+ All Categories
Home > Documents > Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

Date post: 02-Jul-2015
Category:
Upload: lica-elena-alexandra
View: 835 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
35
UNIVERSITATEA VALAHIA TÂRGOVIŞTE FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE tel.: 0245/606048 fax: 0245/606049 e-mail: www.valahia-drept.ro CONTRACTUL DE FRANCIZA Prof. coordonator, Lect.univ.dr. Gheorghe GHEORGIU Lect.univ. Nicoleta ENACHE Student, Elena Alexandra LICÃ
Transcript
Page 1: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

UNIVERSITATEA VALAHIA TÂRGOVIŞTE FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE

tel.: 0245/606048 fax: 0245/606049 e-mail: www.valahia-drept.ro

CONTRACTUL DE FRANCIZA

Prof. coordonator, Lect.univ.dr. Gheorghe GHEORGIU Lect.univ. Nicoleta ENACHE

Student,Elena Alexandra LICÃ

2011

Page 2: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

1. Definiţia contractului de franciză

Apărut în America, o dată cu legislaţia antitrust, contractul de franciză, ca varietate a

contractului de concesiune, a devenit şi pentru ţările europene, datorită dinamismului şi

rentabilităţii, o formă modernă de a face afaceri.

Regimul juridic al francizei, reglementat pentru prima oară în ţara noastră prin O.G. nr.

52/1997 defineşte franciză ca „un sistem de comercializare, bazat pe colaborarea continuă între

persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană

numită francizor, acordă unei alte persoane, numită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a

dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu".

Definiţia nu surprinde elementele esenţiale ale francizei; însemnele de atragere a clientelei,

know-how-ul, asistenţa tehnică şi comercială, limitând independenţa partenerilor numai la aceea

financiară.

Definiţia dată de Asociaţia Franceză de Normalizare este cuprinzătoare. Ea consideră

franciză ca „o metodă de colaborare între o întreprindere francizoare de o parte şi una sau mai multe

întreprinderi beneficiare, de cealaltă parte.

Franciză implică în prealabil pentru întreprinderea francizoare „deţinerea în proprietate a

unuia sau mai multor semne de atragere a clientelei (precum denumirea socială, numele comercial,

emblema, mărcile) precum şi deţinerea unui know-how transmisibil între întreprinderile beneficiare,

caracterizându-se printr-o gamă de produse şi servicii prezentând un caracter originar şi specific,

exploatat după tehnici în prealabil experimentate”.

În doctrină, contractul de franciză a fost definit în mai multe moduri.

Într-o primă definiţie, „contractul de franciză constă în acordarea de către comerciantul

producător, numit francizor a dreptului de a vinde anumite bunuri sau de a presta anumite servicii şi

de a beneficia de un sistem de relaţii care conţine marca, renumele, know-how-ul şi asistenţa sa

unui comerciant persoană fizică sau juridică numită franchisee, în

schimbul unui preţ, constând dintr-o sumă de bani iniţială şi o redevenţă periodică, numită

franchisee – fee”.

Printr-o hotărâre a Curţii de apel din Paris (29 noiembrie 1973) franciza a fost definită ca

„fiind contractul prin care o întreprindere concede către întreprinderi independente, în" schimbul

2

Page 3: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

unei redevenţe, dreptul de a se prezenta sub denumirea socială şi sub emblemele saie, pentru a vinde

produse sau servicii. Acest contract se însoţeşte în general de o asistenţă tehnică".

Această definiţie omite aspectele legate de transmiterea către beneficiar a know-how-ului.

Într-o altă definiţie, doctrina franceză arată că „acordurile de franciza constau esenţial în

limitarea drepturilor de proprietate industrială sau intelectuală relative la mărci, embleme sau know-

how-ului, care pot fi combinate cu restricţii asupra livarilor sau cumparărilor de produse”.

Pornind de la multiplele definiţii ale francizei, precum şi de la viziunea legislativă, putem

concepe definiţia contractului de franciza ca fiind convenţia prin care proprietarii de însemne

distinctive, deţinători de know-how (francizorii) tratează cu persoane fizice sau juridice in-

dependente (beneficiarii) revânzători, prestatori de servicii sau fabricanţi, concedarea însemnelor de

atragere a clientelei şi know-how-ul, prezentând un caracter original, specific exploatat după tehnici

în prealabil experimentate, obligându-se la asigurarea asistenţei tehnice sau comerciale în schimbul

unei taxe de intrare în reţea şi a unei redevenţe, pe care beneficiarul se obligă să le plătească.

Calitatea esenţială a francizei, care prin intermediul contractului proliferează raporturi

obligaţionale complexe, constituie o metodă modernă de cooperare, care reproduce în condiţii

identice un anumit produs sau serviciu, oriunde pe glob.

2. Delimitarea contractului de franciza de alte contracte cu care se aseamănă

Contractul de franciza este un contract complex, de sine stătător care înglobează o multitudine

de contracte (vânzare-cumpărare, închiriere, licenţe de nume comerciale, marcă, embleme, brevete,

design, know-how, asistenţă tehnică, consulting-enginering, distribuţie exclusivă) care însă trebuie

analizate ca mijloace de realizare a sistemului de comercializare a produselor, serviciilor şi

tehnologiilor, respectiv franciza, şi a scopului comun urmărit de contractanţi.

Franciza de distribuţie prezintă multiple elemente de asemănare cu contractul de concesiune

exclusivă, marcat îndeosebi de asemănarea între obiectul contractului de concesiune exclusivă cu

obiectul contractului de franciza de distribuţie.

Astfel, elementele definitorii ale francizei - punerea la dispoziţia beneficiarului a însemnelor

de atragere a clientelei, a unor tehnici comerciale verificate în practică, care au adus succes

francizorului şi transmiterea know-how-ului către beneficiar, nu se regăsesc în totalitate în obiectul

contractului de concesiune exclusiva, care se poate realiza fără asistenţa tehnică, fără transfer de

cunoştinţe şi tehnici de la conce-dent la concesionar.

3

Page 4: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

Celelalte elemente inerente contractului de franciza sunt accesorii contractului de concesiune

exclusivă, în timp ce clauza de exclusivitate, care poate lipsi în contractul de franciza, este de esenţa

contractului de concesiune exclusivă.

Contractul de concesiune exclusivă mijloceşte doar distribuţia produselor, în timp ce

contractul de franciza are o sferă mai largă de cuprindere, întrucât operează nu numai în sfera de

distribuţie, ci şi în aceea a serviciilor şi producţiei.

Franciza se delimitează de contractul de asociere voluntară, întrucât în acest din urmă

contract nu poate fi aportat know-how-ul.

Nu se poate face o analogie între franciza şi distribuţia selectivă înţeleasă ca operaţiune prin

care un francizor îşi selectează distribuitorii după calităţile lor comerciale.

Distincţiile dintre franciza şi concesiunea exclusivă sunt valabile şi în cazul distribuţiei

selective şi în plus, distribuitorii nu sunt ţinuţi la plata taxei de intrare în reţea, ori a redevenţei către

francizor.

3. Elementele contractului de franciza

Franciza, ca tehnică de comercializare, astfel cum a fost definită de Legea 79/1998 mai este

folosită şi în sensul de „concept francizabil, care înglobează: un nume comercial de succes, însemne

comerciale de renume, un know-how experimentat, precum şi o asistenţă tehnică sau comercială

permanentă.

Obiectul contractului de franciză constă în exploatarea conceptului francizabil.

Părţile contractante sunt francizorul şi beneficiarul.

a. - Francizorul este, în accepţiunea art 1 Legea nr. 79/1998, un comerciant, persoană fizică

sau juridică independentă din punct de vedere financiar, organizatoric şi economic, care:

- este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate; drepturile trebuie să fie exercitate

pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciză;

- conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un

serviciu;

- asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate;

- utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării şi

inovaţiei, asigurând promovarea şi viabilitatea produsului.

Francizorul trebuie să fie titularul mărcii sau a celorlaltor însemne de atragere a clientelei.

4

Page 5: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

Prin noţiunea de „titular al drepturilor" - al drepturilor asupra unei mărci înregistrate ori

asupra celorlaltor însemne de atragere a clientelei, se desemnează în cazul francizorului, nu numai

persoana deţinătoare a dreptului de proprietate sau a altui drept real, dar şi deţinătorul dreptului de

folosinţă, în baza unui contract de cesiune sau de licenţă, pentru o durată şi un spaţiu determinat.

Dreptul de folosinţă exclusivă se dobândeşte în baza unui contract principal de franciză

încheiat cu titularul dreptului exclusiv şi dă dreptul beneficiarului de a încheia contracte de

subfranciză în zona oferită în exploatare exclusivă.

b. - Beneficiarul este cealaltă parte contractantă, care în schimbul însemnelor distinctive şi a

celorlaltor elemente ale conceptului francizabil, plăteşte francizorului anumite sume cu titlu de

redevenţă, taxe de intrare în reţea şi taxe de publicitate.

- Beneficiarul francizei este conform legii un comerciant, persoană fizică sau juridică, sub

rezerva aplicaţiilor necomerciale ale francizei.

De regulă, beneficiarii sunt comercianţi persoane juridice, iar opţiunea pentru forma

individuală de a face comerţ se pretează la franciză mobilă.

- Beneficiarul francizei este un comerciant independent din punct de vedere financiar,

organizatoric şi economic. El are o firmă, un nume comercial propriu, distinct de al francizorului,

deşi se prezintă sub numele comercial al francizorului şi o responsabilitate proprie şi distinctă de

aceea a francizorului, în raporturile cu clienţii.

- Raporturile contractuale de franciză, limitează libertatea co-niercială a beneficiarului,

generând raporturi de dependenţă între acesta şi francizor.

- Beneficiarul este selectat şi acceptat de francizor, după o prealabilă cercetare, în urma

căreia face dovada competenţelor solicitate, respectiv calităţi personale şi capacităţi financiare

pentru exploatarea afacerii (art. 17 alin. 1 O.G. nr. 52/1997).

Franciză capătă prin selecţionarea prealabilă a beneficiarului un caracter intuitu personae în

privinţa acestuia.

Beneficiarul, aderând la contractul de franciză, îşi asumă obligaţiile decurgând din contract.

Totdeodată, el aderă la omogenitatea reţelei, plătind taxele aferente de intrare în reţea.

Aceasta presupune ca beneficiarul să aibă disponibilităţile financiare pentru plata taxei de

intrare în reţea, pentru pregătirea personalului şi dotarea cu echipamentul necesar executării

comerţului francizat.

Cauza contractului de franciză trebuie analizată în strânsă legătură cu exploatarea şi scopul

reţelei de franciză.

5

Page 6: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

In temeiul relaţiilor contractuale cu beneficiarii săi, francizorul va întemeia o reţea de

franciză, care, aşa cum se arată în art. 12 din O.G. nr. 52/1997, trebuie exploatată astfel încât să

permită păstrarea identităţii şi renumelui reţelei pentru care francizorul este garant. Prin organizare

şi dezvoltare, reţeaua trebuie să contribuie la ameliorarea producţiei şi/sau distribuţiei de produse

şi/sau de servicii (art. 13 O.G. nr. 52/1997).

Aceeaşi idee se degajă şi din definiţia pe care art. 1 lit. e din ordonanţă o face reţelei de

franciză, atunci când arată că reţeaua de franciză care înglobează un ansamblu de raporturi

contractuale între francizor şi mai mulţi beneficiari, are ca scop promovarea unei tehnologii, unui

produs sau serviciu, precum şi dezvoltarea producţiei şi distribuţiei u-nui produs sau serviciu.

4. Raporturile generate de reţeaua de franciză

Reţeaua de franciză cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale între francizor şi mai

mulţi beneficiari, în scopul promovării unei tehnologii, unui produs sau serviciu, precum şi

dezvoltarea producţiei şi distribuţiei unui produs sau serviciu (art. 1 lit. e O.G. nr. 52/1997).

Reţeaua de franciză este formată din francizor şi beneficiar.

Reţeaua se caracterizează prin omogenitate şi publicitate.

a) - Omogenitatea reţelei de franciza se obiectivează prin aceea că unităţile francizate din

reţea se înfăţişează în mod identic; acelaşi nume comercial, aceleaşi mărci şi aceeaşi ofertă.

- Omogenitatea francizei nu exclude adaptarea ofertei francizoru lui la specificul pieţei pe

care activează beneficiarul.

- Omogenitatea reţelei presupune egalitatea de tratament între be-1 nefrciarii reţelei

francizate, concretizată prin oferirea unor clauze sinii-1 lare şi în mod special în stabilirea taxei de

intrare în reţea, a taxei de publicitate şi a redevenţelor.

Unitatea de scop a reţelei, aceea a promovării unei tehnologii, unui produs sau serviciu,

precum şi dezvoltarea producţiei şi distribuţiei unui produs, stă la baza coeziunii reţelei de franciza,

caracterizată prin raportul de colaborare între părţi (art. 1 O.G. nr. 52/1997 aprobată prin Legea nr

79/1998).

Selecţionarea prealabilă a beneficiarilor este esenţială pentru unii tatea reţelei, întrucât

calitatea acestora îşi spune cuvântul în mod ho-1 târâtor asupra coeziunii şi calităţii reţelei.

Unitatea reţelei depinde de calităţile şi capacităţile francizorului dq a comunica şi colabora

cu beneficiarii.

6

Page 7: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

În temeiul art. 12 din O.G. nr. 52/1997, în relaţiile contractuale cu beneficiarii săi,

francizorul trebuie să exploateze reţeaua de franciză după metode eficiente, de natură sa permită

păstrarea identităţii şi a renumelui reţelei pentru care francizorul este garant.

Nerespectarea acestei obligaţii de garanţie atrage răspunderea francizorului în condiţii

similare de răspundere, iar după alte opinii pentru garanţia contra evicţiunii.

Reţeaua de franciza nu are personalitate juridică, deci nu îşi poate asuma drepturi sau

obligaţii şi nu poate sta în justiţie. Existenţa personalităţii juridice a reţelei, ca un interpus între

beneficiari şi francizor, menit să frâneze eventualele ingerinţe ale francizorului, este incompatibilă

cu esenţa francizei, bazată pe colaborarea între beneficiarii independenţi.

b) — Publicitatea realizată centralizat de francizor, căruia beneficiarii din reţea îi plătesc o

taxă, reprezentând contribuţia acestora la cheltuielile de publicitate, se justifică prin necesitatea

promovări imaginii unei mărci, nediferenţiat şi a păstrării unităţii reţelei.

Cerinţele de adaptare a publicităţii specificului ţării în care se derulează activitatea

beneficiarului lasă posibilitatea ca o parte a publicitaţii să fie realizată de acesta, cu dreptul

francizorului de a aproba în prealabil difuzarea materialului publicitar.

Francizorul este responsabil pentru publicitatea falsă sau înşelătoare faţă de terţ. La rândul

său, şi beneficiarul independent este responsabil faţă de francizor pentru calitatea materialelor

publicitare, şi în acelaşi timp este ţinut prin contract să respecte şi să promoveze publicitatea făcută

de francizor.

Omogenitatea şi unitatea reţelei de franciză presupune reuniri periodice între reprezentanţii

beneficiarilor şi francizor, pentru informarea reciprocă, asupra problemelor ivite şi asupra

rezultatelor obţinute.

Reţeaua de franciză nu exclude existenţa unor structuri organizatorice (comitet permanent)

formate din reprezentanţii beneficiarilor, care să promoveze interesele reţelei, ori să valorifice

rezultatele obţinute de unii beneficiari.

Taxa de intrare în reţea se plăteşte de principiu o singură dată, în momentul semnării

contractului. Nu este exclus însă, pentru unele contracte de franciză, ca taxa de acces să se plătească

la momentul semnării unui nou contract, ori al reînnoirii primului contract.

Taxa de intrare în reţea reprezintă preţul iniţial pe care beneficiarul trebuie să-1 plătească

pentru a avea acces la conceptul francizabil.

Distinct de această taxă, beneficiarul plăteşte redevenţele şi taxele de publicitate sub forma

unei sume fixe, forfetare.

7

Page 8: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

5. Relaţiile precontractuale

Faza precontractuală are ca scop confirmarea pentru fiecare parte a deciziei de colaborare,

prin cunoaşterea reciprocă a eventualilor parteneri şi stabilirea cât mai exactă a cadrului de

desfăşurare a raporturilor viitoare.

In faza precontractuală intervine un schimb permanent de informaţii între părţi, în cadrul

căreia, în deplină cunoştinţă de cauză, francizorul îşi selectează beneficiarul, iar acesta din urmă,

reţeaua de franciză corespunzătoare exigenţelor sale specifice.

Legiuitorul a intervenit în raporturile dintre francizor şi beneficiar, instituind pentru

francizor obligaţia de informare a unor aspecte minimale.

In temeiul alin. 2 al art. 3 din O.G. nr. 58/2003, francizorul are obligaţia generală de a

informa pe viitorul beneficiar asupra aspectelor relevante privind:

- experienţa dobândită şi transferabilă;

- condiţiile financiare ale contractului, respectiv redevenţa iniţială şi taxa de intrare în reţea,

redevenţele periodice, redevenţele din publicitate, determinarea tarifelor privind prestările de

servicii şi tarifele privind produsele, serviciile şi tehnologiile, în cazul clauzei obligaţiilor

contractuale de cumpărare;

- elementele care permit beneficiarului să facă calculul rezultatului previzionat şi să-şi

întocmească planul financiar;

- obiectivele şi aria exclusivităţii acordate;

- durata contractului, condiţiile reînnoirii, rezilierii şi cesiunii.

Publicitatea pentru selectarea beneficiarului trebuie sa fie în accepţiunea art. 14 din

ordonanţă, lipsită de orice ambiguitate şi să nu conţină informaţii eronate, în timp ce documentele

publicitare, care prezintă direct sau indirect rezultatele financiare previzionate ale unui beneficiar,

trebuie să fie, potrivit art. 15 din ordonanţă, obiective şi verificabile.

Aceasta este o măsură menită să asigure beneficiarului profesionist o informare completă şi corectă,

pentru a-şi o opinie fundamentată.

Obligaţia de informare, prevăzută în Legea română, este valabilă pentru orice tip de franciză,

iar actualitatea informaţiei, raportată în timp la momentul încheierii contractului, trebuie apreciată

în concret, astfel ca ea să fie suficientă pentru ca beneficiarul să poată participa în deplină

cunoştinţă de cauză la realizarea contractului.

- Obligaţia de informare privind „experienţa dobândită şi transferabilă" la care se referă art.

3 alin. 3 din ordonanţă, are un înţeles vag şi un conţinut greu de determinat, deoarece informaţiile se

8

Page 9: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

pot referi alături de vechimea francizorului şi la identitatea firmei, la personalul din conducerea

firmei, la contenciosul firmei, la istoricul acesteia, la titlurile de protecţie în privinţa însemnelor de

atragere a clientelei.

Un lucru este însă cert, în toate legislaţiile care se referă la o asemenea obligaţie de

informare, inclusiv în legislaţia noastră, că termenul „de experienţă” nu se referă la know-how-ul

transferabil, întrucât ar fi prejudiciate drepturile legitime ale francizorului.

- Condiţiile financiare ale contractului se referă la taxa de intrare în reţea, care este fixă.

Obligaţiile privind redevenţele periodice şi redevenţele de publicitate, care sunt obligaţii specifice

oricărui beneficiar, se calculează în cotă procentuală raportată la venitul unitaţii francizate.

- Informaţiile privind tarifele pentru prestaţiile de servicii se refera la asistenţa iniţială şi

periodică a francizorului, în calitate de asociat al reţelei.

- Cealaltă categorie de informaţii privitoare la produsele, serviciile şi tehnologiile în cazul

obligaţiei contractuale de cumpărare, vizează clauza francizei de distribuţie.

Elementele informative care permit beneficiarului să facă calculul rezultatului previzionat şi

să-şi întocmească planul financiar, se referă la situaţia existentă şi de perspectivă a pieţei, la taxele

şi impozitele specifice, la situaţia altor distribuitori şi a rezultatelor financiare anterioare.

Obiectivele şi aria exclusivităţii acordate, au un caracter maximal. Concretizarea lor se

regăseşte în contractul de franciză şi are ca scop determinarea limitelor de exercitare a drepturilor

acordate beneficiarului şi de non-concurenţă, din partea francizorului.

- Durata contractului, condiţiile reînnoirii, rezilierii şi cesiunii, se regăsesc în contract.

Informaţiile de acest fel au un caracter generic, iar referirea art. 3 alin.3 la ele, este menită

doar a evidenţia că publicaţiile prevăzute de art. 15 din ordonanţă, trebuie să le insereze în mod

obligatoriu, ca elemente esenţiale în activitatea decizională a beneficiarului.

In lipsa unei sancţiuni legale sau convenţionale pentru nerespecta-rea obligaţiei prealabile de

informare cu implicaţii pe planul valabilităţii contractului de franciză, intră în acţiune răspunderea

delictuală a francizorului pentru prejudiciul cauzat beneficiarului prin încălcarea aceste obligaţii.

Aceasta presupune pentru beneficiar dificila sarcină de probaţiune a prejudiciului şi a

raportului de cauzalitate dintre neîndeplinirea obligaţiei de informare şi prejudiciu. Cât priveşte

culpa, aceasta se prezumă, ea decurgând dintr-o omisiune.

Anularea contractului de franciză pentru vicierea consimţământului prin eroare presupune ca

omisiunea de informare să se refere la substanţa „conceptului francizabil", ori identitatea

francizorului, elemente cunoscute de acesta din urmă, şi hotărâtoare pentru beneficiar.

9

Page 10: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

Credem că şi dolul poate afecta valabilitatea contractului de franciză, dacă informaţiile

prevăzute de art. 3 din ordonanţă şi cuprinse în publicaţiile pentru selecţionarea beneficiarilor (art.

15) sunt ambigue, intenţionat eronate, dacă ele în totalitate sau parţial sunt determinante pentru

beneficiar în decizia de perfectare a contractului de franciza.

6. Conţinutul contractului de franciză

În art. 6 din O.U.G. nr. 58/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 79/1998, sunt

arătate clauzele obligatorii ale contractului de franciză, şi anume: obiectul contractului, drepturile şi

obligaţiile părţilor, condiţiile financiare, durata contractului, condiţiile de modificare, prelungire şi

reziliere.

A. - Elementele esenţiale de conţinut ale contractului

a. - Semnele de atragere a clientelei reprezintă un element esenţial al contractului de

franciză. Prin ele se realizează transferul de imagine a francizorului, rămasă în percepţia

consumatorului în privinţa produselor şi serviciilor acestuia.

Firma, emblema şi alte semne specifice, sunt separate de fondul de comerţ căruia le

aparţineau, devenind valori economice ce sunt exploatate independent, ca elemente de esenţa

contractului de franciză.

Legislaţia română şi nu numai, aşează în ţentrul contractului de franciză marca, dar

elementele în privinţa acesteia sunt deopotrivă valabile şi pentru celelalte semne înglobate

pachetului de atragere a clientului.

Beneficiarul francizei ofera consumatorilor produsele şi serviciile sub marca francizorului.

Marca francizorului, fiind simbolul identităţii şi renumelui reţelei de franciză, constituie

garanţia calităţii produsului, serviciului şi tehnologiei furnizate consumatorului (art. 7 alin. 2) şi

tocmai de aceea, prin contractul de franciză, francizorul controlează respectarea tuturor elementelor

constitutive ale imaginii mărcii (art. 7 alin.l).

Transmiterea dreptului de folosinţă asupra mărcii se realizează priiw licenţierea mărcii sau

mărcilor francizorului, operaţiune înglobată con-; tractului de franciză.

Licenţierea mărcilor oferă beneficiarului un drept de folosinţă asu-j pra acestora pe o

perioada determinată, în schimbul unei redevenţe.

Francizorul garantează pe întreaga perioadă contractuală liniştita! folosinţă a mărcilor.

Această obligaţie de garanţie îmbracă doua aspecte:

- garanţia existenţei unei mărci înregistrate şi menţinerea acestei înregistrări pe toată durata

contractului, prin plata anuităţilor şi evitarea căderii mărcii în domeniul public.

10

Page 11: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

- garanţia pentru actele terţilor, prin care se aduce atingere dreptului de folosinţă al

beneficiarului asupra mărcilor înregistrate.

Răspunderea francizorului se traduce prin rezilierea contractului şi plata daunelor interese.

Dreptul de folosinţă al beneficiarului asupra mărcilor aparţinând francizorului sunt precizate

în contract, beneficiarul fiind obligat să-1 încunoştinţeze pe francizor în privinţa oricărui act al unei

terţe persoane, de natură a-i aduce atingere drepturilor acestuia asupra mărcilor.

Şi mărcile neînregistrate în România, pot forma obiectul fran-cizării, în protecţia acestora

făcându-se distincţia după cum marca este sau nu notorie.

Protecţia mărcilor notorii împotriva uzurpării, inclusiv din partea beneficiarului va fi

asigurată prin refuzul OSIM-ului de înregistrare în temeiul art. 6 literele d şi e din Legea nr.

84/1998 a altei mărci.

Dacă mărcile francizate nu sunt de notorietate, protecţia împotriva uzurpatorilor poate fi

asigurată prin dreptul francizorului de a cere Tribunalului Bucureşti anularea înregistrării mărcii

făcută cu rea credinţă de către beneficiar.

Dreptul de folosinţă asupra firmei şi emblemei francizorului este limitat beneficiarului în

temeiul contractului de franciză. Asupra acestor însemne se aplică regulile din materia licenţelor.

Existenţa unei firme proprii a beneficiarului, alta decât aceea a francizorului, evidenţiază

caracterul independent al beneficiarului, şi în acelaşi timp îl protejează pe francizor faţă de

beneficiarii care prin înregistrarea firmei francizorului ar dobândi un drept propriu asupra acesteia,

distinct de existenţa contractului de franciză.

Protecţia firmelor şi emblemelor aparţinând francizorilor interni, filialelor şi sucursalelor din

România a francizorilor externi, se dobândeşte din momentul înscrierii acestora în Registrul

comerţului (art. 30 alin. 4 din Legea nr. 26/1990).

Apărarea firmelor şi emblemelor se realizează prin cererea de radiere din Registrul

comerţului, iar dreptul exclusiv asupra firmei şi emblemei este asigurat împotriva comercianţilor

agresori prin acţiunea în concurenţă neloială.

Dincolo de latura penală a acţiunii în concurenţă neloială, latura civilă a acesteia, care este o

aplicaţie particulară a acţiunii în răspundere civilă delictuală, asigură încetarea faptelor de

concurenţă neloială, înlăturarea de pe piaţă a mărfurilor ori serviciilor conţinând firma sau emblema

francizorului, publicarea în presă pe cheltuiala pârâtului a hotărârii judecătoreşti şi obligarea

pârâtului la plata unor daune materiale şi morale.

Cea mai eficientă protecţie a firmei şi emblemei se realizează prin înregistrarea acestora la

OSIM, titularul înregistrării beneficiind de calea acţiunii în contrafacere.

11

Page 12: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

Beneficiarul însemnelor de atragere a clientului este dator să facă cunoscut, printr-o

publicitate adecvată, că este o persoană independentă din punct de vedere financiar în raport cu

francizorul sau cu alte persoane. Sub acest aspect, art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 52/1997 îi conferă

francizorului un drept de informare.

Apreciem că acest drept de informare nu este circumscris numai raporturilor contractuale, ca

mijloc pus la îndemâna francizorului de a-şi păstra identitatea şi prestigiul mărcii, firmei sau

emblemei în raport cu ceilalţi comercianţi, ci are în vedere şi protejarea consumatorilor.

Stipularea în favoarea beneficiarului a unei clauze de exclusivitate în privinţa oricăruia din

însemnele de atragere a clientelei, se transpune prin interdicţia francizorului de a oferi altor

comercianţi pe timpul şi în spaţiul de realizare a exclusivităţii a unui drept de folosinţă, sub sanc-

ţiunea plăţii unor daune interese.

b.Printre elementele constitutive ale imaginii mărcii este know-how-ul.

Comunicarea know-how-ului este de esenţa contractului de franciză şi se realizează în mod

continuu, în baza obligaţiilor contractuale.

Know-how-ul este definit de art. 1 litera d, Legea nr. 79/1998 ca fiind ansamblul formulelor,

definiţiilor tehnice, desenelor, modelelor, reţetelor, procedeelor şi altor elemente analoage, care

servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs.

Această definiţie nu surprinde esenţa know-how-ului, care se constituie potrivit A.I.P.P.J

„din cunoştinţe şi experienţe de natură tehnică, comercială, administrativă sau altele care sunt

aplicabile în practică pentru exploatarea unei întreprinderi sau exercitarea unei profesii."

Definiţia comunitară a know-how-ului are la bază jurisprudenţa Curţii de Justiţie a

Comunităţii Europene. în accepţiunea acestei reglementări, know-how-ul reprezintă „un ansamblu

de informaţii practice nebrevetate, rezultate din experienţa francizorului şi testate de acesta,

ansamblu care este secret, substanţial şi identificat".

Gândirea doctrinară românească a definit know-how-ul „ca fiind un ansamblu de informaţii

practice, experimentate de francizor, inaccesibile publicului, care asigură beneficiarului un avantaj

faţă de concurenţi".

Know-how-ul trebuie să fie substanţial, identificat, secret şi nebrevetat.

Caracterul substanţial al know-how-ului presupune originalitatea şi specificitatea acestuia la

momentul semnării contractului, de natură să-i amelioreze beneficiarului poziţia concurenţială şi să-

1 ajute să pătrundă pe alte pieţe.

12

Page 13: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

Originalitatea know-how-ului se apreciază în raport cu ansamblul know-how-ului şi nu în

raport de elementele componente, în timp ce specificitatea se apreciază în corelaţie cu ansamblul

cunoştinţelor transmise. In virtutea obligaţiilor contractuale, beneficiarul trebuie să respecte întru

totul conţinutul know-how-ului, chiar dacă anumite elemente ale acestuia le-ar putea obţine prin alte

metode ori le-ar substitui cu elemente similare cunoscute.

Know-how-ul trebuie să fie identificat în contract. Potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 52/1997,

descrierea know-how-ului se va realiza potrivit contractului de franciză într-un document separat

sau în oricare altă formă adoptată.

Descrierea trebuie să se facă într-o manieră suficient de completă, pentru verificarea

condiţiilor de secret şi substanţialitate.

De principiu, know-how-ul trebuie transmis beneficiarului, în absenţa unei clauze contrare, o

dată cu semnarea contractului de franciză. Documentul conţinând know-how-ul se constituie într-un

adevărat monopol de instruire a beneficiarului.

Documentul conţinând know-how-ul, face parte din contractul de franciză, iar obligaţiile

decurgând din acesta se completează cu clauzele contractului de franciză.

Know-how-ul trebuie dublat de existenţa unei experienţe proprii a francizorului pe care se

sprijină know-how-ul transmis.

Rezultă din definiţia know-how-ului făcută de art. 1 O.U.G nr. 58/ 1997, modificată prin

Legea nr. 79/1998 că „acesta nu este accesibil terţilor decât cu acordul beneficiarului", ceea ce

sugerează până la evidenţă caracterul secret şi nebrevetabil al acestuia.

Know-how-ul nu trebuie să fie nou în mod absolut, ci nou în raport cu cunoştinţele

beneficiarului, asigurându-i acestuia un avantaj comercial.

Know-how-ul este evolutiv şi poate fi îmbunătăţit ori perfecţionat. Francizorul este obligat

pe calea asistenţei permanente acordată beneficiarului să-i comunice acestuia toate perfecţionările şi

dezvoltările ulterioare.

c. Asistenţa tehnică acordată de francizor, în temeiul contractului de franciză, asigură

iniţierea personalului beneficiarului în vederea exploatării know-how-ului transmis.

Asistenţa tehnică este inseparabil legată de know-how-ul comercial, rară a se identifica cu

acesta. Ea asigură cadrul necesar unei bune exploatări a know-how-ului şi a însemnelor de atragere

a clientelei.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/1997 se referă, în mai multe articole, la obligaţia

francizorului de acordare a asistenţei tehnice. Astfel, în art. 1 lit. a, vorbeşte de „colaborarea

13

Page 14: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

continuă a părţilor", iar art. 1 b, arată că francizorul asigură beneficiarului pregătirea iniţială pentru

exploatarea mărcii înregistrate şi „utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea

mărcii sale, cercetării şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi mobilitatea produsului".

Ideea este reluată în alin. 2 al art. 5, care se referă în mod expres la obligaţia francizorului de

a asigura o „pregătire iniţială" cum şi „asistenţa comercială şi tehnică permanentă pe durata

existenţei drepturilor contractuale."

Se reţine din textele de referinţă că asistenţa tehnică şi comercială. trebuie acordată în două

modalităţi; asistenţa tehnică acordată înaintea începerii efective a afacerii şi asistenţa acordată după

începerea afacerii.

- Asistenţa acordată înaintea începerii efective a afacerii trebuie clar determinată în

contract, pentru că de modul în care ea este acordată, depinde reuşita afacerii. Francizorul răspunde

de conţinutul şi modul de executare a asistenţei acordate, deficienţele constatate putând duce la

rezilierea contractului.

Asistenţa prealabilă are o dimensiune obiectivă şi alta subiectivă. Cea obiectivă se transpune

în analize şi studii privitoare la situaţia pieţei, a localului, un studiu evolutiv al afacerii francizate şi

un buget.

Asistenţa prealabilă subiectivă presupune pregătirea beneficiarului, a personalului acestuia

de la toate nivelele în vederea exploatării afacerii, prezenţa efectivă a francizorului ori angajaţilor

acestuia la beneficiar, efectuarea nemijlocită a lucrărilor francizate, cu rol deosebit în stimularea şi

instruirea personalului beneficiarului.

- Asistenţa după începerea afacerii este strâns legată de caracterul evolutiv şi perfecţionabil

al know-how-ului, care presupune o continuă actualizare a cunoştinţelor şi a metodelor comerciale

ale beneficiarului. Aceasta se realizează prin instruirea şi reciclarea personalului, prin

implementarea unor noi metode de vânzare, prin selectarea personalului, prin consilierea fiscală ori

prin asistenţa gestiunii.

Asistenţa acordată pe parcursul derulării francizei se bazează pe o examinare de ansamblu a

rezultatelor beneficiarilor din reţea, obiectivate prin cifra de afaceri şi particularizarea asistenţei în

funcţie de specificul beneficiarului, a pieţei în care acesta îşi realizează afacerea.

Publicitatea poate fi inclusă şi ea în asistenţa acordată de francizor, dacă prin contract s-a

inserat o atare obligaţie. Dacă însă beneficiarului îi revine sarcina efectuării publicităţii locale, ea

trebuie supravizată de francizor, în scopul păstrării unităţii de imagine a reţelei şi a prestigiului

mărcii.

14

Page 15: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

Asistenţa acordată de francizor, indiferent de amploarea ei în timp înaintea începerii afacerii

sau după începerea acesteia, trebuie acordată de aşa manieră încât să nu afecteze libertatea şi

independenţa beneficiarului.

B. Elementele facultative de conţinut ale contractului de franciză

Alături de clauzele esenţiale, în majoritatea contractelor de franciză sunt inserate şi alte

clauze, care deşi au un caracter facultativ, trasează cadrul de desfăşurare a contractului şi se

transpune în adevărate garanţii care vizează executarea obligaţiilor contractate, protejarea imaginii

reţelei şi a conceptului francizabil.

a) - Exclusivitatea teritorială şi de cumpărare impusă beneficiarului

Cele două clauze de exclusivitate teritorială şi de cumpărare realizează echilibrul economic

al părţilor contractante.

Clauza de aprovizionare exclusivă, care operează îndeobşte în franciză de distribuţie, se

concretizează în stabilirea produselor sau categoriilor de produse ori servicii furnizate de însăşi

francizor, în calitate de producător, ori în indicarea producătorilor sau distribuitorilor agreaţi de

francizor, de la care beneficiarul trebuie să se aprovizioneze. Pentru celelalte produse sau servicii

asupra cărora nu operează clauza de exclusivitate, beneficiarul are deplina libertate de alegere.

Clauza de aprovizionare exclusivă, în privinţa produselor şi serviciilor procurate de

francizor, generează în sarcina acestuia obligaţia de a asigura beneficiarului produsele sau serviciile

de care acesta are nevoie, de a le adapta specificului pieţei în care acţionează beneficiarul şi de a

garanta calitatea lor.

Prin contract, părţile pot insera şi clauza potrivit căreia beneficiarul să-şi asigure

aprovizionarea de la francizor cu un stoc minimal de produse sau servicii.

Clauza de aprovizionare exclusivă poate afecta concurenţa pe piaţă, constituind premisa

unor înţelegeri monopoliste.

Exclusivitatea teritorială a beneficiarului intră şi ea în sfera de neconcurenţă, constituindu-se

ca o garanţie contra „evicţiunii clientelei".

Prin această clauză, francizorul transmite beneficiarului alături de conceptul francizabil şi

întreaga piaţă. Exclusivitatea se poate întinde pe o zonă geografică variabilă ca dimensiuni (ţară,

judeţ, oraş, zonă dintr-un oraş), sau un spaţiu comercial şi presupune, fie interdicţia pentru francizor

15

Page 16: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

de a comercializa direct sau printr-un intermediar produsele sau serviciile în spaţiul cedat, fie

interdicţia licenţierii însemnelor de atragere a clientelei, ori colaborarea cu alţi comercianţi din

spaţiul concedat, sub forma acordării asistenţei tehnice sau comerciale.

În ambele forme de exclusivitate, încălcarea obligaţiilor din partea francizorului, în cazul

exclusivităţii teritoriale sau din partea beneficiarului, în cazul exclusivităţii de aprovizionare se

sancţionează cu rezilierea contractului şi daune interese, ori numai cu daune interese şi încetarea

actelor de încălcare a clauzei prohibitive.

Art. 10 O.U.G. nr. 52/1997, recunoaşte posibilitatea inserării unor clauze de exclusivitate în

contract, în schimbul achitării unor taxe destinate implementării francizei şi/sau pentru delimitarea

zonei şi/sau pentru know-how-ul transmis.

- dacă este încasată o taxă de intrare în reţeaua de franciză, la semnarea contractului de

franciză, suma privind drepturile de exclusivitate prevăzută în contract este proporţională cu taxa de

intrare şi se adaugă acesteia.

- în lipsa taxei de intrare» modalităţile de rambursare a taxei de exclusivitate sunt precizate,

în cazul rezilierii contractului de franciză.

- contractul de exclusivitate trebuie să prevadă o clauză de reziliere convenabilă ambelor

părţi.

- durata este determinată în funcţie de caracteristicile proprii fiecărei francize.

b) Clauzele privind uniformizarea preţurilor

În principiu, tendinţele de uniformizare a preţurilor de către francizor, şi al controlului

exercitat de francizor, sunt incompatibile cu libertatea comerţului şi a concurenţei.

Jurisprudenţa Curţii Europene de la Bruxelle a arătat că impunerea preţurilor de vânzare de

către francizor „situează pe beneficiar pe o poziţie de dependenţă economică, incompatibilă cu

însăşi natura contractului în care beneficiarul trebuie să fie un comerciant independent".

Totuşi, jurisprudenţa comunitară a cedat în faţa celor două tendinţe centrifuge, adoptând o

poziţie de echilibru, admiţând posibilitatea stabilirii de către francizor a unor preţuri indicative

pentru beneficiar.

Independenţa, libertatea decizională a beneficiarului în fixarea preţurilor menţinută prin

caracterul indicativ al preţurilor stabilite de francizor, afectează valabilitatea clauzelor de stabilire a

preţurilor de re-vânzare a produselor sau serviciilor şi conferă un caracter agresiv spoturilor

publicitare ale francizorului, prin care indirect sunt impuse preţurile de vânzare pentru beneficiarii

francizei.

16

Page 17: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

c) Clauza de dezvoltare a reţelei de franciză

Printre obligaţiile contractuale impuse beneficiarului, este şi aceea a dezvoltării reţelei de

franciză.

Prin art. 5 alin. 3 O.U.G. nr. 52/1997, se instituie în sarcina beneficiarului obligaţia de a

dezvolta reţeaua de franciză, menţinând identitatea sa comună, precum şi reputaţia acesteia.

Procedurile de dezvoltare cantitativă şi calitativă ale reţelei de franciză se concretizează prin

obligaţia beneficiarului de a furniza francizorului orice informaţie de natură a facilita cunoaşterea şi

analiza performanţelor şi a situaţiei sale financiare, pentru a realiza o gestiune eficientă în legătură

cu franciză, precum şi pentru păstrarea secretului know-how-ului, pe toată durata contractului de

franciză şi ulterior (art. 5 alin. 3 litera c).

d) Obligaţia de neconcurenţă şi confidenţialitate

Clauza contractuală de neconcurenţă şi confidenţialitate este menita să garanteze rămânerea

know-how-ului la dispoziţia francizorului şi a reţelei, protejându-1 împotriva unor posibile atingeri

din partea beneficiarului sau a terţilor.

In acest sens, art. 11 O.U.G. nr. 52/1997 arata că francizorul poate impune o clauză de

neconcurenţă şi de confidenţialitate, pentru a împiedica înstrăinarea know-how-ului transmis pe

durata contractului de exclusivitate.

Obligaţia de neconcurenţă este absolută în spaţiu şi timp pe durata contractului de franciză şi

se concretizează în interdicţia pentru beneficiar de a exercita direct sau prin intermediari acelaşi fel

de comerţ sau unul asemănător. Raţiunea neconcurenţei rezidă din prezumţia potrivit căreia

beneficiarul va folosi cunoştinţele şi instrucţia primită prin know-how.

Sancţiunea nerespectării obligaţiei de neconcurenţă constă în rezilierea contractului.

Părţile pot insera în contract şi clauze penale cu funcţie preventivă şi reparatorie.

In lipsa clauzei penale, beneficiarul va fi răspunzător delictual pentru concurenţă neloială în

temeiul Legii nr. 11/1991.

La încetarea raporturilor contractuale, în temeiul art. 9 alin. 1 O.U.G. nr. 52/1997, relaţiile

post contractuale se vor baza pe regulile unei concurenţe loiale. Aceasta exclude orice formă de

exploatare din partea beneficiarului a însemnelor şi know-how-ul francizorului.

17

Page 18: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

Evitarea unor situaţii de acest fel pot determina inserarea în contract a unor clauze de

neconcurenţă postcontractuale, limitate în timp şi spaţiu, constând în interdicţia pentru beneficiar de

a exercita un anumit comerţ.

Clauza de confidenţialitate este o garanţie a concurenţei licite şi ea poate opera nu numai pe

durata contractului, dar şi după încetarea acestuia, pe o perioadă determinată.

Atare clauză este legată de secretul know-how-ului şi de consecinţele prejudiciabile ale

divulgării acestuia.

Încălcarea obligaţiilor de confidenţialitate pe durata contractului de franciză este sancţionată

cu rezilierea acestuia şi cu plata despăgubirilor predeterminate adesea, sub forma clauzei penale.

După încetarea raporturilor contractuale, divulgarea know-howulm angajează răspunderea

delictuală a beneficiarului.

e) Durata contractului şi condiţiile reînnoirii acestuia

Clauza referitoare la durata contractului de franciză este necesara, dar nu obligatorie. Art. 6

din ordonanţă arată că în contract trebuie să se prevadă şi durata acestuia, precum şi condiţiile de

reînnoire ale contractului, dacă este cazul.

Părţile pot stabili durata contractului de franciză, dar tot atât de bine îl pot perfecta fără a

stipula vreun termen de încetare.

Potrivit art. 7 alin.l din ordonanţă, termenul va fi fixat astfel încât să permită beneficiarului

amortizarea investiţiilor specifice francizei. Aceasta presupune ca durata contractului să fie

rezonabilă şi corelată cu dispoziţiunile legale referitoare la amortizarea capitalului imobilizat în

active corporale şi necorporale.

Continuarea raporturilor contractuale, după expirarea termenului stipulat, prezumă

prorogarea contractului de franciză pe durată nedeterminată şi în condiţiile primului contract.

Oricare dintre părţi poate denunţa contractul de franciză pe o durată nedeterminată, cu

condiţia respectării termenului de preaviz.

Părţile pot stabili în contract circumstanţele de încetare ale acestuia fără preaviz. In lipsa

unei prevederi exprese, preavizul în caz de reziliere este întotdeauna obligatoriu.

In cazul contractului de franciză cu termen, francizorul va înştiinţa pe beneficiar cu un

preaviz suficient de mare asupra intenţiei de reînnoire a contractului la data expirării sau de a nu

semna un nou contract (art.7, pct 2, alin.l din ordonanţă ).

Lipsa preavizului ori insuficienţa duratei acestuia nu pot obstrucţiona încetarea contractului

dacă una dintre părţi îşi exprimă intenţia de a nu mai continua raporturile contractuale.

18

Page 19: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

Reînnoirea raporturilor contractuale, care presupune continuarea acestora după ajungerea la

termen a primului contract, implică negocierea condiţiilor noului contract, inclusiv termenul

acestuia, având în vedere situaţia bunurilor neamortizate din investiţia beneficiarului.

Cu această ocazie, se va rediscuta obligaţia beneficiarului de a achita ori nu o nouă taxă

pentru reţea, cuantumul redevenţelor, inclusiv aspectele legate de acordarea şi conţinutul asistenţei

tehnice sau comerciale.

7. Încetarea contractului de franciză

- Contractul de franciză încetează prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat ori

prin denunţarea acestuia de către oricare dintre părţi, în condiţiile de mai sus.

- Rezilierea operează ca sancţiune pentru cazurile de încălcare culpabilă a obligaţiilor

contractuale. Rezilierea este însoţită de executarea clauzelor penale şi a despăgubirilor.

În temeiul art. 8 O.U.G. nr. 52/1997, astfel cum a fost modificat, francizorul nu poate

solicita rezilierea contractului pentru cauze imputabile beneficiarului, înainte de a-i notifica acestuia

încălcarea obligaţiilor contractuale şi de a-i acorda un termen rezonabil de remediere. Preavizul este

obligatoriu, însă părţile pot prevedea anumite cauze de reziliere în care preavizul nu este necesar.

8. Tipurile de franciză

După domeniul de activitate în care operează, se disting 3 tipuri de franciză: de distribuţie,

de servicii şi de producţie sau industrială.

a) - Franciza de distribuţie are două forme:

-Franciza de distribuţie în care produsele sunt realizate de franci-zor. în acest caz,

francizorul producător îşi organizează reţeaua proprie de distribuţie a propriilor produse, formată

din distribuitori independenţi care folosesc reputaţia şi tehnicile comerciale ale producătorului.

- Franciza de distribuţie în care francizorul este distribuitorul produselor altuia. Francizorul

având rolul de angrosist, asigura aprovizionarea beneficiarilor cu produsele selecţionate de acesta.

Francizorul este cel care asigură tehnicile proprii de vânzare, know-how-ul propriu şi renumele, din

care decurge succesul afacerii fiecărui beneficiar.

b)- Franciza de servicii este mijlocul prin care francizorul acoperă diferite pieţe cu propriile

servicii, prin mijlocirea unor comercianţi independenţi, care le oferă consumatorilor ca şi când ar fi

oferite de francizori.

Serviciile sunt oferite sub însemnele şi cu know-how-ul francizorului.

19

Page 20: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

c) - Franciza de producţie - este mijlocul prin care beneficiarul fabrică el însuşi produsele

cu know-how-ul francizorului, vânzându-le sub însemnele acestuia.

CONCLUZII

Franciza reprezintã operațiunea care ȋmbracã forma unui contract prin care o persoanã

numitã francizor ȋi acordã unei alte persoane, numitã beneficiar sau francizat, dreptul de exploatare

a unui ansamblu de drepturi de proprietate industrialã sau intelectualã, ȋn scopul de producție sau de

comercializare a anumitor tipuri de produse și/sau servicii.

Regimul juridic al francizei ȋn România se regãsește ȋn OG 52 din 18 august 1997,

completatã de legea nr.79 din aprilie 1998, republicatã ȋn Monitorul Oficial nr.180 din 14 mai 1998.

Obținerea unei francize implicã plata unei taxe de intrare ȋn sistem precum și a unor

redevențe anuale, de regulã sub forma unui procent din cifra de afaceri.

Ȋn cadrul unui contract de francizã se nasc o serie de drepturi și obligații ȋntre pãrțile

contractuale cu privire la obiectul contractului ȋncheiat, condiții ce trebuiesc respectate de ambele

pãrți. De asemenea contractul de francizã asigurã o serie de avantaje și dezavantaje pentru francizat

și francizor. Sistemul de francizã reprezintã un mod ușor și rapid de a ȋncepe o afacere, 80% dintre

cei intrați ȋn sistem ȋnregistrând reușite.

Ȋn ultimii ani România a devenit o destinație preferatã pentru majoritatea francizorilor

beneficiind de un ȋnalt grad de cunoaștere a brand-urilor ȋn rândul populației, precum și datoritã

statutului de membru al Uniunii Europene.

Deși relațiile din domeniul francizei nu fac obiectul unei legislații adoptate la nivelul

Uniunii Europene, România este unul dintre cele cinci state membre UE, respectiv Belgia, Franța și

Spania care au adoptat o lege specialã pentru a reglementa franciza.

Sectorul ȋn care s-a dezvoltat cel mai mult sistemul de francizã este retai-ul, ȋn timp ce

serviciile și produsele sunt piețele cele mai puțin dezvoltate ȋn acest sens. Orice investitor, fie strãin

fie român, francizor sau francizat, trebuie sã ȋncheie contractul de francizã ȋn conformitate cu legea

românã și sã includã clauzele prevãzute de aceasta, asigurând astfel pentru ambele pãrți consiliere

juridicã de specialitate.

20

Page 21: Contracte comerciale speciale-contractul de franciza

Bibliografie

Monna-Lisa Belu Magdo, ”Contracte comerciale”, Ed. Tribuna economica ,

Bucuresti, 2004

Carmen Costea, ”Firma de comert in economia de piata” , Ed.Uranus,

Bucuresti, 2004.

Stanciu D. Carpenaru, „Tratat de drept comercial roman”, Ed. Universul

Juridic, Bucuresti, 2009.

Gheorghe Gheorghiu, suport de curs contracte comerciale speciale, 2011

www.franciza.ro

www.francizor.ro

www.capital.ro

21


Recommended