+ All Categories
Home > Documents > copilul autist

copilul autist

Date post: 16-Apr-2015
Category:
Upload: lilya-avakorra
View: 144 times
Download: 5 times
Share this document with a friend
24
Copilul autist intre nevoia de educatie si intelegere ca si copil cu cerinte educative speciale. Propunator : Educatoare : Moisa Florica Gradinita Nr.2 Adjud, Vrancea Motto: “Sa-i ajutam mai mult decat iubindu-i!” Unicef Cerinte/nevoi educationale speciale- C.E.S. Aceasta sintagma introdusa in terminologia UNESCO in anii ’90,se refera la cerinte in plan educativ ale unei categorii de persoane,cerinte consecutive unor disfunctii sau deficiente de natura intelectuala,senzoriala,psihomotoare,fiziologica etc. Sau ca urmare a unor conditii psiho-afective, socioeconomoce sau de alta natura, care plaseaza persoana intr-o situatie de dificultate in raport cu cei din jur,situatie ce nu-i permite o existenta sau o valorificare in conditii normale a potentialului intelectual si aptitudinal de care dispune si ii induce un sentiment de inferioritate ce accentuiaza conditia sa de persoana cu cerinte speciale. Prin definitie putem spune ca aceasta sintagma ‘’ desemneaza necesitatile educationale complementare obiectivelor generale ale aducatiei scolare, necesitati care solicita o scolarizare adaptata particularitatilor individuale si(sau caracteristice unor deficiente) tulburari de invatare precum si o interventie specifica,prin reabilitare/recuperare corespunzatoare’’ (Vrasmas, 2001, p 27). Cu alte cuvinte cerintele educationale speciale solicita abordarea actului educational de pe pozitia capacitatii elevului deficient sau aflat in dificultatea
Transcript
Page 1: copilul autist

Copilul autist intre nevoia de educatie si intelegere ca si copil cu cerinte educative speciale.

Propunator : Educatoare : Moisa Florica Gradinita Nr.2 Adjud, Vrancea

Motto: “Sa-i ajutam mai mult decat iubindu-i!” Unicef

Cerinte/nevoi educationale speciale- C.E.S. Aceasta sintagma introdusa in terminologia UNESCO in anii ’90,se refera la cerinte in plan educativ ale unei categorii de persoane,cerinte consecutive unor disfunctii sau deficiente de natura intelectuala,senzoriala,psihomotoare,fiziologica etc. Sau ca urmare a unor conditii psiho-afective, socioeconomoce sau de alta natura, care plaseaza persoana intr-o situatie de dificultate in raport cu cei din jur,situatie ce nu-i permite o existenta sau o valorificare in conditii normale a potentialului intelectual si aptitudinal de care dispune si ii induce un sentiment de inferioritate ce accentuiaza conditia sa de persoana cu cerinte speciale. Prin definitie putem spune ca aceasta sintagma ‘’ desemneaza necesitatile educationale complementare obiectivelor generale ale aducatiei scolare, necesitati care solicita o scolarizare adaptata particularitatilor individuale si(sau caracteristice unor deficiente) tulburari de invatare precum si o interventie specifica,prin reabilitare/recuperare corespunzatoare’’ (Vrasmas, 2001, p 27). Cu alte cuvinte cerintele educationale speciale solicita abordarea actului educational de pe pozitia capacitatii elevului deficient sau aflat in dificultatea de a intelege si valorifica intreg continutul invataturii. Fiecare elev este o individualitate si la un moment dat, intr-un domeniu sau altul al invataturii,reclama anumite cerinte educationale speciale pentru a putea intelege si valorifica la maxim potentialul sau in domeniu respectiv. Valoarea mediului educativ pentru copilul autist AUTISMUL cunoaste diferite grade e dezvoltare intrenormal si patologic fiind un ‘’termen aplicat uneori situatiei sau cazului de introversiune accentuata care se intanleste destul de frecvent in momentele critice ale psihogenezei’’(prima copilariei si inceputul adolescentei) Paul Popescu-Neveanu Dupa A. Maslov apare in doua forme distincte : -de autism agitat in care subiectul incearca in plan imaginar,experiente ce il terorizeaza sau il duc la extaz ; -de autism calm, de tip contemplativ in care subiectul se complace idilic prin iluzionare sau consolare. Caracteristicile autismului infantil

Page 2: copilul autist

Ma voi referi la capitolul C.L. in varsta de 6 ani,care frecventeaza gradinita ineluziva de la 2 ani si 8 luni.Inca de la sosire copilul era in incapacitatea sau dificultatea de comunicare cu lumea exterioara. Perioara de acomodare in gradinita a fost de scurta durata,parintii sesizand interesul pentru colectivitate.Copilul a inceput frecventarea zilnica a gradinitei in anul scolar urmator la alta grupa, grupa mica. In grupa erau si copii mai mici de 3 ani cu care intra in contact vizual pentru scurt timp.Atunci cand isi dorea o jucarie statea in fata copilului privindu-l in ochi doar,doar va ceda jucaria.Daca nu o abtinea apela la ajutorul meu. Initial mi-a facut impresia ca nu aude, dar foarte repede m-am lamurit cand i-am promis bomboana(recompensa) pentru ca sa dus pe scaunelul sau. Scaunelul a fost personalizat cu o pernuta care se muta in fiecare zi cu alt copil.Aceasta tactica am adoptato pentru ai face pe copii sa inteleaga,sa manifeste grija,toleranta fata de Cristi. Prin legatura stransa cu familia,care are un jurnal al comportamentelor,progreselor, manifestarilor tensionate,placerilor diferite de la o varsta la alta,intereselor si nevoilor copilului, am reusit sa fac situatia copilului autist acceptata de copii si parintii acestuia. Faptul ca nu vorbeste comunicarea se face diferit,prin semne,prin respingere,prin tipete,prin plans in functie de cazul cerintelor. Cu multa rabdare prin privirea fata in fata a inteles ca este necesar sa stea pe scaunel in timpul activitatilor la inceput cu jucaria favorita in brate apoi cu mine de mana,apoi cu un copil preferat de mana apoi singur in apropierea mea,acum singur indiferent de copiii vecini. In comunicarea cu el le-am sugerat parintilor sa nu manifeste atitudini ostile pentru a nu se retrage, iar retragerea sa conduca la manifestari patologice. La gradinita am incercat sa il determin sa vorbeasca in functie de necesitati apa,baie,doare,burta,casa(papusii),masina,etc. El n-a primit atunci cand a cerut, dar acest lucru sa intamplat in jurul varstei de 5 ani. Copilul este sociabil si decate ori venea o persoana adulta se ducea sa-l ia in brate. Mi-am explicat prin faptul ca simte lipsa parintilor simte siguranta si poate si nevoia de afectiune. Manifestari actuale in activitatile cu copiii In joc copilul isi alege pozitia de mana sau in apropierea educatoarei si a copilului A.A. il ajuta,ii arata miscarile,il ia de mana si il dadaceste rasfatandu-l.Il plac jocurile de miscare,dar se plictiseste relativ repede si incearca sa paraseasca jocul. Copiii il readuc in joc si il tin strans situatii care de multe ori nu ii convin. Comportament in timpul activitatilor statice Copilul este permanent monitorizat de un copil numit de mine(diferit de la o situatie la alta)dar si de educatoare. Cu multa rabdare reuseste sa manifeste interes pentru observari,povestiri,memorizari,lecturi,dupa imagini,jocuri didactice. In timpul memorizarilor recita in cor cu copiii,dar cu cuvintele lui pastrand intonatia ,tonalitatea,expresivitatea,ritmul recitarii. Cand intelege cuvintele poeziei e foarte fericit si aplauda.Copilul executa sarcini usoare care s-ar potrivi varstea de 4-5 ani la indeplinirea carora este ajutat mereu de copii. Comportament fata de activitatile care necesita abilitati practice Copilul modeleaza cu placere obiecte rotunde si prin imitatie obiecte prin miscari translatorii. Cand i se cere sa asocieze elemente, ex. Tulpina cu crengi, priveste contemplativ ce-a modelat si nu reuseste sa le imbine decat dupa multe repetari. Cand rupe plastilina sa puna frunze pe crengi o lasa pe planseta si dupa insistente, cu ajutor lipeste. Cand lucreaza cu hartie autocolanta,viu colorata lipeste fara orientare in pagina,de multe ori suprapus. Desenele mici,pe care nu le percepe,nu intra in interesul lui pentru colorare nici cu acuarele,nici cu creioane.

Page 3: copilul autist

Este foarte fericit cand ii dau voie sa mazgaleasca cu creioanele sau cu pensula (in faza anterioara doar rostogolea creioanele). Educatia parintilor Printr-o buna documentare, mama aplica terapia ABA in functie de timpul liber(are serviciu,studenta la kinetoterapie anul 3). In lipsa mamei copilul lucreaza cu tata pentru dezvoltarea vocabularului,pentru dezvoltarea vorbirii, pentru deprinderea si capacitatea practica. Uneori folosesc recompensa,dar cum se stie ca dresarea copilului care nu vorbeste sau a celui care a renuntat sa vorbeasca duce uneori la ecolalie,la repetarea cuvintelor interlocutorului fara ca situatia lor sa fie cunoscuta,am recomandat sa renunte sau sa utilizeze aceasta forma doar in situatiile de criza. Rasfoind carti de specialitate am recomandat documentarea parintilor din referate,internet,cursuri,carti pentru a nu dispera si a intelege ca cei de la Dumnezeu tot Dumnezeu va vindeca. Parintii incearca sa aiba o viata in spiritul moralei crestine si sa spere ca nu va trece mult timp si vor putea sa aiba elev la scoala in clasa intai,intre copii normali, deci la scoala incluziva.

Bibliografie1 Ecaterina Vrasmas, Teodor Vrasmas, articole in Invatamantul Prescolar,colectie

2 Alois Gherut,Psihopedagogia persoanelor cu cerinte speciale, strategii diferentiate si incluzive in educatie, Colegium Polirom,2006

3 Set de instrumente,probe si teste pentru evaloarea educationala a copiilor cu disabilitati, Asociatia RENINCO Romania, UNICEF, Bucuresti 2003

Page 4: copilul autist

4 Sa comunicam cu placere, Unicef

5 Ghid pentru cadre didactice de sprijin, Unicef

Care sunt cauzele autismului?

La intrebarile despre cauzele autismului, nu s-au dat toate raspunsurile inca. Există însă dovezi stiinţifice clare ale faptului că simptomele autismului au multiple cauze de natură neurobiologică, fiind, pe de-o parte, urmarea unei tulburări globale de dezvoltare, a unor disfuncţii ale diferitelor sisteme şi funcţii ale sistemului nervos central.

 Autismul a fost descris si diagnosticat pentru prima data in anul 1943, iar acestei boli i-au fost asociate trei caracteristici comune copiilor autisti:

Prefera relationarea fata de obiecte in loc de oameni. Sunt obsedati de mentinerea obiceiurilor (a rutinelor) si a asemanarilor in viata

lor. Au tendinta de a cauta insingurarea completa, inchizandu-se fata de lumea din

jurul lor.Care sunt deci cauzele autismului ?

Pană în prezent nu s-a descoperit o cauză specifică a autismului. Există însă dovezi stiinţifice clare ale faptului că simptomele autismului au multiple cauze de natură neurobiologică, fiind, pe de-o parte, urmarea unei tulburări globale de dezvoltare, a unor disfuncţii ale diferitelor sisteme şi funcţii ale sistemului nervos central.  

Cu toate aceste evidenţe ale unor anomalii la nivelul ceierului în autism, încă nu există un acord privind zona (zonele) care ar fi afectată. Pornind de la investigaţii neurochimice, autopsii sau scanări ale creierului, au fost sugerate diverse regiuni ca fiind locurile afectate, responsabile de apariţia autismului. Totuşi puţine diferente specifice au fost descoperite în creierul persoanelor cu autism.La nivel structural a fost sugerat că creierul persoanelor cu autism este mai mare şi că există anomalii la nivelul cortexului; că ar exista anomalii structurale şi celulare în hipocamp, amigdală şi cerebel; La nivel funcţional s-au arătat anomalii ale EEG, însă fără să fi fost descoperit un tipar al acestora specific pentru autism sau o mai slabă

Page 5: copilul autist

coordonare între diferite regiuni ale creierului; La nivel chimic (din analiza sîngelui şi a urinei, întrucît nu se poate studia creierul în mod nemijlocit) s-au emis ipoteze privind disfuncţionalităţi la nivelul neurotransmiţătorilor; nivel ridicat de opoizi, peptide şi de serotonină, nici una dintre aceste supoziţii nefiind pe deplin validată.Pe de altă parte, factori genetici trebuie luaţi în consideraţie în cele mai multe cazuri de autism. Studiile de pionierat ale lui Bernard Rimland (1964), avînd ca subiecţi gemeni cu autism, au sugerat influenţe ale factorului genetic în apariţia autismului, lucru confirmat prin studii ulterioare.

S-a demonstrat, de exemplu, că gradul de concordanţă în autism este mult mai mare în cazul gemenilor monozigotici decît al celor dizigotici (91% după studii din 1989 ale lui Steffenburg şi altii, 69% după Bailey-1995). Sau că între 2-5% dintre copiii cu autism au un frate sau o soră cu autism.

După Bolton şi altii (1994) care au studiat 153 fraţi ai 99 de copii cu autism, 2,9% dintre aceştia aveau autism, iar 2,9% autism atipic; după Szatmari (1993) 5,3% dintre fraţii copiilor cu autism au tulburări pevazive de dezvoltare. După Fombonne riscul ca un frate/soră al/a unui copil cu autism să aibă o tulburare din spectrul autismului este de 5-8%. Există şi o rată mai crescută de apariţie a altor tulburări la fraţii copiilor cu autism, în mod special tulburări de limbaj (Bolton şi Rutter, 1990; Bolton,1994) sau incapacităţi sociale (Macdonald s.a, 1989).

În prezent se consideră că sînt implicate 15 sau chiar mai multe gene (fără să fi fost confirmată o anumită genă sau un grup de gene specifice), deşi cei mai buni candidati fiind cromozomii 7q, 2q, 16p, cromozomul X; sunt prezente anomalii la nivelul genei Neuroligin care spune axonilor cum să crească.

Există şi alţi factori, negenetici, implicaţi în apariţia autismului.

Interacţiunea dintre potenţialul genetic şi mediul biologic la nivelul pre- şi perinatal trebuie luate în consideraţie. 10-15% dintre cazurile de autism pot fi asociate cu anumite anomalii cromozomiale şi boli genetice (X fragil, scleroza tuberoasã, neurofibromatoza, fenilcetonuria), infecţii pre- sau perinatale (rubeola, tusea convulsivă), intoxicaţii timpurii, tulburări metabolice.

Aşadar, cauzele biologice, organice sînt responsabile de apariţia autismului şi nicidecum părinţii. Aceştia nu sunt responsabili de apariţia tulburării, aşa cum a afirmat Bettleheim, şi nici un mediu familial nefericit, sau stresul mamei în timpul sarcinii, sau o traumă emoţională a mamei sau a copilului sau vreun alt factor psihologic.

Teoria mamei frigider a lui Bettleheim (1956, 1967) precum că autismul este consecinţa lipsei de afecţiune a părinţilor, în special a mamelor, faţă de copilul lor s-a dovedit a fi total eronată şi ale cărei consecinţe părinţii, mai ales cei francezi, le resimt şi acum.

Comunicarea cu un copil autist

Comunicarea cu un copil autist

Page 6: copilul autist

Copiii care au tulburari din spectrul autist au adesea dificultati de comunicare. Este esential sa intelegeti barierele pe care le puteti intampina si sa va adaptati modului lor de a comunica pentru a-i putea ajuta astfel sa faca progrese. 

Intarzieri in dezvoltarea limbajului sau ecolalieUnii dintre acesti copii nu ajung vreodata sa-si dezvolte limbajul vorbit, iar intelegerea le poate fi limitata. Altii isi dezvolta limbajul insa poate mult mai tarziu decat ar fi normal. Unii dintre acesti copii vor avea ecolalie,  repetarea unor cuvinte care au un inteles limitat pentru ei sau repetarea a ceea ce spuneti dumneavoastra. De exemplu, atunci cand intrebati un copil daca vrea un pahar de apa, el poate raspunde Vrei un pahar cu apa? Copilul poate spune la un moment dat Vrei un pahar cu apa? pentru cere de fapt un pahar cu apa. Este posibil sa repete cuvinte sau expresii pe care le-a auzit in trecut,  printre care expresiile din programele de televiziune. Copiii al caror limbaj se dezvolta totusi, depasind ecolalia, pot avea mari dificultati cu gramatica si cu intelesurile cuvintelor.Comunicarea non-verbala

Comunicarea non-verbala este de asemenea afectata. Copiilor mici le poate fi greu sa inteleaga gesturi simple precum aprobarile sau negatiile cuiva care da din cap. Le este greu si sa foloseasca un asemenea limbaj non-verbal, desi adesea isi dezvolta capacitati simple ale limbajului non-verbal pe masura ce inainteaza in varsta.

Regula de baza este o comunicare clara, concisa si consistenta.

Copiii care au sindromul Asperger pot parea sa aiba limbajul normal. Acest lucru va poate induce insa in eroare deoarece ei tot au o gama de probleme subtile si nu trebuie sa presupuneti ca inteleg ce li se spune. Conversatiile lor pot fi repetitive si fara fir logic. Unii copii vor intreba in mod repetat acelasi lucru indiferent ce raspuns primesc sau vor insista sa li se dea mereu acelasi raspuns.

Este de o importanta cruciala sa folositi un limbaj simplu atunci cand discutati cu copiii, vorbind lent si clar. De exemplu, in loc de a spune  Teo, ia-ti haina pe tine. Este timpul sa mergem acasa., este mai eficient sa spuneti Teo, haina si sa aratati haina in timp ce rostiti numele copilului. Copiilor care inteleg mai bine le puteti vorbi in propozitii, insa aveti grija ca ele sa fie scurte si simple, nu ambigue. Accentuati cuvintele cheie daca este necesar si incercati sa le puneti la sfarsitul propozitiei, de exemplu  Este momentul pentru un pahar cu apa  .Simboluri, imagini sau obiecte

Alta tehnica este folosirea simbolurilor, a imaginilor sau a obiectelor. Daca ii spuneti copilului ca este momentul sa beau un pahar cu apa, aratati-i imaginea unui pahar cu apa. Astfel de tehnici vor ajuta la reducerea frustrarii pe care o simte copilul din cauza faptului ca nu este capabil sa comunice verbal. La copiii foarte mici, folosirea obiectelor poate fi mai eficienta, posibil insotita de folosirea simbolurilor. Trebuie sa fiti atenti cu imaginile deoarece copilul se poate fixa pe fundal daca imaginea are prea multe detalii. De asemenea, daca nu ii oferiti exact un pahar cu apa, de exemplu daca imaginea este a unui pahar cu apa si ii oferiti un pahar cu suc, el ar putea sa nu faca legatura dintre imagine si cuvinte, fiindca va considera paharul cu apa si paharul cu suc ca fiind lucruri diferite.

Atentie cum va exprimatiTrebuie sa fiti mereu constienti de ceea ce spuneti si de faptul ca este posibil ca vorbele sa va fie gresit intelese de catre copil. Intelegerea lui este foarte probabil sa fie literala: de

Page 7: copilul autist

exemplu, daca spuneti ca ploua cu galeata, este posibil sa se uite dupa galeti cu apa cazand din cer. O expresie ca  a alerga pana iti iese limba de un cot poate fi inteleasa la modul propriu si poate provoca suferinta sau chiar teroare.Verificati in continuu daca copilul asculta si intelege. Este posibil ca micutul sa nu se uite la dumneavoastra sau la obiectul pe care il aratati insa tot este posibil sa urmareasca tot ce spuneti. Nu va temeti sa repetati ceea ce ati spus daca banuiti ca nu a inteles prima data. Este esential sa-i dati copilului un timp mai lung de a procesa informatiile decat in cazul altor copii. De asemenea, daca repetati indicatia, repetati-o exact in acelasi mod.

Daca spuneti frazele oarecum diferit copilul va trebui sa proceseze informatia din nou, de fiecare data. Acest lucru este deosebit de important daca face parte dintr-un grup. Copiii mai mici pot sa nu se simta inclusi in grup, asa ca va trebui sa ii strigati pe nume pe fiecare sau ii vorbiti fiecaruia separat, apoi sa vorbiti grupului.

Intotdeauna adresati-va copilului incepand cu numele. Nu presupuneti ca daca il strigati deja pe Ionut va raspunde imediat sau, daca tonul vocii dumneavoastra inseamna  inceteazasau vino aici va asculta. Dati-i indicatii precise, adica din care sa inteleaga mai degraba ceea ce doriti sa faca decat ceea ce nu doriti sa faca, de exemplu  Silviu stai jos in loc de  Silviu nu mai alerga .In cazul in care copilul nu manifesta astfel de simptome, dar dumneavoastra sunteti inca ingrijorata de perspectiva autismului, incercati sa va linistiti. Fiti atenta la aceste modele de comportament (si amintiti-va ca chiar cei mai sanatosi copii pot fi uneori timizi si lenti in reactii uneori), puneti intrebari pediatrului si incercati sa nu va lasati temerile sa stea in calea bucuriei de a va petrece timpul cu fiica sau fiul dumneavoastra! Este posibil ca totul sa fie in regula.

Cauze

Autismul pare a avea o agregare familiala, sugerand existenta unui factor genetic. Deoarece persoanele cu autism pot avea o multitidine de manifestari, variind de la individ la individ, oamenii de stiinta cred ca ca sunt implicate mai multegene. Cercetarile care sunt in derulare au ca scop identificarea acestor gene. Unii experti considera, de asemenea, ca factori de mediu pot avea un rol in aparitia autismului si, desi, ei au studiat mai multi astfel de factori, printre care ar fi vaccinurile, nu au gasit pana in prezent o cauza clara.Cercetarile imagistice ale creierului persoanelor cu autism au identificat anomalii in anumite zone cerebrale, inclusiv in acelea responsabile de emotie si de relationarea sociala. Alte studii sugereaza ca persoanele cu autism au niveluri crescute ale neurotransmitatorului numit serotonina, o substanta chimica care trimite mesaje in interiorul creierului. Totusi, aceste studii sunt preliminare si in prezent se desfasoara cercetari pentru a se explica modul de afectare a creierului in autism. 

Simptome

Simptome principale 

Severitatea simptomelor variaza semnificativ de la o persoana la alta. Totusi, toate persoanele cu autism au anumite simptome principale in urmatoarele domenii: 

Page 8: copilul autist

Interactiuni sociale si relatii interpersonale. Simptomele pot fi: - probleme semnificative in dezvoltarea abilitatilor de comunicare nonverbala, cum ar fi privirea ochi-in-ochi, expresii faciale si posturi ale corpului - incapacitatea de a stabili relatii de prietenie cu copiii de aceeasi varsta - lipsa interesului in a impartasi bucuria, preocuparile sau realizarile cu alte persoane - lipsa empatiei. Persoanele cu autism pot avea dificultati in intelegerea sentimentelor altor persoane, cum ar fi durerea sau tristetea. 

Comunicarea verbala si nonverbalaSimptomele pot fi: - intarziere in vorbire sau lipsa acesteia. Aproximativ 50% din persoanele cu autism nu vor vorbi niciodata. - probleme in initierea unei conversatii. De asemenea, persoanele cu autism au dificultati in mentinerea continuitatii unei conversatii incepute. - limbaj sterotip si folosirea repetitiva a unor cuvinte. Persoanele cu autism repeta o propozitie sau o fraza pe care au auzit-o de curand (ecolalie). - dificultate in intelegerea punctului de vedere al persoanei cu care are conversatia. De exemplu, o persoana cu autism ar putea sa nu inteleaga ca cineva glumeste. - pot interpreta comunicarea cuvant cu cuvant si nu au capacitatea de a intelege mesajul, sensul transmis. 

Interes diminiuat in diverse activitati sau in jocSimptomele pot fi: - o atentie neobisnuita asupra jucariilor. Copiii mai mici cu autism se concentreaza adesea pe anumite parti ale jucariilor, cum ar fi rotile unei masinute si nu se joaca cu intreaga jucarie. - preocupare fata de anumite subiecte. Copiii mai mari si adultii sunt adeseori fascinati de programul trenurilor sau de buletinele meteo. - nevoie de uniformitate/simetrie si de rutina. De exemplu, un copil cu autism poate avea intotdeauna nevoie sa manance paine inainte de salata si insista sa mearga in fiecare zi pe acelasi drum spre scoala. - comportament stereotip. Acesta consta in batai din palme sau in leganarea corpului. 

Simptome din perioada copilariei Simptomele autismului sunt, de obicei, observate mai intai de catre parinti sau de alte persoane in primii 3 ani de viata ai copilului. Desi autismul este prezent de la nastere (e congenital), semnele acestei tulburari pot fi dificil de identificat sau de diagnosticat in timpul copilariei timpurii. Adesea parintii devin ingrijorati atunci cand copilul lor nu vrea sa fie tinut in brate, cand nu pare sa fie interesat de anumite jocuri si cand nu incepe sa vorbeasca. 

De asemenea, parintii sunt nedumeriti in legatura cu capacitatea copilului de a auzi. Adeseori, pare ca un copil cu autism nu aude; totusi in alte momente el sau ea pare ca aude zgomote de fond aflate la distanta, cum ar fi suierul unui tren. 

Page 9: copilul autist

Cu ajutorul unui tratament administrat precoce si intensiv, majoritatea copiilor isi imbunatatesc capacitatea de a relationa cu altii, de a comunica si de a se autoingriji pe masura ce cresc. In contrast cu credintele populare legate de copiii cu autism, foarte putini sunt complet izolati din punct de vedere socialsau "traiesc intr-o lume a lor, proprie". 

Simptome din perioada adolescentei In perioada adolescentei, comportamentul se modifica. Multi adolescenti castiga abilitati, dar raman totusi cu un deficit in capacitatea de a relationa si de a-i intelege pe ceilalti. Pubertatea si sexualizarea se pot face cu mai multa dificultate la adolescentii cu autism decat la copiii de aceasi varsta. Adolescentii au un risc usor crescut de a dezvolta tulburari depresive, anxietate sau epilepsie.Simptome la varsta adulta Unii adulti cu autism pot fi capabili sa aiba o profesie si o viata independenta. Gradul in care un adult cu autism poate duce o viata autonoma depinde de inteligenta si de abilitatea de a comunica. Aproximativ 33% sunt capabili sa aiba cel putin o independenta partiala. Unii adulti cu autism au o mare nevoie de a fi ajutati, in special cei cu inteligenta scazuta care nu pot vorbi. Supervizarea partiala (part-time) sau totala (full-time) poate fi asigurata prin programe terapeutice la domiciliu.

La celalalt capat al spectrului tulburarii autiste, adultii cu autism inalt functional au adeseori succes in profesia lor si pot trai independent, desi in mod tipic ei continua sa aiba unele dificultati in relationarea cu ceilalti oameni. Aceste persoane au, de obicei, o inteligenta medie sau peste medie. 

Alte simptome Aproximativ 10% din persoanele cu autism au anumite forme de abilitati savante, talente deosebite, speciale, dar limitate, cum ar fi memorizarea unor liste, calcularea datelor calendaristice, desenul sau talent muzical. Multe persoane cu autism au perceptii senzoriale neobisnuite. De exemplu, ei pot descrie o atingere usoara ca fiind dureroasa sau apasarea profunda o pot percepe ca fiind o senzatie linistitoare. Altii pot sa nu simta deloc durerea. Unii pot avea preferinte sau din contra repulsii puternice fata de unele alimente si preocupari nefiresti.

Alte afectiuniAutismul este unul din cele cateva tipuri de tulburari pervazive de dezvoltare , denumite si tulburari de spectru autist. Nu este un fapt neobisnuit ca autismul sa fie confundat cu alte tulburari pervazive de dezvoltare, cum ar fi tulburarea sausindromul Asperger sau sa aiba simptome din celelalte tulburari. O afectiune similara este denumita tulburarea pervaziva de dezvoltare - fara alta specificare. Aceasta se diagnosticheaza in cazul in care copiii au comportamente asemanatoare, dar nu indeplinesc criteriile pentru autism. In plus, alte afectiuni cu simptome similare pot sa se asocieze cu autismul. 

Page 10: copilul autist

Diagnostic

Toti profesionistii, care lucreaza in domeniul medical si care vad copii de toate varstele cu ocazia consulturilor regulate pe care le fac, trebuie sa urmareasca daca apar semne precoce ale tulburarilor de dezvoltare. Testele de screening ale dezvoltarii, cum ar fi chestionarul pe varste si pe etape de dezvoltare a copilului, pot fi de ajutor la evaluarea comportamentului. 

In cazul in care sunt descoperite urmatoarele semne evidente ale intarzierii in dezvoltare, copilul trebuie evaluat imediat de un specialist: - nu gangureste, nu arata cu degetul sau nu face alte gesturi pana la varsta de 12 luni - nu spune cuvinte simple pana la 16 luni - nu spune spontan propozitii de 2 cuvinte pana la varsta de 24 luni, cu exceptia celor pe care le repeta dupa ce au fost rostite de alte persoane (ecolalie) - orice pierdere a achizitiei limbajului sau abilitatilor sociale la orice varsta.

In cazul in care nu sunt semne evidente de intarziere in dezvoltare sau nu sunt rezultate anormale la testele de screening, majoritatea copiilor nu necesita o evaluare ulterioara pana la data consultarii urmatoare. Totusi, copiii care au o ruda apropiata cu autism trebuie monitorizati indeaproape, deoarece ei au un risc crescut de a avea autism si alte probleme de dezvoltare. 

In plus fata de evaluarea in timpul consulturilor periodice ale starii de sanatate, acesti copii pot fi supusi unor teste pentru intarzierile in dezvoltare, tulburarile de invatare, deficitul in abilitatile de socializare si orice alte simptome care ar putea sugera prezenta anxietatii sau depresiei. Daca se dezvolta tulburari in socializare, de invatare sau comportamentale la o persoana, indiferent in ce moment apar sau la ce varsta, acea persoana trebuie evaluata de un specialist - psihiatru sau psiholg. 

Investigatii

Se recomanda efectuarea screening-ului copiilor pentru identificarea autismului, cu ocazia consultatiilor efectuate regulat, conform programelor de monitorizare a sanatatii copiilor. Aceasta politica ii ajuta pe medici sa identifice semnele de autism intr-un stadiu timpuriu al evolutiei. Diagnosticarea si tratarea din timp pot ajuta copilul sa-si atinga potentialul sau maxim. 

In cazul in care se recunoaste prezenta unei intarzieri in dezvoltare la un copil, testarile ulterioare il pot ajuta pe psihiatru sa determine daca aceasta problema este legata de autism, de alta tulburare pervaziva de dezvoltare sau de o afectiune cu simptome similare, cum ar fi intarzierea in dezvoltarea limbajului sau tulburarea de personalitate de tip evitant. 

Persoanele specializate in recunoasterea problemelor developmentale (de dezvoltare a copilului) sunt: - medicul pediatru - psihiatrul (medicul specializat in psihiatria copilului si adolescentului) 

Page 11: copilul autist

- logopedul Acestia pot face testari suplimentare. 

Evaluarea comportamentala Profesionistii din domeniu pot folosi o serie de ghiduri si de chestionare pentru a putea determina tipul specific de intarziere in dezvoltare la copilul respectiv. Acestea cuprind: - istoricul medical. In timpul efectuarii interviului despre istoricul medical, psihiatrul pune intrebari generale in legatura cu dezvoltarea copilului, ca de exemplu, daca ea sau el arata cu degetul parintilor diferite obiecte. Copiii mici cu autism, adeseori, arata spre obiectele pe care le doresc, dar nu arata parintilor clar un obiect anume si apoi nu verifica sa vada daca parintii se uita la obiectul pe care ei l-au indicat. - ghiduri de diagnostic pentru autism. Aceste ghiduri contin criteriile principale de evaluare a autismului si au fost stabilite de specialisti. Ele sunt concepute pentru copii cu varsta de 3 ani sau mai mult. - alte chestionare despre comportament. Teste suplimentare de diagnostic se pot aplica la copiii mai mici de 3 ani. - observatiile clinice. Psihiatrul poate dori sa observe copilul cu intarziere in dezvoltare in situatii diferite. Parintii pot fi intrebati daca anumite comportamente sunt obisnuite la copilul lor in acele circumstante. - teste de evaluare a dezvoltarii si a inteligentei - se recomanda testele de evaluare a intarzierii in dezvoltare a copilului si cum afecteaza capacitatea lui sau ei de a gandi si de a lua decizii - evaluare somatica - examene de laborator. Alte teste pot fi utilizate pentru a se determina daca poate fi vorba de o cauza fizica care ar putea da aceste simptome.

Aceste teste includ: - examinarea fizica, inclusiv masurarea circumferintei capului, greutatii si inaltimii, pentru a se determina daca acel copil are o crestere normala - teste de audiometrie, pentru a se determina daca afectiuni din sfera ORL (probleme de auz) pot fi cauza intarzierii in dezvoltare, in special daca sunt prezente afectarea abilitatilor sociale si folosirea limbajului. - teste pentru identificarea unei intoxicatii cu plumb, in special daca este prezenta pica (in care o persoana consuma substante care nu sunt comestibile, cum ar fi pamant sau stropi de vopsea veche). Copiii cu intarziere in dezvoltare continua sa bage in gura diverse obiecte, in timp ce acest stadiu este depasit de copiii cu dezvoltare normala. Acest obicei poate duce la intoxicatia cu plumb, care trebuie identificata si tratata cat mai curand posibil.

In anumite circumstante pot fi facute teste de laborator suplimentare. Aceste teste sunt: - analiza cromozomiala, care poate fi facuta in cazul in care copilul are intarziere mentala sau daca exista cazuri de intarziere mentala in familie. De exemplu, sindromul cromozomului X fragil, care determina o serie de probleme legate de

Page 12: copilul autist

inteligenta sub normal, precum si comportamente autistic-like, poate fi identificat cu ajutorul acestei analize. - o electroencefalograma (EEG), care se recomanda daca exista manifestari de epilepsie/convulsii, precum un istoric de episoade in care copilul ramane cu privirea fixa sau daca copilul revine la un comportament mai putin evoluat, pe care l-a avut anterior (regresie in dezvoltare). 

Tratament

Diagnosticarea si tratarea cat mai precoce il poate ajuta pe copilul cu autism sa se dezvolte la potentialul sau maxim. Principalul obiectiv al tratamentului este imbunatatirea capacitatii generale a copilului de a functiona. Simptomele si manifestarile autismului se pot combina in multe feluri si pot fi variabile din punct de vedere al severitatii. In plus, simptomele si manifestarile aceleiasi persoane se pot modifica in cursul timpului. 

Din aceste motive, strategiile de tratament sunt adaptate nevoilor fiecarei persoane in parte si resurselor acelei familii. Totusi, in general, copiii cu autism raspund cel mai bine la tratamentul bine structurat si specializat. Un program care este structurat astfel incat sa ii ajute pe parinti si sa imbunatateasca aspectele de comunicare,sociale, comportamentale, adaptative si de invatare ale vietii copilului este cel mai eficient. 

Se recomanda urmatoarele strategii pentru ajutarea unui copil in scopul imbunatatirii functionarii generale si atingerii potentialului sau maxim. Antrenamentul si managementul comportamentului. Foloseste intarirea pozitiva, autoajutorarea si antrenamentul abilitatilor sociale, avand ca obiectiv imbunatatirea comportamentului si a comunicarii. In prezent exista mai multe tipuri de astfel de tratamente, cum ar fi: - Analiza Aplicata a Comportamentului (ABA - Applied Behavioral Analysis) - Tratamentul si Educarea Copiilor cu Autism si alte Tulburari de Comunicare Asemanatoare (TEACCH - Treatment and Education of Autistic and Related Communication Handicapped Children) - si integrarea senzoriala 

Terapii specializateAceste cuprind: - logopedie   - terapie ocupationala - fiziokinetoterapie   Cel mai frecvent, medicamentele sunt folosite pentru tratamentul afectiunilor asociate, cum ar fi : - depresia   - anxietatea   - hiperactivitatea - comportamentele de tip obsesiv-compulsiv

Medicul specialist in psihiatria copilului si adolescentului poate da indrumari in acest

Page 13: copilul autist

sens. In mass-media si in alte surse de informare au circulat articole referitoare la terapiile alternative, cum ar fi tratamentul cu secretina si antrenamentul de integrare auditiva. Atunci cand se ia in considerare orice tip de tratament, este important sa se cunoasca sursa de informatie si sa se certifice ca acele studii sunt fondate din punct de vedere stiintific. Relatarile unui succes individual nu sunt dovezi suficiente pentru a se sustine folosirea pe scara larga a acelui tratament. Se recomanda acordarea de atentie studiilor de mai mare amploare, bine controlate, care pot avea valabilitate.Tratament ambulator (la domiciliu) Parintii care au un copil cu autism trebuie sa aiba o abordare proactiva pentru a invata despre aceasta afectiune si despre tratamentul ei, in timp ce vor colabora indeaprope cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. De asemenea, este necesar ca parintii sa aiba grija de ei insisi, astfel incat sa poata face fata incercarilor la care sunt supusi avand un copil cu autism. 

Autoeducarea parintilor despre autismParintii trebuie sa intrebe medicul psihiatru sau sa contacteze asociatiile care se ocupa de copiii cu autism pentru a invata tratamentul autismului si pentru a invata cum sa se descurce cu manifestarile copilului. S-a arata ca acest tip de antrenament reduce stresul membrilor familiei si imbunatateste functionarea copilului.

Intelegerea afectiunii si cunoasterea ei, a expectatiilor posibile, este o parte importanta in ajutarea copilului sa devina independent. Este indicat ca parintii sa se informeze in legatura cu drepturile educationale ale copilului. Legile asigura anumite drepturi pentru copiii cu handicap, inclusiv al celor cu autism. In plus, sunt anumite asociatii care asigura suport copiilor cu autism si familiilor acestora. Parintii sunt sfatuiti sa se intereseze si la serviciile de protectie a copilului.Invatand despre autism, parintii pot fi, de asemenea, pregatiti pentru momentul in care copilul lor ajunge la maturitate. Unii adulti cu autism pot trai "pe picioarele lor", pot munci si pot fi la fel de independenti ca celelalte persoane de varsta lor. Altii au nevoie de un insotitor permanent. Parintii sunt sfatuiti sa colaboreze cu alte persoane care sa ii ajute in ingrijirea copilului lor. Comunicarea stransa cu alte persoane implicate in educarea si in ingrijirea copilului este de un mare ajutor pentru membrii familiei. Cel mai bun tratament pentru copiii cu autism este o abordare in echipa si aplicarea unui program bine structurat, in mod constant.

Fiecare persoana care este implicata trebuie sa lucreze impreuna cu celelalte persoane din echipa pentru a urmari obiectivele acestea: - educatie - identificarea simptomelor autismului si a tulburarilor asociate si invatarea modalitatilor de a le face fata - comportamentul si interactiunile cu alte familii si cu copii de aceeasi varsta - adaptarea la diferite medii - invatarea abilitatilor sociale si de comunicare 

Page 14: copilul autist

Este importanta colaborarea indeaproape cu persoanele implicate in ingrijirea copilului. Este, de asemenea, important ca psihiatrul sa isi faca timp sa discute cu parintii despre toate ingrijorarile acestora. Este important ca parintii sa aiba grija de ei insisi. Parintii sunt sfatuiti sa invete diverse modalitati de a face fata tuturor emotiilor, temerilor si ingrijorarilor care apar atunci cand au in grija un copil cu autism.Provocarile de zi cu zi si cele pe termen lung la care sunt supusi cresc mult riscul parintilor si al celorlalti copii din familie de a face depresie sau alte afectiuni legate de stres. Modalitatea in care parintii fac fata acestor probleme ii influenteaza pe ceilalti membri din familie. Este bine ca parintii sa aiba un hobby, sa viziteze alti prieteni si sa invete modalitati de relaxare. Sa caute si sa accepte suport din partea altora. Pe langa acestea, grupurile de terapie de suport pentru parinti si pentru alte rude apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care participa la aceste grupuri pot beneficia adeseori de experienta pe care altii o impartasesc. De asemenea, medicul de psihiatrie pediatrica poate face consilierea parintilor sau a celorlalti copii din familie, in cazul in care apar probleme in cursul vietii, alaturi de copilul cu autism.

Profilaxie

Pana in prezent, expertii nu au gasit inca nici o metoda de a preveni autismul. Au persistat mult timp ipoteze care au sustinut ideea unei asocieri intre autism si vaccinurile facute in timpul copilariei. Totusi, numeroasele studii efectuate nu au reusit sa demonstreze clar ca ar exista o legatura intre autism si vaccinul anti rubeola, oreion si rujeola (pojar). Daca se evita imunizarea copiilor, acestia si altii din comunitatea in care ei traiesc vor fi supusi riscului de a face boli severe, care pot duce la afectiuni serioase si chiar la deces. 

In luna martie 2012 am deschis centrul dedicat intervenției pentru 23 de copii cu autism: 9 dintre ei vin zilnic la activități, iar 14 dintre ei beneficiază de servicii de pregătire de școală sau grupuri de socializare.

Centrul Învingem Autism este un centru multidisciplinar dedicat educației copiilor cu autism bazate în principal pe următoarele intervenții: analiza comportamentală aplicată - Applied Behavior Analysis (ABA), logopedie, terapie ocupațională și kinetoterapie, care au recunoaștere internațională și cele mai bune rezultate în intervenția pentru copiii cu TSA.

Fiecare beneficiar are un program personalizat de intervenție, realizat în urma evaluării nevoilor sale individuale, pentru a se integra social și în școală. Obiectivele fiecărui program individual pun accent pe comunicarea funcțională, abilități de viață independentă și cunoștințe cognitive.

Page 15: copilul autist

Centrul nostru este dedicat învățării abilităților funcționale care să faciliteze copiilor, viitori adulți, independență la școală, acasă și în diverse medii sociale sau funcționale (teatru, magazin, autobuz etc). Considerăm totodată prioritară dobândirea de abilități sociale necesare integrării în aceste medii și care să îi ajute să își creeze relații cu oamenii din jurul lor.

Programul de lucru al copiilor cuprinde activități 1 la 1 (copil/tutore) de analiză comportamentală aplicată, logopedie, terapie ocupațională și kinetoterapie. Totodată copiii participă la grupuri de socializare și de joacă pe tot parcursul zilei, în cadrul cărora dobândesc abilitătăți care să îi ajute să se integreze în învățământul de masă, alături de copii cu o dezvoltare tipică. Avem totodată parteneriate cu grădinițe și școli și sprijinim integrarea școlară a beneficiarilor.

Echipa noastră are specialiști care sunt formați și evaluați de experți străini din țări ca Statele Unite, Finlanda și altele.Finanțare:donații individuale, sponsorizări, contribuții ale părinților.Partener:Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București

 

   

 

“Copiii cu autism merg la școală” este un proiect care se desfășoară în perioada decembrie 2011 – septembrie 2012 și care își propune să crească gradul de integrare în învățământul de masă a copiilor cu autism din București, oferindu-le, astfel, șansa la o viață independentă.

Părinții copiilor diagnosticați cu tulburări din spectrul autismului se confruntă des cu un refuz, atunci când vor să-și înscrie copiii la școală sau la grădiniță. Acestor copii, afectați de una dintre cele mai grave tulburări de dezvoltare, li se refuză astfel dreptul de a se integra în învățământul de masă și în societate, iar de cele mai multe ori de fapt cauzele sunt reprezentate de lipsa de formare specifică a cadrelor didactice sau de lipsa de informare a părinților de copii cu o dezvoltare tipică.

În această perioadă, 16 copii cu autism, de vârstă preșcolară și școlară, participă săptămânal la activități de grup prin care sunt pregătiți pentru a fi integrați în grădinițe și școli de masă, iar în luna decembrie patru dintre beneficiarii proiectului au fost pentru prima dată actori, în piesa “Scufița Roșie”, pe care au jucat-o la serbarea de Crăciun a asociației. Șase dintre beneficiari vor merge treptat la școală în acest an, participând la activitățile de desen, muzică, sport etc ca să se poată adapta mai ușor din luna septembrie la structura clasei I.

Page 16: copilul autist

În următoarele luni, vom desfășura o campanie de promovare a cazurilor de succes de integrare a copiilor cu autism, în rândul cadrelor didactice din București, vom desfășura un curs pe metode de lucru cu copiii cu autism pentru 15 educatori și învățători și vom informa părinții copiilor tipici despre nevoia acestor copii speciali de a fi integrați în școală alături de copiii lor.


Recommended