UNIVERSITATEA BABEŞ BOLYAI FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILORCLUJ NAPOCA

CONTRACTUL DE FRANCIZĂ

Studiu de caz: MC DONALD’S

Specializare: Diagnostic şi Evaluare

2009

1. FRANCIZA – CONCEPT, TERMINOLOGIE

Înainte de a intra în lumea seacă a definiţiilor elaborate de diferite asociaţii şi federaţii vom prezenta o imagine generală despre franciză şi despre multitudinea aspectelor legate de franciză.

Franciza este un concept de marketing, o forma de pătrundere pe piaţa internă şi internaţională prin asociere cu un partener local. Această alternativă de pătrundere este de multe ori combinată şi cu intrare directă - prin filiale, etc.

Totodată, franciza reprezintă şi o formă de investiţie. Pe plan internaţional aceste forme de întreprindere sunt investiţii internaţionale, mai concret investiţii străine directe. Franciza, cu o nevoie mai redusă de capital, facilitează dezvoltarea, extinderea companiei-mamă. Dar în acelaşi timp franciza este şi un proces de ,,dezinvestire" datorită faptului că se vinde o parte din afaceri, concentrîndu-se de multe ori numai pe anumite domenii strategice. În al treilea rând, pe plan internaţional, franciza reprezintă o formă de cooperare internaţională, din cadrul alianţelor competitive1. Raţiunea acestor alianţe competitive este convergenţa de interese, sporirea poziţiei concurenţiale sau depăşirea unor obstacole de politică comercială. În acest context, franciza este:- o formă de valorificare a drepturilor de proprietate intelectuală; o tehnică de transfer internaţional de tehnologie sau de ,,tehnologie-comercială";- o formă de marketing şi distribuţie internaţională - una foarte eficientă;-un mijloc de promovare a afacerilor printr-un management eficient cu adaptabilitate sporită la specificul local. În al patrulea rând, în modul cel mai concret, palpabil din punct de vedere juridic, franciza este un contract. Contractul de franciză reglementează precis drepturile şi obligaţiile părţilor - pe o perioadă şi cu clauze specifice domeniului de activitate.

A) Definirea francizei Se cunosc o multitudine de definiţii ale conceptului de franchise/franciză, fiecare dintre acestea reflectând diferite modalităţi de abordare precum şi accentul pus pe diferite elemente caracteristice.

1) În Codul Etic acceptat de Federaţia Europeană de Franciză, valabil din 1 ianuarie 1992, definiţia oficială a francizei este următoarea:,,Franciza este acel sistem al marketingului produselor, serviciilor, eventual tehnologiei care se bazează pe o strânsă şi continuă colaborare între parteneri independenţi din punct de vedere juridic şi financiar, francizorul (gazda sistemului) şi francizatul (beneficiarul afacerii/investitorul individual); francizorul îi dă dreptul francizatului şi totodată îl constrânge pe acesta din urmă să desfăşoare o activitate financiară corespunzătoare concepţiei francizorului. Acest drept îi dă posibilitatea francizatului la o contraprestaţie directă sau indirectă şi totodată îl constrânge pe întreprinzător să utilizeze numele comercial (trade name) şi/sau marca comercială (trade mark), know-how-ul, metodele financiare şi tehnice, procedeele, dreptul de proprietate de autor al francizorului pe o perioadă de timp dinainte precizată în contract."

1 Reţele complexe de comunicaţii ce se stabilesc între firme în vederea realizării unor obiective lucrative în domeniile marketingului şi comercializării producţiei, cercetării si dezvoltării, etc. prin acţiuni concertate; aici se includ acordurile de marketing, operaţiuni de licenţiere, francizare, societăţile mixte.

2

2) Conform definiţiei propuse de Asociaţia Britanică de Franciză, franciza apare ca fiind o relaţie contractuală între francizor şi beneficiar în care francizorul oferă sau este obligat să-şi menţină interesul continuu pentru afacerea beneficiarului în domenii ca know-how şi pregătire, iar beneficiarul operează sub un nume de comerţ comun cu francizorul şi în care beneficiarul va investi capitalul propriu. 3) Conform definiţiei Asociaţiei Internaţionale de Franciză franciza este o licenţă contractuală acordată de o persoană-francizorul-altei persoane-francizatul sau beneficiarul-aceasta caracterizându-se prin următoarele aspecte:- permite sau cere beneficiarului să desfăşoare pe perioada francizei o afacere sub numele specific al francizorului;- cere periodic beneficiarului să plătească francizorului anumite sume de bani ca şi asistentă pentru franciză;- obligă francizorul să ofere beneficiarului asistenţă în desfăşurarea afacerii;- împuterniceşte francizorul să exercite un control pe durata francizei asupra modului în care beneficiarul îşi desfăşoară activitatea;- franciza nu este o tranzacţie între o companie mama şi filialele ei, sau între filialele aceleiaşi companii, sau între o persoană fizică şi o companie controlată de acea persoană.4) În S.U.A. - fireşte, am putea spune - accentul se pune pe latura comercială. Astfel, Senatul a acceptat ca fiind corectă următoarea definiţie:,,Conceptul de franchising reprezintă contractul încheiat între două persoane, contract care duce la realizarea unui parteneriat de durată. Contractul de franciză asigură uneia dintre părţi numită beneficiar/francizat dreptul de a comercializa în condiţiile economice date, bunurile şi serviciile produse sau realizate, prelucrate de cealaltă parte numită francizor. Francizatul dobândeşte aceste drepturi numai dacă respectă normele recomandate de francizor." 5) Definiţia oficială a francizei conform Uniunii Germane de Franciză este următoarea: ,,Franciza este un sistem comercial, organizat vertical-cooperativ între întreprinzători independenţi din punct de vedere legal, pe baza unei legături pe termen lung, reglementată contractual." Specialiştii germani consideră că esenţa francizei constă în organizare. M. Handriedere afirmă:,,Franciza reprezintă comercializarea, distribuirea contractuală a bunurilor materiale sau spirituale precum şi a serviciilor. Vânzătorul licenţei şi cumpărătorul acesteia, ca întreprinzători independenţi, colaborează în cadrul unei relaţii de parteneriat în scopul optimizării sistemului pe baza intereselor comune." În definiţia francizei pot să apară diferenţe între ţări şi în timp, dar condiţiile de bază ca aceasta să fie o afacere de tip franciză sunt peste tot aceleaşi:- presupune existenţa contractului de franciză între cele 2 părţi;- francizorul trebuie să pregătească francizatul, să-l introducă în toate amănuntele afacerii, şi trebuie să ajute pornirea acesteia;- francizorul trebuie să asigure sprijinul francizatului în mod continuu în toate domeniile conducerii afacerii;- francizatul sub controlul francizorului îşi poate desfăşura activitatea în cadrul unui nume comercial, formă şi procedeu, beneficiind de avantajele oferite de goodwill-ul francizorului;- francizatul trebuie să efectueze o investiţie semnificativă din propriile resurse;- francizatul trebuie să fie proprietarul afacerii;- francizatul trebuie să plătească în diferite forme francizorului pentru acele drepturi de care beneficiază, precum şi pentru serviciile oferite de acesta;- francizatul poate să-şi desfăşoare activitatea între anumite limite, după regulile de desfăşurare a activităţii specificate în contractul de franciză.

3

B) Terminologia şi noţiunile de bază ale francizei Terminologia utilizată în franchising nu este bine cunoscută publicului larg din

România. În cele ce urmează vor fi prezentate noţiunile de bază ale conceptului de franciză şi explicaţiile acestora, aşa cum apar ele în Ordonanţa privind regimul juridic al francizei emisă de Guvernul României (art. 1 şi 2 din legea nr. 134/1997) şi completate cu definiţiile date de Federaţia Franceză de Franciză.

1. Franciza (franchise)Franciza este un sistem de comercializare a produselor, serviciilor sau

tehnologiilor, bazat pe o colaborare strânsă şi continuă între persoane fizice sau juridice din punct de vedere financiar, prin care o persoană denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata o afacere, un produs sau un serviciu.

2. Francizor (franchisor)Francizorul este un comerciant care:

- este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate; drepturile trebuie exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciză;- oferă un ansamblu de produse şi/sau servicii şi/sau tehnologii;- asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate;- utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, a cercetării şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi fiabilitatea produsului.

Francizorul este de obicei o firmă binecunoscută, un producător care dispune de goodwill şi de o marcă înregistrată şi recunoscută, care atrage consumatorul. Această marcă sau simbol trebuie să fie protejate cel puţin pe durata contractului. El investeşte active umane şi financiare pentru promovarea mărcii comerciale, pentru a asigura succesul concepţiei.

3. Francizatul sau beneficiarul (franchisee)Francizatul este un comerciant, persoană fizică sau juridică, selecţionat de

francizor, care aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză, aşa cum este ea definită de către francizor.

Francizatul investeşte capital, timp, muncă, experienţă comercială din trecut ca noua unitate a sistemului să funcţioneze cu succes.

4. Inteligenţa tehnică/comercială (know-how)Know-how-ul este un ansamblu de informaţii practice, nebrevetate, rezultând din

experinţa francizorului şi verificate de către acesta. Know-how-ul în ansamblul său, în configurarea şi asamblarerea practică a componentelor sale, nu trebuie să fie accesibil unei terţe persoane (numai cu acordul francizorului) şi trebuie să includă o informaţie esenţială în legatură cu:

-prezentarea produselor în vederea vânzării;-transformarea produselor în legătură cu prestarea de servicii;-relaţiile cu clientela;

-gestiunea administrativă şi financiară.Know-how-ul reprezintă un ansamblu de cunoştinţe de valoare materială,

cunoştinţe tehnice, economice, manageriale, de controlul, totalizarea şi sintetizarea experienţelor. Aceste cunoştinţe sunt organizate într-un sistem şi pot avea o utilizare largă, dar care încă nu au devenit proprietate publică. Aceste cunoştinţe se bazează pe experienţa şi probele efectuate de francizor şi care sunt secrete, importante şi identificate.

5. Reţeaua/sistemul de franciza (the network)

4

Reţeaua de franciză reprezintă un ansamblu de rapoarte contractuale dintre un francizor şi mai mulţi beneficiari, în scopul promovării unei tehnologii, a unui produs sau serviciu, precum şi pentru dezvoltarea producţiei şi distribuţiei unui produs sau serviciu.Sistemul este alcătuit dintr-un francizor şi mai mulţi francizaţi având acelaşi nume comercial sau marcă comercială reprezentând şi suportând împreună identitatea şi buna imagine a conceptului de franciza.

Puterea numelui/mărcii comerciale influenţează considerabil motivele de cumpărare a consumatorilor. Acest nume comercial sau marcă comercială este garanţia calităţii produselor şi serviciilor oferite consumatorilor. Acest lucru este posibil printr-o serie de tehnici şi bunuri/servicii omogene şi prin transmisia cunoştinţelor/know-how-ului francizaţilor care se obligă să le respecte. Francizorul trebuie să controleze activităţile francizatului, având în vedere elementele imaginii mărcii, astfel protejând consumatorii, francizatul şi întregul sistem.

6. Marca comercială (trade mark)Marca comercială a reţelelor binecunoscute de franciză distinge produsele şi

serviciile sistemului respectiv de celelalte produse şi servicii asemănătoare de pe piaţă. Odată ce francizatul primeşte dreptul de folosire a mărcii comerciale, francizorul îl obligă la atingerea unui nivel determinat de calitate, legat de un nume comercial.

7. Acordul sau contractul de franciză (franchise agreement) Este acordul prin care francizorul vinde unui beneficiar dreptul de a intra în sistemul de franciză, dreptul de a exploata o franciză, în schimbul unei compensaţii financiare.

2. CONTRACTUL DE FRANCIZĂ

REGIMUL JURIDIC AL FRANCIZEI

Legislaţia şi reglementările juridice în materie de franciză sunt specifice fiecărei ţări în care această modalitate de derulare a unei afaceri există. Însa, la nivelul Uniunii Europene există şi un ansamblu de reglementări general valabile pentru ţările membre. Este vorba despre Codul European de Conduită pentru Franchising. Acest cod a fost adoptat la iniţiativa European Franchise Federation şi reprezintă un document important în dezvoltarea sistemului de franciză din Europa, contribuind substanţial la reglementarea relaţiilor de afaceri din această sferă de activitate. Codul de conduită conţine un ansamblu de directive privind sistemul de franciză şi nu înlocuieşte dispoziţiile legale ale Uniunii Europene şi cele naţionale ale statelor în acest domeniu. Codul poate reprezenta un etalon de referinţă pentru legislaţia naţională în materie de franciză, dar şi un punct de plecare în conceperea reglementărilor moderne privind derularea afacerilor în sistem de franciză.2

La nivelul ţării noastre, reglementările în materie de franciză şi-au făcut apariţia începând cu anul 1997, suportând modificări ulterioare. Primul act normativ este reprezentat de către Ordonanţa Guvernului nr. 52 din 28.08.1997 privind regimul juridic al francizei, publicată în M.O. nr. 224 din 30.08.1997. Această ordonanţă reglementează sistemul de franciză din România definind termenul de franciză, francizor, beneficiar al francizei, know-how, reţeaua de franciză, relaţiile dintre partenerii de franciză, publicitatea şi selecţia partenerilor, sancţiunile şi contravenţiile,

2 Molico T., Wunder E., Sistemul de franciză în oglinda economiei de piaţă, Editura CECCAR, Bucureşti, 2002, p.235.

5

precum şi alte elemente definitorii. Ordonanţa în cauză a fost dezbătută de către Parlamanetul României şi a fost adoptată prin Legea nr. 79 din 09.04.1997 publicată în M.O. nr. 147 din 13.04.1998. Prin adoptarea acestei legi, anumite articole din Ordonanţa nr. 52 au fost abrogate în totalitate, iar o serie de aspecte precum relaţiile precontractuale şi postcontractuale, raporturile dintre părţi, sancţiuni şi contravenţii au fost eliminate. S-a ajuns astfel la o reformulare şi o restructurare a legislaţiei naţionale în materie de franciză. Noile reglementări au luat forma unor directive în materie de franciză, deşi într-o formă primară şi existând posibilitatea unor noi rectificări. Astfel, legislaţia conform căreia se desfăşoară în prezent sistemul de franciză în România este prevăzută de către Ordonanţa Guvernului nr. 52.1997 – privind regimul juridic al francizei, republicată conform prevederilor Legii nr. 79/1997 şi renumerotată, publicată în M.O. nr. 180 din 14.05.1998 (anexa 1).

Privind acest act normativ de reglementare al regimului francizei în România, recomandăm normalizatorului asocierea termenului de “beneficiar” al francizei cu conceptul de “francizat”, utilizat în mod frecvent de practica acestui domeniu de activitate. Obligaţiile francizatului (beneficiarul francizei) trebuie precizate în mod unitar şi distinctiv în cadrul reglementărilor legale, fără a oferi posibilitatea interpretării acestora.

Operaţiunile din contractul de franciză se desfăşoară în baza unui contract încheiat între două părţi care interacţionează între ele, în principal, sub aspect economic. Scopul şi necesitatea existenţei unui contract în baza căruia să se desfăşoare activităţile comune părţilor, pe parcursul derulării afacerii, este evidentă şi normală conform principiilor economiei de piaţă.

Contractele de franciză au apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii la mijlocul sec. XX, după care au început să apară şi pe tărâmurile europene, bazându-se pe experienţele americane, dar suportând totodată influenţele mediului economic în care au fost implementate. Literatura de specialitate a încercat să includă contractul de franciză într-o anumită categorie de contracte existente, fie a contractelor mixte, fie în a celor de distribuţie, datorită faptului că prezintă elemente specifice mai multor tipuri de contracte.

Considerăm însă că ansamblul acţiunilor implicate de sistemul francizei trebuie să se deruleze în baza unui contract distinct şi de sine stătător, denumit simplu şi sugestiv – contract de franciză. Conform reglementărilor legale, persoanele fizice şi juridice au dreptul să încheie contracte în mod liber, dar specifice domeniului în care vor acţiona. Elementele şi părţile obligatorii sau necesar a fi prezente în cadrul unui contract sunt precizate în legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate. Cu toate acestea, devine uneori destul de dificilă stabilirea cu exactitate a părţilor unui contract, fapt pentru care este recomandabil ca legislaţia în vigoare să prezinte principii şi reguli de întocmire a unui contract, nu părţi exacte, stricte şi obligatorii a fi cuprinse în conţinutul contractului.

Legislaţia în materie de franciză precizează că un contract de franciză trebuie să reflecte interesele membrilor reţelei de franciză, protejând drepturile de proprietate industrială sau intelectuală ale francizorului, prin menţinerea identităţii comune şi a reputaţiei reţelei de franciză. Prin contractul de franciză, obligaţiile şi responsabilităţile atât ale francizorului, cât şi ale francizatului, precum şi orice alte clauze ale cadrului în care se desfăşoară afacerea trebuie precizate şi definite fără ambiguitate. De cele mai multe ori, contractul de franciză se prezintă sub aspectul unui formular tipizat, întocmit de francizor, care îl propune francizatului. Este recomandabil ca acest contract tipizat să constituie de fapt un prim draft al contractului de franciză care se va încheia între cele două părţi, la finalul negocierilor.

6

Francizatul are tot interesul să studieze proiectul de contract şi să intervină cu propuneri pentru amendarea acestuia.

Beneficiarul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:- să dezvolte reţeaua de franciză şi să menţină identitatea sa comună, precum şi

reputaţia acesteia;- să furnizeze francizorului orice informaţie de natură a facilita cunoaşterea şi

analiza performanţelor şi a situaţiei sale fmanciare, pentru a asigura o gestiune eficientă în legătură cu franciza;

- să nu divulge la terţe persoane know-how-ul furnizat de către francizor, atât pe durata contractului de franciză, cât şi ulterior.

Contractul de franciză trebuie să cuprindă clauze privind:- drepturile francizorului şi francizatului;- bunurile şi/sau serviciile şi/sau tehnologiile furnizate francizatului;- obligaţiile francizorului şi ale francizatului;- condiţiile financiare pentru francizat;- durata contractului;- condiţiile de reînnoire a contractului;- condiţiile în care poate avea loc cesiunea sau transferul drepturilor decurgând din

contract;- dreptul de preempţiune a francizorului;- condiţiile de folosire de către francizat a însemnelor distinctive aparţinând

francizorului;- dreptul francizorului de a dezvolta obiectul francizei;- rezilierea contractului;- recuperarea de către francizor a oricărui element corporal sau necorporal, care-i

aparţine, în caz de încetare a contractului înainte de termenul prevăzut;- descrierea know-how-ului, ce va fi utilizat conform contractului de franciză, într-

un document separat sau în oricare altă formă adoptată.

Contractul de franciză va respecta următoarele principii:- termenul va fi astfel fixat încât să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor

specifice francizei;- francizatul trebuie să fie avizat în prealabil asupra intenţiei francizorului de a nu

reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract;- în cadrul clauzelor de reziliere, se vor stabili în mod clar circumstanţele care pot

să determine o reziliere fără preaviz;- condiţiile pentru cesiunea drepturilor decurgând din contract vor fi precizate cu

claritate, în special condiţiile de desemnare a unui succesor;- dreptul de preempţiune va fi prevăzut dacă interesul menţinerii sau dezvoltării

reţelei de franciză necesită recunoaşterea acestui drept;- clauzele de concurenţă vor fi cuprinse în contract pentru protejarea know-how-

ului;- obligaţiile financiare ale beneficiarului vor fi precizate cu claritate şi vor fi

determinate astfel încât să favorizeze atingerea obiectivelor comune.

ELEMENTELE CONTRACTULUI DE FRANCIZĂ

7

a) Preambulul contractuluiAcesta conţine denumirea părţilor contractual: denumirea gazdei

sistemului/francizorului şi denumirea beneficiarului/francizatului. Conform acestuia francizatul trebuie să fie conştient de faptul că, odată cu semnarea contractului va avea obligaţii şi responsabilităţi, care pot afecta şi existenţa unor persoane necunoscute de el: ceilalţi francizaţi sau întreprinzătorii viitori.Următorul punct îl reprezintă defnirea mărcilor şi numelor comerciale. Importanţa acestora constă în posibilitatea consumatorilor de a distinge produsele/serviciile sistemului de alte produse/servicii similare. Astfel rezultă că francizatul va primi nu numai produsul, dar şi numele şi renumele legat de acesta.Pe baza contractului francizatul poate folosi des marca comercială împreună cu un nume geografic sau cu un prenume/nume de familie.

b) TeritoriulEste unul din punctele cele mai problematice. Aici poate fi argumentată

mărimea teritoriului unde francizatul îşi poate desfăşura activitatea în exclusivitate. Interesul francizorului este ca potenţialul teritorial al afacerii să fie exploatat maxim, astfel el încearcă să limiteze spaţiul de activitate al partenerului sau nu acordă exclusivitate acestuia. Interesul francizatului este de a primi un teritoriu care să-i asigure o cifră de afaceri suficient de mare încât să poată realiza profitul aşteptat.

c) Durata contractuluiDurata contractului nu este uniformă, situându-se în general între 5-20 de ani.

Durata contractului va fi stabilită astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investiţiei specifice francizei (taxa iniţială, capitalul investit), şi să asigure un nivel de trai şi profit sigur. După primii 5 ani se va dovedi dacă cooperarea partenerilor aduce roadele aşteptate. Francizorul va înştiinţa francizatul cu mult înainte de expirarea contractului asupra intenţiei de a reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract.

d) TaxeleFrancizorul trebuie să platească două tipuri de taxe: o taxă iniţială şi o taxă

periodică sau royalty.1) Taxa iniţială de franciză este independentă de succesul afacerii. Aceasta se

plăteşte încă înainte de începerea activităţii, după semnarea contractului, şi a cărei mărime depinde de renumele şi de puterea financiară a francizorului. Suma taxei iniţiale trebuie să se recupereze pe durata contractului.Taxa iniţiala cuprinde următoarele cheltuieli:

- alegerea spaţiului comercial;- instruirea francizatului;- asistenţă financiară, juridică şi managerială;- publicitate legată de deschiderea noii unităţi;- dezvoltarea manualului de franciză;- dezvoltarea sistemului de contabilitate;- marketingul sistemului;- onorarii pentru jurişti şi alţi specialişti;- designul unităţii al ambalajelor, etc.

8

2) Taxa periodică de franciză sau royalty se plăteşte de beneficiar după începerea afacerii şi poate fi plătită sub două forme: procent din profit (cel mai des utilizat) sau comisioane după produsele achiziţionate de la francizor. Mărimea acestei taxe trebuie fixată astfel încât să nu determine întreprinzătorul la ridicarea excesivă a preţurilor.

e) Manualul francizeiManualul francizei este ,,biblia sistemului", urmărirea lui este obligatorie,

nerespectarea poate duce la rezilierea contractului. Manualul reglementează cu precizitate toate aspectele profesionale ale afacerii. Având în vedere că sistemul a obţinut succesele cu ajutorul metodelor, tehnicilor, reglementărilor şi cunoştinţelor descrise în acest manual, aşteptările sunt de inţeles. Gazda sistemului poate modifica manualul în funcţie de schimbările pieţei. 1) Dreptul de proprietate

Unităţile sistemului de franciză sunt create în marea majoritate a cazurilor de francizaţi. Unii francizaţi pot să desfăşoare o altă activitate după expirarea contractului, însă francizorii mai renumiţi, mai puternici din punct de vedere financiar dispun de spaţiul comercial, pentru că ei vor să continue activitatea comercială şi după încetarea contractului. Astfel mulţi francizori închiriază francizaţilor spaţiul comercial, asigurând astfel continuitatea afacerii. 2) Instruirea, trainingul

Interesul francizorului este ca el să asigure o instruire bună, prin care francizatul poate să-şi însuşească metodele specifice necesare funcţionării cu succes a unităţii. Este important ca francizatul să ofere pograme de instruire continue având în vedere posibilitatea introducerii unor noi produse, tehnologii sau servicii. Instruirea iniţială este inclusă în taxa iniţială, iar dreptul, obligativitatea şi costul instruirii continue prezintă obiectul înţelegerilor dintre parteneri. 3) Timpul de funcţionare

Contractul de franciză specifică şi timpul de funcţionare obligatoriu, care în general este armonizat cu regulile locale. 4) Politica de preţuri

Uniformitatea sistemelor de franciză înseamnă un nivel asemănător al preţurilor. Acest nivel al preţurilor trebuie să ţină cont şi de specificul şi potenţialul pieţei locale, cu renumele sistemului şi al mărcii. Datorită concurenţei puternice din toate domeniile economice, francizatului trebuie să i se permite reduceri speciale de preţuri. 5) Publicitate, promovare

Toate publicităţile locale trebuie să fie aprobate de gazda sistemului, pentru că interesul tuturor este ca activitatea de publicitate locală să fie armonizată cu imagine a globală a sistemului. Pe de altă parte este important ca francizatul să aibă dreptul de a reacţiona prompt la semnalele pieţei locale, cu aprobarea francizatului, prin metode specifice şi eficiente de reclamă, caracteristice teritoriului respectiv. 6) Controlul

Francizorul are dreptul de a controla fără nici un preaviz unitate a francizată, contabilitatea acesteia, respectarea strictă a metodelor, tehnicilor de comercializare, producţie sau de prestare a serviciilor, calitatea publicităţii, etc.Prin contractul de franciză, francizorul controlează respectarea tuturor elementelor constitutive ale imaginii mărcii. Marca francizorului, simbol al identităţii şi al renume

9

lui reţelei de franciză constituie garanţia calităţii produsului/serviciului furnizate consumatorului.

7) Salariul minim Renumele unui sistem poate să sufere grav dacă într-unul dintre unităţi

angajaţii nu sunt satisfăcuţi de remuneraţia, iar aceste probleme devin publice, cunoscute de clienţi şi posibilii francizaţi. Pentru a înlătura această problemă se stabileşte contractual salariul minim, mai mare de obicei decât salariul minim în domeniul respectiv.

f) Cesiunea proprietăţiiFranciza constă într-o cooperare strânsă între cei doi parteneri. Din această

cauză francizorul trebuie să stabilească nişte condiţii în ceea ce priveşte vânzarea sau predarea sistemului unei persoane necunoscute care ar putea deteriora renumele sistemului prin faptul că este incapabil să organizeze functionarea cu succes a unitătii.Predarea proprietăţii este foarte importantă în cazul vânzării unităţii, respectiv în cazul incapacităţii de muncă a francizatului.

g) Întreruperea contractuluiEste domeniul cel mai sensibil al contractului de franciză. Contractul trebuie

să exprime exact, precis condiţiile în care francizatul poate obţine reînnoirea contractului, modificarea sau anularea sa, precum şi clauze referitoare la transferul sau vânzarea francizei.

h) Reglementări privind încetarea contractuluiAceste puncte se referă mai ales la datoriile francizatului în cazul în care el îşi

întrerupe activitatea:- predarea manualului de franciză, precum şi a altor documente secrete francizorului;- încetarea folosirii licenţelor, tehnologiilor şi a numelui comercial propus de francizor;- dacă spaţiul de comercializare rămâne în posesia beneficiarului, atunci acesta are obligaţia de a transforma spaţiul astfel încât să nu se poată confunda cu unitatea francizată;- anunţul public al încetării/rezilierii contractului de franciză; - recuperarea de către francizor a stocurilor de la francizat;- rezolvarea tuturor problemelor financiare dintre foştii parteneri contractuali.

i) Rezolvarea litigiilorDin cauza interpretării diferite a termenilor contractului de franciză, numărul

litigiilor francizor-beneficiar a crescut foarte mult în ultimii ani. O altă cauză a litigiilor o constituie favorizarea francizorului în contractele elaborate, redactate de juriştii proprii. De aceea, în scopul protejării beneficiarului, în S.U.A., înainte de a fi semnat de cele două părţi contractul de franciză este analizat de Comisia Federală pentru Comerţ a S.U.A..

Francizorzul, îşi rezervă de regulă dreptul de a reînnoi contractul. Dacă beneficiarul nu îndeplineşte obligaţiile ce le are faţă de francizor/sistem, sau nu respectă standardele de calitate, francizorul are dreptul de a rezilia contractul sau de a refuza reînnoirea lui. În mod normal, reînnoirea contractului dă naştere unui alt contract.

10

Pentru a preveni şi. înlătura divergenţele din domeniul francizării în 1960 a fost creată Asociaţia Intenaţională de Franchising (A.LF) în scopul reprezentării companiilor francizate din întreaga lume. Scopurile A.I.F. sunt:- stabilirea de standarde pentru afaceri;- să servească ca purtător de cuvânt pentru sistemul de franciză;- să ofere servicii companiilor membre şi tuturor celor interesaţi de afacerile de tip franciză;- desfăşurarea unor programe educaţionale pentru manageri.

Studiu de caz: MC DONALD’S

McDonald's este cea mai renumită reţea de restaurante fast-food cu peste 28.000 de unităţi, servind peste 40 de milioane de consumatori într-o zi, în 119 de ţări. Cu aceste cifre impresionante McDonald's este liderul necontestat al branşei fast- food-ului, servind totuşi numai cca. 1 % din populaţia lumii.

McDonald's este un lider şi între sistemele de franciză cu mari succese, cum afirmă compania: "franchisor number one ", iar un rol important în obţinerea acestui titlu a avut şi satisfacţia francizaţilor.

Un design al restaurantului, o calitate superioară, publicitate profesionistă, şi o instruire corespunzătoare sunt componente standardizate ale afacerii.

Vânzarea hamburgerilor şi a celorlalte produse este preluată de francizat în numele şi pe contul propriu, francizorul oferind know-how-ul necesar şi standardele de calitate. Astfel fiecare restaurant McDonald's, indiferent unde se află, este amenajat la fel, iar mâncărurile, cu anumite excepţii sunt identice în orice restaurant McDonald' s din lume.

Compania McDonald's cheltuieşte cca. un milion de dolari pentru construirea unui restaurant. Având în vedere această sumă însemnată este de înţeles opţiunea companiei pentru franciză, prin care partenerii finanţează o parte din afacere. Se eliberează astfel resurse importante ce pot fi direcţionate în alte părţi, accelerând dezvoltarea sistemului. Francizatul investeşte, în medie, jumătate de milion de USD (cu unele diferenţe în funcţie de ţară) în echipamentul restaurantului - mobilier, echipament de bucătărie, decor, reclame, etc. Mai sunt şi stocurile şi alte cheltuieli legate de deschiderea restaurantului. Taxa de franciză pe 20 de ani şi garanţia nepurtătoare de dobândă, adică recompensele pentru francizor reprezintă numai 10% din costurile totale de început ale francizatului. La acestea se adaugă lunar taxa pentru marcă, chiria-dacă clădirea este proprietate a companiei McDonald's. Francizatul mai plăteşte şi sume pentru fondul de marketing şi publicitate centralizată şi locală. Sumele periodice pot să se ridice la 25-30% din vânzările brute. Astfel şi contribuţia francizaţilor este pe măsura asistenţei companiei McDonald' s.

În prezent 70% din restaurantele McDonald´s din lume sunt în proprietatea francizaţilor. În S.U.A unde restaurantele sunt în proporţie de 60% proprietatea companiei, 75% din totalul de unităţi sunt administrate de francizaţi, 40% din terenurile din întreaga lume unde sunt amplasate restaurantele McDonald´s, sunt proprietatea companiei, iar şi restul este controlat prin contracte de concesionare sau chirie pe termen lung.

Corporaţia McDonald's este structurată în prezent pe 3 trepte:1. McDonald's International, Oak Brook, Illinois;

11

2. McDonald's System of Europe INC, Frankfurt respectiv Europa mai puţin Germania şi Marea Britanie;

3. McDonald's System of Germany INC, Munchen.Ultimele două sunt societăţi fiice ale McDonald´s din S.U.A.

Pentru McDonald's este foarte important modul cum îşi alege oamenii, respectiv beneficiarii. Selecţia la McDonald' s este foarte serioasă şi în acelaşi timp foarte practică, pe baza criteriilor de performanţă. 34% din francizaţii companiei McDonald's în S.U.A. sunt minorităţi şi femei.

Francizatul trebuie să dispună de banii necesari şi pe lângă aportul financiar, trebuie să vină cu o experienţă solidă în afaceri şi o dorinţă puternică de a reuşi. Se caută oameni de vârsta între 30 şi 45 de ani, cu experienţă şi cu calităţi personale, oameni cu un bun simţ al afacerii şi de comunicare interpersonală, care sunt capabili de a motiva oamenii şi care nu vor doar să investească aşteptând liniştiţi încasarea profitului, ci să fie implicaţi activ în conducerea restaurantului. Sunt căutaţi oameni cu spirit de iniţiativă care doresc să conducă propria lor afacere, întrucât franciza nu este considerat o slujbă.

Francizaţii trebuie să fie oameni capabili să-şi conducă proprii subordonaţi, un restaurant având în medie între 30-80 angajaţi. Se cere un raport al succeselor anterioare.

Selecţia managerului presupune 3 etape:1. candidaţii se prezintă la interviul cu directorul de franciză, unde trebuie dovedit faptul că sunt potriviţi pentru a face faţă cerinţelor acestui sistem;2. lucrul cot la cot cu personalul dintr-un restaurant McDonald's, astfel încât să-şi poată da seama dacă acesta este genul de afaceri în care vor să intre pentru următorii 20 de ani;3. analiza financiară: câţi bani poate investi francizatul, sursele acestor bani. Nu se admite nici un fel de împrumut sau asociere cu alte persoane, banii pentru investiţia iniţială trebuind să provină în mare parte din propriile afaceri ale candidatului. Pentru a putea cumpăra restaurantul trebuia făcută dovada obţinerii banilor respectivi, iar proprietarul nu poate fi implicat şi în altă afacere. Cel puţin 60% din cei jumătate de milion de dolari trebuie să fie capital propriu al francizatului, care poate fi uşor transformat în numerar.

Pregătirea este lungă şi grea. În cadrul unui interviu cu directorul general al companiei se stabileşte programul de pregătire teoretică şi practică. Pregătirea iniţială se face în restaurantul propriu, fiind aduşi 20 de oameni, aşa-numita ”supporting team” pentru o lună de zile.

Se asigură cursuri pentru manageri, pe mai multe trepte: curs 1: noţiuni generale - despre profit, bazele comunicării cu oamenii; curs 2: relaţii interumane, relaţii cu clienţii şi alte firme; curs 3: accentul se pune pe probleme legate de obţinerea profitului,

probleme legate de inventariere, personal.Se asigură pregătirea practică a personalului, existând posibilitatea ca în curs

de un an şi jumătate să se ajungă şef de restaurant. Perioada de training este de 9-14 luni, 90% din timp fiind petrecut în restaurant, alături de directorul acestuia sau de un alt francizat.

Francizatul are nevoie de un an de pregătire pentru a fi licenţiat de francizor. În această perioadă el lucrează aproape în toate posturile afacerii pentru a le cunoaşte, începând cu servirea consumatorilor la tejghea şi până la funcţii de management. În acest timp el nu primeşte salar.

12

Francizatul învaţă cum se conduce afacerea, intră în contact cu clienţii, iar în timpul cursurilor teoretice învaţă contabilitate, marketing, legislaţie, publicitate. Etapa finală a pregătirii se desfăşoară la Hamburger University, în Chicago. Abia după aceasta poate fi francizatul licenţiat de compania McDonald's.

În ceea ce priveşte structura organizatorică, şi aceasta este standardizată. Unităţile francizate sau cele proprii ale McDonald's au un şef de restaurant "store manager", iar angajaţii McDonald' s participă şi ei la diferite traininguri, potrivit funcţiilor îndeplinite. La nivel de conducere mai există postul de "crew manager" - acesta se ocupă de instruirea celorlalţi. Se poate ajunge manager de zonă - "aria manager" - această persoană se ocupă de inventariere, menţinerea liniei de creştere a costurilor.

În subordinea managerului de zonă se află 3 categorii de asistenţi:1. "1st assistent": ţine locul managerului resturantului (store manager) când

acesta lipseşte; are responsbilităţi aproximativ egale cu ale lui;2. "2nd assistent": poate să conducă singur un restaurant ghidându-se după aşa-

numita "fişă de post" care cuprinde unele responsbilităţi: contractul cu clienţii, rezolvarea unor probleme legate de clienţi; oferirea de sugestii, idei, strategii de dezvoltare (cum să acoperi o zonă mai mare, participarea la acte caritative);

3. "3rd assistent": se ocupă de inventarele lunare, săptămânale.Pentru trecerea de la un nivel la altul, are loc un curs de pregătire.

CONTRACTUL DE FRANCIZĂ ŞI VIZIUNEA MCDONALD´S

Contractul de franciză McDonald's cuprinde două secţiuni:• 1. Ceea ce a asigurat McDonald's:- marca înregistrată, renumele;- franciza pe 20 ani;- decorarea interiorului, echiparea restaurantelor;- dezvoltarea unor metode şi asigurarea unei aparaturi ce necesită mai puţină forţă de muncă;- tipizarea şi standardul unor alimente;- controlul activităţii, inventarierea pe baza unor metode deja testate;- contabilitatea, administraţia, manualul de franciză;- programul de pregătire de 380 ore într-un restaurant McDonald's şi un curs de 2 săptămâni;- pregătire managerială de 2 săptămâni la Universitatea Hamburger;- sprijin permanent.

• 2. Ceea ce a pretins McDonald's:- suma de cca. 500.000 USD - echipamente, stocuri şi alte cheltuieli;- taxa de franciză de 45.000 USD;- garanţia de 15.000 USD;- taxe lunare - procentaj din vânzări: cca. 15% pentru spaţiu, 5% taxa pentru utilizarea mărcii, 4% fond pentru marketing şi publicitate, 1 % marketing local;- utilizarea exclusivă a mobilierului, echipamentelor şi decoraţiilor propuse de McDonald's;- suportarea de francizat a taxelor de asigurare şi a cheltuielilor de exploatare;

13

- respectarea cerinţelor şi standardelor McDonald's şi contribuţia la, popularitatea mărcii.

Manualul companiei cuprinde toate informaţiile şi normele necesare pentru derularea serviciilor. Restaurantul funcţionează pe baza regulilor precise şi severe stipulate în manual. Spre exemplu, dacă nu se reuşeşte vânzarea hamburgerilor Big Mac în 10 minute, trebuie aruncate, nefiind permisă păstrarea lor mai mult timp, sau trebuie făcute noi cantităţi de cartofi prăjiţi la fiecare două minute, sau casierii trebuie să zâmbească mereu clienţilor. Simplicitatea produselor este un avantaj din punct de vedere al standardizării.

Viziunea companiei McDonald' s este de a fi cel mai bun restaurant fast-food din lume. A fi cel mai bun înseamnă produse şi servicii de calitate, curăţenie şi valoare superioară (QSC&V), - satisfacerea consumatorilor, mai bine decât concurenţa.

Există 3 strategii globale ale companiei McDonald's:1. a fi cel mai bun patron;2. funcţionarea excelentă a unităţilor;3. creştere profitabilă.În ceea ce priveşte franciza, în viziunea McDonald's succesul fiecărei unităţi

francizate este cel ce poate să ducă la succesul companiei.

MC DONALD´S ÎN ROMÂNIA

Scurta istorie a companiei în România a început cu anul 1995 care a însemnat pentru McDonald's România inaugurarea primului restaurant fast-food McDonald's, la Bucureşti. Exemplul a fost urmat şi de alte companii din domeniu: Kentucky Fried Chicken, Burger King.

Restaurantele McDonald's deschise în România nu erau în sistem de franciză, ci unităţi ale firmei McDonald's legate de centrala din Viena. S-a înfiinţat un departament de franciză care se ocupă de programele legate de francizarea sistemului în România.

Compania dorea să colaboreze cu francizaţii autohtoni care să beneficieze de un program de training şi care să aibă ca model restaurantele deja existente în Bucureşti, Timişoara şi Iaşi, -Cluj, Oradea, etc.

Apariţia restaurantelor McDonald' s în România avea la bază o decizie a centralei McDonald's din Viena, care răspunde de Europa centrală şi de Est. În urma unei vizite făcute în România în 1994 cei de la centrala McDonald´s au hotărât că este momentul să investească într-un astfel de restaurant, bazându-se pe observaţiile lor privind piaţa românească şi calitatea vieţii oamenilor şi luând în considerare toţi factorii economici.

Odată luată aceasta decizie, au fost necesare nouă luni până s-a găsit şi s-a amenajat spaţiul, până s-a format echipa de angajaţi, etc., deci până s-au pus la punct toate detaliile afacerii. Astfel, în vara anului 1995 s-a deschis primul restaurant în Bucureşti, la Piaţa Unirii.

Ca peste tot in lume, McDonald's oferă potenţialilor parteneri români două alternative de cumpărare a unei francize: prin cumpărarea unui restaurant existent, fie de la McDonald's, fie de la un francizor existent sau deschiderea unui restaurant nou.

Datorită faptului că în România compania funcţionează de puţină vreme, extinderea fiind făcută în special prin investiţii proprii, modalitatea de achiziţie a unui restaurant existent nu poate fi luată în calcul.

14

Deschiderea unei locaţii noi prin franciză este condiţionată de planurile strategice elaborate de centrala companiei. Pe masură ce piaţa românească se dezvolta, atât din punct de vedere a potenţialului de consum, cât şi din cel al posibilităţilor de investire, celor interesaţi le poate fi acordată o franciză McDonald's. În funcţie de evoluţia viitoare a economiei româneşti, în cazul în care compania consideră oportun, restaurantele existente pot fi oferite în franciză unor beneficiari ce se dovedesc capabili să le administreze.

Cerinţele financiare ce trebuie întrunite de către un potenţial beneficiar pentru a prelua o franciză McDonald's sunt la un nivel ridicat pentru posibilităţile unui întreprinzător român. Posibilităţile de câştig sunt însă pe măsură. Costul unui restaurant variază în funcţie de oraş, amplasament, facilităţi, mobilier, echipamente de bucătărie sau de alte criterii obiective. În general, un restaurant McDonald's de mărime medie poate costa între 461.000 şi 788.000 USD. Investiţia minimă într-un restaurant trebuie să fie de cel puţin 175.000 USD, deasemenea pentru fiecare restaurant nou trebuie plătită către companie suma de 45.000 USD ca taxă iniţiala.Costurile unei francize se ridică astfel în general la 175.000 USD, dar în situaţii excepţionale se poate apela la o altă metoda - BFL (Business Facilities Lease). Aceasta nu se utilizează decât foarte rar, în situaţia în care un candidat se dovedeşte extrem de bine pregătit pentru administrarea unei francize dar nu deţine fondurile necesare. Acesta trebuie să deţină totuşi cel puţin 100.000 USD pentru preluarea francizei, investiţiile în echipamente, decor şi amenajare fiind oferite beneficiarului în sistem de leasing, acesta trebuind să suporte astfel costuri suplimentare pentru aceasta facilitate. În plus, McDonald's îi oferă acestuia dreptul ca, în decurs de 3 ani, să poată cumpăra de la companie echipamentele închiriate, scutind astfel costurile ocazionate de aceasta.

Tipurile de francize utilizate de McDonald's pe plan internaţional sunt valabile şi pentru Romania.

Candidaţii ce deţin mai mult de 300.000 USD pot fi aleşi pentru o franciza convenţională directă. Costurile ce le implică achiziţionarea unei astfel de francize sunt prezentate mai jos.

I. Costurile iniţiale de investiţii:

Compania McDonald's solicită ca un minim de 60% din activul în discuţie să fie capital propriu care poate fi transformat în numerar.

Costurile iniţiale ale unei Francize Convenţionale Directe

CRT COST SUMA NECESARĂ

1 Garanţie (depozit nepurtător de dobândă) 15.000

2 Stocul de alimente şi cel al produselor de ambalat 20.000

3Costurile legate de deschiderea restaurantului (înregistrarea companiei, instruirea personalului şi a managerilor, reclamă, etc.)

40.000

  TOTAL NECESAR INVESTIŢIE 75.000

Sursa: McDonald's, 2004

II. Cheltuielile lunare legate de activitatea francizei:

15

Costurile legate de spaţiu şi clădireMcDonald's România pune la dispoziţie spaţiul în care se desfăşoară

activitatea de restaurant cu serviciu rapid şi investeşte în dezvoltarea imobiliară, în construcţia sau reamenajarea restaurantului cât şi în achiziţionarea pachetului de activitate curentă a francizei (echipamentul restaurantului, decoruri, reclame luminoase etc).

Taxa lunară poate fi între 19% - 23% din vânzările brute ale restaurantului (fără TVA). Se stabileşte o aşa numită "taxă de bază" ca fiind taxa lunară minimă. În acest procentaj este inclusă şi taxa de BFL de 5%, care este solicitată pe durata contractului de franciză. Programul Business Facilities Lease dă dreptul beneficiarului să îşi exprime dorinţa de a cumpăra afacerea oricând între prima zi a celui de al doilea an şi ultima zi a celui de al treilea an al contractului.

Taxa pe drepturile de marcă McDonald's România percepe o taxă pe drepturile de marcă de 5% din

vânzările brute lunare, fără TVA, pentru acordarea dreptului de folosinţă a mărcii, asigurarea permanentă de service şi perfecţionarea sistemului de restaurante.

Contribuţia pentru marketing McDonald's România constituie un fond de marketing şi publicitate comun la

care fiecare restaurant contribuie lunar cu 4% din vânzările sale brute, utilizat pentru asigurarea publicităţii întregului sistem McDonald's din România. Modul de utilizare a acestui fond este stabilit de către McDonald's România şi de către comunitatea proprietarilor francizelor. Alt procent de 1% din vânzările brute se foloseşte pentru marketing-ul local al restaurantului, fiind gestionat de către beneficiar. Procesul de selecţie se desfăşoară peste tot la fel. Pe măsură ce în România se va dezvolta clasa de mijloc şi veniturile acestei categorii vor creşte, vor apărea mai mulţi candidaţi ce vor putea fi luaţi în considerare pentru preluarea unei afaceri în franciză. Deocamdată, compania preferă să se bazeze pe investiţii proprii, acesta contribuind atât la promovarea mărcii, cât şi la dezvoltarea unui sistem cât mai bine pus la punct.

În tabelele nr.18 A, B şi C sunt prezentate investiţiile iniţiale şi cheltuielile periodice ale francizaţilor din România:

Tabelul nr.18 AInvestiţiile francizatului

Franciza convenţională directă (USD)1. Garanţie nepurtătoare de dobândă 15.0002. Costuri cu deschiderea restaurantului şi formarea stocurilor 60.0003. Taxa de franciză pe 20 de ani 45.0004. Echipamentul restaurantului 400.000

Total 520.000

16

Tabelul nr. 18 BInvestiţiile francizatului

Business Facilities Lease (USD)1. Garanţie nepurtătoare de dobândă 15.0002. Stocul de alimente şi cel al produselor de ambalat 20.0003. Costurile legate de deschiderea restaurantelor 40.000 Total 75.000

Tabelul nr.18 C

Cheltuieli lunare legate de activitatea francizei

Cheltuieli lunare (procentaj din veniturile brute fara TVA)

FrancizaConvenţională

BFL3

1. Costuri legate de spaţiu şi clădire 17% 22%2. Taxa pe drepturile de marcă 5% 5

%3. Contribuţia pentru marketing 4% 4

%4. Fond pentru marketing local 1% 1

%Total 27% 32%

Fig. 1. Cheltuieli lunare legate de activitatea francizei convenţionale

3 Business Facilities Lease

17

Fig. 2. Cheltuieli lunare legate de activitatea Business Facilities Lease

CONCLUZII

18

Perspectivele francizei în România. Pătrunderea pe piaţa internaţională a necesitat întotdeauna răbdare şi din acest punct de vedere nici Europa de Est sau România nu sunt excepţii. Intrarea pe aceste pieţe necesită investigaţii şi planificări meticuloase, pentru a se obţine profituri încurăjătoare într-o perioadă rezonabilă.

În Europa de Est franciza nu este încă o parte importantă a activităţii economice, dar există motive serioase pentru a crede că, într-un viitor apropiat va contribui semnificativ la dezvoltarea economică a acestei zone. Odată cu pătrunderea în ţara noastră a francizorilor străini este de aşteptat ca apariţia francizaţilor locali care vor satisface cerinţele specifice să se accelereze.

Dacă lanţurile de franciză vor avea într-adevăr succes şi dacă acest sistem va juca pentru economia română acelaşi rol pe care l-a jucat şi pentru alte economii mult mai avansate, rămâne de văzut în anii următori.

Oricum va depinde foarte mult de decizia francizorilor străini, dacă aceştia vor considera România destul de atractivă ca să se oprească aici pentru a-şi dezvolta afacerea şi dacă întreprinzătorii locali vor accepta provocarea aventurării întro afacere ce oferă experienţe diferite de cele acumulate anterior.

IMM - sector de bază pentru dezvoltarea francizei. Dezvoltarea şi sprijinirea acestui sector are influenţe nemijlocite asupra extinderii francizei în România. Prosperitatea acestui sector atrage după sine existenţa resurselor financiare şi umane necesare francizei, existenţa infrastructurii şi iniţiativei proprii unei economii sănătoase.

Pentru succesul şi consolidarea acestui sector firmele trebuie să aibă în vedere anumite elemente importante:a) acordarea atenţiei cuvenite întocmirii planului de afaceri ce se prezintă băncii în scopul primirii creditului; punerea accentului pe reliefarea punctelor forte ale celui care solicită creditul respectiv;b) întocmirea bugetelor de venituri şi cheltuieli şi a balanţelor de plăţi pentru estimarea cheltuielilor din primele luni şi din primii ani de funcţionare;c) găsirea şi analiza atentă a surselor de finanţare.

Guvernul trebuie şi el să contribuie în mod serios şi profund la "renaşterea" acestui sector vital. În primul rând trebuie să accelereze adoptarea unor principii general acceptate de comunitatea mondială de afaceri ce constau la baza creării unui mediu atractiv şi stimulativ pentru dezvoltarea iniţiativei particulare.

Rolul catalizator al francizei. Dacă micile întreprinderi stau la baza dezvoltării francizei, franciza la rândul ei poate contribui la consolidarea sectorului micilor întreprinderi în special şi a economiei în general. Deci interesul este comun, iar sprijinul reciproc. Prosperitatea întreprinderilor mici şi mijlocii facilitează dezvoltarea francizei, iar franciza dă soluţii pentru unele probleme şi neajunsuri ale întreprinderilor sau întreprinzătorilor autohtoni.

Bibliografie:

19

Prof. Univ. Dr. Dumitru Matiş, Răzvan Valentin Mustaţă - „Contabilitatea francizei”, Revista Tribuna Economică, nr. 35/2004, Bucuresti, 2004, p. 29–38.

Macovei M. – “Franchising in teorie si exemple, Idei de afaceri”, 2006.

Mendehlson M., Acheson D. – “Franchising in practica”, Tradeinform, Budapesta, 1999.

http://www.monitoruloficial.ro

www.mcdonalds.com

20