CUGETĂRI DESPRE VALOREA SI TAREA CARACTERULUI.

(Urmare.)

DESVOL-

Intv'adeveru cine s'a uitatu vre-odata la mi­nunile telescopului sî microscopului fâra mişcare suflet6sca sî fâra sâmtîamentu de umilintîa sî su­punere faşîa de atotpotiutî'a Fiintîei supreme?! Dara acestu semtîementu e totu odată împreunată cu inaltîarea inimeloru n6stre, candu la contem­plarea lucruriloru din natura recugetâmu, că preste t6te veghiâdîa unu Tata prâ buuu, carele toturoru esistintîeloru le-a prefiptu o tîenta conforme po-teriloru sî aplecariloru fia-carei, spre ajungerea cărei tîente elu le-a pusu legi constante sî neva­riabili. Asta convingere despre uestramutat'a per-manentîa a legiloru naturei ne redica energi'a, ne dâ unu anumitu gradu de iudependentîa, sî ne face domni preste noi, intîelegândn fenomenele ce se petrecu in gîuru-ne, prin acest'a mantuindu-ne de multe superstitiuni feti ai ignorautîei, sî scien-du-ne loculu sî trept'a ce oeupâmu in uatura. Câta liniscire sufleteasca, câtu balsamu alinatoriu nu isvoresce din t6te aceste pentru noi intre va­nele furtune ale vietîei!

In fine scientîele descriptive ne deprindu cu clasificarea basata pe aualise, asemenarea pârtîloru sî generalisare. „tlnulu din cele mai mari fol6se ale acestoru studie — dîce marele botanicu Cuvier — este datin'a, ce-si insusîesce cinev'a, de a clasi­fica in spiretulu seu unu mare uumeru de ideie. Prin ast'a se deprinde cinev'a cu ace'a parte a logicei, carea se numesce metodu, intogmai precum cinev'a prin studiulu matematicei se deprinde cu rationa-

mentulu deductivu. Istori'a naturale e ace'a scientîa, careu pretinde cele mai precise metâde, precum geometri'a cele mai rigorose raţionamente." ])

Eca rolulu educativu alu istoriei naturali! f) Nu mai puciuu înseninata e inrîurinti'a

educativa a scientîeloru asîa-numite esperimentali, a fisicei, fisiologiei, chemiei scl., cari se adopera a esplicâ câtu mai acuratu fenomenele din natura sî a aretă căuşele sî legile loru. In acestu scopu la studiulu scientîeloru din vorba ne folosimu de metodulu esperimentale cu procedurele s'ale lo­gice, adecă cu observarea, esperimentarea sî iu-ductiunea.

Foldsele practice ale acestoru scientie cine nu le cuncsce? Cine nu admira nenumeratele des­coperiri făcute cu ajutoriulu loru, cum sî mai 'nainte abia visatele avaiitagie proveuit6rie din aplicarea electricităţii, aburului sî a celor'alalte poteri din natura? tiara intogmai de mare este sî folosulu loru formale s6u educativu. Anume studiulu loru ne formddîa facultatea de observare, ne desvolta facultatea cugetării, ne inavutîesce in-tîelegintî'a, ne face a vede" sî judecă tdte lucrurile in modu obiectivu, era nu superficiale sî numai după aparentîele acestor'a. Prin tdte aceste dîsele scientie inrîurescu in modu forte favorabile asupr'a moralităţii uostre sî a intarirei caracterului nostru morale.

g) Pre urma matematicele sdu scientîele de­monstrative asemenea posîedu momente educative sî formatorie de caracteru. Iutr'adeveru matema-tic'a parte ne este de-adreptulu necesarie pentru vietia, parte ne sîerbesce câ ajutatdria a fisicei,

' ) La V. Sirnonov, 1. c.

238

mechanicei, astronomiei sî a altoru scientie. Dis-ciplin'a fisica p. e. din reporturile cantitative ale cor-puriloru sî lucruriloru, calculate cu ajutoriulu ma-tesei, deduce reporturile acelor'asi calitative. Vice­versa matematic'a îuca are studiu ajutatoriu dia partea estetica, anume desemnulu.

Scientîele matematice — caracterulu câror'a, câ alu unoru cunoscintîe puru-ratiunali sî incâtv'a independenţi de esperieutîa, desî justificabili prin esperientîa, este esactîtatea sî rigorositatea, sî alu câroru metodu este celu inductivu s6u demus-trarea — priu piocedurele demustratiunei deprindu mintea a-si tîese ideile iu iutîelesu definitivu, o dispusu a coordinâ ideiele amesuratu metodului deductivu, prin formularea esacta a axiomeloru sî definitiuueloru sî priu aretarea clara a dependen-tîei sî relatiunei acestor'a esercita spiretulu a observa si ave" iu t6te cuprinderile sistema, cla­ritate sî esactitate, in fine invetla pre elevu a se respicâ scurtu, ])recisu sî lamuritu. Era apoi t6te aceste nutrescu sî marescu încă sî iucrederea ju­nelui in sene sî in poterile s'ale, care încredere estmodu intemeiata face parte nu mica din ca­racterulu forte sî genuinu.')

Mai o scurta reflecsiune cu privire la asîe-dîameutele de invetîamentu superiori.

Din gimnasie sî licee sî cum se mai uumescu scolele mediulocie esu teuerii studenţi, dupa-cum se pretinde, maturi pentru a intîelege scopulu sî gîurstârile reali ale vietiei. Ei intra in academie, universităţi, politechnice sî alte institute superiori, destinate câ acolo se-si insusîesca cunoscintlele speciali necesarie pentru viâtî'a practica, se-sî câscige scientî'a asîa-numita „pentru agonisirea pânei" (Brodstudium). Nu se p6te nega, câ studiulu de specialitate 'Iu pretinde nu numai acum iudi-cat'a necesitate inesorabile a traiului vietîei, ci sî vastitatea cunoscintîeloru din tempulu modernu, in urmarea cărei numai alegundu-si cinev'a o spe­cialitate e in stare a aprofunda pre acest'a cum se cade, sî deci a-si ocupa cum se cuvine loculu destinatiunei s'ale in marea catena a societâtii, cum sî eventualminte a produce pe terimulu scien-tificu sî culturale cev'a de domue-ajuta.

Chiar' in asta tendentîa de a forma specia­lişti jace inse unu auumitu periclu pentru cul-tur'a adeverata sî nefucata. Câ-ci nu se pote trage la îndoiala, câ specialismulu cu unilateralitatea s'a stirbeza multu pucinu poterile spiretuali ale individului, desvolta pre unele in mare mesura pe comptulu celor'alalte, ne grigesce partea omului numita inima, sî estmodu cresce in nu puşine caşuri nesce simpli dîleri reci sî nepăsători facla de problemele mai sublimi ale vietîei sî omenimei. Cum sî cu ce se se contrabalancedie acestu reu ? Câ respunsu accentuâmu denou ponderositatea cul-turei umauistice-ideali prin midiulocirea esteticei, poesfei, musicei sî a celor'alalte arti.

Poesi'a, music'a, artile preste totu nu numai jiufrumsetîeza viâtî'a," cum tîâue opiniunea vul-

l) Odthe: „Nur die Lumpen sind be*eheiden."

gare; ele suntu tot-odata o notabile parte con-j stitutiva a esisteutiei omenesci mai inalte, mai fine

sî mai nobili. Nu iudesîertu afirma dîcal'a, câ ! „de omulu musicle sî iubitorii! de arti se nu te

temi." Mai biue inima culta cu minte mai pucinu cultivata, decâtu minte f6rte culta, dara fâra

! inima; se intîelege, câ sî mai bine cultur'a ar­monica a ambeloru. Poesi'a, music'a sî artile ce-lealalte descâpta in noi sâmtiemeutulu nespusu de suavu alu legaturei armonice a t6te fiiutîele,

. semtîementulu aşîa-dîcuudu alu acelei armonie, j pre carea filosofulu vechimei Pitagor'a spunu câ ' o audîâ câ o dulce melodia resunâudu iu uni-

versu. Scurtu: precum filosofi'a cu matematic'a scl. e in cutare respectu priucipalea scoTa spire-tului, cultivându laturea mintale a acestui'a; in-togmai studiulu esteticu cu poesi'a sî alalte arti

j totu poteri spiretuali inuascute desv6lta, poten-j tiandu-le sî ast'feliu restatorindu ecuilibriulu po-' teriloru s6u facultâtiloru sufletesci, care ecuilibriu

priu diferitele studie demulteori sî in multe mo­duri devine turburatu.*)

(Va urma.) DR. GREGORIU SILASÎ.

Umbr'a si eu. Vediut'a-ti noru in ratecire Pre câmpulu ceriului curatu ? Sî 'n iug'a lui ore a-ti vedîutu, Sî umbr'a carea l'a urmatu ?

E umbr'a lui . . . Până e s6re Acest'a umbra-i după noru Străbate câmpi, păduri sî vai Străbate lumea 'n falnicu sboru.. . .

Noru e copil'a ce iubescu, Er' eu sum umbr'a cea de noru, Celu s6re mândru stralucitu, E nesfersîtulu mieu amoru ! . . .

Până amoru-mi va zimbi Ori unde mergi odorulu mieu ; O umbra negra-'ti va urma Sî-'n umbr'a negra voiu fi eu.

- t i S -

Ce n'am vedîutu?

Am vedîutu traindu in lume, pre celu reu preste celu bunu, Suferindu pre celu cu minte sî 'naltîatu pre celu nebuna; Intre fiiu sî 'ntre părinte am vedîutu imparechiere, Sî bărbaţi fâra credintîa, — tara mila sî dorere; —

N'am vedîutu inse femeia ce se nu semtîa iubire, Sî fiintîa se n'alerge dup'a lumei fericire!

GEORGIU SIMU.

i) Vedi Dr. L. Nohl Unsere geistige Bildung, Leipzig 1877.

239

I N E L U L 0. • — Novela. —

("Urmare.)

VI.

Toţi ai casei erau adunaţi in tinda dinaintea cuptoriului. Casele erau făcute de tat'a-mosîulu lui Pavelu, care avuse si esecutase ide'a de a in-tr'uni tote sub uuulu sî acel'a-si eoperislu. Ast'-feliu asîedîase siopronulu de lemue lângă grajdu, grajdulu lâi ga locuintî'a derstariului, er' de partea astalalta lâuga sîoprouu erâ mai autâiu o cama-rutîa, lângă camarutîa o tinda mare, din care spre mân'a stânga pe o usîa iualta coborâi in pivnitia, eY in drept'a mai spre fuudu tind'a se Îngusta, căci despaitiâ cămara din facla de odai'a servito-riloru din dosu. In fundu spre steng'a erâ o vatra mare, lângă velra cuptoriulu, lângă cuptoriu odai'a de prândîtu sî in facj'a cuptoriului scar'a, care ducea in casele de susu, pe care inse acumu se asîediasera toţi ai casei câ se veda cum se c6ce pânea.

Adeoa adeverulu este, câ nu vedeau nimicu decâtu capaculu, căci cuptoriulu fusese incaldîtu, apoi curatîtu sî panele se bagasera de cu vreme, dar' le plăcea la toţi se se asiedîe pe treptele scarei, care cu o trâpta mai josu, care cu un'a, care cu doue mai susu, cum stă scriau prin cârti câ s'ar' fi asîedîatu strămoşii noştri Râmleui, de priviâu la jocurile de circii s6u la teatru.

Cându intra Pavelu, tata-seu domnulu Stefanu steteâ in petiore cu unu clondiru in mâna diu care versâ unu rachiu de mistica ce primise in daru si-lu dedea se guste la ai casei.

„Sarutu mân'a tata, bine ai venitu" dîse Pa­velu opriudu-se lângă domnulu Stefanu.

„Unde mi-ai umblatu, de unde-mi vii," 'Iu întreba acest'a.

„Am fostu in preumblare, apoi am cetitu sî acum viu dela secatur'a de Stoic'a. .." respunse Pavelu.

„Cetitu, dâ vei fi cetitu romane, in locu se j iâi in mâna pe Homeru sî se studiezi . . . ."

„Hai se ne fie de bine," 'Iu intrerupse o ne-p6ta a lui care venise câ se sîeda câtev'a dîle la ti^ra, redicându sî golindu paharelulu ce-i umpluse Domnulu Stefanu cu mastica.

„Se-ti fia de bine, respunse stapenulu casei, apoi umplu paharelulu din nou si-lu dete altui'a sî asia pe rendu, uitându cu deseversîre de Pavelu, care se puse pe capetulu unei trepte sî cadiuse din nou pe gânduri.

Societatea cea vesela nici nu-lu pr6 luă iu sema, numai munia-s'a cocon'a Elen'a, se uita din cându in cându cu cod'a ochiului la elu sî se iu-trebâ, „ce va fi avendu?" Dar' nici domni'a-ei nu se pr6 potu ocupa de elu, câci trebuia se inspec-tioueze pregătirea lipiei cu jumeri," care nu poteâ lipsi nici odată cându se cocea pâue. Nu pr6 se incredeâ in servitore sî ast'feliu steteâ lângă un'a diu ele, care dupa-ce pusese „jurnerii" in aluatu

voia se se apuce de framentatu, fara a fi pusu sî piperiu după cum se cuveniâ.

Acâsta gresuMa a slujnicei i şterse impre-siunea ce-i făcuse tăcerea lui Pavelu si-o făcuse pe coc6n'a Se-si arete ascutîsîulu limbei spre spaim'a servitorei.

De superata ce erâ nici câ mai voi se sufere atâti privitori in gîurulu ei.

„Poftiţi la masa," dîse ea, prin urmare prin-dî§udu cu braciele pe cei din giurulu ei sî impin-gendu-i frumusîelu spre odai'a de-alaturea, unde in adeveru se întinsese mes'a pentru cin'a fami­liara.

„Haideţi de gustaţi din vinulu ce am adusu, acum este curatu sîampanie," dîse d.-uulu Stefanu.

Toţi mersera sî punendu-se la m6sa înce­pură se guste vinulu, care amestecatu cu apa mi­nerala de Borsz6k ave in adeveru unu gustu buuu.

Pavelu 'si turna mai multe pahare uuulu după altulu sî le goli cu o sete straiua. De-odata, dupa-ce turnase din unu nou clondiru, pe care 'Iu adusese chiar' atunci tata-seu din pivnitia, se cutremuri sî nu se potii opri de a nu scuipa cu gratia.

Totu asemenea facura toţi câţi beusera in urm'a lui.

Cocon'a, care intru ace'a isprăvise cu servi-t6rea, venindu sî ea la masa, observa indata, câ beutoni erau scârbiţi de beutur'a loru sî intrebâ:

„Va fi pr6 acru vinulu? Nu-o spuneâmu eu!" mai adause ea adresându se catra domnulu Stefanu.

„Este cev'a cam acrisîoru," afirma acest'a, „dara nu strica nimicu, tocmai dinpotriva, face câ apa minerala, de Borsz6k se pisce cu atât'a mai placutu pe limba.

Cocdn'a nu pre" dete ascultare vorbeloru ros­tite de sociulu-seu, ci voi se se convingă ea inse-si. Luându deci unu paharu 'si turna din viuu sî-lu puse la gura.

Dar' nici n'apucase ne sorba bine din elu, cându incepu se scuipe cu scârba sî se strige:

„Nefericitule, ai pusu vinu iu clondirulu cu gazu !

„Dâ," afirmară toţi câţi beusera din ultim'a sticla, „vinulu mir6sa tare a gazu."

Domuulu Stefanu, care erâ mai adine-ori atâtu de mândru de vinulu seu se coufusiâ, se roşi de ciuda 'si pleca ochii, apoi sî-i redicâ 6ra-si dându cu ei tocmai de fagi'a lui Pavelu, care iuca erâ schimosita de gustulu celu neplacutu alu ga­zului, se resti catra elu :

„Ce mustra-mi faci, hai cara-te de-aici, nu tî-am spusu se iai mai bine pe Homeru sî se stu­diezi. Vei găsi pe m6sa la mine o noua editiune ce tî-amu adusu-o dela Vien'a dute sî cetesce, dar' se nu-o iai de-acolo. Se ine ascepti, câ am se-ti aretu cum se pronunţi cuvintele".. .

Domnulu Stefanu ar' fi voitu se mai spună câte sî mai câte despre Homeru pentru-câ socie­tatea se uite de pozu'a cu gazulu sî se admire adânc'a s'a invetîatura, dar' Pavelu dela primele cuvinte se sculase sî plecase rusînatu.

240

Cum se urca pe treptele scarei iu susu uu eră îiici-decumu dispusa a merge că se cetesea pe Homeru, după cuina i ordinase tata-seu, ci iutrâ iii odai'a s'a sî se trânti pe patu.

Pe lângă ciud'a ce-lu cuprinsese in urtn'a confr nitului ce suferise din partea tatalui-seu uu-Iu părăsiseră iuca indoielile, de care era muncita, de cându cu gândulu la inelulu ce voia se dea Tichii Marii Luichi.

„Sî ore portarea s'a de-acum nu-mi dă drep-tulu, că se-lu tragu pe sf6ra pe doroni'alui Deca i-asiu cere bani, uu rai-ar' dă, m'ar' intrebă câ ce voioseu se făcu cu ei, mi-ar' dîce că amu de t6te ce-mi trebue sî m'ar' trimite era-si la Ho­meru Dar ' . . . eta unu gându aaîa elu insusi 'ini oblesee ca lea . . . Iu modulu acest'a nu me supui nici unui risicu... Me potu pe depliuu convinge, că sâmtiesce lips'a, ori b a . . . Elu uu o va semtî de siguru, căci chiar' deca adi demiuâtîa a sciutu câţi bani a pusu in buzunariu, dupa-ce i-a rîsipitu in earulu lui Stoic'a, a trebuitu se-si pierda soeoteTa..."

m urtn'a acestoru redesiuui pe care le-am reprodusa asia după cum se presentasera in mintea baetiuidrului, Pavelu se sculă de pe p ttu luă o luminare aprinsa sî merse iu odai'a de-aiaturea, care eră odai'a de dormitu a tatălui seu.

Pe mes'a din midîloculu odăii erau vre-o câtev'a cârti, intre cari sî esemplariulu diu scrie­rile lui Homeru. Pavela puse luminarea pe masa, j deschise pe Homeru, dar' totu-odata lua diu bu-zunariu unu tomu diu scrierile iui Paula de Kock sî iucepii se cetesea unu nou romanii. Din cându in cându se intrerupeâ in lectur'a s'a pentru a trage cu urechi'a, câ se audia deca nu se apro­piau eumv'a paşii parintiloru sei.

Erâ cu totulu distrasu baiatulu, nici chiar' scenele hazlie pe care le cetiâ in romanulu lui Paulu de Kock nu erau iu stare a-i atrage tdta atenţiunea.

Audîendu iutr'unu rându unu sgomotu care veuiâ de josu tresari, sî se grăbi a luă o cola de hârtie alba, a-si pune unu coudeiu ia îndemâna, ceruela dinaintea s'a sî unu vocabulariu elinescu lângă sine.

Dupa-ce terminase aceste preparatîuni sî urmându o liuisce cumplita iu partîle de susu ale casei, Pavelu ceti înainte in romanulu seu, dar' nu-o potu duce multu, gândurile nu-i dedeâu pace.

Se socoti, câ deca se va iucercâ a traduce vre-o câtev'a versuri de-ale lui Homeru, 'si va pote dâ o mai buna Mânută sî se apucă de lucru.

Iu odaie erâ liuisce depliua, nu se audia de-câtu in depărtare vijaitulu vultcrei dela derste, din cându in cându latratulu lui Griveiu sâu a vre-unui altu câne intreruptu de strigatele lui nea Mihaiu carui'a i respuudeâ Ghiti'a din sîan-dramau'a din gradina. Câte-odata mai străbătea sî câte unu glasu mai tiguo°u din societatea de josu.

Pavelu isbutise a traduce unu versu, dar' iritatiunea in care se află nu-i ierta câ se urmeze cu folosu lucrarea s'a.

Se scală sî merse la ferestra. Privirea s'a cadiu pe unu peisagiu ademi-

toriu. Colea curgea pereuasîulu cu valuri lucinle

in zarea argintia a luuei, care stătea maiestuCsa pe bolt'a azurie a ceriului, lumina îdu spre drept'a cosîulu derstariului, sî dându-i prin acesta tainica lamina o infaciosîare ••ouiantica. Spre steug'a erâ sîur'a veninului acoperita cu nisce paie, pe care ici-36'.ea se prinsese câte unu gdonoza de mus-chiu verde, ba reserisera sî vre-o câtev'a surcele de arbori, asia iucâtu in slab'a sî tainic'a lumina a lunii, păreau nisce misteriose podobe ale ve­chiului coperisiu. Dincolo de pireu se redicâ dea-lulu cu livadi'a in a cărei mezuina se inaltîâa nisce copaci uriaşi de unu aspectu fantastica.

Pe verfulu unui ulmu uscata o cucaveica iucepu de-odata se scota strigatele s'ale cobitore.

Pavelu se infiorâ sî se iutorse era-si la mesa, unde se puse diu nou la lucru.

Tocmai erâ se se lipsesca de tote sî lasându versurile lui Homeru pe mjsa se se reintorca in odai'a s'a sî se se culce, cându unu sgomotu por-nitu de josu î-i anuuciâ câ cei multu asceptati erau se sosesca sî ca ast'feliu se apropia cu paşi gră­biţi momeatulu hotaritoriu.

Aruncă ingraba vre-o câtev'a rânduri pe hâr­tie apoi se opri era-si sî redicându capulu trase cu urechi'a.

Domnulu Stefanu n'aveâ uici decum obiceiulu se bea, asta sera inse, dapa-ce o patîse cu clon-dirulu de gaza, câ se uite societatea de acesta nebăgare de sema destulu de superatîâsa iuchi-nase dar' un'a după alfa asia incâta acuma veniâ cântându din psaltichia, er' coeon'a Leftin'a soşi'a s'a sî mam'a lui Pavelu 'Iu urmariâ de aprdpe câ se uu i se întâmple cev'a.

„De cându suutu nu l'amu mai vedîutu asia," repeta biât'a cocona uecontenitu. Mai adiueâra fusese ingrigTata de fiulu-seu, acumu se iutristase de starea sociuluî-seu.

Nici Pavelu nu sciâ ce se credîa câudu audi aghiâsele ce le trageâ tata-seu, veniudu se se culce.

Acum se deschise usî'a odăii sî dete intrare domnului Stefauu.

„Ce faci Pavele, ha, ha, sermanulu baiatu dîse betrânulu, cum se casuesce cu Homeru, lasă câ mâne 'ti voi dâ ajutoriu... adi n'am pofta se-mi mai bătu capulu cu versurile elinesci du-te de te culca."

„Numai uuu siuguru distide se mai traducu... âta î-i gasisemu intîelesulu... daca voiu lasâ pe mâne trebue se-mi bătu capulu din nou.

„Du-te de te culca," dîse acum sî coeon'a Leftina

„Sst t . . . tăcere! Fâ bine sî lasa-lu in pace . . , du-te iu odai'a t'a . . . are dreptate baiatulu. . . daca a datu de noima trebue lasatu se facă traducerea, căci până mâne ar' uita. Nâpte buna." sî cu aceste cuviute domuulu Stefauu iucepu a-si face toalet'a de dormitu.

^€&$i

:•,:•?.';

rAUt

Wf M

sfflaiflSkii\

, . ' - ^ i ' ^ :

J*~

242

„Ndpte buna!" repetă cocdn'a Leftiua, „nu stă prd multu Pavele."

„Sarutu mâu'a mama, iudata-ce voiu isprăvi ine voiu puue sî eu in patu."

Domnulu Stefanu se deslegase la gâtu. Purtă dreptu cravata un'a din acele basmale de metasa ndgra, care se infasîurâu de d6ue-ori peste gâtu, apoi prindîându-se cele d6ue capete se legau in-câtu formau unu nodu cu ddue sfârcuri. Acdsta legătura domnulu Stefanu o aruncă câtu cdlea, apoi 'si scdse gheroculu pe care-lu asverli pe unu scaunu sî acum voi se urmeze totu asia sî cu giletc'a, dar' se impedecâ de lautîulu ceasornicului. Acum 'si aduse aminte că pe lângă cdsornicu mai av6 sî bani in celu-alaltu buzunariu alu giletcei, deci după vechi'a s'a deprindere merse la mesa, scdse antâiu cesorniculu, apoi chei'a, apoi puse dintru antâiu cdsornieulu la urechie de se con­vinse că nu a stătu sî dupa-ce se uită cu luare a minte la cesu, scdse chei'a 'Iu trase cdsorniculu câ se nu se opresca pâua deminetîa, sî-lu puse frumusîelu pe mdsa. Acum desîertă sî celu-alaltu buzunariu de banii de argintu sî de hârtie pe care-i ave mototoliţi acolo-

Pavelu se uitase cu cdd'a ochiului la ce'a-ce făcuse tata-seu. La vederea baniloru unu valu de sânge ferbinte i se pornise din inima spre creri asia incâtu fu apucaţii de o năprasnica dorere de capu dar' in urmatdrea clipela 'Iu trecură nisce fiori reci sî vârfurile degeteloru i se facura câ ghiatî'a.

„Tat'a este in buna dispositiune, dar' ddca mi-ar' dă vrs-o doi sfanţi, au se-mi cercu noroculu."

„Tata," urmă elu apoi cu vdce tare. „Ce-1.. . ai ispravitu.. . du-te, de te culca." „Ba n'amu ispravitu inca . . . dar ' . . . . „Vrei se-ti talmacescu vre-un'a din cuvintele

elinesci, nu potu! căci bine vecii, câ m'am apu-catu se-mi descaltiu ghetele."

In adeverii domnulu Stefanu dupa-ce 'si go­lise buzunarele giletcei, o desbracase sî o aruncase sî pe acest'a lângă gherocu, er' acnmu se trudiâ a-si scdte ghetele din petidre, ce'a-ce i faceâ mare casna in starea cea neobicinuita in care se află.

Fruutea i-se inbrobonise de nisce mari pica­turi de suddre cându isbuti a scdte ghiat'a din petiorulu celu stângu.

Altulu in loculu lui Pavelu vedîfindu pe tata-seu cum se casnesce, ar' fi alergatu se-i dea mâna de ajutoriu sî altulu in loculu domnului Stefanu ar' fi provocatu pe fiiulu-seu se-i scdta ghetele.

Dar' nici unui'a nici altui'a nu-i trecu ast'a prin gândii. Domnulu Stefanu nu-si deprinsese pe fiulu-seu se-i facă asemenea serviciu. S'ar' fi sem-tîtu elu insusi degradatu, ddca Pavelu s'ar' fi ple-catu înaintea s'a că se-i scdta ghetele.

Teuerulu nici câ se gândi la asemenea lucru. Nu dîcemu, câ ddca l'ar' fi rogatu tata-seu se-i dea mâna de ajutoriu s'ar' fi semtîtu vatematu, ba tocmai din potriva, credemu câ i-ar' fi facutu plă­cere poteudu-i fi intru ajutoriu . . . dar ' . . . nici câ-i veni aminte, câ ar' potd face asia cev'a.

„Afurisitele de ghete!" dîse de-odata dom­nulu Stefanu. Pavelu tocmai voia se-i spună câ nu-i cere ajutoriu la traducere ci numai vre-o sîese sîepte sfanţi, câ se aibă sî elu cev'a bani iu buzunariu câ toţi studenţii, cându tata-seu scdse unu racuetu infioratoriu. Dupa-ce se descultiase de ghiat'a diu petiorulu celu stângu proptise acestu petioru descultîu de ghidt'a din petiorulu celu dreptu sî se opintise se-o mişce din locu. De odată i alunecase petiorulu celu descultîu sub câlcaiulu ghietei din petiorulu celu incaltiatu sî-lu strivise asia de tare incâtu producuudu-i o dorere ardîetdre î-i scosese acelu tîepetu din gura.

Cocdn'a Leften'a veui iute diu odai'a in care 'si avd patulu, se v6da ce s'a intâmplatu.

„Aoleo, mi-ani belitu petiorulu, afurisit'a de ghieta," se văietă domnulu Stefanu.

Soţi'a-s'a ingrigîata, se grăbi a-i scdte sî ghet'a cea-lalta sî se-i caute petiorulu, care nu eră nici decum vatematu, asia incâtu liniscindu-se indata potu se se retragă.

„Inca n'ai mai ispravitu," dîse ea catra Pa­velu. „Dute de te culca."

„Indata . . . mai am numai unu rendu inca. . ." bîlbai teuerulu cu ochii plecaţi pe hârtie.

I eră tdma se-si redice privirea spre muma-s'a căci ac6st'a ai" fi cetitu indata in ochii lui acelu focu neiertaţii, ce-i consumă sufletulu.

Cocdn'a Leftena esl. Domuulu Stefanu gemea in patu. Pavelu se sculă. Manile i tremurau, ba i tre­

murau sî petidrele, fu silitu a se redîmâ de mdsa, totu-odata se intdrse cu spatele spre patu asia incâtu tata-seu, ddca ar' fi aruncatu ochii spre elu, n'ar' fi potutu se vddîa ce face.

Tocmai ast'a o sî voise fiulu-seu, care la gân-dulu câ comite pentru prim'a-dra in vietî'a s'a unu faptu rusînosu 'si esîse cu totulu din fire.

Mân'a s'a cea drdpta se întinsese spre golo-mosulu de bilete de banca sî cu ddue degete, cu care pareâu câ voiesce se bata unu marsîu pe tabl'a mesei asia de tare trasareu, prinse ddue hârtii de câte unu fiorinu sî le trase binisîoru spre sine.

„Ce faci?" dîse de-odata tata-seu, care se intdrse in patu sî-lu zărise in petidre dar' nu po-tuse vedea firesce, câ Pavelu amblâ se-i iâ doi fiorini din banii sei.

Tenerulu pecatosu iu primulu momentu se credîfl descoperiţii, dar' cu tdta fric'a s'a, vîrf iute cei doi fiorini in cartea cu versurile lui Homeru pe care o închise degrabă dîcundu: „Eta me ducu se me culcu, tata!"

„Ai ispravitu?" 'Iu întrebă acest'a. „Da, am ispravitu, ndpte buna tata" res-

punse Pavelu cu glasu tremurătorii!. „Ndpte buna!" dîse betrânulu sî se intdrse

pe ce'a-lalta parte. Nu semtise nimicu. Pavelu se duse in odai'a s'a u.ide se des-

bracâ tremurându mereu. Tdta ndptea nu fu in stare a se liniscl. De-

abia cându o rosîdtîa inflacarata pe ceriu in par .

243 /

tea din spre resaritu unde vedea prin fer6stra din patulu seu, prevesti apropiarea dioriloru de dîle, atîpi dîcundu-si: „N'am furatu. . . banii suntu iu ca r t e . . . n'o se-i iâu, câci este o pre" urîta sâtn-tîre a te sei hot îu . . . mai bine voiu potrivi vre-o mintiuna câ se scotu dela mam'a s<5u dela tat'a banii de care am lipsa pentru câ se cumperu ine-lulu s6u mai b ine . . . se iâ draculu pe afurisi-tulu de inelu.

(Va urma)

0 I S T O R I E DE VI SI U N1 De Ouy de Maupassaut.

Doctorulu Marrande, vestitulu sî escelentulu medicu de nebuni, a invitaţii pe trei dintre colegii «ei sî pe patru savanţi, care se ocupă cu sciintîele aaturale, spre a observa pe uuulu dintre bolnavii sei. Iudata-ce se adunară prietenii sei, le dîse: „Ve voiu presentâ cehi mai cîudatu sî nelinisci-toriu casu ce l'am avutu vre-odata. Despre bol-navu nu am se ve spuuu nimicu. Elu singuru va face-o ace'st'a." Doetoivlu trase clopotîelulu. Unu servitoriu condu-se pe omu inlauutru. Erâ forte slabu, slabu câ unu cadavru, uscatu întocmai câ anumiţii nebuni pe care-i nimicesce unu gându, câ-ci o incbipuire bolnavitidsa nimicesce corpulu multu mai multu câ frigurile ori oftic'a.

Dupa-ce elu a salutaţii sî a ocupatu locu, a dîsu: „Domnii mei, eu sciu pentru-ce anume v'ati aduuatu d.-vostra aici, sî suntu gat'a se ve povestescu istori'a mea. Intr'uuu scurtu tempu, d.-vostra toţi ve-ti află, că miutea mea e totu atâtu de saneklsa sî de luminata câ sî a d.-vostre, ] spre nenorocirea mea, a d.-vost:e sî a intregei omenimi. Dar' voiu se incepu cu faptele insesi, cu faptele simple: Eu suntu de patrudîeci sî doi de ani. Nu suutu casatoritu, averea mea face atât'a, câtu se potu trăi cu unu comfortu 6re- j care. Locuescu pe o mosîe la tîermurii Seinei iu Bicssard aprope de Rouen. Iubescu vânatulu sî pescuitulu. De dinsusu de stâncile mari, eare in-cungîurâu cas'a mea, aveam un'a dintre cele mai frumtfse păduri ale Franciei, sî înaintea mea celu mai frumosu fluviu de pe lume. Cas'a mea e mare, pe dinafară albu spoita, frumosîca, in stilu anticu sî asîedîata in midîloculu unei grădini mari, plan­tata cu flori grandiose, care se sîerpuescu pana in pădure. Personalulu meu consista s6u mai bine dîsu consista, dintr'unu visitiu, uuu gradinariu, unu camerariu, o bucatarâsa sî o spălătoreasă, care erâ totu-odata sî unu feliu de econâma. Toţi aceşti omeni locuiau la mine deja de dîece până in sîesespredîece ani, me cunosceâu pe mine sî cas'a mea, mosî'a sî intregu tîeuutulu ei. Erau servitori buni sî pacînici. Ac6sta supositie e de lipsa cu privire la ce'a-ce am se spuuu. Mai adaugu, câ Sein'a, care curge gîuru impregi'uru de gradin'a mea, este, dupa-cum sciţi, navigabila

pâua la Rouen, sî vedeam dî de dî nâi cu ventrele sî cu vaporu trecuudu pe dinaintea mea.

Erâ in anulu trecuţii, in t6miia, cându fusei de-odata cupriusu de o maladie bizarra sî nees-plicabila. Mai antâiu erâ unu feliu de ueliuisce nerv6sa, care nopţi întregi de-arendulu me tîSneâ ti'^zu, o nervositate atâtu de mare, câ celu mai ne'n-semnatu sgomotu me faceâ se tremuru. Disposi-ti'a-mi erâ posomorita. Aveam de-odata isbucniri de mânie neespiicabile. Am adusu unu medicu, care mi-a ordonaţii brom sî dusîu rece. Luâmu deci iu fia-care sâra sî deminâtîa câte unu dusîu sî incepusemi a bea brom. Sî iu fapta, iucurându incepui a dorini, dar' somuulu devenise pentru mine cu multu mai grtfsuicu decâtu iusomui'a. De abia me puneam in patu, mi-se sî închideau ochii sî eram uimicitu. Dâ, decadeâm intr'unu nimicu, intr'uuu nimicu absoluţii, intr'o morte a intregei fiintîe, diu care eram tredîtu intr'uuu modu gr6s-nicu sî vehementu prin sentimentulu unei poveri pe peptu sî pe gura, ce me iuecâ sî 'mi consuma vrâtî'a pe propri'a mea gura.

Inchipuitî-ve unu omu, care dtirme, pe care 'Iu ucidu sî care se trezesce cu unu cutîtu in gâtu ; care horcae acoperiţii cu sânge sî uumai p6te re-suflâ sî care e de m6rte, fâra de-a av6 consciintî'a câ — more!

Am inceputu a slabi totu mai multu sî ob­servai de-odata, câ visitiulu meu, care erâ f6rte corpulentu, incepuse a slabi sî elu câ mine. I-lu intrebâi in sfersîtu:

— Ce e, Jean? Eşti bolnavii? Elu 'mi respunse: „Eu credu câ sum cu­

priusu de ace'a-si boia câ d.-t'a, domnule. Noptîle 'mi strică dîlele." Credeam deci, câ iu cas'a mea esista vre-o iufluentîa a umedîelii ce ar' ave se se atribue apropierii fluviului sî voiam se me mutu de-acolo pentru vre-o doue-trei luui, cu tote câ sesonulu de veuatâre erâ atunci in deplina flore, cându unu faptu forte ciudaţii, pe care din intemplare l'am observatu, a produsu unu ast'feliu de sîru de descoperiri de necrediutu fantastice sî inspaimentatore, câ remaseiu.

Avendu intr'o sera sete, beui unu jumetate de paharu de apa sî observai, câ sticl'a mea de apa, care stateâ pe uuu dulapu in facj'a patului meu, erâ plina cu apa, Noptea am fostu tredîtu in acelu modu grosnicu, despre care vorbisemu tocmai mai 'naiute.

'Mi aprinsei luminarea cu frica grozava sî cându vrui se b6u diu nou, observai cu mirare, câ sticl'a 'mi erâ goia. De abia credeam ochiloru. Seu a fostu ciuev'a in odai'a mea, sâu eu eram unu lunatecu. In ser'a urmatore voiam se făcu ace'asi incercare. 'Mi incuiâi usî'a cu chei'a, pentru de a fi siguru, câ nimeni nu p6te intra la mine. Adormii sî me desceptâi câ sî alta nopte. 'Mi beuse cinev'a ap'a câta o vedîusemu cu doue 6re mai 'nainte. Cine-mi beu ap'a? De siguru eu, sî cu tote aceste credeam hotarîtu, câ in adenculu sî dorerosulu meu somnu nu am facutu nici o singura mişcare. Me gândeam la mijloce spre a

244

me convinge, deca uu comită eu insusi aceste fapte inconscie.

Intr'un'a din seri pusei lângă stiol'a cu apa o butelie de vinu ele Bordeaux, o casca eu lapte, pe care nu-lu potu suferi, sî pragituri de cîoco-lada, pe care le mânâncu l'6rte bucuroşii. Vinulu sî pragiturile remasera neatinse; laptele sî ap'a au disparutu. După acest'a schimbai in fie-care dî beuturile sî mâncările. Mâncările compacte nicî-odata uu au fostu atinse, eY dintre beuturi se cosuraase numai ap'a sî laptele celu prospetu. Acesta indoiela penibila a remasu inse in sufletulu meu. Nu eram ore eu acel'a, care, fâra de-a ave" consciinti'a, me redicâm din patu sî beam insusi lucrurile pe care uu le poteâm suferi? Semtîrile poteâu se mi-se fi schimbatu prin acelu somnu sonambulu, se-si i'i pierduţii aversiunea obicinuita sî se ii capetatu unu gustu deosebitu. M'am servitu apoi numai decât» de-o noua apucătura incoutr'a mea iusumi. luvalii tote obiectele, care trebuiau atinse, cu legatori albe sî le acoperii pe de-asupr'a inca cu o batista. Iu momeutulu cându me pusei in patu 'mi mângii cu funingine manile, gur'a sî miistetîele. Cându m'am tredîtu tdte obiectele au remasu nepătate, cu tote câ au fostu atinse, câ-cî batist'a nu eră asia precum am fostu pusu-o eu, sî mai multu, laptele sî ap'a nu erau nicairi.. . . Atunci 'mi pusei iutrebarea: Cine a potutu amblâ la mine in fie-care sera? — Semtîescu, domuiloru, câ eu tote aceste prea iute vi le povestescu. D.-v6stra rîdeti, d.-v6stra v'ati formatu deja pă­rerea: „Est'a e unu smintitul" Eu trebuia se ve descriu mai pe largu sentimentele unui omu, care inchisu in odai'a iui, cu mintea intriga vede cam dispare ap'a din sticla pe cându elu dorine. Eu trebuia se ve esplicu tortur'a ce se inoiâ iu fie­care sera sî deminetia, acelu somnu imbecilu sî ace'a tredîre sî mai uimit6re. . . . Dar' continuu. De-odata a incetatu minunea. Nimeni nu a mai atinsu nimicii in ehili'a mea. Tote s'au terminatu. După acest'a me aflasemi mai bine. Devenii din nou veselu, dupa-ce audîsemi, câ unulu dintre ve­cinii mei, domuulu Legite, se afla in ace'asi stare in care me aflasemi eu. începui din nou a crede, câ e cev'a nesauetosu in tîenutulu acest'a. Visitfulu meu in'a paraşi tu torte bolnavii iaca inainte de ast'a cu o luna.

Era intr'o deminetîa de primavera, cându me preamblâm in apropierea rozeloru mele sî ob­servai forte biue, câ in imediat'a mea apropiere cade o roza, câ sî cându o mâna nevedîuta ar' fi ruptu-o, după acâst'a fldrea făcu unu cercii, câ sî cându ar' fi voiitu se-o duca cinev'a la gura, sî remase atârnată in aeru, nemişcata, ingrozi-t6re câ la trei paşi înaintea ochiloru mei. Cuprinsu de-o supriudere turbata, me aruncai după ea se o prindu, dar' nu aflai nimicii — ea a disparutu. Acum eram cuprinsu de-o furie grosuica iu contr'a mea. Unui omu cu minte sî seriosu nu-i este permisii se aibă ast'feliu de hallucinatiuai! Fost'a ast'a inse o halluciuatiune ? Câutâi cotorulu sî

aflai câ roz'a a fostu prospetu rupta din mijloculu altora doue roze, care erau neatinse. Erau in fapta trei roze, pe care le observasemi eu. Atunci me dusei cu iuim'a amarîta in ehili'a mea. Domnii mei, ascultatî-me; ou suni liniscitu ; eu nu credu in lucruri supr'anaturale, nu credu nici acum in ele, dar' din momentulu acel'a eram convinsu eu sî despre dîaa sî uopte, câ lângă mine exista o fiiutîa nevedîuta, care m'a cercetaţii, m'a parasitu sî apoi s'a iutorsu din nou. Mai târdîu avui dovada despre acest'a. Pe tempulu acel'a intre servitorii mei se iscase in fie-care dî certa pentru nesce flecuri la aparentîa, dar' totu lucruri, care astadi suntu de iniportantia pentru mine. O sticla vene-tiana s'a spartu ea de ea, dîu'a la amedi, in odai'a mea de prâazu. Servitoriulu iaviaovatiâ pe baca-taresa, acest'a pe econdma, cari' iuvinovatiâ sî ea mai sciu eu pe cine. Usi, care ser'a erâa incniate, deuiiae'tî'a se aflau descuiate. Ia fie-care nopte fuiâ cinev'a laptele. — Aii! Cine erâ acel'a? Ce fiiuiîa? O curiositate nervdsn, insogita de mânia sî uimire, me Mâne" dîu'a-ndptea ia cea mai mare agitaţie. Dar' cas'a devenise din nou liaiscita sî credeam câ era am visatu, câadu se întâmplă ur-matoriulu lucru: Erâ in 20 Julie la '.) ore seVa. Fiiudu caldu, am lasatu ferestr'a deschisa. Lamp'a

! ardea pe o mesa sî î-si reversâ radîele tocmai | preste unu tomu din Musset, care erâ deschisu

tocmai la capitolulu „Noptea de Maiu;" eu ador-'• misemi intr'nnu fotoliu mare. Dupa-ce dormii câm | patrudîeci de minute, deschisei ochii, fâra de-a

face vre-o mişcare. La inceputu nu vedîui nimicii, de-odata mise păru inse. câ o pagina de-a cârtii se intdree ea de ea. Prin terestra nu a intratu nitî o singura suflare de ventil. Eram suprinsu sî asceptâm. . . . Câni după patru minute vedîui, dâ vedîui, domnii mei, cu proprii mei ochi, cum se deschide o alta foie sî se culca pe ce'alalta, câ sî cându unu degetu ar' fi intorsu-o. Fotoliulu se pareâ a fi golu, dar' eu intîelegeâm, câ e l u a fostu aici! Voiam se-lu prindu se-lu atiugu, dar' scaunulu a cadîutu, câ sî câudu ar' fi fugitu ci­nev'a de pe elu, lamp'a inca a cadîutu de pe m6sa, s'a stensu sî ferestr'a a fostu trântita cu o vehementîa, câ sî câudu unu facatoriu de rele ar' fi saritu afara. . . . Ah! . . . Trăsei clopotîelulu sî strigai pe servitoriulu meu. Cându iutrase iu casa, î-i dîsei: „Tote le-am resturnatu sî spartu. Adâ-mi o luminare." Iu n6ptea acest'a nu mai dorinii. Sî cu tote aceste eu eram jucari'a unei ii uşii! Nu eram eu acel'a, care a resturnatu fotoliulu sî lamp'a? — Nu, nu eram eu! — Staţi numai — erâ fiiutî'a! Cum se-o uumescu ? — Ace'a fiintîa nevedîuta! Ea de atunci nu m'a mai parasitm DTu'a-n6ptea aveam sentimentul», sigurantî'a sî presenti'a acestui vecinii nevedîutu sî totu-odata conviugerea, câ 'mi consuma vietî'a 6ra de ora,

: minuta de minuta Imposibilitatea, de a-lu ved6, me revolta sî 'mi aprinsei tdte luminările din apar-

! tameutulu meu, câ sî cându in acesta lumina l'asîu pot6 descoperi. Iu sfersîtu 'Iu vedîui. — D.-vostra nu-mi credeţi, sî eu cu tote aceste l'mn vedîutu.

245

Sîedeâm dinaintea unei cârti dar' nu ceteam, ci observam cu t6te organele mele agitate pe acel'a, pe care 'Iu sâmtiâm lângă mine. De siguru, elu erâ aci, dar' unde? — Sâmtîâm câ sî cându a-si fi cetitu, spre a-lu duce in rătăcire sî in cu-rGndu semtlâin, eram siguru, ci elu cetfâ preste umerii mei, câ erâ aci sl-mi atingea urechi'a. Me intorsei atâtu de repede, câ erâ pe aci se me restornu. Erâ lumina câ dlu'a. Priviâm in oglind'a ce stateâ iu facj'a mea sî nu me poteâm vede. Ea erâ g61a, lumin6sa sî plina de licdre. Chipulu meu nu erâ acolo... sî eu cu tote aceste stăteam in facj'a ei. Vedeam intre'g'a sticla câ sî aco­perita cu o negura licurdsa. Nu me cutesâm se pasîescu iuaiute, câ-cî semtîâm, câ elu se afla intre mine sî oglinda AÎ câ trupulu lui a absor­biţii refiesulu meu. Ce te"ma aveam! De-odata me semtîi intr'o negura sî elu pareâ câ se mişca in-cetu din drCpt'a spre steng'a, desvalindu incetulu cu incetulu icon'a mea iu oglinda. Din nou me poteâm privi, cum o faceâm in fie-care dî.

L'am vedîutu deci! Am remasu cu impre-siunea ac6st'a sî ea me face se tremuru inca sî acum. In dîu'a urmatore am fostu aici sî m'am rogatu se fiu primitu. Acum, domniloru, incheiu. Doc-torulu Marrande, dupa-ce multu t§mpu se indoiâ, s'a hotarîtu se facă singurii o caletorie la mosi'a mea. Trei dintre vecinii mei se afla in ace'asi stare, iu care me aflasemi eu atunci. E adeveratu ?

Mediculu respunse: — E adeveratu! — Ei tî-au spusu se laşi in fie-care sera

apa sî lapte in odafa d.-t'ale, spre a vede, daca dispăru ori nu aceste fluidităţi. D.-t'a ai facutu-o. Au dispăruţii fluiditatîle aceste câ sî la mine ?

— Mediculu respuuse cu o seriositate ser-batordsca: Au disparutu.

Deci domniloru, o noua fiiutîa, care fâra iu-doiela se va spori, a apăru tu pe paraentu! — Ah! d.-vdstra zimbiti! De ce ? Peutru-câ fiintî'a acest'a remâne nevedîuta. Dar' ochiulu nostru, domnii mei, este unu organu atâtu de primitivu, câ de abia pdte se deosebesca ce'a-ce e neatâr-natoriu de esistentî'a n6stra. Ce'a-ce î-i prea micu, î-i scapă, întocmai câ sî ace'a ce-i prea departe. Elu nu cun6sce milliardele de animale mici, care traescu intr'o picătura de apa. Elu nu scie nimicu de locuitorii, de plantele sî de pamentulu steleloru iuvecinafe, elu nu vede nici macaru lucrurile trans­parente. Elu nu vede aerulu, cu care ne uutrimu, elu nu vede ventulu, care este cea mai mare po-tere a naturei, care restorua 6meni, dob6ra case, scote arbori din radecini sî redica valurile marii. E de miraţii, deca elu nu vede unu corpu nou, cârui'a fâra indoiela î-i lipsesce unic'a insusîre, de a reflecta radîele lumindse ? Vedeţi d.-vdstra electricitatea, sî ea totuşi esista! Acdst'a fiiutîa inca esista. Ea este, domniloru, ce'a-ce ascepta pamentulu după omu! Ace'a fiintîa, care vine sene detroneze, se ne subjuge sî pote se nutresce din noi, câ sî noi din animale. De vecuri incdce se semtîâ sî se anunciâ câ sosesce! Temerea de celea nevedîute totu-de-a-un'a a stapâuitu pe părinţii noştri. . .

Ea a venitu! Tdte legendele de fant6me, de stri­goi, de duhurile necurate, vorbescu despre ea. Totu ce'a-ce faceţi d.-v6stra, domnii mei, de unu tâmpu incoce sî numiţi hipnotismu, spiritismu, magnetismulu, este ace'a fiiutîa, pe care o anuuciati.

Eu ve spunu, câ a sositu. Pribeg6za inc6ce sî incolo, câ cei de autâiu 6meni, necunoscundu-si inca poterea sî fortî'a, pe care câtu mai iugraba le va cundsce. Sî aci iu fine, domniloru, este frag-mentulu unui jurnalu, care mi-a eadîutu iu mâni sî care apare in Rio de Janeiro. Voiu ceti: „De unu tâmpu inc6ce se pare câ in provinci'a Sau Paulo gras6za unu feliu de epidemie de nebunie. Locuitorii mai multoru sate au refugiatu sî si-au parasitu moşiile sî casele, spuuendu, câ vampiri uevedîuti î-i persecuta sî-i consuma, vampiri, care pe cându ei dormu se uutrescu din respiratulu loru sî nu beau alt'cev'a decâtu lapte sî apa." — La aceste mai adaogu eu: „Cu vre-o câtev'a dîle înainte de primulu atacu, de care eram pe aci se moru, 'mi aducu bine amiute a fi vedîutu unu vasu brasilianu trecându pre lângă cas'a mea... V'am fostu spusu, câ cas'a mea stâ la tîermurii fluviului . . . . fiintî'a nevedîuta erâ desiguru as­cunsa in acesta corabie. . . Nu mai am nimicu de adausu, domnii mei.

— Nici eu, dîse doctorulu Mairande, redi-cându-se. Nu sciu, d6ca omulu acest'a e unu nebunu, ori suntemu noi amendoi . . . . ori câ in adeveru a aparutu succesorul u nostru. . . .

1. r. —#»€&*§— EPIGRAME.

Unulu. Nu rangulu, ce-lu voiu ocupa, Ci lucrulu, care-lu voiu lucra, Menitu e fericire a-mi dâ I

Altoiţi. Se-mi fia greu a lingusî Sî celoru mari unu vierme a fi, Cându sciu că 'u rangu me vom sui ?

Nebunii veciihri. Promisiunea-i detorie, Ce onârea o platesce; Omulu celu de omenie Caută de si-o implinesce.

Intîeleptii. . . . Talleirandu î-i spoitura ? Greu i-a fostn deci se petrnnda Vorb'a : wOmulu are gura, Că gândirea se-si ascundă f

C. MORARIU.

246

Prob'a de focu. Comedia i n t r u n u ac ta

după A. KOTZEBUE de IRIN'A SONEA BOGDANU-

(Fine.)

SCEN'A XIX. Wenz., Clara apoi Margoret'a.

W e n z . : Eca-ine erasi sum aici. Aprodulu mieu asuda lângă focu, betrânulu rescolesce cărbunii. Noi suntemu nepânditi. Acum'a Marga-ret'a mea frumosa! Inse peutru-ce puni manile pre facîa? Tî-e rusîae?

C l a r a (incetu): O, dâ! W e u z . : Manile cele frumose nu voru scuti

gUl'itl'a. Josu CU ele ! (Elu î-i ia manile in josu sî se rapede in dereptu.)

C l a r a (rîdîendu): Salutare, domnule Cavalerul W e n z . : Clara! C l a r a : Me cuuosceti in fiiie? W e n z . : Sciţi dora farmecă? C l a r a : Unu picu. W e n z . : D6ra staţi in legătura cu satan'a? C l a r a : Numai nu me lasă, se fiu arsa câ

sî strigoile. W e n z . : Seriosu dîsu, (16mna stâ-ve iu po-

tere de a insîelâ luându facia străina. C l a r a : Asia prec:un Ve sta in potintîa

domniei vdstre de-a insîelâ. alta inima. W e n z (Se silesce a-se inbarbatâ): Ha-ha-ha !

Ce socotiţi câ d6ra eu nu v'am cunoscuţii? C l a r a : Mai asia s'a imparutu. W e n z . : Am voltu a-ve necasi uuu picu,

atât'a a fostu totulu. In orientu atari farmece suntu de totu comune; pentru ace'a am gâcitu la prim'a căutătura.

C l a r a : Iu adeverii ? W e u z : Sî m'am hotarîtu se ve pedepsescu. C l a r a ; Ai, ce frumosu ! Ma r g . (Ese incetu din capela si se asîâdîa la spa­

tele cavalerului) C l a r a : Inse intriga poterea mea totu nu-o

cun6sceti. Eu me potu sî duplica. W e n z . : Cu atâtu mai bine! Atunci eu voiu

av6 d6ue femei, sî cându un'a va fi mâuiâsa, atunci me voiu inWrce spre ce'alalta. (Elu se intdrce, vede pre Margaret'a sî sta intîepenitu).

M a r g. (complimentându-se) : Siug'a plecata, domnule Cavalerii!

W e u z (in perplesitatea cea mai mare, se incârca inzedaru a vorbi acuşi cu un'a, acuşi cu ce'alalta).

C l a r a : Nu te trudi. Ar' fi lucru plinu de reutate a-se mai pasce la perplesitatea domuiei-t'ale. 'Ti recomendu pre amic'a mea din junetîa Margaret'a de Smmeuthal.

W e n z e 1 (esclamându tare): Margaret'a de Smmenthal!

M a r g.: Mi-se impare, câ noi ne-am mai vedîutu.

W e n z : Mântuitorea vietîei miele!

C l a r a : Ce dîci acum ? W e n z . : Astuti'a femeiloru intrece farmecele. M a r g . : Scrie acdst'a cu litere de auru

de-asupr'a porţiei cetatîuiei domnieit'ale. W e n z . : Unu picu firesce stau eu câm tu-

iesîu intre voi? M a r g . : Sî pre lângă ace'a pecatosu. C l a r a : Mi-ai fostu datu inelulu indereptu,

acum'a prime^ce pre alu d.-t'ale W e n z . : Ai dreptate, nobila Clara! Eu nu

sum demuu se me numescu sociulu domnieit'ale. A me scusâ p6te numai aducerea aminte de bine­facerea acestei femei farmecatorie.

M a r g : Unu pretestu viclânu. C l a r a : Pre care inse eu 'Iu i-au de basatu

sî in urm'a cârui'a te dechiaru formalii deslegatu. W e n z . (câtra Margaret'a) : Ai audîtu ? Dom-

uiat'a 'mi detoresci recompensa. M a r g.: Cu greu s'ar' pot6! W e n z . : Numai vie"tî'a se ti-o detorescu nu

sî fericirea vietîei? M a r g : Pana cându ? W e n z.: Pana la morte. Mi-ai scosu din

mâua uuu iuelu sî mi-ai promisu solemne, câ-'lu vei dâ in schimbu pentru unu altulu.

M a r g . : Ai, ce astutn. Wenz . (la petiorele ei): Frumosa Margareta!

Nu Iu despretîui , (Elu î-i intinde inelulu.) M a r g . : Se me incredu eu intr'unu barbatu,

alu cârui ue-tatortiicfa. . . . W e n z . : Sum eu in asîa gradu mare vred­

nicii de pedâpsa? Judece ins'asi Clar'a. Primirea ei cea de antâiu rece, ce'a-ce am vedîutu sî am audîtu, in contr'a vointîei miele mi-a adusu con­vingerea, câ aici s'a schimbatu cev'a, sî numai ouventulu datu o tîene inca legata de mine.

C l a r a : Nu voiescu a nega, câ bine ai observatu.

W e n z . : Asia-dara nobila d6mua? M a r g . : Ce socotesci sî tu Clara?

C la ra : Fâ-mi deplina fericirea. Fi veciu'a mea. M a r g . : Semtîesci potere in domniat'a dom­

nule cavalere de a sustîere' uuu anu de proba? W e n z . : Rogarile miele 'Iu voru scurta. M a r g . : Grigi! In mii de forme tî-se va

aretâ ispit'a. W e n z . : Nu me temu de nicî-uu'a. C l a r a (striga): Wallfried! Walfried! — Dom­

nule Cavaleru voiesei se fi amiculu tiitoriului mieu socîu ?

W e n z . : Amiculu sî fratele seu.

SCEN'A XX.

Wallfried. Cei de mai 'nainte.

Wa l f r i ed (fugindu totu intr'unu sufletu): Dom­niat'a mai strigatu ?

C l a r a (intinde ;nân'a): Eu sum libera. W a l l f r i e d (se arunca la petiârele ei): E u

sum sclavulu domnieit'ale pre veci!

247

SCEN'A XXI. Cordula. Cei de mai 'naiute.

C o r d u l a : Salonulu este decoratu frumosu, mâs'a asc6pta dspetii.

C l a r a : Vino, domuule cavalere in cetatiui'a mea. A introduce acolo pre mine i-a fostu frica inimei miele vinovate, pre amicu 'Iu primescu cu dragoste (Toţi voicscu se place).

SCEN'A XXII.

Oelasiu. Cei de mai 'nainte.

G e l . (carele cu unu clesce aduce unu fieru rosîtu) • Aici aducu fierulu rosîtu. Cui i-va fi cu plăcere?

M a r g . : Nebunule, du-lu numai 6rasi in dereptu, ce mai avemu noi lipsa de acel'a? Ab-steuti'a este adeverat'a proba de focu sî ah! asia de arare-ori o sustienu cei amoresati! (Toţi esu afara de Gelasiu sî Cordula.)

Gel. : N6, da cum reinâue cu noi? C o r d . : Daca voiesci, se fimu cum am mai

fostu. Ge l . : Inse castelanulu ? C o r d . : Tu eşti nebunu. Gel. (î-i presenteza fierulu): Pune-ti unu picu

mân'a pre elu. C o r d . : D6ca tu 'mi vei premerge cu esem-

plu buuu. Ge l . : Tu cugeti, câ eu nu asîu pote" face

acest'a? (Elu 'si linge degetele, se apropie de fiern 'si trage iute mân'a 'ndereptu.)

C o r d.: Aibi curagîu ! Gel . : Scii ce? Se-lu lasamu mai antâiu se

se rec^sca unu picu. C o r d . : Sî eu am cugetatu asia. G e l . : Ne vomu duce braşiu de bracjui sî

cându vomu ajunge la fântâna, vomu arunca fie­rulu josu iu fântâna.

C o r d . : Biue! Ge l . : Amorulu adeveratu nu cere proba

de focu. Cord : Acum'a in fine vorbesci sî tu odată

iutîeleptîesce. Ge l . : Ah! Atunci desiguru 6r'a mea cea din

urma este apr6pe. C o r d . : Câadu voimu noi se ve insîelamu,

atunci noi suferimu cu dispretîu chiar' sî prob'a de focu.

G e l : Asîa? C o r d . : Sî deca ne-am arde mân'a chiar'

până la osu, pre voi ve convingemu, câ ea-i iughetîata.

Ge l . : Sî noi o credemu ? C o r d . : O da, voi o credeţi. Ge l . : Sî iuca ne semtîemu biue? C o r d . : De totu bine! G e l (câtra parterre): O voi femei frumdse,

adeveru graiesce? (Cortin'a cade.)

-~ei &-s~—

C r o n i c a . —Unu fondu de pensiune pentru profesorii dela gimnasiile confesionali. Ministrului r. u. de culte a adresatu autoritatiloru cofesionale sî directoriloru supremi de studii o circulara, in care 'si descopere intentiunea de a infiiutiâ unu foudu de pensiune pentru profesorii dela gimnasiile, cari nu suntu de-adreptulu subordinate ministe-riului. — Acestu fondu va asigură vieti'a profesori-loru pensionaţi, precum sî a orfaniloru sî veduve-loru loru. — Fondulu se va forma ast'feliu : 1. Fie­care profesoru nou va depune odată pentru totu-de-a-un'a iu cass'a fondului a t r e i ' a p a r t e d i n l e f a a n u a l a sî a trei'a parte clin ori-ce spo­rire de lefa ce i-se va face mai târdîu. Profesorii vechi voru platl a trei'a parte din leTa primului anu alu profesurii loru, apoi a trei'a parte din sporirile de lefa ce li-s'au facutu de-atunci, plusu 5 procente după uumerulu aniloru de serviciu. Cei-ce suntu membri vre-unui fondu de pensiune, nu voru pote fi membri fondului proiectatu de ministru. 2. Fie-care studentu la înscriere va plaţi o taxa mica pentru acestu fondu. '6. Corporatiunile care sustienu giînnasiulu iuca voru plaţi anumite taxe in rate ori odată pentru totu-de-a-un'a. 4. Ministrulu de culte va da in fie-care anu o sub-ventiune fondului.

Reform'a dariloru. Ministrulu ungurescu de fiuautîe se ocupa cu cestiunea reformei dariloru directe, precumu sî a darii timbreloru sî com-petintieloru. — In sesiunea de tdmua se va pre-sentâ sî unu proiectu de lege pentru restantîeie de dare. — E vorb'a sî de intregirea sî modifi­carea, resp. prelungirea legii din 1881 despre fa­vorurile ce le actinia statulu industriei indigene.

Auru in Dunăre. La lucrările de sfredelire pentru stâlpii podului ce se face preste Dunăre la Pojonu, s'a constatatu, câ stratulu de j>su ce are se servesca câ basa stâlpiloru coutîâne fârte multu auru. Stratulu are colCre sura-albastra sî se afla la 6 sî 18 metri sub punctulu uulu alu mesuratoriului Dunărei. — Aurulu se p6te scjte usîoru prin spălare.

Siahulu si Femeile romane. Siahulu Persiei de câtev'a luni caletoresce priu Europ'a. Ast'feliu de curSudu a visitatu sî expositi'a universala din Paris. In secţiunea româna, s'a uitatu sî la fetele române îmbrăcate in costumu tieranescu. Apro-piiudu-se de un'a, Siahulu a iutrebatu-o frantîu-zesce: „Ce feliu de costume suntu acestea ce pur­taţi?" — Costume românesci, Sire!" Sahulu cu uuu 6re-care surisu : „Tdte româncele suntu asîa fru-m6se? Credeam câ sunteţi franceze. Va se dîca, R o m â n i ' a a r e t o t u f e m e i f r u r n b s e . "

Câni in serviciulu armatei. Resultatulu mul-tîamitoriu ce l'au avutu incercarile de-a se intre-buiutîâ câni spre scopuri de resboiu in armat'a francesa sî in cea germana, a indemnatu sî pe administratiuuea nbstra de resboiu a face aseme-

248

nea Încercări. — Mai antâiu se făcu aceste încer­cări la trupele clin Bosni'a sî Ertîegoviu'a. Co-mand'a militară resp. in intielegerc cu ministrulu imperialu de resboiu, a sî publicaţii opîu premii in bani pentru cânii cei mai bine dresaţi spre scopuri de resboiu.

0 inventiune pentru surdi. TJuu studeutu dela facultatea de medicina clin Cbarchovu a in-veutatu unu ast'feliu de instrumentu cu care chiar' sî celu mai surdu omu p6te se audă. — Iustrumeu-tulu, cărui i s'a datu numele de „autifon", este o simpla tîâva, care contîâne d6ue elemente elec­trice sî cu ajutoriulu unoru conducnt6re microfo-nice instiumentulu se pune in legătura cu ureclii'a. Celu mai micu sgomotu dinafară prinsu fiindu de instrumentu, se comunica sî audîului omului. — De siguru câ d6ca acestu instrumentu se va adeveri ca bunu pentru surdi, elu va fi o binefacere pentru intreg'a omenime.

Legiuiri contr'a beţiei. Guvernulu olandezu pregatesce unu proiecţii de lege, prin care spera se puua 6re-care piedeci betîei. — Eta iu resumatu dispositiunile acestui proiectil: — Salarele lucra-toriloru trebuescu plătite septemânalu, cându suutu mai mici de 35 de lei pe septeniâna. Plat'a nu trebue se se facă in localuri unde se vinde rachiu. Socoteli de cârciuma nu se potu opri din I6fa de-câtu până la a 5-a parte din salariulu septemâ­nalu. — — N'ar' h reu se se voteze sî la noi o asemenea lege.

Unu ginere fugitu CU SOCr'a. Preste totu ginerele sî socr'a ducu cea mai rea vietTa. Pentru o socra nu exista mai miserabilu omu pe lume decâtu ginerele ei, pentru unu ginere nu e vespe mai inveni-natu decâtu mam'a-s6cia. Lucrulu e asYa de perfectu adeveratu, incâtu nu e tTera si limba, in care se nu esiste o in t r iga l i teratura in aefeta privintTa, — O esceptiune din cele mai rare la acâsta regula suntu tenerulu ginere si mam'a-s6cra din Berlin, care nu numai câ nu ducu resboiu de morte, dar' intretiânu de multu relatiuni amorose si au gasitu cu cale se iuga dilele aceste împreuna.

Acum doi ani. unu teneru de 25 ani se casatori cu fet'a unei negutTatorese ; fet'a era si ea inca f6rte frumuşica; dar ' si mam'a ei, cu t6te-câ e in vresta de 45 de ani, e f6rte bine conservata. — Casnici'a teneriloru merse bine până cându i se născu unu copilu. Mam'a-s6cra se asiedTâ in casa, că se-si ingrigîesca nepotulu. Cum si ce feliu, nu se scie, mam'a-socra se dete in dragoste cu ginerele seu — Tener'a socia prinse banuel i ; si pe fie-care di încordarea cresceâ intre mima si fiica. Ori de câte-ori se iviâu c r t e intre soşiu, mam'a luâ par tea bărbatului , ce'a ce inaspriâ si mai multu neintTelegerile. — Acum câtev'a dile tiuer'a se bolnavi de friguri nervbse, si pentru mai buna ingrigire, fii dusa la unu spitalu. După o jacere de cinci dlle, ea se vindeca sî esi din spitalu amarita, câ in totu tempulu nici mam'a. neci sociulu ei nu veniseră se o v6da.

Acasă o asceptâ o amarat iune si mai mare. Ea găsi cas a gola de mobile ; despre mama si barbatu nici o urma. — Intrebându prin vecini, ea găsi la unulu din ei o scrisore, in care barbatulu î-i spunea câ a fugitu in Ame-ric'a cu socra-s'a si cu copilulu. — câ ii'besce pe socras'a până la nebunie si câ ascepta dela aoşi'a s'a se cera si se obtiena divortiulu, câci a r e de gându se se casatoresca cu mam'a-s6cra.

Gl UITI6 . Mortu ce n a r e odichna. La unu teatru micu din provinţia, se finise representatiunea. Cându eră se se slobâda cortin'a, remase atârnată la jumetate. Pe scena nu era decâtu unu erou culcatu la pamentu care morise in actulu din urma. T6te silintîele de a slobodî cortin'a erau fâra succesu. Atunci actorulu se scula dela pamentu si cu o v6ce scurta d îse : „Nici in mormentu n'am odichna," sî apucându cortin'a o slobdî in josu.

B a n i l a b a n i t r a g e . Unu tîganu care audîse pro-verbulu românu, banu Iu bani trage, fiindu sluga la unn boeriu bogatu, avea sî elu unu galbenu. Pe cându lipsiâ boeriulu de-acasa elu se duse la lad'a cu bani a boeriului sî printr 'o crepatura ce găsi, aretâ galbenulu dîcundu: „Ve­niţi bani la banu !" Nu terminase vorb'a sî scapâ tîganulu galbenulu in lad'a boeriului, ce'a-ce facil pe bietulu tîganu se strige : „N'R mintîtu cine a graitu, câ banu la bani trage.

O b u n a o b s e r v a r e . Maiestrulu Angely zugrăvea daunadîle portretulu unei tenere contese, care 'si dâ silintî a se-si strînga gur'a că se apară câtu se p6te de mica. Fiindu-câ aceista opintire î-i schimosiâ obrazulu, artistulu striga in fine nerabdaioriu : N'ai nevoia, d.-na contâsa, se te opintesci atâtu de multu, câ-ci d6ca tocmai vreji, te zugra-vescu fâra gura.

A n g e r n cu t n r n u r a . Mic'a Adela intra repede pe usîa, se asîâdTa pe unu scaunelu in faci'a mamei s'ale si dup'o scurta pausa î-i face curiâs'a întrebare :

— „Mama, spune-mi tu, porta sî ângerii tu rnura?" — „De ce, scump'a m e a ? " — „Fiindu-câ vedi mama, tat 'a de câte ori te chiama,

'ti dîce : ângerulu meu." B i n e Î n a r m a t a . „DTeu, drag'a mea, te-ai hotarîtu

seriosu se te mâriti după unu v e d u v u ?" — „Fâra îndoiala." „Sî nu-ti pomenesce nicî-odata de femei'a cea de

antaiu ?u

— „Nu-i dâ mân'a, eâ-ci atunci numai decâtu asîu incepe si eu despre alu treilea barbatu alu meu."

Se s l o b o d e l a t e r g n . Parmtete jidanu : 'Ti dâu cu Salic'a miou cincTdîeci-mii floreni zestre. N'o nu e destulu ?

Petitoriulu baronu scapetatu: Dara cugeta, bunule parente. câ fet'a d.-t'ale nu e nici frum6sa, nici tencra. Mai dâ cev'a pe de-asupr'a si-apoi nu voiu considera la scăderile ei.

Parentele: Wie haist pe de-asupr 'a? Da, nu-ti-( supr'a pe scump'a mea fiica.

Petitoriulu (dis t rasu): Ba scii ce? Dâ-mi acum ii dîeci de mii si-apoi nu-mi dâ pe de-asupr'a nimicu.

Uu eu pe de-a-

;ite celea cinci-

^ S W ? 5 W

Proprietariu, Redactoru respundietoriu si Editoru: N I C O L A E F. N E G R U T I U . Gherl'a Imprimari'a „Auror'a* p- A. Todoranu 1889.