc de „îngãduitor“ – „cle-ment“ ºi în loc de „ideea apare“ – „ideeaeste truvabilã“. Toate, repetate pânã la sa-þietate.

Într-un pasaj autoscopic, Daniela Sitar-Tãut recunoaºte cã „exhaustivitatea în ceeace priveºte identificarea abordãrilor“ nupoate fi „arogatã“ (sic!), dupã care oferã oexplicaþie:

Mitul donjuanesc mi-a apãrut de multe orica o caracatiþã proliferantã, poliedralã, ce nupoate fi încartiruitã decât fracþionar. Uneori,m-am lansat poate în excursuri, captivaþi(sic!) de Mãria Sa Textul, care îºi autore-clamã, totuºi, interpretarea.

Ceea ce m-a fãcut sã-mi pierd completinteresul pentru Don Juan ºi sã mã întrebserios cum aratã caracatiþa poliedralã, cumaº putea face rost de ea ºi mai ales unde ºicând aº putea-o încartirui la mine în casã,chiar ºi fracþionar. Nu mi-a venit încã nicioidee. Vouã nu vã incumbã?

�

O carte despre Don Juan

24 • APOSTROF

ÎNTR-UN CONTEXT în care,dupã aproape douã dece-

nii de la înlãturarea regimu-lui comunist din România,Nicolae Ceauºescu este con-siderat cel mai importantlider politic din ultima sutãde ani, ºi într-o þarã în caremajoritatea cetãþenilor credcã era mai bine pe vremea „Împuºcatului“,cãutarea adevãrului despre trecutul recentnu este numai o problemã academicã, cidevine o obligaþie, aproape o responsabili-tate socialã. ªi pentru cã stafia lui Ceauºescuse plimbã prin imaginarul României con-temporane ca stafia lui Marx prin Europasecolului XIX, o carte despre relaþia dintreCeauºescu ºi scriitorii „Epocii de Aur“ pre-supune un efort de exorcist.

Acesta este ºi efectul „dosarului“ din vo-lumul de stenograme Ceauºescu, critic literar(ediþie, studiu introductiv ºi note de LiviuMaliþa, Vremea, 2007) – ca o expiere aunor influenþe malefice. Toate documente-le care compun volumul sunt extrase din„Maleus Maleficarum“ al PCR, adicã dinArhiva Comitetului Politic Executiv alComitetului Central al Partidului ComunistRomân. Aparent documentele conþin mate-riale benigne. O stenogramã a vizitei luiCeauºescu la Casa Scriitorului de la Manga-lia (august 1971), transcrierea întâlnirii lide-rului comunist cu activul Uniunii Scriito-rilor (septembrie 1971), ºedinþa cu membriiºi membrii supleanþi ai CC al PCR de laUniunea Scriitorilor (februarie 1972) ºi ste-nograma întâlnirii „Conducãtorului iubit“cu conducerea USR (aprilie 1975), la care seadaugã reconstituirea a douã întâlniri dinfebruarie 1971 ºi din august 1974.

Numai cã editorul selecteazã o perioadã(ce cuprinde anii 1971, 1972 ºi 1975) ex-trem de problematicã, efortul documentarfiind de fapt un decupaj antropologic. Elconþine momentul premergãtor Tezelor diniulie ºi se opreºte în anul când Ceauºescuinstaureazã în forþã „noua direcþie cultu-ralã“, când apar primele arestãri de scriitoriºi când tendinþa de „chineizare“ devine stri-dentã. Liviu Maliþa reconstituie prin selecþiaaceasta o atmosferã la graniþa dintre recu-perarea documentarã ºi portretul indirect,de unde se poate vedea evoluþia maleficã dinrelaþia dintre scriitori ºi Ceauºescu, un fel deprogresie aritmeticã a Rãului comunist.

Bazându-se pe principiul „recuperãriisecretelor“ din arhivele interzise ale comu-nismului, documentele prezentate publicu-lui larg de L. Maliþa nu redau decât un „se-cret al lui Polichinelle“, pentru cã Liderul

comunist le spune direct interlocutorilor sãi:„Nu existã literaturã fãrã de partid“. În min-tea lui Ceauºescu, nimic nu exista în afaraordinii impuse de ideologia dominantã. Înacest cadru, chiar ºi miºcãrile „rebele“ aleunora nu sunt decât caraghioase zbateri aleunor victime prinse în plasa perfidã a pãian-jenului comunismului. Scriitorii a cãrorvoce o auzim trãiesc cu iluzia cã interacþio-neazã cu „Puterea“ ºi se autoportretizeazãprin propriile cuvinte adresate acestei Puteriautiste. Chiar faptul cã toþi scriitorii îºi do-resc sã se întâlneascã faþã în faþã cu „Tova-rãºul“, cã vor sã fie în prezenþa Puterii ºisã „dialogheze“ cu Marele Om – dupã cumdeclamã A. E. Baconsky: „n-am vrut sãpierd acest prilej de a vorbi în faþa omuluipolitic cel mai proeminent al statuluinostru“ – este o dovadã a mecanismuluimalefic care s-a pus în miºcare în acei ani.

De multe ori scriitorii au impresia cãsunt „ascultaþi“ – aºa cum se întâmplã expli-cit în cazul Pãunescu –, când de fapt auto-ritãþile statului nu fac decât sã se foloseascãde scriitori ca de niºte instrumente pro-pagandistice. Raportul acesta de dispreþ estetransparent în discursul de încheiere a întâl-nirii din septembrie 1971, când Ceauºescuse comportã ca un moderator ºi le spunedirect „intelectualilor“ prezenþi cã sunt„înguºti“, cã nu înþeleg imaginea de ansam-blu. „Nu vreau sã jignesc pe nimeni aici,nici pe scriitori, ºi cu atât mai mult litera-tura, dar discuþiile au fost destul de limita-te.“ Sau, în alt loc, Ceauºescu spune: „Miemi se pare însã cã, câteodatã, unii – chiarºi unii scriitori sau literaþi – se supraapre-ciazã pe ei înºiºi“.

Dispreþul suveran pe care îl avea MareleGeniu al Carpaþilor pentru scriitorime se vede din faptul cã Ceauºescu foloseºteîn repetate rânduri comparaþia între stupulde albine ºi trântori. Într-una din alocuþiuni-le sale unde scriitorii sunt ameninþaþi directcu „eliminarea“... dacã sunt trântori. Iar ulte-rior el spune frontal liderilor Uniunii Scrii-torilor cã, „în rândurile“ Uniunii, existã „oruºine a muncii“. Concepþia liderului de laScorniceºti decurge din cel mai primitivmarxism-leninism, el îºi imagina o „revolu-þie culturalã“ pe care o pune în practicã toc-mai prin extinderea culturii în zonele prole-tare. Convingerea lui conform cãreia scriitoriinu sunt decât niºte „proletari“ ai scrisului îlface pe Ceauºescu sã considere cã scriitorii aunevoie de „îndrumare“ ºi cine putea mai binesã îi îndrume, decât înþeleptul lider al Par-tidului? Încã din ’71 Ceauºescu le cerea scrii-torilor sã-ºi punã „talentul în slujba fãuririi“societãþii socialiste, comparând acþiunea de

a scrie cu aceea de a lucra în fabricã. Le cerechiar sã facã un „plan de producþie“, ca ºimuncitorii de la „23 August“, pentru cã,pentru liderul comunist, scriitorul nu estealtceva decât un proletar cu pixul, care tre-buie sã participe la crearea omului nou,multilateral dezvoltat, ceea ce unii dintrescriitori vor face cu zel ºi slugãrnicie.

Liviu Maliþa spune cã lui Ceauºescu„întâlnirile cu scriitorii îi fãceau vizibil plã-cere“, iar Liderul nu ezitã sã îºi exprime opi-niile „literare“ – de fapt, din aceste discuþiidevine evident cum s-a dezvoltat cultul pen-tru poezia patrioticã din perioada ceauºis-mului, acesta fiind rezultatul unei apetenþepersonale a „Liderului“ pentru versurile deaceastã facturã ale lui Bolintineanu sauAlecsandri. Vedem un Ceauºescu „glumeþ“,dar lipsit de subtilitate, un Ceauºescu pecare nimeni nu-l corecteazã, deºi este agra-mat, pe care niciun intelectual nu îl contra-zice direct, deºi este lipsit de logicã. Ceau-ºescu era „Marele Impostor“, individul caredã sfaturi fãrã nicio „angoasã“ profesionalãsau personalã. Hermeneutica lui Ceauºescuera una primitivã; de exemplu, fãcând refe-rinþã la curentul onirist, comenteazã: „Stauacolo, la cafenea, ºi visez cam cum este lu-mea“. Bagatelizarea continuã ºi vulgarizareasunt instrumentele „criticului literar“ care eraCeauºescu – unde paradoxala formulã redãschizofrenia generalizatã în epocã. Ceauºescuvrea un „balet pe tema cooperativizãrii“(horribile dictu!), îi rãspunde lui Ivasiuc cã„Dacã ai sã scrii numai despre Romee ºiJuliete se saturã lumea“, dar pentru care„libertatea de creaþie“ nu funcþiona decâtpentru ideologia dominantã, iar umanis-mul socialist ºi realismul socialist erau sin-gurele „adevãruri“ estetice ale Cârmaciului.

Numai cã adevãrul conducerii comunis-te era unul mult mai vulgar. La un momentdat, Ceauºescu îi ameninþã voalat, spunândcã „încã cu scriitorii n-am fãcut o ºedinþã“(aºa cum ºtia el!). Mentalitatea lui „sã îifrece“ pe scriitori, sã simtã ºi ei cum esteadevãrata presiune a autoritãþii. Ceauºescule spune cu brutalitate, unora dintre cei maiimportanþi intelectuali ai regimului comu-nist, un principiu elementar al oricãrui dic-tator, lipsa de respect pentru valoarea per-sonalã. „Ce credeþi cã dumneavoastrã,scriitorii, faceþi excepþie de la regula gene-ralã, tovarãºi? Cã odatã ce aþi terminat ouniversitate nu mai aveþi de învãþat nimic?“În alt loc îºi devoaleazã metodele de lucru:„eu am aici câteva lucrãri despre care s-aspus cã au fost oprite. Politic nu reprezintãnimic, dar sunt scrise atât de haotic, încât,

„Mãi, tovarãºe, dacã eºtipoet, ai puþin respect pentru cei care scrii“

�

sã spun drept, dacã aº fi fost în locul redac-torului acela, poate aº fi procedat la fel, cusingura deosebire cã l-aº fi chemat pe autorºi i-aº fi spus: «Mãi, tovarãºe, dacã eºti poet,ai puþin respect pentru cei care scrii, ºirespect pentru hârtia asta, cã e muncitã,costã bani, ºi pune-te ºi scrie într-o formãmai organizatã, mai civilizatã!»“

Mecanismele manipulãrii erau extrem dediverse sau, cum spune Liviu Maliþa comen-tând decizia secretarului general, de a guver-na „nu (numai) prin directive, ci (ºi) prinseducþie“.Vedem adeseori un Ceauºescu„normal“ în monstruozitatea lui. „Voiam sãfac un volei“ le spune scriitorilor care îl pri-mesc ca pe o zeitate ºi încheie cu „Mâinecare vreþi sã mergeþi la Tulcea... Nu toþi... sãvedem câþi pot merge în elicopter“. La o al-tã întâlnire le spune „Eu aº ruga pe tovarãºisã aibã în vedere cã vrem sã terminãm astãziºi anume cel târziu la ora 4.00, poate cã tre-buie chiar pe la 3.30“. La rândul lor scrii-torii îºi intrã în rolurile în care sunt distri-buiþi ºi se plâng ca niºte copii de abuzurilemicilor cenzori, se pârãsc unii pe alþii „Tã-tucului“ ºi încearcã sã îºi rezolve micile cote-rii „la cel mai înalt nivel“. Evident, uneorilamentaþia se transformã în delaþiune – undeEugen Barbu a excelat în epocã.

Din aparatul critic se vede clar cã LiviuMaliþa este interesat de mecanismele dialo-gului, de dinamica pusã în miºcare la aceste

reuniuni cu caracter politic. Reacþia publi-cului, intervenþiile lui Ceauºescu, intrigilede culise, care îi amplaseazã pe participanþiila aceste reuniuni în posturi de „protago-niºti“, de actori care pun în scenã un fel depsihodramã colectivã (de multe ori situaþii-le par scoase din teatrul de operetã). E re-gretabil cã volumul nu a fost însoþit de maimulte comentarii pe text, pentru cã în acestvolum sunt foarte importante notele, refe-rinþele de subsol funcþionând ca un fel de„voce din off“, intervenþiile editorului per-miþând înþelegerea adevãrurilor profunde.În aceste note gãsim comentariile partici-panþilor la întâlnirile publice, reacþiile inti-me sau oficiale ale scriitorilor faþã de direcþiaoficialã trasatã de liderul Partidului Comu-nist sau pur ºi simplu redãri ale momentu-lui istoric.

Aceasta este forþa volumului, dubla lec-turã la care ajunge, dublã lecturã care redãdubla vorbire ºi dubla gândire ce caracteri-zau regimul ceauºist. De exemplu, cândCeauºescu vorbeºte despre „o casã la malulmãrii“ unde scriitorii „poate vor scrie cuma scris Eminescu“, Liviu Maliþa adaugã înnotã faptul cã respectiva casã fusese obþinutãprin „vicleniile lui Zaharia Stancu“. În altloc, când secretarul general al PCR vorbeºtedespre serialele de televiziune care îi plac(gen „Urmãrirea“), autorul adaugã în notãcomentariul lui Dumitru Popescu: „inspec-tau cu o acribie de cumetre ce þin sub obser-

vaþie cartierul“. Uneori în note se audeexplicit vocea editorului, ca atunci cândCeauºescu criticã filmul Reconstituirea, iarL. Maliþa comenteazã cã informaþia „nu edoar eronatã, ci ºi perversã“.

Sub un titlu aparent ºocant ºi paradoxal,volumul constituie o ironie la adresa inte-lighenþiei din perioada comunismului, acãrei slugãrnicie, lipsã de coloanã vertebralãºi inabilitate politicã au permis instaurareaunei forme oribile de comunism – ceau-ºismul. Într-una din luãrile de cuvânt ale luiGeorge Macovescu, care redã starea de spi-rit a scriitorimii, se vede acest lucru: „Lu-mea asta intelectualã, despre care se spunmulte, are sensibilitãþile ºi problemele eispecifice, dã destule greutãþi, în unele þãri,conducerii politice a statului. La noi nu s-au întâmplat lucruri grave ºi intelectuali-tatea este strâns unitã în jurul partidului, înjurul conducerii partidului“. Dacã pentruunii nostalgici ai vechiului regim volumulpoate fi un bun prilej de a-ºi spãla rufele mur-dare (cum e în cazul lui Adrian Pãunescu),volumul lui L. Maliþa surprinde scriitorimeacomunismului ca pe niºte reptile într-unvivariu. Toate speciile (de la idolatri la su-pravieþuitori), toate fãpturile stranii ale epo-cii (de la cei mai monstruoºi la cei mai pate-tici) interacþioneazã în chiar mediul lor ºi sedescriu prin chiar nefirescul coabitãrii.

�

Anul XIX, nr. 3 (214), 2008 • 25

Avangarda rusã

Eu sunt furnizorul de salivã „apetit“ pentru 30 de þãri

reuºesc s-o distribui fãrã amânareîncãrcat de ea ca un dreadnought –ºinele strãlucesc precum cancanul.Cisternele asigurã cu sos exotic orice

bucatemie aþâþãtorului de pofticios cadril mi-i

scumpã înfãþiºarea de spumantãdezlãnþuire

cu fundiþã în fâlfâire.Eu sunt pepsinã pentru digestie ºi

mândriemã înspumeg pânã la extenuarecântãreþii plescãitor îmi sãrutã mânuºiþele.Broaºtele duioºiei cu ochi cenuºiiies din nãrile apeductuluiîndrãgostite robustelingându-mi lobii urechilor!Sunt legate de toate planetele

interdependentMueka ºterge-þi cu bluziþa lacrimiletransatlanticul transport al adâncului

meu cuprins de guturainu cunoaºte stavile!Vaporul e încãrcat pe traseul planetarºoldurile i-s doldora cu de toatenu mai ia la bord ºi alte conserveºi prin lumea scuipãcioasã îºi va strãlucicurcubeul-grimasãfãrã el ar fi ca ºi fãrã vegetaþie pe uscat.

(1919)�

Traducere ºi antologie de LEO BUTNARU

* * * Aleksei Krucionâh

(1886-1969)

�

• A apãrut de curînd, într-o nouã serie,sãptãmînalul Luceafãrul, avîndu-l ca direc-tor pe criticul literar Dan Cristea, redactor-ºef fiind Horia Gârbea, iar din redacþiefãcînd parte Simona Galanþachi, GeluNegrea ºi Stelian Tãbãraº. În nr. 5/februa-rie 2008, am remarcat cronica lui DanCristea la cel mai recent volum de versuri allui Petre Stoica, Ultimul spectacol – 101poeme, articolul poetului Adrian Popescu,„Eminescu dupã Eminescu“, precum ºirubrica Gretei Tartler, cartea strãinã, carerecenzeazã noua traducere româneascã (alui Ion Covaci, cu o postfaþã de Ion Vartic,publicatã la Editura Humanitas anul trecut)a romanului lui Bulgakov, Maestrul ºiMargareta.

• Am citit cu interes, în nr. 1 (53)/2008 alrevistei craiovene Scrisul românesc, cele cincipoeme ale lui Franz Hodjak, traduse de ger-manistul Cosmin Dragoste. Iatã-l pe primul,care poartã titlul „Savonarola“: „cât de tãcutcad verdictele! / poate cã în vreme ce tu ci-teºti ziarul fãrã sã bãnuieºti, / în jurul glez-nelor tale se stâng deja / inele nevãzute. //rosteºte-þi a gândurilor direcþie! / ºtii cã doarca adversar eºti puternic. / liniºtea ciopleºtecruci, ºi, încet-încet, iarba-þi creºte-n gurã“.

• Observator cultural gãzduieºte de maimulte sãptãmîni, traduse din limba fran-cezã, fragmente de ºi despre Fondane, carevor apãrea la editura clujeanã Limes, înseria, iniþiatã de Luiza Palanciuc ºi Mihaiªora, de Opere complete franceze. În nr. 153(411), sãptãmînalului bucureºtean publicãtextul „programatic“ al lui Mihai ªora, inti-tulat „Ce înseamnã Restitutio BenjaminFondane?“ Deºi ar merita, cred, citat in ex-

tenso, spaþiul nu-mi permite decît repro-ducerea cîtorva fragmente: „Existã, în lite-rele româneºti, o imagine fixatã de cîþiva ani buni: aceea a triadei Eliade – Ionesco –Cioran. Ca orice ortodoxie, ºi aceasta îºi are fundamentalismele, rigiditãþile, «undui-rile» complezente sau inerþiale. […] Nu-mele care trebuie adãugat este cel al lui Benjamin Fondane. Destinul sãu tragic, ful-gerãtor, îl singularizeazã în raport cu ceitrei. […] despre Operã se pot spune multe:întreruptã, vie, provocatoare. ªi mai cuseamã: Opera este. Programul RestitutioBenjamin Fondane, de la Editura Limes, îºipropune tocmai acest lucru: sã scoatã laluminã, în faþa cititorului român, operafrancezã a lui Benjamin Fondane. […] ast-fel de ediþii sînt, de fapt, monumente: ele an-gajeazã, îþi cer sã te supui unor principiieditoriale extrem de riguroase, de la care nueste permisã nicio abatere, nici cel mai micsubterfugiu, fãrã a risca deformarea, muti-larea ori chiar asasinarea autorului pe careþi-ai propus, de fapt, sã-l salvezi. […] Certeste cã monumental editorial Fundoianu-Fondane va trebui sã fie clãdit, odatã ºiodatã. Dar, ca orice monument, nici acesta,dacã îl vrem solid, nu poate apãrea pe nisi-puri miºcãtoare sau în vid. Or, opera fran-cezã a lui Fondane este aproape necunos-cutã cititorului român. Prin urmare, aicise aflã, întîi de toate, urgenþa… Aici ºi exi-genþa: în restituirea acestei opere, traduce-rea ei în limba românã, punerea ei în cir-culaþie, într-o ediþie accesibilã tuturor. […]Intenþiile noastre sînt clare: vrem sã-l adu-cem pe Fondane în spaþiul românesc, sã tre-zim interesul pentru cãrþile sale ºi chiar sãdeºteptãm vocaþii. Vrem, de asemenea, caacest demers sã fie corect asimilat: textelelui Fondane vor fi, de fiecare datã, însoþitede studii, documente, note, comentarii,pentru o receptare adecvatã a operei“.

�

G. S.

26 • APOSTROF

TULBURÃTOARE ªI, în ega-lã mãsurã, edificatoare,

paginile de jurnal ale luiNicolae Balotã din Caietulalbastru, reeditate, în ediþiaa treia, adãugitã, în colecþiaEdiþii definitive la EdituraIdeea Europeanã, pun înscenã neliniºtile, obsesiile ºiaspiraþiile unui eu marcat decisiv de spaþiulculturii, al cãrþii, de întâlnirile exemplare cumarii autori ai trecutului, dar ºi cu câþivascriitori importanþi ai unui timp precar caalcãtuire, asupra cãruia demonia comunis-mului ºi-a aºezat o pecete tragicã, dureroa-sã. Între temele ce strãbat, cu semnificativãrecurenþã, însemnãrile lui Nicolae Balotã,îmi par revelatoare tema recluziunii într-oþarã confiscatã de anomaliile istoriei ºi cea,corelativã, a spaþiilor compensatorii în caretânãrul intelectual îºi mai putea afla o mo-dalitate de refugiu. Între jos ºi înalt, întreclaustrarea într-o lume a alienãrii ºi dezu-manizãrii prin exerciþiul dogmelor comunis-te ºi revelaþia înãlþãrii, a excursului purifi-cator spre spiritualitate se stabileºte o relaþiedialecticã, relaþia între contrarii care, pânãla urmã, se împacã, în dimensiunea conºtiin-þei nefericite, neliniºtite a autorului:

Cum sã descifrezi Invizibilul? Ceea ce estemonstruos în comunismul ambiant nu e doarneputinþa la care ne reduce, starea de nonli-bertate generalizatã, ca ºi deturnarea adevã-rului înlocuit prin minciuna proferatã sfidã-tor, ci închiderea oricãrui orizont. Încotropriveºti, încotro te îndrepþi, ziduri. Dincolode acestea orizontul? Tocmai acest orizont„de dincolo“ este obturat, interzis, negat prinzidul comunist. Nu putem trãi fãrã orizont,fãrã acest dincolo de toate limitele posibile,fãrã acest nelimitat, singurul care îngãduieorice sens.

Caietul albastru îºi datoreazã farmecul ºiprestanþa stilisticã mai ales portretelor evo-catoare, conturate cu naturaleþe ºi tact, fãrãnicio urmã de idealizare, lipsite de stridenþeafective, în care trãsãtura moralã ºi gestulsemnificativ se întâlnesc pentru a construiliniile unui temperament, efigia unui carac-ter. Revelator mi se pare un portret al luiTudor Vianu, reprezentativ prin preciziadesenului, atent la detalii, sensibil la nuanþeºi, în acelaºi timp, rezumativ ca o sintezãmoralã:

Chiar dacã o înaltã conºtiinþã a sinelui ºi omândrie oarecum naturalã, ca ºi o anumealurã grandioasã pe care ºi-a fãurit-o îl fac sãparã ostentativ dominator, chiar dacã afec-teazã prezumþiozitatea ºi priveºte lumea desus, morga lui este lipsitã de aroganþã, amo-rul sãu propriu nu este identic cu vanitatea.Ar putea sã fie un admirabil rector magnifi-cus, plin de o seniorialã demnitate, ba chiarºi – într-o altã epocã ºi într-alt loc – un dogeîncorporând plin de superbie grandoareaVeneþiei. Dar aici ºi acum nu este decât unbiet profesor obligat de o programã analiticã,alcãtuitã de niºte semidocþi, sã galopeze prin

istoria universalã a literelor, sã vorbeascã doaro orã despre Eseurile lui Montaigne ºi sã-llichideze într-o altã orã pe Shakespeare.

Formula de jurnal la care aderã NicolaeBalotã nu se bazeazã atât pe tribulaþiile cor-poralitãþii, pe avatarurile cotidiene ale euluidiurn, deºi existã ºi o astfel de laturã, docu-mentarã, în Caietul albastru, ci mai curândpe înregistrarea devenirii spirituale. Spasmulcãrnii e, de cele mai multe ori, estompatîn beneficiul transcrierii unor reflecþii filo-sofice sau morale, de incontestabilã anver-gurã ºi substanþialitate. Meditaþiile despre„demonie“ sunt astfel de însemnãri pline denerv, marcate nu de o þinutã apodicticã afrazei, ci, mai curând, de modulaþiile inte-rogative ale unei conºtiinþe ce se cautã ne-contenit pe sine, trasând în labirintul pagi-nii confesive propriul chip lãuntric pe carese aºtern, rând pe rând, atitudini de o de-concertantã diversitate, de la scepticismul ºidezabuzarea pornite din meandrele luci-ditãþii la patosul adevãrului, clamat într-ovreme ce îi era atât de improprie, ºi la recu-legerea în faþa sacralitãþii.

Tânãrul scriitor resimte însã, irepresibilãuneori, ºi nevoia clarificãrii propriului de-mers scriptural. Modulaþiile frazei, parale-lismul afect/scris, dinamica enunþurilor, cuarhitectura lor secretã, cu resorturile greu debãnuit, sunt câteva dintre toposurile pe carediaristul le dezbate, în cel mai neconcesiv ºi,în acelaºi timp, sugestiv mod:

Am faþã de scrisul meu o pudoare pe care numi-o pot lãmuri. Mi-e ruºine, mi-e teamã decuvintele pe care le voi aºterne pe hârtie. Înfiecare clipã trebuie sã înfrâng (cu cât celescrise au un caracter mai confesiv-literar) ojenã, un recul. Mã atrage, ca taina nopþiidintâi tinerele fete, ºi mi-e groazã de fiecaredatã când apuc condeiul. De aceea uneoricele scrise au un aer de bravadã, o alurãpieziºã ºi prefer sã mã desfoi cu cinism, sã mãofer ca o târfã, decât sã cedez cu calmuldomestic al gestului consacrat. Încep sãcãrunþesc ºi muzei mele abia îi înmugurescsânii. Aº dori sã scriu aºa cum curge apa:aceasta nu înseamnã sã doresc o fluiditatecontinuã, logoreicã, liberã de orice obstaco-le, o scurgere prolixã. Apa care, îndiguitã,zãgãzuitã, împiedicatã prin toate mijloace-le, gãseºte posibilitatea de a curge, iatã apavie a scrisului meu.

E limpede cã orice jurnal e, înainte detoate, o încercare de fixare a identitãþii pre-zente, o tentativã de a sustrage carnaþia fiin-þei de sub imperiul demonic al timpului. Seinstituie astfel, cu concursul pactului auto-biografic, un joc instabil între identitate ºialteritate, o ambiguitate simbolicã în carechipul ºi masca par sã-ºi ofere suficiente ali-biuri pentru înscenãrile scriiturii subiective.De altfel, Nicolae Balotã ne oferã, în Caietulalbastru, câteva sugestive meditaþii pe temaraportului dintre identitate ºi alteritate, din-tre reprezentare directã ºi oglindire, dintrechip ºi mascã. Cartea lui Nicolae Balotãpoate fi consideratã însã ºi o carte despre

prietenia intelectualã, despre comuniuneaspiritualã a doi dintre membrii marcanþi aiCercului Literar de la Sibiu: autorul, pe deo parte, ºi I. Negoiþescu, figurã emblema-ticã a literaturii române postbelice, cãruiadiaristul îi consacrã pagini de o frumuseþeseverã ºi solemnã, dar ºi de caldã afecti-vitate:

Era un Euphorion cãruia nu i se hãrãzise sãse prãbuºeascã prea de timpuriu, pe când –necunoscând încã greul pãmântului, pluteaprintre cuvinte. Deºi, foarte devreme, încã dela începuturile aventurii sale, n-au lipsit pri-mejdiile, nici confruntarea cu puterile adver-se, nici îngrãdirile libertãþii unei existenþe pecare n-o putem, totuºi, numi altfel decât este-ticã. Dar poate tocmai adversitãþile acesteaau precipitat în tânãrul plutitor vocaþia con-dotierului, a luptãtorului pentru o mai purãfolosire a verbului. Dupã atâtea întâlniri subsemnul literelor, mi-a fost datã ºi aceea – câtde scurtã, de emoþionantã – coborând dintr-odubã, sub bolta fortului numãrul 13 Jilava.Dar omul cuvântului liber supravieþuieºtetemnicerilor sãi. Rãnit, purtând stigmele car-cerii, cu voioºia spiritului însã renãscândiarãºi ºi iarãºi din depresiuni, Nego ºi-a reîn-ceput înaintarea pe teren vrãjmaº. Nu mai eracondotierul tânãr, bucuros de cucerire, darspaþiul explorãrilor, prospectãrilor ºi con-strucþiilor în cadrul literelor române rãmãse-se acelaºi.

Cartea lui Nicolae Balotã are o arhitec-turã structuratã dual, pentru cã alãturi deînsemnãrile din perioada „obsedantuluideceniu“ apar, în chip de completãri ºi adãu-giri ale faptelor relatate, notaþii din anii dedupã 1989, menite sã explice, sã argumen-teze sau sã amendeze unele dintre eveni-mentele înregistrate anterior, sã dea un con-tur inedit unei idei, sã justifice un anumitcomportament sau sã reia o anume reflecþietratatã sumar illo tempore. Caietul albastrueste, cu certitudine, una dintre cele maiimportante realizãri ale literaturii autobio-grafice ale epocii noastre. E o carte-do-cument, alcãtuitã din irizaþiile afectivitãþii,dar ºi din tensiunea unei etici subtextuale,niciodatã proclamate retoric. O eticã a scri-sului ºi a adevãrului, o eticã a refuzului ori-cãrui compromis cu dogmatismul ºi im-postura comunistã, o eticã a autenticitãþiicreatoare.

�

Ritualul confesiunii

Anul XIX, nr. 3 (214), 2008 • 27

1.IDEEA DE drept care a condus CurteaConstituþionalã la verdictul de necon-

stituþionalitate a Consiliului Naþional pen-tru Studierea Arhivelor Securitãþii rezidã înfaptul cã acest organism funcþioneazã ca oinstanþã juridicã extraordinarã.

2.ÎNAINTE DE a expune câteva conside-rente pe care le provoacã Hotãrârea

Curþii Constituþionale, þin sã aduc în atenþiefaptul cã în România a existat timp de ºasedecenii – 1866-1918 – o legislaþie extraor-dinarã: este vorba de legislaþia învoieliloragricole, care a împuternicit Ministerul deInterne cu atribuþii de judecatã ºi imediatãexecutare a þãranilor care încheiau învoieliagricole (scrise sau verbale) ºi nu împlineausarcinile asumate prin învoieli.

Sub incidenþa acestei legi (modificatã depatru ori: 1866, 1872, 1893 ºi 1907) cã-deau sute de mii de þãrani. Fãrã adoptarealegii, sistemul învoielilor agricole s-ar fi blo-cat, fiindcã era imposibil ca eventualele li-tigii sã fie transmise instanþelor ordinare,acestea sã angajeze zeci de mii de persoaneºi sã rezolve în fapt, nu pe hârtie, cauzele,astfel ca sistemul agricol sã poatã funcþionanormal.

3.ÎNFIINÞAREA CNSAS s-a nãscut dintr-oadâncã necesitate de purificare a so-

cietãþii româneºti dupã aproape patru dece-nii ºi jumãtate de dictaturã a regimului co-munist. Este un fapt cã Securitatea a atraso întinsã reþea de persoane care au fãcutpoliþie politicã, de informatori sub acoperi-re, sau cum s-or mai fi numit. Orice cola-borare cu organele de informare ºi de vio-lenþã asupra populaþiei este detestabilã. Þinede tenebre, de adâncurile alcãtuirii sociale.Genereazã dedublãri, erodeazã tãria decaracter a indivizilor, creeazã versatilitãþi ºipoate provoca, în multe cazuri, prejudiciisau suferinþe a zeci de mii de persoane.

Sigur, angrenajul Securitãþii ºi al orga-nelor care exercitã violenþa într-un stat esteextrem de diversificat. Dupã cum foartediverse au fost motivaþiile celor care auajuns sã fie racolaþi. Depinde de sorginteamotivelor ºi depinde de ceea ce au între-prins cei racolaþi.

Situaþia este jenantã, dar, uneori, este de înþeles.

Crearea CNSAS constituie reacþia uneisocietãþi la o stare morbidã din trecut. Ge-neraþia vârstnicã îºi dã seama cât de întinsãa fost reþeaua informatorilor. Ceea ce a fãcutpânã acum CNSAS este infim. Munca esteîntr-adevãr extrem de laborioasã ºi de marerãspundere. Dar ritmul enunþurilor estemult prea lent. În plus, ce mai conteazã „informaþiile“ date de un fierar, un preot sau un vânzãtor de aprozar dintr-un satoarecare?

4.ÎN LEGÃTURÃ cu aprecierile ColegiuluiCNSAS asupra unor persoane – dacã au

fãcut poliþie politicã sau nu –, credem cã

aceste aprecieri au prioritar valoare de con-statare, ºi nu de verdict juridic. De aceeaCNSAS nu este asimilabil unei instanþe extra-ordinare decât forþând excesiv nota.

Este un act de probaþiune, dar ºi deconºtiinþã. De altfel, este nevoie sã fim lu-cizi. Oricâte milioane de dosare s-ar strân-ge, ele tot nu epuizeazã fenomenul dela-þiunii. Angajamente de colaborare fãceaupersoanele simple, obiºnuite. Figurile deseamã discutau direct cu Postelnicu sau cugranzii Securitãþii, fãrã angajamente.

5.ÎN ALTÃ ordine de idei, Curtea Consti-tuþionalã manifestã grijã pentru atri-

buþiile instanþelor judiciare. Sã fim înþeleºi:judecata nu se produce ºi nu se manifestãdoar prin sãlile tribunalelor.

Cea mai înaltã judecatã este aceea a isto-riei. Chiar ºi ea are un grad de relativitate,mai mare sau mai mic. Dincolo de decantã-rile ºi rafinãrile care au loc în curgerea vre-mii, ea, judecata istoriei, rãmâne, în ultimãinstanþã, judecata superioarã.

Îndreptãþitã, activã ºi vie este judecataopiniei publice.

6.CÂT PRIVEªTE justiþia românã, ea nunumai cã nu rãspunde aºteptãrilor mo-

mentului, dar este, din pãcate, cufundatã, înbunã mãsurã, în incurie, improbitate ºicorupþie. Imaginea ei în opinia publicã esteaccentuat negativã. Nu cred cã întregul corpal justiþiei este marcat de filoxera incorecti-tudinii ºi adesea a corupþiei. Dar este oparte din el, o bunã parte. O ºtiu nu dinvorbe, ci din propria experienþã.

Sunt convins cã o justiþie integrã ºi in-flexibilã ar fi contribuit substanþial la opri-rea ºuvoaielor corupþiei care împresoarã cor-pul social. Dar când ea însãºi se include înacest ºuvoi, cum sã aºtepþi, atunci, eradica-rea corupþiei?

P. P. Carp, figurã politicã marcantã de lasfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutulsecolului XX, spunea: „Daþi-mi o bunã ad-ministraþie ºi o bunã justiþie ºi vã voi da obunã organizare a statului“.

Astãzi, cauza ambelor pare pierdutã.În Constituþie stã scris: „Nimeni nu este

mai presus de lege“. Nimeni, în afarã de ceichemaþi sã promoveze legea. Ei sunt în afararãspunderii legii; o interpreteazã cum vor;ei nu pot fi traºi la rãspundere. Justiþia estelegea în act.

CSM are, probabil, mai mult un rol dedecor, de liniºtire a naivilor decât de instru-ment activ ºi viu în zãgãzuirea regulilor dejustiþie. Sã ºi vrea nu ar putea s-o facã.

7.TRANSFERUL INFORMAÞIILOR din arhi-vã de la Colegiul CNSAS cãtre instanþe-

le judiciare ar însemna „sã cazi din lac înpuþ“. Cei desemnaþi sã dea la ivealã persoa-nele implicate în activitatea de poliþie poli-ticã ar trebui sã aibã statura unor instanþemorale. Sã fie conºtiinþe morale ale societã-þii, nu magistraþi.

În actualul CNSAS recunosc cel puþin do-uã persoane cu o asemenea staturã: Con-stantin Ticu Dumitescu ºi Mircea Dinescu.Ultimul este guraliv ca orice fire de poet.Nu este deloc grav ºi eroic. A suportat însãcu stoicism presiunea Securitãþii, în ceasultârziu al regimului lui Ceauºescu.

Nu este cãderea mea sã mã amestec sausã fac aprecieri, altele decât cele pe care mile îngãduie conºtiinþa. S-ar putea nega, ast-fel, statutul de conºtiinþã moralã a vremiinoastre lui Augustin Buzura? ªi sunt destuialþii.

Aº obiecta însã faþã de durata manda-tului membrilor Colegiului. Ar fi bine sã nutreacã de 4-5 ani. Altfel, se pot „încremeniîn proiect“.

La fel este situaþia ºi în cazul durateimandatului magistraþilor Curþii Constitu-þionale. Peste patru ani, genereazã tendinþede permanentizare a unei situaþii, cu toateconsecinþele negative ce decurg de aci.

8.CRIZA CNSAS relevã în fapt criza defi-citului de conºtiinþã gravat în filele

dosarelor Securitãþii. În vremea comunismului au existat prea

multe cedãri, prea multe versatilitãþi. Ne-ampliat prea uºor presiunilor – este drept, du-re – ale puterii.

Devoalarea colaborãrii cu Securitateaare, pe acest teren, o semnificaþie pedago-gicã deosebitã pentru tânãra generaþie. Cupeste un secol ºi jumãtate în urmã, NicolaeBãlcescu sublinia cã poporul trebuie crescutîn spiritul dragostei de patrie, dar ºi al tãrieide caracter.

Generaþia vârstnicã are datoria sã trans-mitã tineretului acest mesaj, sã contribuie laformarea unor spirite libere, curajoase,puternice, deschise, cu o mare tãrie de ca-racter. O poate face arãtând, ca într-ocamerã obscurã cu imaginea inversã, mãr-turisirea propriilor cãderi. Arhiva CNSAS stãmãrturie în aceastã privinþã.

9.ORICUM, CEI care s-au þinut departe de„pãcatele dosarelor“ nu au drept la

jubilare ºi satisfacþii. Nicolae Iorga arãta cãpe mãsurã ce ºtii mai mult, cunoºti maimult, vom înþelege mai mult. Nu este vorbadoar de o înþelegere intelectualã, ci ºi de unaumanã. Pe aceste postulate îºi întemeia ilus-trul cãrturar ideea umanismului istoriei.

�

CNSAS ºi Curtea Constituþionalã

OFER UN eºantion al corespondenþei luiION ZAMFIRESCU (1907-2001), profe-

sor emblematic al universitãþii bucureºtene,eseist, reputat istoric al teatrului, cu omul deculturã bihorean TRAIAN BLAJOVICI (1919-1988). Emitentul scrisorilor ºi-a fãcut stu-diile la Liceul „Carol I“ Craiova, Facultateade Litere ºi Filosofie la Bucureºti. ªi-a susþi-nut doctoratul cu teza Spiritualitãþi româ-neºti, publicatã în 1941. A fost profesor se-cundar, apoi universitar la Bucureºti ºiCraiova. A fãcut parte din echipa de profe-sori la „Clasa Marelui Voievod Mihai“, in-clusiv la examenul sãu de bacalaureat.Vocaþia sa a fost profesoratul („Nu mi-amatribuit vocaþie de creator. […] Mã soco-tesc un om de catedrã“). E. Lovinescu în-suºi, coleg cu I. Zamfirescu în cancelariaaceluiaºi liceu bucureºtean, i-ar fi spus o da-tã: „Chemarea d-tale nu este sã faci litera-turã, ci sã vorbeºti despre ea. Cu alte cuvin-te: s-o aperi, s-o propui semenilor d-tale, s-oaduci în raza cunoaºterii ºi a simþãminte-lor comune. Deci: eºti ºi rãmîi profesor“.Colaborator al reputatului sociolog D. Gus-ti, coleg de generaþie cu criterioniºtii, struc-turã echilibratã, cartezian ca mod de gîn-dire, normalian ca disciplinã profesionalã,adept al credinþei în ideea umanistã, el s-asituat de partea „stîngii“ acelei epoci, înde-pãrtîndu-se de „doctrina“ lui Nae Ionescucare fanatizase tineretul (a evocat odatã nea-derenþa lor reciprocã, modul de gîndire dife-rit). Nu l-a tentat aventura de pe poziþiiconfuzioniste a „dreptei“ genialoide. A pu-blicat eseisticã (Orizonturi filosofice, 1942,Destinul personalitãþii: Contribuþii la cunoaº-terea omului ºi culturii contemporane, 1942),cîteva „panorame“ de istoria teatrului (Isto-ria universalã a teatrului, 3 vol., Panoramãa dramaturgiei universale, Probleme de viaþã,teorie ºi istorie teatralã, Drama istoricã uni-versalã ºi naþionalã, Teatru ºi Umanitate, Tea-trul european în secolul luminilor, Teatrul ro-mantic european, O antologie a dramei istoriceromâneºti), memorialisticã (Oameni pe carei-am cunoscut, 1987; Întîlniri cu oameni. În-tîlniri cu viaþa, 1990; Pagini memorialistice,1995). A reprezentat þara la simpozioane,colocvii ºtiinþifice de comparativism, alã-turi de N. I. Popa, A. Marino etc. (la Mont-real, Innsbruck, Bucureºti sau Budapesta).Orator de vocaþie, I. Zamfirescu a confe-renþiat în varii oraºe ale þãrii, a colaboratla radio ºi TV. Se ataºase de Oradea, faptrelevat de corespondenþa purtatã cu TraianBlajovici. Revenea cu plãcere în Bihor. Seîndrãgostise de aceastã parte de þarã, deoamenii ei. Sub impactul unor clipe deneuitat petrecute în zona montanã, va excla-ma într-o scrisoare cãtre T. Blajovici, cores-pondentul sãu: Et in Arcadia ego. A susþinutla Oradea cicluri de conferinþe, ca invitatal Facultãþii de Litere, al Clubului Literar„M. Eminescu“ de pe lîngã Biblioteca Jude-þeanã Bihor, al Universitãþii Populare; a fostprezent la mai multe ediþii ale SãptãmîniiTeatrului Scurt, ca membru al juriului etc.

Grãdinã de om, personalitate luminoasã,mereu afabil, ceremonios, curtenitor, pro-tocolar, om de „modã veche“, veritabil gen-tleman, I. Zamfirescu te copleºea prin cãl-dura sa umanã, francheþe, spontaneitate,prin dicþia ireproºabilã a ideilor – „idei trãi-te“ –, într-un demers more retorico care res-pecta principalele puncte ale unei sistemeclasice: exordium, narratio, argumentatio, re-futatio, recapitulatio. Mulþi orãdeni au statîn raza farmecului sãu contaminant, unii caauditori ai conferenþiarului, alþii în posturade discipoli, colaboratori, prieteni (profe-sorul a condus doctoratele unora sau a refe-rat în comisiile de specialitate ale altoraetc.). Autorul rîndurilor de faþã s-a bucurat,ºi el, de tutelajul spiritual al Profesorului,chiar de prietenia lui afectuos-protectoare,dincolo de mode ºi timp. Scrisorile lui I. Zamfirescu, dintr-un lot mai bogat, aco-perã perioada 1969-1987 ºi configureazãadmirabil stilul sãu convivial, cald în dia-logul epistolar cu Traian Blajovici; faptul dea-l fi cunoscut pe cel din urmã îl socotea„printre privilegiile vieþii mele afective“.Traian Blajovici a absolvit Facultatea de Li-tere-Filosofie din Cluj-Sibiu (1939-1944),a fost profesor, director al Liceului „Ema-nuil Gojdu“ Oradea (1955-1962), lectoruniversitar ºi prorector al tinerei instituþiicare reînnoda în 1963 tradiþia, întreruptã în1934, a învãþãmîntului superior la graniþade vest. A fost membru al Colegiului de re-dacþie al revistei Familia, odatã cu apariþiaseriei a V-a în 1965. În ultimii sãi ani demuncã, Blajovici a fost directorul Bibliote-cii Judeþene Bihor, preºedinte al ClubuluiLiterar „M. Eminescu“, iniþiator al unorîntîlniri cu personalitãþi culturale de primãmãrime: ª. Cioculescu, Z. Dumitrescu-Bu-ºulenga, Ovidiu Papadima, Augustin Z. N.Pop, N. Carandino, Paul Everac, Ana Blan-diana, Augustin Buzura, Marin Sorescu,George Sbârcea, Gabriel Þepelea etc. I. Zamfirescu a onorat ºi el, mereu neoste-nit, afabil, invitaþia directorului biblioteciide a conferenþia la Oradea.

În publicarea corespondenþei, am respec-tat ortografia emitentului. Unde existã cîteun cuvînt indescifrabil, am apelat la proce-deul obiºnuit, semnalîndu-l prin croºete.Mulþumesc din nou profesoarei AuroraFlorea, fiica lui Traian Blajovici, care mi-apus la îndemînã un întreg corpus din cores-pondenþa primitã de pãrintele ei de la variipersonalitãþi, nu doar de la Ion Zamfirescu,ci ºi de la Ovidiu Papadima, Amitha Bose,Alf Lombard, George Sbârcea, AdrianMarino, Francisc Pãcurariu, Gabriel Þepelea,Teodor Neº etc.

�

[1]

Bucureºti, 17 august 1969

Mult stimate coleg ºi prieten, domnule Blajovici,

sunt încã sub impresia cãldurii cu care m-aþiîntîmpinat ºi a ceasurilor fermecãtoarepetrecute cu dumneata. Eºti un om admi-rabil, român adevãrat, tatã desãvîrºit, colegadevãrat, om de culturã ºi constructor întoatã puterea cuvîntului. Cîte instituþii – mã întreb – au fericirea de-a avea în sînullor oameni ca dumneata? Institutul de laOradea e o grãdinã ºi un generator de uma-nitate; voi spune aceasta peste tot, invitîn-du-i pe cît mai mulþi sã-l cunoascã. În cepriveºte umorul dumitale, repet, e rar, esuculent, e cuceritor, cu pitoresc folcloric ºicu simþ rafinat prin culturã. ªtiu un lucru:are sã-mi fie mereu dor de dumneata ºi aºvrea sã nu pierd nici una din ocaziile cîndte-aº putea întîlni.

Nu mai puþin, sînt recunoscãtor dom-nului coleg Comãnescu1. Atenþia pe care aavut-o pentru mine m-a miºcat pînã în adîn-cul sufletului. Nu aº avea ceva mai bun cucare sã-i rãspund decît prietenia mea sincerãºi devotatã. Vã trimit, în dublu exemplar,comunicarea promisã. Repet – consultîn-du-mi agenda ºi recapitulînd cîte sarcini mãaºteaptã în luna mai – cã probabil nu am sãfiu prezent la sesiunea Dvs. O voi urmãriînsã de departe, cu gîndul ºi cu sufletul,urîndu-i succes deplin.

Al Dvs. cu toatã prietenia,Ion Zamfirescu

[2]

Bucureºti, 24 august 1973

Iubite domnule Blajovici,

rîndurile d-tale mi-au produs o rarã ºinesperatã bucurie. Îþi mulþumesc pentru ele.Mã leagã de d-ta amintiri care îmi suntscumpe ºi care stãruiesc vii în cugetul meu.Gîndurile pe care mi le împãrtãºeºti îmimerg la inimã, mãgulindu-mã. Ideea de areveni la Oradea, pentru o împrejurare saualta, mã va ispiti întotdeauna. Îmi scrii dela Padiº. Et in Arcadia ego. În vara trecutã,am trãit acolo cîteva ceasuri de neuitat. Nuascund cã sunt dornic sã te revãd, sã stãmîmpreunã la un pahar de vin, sã te audpovestind ºi sã gust cu încîntare umorul d-tale bihorean ºi înþelepciunea d-tale înno-bilatã de adînci macerãri transilvãnene.Nãdãjduiesc ca în stagiunea viitoare sã fiudin nou printre invitaþii Universitãþii popu-lare din Oradea. Peste cîteva zile plec – toatãluna august – într-o cãlãtorie mai lungã:Canada, la Congresul Internaþional deLiteraturã Comparatã. La întoarcere îmi va

28 • APOSTROF

Epistolar

surîde posibilitatea de a-mi vedea numele,subscriind o paginã-douã în Familia.

Te rog sã primeºti bunele asigurãri aleprieteniei ºi stimei mele,

Devotat,Ion Zamfirescu

[3]

Bucureºti, 22 febr. 1974


am primit amabila ºi mãgulitoarea Dvs.invitaþie la dezbaterile Clubului literar2. Mi-a fãcut plãcere. Nu vã ascund, chiar, cuo anume cochetãrie, cã începusem a credecã Oradea m-a uitat ºi cã faptul acesta îmicrea afectiv o micã suferinþã. Iatã ce vã pro-pun: ziua de Vineri 17 mai 1974. Mi-ar fi cuneputinþã, mai înainte. O agendã încãrcatã:doctorate, edituri, termene întîrziate º.a.

Aº dezvolta subiectul:Existã o crizã, azi, a literaturii?Mã gîndesc la ceva care sã aibã atmos-

ferã de cenaclu, sã incite eventual discuþii ºicontroverse. Aºtept confirmarea Dvs. Mi-armai plãcea – ºi cred c-ar fi de utilitate – sãam ºi o întîlnire cu elevii de liceu din ulti-ma clasã, fie la Dvs. la Bibliotecã, fie la unliceu din localitate. Aceasta, în dimineaþaaceleiaºi zile sau eventual a doua zi, ceeace mi-ar aduce ºi bucuria de a-mi prelungiºederea la Oradea.

Pînã atunci, vã rog, iubite DomnuleBlajovici, sã fiþi încredinþat de prietenia pecare vi-o port ºi de satisfacþia încîntãtoarepe care mi-au procurat-o întotdeauna întîl-nirile cu Dvs.

Al Dvs., cu cele mai bune sentimente, Ion Zamfirescu

[4]

Bucureºti, 6 mai 1974

Iubite Domnule Blajovici,

pentru orice eventualitate, încã o confirma-re nu stricã. Deci, mîine îmi iau bilet. Plecde aici în seara de joi 16 mai. Sînt laOradea, la 17, orele 6 dimineaþa. Nu aº vreasã fii la garã la aceastã orã nemiloasã. Dacãaº ºti unde voi avea un acoperiº, mã ducdirect. Voi pleca în seara de 17 – deci înaceeaºi zi. Din pãcate, aceastã lunã mai esteatît de încãrcatã, încît nu-mi pot îngãduiluxul – pe care totuºi mi l-aº fi dorit – de arãmîne încã o zi în Oradea. Te rog, deaceea, sã-mi opreºti din timp un loc învagonul de dormit.

Dacã s-a hotãrît ºi o posibilã întîlnire cuelevii mari de la liceu, mi-ar fãcea plãcere;dacã nu, va fi altãdatã. Eu voi veni pregã-tit pentru mai multe ipoteze. De exemplu:Rostul anilor de ucenicie, Ce înseamnã a fitînãr, În ajun de bacalaureat, în preajma uni-versitãþii, Misiunea româneascã în lume etc.etc. Acolo, veþi decide. Pentru dupã-amiazã,aºtept cu interes întîlnirea. Avem la dispo-ziþie douã ore. Aº vrea ca publicul orãdeansã nu mã cruþe, dar iubindu-mã. De la Bi-bliotecã, apoi, direct la garã, cu fericirea dea vã fi întîlnit, cu regretul de a vã pãrãsi.

Al d-tale, cu toatã prietenia,Ion Zamfirescu

[5]

Bucureºti, 17 iulie 1974


deºi au trecut multe sãptãmîne de atunci, þinsã îþi împãrtãºesc cã impresiile de la ultimanoastrã întîlnire, la Oradea, îmi sînt încã viiîn suflet. Întotdeauna, o întîlnire cu d-tareprezintã pentru mine o bucurie, un faptreconfortant, o confirmare a gîndurilor meledespre omenescul-etern, o emoþie caldã ºiedificatoare de simþire româneascã ºi poezietransilvãneanã. Îþi mulþumesc pentru tot:pentru chipul cum m-ai rãsfãþat, cum m-aiplimbat, cum m-ai introdus în mediul d-talede lucru, cum mi-ai pus la dispoziþie far-mecul, adevãrul ºi autenticitatea fiinþei d-talesufleteºti. Nu-þi ascund cã toate acestea sîntlucruri pe care mi le-aº dori în continuare,de fiecare datã cu toatã sedimentarea lor dintrecut ºi cu toatã prospeþimea ineditã dinorice nouã întîlnire. Din nefericire lucruri-le vieþii ºi ale destinului meu sînt atît deîncîlcite, încît nu am putinþa sã îmi acordo evadare mai lungã, într-o situaþie de maimultã liniºte intimã. Mã întreb însã, dacãmai tîrziu, la toamnã, nu ar trebui totuºisã îmi iau curajul unei evadãri, ºi în even-tualitatea cã aceasta ar fi undeva pe lîn-gã Oradea, sã apelez la bunãvoinþa d-tale.Dar, repet, ar fi prea frumos, ºi parcã mi-eteamã sã-mi fac de pe acum planuri ºi iluzii.

Vom vedea: pînã atunci – atîtea ºi atîteasarcini: niºte termene pe care nu le-am ono-rat, poate o participare la un simpozioninternaþional despre Dostoevski în Austria,un simpozion internaþional de literaturãcomparatã la Bucureºti (sept.) etc., etc…

Îþi doresc, domnule Blajovici, o vacan-þã bunã, cu liniºte, sãnãtate, voie bunã, pen-tru d-ta ºi pentru toþi care îþi sunt scumpi.

Al d-tale,Ion Zamfirescu

Note

1. Ion Comãnescu (1915-2007), profesor, peda-gog eminent. Studii la Facultatea de Litere-Filosofie, Cluj. Doctor în pedagogie (1972)cu teza Rolul ºcolii în îndrumarea procesuluide autoeducaþe la elevi ºi absolvenþi, amplificatãîn cartea Autoeducaþia azi ºi mîine (1996). Ca-rierã didacticã preponderent la Oradea. In-spector ºcolar general al Secþiei de învãþãmînta regiunii Criºana (1954-1955). Din 1963carierã universitarã la Institutul PedagogicOradea, ulterior Universitatea din Oradea(conferenþiar universitar). A publicat (în cola-borare): Texte pentru dictãri, 1969; Sintaxapropoziþiei, 1977; Prelegeri de pedagogie, 1998.

2. Clubul literar „M. Eminescu“ funcþiona pelîngã Biblioteca Judeþeanã Bihor. Sub patro-najul spiritual al lui Traian Blajovici, directo-rul bibliotecii, el a gãzduit întîlniri cu perso-nalitãþi proeminente ale literaturii ºi culturiiromâneºti. Voi semnala dintre invitaþii demarcã nume precum: ª.Cioculescu, OvidiuPapadima, Augustin Buzura, Marin Sorescu,Zoe Dumitrescu-Buºulenga, Augustin Z. N.Pop, George Sbârcea, Mircea Maliþa, FranciscPãcurariu, Amitha Bose, Paul Everac etc. Întreei, bineînþeles, ºi Ion Zamfirescu, prezent ade-seori la Oradea, la Institutul de ÎnvãþãmîntSuperior, la Biblioteca Judeþeanã sau la uneleediþii ale Festivalului Teatrului Scurt.

�

(Continuare în numãrul urmãtor)

Anul XIX, nr. 3 (214), 2008 • 29

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 9 leipentru 6 luni: 18 leipentru 1 an: 36 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care seaboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþprovocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

Cãrþi primite la redacþie

• Mircea Muthu,Maria Muthu, Fãt-Frumos ºi„vremea uitatã“,Bucureºti: EuroPress Group,2008.

• Mircea Muthu,Alchimia mileniu-lui, Cluj-Napoca:Casa Cãrþii deªtiinþã, 2008.

• MirceaMuthu,Balcanologie, III,Cluj-Napoca:Limes, 2007.

• ªtefan Melancu,Singurãtateamoralei: O ana-lizã a crizeimodernitãþii,Cluj-Napoca: Ed.Fundaþiei pentruStudii Europene,2007.

ªedinþele Comitetului Director ºi Consiliului Uniunii Scriitorilor din România

ÎN ZIUA de 12 martie 2008 au avut loc ºedinþele Comitetului Director ºi ConsiliuluiUniunii Scriitorilor din România. Ambele au fost prezidate de domnul Nicolae

Manolescu, preºedintele Uniunii Scriitorilor din România.Comitetul Director a avizat asupra activitãþii curente a Uniunii de la Consiliul prece-

dent. Domnul preºedinte Nicolae Manolescu ºi membrii conducerii operative a USR auprezentat situaþii privind: continuarea investiþiei de la Neptun, situaþia arhivei USR, demer-surile pentru renovarea sediului din Calea Victoriei 115, rezolvarea restanþelor la platalocurilor de veci atribuite USR. S-a pus problema reluãrii, în mãsura fondurilor atrase, aacordãrii burselor de la Neptun în extrasezon.

Doamna Irina Horea, secretar al USR, a prezentat un referat asupra participãrii salela reuniunea ECA (European Council of Artists) ºi stadiul pregãtirii Festivalului Zile ºiNopþi de Literaturã de la Neptun. Au fost prezentate cu acest prilej machetele afiºelorevenimentului.

Domnul Gabriel Chifu, secretar al USR, a prezentat stadiul pregãtirilor privind ani-versarea Centenarului Societãþii Scriitorilor Români (1908-2008), ce se va sãrbãtori înluna aprilie.

Comitetul Director a rezolvat cereri curente ale membrilor ºi unele solicitãri din par-tea filialelor USR. S-a definitivat calendarul juriului USR, urmînd ca decernarea premiiloranuale sã aibã loc la 5 iunie la Tîrgul de Carte Bookfest.

La Consiliul USR, domnul vicepreºedinte Varujan Vosganian a prezentat situaþia colectã-rii timbrului literar ºi pe aceea a atragerii de fonduri pentru evenimentele organizate deUSR.

Domnul Viorel Licã a prezentat raportul comisiei de cenzori a USR pe anul financiar2007.

�Lucrãrile Comisiei devalidare a USR

ÎN ZIUA de 12 martie, la sediul USR, a avutloc prima ºedinþã a Comisiei centrale de

validare, la care s-au luat în discuþie o partedintre dosarele înaintate de filiale, colecta-te în anul trecut ºi în primele luni ale lui2008. Numãrul mare de dosare a determi-nat rezolvarea unui numãr de cereri, rã-mînînd ca restul sã fie analizate într-oºedinþã viitoare. Rezultatul final urmeazã afi votat de Consiliu în toamna anului 2008.

Conform tradiþiei, cererile de la filialaBucureºti, cea mai numeroasã, vor fi discu-tate în comisie la ultima ºedinþã.

�

APROAPE LUNAR, redacþianoastrã primea cîte un

dar de la scriitorul slovacOndrej Štefanko: adicã, me-reu, cîte un nou volumtradus de el din literaturaceho-slovacã. De obicei eravorba de un alt ºi alt Bo-humil Hrabal. Pentru cãOndrej Štefanko – fonda-torul revistei româno-slo-vace Oglinzi paralele ºi al Editurii „IvanKrasko“ – îºi materializa, tenace, progra-mul sãu cultural: „sã punã la dispoziþia citi-

torului român operele de «camerã» aleprozei central-europene, scrise de autori deprimã mînã“. Aºa cã, aproape lunã de lunã,ca pe un drog, citeam mereu cîte un nouHrabal în tãlmãcirea acestui poet slovac.Ritualul acesta s-a întrerupt brutal ºinedrept la sfîrºitul lunii trecute. Moarteaprematurã a lui Ondrej Štefanko e, într-unfel, pentru cititorul român, ca o a douamoarte a lui Bohumil Hrabal.

�

In memoriam ONDREJ ŠTEFANKO

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• ION IANOªI, O istorie a filosofiei româneºti,

1996, 392 p. 10 lei

• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• FLORIN SICOIE, Sîmbãta englezã ºi alte povestiri, 1998, 130 p. 2 lei

• RAMIRO DE MAEZTU, Don Quijote, Don Juanºi Celestina, traducere de MARIANA VARTIC, prefaþã de ION VARTIC, 1999, 264 p. 6 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii.Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªOANA MORUÞANTehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: [email protected]

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XIX, nr. 3 (214), 2008 • 31

Date post:	08-Feb-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	4 times
Download:	0 times

Cum puteþi ajuta revista Apostrof, fãrã sã scoateþi...

Documents