CRĂCIUN FERICIT ŞI LA MULŢI ANI! - climate.literare.roclimate.literare.ro/revista.pdf · primul...

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale

l

Director editor:Gheorghe-Valerică

Cimpoca

73Anul 6

decembrie2013

Revist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\Fondat\: mai 2007

CRĂCIUN FERICITŞI LA MULŢI ANI!

2 nr. 73 n decembrie 2013

Tudor Vianu Poeme 3Sergiu Găbureac Formarea poporului român?!? 4Ion Luca Caragiale Da... nebun! 5Magdalena Albu Pornografia începutului de ev XXI 6George Petrovai Cuvinte-ncuminţite 7Dumitru Ichim Poeme 8Doru Sicoe Peregrinările lui Tuf 9Beatrice Vaisman Replici 11Melania Cuc Cărţi şi idei 12Dimitrie Grama Poeme 13Trad. de Mircea Cotârţă Întâlnire 14Lucreţia Berzintu Interviu cu dr. ing. Dumitru-Dorin Prunariu 15Gheorghe Palel Giordano Bruno (poem) 17Veronica Ivanov Tedeum pentru Ziua Naţională a României 18Ioan Lila Zece poeme fantasmagorice 19Gheorghe Valerică Cimpoca În căutarea Adevărului 20Ion Iancu Vale Gânduri, amintiri, speranţe (poem) 21Camelia Tripon Tradiţia din moşi-strămoşi 22Gabriela Căluţiu Sonnenberg Hora quota est 23Dorel Schor Ziceri 24Al. Florin Ţene Asemănările dintre alegere, normă şi expresivitate... 26Gabriel Dragnea Poeme 27Marina Glodici Timp, efemeritate, veşnicie 28George Ioan Canache În gară la Fâsâieni 29Gabriel Teodoroiu Ce drepţi sunt, Doamne (poem) 30Octavian Mihalcea Căutarea primelor scântei 31Ion Cristofor Pictoriţa Liana Saxone-Horodi 32Ligia-Gabriela Janik Coşul cu colinde 33Lucian Constantin Şcoala Valea Voievozilor la Ziua Naţională a României 34Ion C. Ştefan Reverberaţii pe treptele timpului 35Elena Buică Ziua României la Toronto 37

Premiile Societăţii Scriitorilor Târgovişteni 38Gala premiilor „Contemporanul” 39

C U P R I N S :

Adresa redacţiei principale: Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România Telefoane: 0722 702 578,

0741 732 122 E-mail: [email protected] site: http://climate.literare.ro

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş n 0730 863 602 n [email protected] n Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Revistă editată de Fundaţia „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia” din Pietroşiţa n ISSN 1843-035X

Redactor-şef: Ion Iancu Vale

Colegiul redacţional: Grigore Grigore,Gheorghe Palel, Emil Stănescu, Florea

Turiac, Lucian Constantin

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov,Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia,Olăneşti, Oradea, Ploieşti); Alte ţări: Anglia, Aus-tralia, Belgia, Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa,Germania, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, Portu-galia, Republica Moldova, Serbia, Spania, S.U.A.,Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Mihai Ardeleanu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bălaşa, ElenaBuică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, Florian Copcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, MirceaDrăgănescu, Eugen Evu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, Alexandru Man-afu Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vâr-lan Neamţu, Emil Persa, George Petrovai, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman,Dorel Schor, Claudia Serea, Delia Stăniloiu, Victor Sterom, Al. Florin Ţene, Ioan Ţepelea , Baki Ymeri, RaqelWeizman.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa, prin Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa,în colaborare cu Societatea Scriitorilor Târgovişteni şi cu Institutul de Cercetare Ştiinţifică şi

Tehnologică Multidisciplinară - ICSTM din cadrul Universităţii „Valahia” din Târgovişte.

CONTURI PENTRU DEPUNERI DESCHISE LA BANCA TRANSILVANIA TÂRGOVIŞTERO 54 BTRL 01601201U02393XX - pentru depuneri în LEI

RO 04 BTRL EURCRT00U0239301 - pentru depuneri în EURO (SWIFT: BTRLRO22)

3nr. 73 n decembrie 2013

AscetulBookmark and ShareS-a ţintuit acum pe arhitravaCe-a dăinuit din portice bătrâne;Sodoma greacă-n urma lui rămâne;Din nefiinţă soarbe el otrava.

Acel sarac în Paradis intra-va!Atât a fost. Şi-a început să-ngâne:„Te voi urma. Da, te-oi urma, stăpâne!”Dar câinele în veci de veci lătra-va.

Cu pietre şi cu bice îl băturăŞi-o zi întreagă-l râseră-n agora, Spre blândul sclav uitându-se cu ură.

Şi-atuncea când, în râsul tuturora, Ei l-au orbit, i-au răsărit, sub pleoape, Un soare nou, păduri, câmpii şi ape.

Călătorie Pe MarePuternică si pură laolaltă, Stea din tăria cerului înaltAdie, pâlpâieşte şi se-nvoaltăDe pe-un tărâm pe celălalt.

Nu-i zi aprinsă dincolo de zare, Nici telegari învăpaiaţi la carNu scapără copita de amnarZburând înfricoşaţi din mare.

Egală noaptea pururea cu sine, Adie blând din cerul mai curat, Ca faţa unduirilor marine, Ca valul sur de care ne-am legat.

Noi nu ştiam atunci călătoriaTăindu-ne în adevăr un drum, Că vom afla o ţintă sub tăriaAprinderii înalte fără scrum.

Stăm azi la pupa şi privim la semnulCu care ne legăm de ţărmul dus, Răpit de zarea veche si îndemnulCălătoriei noastre spre apus.

Nu-i pată, nu e nici o tremurareCând lunecăm încremeniţi pe ape, Ca două faruri luminând pe mare, Lucind târziu, stingându-se aproape.

NoriiFâşii cernite de vazduh, o, Nori, Necontenit călătoriţi în zare, În schimbătoarea voastră-nfiripareVoi rămâneţi aceiaşi călători.

În tot vă regăsesc, năluci fugare, Şi peste noi tronaţi biruitori, Voi sunteţi suflete de luptătoriŞi-a dorului eternă întrupare.

...Şi de cădeti cu rodul unei ploiSau cu-a zăpezii albă risipire, Sunteţi avântul către forme noi.

Spre voi se-nalţă-ntreagă-ne iubire,Căci în a voastră fugă şi-nnoireO, Norilor, ne recunoaştem noi.

Palinur„O, Palinur, fii cu luare-aminte, Căci stelele înşeală, marea minte!”

Şi ei plecat-au; iar spre largul măriiAlbastra noapte prinse să coboare,Sirenele chemau din ţărmul zăriiSpre-a fundurilor magică splendoare.

Iar luna apăru: o lună plină, Ce poleia a undei nesfârşireCu revărsări de-argint şi de lumină,Dar glasul îi strigă ca prevestire:

„O, Palinur, fii cu luare-aminte, Căci stelele înşeala, marea minte!”

Şi din a undelor prelungă îngânareSe ridică o blândă melopee, Pierdutul cântec rătăcit pe marePărelnic precum este o idee.

Iar nava picurând încet vâslirea, Înainta pe-a mării încreţire, Lăsând pe valuri numai amintirea,Dar glasul îi striga ca prevestirea:

„O, Palinur, fii cu luare-aminte, Căci stelele înşeala, marea minte!”

Şi-a undelor puternică chemare

Îl îmbia cu tremurări de gene, Iar Palinur aluneca în mare...O, fermecatul cântec de sirene!

Şi valul lin îl duse, tot îl duse...Tăcerea se întinse-n nesfârşire, Zadarnic ne-nţelesul glas îi spuse, În semn de-ntunecată prevestire:

„O, Palinur, fii cu luare-aminte, Căci stelele înşeală, marea minte!”

ZefirAlbastră urcă seara. Cerul linAdie răcoros şi cristalin.Doar pânzele-aninate de catargNe dau de ştirea vântului din larg.

Când tremură în unduiri mărunteŞi când se-ndoaie bolta peste punte,Suflate-n buciume din zoriDe îngeri şi zefiri buccinători.

Îi văd tăind cu aripa pe susDrum lung din răsărit către apus, Vâslind prin cerul curăţat de noriCu ţipete şi zarvă de cocori.

Le flutură veştmântul lor de inŞi-n cerul miruit şi mai seninPiciorul dezgolit pătează seara:Un trandafir ca zorii şi ca para.

Călătorim sub blândul lor îndemn,Ne poartă lin corabia de lemn, Şi zborul lor se-nalţă-n tremurateRoţi mari în pacea nopţii legănate.

PoemedeTUDOR

VIANUn. 27 decembrie 1899

d. 21 mai 1964


Sergiu Găbureac

Mă gândesc, din când în când,la formarea noastră. Ca popor. Cese întâmplă oare de nu ne înca-drăm în nicio schemă? Civilizată!De parcă am fi venit de pe lună,deşi suntem aici dintotdeauna!Chiar dinaintea venirii noastre!După cum susţin unii. Dacii, ceimai .... dacii au făcut, dacii audres!

Despre daci, observ că unii ştiumai multe decât însuşi dacii!

Ce aflăm din documente? Dintextul de pe inscripţia de la Dio-nysopolis şi de la Iordanes&Co,aflăm că sub Burebista, ajutat demarele preot Deceneu, s-a formatprimul stat geto-dac. Pe teritoriuldintre Carpaţii Păduroşi - Nistru -Munţii Balcani - Marea Neagră.Regatul lui Burebista era recunos-cut la anul 49 î.H. de Pompei, con-sul sine collega, însărcinat săapere Republica Romană. Dar şidictatorul Cezar, care aruncase za-rurile la trecerea Rubiconului,râvnea la Dacia .

Interesant, Burebista îşi ter-mină misiunea pământeană, fiindasasinat în acelaşi an, 44 î.H., caşi Cezar!?!

Statul geto-dac se va destrămaîn 4, apoi în 5 regate. Nucleul sta-tal se menţine în zona munţilorŞureanu, unde domnesc succesivDeceneu, Comosicus şi Coryllus.Decebal aduce, la apogeu, statulcentralizat dac, reajustat teritorial(Transilvania, Banatul, Oltenia,centrul şi sudul Moldovei). În da-vele sale exista o civilizaţie miste-rioasă şi în zilele noastre.Calendare astronomice de mareprecizie, energii neconvenţionale,medicină holistică ... Toate austârnit curiozitatea romanilor. In-clusiv zăcămintele de la RoşiaMontană!

Începe o perioadă grea pentrudaci. Urmare şi a faptului că unii,treceau deseori Dunărea. Dupăuna, după alta! În trei războaiegrele, dacii şi-au demonstrat vite-jia. Recunoscută prin înălţarea co-

lumnei din buricul Romei impe-riale. Se pare că învingătorii nu aucapturat tot tezaurul dac! Unii îlcaută şi-n zilele noastre pe la Sar-misegetuza Regia, dar şi la Sarmi-segetuza Ulpia!... Mai o brăţară,mai un coson …

Pe scurt, Dacia este băgată(cum se repetă istoria!?!) în primaUniune Europeană (5 milioane dekm2). Funcţională sute de ani(limbăoficială, monedă unică, PaxRomana, mă rog, tot tacâmul).Conform directivelor şi normelorstabilite. Detalii în vol. 67-68 dinRomaika (80 de cărţi) scrise deLucius Claudius Cassius Dio, Co-lumna lui Traian (124 de scene), acărei copie, realizată în 1930, aajuns pe maluri dâmboviţene, laMuzeul Naţional de Istorie, în1967! Şi mii de alte cărţi. De spe-cialitate sau beletristică.

Decăderea morală a celor de laRoma, centrul conducător al pri-mei uniuni, îşi spune, încet-încet,cuvântul. În ce ne priveşte, înce-pând cu anul 271, romanii joa-căalba-neagra cu migratorii, pânăcând ne-au lăsat pe mâna goţilorşi rubedeniilor lor: vizigoţi, taifali,vandali, gepizi. Toţi au practicat,intens, turismul de primăvară-toamnă. De toate felurile. Uneorişi iarna. Din Banat până la MareaNeagră.

Istoricii consemnează trecereaşi rămânerea, peste băştinaşii pla-iurilor mioritice, a tot felul de mi-gratori: goţii până în secolul alIV-lea, hunii prin sec. al IV-lea,mai spre sfârşit, gepizii flanează în

secolul următor, avarii în secolulal VI-lea, urmează slavii, vinşi un-gurii prin sec. al IX-lea, pecenegii,cumanii, uzii şi alanii în secolele X- XII şi tătarii în secolul al XIII-lea... Toţi alogenii au lăsat urmaşiprin casele aborigenilor. Amintiri.Basme. Obiceiuri. Poporul se totreinventeazădupă fiecare val.

Nu cresc bine primele generaţiide goto-vizi-tai-van-gep-romano-daci şi apar hunii. Prin 376. Mi-gratori de origine mongolă. Nu-iconfundaţi cu ungurii! Hanul Ka-raton rămâne un nume de refe-rinţă prin incursiunile repetateprin ţinuturile Traciei. Avarii, ve-rişorii lor, nu se lasă mai prejos.Îşi pun şi ei amprentele geneticeprin zonă. Sosirea slavilor duceaproape la înlocuirea identităţiicultural-religioase, fondul lexicalautohton împrumutând, pe veci,mii de cuvinte (14,17% din totalulcelor cca 50.000 de cuvinte exis-tente în DLRM). Ungurii, împinşidintre Don şi Nipru de alţi migra-tori, găsesc teritoriul străvechiiDacii ocupat şi se stabilesc, prin896, în Panonia. Nu s-au mulţu-mit cu noile meleaguri şi au forţatcalea spre Apus. Numai că Ottocel Mare i-a retrimis, în 955, defi-nitiv în pusta cunoscută. Deatunci ştim cam ce-au făcut. Obi-ceiul de a migra dându-le, adesori,ifose imperialiste.

Cumanii, antemergăto-rii turcilor, îi înlătură pe pe-

Formareapoporuluiromân?!?gânduri de decembrie

4


cenegi, care ne-au vânturatlocurile şi casele ani buni.Preluăm din limba lor, pe

parcursul a mai multor secole,zeci de cuvinte. Luând de la noialte obiceiuri. Cumanii, da, da,cumanii!, au intrat pe la femeileautohtonilor vreo câteva secole. Eirămân un popor interesant. Puţincercetat, Muntenia era cunoscutăprin sec. al XIII-lea sub numele deCumania, cu multiple toponime,negate, ca origine, de unii lexico-logi, trecute la „de origine necu-noscută”.

Pe această linie genetică vineNadia Comăneci!?! Pi buni!

Pe la 1300 vin, din neantulasiatic, tătarii, la fel de puşi peharţă continuă. Refrişează Europacu sângele lor năvalnic şi creeazăpagini de epopee în zilele mareluiŞtefan prin luptele care pe care.Pentru moldoveni. Cum eram aicide secole i-am liniştit şi pe aceştia.

Plăcându-le mult locurile, fe-tele şi vinul, unii n-au mai plecatîn veac. Cu turcii, însă, nu ne-amers. Dacă până atunci, migrato-rii ne refrişau o sută-două de ani,„colaborarea” cu turcii a duratpeste 400 de ani, la concurenţă cuinfluenţele slavă, evreiască, polo-neză, ţigănească (romii au apărutmult mai târziu), austriacă ...

Mari specialişti afirmă că for-

marea poporului roman era în-cheiată la retragerea aureliană.???Dacă romanii, ne-au educat doarvreo sută şi ceva de ani, şi doar peo părticică a teritoriului locuit dedaci, lăsând urme adânci, măîn-treb, ceilalţi chiar nu au contribuitcu nimic? Când peste noi au statatâtea seminţii! Le-am suportatcu stoicism. Şi nu un an-doi, ci,fiecare, decenii întregi. Sau secole.Doar aşa se explică de ce poporulromân, 28 de milioane, rezultatdin acest amestec continuu de in-fluenţe şi gene, este atât de spe-cial. Inteligent şi prost, cinstit şihoţ, optimist şi fatalist, cinic şisensibil, harnic şi leneş, credul şicârcotaş ... Alte detalii în viziona-rul Herodot cu Istoriile sale:„Geţii (cărora romanii le vorspune daci) sunt cei mai viteji şimai drepţi dintre traci". (cartea aIV-a) "Dupăindieni, neamul traci-lor este cel mai mare; dacă ar aveao singură conducere şi ar fi uniţiîn cuget, ei ar fi, după părereamea, de neînfrînt". "Dar unirea lore cu neputinţă şi nu-i chip să seînfăptuiască, de aceea sunt eislabi". "La ei, la traci, trîndăviaeste un lucru foarte ales, în vremece munca cîmpului e îndeletnici-rea cea mai umilitoare; a trăi depe urma jafului este pentru ei celmai frumos fel de viaţă"."La traci

există următoarea rînduială: îşivînd copiii pentru a fi duşi pestehotare". (cartea a V-a). Orice ase-mănarea cu realitatea e pur în-tâmplătoare!

Mă cam îndoiesc căsuntem ur-maşii dacilor, înfrăţiţi cu romanii!

„Noi de la Râm ne tragem!” azis cronicarul. Ce ştia bietul peatunci?

Pentru mine, formarea popo-rului român nu s-a încheiat. Mi-am dat seama de lucrul acestadupă scăparea la libertatea post-decembristă. Când am luat, cu orepeziciune demnă de o populaţieşi nu de un popor, comporta-mente, obiceiuri, cuvinte de pealte meridiane şi paralele. Se do-vedeşte, o dată în plus, apetitul te-ribil al indigenilor spre limbilestrăine.

Brânză, barză,varză, fiind ros-tite, cu mândrie patriotică, doarpe la sărbători. Ne-am îmbogăţitcu trend, cool, training, O.K. ...adăugate la hoţie, mişto, şpagă,mită, viol ... implementate obsesivde tembelviziuni!...

Am renunţat, după cele treicântări ale cocoşului, la cele stră-moşeşti. Totu-i de vânzare!

Am uitat săscriem cu ă, â, î, ş, ţ.Litere ale alfabetului roman.

Pardon, român!Toate bune!

4

Da... nebun!Ion Luca Caragiale

Despreţuiesc onori, avere;De slavă m-am hrănit destul!Alt orizont privirea-mi cere:De-aşa nimicuri sunt sătul!

Să nu-mi azvârle-atotputinţiiNici o favoare... Nu! n-o vreu!

Am o comoară-n fundul minţii;De-ajuns îmi sunt acuma eu!

Trec astăzi ignorat prin lume,Dar, trainic, las în viitor

Un semn, o glorie, un numeAcestui imbecil popor!

Să linguşesc telurici patemi?Reptilă eu?... Prea mândru sunt!

Apollo calea demnă-arate-miPe-acest tâmpit, senil pământ.

Mulţime brută şi ingrată!Cu-a mea cântare nu putui

În viaţă-mi să te mişc o dată...Şi-odat'... o să-mi ridici statui.

A! eşti nebun! mi-au zis mişeii.Da, sunt nebun! răspuns-am eu

Ca voi strigau şi fariseiiCrucificând un Dumnezeu!

Tenebre fără fund mă-nghită,De-oi face din divina harfă

O palidă prostituatăŞi din cântarea mea o marfă!

Pe coardele acestei lire,Voi întona un cânt sublim:Poet sunt! nu voi umilire...

Poeţii... nu ne umilim!


Magdalena Albu

„Am uitat verticala, ne-am întins pe orizontalaprofitului, ne-am năclăitîn mocirla materiei. Spiri-tul nu mai este în noi.Suntem numai o poftă atrupului… Sau a banu-lui…” (Zoe Dumitrescu-Buşulenga) Iar lipsaacestei verticale a spiritu-lui se poate cu uşurinţăobserva privind de pe axaOz fotografia săracă înpoeticitate a lumii pos-tmoderne de la început deveac XXI, o secvenţă deistorie profund amurgitădintru începutul ei, undecumplita realitate a orică-rei zile parcurse de uma-nitate se oglindeşte ca undemon excentric şi anti-anacreonic în apele tul-buri ale fluviuluimultimilenar al tempora-lităţii. Un fluviu care, dinprea multa şi incontesta-bila lui dez-îndumnezeire,îşi poartă neîncetat curge-rea proprie către obârşii...

Căzută într-un somn aluitării totale de Dumne-zeu, Fiinţa umană a pos-tmodernităţii esteconstant reconstruită prindiversele mijloace mani-pulatorii existente la oraactuală de-o asemeneamanieră încât aceasta sănu mai ajungă vreodată a-şi recunoaşte unul dintrecele mai importanteatuuri intrinseci ale sale,conştiinţa de sine, nemai-fiind în stare în momentulde faţă a constata variilepericole la care se expuneazi având în vedere diver-sele „asalturi” ale lumiicontemporane, o lume de-finită, din păcate, printr-odureroasă inconştienţă înraport cu propria per-soană, dar şi cu sistemulei valoric identitar. Lă-sându-se extrem de uşorpradă microbului porno-

grafic al prezentului văzutca o întoarcere a spirituluiîmpotriva lui însuşi, Omul(din cauza tuturor maşi-naţiunilor atent conce-pute) a fost învăţat sămeargă de-a lungul şi de-a latul unei singure căispecifice distructive, auto-reducându-se în mod ire-versibil de la statutulsuperior de Creaţie puter-nic legată prin harul Du-hului Sfânt de însuşiCreatorul ei la o entitatecare îşi tot exhibă fără li-mite un instinct sexualpătimaş cu încărcăturăpatologică evidentă, arun-cate fiind, astfel, cu dezin-voltură în neantveritabilele capacităţi in-telectuale cu elocvenţă de-monstrate în timp decătre Homo communi-cans cu toată vina căderiisale bruşte din lăcaşulsacru al propriei inimi înmrejele perverse ale rău-lui exterior dominant.Sigur că vectorul porno-grafic tocmai aşa ceva ur-măreşte cu minuţie deatâţia şi atâţia ani în-coace: uciderea stării detrezvie din Om şi abando-narea acestuia în braţeleunui principiu abnorm,care glăsuieşte algoritmicfaptul că singura lui va-lenţă fără echivoc nupoate fi reprezentatădecât de umilirea în fel şichip a trupului omenesc

în faţa invaziei anomalii-lor sexuale atât de exacer-bate acum, darconsiderate, culmea,drept posesoarele unei vi-guroase tuşe de normali-tate şi nicidecum invers.

Se pare că omenireanu a înţeles mai nimic dinfirul diacronic al milenii-lor trecute deja, dacă pri-vim situaţia dată dinperspectiva discutată aici.Pentru că, dacă iubireaadevărată „Are un ecou,are nevoie de o ambianţă,de o simfonie lărgită, maibogată.” (acad. DumitruStăniloaie), unde rolul di-vinităţii este unul suprem,de liant indestructibil alunuia cu Celălalt, porno-grafia semnifică cu totul şicu totul altceva. Ea în-seamnă, de fapt, opusul aceea ce era specificat cuanterioritate de către ilus-trul teolog al lumii orto-doxe româneşti şimondiale, îndepărtareaumanului creat de proxi-mitatea sferei de lumină aDuhului Sfânt, animaliza-rea extremă a Fiinţeiumane puternic dez-îndu-hovnicite prin toate meto-dele manipulatorii azi,dar şi una dintre cele maitenebroase căi de întoar-cere a Omului împotrivamoralităţi lui autoconţi-nute, de care acesta se bu-cură prin însăşi naştereasa celestă originară. Aici

„E vorba de mult maimult: să fii conştient defaptul că homo communi-cans este Omul cu majus-culă, adică cel careîntreţine o relaţie trăită cuvalorile, şi să te strădu-ieşti să te cultivi şi să cul-tivi totodată binele,frumosul şi adevărul, ac-tualizându-ţi şi sporindu-ţi zi de zi umanitateapotenţială, pe care numaipractica unei comunicărijudicios orientate te poateajuta să o fructifici.”(Mihai Dinu) şi, de ase-meni, practica, adăugămnoi, a unei moralizări prineducaţie a Omului văzutca persoană complexă în-zestrată cu raţiune şi spi-rit divin.

Părintele Stăniloaieprivea inima ca pe un„centru aflat la hotaruldintre Dumnezeu şi noi”.Şi „Nu putem iubi omulfără Dumnezeu.”, aşa pre-cum „Nu putem înlocuipersoana prin tehnică.”,ne spune acelaşi mareteolog ortodox. Obsceni-tatea regăsită însă pestetot la ora actuală (şi mărefer aici la atitudine, ges-tică, limbajul curent, crea-ţie artistică etc., aşa cumaminteam într-un para-graf anterior) constituieacel numitor comun altraiului omenesc contem-poran, un soi devierme al putrefac-ţiei ce roade zi de zi

„Am uitat verticala, ne-am întins pe orizontala profi-tului, ne-am năclăit în mocirla materiei. Spiritul numai este în noi. Suntem numai o poftă a trupului… Saua banului…” Zoe Dumitrescu-Buşulenga

4

Pornografiaînceputului de ev XXIMasca obosită a zeului NOM…


la temelia vegheide sine a persoaneiîn genere. Zeul

NOM al postmodernităţiivulgare, distrugătorul defapt şi de drept al unităţiiprimordiale a iubirii celeidesăvârşite şi unice, nu aţinut şi nici nu va ţinecont vreodată de niciunuldintre preceptele pline delumină ale ontos-ului te-luric, anulând continuu şicu vădit dispreţ esenţafundamentală a dragostei

celei adevărate din Om,tocmai din cauză că pe el- pseudo-divinitatea luci-ferică cu o înfricoşătoareimagine exterioară datăpermanent pr-istic la-ntors -, nu îl intereseazădeloc zona pozitivă a Fiin-ţei umane înseşi, ci exactopusul acesteia - întuneri-cul. „Nu este cu putinţăomului să fie uman fărăDumnezeu.” şi nici „Oumanitate în afara luiDumnezeu nu durează,

nu rezistă.”, afirma cuceva timp în urmă acad.Dumitru Stăniloaie. În-tocmai ca între iţele negreale unei nopţi walpurgiceînţesate de nenumărateorgii sexuale, atrocele şiperversul zeu NOM, însfera macabrei lui strate-gii de marketing înşelător,priveşte întotdeaunanumai către o singură di-recţie: înspre crepuscululinterior al umanităţii cutot ceea ce acesta ţine în-

chis în carapacea lui di-formă şi complet asub-stanţială. E un declin pecare, în linii mari, zeulNOM şi l-a construitaproape singur, iar por-nografia în genere, cu fe-luritele ei „spectacole” demanifestare concretă,constituie, din păcate,unul dintre cele mai buneexemple pe care le-amputut oferi în coordonatesumare aici.

4

George Petrovai

1. Regretul este laptelebătut al căinţei.

2. Atât de mult regretăunii oameni nefăcutele,încât nu le mai rămânetimp să se căiască pentrucele făcute.

3. Filosofia este acea is-pită a despicării firului înpatru, cu ajutorul căreiaomul şi-a ridicat nedu-meririle şi îndoielile larangul de artă cu preten-ţii de ştiinţă.

4. Cel care se crede ne-ştiutor are vocaţia înţe-lepciunii, pe când cel carese crede atotştiutor arevocaţia mărginirii.

5. Mult mai ştiutor esteacel care ştie cu exactitatece nu ştie, decât acelacare ştie cu aproximaţieceea ce ştie.

6. Un dascăl bun îşi în-deamnă elevii să lupte cuneştiutul, pe când unulslab îi sfătuieşte pe elevisă trăiască-n pace cu ştiu-tul.

7. Lăsând pe Dumnezeusă-l ajute, omul face do-vada că nu-şi este sieşiduşman.

8. Când cineva suportămai degrabă mânia luiDumnezeu decât iubireaSa, înseamnă c-a ieşit la

plimbare pe bulevardulnecredinţei.

9. Omul are nevoie deDumnezeu în fiecareclipă a existenţei sale, iarDumnezeu are nevoie deexistenţa omului pentru anu uita noţiunea de clipă.

10. A crede că omul L-acreat pe Dumnezeu estetotuna cu a crede că eter-nitatea a fost zămislită declipă.

11. Nu-i orb nevăzătorulcare crede, ci atoatevăză-torul care nu crede.

12. Când omu-n necre-dinţă se-opinteşte, easporeşte; când Domnulnecredinţei îi ajută, easlăbeşte.

13. Ca oamenii să-şipoată trăi clipa, omeniaeste pretutindeni crucifi-cată.

14. Dacă în continuare ceimai mulţi dintre creştinipreferă pâine, iar nu cu-vântul ce iese din gura luiDumnezeu, ipocriţii seîndoapă cu sandvişulfăcut din pâine unsă cucuvântul Domnului.

15. Sufletul omului este

puntea de legătură dintreneant şi veşnicie. Cumatâtea poveri s-au înghe-suit de mii de ani pe ea,încă nehotărându-se încare parte să o ia, nu-i demirare că puntea stăgata-gata să se prăbu-şească.

16. Într-o lume a imper-manenţei şi relativismu-lui, prieteniile tind sădevină duşmănii irepro-şabil mascate, iar măştileduşmăniei sunt înlocuitecu cele ale prieteniei.

17. Mai poţi avea preten-ţia să te suporte ceilalţi,când tot mai des eşti în si-tuaţia să nu te suporţi petine însuţi?!

18. Prieteniile devin ade-vărate de-abia după ce sehrănesc cu amintiri.

19. Unii prieteni sunt ad-mirabili atâta timp cât n-ai nevoie de ajutorul lor.

20. În majoritatea priete-niilor relaţiile de afec-ţiune funcţionează dupăurmătoarea schemă: uniise străduiesc să dea, pecând ceilalţi consideră cade la sine înţeles nu doar

să primească, ci şi să aş-tepte tot mai dese şi maiconsistente dovezi deprietenie.

21. Când prieteniile ajungmai istovitoare ca duşmă-niile declarate, inters-chimbabilitatea lor estedoar o chestiune de timp.

22. Doar femeile ultrara-finate au capacitatea de-acoborî prietenia la nivelulrobiei şi de-a ridica duş-mănia la rangul de artă.

23. Fiind interesate înconţinut, prieteniile sestrăduiesc să fie dezinte-resate măcar în formă.

24. Dacă întreaga viaţăomul crede că ştie ce în-seamnă prietenia, la bă-trâneţe el este convins cănu ştie cum arată ea lafaţă.

25. Civilizaţia îl învaţă peom cum faţa să-i arateprietenoasă, chiar dacăare inima câinoasă.

Cuvinte-ncuminţitePilule fără efecte secundare


DAR PENTRU ZIUA MEADE NAŞTERE- Crezi că-i timpul nimăruiumbra să-ţi atârni în cui?Nu ştii că de Sân Mărieanul cu un cerc se scrie?Cheag rotund pe gaură,menit cui spre aură?- Cum le faci, copacule?- Praznic e, deci tacu-le!Taci veleatul şi nu-i spunecreta neagră de cărbunepentru ora din desemn -de la ichthys ochi de lemn.O ciupercă şi-un ciupercrâd de mine... Încă-un cerc!Curioasă Sânta Mercuri...- Ce faci, bre, cu-atâtea cercuri?Sânta Vineri zice...- Aş!vântului făcut trăpaş,nu ştii că la moartea lui( dar la nimeni să nu spui,mai ales, nici la izvoare)vrea să dea la fiecare,că e şui şi-n cuget berc,la toţi cerbii câte-un cerc.Ştii ce-nseamnă? Scos din minţi!Vrea pe toţi să-i facă sfinţi!

TALANTUL DIN OGLINDĂÎn loc să-Ţi iau talantulşi-n doi, sau trei să ţi-l sporesc,puţin mai visător, dar mult maimult zevzec,poienii Tale, croitor am încercat cu crinul să mă-ntrec,

din iţe şi vatale,şi-apoi petalei să-i croiesclumina nezvântată pe vocale,măcar o floare Mirelui să-I cosdin mânecă şi până în rever;văpselele se răzvrăteau pe dosluându-mi din fereastrăne-nmuguritul cer,iar din velururi scumpe - boarfe cetăiate-s tot aiurea ca de-un rac;degeaba lacrima pe foarfeceşi pe silaba ce-o scăpam din ac.

Bate la uşă ceasul enervant de-ncetprecum un hârb de robinet...strop, strop, strop...şi nu găsesc s-aprind o lumânareca să-Ţi găsesc talantul.Cum ai crezut că aşi fost în staresă Ţi-l îngrop?In faţa mea judecător l-am pusnici colbul, nici uitarea să nu-lprindă,şi iată serv umil că Ţi-am adus,în loc de unul, doi talanţide-l socoteşti şi p-ăsta dinoglindă,trudind la fel de greu ca şi ceilanţi.Nu sunt nemernic, doar puţinnerodprostia drămuindu-mi flirt cu viaţacă am crezut că fără Tine aţas-o-nsăilez la capăt fără nod,talantul tău cu umbra-i de colindănu-i îngropat în glod,ci psalmul gemănării din oglindă.Pe care din talanţi ai să alegi-cel pipăit,sau gândulce-i vezi faţa?Oglindă-Ţi fuse versulde singuratic pin,a-mbătrânit cercând să-ţi coase-un crin...Nu osândi cercarea poetuluisărac!Ajută-i fremătarea ca visul să şi-ltreacă încă odată prin urechi de ac.

TRANSFUZIEAcum cine sunt? Până unde sunt eu?Dacă sângele nu este al meu,şi dacă puţinule şi întregul, în acelaşi timp,când rupu-ldin pâne,din Tine ce rămâne?Şi-al cui e trupul?Nu cumva e vreun fel de altoipe care nimeni nu spunu-l?Ce se întâmplă cu noi?Suntem dedublarea lui unul?Auzul devine al Tău,La fel - şi ochiul, mirosul, atinsul;care din noi e învinsul?Sau am rămas amândoi fiecare -două buzeşi-acelaşi cântec de lumină -hemoglobinăchemând hemoglobină?

... şi inima porni din nou,sărind în salt, pripor după pripor,de bucurieîmbrăţişându-mă mereu...''La nimănuisecretul nostru nu cumva să-l spuicum pe Taborpentru o clipă Omula fost şi Dumnezeu,iar sângele Lui,cu-adevărat este sângele meu.

PEISAJ BUCUREŞTEANPe felinarul meus-a aciuat un corb.Lângă mine - cerşetorul orb.

''S-a sinucis bâtrânul lampagiudin Cartierul Romb'',îmi zise corbulscăpând aripa nopţiipe felinarul chiomb.

Vecinul meu cerşetorul, orbul,tot mângâie un câine pripăşit.Din Cişmigiuse-aud ţipând păunii.

Intreabă corbul...''Din ce trăieşti, moşule?''Răspunse orbul...''Din cerşit şi (bâjbâind cerulcu toiagul alb)din pensia lunii.''

Poeme de

DumitruIchim


Doru Sicoe

Tuf pare mai degrabăun antierou în ceea ce-ipriveşte semnalmentele.Este prea înalt faţă derestul oamenilor, având2,5 m, apoi este chel şiare burtă, fiind cam„amplu”, deşi-i un vege-tarian convins, mareconsumator de ciuperci,această „carne” vegetală.Unul dintre motanii săise va numi chiar Ciu-percă - ucis la intrarea înArcă şi clonat apoi. În cei10 ani ai epopeii, burtalui Tuf continuă săcrească, semn că Martinnu le avea, în anii ’70,nici cu operaţiile este-tice, nici cu alimentaţiaraţională, nici cu sportu-rile „de întreţinere” –atât de populare, toate,azi.

Tuf este, inevitabil,un singuratic, fără viaţăsexuală, a cărui necesarde tandreţe se revarsă pepisicile sale. E trufaş pealocuri, afacerist veros şila limita eticii când areocazia, justiţiar nemiloscând altcineva în afarăde el îndrăzneşte să sejoace de-a Dumnezeul.Nu neaparat ca semn alegoismului său, Tufajunge şi colecţionar(„un concept interesant”,cum spune el): va acu-mula în „portul” Arcăi oserie de „navete de asoli-zare”, aspect ce ne amin-teşte de pasionaţii demaşini vechi, deosebite,cum e de pildă show-man-ul Jay Leno. Pe dealtă parte, Tuf este unom de cuvânt – situat„de partea regulilor”,cum spune Rica Dow-nstar – afectuos şi griju-liu cu pisicile, studios şi

întreprinzător când evorba de „ecologie” sau,mai degrabă, de manipu-larea ei drastică în folo-sul omului.

Arca îi devine casă,maşină şi armă lui Tuf, elînvăţând s-o stăpâneascăde unul singur, înţele-gându-i bine enormulpotenţial dual, creator şidistructiv. Nava fuseseconcepută pentru a ficondusă în stilul StarTrek, în echipă, Tuf reu-şind însă, cu service-ulcerut pe S’uthlam, săcentralizeze comanda înmâinile unui singur om.Dacă, înainte, nu fuseseun negustor de succes,reuşita recondiţionăriinavei şi „extragerii” depe S’uthlam îi vor sporiîncrederea în sine, nete-zind drumul către ceeace va fi misiunea sa, ceculminează cu „dumne-zeirea” din final. Faptulcă Arca „are posibilitateade a face bine, în aceeaşimăsură în care poateface rău”, ne duce cugândul la bogumilism –concept susţinut de olinie creştină slavă de di-naintea apariţiei Impe-riului Româno-Bulgar –care considera că Dum-nezeu şi Satana sunt unasau, mai bine zis, suntcele două părţi ale între-gului. Un Dao creştindacă vreţi, în care yin şi

yang primesc o altă faţă,mai spirituală. Probabilcă lui Tuf i s-ar fi potrivitmai bine bogumilismulînsă mă îndoiesc că ame-ricanul Martin ştia deacest concept pe atunci,mai ales că el şi contra-vine eticii protestante…Poate greşesc, totuşi,căci iată dialogul dintreMaica Păianjen, ajunsălider al S’uthlam şi Tuf,spre final:

„– Ai lăsat deoparteblestemata de umanitatecu mult timp în urmă!răcni Tolly Mune. Darnu eşti zeu, Tuf! Undemon poate. Un afurisitde megaloman, cu sigu-ranţă. Poate un monstru.Da, o abjecţie amărâtă.Un monstru, nu un zeu!

– Un monstru… Într-adevăr, zise Tuf clipind.Am sperat că neîndoiel-nica dumneavoastră in-teligenţă şi competenţăvă vor oferi o mai bunăînţelegere”.

Când i se propune săvândă Arca, având astfelocazia de a ajunge celmai bogat om al galaxiei,Tuf refuză. Acest refuzeste însă ancorat în eticăşi conştiinţă şi nu neapă-rat în orgoliul de a nupierde statutul de Dum-nezeu pe care Arca îlpoate oferi. Mai precis,Tuf intuieşte că lideriipolitici ai planetei S’ut-

hlam (o anagramă pen-tru Malthus), care-l pre-sau cu vânzarea,întrevăzuseră în Arcămai degrabă puterea eide distrugere decât pecea de creaţie, că respec-tivii nu vor cu adevăratsă rectifice starea de lu-cruri alarmantă de peplaneta lor, ce va duce lasuprapopulare accen-tuată, foamete şi război,ci îşi doresc să intre înposesia unei super armecu care să-şi oblige veci-nii să-i accepte de cuce-ritori, ce-şi vor impuneapoi propriile valori reli-gioase, practic extermi-natoare pentru ceilalţi.Această atitudine este lao adică un simbol al tru-fiei nemăsurate a uneicivilizaţii, nu al respectu-lui pentru viaţa univer-sală şi diversitate. Tufrealizează practic că el arfi un Dumnezeu maibun, mai drept, maiechitabil, garanţie fiindîn acest sens chiar fon-dul său sufletesc, sufi-cient de echilibrat,altruist, construc-tiv şi pragmatic

Peregrinările lui Tufprima epopee spaţială a

lui George R.R. Martin (2)A fi sau a nu fi Dumnezeu?

4


când e cazul. Elrealizează de fapt

că un Dumnezeu adevă-rat nu poate avea preţ; elnu e o marfă ca oricaremarfă.

La revelaţia lui Tufcontribuie în mod capi-tal şi Maica Păianjen,care îşi va „trăda” colegiidin conducerea S’ut-hlam, bazându-se pe unargument neaşteptat:„Nu ştiu dacă există unom incoruptibil, dar,dacă există vreunul,acela eşti tu, Tuf. Ulti-mul inocent afurisit. Eraidispus să pierzi totulpentru ea, zise femeia,arătând către Distrugere.Pentru o pisică. Pentruun parazit amărât…”.Maica Păianjen este ceacare-l salvează în acelmoment pe Tuf de lăco-mia colegilor ei, înles-nindu-i fuga de peS’uthlam, cu Arca repa-rată şi modernizată, îm-pingându-l astfel cătrestatutul de Dumnezeu.

Dar numai Arca, pro-dusul tehnologic de vârfal Umanităţii de odi-nioară, este cea care îlpoate face pe Tuf Dum-nezeu. Iată cum expresiaDeus ex machina (unDumnezeu dintr-o maşi-nărie) poate căpăta unalt sens… „Cine-ţi dădreptul să te joci de-aDumnezeu cu planetanoastră, cu vieţile noas-tre?” îl va întreaba peTuf cu mânie Maica Pă-ianjen, spre final. „Arca”– răspunde Tuf cu non-şalanţă, dar şi cu cre-dinţa în justeţea misiuniilui. Cu alte cuvinte,Dumnezeu Tuf este pro-dusul oamenilor înşişi, eiconstruind Arca, dar şi aslăbiciunii de care dau

dovadă oamenii în ge-stionarea societăţilor lor(cazul S’uthlam). Până laurmă, Dumnezeu apareca o pasare a responsabi-lităţii dinspre colectivcătre individual…

SculaDacă ar fi să redenu-

mesc prologul şi primeledouă capitole, aş face-ocu titlul de mai sus. Elesunt de fapt o relevare anavei Arca. În PrologMartin prezintă efectelemalefice a ceea ce se nu-meşte „steaua molimei”,care apare pe cerul pla-netei H’ro Brana odată latrei generaţii. Atunci fi-inţele de pe această pla-netă sunt atacate de fel şifel de molime, neidenti-ficabile şi imposibil detratat, care decimeazăspeciile, limitându-leevoluţia. După cum vomafla, atacul biologic alArcăi - steaua molimeieste o răzbunare cum-plită asupra hranganilor,o specie inteligentă careera „marele duşman” aloamenilor de pe Străve-chiul Pământ. Chiar dacăduşmanii dispăruseră,suferinţa generată derăzboiul biologic neîn-trerupt al Arcăi a fostpreluată de foştii lorsclavi. Seamănă oare-cum cu situaţia pieilor-roşii din cele douăAmerici, care n-au făcutprea bine faţă boliloraduse de albi…

***Mărturia video a

uneia dintre victimele depe H’ro Brana, un micîntreprinzător, om,ajunge la doi specialişticare înţeleg ce impor-tantă descoperire „ar-

heologică” au sub nas.Prin urmare, antropo-loga Celise Waan şi isto-ricul militar Jefri Lionconcep un plan de amerge la Arcă şi de apune mâna pe ea. Facapel la bodygarzii KayNevis şi Rica Downstar,la ciborgul sau ciberte-hul Anittas (jumătateom, jumătate maşină) şi,atent ales, la cărăuşulHaviland Tuf, un comis-voiajor şters, posesor alnavei cosmice Cornulabundenţei cu bunuriexcelente la preţuri mi-nime.

Nava „de germinare”a Corpului InginerilorEcologi de odinioară, penumele ei oarecum iro-nic Arca – având în ve-dere că-i o navă militară,de distrugere – fasci-nează mintea fiecăruia,apărând astfel tot felulde scenarii proprii deîmbogăţire, dublate dedorinţa eliminării celor-lalţi de la împărţeală.Arca este un fel de Cutiea Pandorei pentru pes-triţul echipaj ce doreştes-o confişte, nava ne-având intenţia să-şi ce-deze punţile fără luptapentru care fusese pro-gramată împotriva inva-datorilor. Fracţionaţi îndouă „bisericuţe”, clien-ţii lui Tuf intră în Arcădeja pregătiţi să se eli-mine reciproc. Primavictimă este motanulCiupercă, apoi Anittas,ambii expuşi forţat la at-mosfera contaminată aimensei nave. Până laurmă cu toţii, excep-tându-i pe Tuf şi „mer-cenara” Rica Downstar,cad victime creaturilormonstruoase slobozitedin bazinele de clonare

ale navei. Călare pe T-Rex, pe care-l contro-lează telepatic, Rica îlfugăreşte pe Tuf. Mai de-grabă din noroc, decâtdin calcul criminal, Tufscapă de urmăritorii săi,care sunt lichidaţi detunul cu plasmă, montatpe un hol de către fostulmilitar Jefri Lion contralui Kaj Nevis. Acesta dinurmă se dovedise undemn reprezentant alRăului, iar în costumulde luptă unquian, dat deTuf, păruse invincibil.Lui Tuf nu-i mai rămânedecât să-şi pună pe capun chipiu verde, cu cozo-roc, din garderoba de-functului echipaj şi să sedeclare, în oglindă, „ingi-ner ecolog”… Totul adurat 130 de pagini, fiindnu numai cel mai lung,dar şi cel mai plin de sus-pans capitol! Să mai pre-cizez doar că Tuf avuseseparte, în prealabil, de oprimă întâlnire cu T-Rexce aminteşte bine descena cu aprigii raptorice invadaseră cantina,din Jurassic Park…

***Următoarea fază ar fi

repararea şi upgradareanavei, de fapt un prilejpentru Martin ca să zu-grăvească un Pământ alviitorului, bazat pe cuce-ririle spaţiale americanedin ziua lui. Deci Tufajunge pe S’uthlam, oplanetă foarte avansatătehnologic, suprapopu-lată, o republică în careştiinţa şi religia fac corpcomun pentru ceea ce s-ar numi „modul de viaţăs’uthlamez”, care implicămult sex şi înmulţire im-plicită.

Va urma

4


n „Niciodată în viaţă n-am învă-ţat ceva de la o persoană care afost de acord cu mine.” DudleyField Malone, avocat americann „La ce lucrez acum? Îmi pregă-tesc remarcile spontane.” Win-ston Churchill (1874-1965), prim-ministru englezn „Este mult mai uşor să te lupţipentru nişte principii decât sătrăieşti după ele.” Alfred Adler(1870-1937), doctor şi psihologaustriacn „Ca să vinzi un lucru, spune-iunei femei că e un chilipir, iarunui barbat - că poate fi retur-nat.” Earl Wilson (1907-1987),jurnalist americann „Sunt trei căi ca să te ruinezi:femei, jocuri de noroc şi specia-lişti. Cu femeile e cel mai plăcut,cu jocurile de noroc e cel mairapid, iar cu specialiştii e cel maisigur.” Georges Pompidou, ompolitic francezn „Vreau un bărbat care să fiebun şi întelegător. Cer oare preamult de la un milionar?” Zsa ZsaGabor (1917- ), actriţă americanăn „Indiferent ce lucru fac, femeiletrebuie să-l facă de două ori maibine decât barbaţii pentru a filuate în seamă. Din fericire, astanu e greu deloc.” Charlotte Whit-tond (1896-1975), primar al ora-şului Ottawan „Secretul unei căsnicii fericitecontinuă să rămana un secret.”Henry Youngman (1906-1998),violonist englezn „Nu judeca un om după hainelesale. Judecă-l după ale soţiei

sale.” Thomas R. Dewar (1864-1930), om de afaceri scoţiann „Omul este singura creaturăcare refuză să fie ceea ce este.”Albert Camus (1913-1960), scrii-tor, filozof şi jurnalist francezn „Progresul tehnologic n-a făcutdecât să ne înzestreze cu mijloacemai eficiente pentru a regresa.”Aldous Huxley (1984-1963), scrii-tor englezn „Un studiu cuprinzător realizatde poliţie arată că nicio femeie nuşi-a împuşcat soţul în timp ceacesta spăla vasele.” Earl Wilson(1907-1987), jurnalist americann „Oamenii raţionali încearcă săse adapteze lumii înconjurătoare.Oamenii iraţionali încearcă să a -dap teze lumea înconjurătoare laei înşişi. Este clar, deci, că schim-ba rea lumii nu poate veni decâtde la oamenii iraţionali.” GeorgeBernard Shaw, dramaturg irlandezn „Alături de fiecare om de suc-ces se află o femeie care spune cănu are cu ce să se îmbrace.”James Stewart, actor americann „Visul american este să facibani şi să reuşeşti în viaţă. Visulitalian este să te naşti cu un tatăbogat.” Matteo Molinari, actor şipublicist italiann „Banii nu aduc fericirea, darfiecare vrea să se convingă deasta pe cont propriu.” Zig Ziglar,publicist americann „Angajatii care muncesc stândjos sunt mult mai bine plătiţidecât angajaţii care muncesc înpicioare.” Ogden Nash, poet ame-ricann „În ziua de azi unii oameni aupretenţia ca uşile unor oportuni-tăţi senzaţionale să se deschidăcu telecomanda.” M. CharlesWheeler, jurnalist englezn „Ignorant este cineva care nuşti e un lucru pe care tu tocmai l-ai aflat.” Jim Backus, actor american

n „Nu uit niciodată un chip, darîn cazul tău aş face bucuros o ex-cepţie.” Groucho Marx, actor a -me ricann „Ficţiunea este obligată să ţinăseama de posibilităţile existente.Adevărul - nu.” Mark Twain, scri -i tor americann „Încrederea este acel sentimentpe care îl ai inainte de a înţelegeexact cum se prezintă problema.”Anonimn „Diferenţa dintre ficţiune şirealitate? Ficţiunea are sens.”Tom Clancy, scriitor americann „Persoana care ştie va avea în-totdeauna o slujbă. Iar persoanacare nu ştie va fi întotdeaunaşeful primei.” Diane Ravitch, pro-fesor americann „E greu să accepţi o critică, maiales atunci când ea vine din par-tea unui prieten, a unei rude, aunei cunoştinţe sau a unuistrăin.” Franklin P. Jones - dinpăcate, identitatea lui Franklin P.Jones nu este clară.n „Să stai degeaba pe faţa pă-mântului nu costă nimic şi, înplus, beneficiezi gratuit, în fiecarean, de o călătorie în jurul Soare-lui.” Ashleigh Brilliant, caricatu-rist englezn „Lumea este împărţită în oa-meni care fac lucruri măreţe şi înoameni care îşi atribuie meritele.Încearcă să faci parte din primacategorie - concurenţa este infinitmai redusă.” Dwight Morrow, di-plomat american

Pagină realizată deBeatrice Vaisman

Replici


Melania Cuc

Primele mele lecturi,încă din scoala primară,au fost cărţile care tixeaurafturile bibliotecii scolii,şi (sau) cele care puteaufi cumparate ieftin de laLibraria ,,Cartea Rusă,,din Bistriţa. Copilărindîn casa unor profesori deţară, unde mătuşa eraprofesoara de limbarusă, am deschis ochii peliteratura cu eroi sovie-tici, sau alţii, autohtonicum erau cei din volu-mele care apăreau ,,însnop,, evocand ,,omulnou,, din România dedupă Război. Nu amavut alernativă. Nici nuştiam că ar exista şi altfelde cărţi. Trăiam într-unspaţiu în care marilecărţi ale lumii , pentrumine, încă nu fuseserăscrise.

Privind înapoi, sim-plist, prin ochii copiluluide atunci, şi nu prin ceeace aş putea constata ce-rebral şi informată fiindacum, cred ca o astfel deliteratura era la modă, sescria în ,,fluviu,, şi erauşor de citit. Să nu uitămcă toate acele cărţi eraudestinate marelui public,românilor care ieşiserădin Război cu valorileculturale şi sociale răs-turnate. Poveştile cu sta-honovişti model eraupromovate ca un exem-plu pentru tinerii caredeja trecuseră de pebrazda din satul natal, pesantierele de la Bum-beşti-Livezeni , dar şipentru viitorii intelec-tuali ai ţării. Nu a fostdoar un program de spă-lare a creierelor prin lec-tura de gen, cred ca afost şi o emulaţia. În

satul meu, mama, ţă-rancă, citea tot ce îi picaîn mână. Azi, la Archiud,nu ştiu să mai fie unţăran, tânăr sau bătrân,care să citească o carteoricare ar fi ea.

Lectura de propa-ganda comunistă eradoar un detaliu din joculde puzzle a acelor vre-muri.

Aşa cum astăzi, dămliteratura neaoşă pe ceadin Vest, tot aşa şiatunci, tot ce venea de laMoscova ni se părea a fisuperior. Cărţile sovie-tice, cu eroi ce treceauapa Donului cu ţigaraaprinsă în gură, aveauceva din tematica teleno-velelor de azi. Erau po-pulare. In plan opus,mulţi scriitori româniprimeau burse de studiiîn URSS.Informaţia cul-turală ajungea în sateprin broşurile redactatesimplist, revistele cu po-veşti de succes-colectivcare veneau din Est ,toate la un loc constru-iau subversiv spiritul,,omului nou,,. Mătuşamea era abonată la re-vista Krestianka. Pentrumine era un evenimentcând o aducea poştaşul.În piesajul pauper deatunci , a unui sat dincâmpia transilvană, foto-grafiile cu lanuri imensede grâu, cu femei fru-moase lucrând în fabricimăreţe, şi mai ales cu ti-

neri comsomolişti har-nici şi curajoşi, erau raiulpe pământ.Ca un adoles-cent dornic de aventuridar care nu deţinea ter-meni de comparaţie cualte vremuri mai bune,mi se părea că URSS, aşacum ne era ilustrată eraraiul pe pământ. Cine săîmi explice că mă înşe-lam?! Lumea din jurulmeu era obosită, spe-riată; tăcea. Sunt con-vinsă că şi scriitoriiromâni pe val la vremeaaceea, mare parte din eitineri, au crezut în ceeace au scris. Alţii au făcutcopromisuri cu bună şti-inţă, pentru glorie efe-meră, pentru a urca peun fuştei mai sus pescara socială.

Cât am stat la Ar-chiud am descoperit, înmaldărul de maculaturăcu cerneala de tipografieîncă umedă, am desco-perit literatura rusă ade-vărată. Tolstoi,Dostoievski, şi Eseninceva mai târziu. Lectu-rile mele au mers in pa-ralel multă vreme. Apoi,elevă la Bistriţa fiind ,profesorul meu deLimba română, GeorgeVasile Raţiu mi-a îndru-mat paşii spre raftul bi-bliotecii, unde am cititmai întâi literatura, pen-tru mine şi la vremeaaceea, destul de ceţoasă,a scriitorilor clasici en-glezi.

În adolescenţă amcitit amestecat, cărţi deduzină, unele impuse descoală dar nu numai. Eraperioada in care începu-sem să scriu, dar, fără săfac vreun exerciţiu de se-lecţie conştientă sau devoinţă, cei care m-au in-fluienţat de la primeleversuri au fost clasicii ro-mâni cu preponderenţăLiviu Rebreau, GeorgeCoşbuc.

A fost perioada încare am continuat să ci-tesc foarte mult. Proba-bil era şi un refugiu aladolescentului în lumea„virtuală” cum am de-fini-o astăzi. Încet, fărăsă îmi fi impus, poate şidatorită felului meu dor-nic de a descoperi terito-rii noi, am căutat şi amdat de scriitori desprecare nu auzisem la şcoalăsau la cercul literar. Amluat totul ca pe cevafoarte normal. Au fostetape de autocunoaşterepersoanlă şi inserţii înspaţii culturale dintrecele mai diferite. Poeziacu aceente revoluţiona -re, romanele marii cul-turi europene sau celeamericane, romane so-ciale, poate şi de aven-trui, mai pu ţin cele dedragoste sau poli-ţiste, toate au in-trat în bagajul

D e s t ă i n u i r i

Cărţi şi ideidin CV-ul meu de scriitor

4


meu viitor, fără săîmi fi propus astadin start. Încă mai

aveam o lectură haotică.Ceva mai târziu am des-coperit şi am fost fasci-nată, şi cred că m-amarcat serios şi în crea-ţia mea, literatura sud-americană.

Cum nimic nu esteîntâmplător şi literaturaproletcultistă şi-a avutrostul ei, efemer. Şi-aavut autorii şi cititorii ei.Cât a făcut rău şi cât afăcut bine în spaţiul cul-tural, social... este greude calculat fără să fimsubiectivi. Personal nuam cum să mă dezic de

lecturile care mi-au createmoţie, m-au făcut săstau nopţi în şir şi să„arunc coctailuri Molo-tov” cu Zoe şi Şura. Elesunt încă o monadă dinfiinţa mea. Că, mai târziuam descoperit că existăşi altceva în bibliotecilelumii, a fost ca un pre-miu. L-am primit cutoată fiinţa mea, m-ambucurat de el, dar mereuam făcut paralele întrecele două lumi. O fi fostbine sau rău...

Daca ma gandesc lacenzura si autocenzura,spun ca, nu aqm respinsşi resping nimic din startnici acum. Judec, anali-

zez. Nu mă dezic de ve-chii prieteni în nici o si-tuaţie, chiar daca astam-ar dezavantaja.Aşa că, nici în materie de lec-tură nu vreau să mălaud, după ani buni, că încomunism mi-am auto-cenzurat lecturile, că amaruncat la gunoi toatecărţile cu eroi sovieticisau cele neaoşe, cu Ră-diţa/colectivista. M-ammaturizat şi automat,lecturile s-au sedimen-tat. Deschiderea cultu-rală de care am profitat,odată ce am ajuns, la în-ceputul deceniului 70, laBucureşti, s-a potrivitspiritualui meu liber, li-

terar vorbind. Mi-amcreat conexiuni culturaleşi am devenit un cititordin ce în ce mai preten-ţios, dar nu cred că aş fiatins acest punct fără săfi trecut prin adolescenţamea literară, un timp şiun spaţiu în care amtrăit, în felul meu, prinlectură, ceea ce trăiauprozaic, toţi cei din jurulmeu. Sigur că cenzurez olectură, aşa cum cenzu-rez şi aleg binele din răudin tot cea ce mă încon-joară. Critic şi aplaudcărţile pe care le citesc siazi, dar repet, este doarun gest reflex şi subiec-tiv.

4

***Ar trebuisă începemsă adunămfluturi şi floriAr trebui să adunămtot felul de culoriCu care să împletim un curcubeu.În el să ne ascundemCuloarea sufletuluiatunci cândîşi pierdetransparenţa.

***De ce mă ţiide mână, mamă?Mâna ta caldă îmi topeşte sufletulŞi uite-l cum zboară!

Sunt rece, mamă!Îmi dorm somnulvieţii de sfârşit.Şi tu plângică-s rece?Plângi c-am căzutpe frontul vieţii!?Ridicol!îmi răspunde mamaPlâng că te-amregăsit!

***Te-am smulsde la sânul Afroditei.I-am rupt braţulcu care te ţineala pieptŞi am parasit-osângerând în piatraalbă.Lumea de acumnu vede sângeleVede doar piatra!

***Aici, fiecare zi începecu o naştereÎncepecu un răsăritde soare!Aici, soarele,zi de zimoare.Eu sunt acelacare înţelegenoaptea şide aceea vă spun:Deschideţi repedeferestrele dinzidul de protecţieDeschideţi-le larg

în mareîn furtunădeschideţi-le'n Dumnezeuşi-n lună!Păsările infinituluiSe cer afară!

CuloriAstăzi sunt verdeiar lumina di-mprejurcaută să mă recu-noască.Nici tu, iubit-o,nu mă recunoşticăci eram negru,violet şi roşu.Fiecare îmbrăţişareera o luptăera un viol!Plecai din mine cenuşiepărăsindu-mă la margini de speranţetransparente.Astazi sunt verdeşi lumea di-mprejure albarochie de mireasăpe care o aşternla picioarele talealbastre.

Poemede Dimitrie Grama


ÎntâlnireZorica Sentic

„Joi, 30 octombrie,Roissy, ora 8. Mulţimede oameni, geamantane,stewardese grăbite dinobişnuinţă, angajaţi cecheamă taxiuri, şoferi,panouri, domnul Lud-wig, doamna Kruse… tu-riştii bronzaţi se întorcdin Egipt sau Marrakeş.Este tabloul vacanţei,ciudatul tablou al consu-matorilor de călătorii:oameni de afaceri şi se-cretare se exportă pestetot în lume, operatorii decircuite turistice măcelă-resc preturile redu-cându-le, oferte de biletela promoţie, anunţurilede închiriat maşini pără-sesc comunicarea her-tziană, mister alcomunicării. La naiba!Niciun panou cu numelemeu. Normal! Treizecide minute avans! Îţi iamult, acum, să ai răb-dare să treacă timpul.

Este cald înăuntru. Toa-letele! Mă şterg cu hârtiemultă ca să nu mi se udeslipul. Închid acul marede doică deasupra fer-moarului, în croialajeansului: înlocuieştefoarte bine nasturelemort din cauza unui gestnervos, Spălatul mâini-lor, curăţatul aspectuluiexterior, apă cu clor întredinţi. Privesc pieziş,capul aproape lipit deoglindă pentru verifica-rea caroseriei. Totul estela locul lui: mica meşădată de dimineaţă cu fi-xative, conturul ochilorfără greşeli de Rimmel,buzele uşor rujate, V-ulsuperior, bine conturat.Rimelul şi fardul strălu-cesc, o, bucuria aşteptă-rii şi curiozităţii. Bătăileinimii simţindu-se din-colo de sutien: un micexces de viteză în stilulextrasistol cum spuneprietenul meu medic cuochelari rotunzi, ca şicum ai face cu ochiuldestinului. Dar sunt şirateuri, motorul, îţi tre-buie două până la trei

minute ca să scapi deacest moment ce vaurma întâlnirii, 180 desecunde de lovituri pespate, chiar mai multedacă sunt puncte co-mune. Amnezie totală amomentului intens, alclimaxului. Pierdereamemoriei dă totul pestecap confundând totul în-curcând iţele de felul amvisat sau ei bine dacăeste adevărat sau maipoate fi posibil… Zoranva coborî din satelit, defapt un astronaut al spa-ţiului cosmic. Niciunsemn de recunoaştere,niciun indiciu, niciunsemnalment. Nu ne-amvăzut niciodată. Şi dacăm-aş fi umflat? Iar eldacă s-ar fi stafidit? Iată-l! El este, sunt sigură.Vine spre mine. Zâmbetuimire ciopârţindu-miprenumele într-un jar-gon aducând cu volapük,mormăie C-ul din Da-nitza ca un Ts, cum sepronunţă pe acolo la eiîn Iugoslavia: Danitza!Înalt, de aproape doimetri, părul mai multnegru decât cenuşiu,vestă neagră şi pulovărviolet, Levi's croială tipwestern, cizme negre,cizme albastre, în luminaneoanelor, nu mai ştiu,dinţi albi, frumoşi expri-mând o furie de ani- malde pradă, prea falşi pen-tru a fi adevăraţi, o ase-mănare greu de crezutcu dinţişorii mei delapte. Dinţii mei n-au 42de ani, iar ai săi încăn-au 48, dat şi-ai mei şi-ai lui sunt falşi: aceiaşideschidere a incisivilor,refăcuţi şi arajaţi, în şu- rubaţi în fundul maxila-rului, piliţi la limită îndurerea aparenţei, doar

pentru a-i vedea, a-i facevăzuţi. Un aspect deactor cunoscut pentru unsurâs publicitar. Iată-l,pierderea memoriei. Nestrângem puternic înbraţe, ne sărutăm, închi-dem ochii, ne-nălţăm înaer, desigur visez, nu s-a-ntâmplat nimic, nuîncă. Doar o senzaţie,căldura şi frigul într-ospirală ciclon de fri-soame ce te ciugulesc.Vârtejul de aer mă as-piră, mă scoate din încăl-ţăminte, durerea îmistrânge plămânii, fâşâieprin tot trupul meu de ladegetele mici ale picioa-relor până în vârful depăr din creştetul capului.Mai multe picături desudoare pe frunte şi oimagine aproape insu-portabilă a zilelor de sin-gurătate. Un contra felde viaţă. Ochii lui fixaţiîntr-ai mei, ne privim înadâncul sufletului pen-tru a nu se mai uita ni-ciodată, blândeţea şiviolenţa la extreme. Nuprea departe un bărbat,cu privirea fixată pe noilegănându-ne strâns îm-brăţişaţi, uitându-seprosteşte, cu gura des-chisă de uimire.”

Traducere dinlimba franceză:Mircea Cotârţă

[email protected]

Cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă şi aAnului Nou, urăm colectivului dincadrul I.C.S.T.M. - Universitatea,,Valahia'' din Târgovişte -cele mai sincere şi călduroaseurări de sănătate şi succesedepline în importanta lormuncă de cercetare.

La Mulţi Ani!

ZoricaSentic


Lucreţia Berzintu: DomnulePrunariu, vă rog să ne spuneţi,mai întâi, care sunt impresiiledespre Israel?

Dumitru-Dorin Prunariu: Tre-buie să remarc faptul că sunt pen-tru prima dată în Israel. Am venitcu un bagaj întreg de curiozităţi,ştiam multe lucruri citite, multelucruri de la colegii care au venitîn excursii organizate, şi am doritcu orice preţ să văd cu ochii mei,să cunosc personal oameni de aicişi să simt efectiv viaţa din TelAviv, din Ierusalim. Trebuie săspun de la bun început că am în-tâlnit oameni de excepţie, oamenicu un deosebit devotament, oa-meni extrem de săritori, oamenicu o dragoste faţă de România şide români. Unii vorbesc româ-neşte, unii se trag din români saudin evrei originari din România şiau rămas în permanenţă în fami-liile lor cu un sentiment deosebitfaţă de ţara de origine a părinţilor,bunicilor lor.

Tel Aviv-ul este un oraş mo-dern, un oraş interesant, un oraşcu autostrăzi pe care se circulă ex-trem de rapid şi uşor, este părereamea, vis-a-vis de alte multe oraşedin Europa, prin comparaţie. Esteun oraş pe care am avut ocazia, înjumătate de zi, să-l vizitez rapid cuun microbuz care ne-a dus înprincipalele puncte turistice.

Apoi am fost şi am vizitatHaifa, alt tip de oraş, altă istorie;de asemenea foarte interesant şi

cu foarte multe lucruri de povestitcelor de acasă. Principala activi-tate, reuniunea multor cluburiRotary din lume s-a desfăşurat laIerusalim.

- Din câte ţări au venit parti-cipanţii la evenimentul de la Ie-rusalim?

- Au fost participanţi din 53 deţări, reprezentand multe cluburiRotary reunite in districte dinmulte ţări din Europa, S.U.A., Ca-nada. Au avut dezbateri, prezen-tări, ne-am cunoscut... Mulţidintre noi ne-am văzut pentruprima dată. Am schimbat cărţi devizită şi urmează să colaborăm pemulte probleme legate de activi-tăţi promovate de cluburile noas-tre. Dupa cum se stie Rotary este oorganizaţie internaţională de ser-vicii al cărui scop declarat este dea aduce împreună lideri din afa-ceri şi profesionali, în scopul de afurniza servicii umanitare, încu-raja standarde etice înalte în toatedomeniile, şi de a ajuta la promo-varea bunăvoinţei şi păcii în lume.

- Cine a organizat întâlnirea? - Întâlnirea a fost organizată de

Institutul Rotary din Ierusalim - oinstituţie care a preluat organiza-rea acestei manifestări internaţio-nale care se transmite din an în anîn altă ţară. Organizarea a fost de-osebită, prezentările au fost de ex-cepţie, mulţi participanţi avândpoziţii importante în ţările lor saureprezentând experienţe profesio-nale şi de viaţă semnificative şi

inedite. S-au prezentat, ne-au îm-părtăşit din experienţa lor, con-cluzia finală fiind că întâlnirea afost pe cât de utilă pe atât de deneuitat.

- Ce aţi prezentat dumnea-voastră în cadrul acestei mani-festări?

- Eu am prezentat o lucraredespre domeniul meu de activi-tate, spaţiul cosmic, o lucrare carea căutat să reliefeze o serie de as-pecte viitoare ale zborurilor cos-mice pilotate; ce se va întâmpla cuorganizarea, cu pregătirea cosmo-nauţilor pentru zboruri spre Lună,Marte, spre asteroizi, ce se va în-tâmpla atunci când vom descoperiviaţă în afara planetei noastre.Undeva, în Univers, trebuie sămai existe viaţă şi în altă partedecât pe Pământ; cum se vaschimba sistemul nostru de valori,ce ştiinţe actuale şi viitoare vorparticipa la rezolvarea probleme-lor care vor apărea atunci, ce do-menii noi de activitate vor trebuiimplicate, ce va însemna colabo-rarea internaţională şi interacţiu-nea dintre culturi, naţionalităţi,religii într-un zbor cosmic defoarte lungă durată, acolo undeoamenii se vor deplasa în moduleînchise ca spaţiu ani de zile în spa-ţiul cosmic.

- Ce se va întâmpla când vomdescoperi viaţă extrateres-tră şi când vom intra în

Manifestare internaţională la Ierusalim cu participanţiRotarieni din 53 de state (24 - 28 noiembrie 2013)

Interviu cu dr. ing. Dumitru-Dorin Prunariu,primul şi singurul cosmonaut român

n Lideri ai cluburilor Rotary dintr-o parte semnifictivă a lumii s-au întâlnit la Ieru-salim, capitala Israelului, în perioada 24 - 28 noiembrie 2013. Comitetul de or-ganizare al Institutului Rotary din Israel a asigurat un loc excelent şi un programatractiv care a captat interesul participanţilor.n http://www.youtube.com/watch?v=UVJpgfDalwgn La acestă întâlnire au participat, desigur, şi cateva zeci de rotarieni din Româ-nia, printre care primul şi singurul cosmonaut român, dr. ing. Dumitru-Dorin Pru-nariu, căruia i-am solicitat un interviu, pe care îl redau în continuare:

4


contact cu ea?Există o mare probabili-

tate ca sistemul nostru devalori să fie alterat, să se modificecredinţa noastră - atât cea reli-gioasă cât şi cea seculară. Acesteaar putea să aibă nevoie de noi con-otaţii, noi interpretări... Iar toateaceste lucruri vor trebui gânditede pe acum, vor trebui puse înnişte cadre, pe care, atunci cândva veni momentul să ştim cum săle abordăm, cum să le dezvoltăm,astfel încât să rămânem cu o serieîntreagă de valori pe care le-amrecunoscut şi le recunoaştem cavaloroase şi să nu ne pierdemidentitatea de pământeni; şi aiciva fi o mare problemă.

- Despre cosmonautul israe-lian, care n-a ajuns în viaţă pePământ, Ilan Ramon, ce ne puteţispune?

- Asociaţia Exploratorilor Spa-ţiului Cosmic (ASE) al cărei pre-şedinte sunt, deja, de doi ani şi voimai funcţiona încă pentru un an(am fost ales pentru o perioadă detrei ani), este Asociaţia neguver-namentală profesională a aproapetuturor astronauţilor şi cosmo-nauţilor din lume. Din 540 de oa-meni care au zburat în spaţiulcosmic, începând cu Yuri Gagarindintre care, în jur de 80 au dispă-rut din diverse cauze, 395 suntmembri ai Asociaţiei noastre,membri din 36 de state. În acestecondiţii, noi ne desfăşurăm o seriede activităţi internaţionale, depromovare a ştiinţelor spaţiale aeducaţiei în domeniul cosmosului.Multe din scopurile activităţiinoastre coincid cu scopurile acti-vităţii Fundaţiei ”Ilan Ramon”care a fost înfiinţată de soţia as-tronautului israelian, RonaRamon. Am intrat în contact cu eaşi am ajuns la concluzia că o cola-borare între Fundaţia ”IlanRamon” şi Asociaţia Exploratori-lor Spaţiului Cosmic este posibilăşi binevenită.

Apreciind în mod deosebit sa-crificiul lui Ilan Ramon pentru ex-plorarea spaţiului cosmic în

scopuri paşnice, am luat în consi-derare scrisoarea soţiei lui care îşiexprima regretul că Ilan Ramonnu a mai apucat să îşi depună ce-rerea de membru în asociaţianoastră şi am convenit în cadrulcelui de-al 26-lea Congres al ASE,desfăşurat în iulie, în Germania,ca Ilan Ramon să fie primul mem-bru post-mortem, acceptat deAsociaţia noastră. Iar soţia lui,Rona Ramon, să fie invitată deonoare la unul din congreselenoastre viitoare.

Desigur, am prezentat şi acestlucru în cadrul intervenţiei melede la reuniunea Rotary din Ieru-salim, în primul rând pentru că neaflăm pe teritoriul Israelului dar şipentru că acest demers a fost rea-lizat împreună cu o serie de prie-teni locali care au favorizatcontactele, au favorizat schimbulde informaţii şi scrisori între Fun-daţia ”Ilan Ramon” şi mine, în ca-litate de preşedinte al AsociaţieiExploratorilor Spaţiului Cosmic.

Ilan Ramon este, deci, membrupost-mortem al ASE, iar Israeluleste al 36-lea stat care are un re-prezentant în cadrul acestei Aso-ciaţii mondiale a profesioniştilorcare au efectuat cel puţin o orbităcompletă în spaţiul cosmic la bor-dul unei nave cosmice.

- În afara acestei întâlniri,”Rotary International”, ce aţi vi-zitat, concret, în oraşele prin careaţi trecut?

- Am vizitat multe locuri în Is-rael, am vizitat Ierusalimul, am vi-zitat locurile atât de importantepentru creştini, Locurile Sfinte,dar am vizitat, de asemenea, şi amţinut cu orice preţ să vizitez, Mu-zeul Holocaustului. Este unmuzeu cu o semnificaţie deosebităpentru oricine de pe acest glob, in-diferent că este creştin, musul-man, mozaic sau de orice altăreligie. Este un muzeu care aratăo tragedie a unei populaţii întregia Europei, şi nu numai a Europei,populaţia evreiască, o populaţiecare a avut de suferit enorm dato-rită unei teorii şi politici total abe-

rante, lansată în cel de-al TreileaReich, sub conducerea lui Hitler.

Este impresionant ”MuzeulHolocaustului” din Ierusalim! Do-vezile care se găsesc acolo, fapteleprezentate, istoria personală a oserie întreagă de oameni, fie că aufost personaje importante, oa-meni deosebiţi, oameni de o vastăcultură la nivelul planetei noastredar şi a unor familii obişnuite deoameni care aveau dreptul să tră-iască pe această planetă ca oricealtă familie de orice altă naţionali-tate. Toate sunt prezentate înacest Muzeu al Holocaustului în-soţite de contextul istoric, ideolo-gic, administrativ, logistic alperioadei în care s-au petrecut, şiînsoţite de incontestabile dovezi.

- Să ne întoarcem la Cosmos.Puteţi să ne spuneţi la ce nivel dedezvoltare a ajuns tehnologiaspaţială privind apărarea Plane-tei noastre în faţa eventualelorcorpuri cereşti periculoase carese îndreaptă spre Pământ?

- Desigur, aţi aflat că, prin na-tura preocupărilor mele, sunt şimembru în Comitetul de lucru alAsociaţiei Exploratorilor SpaţiuluiCosmic privind obiectele naturalecare se apropie periculos de Terra,în engleză le spunem ”Near EarthObjects” sau pe scurt NEO, ter-men acceptat deja în mai multelimbi. De asemenea, fac parte dingrupul de lucru privind NEO alSubcomitetului Ştiinţific şi Tehnical Comitetului ONU pentru Ex-plorarea Paşnică a Spaţiului Ex-traatmosferic, care se ocupă deaceeaşi problematică.

Un studiu complex în acest do-meniu, elaborat ştiinţific de ungrup de experţi internaţionali, cuaportul, fondurile şi sub coordo-narea Asociaţiei ExploratorilorSpaţiului Cosmic, a devenit ulte-rior document de lucru al comite-tului de specialitate alOrganizaţiei Naţiunilor Unite.

Va urma

4


Despre „Avânturile Eroice”

GIORDANOBRUNO

de Gheorghe Palel

Prolog:Cu alchimişti cătând creaţii nobileTrudind să dobândească Piatra Filozofală,Şi Elixirul Vieţii şi un Perpetuum mobileSe retrăgea-n istorie, vremea medievală.

1. Cărturarii înfierau bigotismul religiosLuptând să dispară fanatismul şi ura,Prin ştiinţe şi arte să se afle folosSusţinând Libertatea, Demnitatea, Cultura.Religia apostolică? Reguli morale?Partea creatoare a fost păstratăŞi s-au zidit marile catedraleÎn numele Madonei Prea Curată...

Să stăvilească a progresului caleCu îndârjire stăruiau inchizitorii,Prin „ Sfântul Oficiu” şi „ Tribunale”Prigonind savanţii şi cugetătorii. Practicau persecuţii ne-ndurătoareDeclarându-i pe savanţii iluştri eretici, Declarându-le operele defăimătoareStrictelor dogme ale sfintei biserici.

Corăbieri ne-nfricaţise-avântau înfruntândCaravellele corsarilor cu steme de oaseNoi ţărmuri necunoscute aflândÎnnobilându-le cu faruri luminoase.Se ivise cu înstelat firmamentŞi o fremătătoare emulaţie;Italia răspândea pe bătrânul continentImbolduri către o nouă civilizaţie.Se întemeiară moderne structuri,Începuse avântul industrialÎnfiinţând tiparniţe, atenee, manufacturi,Burghezia propăşea prin capital.Dezlegându-i materiei forţele-ascunseInspiraţii cavaleri ai cunoaşteriiDescifrau misterele nepătrunseÎntr-un mare elan al Renaşterii.Părăsind cernitul veşmânt monahalS-a mutat în comunitatea mireană,Răspândind noul concept liberalÎn toată Europa Apuseană.Prin strălucirea teoriilor avansate

Folosea puterea erudiţieiŞi cerea pentru ştiinţe libertateŞi desfiinţarea inchiziţiei.S-a înrolat în primejdiosul războiŞi la Veneţia a luptat;La o mie cinci sute nouă-ş doiInchizitorii l-au capturat!Sfidându-şi cerniţii acuzatoriGiordano cu vehemenţă s-a apărat,Dar sacerdoţii ne-ndurătoriLa opt ani de temniţă l-au condamnat.A suportat schingiuirile precum PrometeuPurtându-şi pe nedrept eticheteleDe eretic primejdios şi ateu,Suferinţelor le-a îndurat toate treptele.

3. Inchizitorul acuzator încruntatCrezând că-i îndreptăţit de IsusFilozofului renascentist i s-a adresatŞi cu tonul răstit i-a spus:- „ Insulţi rigorile dogmei creştine,Jigneşti solemnitatea ecleziastică,Conteşti rechizitoriul ce te scuză pe TineDe atitudine anti-bisericeascăOrientându-se după Luther, nu-i bineRătăcirile lui n-or să te ocrotească!Vei fi judecat cum se cuvineDe instanţa noastră apostolicească”.Înlănţuit şi încătuşatBruno nu avea nimic de ascunsŞtiindu-se întru totul nevinovatInchizitorului i-a răspuns:-„ Sunt fără de nici un temei acuzatDe caricaturala voastră incompetenţă.Denunţul făcut nu este adevărat,Dar nu cer denunţătorilor clemenţă.Teoriile mele-s ştiinţific fondateCum poate pricepe o lume întreagă,Doar minţile voastre întunecateNu sunt în stare să le-nţeleagă.

Acuzaţiile toate, sunt fabricate,Neîntemeiate şi duşmănoase,Slujiţi o infamie şi-o nedreptate!Rechizitoriul? Invenţii fabuloaseBătătorind căi neadevărate...Sunt creştin, recunosc normele sfinteDar nu şi legalitatea inchiziţiei,Blastemăţie care ucide şi minteÎn numele lui Isus şi-al credinţei!- „ Susţii că rosturile maculaturii taleSe-nscriu în admisiunile legii?Sunt numai rătăciri abisaleSolicitând imposibile privilegii.Noi ţi-am arătat calea dreaptă,Ţi-am acordat înaltă cinstire,Ţi-am promis că libertatea te-aşteaptă,Dar erezia sfidează orice închipuire!”Bruno părea că nici nu a ascultatCuvintele care s-au rostit,

Să conteste inchiziţia a continuatŞi fără de teamă, asa a vorbit:- „N-am acceptat linguşiri, nici ciubucuri.Îmi menţin teoria că adevărul aici e:Dumnezeu e pretutindeni în lucruri.Ştiinţa este ştiinţă şi religia este religie.Nu mă voi supune orbeşte credinţei,Aţi mutat religia-n enigme-ncifrateNu există un adevăr al religieiŞi un adevăr al ştiinţei documentate,Nu recunosc pretinsa dualitate!’’- „ Vai ţie, ignorând veşnicia,Vai ţie, ne-nsemnat filozof ce te bucuriCă ai descoperit năstruşniciaCă „Dumnezeu se află în lucruri”!Palavrele eretice clevetescRăspândind ateismul şi uraAfirmând cu tupeu nefirescCă „Dumnezeu este natura”.Eşti slujbaş al pierzaniei ereticule!N-auzi cascadele vuind de păcate?Eşti posedat de Lucifer, bezmeticule,O primejdie pentru umanitate.Slujindu-ţi acest insolent meşteşugO să ajungi, ne îndoielnic, răspopituleSă te purifici arzând pe rug!Stărui în necredinţă şi răutateCu idei otrăvitoare comenteziÎn „Despre Cauză, principiu şi Unitate”Că, de fapt, religia n-are dovezi!Tu care l-ai insultat pe CardinalÎn „ Alungarea Bestiei Triumfătoare”Îţi îngăduim, totuşi, în mod excepţionalSă retractezi şi să-ţi ceri iertare’’..................................................- „Refuzi să renegi blasfemia, sfidându-ne,Păstrând viclenia în gândul ascuns.Nu te vei salva ignorându-neŞi nu-ţi mai admitem nici un răspuns.Vedem că zadarnic ai vieţuitSmângălind în cărţile tale oculteCă „Universul este Unic şi Infinit”Şi că-n univers se află lumi mai multe!Ce îndemn de tenebroasă filozofieTe împinge spre” AvântulEroic”, 4


Ce eroism este o blasfemieStigmatizând clerul catolic?...Ieftină strategie contestatară

A sacrelor orânduieli apostoliceCriticând cu o perseverenţă vulgarăAutoritatea Bisericii catolice...Cerem să te desprinzi de „Marele Rău”Şi îţi poruncim ca imediatCu smerenie, spre binele tău,Să-ţi contrazici ereziile pe care le-aipracticat.”- „Contest întru totul acest „ tribunal”Nelegitim şi aservit, pot să zic,Contrazic abuzul vostru imoralDar pe mine, n-am să mă contrazic!”

Înlănţuit şi cu mâinile ncătuşateGiordano le-a spus sacerdoţilor sicofanţi:„Eu întemniţatul, am infinită libertate,Iar voi sunteţi bieţi captivi ignoranţi.”- „Cum?! A răcnit judecătorul marţialEşti în stare a-ţi jertfi nevrednica viaţăInsultând prestanţa sfântului tribunal?Bine că ţi s-au ars cărţile-n piaţă.”

Fără supuşenie inculpatul i-a privitAdresându-le cuvintele întoarse-„ Plenipotenţa voastră va lua sfârşit.Dăinuitoare-s cărţile arse”...- „Răzvrătitul, pentru prea mult vicleşug,Îşi va primi cuvenita răsplată:Va fi distrus prin ardere pe rugŞi cenuşa-i în vânt spulberată”.4. Duminica următoare, în catedralăEdictul tribunalului s-a citit cu zel,Nestrămutată rămânând osânda papalăDe ardere, fără drept de apel.Cutezătorului spre vremurile noiÎn Roma anului o mie şase sute,În etate de ani cincizeci şi doiI s-a cerut Crucea să o săruteŞi în numele Mântuitorului Isus,Traversând o gloată forfotitoareCătre rugul ucigaş a fost dusDe către o gardă impunătoare.N-au fost alungate „bestiile triumfătoare”Precum condamnatul prevăzutu-leaŞi în tribună, trufaş apareÎnsuşi Papa Paul al patrulea!

Un blestem a fost murmurat de popor

Către înspăimântătorul Cardinal

Caraffa marele inchizitor

Cârmuitorul „ sfântului tribunal”

Bruno le-a dorit urmaşilor zări senine,

Viitor luminos şi belşug

Din straiul ucigaş de flăcări „creştine”

Cu arătătorul întins spre Caraffa a spus:

„Mai teamă v-a fost Eminenţă de mine,

Decât îmi este mie pe rug”.

Epilog:Neabătut cu nedreptatea s-a luptatCutezătorul antiscolastic răzvrătit.Cărturarul renascentist ne-nfricat,Cu preţul vieţii, a biruit!Nemuritoare o siluetă eolianăAminteşte eroicul său avânt,Dintr-o amrnică pedeapsă inumanăGIORDANO BRUNO nu are mormânt...

4

Veronica Ivanov

Nicosia, Cipru.Duminică 1 Decem-brie 2013: După săvâr-şirea Sfintei Liturghii,începând cu ora 12:00,Pr. Petre Matei, preotulComunităţii OrtodoxeRomâne din Nicosia, tri-misul oficial al Patriar-hiei Române în Cipru, aoficiat alături de fratelesău, la Biserica „SfântulPavel” din Nicosia,slujba de „TEDEUM”pentru Ziua Naţională aRomâniei.

La slujba de pome-nire a eroilor români

care au luptat pentruapărarea ţării, credinţei,libertăţii, unităţii şi dem-nităţii naţionale, a parti-cipat colectivul Ambasa-dei României la Nicosia,în frunte cu Ambasado-rul Ion Pascu, DoamnaCristina ChristodoulouTodea - Preşedinta Ali-anţei Românilor din Ci-pru şi Directoarea ŞcoliiRomâneşti, membri aiCorpului Didactic al Şco-lii şi ai Alianţei Români-lor din Cipru precum şipeste 200 de cre- dincioşiromâni care, în- tr-unglas şi o simţire, cu sufle-tul plin de emoţie, au in-tonat Imnul de Stat -

„Deşteaptă-te Române!”La sfârşit, Părintele a

ţinut o scurtă predică încare a amintit de UNI-TATE, caracteristica zileinoastre naţionale, idea-lul şi visul de veacuri alromânilor, înfăptuit înurmă cu 95 de ani. LaMulţi Ani pentru Ţară şipentru Neam!

Tedeum pentru ZiuaNaţională a României


1. Frumoasa doamnă cu obrazul purPe Hercule primindu-l,

dulcea Omphale,Şi tremurîndă-n sineşi,

că nu-i găsea cusur,S-a aşezat timidă pe-o pernă în budoar

Frumoasa doamnă-n ziua în care l-a primitS-a regăsit pre sine, iar Cranch cel bătrânÎn infinitul lumii deja s-a nemuritPrecum pe deal eternă este claia de fân.

2. Această mascaradă a lumii e un visÎn care mii de pagini eterne s-au tot scrisDar a rămas o rază fără de strălucireÎn care ni se-agaţă speranţa în neştire

În ştire şi-n neştire noi adăstăm smeriţiPe cerul minţii noastre

se nasc mereu noi sfinţiIar rugăciunea este un gest

doar disperatCînd viaţa ne momeşte cu dulcele-i păcat

3. Ce culoare au stelele noapteaCînd mă gîndesc la tine,

pentru că te iubescCuloarea asta, iubito, e ca moarteaÎn care eu etern mă regăsesc

De ce nu m-a ucis naşterea meaDe ce spicele de grîu renasc îngropateŞi înfloresc în inima mea ca o steaDe mai mult de departe

4. Există ideea că-n tot UniversulStăpînul etern este numai eresul -Iubirea aceea ardentă şi purăPe care-o respingem adesea cu urăCînd nu ne putem suprta decadenţaŞi rupem ideea, distrugem frecvenţaPrin care am fost conectaţi la iubireŞi geloşi şi sarcastici suferim în neştire

5. Dar priviţi iarba purăÎn verdele ei nu e nici un pic de urăSfioasa cicoare s-a şi albăstritDe-atîta ardoare cu care-a iubit

Priviţi portocala zemoasă şi dulceIspitită de simţuri cînd vrea să se culceŞi roua pe frunze e tot poezieCăzută adesea în vreo toamă tîrzie

6. Mesajul fiind adeseaun semn de întrebare

Azi înţeleg că zborul turbatdin floare-n floare

Este doar disperareaunui bondar nervos

Că n-a găsit în floare un pieisaj duiosCi doar nesăbuinţa că,

fiindu-i necesar,A şi ajuns degrabă erou în insectarMorala e simplistă sau

nici nu e moralăCi doar idee stearpă, cel mai ades venală

7. Jucînd pe-aceeaşi scenăacelaşi joc absurd

La care demiurgul rămîne-adesea surdAm înţeles - iubirea nu este o ideeCum nu e frunza verde

un voal suav de feeCi doar un joc de umbre,

care ne amăgescPrecum lumina vie cu straiul ei cerescCă nu avem chemarea de-a fi şi dumnezeiNe-a hărăzit ursita să fim doar semizei

8. LE POEME DE GRIGNANLe Poeme de GrignanL-am citit mai alt'an,Erau florile coapteMă pierdusem în noapte

Iarba verde foşneaGrea de visuri şi ea,Ce de gînduri aveamŞi ce tînar eram

Azi m-au nins ghioceiGreu uitaţi sînt şi eiCe de visuri visamCînd batrîn nu eram

Eram tînar mai anLe Poeme de GrignanTe trăgeam de codiţeTu zimbeai cu gropiţe

Alergai să te prindCa o apă pe grindŞi fugeam, mai visamCît de tînar eram

Cum rîdeai, ca un visŞi atuncea ţi-am zis:Le Poeme de GrignanDoar pe tine te-aveam...

9. Nu mai ştiu cîte femei

Mi-au forfecat sufletulcu picioarele lor ameţitoare

Or fi fost multe, ori fi fost putineDar toate reuşau să mă-nfioare

Unele aveau părul auriuşi ochii verzi ca iarba

Altele ochii albaştri, negri sau căpruiAltele aveau părul ca un cer înnoptatUna dintre iubitele mele avea pistrui

Trupurile lor mi se scurgeau în braţeMă îmbătam cu mirezmele lor subtileAzi toate aceste amintiriSînt ca funzele uscate între file

Dar nu am uiat cum era cînd iubeamÎmi mai trec prin minte

o mulţime de amănunteÎn sufletele lor mă prăbuşeamCum se prăbuşeste cerul pe un munte

10. Pe mine nu m-a iubit nici o femeie,Toate au vrut de la mine cîte ceva :Unele sufletul meu,

luându-mi speranţa,Că va rasari soarele şi in inima mea.

Pe mine nu m-a iubit nici o femeie,Nici cele caline,

nici cele pline de pasiune.Eu le eram umbrela

pentru vremea cea rea,Eu le transformam în zeiţe

ca prin minune.

Pe mine nici o femeie nu m-a iubit.Eu le-am iubit pe toate, ca un disperat.Dar ele s-au risipit ca valurile măriiŞi am ramas singur, cînd au pecat.

Zece poemefantasmagorice

IoanLila

În jurul munţilor Bucegieste trecutul omenirii. Darnu e vorba de omenirea ceade acum 2.000 de ani, ci decea cu mult mai de demult,demult, demult, tare multînainte. (…) La Sfinxul dinBucegi, care este apărăto-rul ţării noastre, vine unşuvoi puternic de energie.Când aceasta energie vaslabi, cineva va pătrundesub Bucegi şi va găsi înscri-surile şi semnele care nevor arăta ce avem de făcutîn continuare. Pentru noiseva dătătoare de viaţă vinede la Creator sub formă deenergie pură. Razele călă-toare ale acestor energii nuse văd cu ochiul liber, deaceea scepticii nu cred şicaută să dezmintă existenţalor. Daniel Ruzo consideraSfinxul din Bucegi repre-zentant al celei mai vechicivilizaţii. In 1968, dr. Ruzoa sosit în România, pentrua cerceta platoul Bucegilor,după ce văzuse „Sfinxul” peo carte poştala şi primisemai multe lămuriri de la uncoleg roman. „Am cercetatmunţii din cinci conti-nente”, scria el, „dar în Car-paţi am găsit monumenteunice dovedind că în acestelocuri a existat o civilizaţiemăreaţă, constituind cen-trul celei mai vechi civiliza-ţii cunoscute astăzi”. El arecunoscut că sculpturiledin Bucegi au legătură cucele din Platoul Marca-huasi şi cele din Egipt, înspecial cu Sfixul de laGizeh. Sfinxul nostru areexact aceeaşi înălţime cucea a sfinxului egiptean de

la Gizeh. Oare e o coinci-denta? Privirea sa este în-dreptata spre locul în careechinoxurile se deseneazăpe cer, iar conturul cel maiclar îl dobândeşte în juruldatei de 21 noiembrie, cândapune soarele. Dacă despresfinxul din Egipt ştim că afost făcut de mâna omului,despre al nostru specialiştiiromani se tem să spună aşaceva. Doar străinii, mereustrăinii, când vin pe aici şise minunează de frumuse-ţea şi vraja plaiurilor noas-tre, au curajul să gândeascămai departe. Format dintr-ul bloc mare de piatra ce acăpătat forma de astăziîntr-un timp foarte înde-lungat, Sfinxul din Bucegi,aflat pe platoul Bucegi mă-soară 8 metri în înălţime şi12 metri în lăţime. Dinpunct de vedere istoric şichiar mistic, Sfinxul estereprezentarea unei divini-tăţi supreme din timpuripelasge. Aspectul său ome-nesc este asociat cu o ex-presie de suveranitate şiputere, acest lucru fiindevidenţiat prin faţa propor-ţionată, buze severe şi băr-bia voluntară.

Chipul de om săpat înstancă priveşte cu ochii largdeschişi peste ţara dacilor.Are înfăţişare mândră, cucăciula moale pe creştet, cuvârful îndreptat înainte.Faţa îi este potrivita, pro-porţionată, buzele ferme şibărbia hotărâtă. MareleSfinx din Bucegi este sim-bolul României, aşa cumturnul Eiffel este peceteaFranţei, ori piramidele dela Gizeh emblema Egiptu-lui. Îl aşezăm cu mândriepe cărţi poştale ilustrate şiîn ghidurile turistice pen-tru străini, dar am uitat demult care e rostul lui, cecaută acolo, în Bucegi, şi dece ne veghează tainic deatâtea milenii.

Şi eu, ca mulţi alţii, amluat calea munţilor Bucegicu destinaţia Sfixul în ziuade 28 noiembrie 2013. Dece această zi ?. Pentru că seconsideră că în această zienergia captată de Sfinxeste maximă. Acest lucru afost determinat prin măsu-rători de câmp cu aparatede ultimă generaţie. Contu-rul cel mai clar este sincro-nizat cu această dată, lucrudovedit cu toate aparatele

de fotografiat. Mulţi cautăsă denigreze poziţia Sfinxu-lui ca centru energetic şiplasează pe diferite paginide internet lucruri neade-vărate. Aceştia consideră cănumai apariţia vizibilă aunei piramide energeticepoate fi o dovadă certă aputerii energetice a Sfinxu-lui. Avem o gândire închis-tată în algoritmiioamenilor. Nu putem înţe-lege alte mecanisme dedesfăşurare a unor eveni-mente în afara timpului şispaţiului de care suntempriponiţi. Eliberarea a venitde la Iisus care ne-a arătatcalea şi viaţa pe care tre-buie să o urmăm. Am ple-cat din Târgovişte pe ovreme mohorâtă împreunăcu doi prieteni, printre careşi poetul Ion Iancu Vale, cudestinaţia Sfinxul, Bucegi,parcurgând valea Ialomiţeipână la cota 1000, unde amfăcut primul popas de câ-teva minute. Acolo la cota1000 am făcut poze şi amobservat că pe platoul Bu-cegi este senin şi un soarestrălucitor. Iniţial doreamsă urcăm pe platou pe dru-mul ce leagă cabana CuibulDorului de cabana PiatraArsa, apoi pe jos să parcur-gem drumul de la cabanaPiatra Arsă la Sfinxul prinBabele. Drumul fiind im-practicabil în această pe-rioadă am ales traseul prinBuşteni, telecabina Buş-teni-Babele. Ajunşi la Buş-teni pe o vreme deosebit decapricioasă, ceaţă densă şitemperatură scăzută, amavut şansa că telecabinapleacă în absenţa vântului.In general, eu mă las călău-zit de Maica Domnului şinu-mi fac griji dacă o săajung acolo unde mi-ampropus. Am luat prima te-lecabină spre Babele şi amplecat cu inima cât un pu-rice. Ceaţa era atât dedensă că abia se vedeaubrazii de sub noi, apoi auînceput să apară stâncile şideodată am ieşit dinnori. Pluteam peste


prof

. dr.

Gheo

rghe

Val

eric

\ Ci

mpo

ca În căutarea Adevărului.O altă cale a auruluişi a mirului pentrupoporul român (8)

4

O vrea cineva în lumeaasta mare sa ajungă

România cap de afiş?Ar fi ei dispuşi să

recunoască cea cemulte legende spun,

că aici s-a născutcivilizaţia?

ei, ne roteam şi dan-sam în jurul mariicruci de pe Carai-

man. Apoi am zărit pămân-tul cu minunile lui, oaza dejepi din jurul cabanei Pia-tra Arsă, cabana Babele şireleul de televiziune de laCoştila. Soarele străluceape cer astfel decât îl perce-pem, razele reflectate dezăpadă te plasa intr-unimens diamant cu feţeleşlefuite perfect pe versanţiimunţilor. De la telecabinăam luat direct drumul Sfin-xului. Am trecut pe lângăcabana Babele, am admiratminunatele stânci ce sea-mănă mai degrabă cu nişteciuperci uriaşe decât cunişte babe. La nici 30 mi-nute de mers pe jos şi ur-când la cota 2216 m amzărit Sfinxul. Era acolounde îl lăsasem de fiecare

dată, la fel de falnic şi mis-terios. La ora care sosisem,în jur de 10 nu erau decâtmaxim 10 persoana, unelevenind cu noi, altele venindde la cabana Babele. Înjurul Sfinxului era zăpadă,la fel ca o parte din figură,care dădea impresia că s-amachiat pentru sărbătoare.Am simţit că-mi ard picioa-rele, cu toate că până acoloîmi îngheţaseră. M-amapropiat şi am pus palmelepe figura lui. Atunci amsimţit o energie că mă stră-bate prin tot corpul. In ge-neral eu sunt un receptorcare captează energii venitedin univers, o persoanăcare se încarcă cu energiipozitive, pe care apoi le ce-dează şi altora. Pe la ora 12,când s-au strâns peste 200persoane am desfăşurat înfaţa Sfixului un drapel tri-

color, cu un soare dreptemblemă, de dimensiuni 12m pe lungime pe 8 m pe lă-ţime. Dimensiunile drape-lului nu au fost aleseîntâmplător, ele reprezen-tând lungimea şi înălţimeaSfixului. A fost un omagiuadus Sfinxului, ce nu în-calcă prima poruncă din bi-blie, deoarece nu neînchinăm lui, ci recunoaş-tem puterea Creatorului şiexistenţa Lui prin lucrurilecreate şi prin revelaţii. Elface să ne îndreptăm paşiiacolo unde se simte pre-zenţa Lui.

Noi românii, am insti-tuit o zi în care să ne adu-năm şi să sărbătorim ominune lăsată de Dumne-zeu pe pământ nouă celorcare locuim aici lângă Bu-cegi, Sfinxul. Mulţi oamenide ştiinţă şi nu numai vin

în zona munţilor Bucegi săcartografieze sculpturile şireţelele de galerii şi tune-luri subterane. Mai ales, cătoate aceste repere eterneconstituie, conform de-monstraţiilor arhitectuluipe ru- an Daniel Ruzo, şi o„cale a aurului si a miru-lui”. El a şi semnalat colegi-lor romani, orientându -sedupă sculpturile din stâncişi după denumirile stră-vechi că un tezaur nepre-ţuit pentru omenire seascunde în pântecele masi-vului Bucegi, cu vârful săuatât de sugestiv intitulatOM, cu apa sa explicit nu-mita IA(-)L.OM.IŢA! Ce iţăde om s-a dezvoltat pe me-leagurile noastre în timpuridespre care istoria scrisa dealte naţii nici nu vor săaudă, preferând să ignoreevidenţele şi să distrugădovezile?”


4

gânduri,amintiri,speranţe

Ion Iancu Vale

Ce reprezintă oareo fotografie, un obiect oarecare,o scrisoare a cuiva dragcare nu mai este? De obicei o simplă amintirealteori însă, o întoarceredureroasă în timp,în spaţiu, în universulîngreunat de umbre,al trecutului şial veşnicelor gânduri,şi scrisoarea frumoasă,tandră şi nostalgică:„Să admiri mirificaîmpreunare de culoria unui apus de soare,aşezat comod în fotoliul trasîn faţa ferestrei... închise(afară e frig, e dejatoamnă, înăuntru e cald)în timp ce cada absoarbe,parcă nesăţioasă,şuvoiul de apă fierbintedin robinet.

Să nu ştii ce cartesă citeşti, sub becul de 100w,în vreme ce-ţi savureziporţia de ochiuricu mămăliguţă...apoi, drămuitelepicături de coniac(sărbătorească risipăla întâlnirea cu un prieten vechi,aducând o veste nouă)turnate în trei pahare –şi pentru cel mai bun,cel mai aproape...aflat acum departe. Să-ţi încălzeşti picioareleîn gura cuptorului,cu cartea închisăpe genunchi, visând versurifrumoase de dragoste

(pentru care nu te maiosteneşti să cauţi hârtie şi creion căci,ştii deja,e zadarnic,se spulberă în neant,înainte de a sematerializa, în scris)...

Şi totuşi, toate acesteasă nu te bucurela valoarea lor, căci apusulare o umbră insesizabilăunui pictor,căci lumina beculuieste dureros de clară,iar coniacul îţi sugereazăun gust amărui,până şi binefăcătoareacăldură(după noaptea de frig,nedormită în tren) îţi împroaşcă sufletulcu alice de gheaţă,pentru că te subjugăpermanent adversară invincibilăa simţirii de bine,ca o remuşcareconştientă a faptului că, în acelaşi timp,sihăstrit departe,cel mai aproape,cel mai bun,domnul împărăţiei

sufletului tău(Împăratul Roşual visurilor mele),în lumina unei lămpifără sticlă, fumegândca cel dintâi opaiţ,bându-şi fiertura de ierburi,pregătindu-şi ciupercilela foc de vreascuri,născător de umbre,având ca desertdoar fructele păduriişi oaspeţi doarşoapte neclare,şi vântul jucându-secu frunzele căzute, noaptea, sosind mereuprea devremeşi gândurile... gândurile... geolog şi poet solitar şi trist”(Ella, miercuri4 octombrie 1989)

*Da, gândurileşi o neputinţă înfiorătoareîn faţa destinului,a karmei personaleşi credinţa revederiiîntr-o altă lume,poate mai bună,mai puţin crudă...Şi, totuşi, speranţa...


Camelia Tripon

Azi, când apele se tul-bură şi mai mult în Ar-deal şi Basarabia, parcăstrămoşii, ascunşi îninima fiecărui copac, caîn „Călin (file din po-veste)" sau „Muşatin şicodru" de Mihai Emi-nescu, aşteaptă să neajute. Aşa se face că fie-care strop de rouă spiri-tuală adunată în cupatimpului ne poate ajutasă reclădim lumea stră-moşilor noştri dintr-untrecut atât de îndepărtat,încât nu avem cuvintepentru a-l rosti. Antro-pologia şi geologia aucreat ipoteza unor catas-trofe planetare careacum şaizeci de milioanede ani au dus la dispari-ţia dinozaurilor, apoi aufost erele glaciare ur-mate de topirea calotelorglaciare - şi astfel o suc-cesiune de potopuri.

Ecoul acestor eveni-mente se regăseşte înmitologia ariană (hin-dusă şi persană) cât şi încea chineză, prin ziuacând soarele a răsărit dela apus. Mitologia noas-tră consemnează, prinimaginea lui Moş Nico-lae, acele vremuri de în-ceput ale lumii noastre,şi fără modestie o spun,înaintea altor civilizaţii

pe care le considerăm re-pere.

Astfel Nicolae esteprimul copil născut la în-ceputul lumii, începutcare n-a fost al ignoraţei,căci exista scrisul, el în-văţând repede să ci-tească şi astfel a devenitun învăţător de oameni.

Aşa cum spunea J. D.Michaelis în 1759 „Lim-bajul este un fel de ar-hivă unde descoperirilesînt la adăpost de celemai supărătoare acci-dente; arhivă pe care flă-cările n-ar putea s-omistuie şi care nu arputea să piară decît odată cu năruirea totală anaţiunii." Astfel în lucra-rea "Sărbători la ro-mâni", publicată înperioada 1910-1914,Tudor Pamfile, menţio-nează: „Iată ce scrie Ge-orge Coşbuc sprijinin-du-se pe credinţele po-porului nostru: Dumne-zeu... a pus străjer lamiazănoapte pe Sân-Ni-coară şi la miazăzi peSân-Toader, ca să ţiecalea soarelui". Şi co-mentează: „De bunăseamă că este o greşeală.Nu Sf. Neculai aţinecalea soarelui pe la mia-zănoapte ci Sf. Toader.Sf. Neculai stă la mia-zăzi, deoarece pe la 6 de-cemvrie soarele răsarede către amiază, iar de laaceastă zi, după credinţapoporului, soarele în-cepe să răsară tot maispre miazănoapte."

Eu cred că nu este

nici o greşeală; în memo-ria colectivă a rămas im-aginea acelor vremuridinaintea unui mare ca-taclism, care a schimbatpoziţia axei Pământuluişi chiar data solstiţiuluide iarnă - căci după cumştim soarele de abia pe22 decembrie „schimbă"direcţia spre nord. Deasemenea specialişti audemonstrat că la inter-vale mari de timp polulmagnetic nordic seschimbă cu cel sudic.

Pentru a rămâne înacele ere a catastrofelorîn care au apărut şi gla-ciaţiile urmate de topiridevastatoare voi cita peIon Taloş, profesor din1986 la Universitatea dinKöln: "Prin unele din în-suşirile lui (Sf. Nicolae),el continuă activitatea luiPoseidon, a lui Neptun şiHermes... Domeniul luicel mai important esteapa. El a pus capăt poto-pului".

Din toate acestea sepoate înţelege vechimeasa şi rolul jucat în istoriaînaintaşilor de la începu-tul lumii până azi. Ală-turi de Moş Nicolae în

data de 6 dec. se sărbăto-reşte arhiepiscopul cetă-ţii Mira, Sfântul IerarhNicolae, care a trăit însec. IV dHr. În 1574 uncălugăr din Spania desci-fra pe Columna lui Tra-ian imaginea palatuluilui Decebal străjuit detrei tineri Lar(i)s. Expli-caţia călugărului era căaceştia sunt zeii protec-tori ai casei la daci; pen-tru a întări aceastăinformaţie amintesc căîn dicţionarul Larousse,referindu-se la civilizaţiaromană, Jean-ClaudeFredouille precizează căLaris au o etimologie ne-cunoscută şi în timp audevenit spirite protec-toare ale cetăţii, casei şifamiliei. Moş Nicolaeeste protectorul copiilor,cărora le aduce daruri(inclusiv spirituale),fiind el însuşi primulcopil din lume - foarte si-litor şi inteligent.

Moş Niculae este pro-tectorul familiei, ajutândfetele să se mărite. Acinsti imaginea Moşuluiînseamnă a ne cinsti ne-amul şi trecutul, chiardacă anumite lucruri parde neînţeles sau debasm. Ele sunt încă vii,aşa cum vie este şi limbanoastră - atât cât naţianoastră va exista şi vapăstra tradiţia din moşistrămoşi.

Tradiţia dinmoşi-strămoşi


HORAQUOTA

ESTGabriela Căluţiu

Sonnenberg

Ne place să ne locali-zăm în timp şi în spaţiu.Când ştim anul, luna,săptămâna, ora, minutulşi, eventual, secunda necredem instalaţi comfor-tabil, în siguranţă. Apa-rent. Să pretinzi că,atunci când ştii cu exac-titate ceva, ai şi înţelesdespre ce este vorba, esteaberant.

Acum două mii deani, romanii cultivau onuanţare de ordin gra-matical, cuprinsă în în-săşi întrebarea „Cât eceasul?“. „Hora quotaest?“, obişnuiau să se în-trebe în latină, adică acâta oră avem, cât a tre-cut şi cât ne-a mai rămasdin timpul pe care îlavem la dispoziţie. Aşase raportau la etapa dinziua în care se aflau, păs-trând imaginea de an-samblu. Pe ei îiinteresa în a câta dinorele alocate unei zilevieţuiau; de parcă ar fiparticipat zi de zi la unnou maraton, o întrecerecu timpul. În plus, pevremea aceea, oreleaveau lungimi diferite, înfuncţie de anotimp.Complicat, nu-i aşa?

Azi, lucrurile suntmai simple. Ceasul ca ac-cesoriu portabil nu maieste apanajul celor înstă-riţi. Timpul însă, da. De-

geaba a atins omenireastadiul în care îşi poatepermite să calculeze cuexactitate unităţile detimp, unificând sistemulla nivel global şi egalândlungimea orelor! Câtăvreme nouă tot diferiteni se par, în funcţie de„încărcătura“ cu carevin, nu putem trata cuindiferenţă nici orele,nici anii. Cum bine ziceaEinstein, mai scurtă e ooră petrecută în compa-nia unei fete nostime,decât cinci minute, şe-zând pe o plită încinsă.Extrapolând, sunt ani ca -re trec ca un fulger, întimp ce alţii se târăsc cuviteza melcului, făcându-ne să ne dorim apropiereagrabnică a Anului Nou.

Nu pot vorbi decât pen-tru mine, dar 2013 şi-aconfirmat în cazul meu vo-caţia ghinionistă, pe care-opoartă-n extensie ca pe-obiciuşcă, pocnind voini-ceşte. Înţelepţii spun că unan nereuşit poate servidrept exemplu – negativ,fireşte – indiferent de mo-mentul din viaţa unui omcând se întâmplă să apară.Să tragem învăţături dinexperienţele neplăcute, zicei, aşa că mă străduiesc...Ce bine că, iată, până şi2013 trece! CumpănaAnului Nou îmbie cu pro-misiuni, dar şi sperie niţel.Chiar dacă ştim că biet ca-lendarul nostru gregoriane doar o invenţie, acolo,concepută de mintea im-perfectă a oamenilor, e plă-cut să te repezi entuziast laîntocmirea bilanţului, pre-tizând că scapi de-o pa-coste, sub pretextulschimbării cifrei din coadă.

Chinezii reflectează latrecerea timpului în fe-bruarie, noi sărbătorim

Anul Nou la sfârşit dedecembrie. Găselniţăteoretică încolo şi-ncoace, nimic nu e maipractic decât o teorie so-lidă! Indiferent cum şi cea dispus Papa Grigorie alXIII-lea nu demult, la1582, cu calendarul săune-a furnizat o metodăpractică de ... omorâttimpul. Anul astronomicmediu are o durată de365,24219 zile, adicăeste mai scurt decât anulprevăzut de diferitele ca-lendare (islamic, iulianetc.). Cu alte cuvinte,dacă nici durata calcu-lată ştiinţific nu este con-stantă, ce să mai vorbimde percepţia noastrăproprie? Ne consolăm cufaptul că o corecţie a ca-lendarului gregorian nuva fi necesară mai de-vreme decât anul 4.000.Atunci ce şansă de ajus-tare ulterioară să maiavem noi, ca indivizi in-fimi, pe lângă un an pecare l-am trăit, poate nutocmai la parametri op-timi, dar cât de cât întregşi, mai ales, cu toată fi-inţa noastră? Expresia„toate la timpul lor“ sepoate interpreta şi ca”fiecare în ritmul său”.Avem obiceiuri şi prefe-rinţe proprii, simţim in-stinctiv cu ce viteză nedeplasăm mai comod.Când interacţionăm cualţi oameni, ne adaptămritmului lor, alegem dinpaleta de orizonturi tem-porale acele secvenţecare sunt adecvate omu-lui şi momentului. De lasecundele de trăire in-tensă, până la experien-ţele stocate în adâncimepe parcursul mai multorluni şi ani, colecţionămtimp.

Calendarul astrono-mic se bazează pe obser-varea unor fapte clare şirecunoscute, se grefeazăpe „cadrul” stabil al fir-mamentului. Deşi e o in-venţie destul de seacă, lao privire mai atentă, el setransformă în sursă deinspiraţie aproape poe-tică; ne relevă parcă undans al planetelor, carese deplasează cu vitezediferite, în raport cuatotprezentele constela-ţii fixe. Printre stelele„fixe” orbitează planeteleplimbătoare. Într-o lumepotenţial veşnică, ne tre-cem şi noi, performând opendulare continuă întrestatornic şi schimbător.Sunt banalităţi, truisme,dar şi obsesii sâcâitoare,pe care, ori vrem, ori nuvrem, le avem uneori, în-deosebi de Revelion - de-rivat din francezul sereveiller (a se trezi), ter-menul sugerează că evremea la care ne deş-teptăm puţin la realitate.„Timpul când seschimbă anotimpul” sau„ora când se plimbăEleonora” maimuţărescglumeţii şi mai învârt operiniţă.

Chiar dacă timpul sescurge egal şi indiferentpe tot parcursul anului,n-avem ocazia să-ldisecăm în amă-

4


nunt decât la mo-mente cruciale. Fi-nalul de an este

unul dintre ele. Abia laora bilanţului de AnulNou ne permitem luxulunei clipite fugare, ză-rind cu coada ochiuluizbaterea, căutând caleade mijloc, distincţia din-tre ce e important şi ce esecundar. Farmecul efe-merului, întruchipat deanul care trece, se ia latrântă sub ochii noştri cuaparenta veşnicie. Liniş-tea ei ni se aşterne la pi-cioare sub forma unuinou ciclu de douăspre-zece luni, promiţător,dar incert. Calendarul eo invenţie abstractă, me-nită să ne inducă senza-ţia de durabil, să punăordine în trecerea noas-tră haotică prin lume.

La pragul dintre anini se pare că vieţile arprinde brusc viteză, an-trenându-ne într-un vâr-tej care provoacă teamă.În cartea sa Parfumultimpului, filozofulByung-Chul Han susţinecă motivul stresului nos-tru generalizat nu esteacela că lumea s-ar în-vârti mai repede, ci că nune mai permitem luxulde a adăsta fără un scopanume. În era opţiuni-lor, din dorinţa de a nurata pe cât posibil nimicîncercarea de a performaviaţa ca pe un act de în-trecere sportivă ne pri-vează de sentimentulcontinuităţii, al durabili-tăţii. Ambiţia de a duce o„vita activa”, de a fimereu ocupaţi, ne obligăsă renunţăm la bineface-rile unei „vita contem-p l a t i v a ” ,d e z u m a n i z â n d u - n e .„Schnellebig” spun ger-

manii când vorbesc des-pre ceva vetust, depăşit.Traducerea mot a moteste „repede trăit”.

Să urmăm îndemnullui Pascal, zice autorulsudcoreean, observândcă numai dintr-o poziţiede repaos putem înregis-tra corect mişcarea ce-lorlalţi, detaliile lumiiînconjurătoare şi ceea ceeste înmagazinat în ea.Şi Tommaso d’Aquinoera de părere că lipsamomentelor contempla-tive sărăceşte viaţa. Amuitat oare cum este cândne ne odihnim? Byung-Chul Han concluzio-nează că, în absenţasenzaţiei de durabil,orice deplasare ni separe o accelerare. Cadra-nul ceasului duce cu gân-dul la analogii. Nesimţim fixaţi ca ácele lui,dar concomitent şi înmişcare. Din păcate, or-bita noastră are neplăcu-tul obicei de a ne trecemereu prin aceleaşi ob-sedante puncte, în cerc.De parcă am mai aveaceva de învăţat, cu fie-care rotaţie. Dar ce? Ia-răşi s-au aşezat în poziţieverticală, indicând sprecer, de parcă ar vrea săne prevină asupra peri-colului care ne pândeştedin sferele înalte. Şi ia-răşi nu mai ştim ce vreade la noi, Anul Nou...

Vibrăm între două ex-treme pe care le evitămdin reflex, dar ne placesă ne apropiem de elepericulos, până la atin-gere. Numele lor: grabaşi plictisul. Din cauzaprofesiei sau a stresuluipe care ni-l producemchiar noi în timpul liberne simţim din ce în cemai hăituiţi, lipsiţi de

timp. Prea multă grabă!Dar, la o privire maiatentă, n-am şti ce săfacem cu timpul, dacă l-am avea. Nu degeaba sespune că lumea e plinăde indivizi frustraţi defaptul că timpul le fugeprintre degete, dar ace-leaşi persoane n-ar şti cuce să-şi omoare timpulîntr-o duminică liberă,ploiasă, ivită spontan.

La cealaltă extremă africilor noastre rânjeşteameninţător plictisul,lipsa de sens, teama căam putea risipi resursavaloroasă care nu se maiîntoarce, timpul. Balan-săm pe linia de demarca-ţie dintre presiuneatermenelor şi repausulcomplet, exitus, cumspuneau latinii. Graba şiplictisul, doi poli caremărginesc timpul nostruextrem de personal. Ştimînsă că modul în care negestionăm timpul - fie elsub formă de grabă, oridin contră, ca visare, sauchiar plictiseală - reflectăopţiunea noastră strictpersonală, atitudinea deviaţă, niciodată geamănăcelei adoptate de altci-neva. Concluzia logică arfi aceea că este la latitu-dinea fiecăruia dintrenoi ce stare de spirit necade bine când „rume-găm” câte un episod deviaţă. Fals, căci mai tre-buie să ne lase şi ceilalţi!

Putem fi veseli sau în-gânduraţi, trişti sau exu-beranţi, fără a fineapărat şi nefericiţi. Omamă îndură la naşteresuferinţe de neimaginat,dar trăieşte în acelaşimoment un sentimentde fericire incredibil deintens. De ce atunci sun-tem priviţi drept „cazuri

problemă” când ne opu-nem curentului generalal optimismului forţat,atât de răpândit la oraactuală? De ce să nu-ţipoţi gusta în linişte o ve-ritabilă stare de indispo-ziţie? Pentru că,nechemaţi, binevoitorii„bine dispuşi”, ne sar înajutor cu zâmbetul pebuze, îndemnându-ne săgândim pozitiv. „Nu secade să faci o mutră plo-uată, mai bine citeşte ocarte cu coperta în culoricalde, care te învaţă cumsă nu-ţi pese de nimic!

„Ai avut un an greu?Zâmbeşte!”

„Te doare măseaua?Zâmbeşte!”

„Îţi arde casa? Zâm-beşte! Putea fi mai rău!”

De parcă atitudineaoptimistă ar fi devenit oobligaţie civică, aşa hă-mesit cum eşti, te maisimţi şi obligat să-ţiaduni ultimele rezervepentru a-ţi masca deza-măgirea, ca să nu răneşticumva ochiul limpede alobservatorilor veseli,care te înconjoară cuexagerată atenţie. În vi-ziunea lor, dacă nu eştifericit, nu înseamnă doarcă eşti neferict, ci maieşti şi vinovat pentruasta, aşa că fă bine şischimbă-te!

Mă adaptez la timpuluniversal coordonat, dic-tat de la observatorul as-tronomic RoyalGreenwich. Ştiu că existăun timp civil, care ţinecont de timpul solarmediu şi se calculează pebaza timpului atomic, cucorecţii aplicate pentrupăstrarea sincronismu-lui cu rotaţia Pământu-lui. Sunt lucrurimai presus de

4

4


voinţa mea, dreptpentru care le ac-cept. Dar nu mă-

mpac cu starea dezâmbet universal coor-donată. Prefer să-miumplu timpul cu trăireliber aleasă, nu prefabri-cată, testată de alţii. Ş inu sunt singura. Psiholo-gii moderni se opunmodei optimismuluiindus de alţii. „A gândipozitiv în permanenţă nepoate deteriora starea despirit pe termen lung”,susţine doctorul germanArnold Retzer în cartea

sa „Proastă dispoziţie. Opolemică la adresa gân-dirii pozitive” („MieseStimmung. Eine Streits-chrift gegen positivesDenken”). ”Trăim într-ocultură a zero-greşelii,extrem de problematică,în care frica este discri-minată iar obligaţia de afi bine dispuşi ne pro-voacă indispoziţie.”

Greşim aşadar dacăgândim optimist? Nu,câtă vreme avem motive.A ne face însă că nuvedem laturile negativeeste, în schimb, contra-

productiv. Din ce să maiînvăţăm atunci? Pro-blema majoră a depresi-vilor este dorinţa lor de areinstala situaţia de di-nainte de criză. Unde ră-mâne atunci progresul?Chiar dacă le reuşeştemişcarea, înseamnă căn-au învăţat nimic. Oce veste minunată! Evoie aşadar să fim şi mo-rocănoşi. S-a dat liber latot spectrul emoţiilor; numai trebuie să ne prefa-cem că ne simţim întot-deauna bine. Şi nici numai e nevoie să ne ruşi-

năm dacă, uneori, neeste frică.

Umbrele au şi ele unrost, funcţionează pepost de semne şi indica-toare, pe care le puteminterpreta corect, fără săle ignorăm, fără să le zu-grăvim în culori paste-late. Mi se pare mie sauparcă mă simt deja maibine, de când am aflatvestea aceasta? Daţi-l în-colo de ceas, haideţi săne valorificăm cu adevă-rat timpul!

Anno quod est?

4

Ziceri deDorelSchor

ROATAn Când dai cu bâta înbaltă te stropeşti. Şi nu-itot una dacă balta e cuapă sau cu noroi.n Priveşte înainte... Înurmă abia ai fost.n Cerşetorii nu pot fimofturoşi (zicere en-gleză).n Dumnezeu iubeşteproştii, altfel nu ar lăsasă se înmulţească atât demult.n Microbii sunt o inven-ţie, ca religia... Dovadacă nu se văd (Nae Cernă-ianu).n Limbajul de mahalaarata o educaţie de ma-hala.n Nu te închină până nuştii cine-i sfântul (fol-clor).n Pariez împotrivamea... Trebuie măcar o

dată să câştig!n Fericiţi cei săraci cuduhul. Unii sunt chiarprea fericiţi.n Toţi vorbesc de mamadracului şi nimeni detatăl lui (Zoltan Terner).n Omul modern îşi do-reşte şi ce nu cunoaşte.n Grea alegere... Trebuiesă ghicesc care din eiminte mai mult.n Fiecare are dreptul lao opinie. Dar eu amdouă...n Nu crede tot ce scrii,dar nici tot ce citeşti.n Complimente sincerdezinteresate (AndreiBacalu).n Sunt lucruri care se facşi lucruri care se tac.n V-am jignit eu vreo-dată, tâmpiţilor?! (inter-net).n Roata Istoriei se în-vârte mai repede sau maiîncet, dar într-un singursens.n Dacă toţi gândesc ace-laşi lucru înseamnă căunii nu gândesc de loc(zicere ebraică).n Loialitatea e un cuvântinventat pentru uzul al-tora.

CADOURIn Nu toţi căţeii ajungdulăi.n Nu mai ştiu dacă amuitat unde l-am pus saude unde l-am luat...n Are atât de mult noroccă lumea a început să-lcreadă prost.n Vindem rochii de mi-rese. Reducere clientelorfidele (reclamă).n Şi-a dovedit puţinăta-tea minţii foarte repede(Liviu Antonesei).n Găină oarbă cânta vul-pii serenade (fabulă).n Să stai strâmb e inco-mod. Să judeci drept e şimai incomod.n Era prea tânăr atuncişi e prea bătrân acum.Biografia l-a păcălit.n Pescuitul e un sportextrem de periculos, tepoate prinde controlorul(Vlad Nicolau).n Cine e sătul înseamnăcă a mâncat bine sau amâncat mult?n Răul are şi el rostul lui.Pentru comparaţie...n Iubeşte-mă, că mi-erece... (domestică).n Inocenţii sunt igno-ranţi, dar ignoranţii nu-

s inocenţi.n Nu judeca un om dupăhainele sale. Judecă-ldupă hainele soţiei lui(Thomas R. Dewar).n Dracul aşteaptă şi lapoarta raiului... Mai vinunii la un bilet în plus.n E mai deştept decâtoul, dar nu decât găină.n Cadourile politicenu-s neapărat scumpe,dar sunt împachetateelegant.n Când îţi pierzi iluziile,devii parte din sistem.n De câte ori cauţi ade-vărul absolut, găseşti ogrămadă de adevărurirelative (Nae Cernă-ianu).n De unde nu-i, niciDumnezeu nu cere. Darnici nu da!


Al. Florin Ţene

1. Aserţiunea că princi-piile care explică valorileexpresive ale limbajului ar-tistic ca valori artistice neîndeamnă să supunemaceastă situaţie unei revi-zuiri. În acest context sepune întrebarea, firească,care sunt aceste principii?Primul ar fi, deoarece estecel mai vechi, şi trebuieamintit la început, dateazăde la Aristotel, şi el esteacela al abaterilor, al devie-rilor de la normă. Aristotela avut în vedere, fără să-lformuleze astfel, acest cri-teriu, pe care l-a consideratesenţial în definirea speci-ficului limbii poetice sau,cu un termen mai cuprin-zător, al limbii artistice.Cuvintele unei limbi potfi,după Aristotel, comune şidiferite de uzul general, aşacum specifică în Poetica.Printre acestea din urmă elinclude regionalismele,metaforele, podoabele şi îngeneral toate mijloacele deexpresie care se abat de laexprimarea obişnuită şi cu-rentă. Limba poetică va tre-bui să fie un complexformat din mai multe ele-mente. Claritatea, însuşirefundamental a exprimării,inclusive în limba poetică,este asigurată de întrebuin-ţarea fondului usual,comun al limbii. Aristoteldistinge în limba poeticăcuvinte care aparţin limba-jului poetic, pentru motivulcă acestea se opun expri-mării uzuale. Clasicul anticdă exemple de exprimarepoetică datorită întrebuin-ţării unor cuvinte rare sauuno inversiuni neobişnuiteîn limba greacă uzuală şicare dobândesc prinaceasta calitatea de expre-sie poetică originală.

Aristotel introduce defapt un criteriu care nu esteexclusive lingvistic şi for-mal, şi anume acela al nou-tăţii expresiei, al puterii ei

de evocare, rezultă dintr-oopoziţie, dar care rezidă nuîn fenomenul opoziţiei caatare, ci în valorile pe careexpresia în cauză le-a do-bândit pe această cale.Funcţia limbii poetice secaracterizează prin ceea ceaduce nou ea- iar aceastaeste un criteriu estetic şiţine de valorile positive alecomunicării- şi nu princeea ce nu este ea.

Principiul că stilul re-prezintă o abatere, o de-viere, prin care limbapoetică se opune normeilingvistice, a fost formulatde Ch. Bruneau şi preluatde la acesta de P.Valery, aşacum ne spune St.Ullmann.Definiţia stilului drept aba-tere ( ecart) este făcută întermini negativi, adic ăaflăm din ea ce nu este sti-lul şi ce este el. În felulacesta s-a putut vorbi la unmoment dat de stil ca ano-malie, pornindu-se de laceea ce este dat din punctde vedere lingvistic în siste-mul limbii şi sugerându-se,deci, o realitate care con-trazice sistemul, prin faptulcă se înscrie într-o altăsferă de fapte, în domeniidiferite ale cercetării. Por-nind de la concepţia că lim-bajul poetic este o structurăce se opune limbii prozei,că este antiproză, stilisti-cianul francez Jean Cohenadmite că stilul este o de-viere, o violare a codului,ba chiar “une faute “, cu re-zerva- care este de faptesenţială şi subminează,credem noi, principiul în-suşi-, formulată astfel de

către Solomon Marcus înPreliminarii ale poeticiimatematice, publicat în“Viaţa Românească, nr. 9,1967, p. 142 şi urm. “:” Cre-dem că, întradevăr, nu e deajuns să violezi codul pen-tru a scrie un poem. Stiluleste o greşeală, dar nu oricegreşeală este şi stil, iareroarea suprarealismului aconstat în faptul că a crezutuneori în acest lucru“

Criteriul abaterilor de lanormă în poezie a fost re-luat de către Solomon Mar-cus care vede în acestcriteriu al abaterilor facto-rul esenţial spre care con-verg direct sau indirecttoate celelate explicaţii ces-au dat ori s-ar putea da înmaterie de limbaj poetic.

Putem conchide în legă-tură cu criteriul alegerii înstil că el este secundar şiexterior expresiei poetice,care trebuie raportată lafuncţia de reprezentarepoetică pe care o îndepli-nesc elementele expressiveale limbii organizate stilis-tic într-un întreg elaborate,într-o structură artistic de-terminată de ceea ce se nu-meşte o situaţie.Reprezentarea literar- ar-tistic nu elimină concep-tual, ci-l transfigurează înimagine străbătută de flu-xul individual al sentimen-telor şi emoţiilor, adică îlînfăţişează într-o ambianţănouă, obiectivă şi subiec-tivă în acelaşi timp, de con-cept viu, de adevăr trăit.Aşa cum nu există repre-zentare a realităţii în afaraconceptelor prin care gân-

direa construieşte raţiona-mente şi formulează adevă-ruri despre ceva- ce existăîn sine, şi independent degândirea conceptual, darcare se reflect în ea- tot ast-fel nu există reprezentarepoetică a realităţii indivi-duale în afara cuvintelorprivate ca mijloace de ex-presie organizate în între-guri sonore şi semantic,structurate stylistic în func-ţie de ceva care le trans-cede: universal şi existenţaomenească subliniate înconştiinţa artistului şi re-flectate într-un mod parti-cular în limbajul poetic.

În limba artistică rapor-tul expresie-conţinut apareînsă într-o altă lumină,pentru faptul că trecerea dela un semnificant la altul,adică „alegerea “ expresiei,este motivată de funcţialingvistică a conţinutului,care este o funcţie estetică.Prin aceasta ea depăşeştefuncţia de comunicare rea-lizată prin denotaţii, făcândapel la conotaţii, la sensu-rile derivate, individuale,simbolice. Svend Johansenîn La notion de signe dansla glosse-matique et dansl`esthetique, în Travaux,Copenhague,V, 1949. Spu-nea că prin acest feptexpus mai sus se ajunge laceea ce s-a numit instru-mentalizare, adică organi-zarea limbii sau aelementelor irradiate dinsensul denotaţiei în vede-rea îndeplinirii unei inten-ţii artistice sau estetice.

Asemănările dintrealegere, normă şi

expresivitatea poeticăşi raporturile dintre ele

Subpleoape-ngenuncheateE-a doua oară când te naşti timidsub pleoapele mele îngenuncheate în faţanopţii tulburătoare şi tristă, mutăca privirea zeilor, rănităde timp şi nemurire.Abia acum simt cum îmi cuprinzi în taină amintirile cu toate braţele pe careţi le-am dăruit de ziua nenaşterii taledin dor. Izvor de nelinişti curgede la sânul tău hrănind sufletece-şi doresc să-ţi simtă fiorul renaşterii din mine. Cu tine mi-e teamă că mâine,cândva, îmi vei pierde braţeleoferindu-mi în schimbzile învăluite-n uitare şi tăcere.Plăcere mi-ai lăsat,atât cât să vreausă te mai naşti o datăsub pleoapele meleîngenuncheate în faţanopţii.

Tăcerea ferestrelorFerestrele mele se deschidSpre Aleea IspitelorUnde perechi de ochi, suteMii, pete reci sau culori viiSe-ntâlnesc pe trotuareNe-ncetat se privescÎn trup de păcat îşi zidescEmoţii şi plăceri trecătoare.Pe mare nu e loc de regreteÎntre valuri ce se `nalţă prea susSau când la apus se despartŞi împart îmbrăţişăriLa corăbii rătăcite şi maluri.La zaruri se pierd iubirile,Amintirile devin prizoniereÎncătuşate pe Aleea IspitelorÎn trupul de păcat al oraşului

Ce tot creşte şi cucereşteEmoţii şi plăceri efemere.E-atâta tăcere la ferestrele mele...Peste zăbrele se-mbrăţişeazăFlorile vinovăţiei noastre,În glastre nu a mai rămasDecât aroma trandafirilor de ieriProvocând lacrimi ferestrelorCare ne sunt martori tăcuţi,Duhovnici sortiţi să ne ţinăÎn secret, păcatul.

Ultimii semizeiAcum ştiu de ce tresarCând, rătăcit printre liniiDesenez vagoane uitateDe călători şi de drum,Roase de lacrimile ceruluiŞi rugina anilor,Tulburând designul oraşului.

Aici ne odihneam trupurileVlăguite de rugile oamenilor,Aici ne îmbrăţişam aripileCa-ntr-un ritual al amărăciuniiJertfindu-ne amintirile sub un cerCare a uitat ce este zâmbetulŞi copilăria sculptată în suflet.Aici, între linii, înnodamIubirile oamenilor, păsărilorŞi le puneam pe buze sărutulFlorilor, zorilorŞi-n trup liniştea sfinţilor.Doar copacii mai tresar în visCând îşi ating cu braţele-ramuriTrupurile însemnate cu numele noastre.

Acum ştiu de ce tresarCând, rătăciţi între liniiDesenăm vagoane uitate,Roase de lacrimile cerului,Tulburând designul oraşului...

Suntem ultimii semizeiPăstrători ai tăceriiCare-am îmbătrânitCăutându-ne doar noapteaÎn gările vechi ce vorbescDespre iubiri trăite pe fugă, între staţii.

Două scauneÎn sufletul meu existăDouă scaune:Al iubirii şi al trădării.Pe primul stai tuCroşetând clipeleÎmbrăţişând zilelePână la nunta luiMartie cu octombrie –Sărbătoare a anotimpurilor,

Ce eliberează zborulSub aripile albatroşilor.Încă aştept dincolo dePerdeaua neliniştiiO bătaie de inimă,Un trup de cais arzândLa porţile RaiuluiÎnchiriat pentru sărbătoareaNoastră. La fereastrăDoi fluturi îşi laudăCulorile. Florile uităSă-şi închidă petaleleÎn noaptea cea mai lungăÎn care noi nu ştimŞi nici nu vrem s-adormimÎmbrăţişând despărţirea.Uimirea încolţeşte în îngeriCând pe scaun aştepţiŞi tot sângeriDe dor şi de frică.Ce mică e lumeaCe ne-ascultă glasulŞi voit ne încurcă pasulPe drumuri ascunse.Pătrunse de dor ne suntZările, împrumutate culorile...Să nu deschidem uşi frământăriiCe ne rezervă locPe scaunul trădării.

Stai liniştit,don Quijote!Seara trecută tremurai la telefonSupărat că anul acestaŢi-au fost furate două săptămâniDe toamnă lăsându-ţi anotimpulFără parfum şi culoare.Ţi-am spus să mai numeri o datăZilele şi să îţi aminteştiCe vise te-au cucerit...Căror nopţi le-ai stat alăturiPăzindu-le liniştea!?Ai continuat să creziCă mai trebuie să aştepţiÎn mijlocul drumuluiÎmbrăţişările trecătorilor.Îmi pare rău că îţi spun...De două săptămâniTot ninge iar tu, nu veziDecât că plânge cerulCu lacrimi de gheaţă.Cine ţi-a spus ţieCă pentru a ne pătrundeSoarele în priviriTrebuie să încătuşezi norii?Stai liniştit!Am vorbit cu don Miguel...Dacă te vei rătăci în ochiiCelor care nu te văd altfel,Te va crea din nou.


Poeme de

GabrielDragnea


Marina Glodici

Meditând asupra tim-pului, am observat cât deuşor ne duc în eroare de-şertăciunile acestui ritmde viaţă alert care ne co-pleşesc vieţile într-unmod aproape bizar. Dis-cutam într-o zi cu cinevadespre acest lucru şi mi-a mărturisit cu regret cănu mai are timp denimic. Timpul fuge? Nepresează? Oare, el, tim-pul este devină pentrucă, noi, oamenii, amuitat să fim liniştiţi şiodihniţi? Observăm că,deseori, ni se pare căorele trec mai rapiddecât de obicei şi ne tre-zim că atâtea lucruri im-portante am omis să lefacem, din cauza agita-ţiei şi a grabei în care ne-a antrenat secolul vitezeiori mai bine spus, cel alacceleraţiei. Unde neducem, înspre ce anume,nici nu ştiu poate uniidintre noi, dar ne înca-drăm, vrem, nu vrem,într-o goană după vânt.Abia după ce ne oprimpuţin vedem că nu eranevoie de atâta zarvă.

Am mai scris şi nu enumai opinia mea ci şi aunor personalităţi de re-ferinţă, că această am-prentă a efemerităţii agenerat o superficialitateîn toate domeniile so-ciale şi particulare aleoamenilor. Relaţii de fa-ţadă, vorbe frumoase saumai puţin frumoasespuse de formă, ambiţiimai mult sau mai puţineşuate. Preocupări cutotul nedrepte ale minţiine înrobesc şi ne fră-

mântă şi ne obosescpână la epuizare şi nu neoprim să facem linişte îninteriorul nostru pentrua auzi glasul lui Dumne-zeu care spune că sun-tem chemaţi de El şi căEl a creat veşnicia şi cădin veşnicie în veşnicieEl e Dumnezeul vremu-rilor şi ale soroacelor. Elne-a dat o poruncă sămuncim şase zile şi aşaptea să ne odihnim,pentru ca acest trup tre-cător să se poată reface,să poată da randamentulscontat. Nu mai avemtimp să ne odihnim. Numai avem timp să neplimbăm în natură, numai putem sta la o discu-ţie liberă cu familia. Dece? E timp destul, dragiimei! Sunt veşnicii în spa-tele existenţei noastre şiînaintea noastră. Ştiţicine doreşte să ne furegândul veşniciei? Diavo-lul care pune presiune perasa umană pentru a-ifura şansa mântuirii prinjertfa Domnului Isus.Mântuitorul a rezolvat şiproblema efemerităţii,dând viaţă veşnică orică-rui om care crede în ea.Eliberând, astfel, odatăpentru totdeauna, de po-vara timpului precar şiumplându-l cu bucuriepace, linişte şi regene-râdu-l pe cel ce crede înEl şi născându-l dinDuhul Sfânt la o viaţăveşnică.

Am mai vorbit de pre-zent, trecut, viitor. Peunii îi preocupă numaitrecutul, pe alţii prezen-tul, iar pe alţii doar viito-rul. Trecutul nostru faceparte din viaţa noastră.

Constituie istoria vieţiifiecărui ins de pe pă-mânt. Mi-a plăcut foartemult felul de scriere con-centrat al istoricilor ve-chiului Testament alBilbliei. Ştiţi cum con-cluzionau ei o viaţă co-rectă trăită pe pământ?Ei apreciau cam aşa:„acest împărat a făcut ceeste bine sau a făcut ceeste rău înaintea Dom-nului". Ştiind că Dumne-zeu priveşte dinînalţimea cerurilor la fiiioamenilor, ce facem noi?Binele sau răul? Şi oarecare este binele şi careeste răul? Binele esteatunci când trăieşti con-form principiilor cerutede Dumnezeu potrivit cuceea ce scrie în CarteaLegilor, adică în Biblie.De ce? Doar ascultândde Creator, putem fi feri-ciţi. El vrea fericireanoastră şi nu moarteapăcătoşilor. Ci întoarce-rea lor la El prin FiulSău, Domnul Isus Hris-tos. Slavă numai Lui!

Nu vă pierdeţi timpulcu nădejdi înşelătoare!Nu legaţii relaţii socialebazate pe ceea ce sepoate perima în timp!Căutaţi lucrurile veşniceprecum credinţa, nădej-

dea şi dragostea ce izvo-răsc din Dumnezeu! Esteliantul care adună inimilângă inimi şi le unificăîn aşa fel încât pot formaun singur gând şi o sin-gură simţire. Acest lucrueste posibil numai dacăfiecare dintre noi în modhotărât îşi predă contro-lul timpului vieţii perso-nale lui Dumnezeu. Abiade atunci începe să tră-iască într-un timp încare absolutul şi infinitulse împletesc şi curg dinDumnezeu. Voi încheiacu o meditaţie pe caream publicat-o pe copertavolumului meu de ver-suri cu care am debutat("Lacrimi stelare"):„Cine a zis ca noi, oame-nii, nu avem înălţimilenoastre de răcumpăraţiai timpului şi spaţiului,trăind nelimitat de ele?Noi începem într-o ziviaţa veşnică... numai căfiecare are o clipă a lui deînceput, atunci când efe-meritatea moare".

Timp, efemeritate, ve[nicie

Fie ca, întregii conduceria Fundaţiei „Ruralia”din Pietroşiţa, SfântulCrăciun şi Anul Nou să văaducă prinos de sănătate,belşug şi bucurii.

La Mulţi Ani!


George IoanCanache

Vântul sufla uscat îm-pletind fulgi de zăpadăpeste drumul şerpuitorce ducea către gară, la altreilea cântat al cocoşi-lor, cei doi drumeţi auplecat de la stână cunoaptea în cârcă. În chi-mir cel mai în vârstă din-tre ei avea documenteleşi banii, până la plecareatrenului aveau să maistea în compartiment celpuţin o oră. Dacă l-am fiîntrebat pe badea Miticăde ce mereu cu atâtatimp înainte urca în va-goane sigur ar fi răspunssimplu ’’ taică, trenul nune aşteaptă, noi putemaştepta’’. De o sută deani de la înfiinţarea găriidin Fâsâieni, la 1 februa-rie 1912, capătul drumu-lui de fier ce urca dincapitală către poale deCarpaţi când şef de trenera chiar bunicul aces-tuia Petre Petrescu, res-pectul pentru aceastăinstituţie a Căilor FerateRomâne rămânea neştir-bit. Pentru el, ce a plim-bat oile la poaleleBucegilor cunoscând fie-care piatră, fiecare pa-jişte şi mai ales mersulnorilor care cu diferenţăde câteva minute seputea înşela în privinţaînceputului ploii, nuavea decât puţine certi-tudini într-o lume încare totul se schimbă cuo apreciabilă viteză,sigur una dintre acesteaera ora de plecare a tre-nului. Plecase cu nepotulMarin, băiatul mijlociual fetei lui Florica, acestaera cam la vârsta când înalte timpuri ar fi trebuitsă-şi satisfacă stagiul mi-litar, era deja un cunos-cător al internetului şi a

tot ce însemna muncăpuţină şi foloase cântmai multe. Bătrânul omaşezat ce încă mai credeaîn adevărul cuvântuluiscris, chiar dacă, din co-pilărie era deja cunos-cută sintagma ’’minţi cao gazetă americană’’ el arămas neschimbat şiacolo pe vârf de muntenu uita să-şi ia la săptă-mână un vraf de ziare pecare să le citească.

În toate discuţiilepurtate adăuga apăsat‚’’de taică aşa scrie la ga-zetă’’ a fost nedumerit înultima perioadă cândmai asculta la postul deradio câte un politiciance una spunea azi, al-tceva mâine iar poi-mâine în totalăcontradicţie cu ce a spuspână atunci. ’’ Eh, spu-nea el atunci, tata, Dum-nezeu să-l ierte, zicea: că,înaite de război se ului-seră şi oamenii cei marişi uitau ce promiseră deaceea cred că a veniturgia aia peste noi căciajunseră cei mari să secomporte ca prostul sa-tului.’’ Dacă ar şti badeace nepot are sigur iar dacâteva de nici la bătrâ-neţe nu l-ar uita.

- Taie urcă în tren învagonul ăsta la clasa a II-a, eu cu banii ce mi-aidat mă duc să cumpărbilet.

- Du-te taică du-te, sănu uiţi să plăteşti şilocul, să nu faci ca rân-dul trecut când am păţitruşinea cu domnul con-

trolor.Acum Marin nici data

trecută, nici celelalte decând se tot ducea cu bă-trânul la Bucureşti nuplătise biletul la tren şide fiecare dată circula cunaşul, difereanţa de banio păstra el. Atunci, nu s-a înţeles la preţ, contro-lorul acela mai nou cereamai mult decât ceilalţi şia făcut ceva tam-tam pehol, dar după ce, de voie-de nevoie ia acceptatpretenţiile totul a fostbine. La liniştit şi pe bă-trân arătându-i două bi-lete pe care le avea el dedoi ani şi pe care nu sevedea data emiterii peverso şi totodată spu-nându-i că nu plătiselocul şi de, de aceea s-aîntâmplat acea neînţele-gere. Acum, de ceva timpflăcăul fuma, iar, ţigărilefiind scumpe trebuia şi elsă găsească o sursă deunde să-şi asigure nece-sarul pentru a procuracele câteva pe fiecare zi.Odată ce a scăpat debunic se duse la unvagon ceva mai în faţă şicomod aşezat pe o ban-chetă îşi aprinse unKent.

Fumă liniştit fără a segrăbi căci nu trebuia sădea de bănuit sosindprea devreme că nu acumpărat bilet. Dupăatâtea luni de muncă lastână fiind de altfel pe-depsit după ce ratase ba-calaureatul şi în vară, şiîn toamnă, de vină fiindAlexandru în opinia lui

Marin, căci el îi spuse căare pe cineva cu care sepot aranja examenele.Bine că acum a scăpat,pentru o zi măcar prinBucureşti la en-grosiştiidin pieţele mari, pentrua negocia butoaiele cubrânză.

În compartiment bă-trânul deja dormea dus,cu desaga pusă pe postde pernă, plecat în lumeaviselor ştiind că trenul d-abia la răsăritul soareluiajunge la destinaţie, iaroricum cam de pe la Chi-tila sigur se va trezi căciîncepe pe coridor o vân-zoleală, de acolo urcândmuncitorii ce fac navetaîn capitală. Aşezat în faţaacestuia, după ce aruncăguma de mestecat dingură, se aşeză comodpregătit să tragă un puide somn, molipsit de laliniştea ce cuprinsesetotul nici că putea rezistaispitei. Geamurile com-partimentului se aburi-seră complet cei doidormeau de ceva timp şiparcă nimic nu le de-ranja odihna în faţa găriice era străjuită din spatede un solitar brad. Cân-dsoarele începu a inundatrenul, bătrânul se trezicontrariat nevăzând ţi-penie de om pe hol şidoar el cu nepotul încompartiment.

- M a r i n e ,

În gară laFâsâieni

4


scoală-te taicăcred că am dormitatât de mult încât,

păcatele noastre, amajuns în triaj şi noi nune-am dat seama.

- Da de unde, ziseacesta după ce a ştersaburul de pe geam, sun-tem tot la Fâsâieni îngară.

- Da, cum taică amdormit atât, încât ne-amdus şi ne-am întors fărăsă fi ştiut de noi, atâtaamar de timp!?

- Imposibil, spuseacesta privind ceasul depe telefonul mobil, estedoar şapte şi jumătate laora asta trebuia să fi in-trat în Bucureşti!

- Ce spui, atunci cumsuntem aici?

- Linişteşte-te tataie,totul se rezolvă o fi plecatalt tren şi noi am ador-mit într-unul staţionat,scot laptop-ul şi imediatvăd când pleacă următo-rul... Acum, ce să facem,asta este...

- Crezi tu că jucăriaaia poate să ne ajute!?

- Sigur, doar în câtevaclipe şi fără a pleca deaici vom afla când pleacăurmătorul tren.

- Păi, măi nepoate, nuera mai simplu taică săcobori şi să vezi pe tăbliadin sala de aşteptaredecât să te holbezi în pa-rascovenia aia?

- E groasă rău de tot...trenul a fost desfiinţat.

- ...!- Adică nu mai pleacă

niciun tren... nici acum...nici mâine... nici...

- Măi nepoate ia-ţi ca-trafusele şi hai în gară căasta nu-i şagă... adicăte-lea cum să fie una caasta, aşa-i că la noi în Fâ-sâieni nici locomotiva nuurlă - ci doar fâsâie, nici

sirena de la mină nu ţipă- ci şi aia fâsâie şi chiardacă peste tot ar fi tot unfâs tot nu aş crede că înatâta amar de timp încare au fost liberalii, ţă-răniştii, legionarii, răz-boiul, comuniştii, şi garaasta a funcţionat şi acumce nu merge, ce să se fiîntâmplat!?

Nepotul nevrând săsupere pe bătrân tăceachitic şi care cumva sănu-şi amintească de bi-lete să nu-i cadă supăra-rea pe laptopul lui, aşacă, preventiv l-a ascunsîn geantă. Păstrând odistanţă de cel puţin treipaşi în urma buniculuise îndreptă către peron.

Se năruia în mintealui badea Mitică şi ul-tima certitudine a vieţiilui, trecuse cu mâhnirepeste faptul că ziarelemint, peste faptul că ceialeşi uită de promisiuni,peste faptul că din atâteafabrici câte au fost nu amai rămas decât ruine,peste faptul că biata ţarăe urgisită.

Cu ochii plini demânie şi braţele tremu-rând văzu implacabil unmare lacăt atârnând peclădire.

Neputicios se aşezăpe o bancă, dacă nu ar fifost nepotul ar fi plâns înhohote.

- Cum, cum măi ne-poate, cum...! Aici a lu-crat taica-mare, mă luaşi pe mine agăţat degeata lui unsuroasă încare ţinea câteva cheialături de mămăliga şibrânza puse de maica-mare, aici a coborât tatavenit din război, aici amcunoscut-o pe bunică-ta,purta o rochie înflorată.Şi, acum câtă bunăstareo fi adus gara, ţine minte

ce-ţi spun: gara, calea fe-rată, râurile şi străzilesunt precum vinele unuiorganism ce conduc sân-gele, dar dacă tu începi ale tăia cât crezi că maiare viaţă? Doamne-Dumnezeule-Tată alnostru ceresc, nu Te-amrugat nicicând ceva, căciştiam că tot ceea ce facieste bine, dar, acumDoamne iartă pe păcăto-sul tău Mitică ce te roagăsă nu-i laşi ţara hăcuită,căci eu Doamne maimult decât ea nu amnimic altceva.

Şi deodată i se păru căaude o locomotivă marealbă şuierând în gară,venea parcă neatingând

calea ferată, din vagoa-nele ei coborâră: tatăl luibadea Mitică şi buniculacestuia împreună cusoţia lui Maria.

În acea zi clopotele aubătut în dungă, plecaseşi Mitică Petrescu, spu-neau cunoscuţii... deinimă rea.

La o săptămână copiiiacestuia au înfipt o crucepuţin alături de loculunde se prăpădise, înamintirea lui badea sauîn amintirea gării, căcipe acel crucifix nu scrianimic. Drepte, osoase,cele două ţevi împreu-nate şi vopsite în negrupriveau drumul de fierpustiu.

Ce drepţi sunt, DoamneGabriel Teodoroiu

Ce drepţi sunt, Doamne, braziiPrecum Sfinţii,Ce sus în deal se odihnescCe drepţi sunt drepţii, DoamnePrecum brazii,Ce nu-şi pierd haina în viforCi doar şi-o reînnoiesc...

Şi de Ţi-aş spune, Doamne,A mea rugă:De nu va fi să fiu un Sfânt,Iubite Doamne, fă-mă brad la SihăstriaSă străjuiesc de-a pururi un mormânt!

Şi de-aş fi brad, o, Doamne,O, Doamne, eu ţi-as spune cum în miez de noapteCând clopotele plâng în SihăstrieCu dangăte de lacrimi mult udateCum Sfinţii se întorc din veşnicie, păşind încet... Să nu trezeasca cerul.Pe cei ce n-au murit,Dar morţi sunt, Doamne...

Şi dacă, Doamne, eu nu merit asta,Te rog din sufletu-mi străin,Să mă faci, Doamne, de e cu putinţăSă mă faci, Doamne, un umil creştin.Să merg la Sfinţii Tăi şi-a lor cruce să-mi fie stâlpŞi să mă tânguiesc.Şi-a ta iubire şi vesnica povaţăSă-mi fie CREZ şi CRUCE şi să mă mântuiesc.

4


Octavian Mihalcea

Fiorul înstrăinării,sublimat, poate atingenotabile virtuţi lirice, ci-clul metamorfozelor în-cercând să patrundămistere încă neexplo-rate. În acestă zonă se si-tuează Mircea Petean cuvolumul bilingv româno-albanez Clopotele Învie-rii (Rozafa, Prishtina,2012), inspirata tradu-cere fiind realizată depoetul Baki Ymeri.

Multiplele antropo-morfizări dau forţă între-gului proces al(re)adaptării la unmediu adeseori opri-mant: parterul e surdo-mut/ etajul întâişuşoteşte/ râgâie satisfă-cut/ etajul doi e indig-nat/ fredonează ariimânioase din opere/ eta-jul trei bombăne/ are undinte contra copiilor/etajul patru râde dezmă-ţat/ apelează şi la mij-loace electronice/ etajulcinci e locuit de îngeri/tobele şi trompetele lorvestesc pieirea lumii/etajul şase scrie poemeironico-sarcastice/ îşi în-chipuie că face cea maimare gălăgie (BLOC).Avem impresia că dupăfiecare colţ pândesc abs-tracte entităţi din ariamaleficului: nimicul ne-bunie circ scandal(PORŢI), ca o maculantă

împovărare a parcursu-lui cotidian. Mircea Pe-tean sondează cuasiduitate şi teritoriulcrepuscular al ruralităţii,acolo unde contingenţa emarcată de înfrigurăridecisive. Mediul acvaticgenerează pluralitatearevoltelor ce pot, măcartemporar, da iluziaschimbării esenţiale:fără să vadă marea o bă-nuieşte/ năvălitoare ni-sipuri şi scoici corăbii/pierdute şi alge şi ierburiseminţii uitate şi cai/ şistele de mare tot atâtea/inutile dopuri de sticlă//"ucide rostogolirea debulgări/ informă ca unbaraj crăpat în mii depuncte" (SENTIMEN-TUL PUTERII). Luminae supusă unor hiper-ex-presioniste materializăriabisale, poate primite îndar odată, la început,pierdute din vedere saupoate ocultate: nu i secunosc rădăcini/ poatenici nu le are/ dar cren-gile lui au prelungiri înformă de gheare/ (păsărirănite troznesc – omizide sânge pe luciul frun-zelor)// un anume pes-car a văzut astfel farul/prin care ţărmul clipea(COPACUL STERP). Es-tetizările au culoarea in-candescenţei "în răspăr",fluiditate din inima ne-antului. Violetul baco-vian alintă fiinţacarnivoră a florilor, pesub ample ceruri liliachii

deschise viselor încă ne-unificate. Poezia lui Mir-cea Petean reconstituieoniric aventura umbre-lor în căutarea primelorscântei. Coordonatelespaţio-temporale creea-ză iluzia evanescenţei, apaşilor aflaţi la începutde cale, împreună cu osolitudine aproape po-escă: singurătatea unuisfârşit de mileniu/ tre-buie să înceapă cu o fâ-neaţă vineţie/ un iaz şiun greier orb/ visând sărupă liniştea// singură-tatea unui început de mi-leniu/ începe cu un stolde corbi în zbor planat/peste toate acestea(SFÂRŞIT). În mijloculcircumstanţelor nefavo-rabile, cu apăsător iz ab-surd, se manifestălăudabila atitudine de arezista, refuzând astfelfacila tentaţie a risipirii.Persistă idealul simplită-ţii elocvente: lumina şivântul zvântă ochii lăcră-mioarelor/ în aer sfârâielumânări şi cântece depăsări (METAMOR-FOZE), în imensitateaoceanului angoasant alcontingenţei ce îşi puneconstant amprenta pesuflete: să iei capul dingât îţi vine/ să dai cu eldupă o coadă de câine(DE PIERDERE). Dreptconsecinţă, se impuneincontestabilul gest alrevoltei pe fondul unuimediu iluzoriu careamână mereu "marea

plecare" către Ideal.Nostalgia copilăriei re-vine periodic, limanpierdut şi regăsit, veşnicreper: navigai/ o!/ cemai navigai// pe o cora-bie desigur/ corabia vi-selor tale// pe marea ceamare/ cât un lighean/ şioamenii/ ei!/ îmbătrâ-neau anume/ să îţi câş-tige prietenia (COPILĂ-RIE). Peste toate, picas-sian, pericolul năruiriiplanează deasupra celortrăitoare: sita somnuluicerne/ praf de piper înureche// poemul/ e tă-cerea/ care se opune/timpanelor/ care zbâr-nâie (ÎN SOMN).

Prin vuietul măriimoarte (LECŢIA DEANATOMIE) ne con-fruntăm cu dualitatea lu-mească, ceea cedetermină consistentedoze de negativitate.Între pământ şi cer estedesfăşurat, câteodatăchiar la nivelul procesiu-nii, drumul meandricspre depăşirea aparenţe-lor. Această luptă presu-pune o copleşitoareintensitate a trăirii, ob-stacole şi suferinţă, te-meri profunde. Persistătotuşi speranţa în inefa-bilul universului între-rupt de un cal alb/chagallian trecând(LINIE ÎNTRERUPTĂ).

Căutareaprimelorscântei

MirceaPetean


Ion Cristofor

Datorită invitaţiei pecare mi-a făcut-o proza-torul G. Mosari, aveamsă călătoresc o săptâ-mână în Ţara Sfântă, sămă bucur de ospitalita-tea prietenilor mei scrii-tori din această ţarămiraculoasă. Am văzutacolo multe lucruri şi lo-curi frumoase, dar poatecă nimic nu se comparăcu întâlnirea cu EinHodul lui Marcel Iancu.Pe la mijlocul săptămâ-nii petrecute acolo, amfost predat, cu acte în re-gulă, de minunata fami-lie Madeleine şi SergiuDavidsohn (de la Haifa),în grija doamnei LianaSaxone-Horodi şi a dom-nului inginer Mirel Ho-rodi. Împreună ne vomdeplasa la Ein Hod, unpitoresc sat al artiştilor,unde reputata pictoriţăde origine română şi adeschis o amplă expozi-ţie. La Ein Hod funcţio-nează un fabulos muzeuDada–Marcel Iancu.Casa în care a locuit ma-rele arhitect şi pictorMarcel Iancu e situată înapropierea muzeului, pecare-l vizităm imediatdupă sosire. E un muzeunu foarte mare, dar plinde surprize şi de pre-zenţe româneşti, căci po-sedă şi reproduceri dupăportretele pe care MarcelIancu le a făcut scriitori-lor români.

O încântare e şi expo-ziţia de maturitate adoamnei Liana Saxone-Horodi. Nu am numărattablourile, dar e vorba deo expoziţie amplă, cupânze de mari dimen-siuni. Am fost pur şi sim-plu cucerit de lucrările

acestei eleve a pictoruluiRudolf Schweitzer Cum-păna. Liana Saxone Ho-rodi se dovedeşte unexcepţional pictor al pei-sajului arid al Israelului,al pietrei şi arborilordramatic contorsionaţi.Citesc în aceste peisajeaustere, viu colorate,pline de prospeţime,ceva esenţial, abia ghicitdin destinul acestei fiinţesensibile, în care intuiesccă e ascunsă o energievulcanică. Sunt cucerit,deopotrivă, de înţelep-ciunea şi calmul domnu-lui Mirel, soţul pictoriţei,aparent un caracteropus. Îl ştiam din câtevaarticole citite prin publi-caţiile de limbă românăpe care le am primit, dincând în când, din Israel.Formează împreună oadmirabilă pereche, ar-tistul sensibil şi ingine-rul dovedind că uneoricontrariile fac casă bună.La fel se întâmplă şi înpictura doamnei LianaSaxone Horodi, con-struită adeseori din con-

traste puternice, cu ac-cente dramatice, expre-sioniste.

Din lumea colorată amarii artiste nu lipsescnici câteva peisaje româ-neşti, pline de nostalgie.După cum, reţin privireaşi peisajele tipic arăbeşti,pline de culoare şi de pi-toresc oriental. De unfarmec aparte se bucurăşi portretele pictoriţei,căreia îi place să pă-trundă dincolo de apa-renţele figurii umane, săscruteze psihologii şi ca-ractere, portretizândadeseori oameni umili,situaţi la periferia socie-tăţii şi a oraşelor. Îmispun că ar fi necesară or-ganizarea unei retros-pective în România aacestui mare artist for-mat aici, la noi, care şi-adesăvârşit arta în Israel.

La aniversarea a 50de ani de activitate, elevalui Rudolf Schweitzer-Cumpăna se dovedeşteun mare, inepuizabil pic-tor, care s-a reinventatmereu. Unele tablouri

prezintă o certă atracţiefaţă de expesionişti, prinatitudinea de unificare aculorii cu forma, prin in-teracţiunea dinamică aplanurilor de culoare.Dar aceasta e doar unadin tendinţele picturiiLianei Saxone-Horodi,temele inspiraţiei ei fiinddiverse şi divergenteadeseori. Arta ei nu e lip-sită de tentaţia abstracti-zării şi a decorativului,unele naturi statice fer-mecându-ne pur şi sim-plu.

Natura complexă apicturii sale derivă dinconstituţia dinamică apersonalităţii Lianei Sa-xone-Horodi, care sesimte în largul ei atât încadrul unor interioarecasnice, cât şi în peisa-jele extrem de dinamiceşi spiritualizate ale ŢăriiSfinte. Mi-au reţinutatenţia mai ales peisajeletipic israeliene, în caremăslinul pare să se con-stituie ca simbol centralal inspiraţiei sale, dar şica un motiv central al is-toriei unui popor care aştiut să supravieţuiascăîn cele mai vitrege condi-ţii. Impresionează căl-dura cu care pictoriţa îşiîmbrăţişează temele, in-diferent că pictează opiaţă arăbească sau uncolţ de gospodărie româ-nească. Umană şi gene-roasă, sensibilitatea ei„face culorile să cânte”,spre a relua expresia luiMarcel Iancu. Indiscuta-bil, Liana Saxone-Ho-rodi este unul din mariiartişti plastici pe caremuzeele româneşti tre-buie, în sfârşit, să îl des-copere în toată splen -doarea artei sale.

Pictori]a LianaSaxone-Horodi

Liana Saxone-Horodişi ing. Mirel Horodi,

în faţa unuia dinsplendidele tablouri

ale pictoriţei


Ligia-GabrielaJanik

În seara zilei de 7 de-cembrie 2013 a avut celmai mare eveniment cul-tural şi spiritual din ulti-mii ani pentrucomunităţile române dinGermania. Spectacolulreligios, dedicat sărbăto-rilor de iarnă, a fost or-ganizat de CentrulCreştin Eklesia din Tros-singen, condus de pasto-rul Kornelius-Birle –Krumbacher, care a avutun salut de bun venitpentru toţi oaspeţii sosiţila concert. Liderul coru-lui bărbătesc, pastorulCroitorul Virgil, dinStuttgart, a salutat deasemenea cu multa căl-dură şi dragoste pe toţicei prezenţi în sală.

Sute de români,nemţi, maghiari şi ruşi s-au îndreptat spre Casade Cultură pentru a-şistinge dorul de ţară, darşi setea spirituală a sufle-tului, unindu-şi vocile cuale îngerilor şi păstorilordin câmpie. A fost unmoment sublim, de cin-stire a Celui ce S-a năs-cut în ieslea dinBethleem.

S-au intonat imnuriîn cinstea PrunculuiIsus, Cel care a coborâtdin Slava-i cerească să senască umil într-o ieslesimplă. Doar vitele dingrajd Îl încălzeau cu su-flarea lor. Un momentunic, solemn, l-a repre-zentat deschiderea pro-gramului, când toţi ceiaproximativ 800 de par-ticipanţi, indiferent deţară şi naţionalitate, şi-au unit inimile cu inimade Tată a lui Dumnezeu,rostind binecunoscuta

rugăciune „Tatăl Nos-tru.“ Mare a fost bucuriacând primul colind a ră-sunat din pieptul tuturorcelor prezenţi în sală,unindu-şi vocea cu cea acolindătorilor. Astfel,cântăreţi vestiţi din dias-pora, plecaţi de multi anidin ţară, au incântat su-fletul ascultătorilor princolindele duioase, aprin-zând în inimi dorul dupălocurile natale.

Lacrimi de dor, dar şide fericire, se vedeau pefeţele multor ascultători,dând de înţeles că nimicnu e mai trist şi apăsător

decât dorul de ţară. Şiacest dor care apasă ini-mile celor plecaţi, se evi-denţiază tot mai mult înpreajma Sărbătorilor deiarnă. Pe scena Casei deCultură a urcat vestitulcântăreţ Nicu Wagner, opersonalitate importantăîn comunitatea românădin München. Plecat, deasemenea, de foartemulti ani din România.La fel ca el, mulţi cântă-reţi ca Ligia Bodea, LidiaPărăuan, Ramona Vas,Mariana Demeter şimulţi solişti instrumen-tişti au colindat spre bu-

curia sufletului nostru şispre slava PrunculuiIsus, bucurându-se devenirea Lui pe lume.Fanfara formată din gru-pul reunit Trossingen-Frankfurt şi Belgia, afăcut să tresare inimile şiglasurile celor prezenţi.De asemenea, Ansam-blul orchestral Dück aîncântat audienţa cu fru-moase colinzi. Comuni-tăţile române dinGermania, Elveţia,Franţa, Belgia şi Româ-nia au fost reprezentateprin grupuri de cântă-reţi, prin corurile unite şicorurile bărbăteşti, fă-când să răsune colinzi înlimba română şi ger-mană. Un ambient ar-monios şi înduioşător afost creat prin unireaglasurilor corului decopii, care au răsunat cuputere în sala cu cea maibună acustica din Ger-mania. Scena sălii a fostneîncăpătoare pentrugrupurile de copii de di-ferite vârste, din Tros-singen, uniţi cu corurilede adulţi din Trossingen,Stuttgart şi Bergamo-Italia. Acest evenimentînălţător va rămâne viuîn istoria oraşului Tros-singen, unde comunita-tea română,caracterizată prin traiulîn armonie şi pace, esteapreciată de către autori-tăţile oraşului.

Vestirea naşteriiMântuitorului a răsunatcu putere în aceastăseară, aducând mulţu-mire în suflet, dar toto-dată amintindu-ne căîntr-o seară ca aceasta,înieslea din Bethleem,Domnul Isus a coborâtdin Ceruri. A venitprintre noi şi a

„Hristos S-a născut!” a răsunatpe scena Casei de Cultură dinTrossingen - Germania, subgenericul „Coşul cu colinde.“

Coşul cu colinde

4


trăit ca şi noi, în-văţându-ne cumsă trăim frumos,

iubind şi cinstind peDumnezeu şi pe aproa-pele nostru. Prin jertfaSa pe cruce, El a ispăşitvina păcatului nostru şiS-a inălţat apoi la Tatăl,sa ne pregătească un loc.Caci acolo unde este El,să fim şi noi.

De Sărbători, fiecaredintre noi încearcă să fiemai bun, mai iubitor,mai răbdător şi iertător.Însă scopul lui Dumne-zeu pentru Creaţia Saeste ca fiecare clipă a vie-ţii noastre să fie trăită lastandardele înalte pecare ni le cere SfântaScriptură. Domnul Isus,prin venirea Lui în lumeşi răstignirea Sa pecruce, ne-a făcut fraţi aiLui şi fii ai lui Dumne-zeu. Să lăsăm deci

Steaua Sfântă de la Bet-hleem să strălucească înviaţa noastră şi să-L pri-mim pe Fiul lui Dumne-zeu să se nască cuadevărat în inima noas-tră. Deşi s-a născut în Ie-slea cea săracă acum2000 de ani, El trăieşte,se află la dreapta Tatăluişi are puterea să ierte pă-catul din viaţa noastră,să alunge sărăcia şi întu-nericul din sufletul nos-tru, făcându-ne ase me -nea Lui. A venit să sal-veze creaţia Sa de lamoartea veşnică, ca înziua mult aşteptată săfim împreuna cu el penorii cerului.

Mare mi-a fost sur-priza şi bucuria când peholul Casei de Culturaam întâlnit mulţi cunos-cuţi şi prieteni, dar o bu-curie deosebită a fostcând am întâlnit familia

Meiroş Marian şi Ono-rina împreună cu ceicinci copii frumoşi ai lor.Familie venită din Brăilaşi pe ai cărei membri nu-i mai văzusem de aproxi-mativ 18 ani. Amdepănat amintiri deacasă, astâmpărându-nedorul dupa cei dragi ră-maşi în România. Dupăsfârşitul programului ar-tistic, seara a continuatîn aceeaşi armonie tradi-ţională în jurul miilor desarmale, cozonaci şi pră-jituri de casă, pregătitede gospodinele gazdă.Dumnezeu sa răsplă-tească şi să binecuvân-teze osteneala lor, peaceste fiinţe minunate,care de fiecare dată, cudragoste,întâmpină oas-peţii veniţi de departe.Fie ca de acest Crăciun,Domnul Isus să se nascăîn inimile fiecăruia, adu-când pace, bucurie, ier-

tare, iubire şi o viaţă maibună în fiecare casă şiinimă de român! Colin-dul „S-a născut pe Pă-mânt un Mântuitor“ sărăsune în inimile noas-tre, slăvind pe DomnulSlavei împreună cu păs-torii şi îngerii din ceruri.Ca şi Magii de la Răsărit,venim şi ne închinăm cubucurie Pruncului dinBethleem şi să-i aduceminima noastră ca dar în-aintea Lui.

Sărbători binecuvân-tate şi fericite tuturor ro-mânilor, oriunde s-arafla, de aici, din Trossin-gen. Iar de Crăciun, laceasul naşterii, să neunim vocile în colindfrumos să-l lăudam peDomnul Vieţii care ne-aadus iertarea şi mântui-rea în dar.

Sărbători Fericite tu-turor românilor de pre-tutindeni!

4

Lucian Constantin

În contextul emulaţieigenerale de anul acesta,şi elevii şcolii din locali-tatea Valea Voievozilor,de lângă Târgovişte, ausărbătorit cel mai impor-tant moment socio-isto-ric şi cultural al anului: 1Decembrie - Ziua Naţio-nală a României. Desfă-şurarea evenimentului,derulat într-o atmosferăde reală sărbătoare pen-tru toţi cei prezenţi a fostorganizat şi moderat decătre tinerele învăţătoareMareş Roxana, ChivuMarinela, Toma Olivia,Tauciuc Elena şi Voicu-

lescu Ionela.Sub îndrumarea aces-

tora, elevii au susţinutun vibrant program ar-tistic, care a inclus, prin-tre altele, intonarea unorcunoscute şi înălţătoarecântece (Treceţi bata-lioane române Carpaţii,

Pui de lei, Noi suntemRomâni), au recitat poe-zii şi au interpretat sce-nete artistice tematice,bucurându-se de apre-cierea publicului pre-zent.

În încheierea eveni-mentului, domnul maior

Vâlvoi Aurel, de la UM02492 Teiş, a prezentatlucrarea „Rolul şi misiu-nile Armatei Române înAfganistan“ şi a recitat,spre încântarea ascultă-torilor, poemul „Eroul“,de Nicolae Vulvanici.

Punctul final al ani-versării l-a constituit in-tonarea imnului naţional„Deşteaptă-te, române!“,ocazie cu care elevii ar-tişti au primit însemnecu tricolorul ţării.

„La Mulţi Ani,România!“

„La Mulţi Ani,Şcoala ValeaVoievozilor!“

Şcoala Valea Voievozilor laZiua Naţională a României


Ion C. Ştefan

Am publicat de cu-rând, la editura Arefeana,pe care o conduc de peste15 ani, depăşind numărulde 250 de titluri tipăritepână în prezent, o carteatipică, nu doar pentru ac-tivitatea noastră edito-rială, ci poate chiar pentruoricare unitate similarădin ţară. E vorba desprevolumul antologic de ver-suri al doamnei FloricaGh. Ceapoiu, intitulat„Reverberaţii pe treptelecuvântului”. Titlul cărţiimi se pare o metaforă reu-şită şi, modificându-i unsingur cuvânt, l-am atri-buit şi articolului meu:„Reverberaţii pe trepteletimpului”, fiind vorba, defapt, de acelaşi succespoetic ascendent, în ceizece ani de activitate lite-rară ai autoarei, de afir-mare poetică în cele nouăcărţi ale sale, tipărite pânăacum, la editurile: Trito-nic („Melodii din tainaserii”, 2004), Perpessicius(„Gând ascuns printreoglinzi”, 2005; „Dintr-untimp al regăsirii”, 2007),Semne („Aur şi ivóriu”,2009; „La izvorul neuită-rii”, 2010), Rawex Coms(„Muguri de lumină /Muguj drite”, ediţie bilin-gvă română-albaneză,2011; „Raza de lună”,2012; „La ospăţul zorilor”,2012) şi Arefeana („Prin-tre crini şi albe turnuri”,2008).

Din fiecare volum carea văzut lumina zilei şi s-abucurat de aprecieri şilaude succesive, autoareaa ales câteva poezii, care is-au părut mai frumoaseşi reprezentative şi, abiadupă calitatea demons-trată a poeziilor sale, aadăugat părerile criticeale diferiţilor comenta-tori, poeţi şi critici literari

de frunte, exprimate înprefeţe şi postfeţe decarte, ori în articole publi-cate în diferite reviste cul-turale şi cotidiane dincapitală şi din ţară, însu-mând astfel peste 60 re-cenzii, semnate de: IonRotaru, Radu Cârneci,Florentin Popescu, Aure-liu Goci, Florin Costi-nescu, Tudor Opriş,Nicolae Dragoş, VictoriaMilescu, Horia Gârbea,Constanţa Buzea, GeorgeŞovu, Petru Demetru Po-pescu, Geo Călugăru,Marcel Crihană, EugenCojocaru, Mihai Anto-nescu, Victor Sterom, Lu-cian Gruia, GheorgheMarin şi alţii.

Astfel, avem o viziuneglobală, rotundă, repre-zentativă şi convingătoareasupra perseverenţei, ta-lentului şi măiestriei artis-tice ale autoarei.

Concepţia cărţii nu-miaparţine, este pe de-a în-tregul a autoarei, dar amacceptat-o fiindcă am în-ţeles-o prea bine şi mi s-apărut concludentă. Dease-menea, mi s-a părut inte-resantă această formă dedocument literar, care or-donează în timp fapte şiîmpliniri.

Ce a vrut Florica Gh.Ceapoiu să demonstrezeprin acest volum deaproape 250 de pagini?Faptul că domnia saexistă! Exista şi înainte,într-un anume fel, de lanaştere până acum vreozece ani, când a început săscrie versuri – exista doarîn planul trăirii fizice, cafiinţă biologică, dar prinaceste cărţi, în chipul cel

mai firesc, s-a produs mu-taţia în planul existenţeiprin creaţie şi astfel ea îşiafirmă prezenţa ca fiinţăspirituală, artistică, în pei-sajul poeziei româneşti.

Deoarece m-au impre-sionat de la început talen-tul nativ al Floricăi Gh.Ceapoiu, dârzenia sa înstudierea temeinică a pro-zodiei clasice şi lecturilebogate, i-am urmăritatent evoluţia în toţi aceştiani de activitate literară şi,pe cât mi-a stat în putere,am sprijinit-o cu sinceri-tate şi prietenie, iar acumnu intenţionez să mă limi-tez doar la această enume-rare a personalităţilorliterare care au scris des-pre cărţile sale, ci vreau săvă conving de aptitudinilesale de creator, prin câ-teva citate culese din volu-mul „Reverberaţii petreptele cuvântului”.

„Ceea ce impresio-nează în primul rând lalectura textelor lirice aledoamnei Florica Gh. Cea-poiu este o anume uşu-rinţă cu care autoareaabordează – evident, în-cercând să le dea straipoetic pe măsură –aproape toate temele lite-rare, de azi şi de tot-deauna: destinul uman,iubirea, meditaţia asupracondiţiei individului, înţe-legerea naturii şi a cosmo-sului, credinţa înDumnezeu şi în putereaCuvântului, refugiul înspaţiul mirific (şi totodatăde o puritate absolută) alcreaţiei, văzute ca unic local sincerităţii totale”, mi-nunate cuvinte exprimatede poetul şi critical literar

Florentin Popescu, perso-nalitate marcantă a litera-turii noastre contempo-rane („Poezia ca remediutămăduitor la problemelevieţii”, p. 235).

Încă de la apariţia pri-melor volume de poeziiale Floricăi Gh. Ceapoiu,prin anii 2004-2005, pro-fesorul Augustin Macariesublina faptul că: „Fără săţină să ilustreze toate (şica la carte!) speciile lite-rare ale genului liric, văditimpregnate cu numeroaseaccente de meditaţie, ta-lentata poetă, reflexivăprin excelenţă, ne oferăpasteluri, elegii, rapsodii,romanţe, meditaţii, artepoetice... În stil popular,vioi şi luminos, sunt sur-prinse datini vechi, se ţesversuri frumoase, suntpuse în mişcare ritmul şirima, ne însenineazăumorul şi ne pomenim înuniversul poeziei şi al poe-ţilor” („Florica Gh. Cea-poiu ‹‹cântă inspirat /Din ce-a fost şi n-a uitat››,sfidând ‹‹autorlâcul››”,pp. 51, 52).

Dar Florica Gh. Cea-poiu nu s-a oprit aici, ci,dovedindu-se „o remarca-bilă împlinitoare de fru-mos”, încercând să„adâncească adâncul”, aabordat cu măiestrie for-mele fixe de poezie: sonet,rondel, pantum şitriolet. Şi în acestecreaţii „Temele în

Reverberaţii petreptele timpului

4


care se afundă, caîntr-un extaz, poetasunt cele ale tutu-

ror (trăirea, iubirea, trece-rea) din ele făcâdu-şidrum de putere ‹‹cătrenetrecere››. Se realizeazăastfel o anume trăinicie avieţii, ‹‹o împlinire înesenţialitatea acesteiaprin iubire››, sentimentprimordial, care crează,dăinuie, statorniceşte”.Este, incontestabil, o„poetă de stirpe aleasă,aşezându-se cu drept de-plin în rândul celor maiconsecvenţi sonetişti dinnoile generaţii, contri-buind prin creaţia-i liricăla revigorarea genului, lasublimitatea acestuia,motiv pentru care figu-rează deja în AntologiaSonetului Românesc” şiam considerat potrivit să-l citez aici pe domnulRadu Cârneci, marelemaestru al sonetului ro-mânesc („La o reînflorirea Poeziei”, pp. 138, 139).

Iată, drept argumentîntru susţinerea afirmaţieică ne aflăm în faţa uneiautoare ale cărei înzes-trări întru lirism merităatenţia comentatorului depoezie, o definiţie a sone-tului prin sonet, o verita-bilă artă poetică: „Sonetulmeu a devenit destin, /Mă trage după el cumvalul mării; / Ascunde-nvers speranţa neuitării /Şi crezul meu în ajutordivin. // Cînd ne-ntâlnimîn pragul înserării, / Bă-trân subtil, de-nţelep-ciune plin, / Tottraversând al vremilor de-clin, / Îşi poartă mândruroba ne-mpăcării. // Îmi eprieten şi tovarăş sfânt, /Împart cu el plăpânda-miexistenţă, / Atât cât e po-sibil pe pământ, // Înno-bilând a timpului cadenţă./ Din rădăcini puternice-n cuvânt, / Trăiesc slăvind

sublima lui esenţă” („So-netul meu”, p. 107).

„Convenindu-i de mi-nune disciplina, adică ri-goarea prozodică, altfelspus, supunerea materieilirice, care de multe oripare de nestăpânit, poetareuşeşte, folosind clapasonetului, o muzică a sen-timentelor şi a stărilorexistenţiale, uneori maiputernică, alteori mai di-fuză. Mărturisind că sone-tul i-a devenit ‹‹destin››,ea îl foloseşte pentru asonda diverse teritorii,cum ar fi cele ale adevăru-lui, ale spiritului uman,ale certitudinii şi incerti-tudinii, ale gânduluimereu iscoditor etc. Scrie-rea unui sonet anunţăscrierea următorului,există o legătură între di-versele titluri, un fluid,parcă, traversându-le petoate. Aş spune că toatereprezintă o singură res-piraţie”, susţine cu con-vingere poetul FlorinCostinescu („La porţilepoeziei”, p. 208).

Ceea ce i se reproşaFloricăi Gh. Ceapoiu, erafaptul că în creaţia sa cul-tiva cu predilecţie tocmaiaceste forme fixe de poe-zie, acum într-o lume aexprimării moderne. Re-ceptivă la aceste observa-ţii, în volumele „La izvorulneuitării”, „Muguri de lu-mină” şi „La ospăţul zori-lor”, „propune o poezie,formal, mai puţin discipli-nată, dar la fel de atentcondusă pe firul unor ideisau trăiri, tăinuind semni-ficaţii ce ţin de frumuse-ţea, formele şi nobleţeaexprimării poetice. Autoa-rea nu doreşte să fie os-tentativă în expresie, nuurmăreşte să şocheze lin-gvistic, lucru atât de desîntâlnit în lirica ‹‹năbădă-ioasă›› de azi, care facedeliciul unei părţi a criticii

literare juvenile actuale.Oarecum în contra curen-tului, al celui de masa-crare a cuvântului în‹‹numele originalităţii››,ea îşi propune, în schimb,să contribuie la desăvârşi-rea lui, în sensul ca acestasă devină mai încăpător,participând la realizarea,prin poezie, a unei cupolea armoniei, ceea ce repre-zintă, desigur, un idealaflat sub semnul perenită-ţii” şi aici l-am citat tot peFlorin Costinescu („Laporţile poeziei”, p. 209).

„Plurivalent ofertantăprin formula personalădeschisă unui neoclasi-cism apolinic, al armonieişi echilibrului în percepţiaşi exprimarea lumii, crea-ţia doamnei Florica Gh.Ceapoiu îşi asumă şinuanţează o amprentă ti-pologică şi o notă de certăoriginalitate prin prelua-rea şi resemnificarea prin-cipiilor morale şireligioase... Comparativcu volumele anterioare,deşi, în esenţă, poezia d-nei Florica Gh. Ceapoiuşi-a perpetuat structura şidistincţiile fundamentale,cartea ‹‹La izvorul neuită-rii››, marchează un nouaccent de reflexivitate şiautocomentariu, ceea cedenotă un efort de sincro-nizare şi aderenţă la for-mele cele mai actuale alelirismului. Cred că pot săafirm că aceste noi for-mule şi noi teme nu intrăîn contradicţie cu mărtu-ria de credinţă clasicistă,caracteristică autoarei şinici cu eflorescenţele dereligiozitate admise”,aflăm de la criticul literarAureliu Goci („Maturita-tea şi seninătatea actuluide creaţie”, p. 188).

Poemul „La izvorul ne-uitării” (p. 182), care are şicalitatea de artă poetică,subliniind încă o dată des-

cendenţa clasică a autoa-rei, pune faţă în faţă mun-tele şi firul de nisip cadouă elemente ce îşi dis-pută spaţiul eternităţii:„Muntele / dizlocat demurmurul pârâului, / pră-buşit de vuietul cascadei /şi măcinat de triumful ză-pezii / devine cu timpul /nisip lunecos / în trupulclepsidrei / şi secundăamăgitoare / în sufletulunui biet însingurat, / cevisează / să-i escaladezetăcerea / pentru a şi-oface / solia spunerii / la iz-vorul neuitării”. Puternicametaforă a firului de nisipeste încă o demonstraţiecă între simţămintele poe-tei şi forma modernă deexprimare s-a realizat operfectă armonie.

În încheiere, îl voi citaîncă o dată pe FlorentinPopescu, poetul cu caresunt întrutotul de acord:„Când nostalgică şi medi-tativă în faţa trecerii tim-pului (cel care acoperă curegrete iubiri trecute şi in-ocenţe pierdute), când re-voltată pe condiţia sa decreator (care nu poateschimba lumea, spre a oface mai bună şi mai sen-sibilă), când optimisă şiîncrezătoare în forţa cu-vântului şi versului care i-ar putea aduce un strop denemurire, doamna FloricaGh. Ceapoiu îşi cultivăpropriu-i spaţiu liric cudecenţă, cu plăcere, te-meinic şi tenace. Şi deaceea cred că şi poemeleadunate între coperţilevolumului de faţă pot ficonsiderate încă un pasimportant către consoli-darea unui drum poeticoriginal, demn de a fi ur-mărit îndeaproape decătre noi ceilalţi, cititoriidomniei sale” („Poezia caremediu tămăduitor laproblemele vieţii”, p.237).

4


Elena Buică

Dragostea de ţară emai mai aprinsă în piep-tul celor care ne ducemtraiul pe pământul în-străinării. Ziua noastrănaţională, 1 Decembrie,altfel o trăim când sun-tem departe ţară. Inaceastă zi ne amintimmai ales de cele bune, deîmplinirile adunate încununi de frumuseţi,căci, harul Domnului,avem destule şi de totfelul. Aşa se cuvine, fiin-dcă e zi de mare sărbă-toare. Neîmplinirile saufaptele rău-făcatorilor lelăsam departe, să nu seapropie de noi în aceastăsfântă zi.

Plină de sfinţenie, decurăţenie ca după unge-rea cu mir, a fost întâlni-

rea românilor la Torontopentru a sărbătoriaceastă zi. Celebrareazilei naţionale a Româ-niei la Toronto organi-zată de Doamna ConsulGeneral Antonella Mari-nescu şi Domnul MarinMarinescu, a avut loc înspaţioasa sală a Centru-lui Cultural Japonez dinCanada, căci spre regre-tul nostru profund, noi,românii, nu avem în stă-pânire un asemenea cen-tru, oricât am insistatbătând la uşi închise. Şipentru că nu se găsescfonduri şi noi trăim maimult împrăştiaţi, cândavem prilejul unor întâl-niri, frăţietatea îşi audeglasul mai puternic. Ne-am bucurat din toatăinima la această întâlnireorganizată fară cusur.Am trăit momente fru-moase, aşa cum era deaşteptat la o astfel de ce-

remonie: imnul naţionalal României, dar şi al Ca-nadei, fiindcă aşa se cu-vine, cuvântări plinebine cumpănite, cânteceşi dansuri populare ro-mâneşti în frumoaselenoastre costume... Amînchinat un pahar de vinpentru prosperitateaţării şi am apreciat gus-toasele noastre bucateromâneşti. Pe lângă me-sele cu bucate, se afla şio masă cu ziarele înlimba română, oglindavieţii românilor cana-dieni, căci nu putea lipside la o astfel de zi insem-nată, nici hrana sufletu-lui oferită de publicaţii.In grupuri care se orga-nizau şi se reorganizauca într-o ţesătură vie, oa-meni frumoşi, romaniinostri, chiar dacă seaflau în baston, zâmbeaucu lumina pe faţă şi cusperanţa de mai bine

pentru zilele care vorveni, schimbând păreri,făcând cu bucurie cunoş-tinţe noi, schimbândadrese de email, numerede telefoane, spunândcâte o gluma, veselindu-se de Bulă şi el strecuratprintre bancurile ac-tuale, amintindu-ne devremea când forma deli-ciul nostru deosebit. At-mosfera încărcată debună dispoziţie ce-ţitransmitea revigorareacu aer bun romanesc teducea cu gândul la tărâ-mul din care fiecare fi-inţă s-a înălţat, a sorbitaerul şi apa pe care acumle poartă în cutele adânciale inimii. Cred că fie-care a zis, fie cu glas tare,fie numai cu glasul ini-mii: Să ne trăieşti,scumpă Românie, teiubim, te preţuim, ori-câte răni îţi este dat săporţi şi îţi urăm să înflo-reşti în anii care vin şi săajungi la locul de glorieaşa cum ai fost, o Româ-nie cu o anume culoareşi o individualitate re-marcabilă între celelateţări ale lumii!

Ziua Românieila Toronto

MULŢUMIM CONDUCERIICONSILIULUI JUDEŢEAN

DÂMBOVIŢA ŞI ALCENTRULUI JUDEŢEAN

DE CULTURĂ DÂMBOVIŢAPENTRU SPRIJINUL ACORDAT,

URÂNDU-LESĂRĂBĂTORI FERICITE

ŞI UN AN NOU CU SUCCESEŞI ÎMPLINIRI PERSONALE

ŞI PROFESIONALE.LA MULŢI ANI!

URĂM TUTURORCOLABORATORILORNOŞTRI,DIN ŢARĂ ŞI DINSTRĂINĂTATE,UN CRĂCIUN FERICIT,UN AN NOU CUSĂNĂTATE,PACE ŞI NOROCÎN TOATE.LA MULŢI ANI!


Într-o atmosferă distinsă, cu invitaţi aleşi, alături de vechi prieteni, colaboratori, lectori fideliai revistei şi membri ai „tribului” Conte, romancierul Nicolae Breban, poeta Aura Christi,

Mircia Dumitrescu şi domnul Primar Neculai Onţanu au decernat luni,09 decembrie, ora 18.00, următoarele premii:

Printre invitaţii Galei Premiilor revistei Contemporanul figurează personalităţi de prim rang ale culturii române:Augustin Buzura, Angela Martin, Mircea Martin, Eugen Simion, Ion Ianoşi, Janina Ianoşi, Călin Căliman,Gabriel Andreescu, Maya Simionescu, Sorin Ilieşiu, Liviu Ioan Stoiciu, Silvia Radu, Lucia Hossu Longin,Dan Necşulea, Mihai Gâdea, Vladimir Epstein, Dana Duma, Adrian Ursu, Nicolae Iliescu, Lucian Chişu,

Ioan Cristescu, Cornel Nistorescu, Sorin Roşca Stănescu, Paul Cernat, Bianca Burţa-Cernat.

Premiul de Excelenţă pentrudocumentarul şi cartea

„Memorialul durerii”(vol. I-II)

Lucia Hossu-Longin

Premiul de Excelenţăîn cultură

Angela Martin

Premiul pentru jurnalism deînalt profesionalism şi

onestitate civică

Cornel Nistorescu

Premiul pentru sprijinireavalorilor de vârf

ale culturii naţionale

Domnului PrimarNeculai Onţanu

Premiul de Excelenţă pentruexcepţională operă de critic,

istoric literar şi editor

Eugen Simion

Eveniment organizat în colaborare cu Primăria Sector 2 Bucureşti


1. Premiul Mircea HoriaSimionescu pentru roman –George Toma Veseliu pentru trilo-gia Colonia (Sărutul copacilor;Noi exilaţi la Pontul Euxin; Moar-tea unui preşedinte)

2. Premiul Mircea HoriaSimionescu pentru roman –Ex equo – Ecaterina Chiriţă-Bazi-lescu pentru Paradisul cenuşiu

3. Premiul Alexandru Vla-huţă pentru proză scurtă –Iulian Moreanu (Gheorghe Cioco-deică) pentru Cerbul însetat

4. Premiul Radu Petrescupentru memorialistică –Barbu Cioculescu pentru Aminti-rile unui uituc. Exerciţii de me-morialistică

5. Premiul Alexandru Va-silescu pentru istorie – DanGîju pentru Istoria presei militare

6. Premiul Alexandru Ge-orge pentru critică literară –Niculae Ionel pentru Scriitori târ-govişteni

7. Premiul Alexandru Cio-rănescu pentru traduceri –Miroslava Metleaeva pentru Con-stantin Noica. Şase maladii alespiritului contemporan

8. Premiul Dan Simonescupentru bibliologie – GheorgheBuluţă, Victor Petrescu, Mihail-Octavian Sachelarie pentru Bi-blioteca XXI. Management &Markenting

9. Premiul Udrişte Năstu-rel pentru istoria culturii târ-goviştene – Agnes Erich pentruTârgovişte centru tipografic euro-pean

10. Premiul Costache Olă-reanu pentru eseu – Marga-reta Bineaţă pentru Cărţi şi autoride azi. Eseuri critice

PREMIUL OPERA OMNIAPENTRU CĂRŢI PUBLICATE

ÎN COLECŢIILE EDITURIITIPO MOLDOVA ÎN 2012– Opera Omnia pentru poezie

contemporană – Corin Bianu pentru Marea

tăcere– George Coandă pentru Gala-

xii cu dor– Iulian Filip pentru De ce mă

doare inima– Vali Niţu pentru Rescriu ce

mi-a fost scris– Florea Turiac pentru Vinde-

carea singurătăţii

Opera Omniapentru romanul de azi – Ion Mărculescu pentru Jur-

nalul de la Marcona– Stan Mihai pentru Clone şi

pentru Paradis. Ieşirea din Para-dis

Opera Omnia pentrupublicistică şi eseu

contemporan – Mircea Constantinecsu pen-

tru Cu noi în cârcă prin Europa– Tudor Cristea pentru Arta

derivei– Liviu Grăsoiu pentru Mereu

poeţii– Victor Petrescu pentru Văcă-

reştii. O dinastie poetică– Florentin Popescu pentru Pe

simezele memoriei

Premiile SocietăţiiScriitorilor Târgovişteni

Sâmbătă, 15 decembrie 2013, a avut loc ultima şedinţă din an a Societăţi Scrii-torilor Târgovişteni, ocazie cu care s-a trecut în revista activitatea Societăţii înanul ce se încheie şi s-au stabilit unele repere din activitatea anului viitor.

De asemenea, s-a dat citire listei cu premiile acordate pentru cărţi apărute înanul 2012, stabilite de un juriu format din scriitorii (membri ai Consiliului Direc-tor al S.S.T.) George Coandă, Victor Petrescu, Vali Niţu, Ion Mărculescu, CorinBianu, Florea Turiac (membri) şi Mihai Stan (secretarul juriului):

Cărţi noi în bibliotecarevistei Climate literare


Date post:	30-Aug-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	9 times
Download:	0 times

CRĂCIUN FERICIT ŞI LA MULŢI ANI! - climate.literare.roclimate.literare.ro/revista.pdf · primul...

Documents