Examene speciale efectuate la carcasa de bovine – bubaline

Examenul pentru Cisticercoza– se practica pentru toate bovinele in varsta de peste 3 luni si consta in inspectie, palpatie, sectionarecisticercoza este o zoonoza produsa de Cysticercus bovis forma larvara a Taeniei saginata (care se dezvolta in intestinul omului), afecteaza bovinele, mai ales animalele tinere si evolueaza asimptomatic, diagnosticul fiind stabilit post morteminfestarea umana se produce prin consumul de carne de bovine care contine cisticercicisticercii devin infestanti in 10-12 saptamani de la contaminarea bovinelorla bovine, dupa 7-8 luni de la infestatie, se degenereaza si produc calcificari si cazeificaricisticercul are aspect de vezicula globuloasa, uneori ovoida, de 5-8 mm lungime si 3-5 mm latime, alb sidefie, contrastand cu tesutul muscular.– se examineaza obligatoriu musculatura maseterina externa si interna – bilateral, prin inspectie, palpatie si sectionaremuschii laringelui si miocardul–  daca in aceste zone nu s-a descoperit nici un chist, carnea se considera indemna–  daca se descopera chisturi se trece la examinarea mai amanuntita a carcasei, pentru a stabili gradul de infestare :– portiunea carnoasa a diafragmei, inclusiv pilierii– limba– musculoasa esofagului– musculatura aferenta cavitatii toracice, inclusiv triunghiularul sternului– cel putin o incizie in musculatura dorsala– infestatie slaba : chisturi doar in zonele considerate de electie– infestatie masiva : chisturi in cel putin 2 sectiuni practicate in musculatura dorsala si a tricepsilor– in infestatiile slabe fara modificari organoleptice, carcasa, capul si organele se introduc in depozite de congelare la – 12 grade pentru 2 zile sau cand s-a ajuns la – 15 grade la os– se fac confiscari totale daca infestarea e masiva sau musculatura prezinta modificari organoleptice

Examenul pentru Tuberculoza– intereseaza in primul rand limfocentrii, pentru ca daca nu sunt decelate leziuni specifice bolii la acest nivel, se declara indemna carcasa– cand sunt depistate leziuni de TBC se impune aprecierea extinderii procesului tuberculos prin examinarea ( inclusiv sectionare) lc maselor musculare

1. limfocentrii iliopelvini sau iliaci – localizati la nivelul peretelui cavitatii pelvine,clasificati in functie de topografie :– lc iliaci interni sau mediali : la intrarea in cavitatea pelvina, inaintea bifurcatiei aortei posterioare; colecteaza limfa de la nivelul musculaturii interne a bazinului, organelor genito-urinare, femur– lc iliaci externi : pe gatul iliumului; limfa : musculatura bazinului– lc circumflecsi iliaci : sunt inconstanti, sub unghiul extern al iliumului; limfa : peretele bazinului

2. limfocentrii ischiatici – situati la fata interna a ligamentului sacro-sciatic;limfa : cavitate pelvina si baza cozii

3. limfocentrul subiliac, precrural sau al pliului iei – deasupra patelei

4. limfocentrul popliteu – principalul limfocentru al mb posteriorsituat profund in spatiul format de muschii lungul vast si semitendinosse pune in evidenta la jumatatea distantei dintre punctul fesei si coarda jaretuluicolecteaza limfa de la niveulul mb posterior, art jaretului si zonele profunde ale gambei

5. limfocentrii inghinali superficiali ( retro-mamari, scrotali)la femela sunt situati retro-mamar in zona inferioara a perineului, pe fata posterioara a glandei mamarela mascul e situat la baza scrotului in dreptul „S”-ului penianlimfa colectata de la nivelul : scrotului, penisului, muschilor retractori ai penisului, partea interna a coapsei, grasetului, regiunea tibiala

6. limfocentrii lomboaorticisituati intr-un sir ce incepe de la intrarea in cavitatea pelvina pana la diafragma, insotind aorta si vena cava posterioaralimfa de la nivelul planseului cavitatii abdominale si viscere

7. limfocentrii toracali superiori ( subdorsali)reprezinta continuarea lantului lombo-aorticsunt situati in vecinatatea articulatiilor vertebro-costalelimfa colectata din zona superioara a cavitatii toracice

8. limfocentrii toracali inferiorisituati in apropierea sternului grupati in :limfonodurile presusternale : escavatie pe fata superioara a primei sternebrelimfonodurile lantului toracal inferior intern : sub m.triunghiularul sternuluilimfonodurile diafragmatice : sau xifoidian; deasupra apendicelui xifoidian

9. limfocentrii pectorali ( ai intrarii pieptului, ai primei coaste)in apropierea primei coastelimfa colectata de la : cavitatea toracica, cap, gat

10. limfocentrul prescapularin fata speteilimfa de la gat, spata, mb ant.

11. limfocentrul axilar (brahial)fata interna a articulatiei scapulo-humerale, in dreptul spatiului intercostal 3limfa colectata : de la mb anterior

12. limfocentrii cervicali profunzilimfonodurile preatloidiene : fata externa a glandei submandibulare si colecteaza limfa de la lc submaxilari, parotidieni, retrofarigienilimfonodurile cervicale profunde anterioare : in jurul tiroideilimfonodurile cervicale profunde mediane : in jurul traheei si esofaguluilimfonodurile cervicale profunde posterioare

Examenul pentru Leucozain leucoza limfocentrii retromamari pot sa apara de marimea unei portocalefrecvent sunt modificati lc lomboaortici care pot ajunge pana la dimensiunea unui cap de copillc sunt alb-cenusii, slaninosi si de cele mai multe ori nu se poate face delimitarea medularei de corticalauneori sunt prezente zone de necroza si hemoragii multiple

Examenul in ESB / EST– actul normativ care stabileste reglementarile privind prevenirea, controlul si eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiforma ( EST ) este Regulamentul ( CE ) nr 99/2001 al Parlamentului European si al Consiliului din 22 mai 2001– acest regulament vizeaza sanatatea publica si se raporteaza la functionarea pietei interne, cuprinzand criteriile specifice de stabilire a statutului tarilor membre privind EST, factorii vizati in cadrul analizei de risc, principiile de revenire, modalitatea de control si eradicareStatutul ESB al statelor membre sau al tarilor terte :– este intreprinsa o analiza de risc, in conformitate cu dispozitiile capitolului B, care identifica toti factorii potentiali pentru aparitia ESB si perspectiva istorica a acestora in tara sau in regiunea respectivaeste stabilit un sistem de supraveghere continua si de monitorizare a ESB in legatura, in special cu riscurile mentionate la capitolul B si respectand conditiile minime de supraveghere stabilite in capitolul Deste stabilit un program permanent de sensibilizare a medicilor veterinari, a agricultorilor si a muncitorilor implicati in activitatile de transport, de comercializare si de taiere a bovinelor, pentru a se incuraja raportarea tuturor cazurilor care prezinta semnele clinice ale ESB la subpopulatiile tinta– este in vigoare obligatia de a notifica si de a se face investigatii in cazul tuturor bovinelor care prezinta semnele clinice ale ESB– este realizata o examinare a creierului sau a altor tesuturi prelevate in cadrul sistemului de supraveghere si monitorizare mentionat la litera (b) de catre un laborator acreditat

Analiza de risc cuprinde o evaluare a propagarii si o evaluare a gradului de expunere la risc.Evaluarea propagarii consta in analizarea probabilitatii ca agentul ESB sa fi fost introdus in tara sau in regiunea in cauza prin intermediul marfurilor potential contaminate cu agentul ESB sau ca aceasta sa fi fost deja prezent in tara sau in regiune.Evaluarea propagarii se bazeaza pe evaluare urmatorilor factori de risc :a) prezenta sau absenta agentului ESB in tara sau in regiune si, in cazul in care agentul este prezent, prevalenta acestuia intemeiata pe rezultatele activitatilor de supraveghereb) productia de faina de carne si oase sau jumari de seu provenite de la populatia de rumegatoare indigene contaminate cu ESBc) faina de carne de seu importated) importurile de bovine, ovine si caprinee) hrana pentru animale si ingrediente pentru hrana animalelor importatef) produse importate provenite de la rumegatoare destinate consumului umang) produse importate provenite de la rumegatoare destinate utilizarii in vivo pentru bovine

Evaluarea expunerii la risc consta in analizarea probabilitatii expunerii bovinelor la agentul ESB, avandu-se in vedere urmatoarele:a) ciclurile si amplificarea agentului ESB prin consumarea de catre bovine a fainii de carne si oase sau a jumarilor provenite de la rumegatoare, sau a altei hrane sau ingradiente pentru hrana animalelor contaminate cu acestab) utilizarea carcaselor de rumegatoare, a subproduselor si a deseurilor provenite de la abatoare, parametrii proceselor de transformare si metodele de producere a hranei pentru animalec) hranirea sau nehranirea rumegatoarelor cu faina si jumari provenite de la rumegatoare, inclusiv masurile de prevenire a contaminarii incrucisate a hranei pentru animaled) nivelul supravegherii ESB realizata pe populatia de bovine la acel moment si rezultatele acelei supravegheriExistă 5 categoriide statut al ţărilor membre, ţara noastă fiind inclusă în categoria a 3-a (în prezent, în virtutea modificărilor care au fost aduse Reg. 999/2001, nu mai funcţiuonează aceeaşi clasificare şi implicit nici acelaşi tip de încadrare pentru ţara noastă):

A. Categoria 1: Ţară sau regiune indemnă de ESB:Ţara sau regiunea în care s-a efectuat o analiză de care demonstrează că au fost luate măsurile necesare pentru perioada de timp relevantă pentru gestionarea oricărui risc identificat şi:1. în care nu s-a înregistrat nici un caz de ESB şi:i) criteriile stabilite au fost respectate timp de cel puţin şapte ani sauii) criteriile stabilite au fost respectate timp de cel puţin şapte ani şi s-a demonstrat că timp de cel puţin opt ani rumegătoarele nu au fost hrănite cu făină din carne şi oase sau jumări de seu provenite de la rumegătoare sau mamifere

2. sau în care s-a stabilit că toate cazurile de ESB provin direct din importurile de bovine vii sau ovule/embrioni de bovine, iar bovinele afectate au fost sacrificate şi distruse complet, inclusiv, în cazul femelelor, ultimul descendent născut în intervalul de doi ani anterior sau ulterior depistării primelor semne clinice de boală, dacă animalul respectiv era încă în viaţă în ţara sau regiunea în cauză şii) criteriile stabilite au fost respectate timp de cel puţin şapte ani sauii) criteriile stabilite au fost respectate timp de cel puţin şapte ani și s-a demonstrat că timp de cel puţin opt ani rumegătoarele nu au fost hrănite cu făină din carne şi oase sau jumări de seu provenite de la rumegătoare sau mamifere

3. sau în care ultimul caz de ESB indigen a fost raportat cu peste şapte ani în urmă, criteriile stabilite au fost respectate timp de cel puţin şapte ani iar hrănirea rumegătoarelor cu făină din

carne şi oase sau jumări de seu provenite de la rumegătoare face obiectul unei interdicţii care este respectată cu stricteţe de cel puţin opt ani.

B. Categoria 2: Țară sau regiune temporar indemnă de ESB unde nu s-au semnalat cazuri indigene:Țara sau regiunea în care s-a efectuat o analiză de risc care demonstrează faptul că au fost luate măsurile necesare pentru perioada de timp relevantă pentru gestionarea oricărui risc identificat şi:

1. în care nu s-a înregistrat nici un caz de ESB şi:i). criteriile stabilite au fost respectate pe o perioadă mai mică de şapte ani sauii) s-a demonstrat că timp de cel puţin opt ani rumegătoarele nu au fost hrănite cu făină din carne și oase sau jumări de seu, însă criteriile au fost respectate pe o perioadă mai mică de şapte ani

2. sau în care s-a stabilit că toate cazurile de ESB provin direct din importurile de bovine vii sau ovule/embrioni de bovine iar bovinele afectate au fost sacrificate şi distruse complet, inclusiv, în cazul femelelor, ultimul descendent născut în intervalul de doi ani anterior sau ulterior depistării primelor semne clinice de boală, dacă animalul respectiv era încă în viaţă în ţara sau regiunea în cauză şii) criteriile stabilite au fost respectate pe o perioadă mai mică de şapte ani sauii) s-a demonstrat că timp de cel puţin opt ani rumegătoarele nu au fost hrănite cu făină din carne şi oase sau jumări de seu, însă criteriile stabilite în capitolul A nu au fost respectate timp de şapte ani

C. Categoria 3: Ţară sau regiune temporar indemnă de ESB, unde s-a înregistrat cel puţin un caz indigen:Ţara sau regiunea în care s-a efectuat o analiză de risc pe baza informaţiilor stabilite în capitolul B, care demonstrează faptul că au fost luate măsurile necesare pentru perioada de timp relevantă pentru gestionarea oricărui risc identificat şi:1. şi în care ultimul caz indigen de ESB a fost înregistrat cu peste şapte ani în urmă,criteriile respectate iar interdicţia de hrănire a rumegătoarelor cu făină din carne şi oase sau jumări de seu provenite de la rumegătoare se aplică efectiv, însă:i. criteriile stabilite nu au fost respectate timp de şapte ani sauii. interdicţia de hrănire a rumegătoarelor cu făină din carne şi oase sau jumări de seu provenite de la rumegătoare nu a fost respectată timp de opt ani

2. sau în care ultimul caz indigen de ESB a fost înregistrat cu mai puţin de şapte ani în urmă, iar rata de incidenţă a ESB, calculată în baza frecvenţei de apariţie a cazurilor indigene, a fost mai

mică de un caz la un milion în timpul fiecăreia din ultimele patru perioade consecutive a câte douăsprezece luni în rândul populaţiei bovine cu vârstă de peste 24 de luni din ţara sau regiunea respectivă (sau, dacă este vorba de o regiune în care această populaţie este mai mică de un milion, un caz în raport cu numărul real al populației calculate pe baza statisticilor) şi în care:

i) interdicţia de hrănire a rumegătoarelor cu făină din carne şi oase sau jumări de seu provenite de la rumegătoare este respectată cu stricteţe de cel puţin opt ani;ii) criteriile stabilite în capitolul A literele (b)-(e) sunt respectate de cel puţin şapte ani;iii) bovinele afectate sunt sacrificate şi distruse complet, precum şi:

– dacă este vorba de femele, ultimii descendenţi ai acestora născuţi în intervalul de doi ani anterior sau ulterior depistării primelor semne clinice de boală;– toate bovinele din cohortă dacă se află în viață, în ţara sau regiunea respectivă.

D. Categoria 4: Țară sau regiune cu un grad scăzut de incidenţă a ESB:Țara sau regiunea în care:1. criteriile stabilite sunt respectate, iar rata de incidenţă a ESB calculată în ultimele 12 luni, a fost mai mare sau egală cu un caz la milion şi mai mică sau egală cu 100 de cazuri la milion în rândul populaţiei bovine cu vârsta de peste 24 de luni din ţara sau regiunea respectivă sau2. criteriile sunt respectate, iar rata de incidenţă a ESB, calculată în ultimele 12 luni, a fost mai mică de un caz indigen la milion timp de mai puţin de patru perioade a câte douăsprezece luni consecutive şi în care bovinele bolnave sunt sacrificate şi distruse complet, precum şi:– dacă este vorba de femele, ultimii descendenţi ai acestora născuţi în intervalul de doi ani anterior sau ulterior depistării primelor semne clinice de boală;– toate bovinele din cohortă dacă se află în viaţă în ţara sau regiunea respectivă.Țările şi regiunile în care rata de incidenţă a ESB calculată în ultimele 12 luni a fost mai mică de un caz indigen la milion în rândul populaţiei bovine cu vârsta de peste 24 de luni din ţară sau din regiune, însă acolo unde analiza de risc a fost efectuată şi demonstrează că cel puţin unul din criteriile care îi permit ţării sau regiunii să fie încadrată în categoria 2 sau 3 nu este respectat, trebuie privite ca ţări sau regiuni care aparţin categoriei 4.

E. Categoria 5: Țară sau regiune cu un grad ridicat de incidenţă a ESB:Țara sau regiunea în care:1. criteriile stabilite respectate, iar rata de incidenţă a ESB, calculată în ultimele 12 luni, a fost mai mare sau egală cu o sută de cazuri la milion în rândul populaţiei bovine cu vârsta de peste 24 de luni din ţara sau regiunea respectivă sau2. rata de incidenţă a ESB, calculată în ultimele 12 luni, a fost mai mare sau egală cu un caz la

milion şi mai mică sau egală cu o sută de cazuri la milion în rândul populaţiei bovine cu vârsta de peste 24 de luni din ţară sau regiune şi cel puţin unul dintre criteriile stabilite în capitolul A nu este respectat.În prezent, prin modificarea Reg (CE) 999/2001 de către Reg. (CE) 1923/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006, stabilirea statutului statelor membre, al ţărilor terţe sau al regiunilor acestora (denumite în continuare „ţări sau regiuni) cu privire la ESB se realiţează prin clasificarea într-una dintre următoarele 3 categorii:risc neglijabil de ESBrisc controlat de ESBrisc nedeterminat de ESB

I. ŢARĂ SAU REGIUNE CU RISC NEGLIJABIL DE ESB: reprezintă ţara/regiunea unde:1. în care a fost întreprinsă o analiză de risc în conformitate cu dispozițiile de la capitolul B pentru a fi identificați factorii de risc existenți și istorici;2. care a demonstrat că a luat măsuri specifice adecvate, pentru perioada de timp relevantă definită mai jos, pentru a gestiona fiecare factor de risc identificat;3. care a demonstrat că supravegherea de tip B este pusă în aplicare și că punctele țintă relevante au fost atinse precum și4. care este:a) fie în situația următoare:i) în țară sau în regiune nu a fost detectat nici un caz de ESB sau s-a demonstrat că orice caz de ESB rezulta dintr-un import și că a fost complet distrus;ii) criteriile au fost respectate cel puțin șapte ani, șiiii) a fost demonstrat, prin intermediul unui nivel adecvat de control și audit, că timp de celpuțin opt ani nu au fost folosite ca hrană pentru rumegătoare nici făina de carne sau oase, nici jumările de seu provenite de la rumegătoare;b) sau în situația următoare:i) s-au semnalat unul sau mai multe cazuri indigene de ESB în țară sau în regiune dar fiecare caz indigen de ESB s-a născut cu mai mult de 11 ani în urmă;ii) criteriile au fost respectate cel puțin șapte ani;iii) a fost demonstrat prin intermediul unui nivel adecvat de control și audit că timp de cel puțin opt ani nu au fost folosite ca hrană pentru rumegătoare nici făina de carne sau oase, nici jumările de seu provenite de la rumegătoare;iv) următoarele animale, dacă sunt în viață în țară sau în regiune, sunt identificate în mod permanent, iar deplasările acestora sunt controlate, și în cazul sacrificării sau decesului, acestea

sunt distruse complet:toate cazurile de ESB;toate bovinele care, în timpul primului an de viață, au fost crescute împreună cu cazuri de ESB, și care, în urma anchetelor, s-a demonstrat că în această perioadă au consumat aceeași hrană potențial contaminată, saudacă rezultatele anchetelor la care se face referire la a doua liniuță nu sunt concludente, toate bovinele născute în același șeptel de animale și într-o perioadă de 12 luni care a precedat sau care a urmat de la apariția unui caz de ESB.

II. ȚARĂ SAU REGIUNE CU UN RISC CONTROLAT DE ESB:( România)Țară sau regiune:1. în care a fost întreprinsă o analiză de risc B pentru a fi identificați factorii de risc existenți și istorici;2. care a demonstrat că au fost luate măsurile adecvate pentru a gestiona toți factorii de risc identificați, dar că aceste măsuri nu au fost luate pentru perioada relevantă de timp;3. care a demonstrat că supravegherea de tip A este pusă în aplicare, în conformitate cu dispozițiile capitolului D, și că punctele țintă relevante au fost atinse, în conformitate cu tabelul 2, precum și4. care este:a) fie în situația următoare:

i) în țară sau în regiune nu a fost semnalat nici un caz de ESB sau s-a demonstrat că orice caz de ESB rezulta dintr-un import și că a fost distrus complet, criteriile sunt respectate și poate fi demonstrat prin intermediul unui nivel de control și de audit adecvat că rumegătoarele nu au fost hrănite nici cu făină de carne sau oase, nici cu jumări de seu provenite de la rumegătoareii) criteriile au fost respectate pentru o perioadă mai scurtă de 7 ani, și/sauiii) nu poate fi demonstrat că alimentația rumegătoarelor cu făină de carne sau oase sau cujumări de seu provenite de la rume gătoare a făcut obiectul unor controale în ultimii opt ani;b) sau în situația următoare:i) în țară sau regiune a fost semnalat un caz indigen de ESB,criteriile sunt respectate și poate fi demonstrat prin intermediul unui nivel de control și de audit adecvat că rumegătoarele nu au fost hrănite nici cu făină de carne sau oase, nici cu jumări de seu provenite de la rumegătoare,ii) criteriile au fost respectate pentru o perioadă mai scurtă de șapte ani; și/sauiii) nu poate fi demonstrat că alimentația rumegătoarelor cu făină de carne sau oase sau cu jumări de seu provenite de la rumegătoare a făcut obiectul unor controale timp de cel puțin opt aniiv) următoarele animale, dacă sunt în viață în țară sau în regiune, sunt identificate în mod

permanent, iar deplasările acestora sunt controlate, și în cazul sacrificării sau decesului, acestea sunt distruse complet:toate cazurile de ESB, șitoate bovinele care, în timpul primului an de viață, au fost crescute împreună cu cazuri de ESB, și care, în urma anchetelor, s-a demonstrat că în această perioadă au consumat aceeași hrană potențial contaminată, saudacă rezultatele anchetelor la care se face referire la a doua liniuță nu sunt concludente, toate bovinele născute în același șeptel de animale și într-o perioadă de 12 luni care a precedat sau care a urmat de la apariția unui caz de ESB

III. ȚARĂ SAU REGIUNE CU UN RISC NEDETERMINAT DE ESB:O țară sau o regiune al cărui statut în ceea ce privește ESB nu a fost încă determinat sau care nu satisface condițiile care trebuie îndeplinite de către țară sau regiune pentru a fi clasificată într-una din celelalte categorii.

Materiale cu Riscuri Specifice (MRS)

1. Definiţia MRS şi clasificare:Ţesuturi desemnate ca MRS dacă provin de la animalele a căror origine este într-un stat membru sau într-o ţară terţă sau într-o regiune a acestora cu un risc controlat sau nedeterminat de ESBBOVINE:craniul (excepţie mandibula), encefalul, ochii, măduva spinării la animalele > 12 lunicoloana vertebrală (excepţie vertebrele caudale), apofizele spinoase şi transversale ale vertebţ cervicale, toracice şi lombare la animalele > 30 lunicreasta sacrală mediană şi aripile sacrumului, plus ganglionii rădăcinilor dorsale la animalele > 30 luniamigdale, intestin de la duoden la rect, mezenterul la animalele de toate vărsteleOVINE şi CAPRINE:craniul, encefal, ochii, amigdale, maduva spinări la animalele > 12 luni/ care prezintă un incisiv permanent care a erupt prin gingiesplina şi ileonul la animalele de toate vărstele

2. Marcare şi eliminare: MRS sunt vopsite/marcate într-un alt mod, imediat dupăîndepărtare şi apoi se distrug completţ

3. Îndepărtarea MRS:3.1. MRS să fie îndepărtate:a) în abatoare sau în alte locuri de tăiereb) în secţiile de tranşare (pt coloana vertebrala la bovine)c) în unităţile intermediare sau la utilizatori şi în centrele de colectare autorizate

3.2. Utilizarea unui test alternativ pt eliminarea MRS se poate autoriza în condiţiile:a) testele trebuie efectuate în abatoare asupra tuturor animalelor eligibile pt MRSb) nici un produs de origine bovină, ovină sau caprină destinat consumului uman/ alimentaţiei animalelor nu poate părăsi abatorul înainte ca autoritatea competentă să primească şi să accepte rezultatele testelor pt toate aminalele tăiate potenţial contaminate, dacă ESB a fost confimată la unul din aceste aminalec) atunci când un test alternativ dă rezultat pozitiv, intregul material potenţial contaminat în abator este distrus, cu excepţia cayului în care părţile corpului, inclusiv pielea animalului afectat, poate fi identificate şi păstrate separat

3.3. Statele membre pot decide să autorizeze:a) îndepărtarea măduvei spinării de la ovine şi caprine în sectii de tranşare autorizateb) ăndepărtarea coloanei vertebrale de la bovine din carcase sau părţi din carcase în măcelării autorizatec) recoltarea cărnii de pe capul bovinelor în sectii de tranşare autorizate

4. Măsuri privind carnea separată mecanic (MDM):Este interzisă în toate statele membre utilizarea oaselor sau a cărnii nedezosate de la rumegătoare pt producerea cărnii separate mecanic

5. Măsuri privind lacerarea ţesuturilor:Până cînd toate statele membre sunt clasificate drept ţări cu risc neglijabil de ESB, în toate ţîrile membre lacerarea ţesutului nervos central cu ajutorul unui instrument lung de formă de tijă intodus în cavitatea craniană este interzisă la rumegătoare a căror carne este destinată consumuilui uman/animal

6. Recoltarea limbii la bovine:Limba de la bovinele de toate vârstele destinate consumului uman/animal se recoltează în abatoare printr-o secţiune transversală către procesul lingual al osului bazihioid

7. Recoltarea cărnii de pe capul bovinelor:

7.1. Carnea de pe capul bovinelor în vârstă de peste 12 luni se recoltează în abatoare în conformitate cu sistemul de control validat de autoritatea competentă, în scopul prevenirii unei posibile contaminări a cărnii capului prin țesuturi ale sistemului nervos centralţ Acest sistem include cel puțin următoarele dispoziții:a) recoltările se efectuează într-un loc special prevăzut în acest scop, separat din punct de vedere fizic de celelalte părți ale liniei de abatorizare;b) atunci când capetele sunt îndepărtate de pe transportor sau din cârlige înainte de recoltarea cărnii capului, orificiul frontal și orificiul occipital se etanșează cu un dop etanș și rezistentţ Dacă trunchiul cerebral constituie obiectul unei prelevări de probe, în vederea testării de laborator pentru depistarea ESB, orificiul occipital se etanșează imediat după operațiunea respectivă;c) carnea capului nu se recoltează de pe capetele ale căror ochi sunt deteriorați sau distruși, înainte sau după sacrificare, sau care au suferit deteriorări care pot duce la contaminarea capetelor respective prin țesuturi ale sistemului nervos central;d) carnea capului nu se recoltează de pe capetele care nu sunt etanșate adecvat, conform prevederilor de la a doua liniuță;e) fără a aduce atingere regulilor generale de igienă, se stabilesc instrucțiuni de lucru specifice, în scopul prevenirii contaminării cărnii în cursul recoltării, în special în cazul în care dopul amintit la a doua liniuță este distrus sau în cazul în care ochii sunt deteriorați în cursul operațiunii:

7.2. Prin derogare de la cerințele de la punctul 7ţ1, statele membre pot decide să aplice în abatoare un alt sistem de control al recoltării cărnii de pe capul bovinelor, care are drept consecință reducerea echivalentă a nivelului contaminării cărnii respective prin țesuturi ale sistemului nervos centralţ Se pune în aplicare un plan de prelevare de probe, utilizând un test de laborator, pentru a detecta țesutul sistemului nervos central, care să permită verificarea aplicării eficiente a măsurilor destinate limitării contaminăriiţ Statele membre care recurg la această derogare transmit Comisiei și celorlalte state membre, în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, informații privind sistemul lor de control și rezultatele prelevării de probe

7.3. Dacă recoltarea este realizată fără îndepărtarea capetelor bovinelor de pe transportor sau din cârlige, punctele 7.1 și 7.2 nu se aplică

7.4. Recoltarea cărnii de pe capul bovinelor în secții de tranșare autorizate:

Statele membre pot decide să permită recoltarea cărnii de pe capul bovinelor în secții de tranșare special autorizate pentru acest scop, cu condiția ca următoarele dispoziții să fie respectate:

a) capetele destinate transportului către secția de tranșare sunt suspendate pe un stelaj pe durata stocării și transportului de la abator la secția de tranșare;b) orificiul frontal și orificiul occipital se etanșează adecvat, cu un dop etanș și rezistent, înainte de îndepărtarea capetelor de pe transportor sau din cârlige, în vederea amplasării pe stelaj. Dacă trunchiul cerebral constituie obiectul unei prelevări de probe, în vederea testării de laborator pentru depistarea ESB, orificiul occipital se etanșează imediat după operațiunea respectivă;c) capetele care nu sunt etanșate adecvat, în conformitate cu prevederile de la punctul (b) sau ale căror ochi sunt deteriorați sau distruși înainte sau după sacrificare sau care au suferit deteriorări care pot duce la contaminarea cărnii capului prin țesuturi ale sistemului nervos central se exclud din transportul către secțiile de tranșare specific autorizate;d) în abatoare se pune în aplicare un plan de prelevare de probe, bazat pe un test de laborator, care să permită depistarea țesuturilor sistemului nervos central, în scopul verificării aplicării eficiente a măsurilor destinate limitării contaminării;e) recoltarea cărnii de pe capul bovinelor este realizată în conformitate cu un sistem de control, recunoscut de către autoritatea competentă, în scopul prevenirii unei posibile contaminări a cărnii capului. Sistemul respectiv trebuie să includă cel puțin următoarele măsuri:(i) toate capetele se supun unui control vizual, înainte ca recoltarea cărnii să înceapă, în scopul depistării semnelor contaminării și al verificării etanșeizării lor adecvate;(ii) carnea capului nu se recoltează de pe capetele neetanșate adecvat, ale căror ochi sunt deteriorați sau care au suferit deteriorări care pot duce la contaminarea cărnii prin țesuturile sistemului nervos central. Dacă se suspectează că există capete de acest fel, carnea nu se prelevează de pe niciun cap;(iii) fără a aduce atingere regulilor generale de igienă, se stabilesc instrucțiuni de lucru specifice, în scopul prevenirii contaminării cărnii în cursul transportului și al prelevării, în special dacă dopul este distrus sau dacă ochii sunt deteriorați în cursul operațiunii;f) în unitatea de tranșare se pune în aplicare un plan de prelevare de probe, bazat pe un test de laborator, care să permită depistarea țesuturilor sistemului nervos central, în scopul verificării aplicării eficiente a măsurilor de limitare a contaminării

Masuri ulterioare confirmarii prezentei unei forme de EST

Investigaţiile trebuie sa identifice:

În cazul bovinelor:toate celelalte rumegătoare prezente în expoataţie de care aparţine animalul la care s+a confirmat boalaîn cazul unei femele la care s-a confirmat boala: toţi descendenţii săi născuţi în intervalul de 2

ani (înainte şi după apariţia semnelor clinice)toate animalele din cohorta de care aparţinea animalul cu boalăoriginea posibilă a boliicelelalte animale prezente în exploataţia de care aparţinea animalul bolnav sau în orice altă exploataţie susceptibilă de a fi fost infectată cu EST sau de a fi expusă la aceiaşi alimentaţie/ sursă de contaminarecirculaţia hranei care ar fi putut transmite EST la/de la exploataţia în cauzăÎn cazul ovinelor şi caprinelor:toate celelalte rumegătoare, în afară de ovine şi caprine, prezente în exploataţia de care aparţine animalul bolnavpărinţii, iar în cazul femelei, toţi embrionii, ovulele şi ultimii descendenţi la care a fost confirmată boala (în măsura în care se pot identifica)toate celelalte ovine şi caprine de la exploataţia de care aparţinea animalul cu boalăoriginea posibilă a boliicirculaţia hranei care ar fi putut transmite EST la/de la exploataţia în cauză

FIŞA DE EVALUARE pt verifivarea modului de aplicare a Reg 999/2001 privind stabilirea regulilor de prevenire, control şi eradicare a unor ESTANSVSA face evaluări trimestriale ala unităţilor care abatorizează, tranşează sau fabrică produse din carne de la animalele susceptibile de a contacta ESTPrin aceste fişe de evaluare se monitorizează şi se verifică nrţ de animale tăiate în ultimele 12 luni şi condiţiile de funcţionare şi desfoşurare a:identificarea animalelorcontrolul de documente,prevenirea contaminări capului cu ţesut nervos centralîndepărtarea măduvei spinării la rumegătoareîndepărtarea şi marcarea MRSasigurarea transabilităţii carcaselor şi a MRSrecoltarea probelor şi efectuarea instruirii personaluluiPe baza punctajului obţinut, unitatea poate fi desenmată ca:1. acceptabilă pentru desfăşurarea activităţii2. acceptabilă, cu recontrol pentru remedierea unor deficienţe minore3. supusă suspendării temporare4. supusă suspendării definitive

LABORATOARE NAŢIONALE DE REFERINŢĂLaboratoarul naţional de referinţă desemnat trebuie:

a) să aibe la dispoziţie facilităţi şi personal asecializat care să poată prezenta în orice moment, în special la apariţia bolii respective, tipul de suşă a agentului EST şi să poată confirma rezultatele obţinute de laboratoarele regionale de diagnosticare. În situaţia în care nu se poate identifica tipul de suşă a agentului EST, se stabileşte o procedură prin care să se asigure deferirea procesului de identificare a suşei către un laborator de referinţă al Comunităţii;

b) să verifice metodele de diagnosticare utilizate în laboratoarele regionale de diagnosticare;

c) să fie responsabil cu coordonarea standardelor şi metodelor de diagnosticare în statele membreţ În acest sens, laboratorul trebuie:– să pună la dispoziţia laboratoarelor desemnate de statele membre reactivi de diagnosticare;– să controleze calitatea tuturor reactivilor de diagnosticare utilizaţi în statele membre;– să organizeze în mod regulat teste comparative;– să păstreze în izolaţie agenţii bolii respective sau ţesuturile corespunzătoare care conțin aceşti agenţi şi care provin de la cazurile confirmate în statele membre;– să asigure confirmarea rezultatelor obţinute în laboratoarele de diagnosticare desemnate de statul membru;

d) să colaboreze cu laboratorul de referinţă al Comunităţii

Laboratorul naţional de referinţă desemnat în ROmânia: IDSALaboratorul naţional de referinţă pentru formele de EST: Agenţia pentru laboratoare veterinare Woodham Lane New Haw Addlestone din UK

FUNCŢIILE ŞI ÎNDATORIRILE LABORATORULUI COMUNITAR DE REFERINŢĂ SUNT:a) coordonarea, în urma consultării Comisiei, a metodelor de diagnosticare a ESB pe care le utilizează statele membre, în special prin:– păstrarea şi punerea la dispoziţie a ţesuturilor corespunzătoare ce conţin agentul, pentru dezvoltarea sau producerea testelor de diagnosticare relevante sau pentru înscrierea suşelor agentului;– punerea la dispoziţia laboratoarelor naţionale de referinţă a serurilor standard şi a altor reactivi de referinţă în vederea standardizării testelor şi reactivilor utilizaţi în statele membre;– alcătuirea şi păstrarea unei colecţii de ţesuturi corespunzătoare ce conţin agenţi şi suşe ale formelor de EST;

– organizarea testelor comparative periodice pentru procedurile de diagnosticare la nivel comunitar;– culegerea şi compilarea datelor şi informaţiilor privind metodele de diagnosticare utilizate şi rezultatele testelor efectuate în Comunitate;– caracterizarea probelor izolate de agent EST prin cele mai recente metode pentru a permite o mai bună înţelegere a epidemiologiei bolii;– însuşirea ultimelor tendinţe în domeniul monitorizării, epidemiologiei şi preîntâmpinării formelor de EST din întreaga lume;– păstrarea evidenţelor referitoare la bolile anterioare, pentru a se permite o diagnosticare diferenţială rapidă;– obţinerea unor cunoştinţe solide în pregătirea şi utilizarea metodelor de diagnosticare utilizate pentru controlul şi eradicarea formelor de EST;b) asistarea în mod activ a diagnosticării epidemiilor de EST în ţările membre prin studierea probelor recoltate de la animalele infectate cu forme de EST trimise pentru confirmarea diagnosticului, caracterizare şi studii epidemiologicec) facilitarea pregătirii şi specializării experţilor în laboratoare de diagnosticare în vederea armonizării tehnicilor de diagnosticare în întreaga Comunitate

Teste de laborator pentru depistarea prezentei ESB la bovine

a) Cazuri suspecte:E şantioanele de la bovine,care au fost trimise pentru efectuarea testelor de laborator trebuie imediat supuse unor examinări de confirmare care s ă folosească cel puţin una dintre metodele şi unul dintre protocoalele următoare:i. metoda imunohistochimic ă (IHC)ii. testul imunoblot SAF (fibrile asociate scrapiei)sau alternativa aprobat ă de OIEiii. evidenţierea fibrilelor caracteristice cu ajutorul microscopului electroniciv. examenul histopatologicv. combinarea testelor rapideÎn cazul în care rezultatul examenului histopatologic este neconcludent sau negativ, ţesuturile suntsupuse unei examinări suplimentare cu ajutorul uneia dintre celelalte metode sau al unuia dintre celelalte protocoale de confirmare

Testele rapide pot fi utilizate atât pentru screeningulini ţial al cazurilor suspecte, cât şi, dacă rezultatele sunt neconcludente sau pozitive, pentru confirmarea ulterioară , în conformitate cu orient ările din partea Labora torului comunitar de referinţ ă şi cu condiţia ca:

i. testul de confirmare să fie realizat într-un laborator naţional de referinţă pentru EST; şiii. unul dintre cele două teste rapide s ă fie un test Western blot; şiiii. cel de-al doilea test rapid utilizat:să includă un control al ţesutului negativ şi eşantion de ESB provenind de la o bovină drept control al ţesutului pozitivs ă fie diferit ca tip de testul folosit pentru screeningul iniţialiv. în cazul în care se foloseşte un test Western blot rapid ca primul test, rezultatul testului să fie consemnat şi transmis laboratorului naţional de referinţă pentru EST;v. în cazul în care rezultatul screeningului iniţial nu este confirmat de testul rapid ulterior, eşantionul trebuie supus unei examinări cu ajutorul uneia dintre celelalte metode de confirmare; în cazul în care examenul histopatologic este folosit în acest sens, dar se dovedeşte a fi neconcludent sau negativ, ţesuturile trebuie supuse unei examinări suplimentare cu ajutorul uneia dintre celelalte metode şi al unuia dintre celelalte protocoale de confirmare.În cazul în care rezultatul uneia dintre examinările de confirmare menţionate la primul paragraf este pozitiv, se consideră că animalele reprezint ă un caz pozitiv de ESB.

b) Monitorizarea ESBEşantioanele prelevate de la bovine şi trimise pentru efectuarea unor teste de laborator sunt examinate cu ajutorul unui test rapidţ Atunci când rezultatul testului rapid este neconcludent sau pozitiv, eşantionul trebuie imediat supus unor examinări de confirmare care să foloseasc ă cel puţin una dintre metodele şi unul dintre protocoalele următoare:i) metoda imunohistochimică (IHC)ii) testul imunoblot SAFiii) evidenşierea fibrilelor caracteristice cu ajutorul microscopului electroniciv) examenul histopatologiciv) combinarea testelor rapide

În cazul în care rezultatul examenului histopatologic este neconcludent sau negativ, ţesuturile sunt supuse unei examinări suplimentare cu ajutorul uneia dintre celelalte metodeşi al unuia dintre celelalte protocoale de confirmare.Testele rapide pot fi utilizate atât pentru screeningul inişial, cât şi,dacă rezultatele sunt neconcludente sau pozitive, pentru confirmarea ulterioară , în conformitate cu orient ările din partea Laboratorului comunitar de referinşăşi cu condiţia ca:

i) t estul de confirmare s ă fie realizat într-un laborator naşional de referinşă pentru ESTii) unul dintre cele două teste rapide să fie un test Western blotiii) cel de-al doilea test rapid utilizat:să includă un control al ţesutului negativ şi un eşantion de ESB provenind de la o bovină drept control al ţesutului pozitivsă fie diferit ca tip de testul folosit pentru screeningul iniţialiv) în cazul în care se foloseşte un test Western blot rapid ca primul test, rezultatul testului să fie consemnat şi transmis laboratorului naţional de referinţă pentru ESTv) în cazul în care rezultatul screeningului iniţial nu este confirmat de testul rapid ulterior, eşantionul să fie supus unei examinări cu ajutorul uneia dintre celelalte metode de confirmare; în cazul în care examenul histopatologic este folosit în acest sens, dar se dovedeşte a fi neconcludent sau negativ, ţesuturile trebuie supuse unei examinări suplimentare cu ajutorul uneia dintre celelalte metode şi al unuia dintre celelalte protocoale de confirmareÎn cazul în care rezultatul testului rapid este neconcludent sau pozitiv şi cel puţin una dintre examinările de confirmare menţionate la primul paragraf, se consideră că animalul reprezintă un caz pozitiv de ESB.

Marcarea Carnii si Produselor din Carne

Produsele de origine animală sunt admise pentru consumul uman numai dacă poartă marca de sănătate sau marca de identificare.Carnea proaspată şi viscerele provenite de la animalele ongulate domestice (bovine, ovine, caprine, porcine) şi solipede, care au fost obţinute din unităţi de tăiere autorizate sanitar-veterinar, sunt admise în consumul uman numai daca sunt însoţite de certificate de sănătate publică veterinară.Carnea şi organele provenite din tăierea animalelor de măcelărie, a păsărilor sau a altor apecii de animale din gospodăria propie, sunt admise numai pentru consum propriu. Produsele de origine animală obţinute în gospodăriile populaţiei pentru consum propriu, NU se supun marcării/identificării în conformitate cu prevederile Ordinul 10 / 18 februarie 2008 al preşedintelui Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pt Siguranta Alimentelor privind aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileste procedura pentru marcarea si certificarea sanitara veterinara a carnii proaspete si marcarea produselor de origine animala destinate consumului uman. 

MARCA DE SĂNĂTATATE = ştampila aplicată de MV oficial, în conformitate cu prevederile

Ord. ANSVSA 10/1998, care atestă că produsele au fost obţinute în unităţi de tăiere autorizate sanitar veterinar cu respectarea condiţiilor sanitar veterinare prevăzute în legislaţia în vigoare, precum şi că produsele au fost supuse controalelor oficiale în conformitate cu prevederile Reg. (CE) nr. 854/2004.Marca de sănătate se aplică în unitatea de obţinere a cărnii, iar certificatul de sănătate publică veterinară se emite de către MV oficial di aceiaşi unitate.

MARCA DE IDENTIFICARE = ştampila aplicată de operatorul din sectorul alimentar, în conformitate cu prevederile Ord. ANSVSA 10/1998, care atestă că produsele au fost obţinute în unităţi autorizate sanit-vet şi care respectă prevederile Reg. (CE) nr. 852 şi 853/2004A. MARCAREA DE SĂNĂTATE A CĂRNII PROASPETESe aplică numai cărnii provenite de la ongulatele domestice, mamifere din categoria vânatului de crescătorie (altele decăt animalele lagomorfe) şi din categoria vânatului sălbatic mare, care au fosr supuse inspecţiei ante şi post-mortem, în conformitate cu prevederile Reg. (CE) nr. 854/2004, şi numai în cazul în care nu există motive pentru a se declara carnea impropie pt consum uman.Marca de sănătate poate fi aplicată înainte ca rezultatuele ex. trichineloscopic să fie disponibile, în cazul în care MV oficial este SIGUR că acea carne nu va fi introdusă pe piaţă decât dacă rezultatele analizelor sunt satisfăcătoare. Marca de sănătate se aplică pe suprafaţa carcasei, prin tuş sau foc, pentru fiecare semicarcasă sau sfert de carcasă ori dacă semicarcasele sunt tăiate în 3 piese, fiecare piesă să poarte marca de sănătate.Marcarea se face sub responsabilitatea MV oficial. Acesta păstrează în condiţii de sigurantă, sub propie responsabilitate, instrumentele destinate marcării. Instrumentele se păstrează în cutii metalice, închise cu sistem de sigurantă. Pe fata interioară a capacului cutiei / în cutie se va păstra inventarul cuprinzând evidenţa ştampilelor. Cutia metalică se păstrează într-un dulap închis cu cheie. Predarea şi primirea ştampilelor se fac sub semnatură în registrul de evidenţă destinat monitorizării ştampilelor.Marca de sănătate se aplică şi pe documentele comerciale însoţitoare eliberate de producător sau poate fi imprimată şi pe etichetă sau ambalaj.Marca de sănătate trebuie să fie:a) O ştampilă OVALĂ în cazul cărnii obţinute în unităţile autorizate pentru schimburi intracomunitare, ce poartă următoarele informaţii:partea superioară: “ROMÂNIA” sau codul ISO al ţării (RO) cu majusculecentru: numărul de autorizare al abatorului, acordat de autoritatea veterinară centralăpartea de jos: abevierea CE sau EC (dimensiunile şi caracterele mărcii pot fi reduse pt marca de sănătate a mieilor, iezilor sau pirceilor)b) O ştampilă ROTUNDĂ în cazul cărnii obţinute în unităţile aprobate pentru periada de

tranziţie:partea superioară: “ROMÂNIA”centru: indicativul judeţului, urmat fără întrerupere de nr. de autorizare al unităţii. Imediat sub aceasta se înscrie nr. de identificare a MV oficial care asigură supravegherea unităţiipartea inferioară: CONTROLAT SANITAR VETERINAR

În vederea aplicării Programului strategic privind monitorizarea, controlul şi eradicarea PPC în Romania, carnea obţinută de la porcinele domestice crescute în fermele comerciale şi vaccinate cu vaccin tip Marker, carnea obţinută de la porcinele crescute în exploataţile nonprofesionale şi vaccinate cu vaccin viu atenuat, precum şi carnea obţinută de la porcinele sălbatice se vor marca astfel:

a) carnea proaspătă de porcine domestice crescute în ferme comerciale şi vaccinate cu vaccin Marker, care a fost obţinută în:

i. unităţile autorizate pentru schimburi intracomunitare: HEXAGONALĂpartea superioară: “ROMÂNIA”centru: nr. de autorizare al unităţii, acordat de autoritatea veterinară centrală pt efectuarea unor activităţi de comerţ intracomunitarpartea inferioară: CONTROLAT SANITAR VETERINAR

ii. unităţile aprobate pentru periada de tranzit: ROTUNDĂpartea superioară: “ROMÂNIA”centru: indicativul judeţului, urmat fără întrerupere de nr. de autorizare al unităţiipartea inferioară: CONTROLAT SANITAR VETERINAR

b) carne proaspătă de la porcinele sălbatice, care a fost obţinută în:i. unităţile aprobate pentru schimburi intracomunitare: PENTAGONALĂ înscrisă într-un DPREPTUNGHIpartea superioară: “ROMÂNIA”centru: nr. de autorizare al unităţii de prelucrare a vănatului sălbatic , acordat de autoritatea veterinară centralăpartea inferioară: CONTROLAT SANITAR VETERINA

ii. unităţile aprobate pentru perioada de tranzit: PENTAGONALĂ înscrisă într-un DPREPTUNGHIpartea superioară: “ROMÂNIA”

centru: indicativul judeţului, urmat fără întrerupere de nr. de autorizare al unităţiipartea inferioară: CONTROLAT SANITAR VETERINAR (cuvintele fiind înscrise intr-un arc de cerc)

c) carne de la porcinele din exploataţiile nonprofesionale vaccinate cu vaccin viu atenuat: PĂTRATĂpartea superioară: “ROMÂNIA” sau codul ISO „RO”centru: codul judeţului şi nr de autorizare sanitar veterinară al unitaţii de tăierepartea inferioară: CONTROLAT SANITAR VETERINAR

Carnea de la animalele tăiate de necesitate: marcă specială PĂTRATĂpartea superioară: “ROMÂNIA”centru: nr. de autorizare al unităţii în care a fost efectuată inspecţia post-mortempartea inferioară: NECESITATE

Carnea de la porcinele care sunt supuse prevederilor din Directiva 92/119/CEE: ştampilă PĂTRATĂ CU COLŢURILE ROTUNJITEpartea superioară: ISO “RO”centru: nr. de autorizare sanit-vet al unităţii în care a fost efectuată sacrificarea

Carnea de la vieri, porci criptorhizi, porci hermafrodiţi şi carnea provenită de la animalele din specia ovine sub 18 luni: se marchează suplimentar cu o ştampilă ROTUNDĂ, în care se înscrie cu majuscule „TO”, aplicată lânga marca de sănătate.În cazul cărnii improprii pentru consum uman: ştampilă TRIUNGHIULARĂ în care se scrie „CONFISCAT”Carnea de vânat sălbatic provenită din vânatul sălbatic nejupuit poate să poarte o marcă de sănătate numai în cazul în care, după jupuirea într-o întreprindere de manipulare a vânatului, aceasta a făcut obiectul inspecţiei post-mortem şi a fost declarată corespunzătoare pr consum uman.

B. MARCAREA DE IDENTIFICARE A PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂOperatorii cu activitate în domeniul alimentar sunt obligaţi să işi identifice produsele de origine animală obţinute, cu o marcă de identificare aplicată conform prevederilor Ordinului 10 / 18 februarie 2008 al preşedintelui Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pt Siguranta Alimentelor privind aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileste procedura pentru marcarea si certificarea sanitara veterinara a carnii proaspete si marcarea produselor de origine animala destinate consumului uman.

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să dispună de măsuri pentru a se asigura că:marca de identificare este aplicată înainte ca produsul să părăsească unitatease aplică o nouă marcă unui produs în cazul în care materialul de împachetare/ambalare este îndepărtat ori produsul este prelucrat ulterior în unitate, caz în care noua marcă trebuie să indice nr de autorizare al unităţii unde au loc aceste operaţiunisunt elaborate şi sunt implementate sisteme şi proceduri pentru identificarea operatorilor cu activitate în domeniul alimetar de la care au primit şi cărora le-au fost livrate produsele de origine animală.MARCA DE IDENTIFICARE aplicată într-o unitate din ROMÂNIA: superior „ROMÂNIA”/”RO”, centru: nr de autorizare sanit-vet al unităţii şi să fie de formă:a) OVALĂ: produsele de origine animală obţinute în unităţile autorizate pt schimburi intracomunitare; jos: CE/ECb) OVALĂ: produsele din carne de porcine domestice/sălbatice tratate termic; jos: CE/ECc) ROTUNDĂ: produse de origine animală obţinute în unităţile care beneficiază de perioadă de tranzit; jos: „CONTROLAT SANITAR VETERINAR”d) HEXAGONALĂ: produse de carne obţinute de la porcinele domestice fabricate în unităţile autorizate pentru schimburi intracomunitare; jos: „CONTROLAT SANITAR VETERINAR”e) PENTAGONALĂ înscrisă în DREPTUNGHI: produse din carne de porcine sălbatice, ; jos: „CONTROLAT SANITAR VETERINAR”ln funcţie de prezentarea diferitelor produse de origine animală, marca de identificare poate sa fie aplicată direct pe produs, pe materialul de ambalare sau pe materialul de împachetare ori poate să fie tipărită pe o etichetă fixată pe produs, pe materialul de împachetare sau pe materialul rezistent şi care nu se poate îndepărta. În cazul pachetelor care conţin carne tranşată sau organe, marca de identificare trebuie să fie aplicată pe o etichetă fixată/imprimată pe materialul de împachetare, în asa fel încât aceasta să fie distrusă când pachetul se deschide.

Pentru produsele de origine animală care sunt introduse în containere de transport sau în pachete mari şi sunt destinate pentru manipulare, procesare, ambalare sau împachetare ulterioară în altă unitate, marca de identificare trebuie să fie aplicată la suprafaţa externă a containerului sau a materialului de împachetare.Utilizarea/ aplicarea pe produse / documentele însoţitoare a unor mărci de sănătate/identificare FALSE sau care au fost RETRASE de autoritatea veterinară competentă se pedepseşte conform legislaţiei. CONFECŢIONAREA de mărci intră în responsabilitatea operatorului alimentar.În cazul în care unitatea îşi schimbă obiectivul de activitate sau când autoritatea veterinară competentă dispune retragerea mărcilor, operatorul este obligat să anunţe autoritatea veterinară competentă şi să predea marca respectivă.

CERTIFICAREA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ VETERINARĂ A CĂRNII PROASPETECertificate de sănătate publică veterinară = emis de MV oficial din unitatea de tăiere, numai pt carnea proaspătă destinată consumului uman care a fost considerată corespunzătoare în urma controalelor, verificărilor şi inspecţiilor efectuate de autoritatea veterinară competentă în conformitate cu prevederile legislaţiei veterinare în vigoare. Certificate de sănătate publică veterinară se emite pt fiecare mijloc de transport al cărnii, sau, după caz, pt fiecare lot de carne.Certificatul se completează în 3 exemplare: pt mijlocul de transport, pt unitatea de sacrificare şi pt MV oficial emitent. pe primul exemplar se scrie „ORIGINAL”, iar pe exemplarele 2 şi 3 „COPIE”.Exemplarul original însoţeşte transportul până la destinaţia finală. atunci când produsele caertificate se distribuie mai multor destinatari, fiecărui destinatar i se eliberează o fotocopie a originalului, iar originalul rămâne la ultimul destinatar. fotocopiile vor purta în colţul din dreapta sus menţiunea „Conform cu originalul”.Certificate de sănătate publică veterinară trebuie să fie tipărit pe o singură fila faţă-verso, format A4. Certificatele trebuie să fie înseriate cu un nr. de serie care se tipăreşte pt fiecare certificat în parte şi care este format din indicativul judeţului, urmat fără întrerupere de seria formată din min 8 cifre.Gestiunea seriilor şi a certificatelor repartizate unităţilor de sacrificare intră în responsabilitatea Serviciului de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară din cadrul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi Pentru Siguranţa Alimentelor Judeţene, respectiv a municip. Bucureşti, şi a MV oficiali care asigură supravegherea sanitară veterinară a unităţilor de tăiere.MV oficiali împuterniciţi de DSVSAJ:nu trebuie să certifice informaţii de care nu au cunoştinţă personală sau pe care nu le pot verificanu trebuie să semneze certificate în alb sau incomplete ori certificate referitoare la carnea pe care nu au inspectat-o sau care nu mai este sub controlul lorpot să elibereze un certificat sanitar-veterinar în baza altui certificat sau atestat, numai dacă se află în posesia respectivului document înainte de a semnatrebuie sa fie în totalitate conştienţi de semnificaţia conţinutului fiecărui certificat pe care îl semneazăCertificarea exporturilor de produse de origine animală către ţările terţe se realizează numai după obţinerea acordului scris din partea Direcţiei de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară din cadrul ANSVSA şi în baza cerfificatului de sănătate stabilit de autorităţile veterinare din ţările terţe.