Rãsunetul cultural An. VI; Nr.6 (62), iunie2018 Apare lunar sub egida Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România Supliment literar ºi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud EDITORIAL EDITORIAL EDITORIAL EDITORIAL EDITORIAL 5 Antologie SSBN: Aducerile-aminte: Rãsunetul cultural - iunie2018 La poalele Carpaþilor, Sub vechiul tãu mormânt, Dormi, erou al românilor, O! ªtefan, erou sfânt! Ca sentinele falnice Carpaþii te pãzesc ªi de sublima-þi glorie Cu secolii ºoptesc. (...) În timpul vitejiilor, Cuprins de-un sacru dor, Visai unirea Daciei Cu-o turmã º-un pãstor; O! mare umbrã-eroicã, 200 de ani de la naºterea poetului Priveºte visul tãu: Uniþi suntem în cugete, Uniþi în Dumnezeu. În poalele Carpaþilor, La vechiul tãu mormânt, Toþi în genunchi, o! ªtefane, Depunem jurãmânt: “Un gând s-avem în numele Românului popor, Aprinºi de-amorul gloriei ª-al patriei amor!” Vasile Alecsandri (14 iunie 1818 – 1890) Imn lui ªtefan cel Mare cântat la serbarea junimii academice datã în memoria acestui domn la mãnãstirea Putna, în 15/27 august 1871. De foarte puþinã vreme, s-a desfãºurat la Cluj, în organizarea Uniunii Scriitorilor din România, în cadrul Festivalului Naþional de Literaturã, simpozionul Istorie ºi Literaturã, în cadrul cãruia s-au prezentat comunicãri de mare interes ºi au avut loc intervenþii substanþiale. Cu toate acestea, tema rãmâne una deschisã. În ce mãsurã literatura este tributarã istoriei? Ar putea literatura sã concureze istoria? Dacã istoria poate sã fie o sursã de inspiraþie pentru literaturã, ar putea literatura sã influenþeze în vreun fel istoria? Existã între literaturã ºi istorie o relaþie necesarã? Oricâte rãspunsuri am da, cred cã nu putem anula o anumitã relativizare. La fel de adevãrat este ºi faptul cã o relaþie între cele douã nu are cum sã fie negatã. Literatura este capabilã sã redimensioneze istoria ºi sã o pãstreze Istorie ºi literaturã astfel în memoria colectivã a omenirii. Ar mai vorbi cineva azi despre rãzboiul Troiei dacã nu ar fi fost „Iliada” lui Homer? Cred cã nu. La fel, ce ar fi fost istoria Romei antice, dar mai ales începuturile sale legendare, fãrã „Eneida” lui Vergilius? Mai aproape de noi, campania din Rusia a lui Napoleon a luat ºi ia în memorie tot mai mult formele zugrãvite de Lev Tolstoi în „Rãzboi ºi pace”. La noi, domnitorul Alexandru Lãpuºneanu, dincolo de orice tratat ºtiinþific, nu este perceput altfel decât aºa cum apare el în nuvela lui Costache Negruzzi, adicã un soi de Richard III autohton. Iar exemplele pot fi mult mai numeroase. În acelaºi timp, nu se poate nega nici influenþa directã a literaturii asupra unor evenimente istorice. Sã ne amintim cã în Parisul de dupã terminarea celui de al doilea rãzboi mondial s-a pus în scenã, în costume de stradã, „Mecbeth” de W. Shakespeare, adicã piesa marii trãdãri. Spectacolul a determinat manifestãri ale populaþiei, agitaþie publicã, ceea ce a dus la arestarea guvernului Pétain, care a colaborat cu ocupanþii germani împotriva interesului naþional, la judecarea ºi condamnarea membrilor acestuia. Ne-am putea aminti cã în Rusia þaristã, poezia „Pumnalul” a lui Al. Puºkin, circulând pe foi volante, a determinat înarmarea a numeroºi tineri cu pumnale, în intenþia de a-l asasina pe þar. Multe poezii, cântate, au influenþat momente decisive din istoria unor popoare. Este bine cunoscut Cântecul Armatelor de la Rhin, din timpul Revoluþiei franceze, cântat de voluntarii din Marsilia în drumul lor spre Paris, pentru a salva revoluþia, cunoscut apoi ca Marseieza, cântec cu care s-a cucerit palatul regal ºi s-a arestat familia monarhului, ulterior judecatã, condamnatã ºi executatã. Un rol important l-a jucat ºi poezia „Rãsunet” de Andrei Mureºanu, devenit imn al revoluþiei de la 1848 în Transilvania ºi stimulând miºcãrile revoluþionare ulterioare pânã azi, ale tuturor românilor, dupã cum este bine cunoscut. În istoria noastrã, generaþia de la 1848 ne-a dat o þarã ºi ne-a orientat devenirea pe termen lung, spre rãdãcinile noastre europene ºi occidentale, spre unitatea naþionalã. Lor le datorãm mult mai mult decât o spunem azi. Cei mai mulþi dintre ei erau scriitori, iar activitatea lor politicã în plan naþional ºi european a fost susþinutã puternic ºi de operele lor literare, de publicaþiile îndrãzneþe, vânate mai mereu de cenzura vremii. În curgerea ºi influenþarea istoriei, literatura a dovedit cã are un pozenþial mare. Ar putea fi mãcar o temã de meditaþie. Andrei Moldovan V. Alecsandri la Chiºinãu
Transcript
Rãsunetulcultural An. VI; Nr.6 (62), iunie2018
Apare lunar sub egida Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor din RomâniaSupliment literar ºi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud
EDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIAL
55555
Antologie SSBN:Aducerile-aminte:
Rãsunetul cultural - iunie2018
La poalele Carpaþilor,Sub vechiul tãu mormânt,Dormi, erou al românilor,O! ªtefan, erou sfânt!Ca sentinele falniceCarpaþii te pãzescªi de sublima-þi glorieCu secolii ºoptesc. (...)
În timpul vitejiilor,Cuprins de-un sacru dor,Visai unirea DacieiCu-o turmã º-un pãstor;O! mare umbrã-eroicã,
200 de ani de la naºterea poetului
Priveºte visul tãu:Uniþi suntem în cugete,Uniþi în Dumnezeu.
În poalele Carpaþilor,La vechiul tãu mormânt,Toþi în genunchi, o! ªtefane,Depunem jurãmânt:“Un gând s-avem în numeleRomânului popor,Aprinºi de-amorul glorieiª-al patriei amor!”
Vasile Alecsandri(14 iunie 1818 – 1890)
Imn lui ªtefan cel Marecântat la serbarea junimii academice datã în memoria acestui domn la mãnãstirea
Putna, în 15/27 august 1871.
De foarte puþinã vreme, s-adesfãºurat la Cluj, în organizarea UniuniiScriitorilor din România, în cadrulFestivalului Naþional de Literaturã,simpozionul Istorie ºi Literaturã, în cadrulcãruia s-au prezentat comunicãri demare interes ºi au avut loc intervenþiisubstanþiale. Cu toate acestea, temarãmâne una deschisã. În ce mãsurãliteratura este tributarã istoriei? Ar putealiteratura sã concureze istoria? Dacãistoria poate sã fie o sursã de inspiraþiepentru literaturã, ar putea literatura sãinfluenþeze în vreun fel istoria? Existã întreliteraturã ºi istorie o relaþie necesarã?
Oricâte rãspunsuri am da, cred cã nuputem anula o anumitã relativizare. Lafel de adevãrat este ºi faptul cã o relaþieîntre cele douã nu are cum sã fie negatã.Literatura este capabilã sãredimensioneze istoria ºi sã o pãstreze
Istorie ºi literaturãastfel în memoria colectivã a omenirii. Armai vorbi cineva azi despre rãzboiul Troieidacã nu ar fi fost „Iliada” lui Homer? Credcã nu. La fel, ce ar fi fost istoria Romeiantice, dar mai ales începuturile salelegendare, fãrã „Eneida” lui Vergilius? Maiaproape de noi, campania din Rusia a luiNapoleon a luat ºi ia în memorie tot mai multformele zugrãvite de Lev Tolstoi în „Rãzboiºi pace”. La noi, domnitorul AlexandruLãpuºneanu, dincolo de orice tratat ºtiinþific,nu este perceput altfel decât aºa cum apareel în nuvela lui Costache Negruzzi, adicã unsoi de Richard III autohton. Iar exemplelepot fi mult mai numeroase.
În acelaºi timp, nu se poate nega niciinfluenþa directã a literaturii asupra unorevenimente istorice. Sã ne amintim cã înParisul de dupã terminarea celui de aldoilea rãzboi mondial s-a pus în scenã, încostume de stradã, „Mecbeth” de W.
Shakespeare, adicã piesa marii trãdãri.Spectacolul a determinat manifestãri alepopulaþiei, agitaþie publicã, ceea ce a dusla arestarea guvernului Pétain, care acolaborat cu ocupanþii germani împotrivainteresului naþional, la judecarea ºicondamnarea membrilor acestuia. Ne-amputea aminti cã în Rusia þaristã, poezia„Pumnalul” a lui Al. Puºkin, circulând pefoi volante, a determinat înarmarea anumeroºi tineri cu pumnale, în intenþia dea-l asasina pe þar. Multe poezii, cântate,au influenþat momente decisive din istoriaunor popoare. Este bine cunoscut CânteculArmatelor de la Rhin, din timpul Revoluþieifranceze, cântat de voluntarii din Marsiliaîn drumul lor spre Paris, pentru a salvarevoluþia, cunoscut apoi ca Marseieza,cântec cu care s-a cucerit palatul regal ºis-a arestat familia monarhului, ulteriorjudecatã, condamnatã ºi executatã. Un rol
important l-a jucat ºi poezia „Rãsunet” deAndrei Mureºanu, devenit imn al revoluþieide la 1848 în Transilvania ºi stimulândmiºcãrile revoluþionare ulterioare pânã azi,ale tuturor românilor, dupã cum este binecunoscut.
În istoria noastrã, generaþia de la 1848ne-a dat o þarã ºi ne-a orientat devenireape termen lung, spre rãdãcinile noastreeuropene ºi occidentale, spre unitateanaþionalã. Lor le datorãm mult mai multdecât o spunem azi. Cei mai mulþi dintreei erau scriitori, iar activitatea lor politicãîn plan naþional ºi european a fostsusþinutã puternic ºi de operele lorliterare, de publicaþiile îndrãzneþe, vânatemai mereu de cenzura vremii. Încurgerea ºi influenþarea istoriei, literaturaa dovedit cã are un pozenþial mare. Arputea fi mãcar o temã de meditaþie.
Andrei Moldovan
V. Alecsandri laChiºinãu
66666 Rãsunetul cultural - iunie 2018PREZENÞE CULTURALE
Una dintre cele mai tinere ºi maiambiþioase conducãtoare de revistã dinRomânia, d-na Andreea H. Hedeº, împreunãcu un colectiv de redacþie pe mãsura dorinþeisale, format din nume de rezonanþã în lumealiterelor contemporane, i-aº numi aici pecriticul literar Andrei Moldovan, în calitate deredactor-ºef, ºi ca redactori pe: AlexandruJurcan, Eugen Cojocaru, Flavia Adam,Florica Bud, Niculina Oprea, Nicoleta Mileaºi Radu-Ilarion Munteanu, au ajuns iatã latipãrirea celui de-al 8-lea numãr, cu peste100 de pagini, în care se întâlnescsemnãturile multor poeþi,prozatori, eseiºti sauistorici de marcã actuali.
În articolul de fond„Unde ne sunt cititorii?”, A.Hedeº vorbeºte desprecriza cititorilor, conþinutulprogramelor ºcolare,spiritul de turmã dinmentalul colectiv, rãmas„fãrã repere sau fãrãanticorpi”, despre lipsa„efortului concertat, de minþiluminate, dedicate, deviziune, curaj ºi patriotism”ale contemporanilor; HoriaGârbea, în „Inefabilul” sãuopineazã despre versurilememorabile, iaracademicianul Ioan AurelPop scrie în „Ce spuncronicarii…” despre originea latinã a acestuineam. Fireºte, nu lipsesc poemele, de dataaceasta semnate de: Liviu Ioan Stoiciu, AdiCristi, Arcadie Suceveanu, CristinaPrisãcariu ªoptelea, Ioan F. Pop, AlexandruCazacu, Cristian Liviu Burada ºi MirceaDrãgãnescu; proza este semnatã de: ViorelDianu, Cãtãlin Rãdulescu ºi Virgil Raþiu. Larubrica „Inserþii culturale transilvane”, MirceaMuthu scrie eseul „Revoluþia ºi mitul”, iar la„Istorii insolite”, Radu Sergiu Ruba despre„Faþa mai puþin vizibilã a Unirii din 1918”; uneseu interesant, cu titlul „Platon îºi joacã ul-tima carte” scrie ºi Gelu Negrea; traducerilesunt semnate de Niculina Oprea (câtevapoeme din poetul turc Ayten Mutlu), Teodoraªandru Mehedinþi (din proza spanioluluiSergio Galindo) ºi Sonia Elvireanu (dinbelgianul Michel Ducobu).
De asemenea, acum apar câtevacomunicãri din cadrul ediþiei a VIII-a aColocviului de Criticã al Filialei Bucureºti –Criticã, Eseisticã ºi Istorie literarã a UniuniiScriitorilor din România – Muzeul LiteraturiiRomâne, ce a avut loc în 31 martie 2018,comunicãri semnate de: Radu Voinescu(„Teme, strategii, tehnici în prozaromâneascã de dupã 1990”), Maria-AnaTupan („Întâlniri de gradul doi: structurinarative ºi teorii critice la început de secol”),Mircea Opriþã („Un gen de fireascã evoluþie”),Horia Gârbea („Parfumul trecutului mort”),Dan Stanca („Diversitate ºi confuzie”). La oanchetã printre poeþii actuali referitoare laafinitãþile, maeºtrii ºi mentorii acestorarãspund: Flavia Adam, Gelu Dorian, Simona– Grazia Dima, Adi Cristi, Liviu Ioan Stoiciu,Mihail Gãlãþanu, Lucian Vasiliu, Ion Cocora,Cristian Gãlãþanu, Marian Drãghici, Ioan F.Pop, Florica Bud, Olimpiu Nuºfelean, MariaPilchin ºi Liviu Capºa.
NEUMA – o revistã de înaltã þinutã în peisajulliterar românesc
La rubrica „Eseu”, Nicoleta Milea publicã„Copac în cetate – Impresii, într-o condiþiede maximã libertate”. Andrei Moldovan faceo cronicã aplicatã noului roman al MarteiPetreu „Supa de la miezul nopþii” (2017);despre acelaºi roman scrie ºi Horia Gârbeaîn recenzia „Despre oameni ºi ºoricioaicã”;în schimb, Andreea H. Hedeº scrie despredouã cãrþi semnate de Bogdan Ghiu („Op-era poeticã”, din 2017) ºi Mircea Martin(„Radicalitate ºi nuanþã”, din 2015). DumitruUngureanu scrie despre cartea lui NicolasDima „Mãrturii dedicate eroilor ºi martirilor
noºtri – o sutã de ani defrãmântãri 1918-2018”),Ioan Holban despre„Decalogul” lui Paul G.Munteanu, Vasile Vidicandespre policier-ul„Moartea vine lapremierã” de LuciaVerona, Ana Dobredespre cartea de poeme„Efecte 2.0” de Liviu IoanStoiciu, Radu IlarionMunteanu despre „Raiulde urgenþã de ArminaFlavia Adam, NicoletaMilea despre„Evanescenþã: un romanfãrã acþiune” de AdrianCostache, Flavia Adamdespre cartea de poezii„Nu înþeleg ce mi se
întâmplã” de Radu Sergiu Ruba, Galina Aniþoidespre volumul de nuvele „Îngeraºul purtafustã mini” de Nicolae Spãtaru, MenuþMaximinian despre „Elemente miticeprecreºtine ºi creºtine în colindaromâneascã” (studiu de folclor) de AuraVãceanu, Alexandru Jurcan despre „Soldaþii.Poveste din Ferentari” de Adrian Schiop,carte ajunsã la ediþia a III-a.
Un jurnal teatral inedit publicã Ion Cocora,intitulat „De la aniversarea lui George Banuo întoarcere în timp la <Clasa moartã> a luiTadeusz Kantor ºi respectiv la <Furtuna> luiGiorgio Strehler”. În articolul „Rãzbunarefeministã”, Dinu Grigorescu comenteazãpiesa fantasticã „Dona Juana” de AncaVisdei, dar ºi „Ambasada iubirii” de IosifNaghiu, scoasã din uitare de actorul MariusBodochi, devenit regizor; despre aceastãpiesã „în dezbatere” scrie ºi G. Rãzvan; larândul sãu, Alexandru Jurcan scrie desprespectacolul „Livada cu viºini”, realizat deFacultatea de Teatru ºi Televiziune din Cluj.
La rubrica „Teen Spirit”, Natalia Costachescrie „Din ciclul scrisori pentru Aime”, la„Educaþie”, Adrian Costache scrie despre„Evenimentele recente”, iar rubrica „Contre-pied” este întreþinutã de Gelu Negrea, ºi ceade „Rock” de Codruþ Radi; pitoreascã esteºi rubrica „Culinar” de Florica Bud. Nulipseºte „Vitrina cu cãrþi”, în care suntsemnalate cele mai recente, scrise de: HoriaBãdescu, Constantin Cubleºan, EugenUricariu, Sonia Elvireanu, Mircea Petean,Liviu Capºa, Gavril Moldovan, Rãzvan Niculaºi Menuþ Maximinian; în final, revistasemnaleazã cu promptitudine cele mairecente evenimente culturale din municipiulCluj. Vã dorim lecturã plãcutã!
Icu Crãciun
Festivalul Naþional deLiteraturã ºi Folclor de la Viºeu
de Sus, mai 2018Premiul pentru prozã - liceeni
FULGUIRIpoeme în prozã
OglindaTe uiþi în oglindã ºi te vezi pe tine însuþi, dar defapt, nu vezi totul în întregime. Îþi vezi ochii, nasulºi zâmbetul profund. Însã, nu vezi cantitateade vieþi pe care ai atins-o cu prezenþa ta. Nuvezi toþi oamenii pe care i-ai fãcut sãzâmbeascã ºi sã râdã. Nu îþi închipui cât deputernic ºi complex eºti. De fapt, oglinda pe
care o priveºti îþi camufleazã toate calitãþile exterioare. Aºadar, nu eºti un om simplu, ca oreflecþie, eºti un om complex, care nu permite capacitatea unei simple oglinzi de a tedezvãlui în întregime. Eºti ca iubirea…
O dependenþã Ne întrebãm adesea de ce nu suntem fericiþi, de ce nu trãim emoþia unei iubiri. Tindem
mereu sã cãutãm esenþa ei, dar nu ne gândim niciodata dacã meritãm ceea ce ne dorim,de asemenea nu ne întrebãm dacã o cunoaºtem pe deplin. Ei bine, nu existã sã nu poþiiubi, existã doar ,,necunoaºtere”, nu putem sã iubim daca nu descoperim esenþa celorºase elemente infinite ale iubirii: Instinct, Utopie, Bucurie, Imaginaþie, Respect, Emoþie.Însã, o datã ce o stãpâneºti, aceasta devine o dependenþã, mai exact, dependenþa sufletului.Incepe sã îþi ghideze sentimentele, emoþiile din exuviile intense ale iubirii spre noi experienþeale vieþii, spre noi începuturi. Iubirea îþi dã prilejiul de a descoperi cealaltã versiune apropriei persoane,cunoºti diferite stãri create de cea mai puternicã forþa din univers, dar înacelasi timp, ea îþi posedã ºi frica. Frica de iubire este singura energie creatã pe care fiinþaumanã nu o controleazã dupã voinþa sa.
Viciul Puterea mea este minunatã, încearcã-mã ºi vei vedea, dar daca o sã o faci, s-ar putea
sã nu mai poti fi liber vreodatã. Greºelile pe care o sã le comiþi vor merita pentru plãcereape care o sã o simþi în braþele mele. O sã îþi minþi parinþii ºi o sã îi vezi îngrijoraþi , iar cândo sã le vezi lacrimile ar trebui sã fii trist, dar o sã uiþi de morala pe care o vei primi. Cusiguranþã voi fi consecinþa alegerilor tale. Schimb oamenii buni în persoane în care nu ºi-ar fi imaginat vreodatã ca ar putea deveni, separ persoanele ºi pe cei din jurul tãu. O sãîndepãrtez totul de tine ºi voi fi mereu în prezenþa ta, mai presus de toate o sã-þi controlezmintea ºi gândurile.
În tainele salePuternicã precum o stâncã ºi totuºi sensibilã ca un strop de rouã în arºiþa soarelui.
Iubirea înseamna sã te oferi cu totul, sã dai tot ce e mai bun din tine, sã fii aºa cum nu aimai fost pentru cineva. Ea te ajutã sã cunoºti ce fel de persoanã eºti, sã îþi dai seama cãpoþi iubi, poti avea încredere ºi mai presus de tot poþi sã ai grijã de ceea ce iubeºti. Oameniiîºi exprimã cuvintele despre iubire, crezând cã nu existã sau adesea cã nu poate fideterminatã, însã persoanele care sunt surprinse de ea, au acces în înveliºul etern alsufletului unde iubirea se afla în tainele sale.
Uneori ochii Uneori, ochii pot sã transmitã mai mult decât gura poate rosti ºi mintea poate accepta,
similar ºi glasul iubirii care îndeamnã sufletului omului spre o resursã infinitã a eternitatiicare venereazã viaþa.
Bogdana-Andreea MoldovanCls. a XI-a, Colegiul Naþional Petru Rareº
Beclean
77777Rãsunetul cultural - iunie2018 CÃLÃTORII CULTURALE
Z o r i n D i a c o n e s c u – t r a d u c ã t o rMILICA LILIC
A absolvit în 1977 Facultatea de Filosofie,Universitatea din Priºtina, Departamentul deliteraturã ºi limbã sârbã, un grad de Master dela Universitatea din Belgrad, în 1995 ºi adobândit titlul de Master în filologie cu profesorulSlobodan G. Markovic. Din 1986 a lucrat laUniversitatea din Priºtina ca asistent ladisciplina sârbã metodologia predãrii limbilora Facultãþii de Filologie ºi colegii profesorColegiul de Educaþie unde a predat metodicalimba sârbã ºi literatura pentru copii. A fostsecretar al Societãþii de limba sârbã ºi secretaral Societãþii Scriitorilor din Kosovo ºi Metohija.Ea a lucrat la Radio Pristina din anul 1975 ºidin 1979-1986 la Televiziunea Pristina unde a
condus departamentul cultural 1995-1999. Dupã expulzarea din Kosovo ºi Metohija,unde activeazã la TV Belgrad în programul digital. Este Membru al Consiliului deadministraþie al Societãþii literare Scriitorilor din Kosovo ºi Metohia ºi membru alconsiliului de administraþie ºi vice-preºedinte al Asociaþiei Scriitorilor din Serbia.
CLAUDIA PICCINNO
S-a nãscut în sudul Italiei în 1970 ºia migrat de tânãrã în nord unde locuieºteîn prezent ºi unde predã la o ºcoalãprimarã îndeplinind în acelaºi timpfuncþie de referent regional pentruînvãþãmânt. A fost publicatã în pesteoptzeci de antologii, multe în strãinãtate(India, Malaezia, Singapore, Turcia,China), a îndeplinit adesea funcþia demembru în juriile internaþionale deliteraturã.
Bibiliografie: “La sfinge e il pierrot”,Aletti Editore, 2011; “Potando l’euforbia”in Transiti Diversi, Rupe MutevoleEdizioni, 2012; “Il soffitto, cortometraggid’altrove”, La Lettera Scarlatta Edizioni,
2013; Ragnatele Cremisi”- La Lettera Scarlatta Edizioni, 2015; “Ipotetico approdo” ediþiebilingvã italianã-englezã, Mediagraph edizioni, 2017, tot în ediþie bilingvã italianã-englezã“Il soffitto, cortometraggi d’altrove” La Lettera Scarlatta Edizioni, 2014; în limba sârbã -“Tabahnha” ed.Majdah, 2014, în limba turcã ºi englezã - “Tavan Baska Yerlerdeki KisaFilmier,Artshop, Istanbul 2016; în limba sârbã - “Grimizna Paucina” Alma editore, Belgrad,2017; în limba francezã - „Pourpre toile d’araignée” Edilivre, Paris 2018; în limba turca ºienglezã - “Karaya Cikma Hayali”, Artshop, Istanbul 2018Poezia ei se bazeazã pe respectul pentru identitate, se opune prejudecãþilor de toatefelurile. Este laureatã a mai multor foruri literare internaþionale.
Aterizare ipoteticã1… Cu gândul la TitanicJack a ajuns ºi a încurcatzilele care curgeau aidomadesfãºurând intinerariilecãlãtoriilor mentale.Nu s-a întâmplat din cauzã cã Rosedorea o întâlnireTotuºi împrejurul zidurilorel a devenit ºanþul,linia ei de protecþie,ruperea apei la naºtere,un plan de urgenþã,un interlocutor solidal,aproape un om normal.Rose nu ºtie sã înoateDar e atrasã de mare,interioru-i de ghiaþãºi se teme ca focular topi miezul.Rose stã lânga catargultemerilor ei,nu mai soseºte nimeniNici centrul bric nu mai e de încredereDar ea vrea sã creadãcã Jack al ei, aºa virtualar simþi o afecþiune realã.Jack ºi Rose nu se vor vedeala plimbarea zilnicãa planetelor distante,însã sufletele lor pelerinese vor recunoaºte într-o ipoteticã aterizarela marginea strãlucirii ºi a vitrinelornecunoscute naufragiilorºi tuturor marinarilor.
Planul bIradiam luminescenþã autonomãspre orizontul privirii noastre,în timp ce mã revoltam la gândulunui sentiment iraþional.Am strãbãtut mile de asfaltpentru a-mi ancora pasul la sol,înghiþindu-mi îndoielile de a nu zburaîn altaparteºi apoi sã mã prãbuºesc.
Intr-n crez ºi o culoarea ce pãleaam reparat ce era sub scutpentru a nu ispsiti inimacu aºteptãri în van ºi speranþe insidioase.Nu am luat în considerare planul bce-ºi procurã sufletul dupã voia sa,te vede ca pe o aterizaremeandrele nesfârºite ale unei îmbrãþiºãri.În latitudinea braþelor talemã voi odihni.
David este numele tau(Poem dedicat unui copil suferind de autism)
Unde l-a surprin privirea ta pe David?Te-ai concentrat asupra unui detaliu fãrã sãvezi întregul.Nu e uºor sã descifrezicompasul simþurilorîntr-un haos de stimuli sociali.ªi cum voi susþine rãsplataacelei biologii chinuite?Pentru a urmãri eºeculde a stabili legãtura cu abilitãþile talesenzorialepentru noi „cei aºa ziºi normali“este un efort imens.Sã compensezi prin gesturiunei atenþii distribuite,sã ajungi sã lãmureºti o solicitare,acestea sunt idei obligatorii în mintea mea.David e numele tau,pentru mine nu eºti un diagnosticsau o variantã de eroare a arhitecturiigenetice,o aºteptare abandonatã,o intenþie prematurã sau tardivã,o plastie cerebralã afectatã,un spectru al maladiei.David e numele tãucopilul care iubeºte detaliul...Voi suporta privirea ta,Îþi voi asculta stereotipia confuzãMã voi încruciºa cu o iectul care te atregepentrua scurta distanþacare te þine prizonier într-o încãpere.
SCUFUNDAT ÎN TRÃIRE Lui Petru Cârdu
În trupul neînsufleþitnimic n-a fost mort:pãrul zburlit(la fel ca în poemul lui Matoºdespre iubita moartã)faþa adormitã cugetãtoare.
Sfidãtor tãcutãparcã-ºi continuãgândul profetic,cuvintele care în cele din urmãs-au întruchipat,au primit numele luinu mai sunt metafore ºi sinonimeci doar esenþã.
Poetul e revoltauniversului,neliniºtea vie a materieiscoica melancoliei.
În þãrânãprecum pe Moisie în barca sasã iese la suprafaþãsã-l fereascãde Demiurgpentru tãmãduireaseminþei ºi a fructului.
MIEZUL SUFERINÞEIDimineaþa înainte sã deschizi ochii zileiªi soarele sã te încãlzeascãInspirã adânc miezul suferinþei.Darurilå soartei dãinuindSã-þi intre în poriÎnainte ca picãtura de apãSã-þi aline setea.Nu existã supravieþuire fãrã suferinþãªi nici somn în care ea sã doarmã.
Înfãptuit de ritmul ei vioiTot ce respirã, creºte ºi moare.Nu fii nepregatitCând vine primeºte-oFãrã crampe sã doarã mai puþinPoart-o împãcat fãrã graiCum fac ºi alþii.
Din spuma valurilor ce se naºteÎndemn ºi pasiune estePuternic de vei fiSuferinþa mai mult te va întãriDe nu vei ceda te va hrãniCu sfidare , furie , ºi reînviere.
E umbra ce tainic urmãreºteOrice miºcare,Are formã.Nu te poþi feriDe glonþul eiDe biciul ei cruntApleacãte darPrimeºte lovitura pregãtitCa mai puþin sã doarãMergi spre locul unde trebuie sã ajungiÎn zadar supãrat pe viaþã.
REÂNOIREA MITULUIMã arunc chiar în foc precum Empedocles s-a aruncat în guraaprinsã a Etnei.În labirintele ursitei taleCobor fãrã speranþa cã ne vom întâlni ºiizbãviPurtatã de-un puternic neastâmpãr.Pas cu pas de foc mã apropiiÎn flãcãri ard fãrã speranþã„Cãci fiece iubire eVeºnicã ºi neschimbatãPrin faptul cã s-a întâmplatªi a durat”.
ªtiu cã atunci când va dispareCând vei deveni simbolulUnui nou mitPrecum sandalele din bronzã a luiEmpedoclesDe undeva de sub cenuºãVa fi aruncatã în soareLava aprinsãA iubirii mele nãucePentru a te desluºi,Pentru a mã adeveri.
„Þara de peste veac” a lui Nichifor CrainicUnul dintre cei mai importanþi poeþi mistici ai literaturii noastre, Nichifot Crainic (1889-1972) este printre fondatorii gândirismului în literaturã, miºcare de renaºtere naþionalã, demulte ori controversatã, care a grupat un numãr important de scriitori. Volumul „Þara de peste veac” a apãrut în anul 1931 ºi s-a reeditat în 1940, an de grea cumpãnã pentru poporulnostru. Credem cã inabilitãþile politice ale scriitorului au fost plãtite cu asupra de mãsurã în timpul vieþii sale. Rãmân valorile literare pe care le-a produs ºi care se înalþã într-un spaþiual durabilitãþii. Reproducem mai jos câteva poeme, aºa cum sunt publicate ele în a doua ediþie a volumului amintit.
R. C.
Þara de peste veac Gândiriºtilor
Spre þara lui Lerui-LerNu e zbor nici drum de fier,Numai lamurã de gând,Numai suflet tremurândªi vâslaº un înger.
Spre þara de peste veacNesfârºire fãrã leac,Vãmile vãzduhului,Sãbiile DuhuluiPururea de straja.
Sus! pe sparte frunþi de zei,ªovãielnici paºi ai mei!Piscuri de-ntrebari - momâiSã-mi rãmânã sub cãlcâiuªi genuni de zare!
În þara lui Lerui-LerNãzuiesc un colþ de cer.De-oi gãsi, de n-oi gãsiNimenea nu poate ºti —Singur Lerui-Ler.
Iisus prin grâuPrin grâul copt, pe unde-aleargãºerpuitoarea mea cãrareCe scapãtã departe-n aurde glorioasa înserare,
Mi s-a pãrut cã treci, Iisuse,precum treceai pe vremea ceeaGustând în mers prieteniapescarilor din Galileea.
Pe pãrul Tãu, încununându-l,juca o flacãrã bãlaieªi soarele muia veºtmântuldrumeþilor în vâlvãtaie.
Vorbeai... ºi inimile toatese aninau de vorba Taªi le purtai ca o podoabãde ciucuri prinsã la manta.
Cã vorba Ta era mai dulceca rodiile din Edomªi-nomenea dumnezeireaºi îndumnezeia pe om.
Aceste vârfuri de molidCe picurã-n vãzduh rãºinã,Aceste viþe ce se.nclinãVâltoare verde peste zidEu mâine n-am sã le mai vãd,Eu mâine n-am sã le mai vãd.
Aceste stele cãlãtoareSurpând din cer vremelnicii,Aceste cupe strãverziiBromate sângeriu pe buzeEu mâine n-am sã le mai ºtiu,Eu mâine n-am sã le mai ºtiu.
Aceste mâini prieteneºtiIntr-ale mele cald lãsateCu inima ce le strãbate,Aceste mâini prieteneºtiEu mâine n-am sã le mai strâng,Eu mâime n-am sã le mai strâng.
ªi-aceste cântece pe careLe cânt cu jumãtate glas,(Aceste vetre unde lasCenuºa flãcãrii fugare) –Eu mâine n-am sã le mai cânt,Eu mâine n-am sã le mai cânt.
Cântecul apeiLa tine, Doamne, nu mã-nalþCu muntele lucind în smalþ:De piatrã e, dares scufundãNisip mãrunt sub apa scundã,Precum a focului nãlucãTot valul apei o îmbucã.
La tine, Doamne, nu m-avântPe-al vântului desnodãmânt.Balaur care-nghite spaþii,Dar târâtor sub constelaþii,Ce cade prãvãlit din zborDe abureala unui nor.
Cu stropul, Doamne, mã ridic,
Mai tare cu cât e mai mic:E Sfarmã-Piatrã, Stinge-Foc,E Frânge-Vânt, e-n orice loc,Subpãmântean, aerian,Si e izvor ºi e ocean.
Murmurã-n râu ºi-n mare geme,E tinereþe peste vreme,Din nori închipuie icoaneSi spânzurã de bolþi amvoaneCa voia ta pec er sã steiePrin fulgere ºi curcubeie.
Îngerul slavei Lui Ion Barbu
Cântecul nou, cântecul nouMultiplicat dine cou în ecouSuie-n zadar ºi cade-napoi,Lac prãbuºit în matcã prin ploi.
Alb porumbel strãlucitor,Bulgãr de marmurã-n zbor,Suie stingher, cade stingher –Unde eºti, inimã, razim sub cer?
