Noi tendinţe în sfera afacerilor sustenabile şi a consumului AE
Vol. 17 • Nr. Special 9 • Noiembrie 2015 889
CORELAȚIA DINTRE AUDITUL EXTERN ȘI PERFORMANŢELE FINANCIARE
ALE BĂNCILOR DIN ROMÂNIA
Mariana Nedelcu (Bunea)1, Marian Siminică2 şi Carmen Țurlea3
1),3)Academia de Studii Economice din Bucureşti, România 2)Universitatea din Craiova, România
Vă rugăm să citaţi acest articol astfel:
Nedelcu (Bunea), M., Siminică, M. and Țurlea, C., 2015. The correlation between external
audit and financial performance of banks from Romania. Amfiteatru Economic, 17 (Special
No. 9), pp. 889-905
Rezumat
La nivelul mecanismului corporativ,funcţia de audit deţine un rol deosebit de
important, ca efect al plus valorii oferită guvernării corporative, motiv pentru care, în
decursul anilor, acest aspect a fost studiat asiduu făcând obiectul unor numeroase studii şi
analize.
Obiectivulacestui articol este de a oferi o analiză a potenţialelorrelaţiidintre
calitatea auditului extern (apreciată prin apartenenţa la cele mai mari patru firme de audit,
respectiv: PricewaterhouseCoopers, KPMG, Ernst & Young și Deloitte, ce poartă
denumirea de Big Four)şi performanţele financiare (apreciate prin rentabilitate, calitatea
activelor şi solvabilitate) ale sistemului bancar din România. Astfel, am încercat să găsim
răspunsuri argumentate de rezultatele analizei empirice efectuate la întrebările: ”Calitatea
auditului extern influențează performanţele financiare ale băncilor din România? În ce mod
este înregistrată plusvaloarea calităţii auditului extern la nivelul instituţiilor de credit?”
În scopultestării ipotezelor formulate, a fost utilizată o metodologie de
cercetarepredominant cantitativă, ce are la bază o analiză statistică deductivă. Aceasta are
ca punct de pornire teoria agenţiei, obiectivul principal fiind acela de a testa şi identifica
posibilele relaţii de tip cauză-efect, în acelaşi timp, analizând şi gradul de semnificaţie al
acestora.
Ca rezultat al acestei cercetări, se poate trage concluzia că există o asociere
pozitivă între calitatea auditului extern şi performanţele financiare ale instituţiilor de credit
din sistemul bancar românesc, aceasta nefiind însă semnificativă.
Cuvinte-cheie: calitatea auditului, audit extern, guvernanţă corporativă, performanţe
financiare, solvabilitate, sistem bancar.
Clasificare JEL: M40 , G20, G30
Autor de contact, Mariana Bunea – [email protected]
AE Corelația dintre auditul extern și performanţele financiare
ale băncilor din România
890 Amfiteatru Economic
Introducere
Recenta criză financiară a scos în evidenţă nu numai deficiențe ale proceselor de
gestionare a riscurilor, de control și de guvernanță la nivelul băncilor, dar a demonstrat, în
acelaşi timp, necesitatea îmbunătăţirii calităţii auditurilor externe desfăşurate la nivelul
acestora. Funcţia de audit joacă un rol important în mecanismul corporativ, în special prin
puterea sa de a adăuga valoare procesului de guvernare, devenind astfel de-a lungul
timpului obiectul diferitelor studii axate pe problematica transparenţei informaţionale.
Foarte des analizată din perspectiva comitetului de audit, apreciat prin prisma numărului de
membri din componenţa sa şi în special a celor independenţi, dar la fel de important
percepută şi din punct de vedere al calităţii auditului extern, funcţia de audit s-a dovedit de
cele mai multe ori a fi pozitiv corelată cu nivelul de informaţii dezvăluite de organizații.
Băncile, prin natura activităţilor lor, sunt expuse la o multitudine de riscuri ce pot
avea un impact negative asupra rezultatelor operațiunilor lor sau asupra situației financiare
a acestora. Aceste categorii de riscuri includ, dar fără a fi limitative, riscul de credit, riscul
de lichiditate, riscul de piață, riscul operațional, riscul de solvabilitate și riscul de
reglementare. De asemenea, o varietate de riscuri noi pot apărea sau semnificația fiecărui
risc se poate modifica în timp, ca impact al unor factori diverși , fie interni sau externi,
manifestaţi în domeniul de activitate bancar. În activităţile de planificare și derulare a
misiunii de audit la nivelul unei bănci, auditorul extern identifică și evaluează riscurile de
apariție a unor denaturări semnificative în cuprinsul situațiilor și raportărilor financiare. În
acelaşi timp, auditorul extern dobândește o înțelegere corespunzătoare a controalelor
interne considerate a fi relevante pentru desfăşurarea auditului, inclusiv a mediului de
control proiectat şi derulat la nivelul băncii.
Având în vedere natura activităților bancare, inclusiv cele care implică un volum
mare de tranzacții, este necesar ca băncile să implementeze controale menite să abordeze
riscurile potenţiale apărute la nivelul organizației, dacă este cazul. Prin urmare, auditorul
extern al unei bănci va efectua teste adecvate asupra controalelor relevante legate de
elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare, astfel încât să evalueze în ce măsură se poate
baza pe ele în derularea misiunii de audit.
Scopul principal al acestui studiu este de a examina posibilitatea existenţei unor
relaţii de interdependenţă între, pe de o parte, calitatea auditului extern si, pe de altă parte,
performanţele financiare, apreciate prin intermediul ratelor de rentabilitate, a calității
activelor (sub aspectul ratei creditelor neperformante – non-performing loan NPL) şi a
indicatorilor de solvabilitate la nivelul sistemului bancar românesc. Ținând cont de faptul
că, în literatura de specialitate, calitatea auditului a fost apreciată adesea prin prisma
dimensiunii firmei de audit, calitatea auditului extern la nivelul sistemului bancar românesc
este cercetată din perspectiva apartenentei auditorului la grupul Big Four (respectiv:
PricewaterhouseCoopers, KPMG, Ernst & Young și Deloitte, ce poartă denumirea de Big
Four ).
1. Auditul extern şi performanţele financiare
Auditurile bancare de o calitate superioară au, de asemenea, o importantă contribuție
în cadrul procesului de supraveghere bancară. Comitetul pentru Supraveghere Bancară de la
Basel a emis un document privind misiunile de audit extern desfăşurate la nivelul băncilor
Noi tendinţe în sfera afacerilor sustenabile şi a consumului AE
Vol. 17 • Nr. Special 9 • Noiembrie 2015 891
în scopul de a contribui la creşterea calităţii acestor misiuni și de a spori eficacitatea
supravegherii prudențiale, aceasta contribuind la menţinerea stabilităţii financiare. Aceste
linii directoare au ca obiectiv să asigure consolidarea rolului - cheie al comitetului de audit
pe care acesta îl deţine în promovarea unui audit bancar de calitate, printr-o comunicare
eficientă cu auditorul extern precum şi prin supravegherea robustă a misiunilor de audit
extern desfăşurate la nivelul băncii.
Construirea şi consolidarea unor relații eficiente între autoritățile de supraveghere
prudențială și auditorii externi, precum și între autoritățile de supraveghere prudențială și
organismele care au ca scop supravegherea auditului, poate contribui la sporirea
supravegherii bancare. Aceste linii directoare emise de către Comitetul pentru
Supraveghere Bancară de la Basel au rolul de a se afla la baza unei comunicări eficiente
între autoritățile de supraveghere prudențială și auditorii externi. Sunt favorizate şi
încurajate, de asemenea, relaţiile de cooperare în domeniul supravegherii între autoritățile
de supraveghere prudențială și organismele de supraveghere a auditului, în corecta
îndeplinire a responsabilităţilor acestora. Astfel, în cuprinsul acestui document emis şi
aplicabil la nivel european, Comitetul pentru Supraveghere Bancară de la Basel include o
serie de așteptări, obiective privind supravegherea bancară precum și recomandări relevante
legate de misiunile de audit extern desfăşurate la nivelul băncilor,având ca scop
îmbunătăţirea calităţii acestor audituri.
Consiliile de administraţie și managementul băncilor sunt responsabile pentru
asigurarea faptului că situațiile financiare sunt întocmite în conformitate cu cadrul de
raportare financiară aplicabil domeniului de activitate. De asemenea, acestea sunt
responsabile de asigurarea auditării situațiilor financiare anuale și că acestea „poartă”
opinia unui auditor extern independent. Conform standardelor internaţionale de audit, o
misiune de audit se desfășoară pe premisa că managementul și, după caz, persoanele
însărcinate cu guvernanța îşi însuşesc anumite responsabilități fundamentale în derularea
auditului. Prin auditarea situațiilor financiare, managementul sau persoanele însărcinate cu
guvernanţa nu sunt scutite de asumarea responsabilitățile lor.
Auditorul extern, în cadrul misiunii de audit, efectuează auditul situațiilor financiare
ale unei bănci având ca obiectiv obținerea unei asigurări rezonabile asupra faptului că
situațiile financiare în ansamblu sunt lipsite de denaturări semnificative, datorate fraudei
sau erorii. Astfel,la finele misiunii de audit, auditorul îşi va exprima o opinie cu privire la
faptul că situațiile financiare sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în
conformitate cu un cadru de raportare financiară aplicabil. Auditorii externi deţin astfel un
rol esenţial în menținerea încrederii publicului în situațiile financiare auditate. În ceea ce
priveşte domeniul serviciilor bancare, acest rol public este deosebit de relevant în
asigurarea stabilităţii financiare acordate băncilor având în vedere funcția de intermediere
financiară a acestora în contextul economiei în ansamblu.
Calitatea auditului este esențială în menţinerea şi consolidarea unui astfel de rol
public. În afara acestor aspecte, auditorul extern are obligaţia de a raporta direct
supraveghetorului aspectele de importanță materială care decurg în contextul misiunii de
auditarea băncii. Pentru derularea optimă a misiunii de audit, auditorul extern al unei bănci
trebuie să deţină cunoștințe şi competențe solide privind sectorul bancar, astfel încât să fie
în măsură să răspundă în mod adecvat la riscurile de denaturare semnificativă ce pot fi
constatate la nivelul situațiile financiare auditate ale băncii precum și pentru a se conforma
în mod corespunzător cerințelor suplimentare de reglementare ce pot fi parte a misiunii de
audit. În acelaşi timp, auditorul extern al unei bănci trebuie să fie obiectiv și independent
atât în fapt și în aparență pe parcursul misiunii de audit bancar. Acesta va manifesta
AE Corelația dintre auditul extern și performanţele financiare
ale băncilor din România
892 Amfiteatru Economic
scepticismul profesional în activităţile de planificare și efectuare a auditului unei bănci,
ţinând cont de provocăriles pecificece pot apare în derularea misiunii de audit la nivelul
unei bănci.
Auditorul extern, în derularea unei misiuni de audit la nivelul unei bănci, trebuie să
identifice și să evaluezeriscurile de denaturare semnificativă ce pot intervene în situațiile
financiare bancare, având în vedere complexitatea activităților băncii precum și eficiența
sistemului de control intern.Independența auditorului extern reprezintăuna din premisele
esenţiale existenţei unuinivel adecvat de calitate a auditului.Astfel, este necesar ca,
comitetul de auditsă înțeleagă aceste cerințe de independență, și să dispună, cel puțin anual,
măsurile aferente în scopul monitorizării și evaluării gradului de independență aauditorului
extern, în conformitate cu legile naționale relevante, reglementările și cerințele
profesionale.În situaţia în care misiunile de audit extern la nivelul băncii se derulează de
către aceeaşisocietate de audit de mai mulți ani, poate interveniun risc de familiaritate sauo
ameninţare de interes propriu la adresa obiectivității și a independenței auditorului extern.
Totodată, atunci când banca schimbă auditorul extern, poate interveni riscul ca înțelegerea
completă şi în profunzime a activităţii băncii și a sistemelor sale să fie ştirbite. Această
schimbarepoate determina apariţia riscului ca noul auditor extern să nuidentifice în
totalitate eventualele riscuride denaturări semnificativeîn conţinutulsituațiilorfinanciare și
astfel să nu emită recomandările corespunzătoare, afectând bineînţelescalitatea auditului.
Comitetul pentru Supraveghere Bancarăde la Basel recomandă ca, proporțional cu
dimensiunea, complexitatea și diversitatea activităților bancare și în contextul legal și de
reglementare în care îşi exercită activităţile băncile, auditorul extern să deţinăcunoștințele
de specialitateși competențele necesare derulării misiunii de audit bancar şi, după caz, să
coopteze experți în domeniul bancar.
Deţinerea cunoștințelor și a competențelor necesare are un rol deosebit de important
înexercitarea unui raţionamentprofessional adecvat de către auditorulexternși în
derulareaaspectelor cheie ale misiunii de audit, cum ar fi identificarea și evaluarea riscurilor
de denaturare semnificativă și conceperea și recomandarea unorsoluții corespunzătoare
acoperirii acestor riscuri.Scepticismul profesional este definit ca "o atitudine care include o
atitudine interogatorie fiind atenți la condițiile care ar putea indica posibile denaturări
semnificative datorate unei erori sau fraudă, precum și o evaluare critică a probelor"
(IAASB, 2012). Este deosebit de important ca auditorul extern al unei bănci să exercite cu
scepticism profesional activităţile din cadrul misiunilor de audit îndeosebi în următoarele
domenii: modul de calcul al deprecierilor, determinarea valorii juste și a permanenţei
metodelor deevaluare,inclusiv aprecieri legate de indicatorii desolvabilitate și lichiditate.În
planificarea și efectuarea auditului, auditorul extern trebuie să se aplice în mod
corespunzător conceptul de semnificație. Determinarea nivelului de semnificaţiei la nivelul
situațiilor financiare în ansamblu depinde deraționamentul profesional al auditorului extern
cu privire la eventualele denaturări ce pot interveniîn mod rezonabil şi care ar putea
influența deciziile economice ale utilizatorilor luate înbaza situațiilor financiare respective.
Conform standardelor de audit unanim acceptate la nivel internațional, elementele
componente ale sistemului decontrol includ: mediul de control; procesul de evaluare a
riscurilor la nivelul organizaţiei, sistemul informaţional, inclusiv procesele de activitate
aferente, relevante pentru elaborarea raportărilor financiare precum și comunicarea,
activitățile de controlși monitorizarea controalelor întreprinse în cadrul
entităţii.Mecanismele privind compensarea sau sistemul de remunerare la nivelul unei bănci
pot fi un bun indicator de evaluare a culturii în cadrul organizației, acestea fiind în măsură
Noi tendinţe în sfera afacerilor sustenabile şi a consumului AE
Vol. 17 • Nr. Special 9 • Noiembrie 2015 893
să influențeze atitudinea personalului băncii față de risc precum și calitatea guvernanței
corporative.În acest context, auditorul extern va acorda o atenție deosebită eventualelor
riscuri de denaturare semnificativă la nivelul situațiilorfinanciarece pot interveni ca urmare
a fraudelor, în special atunci când băncile utilizează anumitemecanisme de compensarecare
pot încuraja asumarea unorriscuri excesive sau alte comportamente neadecvatedin
parteasalariaţilor din cadrul entităţii.
Standardele internaţionale de audit recomandăcaauditorului extern săobțină o bună
înțelegere a activităților de control apreciate a fi relevante pentru desfăşurarea misiunii de
audit, astfel încât să poată fi evaluate corespunzător riscurile de denaturare semnificativă și
în scopul stabilirii strategiei de audit. O înțelegere a activităților de control referitoare la
procesul de raportare financiară este esențială pentru planificarea acelor proceduri de audit
corespunzătoare riscurilor evaluate la nivelul băncii.Astfel, în identificarea și evaluarea
riscurilor de denaturare semnificativă precum și în evaluarea controalelor la nivelul băncii,
auditorul extern va trebui să țină cont de următorii factori:
competența și cunoștințele salariaților responsabilide elaborarea şi prezentarea
situaţiilor financiareși a celor care deţin alte funcții de control ce pot avea impact asupra
raportărilor financiare;
utilizarea instrumentelor financiare complexe, acestea implicând estimări ale valorii
juste;
furnizarea de servicii de custodie legate devânzarea cu amănuntul și / sau clienți
instituționali;
volumul tranzacțiilorcorepunzătortipurilor de activitate și de prezența anumitor
tranzacții atipice;
funcţionarea și monitorizarea conturilor interne;
complexitatea și structura sistemelor ITutilizate pentru derularea afacerilorși pentru
elaborarea raportărilor financiare, deoarece acestea pot determinaun risc crescut de fraudă
sau eroare, mai ales acolo unde există un potențial de supracontrol individualsau în situaţia
unortranzacții frauduloase ce sunt dificil de identificat datorită gradului ridicat de
diversificare și complexitate a sistemelor informatice;
dimensiunea reţelei, domeniul de aplicare și dispersia geografică a filialelor precum
și necesitatea unor proceduri complexe de consolidare;
existența unor tranzacții semnificative cu părțile afiliate;
utilizarea unor mecanisme de finanțare extrabilanțiere.
După identificarea și evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă la nivelul
situațiilor financiare, ce pot interveni ca urmare al fraudei sau erorii, atunci când auditorul
apreciază existenţaunui risc semnificativ de denaturare în conformitate cu standardele
internaționale de audit, acesta planificăși implementează recomandări adecvate acoperirii
acestorriscuri, inclusiv testarea controalelordin perioada curentă, controale pe care auditorul
intenționează să se bazezeîn derularea misiunii de audit.Astfel, în etapa de planificare a
misiunii de audit, auditorul extern va ţine cont de o serie de factori interni sau externi
entităţii care urmează a fi auditate dintre care considerăm că cei mai importanţi sunt
următorii:
evaluarea riscurilor și a domeniului de aplicare - evaluări privind mediul extern și
performanța financiară a băncii, modelul de afaceri precum și apetitul sau expunerea
lariscuri.
strategia de Audit și opiniile privind pragul de semnificație.
AE Corelația dintre auditul extern și performanţele financiare
ale băncilor din România
894 Amfiteatru Economic
observații referitoare la controalele interne (de exemplu, eficiența guvernării
corporative, mediului de control).
frauda ce poate fi constatată ca efect aldeficiențelor mediului de control.
evaluarea riscurilor ce pot interveni din aplicarea principiului continuității activității.
modul de aplicare și modificările intervenite inpolitica de contabilitate.
cultura implementată de către management în interiorul organizaţiei.
problemele legate de misiunile de audit din anii anteriori și modul în care au fost
soluţionate la nivelul organizaţiei.
Persoanele desemnate cu managementul executiv la nivelul băncii precum și cele
însărcinate cu guvernanța corporativă, cum ar fi comitetul de audit, se vor asigura că
sistemul de control intern al băncii este dimensionat proporțional cu natura, complexitatea
și volumul activităților băncii și este organizat şi funcţionează conform cerințelor legale și
de reglementare. Sistemul de control intern al unei bănci trebuie să fie fiabil și robust astfel
încât să poată face faţă mediilor de criză.
2. Recenzia literaturii ştiinţifice
Coordonarea activităţilor de auditul intern și extern, au cunoscut, în special în
ultimul deceniu, o atenție deosebită datorită accepţiunii că acele sisteme robuste de
guvernanță corporativă pot contribui la minimizarea impactului devastator pe care îl pot
genera falimentele/prăbușirile corporative (Rusak and Johnson, 2007).
La baza acestei idei se află recunoașterea rolului auditului intern în ceea ce priveşte
îmbunătățirea calității raportării financiare. Raportul Blue Ribbon Committee (1999)
prezintă comitetele de audit ale consiliilor de administraţie, funcţiile de audit intern și
respectiv de audit extern ca un pilon tridimensional al guvernanței corporative care
contribuie la menţinerea şi perpetuarea fiabilității rapoartelor financiare.
Utilizarea informațiilor financiare de către consiliile de administrație (în numele
acționarilor) și contribuţia auditului intern și a celui extern în consolidareautilităţiiacestor
informații, care sunt furnizate(și, în egală măsură, utilizate) de către management în luarea
deciziilor acestuia (Fanși Wong, 2004, Jensen și Meckling 1976, Blue Ribbon Committee,
1999) oferă o imagine integrată asupra conexiunilorexistente între cele patru componente
de guvernanță corporativă.
Activităţile de audit intern și respectiv auditextern contribuie la creşterea eficienţei
comitetelor de audit, acestea fiind uninstrument esenţial ce serveşte ca suport pentru
consiliile de administrație (DeZoort et al. 2002).Auditul intern reprezintă o resursă esențială
în contextulsistemului de guvernanță corporativă, furnizând serviciicelorlalte componente
ale guvernanței corporative (Gramling, et al, 2004;. DeZoort et al 2002). Studii orientate
asupra mecanismelor de audit ca o parte componentă asistemului deguvernanță corporativă
la nivelul țărilor în curs de dezvoltare sunt, până în prezent, relativ limitate.
Fanși Wong (2004)demonstrează, în cercetările lor,rolul auditului extern în contextul
guvernanței corporative, la nivelul economiilor emergente,în baza unor studii
empiriceelaborate în cazulunor țări în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, se remarcă o
cercetare restrânsă a conexiunilordintre mecanismele activităţii deaudit intern și activităţii
de audit extern la nivelulțărilor în curs de dezvoltare precum și impactul acestora asupra
mecanismului de guvernanţă corporativă.Standardele profesionale de audit, mai exact,
Standardele Internaționale de Audit (ISA) 610 furnizează liniile directoare în ceea ce
Noi tendinţe în sfera afacerilor sustenabile şi a consumului AE
Vol. 17 • Nr. Special 9 • Noiembrie 2015 895
priveşteconsiderarea activităţii auditorilor externi în derularea misiunilor de audit al
situațiilor financiare.
Literatura de specialitate indică, de asemenea, faptul că încrederea pe care auditorii
externi o au în activitatea de audit intern ar putea contribui la o economie semnificativă a
costurilorprin reducerea timpul alocatmisiunilor audit externv.Auditorii externi evaluează
activitatea auditorilor interni pentru a determina măsura în care pot acordaîncrederefuncţiei
de audit intern.O astfel de încredere este deosebit de importantă , având în vederea plus
valoarea pe care o poate aduce auditul intern companiei prin taxele de audit reduse
(Krishnamoorthy, 2001, 2002, Morrill și Morrill, 2003; Mihret 2010; Mihret, James și Mula
2010).
Astfel, oportunitatea de a micşora costurile generează interes, fără îndoială, din
partea celorlalte două componente esenţiale ale mecanismului guvernanței corporative
(consiliile de administrație și respectiv managementul), acestea fiind interesate să
promoveze cooperarea constantă între auditul intern și cel extern.Eforturile de reducere a
costurilor legate de auditul extern, de a restrânge taxele de audit și menținerea sau
consolidarea competitivității pe piața serviciilor de audit motivează deciziile auditorilor
externide a se baza pe activităţile auditorilor interni (Morrill și Morrill, 2003).Mai mult
decât atât, cunoașterea mai îndeaproape a organizațiilorde cătreauditoriiinternipoate oferi
auditorilor externi posibilitate de a diminua riscul de audit la nivelul acelor organizaţii.În
acelaşi timp, situațiile financiare auditate constituie o importantă sursă de informații pusă la
dispoziţiainvestitorilorpentru a evalua credibilitatea raportărilor financiare, bază în luarea
deciziilor privind alocarearesurselor lor.
Independenţașicalitatea audituluijoacă un rol deosebit de importantîn consolidarea
transparenței la nivelul practicilorde raportare financiară precum șia încrederii în orice piață
de capital.Cu toate acestea, este esențial pentru firmele de audit ca acestea să ofere rapoarte
de audit în timp util, astfel încât săpermităinvestitorilor să aloce în mod rațional şi optim
resursele (Dahawy & Samaha, 2010).Orice întârziere în ceea ce priveşte exprimareaopiniei
auditorului cu privire la imaginea fidelă a informațiilor financiare elaborate de către
conducerea firmei generează o asimetrie de informații transmisă de manageri către
acționari, afectând în acelaşi timp negativ eficiența sistemului financiar (Shafie & Wan-
Hussin, 2010).
In ceea ce priveşte comitetul de audit, acesta este privit din perspectiva teoriei
agenţiei drept un „instrument” de monitorizare ce îmbunătăţeşte calitatea fluxului de
informaţii dintre proprietarii entităţii şi conducerea acesteia (Forker, 1992; Ho and Wong,
2001), în special în sfera raportărilor financiare, unde nivelul de informare al celor două
părţi interesate este semnificativ diferit (Barako, et al., 2006).
Pe de altă parte, auditorul extern are un rol esenţial în creşterea eficienţei procesului
de guvernare corporativă, prin sporirea credibilităţii informaţilor oferite prin intermediul
unor raportări financiare cât mai transparente (Francis et al., 2003; Sloan, 2001). Aşa se
justifică de ce auditorii externi au fost uneori consideraţi ca „portarii” care monitorizează
comportamentul managerial în numele tuturor părţilor interesate (O’Sullivan et al., 2008),
în absenţa lor menţinerea unei structuri adecvate de guvernanţă corporativă putând fi pusă
în pericol (Coffee, 2001).
În spiritul teoriei agenţiei, marile firme de audit acţionează ca mecanisme de
reducere a asimetriei informaţionale şi a costurilor agenţiei, limitând comportamentului
oportunist al conducerii prin monitorizare (Jensen and Meckling, 1976) şi contribuind
totodată la imbunătăţirea calităţii informaţiilor divulgate (Chung et al., 2002), asigurându-se
astfel protecţia investitorilor (McDaniel et al., 2002).
AE Corelația dintre auditul extern și performanţele financiare
ale băncilor din România
896 Amfiteatru Economic
Astfel, calitatea auditului a fost apreciată adesea în literatura de specialitate prin
prisma dimensiunii firmei de audit (Barako, et al., 2006; Eng and Mak, 2003; Gul and
Leung, 2004; Chau and Gray, 2010; Al-Shammari and Al-Sultan, 2010; Akhtaruddin, et al.,
2009; Haniffa and Cooke, 2002; Huafang and Jianguo, 2007), firmele mari (ex. Big Four)
fiind apreciate drept capabile să contribuie la instaurarea unor bune practici de guvernanţă
corporativă în rândul entităţilor, cel puţin datorită următoarelor argumente:
calitatea mai ridicată a serviciilor de audit oferite în comparaţie cu cea a firmelor de
dimensiuni mici (Leung and Horwitz, 2010), întrucât la nivelul entităţilor mari „există mai
multă bogăţie în joc” (Dye, 1993). Aceasta este în general reflectată de nivelul mai ridicat
al taxelor de audit percepute, de fondul de timp mai mare dedicat misiunilor de audit şi de
procese mai puţine apărute ulterior (DeAngelo, 1981; Palmrose, 1988, Palmrose, 1989);
reputaţia în minimizarea erorilor (DeAngelo, 1981; Beatty, 1989;Firth, 1979; Chow,
1982; Ahmed and Nicolis, 1994). Firmele mari de audit sunt dispuse să investească mai
mult pentru a-şi menţine reputaţia de furnizori ai unor servicii de audit de calitate, deoarece
în cazul deteriorării reputaţiei ele riscă să piardă mai mult decât firmele mici;
experienţa mai mare, manifestată de obicei prin intermediul influenţelor asupra
entităţii în direcţia încurajării conducerii în a face publice cât mai multe informaţii pentru a
reduce asimetria informaţională şi costurile agenţiei (Baiman, et al., 1987; Baiman, 1990;
Wallace et al., 1994; Watts, 1977; Watts and Zimmerman, 1986);
gradul de independenţă mai ridicat faţă de clienţi, având în vedere numărul mare al
acestora, care ar putea compromite calitatea muncii lor într-o mai mică măsură decât în
cazul firmelor de audit de dimensiuni reduse (Owusu-Ansah, 1998). Având în vedere rolul
lor de a spori nivelul şi calitatea informaţiilor dezvăluite, statutul de independenţă le
permite să influenţeze raportările financiare corporative pentru a satisface mai bine nevoile
utilizatorilor externi (Barako, et al., 2006).
3. Metodologia cercetarii
Metodologia de cercetare utilizată pentru a testa ipotezele formulate, este
preponderent cantitativă. Aceasta se bazează pe o analiză statistică deductivă, ce are ca
punct de pornire teoria agenţiei, având ca obiectiv testarea şi identificarea posibilelor
legături de tip cauză – efect, analizând totodată şi nivelul de semnificaţie al acestora.
Prezenta lucrare oferă o analiză comprehensivă a relaţiei auditului extern cu nivelul
performanţelor financiare la nivelul sistemului bancar românesc, încercând astfel să ofere
răspunsuri, justificate de rezultatele unei cercetări empirice, la întrebarea: ”Calitatea
auditului extern influențează performanţele financiare ale băncilor din România?”
Bazându-ne pe evidenţele din cadrul cercetarilor anterioare din literatura de
specialitate, au fost formulate următoarele ipoteze de cercetare:
H1: Există o asociere pozitivă semnificativă între calitatea auditului extern şi ratele
de rentabilitate ale băncilor;
H2: Există o asociere pozitivă semnificativă între calitatea auditului extern şi
calitatea activelor băncilor;
H3: Există o asociere pozitivă semnificativă între calitatea auditului extern şi
solvabilitatea băncilor.
Noi tendinţe în sfera afacerilor sustenabile şi a consumului AE
Vol. 17 • Nr. Special 9 • Noiembrie 2015 897
Ținând cont de faptul că, în literatura de specialitate, calitatea auditului a fost
apreciată adesea prin prisma dimensiunii firmei de audit, calitatea auditului extern la nivelul
sistemului bancar românesc este cercetată din perspectiva apartenentei auditorului la grupul
Big Four.
În scopul efectuării acestei cercetări, au fost utilizate instrumente specifice
prelucrării de date cu ajutorul software-ului SPSS sub Windows (testări de corelaţie şi
analiză regresională).
Sistemul bancar romanesc cuprindea, la sfârşitul anului 2013, un număr de 40
societăţi bancarecompuse din 31 bănci, persoane juridice române (inclusiv o organizaţie
cooperatistă de credit) şi un număr de 9 sucursale ale unor bănci straine. Din totalul
acestora, 21 bănci au fostincluse în eşantionul supus analizei, eşantion format din persoane
juridice române, fiind eliminatedin cadrul cercetării cele 9 sucursale ale unor bănci străine
pentru care, în baza Regulamentului 25/30/2006 privind cerinţele de publicare pentru
instituţiile de credit şi firmele de investiţii, nu este obligatoriu ca informaţiile necesare
studiului să fie în România (acestea având făcute publice informaţiile la nivel de grup în
ţara mamă), 8instituţii de credit, persoane juridice romane pentru care nu s-au
regăsitinformaţiilepublicate pe site-urile lor oficiale, precum și 2 instituții de credit pentru
care valorile variabilelor analizate nu au fost relevante, înregistrând variații foarte mari
comparative cu valorile medii.
În scopul atingerii obiectivului principal al acestuistudiu, au fost definite doua tipuri
de variabile, respectiv variabile independente şi variabilelor dependente, pe baza cărora să
fie analizateeventualele corelaţii. În cuprinsul tabelului nr. 1 se regăseşteo detaliere a
acestor variabile, inclusiv modul de definire şi evaluare aacestora.
Tabel nr. 1: Lista variabilelor analizate
Variabila Simbolutilizat Definiţie Măsurare
I. Variabila independenta
Calitatea
auditorului
extern
EA_QUAL Calitatea auditorului extern
apreciata prin apartenenta la
Grupul “Big Four”
1 – apartenenta la
“Big Four”;
0 – in sens contrar
II. Variabile dependente privind performanțele financiare
a. Variabile dependente privind rentabilitatea
1. Return on
Assets
(Rentabilitatea
activelor)
ROA Rentabilitatea activelor Rezultatul net / total
active
2. Return on
Equity
(Rentabilitatea
capitalurilor
proprii)
ROE Rentabilitatea capitalurilor
proprii
Rezultat net /
capitaluri proprii
b. Variabila dependentă privind calitatea activelor
3. Rata creditelor
neperformante
NLP Ponderea creditelor
neperformante în totalul
portofoliului
Credite neperformante
/ total credite
AE Corelația dintre auditul extern și performanţele financiare
ale băncilor din România
898 Amfiteatru Economic
c. Variabila dependentă privind solvabilitatea
4. Solvabilitatea Solv Rata de adecvare a capitalului -
gradul de adecvare a fondurilor
proprii la activele ponderate la
risc
raport între fondurile
proprii de nivel 1 şi 2
ale instituţiei de credit
şi activele ponderate
la risc ale acesteia
În vederea tesării posibilelor corelaţii dintre variabilele studiate am recurs la
calcularea coeficientului Pearson, folosit de obicei pentru aprecierea intensităţii
dependenţei liniare manifestate între doua variabile.
Coeficientul de corelaţie se notează cu (X,Y)şi este definit de relaţia:
(X,Y)= ,i= , (1)
Unde:
–covarianţa: = ; (2)
– valori ale variabilelor corelate şi nivelul mediu al acestora;
– numărul perechilor de valori;
– abaterea medie pătratică pentru X, respectiv Y.
Coeficientul Pearson poate lua valori cuprinse între “+1” şi “-1” . Un coeficient de
corelaţie egal cu ”+1” indică o legatură directă perfectă între variabile, iar o valoare egală
cu ”-1” arată o legatură inversă perfectă.
Dacă ia valoarea 0 zero, atunci nu există legătură între variabile.
Aceasta analiză a eventualelor corelaţii ce pot exista între variabilele studiate ne oferă
indicii cu privire la sensul şi semnificaţia posibilelor legături dintre acestea,permiţându-ne în
acest fel să acceptăm sau să respingem ipotezele de cercetare formulate.
Variabilele dependente analizate sunt: ratele de rentabilitate (respectiv ROA -
Rentabilitatea activelor - şi ROE - Rentabilitatea capitalurilor proprii), calitatea activelor
(Rata creditelor neperformante în totalul împrumuturilor)şi indicatorul de solvabilitate, ca o
sumarizare a performanţelor bancare înregistrate.
În scopulevaluării performanţelor bancare, în cuprinsul cercetăriloranterioare,care
prezintă obiective similare,se regăseşte o gamă variată de indicatori financiari.
Printre cei mai des utilizaţi indicatori financiari s-a dovedit a fi Tobin’s Q
[determinat ca raport între (valoarea de piaţă a capitalurilor proprii + valoarea de piaţă a
datoriilor) şi respectiv costul de înlocuire al tuturor activelor] sau diferite alte variante
modificate, derivate ale acestuia.
Având în vedere faptul că obţinerea informaţiilor legate de valoarea de piaţă a
societăţilor bancare este destul de dificil de realizat,astfel de informaţii nefiind publicate
întotdeauna în cuprinsul raportărilor financiare, în cadrul prezentei cercetăriam utilizat
indicatorii clasici de evaluare a performanţelor, respectiv Rentabilitatea activelor (Return
on Assets-ROA) şi Rentabilitatea capitalurilor proprii (Return on Equity - ROE), variabile
destul de des utilizate în cercetăriprecedente similare.
Pentru aprecierea calităţii portofoliului de credite, am utilizat ca variabilă
dependentă ponderea creditelor neperformante în totalul împrumuturilor (NLP), cunoscut
fiind faptul că, în sectorul serviciilor financiar bancare, criza economico financiară a avut
un impact negativ asupra calităţii creditelor.
Noi tendinţe în sfera afacerilor sustenabile şi a consumului AE
Vol. 17 • Nr. Special 9 • Noiembrie 2015 899
Rata creditelor neperformante se determină caraport între expunerea brută aferentă
creditelor nebancare şi dobânzilor, care prezintă o întarziere la platămai mare de 90 zile şi/sau
au fost iniţiate anumite proceduri judiciare privind operaţiunea respectivăşi volumultotal al
împrumuturilor şi al dobânziloraferente soldului total al creditelor nebancare.
O altă variabilă dependentă o reprezintă indicatorul de solvabilitate (respectivrata
de adecvare a capitalului–nivelul adecvării fondurilor proprii faţă deactivele ponderate la
risc);acestase determină ca pondere a volumului fondurilor proprii de nivel 1 şi 2 ale
societăţii bancareîn totalul activelor ponderate la risc.
Fondurile proprii de nivel 1 cuprind (BNR, 2006): capitalul social subscris şi
vărsat (cu excepţia acţiunilor preferenţiale cumulative sau, după caz, capitalul de dotare
pus la dispoziţia sucursalei din România de către instituţia de credit din statul terţ),
primele de capital, integral încasate, aferente capitalului social, rezervele legale, statutare
şi alte rezerve, precum şi rezultatul reportat pozitiv al exerciţiilor financiare anterioare
rămas după distribuirea profitului şi profitul net al ultimului exerciţiu financiar, reportat
până la repartizarea sa conform destinaţiilor stabilite de adunarea generală a acţionarilor;
Fondurile proprii de nivel 2 cuprind: fonduri proprii de nivel 1 de bază şi fonduri
proprii de nivel 2 suplimentar. Conform BNR (2006) fondurile proprii de nivel 1 de bază
cuprind: rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale, ajustate cu obligaţiile fiscale
aferente, previzibile la data calculării fondurilor proprii; titlurile pe durată nedeterminată şi
alte instrumente de aceeaşi natură care îndeplinesc, cumulativ o serie de condiţii; alte
elemente care îndeplinesc condiţiile stabilite privind elementele de fonduri proprii de nivel
2 de bază. Fondurile proprii de nivel 2 suplimentar cuprind: acţiunile preferenţiale
cumulative pe durată determinată; capital sub formă de împrumuturi subordonate.
Gradul de adecvare la riscuri al capitalului continuă să înregistreze un nivel foarte
bun în sistemul bancar românesc (cu peste 6 puncte procentuale peste valoarea
reglementată), aceasta fiind şi o consecinţă a măsurilor de reglementare şi supraveghere
prudenţială adoptate de BNR odată cu începutul manifestării în România a efectelor crizei
financiare internaţionale, respectiv impunerea pragului de 10 % pentru indicatorul de
solvabilitate (faţă de nivelul minim de 8%, reglementat la nivel naţional şi european), în
cazul instituţiilor de credit considerate a avea un profil de risc ridicat (Bunea, 2014).
Valorile individuale pentru fiecare dintre variabilele studiate, în cazul celor 21 de
bănci analizate, sunt prezentate în tabelul nr. 2.
Tabel nr. 2: Valorile individuale ale variabilelor analizate
BANCI EA_QUAL ROA ROE NLP Solv
B1 1 0,53 4,49 29,20 14,70
B2 1 -0,82 -7,48 28,00 14,20
B3 1 1,79 15,72 8,70 17,00
B4 1 0,27 2,66 11,08 13,30
B5 1 1,17 12,16 12,57 13,78
B6 1 0,95 9,69 34,00 12,32
B7 1 0,14 1,89 19,20 13,12
B8 1 1,24 4,86 11,30 73,70
B9 1 -1,13 -9,25 30,00 15,94
AE Corelația dintre auditul extern și performanţele financiare
ale băncilor din România
900 Amfiteatru Economic
BANCI EA_QUAL ROA ROE NLP Solv
B10 1 -1,04 -8,47 28,00 16,60
B11 1 1,20 9,47 16,50 13,24
B12 1 -0,84 -9,20 10,00 16,47
B13 1 -1,50 -13,67 17,00 12,73
B14 1 1,74 27,84 0,05 76,43
B15 1 0,65 6,70 7,00 13,54
B16 1 -2,23 -25,49 14,50 13,60
B17 1 0,77 5,09 13,95 12,27
B18 1 0,18 0,93 18,20 19,08
B19 1 0,42 2,52 13,00 77,08
B20 0 -2,13 -9,29 1,32 13,08
B21 0 0,87 3,38 17,00 15,02
Media * 0,11 1,17 16,22 23,20 Sursă: Calcule realizate de autori pe baza datelor raportate de către bănci
Culegerea datelor necesare cercetării s-a bazat în exclusivitate pe informaţiile făcute
publice pe website-urile societăţilor bancare, ale Băncii Naţionale a Romaniei sau prin
intermediul rapoartelor financiare anuale şi rapoartelor aferente anului 2013 privind
cerinţele de transparenţă şi publicare elaborate în conformitate cu Regulamentul BNR-
CNVM nr. 25/30/2014 modificat şi completat prin Regulamentele BNR – CNVM nr.
21/26/2010 şi nr. 23/15/2011 şi cu Regulamentul BNR nr. 25/10.12.2010.
4. Rezultate şi discuţii
Pe ansamblul celor 21 de bănci analizate, ratele de rentabilitate (ROA și ROE),
calculate pentru anul 2013, au înregistrat valori medii pozitive, însă destul de scăzute, profit
net raportat fiind mic în raport cu valoarea activelor, respectiv valoarea capitalurilor proprii.
Rata creditelor neperformante înregistrează o valoare medie de 16,22%, apropiată de media
raportată la nivelul întregului sistem bancar românesc, în timp ce indicatorul de
solvabilitate are o valoare de 23,20%, superioară pragului minim de 10% impus de BNR.
Dintre băncile analizate, 19 (90,48%) au avut auditor extern din Big Four, în timp ce
doar 2 bănci (9,52%) au avut auditor extern din afara grupului Big Four. Numărul mare de
bănci care a apelat la serviciile marilor companii de audit confirmă preocuparea acestora
pentru asigurarea unui audit de calitate.
Pentru a pune în evidență influența calității auditorului extern asupra performanțelor
financiare ale băncilor din România, am realizat o analiză a celor 4 variabile selectate
pentru fiecare dintre celor două grupe de bănci: bănci care au apelat la un auditor Big Four
și celelalte bănci. Valorile medii pentru fiecare dintre variabilele dependente analizate sunt
prezentate în tabelul nr. 3.
Noi tendinţe în sfera afacerilor sustenabile şi a consumului AE
Vol. 17 • Nr. Special 9 • Noiembrie 2015 901
Tabelul nr. 3: Valorile individuale ale variabilelor analizate
Indicatori Auditor Big Four Auditor Not Big Four Total
Numar bănci 19 2 21
Pondere bănci (%) 90,48 9,52 100,00
ROA (%) 0,18 -0,63 0,11
ROE (%) 1,60 -2,96 1,17
NLP (%) 16,96 9,16 16,22
Indice solvabilitate (%) 24,16 14,05 23,20
Rentabilitatea activelor (ROA), pentru băncile cu auditor Big Four, înregistrat o
valoare medie pozitivă de 0,18%, comparativ cu o valoare negativă de -0,63% pentru
băncile cu auditor Not Big Four. Situația se prezintă similar și în ceea ce privește
rentabilitatea capitalului propriu (ROE) aceasta fiind pozitivă (1,60%) pentru băncile cu
auditor Big Four și negativă (-2,96%) pentru celelalte bănci. Dintre cele 19 bănci auditate
Big Four, 13 bănci (68,4%) au raportat valori pozitive pentru cele două rate de rentabilitate,
în timp ce 6 bănci (31,6%) au raportat pierderi. În ceea ce privește cele 2 bănci cu auditor
Not Big Four, una dintre ele a raportat profit, iar cealaltă a raportat pierdere.
Aceste valori pun în evidență existența unei legături directe între calitatea
auditorului extern și rentabilitatea băncilor din România.
Rata creditelor neperformante (NLP) este mai ridicată în băncile cu auditor Big Four
(16,96%), în timp ce în celalte bănci valoarea medie a acesteia este de 9,16%, ceea ce
semnifică faptul că riscurile de expunere sunt mai mari în cazul primei categorii de bănci. Mai
mult, cele mai mari valori ale ratei creditelor neperformante, dar și cea mai mică valoare a
acestei rate, se înregistrează în băncile care au avut auditor Big Four, ceea ce relevă
inexistența unei corelații între calitatea auditorului extern și calitatea activelor băncilor.
Indicatorul de solvabilitate înregistrează și el diferențe semnificative între cele două
categorii de bănci. Astfel, băncile cu un auditor Big Four au avut o solvabilitate medie de
24,16% în timp ce celelalte bănci au înregistrat o solvabilitate medie de numai 14,05%,
ceea ce ne duce la concluzia că între calitatea auditorului extern și solvabilitatea băncilor
există o legătură directă.
În vederea aprofundării analizei corelației dintre calitatea auditorului extern și
performanțele financiare ale băncilor din România am utilizat coeficientul de corelație
Pearson, calculat cu ajutorul software-ului SPSS. Valorile acestui coeficient, care permite
evidenţierea posibilelor corelaţii dintre toate variabilele luate în calcul în cadrul prezentei
analize, precum şi nivelul de semnificaţie al acestora sunt evidenţiate în tabelul nr. 4.
Tabel nr. 4: Matricea corelaţiilor dintre variabilele analizate
Rentabilitatea EA_QUAL
Return on assets ROA Pearson Corelation 0,338
Sig, (1 - tailed) 0,067
N 21
Return on equity ROE Pearson Corelation 0,116
Sig, (1 - tailed) 0,308
N 21
AE Corelația dintre auditul extern și performanţele financiare
ale băncilor din România
902 Amfiteatru Economic
Rentabilitatea EA_QUAL
Calitatea activelor
NPL rate NLP Pearson Corelation 0,249
Sig, (1 - tailed) 0,138
N 21
Solvabilitatea
Solvency Solv Pearson Corelation 0,133
Sig, (1 - tailed) 0,283
N 21
În urma analizei valorilor coeficientului Pearson se observă că performanţele
financiare atinse de instituţiile de credit depind într-o mai mică măsură de calitatea
auditorului extern, corelaţiile pozitive identificate având o probabilitate de semnificaţie de
doar 95%, valorile înregistrate de coeficientul Pearson fiind pozitive, dar destul de scăzute.
Cea mai ridicată valoare pentru coeficientul Pearson s-a înregistrat în cazul dependenței
dintre calitatea auditorului și rentabilitatea activelor (0,338), în timp ce pentru corelația cu
rentabilitatea capitalului propriu coeficientul Pearson a înregistrat valoarea de numai 0,116.
În plus, valoarea pragului de semnificație Sig este superioară limitei de 0,05, ceea ce
semnifică faptul că dependența pozitivă semnalată nu este semnificativă.
Aceeaşi situaţie se poate observa şi în ceea ce priveşte existenţa unei influenţe a
auditului extern asupra calităţii portofoliilor de credite şi respectiv a solvabilităţii
instituţiilor de credit, corelaţia identificată fiind pozitivă, însă destul de slabă, valoarea
coeficientului Pearson fiind de 0,249 pentru NLP şi respectiv de 0,133 pentru indicatorul de
solvabilitate, iar valoarea lui Sig mai mare de 0,05.
Analiza corelaţiilor identificate pentru fiecare variabilă independentă analizată,
oferind argumente în vederea acceptării sau respingerii ipotezelor de cercetare formulate, s-
a bazat totodată şi pe rezultatele analizei dependenței dintre acestea. Valorile coeficientului
Pearson, pentru fiecare dintre aceste asocieri de variabile, sunt prezentate în tabelul nr. 5.
Tabel nr. 5: Coeficienții de corelație
dintre variabilele performanțelor financiare
ROA ROE NLP Solv
ROA Pearson Correlation 1 0,838** -0,157 0,364
Sig. (2-tailed) 0,000 0,498 0,105
N 21 21 21 21
ROE Pearson Correlation 0,838** 1 -0,271 0,380
Sig. (2-tailed) 0,000 0,236 0,089
N 21 21 21 21
NLP Pearson Correlation -0,157 -0,271 1 -0,355
Sig. (2-tailed) 0,498 0,236 0,114
N 21 21 21 21
Solv Pearson Correlation 0,364 0,380 -0,355 1
Sig. (2-tailed) 0,105 0,089 0,114
N 21 21 21 21
Sursă: Calcule realizate de autori folosind software-ul SPSS
Noi tendinţe în sfera afacerilor sustenabile şi a consumului AE
Vol. 17 • Nr. Special 9 • Noiembrie 2015 903
Din interpretarea acestor date se desprinde concluzia că singurele variabile corelate
semnificativ sunt rentabilitatea activelor (ROA) și rentabilitatea capitalurilor proprii (ROE),
pentru care coeficientul Pearson este egal cu 0,838 iar Sig este 0. Între rata creditelor
neperformante (NLP) și celalte variabile de măsurare a performanțelor financiare există o
corelație negativă de slabă intensitate, coeficientul Pearson luând valori cuprinse între -
0,157 și -0,355, iar pragul de semnificație Sig este mai mare de 0,05. Indicele de
solvabilitate se corelează pozitiv cu rentabilitatea, (coeficientul Pearson fiind de 0,364 în
cazul ROA și 0,380 în cazul ROE) și negativ cu rata creditelor neperformante, însă nici
aceste legături nu sunt semnificative deoarece Sig este mai mare de 0,05.
Plecând de la premisa că serviciile oferite, reputaţia, experienţa şi independenţa sunt
aspectele definitorii care stau la baza aprecierii calităţii auditului şi având în vedere faptul
că auditorii dingrupul „Big Four” posedă toate aceste atribute esenţiale pentru limitarea
comportamentului oportunist al managerilor prin intermediul monitorizării, am testat
următoarele ipoteze de cercetare:
H1: Există o asociere pozitivă semnificativă între calitatea auditului extern şi ratele de
rentabilitate ale ale băncilor;
H2: Există o asociere pozitivă semnificativă între calitatea auditului extern şi calitatea
activelor băncilor;
H3: Există o asociere pozitivă semnificativă între calitatea auditului extern şi
solvabilitatea băncilor.
Având în vedere valorile coeficientului Pearson obţinute cu ajutorul softului SPSS
(care sunt mai mici de 0,50 şi respectiv valoarea Sig. care este mai mare decat 0,05),
asocieri pozitive de intensitate scăzută au fost în identificate atât asupra ratelor de
rentabilitate, cât şi asupra calităţii activelor şi a indicatorilor de solvabilitate, fără însă ca
acestea să fie semnificative din punct de vedere statistic.
Astfel, în ceea ce priveşte testarea celor trei ipoteze, în urma analizei efectuate, se
poate trage concluzia că deși există o asociere pozitivă între calitatea auditului extern şi
performanţele financiare ale instituţiilor de credit din sistemul bancar românesc, aceasta nu
este semnificativă.
În concluzie, cele trei ipoteze testate (H1, H2 şi H3) sunt respinse, calitatea auditului
extern (exprimată prin prisma apartenenţei la Big Four) neavând o influenţă semnificativă
asupra variabilelor dependente susprinse în cadrul prezentei analize la nivelul societăţilor
bancare din România.
Concluzii
Studiul a fost elaborat pentru a oferi o analiză a posibilelor relaţii dintre calitatea
auditului extern (apreciată prin apartenenţa la Big Four) şi rentabilitatea, calitatea
portofoliului şi respectiv solvabilitatea sistemului bancar din România.
Testarea posibilelor influenţe ale auditului extern asupra valorii unei entităţi a făcut
obiectul unor largi game de cercetare până în prezent. Spre deosebire de acestea, cercetarea
efectuată în prezentul studiu cuprinde o abordare aparte a acestei problematici înregistrate
într-un domeniu de activitate specific, respectiv cel financiar bancar, domeniu destul de
puţin exploatat sub această perspectivă până în prezent. Totodată, prin această analiză am
încercat să surprindem pe lângă posibila relaţie dintre auditul extern şi performanţele
financiare şi eventualele legături dintre acesta şi elemente de gestionare a riscurilor la
nivelul sistemului bancar (respectiv rata creditelor neperformante şi indicatorul de
AE Corelația dintre auditul extern și performanţele financiare
ale băncilor din România
904 Amfiteatru Economic
solvabilitate).În acelaşi timp, prezentul studiu a avut ca singur “actor principal”auditul
extern –, acordandu-i-se în acest fel atenţia cuvenita locului şi rolului său în contextul
guvernanţei corporative. Totodată,ipotezele formulate şi conexiunile cu variabilele
dependente surprinse în cercetare, conferă acesteia un plus de originalitate şi, prin aceasta,
valoare adaugată.
Cercetarea efectuată are, în acelaşi timp,şi o serie de limite, determinateîn primul
rând de volumul eşantionului societăţilor bancare supuse analizei, dar şi deefectuarea
prezentului studiuîn baza informaţiilor aferente unui singur an calendaristic,considerând că
toate acestea pot fi provocări ale unorcercetări viitoare.
De asemenea, prezenta cercetare a inclus câţiva indicatori ce evaluează performanţa
financiară a sistemului bancar, deschizând,în viitor, calea aprofundării cercetării altor
indicatori de măsurare a performanţelor şi a gestionării eficiente a riscurilor înregistrate la
nivelul societăţilor bancare (gradul de adecvare a capitalului la categoriile de riscuri la care
se expun, respectiv riscul de credit, riscul de piaţă, riscul operaţional etc.).Cu toate aceste
limite, considerăm că prezentul studiu constituie o sursă de informaţie utilă şi de reflecţie
adresată practicienilor din domeniul bancar, reprezentând în egală măsurăprovocări pentru
cercetările viitoare.
Bibliografie
Akhtaruddin, M., Hossain M.A., Hossain, M. and Yao L, 2009. Corporate Governance
and Voluntary Disclosure in Corporate. Annual Reports of Malaysian Listed Firms.
Journal of Applied. Management Accounting Research., 7(1), pp. 1-19
Bader A. S. and Waleed A. S., 2010. Corporate governance and voluntary disclosure in
Kuwait. International Journal of Disclosure and Governance, 7(3), pp. 262–280
Barako, D. G., Hancock, P. and Izan, H. Y., 2006. Factors Influencing Voluntary Corporate
Disclosures by Kenyan Companies. Corporate Governance: An International Review,
14(2), pp.107-125
BNR, 2006. Regulamentul BNR nr.18/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de
credit şi ale firmelor de investiţii.
Bunea, M., 2014. The Solvency of the Romanian banking system at the border between
necessity and regulatory requirement. Audit Financiar, No. 6, pp. 45-53
Chau, G. and Gray, S., 2002. Ownership structure and corporate voluntary disclosure
in Hong Kong and Singapore. The International Journal of Accounting, 37(2), pp. 247-
265.
Chung R., Firth M. and Kim J. B., 2002. Institutional Monitoring and opportunistic
Earnings Management. Journal of Corporate Finance, No. 8, pp 29-48
Dinu, V. and Nedelcu (Bunea), M., 2015.,The Relationship between the Audit Committee
and the Financial Performance, the Asset Quality and the Solvency of Banks in
Romania. Transformations in Business & Economics, 14(2/35), pp.161-173.
Gul, F. and Leung, S., 2004. Board leadership, outside directors expertise and voluntary
corporate disclosures. Journal of Accounting and Public Policy, 23(5), pp. 351-379
Forker , J.J., 1992. Corporate governance and disclosure quality. Accounting and Business
Research, 22(86), pp. 111-124
Noi tendinţe în sfera afacerilor sustenabile şi a consumului AE
Vol. 17 • Nr. Special 9 • Noiembrie 2015 905
Haniffa, R.M. and Cooke, T.E., 2002. Culture, Corporate Governance and Disclosure in
Malaysian Corporations. Abacus, 38(3), pp. 317-349
Ho, S. and Wong, K., 2001. A study of the relationship between corporate governance
structures and the extent of voluntary disclosure. Journal of International Accounting,
Auditing and Taxation , 10 (2), pp. 139-156
Jensen M. and Meckling W. H., 1976. Theory Of The Firm: Managerial Behavior, Agency
Costs And Ownership Structure. Journal of Financial Economics, 3(4), pp 305-360
Eng L. L. and Mak Y. T., 2003. Corporate governance and voluntary disclosure. Journal of
Accounting and Public Policy, 22(4), pp. 325-345
McDaniel, L., Martin, R. and Maines, L., 2002. Evaluating Financial Reporting Quality: the
Effects of Financial Expertise vs. Financial Literacy. The Accounting Review, 77(4),
pp. 139-167
Nedelcu (Bunea), M., 2014. The Solvency of the Romanian banking system at the border
between necessity and regulatory requirement. Audit Financiar, No. 6, pp. 45-53
O’Sullivan, M., Percy, M. and Stewart, J., 2008. Australian evidence on corporate
governance attributes and their association with forward-looking information in the
annual reports. Journal of Manage Governance, 12(1), pp. 5-35.
Walter, S., 2010. Basel III and Financial Stability. [online] Available at:
<http://www.bis.org /speeches/sp101109a.htm> [Accessed 1 March 2015].