CUM FACEM FAȚĂ SITUAȚIILOR DE CRIZĂ? GESTIONAREA … · 2020-03-25 · competențelor de...

ROMÂNIA, Maramureş - Baia Mare, str. 8 Martie, nr. 7, 430406

Tel.: 0040.262.211.228, Fax: 0040.262.211.227, http://www.cjraemm.ro, [email protected]

CUM FACEM FAȚĂ SITUAȚIILOR DE CRIZĂ?

GESTIONAREA POZITIVĂ

A EMOȚIILOR COPIILOR NOȘTRI!

Material destinat consilierilor școlari și părinților

Conf. univ. dr. Delia-Mariana Ardelean

Psiholog principal, supervizor, director CJRAE MM

Consilier școlar, Psiholog

Florian Victoria Ceclia

SEOSP, CJRAE MM

Baia Mare

25 Martie, 2020



Motto:

”Indiscutabil, trăim o perioadă de criză. Nu numai că ne confruntăm cu riscul îmbolnăvirii

sau decesului din cauza unui virus, dar avem deja primele semne ale unei crize economice majore

și ale unei uriașe crize de încredere. În astfel de vremuri, emoțiile negative (de la anxietate și

stres, la furie sau disperare) preiau controlul asupra minții noastre. Credem că gândim realist,

când, de fapt, atenția devine captivă știrilor negative, veștile rele sunt memorate mai repede și

reamintite mai ușor; construim scenarii catastrofice despre viitor, iar situațiile neutre sunt înțelese

ca fiind periculoase…În astfel de momente e instructiv să analizăm ce au făcut alții, înaintea

noastră, care au traversat cu succes crize existențiale și mai mari. Cum au devenit ei rezilienți,

adică nu numai capabili să absoarbă șocul crizei, dar să își revină și să se dezvolte robust; cum au

traversat abisul?”

(Mircea Miclea, Articolul „Arta de a trăi în vremuri de criză” publicat de autor pe

https://www.edupedu.ro/mircea-miclea-arta-de-a-trai-in-vremuri-de-criza/ [16 martie 2020]

1. Inteligența emoțională

Inteligența emoțională poate fi înțeleasă ca o capacitate de control si autocontrol al stresului

și emoțiilor negative. De cele mai multe ori inteligența confirmată de elevi în sala de clasă este

suficientă pentru a primi note mai mult decât satisfăcătoare, însă nu este suficentă pentru a-l ajuta

pe elev să facă față provocărilor cotidiene. În mediul educațional elevul se confruntă cu probleme

bine definite, ale căror rezolvări sunt certe, răspunsurile primind valențe de adevăr.

În afara mediului educațional, însă, problemele nu mai sunt definite, nu întotdeauna există

un răspuns sau o rezolvare pentru aceste probleme, iar răspunsul nu vine imediat, ci peste o lungă

perioadă de timp sau poate niciodată. Astfel, dacă în cazul problemelor de la clasă elevul cunoaște

foarte bine ce se dă și ce se cere, în lumea din afara scolii problemele sunt caracterizate de

ambiguitate.

Ce trebuie să facem în aceste momente?

Profesorul și psihologul Mircea Miclea, în recentul articol publicat și intitulat sugestiv ”Arta

de a trăi în vremuri de criză”, ne învață că în această perioadă trebuie să avem perseverență în

proiectele personale, să fim autodisciplinați, să ne dezvoltăm caracterul, solidaritatea, să cultivăm

emoțiile pozitive, să fim personsabili personal.

Pentru ca un elev să probeze competențe de identificare și exprimare a emoțiilor, el trebuie

să prezinte inteligență emoțională. Daniel Goleman, în 1995, defineste inteligența emoțională ca

fiind o capacitate de control și autocontrol al stresului și emoțiilor negative; o meta-abilitate, care

determină și influențează modul și eficiența cu care ne putem folosi celelalte capacități și abilități

pe care le posedăm, inclusiv inteligența educațională.

Cele mai cunoscute strategii pentru dezvoltare a inteligenței emoționale, inclusiv a

competențelor de identificare și exprimare a propriilor emoții, sunt reprezentate de diferite forme

ale Educației Rațional Emotivă și Comportamentală (EREC). Transferul conceptelor teoretice în

activitatea practică din mediul educațional, în ceea ce privește principiile Teoriei Rațional Emotive

https://www.edupedu.ro/mircea-miclea-arta-de-a-trai-in-vremuri-de-criza/



și Comportamentale, a fost realizat de programe dezvoltate de Virginia Waters, M. Bernard, Ann

Vernon, Wiliam Knaus.

M. Bernard a propus un program pentru copii de vârstă prescolară prin care urmăreste

dezvoltarea personală a acestora cu ajutorul Educației Rațional Emotivă și Comportamentală.

Abilitățile pe baza cărora se încearcă atingerea obiectivelor programului You Can Do It sunt

încrederea în sine, persistența în sarcină, organizare și socializare. Acestea sunt susținute de alte 11

deprinderi: acceptare de sine, asumare a riscului, independență, optimismul, toleranță la frustrare,

stabilirea scopurilor, managementul timpului, toleranță față de ceilalți, capacitate de rezolvare a

problemelor și toleranță la limite și la reguli.

Ann Veronon a dezvoltat un curriculum care vizează dimensiuni precum acceptarea de sine,

emoțiile, credințele raționale și comportamentele adaptative, relațiile intrepersonale, rezolvarea

problemelor și luarea de decizii.

Virgina Waters a propus o serie de 6 povesti pentru copii. Fiecare poveste are la bază

principiile EREC. Povestile au atât funcție ludică, dar mai ales formativă pentru copii. Din acest

motiv ele reprezintă un instrument foarte bun pentru a explica celor mici legătura dintre

evenimentele din viața de zi cu zi, cognițiile prin care aceste evenimente sunt interpretate si

emoțiile rezultate.

Programul propus de Knaus, Educația Rațional-Emotivă, cuprinde 3 secțiuni : 1. formarea

cadrelor didactice, 2. Lecții si activități practice la clasă bazate pe concepte din educația rațional-

emotivă, 3. Activități speciale pentru reducerea frecvenței comportamentelor dezadaptative la clasă.

O persoană cu inteligenţa emoţională poate fi capabilă să se motiveze şi să persevereze în

faţa frustrărilor; să îşi stăpânească impulsurile şi să amâne satisfacţiile; să îşi regleze stările de spirit

şi să împiedice necazurile să-i întunece gândirea; să fie perseverentă şi optimistă (Goleman, 2001).

John Gottman, psiholog cercetător, cu o experiență de cel puțin 20 de ani în sfera

interacțiunilor copil – părinte, a condus împreună cu echipele de la Universitatea Illinois și

Washington două studii, pe un număr de 119 familii, observând felul în care părinții și copiii

reacționează unii față de alții în situații încărcate emoțional. Copiii din aceste studii au fost

urmăriți de la vârsta de 4 ani până la adolescență. În plus, cercetătorii au urmărit 130 de cupluri

proaspăt căsătorite pe măsură ce aceștia au devenit părinți.

Apoi au fost făcute verificări periodice în aceste familii pentru a vedea cum s-au

dezvoltat copiii lor în termeni de sănătate generală, realizare academică, dezvoltare emoțională și

relații sociale. Au fost observate și analizate atent reacțiile emoționale ale părinților la mânia și

supărarea copiilor lor. Au fost înregistrate răspunsurile fiziologice ale copiilor în timpul

interacțiunilor stresante părinte-copil. Studiile echipelor lui Gottman au implicat interviuri

complexe cu părinții în care se discută mariajele lor, reacțiile acestora la experiențele emoționale

ale copiilor și capacitatea lor de conștientizare a rolului pe care emoția o joacă în viața lor.

Majoritatea părinților au intrat într-una dintre următoarele două categorii largi: părinți

care le oferă copiilor îndrumare și ghidaj în ceea ce privește lumea emoțiilor și părinți care nu fac

acest lucru.



Gottman i-a numit pe părinții din prima categorie: „antrenori de emoții” deoarece aceștia

„îi învață pe copii strategii de a face față la coborâșurile și suișurile vieții…” (Gottman, 2016).

Procesul antrenamentului emoțiilor, descoperit de Gottman și colegii săi în studiile întreprinse, are

5 pași. Părinții antrenori de emoții au următoarele caracteristici:

- fixează limite în timp ce explorează strategii de rezolvare a problemei apărute;

- îl ajută pe copil să găsească cuvinte potrivite pentru a-și putea eticheta emoțiile pe care le

încearcă;

- continue activitătile productive în care sunt implicați

- devin conștienți de emoția copilului;

- ascultă în mod empatic, validând sentimentele copilului;

- abordează acea emoție ca pe o oportunitate de intimitate și învățare;

Efectele „antrenamentului emoțional” sunt următoarele:

▪ Copiii care sunt „antrenați emoțional” se supără, se înfurie sau se sperie în circumstanțe dificile,

dar ei par a fi mult mai capabili să se calmeze, să se îndepărteze de sursele stres

▪ Copiii ai căror părinți se comportă ca antrenori de emoții au o sănătate fizică generală mai bună

și obțin rezultate academice mult mai bune față de copiii ai căror părinți nu le oferă o astfel de

ghidare. Mai mult, acești copii „antrenați” se înțeleg mai bine cu ceilalți, au mai mulți prieteni,

mai puține probleme comportamentale și sunt mult mai puțin predispuși la acte de violență.

Tabel cuprinzând caracterisiticele copiilor și părinților cu abilitate emoțională ridicată

Sursa:

Copilul cu abilitate emoțională ridicată Părintele cu abilitate emoțională ridicată

• cunoaște cuvinte care exprimă

sentimente

• vorbește cu ușurință despre emoții

• dă dovadă de înțelegere față de cei

din jur

• are atitudine optimistă

• are răbdare pentru ce-și dorește cu

ardoare

• are idealuri potrivite vârstei și

urmărește cu perseverență realizarea lor

• ascultă activ

• își cunoaște nevoile și știe cum să le

satisfacă

• e capabil să rezolve singur o

problemă

• stabilește relații sociale benefice

• își cunoaște propriile sentimente

• împărtășește anturajului emoții

• înțelege punctele de vedere ale celuilalt

• are o atitudine optimistă, plină de speranță

• utlizează umorul în educația

adolescentului

• este calm, chiar dacă este preocupat de

ceva

• știe să asculte și să reformuleze ceea ce

exprimă alții

• analizează variantele când are de luat o

decizie

• stabilește obiective realiste și face planuri

pentru a le realiza

• știe să comunice pentru a-l ajuta pe

adolescent să-și realizeze dorințele



Gottman, J. (2018). Parenting. Cum să creștem copii inteligenți emoțional, Pagina de Psihologie,

București

2. Cum disputăm situația actuală?

Subiectul central pe care-l dezbatem, zilele acestea cu

toții – acasă, la muncă, în mașină, la telefon, la televizor sau în

orice alt context ne-am afla – este virusul Covid -19, care a

activat la modul cel mai serios, anxietatea umană. Iar numărul

tot mai crescut de concetățeni care sunt infectați cu coronavirus

ne face să devenim fie ușor haotici în manifestare și dialog, fie

să ne rigidizăm și să impunem reguli și restricții.

Este esențial să ne întrebăm ce anume putem face din punct de vedere emoțional și

psihologic pentru copii noștrii – ei asimilează informația diferit, deoarece ei se simt protejați de

familia lor.

Suntem siguri că absolut toți copii/ elevii au aflat din diferite surse despre temutul virus. În

calitatea noastră de părinți și de cadre didactice este necesar să purtăm un dialog deschis,

constructiv, în care să le vorbim copiilor despre schimbările pe care le percep în mediul lor și

despre cum rutina vieții de zi cu zi a trecut printr-o transformare radicală.

Este recomandat să începem conversația adresând câteva întrebări deschise, pentru a evalua

ce știe copilul cu privire la situația existentă. Un exemplu de întrebare cu sens ar fi: „Aș vrea să

cunosc ce știi tu despre acest virus despre care vorbește tot mai multă lume?“. În funcție de

răspunsul primit, părintele poate adapta mesajele pe care i le transmite celui mic și poate

restructura eventualele idei catastrofice (că toată lumea va muri, că virusul ne va transforma în

zombi etc.). Scopul acestei conversații este acela de a-l ajuta pe copil să-și descarce fricile,

anxietățile și îngrijorările, dar și să aibă acces la informații corecte și minimal necesare,

Trebuie să fim atenți să nu oferim informații pe care nu le cunoaștem, care provin din surse

nesigure, scopul discuției este de a forma o imagine cât mai clară despre cum se pot proteja de

acest virus.

Ca adulți, este important să ne gestionăm suficient de bine anxietatea și să nu inducem

panică sau stres negativ inutil, copiilor noștri. Este momentul în care trebuie și putem să

demostrăm că suntem capabili să fim „antrenori de emoții”.

Pentru început, vă propunem un test al inteligenței emoționale (testul este elaborat de

Daniel Goleman, autorul cărții „Inteligența emoțională”, apărută in 1995 și adaptat de Mihaela

Rocco, în cartea sa) și conține 10 întrebări ce prezintă unele situații (scenarii) în care se poate afla

o persoană. Completarea testului are în vedere, pe de o parte, asigurarea, pe cât posibil, a

transpunerii individului în situatia respectivă, iar pe altă parte, alegerea uneia dintre variantele de

răspuns din cele patru posibile, care reprezintă unele modalități concrete de a reacționa în situațiile

indicate de întrebări.



Test de inteligență emoțională pentru copii

Alege răspunsul care descrie cel mai bine reacția ta la urmatoarele scenarii. Răspunde pe baza

a ceea ce ai fi vrut să faci în realitate, nu cum crezi tu că trebuie să fie răspunsul.

1. Imaginează-ţi că te afli la ora de curs şi dintr-o dată pământul începe să se cutremure

foarte puternic, cu un zgomot înspăimântător. Ce faci ?

a. continui să stai liniştit în bancă şi să citeşti lecţia din manual, dând puţină atenţie

evenimentului, aşteptând ca acesta să înceteze curând;

b. devii plin de grijă faţă de pericol urmărind profesorul şi asculţi cu atenţie instrucţiunile date

de acesta;

c. câte puţin din a. şi b.;

d. n-am observat nimic.

2. Eşti în curtea şcolii în timpul pauzei. Unul dintre colegii tăi nu este acceptat în jocul

celorlalţi şi începe să plângă. Ce faci ?

a. nu te bagi, îl laşi în pace;

b. vorbești cu el şi încerci să-l ajuţi;

c. te duci la el / ea şi îi spui să nu mai plângă;

d. îi dai o bomboană sau altceva care să-l facă să uite.

3. Imaginează-ţi că eşti la sfârşitul semestrului al II-lea şi speri să obţii un premiu dar ai

descoperit că nu ai nota dorită la o materie, ci una mai mică decât cea la care te aşteptai.

Ce faci ?

a. îţi faci un plan special pentru a îmbunătăţi nota, hotărându-te cum să-ţi urmezi planul;

b. te hotărăşti să înveţi mai bine anul următor;

c. îţi spui că nu te interesează materia respectivă şi te concentrezi asupra altor discipline unde

notele tale sunt şi pot fi mai mari;

d. mergi la profesor şi încerci să discuţi cu el în scopul obţinerii unei note mai bune.

4. Consideră că, în lipsa profesorului, eşti elevul responsabil cu disciplina la clasă. În urma

unor acte de indisciplină, zece elevi au fost deja avertizaţi cu scăderea notei la purtare şi

eşti descurajat din cauza acestei situaţii. Ce faci ?

a. notezi numele elevilor indisciplinaţi şi predai lista profesorului a doua zi;

b. consideri că nu-ţi poţi asuma această responsabilitate;

c. încerci să discuţi cu elevii propunând soluţii pentru păstrarea disciplinei şi pentru îndreptarea

situaţiei create;

d. doreşti să devii responsabil cu altceva.

5. Eşti anunţat că de mâine o să aveţi în clasă un coleg rom. Surprinzi pe cineva spunând

cuvinte urâte şi răutăcioase la adresa lui. Ce faci ?

a. nu-l iei în seamă, considerând că este numai o glumă;

b. îl chemi afară pe colegul răutăcios şi-l cerţi pentru fapta făcută;

c. îi vorbeşti în prezenţa celorlalţi spunând că asemenea fapte sunt nepotrivite şi nu vor fi

acceptate în clasa voastră;

d. îţi sfătuieşti colegul să fie bun şi înţelegător cu toţi colegii.



6. Te afli în pauza mare şi încerci să calmezi un coleg de clasă înfuriat pe un alt coleg care

i-a pus piedică pe hol, riscând astfel să-i fractureze braţul. Ce faci ?

a. îi spui să-l ierte pentru că ceea ce s-a întâmplat a fost doar o glumă;

b. îi povesteşti o întâmplare hazlie şi încerci să-l distrezi;

c. îi dai dreptate considerând, asemenea lui, că celălalt coleg s-a dat în spectacol;

d. îi spui că ţi s-a întâmplat şi ţie ceva asemănător şi că te-ai simţit la fel de furios, dar după

aceea ţi-ai dat seama că cel vinovat putea la rândul său să cadă şi să-şi spargă capul.

7. Tu şi prietenul tău cel mai bun vă certaţi şi aproape că aţi ajuns să vă luaţi la bătaie.

Care este cel mai bun lucru de făcut ?

a. faceţi o pauză de 20 de minute şi apoi începeţi să discutaţi din nou;

b. te opreşti din ceartă şi taci;

c. spui că-ţi pare rău şi âi ceri şi prietenului tău să-şi ceară scuze;

d. vă opriţi puţin pentru a vă linişti şi apoi fiecare pe rând spune ce gândeşte despre problemă.

8. La sfârşit de an şcolar se organizează o serbare. Închipuie-ţi că tu eşti conducătorul unui

grup de elevi şi vreţi să compuneţi o scenă hazlie. Cum faci ?

a. îţi faci un orar şi acorzi un timp pentru fiecare amănunt;

b. propui să vă întâlniţi după ore şi să vă cunoaşteţi mai bine;

c. îi ceri separat fiecărui coleg să vină cu idei;

d. vă strângeţi toţi în grup şi tu îi încurajezi pe ceilalţisă propună diverse variante.

9. Imagineză-ţi că ai un frate de 3 ani care întotdeauna a fost foarte timid şi puţin

înfricoşat de locurile şi oamenii străini. Ce atitudine ai faţă de el ?

a. accepţi că are un comportament timid şi cauţi să-l protejezi de situaţii care pot să-l tulbure;

b. îl prezinţi unui medic cerându-I un sfat;

c. îl duci cu bună ştiinţă în faţa oamenilor străini şi în locuri necunoscute astfel încât să-şi poată

înfrânge frica;

d. faci cu el o serie permanentă de jocuri şi competiţii uşor de realizat care îl vor învăţa că poate

intra în legătură cu oamenii şi poate umbla prin locuri noi.

10. Imaginează-ţi că-ţi place foarte mult desenul. Începi să te pregăteşti pentru a desena în

timpul tău liber. Cum faci ?

a. te limitezi să desenezi doar o oră pe zi;

b. alegi subiecte de desen mai grele care să-ţi stimuleze imaginaţia;

c. desenezi doar când ai chef;

d. alegi subiecte de desenat pe care ştii să le faci.

MODUL DE NOTARE ȘI INTERPRETARE A RĂSPUNSURILOR

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10



• Până la 100p – punctaj sub medie

• 100p-150p – punctaj mediu

• 150p-199p – punctaj peste medie

• 200p – exceptional.

Modul de notare și interpretare a răspunsurilor la testul de inteligență emoțională constă în a

aduna punctele corespunzătoare celor patru variante de răspuns de la cei 10 itemi, după care se

raportează punctajul obținut la etalon.

Modul de notare și interpretare a răspunsurilor la testul de inteligență emotională constă în a

aduna punctele corespunzătoare celor patru variante de răspuns de la cei 10 itemi, după care se

raportează punctajul obținut la etalon.

3. Cogniţiile iraţionale versus cogniţiile raţionale

Teoriile cognitiv-comportamentale ne arată faptul că acțiunile, comportamentele și emoțiile

oamenilor sunt determinate de modul lor de a gândi și de a interpreta evenimentele din jur. Ceea ce

provoacă tulburări în viața oamenilor nu sunt evenimentele în sine, ci modul acestora de a judeca,

evalua și interpreta aceste evenimente. Pentru același eveniment/stimul, oameni diferiți pot avea

emoții diferite pentru că au cogniții diferite, pentru că oamenii gândesc diferit despre un eveniment.

Așa de exemplu, dacă unii oameni se gândesc că aud pași pe scări și primul gând care le vine în

minte este că vine un hoț, acești oameni trăiesc emoția de frică, în timp oamenii care gândesc că

este un vecin, nu simt frica, ci rămân relaxați.

Din această perspectivă, experiența umană poate fi analizată la 4 nivele:

nivelul cognitiv, nivelul comportamental si nivelul biologic; interacțiunea

dintre aceste nivele și mediul extern dă nastere la trăirea subiectivă (ceea ce noi

numim emoții).

Nivelul cognitiv cuprinde toate prelucrările informaționale, constiente și

inconstiente. Nivelul comportamental se referă la ceea ce facem noi la nivel

motor. Nivelul biologic include toate modificările care au loc la nivel fiziologic. Nivelul subiectiv

se referă la emoțiile si sentimentele pe care le resimte o persoană într-o anumită situație.

a. 20p 0 20p 0 0 0 20p 0 0 0

b. 20p 20p 0 0 0 5p 0 20p 5p 20p

c. 20p 0 0 20p 20p 5p 0 0 0 0

d. 0 0 0 0 0 20p 0 0 20p 0



Conform teoriilor existente (Beck, Ellis) convingerile oamenilor pot fi împărțite în credințe

raționale (adaptative) si credințe iraționale (dezadaptative). Distincția dintre credințele raționale si

cele iraționale se referă la utilitatea acestora în raport cu scopurile persoanei. Altfel spus, este

rațional ceea ce ajută oamenii să-si atingă scopurile si este irațional ceea ce-i împiedică în acest sens

(Ellis, 1962). Cele două tipuri de credințe se referă la sine (ex. “Eu trebuie/aș dori să nu greșesc

niciodată”), ceilalți (ex.” Aș prefera/trebuie ca ceilalți să mă respecte”), viață (ex. “Viața

trebuie/mi-ar plăcea să fie ușoară și lipsită de probleme”).

În terapia cognitiv-comportamentală se urmăreste înlocuirea credințelor dezadaptative care

au generat problema emoțională, cu cele adaptative. Terapia cognitiv-comportamentală se poate

aplica cu succes la copii o dată ce acestia au suficient de bine dezvoltate abilitățile mentale care

permit realizarea sarcinilor specifice terapiei cognitiv-comportamentale: înțelegerea succesiunii

cauzale a evenimentelor (ex.: modul în care gândești sau interpretezi situațiile determină modul în

care te simți și în care acționezi), identificarea gândurilor, identificarea emoțiilor, raționamentul

analogic, etc.

Potrivit cercetătorului și psihologului clujean, Daniel David (2012), cogniţiile iraţionale

sunt: (1) gândirea rigidă, prin care ne formulăm dorinţele/scopurile în termeni de „trebuie cu

necesitate, altfel nu pot concepe”; (2) catastrofarea, prin care considerăm că atunci când nu se

întâmplă ceea ce credem că trebuie cu necesitate să se întâmple este „cel mai mare rău care ni se

poate întâmpla”; (3) lipsa de toleranţă la frustrare, prin care „nu putem tolera” când lucrurile nu se

întâmplă aşa cum noi credem cu necesitate că ar trebui să se întâmple şi (4) evaluare globală,

exprimată mai ales prin autodepreciere („sunt prost”), deprecierea altora („ceilalţi sunt proşti”) şi a

vieţii (ex. „viaţa este nedreaptă”), atunci când lucruri nu stau aşa cum credem noi că ar trebui cu

necesitate să stea.

Potrivit aceluiași autor, aceste cogniţii iraţionale susţin emoţii şi comportamente

nesănătoase. Spre exemplu, atunci când sunt confirmate de viaţă trăim emoţii pozitive

disfuncţionale, iar când nu sunt confirmate de viaţă trăim emoţii negative disfuncţionale. Emoţiile

pozitive pot fi disfuncţionale, deoarece apariţia lor, prin elementul de „plăcere”, întăreşte gândurile

iraţionale subiacente lor.

Cogniţiile raţionale sunt: (1) gândirea flexibilă, prin care ne formulăm dorinţele/scopurile

în termeni „preferenţiali şi de acceptare”; (2) evaluare nuanţată a lucrurilor negative, prin care

considerăm că atunci când nu se întâmplă ceea ce preferăm „este rău, poate extrem de rău, dar nu

cel mai mare rău care ni se poate întâmpla”; (3) toleranţa la frustrare, prin care „putem tolera, deşi

nu ne place, situaţiile în care lucrurile nu se întâmplă aşa cum am prefera noi” şi (4) acceptarea

necondiţionată a propriei persoane (ne acceptăm fără să ne evaluăm ca global ca persoane), a altora

şi a vieţii şi evaluarea nuanţată a răspunsurilor noastre emoţionale, comportamentale şi/sau

cognitive (ex. mă accept necondiţionat ca om, deşi comportamentul meu a fost unul greşit; ca

urmare voi încerca să-l corectez”), (David, 2012).

Cognițiile raţionale susţin emoţii şi comportamente sănătoase. Atunci când sunt confirmate

de viaţă trăim emoţii pozitive şi funcţionale, iar când nu sunt confirmate de viaţă trăim emoţii

negative şi funcţionale. Emoţiile negative şi funcţionale (ex. îngrijorare, tristeţe, nemulţumire,



regrete), spre deosebire de cele negative şi disfuncţionale (ex.anxietate/panică, deprimare/depresie,

furie/agresivitate, vinovăţie) ne ajută să facem faţă situaţiilor negative cu care ne confruntăm

(David, 2012).

Modificarea cogniţiilor iraţionale în cogniţii raţionale este mecanismul principal prin care

putem promova sănătatea și trata tulburările de natură psihologică.

4. Modalități posibile de gestionare pozitivă a emoțiilor în conjunctura actuală

Începând cu vârsta de 7 ani, terapia cognitiv-comportamentală se poate aplica la copii

(Stallard, 2002). Deoarece jocul este o activitate care apare în mod spontan la copii, fiind folosit

frecvent ca metodă de explorare a emoțiilor și gândurilor (Landreth, 1991, apud Muro & Kottman,

1995) și de dezvoltare a abilităților de control, activitatea de joc poate fi utilizată în cadrul

consilierii copiilor adaptînd jocul copilului si scopului în care acesta este folosit (Geldard, K. &

Geldard, D, 1999).

Consilierea cognitiv-comportamentală vizează trei nivele de intervenție : cognitiv,

fiziologic/biologic si comportamental.

În acest sens, psihologii din cadrul instituției noastre, vă propun un program de ameliorare a

comunicării părinte-copil, din perspectiva paradigmei cognitiv-comportamentale, urmând

îndemnurile de mai jos:

Ai grijă de tine!

Ca să poți avea grijă de copiii tăi, este nevoie ca mai întâi să ai grijă de tine. Ideea nu este

să-i transmitem copilului că lumea a devenit un loc extrem de periculos. Intenția acestor conversații

este să-i oferim copilului posibilitatea de a-și exprima stările emoționale și de a înțelege că poate

avea încredere că părinții și adulții din jurul său îl vor proteja cum știu și pot mai bine.

Reduceți anxietatea copiilor, gestionând eficient emoțiile și îngrijorările!

O modalitate de a face lucru acesta este de a te deconecta o perioadă de timp de la ce se

întâmplă în jurul tău, de a privi din exterior și binențeles, să iți stabilești scopuri clare și precise.

Fixează-ți scopuri pozitive!

Comportamentul nostru, al părinților trebuie să fie pozitiv.

Asigură-te că dormi suficient!

Un somn bun este una din metodele cele mai eficiente de combatere a stresului pentru că

el ajută mintea și corpul să fie în formă ca să poată combate factorii agresori generatori de stres.

Fii realist!

Să ai asteptări realiste de la tine și de la cei din jurul tău! Atunci când ai așteptări nerealiste

de la copiii tăi sau de la oamenii din jur, nu faci decât să îți crești nivelul de stres.

Gândurile tale influențează emoțiile tale!

Trasformă în emoții funcționale toate gândurile tale!

Alegerea este la tine!



Știați că emoțiile de bază sunt?

- Fericirea – include dragoste, bucurie și pace. Aceasta este starea noastră naturală, atunci când

suntem relaxați.

- Frica – este o reacție la amenințare și include teroare, anxietate (teama de o amenințare

nespecificată), îngrijorare (teama de o amenințare specificată) și sentimentul de a fi neputincios

sau lipsit de apărare.

- Tristețea – este o reacție care intervine în urma unei pierderi și a dezamăgirii și include durerea,

depresia și singurătatea.

- Furia– este o reacție la amenințarea din interior sau exterior și include iritarea, frustrarea și

mânia.

Cum îi putem învăța pe copiii noștri despre aceste emoții?

Vă popunem două astfel de posibilități care îi vor ajuta pe copii:

- să identifice mai ușor emoțiile;

- să facă mai ușor legătura între mimică și comportament;

- să identifice mai repede emoțiile pe care le trăiesc cei din jurul lor, doar privindu-le

expresia facială și analizându-le comportamentul;

- să își poată regla propriile emoții mai ușor, recunoscându-le prin mimică și

comportament, atunci când acestea apar.

1. Simpla observare a ceea ce simte copilul nostru și observând ce simt alte persoane din jur îi

face pe copii să acorde atenție emoțiilor pe care le au oamenii din jurul lor. Întrebările adecvate

și adresate sub aspect pozitiv copiilor îi determină pe aceștia să

perceapă emoțiile exact așa cum sunt ele, în mod normal.

2. Alegând o poveste sau un desen animat unde să cauți împreună

cu copilul diferite emoții ale personajelor pe care ulterior să le

puteți discuta împreună.

Acceptă lucrurile pe care nu le poți schimba!

Unele surse de stres sunt inevitabile. Nu poți preveni anumite

situații, cum ar fi: moartea unei persoane dragi, o boală gravă sau o

criza economică. În astfel de situații, poți doar să accepti lucrurile așa

cum sunt. Acceptarea poate fi dificilă uneori, însă pe termen lung,

acceptarea este o opțiune mai ușoară decât să te împotrivești.

Joacă-te cu copilul tău!

Jocul este cel mai puternic context în care copiii pot învăța concepte și abilități, în care pot

explora, experimenta și își pot asuma riscuri și/sau pot practica și exersa lucrurile deja învățate.

Kottman (2014) a sugerat că jocurile ajută copiii să-şi întărească talentele sociale dar şi să

învețe reguli privind beneficiile fizice, cognitive și sociale. Prin joc ne destindem, râdem, ne

manifestăm afecţiunea prin îmbrăţişări care dau o energie bună şi ajută mult la destresare, ne

binedispunem, atât pe noi, cât și pe copii noștri.



Jocul este folosit atât ca metodă instructiv-educativă, în vederea învățării și asimilării unor

cunștințe/informații noi, într-un cadru formal, cât și ca procedeu terapeutic de depistare a anumitor

suferințe (psihice sau organice) și de comunicare a acestora. E de la sine înţeles faptul că jocurile

sunt atrăgătoare pentru copii deoarece sunt neintruzive, distractive şi fac pe aceștia să se simtă

comfortabil.

Pentru detensionarea situației, în momentul de față, precum și pentru a le oferi copiilor

dumneavoastră siguranță, vă propunem trei jocuri de jucat în familie, prin care puteți afla nevoile

voastre și ale copilului vostru, ale celorlalți membri din familie. Prin intermediul acestor jocuri

puteți forma o punte de legătură pentru între părinți și copii.

Jocul ”Rețeta succesului în familie” (preluat după Katherine M.

Hertlein)

Ce trebuie să faceți?

Luați o foaie, un creion și scrieți împreună rețeta pentru o

familie fericită. Includeți ingredientele, cantitatea și cum pot fi

preparate acestea. Aveți în vedere: emoții, gânduri,

comportamente, nevoi.

Iată câteva sugestii de ingrediente și cantități:

o Iubire

o Încredere

o Respect

o 2 ore de joacă sănătoasă

o 5 îmbrățișări/zi

o 3 cuvinte frumoase în fiecare dimineață

o Un gând bun trimis la ora prânzului fiecărui membru al familiei

o 10 pupici

o 4 mângâieri

o Zâmbete și limite blânde după gust

Modul de preparare: puneți iubirea, încrederea și respectul într-un castron și amestecați bine

până ce compoziția se omogenizează. Apoi adăugați cele 5 îmbrățișări, cuvintele frumoase, gândul

bun, pupicii și mângâierile. Coaceți-le la foc mediu timp de 30 de minute. La final, adăugați cele 2

ore de joacă sănătoasă.

După această activitate discutați despre: cum a fost să scrieți rețeta, ce ingredient v-a plăcut

cel mai mult, care este ingredientul pe care l-ați scoate din rețetă, dacă ați fost surprinși de un

ingredient anume propus de ceilalți, ce poate face fiecare membru al familiei pentru a se asigura că

rețeta este respectată (Katherine M. Hertlein).



Ghicește sentimentul!

Pentru acest joc, este nevoie să te înregistrezi pe telefon rostind același mesaj pe tonuri

diferite. De exemplu, “Mi-am lăsat bagajele în mașină”, spunând acest lucru ca și când ați fi

bucuros, trist, nervos, temător și îngrijorat. Copilul trebuie să ghicească sentimentul exprimat, iar

apoi poate să rostească și el o altă propoziție, încercând să redea cât mai multe sentimente diferite

cu ajutorul tonului. De exemplu “A venit mama acasă!”, “Am pierdut cartea de matematică” etc.

Căutarea de comori!

Ascundeți în casă o comoară – o cutie unde să puneți mesaje cu gânduri liniștitoare,

funcționale și motivaționale pentru copii. Apoi, puneți prin casă, în diferite locuri, indicii care să

conțină emoții pozitive, de exemplu: ”vei găsi relaxarea în locul în care tu îți petreci 8 ore în

fiecare noapte”. Indiciile pozitive sunt presărate peste tot în casă/cameră până copilul găsește

comoara. Cu cât avem mai multe indicii, cu atât va fi mai eficient jocul pentru alfabetizarea

emoțională a copilului dumneavoastră.

5. Validarea emoțiilor copilului este abilitatea principală a părintelui conștient

Știm că foarte mulți părinții, în alergătura lor pentru a face față problemelor zilnice sunt

adesea, prea obosiți, prea aglomerați de griji sau de probleme, scapă din vedere faptul că, alături de

ei, crește un copil.

Azi, mai mult ca oricând, noi, părinții, învățăm să ne autoreglăm pozitiv emoţiile şi

comportamentele și să facem faţă stresului de care suntem cuprinși pentru a avea un sistem imunitar

puternic.

O imunitate emoţională bună pentru copiii noștri este direct corelată cu experienţa acestora

de a se simţi în siguranţă!

Dragi părinți,

Dragi colegi, consilieri școlari și cadre didactice,

Nu uitați că trebuie să ne ascultăm copiii, să îi înțelegem, să le decriptăm emoțiile și să le

înțelegem, să le oferim acestora sfaturi pertinente și să îi susținem permanent! Să îi învățăm și să îi

sprijinim să fie perseverenți în proiectele lor, autodisciplinați, să își dezvolte caracterul, să fie

solidari și să își dezvolte emoții pozitive!

Toate lucrurile prezentate mai sus țin de responsabilitatea noastră personală!

Să le fim alături!

Bibliografie

Băban, A. (2001). Consiliere Educațională. Ed. Psinet, Cluj.

Băban, A. (2009). Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție si

consiliere, Editura ASCR, Cluj-Napoca.Goleman, D. (2004). Working with emotional intelligence,

Bloomsbury Publishing

David, D., (2012),Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale, Editura Polirom, Iași

Gottman, J., (2018). Parenting. Cum să creștem copii inteligenți emoțional, Pagina de Psihologie,

București



Lemeni, G., Miclea, M., (2004). Consiliere si orientare. Ghid de educație pentru carieră. Editura

ASCR, Cluj-Napoca

Miclea, M., (2020), Articolul „Arta de a trăi în vremuri de criză” publicat de autor pe

https://www.edupedu.ro/mircea-miclea-arta-de-a-trai-in-vremuri-de-criza

Szentágotai-Tătar, A., David, D., (2017). Tratat de psihologie pozitivă. Editura Polirom, Iași

Rocco, M. (2004). Inteligența emoțională și creativitatea, Editura Polirom, Iași

https://tikaboo.ro/copilul-autocontrolul/accesat în 23 martie 2020, ora 10.30.

https://tikaboo.ro/copilul-autocontrolul/accesat

Date post:	21-Jun-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	1 times
Download:	0 times

CUM FACEM FAȚĂ SITUAȚIILOR DE CRIZĂ? GESTIONAREA … · 2020-03-25 · competențelor de...

Documents