CONTRACT BENEFICIAR · STUDIU DE FUNDAMENTARE ÎN VEDEREA ACTUALIZĂRII P.A.T.N. ... JELESCU...

STUDIU DE FUNDAMENTARE ÎN VEDEREA ACTUALIZĂRII P.A.T.N. - Etapa II – vol. 1

3

Tema lucrării:

STUDIU DE FUNDAMENTARE ÎN VEDEREA ACTUALIZĂRII PATN – SECŢIUNEA REŢEAUA DE

LOCALITĂŢI

Tipul activităţii specifice de reglementare:

Studiu

CONTRACT

nr. 151/26.07.2013 (Nr.UAUIM-CCPEC 5/2013)

BENEFICIAR: MINISTERUL DEZVOLTARII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

Etapa a II a - Analiza reţelei de localităţi din România (vol.1)


4


Direcţia Generală Dezvoltare Regională şi Infrastructură

Director general: Doina ŢENEA

Responsabil temă: Amalia VÎRDOL

ELABORATORI:

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” – Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertiză şi Consulting

proiectant general / coordonare

RECTOR: Prof. dr. arh. Zeno BOGDĂNESCU

Şef proiect: Conf. dr. arh. Gabriel PASCARIU

subcontractanţi

Universitatea Bucureşti Centrul Interdisciplinar de Cercetări Avansate Asupra Dinamicii Teritoriale (CICADIT)

S.C. QUATTRO DESIGN S.R.L.

Director: prof. dr. Ioan IANOŞ,

responsabil proiect: prof. dr. Ioan IANOŞ

Administrator: arh. Andrei JELESCU

Director General: arh. Toader POPESCU

responsabil proiect: arh. Şerban POPESCU-CRIVEANU


5

Colective de elaborare (etapa a II-a):

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” (capitolul 1 şi sub-capitolele 3.2, 4.1, 4.2, 4.3, Anexă)

Conf. dr. arh. Gabriel Pascariu – şef proiect

Conf. dr. arh. Cerasella Crăciun

Conf. dr. arh. Tiberiu Florescu

Conf. dr. arh. Monica Rădulescu

Conf. dr. arh. Cătălin Sârbu

Lect. dr. arh. Claudiu Runceanu

Dr. arh. Andrei Mitrea

Drd. urb. Radu Matei Cocheci

Drd. urb. Paul Iuga Mureşan

Urb. Sabina Dimitriu

Ec. Daniela Racu

Colaboratori: Prof. dr. ec. Luminiţa Daniela Constantin.

Ec. Iuliana Leca

Dr. ec. Victor Platon

Universitatea Bucureşti - CICADIT (sub-capitolele 2.2, 3.1 şi capitolul 5)

Prof. dr. Ioan Ianoş - coordonator

Prof. dr. Cristian Braghină

Prof. dr. Cristian Tălăngă

Lector dr. Daniela Zamfir

Asist. cerc. dr. Andrei Schvab

Asist. cerc. dr. Valentina Stoica

Dr. Florentina Cristina Merciu

Dr. Nataşa Tatui Văidianu

S.C. QUATTRO DESIGN S.R.L. (sub-capitolul 2.1 şi capitolul 6 şi contribuţii la sub-capitolul 4.2)

Arh. Şerban Popescu-Criveanu - coorodonator

Urb.peis. Carmen Moldoveanu

Drd. Urb. Ana Petrescu

Colaboratori: Arh. Irina Popescu-Criveanu

Urb. Alexandra Hajnšek

Urb. Alina Marinescu

Urb. Ramona Ungureanu


6

CUPRINS

1. INTRODUCERE 10

1.1. Motivaţia şi obiectivele studiului 10

1.2. Elemente metodologice 12

1.3. Rezultate scontate şi etapizare 13

1.4. Concluzii ale etapei I 14

2. ORAŞELE MARI ŞI ZONELE METROPOLITANE 16

2.1 Analiza reglementărilor prevăzute de PUG-urile oraşelor reşedinţă de judeţ

(rang I şi II) şi ale comunelor învecinate privind bilanţul teritorial, rezerva de

terenuri 16

2.1.1. Scopul şi obiectivele secţiunii studiului 16

[Notă metodologică] 17

2.1.2. Numărul localităţilor din România 18

2.1.3. Evoluţia numărului de localităţi din România 29

2.1.4. Teritoriul ocupat de localităţi 32

2.1.6. Municipiul şi localităţile învecinate 42

2.1.7. Eficacitatea reglementărilor în relaţie cu politica de dezvoltare regională şi

accesarea fondurilor europene. 45

2.1.8. Concluzii 46

Anexe 49

Bibliografie 62

2.2. Identificarea zonelor metropolitane existente şi asociaţiilor de dezvoltare

intercomunitară (ADI) existente 63

2.2.1 Asociaţiile de Dezvoltare Intercomunală (ADI) 64

2.2.2. Zonele metropolitane 68

3. ORAŞELE MICI 96

3.1. Analiza dinamicii oraşelor mici şi a zonelor lor de influenţă 96

3.1.1 Caracteristici generale 96

3.1.2 Evoluţia populaţiei 100

3.1.3 Bilanţul populaţiei 104

3.1.3.2.Bilanţul migrator 104

3.1.3.3.Bilanţul natural 112

3.1.4. Tipuri de dinamică demografică 120

3.1.5. Procese dominante în economia oraşelor mici 121

3.1.6. Locul oraşelor mici în sistemul urban naţional 126

3.1.7. Zonele de influenţă ale oraşelor mici 128


Bibliografie 136


7

3.2 Evaluarea impactului declarării oraşelor noi după 2001 în general şi la

nivelul ariilor slab polarizate urban 137

3.2.1 Distribuţia noilor oraşe apărute după 1990 137

3.2.2 Evoluţia populaţiei oraşelor nou declarate 143

3.2.3 Analiza criteriilor minimale îndeplinite de oraşele nou declarate 146

3.2.4. Analiza privind fondurile europene atrase de noile oraşe în perioada 2007 -

2013 159

3.2.5. Studiu de caz privind impactul înfiinţării oraşelor noi în reg. Nord Est 167

3.2.6 Concluzii 173

LISTA TABELELOR DIN TEXT

Capitolul 2

Tabel nr. 2.1.: Obiectivele studiului ...................................................................................... 16

Tabel nr. 2.2.: Municipii şi oraşe după numărul comunelor suburbane componente ........... 21

Tabel nr. 2.3.: Evoluţia comunelor suburbane declarate prin Legea 2/1968 ......................... 23

Tabel nr. 2.4.: Dezvoltarea UAT (neincluse în categoria comunelor suburbane) adiacente

/vecine municipilor şi oraşelor, pentru care au fost declarate comune

suburbane prin Legea 2/1968 ........................................................................ 26

Tabel nr. 2.5.: Evoluţia împărţirii administrativ teritoriale. 1968-2012 ................................ 29

Tabel nr. 2.6.: Teritoriul ocupat de localităţi pe categorii de folosinţă ................................. 32

Tabel nr. 2.7.: Municipii reşedinţă de judeţ – suprafaţa teritoriului administrativ ................ 34

Tabel nr. 2.8.: Valoarea indicelui POTA pentru zonele metropolitane ale municipiilor poli

de creştere ...................................................................................................... 36

Tabel nr. 2.9.: Teritoriul administrativ al UAT învecinate Municipiului Bucureşti ............. 37

Tabel nr. 2.10.: Comunele suburbane ale municipiilor şi oraşelor declarate prin L2/1968 .. 50

Tabel nr. 2.11.: Municipii reşedinţă de judeţ – indicele PITA .............................................. 53

Tabel nr. 2.12.: Valoarea indicelui PITA pentru zonele metropolitane ale municipiilor poli

de creştere ...................................................................................................... 54

Tabel nr. 2. 13: Suprafeţele zonelor funcţionale cf. PUG (ha) .............................................. 59

Tabel nr. 2.14.: Zone metropolitane din România................................................................. 69

Tabel nr. 2.15.: Polii de dezvoltare din regiunea de Nord Est............................................... 78

Tabel nr. 2.16.: Polii de dezvoltare din regiunea de Sud Est................................................. 80

Tabel nr. 2.17.: Polii de dezvoltare din regiunea de Sud Vest .............................................. 82

Tabel nr. 2.18.: Polii de dezvoltare din Regiunea Vest ......................................................... 84

Tabel nr. 2.19.: Polii de dezvoltare din Regiunea Centru ..................................................... 86

Tabel nr. 2.20.: Polii de dezvoltare din Regiunea Nord Vest ................................................ 88

Tabel nr. 2.21.: Polii de dezvoltare din Regiunea Sud şi Bucureşti Ilfov ............................. 90

Capitolul 3

Tabel nr. 3.1.: Oraşele mici din România (categoria între 10000 şi 20000 de locuitori) ...... 96

Tabel nr. 3.2.: Lista oraşelor mici pe cele 5 categorii de zone de influenţă ........................ 131

Tabel nr. 3.3.: Evoluţia populaţiei pentru cele 91 de oraşe mici în intervalul 2002-2011 .. 133

Tabel nr. 3.4.: Lista oraşelor înfiinţate în România începând cu anul 1990....................... 137


8

Tabel nr. 3.5.: Principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor

urbane .......................................................................................................... 140

Tabel nr. 3.6.: Oraşe noi apărute ......................................................................................... 142

Tabel nr. 3.7.: Evoluţia populaţiei noilor oraşe declarate după 1990 .................................. 144

Tabel nr. 3.8.: Gruparea indicatorilor de bază pe teme de analiză ...................................... 147

Tabel nr. 3.9.: Nivelul de performanţă al celor 60 oraşe nou declarate, în îndeplinirea

criteriilor stabilite prin Legea 351/2001 şi, ulterior, prin Legea 100/2007. 154

Tabel nr. 3.10.: Număr oraşe (din total 60) care satisfac criterii la nivel de 2001 şi 2012 . 157

Tabel nr. 3.11.: Numărul de criterii satisfăcute de oraşe în cele 3 variante de analiză* ..... 157

Tabel nr. 3.12.: Situaţia proiectelor atrase prin Programul Operaţional Regional. ............. 160

Tabel nr. 3.13.: Situaţia fondurilor atrase pe regiuni şi axe prioritare ................................ 163




Tabel nr. 3.17.: Situaţia finanţărilor atrase din POR pe oraşe ............................................. 165

Tabel nr. 3.18.: Situaţia înfiinţării localităţilor urbane la nivelul regiunii .......................... 168

Tabel nr. 3.19.: Dinamica populaţiei 2009-2011 ................................................................ 169

Tabel nr. 3.20.: Accesibilitate şi conectivitate (căi rutiere şi feroviare) ............................. 172

Tabel nr. 3.21.: Situaţie unităţi de învăţământ .................................................................... 176

Tabel nr. 3.22.: Indicatori de performanţă pentru cele 13 oraşe noi localizate în zonele

prioritare de urbanizare stabilite prin legea 351 / 2001 ............................... 178

LISTA FIGURILOR

Capitolul 2

Figura nr. 2.1.: Numărul comunelor suburbane aparţinătoare municipiilor şi oraşelor ........ 21

Figura nr. 2.2: Situaţia comunelor suburbane după anul 1989 .............................................. 22

Figura nr. 2.3.: România – Corelarea alegerilor parlamentare cu înfiinţarea de noi UAT ... 30

Figura nr. 2.4.: Evoluţia numărului UAT şi a numărului localităţilor 1968-2011 ................ 31

Figura nr. 2.5.: Extinderea teritoriului intravilan / extravilan pentru municipii reşedinţă de judeţ

..................................................................................................................... 35

Figura nr. 2.6.: Municipiul Bucureşti şi cele 16 UAT vecine – numărul de locuitori,

suprafaţa teritoriului administrativ şi indicele PITA ................................... 38

Figura nr. 2.7.: Municipiul Bucureşti şi cele 16 UAT vecine – indicele PITA ..................... 39

Figura nr. 2.8.: Lungimea limitelor dintre Municipiul Bucureşti şi a UAT vecine (2011) ..... 56

Figura nr. 2.9.: Numărul locuitorilor Municipiului Bucureşti şi a UAT vecine .................... 57

Figura nr. 2.10.: Funcţiuni propuse prin PUG şi RLU ............................................................ 58

Figura nr. 2.11.: Grupurile de Acţiune Locală selectate în 2011 şi 2012 ................................. 67

Figura nr. 2.12.: Grupurilor de Acţiune Locală pentru Pescuit selectate în 2012 .................. 67

Figura nr. 2.13.: Zonele metropolitane existente sau în curs de formare .............................. 71

Capitolul 3

Figura nr. 3.1.: Mărimea demografică a oraşelor mici din România .................................. 100

Figura nr. 3.2.: Evoluţia populaţiei în perioada 1992-2011 ................................................ 100

Figura nr. 3.3.: Dinamica populaţiei în perioada 1992-2011 .............................................. 102



9


Figura nr. 3.6.: Bilanţul total al populaţiei în perioada 1992-2011 (‰) ............................. 105

Figura nr. 3.7.: Bilanţul migrator al populaţiei în perioada 1992-2011(‰) ........................ 108

Figura nr. 3.8. - 3.9.: Ratele sosirilor şi plecărilor înregistrate de populaţia oraşelor mici (‰)

................................................................................................................... 109

Figura nr. 3.10.: Evoluţia mişcării migratorii a populaţiei în perioada 1966-2011 (‰) ..... 110

Figura nr. 3.11.: Rata sosirilor în cadrul oraşelor mici în perioada 2002-2011 (‰) ........... 111

Figura nr. 3.12.: Rata plecărilor în cadrul oraşelor mici în perioada 2002-2011 (‰) ........ 111

Figura nr. 3.13.: Bilanţul natural al populaţiei în perioada 1992-2011 (‰) ....................... 113

Figura nr. 3.14.: Mişcarea naturală a populaţiei oraşelor mici din România (‰) ............... 114

Figura nr. 3.15.: Rata natalităţii în perioada1966-2011 (‰) ............................................... 115

Figura nr. 3.16.: Mişcarea naturală a populaţiei oraşelor mici pe provincii istorice (1966-

2011) .......................................................................................................... 116

Figura nr. 3.17.: Rata natalităţii în cadrul oraşelor mici în perioada 2002-2011 (‰) ......... 117

Figura nr. 3.18.: Rata mortalităţii în perioada 1966-2011 (‰) ........................................... 118

Figura nr. 3.19.: Rata mortalităţii în cadrul oraşelor mici în perioada 2002-2011 (‰) ...... 120

Figura nr. 3.20.: Intensitatea dezindustrializării în perioada 1992-2011 ............................. 124

Figura nr. 3.21.: Intensitatea terţiarizării în perioada 1992-2011 ........................................ 125

Figura nr. 3.22.: Oraşele mici în relaţie cu aşezările urbane de rang superior .................... 127

Figura nr. 3.23.: Oraşele mici în relaţie cu aşezările urbane de rang inferior ..................... 127

Figura nr. 3.24.: Tipologia zonelor de influenţă ale oraşelor mici ...................................... 130

Figura nr. 3.25.: Distribuţia noilor oraşe în teritoriu ........................................................... 141

Figura nr. 3.26.: Anexa nr. III din PATN Secţiunea a IV-a – reţeaua de localităţi urbane . 142

Figura nr. 3.27.: Localizarea noilor oraşe declarate după 2001 în cele 17 zone prioritare din

PATN Secţiunea a IV-a ............................................................................. 143

Figura nr. 3.28.: Graficul evoluţiei populaţiei oraşelor noi declarate după 1990 ................ 145

Figura nr. 3.29.: Gradul de îndeplinire al criteriilor minimale de cele 60 de oraşe noi în 2001

(9 criterii) ................................................................................................... 155

Figura nr. 3.30.: Gradul de îndeplinire al criteriilor minimale de cele 60 de oraşe noi în 2012

(9 criterii) ................................................................................................... 156

Figura nr. 3.31.Gradul de îndeplinire al criteriilor minimale de cele 60 de oraşe noi în 2012

(13 criterii) ................................................................................................. 156

Figura nr. 3.32.: Situaţia sumelor atrase pe oraşe ............................................................... 159

Figura nr. 3.33.: Distribuţia teritorială a proiectelor atrase de noile oraşe declarate după

2000 ........................................................................................................... 162

Figura nr. 3.34.: Axa prioritară 1.1. Planuri integrate de dezvoltare urbană ....................... 163

Figura nr. 3.35.: POR Axa Prioritară 3.4 - Situaţia fondurilor pe regiuni de dezvoltare .... 164

Figura nr. 3.36.: Situaţia fondurilor atrase de oraşe din AP 5 ............................................. 164

Figura nr. 3.37.: Situaţia fondurilor pe regiuni .................................................................... 165

Figura nr. 3.38.: Evoluţia populaţiei urbane ........................................................................ 170


10

1. INTRODUCERE

Conform caietului de sarcini elaborat de beneficiar, obiectul studiului îl reprezintă

reevaluarea conţinutului legii 351 din 06/07/2001 publicată în Monitorul Oficial Nr. 408 din

24/07/2001, prin care a fost aprobat Planul de amenajare a teritoriului naţional -

Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi, prin:

identificarea problemelor şi tendinţelor actuale care se manifestă în evoluţia reţelei

de localităţi,

reglementarea statutului localităţilor şi

fundamentarea strategiei de organizare, structurare şi dezvoltare a acesteia în

vederea armonizării dezvoltării pe plan naţional şi a integrării ei în reţeaua de

localităţi europene.

Se doreşte ca studiul să fundamenteze:

reactualizarea cadrului legal care va stabili principiile fundamentale de structurare

a reţelei de localităţi

ţintele strategice care vor sta la baza dezvoltării şi structurării reţelei de localităţi şi

criteriile pe baza cărora se pot ierarhiza localităţile.

Rezultatele studiului vor putea fi utilizate la definirea unor politici naţionale şi locale de

dezvoltare a sistemelor de localităţi la diferite paliere teritoriale: naţional, regional, judeţean,

zonal.

Rezultatele studiului vor putea fi de asemenea utilizate şi la fundamentarea preconizatei

regionalizări şi a reformei administrativ teritoriale a ţării precum şi la fundamentarea

politicii polilor de creştere în România pentru perioada de programare 2014-2020 şi după, în

scopul unei mai eficiente utilizări a Fondurilor Structurale şi a asigurării coeziunii

teritoriale.

1.1. Motivaţia şi obiectivele studiului

În caietul de sarcini, la pct. 4.4 sunt precizate următoarele elemente, care susţin necesitatea

şi oportunitatea prezentului studiu:

prevederile programului de guvernare 2009-2012 referitoare la elaborarea unui

proiect de reorganizare administrativ-teritorială a României, descurajarea oricărei

iniţiative de înfiinţare de noi comune şi oraşe şi sprijinirea asociaţiilor de dezvoltare

intercomunitară;

realizarea infrastructurii de date spaţiale în vederea asigurării suportului

informaţional necesar adoptării unor decizii fundamentate cu privire la limitele

unităţilor administrative-teritoriale, infrastructura de interes public, situaţii de

urgenţă, urbanism şi amenajarea teritoriului, protecţia mediului, prevenirea

dezastrelor naturale;

accentuarea disparităţilor teritoriale în dezvoltarea economică şi socială a României

în ultimii 10 ani, nu doar între mediul urban şi cel rural, dar şi între localităţile de

acelaşi rang;


11

actualizarea anexelor legii 351 / 2001 pe baza modificărilor repetate de statut apărute

la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale de bază (municipii, oraşe, comune) dar

şi a localităţilor;

stabilirea unui mecanism de monitorizare a gradului de îndeplinire a indicatorilor

cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor urbane.

Acestora li se mai pot adăuga şi următoarele aspecte, care ţin de necesitatea adoptării unor

politici active şi eficiente de dezvoltare echilibrată a sistemului naţional de aşezări:

- menţinerea obiectivului regionalizării şi reformei administrativ-teritoriale în

Programul de Guvernare 2013-20161 însoţit de un proces de descentralizare şi

transfer de competenţe către regiuni, ceea ce presupune şi o redefinire a nivelului de

echipare a principalilor poli urbani de dezvoltare2;

- introducerea unor elemente de viziune şi perspectivă în lege, care lipsesc în prezent

şi a unui sistem de indicatori de verificare a obiectivelor şi politicilor adoptate;

- stabilirea unui sistem de indicatori verificabili pentru criteriile de încadrare a

localităţilor pe ranguri, prin care să poată fi cuantificat gradul de îndeplinire a

criteriului respectiv;

- actualizarea listelor de indicatori minimali pentru municipiu, oraş şi a condiţiilor

necesare pentru înfiinţarea de comune stabilite prin legea 100 / 20073;

- redefinirea zonelor metropolitane şi a rolului oraşelor mici şi mijlocii pe baza

evoluţiilor din ultimii 10 ani4;

- reechilibrarea reţelei naţionale prin contracararea tendinţelor de accentuare a

gradului de polarizare şi hipertrofiere a capitalei, prin adoptarea principiilor

dezvoltării policentrice promovate la nivelul UE;

- reconsiderarea zonelor şi relaţiilor transfrontaliere în urma integrării României în

Uniunea Europeană;

- fundamentarea propunerilor din Strategia de Dezvoltare Teritorială a României (în

curs de elaborare) privind sistemul naţional de aşezări.

Necesitatea actualizării Secţiunii IV a PATN, trebuie pusă şi în contextul în care la nivel

european, în ultimii 10-12 ani s-a dezvoltat pe de o parte, foarte mult cercetarea în domeniul

1 http://guvernulromaniei.ro/. 2 Conf. Programului de Guvernare 2013-2016 (pag. 34-35), obiectivele de dezvoltare regională vor urmări ca la nivelul

fiecărei regiuni să existe cel puţin:

- un spital regional (cu medicină de înaltă performanţă).

- sistem regional de intervenţie în situaţii de urgenţă.

- infrastructura rutieră şi feroviară modernizată.

- un aeroport internaţional.

- un centru sportiv regional polivalent de nivel internaţional.

- un centru de afaceri regional.

- un centru cultural de nivel european.

- o universitate acreditată la nivel internaţional. 3 Lege nr. 100 din 19/04/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de

amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a - Reţeaua de localităţi 4 Programul de Guvernare 2013-2016 prevede realizarea / continuarea unor programe precum: programul pentru

dezvoltarea durabilă a oraşelor mici şi mijlocii şi programul pentru stimularea dezvoltării marilor aglomerări urbane prin

măsuri instituţionale şi legislative (pag. 33).


12

planificării spaţiale prin programul ESPON5 (etapa 2000-2006, respectiv 2007-2013), iar pe

de altă parte au fost adoptate o serie de documente de referinţă precum Carta verde privind

coeziunea teritorială sau Agenda Teritorială a Uniunii Europene 2020. Spre o Europă

inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, compusă din regiuni diverse, care determină

noi abordări principiale şi metode în dezvoltarea spaţială şi redefinesc rolul oraşelor,

aglomeraţiilor şi relaţia urban-rural.

Un aspect de asemenea foarte important îl reprezintă accentul pus în ultimul deceniu, după

adoptarea de către UE a Strategiei de la Göteborg6 a problematicii de mediu şi a acţiunilor

legate de schimbările climatice şi mai puternica relaţionare a politicilor spaţiale cu cele de

mediu.

1.2. Elemente metodologice

În vederea elaborării studiului se va ţine cont de o serie de principii de abordare:

a. lucru în echipă pluridisciplinară: în acest sens echipa de proiect cuprinde

specialişti cu experienţă din domeniul urbanismului şi arhitecturii, geografiei,

economiei, sociologiei şi protecţiei patrimoniului;

b. consultarea specialiştilor din domeniu: se vor realiza consultări cu alţi specialişti

cu experienţă din afara echipei de lucru, reprezentanţi ai unor organizaţii

profesionale – RUR, APUR – sau din administraţie (Asociaţia Arhitecţilor Şefi de

Judeţ şi Municipii; alte asociaţii ale autorităţilor locale), reprezentanţi ai ADR;

c. consultarea reprezentanţilor administraţiei publice centrale şi locale pe

parcursul elaborării, pentru a putea adapta cât mai propunerile la condiţiile reale şi

cerinţele specifice.

Metoda de abordare a lucrării va urmări două planuri:

unul analitic menit să evalueze schimbările de ordin legislativ privitor la sistemul de

aşezări din România precum şi cele care ţin de evoluţia reală a acestora sub aspect

economic, social, cultural de echipare etc.

şi unul conceptual şi prospectiv privind modul de struturare / restructurare a

sistemului de aşezări şi reconfigurarea cadrului legislativ / normativ necesar.

Metodele de lucru vor consta în prinicpal în:

analize şi sinteze documentare

analiza cadrului legislativ

analize şi prelucrări date statistice

reprezentări, analize ş interpretări grafice

consultări şi discuţii cu specialişti în domeniu

5 European Spatial Planning Observation Network 6 Consiliul European, 2001, EU Sustainable Development Strategy (SDS), actualizată succesiv în 2006 şi 2009

(http://ec.europa.eu/environment/eussd/).

http://ec.europa.eu/environment/eussd/


13

1.3. Rezultate scontate şi etapizare

Conform caietului de sarcini sunt prevăzute 3 etape de elaborare care cuprind 17 aspecte

principale care trebuie analizate, astfel:

Etape Tematică principală Aspecte de analiză şi propuneri

Etapa I Reţeaua de localităţi în

context naţional şi

european

1. Analiza legislaţiei statelor membre UE cu

privire la reţelele naţionale de aşezări urbane şi

rurale

2. Analiza legislaţiei speciale din România privind

definirea de teritorii speciale

Etapa II Analiza reţelei de

localităţi din România

3. Analiza reglementărilor prevăzute de PUG-

urile oraşelor reşedinţă de judeţ (rang I şi II)

şi ale comunelor învecinate privind bilanţul

teritorial, rezerva de terenuri

4. Identificarea zonelor metropolitane existente

şi asociaţiilor de dezvoltare intercomunală

(ADI) existente

5. Analiza dinamicii oraşelor mici şi a zonelor

lor de influenţă

6. Evaluarea impactului declarării oraşelor noi

după 2001 în general şi la nivelul ariilor slab

polarizate urban

7. Analiza critică a setului de indicatori

cantitativi şi calitativi minimali de definire a

localităţilor urbane

8. Analiza critică a elementelor şi nivelelor de

dotare ale localităţilor pe ranguri

9. Evaluarea impactului desfiinţării (transfer /

comasare / relocare) unor dotări minime

obligatorii la nivelul localităţilor de rang III

şi rang IV

10. Analiza dinamicii demografice la nivel de

LAU1 şi LAU2 şi revizuirea listei comunelor

în care s-au produs scăderi accentuate de

populaţie pentru intervalul 1989-2002 şi

2002-prezent

11. Analiza statutului de "municipiu" şi a

locului şi rolului său în cadrul ierarhiilor

teritoriale

Etapa III Reţeaua de localităţi

urbane; Reţeaua de

localităţi rurale –

propuneri

12. Restructurarea setului de criterii şi indicatori

privind ierarhizarea localităţilor urbane şi rurale

13. Evaluarea oportunităţii introducerii unor noi

concepte

14. Stabilirea unei metodologii de delimitare a

zonelor de influenţă urbană şi propunerea de


14

Etape Tematică principală Aspecte de analiză şi propuneri

delimitare a acestora pentru oraşele României

15. Elaborarea ierarhiilor (eventual separate pentru

urban şi rural) cu introducerea unor ranguri noi

pentru localităţi rurale

16. Identificarea perimetrelor zonelor

metropolitane, aglomeraţii urbane, zone

funcţionale urbane, zone periurbane

17. Introducerea viziunii prospective asupra

dinamicii reţelei de localităţi ca structură în

evoluţie, transformare şi dezvoltare

Vor fi analizate de asemenea o serie de rapoarte şi documente ale Consiliului Europei şi

Comisiei Europene, studii elaborate la nivel european în cadrul programelor ESPON şi la

nivel naţional.

Principalele rezultate scontate sunt:

actualizarea legii 351 / 2001 privind reţeaua de localităţi (cu toate modificările şi

completările ulterioare)

definirea / redefinirea unor termeni / noţiuni / concepte conform celor mai recente

abordări în domeniu şi în sensul unei mai bune corelări cu legislaţia specifică

fundamentarea unei politici urbane la nivel naţional

fundamentarea de politici sectoriale (rurale, economice, ecologice, sociale etc.) care

implică aspecte de dezvoltare spaţială.

1.4. Concluzii ale etapei I

Ca urmare a analizei cadrului legislativ, în cadrul primei etape, cu privire la zone speciale au

fost identificate peste 20 de tipuri de clasificări ale localităţilor sau UAT-urilor prin diferite

acte normative referitoare la zone economice speciale, zone geografice, zone de risc, zone

turistice etc. Această amplă diversitate indică următoarele:

existenţa unor condiţii variate de dezvoltare legate de cadrul geografic, accesibilitate,

nivel de echipare tehnică şi socială, caracteristici socio-economice;

existenţa unor decalaje de dezvoltare pentru care se caută varii soluţii legislative;

lipsa unor politici teritoriale integrate menite să abordeze şi să rezolve problemele

complexe de dezvoltare;

lipsa unei capacităţi de planificare şi gestiune a resurselor la nivel local, ceea ce

determină căutarea de soluţii de tip "top-down"

Încadrarea în anumite categorii de zone / teritorii speciale nu este întotdeauna urmată de

politici coerente, concrete nici la nivel central şi nici local (de ex. zonele de risc, zonele

turistice etc.). Nu se face o relaţionare clară cu Programele Operaţionale (Regional şi

Sectoriale) pentru a se concentra intervenţiile în zonele speciale definite.


15


16

2. ORAŞELE MARI ŞI ZONELE METROPOLITANE

2.1 Analiza reglementărilor prevăzute de PUG-urile oraşelor reşedinţă de

judeţ (rang I şi II) şi ale comunelor învecinate privind bilanţul teritorial,

rezerva de terenuri

2.1.1. Scopul şi obiectivele secţiunii studiului

Scopul acestui capitol este analiza reglementărilor prevăzute de Planurile Urbanistice

Generale ale municipiilor reşedinţă de judeţ şi ale comunelor învecinate privind modul de

utilizare al teritoriului şi rezerva de terenuri. Această analiză este relevantă pentru

identificarea tendinţelor de expansiune spaţială a principalelor municipii şi pentru relaţia

urban-rural.

Obiectivul întregului studiu este reevaluarea conţinutului Legii nr. 351/2001 pentru

aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional - Secţiunea a IV- Reţeaua de

localităţi; reevaluarea este necesară din mai multe motive, dintre care cele mai importante

sunt:

Procesul rapid de dezvoltare a activităţilor economice şi sociale din ţară a condus la

modificări substanţiale ale funcţiunilor localităţilor, în special a funcţiunii primordiale-

locuirea populaţiei;

În întreaga ţară activităţile umane au evoluat în direcţiile augmentării sectorului terţiar, a

diminuării sectorului secundar precum şi a opririi aproape totale a activităţii miniere (din

sectorul primar de activităţi);

Tendinţa de schimbare a statutului administrativ al unui mare număr de UAT: între anii

2001 şi 2010 s-au creat 300 unităţi administrativ teritoriale cu statut nou (10 oraşe au

devenit municipii, 55 comune au devenit oraşe şi s-au creat 235 comune noi prin divizarea

unor comune existente7); declararea de noi localităţi urbane contribuie la creşterea gradului

de urbanizare.

Având în vedere schimbările principale prezentate mai sus, studiul are 3 obiective care sunt

examinate în cadrul acestui capitol şi expuse în tabelul de mai jos:

Tabel nr. 2.1.: Obiectivele studiului

Obiectivele studiului Componentele examinate în acest capitol

(1) Reactualizarea

cadrului legal care va

stabili principiile de

structurare a reţelei de

localităţi

Analiza rezultatului asupra (evoluţiei) reţelei de localităţi a cadrului

legal.

Analiza modului în care sunt respectaţi indici şi indicatorii

minimali ai municipiilor

(2) Ţintele strategice

ce vor sta la baza

dezvoltării şi

structurării reţelei de

localităţi

Realizarea conectivităţii teritoriale a populaţiei;

Diminuarea disparităţilor între rolul teritorial al muncipiilor de

acelaşi rang prin dezvoltarea obiectivelor de utilitate publică de

importanţă suprateritorială

Dezvoltarea activităţilor de interes supramunicipal, metropolitan

Structurarea reţelei de localităţi şi a teritoriilor conţinute în vederea

dezvoltării armonioase acestora în ţară şi a prezervării calităţii

mediului;

7 Se poate stabili media schimbărilor de statut administrativ în perioada de 10 ani cuprinsă între anii 2001-

2010 : 30 UAT noi sau cu statut nou/an.


17

Obiectivele studiului Componentele examinate în acest capitol

Accesul echitabil la finanţarea proiectelor de dezvoltare;

Folosirea judicioasă a terenului prin dezvoltarea localităţilor cu

respect pentru folosinţele agricole şi pentru peisaj.

Diminuarea disparităţilor dintre municipiul centru şi localităţile

învecinate prin încurajarea unor colaborări pentru dezvoltarea

infrastructurilor de interes comun

(3) Stabilirea

criteriilor pe baza

cărora se pot ierarhiza

localităţile

Corelarea strategiilor şi planurilor locale de dezvoltare cu cele care

tratează teritorii mai ample (regiuni, judeţe, zone funcţionale ş.a.);

Corelarea acţiunilor de dezvoltare ale UAT prin gruparea în unităţi

funcţionale mai mari;

Stabilirea unor criterii suplimentare de ierarhizare, care sunt bazate

pe calitatea serviciilor publice şi sociale, pe coeziune teritorială ş.a.

[Notă metodologică]

Elaborarea prezentului capitol se bazează pe analiza legislaţiei în vigoare şi a unor serii de

documentaţii de urbanism şi amenajarea teritoriului.

În cadrul studiului au fost analizate Planurile Urbanistice Generale ale următoarelor municipii

reşedinşă de judeţ: Alba Iulia (AL), Piteşti (AG), Oradea (BH), Bistriţa (BN), Botoşani (BT), Braşov

(BV), Brăila (BR), Buzău (BZ), Reşiţa (CS), Cluj-Napoca (CJ), Sfântu Gheorghe (CV), Galaţi (GL),

Giurgiu (GR), Miercurea Ciuc (HG), Deva (HD), Baia Mare (MM), Slatina (OT), Zalău (SJ), Sibiu

(SB), Tulcea (TL), Râmnicu Vâlcea (VL) (21 municipii reşedinţă de judeţ). Criteriul de selecţie al

acvestor documentaţii a fost disponibilitatea documentaţiilor complete, aprobate sau în curs de

aprobare. În cazul celorlalte municipii reşedinţă de judeţ au fost utilizate date statistice.

Se pune accentul pe analiza celor 7 poli de creştere definiţi prin HG 1149/2008 (Braşov, Cluj

Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Ploieşti, Timişoara) deoarece statutul acestora de municipii de

interes naţional, de principale noduri ale reţelei naţionale de localităţi implică existenţa unor

infrastructuri dezvoltate de activităţi şi servicii, distribuite în interiorul municipiilor sau în aria lor de

influenţă. Analiza este facilitată de existenţa strategiilor şi planurilor integrate de dezvoltare pentru

ADI aferente zonelor metropolitane sau a zonelor de influenţă ale polilor de creştere; strategii în care

au fost prevăzute funcţiuni şi obiective de importanţă supramunicipală respectiv metropolitană.

Analiza este împărţită în următoarele paliere de importanţă: unul municipal (componentele

teritoriului administrativ care determină caracterul municipiului) şi unul supramunicipal (modul de

relaţionare a municipiului cu localităţile învecinate şi influenţa la nivel teritorial).

Palierul municipal urmăreşte organizarea şi împărţirea teritoriului administrativ: extinderea

teritoriului intravilan şi diminuarea rezervelor de teren ale municipiilor; măsura în care sunt

respectaţi indicii minimali prevăzuţi în Legea nr. 100/2007 pentru definirea municipiilor;

obiectivele de utilitate publică propuse, de importanţă supra-teritorială; analiza situaţiilor de conflict

administrativ între UAT; analiza zonelor de conflict funcţional din cadrul localităţilor.

Palierul supramunicipal este mai detaliat deoarece modul de relaţionare a unui municipiu cu

teritoriul contribuie într-o mai mare măsură la stabilirea rolului unui municipiu în cadrul reţelei de

localităţi. Sunt analizate: gradul în care sunt stabilite interese şi direcţii de dezvoltare comune pentru

municipiul centru polarizator şi localităţile învecinate; amplasarea funcţiunilor de interes

metropolitan în cadrul ariilor periurbane; corelarea prevederilor PUG ale municipiilor reşedinţă de

judeţ cu prevederile documentaţiilor de amenajarea teritoriului (PATJ, PATZ, PATN); adaptarea

documentaţiilor de planificare urbană la politicile şi obiectivele de dezvoltare regională;

conformarea acestor documentaţii pentru a face posibilă accesarea de fonduri de finanţare europene

şi internaţionale.


18

2.1.2. Numărul localităţilor din România

Legea nr. 2/1968 – lege privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii

Socialiste România8

Prin această Lege se revine în R.S.R. la împărţirea administrativă în judeţe, unitate

administrativă care fusese desfiinţată în anul 19509.

Legea a avut o mare importanţă în

organizarea administrativ-teritorială şi rezultatele acesteia sunt evidente şi în prezent.

Principalele prevederi ale Legii nr. 2/1968 sunt următoarele:

A. Organizarea reţelei de localităţi

Înfiinţarea categoriei administrative de municipiu şi trecerea unor oraşe în această

categorie (s-au înfiinţat 47 municipii: Municipiul Bucureşti şi alte 46 municipii);

Păstrarea oraşelor existente şi înfiinţarea unor noi oraşe (s-a ajuns în total la 189

oraşe în ţară);

Înfiinţarea sau desfiinţarea unor comune;

Desfiinţarea unor localităţi, prin contopirea acestora cu unele municipii, oraşe sau

sate;

Stabilirea denumirilor oficiale ale localităţilor, unele dintre denumirile vechi fiind

schimbate;

B. Stabilirea noii organizări administrative a teritoriului R.S.R.10

Înfiinţarea a 39 judeţe şi fixarea municipiilor, sau, după caz, a oraşelor reşedinţă de

judeţ11

;

Definirea Municipiului Bucureşti, împărţit în 8 sectoare administrative, numerotate

1-8 (al 40-lea judeţ din ţară);

Formarea structurii UAT urbane, formată din 47 municipii şi 189 oraşe (total 236

UAT urbane)12;

8 Legea nr. 2/17.02.1968, modificată prin Legea nr. 55/19.12.1968 (publicată în B. Of. R.S.R. nr. 163-

165/20.12.1968); legile privind îmbunătăţirea organizării administrative a teritoriului R.S.R. au fost abrogate

prin Legea nr. 2/18.04.1989 (publicată în B. Of. RSR nr. 15/25.04.1989). Decretul – Lege al CFSN nr.

38/22.01.1990 (publicat în M.O. nr. 14/23.01.1990) a abrogat Legea nr. 2/1989 şi a repus în vigoare Legea nr.

2/1968, cu excepţia prevederilor acesteia referitoare la comunele suburbane şi la oraşele care aparţin de

Municipiile Constanţa şi Petroşani. 9

Prin Legea nr. 5/1950 – lege pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului R.P.R., s-au înfiinţat 28

regiuni care cuprindeau 177 raioane şi s-au stabilit oraşele de subordonare republicană, regională şi raională;

prin acte normative ulterioare numărul regiunilor a fost redus în final la 16 (anul 1960). 10

Sursă: Legea nr. 2/1968, Documentar. 1. Situaţia statistică privind împărţirea administrativă a teritoriului

RSR, B. Of. RSR nr. 163-165/1968, p.1673 11

Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 15/1981 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea organizării

administrative a teritoriului Republicii Socialiste România, urmat de Legea nr. 2/1968 republicată în 1981 în

conformitate cu DCS [!] s-au înfiinţat judeţele Giurgiu şi Călăraşi şi s-a desfiinţat judeţul Ilfov; prin Legea nr.

1/1996 s-a reînfiinţat judeţul Ilfov cu reşedinţa în Municipiul Bucureşti. În momentul de faţă în ţară există 41

judeţe şi Municipiul Bucureşti. Pentru detalii vezi Audit al dezvoltării urbane în Bucureşti 1990-2010.

Definirea unor direcţii de dezvoltare din perspectiva medierii interesului public cu cel privat, beneficiar:

Primăria Municipiului Bucureşti; elaboratori: Asociaţia pentru Tranziţia Urbană şi Quattro Design SRL –

Arhitecţi şi urbanişti asociaţi, 2011 12

Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 284/1979 privind stabilirea sectoarelor Municipiului Bucureşti, aprobat

prin Legea nr. 31/1979 [!] Municipiul Bucureşti a fost reîmpărţit în 6 sectoare, cărora li s-au adăugat, în 1981,

Sectorul al 7-lea, Sectorul Agricol Ilfov.


19

Stabilirea unor localităţi componente ale municipiilor şi oraşelor (368 localităţi);

Stabilirea unor localităţi rurale (sate) care aparţin municipiilor sau oraşelor (232

sate);

Stabilirea unor comune suburbane ale municipiilor şi oraşelor, stabilirea satelor

componente ale acestor comune (145 comune);

Stabilirea unor oraşe care, împreună cu localităţile lor componente, aparţin unor

municipii, în două cazuri: Municipiul Constanţa şi Municipiul Petroşani13

;

Stabilirea comunelor, a satelor componente şi a satelor reşedinţă ale acestora (2661

comune, 145 comune suburbane, total 2706 comune, cu 12917 sate);

C. Delimitarea teritoriilor administrative

Ca urmare a legii, delimitarea teritoriilor administrative ale UAT – municipii, oraşe şi

comune (implicit a judeţelor) – se va face ulterior, prin Hotărâri ale Consiliului de Miniştri.

D. Importanţa Legii nr. 2/1968

Importanţa Legii nr. 2/1968 constă, în principal, în următoarele:

Revenirea la împărţirea administrativă istorică, formată din judeţe, oraşe şi comune;

unele dintre judeţe au limitele foarte asemănătoare cu cele ale judeţelor istorice

desfiinţate în anul 195014

;

Stabilirea structurii de unităţi administrativ-teritoriale şi ale celei de localităţi;

Stabilirea ierarhiei localităţilor în teritoriile periurbane ale localităţilor importante

(municipii şi oraşe), prin crearea categoriilor suplimentare: localităţi componente,

sate aparţinătoare, comune suburbane15

;

Recunoaşterea oficială a situaţiilor teritoriale complexe în cadrul unor municipii şi

oraşe: 67 municipii sau oraşe, 28% din totalul de 236, au un număr de 145 comune

suburbane (ceea ce conduce la o medie de 2,3 comune suburbane/municipiu sau

oraş); complexitatea teritorială a aglomeraţiei Municipiului Bucureşti, cu 12 comune

suburbane; complexitatea aglomeraţiei urbane Constanţa (CT) şi Petroşani (HD) cu

câte 4 oraşe aparţinătoare;

Anihilarea conducerii politice a localităţilor componente, a satelor componente, a

oraşelor aparţinătoare, a comunelor subordonate, care devine subordonată conducerii

politice a municipiilor şi oraşelor "ordonatoare"; această prevedere este implicită,

întrucât în lege nu sunt prevăzute drepturile şi obligaţiile organelor de conducere ale

"subordonatelor" faţă de organele de conducere ale "ordonatoarelor";

Recunoaşterea oficială implicită a existenţei aglomeraţiilor urbane importante situate

în partea de sud a ţării (câmpia în care sunt situate 5 municipii, fiecare cu minim 5

comune suburbane)

13

4 oraşe care aparţin municipiului Constanţa : Eforie, Mangalia, Năvodari, Techirghiol; 4 oraşe care aparţin

municipiului Petroşani : Lupeni, Petrila, Uricani, Vulcan, cf. B. Of. RSR nr. 163-165/1968, pp. 1551, 1580 14

Henri H. Stahl, Organizarea administrativ-teritorială, Sinteze sociologice, Comentarii sociologice, Bucureşti:

Editura Ştiinţifică, 1969 15

Legea nu expune criterii de stabilire a acestor categorii suplimentare; nu este exclus ca printre criterii să fi

fost şi cel politic; de exemplu, nu apare motivul pentru care nu există municipii /oraşe cu comune suburbane în

5 judeţe: Bistriţa Năsăud, Buzău, Sălaj, Tulcea, Vaslui.


20

Abrogarea Legii nr. 2/1968 prin Legea nr. 2/1989 şi repunerea în vigoare a primei legi prin

DL nr. 38/1990 au condus la pierderea recunoaşterii legale a preponderenţei unor localităţi

asupra altora; s-a dat, deci, o puternică lovitură coeziunii teritoriale a populaţiei.

Altă carenţă a activităţii administrative din perioada care a început în anul 1989 a fost aceea

că nu s-a refăcut Anexa Legii nr. 2/1968 care cuprindea structura administrativ-teritorială a

ţării, ceea ce are repercusiuni negative în administrare, statistică, politică şi amenajarea

teritoriului. Absenţa listei oficiale a UAT este un impediment major pentru activitatea

administrativă, pentru amenajarea teritoriului şi urbanism, pentru statistică ş.a.

E. Comune suburbane aparţinătoare municipiilor şi oraşelor

Relevant pentru analiza modului de extindere în teritoriu a ariei de influenţă a oraşelor este

studiul comunelor suburbane aparţinătoare municipiilor sau oraşelor declarate prin Legea nr.

2/1968 (vezi Anexa 2.1.).

Distribuţia numărului de comune suburbane în jurul municipiilor şi oraşelor poate fi

interpretată ca un mod de a marca localităţile urbane care au potenţial de extindere a

activităţilor urbane în localităţile învecinate şi de a sublinia importanţa municipiilor/oraşelor

la nivel teritorial (vezi Figura 2.1).

Prin desemnarea comunelor suburbane se creează o ierarhie locală în rândul localităţilor

dependente de municipii şi oraşe; de asemenea reprezintă o probabilă formă incipientă

de conturare a zonelor urbane funcţionale (ZUF)/zone metropolitane (ZM): de

exemplu, în cazul Municipiului Piteşti, unde comunele suburbane au evoluat la statutul de

oraş sau comune dezvoltate cu populaţie peste 10000 locuitori. Declararea comunelor

suburbane aferente municipiilor şi oraşelor şi, în 2 cazuri a oraşelor aparţinătoare a

reprezentat un mod de a marca aglomeraţiile urbane existente (Bucureşti, Constanţa,

Petroşani) şi situaţiile în care, între localităţi, există sau se pot forma legături complexe.

Municipiile Constanţa şi Petroşani reprezintă cazuri speciale: definirea aglomeraţiilor

urbane prin declararea oraşelor învecinate ca oraşe componente (câte 4 oraşe).

Se creează o ierarhie teritorială a municipiilor şi oraşelor în funcţie de numărul comunelor

suburbane: statutul Municipiului Bucureşti este subliniat de numărul mare de comune

suburbane 12, cu 4 mai mult decât următoarea treaptă; sunt evidenţiate oraşele profil

industrial, reprezentative pentru dezvoltarea economică a ţării în perioada respectivă:

municipiile Constanţa (8 UAT), Ploieşti (7 UAT), Petroşani (6 UAT) – reprezentând a doua

treaptă a ierarhiei; a treia treaptă este reprezentată de municipiile (15 municipii) cu cate 3-5

comune suburbane (57 comune) iar cea de patra treaptă de oraşele (32 municipii şi 16 oraşe)

cu câte 1-2 comune suburbane (64 comune) (vezi Tabel 2.2)..

Se observă o uşoară modificare a ierarhiei localităţilor urbane determinată de distribuţia în

teritoriu a comunelor suburbane în comparaţie cu cea actuală (centrele regionale: Bucureşti,

Timişoara, Iaşi, Cluj Napoca - sisteme urbane dezvoltate sau în curs de consolidare16).

Se remarcă o concentrare a oraşelor cu comune suburbane în triunghiul Bucureşti–Ploieşti–

Târgovişte, cu extindere către Municipiul Craiova (fiecare municipiu cu cel puţin 5 comune

suburbane); acest perimetru coincide de actuala aglomerare urbană Bucureşti–Ploieşti–

Piteşti-Târgovişte.

16

Agora Est Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare teritorială a României.Studiul 15. Reţeaua de

loclaităţi după rang şi importanţă. Asociat responsabil: Quattro Design (Şerban Popescu -Criveanu et al.),

Raport Final, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP


21

Tabel nr. 2.2.: Municipii şi oraşe după numărul comunelor suburbane componente

Surse: Legea nr. 2/1968, Legi declarare oraşe 2002-2013, Legea nr. 351/2001

Figura nr. 2.1.: Numărul comunelor suburbane aparţinătoare municipiilor şi oraşelor

Surse: Legea nr. 2/1968, Legi declarare oraşe 2002-2013, Legea nr. 351/2001


22

Tabelele nr. 2.2 şi 2.3. şi Figura 2.2. ilustrează evoluţia statutului administrativ şi

demografic al comunelor suburbane ale municipiilor şi oraşelor, declarate prin Legea nr.

2/1968 şi desfiinţate /anulate prin Legea nr. 2/1989.

Lipsa unei dezvoltări particulare a comunelor suburbane poate avea mai multe cauze: lipsa

unor normative şi politici de dezvoltare a comunelor suburbane care să asigure o prioritizare

a intervenţiilor în aceste localităţi; sau declararea comunelor suburbane pe criterii

fundamentate.

Se remarcă dezvoltarea localităţilor (declarare de noi oraşe, comune dezvoltate cu populaţie

peste 10000 locuitori) adiacente municipiilor reşedinţă de judeţ doar în cazul polilor de

creştere şi polilor de dezvoltare şi a municipiului Drobeta Turnu Severin ca efect al puterii

economice la nivel naţional şi regional a acestor municipii şi al dezvoltării în teritoriu a ariei

de influentă economică a acestora (vezi cap. 6): 6 comune suburbane au fost declarate oraşe,

5 comune suburbane au populaţie peste 10000 locuitori, 6 comune au populaţie peste 10000

locuitori. Municipiile reşedinţă de judeţ ale căror comune suburbane au avut o evoluţie

notabilă sunt: Braşov, Constanţa, Iaşi, Ploieşti, Arad, Baia Mare, Piteşti, Suceava,

Drobeta Turnu Severin, la care se adaugă Municipiul Bucureşti.

Discontinuitatea în modul de delimitare a ariilor de influenţă a centrelor urbane este vizibilă

şi prin compararea comunelor suburbane cu comunele incluse în zonele metropolitane (în

cazul municipiilor reşedinţă de judeţ în jurul cărora au fost înfiinţate zone metropolitane) nu

toate fostele comunele suburbane sunt incluse în zonele metropolitane (de ex: în cazul

zonelor metropolitane Craiova, Constanţa, Târgu Mureş, Suceava) (vezi Tabel nr. 2.3).

In cazul oraşelor şi municipiilor care nu poli de creştere sau de dezvoltare, comunele

suburbane nu au beneficiat de nici o transformare administrativă sau demografică

semnificativă, în perioada ulterioară, dezvoltarea ariei de influenţă a UAT urban orientându-

se către alte localităţi.

Figura nr. 2.2: Situaţia comunelor suburbane după anul 1989 Surse: Legea nr. 2/1968, Legi declarare oraşe 2002-2013, Legea nr. 351/2001


23

Tabel nr. 2.3.: Evoluţia comunelor suburbane declarate prin Legea 2/1968

Municipii

reşedinţă de

judeţ

Total

C.S.

L2/1968

Evoluţia comunelor suburbane cf. Legii 2/1968

Comune suburbane care

au devenit oraşe

(1990-2012)

Comune suburbane

care au peste

10000 loc. (2012)

Comune suburbane care au

sub 10000 loc. (2012)

Nr. Denumire Nr. Denumire Nr. Denumire

MUNICIPII

Bucureşti 12 7

Bragadiru, Chitila,

Măgurele,

Otopeni,

Pantelimon,

Popeşti-Leordeni,

Voluntari

1 Chiajna 4 Dobroeşti, Glina,

Jilava, Mogoşoaia

Poli de creştere

Braşov (BV) 1 1 Ghimbav – – – –

Constanţa (CT) 4O.+

4C.

4O

+

1C

Eforie, Mangalia,

Năvodari,

Techirghiol,

Ovidiu**

– –

23 August, Limanu,

Tuzla

Craiova (DJ) 5 – – – –

5 Bucovăţ, Cernele

(contopită cu

Craiova), Işalniţa,

Podari, Şimnicu de

Sus

Iaşi (IS) 4 – – 2 Tomeşti,

Holboca

2 Bârnova, Rediu

Ploieşti (PH) 7 – – 1 Bucov

6 Bărcăneşti, Berceni,

Blejoi, Brazi, Păuleşti,

Târgşoru Vechi

Timişoara (TM) 3 – – – – 3 Dumbrăviţa, Ghiroda,

Giroc

Poli de dezvoltare

Arad (AR) 4 – – 1 Vladimirescu 3 Fântânele, Livada,

Şofronea

Baia Mare (MM) 3 1 Tăuţii-

Măgherăuş – –

2 Groşi, Recea

Bacău (BC) 4 – – – –

4 Hemeiuş, Letea

Veche, Măgura,

Mărgineni

Brăila (BR) 1 – – – – 1 Chişcani

Galaţi (GL) 2 – – – – 2 Şendreni, Vânători

Deva (HD) 1 – – – – 1 Cârjiţi

Oradea (BH) 2 – – – – 2 Sânmartin,

Sântandrei

Piteşti (AG) 5 2 Mioveni,

Ştefăneşti 1 Bascov

2 Bradu, Mărăcineni

Râmnicu Vâlcea

(VL) 1 – – – –

1 Goranu (contopită cu

Râmnicu Vâlcea)

Sibiu (SB) 4 – – – – 4 Cristian, Poplaca,

Răşinari, Şelimbăr

Suceava (SC) 4 1 Salcea – – 3 Ipoteşti, Mitocu

Dragomirnei, Şcheia


24

Municipii

reşedinţă de

judeţ

Total

C.S.

L2/1968



au devenit oraşe

(1990-2012)

Comune suburbane

care au peste

10000 loc. (2012)


sub 10000 loc. (2012)


Târgu Mureş

(MS) 4 – – – –

4 Cristeşti, Sâncraiu

de Mureş,

Sângeorgiu de

Mureş, Sântana de

Mureş

Alte municipii reşedinţă de judeţ

Alba Iulia (AL) 1 – – – – 1 Ciugud

Alexandria (TR) 2 – – – – 2 Nanov, Poroschia

Botoşani (BT) 3 – – – – 3 Curteşti, Răchiţi,

Stăuceni

Călăraşi (CL) 1 – – – – 1 Modelu

Drobeta Turnu

Severin (MH) 1 – – 1 Şimian – –

Focşani (VR) 2 – – – – 2 Câmpineanca, Goleşti

Giurgiu (GR) 1 – – – – 1 Slobozia

Miercurea Ciuc

(HR) 1 – – – –

1 Păuleni-Ciuc

Piatra Neamţ

(NT) 2 – – – –

2 Dumbrava Roşie,

Săvineşti

Slatina (OT) 1 – – – – 1 Slătioara

Târgovişte (DB) 5 – – – –

5 Aninoasa, Doiceşti,

Razvad, Şotânga,

Ulmi

Târgu Jiu (DJ) 3 – – – – 3 Băleşti, Drăguţeşti,

Turcineşti

Alte municipii

Baia de Aramă

(MH) 1 – – – –

1 Obârşia-Cloşani

Brad (HD) 1 – – – – 1 Crişcior

Caracal (OT) 1 – – – – 1 Drăghiceni

Carei (SM) 1 – – – – 1 Căpleni

Câmpina (PH) 1 – – – – 1 Poiana Câmpina

Câmpulung

(AG) 1 – – – –

1 Valea-Mare Pravăţ

Dej (CJ) 3 – – – – 3 Cuzdrioara, Jichişu de

Jos, Mica

Hunedoara (HD) 2 – – – – 2 Ghelari, Teliucu

Inferior

Mediaş (SB) 1 – – – – 1 Târnava

Moreni (DB) 1 – – – – 1 Iedera

Olteniţa (CL) 1 – – – – 1 Mitreni

Oneşti (BC) 2 – – – – 2 Gura Văii, Ştefan cel

Mare

Petroşani (HD) 4O +2C

4O

+

1C

Lupeni, Petrila,

Uricani, Vulcan,

Aninoasa**

– –

1

Băniţa

Roman (NT) 2 – – – – 2 Cordun, Horia


25

Municipii

reşedinţă de

judeţ

Total

C.S.

L2/1968



au devenit oraşe

(1990-2012)

Comune suburbane

care au peste

10000 loc. (2012)


sub 10000 loc. (2012)


Sighetu

Marmaţiei (MM) 2 – – – –

2 Sarasău, Vadu Izei

Sighişoara (MS) 1 – – – – 1 Albeşti

Tecuci (GL) 2 – – – – 2 Drăgăneşti, Munteni

Turda (CJ) 2 – – – – 2 Mihai Viteazu,

Sănduleşti

Turnu Măgurele

(TR) 3 – – – –

3 Ciuperceni, Islaz, Liţa

Urziceni (IL) 2 – – – – 2 Ciocârlia, Manasia

ORAŞE

Aleşd (BH) 1 – – – – 1 Aştileu

Bereşti (GL) 1 – – – – 1 Bereşti-Meria

Bocşa (CS) 1 – – – – 1 Ocna de Fier

Corabia (OT) 1 – – – – 1 Gârcov

Covasna (CV) 1 – – – – 1 Comandău

Făurei (BR) 1 – – – – 1 Surdila-Greci

Fieni (DB) 1 – – – – 1 Moţăieni

Găeşti (DB) 2 – – – – 2 Gura Foii, Petreşti

Întorsura

Buzăului (CV) 2 – – – –

2 Barcani, Sita Buzăului

Odorheiu

Secuiesc (HR) 2 – – – –

2 Brădeşti, Feliceni

Plopeni (PH) 1 – – – – 1 Dumbrăveşti

Pucioasa (DB) 1 – – – – 1 Brăneşti

Târgu Frumos

(IS) 1 – – – – – –

Titu (DB) 1 – – – – 1 Braniştea

Vălenii de

Munte (PH) 1 – – – –

1 Gura Vitioarei

Videle (TR) 1 – – – – 1 Crevenicu

67 UAT

153

UAT

(145C+

8O)

23 UAT 7 UAT 123 UAT

Text subliniat – oraş aparţinând Municipiilor Constanţa sau Petroşani, în Legea 2/1968

Text îngroşat – UAT incluse în Zone Metropolitane

Text înclinat – comune suburbane declarate oraşe şi incluse în sisteme urbane

*Sisteme urbane definite în Strategia de Dezvoltare Teritorială a României. Studiul 16. Formarea şi

Dezvoltarea sistemelor de localităţi., 2013

** Ovidiu şi Aninoasa au fost declarate oraşe prin legea 2 / 1989.

Surse: Legea nr. 2/1968, Legea nr. 351/2001, HG 1149/2008, Hotărâri Consilii Locale de înfiinţare Zone

Metropolitane, INS-Tempo online, Quattro Design, Agora Consulting, Strategia de Dezvoltare Teritorială a

României, beneficiar: MDRAP, 2013


26

Tabel nr. 2.4.: Dezvoltarea UAT (neincluse în categoria comunelor suburbane)

adiacente /vecine municipilor şi oraşelor, pentru care au fost declarate comune

suburbane prin Legea 2/1968

Municipii

reşedinţă de judeţ

Total

C.S.

L 2/1968

Comune adiacente municipii şi

oraşe care au peste 10000 loc.

(2012) (altele decât cele

suburbane)

Sisteme urbane*

(2013)

Nr. Denumire Denumire

Municipii

Bucureşti 12 1 Cernica

Bucuresti – Mihăileşti – Buftea –

Otopeni – Bragadiru – Popeşti

Leordeni – Chitila – Măgurele –

Pantelimon – Voluntari

Poli de creştere

Braşov (BV) 1 – – Braşov – Ghimbav – Codlea –

Râşnov – Zarnesti – Sacele

Constanţa (CT) 4O.+

4C. 2

Valu lui Traian,

Cumpăna

Constanţa – Ovidiu – Năvodari –

Eforie – Techirghiol – Mangalia –

Medgidia - Murfatlar

Craiova (DJ) 5 – – Craiova - Balş

Iaşi (IS) 4 2 Miroslava, Ciurea –

Ploieşti (PH) 7 1 Valea Călugărească Ploiesti – Boldesti-Scaieni – Urlati –

Plopeni – Baicoi (vezi şi Plopeni)

Timişoara (TM) 3 – – Timişoara - Recaş

Poli de dezvoltare

Arad (AR) 4 – – Arad – Pecica – Nadlac – Curtici –

Sântana – Pâncota – Sebiş – Ineu

Baia Mare (MM) 3 – –

Baia Mare – Baia Sprie – Cavnic –

Tăuţii-Măgherăuş – Seini – Negreşti-

Oaş – Livada – Satu Mare – Ardud

Bacău (BC) 4 – – –

Brăila (BR) 1 – – Galaţi – Brăila - Măcin

Galaţi (GL) 2 – –

Deva (HD) 1 – –

Deva – Simeria – Orăştie – Geoagiu –

Hunedoara – Calan – Hateg (Vezi şi

Mun. Hunedoara)

Oradea (BH) 2 – – –

Piteşti (AG) 5 1 Călineşti Piteşti – Costeşti – Mioveni –

Ştefăneşti – Topoloveni

Râmnicu Vâlcea

(VL) 1 – –

Râmnicu Vâlcea – Ocnele Mari –

Băile Olăneşti – Băile Govora –

Călimăneşti – Băbeni – Brezoi

Sibiu (SB) 4 – –

Sibiu – Sălişte – Miercurea Sibiului –

Cisnadie - Ocna Sibiului – Tălmaciu

– Avrig

Suceava (SC) 4 – – Suceava – Salcea – Fălticeni –

Dolhasca – Liteni

Târgu Mureş

(MS) 4 – –

Târgu Mureş – Ungheni –

Miercurea Nirajului

Alte municipii reşedinţă de

judeţ

Alba Iulia (AL) 1 – – Alba Iulia – Sebeş – Teiuş – Blaj –


27

Municipii


Total

C.S.

L 2/1968




suburbane)

Sisteme urbane*

(2013)


Aiud - Ocna Mureş

Alexandria (TR) 2 – – –

Botoşani (BT) 3 – – Botoşani – Bucecea

Călăraşi (CL) 1 – – –

Drobeta Turnu

Severin (MH) 1 – – Drobeta Turnu Severin - Orşova

Focşani (VR) 2 – –

Focşani – Marasesti – Tecuci –

Panciu – Odobeşti (vezi şi Mun.

Tecuci)

Giurgiu (GR) 1 – – –

Miercurea Ciuc

(HR) 1 – – –

Piatra Neamţ

(NT) 2 – – Piatra Neamţ – Roznov

Slatina (OT) 1 – – Slatina – Piatra Olt

Târgovişte (DB) 5 – –

Târgovişte – Moreni – Pucioasa –

Fieni (vezi şi Moreni, Fieni,

Pucioasa)

Târgu Jiu (DJ) 3 – – Târgu Jiu – Rovinari – Bumbeşti-Jiu

Alte municipii

Baia de Aramă

(MH) 1 – –

Baia de Arama – Tismana

Brad (HD) 1 – – –

Caracal (OT) 1 – – Caracal – Drăgăneşti-Olt

Carei (SM) 1 – – –

Câmpina (PH) 1 – – Câmpina – Breaza – Comarnic –

Predeal – Azuga – Busteni – Sinaia

Câmpulung (AG) 1 – – –

Dej (CJ) 3 – – Dej – Gherla – Beclean

Hunedoara (HD) 2 – –

Deva – Simeria – Orăştie – Geoagiu –

Hunedoara – Călan – Hateg (Vezi şi

Mun. Deva)

Mediaş (SB) 1 – – Mediaş – Copşa Mică

Moreni (DB) 1 1 Filipeştii de Pădure

(PH)


Fieni (vezi şi Târgovişte, Fieni,

Pucioasa)

Olteniţa (CL) 1 – – –

Oneşti (BC) 2 – –

Oneşti – Târgu Ocna – Slănic

Moldova – Dărmăneşti – Comanesti –

Moineşti

Petroşani (HD) 4O +2C – – Petroşani – Petrila – Aninoasa –

Vulcan – Lupeni – Uricani

Roman (NT) 2 – – –

Sighetu

Marmaţiei (MM) 2 – – –

Sighişoara (MS) 1 – – Sighişoara - Dumbrăveni

Tecuci (GL) 2 1 Matca Focşani – Mărăşeşti – Tecuci –


28

Municipii


Total

C.S.

L 2/1968




suburbane)

Sisteme urbane*

(2013)


Panciu – Odobeşti (vezi şi Mun.

Focşani)

Turda (CJ) 2 – – Turda – Câmpia Turzii

Turnu Măgurele

(TR) 3 – – –

Urziceni (IL) 2 – – –

Oraşe

Aleşd (BH) 1 – – –

Bereşti (GL) 1 – – –

Bocşa (CS) 1 – – Reşiţa – Bocşa

Corabia (OT) 1 – – –

Covasna (CV) 1 – – Târgu Secuiesc – Covasna

Făurei (BR) 1 – – Făurei - Ianca

Fieni (DB) 1 – –

Targoviste – Moreni – Pucioasa –


Pucioasa)

Găeşti (DB) 2 – – Găeşti – Titu – Răcari (vezi şi Titu)

Întorsura

Buzăului (CV) 2 – – –

Odorheiu

Secuiesc (HR) 2 – – Odorheiu Secuiesc – Vlăhiţa

Plopeni (PH) 1 – – Ploiesti – Boldeşti-Scăieni – Urlati –

Plopeni – Baicoi (vezi şi Ploieşti)

Pucioasa (DB) 1 – –



Târgovişte)

Târgu Frumos

(IS) 1 – – Târgu Frumos – Podul Iloaiei

Titu (DB) 1 – – Găeşti – Titu – Răcari (vezi şi Găeşti)

Vălenii de Munte

(PH) 1 – – Vălenii de Munte - Slănic

Videle (TR) 1 – – –

67 UAT 153

UAT

9 UAT 38 SISTEME URBANE

Text subliniat – oraş aparţinând Municipiilor Constanţa sau Petroşani, în Legea 2/1968

Text îngroşat – UAT incluse în Zone Metropolitane

Text înclinat – comune suburbane declarate oraşe şi incluse în sisteme urbane

*Sisteme urbane definite în Strategia de Dezvoltare Teritorială a României. Studiul 16. Formarea şi

Dezvoltarea sistemelor de localităţi., 2013.


Metropolitane, INS-Tempo online, Quattro Design, Agora Consulting, Strategia de Dezvoltare Teritorială a

României, beneficiar: MDRAP, 2013.


29

2.1.3. Evoluţia numărului de localităţi din România

UAT (municipii, oraşe, comune)17

, unităţi administrative cu Consilii Locale alese şi cu

autonomie administrativă, după încercarea de reducere ca număr din anul 1989 (rămasă fără

rezultat), au crescut ca număr în perioada de după 1989:

Municipiile au crescut ca număr de la 47 la 103 (creştere a numărului de 2,2 ori).

Oraşele au crescut ca număr de la 189 la 217 (creştere a numărului de 1,15 ori). În anul

1989 s-a legiferat – fără urmări – mărirea numărului oraşelor.

Comunele au crescut ca număr de la 2 706 la 2 861 (creştere a numărului de 1,06 ori). În

anul 1989 s-a legiferat – fără urmări – reducerea numărului comunelor. Între 1968 şi 1989 s-

a introdus prin lege categoria de "comună suburbană" a municipiului sau a oraşului (145

comune suburbane în ţară), comune care au primit numai statutul juridic de a fi subordonate

conducerii municipiului sau oraşului.

În total, în anul 1989 existau 2 948 UAT şi în anul 2011 existau 3 181 UAT (creştere a

numărului de 1,08 ori). În perioada 1990-2011 s-au creat prin lege 107 UAT urbane (47

municipii şi 60 oraşe) şi 277 de UAT rurale (comune).

Evoluţia împărţirii administrativ-teritoriale a ţării, între momentele determinate de Legea nr.

2/1968 (Legea de înfiinţare a actualei împărţiri administrativ-teritoriale) şi situaţia actuală

(2012) este următoarea:

Tabel nr. 2.5.: Evoluţia împărţirii administrativ teritoriale. 1968-2012

România – Evoluţia împărţirii administrativ-teritoriale

(1968-2012) 1968 2012

Creştere

localitate

1968-

2012

Creştere

UAT

1968-

2012

Procent

total

localităţi

2012

Procent

total

UAT

2012

UR

BA

N

MUNICIPII 1 47 103 - +119% - 3.2%

ORAŞE 2 189 217 - +15% - 6.9%

TOTAL Municipii+Oraşe 3 (1+2) 236 320 - +36% - 10.1%

Localităţi

componente

Localităţi urbane

componente 4 368 473 +29% - 3.5% -

Sate aparţinătoare 5 232 470 +103% - 3.4% -

Comune suburbane 6 145 0 -100% - 0 -

Sate în comune

suburbane 7 551 0 -100% - 0 -

TOTAL localităţi

componente

8

(4+5+7) 1151 943 -18% - 6.9% -

TOTAL localităţi urbane 9 (3+8) 1387 1263 -9% - 9.2% -

RU

RA

L

COMUNE 10 2561 2861 - -12% - 89.9%

Reşedinţe de comună 2561 2861 -11% - 22.9% -

Localităţi componente 9775 9652 -1% - 77.3% -

Total localităţi rurale 11 1236

6 12487 +1% - 90.8% -

Total unităţi administrativ teritoriale 2797 3181 - +14% - 100%

TOTAL LOCALITATI 12

(9+11)

1375

3 13750 -0.02% - 100% -

Surse: INS – SIRUTA 2011, INS – România în cifre 2013, TEMPO online 2013, extras GIS 2013, Buletinul

Oficial al RSR nr. 163-165, 20 decembrie 1968. Actualizare baze date, Quattro Design (arh. Daniela Puia)

Se remarcă o creştere constantă a numărului de UAT, cu un procent mai mare de creştere a

UAT urbane: numărul municipiilor şi oraşelor a crescut cu 23% în timp ce numărul

17Conform clasificării realizate de EUROSTAT, UAT se încadrează în categoria LAU 2 (Local

Administrative Units), compatibile cu NUTS.


30

comunelor a crescut cu 5%; fenomenul a avut o amploare mai mare în cazul municipiilor, al

căror număr aproape s-a dublat în perioada 1989-2011.

Tendinţa de creştere a numărului de localităţi urbane în ultimele două decenii nu este

fundamentată de tendinţa naţională de scădere a populaţiei în ambele medii, dar cu o

proporţie mai mare în mediul urban: în perioada 1992-2011 numărul de UAT urbane a

crescut cu 23% în timp ce populaţia din mediul urban a scăzut cu 19% (în ciuda creşterii

numărului de UAT urbane) – gradul de urbanizare a scăzut de la 54.3% în 1992 la 52.8% în

2011 (cf. date RPL 1992 şi RPL 2011).

În perioada 2002-2011, de asemenea, se remarcă fenomenul creştere a numărului de UAT

urbane cu 21%, (creşterea numărului de municipii cu 11% şi creşterea numărului de oraşe

cu 26%) în timp ce numărul populaţie din mediu urban scădere cu 14% (cf. date RPL 2002

şi RPL 2011).

În aceste condiţii creşterea constantă a numărului de UAT urbane, cu precădere a

municipiilor, nu este justificată de situaţia demografică la nivel naţional.

Figura nr. 2.3.: România – Corelarea alegerilor parlamentare cu înfiinţarea de noi

UAT Surse: Legi de declarare municipii, oraşe, comune; Legea nr. 351/2001, Legea nr. 100/2007


31

Figura nr. 2.4.: Evoluţia numărului UAT şi a numărului localităţilor 1968-2011


32

Analiza procesului de creare de oraşe şi municipii post 1989 relevă o tendinţă de

creştere a numărului oraşelor şi municipiilor, în special în perioada 1994-1995 şi 2000-

2005, fapt care a contribuit la uşoară creştere a populaţiei din mediul urban şi,

implicit, la creşterea gradului de urbanizare. În paralel, s-a înregistrat un alt fenomen

şi anume tendinţa unor comune de a se divide şi a unor sate din componenţa lor de a

constitui în unităţi administrativ-teritoriale de sine stătătoare. Acest proces a fost

destul de activ până în anul 2007.

2.1.4. Teritoriul ocupat de localităţi

Suprafaţa ocupată de localităţi în anul 2012 în întreaga ţară era de cca. 11406 kmp,

reprezentând 4,79% din suprafaţa totală a ţării. Datele statistice prezintă în mod sintetic

următoarele subcategorii de folosinţă a terenurilor: construcţii (probabil, suprafaţa zonelor

construite), căi de comunicaţie şi căi ferate; în cazurile prezentate sunt cumulate cele două

subcategorii.

Tabel nr. 2.6.: Teritoriul ocupat de localităţi pe categorii de folosinţă

Categorii de folosinţă Suprafaţa de teren pe categorii de folosinţă (ha)

Total România Municipiul

Bucureşti Judeţul Ilfov

Suprafaţa

(ha)

% Suprafaţa

(ha)

% Suprafaţa

(ha)

%

Total din care: 23839071 100% 23787 100% 158328 100%

1. Suprafaţa agricolă 14615057 61.31% 3052 12.83% 101581 64.16%

2. Păduri şi alte terenuri cu

vegetaţie forestieră

6746906 28.30% 611 2.57% 25253 15.95%

3. Ape şi bălţi 836856 3.51% 908 3.82% 5292 3.34%

4. Alte suprafeţe din care: 1640252 6.88% 19216 80.78% 26202 16.55%

4.1 Construcţii 752361 3.16% 15817 66.49% 20829 13.16%

4.2 Căi de comunicaţie şi

căi ferate

388262 1.63% 3306 13.90% 4333 2.74%

4.3 Terenuri degradate şi

neproductive

499629 2.10% 93 0.39% 1040 0.66%

Sursa: INS - Tempo Online 2013, Quattro Design, Agora Est Consulting, Agora Est Consulting, Quattro

Design Strategia de dezvoltare teritorială a României. Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane şi rurale.

Asociat responsabil: Quattro Design (Şerban Popescu-Criveanu et al.), Raport Final, ianuarie 2014, beneficiar

MDRAP

Prezentarea suprafeţelor ocupate de construcţii pe totalul ţării trebuie nuanţată în felul

următor:

Ocuparea teritoriului este inegală, având în vedere relieful divers (ocupare mai mare în

zonele de câmpie şi de dealuri, ocupare mult mai mică în zonele montane). În Municipiul

Bucureşti cele două subcategorii de folosinţă ocupă cca. 191 kmp (80,39 % din suprafaţa

teritoriului administrativ); în judeţul Ilfov cele două categorii de folosinţă ocupă cca. 252

kmp (15,90% din suprafaţa teritoriului administrativ al judeţului);

Ocuparea teritoriului a crescut puternic în intervalul de timp 2001- 2012 (11 ani): în anul

2001 cele două subcategorii de folosinţă însumau cca. 10183 kmp (3,71% din suprafaţa

ţării), deci creşterea de cca. 1223 kmp are o medie de cca. 111 kmp/an; altfel spus, la


33

fiecare doi ani suprafaţa ocupată de construcţii şi de căi de comunicaţie a crescut aproape

cu suprafaţa ocupată în total de Municipiul Bucureşti;

Creşterea ocupării teritoriului cu construcţii şi căi de comunicaţie s-a realizat prin

diminuarea suprafeţelor agricole şi a celor ocupate de ape, urmările implicite fiind

degradarea factorilor de mediu şi a peisajului.

2.1.5. Analiza reglementărilor prevăzute prin PUG ale localităţilor

2.1.5.1. Teritoriul intravilan

Teritoriul intravilan al localităţilor este un concept definit prin Legea nr. 350/2001, după

cum urmează: "totalitatea suprafeţelor construite şi amenajate ale localităţilor ce compun

unitatea administrativ-teritorială de bază, delimitate prin planul urbanistic general aprobat şi

în cadrul cărora se poate autoriza execuţia de construcţii şi amenajări. De regulă intravilanul

se compune din mai multe trupuri (sate sau localităţi suburbane componente)."

Teritoriul extravilan al localităţilor este un concept definit prin Legea nr. 350/2001, după

cum urmează: "suprafaţa cuprinsă între limita administrativ-teritorială a unităţii de bază

(municipiu, oraş, comună) şi limita teritoriului intravilan." Conceptul a fost introdus în

legislaţia română prin Legea nr. 50/ 1991, lege pentru realizarea construcţiilor.

Dimensiunile principale ale conceptului de teritoriu intravilan (T.I.) sunt de următoarele

naturi:

Urbanistică - T.I. este suprafaţa de teren în care se aplică principalele reglementări în

vederea întreţinerii construcţiilor, desfiinţării construcţiilor şi realizării de construcţii

noi;

Administrativă - T.I. este suprafaţa de teren în care administraţia publică locală

asigură un număr mare de servicii publice;

Fiscală - T.I. este suprafaţa de teren în care se percep impozite şi taxe diferenţiate

pentru folosirea terenurilor, pentru construcţii şi pentru anumite servicii publice.

Dimensiunile urbanistică şi fiscală au condus ca treptat, prin documentaţiile de PUG şi PUZ,

să se extindă teritoriul intravilan al UAT din toată ţara, cu precădere în cazul municipiilor şi

oraşelor. Aceste extinderi nu au fost justificate prin mărirea confortului locuirii sau prin

amenajarea spaţiilor publice (străzi, pieţe, parcuri ş.a.).

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României (2013) prin Studiul nr. 17- Caracteristicile

localităţilor urbane şi rurale18

, propune eficientizarea utilizării prudente şi ecologice a

teritoriului, ca resursă principală a dezvoltării. În acest scop au fost utilizaţi doi indici ,

introduşi prin studiul citat:

Pentru analiza situaţiei utilizării terenului, indicele POTA, Procentul de ocupare a

teritoriului administrativ (%)=suprafaţa ocupată de construcţii şi căi de comunicaţie

raportată la suprafaţa teritoriului administrativ al UAT;

Pentru controlul propunerilor de dezvoltare, indicele PITA, Procentul teritoriului

intravilan din teritoriul administrativ (%)= suprafaţa teritoriului intravilan propus

prin PUG raportată la suprafaţa teritoriului administrativ al UAT.

18 Agora Est Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare teritorială a României.Studiul 17.

Caracteristicile localităţilor urbane şi rurale. Asociat responsabil: Quattro Design (Şerban Popescu-Criveanu

et al.), Raport Final, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP.


34

Relevanţa indicelui POTA este foarte mare; de exemplu, cele 7 municipii stabilite ca poli de

creştere au următoarea situaţie a indicelui POTA (vezi Tabel 2.7.):

În medie cei 7 poli de creştere (Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi,

Ploieşti, Timişoara) au un POTA de 35,32 %; valorile pentru fiecare municipiu

variând între 16.31% (Braşov) şi 63,28% (Craiova)

Media POTA pentru cele 91 UAT din zonele metropolitane ale polilor de creştere:

7,14%, variind de la 4.68% la 13,35%; se remarcă un procent mic de ocupare al

teritoriului în cazul UAT componente ale zonelor metropolitane; cauzele acestui

fenomen sunt variate: caracteristicile geografice ale teritoriului, gradul de urbanizare

ş.a.

Medie 7 zone metropolitane (7 poli de creştere + 91 UAT): 10,83%.

Analiza indicelui PITA este reprezentativă pentru a ilustra tendinţa de extindere a

teritoriului intravilan şi de reducere a rezervelor de teren ale municipiilor. Analiza datelor

furnizate de INS-Tempo Online pentru municipiile reşedinţă de judeţ şi pentru Municipiul

Bucureşti ilustrează o valoare medie de cca. 35%, cu valori care fluctuează între 8% şi

98.88% pentru procentul teritoriului administrativ intravilan din totalul teritoriului

administrativ. Se remarcă municipiile Bucureşti, Ploieşti, Craiova, Brăila, Bacău cu indicele

PITA mai mare de 85% şi municipiile Reşiţa, Slobozia, Baia Mare, Alexandria, Tulcea cu

indicele PITA mai mic de 15% (vezi Tabel nr. 2.7.). Se remarcă o tendinţă negativă: în

unele municipii suprafeţele ocupate cu construcţii sunt mai mici decât suprafeţele

teritoriului intravilan. În acest caz se remarcă municipiile Buzău, Cluj Napoca, Târgu Jiu,

Miercurea Ciuc, Drobeta Turnu Severin, Zalău în care raportul dintre suprafaţa teritoriului

intravilan şi suprafaţa ocupată de construcţii este de minim 2.

Tabel nr. 2.7.: Municipii reşedinţă de judeţ – suprafaţa teritoriului administrativ

Nr.

Crt. Denumire judeţ

Municipiu-

Reşedinţă de judeţ

Suprafaţă

teritoriu

administra

tiv (ha)

Suprafaţă

construcţii, căi de

comunicaţie şi căi

ferate (ha)

Indicele

POTA

Suprafaţă

teritoriu

intravilan (ha)

Indicele

PITA

Raport

Suprafaţă

TI/

Suprafaţă

ocupată

1 2 3 4 5 6 [5/4]*100 7 8 [7/4]*100 9 [7/5]

1 Alba Alba Iulia 10174,10 1424 14,00% 2582 25,38% 1,81

2 Arad Arad 24751,92 4162 16,81% 3984 16,10% 0,96

3 Argeş Piteşti 3930,24 2644 67,27% 2812 71,55% 1,06

4 Bacău Bacău 4306,01 2594 60,24% 3880 90,11% 1,50

5 Bihor Oradea 11695,62 5222 44,65% 7909 67,62% 1,51

6 Bistriţa- Năsăud Bistriţa 14574,40 1953 13,40% 2560 17,57% 1,31

7 Botoşani Botoşani 4046,43 1022 25,26% 1950 48,19% 1,91

8 Braşov Braşov 15112,48 11229 74,30% 10411 68,89% 0,93

9 Brăila Brăila 3999,19 3027 75,69% 4201 105,05% 1,39

10 Buzău Buzău 8261,60 2166 26,22% 4720 57,13% 2,18

11 Caraş- Severin Reşiţa 19553,79 1975 10,10% 2050 10,48% 1,04

12 Călărasi Călăraşi 13275,50 2520 18,98% 3532 26,61% 1,40

13 Cluj Cluj- Napoca 17931,66 3172 17,69% 9320 51,98% 2,94

14 Constanţa Constanţa 11622,31 6010 51,71% 5995 51,58% 1,00

15 Covasna Sfântu Gheorghe 8086,96 1138 14,07% 1441 17,82% 1,27

16 Dâmboviţa Târgovişte 5524,92 1529 27,67% 2116 38,30% 1,38

17 Dolj Craiova 7843,85 3863 49,25% 7043 89,79% 1,82

18 Galaţi Galaţi 24665,11 4515 18,31% 5763 23,36% 1,28

19 Giurgiu Giurgiu 5273,79 1856 35,19% 3035 57,55% 1,64

20 Gorj Târgu Jiu 10368,30 1742 16,80% 3896 37,58% 2,24

21 Harghita Miercurea Ciuc 11604,34 679 5,85% 1787 15,40% 2,63

22 Hunedoara Deva 6088,34 933 15,32% 1754 28,81% 1,88

23 Ialomiţa Slobozia 13286,56 1281 9,64% 1476 11,11% 1,15

24 Iaşi Iaşi 9322,60 4214 45,20% 7112 76,29% 1,69

25 Ilfov M. Bucureşti – – – – – –


35

Nr.

Crt. Denumire judeţ

Municipiu-

Reşedinţă de judeţ

Suprafaţă

teritoriu

administra

tiv (ha)

Suprafaţă

construcţii, căi de

comunicaţie şi căi

ferate (ha)

Indicele

POTA

Suprafaţă

teritoriu

intravilan (ha)

Indicele

PITA

Raport

Suprafaţă

TI/

Suprafaţă

ocupată

1 2 3 4 5 6 [5/4]*100 7 8 [7/4]*100 9 [7/5]

26 Maramureş Baia Mare 23758,43 2950 12,42% 3300 13,89% 1,12

27 Mehedinţi Dr.- Turnu Severin 6393,52 1121 17,53% 2384 37,29% 2,13

28 Mureş Târgu Mureş 4857,29 2286 47,06% 3285 67,63% 1,44

29 Neamţ Piatra Neamţ 7756,24 2326 29,99% 2148 27,69% 0,92

30 Olt Slatina 4700,94 1661 35,33% 2572 54,71% 1,55

31 Prahova Ploieşti 5851,57 3932 67,20% 5190 88,69% 1,32

32 Satu Mare Satu Mare 13718,00 2669 19,46% 4186 30,51% 1,57

33 Sălaj Zalău 9110,11 924 10,14% 2573 28,24% 2,78

34 Sibiu Sibiu 11732,30 2900 24,72% 4877 41,57% 1,68

35 Suceava Suceava 5086,08 2124 41,76% 3526 69,33% 1,66

36 Teleorman Alexandria 9722,82 1035 10,65% 1081 11,12% 1,04

37 Timiş Timişoara 12808,93 7475 58,36% 7461 58,25% 1,00

38 Tulcea Tulcea 19950,12 1684,24 8,44% 1721,91 8,63% 1,02

39 Vaslui Vaslui 6957,82 1242 17,85% 1965 28,24% 1,58

40 Vâlcea Râmnicu Vâlcea 8661,63 1170 13,51% 2000 23,09% 1,71

41 Vrancea Focşani 4670,04 1176 25,18% 1656 35,46% 1,41

42 Municipiul Bucureşti 23581,72 19123 81,09% 23318 98,88% 1,22

Valori totale fără Municipiul Bucureşti 421035,81 107545,19 – 151254,6 – – Valori medii fără Municipiul Bucureşti 10525,90 2688,62975 25,54% 3781,37 35,92% 1,41

Valori totale cu Municipiul Bucureşti 444617,53 126668,19 – 174572,6 – – Valori medii cu Municipiul Bucureşti 10844,33 3089,47 28,49% 4257,87 39,26% 1,38

Sursa: INS, Tempo online

Figura nr. 2.5.: Extinderea teritoriului intravilan / extravilan pentru municipii reşedinţă

de judeţ Surse: PUG şi RLU municipii reşedinţă de judeţ, INS Tempo-online


36

Figura 2.5. ilustrează proporţia teritoriilor intravilan respectiv extravilan din suprafaţa

teritoriului administrativ al UAT. În cazul municipiilor pentru care a fost posibilă

consultarea PUG se observă tendinţa generală de creştere a teritoriului intravilan. Cazuri

speciale sunt municipiile Reşiţa şi Miercurea Ciuc pentru care PUG propun scăderea

teritoriului intravilan.

Corelarea dintre extinderea prin PUG a teritoriilor intravilane ale municipiilor şi rangul

acestora (poli de creştere, poli de dezvoltare urbană) nu este concludentă, semn că

extinderea teritoriilor intravilane nu are la bază o politică de dezvoltare.

Tabel nr. 2.8.: Valoarea indicelui POTA pentru zonele metropolitane ale municipiilor

poli de creştere

Zonele metropolitane ale municipiilor poli creştere Valoare POTA (2012)

(1) Municipiul Braşov

13 UAT din zona metropolitană

16,31%

4,68%

(2) Municipiul Craiova


63,28%

5,04%

(3) Municipiul Cluj-Napoca


29,78%

5,31%

(4) Municipiul Timişoara*


43,07%

6,93%

(5) Municipiul Constanţa


36,51%

8,27%

(6) Municipiul Iaşi


41,97%

10,04%

(7) Municipiul Ploieşti*


55,56%

13,35%

TOTAL 7 POLI DE CREŞTERE 35,32%

TOTAL 91 UAT DIN ZONELE METROPOLITANE 7,14%

TOTAL 7 ZONE METROPOLITANE (7 POLI+ 91 UAT) 10,83%

*Zonele metropolitane Ploieşti şi Timişoara sunt în curs de înfiinţare, datele sunt preluate din MDRAP,

Growth Poles. The Next Phase, 2013

Surse: INS – Tempo online 2013, www.ghidulprimariilor.ro, MDRAP, Growth Poles. The Next Phase, 2013,

Hotărâri ale consiliilor locale de înfiinţare a zonelor metropolitane

Extinderea prin PUG a teritoriilor intravilane este exagerată şi în jurul oraşelor mari, cel mai

concludent caz este cel al Municipiului Bucureşti şi a UAT din judeţul Ilfov care îl înconjoară.

Municipiul Bucureşti, cu teritoriul administrativ redus la cca. 238 kmp, a avut o creştere a

suprafeţei construite de la 16 914 ha în anul 2002, la 19 123 ha în anul 2012; creşterea totală

de 2 209 ha în 10 ani, cu o rată anuală de cca. 221 ha, este caracteristică pentru o dezvoltare

extensivă şi necontrolată a oraşului, în condiţiile în care populaţia acestuia începe să scadă.

Este foarte important de semnalat faptul că dimensiunea populaţiei oraşului este prezentată

în cifre contradictorii: 1 944 451 loc. în 2010, 1 677 985 loc. în 2011 (RPL), 1 924 299 loc.

în 2012; în aceste condiţii, mediile calculate se bazează pe populaţia comunicată de INS

pentru anul 2012. Este de prevăzut că în noile documentaţii de urbanism – în curs de

elaborare – se vor găsi măsurile necesare pentru stabilizarea procesului de creştere

necontrolată a oraşului Bucureşti19

.

Judeţul Ilfov, prezintă cele mai mari creşteri ale spaţiului construit faţă de cele înregistrate

în întreaga ţară; deşi acest judeţ este singurul din ţară care a înregistrat creşteri de populaţie

19

Agora Est Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare teritorială a României. Studiul 17.


et al.), Raport Final, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP, p.19

http://www.ghidulprimariilor.ro/


37

în intervalul 2002-2012, creşterile suprafeţelor construite nu sunt justificate de creşterea

populaţiei (populaţia judeţului Ilfov în anul 2012 reprezintă de 1,23 ori populaţia din anul

2002, cu o creştere totală de 63.508 locuitori, adică 23% din populaţia anului 2002).

Dublarea suprafeţelor construite, de la 13 907 ha în anul 2002, la 25 162 ha în anul 2012,

reprezintă o creştere totală de 11 255 ha şi o rată anuală de creştere 1 125 ha (rata anuală de

creştere teritorială de 5 ori mai mare decât cea din Municipiul Bucureşti). Această creştere a

fost determinată de mărirea suprafeţelor ocupate de căile de comunicaţii şi, în mult mai

mare măsură, de mărirea suprafeţelor ocupate de localităţi; în acelaşi timp creşterea zonelor

construite a implicat mărirea suprafeţei terenurilor degradate, diminuarea cu puţin a

suprafeţelor de apă şi a pădurilor, precum şi diminuarea substanţială, cu 9,9% din suprafaţă,

a terenurilor agricole. Altfel spus, creşterea suprafeţelor construite – în principiu benefică

pentru dezvoltare – a condus la diminuarea potenţialului agricol şi forestier, la degradarea

mai puternică a terenurilor, la înrăutăţirea condiţiilor de mediu şi la deteriorarea în unele

zone a peisajului natural20

.

Tabel nr. 2.9.: Teritoriul administrativ al UAT învecinate Municipiului Bucureşti

Nr. Crt.

UAT Nume UAT

Populaţia

totală

RPL 20111

Suprafaţa

Teritoriului

administrativ (ha)2

Suprafaţa

Teritoriului

Intravilan (ha)3

Indicele

PITA4 (%)

[6]/[5]x100

[1] [2] [3] [4] [5] [6]

1 Oraş Otopeni5 13861 3182 2724 86

2 Comuna Tunari6 5336 3539 3387 96

3 Oraş Voluntari 42944 3776 2840 75

4 Comuna Dobroeşti 9325 1115 ? -

5 Oras Pantelimon 25596 7060 2714 38

6 Comuna Cernica 10886 3784 ? -

7 Comuna Glina7 8592 2879 1680 58

8 Oraş Popeşti Leordeni 21895 5552 970 17

9 Comuna Jilava 12223 2561 ? -

10 Oraş Măgurele 4749 4411 4017 91

11 Oraş Bragadiru 3969 2101 1866 89

12 Comuna Clinceni 6808 2507 ? -

13 Comuna Domneşti 8682 3655 ? -

14 Comuna Chiajna 14259 1604 ? -

15 Oraş Chitila 14184 1113 687 62

16 Comuna Mogoşoaia 7625 2611 ? -

VALORI TOTALE (pentru 9 UAT) 33613 141126 20885 -

VALORI MEDII (pentru 9 UAT) 3734 15680 2320 62% 1

Sursa: http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/

2 Suprafeţe preluate din baza de date GIS furnizată de MDRAP 2013 (cu excepţia comunei Tunari şi

oraşului Otopeni) 3

Suprafeţele teritoriilor incluse în intravilanul oraşelor au fost preluate de la INS-Tempo, valori 2011 (cu

excepţia comunelor Tunari şi Glina). 4

PITA = procentul teritoriului intravilan din teritoriul administrativ (%), calculat în prezentul studiu, pe

baza datelor disponibile 5

Oraş Otopeni: Suprafaţă preluată de pe site-ul www.ghidulprimariilor.ro

6 Oraş Tunari: Aviz de Mediu Nr. 20 din 18.08.2010 - pentru acest UAT a fost preluată din aviz şi suprafata

teritoriului administrativ, deoarece suprafaţa intravilanului cf. Avizului depăşea suprafata teritoriului

administrativ măsurat în GIS. Suprafaţa teritoriului inclus în intravilanul comunei este preluată din avizele de

mediu ale ultimului PUG aprobate sau in curs de aprobare; sursa: ANPM 7 Comuna Glina: Suprafaţa teritoriului intravilan cf. Aviz de Mediu Nr. 4 din 03.11.2011

20




http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/


38

? Absenţa datelor

Valorile folosite pentru calcularea mediilor

Surse: RPL 2011, INS-Tempo online, www.ghidulprimariilor.ro, baza de date GIS furnizată de MDRAP 2013,

Oraş Tunari Aviz de Mediu Nr. 20 din 18.08.2010, Comuna Glina Aviz de Mediu Nr. 4 din 03.11.2011

În concluzie, în cazul Municipiului Bucureşti şi a judeţului Ilfov, fără date statistice

amănunţite, dar pe baza observaţiilor subiective, se poate formula o conjectură: acţiunile de

dezvoltare mai puternice şi, deci, diminuarea terenurilor agricole şi deteriorarea peisajului

sunt cele mai evidente în apropierea Municipiului Bucureşti şi de-a lungul DN care străbat

judeţul. În afara situaţiei din spaţiu, care este evidentă, argumentele care susţin această

afirmaţie sunt: creşterea populaţiei UAT care se învecinează cu municipiul Bucureşti;

transformarea în oraşe a 7 comune vecine cu municipiul Bucureşti în perioada 2000-200521

.

Figura nr. 2.6.: Municipiul Bucureşti şi cele 16 UAT vecine – numărul de locuitori,

suprafaţa teritoriului administrativ şi indicele PITA

21




http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/



39

Sursa: INS, Tempo online. Şerban Popescu-Criveanu et al., Caracteristicile teritoriale şi dezvoltarea aşezărilor

în România (secolele XVI-XX), mss. 2012

Figura nr. 2.7.: Municipiul Bucureşti şi cele 16 UAT vecine – indicele PITA Sursa: INS, Tempo online. Şerban Popescu-Criveanu et al., Caracteristicile teritoriale şi dezvoltarea aşezărilor

în România (secolele XVI-XX), mss. 2012

Propuneri pentru evitarea dezvoltării extensive a localităţilor

Evitarea dezvoltării extensive a localităţilor este o condiţie de dezvoltare prevăzută în

SDTR. Pentru ca această condiţie de dezvoltare să fie asigurată sunt necesare următoarele:

1. Asumarea problemei dezvoltării în teritoriu a localităţilor de către MDRAP în

colaborare cu alte ministere (Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Ministerul

Agriculturii şi Dezvoltării Rurale). Pentru aceasta trebuie desfăşurate unele studii pentru

fixarea parametrilor dezvoltării şi trebuie iniţiate unele acte normative;

2. Redefinirea teritoriului intravilan ca suprafaţă în care se asigură condiţii normale

de viaţă pentru locuitori. Se propune adoptarea următoarei definiţii a conceptului nou pentru

teritoriul intravilan:

Teritoriul intravilan dintr-o unitate administrativ - teritorială este teritoriul în care

funcţionează şi se dezvoltă localităţile, fiind format din suprafeţele din teritoriul

administrativ în care administraţia publică locală şi centrală, după caz, trebuie să

asigure: (i) desfăşurarea vieţii normale a locuitorilor; (ii) organizarea serviciilor

publice pentru care locuitorii plătesc impozite şi taxe. Impozitele şi taxele se plătesc în

mod proporţional cu numărul şi calitatea serviciilor publice care funcţionează şi

numai după ce serviciul respectiv a început să funcţioneze. Teritoriul intravilan se

stabileşte prin documentaţii de urbanism - PUG sau PUZ- pentru o perioadă de maxim

10 ani de la data aprobării documentaţiei respective şi trebuie să fie astfel conformat

încât să permită ca, la sfârşitul perioadei stabilite prin actul de aprobare a

documentaţiilor să fie asigurate toate condiţiile de mai sus.


40

Asigurarea condiţiilor de viaţă şi a serviciilor publice trebuie să se facă în următoarele

direcţii:

3. Introducerea în documentaţiile de urbanism a indicilor PITA şi POTA

Indicele POTA este important pentru analiza situaţiei localităţilor din teritoriul

administrativ. Pentru a avea date relevante este necesară stabilirea modului de calcul al

suprafeţelor ocupate de localităţi şi de căile de comunicaţie; stabilirea acestora trebuie să fie

fundamentată prin studii ulterioare;

Indicele PITA este important pentru analiza modului de dezvoltare a localităţilor în teritoriul

administrativ. Prognoza dezvoltării, elaborată pentru SDTR- Studiul nr. 17- Caracteristicile

localităţilor urbane şi rurale, propune stabilirea PITA maxim pe tipuri de localităţi, după

cum urmează:

Pentru Municipiul Bucureşti - 90%;

Pentru municipii şi oraşe (fără Municipiul Bucureşti) - 15%;

Pentru comune - 5%.

Menţionăm că aceste valori ale PITA maxim sunt orientative şi că trebuie elaborate studii

speciale pentru stabilirea indicilor diferenţiaţi pe tipuri de localităţi, în funcţie de relieful

terenului, de amplasarea în teritoriu a UAT, de funcţiunile dominante ale localităţilor ş.a.

2.1.5.2. . Zonele de conflict administrativ / funcţional

A. Zone de conflict administrativ

Medierea conflictelor care vizează limitele teritoriului administrativ al unei UAT face parte

din atribuţiile prefectului judeţului în care sunt amplasate UAT; cf. Legii nr. 351/2001, art.

5. Cazurile reale de litigii între administraţiile locale arată că în cazul în care negocierile

dintre autorităţile administraţiilor publice locale, mediate de instituţia prefectului, eşuează,

rezolvarea conflictului se face de către instanţele judecătoreşti. Aceste litigii apar ca urmare

a procesului de actualizate a Planurilor Urbanistice Generale ale UAT sau a procesului de

întocmire a Registrului Electronic al Limitelor Unităţilor Administrativ Teritoriale, proces

prin care limitele tuturor localităţilor sunt introduse într-o bază de date, ceea ce face posibilă

identificarea neconcordanţelor în ceea ce priveşte limitele UAT.

Un exemplu de UAT între care există conflicte administrative sunt: Municipiul Craiova

aflat în litigiu cu comunele Podari, Cârcea, Şiminicul de Sus şi Malu Mare, pentru o

suprafaţă de cca. 1600ha. Între Municipiul Craiova şi comuna Podari litigiul se referă la un

teritoriu de cca 1100 ha aflat în afara limitelor administrativ-teritoriale ale Municipiului

Craiova delimitate prin Legea nr. 2/1968. Teritoriul a fost utilizat, neglijând prevederile

Legii nr. 2/1968, ca parte componentă a teritoriului administrativ ale Municipiului Craiova

şi gestionat în consecinţă, fiind inclus în proiectele de investiţii ale Municipiului Craiova în

ciuda faptului că, din punct de vedere legal, se află pe teritoriul administrativ al comunei

Podari. În consecinţă litigiul este un rezultat al nerespectării prevederilor Legii nr. 2/1968.

Conflictul administrativ dintre Municipiile Brăila si Galati este rezultat al prevederilor

incomplete din HG nr. 512/2002, prin care 1000ha situaţi în judeţul Brăila (comuna Vădeni)

sunt trecute din proprietatea privată a statului şi din administraţia Agenţiei Domeniilor

Statului în proprietatea publică a Municipiului Galaţi şi în administrarea Consiliului Local al

Municipiului Galaţi, în scopul construirii de locuinţe şi utilităţi sociale. Actul normativ

prevede doar modificarea teritoriului administrativ al Municipiului Galaţi; modificarea

teritoriilor administrative a judeţelor nefiind inclusă în lege.


41

B. Zone de conflict funcţional

Apariţia zonelor de conflict funcţional este rezultatul alăturării unor zone funcţionale între

care există relaţii de incompatibilitate; o altă sursă a conflictului funcţional poate fi

considerată introducerea unor activităţi în zone în care ţesutul urban nu este conformat să le

primească, dând naştere la o serie de dificultăţi în utilizarea spaţiului.

La nivelul municipiilor reşedinţă de judeţ, în special în cazul municipiilor cu sectorul

economic secundar dezvoltat, alăturarea zonelor de locuit – marile ansambluri de locuinţe

colective realizate înainte de 1990 – şi a zonelor industriale de la periferia oraşelor

reprezintă o disfuncţie care afectează calitatea mediului urban şi îngreunează extinderea în

teritoriu a oraşelor. De cele mai multe ori zonele industriale, funcţionale sau abandonate, au

rol de barieră fizică şi psihică între oraş şi comunele învecinate: platformele industriale din

jurul municipiului Craiova, fabricile din Municipiul Galaţi. În cazul municipiilor cu un

puternic ţesut istoric, formarea ariilor în care există conflicte funcţionale este un rezultat al

dezvoltării zonelor funcţionale şi a activităţilor fără planificare prealabilă, în etape succesive

care neglijează patrimoniul existent. Exemple de zone istorice invadate de activităţi

industriale sunt: zona Panduri, Abator – Splaiul Unirii din Municipiul Bucureşti; activităţile

industriale din aproprierea castelului Huniazilor din Municipiul Hunedoara.

Alte tipuri de conflicte funcţionale care afectează modul de dezvoltare al municipiilor o

reprezintă căile de circulaţii de importantă judeţeană, regională sau naţională care

traversează zonele centrale sau zonele de locuit ale oraşelor şi nu sunt prevăzute cu zone

tampon: circulaţii rutiere, căi ferate şi gări de persoane sau marfă (exemple: GĂRILE DIN

Municipiile Cluj Napoca, Botoşani), porturi industriale /de marfă. O subcategorie a acestei

probleme o reprezintă dezvoltarea activităţilor portuare şi a căilor de circulaţii aferente în

interiorul principalelor oraşe-port care fac dificilă includerea în ţesutul urban a frontului la

apă: Constanţa (portul vechi), Giurgiu, Galaţi, Tulcea.

Dezvoltarea puternică a zonelor de locuit şi extinderea în teritoriu a spaţiului urban a condus

la înglobarea zonelor funcţionale destinate periferiilor în ţesutul de locuinţe sau cel de tip

central. Extinderea în teritoriu a activităţilor de tip urban prin amplasarea lor pe terenuri

forestiere, agricole în interiorul municipiilor sau în comunele învecinate, a avut ca efect

reducerea rezervelor de teren din localităţi, creşterea suprafeţei teritoriului intravilan şi

creşterea indicelui POTA (vezi cap. 2.1.5.1.).

Analiza suprafeţele terenurilor ocupate efectiv de construcţii (în localităţi) şi de căile de

comunicaţie pe o perioadă de 10 ani22

relevă o creştere a acestor suprafeţe: între anii 2002 şi

2012, aceste suprafeţe au crescut de la cca. 10 259 kmp la cca 11 406 kmp. Diferenţa de 1 147

kmp, sau 114 700 ha conduce la o medie a creşterii suprafeţelor construite de 11 474 ha/an;

pentru comparaţie, în ultimii 10 ani creşterea suprafeţei construite a localităţilor ţării a acoperit

la fiecare 2 ani suprafaţa teritoriului Municipiului Bucureşti. Situaţia folosirii spaţiului, pe

categorii de folosinţă, examinată prin media spaţiului total al ţării raportat la numărul de

locuitori, duce la concluzia că, din cca. 1,1 ha de teren care îi revin unui locuitor, 534 mp

reprezintă construcţii (localităţi), căi de comunicaţie şi căi ferate. Aceşti indici sunt deja

neliniştitori: consumul de spaţiu pentru construcţii este relativ mare şi poate creşte în viitor23

.

22

Suprafeţele terenurilor ocupate efectiv de construcţii (în localităţi) şi de căile de comunicaţie sunt înscrise în

Anuarul Statistic al României începând cu situaţia din 2002. 23

Cf. Agora Est Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare teritorială a României.Studiul 17.


et al.), Raport Final, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP, p.12.


42

Această creştere constantă a spaţiului construit şi implicit extinderea teritoriului intravilan,

în special în cazul municipiilor reşedinţă de judeţ, reprezintă o problemă generală la nivel

naţional afectează municipiile indiferent de rolul acestora la nivel teritorial, nefiind un

fenomen bazat pe strategii coerente de dezvoltare urbană.

2.1.6. Municipiul şi localităţile învecinate

2.1.6.1. Modul de corelare a direcţiilor de dezvoltare între oraşul centru şi localităţile

învecinate

Corelarea direcţiilor de dezvoltare între oraşul centru şi localităţile învecinate se realizează

în cadrul documentaţiilor de amenajarea teritoriului privind dezvoltarea regiunii şi a

judeţului din care acestea fac parte, precum şi prin intermediul strategiilor de dezvoltare.

Este important ca la întocmirea documentaţiilor de urbanism privind dezvoltarea localităţii

să se ţină cont de specificaţiile documentaţiilor superioare pentru o dezvoltară coerentă a

regiunii / judeţului.

Importanţa corelării direcţiilor de dezvoltare între oraşul centru şi localităţile învecinate este

subliniată de tendinţa actuală de relocare a unui număr semnificativ de activităţi

urbane în localităţile periferice şi implicit de creştere a rolului economic al acestor

localităţi (de exemplu oraşele Voluntari şi Otopeni se află în rândul primelor 10 oraşe din

România în funcţie de cifra de afaceri în anul 2012, conform datelor furnizate de INS –

Tempo online).

Un alt argument pentru necesitatea definirii unor strategii de dezvoltare corelate pentru

municipiile reşedinţă de judeţ şi comunele învecinate este procesul continuu de schimbare

a configuraţiei demografice şi sociale a municipiilor. Astfel, în contextul dezvoltării

zonelor metropolitane şi conturării zonelor de influenţă a polilor de creştere şi a polilor de

dezvoltare se remarcă o scădere semnificativă a populaţiei din centrele metropolitane (din

oraşele cu populaţie mai mare de 100 000 locuitori – Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca,

Galaţi, Brăila, Ploieşti, Arad, Iaşi, Satu Mare, Baia Mare, Sibiu, Braşov – principalele

noduri ale reţelei naţionale de localităţi) şi o creştere a populaţiei, în special, în localităţile

învecinate acestora - în zonele priurbane (fenomen cauzat de migraţia populaţiei din marile

oraşe către zonele suburbane aflate în aria acestora de influenţă – relocarea forţei de muncă

a marilor oraşe în localităţile rurale învecinate care oferă condiţii de viaţă mai bune, ceea ce

a condus la creşterea navetismului)24

.

Corelarea direcţiilor de dezvoltare mai poate fi stabilită şi prin crearea asociaţiilor de

dezvoltare intercomunitară care ar putea conduce la formarea zonelor metropolitane sau a

unui teritoriu periurban. În cazul municipiilor, în special al municipiilor reşedinţă de

judeţ, Legea nr. 350/2001 stabileşte necesitatea realizării strategiilor de dezvoltare teritorială

a zonelor periurbane şi a zonelor metropolitane împreună cu planurile de mobilitate urbană

aferente; aceste strategii sunt realizate în parteneriat de către autorităţile administraţiei

publice locale din centrul urban polarizator şi UAT învecinate. Dezvoltarea coerentă a

acestor localităţi necesită, în etapa ulterioare, integrarea prevederilor acestor strategii

intercomunitare în PUG unităţilor administrativ teritoriale şi în strategiile de dezvoltare

locală aferente.

24

Sursa: Banca Mondială, MDRAP, MAE, Oraşe competitive. Remodelarea economiei geografice a

României, 2013,. Sub-urbanizarea recentă a României, p. 17.


43

Agenţiile pentru dezvoltare regională ar trebui să aibă un rol activ în verificarea respectării

direcţiilor principale de dezvoltare ale regiunii prin crearea de parteneriate cu administraţiile

publice locale, societatea civilă şi mediul de afaceri şi prin implicarea în avizarea PUG ale

UAT.

Oraşul centru trebuie să prevadă în cadrul strategiei de dezvoltare locală cooperarea dintre

administraţia proprie şi administraţiile publice locale învecinate cu scopul obţinerii de

avantaje pentru toate comunităţile implicate în procesul dezvoltării şi cu scopul valorificării

resurselor existente (resurse de teren pentru investiţii deosebite, accesibilitate rapidă la

sistemul educaţional şi de sănătate, crearea de parteneriate pentru atragerea de fonduri etc.).

Este de menţionat necesitatea particularizării tipurilor de parteneriate dintre autorităţile

administraţiei publice locale în funcţie de legăturile funcţionale existente între localităţi, de

dimensiunea ariei de influenţă a municipiului reşedinţă de judeţ:

în municipiile cu o arie de influenţă locală, unde există o dependenţă a mediului

rural faţă de activităţile economice din mediul urban (principala funcţie a

localităţilor rurale este cea de zonă rezidenţială pentru forţa de muncă aferentă

marilor centre urbane) sunt necesare măsuri care să diminueze dependenţa

localităţilor rurale faţă de serviciile şi infrastructura municipiilor.

în cazul municipiilor cu arie de influenţă metropolitană (în special Municipiul

Bucureşti şi cei 7 poli de creştere), se creează relaţii complexe de cooperare şi

colaborare pe domeniile social, economic, urbanistic determinate şi de procesul de

mutare a activităţilor economice (în special cele productive) în afara municipiilor.

În cadrul Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României25

sunt prevăzute măsuri care

vizează modul de corelare a direcţiilor de dezvoltare a municipiilor şi a comunelor

învecinate. În cadrul parteneriatelor între municipii şi comunele periurbane unde

predomină relaţiile de dependenţă a mediului rural fată de mediul urban, trebuie creat

un sistem de distribuţie echilibrată a fondurilor între localităţile predominant

rezidenţiale şi localităţile în care sunt amplasate activităţile economice importante,

care îşi preiau forţa de muncă din prima categorie. Nevoia de a se acorda o atenţie

deosebită acestei categorii de relaţii între localităţi porneşte de la conceptul că în localităţile

rezidenţiale sunt amplasate echipamentele necesare locuirii, care trebuie să fie susţinute din

fonduri obţinute din activităţile economice ale localităţilor în care îşi desfăşoară activitatea

forţa de muncă. Interdependenţa dintre aceste două categorii de localităţi este creată cu

scopul de a se obţine un mediu cu o calitate a vieţii ridicată. Prin crearea acestor relaţii se

urmăreşte creşterea competitivităţii localităţilor în contextul economiei globale şi creşterea

atractivităţii.

2.1.6.2. Corelarea documentaţiilor de urbanism cu documentaţiile de amenajarea

teritoriului

Scopul corelării documentaţiilor de urbanism cu documentaţiile de amenajarea teritoriului

este acela de a asigura o dezvoltare coerentă a spaţiului urban în raport cu teritoriul şi UAT

învecinate:

Dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi zonelor, cu respectarea

specificului acestora;

25

Agora Est Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare teritorială a României. Studiul 19. Relaţia

urban-rural şi dezvoltarea locală. Asociat responsabil: Quattro Design (Şerban Popescu-Criveanu et al.),

Raport Final, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP, p. 30


44

Gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului; protejarea şi

punerea în valoare a patrimoniului cultural şi natural;

Utilizarea raţională a teritoriului;

Eliminarea decalajelor de dezvoltare dintre mediul urban şi mediul rural;

Protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale;

Constituirea, întreţinerea, extinderea şi dezvoltarea bazei de date şi documente care

să faciliteze elaborarea şi actualizarea actelor cu caracter normativ sau de normative

în domeniu şi implementarea proiectelor investiţionale;

Crearea unor entităţi competitive din punct de vedere economic la nivel regional;

Valorificarea legăturilor funcţionale existente sau propuse la nivel supramunicipal.

Ghidul privind metodologia de elaborare şi conţinutul cadru al Planului Urbanistic

General26

prevede studierea în cadrul PUG a relaţiilor în teritoriu, specificând necesitatea

analizei şi interpretării datelor şi relaţiilor ce au implicaţii directe în modul de amenajare a

teritoriului şi de dezvoltare a localităţilor, extrase din:

Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN), secţiunile aprobate prin lege;

Planul de Amenajare a Teritoriului Regional (PATR);

Planul de Amenajare e Teritoriului Judeţean (PATJ).

Suplimentar, este necesară corelarea prevederilor din strategiile de dezvoltare locală cu

obiectivele şi politicile propuse în strategiile naţionale de dezvoltare teritorială.

În funcţie de complexitatea problemelor şi talia localităţilor, relaţiile în teritoriu vor fi

extinse şi în afara limitei administrative a unităţii ce formează obiectivul PUG. Evoluţia

posibilă a localităţilor se va corela cu prevederile /propunerile din alte studii ale căror

concluzii prezintă implicaţii directe în aprecierea direcţiilor de dezvoltare.

Din perspectiva necesităţii corelării documentaţiilor de urbanism ale municipiilor cu

documentaţiile de amenajare a teritoriului, se menţionează importanţa creării unor

metodologii clare de realizare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului pentru zonele

metropolitane şi periurbane.

2.1.6.3. Aspecte de interes comun în relaţia municipiilor cu zonele adiacente

Aspectele de interes comun în relaţia municipiilor cu zonele adiacente care să diminueze

disfuncţionalităţile existente în cadrul UAT şi să contribuie la crearea relaţiilor de cooperare

bidirecţională între municipiu şi localităţile învecinate sunt:

Transportul în comun; deplasări pentru muncă, educaţie şi recreere;

Dezvoltarea în teritoriu a echipamentelor edilitare;

Prelucrarea deşeurilor;

Dezvoltarea facilităţilor şi serviciilor socio-culturale, recreative, de sănătate, de

învăţământ;

Implementarea unor proiecte investiţionale;

26

Ghidul privind metodologia de elaborare şi conţinutul cadru al Planului Urbanistic General, Reglementare

tehnică, indicative: GP038/99, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, martie 1999


45

Compensarea unor disfuncţionalităţi şi a deficitului de teren prin descentralizarea

unor categorii principale de servicii publice;

Atragerea de noi investitori;

Dezvoltare turistică;

Protejarea şi asigurarea teritoriilor necesare implementării unor investiţii comune;

Atragerea de fonduri europene.

Amplasarea în teritoriu a clădirilor şi amenajările urbane, care adăpostesc funcţiunile majore

apărute şi dezvoltate în ultimele două decenii, a condus la modificări importante în foarte

multe dintre localităţile urbane şi în multe dintre localităţile rurale situate în apropierea

oraşelor mari; în general aceste modificări sunt următoarele27

:

Extinderi ale localităţilor pentru zone de activităţi noi (industrie şi servicii); au

început să se formeze parcuri tehnologice, parcuri tematice, zone libere, zone

comerciale pentru magazinele de mari dimensiuni ş.a. Toate extinderile de localităţi

s-au realizat de-a lungul arterelor de circulaţie existente, fără modificări majore ale

reţelei stradale.

Extinderi ale localităţilor pentru locuire periferică (în general, locuire pavilionară) şi

densificări ale localităţilor pentru locuire (în general, locuire colectivă). Extinderile

localităţilor şi densificarea zonelor de locuit existente s-au realizat fie de-a lungul

arterelor de circulaţie existente, fie în mici ansambluri care nu au legături noi cu

reţeaua stradală existentă;

Extinderea unor aeroporturi civile existente şi transformarea unor aeroporturi militare

în aeroporturi civile; aceste importante schimbări funcţionale nu au condus la

modificarea structurii stradale existente;

Realizarea unor artere de circulaţie noi, care asigură legăturile dintre localităţile mari

şi noul sistem de circulaţie rutieră (autostrăzi, artere de ocolire a localităţilor), proces

de dezvoltare care aduce noi artere de circulaţie în localităţi şi care se combină cu

schimbările local ale circulaţiei interne din oraşele mari (intersecţii denivelate,

poduri, pasaje pietonale, zone de circulaţie pietonală ş.a.).

2.1.7. Eficacitatea reglementărilor în relaţie cu politica de dezvoltare regională şi

accesarea fondurilor europene.

Dezbaterea asupra politicii de dezvoltare regională şi a procesului de regionalizare este una

actuală. Conferirea statutului administrativ regiunilor de dezvoltare reprezintă un element

cheie în definirea viitorului politicii regionale. Acţiuni necesare în coordonarea politicii de

dezvoltare regională şi accesarea fondurilor europene sunt:

Clarificarea delimitărilor regiunilor de dezvoltare a rolului instituţiilor regionale şi a

relaţiilor inter-instituţionale;

Definirea coerentă a instrumentelor de planificare regională şi stabilirea relaţiei acestora cu

alte instrumente sectoriale sau de planificare spaţială care să conducă la o dezvoltare

integrată a regiunilor şi zonelor şi la eficientizarea procedurilor de atragere de fonduri

europene.

27





46

Asigurarea resursele financiare necesare bunei funcţionări a instituţiilor regionale la

un nivel corespunzător atribuţiilor şi sarcinilor lor;

Strategiile de dezvoltare regionale şi locale sunt întotdeauna subordonate posibilităţilor

financiare ale comunităţilor, posibilităţi care sunt reflectate în bugetele publice locale

/regionale. Din acest motiv, trebuie să fie asigurată o corelare cât mai adecvată între

proiectarea şi executarea bugetelor locale şi strategiile de dezvoltare.

Având în vedere că în România procentul fondurilor europene gestionate de regiuni este

unul scăzut, restul fiind în responsabilitatea structurilor naţionale (ministere), este dificil de

adus în discuţie eficacitatea reglementărilor în relaţie cu politica de dezvoltare regională,

mai ales în condiţiile în care se remarcă lipsa unor acţiuni concrete ale ADR.

Posibilitatea accesării de fonduri europene a jucat un factor determinant în introducerea

unor noi metode de clasificare a localităţilor: definirea polilor de creştere şi a polilor de

dezvoltare în scopul accesării de fonduri pentru dezvoltarea durabilă a oraşelor, în cadrul

Programului operaţional regional 2007-2013. În acest scop au fost întocmite Planurile

Integrate de Dezvoltare Urbană pentru cei 7 poli de creştere şi ariile lor de influenţă -

stabilite prin înfiinţarea de ADI sau zone metropolitane.

Necesitatea obţinerii de fonduri europene pe baza acestor documentaţii a avut drept rezultat

definirea unor priorităţi şi proiecte comune pentru mai multe localităţi şi apariţia posibilităţii

de diminuare a disparităţilor dintre mediul urban şi cel rural prin proiecte comune; în acelaşi

timp, prin obiectivele propuse s-a creat o ierarhie a proiectelor care sunt prioritare pentru

dezvoltarea urbanistică şi economică a municipiilor.

2.1.8. Concluzii

Activităţile umane care se desfăşoară într-un teritoriu mai larg contribuie la formarea unor

legături funcţionale care nu ţin seama de limitele administrative ale unei UAT sau ale unui

judeţ. Pentru diverse interese există în teritoriu legături funcţionale multiple care pot fi

clasificate după cum urmează:

legături generate de funcţiuni similare, unele ducând chiar la utilizări comune

(activităţi agricole, extractive, industriale, zone de agrement şi turism, vizitarea

monumentelor istorice);

legături determinate de sisteme comune de utilităţi (reţele edilitare); legături

determinate de marile infrastructuri de transport (aeroporturi, transport

transfrontalier, poduri).

Stabilirea grupării teritoriale a activităţilor comune conduce la stabilirea legăturilor

funcţionale existente şi la amplificarea acestora, pentru realizarea unei coeziuni mai mari a

populaţiei. Dezvoltarea relaţiilor de cooperare între autorităţile administraţiilor publice locale

trebuie să ţină cont de specificul fiecărei localităţi sau părţi de localitate, de natura funcţională,

economică, socială, istorică, culturală, administrativă, geografică ş.a.28

. Formarea legăturilor

funcţionale dintre localităţi conduce la necesitatea întocmirii unor strategii de dezvoltare şi a

unor documentaţii de urbanism la nivel interorăşenesc, sau, după caz, metropolitan.

28



et al.), Raport Final, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP, p. 36.


47

Procesul de dezvoltare a funcţiunilor specifice mediului urban şi de extindere a acestora în

teritoriul periurban al principalelor municipii reşedinţă de judeţ, a condus la unele rezultate

care necesită următoarele măsuri29

:

Studierea fenomenului de descreştere a populaţiei în marile oraşe (provenită din

migrarea locuitorilor spre localităţile rurale sau spre periferia oraşelor, pe fondul

diminuării generale a populaţiei ţării) şi stabilirea măsurilor care trebuie luate pentru

gestionarea procesului;

Studierea noilor relaţii funcţionale din localităţi (provenită din reaşezarea populaţiei

şi din noua dezvoltare a zonelor de interes comunitar) şi stabilirea măsurilor de

stabilizare a relaţiilor funcţionale;

Studierea intensificării circulaţiei interne din localităţi (provenită din motorizarea

crescută a populaţiei şi din dezvoltarea noilor zone de interes comunitar) şi stabilirea

măsurilor pentru diminuarea circulaţiei, pentru mărirea confortului urban şi pentru

îmbunătăţirea mediului în localităţi.

Tendinţele de dezvoltare ale municipiilor reşedinţă de judeţ în raport cu localităţile

învecinate, sunt diferite pentru fiecare caz, depinzând de climatul economic local, de

caracteristicile geografice, de structura demografică şi de structura urbană. Păstrarea

echilibrului în dezvoltarea localităţilor depinde, în primul rând, de încurajarea tendinţelor

pozitive prin măsuri adecvate30

:

Tendinţe negative

Gigantismul - realizarea unor amenajări de mare amploare care reclamă fonduri

foarte mari de investiţii;

Prevederi de dezvoltare mult peste necesar, fără justificare, care vor fi amendate de

scăderea populaţiei ţării;

Alterarea peisajului în majoritatea cazurilor de dezvoltare, datorată unor extinderi

aparent haotice ale localităţilor;

Dezvoltare nestructurată a localităţilor, fără prevederea reţelelor stradale şi edilitare,

echipamentelor şi serviciilor;

Dezvoltarea aglomerărilor urbane de-a lungul marilor coridoare de transport rutier

(DN/DE, autostrăzi);

Ocuparea terenurilor de-a lungul litoralului Mării Negre;

Ocuparea terenurilor în jurul oraşelor mari (Municipiul Bucureşti, polii de creştere,

gruparea urbană Galaţi – Brăila ş.a.);

Tendinţe pozitive

Atenuarea creşterilor urbane prin atitudinile de prezervare a teritoriului rural, de

protejare a patrimoniului natural şi a patrimoniului construit;

29



et al.), Raport Final, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP, p.38. 30

Tendintele de dezvoltare ale muncipiilor sunt preluate din Quattro Design, Agora Est Consulting, Agora Est

Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare teritorială a României.Studiul 17. Caracteristicile

localităţilor urbane şi rurale. Asociat responsabil: Quattro Design (Şerban Popescu-Criveanu et al.), Raport

Final, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP, p. 41.


48

Începutul formării exigenţelor în ceea ce priveşte respectarea dreptului la locuire

civilizată şi confortabilă, de asigurare a serviciilor publice şi a echipamentelor

corespunzătoare;

Formarea, la nivelul autorităţilor publice centrale şi locale, precum şi la nivelul

cetăţenilor, a atitudinii de respectare a spaţiului şi terenului agricol şi schimbarea

prevederilor şi practicilor contrare acestei atitudini.

În concluzie din analiza prevederilor PUG pentru municipii reşedinţă de judeţ se pot

reţine în special următoarele:

tendinţa de creştere excesivă a intravilanului, necorelată cu dinamica demografică

sau socio-economică;

tendinţa de relocare de activităţi din centrele urbane în comunele / oraşele din zona

de influenţă;

slaba corelare / necorelarea documentaţiilor de urbanism între municipii şi UAT

adiacente (tentative parţiale de corelare la nivel strategic prin PID-uri ale Polilor

de Creştere);

necesitatea completării metodologiei de elaborare a PUG şi introducerea de

elemente noi de monitorizare / control al dezvoltării de tipul indicatorilor POTA şi

PITA.


49

ANEXE CAPITOLUL 2

Anexa 2.1. Componenţa comunelor suburbane ale municipiilor şi oraşelor declarate

prin Legea nr. 2/1968 pag. 46

Anexa 2.2. Valoarea indicelui PITA pag. 49

Anexa 2.3. Analiza comparativă a Municipiului Bucureşti şi a celor 16 UAT învecinate

pag. 52

Anexa 2.4. Funcţiuni propuse în municipiile reşedinţă de judeţ prin PUG în vigoare

sau în curs de aprobare31

pag. 54

31

Au fost folosite PUG avute la dispoziţie.


50

Anexa 2.1. Componenţa comunelor suburbane ale municipiilor şi oraşelor declarate

prin Legea nr. 2/1968

Tabel nr. 2.10.: Comunele suburbane ale municipiilor şi oraşelor declarate prin

L2/1968 EXTRAS LEGEA NR. 2/1968 - COMUNE SUBURBANE

Naa

ar. cr

t

Den

um

ire

jud

eţ

Den

um

ire

UA

T

(ora

ş sa

u

mu

nic

ipiu

)

Den

um

ire

CS

¹

Co

mun

e ca

re a

u

dev

enit

ora

şe

dup

ă 198

9

Nu

măr

ul

sate

lor

com

po

nen

te a

le

CS

Nu

măr

ul

com

un

elo

r

subu

rban

e /

UA

T

Nu

măr

ul

tota

l al

sate

lor

com

po

nen

te a

le

CS

/UA

T

Nr.

tota

l al

CS

/

jud

eţ

Nr.

tota

l al

sate

lor

com

po

nen

te a

le

CS

/jud

eţ

1 - Municipiul Bucureşti 1. Bragadiru Oraş 1 12 22 12 22

2. Chiajna 3

3. Chitila Oraş 2

4. Dobroeşti 2

5. Glina 3

6. Jilava 1

7. Măgurele Oraş 5

8. Mogoşoaia 1

9. Otopeni Oraş 2

10. Pantelimon Oraş 1

11. Popeşti-Leordeni Oraş 1

12. Voluntari Oraş 1

2 Alba Municipiul Alba-Iulia 1. Ciugud 6 1 6 1 6

3 Arad Municipiul Arad 1. Fântânele 4 4 12 4 12

2. Livada 2

3. Şofronea 2

4. Vladimirescu 4

4 Argeş Municipiul Piteşti 1. Bascov 8 5 25 6 26

2. Bradu 2

3. Colibaşi (acum

Mioveni) 5

4. Mărăcineni 2

5. Ştefăneşti 8

5 Argeş Oraşul Câmpulung 1. Valea-Mare Pravăţ 8 1 1

6 Bacău Municipiul Bacău 1. Hemeiuş 3 4 20 6 34

2. Letea Veche 5

3. Măgura 4

4. Mărgineni 8

7 Bacău

Municipiul Gheorghe

Gheorghiu-Dej (acum

Oneşti)

1. Gura Văii 6 2 14

2. Ştefan cel Mare 8

8 Bihor Municipiul Oradea 1. Sânmartin 6 2 8 3 12

2. Sântandrei 2

9 Bihor Oraş Aleşd 1. Aştileu 4 1 4

Bistriţa-

Năsăud - -

10 Botoşani Municipiul Botoşani 1. Curteşti 7 3 15 3 15

2. Răchiţi 4

3. Stăuceni 4

11 Braşov Municipiul Braşov 1. Ghimbav 1 1 1 1 1

12 Brăila Municipiul Brăila 1. Chiscani 3 1 3 2 7

13 Brăila Oraşul Făurei 1. Surdila-Greci 4 1 4

Buzău - -

14 Caraş-

Severin Oraşul Bocşa 1. Ocna de Fier 1 1 1 1 1

15 Cluj Municipiul Dej 1. Cuzdrioara 3 3 15 5 20

2. Jichişu de Jos 5

3. Mica 7

16 Cluj Municipiul Turda 1. Mihai Viteazu 3 2 5

2. Sănduleşti 2

17 Constanţa Municipiul Constanţa2 1. 23 August 3 4 13 4 13

2. Limanu 4

3. Ovidiu 3

4. Tuzla 3

18 Covasna Oraşul Covasna 1. Comandău 1 1 1 3 9

19 Covasna Oraşul Întorsura 1. Barcani 4 2 8


51

EXTRAS LEGEA NR. 2/1968 - COMUNE SUBURBANE N

aaar

. cr

t

Den

um

ire

jud

eţ

Den

um

ire

UA

T

(ora

ş sa

u

mu

nic

ipiu

)

Den

um

ire

CS

¹

Co

mun

e ca

re a

u

dev

enit

ora

şe

dup

ă 198

9

Nu

măr

ul

sate

lor

com

po

nen

te a

le

CS

Nu

măr

ul

com

un

elo

r

subu

rban

e /

UA

T

Nu

măr

ul

tota

l al

sate

lor

com

po

nen

te a

le

CS

/UA

T

Nr.

tota

l al

CS

/

jud

eţ

Nr.

tota

l al

sate

lor

com

po

nen

te a

le

CS

/jud

eţ

Buzăului

2. Sita Buzăului 4

20 Dâmboviţa Municipiul Târgovişte 1. Aninoasa 3 5 17 11 43

2. Doiceşti 1

3. Razvad 3

4. Şotânga 2

5. Ulmi 8

21 Dâmboviţa Oraşul Fieni 1. Moţăieni 2 1 2

22 Dâmboviţa Oraşul Găeşti 1. Gura Foii 4 2 11

2. Petreşti 7

23 Dâmboviţa Oraşul Moreni (acum mun.)

1. Iedera 4 1 4

24 Dâmboviţa Oraşul Pucioasa 1. Brăneşti 6 1 6

25 Dâmboviţa Oraşul Titu 1. Braniştea 3 1 3

26 Dolj Municipiul Craiova 1. Bucovăţ 7 5 29 5 29

2. Cernele (contopită cu

Craiova) 4

3. Işalniţa 1

4. Podari 5

5. Şimnicu de Sus 12

27 Galaţi Municipiul Galaţi 1. Şendreni 3 2 6 5 24

2. Vânători 3

28 Galaţi Municipiul Tecuci 1. Drăgăneşti 2 2 8

2. Munteni 6

29 Galaţi Oraşul Bereşti 1. Bereşti-Meria 10 1 10

30 Gorj Municipiul Târgu-Jiu 1. Băleşti 9 3 19 3 19

2. Drăguţeşti 6

3. Turcineşti 4

31 Harghita Municipiul Odorheiu

Secuiesc 1. Brădeşti 3 2 14 3 17

2. Feliceni 11

32 Harghita Oraşul Miercurea-Ciuc 1. Păuleni-Ciuc 3 1 3

33 Hunedoara Municipiul Deva 1. Cârjiţi 5 1 5 6 22

34 Hunedoara Municipiul Hunedoara 1. Ghelari 4 2 8

2. Teliucu Inferior 4

35 Hunedoara Municipiul Petroşani3 1. Aninoasa 2 2 5

2. Băniţa 3

36 Hunedoara Oraşul Brad (acum

mun.) 1. Crişcior 4 1 4

37 Ialomiţa Municipiul Călăraşi (acum în jud. CL)

1. Modelu 5 1 5 1 5

38 Iaşi Municipiul Iaşi 1. Bârnova 6 4 22 5 33

2. Holboca 7

3. Rediu 5

4. Tomeşti 4

39 Iaşi Târgu Frumos 1. Târgu Frumos4 11 1 11

40 Ilfov Municipiul Giurgiu

(acum jud. GR.) 1. Slobozia 1 1 1 4 7

41 Ilfov Oraşul Olteniţa (acum

jud. CL.) 1. Mitreni 3 1 3

42 Ilfov Oraşul Urziceni (acum

mun., jud. IL.) 1. Ciocârlia 2 2 3

2. Manasia 1

43 Maramureş Municipiul Baia Mare 1. Groşi 3 3 15 5 18

2. Recea 5

3. Tăuţii-Măgherăuş 7

44 Maramureş Municipiul Sighetu

Marmaţiei 1. Sarasău 1 2 3

2. Vadu Izei 2

45 Mehedinţi Municipiul Turnu Severin

1. Şimian 8 1 8 2 10

46 Mehedinţi Oraşul Baia de Aramă 1. Obârşia-Cloşani 2 1 2

47 Mureş Municipiul Târgu 1. Cristeşti 2 4 11 5 20


52

EXTRAS LEGEA NR. 2/1968 - COMUNE SUBURBANE N

aaar

. cr

t

Den

um

ire

jud

eţ

Den

um

ire

UA

T

(ora

ş sa

u

mu

nic

ipiu

)

Den

um

ire

CS

¹

Co

mun

e ca

re a

u

dev

enit

ora

şe

dup

ă 198

9

Nu

măr

ul

sate

lor

com

po

nen

te a

le

CS

Nu

măr

ul

com

un

elo

r

subu

rban

e /

UA

T

Nu

măr

ul

tota

l al

sate

lor

com

po

nen

te a

le

CS

/UA

T

Nr.

tota

l al

CS

/

jud

eţ

Nr.

tota

l al

sate

lor

com

po

nen

te a

le

CS

/jud

eţ

Mureş

2. Sâncraiu de Mureş 2

3. Sângeorgiu de Mureş 3

4. Sântana de Mureş 4

48 Mureş Municipiul Sighişoara 1. Albeşti 9 1 9

49 Neamţ Municipiul Piatra-

Neamţ 1. Dumbrava Roşie 4 2 6 4 11

2. Săvineşti 2

50 Neamţ Municipiul Roman 1. Cordun 3 2 5

2. Horia 2

51 Olt Oraşul Slatina (acum

mun.) 1. Slătioara 2 1 2 3 7

52 Olt Oraşul Caracal (acum mun.)

1. Drăghiceni 3 1 3

53 Olt Oraşul Corabia 1. Gârcov 2 1 2

54 Prahova Municipiul Ploieşti 1. Bărcăneşti 5 7 32 10 47

2. Berceni 5

3. Blejoi 3

4. Brazi 6

5. Bucov 5

6. Păuleşti 4

7. Târgşoru Vechi 4

55 Prahova Oraşul Câmpina 1. Poiana Câmpina 4 1 4

56 Prahova Oraşul Plopeni 1. Dumbrăveşti 6 1 6

57 Prahova Oraşul Vălenii de Munte

1. Gura Vitioarei 5 1 5

58 Satu Mare Oraşul Carei 1. Căpleni 2 1 2 1 2

Sălaj

59 Sibiu Municipiul Sibiu 1. Cristian 1 4 8 5 10

2. Poplaca 1

3. Răşinari 2

4. Şelimbăr 4

60 Sibiu Municipiul Mediaş 1. Târnava 2 1 2

61 Suceava Municipiul Suceava 1. Ipoteşti 3 4 17 4 17

2. Mitocu Dragomirnei 4

3. Salcea 5

4. Şcheia 5

62 Teleorman Municipiul Turnu

Măgurele 1. Ciuperceni 2 3 5 6 10

2. Islaz 2

3. Liţa 1

63 Teleorman Oraşul Alexandria 1. Nanov 1 2 3

2. Poroschia 2

64 Teleorman Oraşul Videle 1. Crevenicu 2 1 2

65 Timiş Municipiul Timişoara 1. Dumbrăviţa 1 3 5 3 5

2. Ghiroda 2

3. Giroc 2

Tulcea

Vaslui

66 Vâlcea Municipiul Râmnicu

Vâlcea

1. Goranu (contopită cu

mun. R.V.) 4 1 4 1 4

67 Vrancea Municipiul Focşani 1. Câmpineanca 3 2 5 2 5

2. Goleşti 2

67 municipii /oraşe 34 judeţe +

Municipiul Bucureşti 145 543

Surse: Legea nr. 2/1968, Legea nr. 351/2001, Legi declarare municipii, oraşe şi comune 1 CS = comună suburbană 2 Municipiul Constanţa are în componenţa sa 4 oraşe (cu localităţi componente) şi 4 comune suburbane (cu sate

componente) 3 Municipiul Petroşani are în componenţa sa 4 oraşe (cu localităţi componente) şi 2 comune suburbane (cu sate

componente) 4 Reşedinţa comunei suburbane Târgu Frumos este în oraşul Târgu Frumos


53

Anexa 2.2. Valoarea indicelui PITA

Tabel nr. 2.11.: Municipii reşedinţă de judeţ – indicele PITA Clasamentul municipiilor reşedinţă de judeţ după raportul dintre suprafaţa

teritoriului intravilan şi suprafaţa teritoriului administrativ (PITA)

Nr.

crt. PITA Denumire municipiu

Pol de

creştere

Pol de

dezvoltare

1 98,88% Municipiul Bucureşti – –

> 50%

2 90,11% Bacău – X

3 89,79% Craiova X –

4 88,69% Ploieşti X –

5 76,29% Iaşi X –

6 71,55% Piteşti – X

7 69,33% Suceava – X

8 68,89% Braşov X

9 67,63% Târgu Mureş – X

10 67,62% Oradea – X

11 57,55% Giurgiu – –

12 57,13% Buzău – –

13 54,71% Slatina – –

14 51,98% Cluj- Napoca X –

15 41,57% Sibiu – X

< 50%

16 38,30% Târgovişte – – 17 37,58% Târgu Jiu – – 18 37,29% Drobeta- Turnu Severin – – 19 35,46% Focşani – – 20 30,51% Satu Mare – X

21 28,81% Deva – X

22 28,24% Zalău – – 23 28,24% Vaslui – – 24 26,61% Călăraşi – – 25 25,38% Alba Iulia

26 23,36% Galaţi – X

27 23,09% Râmnicu Vâlcea – X

28 17,82% Sfântu Gheorghe – – 29 17,57% Bistriţa – – 30 16,10% Arad – X

31 15,40% Miercurea Ciuc – –

32 13,89% Baia Mare – X

33 11,12% Alexandria – – 34 11,11% Slobozia – – 35 10,48% Reşiţa – – 36 8,63% Tulcea – – 37 105,05% Brăila – X

38 58,25% Timişoara X – 39 51,58% Constanţa X – 40 48,19% Botoşani – X

41 27,69% Piatra Neamţ – – - date neconcludente.

Sursa: INS, Tempo online


54

Tabel nr. 2.12.: Valoarea indicelui PITA pentru zonele metropolitane ale municipiilor

poli de creştere

Nr. crt

UAT

Zona

metropolitană Nume UAT

Suprafaţa totală a

teritoriului

administrativ (ha)

Suprafaţa totală

a teritoriului

intravilan (ha)

Indicele

PITA (%)

1

BRAŞOV

Bod 3356.00 485.00 14%

2 Braşov 26732.00 11228.95 42%

3 Codlea 13279.00 1017.00 8%

4 Cristian 2415.00 450.00 19%

5 Ghimbav 2758.00 997.00 36%

6 Halchiu 5797.00 433.00 7%

7 Harman 5242.00 721.00 14%

8 Predeal 5715.00 ? ?

9 Prejmer 6826.00 1073.00 16%

10 Râşnov 16436.00 693.00 4%

11 Săcele 320832.96 21526.40 7%

12 Sânpetru 3482.00 539.00 15%

13 Tărlungeni 13566.00 383.00 3%

14 Vulcan 4237.00 506.00 12%

15

CLUJ

Aiton 4094.00 90.00 2%

16 Apahida 10700.00 2300.00 21%

17 Baciu 8751.00 583.00 7%

18 Bonţida 8038.00 688.00 9%

19 Borşa 6240.00 740.00 12%

20 Căianu 5511.00 403.00 7%

21 Chinţeni 9650.00 803.00 8%

22 Ciurila 7222.00 375.00 5%

23 Cluj- Napoca 17952.00 3172.00 18%

24 Cojocna 12939.00 ? ?

25 Feleacu 4841.00 100.00 2%

26 Floreşti 6300.00 765.00 12%

27 Gârbău 7210.00 169.74 2%

28 Gilău 11682.00 754.05 6%

29 Jucu 8513.00 843.00 10%

30 Petreştii de Jos 7500.00 1100.00 15%

31 Tureni 7404.00 417.00 6%

32 Vultureni 7112.00 380.00 5%

33

CONSTANŢA

Agigea 5245.00 650.00 12%

34 Murfatlar 7437.00 6534.00 88%

35 Constanţa 12507.00 5995.00 48%

36 Corbu 18171.00 470.20 3%

37 Cumpăna 5064.00 1538.00 30%

38 Eforie 857.36 857.35 100%

39 Lumina 4482.00 668.00 15%

40 Mihail Kogălniceanu 15912.00 2700.00 17%

41 Năvodari 6448.00 2253.00 35%

42 Ovidiu 8120.00 672.00 8%

43 Poarta Albă 6252.00 358.00 6%

44 Techirghiol 3838.00 407.00 11%

45 Tuzla 4895.00 742.90 15%

46 Valu lui Traian 6321.00 1421.00 22%

47

CRAIOVA

Breasta 4134.00 548.00 13%

48 Craiova 8141.00 3863.00 47%

49 Gherceşti 5004.00 ? ?

50 Mischii 5128.00 140.00 3%


55

Nr. crt

UAT

Zona

metropolitană Nume UAT

Suprafaţa totală a

teritoriului

administrativ (ha)

Suprafaţa totală

a teritoriului

intravilan (ha)

Indicele

PITA (%)

51 Murgaşi 5945.00 480.00 8%

52 Pieleşti 6319.00 363.00 6%

53 Pleşoi 4200.00 250.00 6%

54 Predeşti 4351.00 394.40 9%

55 Şimnicu de Sus 5783.00 313.00 5%

56 Teasc 4754.00 248.00 5%

57

IAŞI

Aroneanu 3903.02 303.00 8%

58 Bârnova 4121.00 1999.00 49%

59 Ciurea 2876.00 500.00 17%

60 Holboca 5265.00 ? ?

61 Iaşi 10064.00 4214.00 42%

62 Leţcani 5855.00 680.00 12%

63 Miroslava 8250.00 3035.00 37%

64 Popricani 6962.00 445.00 6%

65 Rediu 4217.00 ? ?

66 Schitu Duca 15000.00 420.00 3%

67 Tomeşti 3722.00 482.00 13%

68 Ungheni 4162.00 632.00 15%

69 Valea Lupului 3722.00 482.00 13%

70 Victoria 6216.00 767.30 12%

71

PLOIEŞTI*

Ariceştii Rahtivani 7567.00 855.00 11%

72 Băicoi 6536.00 2580.00 39%

73 Bărcăneşti 3725.00 562.00 15%

74 Berceni 3102.00 425.00 14%

75 Blejoi 2024.00 600.00 30%

76 Boldeşti- Scăeni 3490.00 750.00 21%

77 Brazi 4547.00 1164.00 26%

78 Bucov 4903.00 1599.00 33%

79 Dumbrăveşti 2951.00 448.00 15%

80 Păuleşti 5398.00 940.00 17%

81 Ploieşti 5828.00 3932.00 67%

82 Plopeni 473.00 118.00 25%

83 Târgşoru Vechi 4846.00 350.00 7%

84 Valea Călugărească 5208.00 ? ?

85

TIMIŞOARA*

Becicherecu Mic 4665.00 250.00 5%

86 Dudeştii Noi 5393.00 ? ?

87 Dumbrăviţa 1899.00 1500.00 79%

88 Ghiroda 3413.00 565.00 17%

89 Giarmata 7151.00 446.67 6%

90 Giroc 5277.00 ? ?

91 Moşniţa Nouă 6887.00 600.00 9%

92 Ortişoara 14563.00 257.00 2%

93 Pischia 12361.00 433.69 4%

94 Remetea Mare 7289.00 604.14 8%

95 Sacalaz 11949.00 500.00 4%

96 Şag 3402.00 480.00 14%

97 Sânmihaiu Roman 7526.00 564.54 8%

98 Timişoara 12927.00 7475.00 58%

*Zonele metropolitane Ploieşti şi Timişoara sunt în curs de înfiinţare, datele sunt preluate din MDRAP,

Growth Poles. The Next Phase, 2013

Surse: INS – Tempo online accesat 2013, www.ghidulprimariilor.ro, MDRAP, Growth Poles. The Next Phase,

2013, Hotărâri ale consiliilor locale de înfiinţare a zonelor metropolitane



56

Anexa 2.3. Analiza comparativă a Municipiului Bucureşti şi a celor 16 UAT învecinate

Figura nr. 2.8.: Lungimea limitelor dintre Municipiul Bucureşti şi a UAT vecine (2011) Sursă: Cf. Quattro Design, Agora Est Consulting, Agora Est Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare teritorială

a României.Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane şi rurale. Asociat responsabil: Quattro Design (Şerban Popescu-

Criveanu et al.), Raport Final, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP


57

Figura nr. 2.9.: Numărul locuitorilor Municipiului Bucureşti şi a UAT vecine Sursă: Cf. Quattro Design, Agora Est Consulting, Agora Est Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare teritorială

a României. Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane şi rurale. Asociat responsabil: Quattro Design (Şerban Popescu-

Criveanu et al.), Raport Final, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP


58

Anexa 2.4. Funcţiuni propuse în municipiile reşedinţă de judeţ prin PUG în vigoare sau în curs de aprobare32

Figura nr. 2.10.: Funcţiuni propuse prin PUG şi RLU Surse: PUG şi RLU municipii reşedinţă de judeţ, INS Tempo-online

32

Au fost folosite PUG avute la dispoziţie.


59

Tabel nr. 2. 13: Suprafeţele zonelor funcţionale cf. PUG (ha)

Teritoriu intravilan- Suprafeţe zone funcţionale existente cf. PUG (ha) Teritoriu extravilan- Suprafete existente-

categorii utilizarea terenului

Nr.

Crt

Den

um

ire

jud

eț

Mun

cip

iu-

Reș

edință

de

jud

eț

Su

pra

faţa

ter

ito

riu

ad

min

istr

ativ

(ha)

To

tal

C

Zon

a ce

ntr

ală

M

Zon

a m

ixtă

IS

Inst

itu

ţii

şi s

ervic

ii

L

Lo

cuir

e

ID

Un

ităţ

i in

du

stri

ale

şi d

epozi

tare

A

Un

ităţ

i ag

ro-z

oote

hnic

e,

tere

nu

ri a

gri

cole

GC

Go

spod

ărie

co

mun

ală

TE

Con

stru

cţii

Teh

nic

o e

dil

itar

e

CC

Căi

de

com

un

icaţ

ie

V

Zon

e v

erzi

- A

gre

men

t

Zon

e îm

păd

uri

te

Ap

e

S

Zon

e cu

des

tinaţ

ie s

pec

ială

Ter

enu

ri l

iber

e te

renu

ri

nep

rodu

ctiv

e

To

tal

Aab

il

Pas

un

i

/ l

ivez

i /

vii

Ap

e

Pad

ure

Con

stru

ctii

, ca

i d

e co

mun

icat

ie

Ter

enu

ri n

epro

du

ctiv

e

1 Alba Alba Iulia 10246, 78 2396,8 115,80 123,00 42,00 1455,80 250,00 27 21 210,00 67,67 42,73 2,80 39,00

2 Arad Arad

3 Argeș Pitești 4095,13 2924,67 259,59 1295,5¹ 438,00 102,40 219,43 127,55 220,96 27,13 93,51 140.61 1170.46 72.04 257.07 756.12

4 Bacău Bacău 4318,70 57,77 72,00

5 Bihor Oradea² 11610 7909 7.5 163.4 175.7 1801.7 670.6 2041.2 159.6 352 1160.6 93.8 11.3 325.9

6 Bistrița-

Năsăud Bistrița 14584.08 2866.91 26.3 228.4 1547.5 253.74 10.16 39.94 7.55 295.55 349.54 53.12 55.11 11061.92 6981.36 77.7 3655.1 146.57 63.16

7 Botoșani Botoșani 4126.00 1352.50 95.40 637.90 136.10 245.10 55.70 119.40 30.40 0.00 8.50 29.80 2773.50 2365.00 13.00 204.00 152.70

8 Brașov Brașov³ 15619.97 10410,70 503,20 3145,60 1885.1 288,50 123,95 82,50 899,95 3004,95 149,50 5209,27

9 Brăila Brăila 4392.3 3442.96 81.6 1007.66 676.59 289.47 75.49 16.44 533.99 308.48 140.25 106.3 71.25 26.8 396.34 165.96 223.9 0 6.49 0

10 Buzău Buzău 8167.73 2852.62 28,71 1338.6 732,05 119,52 76,85 286.44 171,10 ⁴ 81,55 17,80⁴

11 Caraș- Severin

Reșița 1734.49 301.87 652.06 370.09 153.78 215.1 33.35 41.66

12 Călărasi Călărași

13 Cluj Cluj- Napoca

17921.27 9834.26 39.39 102.8 234.6 1888.26 4395.6 105.66 22.18 561.24 624.7 831.31 106.53 96.94 8.24

14 Constanța Constanța

15 Covasna Sfântu

Gheorghe

16 Dâmbovița Târgoviște

17 Dolj Craiova

18 Galați Galați 24363,37 5920,78 351.28 1179.69 1757.9 940.57 84.87 55.04 636.23 159.38 95.68 251 146.52 198.37 18442,59


60



Nr.

Crt

Den

um

ire

jud

eț

Mun

cip

iu-

Reș

edință

de

jud

eț

Su

pra

faţa

ter

ito

riu

ad

min

istr

ativ

(ha)

To

tal

C

Zon

a ce

ntr

ală

M

Zon

a m

ixtă

IS

Inst

itu

ţii

şi s

ervic

ii

L

Lo

cuir

e

ID

Un

ităţ

i in

du

stri

ale

şi d

epozi

tare

A

Un

ităţ

i ag

ro-z

oote

hnic

e,

tere

nu

ri a

gri

cole

GC

Go

spod

ărie

co

mun

ală

TE

Con

stru

cţii

Teh

nic

o e

dil

itar

e

CC

Căi

de

com

un

icaţ

ie

V

Zon

e v

erzi

- A

gre

men

t

Zon

e îm

păd

uri

te

Ap

e

S

Zon

e cu

des

tinaţ

ie s

pec

ială

Ter

enu

ri l

iber

e te

renu

ri

nep

rodu

ctiv

e

To

tal

Aab

il

Pas

un

i

/ l

ivez

i /

vii

Ap

e

Pad

ure

Con

stru

ctii

, ca

i d

e co

mun

icat

ie

Ter

enu

ri n

epro

du

ctiv

e

19 Giurgiu Giurgiu 5273.79 2221.84 115.2 522.14 459.5 108.82 17.15 326 216.93 45.63 15.37 440.84

20 Gorj Târgu Jiu

21 Harghita Miercurea Ciuc

11 810.33 2012.3 40.2 52.3 226.9 541.5 176 215.8 55.6 6.3 180.8 180.4 67.5 36.7 6.5 232.1 9798.03

22 Hunedoara Deva 1766.5 119.73 729.11 260.33 30.66 56.42 33.76 168.56 15.72 71.77 25.5 311.55*

23 Ialomița Slobozia

24 Iași Iași

25 Ilfov

26 Maramureș Baia Mare 23363.81 3563.58 130.65 1208.97 296,09 40.02 97.82 362.31 140,99 49,81 54,70 20,94 762,90

27 Mehedinți Drobeta- Turnu

Severin

5471 2104,53 3366,47 1098,00 2268,47

28 Mureș Târgu

Mureș

29 Neamț Piatra

Neamț

30 Olt Slatina 5087.75 2087.75 170.08 402.25 526.39 230.4 31.52 244.5 37.63 243.2** 28.63 171 3000 2356 180 215 187 62

31 Prahova Ploiești

32 Satu Mare Satu Mare

33 Sălaj Zalău 9009 1787.69 93.64 470.59 199.07 23.06 17.54 32.63 212.2 9.67 43.47 14.2 34.97 51.76

34 Sibiu Sibiu 12.164 4020.75 33.02 2.87 171.5 1120.89 538.43 868.81 77.24 607.34 202.13 174.18 48.91 117.62 57.81

35 Suceava Suceava

36 Teleorman Alexandria

37 Timiș Timișoara 12.926


61



Nr.

Crt

Den

um

ire

jud

eț

Mun

cip

iu-

Reș

edință

de

jud

eț

Su

pra

faţa

ter

ito

riu

ad

min

istr

ativ

(ha)

To

tal

C

Zon

a ce

ntr

ală

M

Zon

a m

ixtă

IS

Inst

itu

ţii

şi s

ervic

ii

L

Lo

cuir

e

ID

Un

ităţ

i in

du

stri

ale

şi d

epozi

tare

A

Un

ităţ

i ag

ro-z

oote

hnic

e,

tere

nu

ri a

gri

cole

GC

Go

spod

ărie

co

mun

ală

TE

Con

stru

cţii

Teh

nic

o e

dil

itar

e

CC

Căi

de

com

un

icaţ

ie

V

Zon

e v

erzi

- A

gre

men

t

Zon

e îm

păd

uri

te

Ap

e

S

Zon

e cu

des

tinaţ

ie s

pec

ială

Ter

enu

ri l

iber

e te

renu

ri

nep

rodu

ctiv

e

To

tal

Aab

il

Pas

un

i

/ l

ivez

i /

vii

Ap

e

Pad

ure

Con

stru

ctii

, ca

i d

e co

mun

icat

ie

Ter

enu

ri n

epro

du

ctiv

e

38 Tulcea Tulcea 13988.44 1721.91 0 0 80.28 592.25 374.87 35.05 67.34 247.26 57.06 4.83 32.84 22.74 207.42 18271.75 13988.44 2030.3 1721.9 470.32 60.81

39 Vaslui Vaslui

40 Vâlcea Râmnicu Vâlcea

3610.94 27.61 200.62 1287.59 704.96 234.77 427.53 113.17 186.74 32.01 34.68 360.63

41 Vrancea Focșani 179,9 332,32 200,84 561,2 35,42 275,24 100,43 6.7 78,26 71

42 Municipiul

București 4712,96 1841,31

Surse: PUG şi RLU municipii reşedinţă de judeţ, INS Tempo-online

¹Locuire şi funcţiuni complementare

²Teritoriu intravilan, alte suprafeţe: Activităţi terţiare- 335 ha; Vii- 14.9 ha; Livezi- 332.7 ha

³Teritoriu intravilan, alte suprafeţe: Alte zone- 48,20 ha; Zona de dezvoltare ulterioara 279,30 ha

⁴TN şi ape

*Cluj: activităţi economice_736.72

**ape si păduri


62

Bibliografie

1. ***Planul Urbanistic General al Municipiului Bucureşti, Etapa Finală, Mapa 3,

Propuneri, 2.1. Obiective de utilitate publică propuse, Elaborator UAUIM, CCPEC;

document consultat la: http://www4.pmb.ro/wwwt/pug/pugs/a2_11oupA3.htm

2. ***Ghidul privind metodologia de elaborare şi conţinutul cadru al Planului Urbanistic

General, Reglementare tehnică, indicative: GP038/99, Ministerul Lucrărilor Publice şi

Amenajării Teritoriului, martie 1999

3. ***Urbanismul Serie Nouă, nr. 11/2012, Regionalizare

4. ***Urbanismul Serie Nouă, nr. 4/2010, Poli de creştere din România

5. ***Agora Est Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare teritorială a

României, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP

6. BAKK, Miklos, BENEDEK, Jozsef, Politici regionale în România, Iaşi: Editura

Polirom, 2010

7. Pascariu, Gabriel, Structura şi dinamica sistemelor de aşezări umane şi procesul de

planificare teritorială, Bucureşti, Ed. Universitară "Ion Mincu", 2011

8. Rey, Violette, Groza, Octavian, Ianoş, Ioan, Pătroescu, Maria Atlasul României, Editura

Rao, Bucureşti, 2006

9. Legea nr. 2/1968, privind organizarea administrativă a teritoriului R.S.R.

10. Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

11. Legea nr. 215/2001, Legea administraţiei publice locale

12. Legea nr. 350/2001, privind amenajarea teritoriului si urbanismul

13. Legea nr. 351/2001, privind aprobarea PATN - Secţiunea a IV-a - Reţeaua de localităţi

14. Hotărâre de Guvern nr. 512/2002 privind transmiterea unor bunuri din proprietatea

privată a statului în proprietatea publică a municipiului Galaţi, judeţul Galaţi, şi în

administrarea Consiliului Local al Municipiului Galaţi

STUDIU DE FUNDAMENTARE ÎN VEDEREA ACTUALIZĂRII P.A.T.N. - Etapa a II-vol. 1

63

2.2. Identificarea zonelor metropolitane existente şi asociaţiilor de

dezvoltare intercomunitară (ADI) existente

Formele de asociere intercomunitară se dezvoltă în România cu precădere începând din

2006, odată cu publicare legii 286 / 2006 pentru modificarea şi completarea Legii

administraţiei publice locale nr. 215/2001 (MO, Partea I, nr. 621 / 18.07.2006), prin care se

definesc la art. 1:

aglomerări urbane - asociaţiile de dezvoltare intercomunitară constituite pe bază de

parteneriat între municipii, altele decât cele prevăzute la lit. j), şi oraşe, împreună cu

localităţile urbane şi rurale aflate în zona de influenţă;

asociaţii de dezvoltare intercomunitară - structurile de cooperare cu personalitate

juridică, de drept privat, înfiinţate, în condiţiile legii, de unităţile administrativ

teritoriale pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal

sau regional ori furnizarea în comun a unor servicii publice;

zona metropolitană - asociaţia de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de

parteneriat între capitala României sau municipiile de rangul I şi unităţile

administrativ-teritoriale aflate în zona imediată."

Până la acea dată legea 215 / 2001 prevedea la modul generic posibilitatea ca: "autorităţile

administraţiei publice locale au dreptul ca, în limitele competenţelor lor, să coopereze şi să

se asocieze cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale din ţară sau din străinătate, în

condiţiile legii" (art. 11 (1)).

Promovarea unei legislaţii care încuraja mai mult asocierea autorităţilor locale s-a făcut în

contextul procesului de aderare la Uniunea Europeană şi de adoptare a acquis-ului

comunitar. În intervalul 2000 – 2006 se adoptă printre altele legea 315 / 2004 privind

dezvoltarea regională (modifică legea iniţială 151 / 1998) care susţine cooperarea la nivel

interjudeţean şi legea 195 / 2006 a descentralizării care defineşte "transferul de competenţă

administrativă şi financiară de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul

administraţiei publice locale sau către sectorul privat" (art. 2, pct. i)). Asocierile la nivel

local au fost încurajate şi de accesul la fonduri europene de pre-aderare, mai ales de cele

pentru infrastructuri (ISPA) şi dezvoltare rurală (SAPARD). Primele forme asociative au

vizat cu precădere accesul la finanţări pentru realizarea de proiecte de alimentare cu apă,

canalizare, managementul deşeurilor. Trebuie remarcat un aspect important: accesul la

finanţarea europeană a fost condiţionat atât de existenţa unei forme de asociere cât şi de

realizarea unor strategii comune de dezvoltare şi derularea unor procese de planificare

participativă. După 2007 formele de asociere s-au dezvoltat în continuare, mai ales în

mediul rural, formarea de asociaţii fiind stimulată şi sprijinită de o axă a Planului Naţional

de Dezvoltare Rurală. În mediul urban asociativitatea a fost stimulată odată cu adoptarea

aşa-numitei politici a polilor de creştere prin Programul Operaţional Regional 2007-2013,

Axa Prioritară 1 – Dezvoltare urbană durabilă şi a HG succesive 998, 1149 şi 1513 din

2008. Crearea Polilor Naţionali de Creştere a fost de asemenea însoţită de u nou instrument

de planificare la nivelul celor 7 zone metropolitane: Planul Integrat de Dezvoltare (PID).

În cele ce urmează se face o trecere în revistă a principalelor tipuri de ADI şi a zonelor

metropolitane constituite sau în curs de formare. Evoluţia din ultimii ani confirmă

tendinţa de creştere a numărului şi formelor de asociere la diferite paliere teritoriale

determinate în general de oportunităţile de accesare de fonduri europene. Structurile

teritoriale asociative pot beneficia în viitor de noi instrumente de planificare precum Pactele

Teritoriale şi Investiţiile Teritoriale Integrate.


64

2.2.1 Asociaţiile de Dezvoltare Intercomunală (ADI)

Asociaţii de dezvoltare intercomunitară - structurile de cooperare cu personalitate juridică

de drept privat, înfiinţate, în condiţiile legii, de unităţile administrativ teritoriale pentru

realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizarea

in comun a unor servicii publice (Legea nr. 286/2006 din 06/07/2006). Analizele vor urmării

capacitatea ADI de a da funcţionalitate teritoriilor administrate. În consecinţă vor fi propuse

soluţii de optimizare a sistemelor de management teritorial bazate pe asocierea dintre

unităţile administrative. Practic se vor evalua posibilităţile de creare şi funcţionare a unor

astfel de asociaţii la nivel intercomunal pentru gestionarea unor aspecte sectoriale sau

globale de dezvoltare inter-locală, inclusiv prin utilizarea instrumentului Pact Teritorial. În

cadrul lucrării vor fi propuse diferite tipuri de ADI şi se vor face recomandări de astfel de

asociaţii pe spaţii geografice caracteristice (spre exemplu, la nivelul unor "ţări", constituite

în timp istoric ca entităţi teritoriale cu caracter remanent în memoria colectivă).

Nivel de aplicare – regional, local

Tip – structură asociativă a unităţilor administrativ teritoriale care permite o alocare

eficientă a resurselor locale şi regionale pentru atingerea unor obiective de dezvoltare şi

asigurarea unor nevoi comune.

Baza legală:

O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări

prin Legea nr. 246/2005, cu modificările ulterioare;

Legea 215/2001 a administraţiei publice locale (art. 11-14) permite autorităţilor

administraţiei publice locale să coopereze şi să se asocieze cu alte autorităţi ale

administraţiei publice locale din ţară sau din străinătate în scopul promovării intereselor

comune, în condiţiile legii. Astfel, este recunoscut dreptul autorităţilor administraţiei publice

locale de a se constitui în asociaţii de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică

de drept privat şi de utilitate publică: asociaţii de dezvoltare intercomunitară = "structurile

de cooperare cu personalitate juridică, de drept privat, înfiinţate, în condiţiile legii, de

unităţile administrativ-teritoriale pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de

interes zonal sau regional ori furnizarea în comun a unor servicii publice." (Legea 215/2001,

art. 1 alineat c).

"Două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele

competenţelor autorităţilor lor deliberative şi executive, să coopereze şi să se asocieze,

în condiţiile legii, formând asociaţii de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate

juridică, de drept privat şi de utilitate publică." (Legea 215/2001, art. 11, alineat 1)

"Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară se constituie în condiţiile legii, în scopul

realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al

furnizării în comun a unor servicii publice. Zonele metropolitane şi aglomerările urbane

constituite cu acordul expres al consiliilor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale

componente au ca scop dezvoltarea infrastructurilor şi a obiectivelor de dezvoltare de

interes comun. Autorităţile deliberative şi executive de la nivelul fiecărei unităţi

administrativ-teritoriale componente îşi păstrează autonomia locală, în condiţiile legii."

(legea 215/2001, art. 11, alineat 2)

"Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară se finanţează prin contribuţii din bugetele

locale ale unităţilor administrativ-teritoriale membre, precum şi din alte surse, în

condiţiile legii." (Legea 215/2001, art. 12, alineat 1)


65

ADI sunt conduse de un consiliu de administraţie compus din reprezentanţi ai unităţilor

administrativ-teritoriale componente, desemnaţi de consiliul local sau de consiliul

judeţean, la propunerea primarului, respectiv a preşedintelui consiliului judeţean,

precum şi la propunerea consilierilor locali sau judeţeni, după caz. Consiliul de

administraţie este condus de un preşedinte ales cu votul majorităţii membrilor săi. Pentru

realizarea obiectivelor proprii, consiliul de administraţie poate înfiinţa un aparat tehnic,

finanţat din resursele ADI. Organizarea şi modul de funcţionare a consiliului de

administraţie şi a aparatului tehnic sunt stabilite prin actul de înfiinţare şi statutul ADI,

aprobate prin hotărârile consiliilor locale, respectiv judeţene asociate. (Legea 215/2001,

art. 13)

UAT pot încheia între ele acorduri şi pot participa, inclusiv prin alocare de fonduri, la

iniţierea şi realizarea unor programe de dezvoltare zonală sau regională, în baza

hotărârilor adoptate de consiliile locale ori judeţene, după caz, în condiţiile legii. (Legea

215/2001, art. 14)

Legea 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, art. 6, alineat 3: "regiunile,

judeţele şi/sau localităţile din judeţe care fac parte din regiuni diferite se pot asocia în scopul

realizării unor obiective de interes comun, interregionale şi/sau interjudeţene"

H.G. nr. 855/2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru şi a statutului-cadru ale

asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi

publice –

Sursa de finanţare:

Contribuţii din bugetele locale ale UAT membre, precum şi din alte surse (Legea

215/2001, art. 12)

Programe naţionale de dezvoltare finanţate anual prin bugetul de stat

Programe şi proiecte cu finanţare europeană.

Motivul apariţiei / creării instrumentului: realizarea în comun a unor proiecte de

dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizarea în comun a unor servicii publice

(Legea 215/2001, art. 1 alineat c).

Impact, efecte la nivel teritorial – instrument ce permite abordarea unor probleme sau a

unor oportunităţi de dezvoltare ce prezintă interes pentru mai multe localităţi, prin prisma

avantajelor intercomunalităţii.

Corelare cu instrumentele de planificare PUG/Z/D PATN/Z/J – ADI asigură doar cadrul

instituţional necesar cooperări la nivel intercomunal. Corelarea cu celelalte instrumente de

planificare s-a făcut în general în cazul întocmirii unor planuri de amenajarea teritoriului de

tip PATIC.

Concluzii

Instrument ce permite asocierea şi cooperarea între autorităţi ale administraţiei publice

locale reprezentând mai multe localităţi. Este tot o formă de cooperare pe orizontală, în cel

mai bun caz, pe lângă consiliile locale, fiind reprezentat şi consiliul judeţean. Nu există

reprezentare din partea celorlalte niveluri de guvernare (regional, naţional).

Caracteristica de instrument de guvernare multinivel pe care ar trebui să o îndeplinească

pactul teritorial / pactele teritoriale, nu se regăseşte decât parţial în abordarea partenerială pe

care o permit ADI.


66

Reprezintă forma de parteneriat cea mai uzuală în prezent.

Exemple

ADI realizate în scopul asigurării structurii instituţionale la nivelul polilor de

creştere – exemplu: ADI Zona metropolitană Cluj.

Stimularea asocierii prin POS Mediu – alinierea la standardele de mediu ale Uniunii

Europene a reprezentat pentru România asumarea unor obligaţii şi a unor investiţii

importante în serviciile de alimentare cu apă, canalizare, managementul deşeurilor, etc.,

investiţii depăşind capacitatea financiară a majorităţii autorităţilor administraţiei publice

locale. Soluţia a reprezentat-o asocierea intercomunitară, în scopul organizării şi operării

serviciilor la nivel regional. Acordarea finanţării în sectoarele apă şi apă uzată a fost

condiţionată de înfiinţarea Operatorului Regional şi a ADI, în conformitate cu

prevederile specifice POS Mediu. (Ghidul solicitantului Axa Prioritară 1 POS Mediu

"Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată")

Exemplu: ADI pentru servicii de apă şi apă uzată din Judeţul Satu Mare – membri:

Consiliul Judeţean Satu Mare, 2 municipii, 4 oraşe, 25 de comune. Scop: alimentarea cu

apă; canalizarea şi epurarea apelor uzate; colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor

pluviale; realizarea în comun a unor obiective de investiţii.

Asocierea în scopul promovării tradiţiilor şi obiceiurilor locale şi al atragerii de

investitori – Asociaţia Depresiunea Horezu (membri: oraşul Horezu şi comunele.

Costeşti, Măldăreşti, Vaideeni, Slătioara). Asociaţia Depresiunea Horezu a lansat în

2008 un proiect "Destinaţii Europene de Excelenţă – Turismul şi moştenirea locală

intangibilă" desfăşurat în cadrul unui proiect-pilot derulat de Ministerul pentru IMM,

Comerţ, Turism şi Profesii Liberale şi cofinanţat de Comisia Europeană.

Scop: realizarea de proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional şi furnizarea în

comun a unor servicii publice.

ADI Ţara Beiuşului – membri: Municipiul Beiuş, Dobreşti, Roşia, Sâmbăta,

Pomezeu, Rabagani, Căbeşti, Pocola, Uileacu de Beiuş, Curăţele, Remetea,

Budureasa, Drăgăneşti, Finis, Târcaia, Şoimi.

Scop: alimentarea cu apă; canalizarea şi epurarea apelor pluviale; asigurarea alimentării

cu energie termică în sistem centralizat; salubrizarea localităţilor; iluminatul public;

administrarea domeniului public şi privat; transportul public local; serviciile publice

sociale; serviciile publice de sănătate, de educaţie, culturale.

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară "Roman Metropolitan" Municipiul

Roman, Judeţul Neamţ, Comuna Gherăeşti, Comuna Ruginoasa, Comuna Boteşti,

Comuna Ion Creangă, Comuna Văleni, Comuna Poienari, Comuna Icuşeşti, Comuna

Moldoveni, Comuna Bahna, Comuna Dulceşti, Comuna Horia, Comuna Sagna, Comuna

Făurei, Comuna Pânceşti, Comuna Boghicea, Comuna Bozieni, Comuna Doljeşti,

Comuna Gâdinţi, Comuna Oniceni, Comuna Secuieni, Comuna Valea Ursului, Comuna

Tămăşeni, Comuna Bîra, Comuna Stăniţa.

Constituită în scopul dezvoltării infrastructurilor şi realizării obiectivelor de interes

comun, creării şi sprijinirii unor parteneriate durabile între autorităţile administrative

autonome din judeţul Neamţ şi instituţiilor publice cu societatea civilă, angajarea în

acţiuni de implementare a strategiilor de dezvoltare, construcţie instituţională, etc.


67

Figura nr. 2.11.: Grupurile de Acţiune Locală selectate în 2011 şi 2012

Sursa: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; www.madr.ro

Figura nr. 2.12.: Grupurilor de Acţiune Locală pentru Pescuit selectate în 2012 Sursa: Direcţia Generală Pescuit – Autoritate de Management pentru POP ; www.madr.ro

http://www.madr.ro/

http://www.madr.ro/


68

La nivelul anului 2013, la sfârşitul primei perioade de programare pentru România (2007-

2013), funcţionau ca ADI, 163 de Grupuri de Acţiune Locală pentru dezvoltare rurală

(constituite pe Axa 4 Leader din PNDR33

) şi 14 Grupuri de Acţiune Locală pentru Pescuit

(FLAG-uri), beneficiare a fondurilor din Programul Operaţional pentru Pescuit (fig. 2.11 şi

2.12). În total cele 163 de GAL-uri cuprind o suprafaţă de peste 140.000 kmp şi peste 6,5

mil. locuitori, incluzând alături de UAT rurale şi 73 de oraşe, majoritatea mici (sunt

cuprinse aproape toate noile oraşe declarate, după 1989). GAL-urile sunt înfiinţate în toate

judeţele ţării cu excepţia judeţului Ilfov. Cele 14 FLAG-uri acoperă o suprafaţă de cca.

24.000 kmp cu cca. 1,0 mil. de locuitori din 14 judeţe (Braşov, Brăila, Botoşani, Călăraşi,

Constanţa, Constanţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Iaşi, Olt, Teleorman, Tulcea, Vrancea) şi

cuprind alături de UAT rurale şi 18 oraşe (unele precum Brăila, Constanţa, Giurgiu doar

parţial).

2.2.2. Zonele metropolitane

Înfiinţarea zonelor metropolitane este rezultatul individualizării nevoii de spaţiu suport

pentru dezvoltarea unor aşezări urbane, ce s-au impus în reţeaua naţională şi regională de

aşezări printr-o dezvoltare economică accentuată. Noul nivel de dezvoltare reprezintă o

provocare majoră pentru factorii de decizie, obligaţi să identifice sistemele de management

teritorial, capabile să atingă obiective de dezvoltare majore într-un nou context teritorial.

În România au fost înfiinţate mai multe zone metropolitane organizate conform legislaţiei în

vigoare. În Federaţia Zonelor Metropolitane şi Aglomerărilor Urbane din România

(FZMAUR)34

sunt cuprinse 11 asociaţii: Bacău, Baia-Mare, Braşov, Constanţa, Craiova,

Iaşi, Oradea, Râmnicu Vâlcea, Tg. Mureş, Satu Mare şi Timişoara. Pentru accesarea

Fondurilor Structurale în cadrul POR- REGIO, Axa Prioritară 1 – Dezvoltare urbană

durabilă, au mai format asociaţii municipiile Ploieşti şi Cluj-Napoca (ca poli naţionali de

creştere) împreună cu oraşele şi comunele limitrofe. În stadiul de discuţii şi proiect se află

de mai mult timp Zona Metropolitană a municipiului Bucureşti35

. Tot în stadiu de proiect

se află aria periurbană a municipiului Piteşti precum şi zona metropolitană a sistemului

Brăila - Galaţi36

.

Cele 15 ZM despre care există date şi informaţii (tabel 2.14) cuprind 48 de oraşe şi

municipii şi peste 200 de comune şi însumează o populaţie de cca. 4,7 milioane locuitori pe

un teritoriu de peste 16.500 kmp. Dacă acestora li se adaugă alte zone în discuţie precum

ZM Suceava – Botoşani cu peste 300.000 locuitori şi cca. 25 de UAT-uri precum şi ZM a

capitalei ce poate însuma peste 2,5 mil. locuitori şi – în funcţie de varianta adoptată – se

poate întinde pe o suprafaţă de peste 2000 kmp, atunci populaţia din ZM poate depăşi 7 mil.

locuitori şi poate cuprinde teritorii de aproape 20.000 kmp cu peste 300 de UAT-uri urbane

şi rurale implicate. În funcţie de diverse surse pot fi identificate în prezent între 15 şi 20

de ZM în diferite stadii de constituire (fig. 2.13).

33

Axa 4 Leader cuprinde 3 măsuri: 4.1. Implementarea strategiilor de dezvoltare locala, 4.2.1. Implementarea proiectelor

de cooperar şi 4.3.1 Functionarea Grupurilor de Actiune Locala, dobandirea de competente si animarea teritoriului.

http://www.fonduri-structurale.ro/Detaliu.aspx?t=dezvoltarerurala 34 Situaţie la data de 30 iunie 2014 conf. http://www.fzmaur.ro/ FZMAUR susţine şi un proiect de lege al zonei

metropolitane:; http://www.fzmaur.ro/legespec.doc. 35 Pentru municipiul Bucureşti şi zona sa metroplitană a se vedea şi rezultatele Conceptului Strategic Bucureşti 2035

http://www.csb2035.ro/. 36 http://zmgb.ro/ro/.

http://www.fonduri-structurale.ro/Detaliu.aspx?t=dezvoltarerurala

http://www.fzmaur.ro/

http://www.fzmaur.ro/legespec.doc

http://www.csb2035.ro/

http://zmgb.ro/ro/


69

Tabel nr. 2.14.: Zone metropolitane din România

Zone

Metropolitane

Nr. UAT componente UAT componente Populaţie

(2011)

Suprafaţă

(kmp) oraşe comune

1. ZM Bacău* 1M 20 Municipiul Bacău şi comunele

Bereşti-Bistriţa, Buhoci,

Faraoani, Filipeşti, Gioseni,

Hemeiuş, Iteşti, Izvoru

Berheciului, Letea Veche,

Luizi-Călugăra, Măgura,

Mărgineni, Nicolae Bălcescu,

Odobeşti, Prăjeşti, Sărata,

Săuceşti, Secuieni, Tamaşi şi

Traian

cca.

250.000

cca. 700

2. ZM Baia

Mare*

6

(1M+6O)

12 Municipiul Baia Mare, oraşele

Baia Sprie, Cavnic, Seini,

Şomcuţa Mare, Tăuţii

Măgherăuşi şi comunele

Cerneşti, Cicarlău, Coas,

Copalnic Mănăştur,

Dumbrăviţa, Groşi, Mireşul

Mare, Recea, Remetea

Chioarului, Satulung,

Săcălăşeni, Valea Chioarului.

cca.

220.000

cca. 1250

3. ZM Braşov* 7

(3M+4O)

10 Municipiile Braşov, Codlea,

Săcele, oraşele Ghimbav,

Predeal, Râşnov,

Zărneşti,comunele Bod,

Cristian, Crizbav, Feldioara,

Hălchiu, Hărman, Prejmer,

Sânpetru Tărlungeni, Vulcan.

cca.

407.000

cca. 1745

4. ZM

Constanţa*

6

(1M+5O)

8 Municipiul Constanţa, oraşele

Eforie, Murfatlar, Năvodari,

Ovidiu, Techirghiol şi

comunele Agigea, Corbu,

Cumpăna, Lumina, Mihail

Kogălniceanu, Poarta Albă,

Tuzla, Valu lui Traian.

cca.

500.000

cca. 1013

5. ZN Cluj-

Napoca

1

(1M)

19 Municipiul Cluj-Napoca şi

comunele Aiton, Apahida,

Baciu, Bonţida, Borşa,

Căianu, Chinteni, Ciurila,

Cojocna, Feleacu, Floreşti,

Gârbău, Gilău, Jucu, Petreştii

de Jos, Sânpaul, Săvădisla,

Tureni, Vultureni.

cca.

420.000

cca. 1537

6. ZM Craiova* 3

(1M+2O)

21 Municipiul Craiova, oraşele

Filiaşi şi Segarcea şi

comunele Almăj, Brădeşti,

Breasta, Bucovăţ, Calopăr,

Cârcea, Coşoveni, Coţofenii

din Faţă, Gherceşti, Işalniţa,

Malu Mare, Mischii, Murgaşi,

cca.

356.000

cca. 1500


70

Zone

Metropolitane


(2011)

Suprafaţă

(kmp) oraşe comune

Pieleşti, Predeşti, Şimnicu de

Sus, Teasc, Terpeziţa, Tuglui,

Vârvoru de Jos, Vela.

7. ZM Iaşi* 1

(1M)

13 (+5

comune

observator)

Municipiul Iaşi şi comunele

Aroneanu, Bârnova, Ciurea,

Holboca, Leţcani, Miroslava,

Popricani, Rediu, Schitu

Duca, Tomeşti, Ungheni,

Valea Lupului și Victoria.

cca.

395.300

cca. 808

8. ZM Oradea* 1

(1M)

11 Municipiul Oradea şi

comunele Biharia, Borş,

Cetariu, Girişu de Criş, Ineu,

Nojorid, Oşorhei, Paleu,

Sînmartin, Sîntandrei,

Toboliu.

cca.

245.000

cca. 773

9. ZM Ploieşti 1

(1M)

8 Municipiul Ploieşti şi

comunele Ariceştii Rahtivani,

Bărcăneşti, Berceni, Blejoi,

Brazi, Bucov, Păuleşti,

Târgşoru Vechi.

cca.

300.000

cca. 466

10. ZM Râmnicu

Vâlcea*

6

(1M+5O)

12 (+5

asociate)

Municipiul Râmnicu Valcea,

oraşele Băbeni, Băile Govora,

Băile Olăneşti, Călimăneşti,

Ocnele Mari şi comunele

Berislăveşti, Bujoreni,

Buneşti, Dăeşti, Frânceşti,

Mihăeşti, Muereasca, Păuşeşti

Măglaşi, Runcu, Sălătrucel,

Şirineasa, Vlădeşti

cca.

178.000

cca. 950

11. ZM Târgu

Mureş*

2

(1M+1O)

12 Municipiul Târgu Mureş,

oraşul Ungheni şi comunele

Acăţari, Livezeni, Sânpaul,

Corunca, Gheorghe Doja,

Cristeşti, Sâncraiu de Mureş,

Sângeorgiu de Mureş, Pănet,

Ceuaşu de Câmpie, Ernei şi

Crăciuneşti.

cca.

205.000

?

12. ZM Satu

Mare*

5

(2M+3O)

25 Municipiile Satu Mare şi

Carei, oraşele: Tăşnad, Ardud

şi Livada şi comunele: Agriş,

Apa, Beltiug, Berveni, Cămin,

Cehal, Craidorolţ, Culciu,

Doba, Dorolţ, Foieni, Gherţa

Mică, Lazuri, Livada,

Medieşul Aurit, Moftin,

Micula, Odoreu, Oraşu Nou,

Păuleşti, Racşa, Socond,

Terebeşti, Turţ, Valea Vinului

şi Viile Satu Mare.

cca.

243.600

cca. 2251


71

Zone

Metropolitane


(2011)

Suprafaţă

(kmp) oraşe comune

13. ZM

Timişoara*

1

(1M)

12 Municipiul Timişoara şi

comunele Dumbrăviţa,

Ghiroda, Giarmata, Giroc,

Moşniţa Nouă, Orţişoara,

Parţa, Remetea Mare, Săcălaz,

Sânandrei, Sânmihaiu Român,

Şag

cca.

384.600

cca. 1070

14. ZM Piteşti** 2

(1M+2O)

7 Municipiul Piteşti, oraşele

Mioveni, Ştefăneşti şi

comunele Albota, Bascov,

Băbana, Budeasa, Mărăcineni,

Miceşti şi Moşoaia

cca.

205.800

cca. 410

15. ZM Brăila –

Galaţi**

3

(2M+1O)

21 *** cca.

450.000

cca. 1070

Total 48 (19M

+ 29O)

211 cca. 4,75

mil. loc.

cca. 16.500

kmp

* ZM membre ale FZMAUR

** ZM în discuţie

*** Este în discuţie formarea unei mari ZM a Dunării de Jos cu 48 de UAT-uri şi cca. 4633 kmp.

surse: pagina de Internet a FZMAUR, paginile de Internet ale zonelor metropolitane, Wikipedia.

Figura nr. 2.13.: Zonele metropolitane existente sau în curs de formare Sursa: Studiul 15 Reţeaua de localităţi după rang şi importanţă, studii de fundamentare pentru SDTR, SC.

Agora Est Consulting şi Quattro Design


72

Pentru fiecare caz sunt necesare studii de detaliu privind capacitatea centrelor polarizatoare

de a structura o reţea metropolitană, capabilă să atingă un nivel superior de dezvoltare. Un

obiectiv important al studiilor este identificarea avantajelor şi dezavantajelor înfiinţării

zonelor metropolitane asupra populaţiei urbane din oraşele respective, dar şi problemele

care apar în procesul de structurare a spaţiilor de susţinere. De asemenea, este necesar a se

analiza impactul asupra spaţiului metropolitan. Cunoaşterea detaliată a acestor mari

concentrări urbane, a tendinţelor de evoluţie a lor implică şi apariţia de noi concepte, de noi

metode de studiu.

Unul din conceptele cele mai utilizate pentru a explica această fază a creşterii urbane este

metropolizarea. În strânsă conexiune cu acesta, care etimologic este legat de conceptul de

metropolă, se vor analiza concepte precum: arie metropolitană, zonă metropolitană,

reţele metropolitane, sisteme metropolitane, organizaţii metropolitane etc.

Construirea sistemului de management teritorial al zonelor metropolitane este o prioritate a

studiilor realizate în cadrul PATN. Se propune analiza a două sisteme de management:

a. Managementul teritorial al zonelor metropolitane prin paliere decizionale

ierarhizate. Guvernarea teritoriilor prin structuri de decizie ierarhizate este un

model frecvent întâlnit la nivel european, sistemul de management cuprinzând

nivele diferite de jurisdicţie. Acest mod de structurare instituţională, probat în

sistemul european de management teritorial, poate fi extrapolat la micro-scară, la

nivelul zonelor metropolitane, unde este nevoie de acţiuni conjugate în vederea

îndeplinirii obiectivelor comune de dezvoltare.

b. Managementul teritorial al zonelor metropolitane prin structuri policentrice.

Managementul teritorial al ariilor metropolitane din jurul oraşelor mari

(Bucureşti) necesită sisteme specifice de organizare în profil teritorial, fiind

nevoie de o delocalizare a instituţiilor pe principiul mai multor centre de decizie.

Construirea sistemului de management teritorial prin structuri policentrice se

bazează pe reţeaua policentrică din zona metropolitană, ce cuprinde poli de

dezvoltare ierarhizaţi în funcţie de capacitatea lor de polarizare a teritoriului

2.2.2.1. Dezvoltarea policentrică

Concepte utilizate în elaborarea scenariului de dezvoltare policentrică

Policentrism - este un principiu bazat pe ideea promovării mai multor centre de decizie. În

planificarea teritoriului, conceptul presupune o abordare complexă a dezvoltării teritoriale

utilizând ca instrumente definitorii polii de dezvoltare, ierarhizaţi în funcţie de capacitatea

acestora de a propaga o nouă calitate în subsistemele teritoriale subordonate.

Reţea policentrică – ansamblu ce cuprinde polii de dezvoltare, inclusiv relaţiile dintre

acestea. Reţeaua policentrică este consecinţa aplicării ideilor axate pe policentrism într-un

teritoriu dat.

Dezvoltarea policentrică - este o strategie de dezvoltare a spaţiului bazată pe promovarea

şi implementarea unor politici de consolidare a reţelei de poli de dezvoltare şi centre de

creştere. Prin impulsuri decizionale se redefinesc relaţiile dintre componentele reţelei

policentrice, valorificându-se superior atuurile şi rezolvându-se o parte din problemele

teritoriului vizat.

Vectori de dezvoltare - reprezintă direcţiile şi un anumit tip de încărcătura calitativă a

dezvoltării, dinspre polii de dezvoltare de rang superior spre cei subordonaţi. La nivelul


73

centrelor de creştere s-a folosit denumirea de vectori de creştere pentru a reprezenta direcţia

influenţei exercitate asupra ariilor slab polarizate în care se localizează.

Axă structurantă - aliniament capabil, prin favorabilităţile oferite, să atragă investiţii care

să permită o dezvoltare superioară pe traseele de accesibilitate dintre polii de dezvoltare.

Culoar de dezvoltare – spaţiu de formă alungită, caracterizat printr-un înalt grad de

concentrare a populaţiei şi activităţilor economice, integrând polii naţionali cu cei regionali

şi difuzând "dezvoltare" la nivele supra- şi interregionale. Se diferenţiază de axele

structurante prin capacitatea mult mai mare de structurare a spaţiului.

Dinamică teritorială - este un proces de auto-organizare pe termen lung a unui teritoriu,

înglobând schimbările induse de decidenţii de la diferite nivele, precum şi formele de

adaptare la mediul de inserţie a teritoriului respectiv.

Sistem teritorial – entitate funcţională caracterizată prin subordonarea relaţiilor dintre toate

componentele naturale şi antropice realizării uneori obiective precise stabilite de

comunităţile umane, privite la diferite nivele de organizare.

Pol naţional de dezvoltare - este aşezarea urbană cu cea mai mare capacitate de polarizare

dintr-o regiune, realizând legătura funcţională cu capitala, având rolul de coordonare a

distribuirii informaţiei de la nivelul capitalei la nivelul întregului spaţiu regional.

Pol regional de dezvoltare - este aşezarea urbană cu o capacitate de polarizare inferioară

polilor naţionali, această funcţie este deţinută de actualele reşedinţe de judeţ care datorită

funcţiei administrative s-au impus categoric în sistemele urbane regionale.

Pol de dezvoltare intraregional - este reprezentat de aşezări urbane urbane ce au

beneficiat de un context regional de favorabilităţi care a contribuit la creşterea capacităţii lor

de polarizare comparabile cu nivelul regional.

Pol local de dezvoltare - este aşezarea urbană cu rol important în funcţionarea reţelelor

judeţene, cu rol de propagarea a dezvoltării de la nivelul polilor intraregional şi regional la

nivel local. Importanţa acestor poli este dată de funcţia lor de redistribuire a informaţiei în

spaţiul rural subordonat.

Centru (Pol) de creştere - este aşezarea urbană sau rurală care prin activităţile economice

pe care le deţine se poate constitui în locomotivă de dezvoltare pentru spaţiile rurale profund

dezavantajate. Centrele de creştere sunt indispensabile în elaborarea strategiilor de

dezvoltare policentrică specifice ariilor profund dezavantajate.

Arii urbane funcţionale - reprezintă spaţii geografice cu un grad ridicat de urbanizare în

care structurarea funcţională a spaţiului este determinată de complementaritatea de activităţi

care se derulează în oraşe de diferite mărimi, situate în raporturi de proximitate fizică.

Sinapse teritoriale - componente ale sistemului de aşezări la nivelul cărora se realizează

schimb de informaţii între sisteme teritoriale diferite. La nivelul sistemelor teritoriale

sinapsele teritoriale se dezvoltă în zonele de contact administrativ dintre sistemele

policentrice regionale datorită unor complementarităţii teritoriale identificate la nivelul

sistemelor locale de aşezări.

Competenţe teritoriale - reprezintă acele funcţionalităţi care dau particularitate unui sistem

teritorial şi care îl impun în competiţia cu celelalte. Specializarea funcţională este o factor

determinant al competenţei teritoriale.

Coeziune teritorială - reprezintă capacitatea componentelor unui sistem teritorial de a

rămâne unite prin dezvoltarea şi multiplicarea relaţiilor dintre ele.


74

Polarizarea inversă – este etapa în care polarizarea se transformă în descentralizare şi se

produce o delocalizare a capacităţii de polarizare către centrele polarizate.

2.2.2.2. Proiectarea spaţială a modelului de dezvoltare policentrică

În procesul de planificare conceptul polilor de creştere a devenit primordial. Legătura dintre

aceste două aspecte rezidă din modul în care este privit procesul de planificare. Acesta va

trebui să răspundă la următoarele patru întrebări:

ce oraşe trebuie să fie promovate pentru a rămâne sau a deveni poli de dezvoltare?

ce activităţi economice trebuie promovate şi ce unităţi motrice trebuie înfiinţate?

ce poate fi întreprins pentru ca procesul efectelor de polarizare inversă care porneşte

din centrele urbane, să se transforme într-un proces al efectelor de difuzie?

Pentru un asemenea set de întrebări nu există în literatura ştiinţifică răspunsuri general

valabile. Despre dimensiunile spaţiale ale creşterii economice putem însă afirma că

totdeauna creşterea economică are loc inegal în spaţiu.

Unele răspunsuri la întrebările de mai sus le putem regăsi la Richardson37

autorul teoriei

creşterii regionale. Acesta consideră că o dezvoltare spaţială pe termen lung are mai întâi o

fază de polarizare şi apoi o fază de descentralizare. În momentul în care polarizarea se

transformă în descentralizare, are loc o polarizare inversă, centrul polarizat devine

polarizant pentru alţii polii din aria de influenţă.

Pentru a releva importanţa abordărilor teoretice ale polarizării pentru planificare se pun

două întrebări de mare importanţă practică în procesele de dezvoltare:

unde trebuie să fie "implantat" un nou pol de creştere pentru a avea succes?

un pol de creştere determină în principal o iradiere de tip pozitiv asupra regiunii

sau are doar efecte benefice, care însoţesc procesul de polarizare inversă?

Răspunsul la prima întrebare este că un pol de creştere are cele mai mari şanse de reuşită,

dacă se va dezvolta în umbra unui pol de creştere mai mare şi mai vechi. Dacă este relativ

izolat, este posibil să nu realizeze efectele scontate, iniţial. Răspunsul la cea de-a doua

întrebare pleacă de la premisa că, în conformitate cu teza polarizării inverse, un pol de

creştere în relaţie cu dezavantajele aglomerării are atât efecte pozitive (prin apariţia de

subcentre), cât şi negative (prin individualizarea periferiei).

În studiul de faţă s-a realizat o analiză a intensităţii legăturilor dintre componentele

sistemului de aşezări pe baza a cinci criterii: mărimea şi atractivitatea demografică, puterea

şi competitivitatea economice, capacitatea de polarizare prin servicii aparţinând terţiarului

superior, numărul de oraşe de rang inferior din zona de influenţă, reprezentativitatea

teritorială şi perspectivele de sprijinire a consolidării sistemului regional de aşezări. În urma

agregării acestor indicatori s-a obţinut un indice al capacităţii de polarizare pe baza căruia s-

au ierarhizat polii de dezvoltare pentru fiecare regiune în parte.

Cercetările de teren şi o serie de indicatori de sprijin au condus la individualizarea relaţiilor

dintre aceşti poli de dezvoltare şi a perspectivelor de dezvoltare a relaţiilor dintre aceştia în

contextul preocupărilor la nivel european, pentru asigurarea coeziunii teritoriale. Regândirea

mecanismelor administrative în profil teritorial este o preocupare importantă la nivelul

37 Richardson, H.W., 1973, Regional Growth Theory, London.


75

organismelor europene interesate de consolidarea unor structuri teritoriale funcţionale prin

care informaţia să se transmită până la nivel local în timp optim.

Conceptul de reţea policentrică a fost folosit pentru a desemna ansamblul ce cuprinde polii

de dezvoltare (capitala, polii naţionali, polii regionali, polii locali şi centrele sau polii de

creştere), inclusiv relaţiile dintre acestea. Reţeaua policentrică este consecinţa aplicării

ideilor axate pe policentrism într-un teritoriu dat. Dezvoltarea reţelei policentrice este

determinată de elaborarea unor strategii de dezvoltare specifice care în procesul de

implementare să ţină seama de ierarhia componentelor reţelei şi capacitatea acestora de

difuzie a dezvoltării în profil teritorial.

În modelul de dezvoltare policentrică au fost trasaţi vectorii de dezvoltare care reprezintă

direcţiile şi un anumit tip de încărcătura calitativă a dezvoltării, dinspre polii polii de

dezvoltare de rang superior spre cei subordonaţi. La nivelul centrelor de creştere s-a folosit

denumirea de vectori de creştere pentru a reprezenta direcţia influenţei exercitate asupra

ariilor slab polarizate în care se localizează.

Dezvoltarea reţelei policentrice determină conturarea unor axe structurante care prin

favorabilităţile oferite, să atragă investiţii şi să permită o dezvoltare superioară pe traseele

de accesibilitate dintre polii de dezvoltare. În funcţie de capacitatea de polarizare a polilor

traversaţi axele structurante au fost împărţite în axe structurante de importanţă naţională

(care sunt sectoare din culoarele naţionale de dezvoltare) caracterizate de o mare capacitate

de structurare funcţională a spaţiului, şi axe structurante de importanţă regională ce se vor

individualiza pe măsură ce se dezvoltă reţeaua policentrică regională.

În proiectarea reţelei policentrice naţionale s-a folosit conceptul de culoar de dezvoltare

pentru a reprezenta un spaţiu de formă alungită, caracterizat printr-un înalt grad de

concentrare a populaţiei şi activităţilor economice, integrând polii naţionali cu cei regionali

şi difuzând "dezvoltare" la nivele supra- şi mai ales la nivel interregionale. La nivel regional

s-a folosit denumirea de axă structurantă de importanţă naţională pentru a sublinia

importanţa lor la nivel regional.

Reţeaua policentrică naţională proiectată cuprinde capitala şi cinci categorii de poli de

dezvoltare:

capitala - îndeplineşte o funcţie dublă, de coordonare (prin funcţia administrativă, putere

demografică, economică, culturală, şi reprezentativitatea teritorială) la nivel naţional a

sistemului policentric şi de coordonare a reţelei policentrice regionale. Relaţiile dintre

capitală şi polii naţionali de dezvoltare se pot consolida prin regândirea mecanismelor

administrative în procesul de descentralizare, şi a politicilor sectoriale în profil teritorial.

polii naţionali de dezvoltare - au rolul de a retransmite impulsurile provenite de pe

palierul decizional superior (capitala) în sistemele policentrice pe care le coordonează

(Craiova, Timişoara, Cluj Napoca, Braşov, Iaşi, Constanţa, aria de coopetiţie Brăila-

Galaţi). Impulsurile decizionale sunt decizii prin care se transmit coordonatele strategice

ale dezvoltării stabilite la nivelul central.

polii regionali de dezvoltare – contribuie la coordonarea sistemelor policentrice judeţene.

Aceştia reprezintă o categorie bine individualizată de poli de dezvoltare deoarece funcţia

de reşedinţă de judeţ a contribuit la consolidarea poziţiei în sistemul judeţean de aşezări.

Aceştia sunt: Drobeta Turnu Severin, Târgu Jiu, Rm. Vâlcea, Slatina, Reşiţa, Arad,

Deva, Alba Iulia, Tg. Mureş, Miercurea Ciuc, Sf. Gheorghe, Oradea, Zalău, Satu Mare,

Baia Mare, Bistriţa, Suceava, Botoşani, Piatra Neamţ, Bacău, Vaslui, Focşani, Buzău,

Tulcea, Slobozia, Călăraşi, Giurgiu, Alexandria, Piteşti, Târgovişte, Ploieşti;


76

polii intraregionali regionali de dezvoltare - sunt reprezentaţi de aşezări urbane urbane ce

au beneficiat de o serie de favorabilităţi care au contribuit la creşterea capacităţii lor de

polarizare, comparabile cu nivelul de polarizare anterior: Orşova, Motru, Filiaşi, Calafat,

Drăgăşani, Caracal, Petroşani, Caransebeş, Hunedoara, Lugoj, Huedin, Carei, Negreşti-

Oaş, Sebeş, Aiud, Blaj, Târnăveni, Mediaşi, Sighişoara, Reghin, Odorheiul Secuiesc,

Topliţa, Gheorghieni, Rupea, Făgăraşi, Victoria, Codlea, Zărneşti, Predeal, Tg. Secuiesc,

Săcele, Vatra Dornei, Rădăuţi, Dorohoi, Fălticeni, Tg. Neamţ, Paşcani, Bicaz, Roman,

Buhuşi, Moineşti, Comăneşti, Oneşti, Bârlad, Hârlău, Tecuci, Rm. Sărat, Medgidia,

Curtea de Argeş, Câmpulung, Sinaia, Câmpina, Moreni, Găeşti, Roşiori de Vede, Turnu

Măgurele, Urziceni, Olteniţa;

poli locali de dezvoltare: Cugir, Zlatna, Teiuş, Abrud, Câmpeni, Ocna Mureş, Baia de

Arieş, Topoloveni, Ştefăneşti, Mioveni, Costeşti, Lipova Sebiş, Ineu, Chişineu-Criş,

Slănic Moldova, Târgu Ocna, Dărmăneşti, Vaşcău, Nucet, Ştei, Beiuş, Salonta, Aleşd,

Marghita, Săcuieni, Valea lui Mihai, Beclean, Năsăud, Sângeorz Băi, Flămânzi,

Ştefăneşti, Săveni, Darabani, Nehoiu, Mânăstirea, Budeşti, Lehliu Gară, Fundulea,

Moldova Nouă, Oraviţa, Cernavodă, Hârşova, Întorsura Buzăului, Covasna, Baraolt,

Răcari, Titu, Pucioasa, Fieni, Bechet, Dăbuleni, Băileşti, Segarcea, Turceni, Ţicleni,

Rovinari, Târgu Cărbuneşti, Tismana, Novaci, Bumbeşti Jiu, Mihăileşti, Bolintin Vale,

Lupeni, Petrila, Haţeg, Orăştie, Brad, Băile Tuşnad, Cristuru Secuiesc, Vlăhiţa, Praid,

Bălan, Borsec, Popeşti Leordeni, Voluntari, Otopeni, Buftea, Snagov, Feteşti, Căzăneşti,

Amara, Ţăndărei, Fierbinţi-Târg, Târgu Frumos, Podu Iloaiei, Vânju Mare, Strehaia,

Baia de Aramă, Târgu Lăpuş, Ulmeni, Şomcuta Mare, Cavnic, Borşa, Săliştea de Sus,

Baia Sprie, Dragomireşti, Tăuţii Măgherăuşi, Vişeu de Sus, Seini, Sighetu Marmaţiei,

Sângiorgiu de Pădure, Iernut, Ungheni, Luduş, Miercurea Nirajului, Sovata, Sărmaşu,

Roznov, Corabia, Drăgăneşti Olt, Piatra Olt, Balş, Scorniceşti, Urlaţi, Mizil, Boldeşti

Scăieni, Băicoi, Plopeni, Vălenii de Munte, Breaza, Slănic, Comarnic, Buşteni, Azuga,

Tălmaciu, Cisnădie, Avrig, Sălişte, Ocna Sibiului, Miercurea Sibiului, Agnita, Copşa

Mică, Dumbrăveni, Şimleu Silvaniei, Jibou, Cehu Silvaniei, Tăşnad, Ardud, Livada,

Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Solca, Siret, Sulina, Măcin, Isaccea,

Jimbolia, Sânnicolau Mare, Zimnicea, Videle, Bălceşti, Băbeni, Berbeşti, Băile Govora,

Ocnele Mari, Horezu, Olăneşti, Călimăneşti, Brezoi, Odobeşti, Mărăşeşti, Panciu, Adjud,

Murgeni, Huşi, Negreşti;

centre (poli) de creştere: Arieşeni, Cotmeana, Săvârşin, Vinga, Pecica, Nădlac, Pâncota,

Sântana, Curtici, Sascut, Podu Turcului, Rodna, Însurăţei, Făurei, Viziru, Ianca, Rădăuţi

Prut, Bran, Prejmer, Pogoanele, Cojocna, Ciucea, Băile Herculane, Bozovici, Anina,

Teregova, Bocşa, Oţelu Roşu, Rusca Montană, Eforie Sud, Băneasa, Techirghiol, Eforie

Nord, Ostrov, Mihail Kogălniceanu, Vişina, Voineşti, Pleniţa, Iveşti, Târgu Bujor,

Bereşti, Comana, Uricani, Vulcan, Aninoasa, Simeria, Geoagiu, Ilia, Vaţa de Jos,

Ciulniţa, Ţibana, Pătulele, Jiana, Corcova, Pângăraţi, Bălţăteşti, Radomireşti, Potcoava,

Lechinţa, Babadag, Sfântul Gheorghe, Deta, Ciacova, Peciu Nou, Buziaş, Recaş,

Margina, Făget, Lovrin, Cenad, Olteni.

Modelul de dezvoltare policentrică cuprinde mai multe paliere decizionale fiecare

cuprinzând sisteme ierarhizate de aşezări umane, transferul informaţiei între paliere fiind

asigurat de mecanisme instituţionale ce au rolul de a transmite şi adapta la nivelul fiecărui

palier strategiile de dezvoltare stabilite la nivelul supra-sistemelor teritoriale.

capitala se impune prin reprezentativitatea teritorială, potenţialul şi atractivitatea

demografică, puterea economică, capacitatea de polarizare prin servicii aparţinând


77

terţiarului superior şi numărul de oraşe subordonate. Are rolul cel mai important în

structura policentrică, cel de stabilire şi coordonare a strategiilor de dezvoltare.

nivelul de decizie naţional cuprinde polii de dezvoltare Craiova, Timişoara, Cluj Napoca,

Braşov, Iaşi, Constanţa, şi aria de competiţie Brăila-Galaţi. Principala funcţie a lor este

coordonarea reţelelor policentrice regionale şi a strategiilor de dezvoltare, inclusiv

adaptarea acestora la specificul regional;

nivelul de decizie regional cuprinde în principal reşedinţele de judeţ şi au rolul de

coordonare a strategiilor de dezvoltare în funcţie de specificităţile spaţiului coordonat.

nivelul de decizie intraregional cuprinde oraşele care s-au impus printr-o capacitate de

polarizare semnificativă determinată de valorificarea unui complex de favorabilităţi

locale;

nivelul local cuprinde polii locali de dezvoltare şi centrele (polii) de creştere.

Modul de structurare al reţelei policentrice şi modul de ierarhizare şi reierarhizare al polilor

de dezvoltare sunt evidenţiate de dinamica reţelei de aşezări urbane din fiecare regiune de

dezvoltare.

Diferenţierile existente în dinamica oraşelor aparţinând unui macro-spaţiu sunt în general

determinate de condiţiile concrete de localizare şi de dezvoltare pe care le are fiecare dintre

acestea, pe de o parte, şi de contextul regional în care se dezvoltă ca locuri centrale de

diferite ranguri, pe de altă parte. Beneficiind de un potenţial de dezvoltare şi de o capacitate

proprie de valorificare a acestuia, oraşele pot să evolueze, să stagneze sau să regreseze,

având efecte directe asupra spaţiului geografic respectiv sau a unei părţi din acesta. O

viziune simplistă ar ţine cont numai de performanţele individuale ale oraşului în strânsă

legătură cu spaţiul în care se inserează, negând faptul că acesta este, practic, un «hub»38 al

relaţiilor dintre aşezările unui spaţiu mult mai vast.

Schimbările majore care au avut loc în anul 1990 au avut repercusiuni directe asupra

dinamicii urbane regionale, inclusiv asupra relaţiilor dintre oraşe. Aceste relaţii pot fi

directe, manifestată la contactul dintre zonele de influenţă a două centre urbane situate în

acelaşi etaj ierarhic, sau indirectă, rezultând din variaţia locurilor pe care le ocupă oraşele în

ierarhiile regionale.

Configuraţia generală a variaţiei rangurilor (la nivelul fiecărei regiuni) ne oferă cea mai

sintetică imagine asupra competiţiei interurbane regionale. O analiză generală a acestora la

nivelul celor 7 regiuni de dezvoltare scoate in evidenţă anumite diferenţieri generate de

schimbările ierarhice.

Analiza întreprinsă a încercat să surprindă competiţia dintre oraşe la nivel regional în

intervalul 1992-2002. Compararea modurilor de variaţie a rangurilor pe regiuni într-un

interval de timp caracterizat printr-o destructurare industrială dominantă şi printr-o pierdere

a atractivităţii urbane în raport cu cea rurală scoate în evidenţă câteva particularităţi pentru

fiecare regiune în parte.

38 Noţiunea de "hub" semnifică capacitatea unei aşezări de a primii o anumită cantitate de informaţie, pe care o prelucrează

şi o redistribuie în sistemele de aşezări subordonate;


78

Regiunea de Nord-Est. Sistemul Policentric Nord-Est este coordonată polul naţional de

dezvoltare Iaşi şi cuprinde 5 poli regionali de dezvoltare (Bacău, Suceava, Piatra Neamţ,

Botoşani şi Vaslui), la care se adaugă polii de dezvoltare intraregională (Vatra Dornei,

Rădăuţi, Dorohoi, Fălticeni, Hârlău, Paşcani, Tg. Neamţ, Bicaz, Moineşti, Comăneşti,

Oneşti, Roman, Buhuşi, Bârlad), polii locali de dezvoltare şi centrele (polii) de creştere.

Tabel nr. 2.15.: Polii de dezvoltare din regiunea de Nord Est

POLII DE DEZVOLTARE JUDET

Indicele

capacităţii de

polarizare Categoria

MUNICIPIUL IASI IASI 53,83 Pol national de dezvoltare

MUNICIPIUL BACAU BACAU 52,29 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL SUCEAVA SUCEAVA 52,27 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL VASLUI VASLUI 51,93 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL PIATRA

NEAMT NEAMT 51,81 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL BOTOSANI BOTOSANI 51,72 Pol regional de dezvoltare

ORAS TARGU NEAMT NEAMT 51,58 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL FALTICENI SUCEAVA 51,57 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL RADAUTI SUCEAVA 51,57 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL VATRA

DORNEI SUCEAVA 51,57 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL PASCANI IASI 51,57 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL ONESTI BACAU 51,57 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL ROMAN NEAMT 51,57 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL DOROHOI BOTOSANI 51,56 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS HARLAU IASI 51,56 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS BUHUSI BACAU 51,56 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL BIRLAD VASLUI 51,56 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS BICAZ NEAMT 51,55 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS COMANESTI BACAU 51,55 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL MOINESTI BACAU 51,55 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL HUSI VASLUI 51,50 Pol local de dezvoltare

ORAS GURA HUMORULUI SUCEAVA 51,39 Pol local de dezvoltare

ORAS TARGU OCNA BACAU 51,38 Pol local de dezvoltare

ORAS SLANIC MOLDOVA BACAU 51,36 Pol local de dezvoltare

ORAS SOLCA SUCEAVA 51,32 Pol local de dezvoltare

ORAS NEGRESTI VASLUI 51,30 Pol local de dezvoltare

ORAS PODU ILOAIEI IASI 51,28 Pol local de dezvoltare

MURGENI VASLUI 51,25 Pol local de dezvoltare

ORAS DARABANI BOTOSANI 51,25 Pol local de dezvoltare

MUNICIPIUL CAMPULUNG

MOLDOVENESC SUCEAVA 51,21 Pol local de dezvoltare

ORAS DARMANESTI BACAU 51,20 Pol local de dezvoltare

ORAS SAVENI BOTOSANI 51,16 Pol local de dezvoltare

ORAS ROZNOV NEAMT 51,13 Pol local de dezvoltare

ORAS SIRET SUCEAVA 51,00 Pol local de dezvoltare

STEFANESTI BOTOSANI 50,95 Pol local de dezvoltare

ORAS FLAMANZI BOTOSANI 50,94 Pol local de dezvoltare

ORAS TARGU FRUMOS IASI 50,94 Pol local de dezvoltare

SASCUT BACAU 50,89 Centru de crestere

TIBANA IASI 50,82 Centru de crestere

PANGARATI NEAMT 50,81 Centru de crestere

BALTATESTI NEAMT 50,80 Centru de crestere

PODU TURCULUI BACAU 50,75 Centru de crestere

RADAUTI-PRUT BOTOSANI 50,74 Centru de crestere


79

Reţeaua policentrică cuprinde, pe lângă categoriile de poli de dezvoltare amintite mai sus,

două categorii de axe structurante:

axele structurante naţionale (sectoare ale culoarelor naţionale de dezvoltare).

axe structurante regionale.

Axele structurante naţionale din Regiunea de Nord Est se caracterizează printr-un grad

ridicat de concentrare a populaţiei şi activităţilor economice, integrând polii naţionali cu cei

regionali şi difuzând "dezvoltare" la nivele supra- şi intraregionale. Dezvoltarea axelor

structurante naţionale se va produce odată cu amplificarea legăturilor dintre polii de

dezvoltare, structurarea funcţională a spaţiului din lungul acestor axe se va produce odată cu

dezvoltarea economică a polilor de dezvoltare pe care îi leagă.

Se conturează două axe structurante naţionale majore pe direcţie nord-sud ce converg la

Suceava, de unde se despart spre nord, respectiv spre nord-vest. O altă axă se desfăşoară pe

direcţie vest-est şi leagă Piatra Neamţ de Vaslui, continuându-se atât spre vest – unde

facilitează legătura cu Regiunea Centru, cât şi spre est – cu Republica Moldova. Axele

structurante regionale au scopul de a le completa pe cele dintâi şi de a facilita o distribuţie

echilibrată a dezvoltării în teritoriu.

La nivelul competiţiei dintre oraşe Regiunea de Nord-Est se impune prin competiţia la cele

două extremităţi ale ierarhiei urbane, sectorul median rămânând pasiv la întreaga bulversare

pe care cunoaşte un mediu urban puternic afectat de procesul de dezindustrializare. În

sectorul superior, dacă oraşele Iaşi, Bacău şi Botoşani îşi menţin poziţiile, singurele

schimbări majore reies din competiţia existentă între Suceava şi Piatra Neamţ pentru locul

patru în această ierarhie. Urmare a procesului de industrializare, în special a oraşului, dar şi

a localităţilor din împrejurimi, oraşul Piatra Neamţ avea un oarecare avans asupra oraşului

Suceava. Noile mutaţii de după anul 1990 redau oraşului Suceava unele din funcţiile

regionale de altădată, cea mai evidentă fiind funcţia universitară. Toate acestea, coroborate

cu declinul industrial al oraşului Piatra Neamţ a determinat schimbarea locurilor dintre cele

două oraşe, iar poziţia oraşului Suceava va ameninţa în mod sigur şi locul oraşului Botoşani,

chiar dacă pentru moment acesta din urmă pare a fi detaşat deja.

În sectorul inferior sunt câteva schimbări importante în ierarhia urbană ca urmare a

declinului pe care îl cunosc oraşele Târgu Ocna, odată cu diminuarea importanţei industriei

chimice, precum şi oraşul Siret, a cărui industrializare târzie nu a avut decât efecte negative.

În opoziţie cu cele două oraşe Târgu Frumos, beneficiind de o poziţie geografică foarte bună

în raport cu oraşul Iaşi şi Dărmăneşti cunosc mai puţine schimbări dramatice. Oraşul

Negreşti câştigă un loc datorită revitalizării activităţilor agricole şi mai puţin a unor

activităţi cu caracter urban.

Variaţia rangurilor ne oferă o imagine asupra importanţei fiecărui pol de dezvoltare în

structura policentrică regională. De asemenea această metodă ne oferă o perspectivă asupra

modului în care se poate reorganiza reţeaua policentrică prin procese decizionale.


80

Regiunea de Sud-Est. Reţeaua policentrică din Regiunea de Sud-Est este structurată în

funcţie de o serie de particularităţi geografice şi demografice ale acestui spaţiu. La o

populaţie totală de 2 848219 locuitori în anul 2002, 54.64% locuiesc în mediul urban şi

45.36% în mediul rural. Valori scăzute atât la nivelul populaţiei cât şi la nivelul urbanizării

le înregistrează judeţul Tulcea, la polul opus aflându-se judeţul Constanţa.

Reţeaua policentrică bipolară cuprinde două structuri regionale de coordonare, Constanţa şi

aria bipolară Brăila-Galaţi, fiecare sprijinindu-se pe o reţea de poli de dezvoltare regionali,

intraregionali, locali şi de creştere (tabelul 2.16.).

Tabel nr. 2.16.: Polii de dezvoltare din regiunea de Sud Est

Polii de dezvoltare Judet

Indicele capacităţii de


MUNICIPIUL

CONSTANTA Constanta 53,10 Pol naţional de dezvoltare

MUNICIPIUL GALATI Galati 52,66 Pol naţional de dezvoltare

MUNICIPIUL BRAILA Braila 52,05 Pol naţional de dezvoltare

MUNICIPIUL BUZAU Buzau 51,97 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL FOCSANI Vrancea 51,96 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL TULCEA Tulcea 51,96 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL MANGALIA Constanţa 51,80 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL MEDGIDIA Constanţa 51,77 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL RAMNICU

SARAT Vrancea 51,76 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL TECUCI Galaţi 51,75 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS ODOBESTI Vrancea 51,68 Pol local de dezvoltare

ORAS HARSOVA Constanţa 51,68 Pol local de dezvoltare

ORAS CERNAVODA Constanţa 51,66 Pol local de dezvoltare

MUNICIPIUL ADJUD Vrancea 51,66 Pol local de dezvoltare

ORAS ISACCEA Tulcea 51,65 Pol local de dezvoltare

ORAS SULINA Tulcea 51,65 Pol local de dezvoltare

ORAS MARASESTI Vrancea 51,65 Pol local de dezvoltare

ORAS PANCIU Vrancea 51,65 Pol local de dezvoltare

ORAS MACIN Tulcea 51,64 Pol local de dezvoltare

ORAS NEHOIU Buzău 51,64 Pol local de dezvoltare

ORAS TARGU BUJOR Galaţi 51,63 Centru de crestere

ORAS IANCA Brăila 51,60 Centru de crestere

ORAS BABADAG Tulcea 51,40 Centru de crestere

ORAS INSURATEI Brăila 51,32 Centru de crestere

ORAS EFORIE Constanţa 51,31 Centru de crestere

ORAS POGOANELE Buzău 51,27 Centru de crestere

ORAS BANEASA Constanţa 51,26 Centru de crestere

OSTROV Constanţa 51,24 Centru de crestere

ORAS TECHIRGHIOL Constanţa 51,10 Centru de crestere

MIHAIL

KOGALNICEANU Constanţa 51,09 Centru de crestere

VIZIRU Brăila 51,08 Centru de crestere

IVESTI Galaţi 51,02 Centru de crestere

ORAS FAUREI Brăila 51,01 Centru de crestere

SFANTU GHEORGHE Tulcea 50,92 Centru de crestere

ORAS BERESTI Galaţi 50,87 Centru de crestere

Dacă municipiul Constanţa exercită o importantă influenţă în cadrul judeţelor aflate din

Dobrogea, municipiile Galaţi şi Brăila coordonează (mai ales economic) judeţele Galaţi,

Brăila, Vrancea şi Buzău, spaţiile subordonate fiind suprapuse. Dezvoltarea unui port

internaţional la Constanţa a facilitat deschiderea spre comerţ şi a sprijinit evoluţia pozitivă


81

atât a oraşului cât şi a judeţului. Modelul policentric este unul bipolar, municipiul Constanţa

şi aria de coopetiţie Brăila-Galaţi fiind nucleele principale de coordonare a sistemului

policentric. Formarea unei arii de competiţie Brăila-Galaţi este rezultatul unei evoluţii

naturale, cele două oraşe reuşind să polarizeze în timp acelaşi spaţiu geografic. În ciuda

competiţiei puternice, la nivel local, cele două structuri urbane sunt "condamnate" să

coopereze la nivel regional în vederea amplificării şi redistribuirii dezvoltării în reţeaua

policentrică subordonată.

Distribuţia axelor structurante naţionale este radiar divergentă acoperind aproape în

totalitate teritoriul Regiunii de dezvoltare de Sud-Est. Dinspre Constanţa pornesc două axe

structurante spre sud, facilitând legături de cooperare cu Bulgaria în special şi datorită

funcţiei sale de port la Marea Neagră, cu majoritatea statelor din Europa şi nu numai.

Celelalte axe structurante ce pornesc spre nord facilitează legături cu ceilalţi poli naţionali

(Galaţi şi Brăila) şi polul regional Tulcea, iar prin intermediul celor dintâi, se înlesnesc

legături cu poli de importanţă regională (Buzău şi Focşani). Axele structurante regionale

conectează polii de dezvoltare intraregională, polii locali şi centrele de creştere la axele

structurante naţionale, favorizând o mai bună dispersie a dezvoltării în teritoriu

Regiunea de Sud-Est, cu un număr de oraşe similar celei anterioare, se caracterizează printr-

o puternică stabilitate în sectorul superior şi printr-o instabilitate evidentă în sectoarele

median şi inferior. Stabilitatea din sectorul superior se datorează faptului că între cele mai

mari oraşe există o diferenţă semnificativă care nu poate fi atenuată de la un an la altul şi

nici măcar de la un deceniu la altul.

Schimbările în ierarhie de la nivelul inferior se explică prin aceea că abia declaratele oraşe

noi (şapte, în total) cunosc o revitalizare, mai ales datorită funcţiilor agricole (Pogoanele,

Negru Vodă) sau industriei extractive (Ianca) şi câştigă locuri în ierarhia urbană.

Corespunzător, oraşe precum Măcin, Panciu, Târgu Bujor, Isaccea sau Sulina, cunosc un

regres evidenţiat clar de variaţia rangurilor. Unele dintre aceste oraşe cunoscuseră un

început al industrializării extensive, înregistrând în ultimii ani ai regimului totalitar o

creştere a populaţiei totale datorită primului val de muncitori sosiţi din mediul rural. Imediat

după căderea sistemului centralizat aceştia s-a reîntors în ariile de provenienţă, determinând

o scădere a numărului de locuitori ai acestor centre urbane.

Variaţia rangurilor în sectorul inferior al ierarhiei regionale arată sensibilitatea reţelei

policentrice în această zonă şi necesitatea sprijinirii acestor aşezări pentru a se asigura o

distribuţie eficientă a dezvoltării în profil teritorial.


82

Regiunea de Sud-Vest. În Regiunea de Sud-Vest reţeaua policentrică este coordonată de

polul naţional de dezvoltare Craiova ce beneficiază de o poziţie central în sistemul regional

de aşezări urbane. Configurarea reţelei policentrice a ţinut seama de particularităţile

geografice, demografice şi economice ale spaţiului regional. Populaţia regiunii era la nivelul

anului 2002 de 2 330 792 loc. densitatea fiind de 79,8 loc/km2, sub media naţională (90,9

loc/km2). Structura populaţiei pe medii rural-urban ne indică o dominare a populaţiei rurale

cu un procent de 56% din totalul regiuni populaţia din mediul urban înregistrând 44%

(comparativ cu 47% şi 53% la nivel naţional). Pe judeţe ponderea ce mai mare a populaţiei

rurale se înregistrează în judeţele din sud Dolj şi Olt ce au un pronunţat caracter rural asta şi

datorită predominanţei activităţilor agricole în aceste judeţe.

Tabel nr. 2.17.: Polii de dezvoltare din regiunea de Sud Vest

Polii de dezvoltare JUDET

Indicele

capacităţii de


MUNICIPIUL CRAIOVA Dolj 53,08 Pol naţional de dezvoltare

MUNICIPIUL RAMNICU

VALCEA Valcea 52,24 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL TARGU JIU Gorj 52,15 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL DROBETA-TURNU

SEVERIN Mehedinti 51,96 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL SLATINA Olt 51,95 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL CARACAL Olt 51,86 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS FILIASI Dolj 51,86 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL MOTRU Gorj 51,85 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL CALAFAT Dolj 51,84 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL DRAGASANI Valcea 51,83 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL ORSOVA Mehedinti 51,82 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS SEGARCEA Dolj 51,62 Pol local de dezvoltare

ORAS BABENI Valcea 51,58 Pol local de dezvoltare

ORAS ROVINARI Gorj 51,56 Pol local de dezvoltare

ORAS NOVACI Gorj 51,40 Pol local de dezvoltare

ORAS BAIA DE ARAMA Mehedinti 51,38 Pol local de dezvoltare

ORAS TIRGU CARBUNESTI Gorj 51,37 Pol local de dezvoltare

ORAS TURCENI Gorj 51,37 Pol local de dezvoltare

ORAS BUMBESTI-JIU Gorj 51,32 Pol local de dezvoltare

ORAS CORABIA Olt 51,28 Pol local de dezvoltare

ORAS STREHAIA Mehedinti 51,25 Pol local de dezvoltare

ORAS BALCESTI Valcea 51,24 Pol local de dezvoltare

ORAS BALS Olt 51,18 Pol local de dezvoltare

ORAS SCORNICESTI Olt 51,17 Pol local de dezvoltare

ORAS VANJU MARE Mehedinti 51,17 Pol local de dezvoltare

MUNICIPIUL BAILESTI Dolj 51,16 Pol local de dezvoltare

ORAS BAILE GOVORA Valcea 51,16 Pol local de dezvoltare

ORAS BREZOI Valcea 51,14 Pol local de dezvoltare

ORAS TICLENI Gorj 51,13 Pol local de dezvoltare

ORAS CALIMANESTI Valcea 51,09 Pol local de dezvoltare

ORAS DABULENI Dolj 51,09 Pol local de dezvoltare

ORAS HOREZU Valcea 51,08 Pol local de dezvoltare

ORAS BECHET Dolj 51,07 Pol local de dezvoltare

ORAS BAILE OLANESTI Valcea 51,06 Pol local de dezvoltare

ORAS BERBESTI Valcea 51,05 Pol local de dezvoltare

ORAS TISMANA Gorj 51,03 Pol local de dezvoltare

ORAS DRAGANESTI-OLT Olt 50,97 Pol local de dezvoltare

ORAS PIATRA-OLT Olt 50,97 Pol local de dezvoltare

ORAS OCNELE MARI Valcea 50,91 Pol local de dezvoltare


83


Indicele

capacităţii de


ORAS POTCOAVA Olt 50,90 Centru de crestere

PLENITA Dolj 50,89 Centru de crestere

CORCOVA Mehedinti 50,89 Centru de crestere

PATULELE Mehedinti 50,87 Centru de crestere

JIANA Mehedinti 50,86 Centru de crestere

RADOMIRESTI Olt 50,82 Centru de crestere

Structura actuală a reţelei policentrice se datorează culoarelor de accesibilitate, a căror

orientare este asemănătoare axelor structurante ce fac legătura între diferiţi poli de

dezvoltare. Din punct de vedere al accesibilităţii regiunea este deservită de o infrastructură

de transport reprezentată prin trei drumuri europene, E70, E79 şi E81, dar şi două coridoare

europene de transport (coridorul IV şi coridorul VII). La care se adaugă magistralele

feroviare, un aeroport (Craiova) şi 5 porturi dunărene (Drobeta Turnu–Severin, Orşova,

Calafat, Bechet şi Corabia).

În cadrul Regiunii de Sud-Vest, poziţia geografică în partea central-sudică a polului naţional

de dezvoltare, Craiova, facilitează legăturile acestuia din urmă cu ceilalţi poli de dezvoltare,

printre care în primul rând cei de importanţă regională (Slatina, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu

şi Drobeta Turnu Severin) (vezi tabelul 2.17.).

Axele structurante de importanţă naţională pornesc din principalii poli de dezvoltare într-o

manieră divergentă, iar cele de importanţă regională sunt distribuite circular pe latura de

vest, sud şi est a regiunii, excepţie de la această regulă făcând latura nordică, unde reţeaua

de localităţi se desfăşoară doar la contactul cu zona montană.

Un rol important îl are axa structurantă a Văii Dunării, cu funcţie de facilitare a legăturilor

de cooperare transfrontalieră a teritoriului respectiv. Se poate observa din reprezentarea

cartografică rolul important pe care îl au porturile dunărene Drobeta Turnu Severin spre care

converg patru axe structurante, trei de importanţă naţională şi una de importanţă regională şi

Calafat, cu un număr de trei axe structurante, una de importanţă naţională, ce-l leagă direct

cu municipiul Craiova şi două de importanţă regională

Regiunea de Sud-Vest, cu toate că posedă un număr important de oraşe, se detaşează printr-

o stabilitate aproape perfectă în sectorul median şi inferior. Deşi, grafic, cele două

perturbaţii par spectaculoase, acestea nu sunt decât două înlocuiri de locuri în ierarhia

regională. Una este reprezentată de faptul că Râmnicu-Vâlcea cucereşte locul deţinut multă

vreme de Drobet-Turnu Severin, iar cea de-a doua de faptul că Drăgăşani câştigă două

locuri, depăşind ca număr de locuitori două oraşe intrate în declin economic puternic:

Corabia şi Băileşti.

Această stabilitate este generată de decalajele relativ mari dintre oraşele situate succesiv pe

traseul descendent al ierarhiei urbane regionale, dar şi de faptul că nici unul dintre aceste

oraşe nu a fost găsit ca fiind foarte atractiv pentru o investiţie străină de substanţă.

Perspectiva construirii podului de peste Dunăre de la Calafat-Vidin ar putea să provoace a

oarecare bulversare a ierarhiei în următorii ani, cu efecte favorabile şi asupra aşezărilor

umane din apropierea municipiului Calafat.

Variaţia rangurilor în Regiunea de Sud-Vest scoate în evidenţă necesitatea consolidării

reţelei policentrice la acest nivel. Particularitatea acestei regiuni este lipsa unor poli de

dezvoltare capabili să contribuie la dezvoltarea unor spaţii geografice profund

dezavantajate.


84

Regiunea de Vest. Reţeaua policentrică a Regiunii de Vest este coordonată de polul

naţional de dezvoltare Timişoara, pe palierele următoare trei poli regionali de dezvoltare

(Arad, Deva, Reşiţa) şi mai mulţi poli intraregionali, locali şi de creştere (vezi tabelul nr.

2.18).

Configurarea reţelei policentrice este influenţată de un complex de factori geografici,

economici şi demografici care în acestă regiune prezintă numeroase particularităţi. La

nivelul anilor 2002 numărul total al populaţiei atingea la 1 958648 de locuitori având

totodată şi cea mai scăzută densitate de 61.14 loc/km2, cu mult sub media pe ţară de 90.9

loc/km2. Tot la nivelul recensământului din 2002 remarcăm gradul ridicat al urbanizării.

Prin urmare 60.93% din populaţia Regiunii de Vest trăieşte în mediul urban faţă de numai

39.7% din populaţie care trăieşte în mediul rural.

Tabel nr. 2.18.: Polii de dezvoltare din Regiunea Vest


Indicele

capacităţii de


MUNICIPIUL TIMISOARA Timis 53,94 Pol naţional de dezvoltare

MUNICIPIUL ARAD Arad 52,39 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL RESITA Caras-Severin 51,99 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL DEVA Hunedoara 51,96 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL LUGOJ Timis 51,87 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL PETROSANI Hunedoara 51,84 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL HUNEDOARA Hunedoara 51,83 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL CARANSEBES Caras-Severin 51,82 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS SANNICOLAU MARE Timis 51,73 Pol local de dezvoltare

ORAS INEU Arad 51,72 Pol local de dezvoltare

ORAS LIPOVA Arad 51,72 Pol local de dezvoltare

ORAS MOLDOVA NOUA Caras-Severin 51,71 Pol local de dezvoltare

ORAS CHISINEU-CRIS Arad 51,71 Pol local de dezvoltare

MUNICIPIUL ORASTIE Hunedoara 51,70 Pol local de dezvoltare

ORAS JIMBOLIA Timis 51,69 Pol local de dezvoltare

MUNICIPIUL BRAD Hunedoara 51,67 Pol local de dezvoltare

ORAS ORAVITA Caras-Severin 51,66 Pol local de dezvoltare

MUNICIPIUL LUPENI Hunedoara 51,44 Pol local de dezvoltare

ORAS HATEG Hunedoara 51,41 Pol local de dezvoltare

ORAS PETRILA Hunedoara 51,41 Pol local de dezvoltare

ORAS SEBIS Arad 51,41 Pol local de dezvoltare

BOZOVICI Caras-Severin 51,40 Centru de crestere

ORAS DETA Timis 51,40 Centru de crestere

ORAS URICANI Hunedoara 51,40 Centru de crestere

ORAS FAGET Timis 51,40 Centru de crestere

ILIA Hunedoara 51,40 Centru de crestere

ORAS GEOAGIU Hunedoara 51,40 Centru de crestere

ORAS RECAS Timis 51,40 Centru de crestere

ORAS BUZIAS Timis 51,35 Centru de crestere

SANTANA Arad 51,31 Centru de crestere

ORAS CIACOVA Timis 51,30 Centru de crestere

ORAS PANCOTA Arad 51,30 Centru de crestere

CENAD Timis 51,27 Centru de crestere

ORAS CURTICI Arad 51,25 Centru de crestere

ORAS ANINOASA Hunedoara 51,23 Centru de crestere

LOVRIN Timis 51,22 Centru de crestere

ORAS ANINA Caras-Severin 51,16 Centru de crestere

PECICA Arad 51,16 Centru de crestere

VINGA Arad 51,16 Centru de crestere


85


Indicele

capacităţii de


ORAS NADLAC Arad 51,14 Centru de crestere

MARGINA Timis 51,12 Centru de crestere

PECIU NOU Timis 51,12 Centru de crestere

RUSCA MONTANA Caras-Severin 51,12 Centru de crestere

MUNICIPIUL VULCAN Hunedoara 51,08 Centru de crestere

VATA DE JOS Hunedoara 51,07 Centru de crestere

TEREGOVA Caras-Severin 51,05 Centru de crestere

ORAS BAILE HERCULANE Caras-Severin 51,03 Centru de crestere

ORAS BOCSA Caras-Severin 51,02 Centru de crestere

SAVARSIN Arad 50,88 Centru de crestere

ORAS SIMERIA Hunedoara 50,02 Centru de crestere

Ierarhic, Timişoara domină întreaga regiune, având o populaţie de peste 300000 locuitori.

Este urmat de Arad, cu puţin peste 170000 locuitori, oraş ce a fost antrenat într-o

permanentă concurenţă cu Timişoara. Un fenomen interesant apare în cazul oraşelor aflate

pe Valea Jiului care au luat naştere datorită rezervelor de cărbuni şi a intensificării

mineritului în zonă. Din cele 42 de oraşe ale regiunii se mai remarcă de altfel şi oraşele

Deva, Hunedoara şi Reşiţa cu o populaţie cuprinsă între 70000 şi 90000 locuitori.

Reţeaua de dezvoltare policentrică în regiunea Vest este alcătuită din polul naţional de

dezvoltare Timişoara, conectat printr-o reţea de axe structurante la cei trei poli intraregionali

de dezvoltare: Arad, Deva şi Reşiţa şi respectiv la cei de importanţă locală. Relieful mai

puţin accidentat favorizează interconectarea dintre aceşti poli, datorită densităţii mai ridicate

a reţelelor de transport. Pentru regiunea de vest Timişoara reprezintă principalul centru

polarizator, este un important centru universitar, de afaceri şi cultural, cu rol în transmiterea

impulsurilor de dezvoltare în tot spaţiul regiunii.

În Regiunea de Vest axele structurante de importanţă naţională sunt: (mai departe către

Sibiu), Timişoara-Arad (către Oradea şi Belgrad), Timişoara-Caransebeş- (către Dr.Tr.

Severin), Arad-Deva-Petroşani (cu legături către Sibiu şi Craiova). Axele structurante

regionale sunt rezultatul structurării funcţionale a spaţiului în urma intensificării relaţiilor

dintre polii de dezvoltare la nivel regional. Structurarea funcţională a spaţiului între polii de

dezvoltare este evidentă în lungul axelor structurante: Timişoara-Jimbolia, Timişoara-Arad,

Timişoara-Lugoj, Deva-Petroşani.

Regiunea de Vest este foarte stabilă în sectorul ierarhic superior, unde oraşele sunt situate la

distanţă mare pe scara valorilor numărului de locuitori, puternic instabilă în sectorul median,

revenind la aceeaşi stabilitate în sectorul inferior. Instabilitatea din sectorul median se

datorează atât unor revitalizări industriale sau de servicii în cazul unor oraşe ca Sânnicolau

Mare (cu mai multe investiţii străine) sau Simeria, cât mai ales evoluţiei accentuat regresive

cunoscute de trei oraşe: Oraviţa, Uricani şi Anina (ultimele două cu industrii carbonifere

intrate în declin profund).

Sectorul inferior este marcat de o stabilitate clară, majoritatea oraşelor, mici şi foarte mici,

având o evoluţie lineară, în ritmurile anterioare. Singura schimbare este determinată de

schimbul de locuri între Geoagiu şi Băile Herculane, în favoarea ultimului care câştigă o

poziţie.

Caracteristic pentru competiţia interurbană la nivelul acestei regiuni este faptul că primele

două oraşe (Timişoara şi Arad) se detaşează foarte net de celelalte centre urbane, iar între

primele două există acelaşi decalaj, ceea ce înseamnă că pe o perioadă foarte mare de ani la


86

acest nivel nu putem asista la vreo schimbare chiar de dimensiuni reduse. Competiţia

rămâne deschisă pentru locul 3 în ierarhia urbană, având în vedere că două oraşe industriale

(Reşiţa şi Hunedoara) la care se adaugă altul cu funcţii complexe (Deva) au valori apropiate

ale numărului de locuitori, putând schimba locurile pe care le deţin în prezent.

Variaţia rangurilor în Regiunea Vest şi analiza de detaliu a relaţiilor dintre polii de

dezvoltare subliniază necesitatea echilibrării reţelei policentrice prin dezvoltarea unui pol de

dezvoltare puternic în estul regiunii (Deva) capabil să atenueze din disfuncţionalităţile

provocate de distanţa mare faţă de polul naţional de coordonare, Timişoara.

Regiunea Centru. În Regiunea Centru, reţeaua policentrică este alcătuită din polul naţional

de dezvoltare Braşov, 5 poli regionali de dezvoltare (Târgu Mureş, Alba Iulia, Sibiu, Sfântu

Gheorghe şi Miercurea Ciuc) o reţea densă de poli de dezvoltare intraregională, poli locali

de dezvoltare şi centre de creştere (vezi tabelul nr. 2.19).

Tabel nr. 2.19.: Polii de dezvoltare din Regiunea Centru




MUNICIPIUL BRASOV Brasov 53,61 Pol naţional de dezvoltare

MUNICIPIUL SIBIU Sibiu 53,01 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL TARGU MURES Mures 52,98 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL ALBA IULIA Alba 52,12 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL MIERCUREA

CIUC Harghita 52,11 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL SFANTUL

GHEORGHE Covasna 52,10 Pol regional de dezvoltare

ORAS PREDEAL Brasov 52,01 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL ODORHEIU

SECUIESC Harghita 51,93 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL TIRGU

SECUIESC Covasna 51,90 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL AIUD Alba 51,89 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL SIGHISOARA Mures 51,88 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL GHEORGHENI Harghita 51,88 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL BLAJ Alba 51,87 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL MEDIAS Sibiu 51,87 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL REGHIN Mures 51,86 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL SEBES Alba 51,85 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIU TOPLITA Harghita 51,85 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS RUPEA Brasov 51,84 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL CODLEA Brasov 51,80 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS ZARNESTI Brasov 51,79 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL TARNAVENI Mures 51,78 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL SACELE Brasov 51,76 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS VICTORIA Brasov 51,74 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL FAGARAS Brasov 51,74 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS RASNOV Brasov 51,70 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS GHIMBAV Brasov 51,70 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS AVRIG Sibiu 51,69 Pol local de dezvoltare

ORAS CRISTURU SECUIESC Harghita 51,69 Pol local de dezvoltare

ORAS INTORSURA

BUZAULUI Covasna 51,46 Pol local de dezvoltare

MIERCUREA SIBIULUI Sibiu 51,38 Pol local de dezvoltare

ORAS LUDUS Mures 51,38 Pol local de dezvoltare

ORAS CISNADIE Sibiu 51,36 Pol local de dezvoltare

ORAS BARAOLT Covasna 51,33 Pol local de dezvoltare

ORAS TALMACIU Sibiu 51,30 Pol local de dezvoltare


87




ORAS AGNITA Sibiu 51,28 Pol local de dezvoltare

ORAS SOVATA Mures 51,27 Pol local de dezvoltare

ORAS COVASNA Covasna 51,22 Pol local de dezvoltare

ORAS MIERCUREA

NIRAJULUI Mures 51,21 Pol local de dezvoltare

ORAS OCNA SIBIULUI Sibiu 51,21 Pol local de dezvoltare

ORAS ZLATNA Alba 51,20 Pol local de dezvoltare

ORAS DUMBRAVENI Sibiu 51,19 Pol local de dezvoltare

ORAS TEIUS Alba 51,16 Pol local de dezvoltare

ORAS OCNA MURES Alba 51,14 Pol local de dezvoltare

ORAS ABRUD Alba 51,09 Pol local de dezvoltare

ORAS CUGIR Alba 51,08 Pol local de dezvoltare

ORAS SARMASU Mures 51,07 Pol local de dezvoltare

BALAN Salaj 51,06 Pol local de dezvoltare

ORAS CAMPENI Alba 51,03 Pol local de dezvoltare

ORAS SALISTE Sibiu 51,02 Pol local de dezvoltare

ORAS SANGEORGIU DE

PADURE Mures 51,02 Pol local de dezvoltare

ORAS BORSEC Harghita 50,99 Pol local de dezvoltare

ORAS UNGHENI Mures 50,99 Pol local de dezvoltare

ORAS VLAHITA Harghita 50,96 Pol local de dezvoltare

ORAS BAIA DE ARIES Alba 50,94 Pol local de dezvoltare

ORAS IERNUT Mures 50,90 Pol local de dezvoltare

ORAS BAILE TUSNAD Harghita 50,88 Pol local de dezvoltare

PRAID Harghita 50,76 Pol local de dezvoltare

ORAS COPSA MICA Sibiu 50,73 Pol local de dezvoltare

BRAN Brasov 50,71 Centru de crestere

PREJMER Brasov 50,70 Centru de crestere

ARIESENI Alba 50,69 Centru de crestere

Axele structurante naţionale pornesc într-o structură radiar divergentă din municipiul

Braşov unind majoritatea polilor regionali de dezvoltare, facilitându-le schimburi de materie

şi informaţie, care să poată fi transmise mai departe până la nivelul centrelor de creştere.

Axele structurante regionale sunt conectate cu primele prin intermediul polilor de dezvoltare

intraregională astfel încât tot teritoriul regiunii centru să beneficieze de o dezvoltare

echilibrată.

Reţeaua policentrică din Regiunea Centru este una dintre cele mai complexe, datorită

faptului că poli regionali de dezvoltare (Alba Iulia, Sibiu, Târgu Mureş, Miercurea Ciuc,

Sfântu Gheorghe) se impun aproape în mod egal la nivelul teritoriilor pe care le

coordonează. Sectorul superior este, de altfel, foarte stabil primele 7 oraşe păstrându-şi

locurile pe care le deţineau şi în 1992. Pe parcursul sectorului median există fluctuaţii foarte

reduse generate doar de înlocuiri succesive pe scara ierarhică. Poate mai evident decât în

alte regiuni aici rezultă clar reculul unor oraşe industriale specializate, din categoria celor de

peste 30000 locuitori: Făgăraş, dar mai ales Cugir şi Săcele. Creşterea cea mai mare o

înregistrează oraşul Sebeş, care deşi câştigă două locuri, totuşi demonstrează cum un oraş cu

o economie complexă, chiar industrială, dacă se bazează pe resurse locale (lemn şi produse

animaliere), precum şi pe tradiţii în prelucrarea acestora poate avea o mare rezistenţă la

schimbare.

Sectorul inferior înregistrează cele mai mari amplitudini, care pe fond au la bază regresul

înregistrat de oraşul Bălan. Acesta pierzând 9 locuri în ierarhia urbană a determinat o


88

bulversare a poziţiei deţinute de mai multe oraşe, de unde şi aparenta schimbare la întreg

nivelul ierarhic inferior al regiunii.

Regiunea de Nord-Vest. Regiunea de Nord-Vest cuprinde o reţea policentrică subordonată,

din punct de vedere al propagării dezvoltării, municipiului Cluj-Napoca, la care se adaugă 6

poli regionali de dezvoltare (Baia Mare, Satu Mare, Oradea, Zalău, Bistriţa şi Turda) şi poli

de dezvoltare de importanţă intraregională şi locală (vezi tabelul 2.20).

Axele structurante naţionale leagă municipiul Cluj–Napoca de de polii naţionali şi regionali

din regiunile învecinate. Acestea sunt: Cluj Napoca-Oradea (se prelungeşte spre Tg. Mureş

şi spre Ungaria), Cluj Napoca-Dej-Bistriţa (se prelungeşte spre Suceava), Cluj Napoca-Dej-

Baia Mare-Satu Mare, Oradea-Satu Mare (se prelungeşte spre Timişoara), Baia Mare-

Sighetul Marmaţiei (se prelungeşte până la Vatra Dornei).

Tabel nr. 2.20.: Polii de dezvoltare din Regiunea Nord Vest


Indicele capacităţii

de polarizare Categoria

MUNICIPIUL CLUJ-

NAPOCA Cluj 54,33 Pol naţional de dezvoltare

MUNICIPIUL ORADEA Bihor 53,16 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL SATU MARE Satu Mare 52,26 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL BAIA MARE Maramures 51,96 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL BISTRITA Bistrita-Nasaud 51,82 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL ZALAU Salaj 51,68 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL CAREI Satu Mare 51,52 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL TURDA Cluj 51,51 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS HUEDIN Cluj 51,50 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL DEJ Cluj 51,43 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL GHERLA Cluj 51,42 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL CAMPIA

TURZII Cluj 51,42 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS NEGRESTI-OAS Satu Mare 51,42 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS BECLEAN Bistrita-Nasaud 51,41 Pol local de dezvoltare

MUNICIPIUL SIGHETU

MARMATIEI Maramures 51,41 Pol local de dezvoltare

MUNICIPIUL BEIUS Bihor 51,41 Pol local de dezvoltare

ORAS NASAUD Bistrita-Nasaud 51,40 Pol local de dezvoltare

ORAS TARGU LAPUS Maramures 51,40 Pol local de dezvoltare

MUNICIPIUL MARGHITA Bihor 51,36 Pol local de dezvoltare

MUNICIPIUL SALONTA Bihor 51,35 Pol local de dezvoltare

ORAS SOMCUTA MARE Maramures 51,34 Pol local de dezvoltare

ORAS SIMLEU SILVANIEI Salaj 51,28 Pol local de dezvoltare

ORAS ALESD Bihor 51,27 Pol local de dezvoltare

TAUTII-MAGHERAUS Maramures 51,27 Pol local de dezvoltare

ORAS NUCET Bihor 51,22 Pol local de dezvoltare

ORAS VISEU DE SUS Maramures 51,19 Pol local de dezvoltare

LIVADA Satu Mare 51,18 Pol local de dezvoltare

ORAS CEHU SILVANIEI Salaj 51,18 Pol local de dezvoltare

DRAGOMIRESTI Maramures 51,15 Pol local de dezvoltare

ORAS VALEA LUI MIHAI Bihor 51,15 Pol local de dezvoltare

ORAS SEINI Maramures 51,13 Pol local de dezvoltare

ORAS JIBOU Salaj 51,12 Pol local de dezvoltare

ORAS ULMENI Maramures 51,12 Pol local de dezvoltare

ORAS BORSA Maramures 51,07 Pol local de dezvoltare

ORAS VASCAU Bihor 51,06 Pol local de dezvoltare

SACUENI Bihor 51,06 Pol local de dezvoltare

ORAS BAIA SPRIE Maramures 51,04 Pol local de dezvoltare


89


Indicele capacităţii

de polarizare Categoria

ORAS STEI Bihor 51,04 Pol local de dezvoltare

ORAS SANGEORZ-BAI Bistrita-Nasaud 51,03 Pol local de dezvoltare

SALISTEA DE SUS Maramures 50,98 Pol local de dezvoltare

ORAS ARDUD Satu Mare 50,96 Pol local de dezvoltare

ORAS CAVNIC Maramures 50,89 Pol local de dezvoltare

ORAS TASNAD Satu Mare 50,85 Pol local de dezvoltare

BISTRA Maramures 50,82 Pol local de dezvoltare

RODNA Bistrita-Nasaud 50,81 Centru de crestere

CIUCEA Cluj 50,81 Centru de crestere

LECHINTA Bistrita-Nasaud 50,81 Centru de crestere

COJOCNA Cluj 50,80 Centru de crestere

Regiunea de Nord-Vest, prin caracteristicile variaţiei rangurilor, ne conduce la ideea

suprapunerii pe un model clasic al amplificării treptate printr-o intervenţie locală. In sectorul

ierarhic superior, amplitudinile cresc, parcă treptat şi ajung să fie foarte mari în segmentul

ierarhic inferior. Stabilitatea din partea superioară a ierarhiei cuprinde 9 centre urbane care

şi-au păstrat acelaşi loc timp de un deceniu, demonstrând că la acest nivel nu s-a întâmplat

nimic spectaculos, care să determine o creştere explozivă a vreunui oraş. În sectorul median,

practic, oraşele îşi schimbă strict locurile pe care le deţin. Astfel, fac rocadă Câmpia Turzii

cu Borşa, Carei cu Gherla, Vişeu de Sus cu Marghita ş.a.m.d.

În sectorul inferior, datorită oraşului Ştei, care pierde 4 locuri in ierarhia urbană, se

înregistrează o oarecare bulversare ierarhică ce tranşează în favoarea oraşelor Seini şi

Sângeorz-Băi. Ultimele 4 oraşe, cele mai mici, îşi păstrează locurile în ierarhia urbană.

Concluzia generală este că variaţia rangurilor are intensităţi diferite de la o regiune la alta,

afectând, de regulă sectoarele mediane şi inferioare. Acestea din urmă prin numărul mare de

oraşe şi prin nivelul apropiat al numărului de locuitori permit comportamente aparent

agresive, prin devansarea unora de către altele. Evoluţia în deceniul 1992/2002 nu s-a

datorat dezvoltării diferenţiate a oraşelor cât mai ales involuţiilor înregistrate de unele dintre

acestea, care deţineau poziţii superioare pe scara ierarhică regională. Specializarea

industrială, neţinând cont de resursele locale, s-a dovedit a fi fatală în cazul unor oraşe al

căror declin le-a adus în poziţia de "perdanţi" în competiţia interurbană regională.


90

Regiunea Sud. Reţeaua policentrică din Regiunea Sud cuprinde capitala (ce are rolul de

coordonare), şapte poli regionali de dezvoltare (Ploieşti, Târgovişte, Piteşti, Alexandria,

Giurgiu, Călăraşi şi Slobozia), o reţea complexă de poli intraregionali, locali şi centre de

creştere (vezi tabelul 2.21.).

Datorită suprafeţei reduse comparativ cu celelalte regiuni de dezvoltare ale ţării şi a

importanţei pe care o are capitala la nivel naţional, dar mai ales regional, Regiunea

Bucureşti-Ilfov a fost inclusă în Regiunea Sud, reţeaua policentrică constituită şi structurată

de capitală dezvoltându-se mult peste limitele Regiunii Bucureşti-Ilfov. În acest spaţiu,

prezenţa capitalei precum şi nivelul de dezvoltare al acesteia comparativ cu majoritatea

oraşelor existente, conduce la surclasarea oraşelor aflate pe următoarea treaptă în ierarhie,

astfel încât polii naţionali de dezvoltare lipsesc în totalitate, pe locul al doilea (după

capitală) situându-se polii regionali de dezvoltare.

Tabel nr. 2.21.: Polii de dezvoltare din Regiunea Sud şi Bucureşti Ilfov


Indicele

capacităţii de


MUNICIPIUL BUCURESTI

MUNICIPIUL

BUCURESTI 63,33 Capitala

MUNICIPIUL PITESTI ARGES 52,70 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL PLOIESTI PRAHOVA 52,44 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL TARGOVISTE DAMBOVITA 51,75 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL GIURGIU GIURGIU 51,73 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL CALARASI CALARASI 51,58 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL ALEXANDRIA TELEORMAN 51,57 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL SLOBOZIA IALOMITA 51,56 Pol regional de dezvoltare

MUNICIPIUL CAMPULUNG ARGES 51,55 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS SINAIA PRAHOVA 51,55 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL CURTEA DE ARGES ARGES 51,54 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL CAMPINA PRAHOVA 51,54 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS GAESTI DAMBOVITA 51,53 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL ROSIORI DE VEDE TELEORMAN 51,52 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL OLTENITA CALARASI 51,51 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL TURNU MAGURELE TELEORMAN 51,51 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL MORENI DAMBOVITA 51,50 Pol intraregional de dezvoltare

MUNICIPIUL URZICENI IALOMITA 51,50 Pol intraregional de dezvoltare

ORAS VALENII DE MUNTE PRAHOVA 51,49 Pol local de dezvoltare

ORAS PUCIOASA DAMBOVITA 51,49 Pol local de dezvoltare

ORAS PLOPENI PRAHOVA 51,43 Pol local de dezvoltare

ORAS COSTESTI ARGES 51,43 Pol local de dezvoltare

ORAS FUNDULEA CALARASI 51,40 Pol local de dezvoltare

ORAS RACARI DAMBOVITA 51,40 Pol local de dezvoltare

ORAS LEHLIU GARA CALARASI 51,39 Pol local de dezvoltare

ORAS AZUGA PRAHOVA 51,39 Pol local de dezvoltare

ORAS URLATI PRAHOVA 51,37 Pol local de dezvoltare

SNAGOV ILFOV 51,35 Pol local de dezvoltare

STEFANESTI ARGES 51,32 Pol local de dezvoltare

ORAS VIDELE TELEORMAN 51,32 Pol local de dezvoltare

ORAS BOLINTIN-VALE GIURGIU 51,31 Pol local de dezvoltare

ORAS TOPOLOVENI ARGES 51,30 Pol local de dezvoltare

ORAS MIHAILESTI GIURGIU 51,29 Pol local de dezvoltare

ORAS MIOVENI ARGES 51,22 Pol local de dezvoltare

ORAS MIZIL PRAHOVA 51,22 Pol local de dezvoltare

ORAS OTOPENI ILFOV 51,20 Pol local de dezvoltare

ORAS ZIMNICEA TELEORMAN 51,20 Pol local de dezvoltare


91


Indicele

capacităţii de


ORAS FIERBINTI-TARG IALOMITA 51,18 Pol local de dezvoltare

ORAS BUSTENI PRAHOVA 51,15 Pol local de dezvoltare

ORAS POPESTI LEORDENI ILFOV 51,15 Pol local de dezvoltare

ORAS BOLDESTI-SCAENI PRAHOVA 51,14 Pol local de dezvoltare

ORAS VOLUNTARI ILFOV 51,12 Pol local de dezvoltare

ORAS BUFTEA ILFOV 51,10 Pol local de dezvoltare

ORAS COMARNIC PRAHOVA 51,09 Pol local de dezvoltare

ORAS TITU DAMBOVITA 51,06 Pol local de dezvoltare

ORAS BAICOI PRAHOVA 51,06 Pol local de dezvoltare

MUNICIPIUL FETESTI IALOMITA 51,05 Pol local de dezvoltare

ORAS CAZANESTI IALOMITA 51,05 Pol local de dezvoltare

ORAS BREAZA PRAHOVA 51,05 Pol local de dezvoltare

ORAS TANDAREI IALOMITA 51,04 Pol local de dezvoltare

ORAS FIENI DAMBOVITA 51,04 Pol local de dezvoltare

ORAS SLANIC PRAHOVA 51,04 Pol local de dezvoltare

ORAS AMARA IALOMITA 51,03 Pol local de dezvoltare

MANASTIREA CALARASI 51,02 Pol local de dezvoltare

CIULNITA IALOMITA 50,98 Centru de crestere

VISINA DAMBOVITA 50,97 Centru de crestere

ORAS BUDESTI CALARASI 50,96 Centru de crestere

VOINESTI DAMBOVITA 50,95 Centru de crestere

COTMEANA ARGES 50,94 Centru de crestere

COMANA GIURGIU 50,92 Centru de crestere

OLTENI TELEORMAN 50,90 Centru de crestere

Axele structurante de importanţă naţională sunt: Bucureşti-Alexandria (cu prelungire spre

Craiova), Bucureşti-Piteşti (cu prelungire spre Rm. Vâlcea), Bucureşti-Ploieşti-Sinaia-

Buşteni (cu prelungire spre Braşov), Bucureşti-Feteşti (cu prelungire spre Constanţa),

Bucureşti-Urziceni (cu prelungire spre Buzău), Piteşti-Câmpulung (cu prelungire spre

Braşov şi Craiova). Aceste axe structurante proiectate în reţeua policentrică sunt deja

conturate în apropierea capitalei unde în lungul principalelor culoare de accesibilitate

structurarea funcţională a spaţiului este evidentă.

Regiunea Sud se individualizează prin dominarea categorică a capitalei, prin poziţia în

ierarhie şi printr-o dinamică intraurbană, care demonstrează două sectoare relativ bulversate:

unul în partea median superioară a ierarhiei urbane, iar celălalt, mai extins în cea median

inferioară şi inferioară. În primul segment sunt remarcate tendinţele inverse de evoluţie ale

oraşelor puternic industrializate în perioada anterioară anului 1990 şi cele care au fost mai

puţin industrializate sau au avut o industrie performantă, revitalizată în ultimii ani. Aceasta

explică de ce Turnu Măgurele şi Roşiori de Vede au pierdut câte trei locuri în ierarhia

regională, iar Mioveni şi Feteşti au câştigat 4, respectiv 2 locuri.

În sectorul median inferior şi în cel inferior amplitudinile de variaţie se accentuează

atingând un maxim, reprezentat de oraşul Topoloveni, care câştigă 4 locuri, şi un minim,

reprezentat de Buşteni, care pierde 5 locuri în ierarhia urbană. Explicaţia anterioară este

valabilă şi pentru acest sector, la care se adaugă şi faptul că oraşe recunoscute ca centre

turistice, precum Buşteni şi Sinaia sau Slănic marchează pierderi de locuri în ierarhia

regională.

Reţeaua policentrică din Regiunea Sud poate fi considerată ca fiind una bine conturată

datorită capacităţii mari de polarizare a centrului de coordonare.


92

Bibliografie

Bachtler John (2002), Reflections on the Reform of the Structural Funds, RSA International

Conference: Evaluation and EU Regional Policy, Aix en Provence;

BASSAND, M. (2004): La métropolisation de la Suisse. Lausanne, Presses polytechniques

et universitaires Romandes, s.150.

BOURDEAU-LEPAGE, L. (2003): Metropolization in Central & Eastern Europe. Unequal

Chances, LEG CNRS 5118 et MSH, Université de Bourgogne, Pôle d’Economie et de

Gestion, Dijon–France, http://www.u-bourgogne.fr/leg/documents-de-travail/e2003-15.pdf,

s.1-22.

BRAGHINĂ, C., PEPTENATU, D., CONSTANTINESCU ŞT, PINTILII R,D,

DRĂGHICI, C. (2010): The pressure exerted on the natural environment in the open pit

exploitation areas in Oltenia, Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, Vol.

5, No. 1, s. 33 – 40.

BRENNER N. (2003): Metropolitan Institutional Reform and the Rescaling of State Space

in Contemporary Western Europe, European Urban and Regional Studies, Vol. 10, No. 4,

s.297-324.

BRENNER, N. (2004): Urban governance and the production of new state spaces in

Western Europe, 1960-2000, Review of International Political Economy 11, s. 447-488.

Brunet R, Dolffus O. (1990), Mondes nouveaux, Géographie Universelle, Hachette, Paris ,

p.90

Brunet R. (1980), La composition des modèles dans l’analyse spatiale, L’Espace

géographique, 4

CERVERO, R. (1989): America's suburban centers, Boston, Unwin Hyman, s. 232.

CHIRIAC, C. (2009): Emergenţa modelului guvernanţei multi-level în România, Revista

Transilvană de Ştiinţe Administrative, 1 (23)/2009, s. 5-18.

Clary M., Dufau G., Durand R., Ferras R. (1988), Cartes et modèles a l’école, Montpellier,

RECLUS

DI CIOMMO, F. (2001): The economic actors and city governability: the example of urban

regeneration policies in Milan, Naples and Paris. Paper presented at the conference Area-

based initiatives in contemporary urban policy, Danich Building and Urban Research and

EURA, Copenhagen, 17-19 May.

Dobrotă, N. (1997), Economie Politică, Editura Economică, Bucureşti, 1997;

FOULKES, P, V. (2008): The management of metropolitan areas, 44th Congress de

ISOCARP 2008.

HOOGHE, L., MARKS, G. (2002): Types of Multi-Level Governance, Work Paper of

Department of political Science of University of North Carolina, s. 10.

Ianoş I, (2006), Dinamica urbană, Editura Tehnică, Bucureşti;

Ianoş I, Heller W (2006), Spaţiu, economie şi sisteme de aşezări, Editura Tehnică,

Bucureşti;

Ianoş I. (1987), Oraşele şi organizarea spaţiului geografic, Studiu de geografie economică

asupra teritoriului României, Edit. Academiei, Bucureşti;

http://www.u-bourgogne.fr/leg/documents-de-travail/e2003-15.pdf


93

Ianoş I. (1997), Individualizarea şi analiza disparităţilor intraregionale. Aplicaţie la judeţul

Alba, Comunicări de Geografie, Editura Universităţii din Bucureşti, pag. 103;

IANOŞ, I. (2004): Dinamica Urbană, Editura Tehnică, s. 169.

IANOŞ, I., PEPTENATU, D., ZAMFIR, D. (2009): Respect for environment and

sustainable development, Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, 4 (1): 81

– 93.

Jacobs M., ―The Green Economy: Environment, Sustainable Development and the Policies

of the Future", Pluto Press, London, 1991.

JALOWIECKI, B. (2000): Process of Metropolization, 1/2000, World Economic, Belarus

Economic Journal, http://bem.bseu.by/index.php?s=on&lang=en&ot=article&ar_id=277.

JOHNSTON R. J., GREGORY, D., PRATT, G., WATTS, M. (2000): The Dictionary of

Human Geography, Blackwell Publishing, s. 353.

Jolivet R., Nicolas G. (1991) Signe géographique: chorèmes et tégéos, Cahiers de

Géographie du Québec, vol.35, 96, p.535-564.

KNIELING, J. (2009): European Metropolitan Regions in global times: Challenges and

Qualities, Hafen City University, Hamburg,

www.udms.net/cms/uploads/239/key_note_speeech-pdf.html.

KRÄTKE, S. (2007): The Metropolization of the European Urban and Regional System,

European Planning Studies, Volume 15 Issue 1, s. 1-27.

LUNCAN, A. (2010): Instrumente de planificare pentru dezvoltarea durabilă a arealor

metropolitane, teză de doctorat, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu",

Bucureşti.

MAKHELOUF, A., (2009): The effect of green spaces on urban climate and pollution,

Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, No. 1, Tehran, s. 35-40.

MAY, N. (1999): Districts et métropolisation: réflexions à partir de deux figures spatiales

des réorganisations productives, Entre la metropolisation et le village global, Presse de l

Universite de Quebec, s.27-29.

OGWUELEKA, T, C, H., (2009). Municipal solid waste characteristics and management in

Nigeria, Iran. J. Environ. Health. Sci. Eng., 2009, 6 (3), s. 173-180.

PEPTENATU, D., PINTILII, R, D, DRAGHICI, C, STOIAN, D. (2010): Environmental

pollution in functionally restructured urban areas: case study–the city of Bucharest, Iran. J.

Environ. Health. Sci. Eng., Vol. 7, No. 1, s. 87-96.

POLLACK, M. (1994): Creeping competence. The expanding agenda of the European

Community", Journal of European Public Policy, 14/2. s. 10-13.

Ratti, R. (1997), L’Espace regional actif: une reponse paradigmatique des regionalists au

debat local-global, Revue d’Economie Regionale et Urbaine, 4, p.525-544, cit.p.527.

Reich, R. (1991), The Work of Nations: Preparing ourselves for 21 st-century capitalism,

Knoph, New York.

Reilly, W.J. (1929), Méthods of the study of rétail relationships, Univversity of Texas

Bulletin, nr.2944 şi The law of rétail gravitation, New York, 1931.

RHODES, R, A, W. (1997): Understanding Governance. Policy Networks, Governance,

Reflexivity and Accountability, Open University Press, Buckingham, s. 235.


94

Richardson, H.W. (1973), Regional Growth Theory, London

Richardson, H.W. (1973), Theory of the Distribution of City Sizes: Review and Prospects,

Regional Studies, 7, p.239-251.

Rittenbruch, K. (1968), Zur Anwendung der Exportbasiskonzepte im Rahmen von

Regionalstudien, Berlin

SCOTT, A. (2001): Global City-Regions: Trends, Theory, Policy. Oxford, Oxford

University Press, s.11.

STANBACK, T. (1991): The New Suburbanization: challenge of the central city, Oxford,

Westview Press / Boulder.

STORPER, M. (1997): The Regional World: Territorial Development In A Global

Economy. New-York,The Guilford Press.

SZIGETHY, E., (2007): Environment and earth sciences in communication and media in

Hungary, Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, 2007, 2(1), s. 5–8.

VELTZ, P. (1996): Mondialisation, Villes Et Territoires. L’économie D’archipel. Paris,

Presses Universitaires De France.

WUST S., BOLAY, J.-C, THAI, THI NGOC, D,U. (2005): Metropolization and the

Ecological Crisis: Precarious Settlements in Ho Chi Minh City, Vietnam, From

Unsustainable to Inclusive Cities, chapter 3, Urban Governance, s. 87-106.

****HG nr. 1948/2008

****HG nr. 998/2008


95


96

3. ORAŞELE MICI

3.1. Analiza dinamicii oraşelor mici şi a zonelor lor de influenţă

Oraşele mici39

(10000-20000 locuitori) vor fi analizate din perspectiva capacităţii de

relaţionare cu nivelele superioare ale sistemului urban naţional. Această categorie de aşezări

urbane poate fi considerată ultimul eşalon important al reţelei urbane naţionale deoarece sub

pragul de 10000 de locuitori diferenţa dintre urban şi rural este greu sesizabilă dincolo de

statutul administrativ.

Definirea aşezărilor urbane în România este mai problematică decât în alte ţări europene

pentru că trăsăturile urbane şi rurale se îmbină fără a se putea trasa o limită foarte clară. Din

punct de vedere funcţional, opoziţia dintre oraş şi sat este, de asemenea, destul de frecvent,

dificil de stabilit. Astfel, se regăsesc oraşe mici unde activităţile agricole sunt preponderente

şi zone rurale cu o activitate industrială destul de pregnantă sau comune populate cu

navetişti care lucrează în industrie şi servicii în oraşele mai mari din apropiere. Definirea

administrativă şi legislativă a urbanului nu este diferită în România faţă de restul ţărilor ex-

socialiste, arătând, o dată în plus, legătura dintre conceptul de oraş şi proiectarea ideologică

a gestiunii teritoriului şi a societăţii.

În România, perioada postbelică a fost caracterizează prin existenţa unor forme intermediare

între cele două categorii de aşezări fiind cunoscute "localităţi de tip urban" şi "comune

suburbane". Conceptul de oraş în ţara noastră a fost aplicate deseori eronat, adăugându-se

oraşului propriu-zis şi localităţi rurale situate la mare distanţă (sate componente ale oraşului,

localităţi componente, sate aparţinătoare de oraş). Acest fapt inclus în raportările statistice,

deformează realitatea şi nu permite aprecierea reală a procesului de urbanizare în

România.40

3.1.1 Caracteristici generale

În conformitate cu mărimea demografică rezultată din datele recensământului din anul 2011,

au fost identificate un număr de 91 de oraşe mici care fac parte din categoria superioară de

mărime (între 10.000 şi 20.000 de locuitori) (tabelul nr. 3.1).

Tabel nr. 3.1.: Oraşele mici din România (categoria între 10000 şi 20000 de locuitori)

Nr.

crt.

Denumire Populaţia în anul

2002

Populaţia în anul

2011

Judeţul Alba

1 Ocna Mureş 15.526 13.036

Judeţul Arad

2 Pecica 13.024 12.762

3 Sântana 12.936 11.428

4 Lipova 11.246 10.313

Judeţul Argeş

5 Ştefăneşti 12.983 14.541

39 Clarificarea nr. 2 din etapa de pregătire a ofertei precizează: "Da, se va analiza categoria de oraşe cu populaţie între

10.000 şi 20.000 locuitori. Deşi în literatura geografică de specialitate sunt considerate oraşe mici, cele care au sub 20.000

de locuitori, iar oraşele sub 10.000 de locuitori depăşesc 50% din numărul total de oraşe mici, având în vedere capacitatea

de polarizare teritorială mai redusă, putem considera corectă analiza focalizată pe categoria de oraşe cu populaţie între

10.000 şi 20.000 locuitori." 40 Ianoş I, Tălângă C., (1994), Oraşul şi sistemul urban românesc în condiţiile economiei de piaţă, Institutul de Geografie,

Bucureşti.


97

Nr.

crt.


2002

Populaţia în anul

2011

6 Costeşti 10.892 10.375

7 Topoloveni 10.626 10.219

Judeţul Bacău

8 Comăneşti 26.327 19.968

9 Buhuşi 18.980 14.562

10 Dărmaneşti 14.222 12.247

11 Târgu Ocna 13.598 11.300

Judeţul Bihor

12 Salonta (M) 18.137 17.735

13 Marghita (M) 17.175 15.770

14 Săcuieni 11.665 11.526

15 Beiuş (M) 10.985 10.667

16 Aleşd 10.376 10.066

Judeţul Bistriţa Năsăud

17 Beclean 10.930 10.628

Judeţul Botoşani

18 Flămânzi* 17.666 10.136

Judeţul Brăila

19 Ianca 11.341 10.343

Judeţul Braşov

20 Râşnov 15.436 15.022

Judeţul Buzău

21 Nehoiu 11.643 10.211

Judeţul Caraş Severin

22 Bocşa 16.927 15.842

23 Moldova Nouă 13.912 12.350

24 Oraviţa 12.881 11.382

25 Oţelu Roşu 11.767 10.510

Judeţul Constanţa

26 Cernavodă 18.961 17.022

27 Ovidiu 13.131 13.847

28 Murfatlar 10.888 10.216

Judeţul Covasna

29 Târgu Secuiesc (M) 20.448 18.491

30 Covasna 11.204 10.114

Judeţul Damboviţa

31 Moreni (M) 20.941 18.687

32 Pucioasa 15.227 14.254

33 Găeşti 15.547 13.317

Judeţul Dolj

34 Băileşti (M) 22.026 17.437

35 Calafat (M) 18.890 17.336

36 Filiaşi 18.848 16.900

37 Dăbuleni 13.888 12.182

Judeţul Giurgiu

38 Bolintin-Vale 11.686 12.929

Judeţul Gorj

39 Motru (M) 25.402 19.079

40 Rovinari 12.497 11.816


98

Nr.

crt.


2002

Populaţia în anul

2011

Judeţul Harghita

41 Gheorgheni (M) 21.115 18.377

42 Topliţa (M) 15.880 13.929

Judeţul Hunedoara

43 Orăştie (M) 24.029 18.227

44 Brad (M) 16.485 14.495

45 Simeria 13.905 12.556

46 Călan 13.099 11.279

Judeţul Iaşi

47 Hârlău 11.271 10.905

48 Târgu Frumos 13.619 10.475

Judeţul Ialomiţa

49 Urziceni (M) 17.089 15.308

50 Ţăndărei 12.515 13.219

Judeţul Maramureş

51 Baia Sprie 16.626 15.476

52 Vişeu de Sus 16.887 15.037

53 Târgu Lăpuş 13.360 11.744

Judeţul Mehedinţi

54 Strehaia 11.741 10.506

55 Orşova (M) 12.967 10.441

Judeţul Mureş

56 Luduş 17.407 15.328

57 Sovata 11.568 10.385

Judeţul Neamţ

58 Târgu Neamţ 22.230 18.695

Judeţul Olt

59 Balş 22.476 18.164

60 Corabia 21.628 16.441

61 Scorniceşti 12.802 11.766

62 Drăgăneşti-Olt 12.223 10.894

Judeţul Prahova

63 Băicoi 19.979 17.981

64 Breaza 18.199 15.928

65 Mizil 15.755 14.312

66 Vălenii de Munte 13.296 12.257

67 Comarnic 13.372 11.970

68 Boldeşti-Scăeni 11.485 11.137

69 Urlaţi 11.876 10.541

70 Sinaia 12.525 10.410

Judeţul Sălaj

71 Şimleu Silvaniei 16.036 14.436

72 Jibou 11.277 10.407

Judeţul Satu Mare

73 Negreşti-Oaş 13.956 11.867

Judeţul Sibiu

74 Cisnădie 15.615 14.282

75 Avrig 14.259 12.815

Judeţul Suceava


99

Nr.

crt.


2002

Populaţia în anul

2011

76 Câmpulung Moldovenesc (M) 21.331 16.722

77 Vatra Dornei (M) 16.465 14.429

78 Gura Humorului 15.837 13.667

79 Vicovu de Sus 14.125 13.308

80 Dolhasca 11.009 10.298

Judeţul Teleorman

81 Zimnicea 15.539 14.058

82 Videle 12.015 11.508

Judeţul Timiş

83 Sânnicolau Mare 12.938 12.312

84 Jimbolia 11.113 10.808

Judeţul Vâlcea

85 Drăgăşani (M) 20.891 17.871

Judeţul Vrancea

86 Adjud (M) 17.677 16.045

87 Mărăşeşti 11.854 10.671

Judeţul Ilfov

88 Bragadiru 8.165 15.329

89 Chitila 11.283 14.184

90 Otopeni 10.220 13.861

91 Măgurele 9.272 11.041

Sursa datelor: INS

*notă: populaţia corespunzătoarea a oraşului în componenţa actuală era de 9456 locuitori

Cea mai mare parte a oraşelor mici se încadrează în categoria 10000-15000 de locuitori

(64), numai 27 dintre acestea având o populaţie de peste 15000 de locuitori (fig. 3.1).

Conform recensământului din 2011, 24 de oraşe aveau o populaţie între 10.000 şi 11.000 de

locuitori.

În categoria superioară se înscriu, în general, oraşe a căror populaţie a scăzut sub 20.000 de

locuitori după anul 2002, acestea fiind anterior aşezări urbane mijlocii (Motru, Târgu

Neamţ, Moreni, Târgu Secuiesc, Gheorgheni, Orăştie, Băileşti, Câmpulung Moldovenesc)

sau care au avut statutul de localitate rurală înregistrând o creştere explozivă a populaţiei

(Bragadiru). În rândul celor 91 de oraşe analizate se găsesc şi 18 oraşe cu statut de

municipiu (notate cu M în tabelul 3.1), având în general un rol de pol secundar sau terţiar la

nivel judeţean.

De remarcat faptul că în 2002, 12 dintre cele 91 de oraşe erau în categoria superioară (peste

20.000 locuitori), 27 puteau fi plasate în categoria 15.000 – 20.000 locuitori şi doar 9 se

situau în intervalul 10-11.000 locuitori. Printre acestea Bragadiru sau Măgurele care aveau

sub 10.000 locuitori şi care au cunoscut apoi o creştere foarte rapidă. Oraşele din judeţul

Ilfov au înregistrat creşteri alături de doar 2 alte oraşe din sudul ţării Bolintin Vale (Giurgiu)

şi Ştefăneşti (Argeş).

Majoritatea oraşelor au scăzut ca număr de locuitori, unele scăderi fiind de peste 20-25%.

Scăderea mai mare a unor oraşe se explică în unele cazuri prin fragmentare administrativă

(de ex. Flămânzi din judeţul Botoşani).

Se poate observa totodată o concentrare mai mare a acestei categorii de oraşe în jumătatea

sudică a ţării (43 din 91). Dintre cele 91 de oraşe, 12 au fost declarate după anul 1990 (cele

marcate în text cu literă îngroşată / bold).


100

Figura nr. 3. 1.: Mărimea demografică a oraşelor mici (10-20.000 loc.) din România

3.1.2 Evoluţia populaţiei

Evoluţia populaţiei, din 1992 până în prezent reflectă, pentru ansamblul oraşelor analizate o

tendinţă descendentă, cu un prag destul de accentuat în perioada 1997-2002 (perioadă de

declin economic soldată cu închiderea multor întreprinderi industriale) (fig. 3.2).

Figura nr. 3.2.: Evoluţia populaţiei în perioada 1992-2011

La nivel spaţial există totuşi diferenţieri în dinamica demografică (pentru perioada 1992-

2011), fiind identificate patru tipuri de evoluţie distinctă: ascendentă (cu o dinamică

pozitivă), uşor descendentă (valori cuprinse între -1% şi -10%), moderat descendentă (între -


101

10% şi -20%) şi accentuat descendentă (între -20% şi -35%) (fig. 3.3). Analiza s-a realizat

pe valorile obţinute în urma recensămintelor populaţiei din anii 1992, 2002 şi 2011, acestea

fiind considerate mai corecte şi mai relevante decât estimările cuprinse în fişa localităţii,

unde, de multe ori, populaţia totală este supraestimată.

În primul tip de evoluţie se disting un număr de 10 oraşe, a căror evoluţie ascendentă se

datorează mai multor factori: apropierii de capitală şi transformării acestora în oraşe

dormitor datorită fenomenului de suburbanizare (care s-a accentuat în special după anul

2004) cum este cazul oraşelor Bragadiru (cu cea mai mare creştere de 139%), Măgurele,

Chitila, Bolintin Vale; unor activităţi industriale recente (industria pielăriei şi încălţămintei

din Vicovu de Sus) sau cu tradiţie (industria conservelor de fructe din Topoloveni); unui

fond de populaţie tânără preexistentă (oraşele Rovinari sau Ştefăneşti).

O dinamică uşor descendentă au înregistrat un număr de 13 oraşe (14.2%), care corespunde

cu tendinţa existentă la nivel naţional, fiind datorată, în special, reducerii natalităţii în

contextul adoptării de către populaţia României a unui model de fertilitate mai târzie şi a

planificării familiale (liberalizate după anul 1989). Scăderile nu sunt foarte accentuate poate

şi datorită faptului că unele dintre aceste aşezări urbane aparţin ―generaţiei de noi oraşe"

declarate ca atare după anul 2002, comportamentul demografic al acestora aparţinând, mai

degrabă tipului rural (Dolhasca, Pecica, Săcueni, Sântana), cu o natalitate mai ridicată.

Cea mai mare parte a oraşelor analizate au avut o dinamică demografică moderat

descendentă (45%) cu scăderi de populaţie în perioada 1992-2011 cuprinse între 10% şi

20%. Dinamica demografică a acestor oraşe este legată în special de declinul activităţilor

economice (intervenit în special după anul 1997) şi, mai ales a celor industriale (Moreni,

Mizil, Nehoiu, Strehaia, Comarnic, Filiaşi, Cisnădie).

Cele mai afectate de declinul demografic sunt cele situate în ultimul tip (accentuat

descendent), cu scăderi de până la 35% din populaţie în intervalul 1992-2011. Din această

categorie fac parte aproape 30% dintre oraşele cu populaţie între 10000 şi 20000 de

locuitori, scăderile înregistrate având drept cauză principală declinul activităţilor industriale

înregistrat după 1989, o parte a acestora fiind monoindustriale. Astfel, în această situaţie se

regăsesc oraşe monoindustriale precum Ocna Mureş (cu o economie bazată, în trecut, în

mare parte pe industria chimică), Oţelu Roşu (industria metalurgică), Comăneşti (industria

lemnului), Balş (industria construcţiilor de maşini), Moldova Nouă, Brad şi Motru

(industria extractivă), Călan (industria siderurgică) sau Buhuşi (industria uşoară). Acestea

au înregistrat pierderi importante de populaţie ca urmare a închiderii întreprinderilor

industriale, devenind şi mai puţin atractive pentru populaţia migrantă din zonele rurale. În

acest mod, oraşele de pe palierele superioare au fost beneficiarele migraţiilor înregistrate în

această perioadă, oraşele mici nemai exercitând rolul de stabilizare a populaţiei şi de releu

între aşezările rurale şi oraşele din partea superioară a ierarhiei urbane41

.

O altă categorie de oraşe care se încadrează în acest tip sunt cele care, deşi au avut o

economie mai diversificată, se bazează astăzi aproape exclusiv pe servicii turistice (Sinaia,

Vatra Dornei, Covasna), care au intrat într-un declin destul de accentuat după anul 1990

(infrastructură deficitară, preferinţa pentru turismul extern în detrimentul celui intern sau

lipsa resurselor financiare pentru cei care doresc totuşi să meargă în aceste staţiuni,

preferinţa pentru turismul de week-end în anumite situaţii). Cea mai drastică scădere a

populaţiei se înregistrează în municipiul Orşova (-34,4%) datorită, pe de o parte închiderii

multor întreprinderi şi a diminuării activităţii şantierului naval, iar pe de altă parte a

41

Ianoş I, Zamfir D., Stoica I-V, Merciu F C (2014), Disparităţi demo-economice ale oraşelor mici din

România, manuscris.


102

apropierii de municipiul Drobeta Turnu Severin, a cărui zonă de influenţă cuprinde şi acest

oraş.

Dacă analizăm evoluţia populaţiei secvenţial, pe două perioade (1992-2002 şi 2002-2011),

se constată diferenţe majore. Astfel, prima perioadă (fig. 3.4) nu este caracterizată de cel de-

al patrulea tip de evoluţie (accentuat descendentă), peste 70% dintre oraşele analizate

încadrându-se într-o evoluţie uşor descendentă, efect probabil al revenirii la planificarea

familială care a condus la un număr de naşteri mai mic. În plus, 15% dintre oraşe au

înregistrat chiar o creştere a populaţiei (mai ales pe baza sosirilor dar şi a statutului de

localitate rurală pe care încă îl mai aveau unele dintre acestea reflectând un alt tip de

comportament demografic-Flămânzi, Sântana, Ştefăneşti, Dolhasca). A doua perioadă

(2002-2011), prefigurează deja situaţia existentă pentru întreg intervalul, în sensul în care

cele mai mari creşteri le au oraşele din proximitatea capitalei (fig. 3.5), iar cea mai mare

pondere o au oraşele cu evoluţie moderat descendentă (47,2%), ca o consecinţă a diminuării

activităţii industriale (resimţită cu o oarecare întârziere la nivelul evoluţiei demografice).

În plus, pentru această perioadă, apare şi categoria oraşelor cu scădere accentuată a

populaţiei (10 oraşe), din care cele mai mari pierderi de populaţie le au Buhuşi (28%) şi

Orşova (24%), urmare imediată a restructurărilor economice.

Figura nr. 3.3.: Dinamica populaţiei în perioada 1992-2011


103




104

3.1.3 Bilanţul populaţiei

3.1.3.1. Bilanţul total

Pentru analiza bilanţului total al populaţiei (rezultat din bilanţul natural şi cel migrator) s-au

realizat medii pentru perioada 1992-2011, pentru obţinerea unui grad mai ridicat al

relevanţei analizei. Ca urmare pot fi individualizate patru categorii

bilanţ total pozitiv-peste 0.99‰;

stagnant, între -0.99‰ şi 0,99‰;

uşor negativ, între -1‰ şi -10‰;

moderat negativ - mai mic de -10‰).

În prima categorie se încadrează oraşele din zona suburbană a capitalei, cu cele mai mari

valori (Măgurele, Bragadiru, Bolintin Vale, Chitila şi Otopeni), dar şi cele care o lungă

perioadă de timp au fost localităţi rurale (Ştefăneşti, Săcueni, Pecica, Dolhasca) (fig. 3.6).

În categoria celor care au înregistrat o stagnare a bilanţului total se regăsesc 16 oraşe,

perspectiva multora dintre acestea fiind mai degrabă de scădere a populaţiei, pe fondul

îmbătrânirii demografice care se prefigurează şi a slabei atractivităţi pe care o exercită ca

urmare a lipsei unor activităţi economice consistente.

Peste jumătate din oraşele analizate se plasează în categoria celor cu un bilanţ total uşor

negativ (51,6% dintre acestea), în timp ce, în ultima categorie, a celor cu bilanţ total

moderat negativ sunt cuprinse puţin peste 10%. Pe cele două intervale (1992-2002 şi 2002-

2011) se observă aceleaşi modificări, ca şi în cazul evoluţiei demografice, în sensul creşterii

numărului oraşelor care înregistrează valori negative în detrimentul celor care au un bilanţ

total pozitiv.

3.1.3.2.Bilanţul migrator

Analizând bilanţul total pe cele două componente (bilanţul natural şi bilanţul migrator) se

constată că există diferenţe atât în ponderea diverselor categorii (pozitiv, stagnant, negativ)

dar şi a structurii oraşelor care se încadrează în aceste categorii. Diferenţele se datorează şi

faptului că aceşti indicatori reflectă situaţii distincte: dacă un bilanţ migrator pozitiv reflectă

o atractivitate mai mare a oraşului respectiv, un bilanţ natural pozitiv reflectă un anumit tip

de structură a populaţiei (pe grupe de vârstă sau etnii).

Bilanţul migrator nu este cu mult diferenţiat pentru o perioadă mai lungă de timp. În anul

1966 media era de 1‰, maximul fiind atins de Rovinari (care se detaşează net), urmat de

Ovidiu. Cu toate acestea există şi oraşe mici ale căror pierderi de populaţie sunt foarte mari

(Râşnov cu valori de sub –45 ‰). Spor migrator au înregistrat 50% dintre oraşele mici,

dintre care peste 20%, au avut aproape 10‰, multe dintre acestea fiind centre industriale

(Rovinari). În această categorie se încadrează oraşele care aveau statut urban la momentul

respectiv sau erau aşezări rurale situate în apropierea marilor oraşe. În 1992 doar 35% din

oraşele mici mai înregistrau spor migrator, în multe cazuri fiind vorba despre oraşe care nu

au înregistrat pierderi de populaţie, având în vedere că nivelul sosirilor nu a fost foarte

ridicat în această perioadă (Rovinari, Cernavoda, Filiaşi). Aşezările urbane cu cele mai mari

pierderi de populaţie sunt fie foste oraşe industriale (care s-au bucurat în trecut de afluxuri

de populaţie), sau oraşe agricole, care nu au o structură urbană corespunzătoare.


105

Figura nr. 3.6.: Bilanţul total al populaţiei în perioada 1992-2011 (‰)


106

Anul 2002 marchează valori mai mici ale bilanţului migrator, tendinţă care se poate explica

prin pierderea populaţiei (în special a celei cu un grad de instruire ridicat) care nu îşi poate

găsi un loc de muncă în aceste oraşe. Valorile cele mai ridicate au fost înregistrate de

Otopeni (peste 15‰), care se înscrie în zona metropolitană a municipiului Bucureşti, ceea

ce îi conferă un statut mai special în cadrul oraşelor mici româneşti. Spor migrator se

înregistrează în doar 30% din oraşele mici, acesta fiind determinat mai mult de o lipsă a

mobilităţii populaţiei (nivel scăzut al plecărilor) decât de sosiri în zonă (acestea făcând parte

în general din retromigraţie). Restul, de 70%, se confruntă cu un deficit migrator, gradul de

atractivitate scăzut (lipsa locurilor de muncă, lipsa dotărilor, izolarea) fiind principala cauză.

În 2011, peste 70% din oraşele din această categorie înregistrau un bilanţ migrator negativ,

cele mai mici valori înregistrându-se în Murfatlar (-12, 5‰), iar cele mai ridicate valori în

oraşele din zona suburbană a capitalei (Bragadiru-68,2‰, Otopeni - 32‰, Măgurele -

23,2‰ şi Chitila - 19‰).

Analiza realizată pe intervalul 1992-2011 relevă faptul că doar 34% dintre oraşele analizate

au avut un bilanţ migrator pozitiv ca medie a întregii perioade, rezultând patru tipuri: bilanţ

pozitiv, stagnant, uşor negativ şi moderat negativ. În primul tip pot fi incluse mai multe

categorii de oraşe, în primul rând cele care au "beneficiat" de fenomenul suburbanizării,

care a luat amploare tot mai mare în ultimii ani, datorită distanţei mici care le despart de

centrele polarizatoare mari. Ca exemplu în acest sens sunt oraşele Bragadiru, Otopeni,

Măgurele, Ştefăneşti, Chitila, Ovidiu, Râşnov sau Bolintin Vale. La acestea se adaugă ―noile

oraşe" (declarate după anul 2002), care, cel puţin în această etapă au un nivel de atractivitate

mai ridicat (Pecica, Sântana), iar o a treia grupare îşi datorează atractivitatea activităţilor

economice mai recente sau tradiţionale (Cernavodă, Topoloveni, Ianca, Rovinari) (fig. 3.7).

Cea mai bine reprezentată clasă de oraşe (52,7%), prin prisma bilanţului migrator o

reprezintă cea care cuprinde oraşele cu un bilanţ uşor negativ, în timp ce doar două oraşe au

valori mai mici de -10‰ (Motru şi Moldova Nouă).

Aceste cifre arată că cea mai mare parte a aşezărilor urbane cu o populaţie între 10000

şi 20000 de locuitori nu constituie centre polarizatoare, ci dimpotrivă, pierd, prin

migraţii, o parte a populaţiei (atrasă fie de oraşele de rang superior din ierarhia urbană, fie

chiar de alte state europene).

Migraţia internă la nivelul oraşelor mici s-a manifestat similar cu cea observată la nivelul

ţării. Aceasta a fost şi este în continuare determinată preponderent de factorii economici

datorită disparităţilor existente la nivel naţional (între diferite zone) dar şi al celor existente

între mediul urban şi rural (chiar în cadrul aceleiaşi regiuni).

Fazele de industrializare au adus un aflux de populaţie (mai ales în acele mici centre

transformate în oraşe industriale) dar şi la pierderi de populaţie datorate atracţiei exercitate

de marile centre urbane42

.

Aceste caracteristici ale mobilităţii spaţiale a populaţiei subliniază rolul de "releu" pe

care l-au jucat la nivel regional între aşezările rurale şi aşezările urbane mijlocii şi

mari. Acest lucru este demonstrat de faptul că rata sosirilor cât şi cea a plecărilor au

cunoscut valori mari în perioada anilor ’60-’70 (fig.3.8 – 3.9). Cu toate că există valori

ridicate pentru aceşti ani, gradul de dispersie faţă de medie este destul de ridicat.

42




107


108

Figura nr. 3.7.: Bilanţul migrator al populaţiei în perioada 1992-2011(‰)


109

Diferenţierile majore apar în perioada de după 1989 când, în anul 1990, plecările din oraşele

mici ating apogeul (30-40‰), an de vârf pentru migraţie la nivelul întregii ţări (peste 1

milion de persoane şi-au schimbat domiciliul). Această situaţie s-a datorat schimbării

regimului politic din anul 1989. Dacă înainte de 1990 regimul comunist controla migraţia

internă printr-o politică centralizată (repartiţii la terminarea facultăţii, politica "oraşelor

închise"), ulterior anumite mecanisme specifice economiei de piaţă au început să regleze

fluxurile migratorii.

Figura nr. 3.8. - 3.9.: Ratele sosirilor şi plecărilor înregistrate de populaţia oraşelor

mici (‰)

"Valul" plecărilor din 1990 se datorează anulării restricţiilor referitoare la stabilirea

domiciliului în oraşele mari, lucru care a favorizat migraţia către acestea (inclusiv a

populaţiei din oraşele mici). Practic, plecările din oraşele mici au fost, în anul 1990, de peste

trei ori mai mari decât în anii ’80. Aceste plecări s-au făcut, de fapt, cu mult înainte de acest

an, ele fiind doar înregistrate imediat după 1990.

După acest punct critic, migraţia internă s-a temperat la o rată de 10-12‰ (atât pentru

plecări cât şi pentru sosiri), prezentând şi o mai mare omogenitate a valorilor. Mobilitatea

mai mică a populaţiei din ultimul deceniu este datorată, în primul rând, situaţiei economice

precare din aceste oraşe, acestea nefiind considerate atractive pentru populaţia din regiune,

dar şi a creşterii tendinţei de "retromigraţie" (migraţie de reîntoarcere) către mediul rural (ca

urmare a reîmproprietăririi cu teren agricol, a pierderii locului de muncă sau a imposibilităţii

financiare de a mai rezista în oraşe, mai ales în locuinţele colective, cu facturi foarte mari pe

perioada iernii) (fig. 3.10).

Rata sosirilor

Rata plecărilor


110

Figura nr. 3.10.: Evoluţia mişcării migratorii a populaţiei în perioada 1966-2011 (‰)

Distribuţia la nivelul ţării a celor două rate care compun bilanţul migrator (rata sosirilor şi a

plecărilor) reflectă, ca medie a perioadei 1992-2011, diferenţieri datorate poziţiei geografice

a oraşelor studiate (în raport de oraşele situate pe palierul superior), gradului de

accesibilitate (unul din aspectele care le face neatractive este reprezentat de infrastructura

deficitară şi de conectivitatea slabă pe care o au cu alte centre urbane) şi, nu în ultimul rând,

nivelului economic (lipsa activităţii economice conduce la un număr limitat de locuri de

muncă şi la migrarea populaţiei cu studii superioare).

În acest sens, din analiza ratei sosirilor (care este cel mai bun barometru al gradului de

atractivitate exercitat de o localitate) rezultă că cele mai mari valori le înregistrează (pentru

întregul interval) oraşele a căror activitate economică este bună (Topoloveni), sau care sunt

situate în proximitatea unor centre urbane de rang superior (Bragadiru, Otopeni, Măgurele,

Ştefăneşti). Însă, dacă se realizează o analiză pe intervalul 2002-2011, se constată că din

cele 11 oraşe cu rate ale sosirilor de peste 20%, 6 sunt situate în apropierea centrelor urbane

mari, restul datorându-şi atractivitatea activităţii economice (fig. 3.11).

În ceea ce priveşte rata plecărilor în intervalul 1992-2011, cele mai mari valori se

înregistrează în acele oraşe în care activitatea economică s-a redus (Motru, Moldova Nouă,

Balş, Drăgăşani). Cele mai mici rate ale acestui indicator (sub 10‰) caracterizează oraşe a

căror activitate economică este încă diversificată oferind oportunităţi de angajare în zonă

(Vicovu de Sus, Băicoi, Salonta, Comarnic).

În ultima perioadă (2002-2011) se remarcă aceeaşi distribuţie a valorilor, în sensul ratelor

mari care caracterizează oraşele cu activitate economică în restrângere (fostele oraşe

monoindustriale Rovinari, Motru, Balş, Moldova Nouă, Drăgăşani, Orşova, Simeria, Călan),

în timp ce cele mai mici valori caracterizează oraşe cu o oarecare activitate economică

(Vicovu de Sus, Salonta, Comarnic, Breaza) sau oraşe nou apărute (Săcueni, Pecica) (fig.

3.12).

Această evoluţie reiese şi din analizele la nivelul regiunilor de dezvoltare, cele două tipuri

de evoluţie având ca diferenţiere principală atingerea maximului imigraţiei (în anii ’70 sau

’80) dar şi evoluţia de după 1990 (punct maxim al emigraţiei pentru 90% din oraşele mici)

când, o parte a acestor unităţi urbane au înregistrat uşoare creşteri ale sosirilor.

0

5

10

15

20

25

30

1966 1977 1993 2001 2011

rata sosirilor

rata plecărilor


111

Figura nr. 3.11.: Rata sosirilor în cadrul oraşelor mici în perioada 2002-2011 (‰)

Figura nr. 3.12.: Rata plecărilor în cadrul oraşelor mici în perioada 2002-2011 (‰)


112

Diferenţierile majore apar, însă, în ceea ce priveşte intensitatea fluxurilor migratorii. Dacă

oraşele mici din regiunile de Vest şi Sud-Vest se caracterizează prin valori relativ scăzute

ale celor două rate (cu excepţia oraşelor Oraviţa şi Moldova Nouă), în schimb oraşele mici

din regiunea de Sud-Est şi Sud (mai ales cele care au beneficiat în anii ’70-’80 de investiţii

şi de întreprinderi industriale supradimensionate) au prezentat valori ale ratei sosirilor (dar

şi ale ratei plecărilor de după 1989) cu mult peste medie. Astfel, se detaşează net judeţele

Constanţa, Dâmboviţa şi Prahova în care oraşe precum Ovidiu, Boldeşti-Scăieni, Găeşti,

ating valori de peste 40-50‰ în privinţa sosirilor (în perioada 1966-1990) şi de peste 30‰

în privinţa plecărilor (în special după 1990).

În regiunea de Nord Est doar oraşele mici din judeţul Iaşi (Târgu Frumos) au un dinamism

mai accentuat al mişcării migratorii, în timp ce în regiunea de Nord Vest oraşele miniere sau

industrializate în anii ’80 (Beclean) beneficiază de un aflux important de populaţie.

Migraţia internă a constituit un factor esenţial pentru creşterea urbană a oraşelor mici, chiar

dacă în momentul de faţă are o contribuţie limitată la creşterea populaţiei acestor localităţi.

3.1.3.3.Bilanţul natural

Pentru a sintetiza mişcarea naturală a populaţiei se apelează la calculul bilanţului natural al

populaţiei (ca diferenţă dintre rata natalităţii şi cea a mortalităţii generale). În ansamblul lor

oraşele mici se caracterizează printr-un bilanţ natural diferenţiat temporal şi spaţial. Astfel,

dacă urmărim evoluţia acestui element luând ca ani de referinţă 1966, 1977, 1992, 2002 şi

2011, se observă scăderea continuă a valorilor (de la peste 5‰ în 1966 la –1,5‰ în anul

2002). Această descreştere se încadrează în tendinţa generală de la nivel naţional însă

valorile negative numeroase, înregistrate în 2002, demonstrează că oraşele mici au intrat

într-un declin demografic pe care numai dezvoltarea economică, care să atragă populaţie

tânără l-ar mai putea redresa.

În anul 1966 valorile sunt destul de dispersate atingând un maxim de peste 20‰ în cazul

oraşelor Negreşti-Oaş şi Rovinari, care au o populaţie tânără. Cele mai reduse valori sunt

înregistrate în vestul ţării (Lipova cu un bilanţ natural de sub –3‰).

În momentul de faţă (2011), valorile se înscriu într-un ecart foarte larg, de la –10.1 ‰

(Dăbuleni) la 17.4‰ (Ţăndărei).

Din datele analizate se poate observa că în anul 1966 doar 7,5% din oraşele mici înregistrau

un bilanţ natural negativ, regăsindu-se în judeţele din vestul ţării (în special Timiş, Arad şi

Caraş-Severin), în timp ce valorile cele mai mari aparţin judeţelor Moldovei (Târgu Ocna,

Hârlău) sau oraşelor nou industrializate (Luduş, Baia Sprie, Rovinari). Majoritatea oraşelor

mici au valori cuprinse între 0-10‰, această medie caracterizând peste 70% din această

categorie urbană.

Anul 1992 aduce modificări majore, în sensul că valorile negative se extind la peste 50%

din oraşele mici, cele mai multe fiind grupate tot în Banat şi Transilvania. Pentru prima dată

valorile negative caracterizează şi oraşele mici din Moldova, aspect care poate conduce la

concluzia că şi aici s-a produs tranziţia demografică (chiar dacă mult mai târziu decât în

restul ţării).

În anul 2011 doar 3,2% din aceste comunităţi urbane înregistrează un bilanţ natural de peste

5% şi numai 31% se caracterizează prin spor natural. Restul de 69% prezintă valori negative

(15.3% înregistrează un deficit de sub –5‰).


113

Figura nr. 3.13.: Bilanţul natural al populaţiei în perioada 1992-2011 (‰)


114

Media pentru perioada 1992-2011 relevă existenţa a doar 6 oraşe din această categorie de

mărime cu un bilanţ natural de peste 5‰, din care trei sunt situate în regiunea de Nord Est

(Hârlău, Târgu Frumos şi Vicovu de Sus), regiune cu un comportament demografic

tradiţional favorabil unor rate mari ale natalităţii. Pentru întreaga perioadă doar 31% dintre

aceste oraşe au un bilanţ natural pozitiv (29 de oraşe). Dintre acestea, 10 sunt situate în

Moldova, care se caracterizează prin rate mai mari ale ratei natalităţii în mod tradiţional,

mai ales în prima etapă analizată (1992-2002), în timp ce la altele factorul determinant îl

reprezintă structura etnică (Ţăndărei, Mizil, Bolintin-Vale), cunoscută fiind rata mai mare a

natalităţii în rândul anumitor etnii (în cazul de faţă populaţia rromă). Alte aşezări urbane cu

un bilanţ pozitiv, ca medie a întregii perioade, sunt oraşele care au beneficiat de afluxuri de

populaţie tânără înainte de 1990 (Rovinari, Motru, Cernavodă, Beclean, Râşnov, Balş,

Jibou), aflux datorat activităţilor economice. Aproape 40% dintre oraşele acestei categorii

de mărime au deficit natural al populaţiei (sub -1‰), cea mai mică valoare caracterizând

localităţi cu profil agricol precum Dăbuleni sau Pecica (fig. 3.13). O mare parte a oraşelor

analizate prezintă un bilanţ natural apropiat de 0 (între -0.99 şi 0,99), care denotă un

oarecare echilibru între rata natalităţii şi cea a mortalităţii, chiar dacă acesta nu determină

creşteri ale populaţiei.

Dacă analizăm bilanţul natural pe cele două perioade distincte (1992-2002 şi 2002-2011),

observăm o deteriorare a situaţiei acestui indicator. Astfel, dacă în prima parte 37 de oraşe

(40,6%) aveau un bilanţ pozitiv (peste 1‰), a doua perioadă nu mai cuprinde în această

categorie decât 24 de oraşe (26.3%). În schimb numărul oraşelor cu deficit natural a crescut

de la 28 (30,7%) la 41 (45%). Această deteriorare a situaţiei demografice are mai multe

cauze, printre care cele mai frecvente sunt îmbătrânirea populaţiei (care implică atât

creşterea ratei mortalităţii cât şi o diminuare a ratei natalităţii) şi schimbarea

comportamentului demografic (printr-o fertilitate târzie şi o scădere a numărului de naşteri).

În plus, lipsa unei reale politici demografice la nivel naţional a condus la o reducere

generală a ratei natalităţii, mai ales în mediul urban.

Analiza pe cele două componente (rata natalităţii şi cea a mortalităţii) relevă

diferenţieri spaţiale şi temporale în cazul oraşelor analizate.

Figura nr. 3.14.: Mişcarea naturală a populaţiei oraşelor mici din România (‰)


115

Oraşele mici din România, se încadrează în evoluţia generală a ratei natalităţii, acestea fiind

caracterizate (cu anumite diferenţe regionale) de aceleaşi momente care au marcat evoluţia

acestui fenomen demografic la nivelul României. Astfel, toate sunt caracterizate de creşterea

maximă din 1967, mai puţin cele care oricum aveau o rată a natalităţii ridicată sau un

comportament demografic apropiat de cel din rural şi de un al doilea punct de maxim în anii

’70 (ca urmare a măsurilor coercitive luate de fostul regim comunist pentru aplicarea mai

strictă a decretului din 1966). De asemenea, după 1990, aproape în toate oraşele mici

populaţia înregistrează o scădere vizibilă a acestui indicator (cu un uşor reviriment ulterior

în cazul unora dintre acestea) (fig. 3.14).

Din figura 3.15. se poate observa că cele mai ridicate valori ale ratei natalităţii s-au

înregistrat în anul 1967 (în medie de peste 20-30 ‰), imediat după aplicarea decretului din

1966. În acelaşi timp nu toate oraşele mici se caracterizează prin astfel de valori, gradul de

dispersie fiind foarte ridicat. Cele mai mici rate se înregistrează în anul 2011 (media este de

sub 10 ‰), iar omogenitatea este destul de mare.

Valori ridicate înregistrează şi anii ’70 (dar tot cu un grad mare de dispersie), ca urmare a

măsurilor dure luate de autorităţi pentru stoparea planificării familiale. Între cele două

extreme se situează anii 1966, 1992 şi 2002 ( cu medii de 12- 14‰), adică înainte de

începerea politicii demografice de creştere forţată a populaţiei şi respectiv după încheierea

acesteia. Trecerea de la valorile mari ale anilor ’70 şi ’80 se face relativ brusc, scăderea din

1992 faţă de 1989 fiind semnificativă în acest sens.

Figura nr. 3.15.: Rata natalităţii în perioada1966-2011 (‰)

Bineînţeles că alături de diferenţierile temporale există şi diferenţieri spaţiale destul de

pregnante. Astfel cele mai ridicate valori, pentru întreaga perioadă, s-au înregistrat în

regiunile de Nord - Est, Sud - Est şi Sud, în timp ce regiunile de Vest, Sud - Vest (parţial) şi

Nord - Vest (judeţele Bihor şi Sălaj) au înregistrat cele mai scăzute rate. Din acest punct de

vedere oraşele mici se încadrează în specificul regiunilor din care fac parte, fiind cunoscut

faptul că Moldova, Muntenia şi Oltenia se caracterizează prin valori ridicate ale natalităţii în

comparaţie cu Banatul şi Transilvania (fig. 3.16). Principalii factori de diferenţiere sunt, în

acest caz, vârsta populaţiei dar şi gradul de instruire.


116

Figura nr. 3. 16.: Mişcarea naturală a populaţiei oraşelor mici pe provincii istorice

(1966-2011)

Ca urmare, se constată că în majoritatea situaţiilor rata natalităţii are un trend

descendent iar dacă aceasta se va menţine consecinţele directe vor fi îmbătrânirea

populaţiei respectiv reducerea numărului populaţiei.

Dacă analizăm rata natalităţii pe întreaga perioadă 1992-2011, rezultă un număr de 30 de

oraşe caracterizate de valori de peste 11‰, în timp ce 22% dintre acestea au rate de sub 9‰.

Ecartul dintre cea mai mare rată (21,6‰ - Ţăndărei) şi cea mai mică (5,9‰ - Sinaia) este

destul de consistent, chiar dacă diferenţele pe grupuri de oraşe nu par foarte mari. Astfel, în

prima categorie, caracterizate de rate mari ale natalităţii, se încadrează oraşe cu ponderi

importante ale populaţiei rrome (cunoscută prin numărul mare de naşteri şi un model

demografic atipic) cum ar fi Ţăndărei, Bolintin-Vale şi Mizil, aşezări urbane situate în

Moldova care sunt caracterizate de un anumit dinamism demografic specific regiunii şi de o

populaţie relativ tânără, dar şi oraşe nou declarate a căror populaţie este caracterizată încă de

modelul demografic tradiţional (mai ales dacă acestea sunt situate în regiunea de Nord Est).

Dacă analizăm acest indicator pe cele două perioade, constatăm că diferenţele sunt destul de

mari în ceea ce priveşte categoria celor caracterizate de valori mari ale acestei rate. Astfel,

dacă în perioada 1992-2002 în această categorie se încadrau 40,6% dintre oraşele analizate,

în perioada 2002-2011 rate de peste 11‰ nu mai caracterizau decât 26,3% dintre acestea

(fig.3.17). În ceea ce priveşte ultima categorie, cu cele mai mici rate ale natalităţii (de sub

9‰) media realizată pentru perioada 1992-2011 încadrează în această categorie 20 de oraşe,

multe din acestea foste oraşe industriale (Brad, Orşova, Simeria, Moreni, Găeşti, Târgu

Ocna) sau a căror activitate principală o reprezintă agricultura (Dăbuleni, Corabia,

Zimnicea, Lipova). Totuşi dacă privim această categorie evolutiv, pe cele două intervale,

constatăm triplarea numărului de oraşe cu astfel de rate ale natalităţii, de la 11 în perioada


117

1992-2002 la 33 în perioada 2002-2011. Interesant este că un reviriment între cele două

perioade analizate nu se constată decât în cazul localităţilor Otopeni şi Măgurele (care în a

doua perioadă nu se mai regăsesc în această grupare). În rest, toate oraşele care sunt

caracterizate de rate sub 9‰ în intervalul 1992-2002, rămân la aceleaşi rate scăzute ale

natalităţii şi în intervalul 2002-2011 (Simeria, Topoloveni, Comarnic, Băicoi, Dăbuleni,

Beiuş, Breaza, Brad şi Sinaia). Cele două excepţii se datorează afluxului de populaţie tânără,

cu rate mai ridicate ale natalităţii, ca urmare a fenomenului de suburbanizare care

caracterizează capitala (mai ales după anul 2002). Totuşi, cea mai mare pondere, indiferent

de perioada analizată, o au oraşele mici care se încadrează în media de 9-11‰, rate care

conferă o oarecare vitalitate acestor aşezări urbane. În acelaşi timp, tendinţa de creştere a

numărului de oraşe cu rate reduse ale natalităţii este incontestabilă şi, în lipsa unei

revitalizări economice care să atragă populaţie tânără, acestea vor avea rate din ce în ce mai

mici ale natalităţii, mai ales pe fondul unor rate ridicate ale plecărilor.

Figura nr. 3.17.: Rata natalităţii în cadrul oraşelor mici în perioada 2002-2011 (‰)

A doua componentă a bilanţului natural, rata mortalităţii generale, prezintă variaţii spaţiale

şi temporale destul de mari, chiar dacă uşor mai atenuate decât în cazul ratelor de natalitate.

Mortalitatea este influenţată într-o mare măsură de factori economici, sociali şi culturali.

Dar, departe de a fi o "variabilă dependentă" sau "rezultativă", mortalitatea exercită, la

rândul ei, o influenţă directă asupra celorlalte fenomene demografice, asupra structurii pe

vârste a populaţiei, asupra gradului de activitate, asupra investiţiilor în educaţie şi sănătate

etc. Cu toate reproşurile ce i se aduc43

, rata generală de mortalitate este frecvent folosită în

literatura de specialitate pentru un prim contact cu evoluţia fenomenului.

43

Prin modul său de calcul, rata de mortalitate cuprinde şi un factor structural – distribuţia pe grupe de vârste –

extern fenomenului de mortalitate, care grevează asupra comparabilităţii în cazul unor colectivităţi sau

perioade diferite,


118

Cunoscută în perioada interbelică drept o ţară cu una dintre cele mai ridicate rate de

mortalitate generală din Europa44

, România a înregistrat progrese remarcabile în cazul

acestui fenomen demografic după cel de-al doilea război mondial. Intensitatea mortalităţii

generale s-a redus la aproape jumătate în anii ’60, comparativ cu anii ce au urmat războiului.

După V. Trebici45

, tranziţia mortalităţii a durat şase decenii, din care patru decenii pentru a

trece de la 30‰ la 20‰, dar mai puţin de un deceniu şi jumătate pentru trecerea de la

16,5‰ (1946-1950) la 8,6‰ (1961-1965), o scădere aproape la jumătate. Creşterea lentă

începută la sfârşitul anilor ’60 s-a datorat atât accentuării procesului de îmbătrânire

demografică, cât şi "exploziei" demografice care a fost însoţită de o intensificare a

mortalităţii infantile.

Începând cu deceniul al nouălea mortalitatea generală se înscrie treptat pe noi tendinţe de

evoluţie care, în marea lor majoritate, nu fac decât să adâncească sensurile negative de

desfăşurare a fenomenului. Astfel, rata generală de mortalitate începe să crească, lent şi cu

uşoare oscilaţii, dar tendinţa ascendentă este fermă şi de lungă durată. Această evoluţie

generală este rezultatul interferenţei accelerării îmbătrânirii demografice cu scăderea

nivelului de trai şi deteriorarea situaţiei economice resimţită din plin în ultimele două

decenii (criza economiei socialiste şi apoi tranziţia la economia de piaţă au provocat

transformări radicale în toate domeniile, au marcat treptat calitatea vieţii şi, implicit, starea

de sănătate a populaţiei)46

.

Figura nr. 3.18.: Rata mortalităţii în perioada 1966-2011 (‰)

Urmărind comparativ evoluţia ratei mortalităţii generale se poate observa că oraşele mici se

încadrează mai degrabă în valorile de la nivel naţional decât în cele caracteristice urbanului,

rezultând încă o dată caracterul acestor unităţi urbane de interfaţă între lumea urbană şi cea

rurală47

. Valorile cele mai mari ale acestei rate au fost în perioada anilor ’80-’90, cu un

maxim atins în anul 2002 (11,1‰), deşi la nivel naţional maximul a fost atins în anul 2000

44

Trebici V. , Ghinoiu I. (1986), Demografie şi etnografie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,. 45

Trebici V. (1996), Demografie. Excerpta et selecta, Editura Enciclopedică, Bucureşti. 46

Mihăescu C. (2001), Populaţie&Ocupare – Trecut, Prezent, Viitor, Editura Economică, Bucureşti. 47

Zamfir D. (2007), Geodemografia oraşelor mici din România, Editura Universitară, Bucureşti.


119

(12,1‰). Oricum, pe măsură ce ne apropiem de anul 2002, valorile tind sa fie mai omogene

(în cazul oraşelor mici), cu creşteri şi descreşteri mici, fiind, în acelaşi timp şi mai apropiate

de cele înregistrate în mediul urban în ansamblu.

Din figura 3.18. se poate observa că cele mai ridicate valori ale mortalităţii s-au înregistrat,

pentru ansamblul oraşelor mici, în anul 2011, consecinţă directă a îmbătrânirii populaţiei şi

a scăderii nivelului de trai.

Pentru ansamblul oraşelor mici din România cele mai scăzute valori ale ratei mortalităţii s-

au înregistrat în anul 1966 (în jur de 8‰), când populaţia era relativ tânără. Anul 1977 are

ca medie o valoare de 9,4 ‰, relativ apropiată de cea anterioară având ca explicaţie tot

vârsta populaţiei. După 1990, se înregistrează cele mai ridicate valori ale acestui indicator

(10,5-11,5‰). Se poate observa că, spre deosebire de rata natalităţii, în cazul mortalităţii

evoluţia nu a cunoscut rupturi majore, fiind uşor ascendentă. Gradul de dispersie este redus,

majoritatea oraşelor mici grupându-se în intervalul de 5-15‰ rată a mortalităţii. Rezultă că

pentru acest indicator există un singur tip de evoluţie (ascendentă pe tot parcursul acestei

perioade). Spaţial, există totuşi unele diferenţieri în sensul unor rate peste medie în oraşele

mici din Regiunea de Vest, Sud-Vest şi Centru, ca urmare a îmbătrânirii mai accentuate a

populaţiei.

În ceea ce priveşte media ratei mortalităţii generale în intervalul 1992-2011, 20 de oraşe se

încadrează în valori de peste 12‰, în timp ce majoritatea înregistrează rate de 9-12‰ (54 de

oraşe care reprezintă 59,3%). Oraşele cu cele mai mici rate, în acest interval, sunt cele care

au o populaţie relativ tânără, urmare a fluxurilor migratorii din perioada anterioară anului

1990 (Rovinari, Motru, Balş, Cernavodă, Beclean). Totuşi analiza pe intervale evidenţiază

creşterea numărului de oraşe mici în care rata mortalităţii generale depăşeşte 12‰, de la 16

(în perioada 1992-2002) la 25 (în perioada 2002-2011), în timp ce ratele cele mai scăzute

ale acestui indicator (de sub 9‰), caracterizează mai puţine oraşe în al doilea interval faţă

de primul (13 faţă de 22). Rezultă că în intervalul 2002 - 2011 s-a produs o deteriorare a

situaţiei în cazul acestui grup de oraşe, ratele de mortalitate devenind mai mari într-un

număr însemnat dintre acestea (fig. 3.19.).

De remarcat este şi faptul că peste 70% dintre oraşele care au rate mai mari de 12‰ în

primul interval de timp (1992-2002), se regăsesc cu aceleaşi valori ridicate şi în al doilea

interval luat în analiză (Pecica, Dăbuleni, Ocna Mureş, Salonta, Flămânzi, Băileşti, Simeria,

Breaza, Băicoi, Lipova, Săcueni). Aceste oraşe, care practic au valori ridicate ale acestei

rate indiferent de interval reprezintă cazuri diferite, în sensul factorilor care determină astfel

de rate. O categorie poate fi reprezentată de oraşele cu populaţie îmbătrânită (în special cele

din vestul ţării) care au trecut la un model demografic cu un număr de naşteri redus mult

înainte de 1989 sau cele care au pierdut populaţia tânără începând cu anul 1990. O altă

categorie o reprezintă oraşele noi, care se încadrează în modelul de mortalitate al spaţiului

rural (căruia i-au aparţinut o anumită perioadă din intervalul analizat) şi în care valorile mari

ale mortalităţii infantile (ca urmare a lipsei infrastructurii sanitare) contribuie la ratele mari

ale mortalităţii generale.

În schimb, în ceea ce priveşte cele mai scăzute rate ale mortalităţii generale, singurul oraş

care a avut o evoluţie în acest sens este Vicovu de Sus, toate celelalte oraşe care se regăsesc

cu rate mici în al doilea interval (2002-2011) având aceleaşi rate scăzute şi în primul

interval analizat.


120

Figura nr. 3.19.: Rata mortalităţii în cadrul oraşelor mici în perioada 2002-2011 (‰)

3.1.4. Tipuri de dinamică demografică

Din datele existente rezultă, pentru perioada 1992-2011, şase tipuri de dinamică

demografică48

:

1. Bilanţ total pozitiv dar în care bilanţul migrator este mult mai mare decât cel

natural (13 oraşe);

2. Bilanţ total pozitiv în care bilanţul natural este mai mare decât cel migrator (8

oraşe);

3. Bilanţ total pozitiv cu ambele componente pozitive şi relativ echilibrate valoric (9

oraşe);

4. Bilanţ total negativ dar în care bilanţul natural este pozitiv (22 de oraşe);

5. Bilanţ total negativ dar în care bilanţul migrator este uşor pozitiv (9 oraşe);

6. Bilanţ total negativ în care ambele componente au valori negative (30 de oraşe).

Din prima categorie fac parte, în primul rând acele oraşe care se caracterizează printr-o rată

foarte mare a sosirilor, acestea fiind considerate atractive din perspectiva distanţei mici faţă

de oraşele de rang superior, în condiţiile unei suburbanizări accentuate, în special după anul

2002 (Măgurele, Otopeni, Chitila, Bragadiru, Ştefăneşti, Pecica, Sântana, Ovidiu, Râşnov,

Boldeşti-Scăeni). O altă categorie este cea a unor oraşe care atrag forţă de muncă datorită

unor activităţi economice locale (Ianca, Topoloveni, Avrig).

48




121

A doua clasă cuprinde oraşe cu un bilanţ total pozitiv, dar la care contribuie în special

bilanţul natural (cel migrator fiind negativ în toate cazurilor). Acestea prezintă valori foarte

ridicate ale ratei natalităţii (Ţăndărei, Vicovu de Sus, Mărăşeşti), pe fondul unor rate

moderate sau mici ale mortalităţii generale.

Următoarea categorie cuprinde oraşele cu un bilanţ total pozitiv, la care contribuie atât

bilanţul natural cât şi cel migrator, ambele fiind pozitive. În această categorie predomină

oraşele care se caracterizează prin rate ridicate ale plecărilor, dar şi ale sosirilor (Cernavodă,

Beclean, Jimbolia, Cisnădie, Filiaşi, Rovinari, Murfatlar, Bolintin Vale), pe fondul unor rate

de natalitate şi mortalitate medii spre mici.

O categorie destul de consistentă (24% din totalul oraşelor analizate) este cea formată din

aşezări urbane care au un bilanţ total negativ, dar se caracterizează totuşi, printr-un bilanţ

natural uşor pozitiv. Toate oraşele din această categorie se caracterizează printr-un bilanţ

migrator negativ, uneori chiar puternic negativ (Motru, Balş, Târgu Frumos). Acestea se află

într-o situaţie demografică destul de pesimistă, rata mare a plecărilor determinând în viitor

şi un bilanţ natural negativ care se va datora îmbătrânirii demografice.

Următorul tip de dinamică demografică, caracterizat de un bilanţ total negativ pe fondul

unui bilanţ migrator uşor pozitiv şi a unui bilanţ natural uşor negativ, este constituită dintr-o

gamă variată de oraşe, de la fostele oraşe monoindustriale (Oţelu Roşu, Călan, Băicoi), până

la cele de servicii (Simeria) sau agricole (Lipova).

Cea mai mare pondere (32,9%) o au, însă, oraşele care se află în cea mai dramatică situaţie

demografică: bilanţ total negativ pe fondul celor două componente cu valori negative. Se

pare că aceste valori se înregistrează, în special, pe fondul ratelor foarte mari ale plecărilor

(de peste 15‰), având drept principală cauză situaţia economică a acestor oraşe (Moldova

Nouă, Oraviţa, Orşova, Calafat, Găeşti, Beiuş, Corabia, Drăgăneşti Olt, Brad, Vatra Dornei,

Sovata). În acest caz aceste oraşe vor avea pierderi tot mai mari de populaţie, în condiţiile

menţinerii aceloraşi condiţii economice şi sociale.

În general aceste tipuri de dinamică demografică au fost determinate de gradul de

industrializare sau dezindustrializare, de o anumită diferenţiere a comportamentului

demografic pe regiuni ale ţării, de poziţia geografică în raport cu marile centre urbane

dar şi de situaţii locale.

3.1.5. Procese dominante în economia oraşelor mici

Dinamica economică a oraşelor mici, în perioada 1992-2011, poate fi analizată prin

intermediul a doi indicatori complementari: intensitatea dezindustrializării şi intensitatea

terţiarizării. Aceştia au fost calculaţi prin raportarea populaţiei ocupate din sectorul

industrial /terţiar, comparativ, la nivelul celor doi ani de referinţă. Calcularea celor doi

indicatori permite cuantificarea schimbărilor intervenite în structura economică a oraşelor

mici.

3.1.5.1. Intensitatea dezindustrializării

Pentru analiza procesului de dezindustrializare, a fost calculat un indicator, pe baza datelor

statistice din cei doi ani de referinţă, fiind diferenţiate cinci categorii, după cum urmează49

:

49




122

a) oraşe cu o dezindustrializare foarte accentuată (sub -65%);

b) oraşe cu o dezindustrializare accentuată (-50,1%- -65%);

c) oraşe cu o dezindustrializare medie (-30,1% - -50%);

d) oraşe cu o dezindustrializare scăzută (0 - -30%);

e) oraşe cu o uşoară industrializare (peste 0,1%).

În prima categorie, se regăsesc 19,8% dintre aşezările urbane, care au fost afectate de

dispariţia majorităţii activităţilor industriale. Cea mai mare scădere este caracteristică pentru

Buhuşi (-80,2%), urmat de Sinaia (-76,3%). Pentru unele dintre oraşele mici, procesul de

dezindustrializare a fost asociat cu o reprofilare spre serviciile terţiare (Sinaia, Gura

Humorului). Din punct de vedere al localizării geografice, se constată că cea mai mare parte

a acestora se situează în Regiunea de Nord-Est (Buhuşi, Gura-Humorului, Câmpulung

Moldovenesc, Târgu-Frumos, Târgu-Neamţ, Comăneşti, Flămânzi) şi în cea de Sud-Vest

(Balş, Corabia, Drăgăşani, Băileşti, Orşova, Drăgăneşti-Olt, Calafat) (fig. 3.20.).

În grupa oraşelor mici care s-au caracterizat printr-o dezindustrializare accentuată se

clasează 29,7% dintre acestea, ca urmare a procesului de restructurare şi închidere a unor

unităţi industriale. Unele dintre acestea sunt foste centre industriale specializate în ramuri

industriale precum metalurgia (Călan), industria cimentului (Comarnic), industria textilă

(Cisnădie), etc. La nivel regional, cele mai multe (25,9%) dintre oraşele mici afectate de o

dezindustrializare accentuată sunt localizate în Regiunea de dezvoltare Sud (Breaza, Găeşti,

Comarnic, Mizil, Boldeşti-Scăeni, Moreni, Urziceni).

În categoria aşezărilor urbane care au prezentat o dezindustrializare medie (-30,1% - -50%)

se încadrează 36,3% dintre acestea, la nivelul cărora s-au produs o serie de restructurări

industriale, simultan cu apariţia /revigorarea unor unităţi, proces de o amploare diferenţiată.

Din punct de vedere al repartiţiei teritoriale, se constată că, cel mai bine reprezentate sunt

Regiunea Sud (Vălenii de Munte, Băicoi, Urlaţi, Zimnicea, Videle, Costeşti, Topoloveni,

Ţăndărei) şi Regiunea de Nord-Vest (Aleşd, Beiuş, Salonta, Vişeu de Sus, Târgu Lăpuş,

Şimleu Silvaniei, Beclean, Jibou), fiecare asociind 24,2% din totalul oraşelor mici din

această categorie. În ierarhia regională, urmează Regiunea de Sud-Est (Murfatlar, Ovidiu,

Nehoiu, Ianca, Mărăşeşti, Adjud), care include 18,2% dintre aşezările urbane.

În grupa oraşelor cu o dezindustrializare scăzută (0 - -25%) se situează 9,9% dintre acestea

(Simeria, Ştefăneşti, Bragadiru, Jimbolia, Sovata, Lipova, Bolintin-Vale, Dăbuleni,

Cernavodă). În cazul acestor aşezări urbane, se constată existenţa a două situaţii şi anume

oraşe în care fenomenul industrializării nu a avut o amploare foarte mare şi ca urmare

numărul de salariaţi în industrie nu a fost foarte ridicat şi oraşe aflate în zonele suburbane

ale reşedinţelor de judeţ sau capitalei în care populaţia ocupată în industrie nu reflectă

neapărat activitatea industrială locală, întrucât o parte semnificativă este navetistă.

Doar 4,4% dintre oraşele analizate prezintă o uşoară industrializare (peste 0,1%), fiind

localizate în partea vestică a ţării (Sânnicolau Mare, Săcueni, Sântana, Pecica), în judeţele

Timiş, Bihor, Arad. Cea mai puternică creştere a populaţiei ocupate în activităţi industriale,

în perioada 1992-2011 este specifică pentru Pecica, cu 30,3%. Acest oraş este situat în

apropierea municipiului Arad, fiind menţinute unele unităţi industrial, din perioada

comunistă, concomitent cu dezvoltarea a noi tipuri de activităţi, după 1990. În acelaşi timp,

Sântana şi Săcuieni s-au caracterizat prin diversificarea structurii economice, cu

predominarea industriei uşoare. În Sânnicolau Mare (14,7%) a avut loc un proces de

restructurare a unor activităţi industriale mai vechi, simultan cu apariţia unui volum

semnificativ de investiţii străine care au atenuat închiderea totală sau parţială a

întreprinderilor socialiste şi au condus la acest plus de salariaţi în industrie.


123

3.1.5.1. Intensitatea terţialializării

Pentru analiza dimensiunii procesului de terţiarizare a fost determinat un indicator, prin

utilizarea datelor statistice din anii 1992 şi 2011, care au permis identificarea a cinci

categorii, după cum urmează50

:

a) oraşe cu o terţiarizare foarte accentuată (peste 150%);

b) oraşe cu o terţiarizare accentuată (50 % - 150%);

c) oraşe cu o terţiarizare medie (20% - 50%);

d) oraşe cu o terţiarizare scăzută (0-20%);

e) oraşe cu deterţiarizare (sub 0%).

În grupa oraşelor caracterizate de o terţiarizare foarte accentuată, ce au înregistrat, în

intervalul 1992-2011, o creştere de peste 150% a populaţiei ocupate în acest sector, se

integrează 27,5% din totalul aşezărilor urbane mici. Acestea se caracterizează, printr-o gamă

largă de activităţi, unele dintre acestea fiind localizate în apropierea unor centre urbane

importante, precum Bragadiru sau Măgurele. Cele mai ridicate valori (de peste 200%) au

fost înregistrate în Sânnicolau Mare (201,7%), Motru (264,7%), Calafat (338,1%).

Categoria oraşelor cu o terţiarizare accentuată (50 % - 150%) grupează 17,6% din total, în

cadrul cărora au apărut diverse activităţi, comparativ cu anul 1992. La nivel regional, 33,3%

dintre oraşele din această grupare sunt localizate în Regiunea de Dezvoltare Sud (Găeşti,

Sinaia, Comarnic, Ştefăneşti, Topoloveni, Urziceni), la care se adaugă 16,7% pentru fiecare

dintre regiunile de dezvoltare: Sud-Est (Mărăşeşti, Murfatlar, Ovidiu), Nord-Est (Comăneşti,

Târgu-Ocna, Câmpulung Moldovenesc), Vest (Jimbolia, Lipova, Simeria) (fig. 3.21).

Următoarea categorie de oraşe, care au o terţiarizare medie (20% - 50%), include 22%

dintre acestea, fiind caracterizate de apariţia unor activităţi specifice sectorului terţiar, de o

amploare mai mică. Repartiţia în profil teritorial evidenţiază că 20% sunt incluse în

Regiunea de Vest (Oraviţa, Sântana, Orăştie, Moldova Nouă), la care se adaugă alte 20% în

Regiunea Centru (Luduş, Sovata, Târgu-Secuiesc, Cisnădie).

O altă grupare caracterizată printr-o terţiarizare scăzută (0-20%), include 19,8% din totalul

oraşelor mici, în care populaţia ocupată în activităţile terţiare este doar puţin mai numeroasă

comparativ cu anul 1992. La nivel teritorial, se constată o repartiţie relativ echilibrată, peste

jumătate dintre acestea fiind distribuite în proporţii egale între regiunile: Centru (Ocna

Mureş, Covasna, Gheorgheni), Sud (Bolintin Vale, Moreni, Pucioasa) şi Sud-Vest (Filiaşi,

Băileşti, Balş).

De asemenea, se individualizează o categorie distinctă de oraşe, care au înregistrat un proces

de deterţiarizare (sub 0%), populaţia ocupată în activităţi specifice sectorului terţiar fiind

mai redusă în anul 2011 comparativ cu anul 1992. Cele mai accentuate diminuări (de peste

50%) sunt specifice pentru Scorniceşti (-61,1%), Vicovu de Sus (-57,3%), Dărmăneşti (-

54,9%), Zimnicea (-50,9%). În profil teritorial, 24% din oraşele din această categorie sunt

incluse în Regiunea de Sud (Breaza, Ţăndărei, Mizil, Zimnicea, Videle, Boldeşti-Scăeni), la

care se adaugă 20% în Regiunea de Nord-Est (Buhuşi, Vicovu de Sus, Dărmăneşti, Târgu

Frumos, Dolhasca) şi 20% în Regiunea de Sud-Vest (Scorniceşti, Drăgăneşti-Olt, Corabia,

Dăbuleni, Strehaia).

50




124

Figura nr. 3.20.: Intensitatea dezindustrializării în perioada 1992-2011


125

Figura nr. 3.21.: Intensitatea terţiarizării în perioada 1992-2011


126

3.1.6. Locul oraşelor mici în sistemul urban naţional

Relaţiile oraşelor mici cu celelalte centre urbane pot fi atât cu palierul superior al sistemului

urban (şi, în special, cu reşedinţele de judeţ), cât şi cu oraşele mici aflate pe palierul inferior

(cu o mărime demografică de sub 10000 de locuitori).

Analizând legăturile dintre oraşele mici (cu mărime demografică de 10000-20000 de

locuitori) şi cele aflate pe palierul superior se pot identifica mai multe tipuri de relaţii: de

proximitate fizică şi subordonare funcţională faţă de unităţi urbane mai mari, de

subordonare funcţionalî faţă de alte centre urbane superioare ca mărime demografică (care

nu se află la o distanţă foarte mică de acestea) şi de subordonare faţă de reşedinţele de judeţ.

a) Pentru prima categorie factorii determinanţi în stabilirea acestor tipuri de relaţii au fost

distanţa şi relaţiile funcţionale. Astfel, cele mai importante grupări stabilite în funcţie de

aceşti doi factori au fost următoarele: Târgu Ocna-Oneşti, Oţelu Roşu-Caransebeş, Vicovu

de Sus-Rădăuţi, Dolhasca-Fălticeni, Călan-Hunedoara, Simeria-Deva, Constanţa-Ovidiu,

Ştefăneşti-Piteşti, Orşova-Drobeta Turnu Severin, Pecica-Arad, Sântana-Arad, Baia Sprie-

Baia Mare, Târgu Jiu-Rovinari, Topoloveni-Piteşti, Boldeşti Scăieni-Ploieşti, Băicoi-

Ploieşti, Urlaţi-Ploieşti, Drăgăneşti Olt- Caracal, Breaza-Câmpina, Bolintin-Vale-Bucureşti

(fig. 3.22).

În această categorie se încadrează şi toate oraşele mici aflate în proximitatea capitalei faţă

de care au o relaţie de subordonare (mai ales, în lipsa unei reşedinţe de judeţ în cazul celor

situate în judeţul Ilfov): Otopeni, Bragadiru, Chitila, Măgurele.

O situaţie atipică o reprezintă relaţia dintre Vişeul de Sus şi Borşa între care nu există o

subordonare funcţională ci de reciprocitate (servicii şi activităţi complementare).

b) Intensitatea fluxurilor a determinat stabilirea unor grupări care nu ţin cont în mod

determinant de distanţă, ci de relaţiile funcţionale dintre oraşe. În această categorie se

încadrează grupări precum Comăneşti-Oneşti, Târgu Frumos-Iaşi, Moreni-Ploieşti, Corabia-

Caracal şi Balş-Craiova.

c) Toate celelalte oraşe mici care nu aparţin primelor două grupări au o relaţie de

subordonare funcţională faţă de reşedinţa de judeţ, indiferent de mărimea demografică sau

puterea economică a acesteia.

Relaţiile oraşelor mici cu palierul inferior (aşezări urbane cu mai puţin de 10000 de

locuitori) nu indică în mod obligatoriu o subordonare a acestora din urmă. Eventual, se

poate discuta de o subordonare doar în cazul unei proximităţi fizice (dacă distanţele sunt

foarte mici) (fig. 3.23). Însă, aceste oraşe foarte mici se află într-o relaţie de dependenţă

(funcţională, instituţională, etc.) faţă de reşedinţele de judeţ.


127

Figura nr. 3.22.: Oraşele mici în relaţie cu aşezările urbane de rang superior

Figura nr. 3.23.: Oraşele mici în relaţie cu aşezările urbane de rang inferior


128

3.1.7. Zonele de influenţă ale oraşelor mici

Identificarea zonelor de influenţă ale oraşelor mici (10000-20000 de locuitori) a fost

realizată prin utilizarea de criterii cantitative şi calitative. În ceea ce priveşte prima categorie

au fost utilizaţi o serie de indicatori demografici (dinamica populaţiei, bilanţul migrator) şi

economici (intensitatea dezindustrializării, intensitatea terţiarizării), consideraţi relevanţi

pentru individualizarea dimensiunii zonelor de influenţă. Primul indicator a fost calculat

prin raportarea populaţiei totale rezultate la recensământul din 2011 la cea rezultată la cel

din 1992, în timp ce al doilea indicator a fost cuantificat ca medie multianuală pentru

intervalul 1992-2011. Următorii au fost obţinuţi prin raportarea populaţiei ocupate în

activităţi industriale/terţiare din anul 2011 la cea din anul 1992. Aceştia au fost corelaţi cu

analize calitative care au evidenţiat gradul de accesibilitate, prezenţa unor servicii atractive

pentru zona adiacentă (educaţionale, sanitare, comerciale), comportamentul demografic

diferenţiat în funcţie de structura etnică, unele particularităţi locale specifice, etc. Ca

urmare, fiecare aşezare urbană a fost analizată prin prisma criteriilor menţionate anterior,

fiind identificate cele care, din diferite considerente, nu prezintă zonă de influenţă. Acestea

sunt Băicoi, Bragadiru, Breaza, Chitila, Cisnădie, Comarnic, Dărmăneşti, Măgurele,

Otopeni, Ovidiu, Râşnov, Simeria, Sinaia, Ştefăneşti. Absenţa zonei de influenţă se

datorează, în majoritatea situaţiilor, proximităţii de aşezări urbane de o complexitate

superioară, precum Bucureşti (Bragadiru, Chitila, Măgurele, Otopeni), Sibiu (Cisnădie),

Braşov (Râşnov), Constanţa (Ovidiu), Deva (Simeria), Piteşti (Ştefăneşti), Ploieşti (Băicoi),

Câmpina (Breaza). O situaţie similară este caracteristică şi pentru oraşul Dărmăneşti, situat

pe valea Trotuşului, localizat în apropierea unor centre urbane mai dezvoltate, respectiv

Târgu Ocna în sud, Comăneşti şi Moineşti în nord. Alte oraşe fără zonă de influenţă sunt

cele localizate pe Valea Prahovei (Comarnic, Sinaia), a căror poziţionare geografică nu

permite polarizarea ariei adiacente (fig. 3.24).

În acelaşi timp, pe baza centralizării analizelor realizate, pot fi diferenţiate pentru celelalte

oraşe patru tipuri distincte de zonă de influenţă:

- în regresie;

- în stagnare;

- în consolidare;

- în extindere.

În categoria aşezărilor urbane cu zonă de influenţă în regresie se încadrează 23% din totalul

oraşelor mici, caracterizate de o evoluţie descendentă a populaţiei (pe fondul bilanţului

migrator negativ), concomitent cu dezindustrializarea intensă asociată cu reducerea

serviciilor terţiare. Ca urmare, acestea şi-au diminuat capacitatea de a polariza aria

înconjurătoare şi se află într-un proces de restrângere a zonei de influenţă. În această

grupare au fost incluse şi oraşe care au înregistrat uşoare valori pozitive ale unuia dintre

indicatori, însă acestea evidenţiază o stagnare şi nu o tendinţă ascendentă (precum

intensitatea terţiarizării: 0,5% - Hârlău, bilanţul migrator: 0,7‰ - Boldeşti-Scăeni, 0,1‰ -

Călan, 0,2‰ - Oţelu Roşu, dinamica populaţiei: 2,3% - Vicovu de Sus).

În cea de-a doua categorie, a oraşelor mici cu zonă de influenţă în stagnare, se încadrează

46% din totalul aşezărilor, pentru a căror individualizare a fost considerat ca şi criteriu

principal intensitatea terţiarizării, pornind de la premiza că acest indicator evidenţiază

prezenţa unor servicii care pot deservi zona adiacentă determinând în acest mod creşterea

capacităţii de polarizare în teritoriu. Aceste oraşe au înregistrat o descreştere a populaţiei şi

a bilanţului migrator, simultan cu un proces accentuat de dezindustrializare. În acelaşi timp,


129

se constată o creştere a ponderii populaţiei ocupate în activităţi de servicii, care a preluat o

parte din populaţia angrenată anterior în industrie. În această categorie au fost cuprinse şi

Avrig şi Ianca care au prezentat o scădere a sectorului terţiar, suplinit însă de o pondere

ridicată a bilanţului migrator (8‰ şi respectiv 5,6‰). La acestea se adaugă şi Lipova care a

prezentat valori uşor pozitive ale bilanţului migrator (0,1‰), însă nu suficient de ridicate

pentru a exprima o tendinţă ascendentă, pe termen mediu.

Următoarea categorie, a aşezărilor urbane cu zone de influenţă în consolidare, include 11%

din totalul oraşelor mici, fiind caracterizate de valori pozitive ale bilanţului migrator şi de o

creştere a populaţiei ocupate în activităţi terţiare. Însă, există o singură excepţie şi anume

Pecica, care prezintă o scădere a populaţiei ocupate în sectorul terţiar suplinită de o creştere

cu 30% a populaţiei ocupate în industrie. De asemenea, se constată că Bolintin-Vale

prezintă un bilanţ migrator uşor pozitiv (1‰) şi o dinamică pozitivă a populaţiei (12,4%),

însă aceasta poate fi corelată mai degrabă cu structura etnică şi nu cu extinderea zonei de

influenţă, despre care se poate afirma că se stabilizează. Practic, în cazul acestor oraşe, se

constată că zona de influenţă pe care o prezintă se află într-un proces de consolidare.

Ultima categorie grupează oraşele mici cu zonă de influenţă în extindere, cuprinzând 5% din

aşezările urbane, mai precis Rovinari, Sânnicolau Mare, Sântana şi Topoloveni. Acestea

prezintă o zonă de influenţă în amplificare, definite în cazul Rovinari şi Topoloveni printr-o

evoluţie pozitivă a populaţiei, inclusiv pe baza unui bilanţ migrator pozitiv, simultan cu

creşterea populaţiei ocupate în serviciile terţiare, pe fondul unui proces de

dezindustrializare. În ceea ce priveşte situaţia oraşului Sânnicolau Mare, acesta prezintă un

uşor deficit al bilanţului migrator (-1‰) şi o scădere a populaţiei (-7,6%), însă intensitatea

terţiarizării a fost foarte accentuată, cu valori ridicate (201,7%), asociată cu un uşor proces

de industrializare. Pe baza acestora, corelat cu analiza unor particularităţi locale se observă

că zona de influenţă se află într-un proces de extindere. Oraşul Sântana prezintă o

descreştere a ponderii populaţiei ocupate în activităţi industriale simultan cu o creştere a

celei ocupate în servicii. Totodată, deşi populaţia a înregistrat o scădere, bilanţul migrator

are valori pozitive (7,1‰).

În concluzie, 15% dintre oraşele mici (10000-20000 de locuitori) nu au zonă de

influenţă, iar restul aşezărilor polarizează diferenţiat teritoriul adiacent, în funcţie de

particularităţile locale, în special demografice şi economice.


130

Figura nr. 3.24.: Tipologia zonelor de influenţă ale oraşelor mici


131

Tabel nr. 3.2.: Lista oraşelor mici pe cele 5 categorii de zone de influenţă

Denumire judeţ Denumire oraş

Fără zonă de influență

PRAHOVA ORAS BAICOI 1.

ILFOV ORAS BRAGADIRU 2.

PRAHOVA ORAS BREAZA 3.

ILFOV ORAS CHITILA 4.

SIBIU ORAS CISNADIE 5.

PRAHOVA ORAS COMARNIC 6.

BACAU ORAS DARMANESTI 7.

ILFOV ORAS MAGURELE 8.

ILFOV ORAS OTOPENI 9.

CONSTANTA ORAS OVIDIU 10.

BRASOV ORAS RASNOV 11.

HUNEDOARA ORAS SIMERIA 12.

PRAHOVA ORAS SINAIA 13.

ARGES ORAS STEFANESTI 14.

Cu zonă de influenţă în regresie HARGHITA MUNICIPIUL TOPLITA 1.

BIHOR ORAS ALESD 2.

PRAHOVA ORAS BOLDESTI-SCAENI 3.

BACAU ORAS BUHUSI 4.

HUNEDOARA ORAS CALAN 5.

OLT ORAS CORABIA 6.

DOLJ ORAS DABULENI 7.

SUCEAVA ORAS DOLHASCA 8.

OLT ORAS DRAGANESTI-OLT 9.

IASI ORAS HARLAU 10.

SALAJ ORAS JIBOU 11.

PRAHOVA ORAS MIZIL 12.

CARAS ORAS OTELU ROSU 13.

BIHOR ORAS SACUENI 14.

OLT ORAS SCORNICESTI 15.

MEHEDINTI ORAS STREHAIA 16.

IALOMITA ORAS TANDAREI 17.

IASI ORAS TARGU FRUMOS 18.

SUCEAVA ORAS VICOVU DE SUS 19.

TELEORMAN ORAS VIDELE 20.

TELEORMAN ORAS ZIMNICEA 21.

Cu zonă de influenţă în stagnare DOLJ MUNICIPIUL BAILESTI 1.

HARGHITA MUNICIPIUL GHEORGHENI 2.

DIMBOVITA MUNICIPIUL MORENI 3.

VRANCEA MUNICIPIUL ADJUD 4.

BIHOR MUNICIPIUL BEIUS 5.

HUNEDOARA MUNICIPIUL BRAD 6.

DOLJ MUNICIPIUL CALAFAT 7.

SUCEAVA MUNICIPIUL CAMPULUNG MOLDOVENESC 8.

VALCEA MUNICIPIUL DRAGASANI 9.

BIHOR MUNICIPIUL MARGHITA 10.

GORJ MUNICIPIUL MOTRU 11.

HUNEDOARA MUNICIPIUL ORASTIE 12.

MEHEDINTI MUNICIPIUL ORSOVA 13.

COVASNA MUNICIPIUL TARGU SECUIESC 14.

IALOMITA MUNICIPIUL URZICENI 15.

SUCEAVA MUNICIPIUL VATRA DORNEI 1.


132

Denumire judeţ Denumire oraş SIBIU ORAS AVRIG 2.

OLT ORAS BALS 3.

CARAS ORAS BOCSA 4.

BACAU ORAS COMANESTI 5.

COVASNA ORAS COVASNA 6.

DOLJ ORAS FILIASI 7.

BOTOSANI ORAS FLAMANZI 8.

DIMBOVITA ORAS GAESTI 9.

SUCEAVA ORAS GURA HUMORULUI 10.

BRAILA ORAS IANCA 11.

ARAD ORAS LIPOVA 12.

MURES ORAS LUDUS 13.

VRANCEA ORAS MARASESTI 14.

CARAS ORAS MOLDOVA NOUA 15.

SATUMARE ORAS NEGRESTI-OAS 16.

ALBA ORAS OCNA MURES 17.

CARAS ORAS ORAVITA 18.

DIMBOVITA ORAS PUCIOASA 19.

SALAJ ORAS SIMLEU SILVANIEI 20.

MURES ORAS SOVATA 21.

MARAMURES ORAS TARGU LAPUS 22.

NEAMT ORAS TARGU NEAMT 23.

BACAU ORAS TARGU OCNA 24.

PRAHOVA ORAS URLATI 25.

PRAHOVA ORAS VALENII DE MUNTE 26.

MARAMURES ORAS VISEU DE SUS 27.

Cu zonă de influenţă în consolidare BIHOR MUNICIPIUL SALONTA 1.

BISTRITA ORAS BECLEAN 2.

GIURGIU ORAS BOLINTIN-VALE 3.

CONSTANTA ORAS CERNAVODA 4.

TIMIS ORAS JIMBOLIA 5.

CONSTANTA ORAS MURFATLAR 6.

ARAD ORAS PECICA 7.

BUZAU ORAS NEHOIU 8.

ARGES ORAS COSTESTI 9.

MARAMURES ORAS BAIA SPRIE 10.

Cu zonă de influenţă în extindere GORJ ORAS ROVINARI 1.

TIMIS ORAS SANNICOLAU MARE 2.

ARAD ORAS SANTANA 3.

ARGES ORAS TOPOLOVENI 4.


133

Tabel nr. 3.3.: Evoluţia populaţiei pentru cele 91 de oraşe mici în intervalul 2002-2011

Nr.

crt.

Denumire Populaţia în

anul 2002

Populaţia în

anul 2011

Creştere

2011 / 2002

1. Bragadiru 8.165 15.329 87.7

2. Otopeni 10.220 13.861 35.6

3. Chitila 11.283 14.184 25.7

4. Măgurele 9.272 11.041 19.1

5. Ştefăneşti 12.983 14.541 12.0

6. Bolintin-Vale 11.686 12.929 10.6

7. Ţăndărei 12.515 13.219 5.6

8. Ovidiu 13.131 13.847 5.5

9. Săcuieni 11.665 11.526 -1.2

10. Pecica 13.024 12.762 -2.0

11. Salonta (M) 18.137 17.735 -2.2

12. Râşnov 15.436 15.022 -2.7

13. Jimbolia 11.113 10.808 -2.7

14. Beclean 10.930 10.628 -2.8

15. Beiuş (M) 10.985 10.667 -2.9

16. Aleşd 10.376 10.066 -3.0

17. Boldeşti-Scăeni 11.485 11.137 -3.0

18. Hârlău 11.271 10.905 -3.2

19. Topoloveni 10.626 10.219 -3.8

20. Videle 12.015 11.508 -4.2

21. Costeşti 10.892 10.375 -4.7

22. Sânnicolau Mare 12.938 12.312 -4.8

23. Rovinari 12.497 11.816 -5.4

24. Vicovu de Sus 14.125 13.308 -5.8

25. Murfatlar 10.888 10.216 -6.2

26. Pucioasa 15.227 14.254 -6.4

27. Bocşa 16.927 15.842 -6.4

28. Dolhasca 11.009 10.298 -6.5

29. Baia Sprie 16.626 15.476 -6.9

30. Jibou 11.277 10.407 -7.7

31. Vălenii de Munte 13.296 12.257 -7.8

32. Scorniceşti 12.802 11.766 -8.1

33. Marghita (M) 17.175 15.770 -8.2

34. Calafat (M) 18.890 17.336 -8.2

35. Lipova 11.246 10.313 -8.3

36. Cisnădie 15.615 14.282 -8.5

37. Ianca 11.341 10.343 -8.8

38. Mizil 15.755 14.312 -9.2

39. Adjud (M) 17.677 16.045 -9.2

40. Zimnicea 15.539 14.058 -9.5

41. Târgu Secuiesc (M) 20.448 18.491 -9.6

42. Simeria 13.905 12.556 -9.7

43. Covasna 11.204 10.114 -9.7

44. Şimleu Silvaniei 16.036 14.436 -10.0

45. Mărăşeşti 11.854 10.671 -10.0

46. Băicoi 19.979 17.981 -10.0

47. Avrig 14.259 12.815 -10.1

48. Cernavodă 18.961 17.022 -10.2

49. Sovata 11.568 10.385 -10.2


134

50. Filiaşi 18.848 16.900 -10.3

51. Urziceni (M) 17.089 15.308 -10.4

52. Comarnic 13.372 11.970 -10.5

53. Strehaia 11.741 10.506 -10.5

54. Oţelu Roşu 11.767 10.510 -10.7

55. Moreni (M) 20.941 18.687 -10.8

56. Drăgăneşti-Olt 12.223 10.894 -10.9

57. Vişeu de Sus 16.887 15.037 -11.0

58. Moldova Nouă 13.912 12.350 -11.2

59. Urlaţi 11.876 10.541 -11.2

60. Oraviţa 12.881 11.382 -11.6

61. Sântana 12.936 11.428 -11.7

62. Luduş 17.407 15.328 -11.9

63. Brad (M) 16.485 14.495 -12.1

64. Târgu Lăpuş 13.360 11.744 -12.1

65. Dăbuleni 13.888 12.182 -12.3

66. Topliţa (M) 15.880 13.929 -12.3

67. Nehoiu 11.643 10.211 -12.3

68. Vatra Dornei (M) 16.465 14.429 -12.4

69. Breaza 18.199 15.928 -12.5

70. Gheorgheni (M) 21.115 18.377 -13.0

71. Gura Humorului 15.837 13.667 -13.7

72. Dărmaneşti 14.222 12.247 -13.9

73. Călan 13.099 11.279 -13.9

74. Găeşti 15.547 13.317 -14.3

75. Drăgăşani (M) 20.891 17.871 -14.5

76. Negreşti-Oaş 13.956 11.867 -15.0

77. Târgu Neamţ 22.230 18.695 -15.9

78. Ocna Mureş 15.526 13.036 -16.0

79. Sinaia 12.525 10.410 -16.9

80. Târgu Ocna 13.598 11.300 -16.9

81. Balş 22.476 18.164 -19.2

82. Orşova (M) 12.967 10.441 -19.5

83. Băileşti (M) 22.026 17.437 -20.8

84. Câmpulung Moldovenesc (M) 21.331 16.722 -21.6

85. Târgu Frumos 13.619 10.475 -23.1

86. Buhuşi 18.980 14.562 -23.3

87. Corabia 21.628 16.441 -24.0

88. Orăştie (M) 24.029 18.227 -24.1

89. Comăneşti 26.327 19.968 -24.2

90. Motru (M) 25.402 19.079 -24.9

91. Flămânzi** 17.666 10.136 -42.6

Notă: cu bold sunt evidenţiate municipiile; din cele 18 8 au înregistrat scăderi de 10-20%, iar 4 de peste 4%

**Scăderea oraşului Flămânzi se datorează unor modificări de ordin administrativ.

Sursa datelor: INS, recensămintele populaţiei


135


Oraşele mici din România sunt considerate oraşele care au o populaţie de sub 20000 de locuitori

(conform legislaţiei în vigoare). Pentru relevanţa analizei au fost analizate unităţile urbane cu o

populaţie cuprinsă între 10000 şi 20000 de locuitori, oraşele mai mici fiind într-un declin evident

şi neavând zone de influenţă. În conformitate cu mărimea demografică rezultată din datele

recensământului din anul 2011, au fost identificate un număr de 91 de oraşe mici care fac parte

din categoria superioară de mărime (între 10.000 şi 20.000 de locuitori).

Evoluţia populaţiei a fost realizată pe baza datelor recensămintelor desfăşurate în anii 1992, 2002

şi 2011, considerate mult mai relevante decât estimările anuale ale INS (cuprinse în fişa

localităţii). Pentru a determina dinamica demografică a fost raportată populaţia din anul 2011 la

cea din anul 1992, calculându-se creşterea (sau descreşterea) demografică care a avut loc între

cei doi ani. Pentru relevanţa analizei perioada 1992-2011 a fost fragmentată în două perioade

distincte (1992-2002 şi 2002-2011) realizându-se raportări similare.

Dinamica populaţiei rezultă din cele patru componente (numărul de naşteri, numărul de decese,

numărul plecărilor şi cel al sosirilor) care au fost calculate şi analizate ca medii multianuale

pentru perioada 1992-2011. Numărul de naşteri are ca indicator asociat rata natalităţii calculată

prin raportarea numărului de născuţi vii la 1000 de locuitori (pentru fiecare an din interval)

(Rn=N/P*1000). Numărul de decese are ca indicator rata mortalităţii generale calculată ca raport

între numărul de decedaţi şi 1000 de locuitori (Rm=D/P*1000). Rata plecărilor şi respectiv a

sosirilor se calculează prin raportarea numărului de plecări /sosiri la 1000 de locuitori. Termenii

de rata plecărilor şi rata sosirilor s-au utilizat în loc de rata imigraţiei şi emigraţiei pentru a

diferenţia foarte clar migraţia internă de cea externă (a cărei evidenţă este una inconsistentă mai

ales până în anul 2007).

Pentru calcularea acestor rate au fost utilizate fişele anuale ale localităţilor de la Institutul

Naţional de Statistică, observându-se o incongruenţă a datelor între recensămintele populaţiei şi

aceste date rezultate din estimări.

Bilanţul total al populaţiei a fost calculat prin însumarea bilanţului migrator şi a celui natural

(Bt=Bm+Bn). Bilanţul natural al populaţiei a rezultat din diferenţa, realizată anual, între rata

natalităţii şi cea a mortalităţii (Bn=Rn-Rm), în timp ce bilanţul migrator a rezultat din diferenţele

dintre ratele sosirilor şi ale plecărilor (Bm=Rs-Rp). Toate datele legate de bilanţul populaţiei

(total, natural şi migrator) şi a celor patru rate asociate s-au calculat pentru perioada 1992-2011,

prin realizarea unor medii multianuale.

Analiza evolutivă a caracteristicilor economice ale oraşelor mici s-a realizat prin intermediul a

doi indicatori complementari: intensitatea dezindustrializării şi intensitatea terţiarizării. Aceştia

au fost calculaţi prin raportarea populaţiei ocupate în sectorul industrial, respectiv terţiar, din

anul 2011 la cea din anul 1992.

Metodologia de delimitare a zonelor de influenţă ale oraşelor mici s-a realizat pe baza unor

analize cantitative şi calitative. Din prima categorie au fost utilizaţi atât indicatori demografici

(dinamica populaţiei, bilanţul migratoriu), cât şi economici (intensitatea dezindustrializării,

intensitatea terţiarizării). Din cea de-a doua categorie s-au analizat gradul de accesibilitate,

prezenţa unor servicii atractive pentru zona adiacentă (educaţionale, sanitare, comerciale),

comportamentul demografic diferenţiat în funcţie de structura etnică, unele particularităţi locale

specifice, etc. Ulterior, prin coroborarea informaţiilor rezultate au fost individualizate oraşele

care prezintă zonă de influenţă, fiind diferenţiate patru tipuri majore: în regresie, în stagnare, în

consolidare, în extindere. De asemenea, au fost menţionate aşezările urbane care nu prezintă

zonă de influenţă.


136

Bibliografie

Ianoş I, Tălângă C., (1994), Oraşul şi sistemul urban românesc în condiţiile economiei de

piaţă, Institutul de Geografie, Bucureşti.

Ianoş I, Zamfir D., Stoica I-V, Merciu F C (2014), Disparităţi demo-economice ale oraşelor

mici din România, manuscris.

Mihăescu C. (2001), Populaţie & Ocupare – Trecut, Prezent, Viitor, Editura Economică,

Bucureşti.

Trebici V. , Ghinoiu I. (1986), Demografie şi etnografie, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti.

Trebici V. (1996), Demografie. Excerpta et selecta, Editura Enciclopedică, Bucureşti.

Zamfir D. (2007), Geodemografia oraşelor mici din România, Editura Universitară,

Bucureşti.

*** (1970), Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 15 martie 1966, Direcţia Centrală de

Statistică, Bucureşti.

*** (1980), Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 5 ianuarie 1977, Direcţia Centrală de

Statistică, Bucureşti.

*** (1994), Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 7 ianuarie 1992, Comisia Naţională

de Statistică, Bucureşti.

*** (2004), Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 18 martie 2002, Institutul Naţional

de Statistică, Bucureşti.


137

3.2 Evaluarea impactului declarării oraşelor noi după 2001 în general şi la

nivelul ariilor slab polarizate urban

În intervalul 2001 – 2006 au fost declarate ca oraşe 55 de comune. În intervalul 1990 – 2000 au

mai fost declarate încă 5 noi oraşe. După apariţia legii 100 / 2007 nu au mai fost declarate noi

oraşe până în prezent. Prin declararea celor 60 de noi oraşe, după 1990, numărul total al oraşelor

din România a crescut de la 260 la 320.

Tabel nr. 3.4.: Lista oraşelor înfiinţate în România începând cu anul 1990

Nr.

crt Oraş Judeţ

Populaţie

2011

Populaţie

2002

Anul

înfiinţării

1. Teiuş Alba 6421 7284 1994

2. Făget Timiş 6571 7213 1994

3. Baia de Arieş Alba 3433 4669 1998

4. Otopeni Ilfov 13861 10515 2000

5. Geoagiu Hunedoara 5294 6290 2000

6. Ghimbav Braşov 4698 5112 2002

7. Bălceşti Vâlcea 4864 5780 2002

8. Băbeni Vâlcea 8451 9475 2002

9. Sărmaşu Mureş 6942 7493 2003

10. Sălişte Sibiu 5421 6092 2003

11. Sântana Arad 11428 12936 2003

12. Sângeorgiu de Pădure Mureş 5166 5492 2003

13. Roznov Neamţ 8593 9171 2003

14. Murgeni Vaslui 7119 7674 2003

15. Miercurea Nirajului Mureş 5554 5824 2003

16. Berbeşti Vâlcea 4836 5704 2003

17. Ştefăneşti Argeş 14541 12983 2004

18. Ştefăneşti Botoşani 5314 5628 2004

19. Şomcuta Mare Maramureş 7565 7708 2004

20. Voluntari Ilfov 42944 30016 2004

21. Vicovu de Sus Suceava 13308 14125 2004

22. Ungheni Mureş 6945 6554 2004

23. Ulmeni Maramureş 7270 7153 2004

24. Tăuţii-Măgherăuş Maramureş 7136 6713 2004

25. Tismana Gorj 7035 7894 2004

26. Săliştea de Sus Maramureş 4893 5196 2004

27. Săcueni Bihor 11526 11665 2004

28. Salcea Suceava 9015 8719 2004

29. Răcari Dâmboviţa 6930 6892 2004

30. Recaş Timiş 8336 8560 2004

31. Pătârlagele Buzău 7304 8290 2004

32. Potcoava Olt 5743 6111 2004

33. Popeşti-Leordeni Ilfov 21895 15115 2004

34. Pecica Arad 12762 13024 2004

35. Milişăuţi Suceava 5005 8433 2004

36. Miercurea Sibiului Sibiu 3910 4063 2004

37. Liteni Suceava 9398 9851 2004

38. Gătaia Timiş 5861 8103 2004

39. Frasin Suceava 5876 6532 2004

40. Flămânzi Botoşani 9456 11799 2004


138

Nr.

crt Oraş Judeţ

Populaţie

2011

Populaţie

2002

Anul

înfiinţării

41. Fierbinţi-Târg Ialomiţa 4969 5253 2004

42. Dăbuleni Dolj 12182 13888 2004

43. Dragomireşti Maramureş 3213 3132 2004

44. Dolhasca Suceava 10298 11009 2004

45. Căzăneşti Ialomiţa 3271 3641 2004

46. Ciacova Timiş 5348 7285 2004

47. Cajvana Suceava 6901 7263 2004

48. Băneasa Constanţa 5384 5538 2004

49. Bucecea Botoşani 4274 5128 2004

50. Broşteni Suceava 5506 6603 2004

51. Bechet Dolj 3657 3864 2004

52. Ardud Satu Mare 6231 6486 2004

53. Amara Ialomiţa 7345 7627 2004

54. Turceni Gorj 7017 8559 2004

55. Podu Iloaiei Iaşi 9573 9739 2005

56. Pantelimon Ilfov 25596 16019 2005

57. Măgurele Ilfov 11041 9200 2005

58. Chitila Ilfov 14184 12643 2005

59. Bragadiru Ilfov 15329 8165 2005

60. Livada Satu Mare 6773 7004 2006

Sursa datelor: INS, recensămintele populaţiei

Cele 60 de oraşe au fost declarate prin intermediul a 34 de legi emise în intervalul 1990 – 2006,

dintre care 33 specifice pentru fiecare caz în parte şi o lege (nr. 83 din 2004) pentru 27 de noi

oraşe51

. Dacă până în 2000 au fost declarate doar 5 oraşe, în 2002-2003 au fost declarate 11, în

2004 au fost declarate 38, iar în 2005-2006 numai 6 noi oraşe.

51

1. Lege nr. 67 din 15/07/1994 - Emitent: Parlamentul României Intrare in vigoare: 22/07/1994 privind declararea

ca oraş a comunei Făget


ca oraş a comunei Teiuş


ca oraş a comunei Baia de Arieş, judeţul Alba

4. Lege nr. 220 din 28/11/2000 - Emitent: Parlamentul României Intrare in vigoare: 30/11/2000 pentru declararea

comunei Otopeni, judeţul Ilfov, oraş

5. Lege nr. 221 din 28/11/2000 - Emitent: Parlamentul României Intrare in vigoare: 30/11/2000 privind

declararea comunei Geoagiu, judeţul Hunedoara, oraş


declararea ca oraş a comunei Bălceşti, judeţul Vâlcea


declararea ca oraş a comunei Băbeni, judeţul Vâlcea


declararea ca oraş a comunei Ghimbav, judeţul Braşov


ca oraş a comunei Miercurea Nirajului, judeţul Mureş


ca oraş a comunei Sălişte, judeţul Sibiu


139

Pentru intervalul 1990 – 2000 declararea de noi oraşe s-a făcut fără existenţa unui cadru

legislativ reglementat în acest scop. După 2000, odată cu adoptarea Legii nr. 351 din

06/07/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a


ca oraş a comunei Sărmaşu, judeţul Mureş


ca oraş a comunei Sângeorgiu de Pădure, judeţul Mureş


declararea ca oraş a comunei Berbeşti, judeţul Vâlcea


ca oraş a comunei Roznov, judeţul Neamţ


ca oraş a comunei Murgeni, judeţul Vaslui


ca oraş a comunei Sântana, judeţul Arad


ca oraş a comunei Săcueni, judeţul Bihor


ca oraş a comunei Ungheni, judeţul Mureş


ca oraş a comunei Bucecea, judeţul Botoşani


ca oraş a comunei Ştefăneşti, judeţul Botoşani


ca oraş a comunei Flămânzi, judeţul Botoşani

22. Lege nr. 83 din 05/04/2004 - Emitent: Parlamentul României Intrare in vigoare: 10/04/2004 pentru

declararea ca oraşe a unor comune


ca oraş a comunei Popeşti-Leordeni, judeţul Ilfov


ca oraş a comunei Voluntari, judeţul Ilfov


declararea ca oraş a comunei Căzăneşti, judeţul Ialomiţa


ca oraş a comunei Pătârlagele, judeţul Buzău


ca oraş a comunei Dragomireşti, judeţul Maramureş


declararea ca oraş a comunei Răcari, judeţul Dâmboviţa


ca oraş a comunei Chitila, judeţul Ilfov


declararea ca oraş a comunei Podu Iloaiei, judeţul Iaşi


comunei Pantelimon, judeţul Ilfov, oraş


declararea comunei Măgurele, judeţul Ilfov, oraş


comunei Bragadiru, judeţul Ilfov, oraş


comunei Livada, judeţul Satu Mare, oraş


140

IV-a Reţeaua de localităţi, a fost creat pentru prima dată după 1990 un standard de referinţă şi

evaluare a nivelului de dezvoltare al unei unităţi administrativ – teritoriale în vederea conferirii

statutului de municipiu sau oraş sau în vederea fragmentării respectivei entităţi administrative

pentru formarea unei noi comune (tabel nr. 3.5)52

.

Tabel nr. 3.5.: Principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a

localităţilor urbane

Nr.

crt. Indicatori minimali Municipiu Oraş

1. Număr de locuitori 25.000 5.000

2. Populaţia ocupată în activităţi

neagricole (% din totalul populaţiei

ocupate)

85% 75%

3. Dotarea locuinţelor cu instalaţii de

alimentare cu apă

80% 70%

4. Dotarea locuinţelor cu baie şi WC în

locuinţă (% din totalul locuinţelor)

75% 55%

5. Număr de paturi în spitale la 1000 de

locuitori

10 7

6. Număr de medici la 1000 de locuitori 2,3 1,8

7. Unităţi de învăţământ postliceal liceal sau altă formă de

învăţământ secundar

8. Dotări culturale şi sportive săli de spectacol, eventual

teatre, instituţii muzicale,

biblioteci publice, stadion,

săli de sport

săli de spectacol,

biblioteci publice, spaţii

pentru activităţi

sportive

9. Locuri în hoteluri 100 50

10. Străzi modernizate (% din lungimea

totală a străzilor)

60% 50%

11. Străzi cu reţele de distribuţie a apei (%

din lungimea totală a străzilor)

70% 60%

12. Străzi cu conducte de canalizare (% din

lungimea totală a străzilor)

60% 50%

13. Epurarea apelor uzate staţie de epurare cu treaptă

mecanică si biologică staţie de epurare cu

treaptă mecano-

chimică

14. Străzi cu reţele de hidranţi exteriori

pentru stingerea incendiilor (% din


70% 60%

15. Spatii verzi (parcuri, grădini publice,

scuaruri) m2/locuitor

15

parc public 10

grădină publică

16. Depozit controlat de deşeuri cu acces

asigurat

Conf. Anexa II Legea 351 /2001

52

Conf. art. 3 din legea 351 / 2001: "Trecerea localităţilor de la un rang la altul se face prin lege, la propunerea

consiliilor locale, cu consultarea populaţiei prin referendum şi a instituţiilor implicate, în condiţiile legii, cu

respectarea principalilor indicatori cantitativi şi calitativi minimali prevăzuţi în anexa nr. II, pentru

localităţile urbane, şi în anexa nr. IV, pentru localităţile rurale".


141

3.2.1 Distribuţia noilor oraşe apărute după 1990

Sub aspectul distribuţiei spaţiale a noilor oraşe se poate observa că cele mai multe au fost

declarate în nordul şi în sudul ţării. Astfel în judeţele de nord – Satu Mare, Maramureş, Suceava,

Botoşani au fost declarate 18 noi oraşe (aproape 1/3 din total) – iar în regiunile sudice (sud-vest,

sud şi Bucureşti-Ilfov) alte 20.

Pe regiuni situaţia este următoarea (fig. nr. 3.25):

- Regiunea de Dezvoltare Nord-Est – 14 noi oraşe

- Regiunea de Dezvoltare Sud-Est – 2 noi oraşe

- Regiunea de Dezvoltare Sud Muntenia – 5 noi oraşe

- Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia – 8 noi oraşe

- Regiunea de Dezvoltare Vest – 7 noi oraşe (din care 2 înainte de 2001)

- Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest – 8 noi oraşe

- Regiunea de Dezvoltare Centru – 9 noi oraşe (din care 2 înainte de 2001)

- Regiunea de Dezvoltare Bucureşti – Ilfov (7 noi oraşe din care 1 înainte de 2001)

La nivel de judeţe, cele mai multe oraşe au fost declarate în Suceava – 8 şi Ilfov – 7, urmate de

Maramureş, Mureş şi Timiş cu câte 4 fiecare. În total au fost declarate noi oraşe în 25 de

judeţe. Judeţele care nu au beneficiat de acest proces sunt: Bacău în Nord-est, Brăila, Galaţi,

Tulcea, Vrancea în Sud-est, Călăraşi, Giurgiu, Prahova, Teleorman – în Sud-Muntenia,

Mehedinţi în Sud-vest, Caraş-Severin în Vest, Bistriţa, Cluj şi Sălaj în Nord-vest şi Covasna,

Harghita în regiunea Centru.

Figura nr. 3.25.: Distribuţia noilor oraşe în teritoriu Notă: se pot observa grupările din nordul ţării (13 în Nord-est şi 5 în Nord-vest) şi din jurul Bucureştiului (9 oraşe

noi), car grupează aproape 50% din numărul de oraşe nou înfiinţate.


142

În legea 351 / 2001 sunt identificate o serie de 17 areale cu raze de cca. 25-30km lipsite de centre

urbane care să asigure o servire corespunzătoare a populaţiei din zonele respective şi unde sunt

propuse acţiuni prioritare (fig. 3.26.).

Figura nr. 3.26.: Anexa nr. III din PATN Secţiunea a IV-a – reţeaua de localităţi urbane

Noile oraşe declarate după 2001 au apărut în doar 9 din cele 17 zone identificate în PATN, după

cum urmează (a se vedea tabel nr. 3.6 şi fig. 3.27):

Tabel nr. 3.6.: Oraşe noi apărute

Nr.

zonă

Judeţe din care face parte zona Nr. comune

cuprinse iniţial

Oraşe noi apărute Anul

apariţiei

1. Constanţa, Tulcea 22 -

2. Constanţa 11 Băneasa 2004

3. Brăila, Călăraşi, Ialomiţa 16 Căzăneşti 2004

4. Argeş, Olt, Teleorman 37 -

5. Dolj 21 Bechet, Dăbuleni 2004

6. Dolj, Gorj, Vâlcea 50 Băbeni, Bălceşti,

Berbeşti

2003

7. Dolj, Mehedinţi 28

8. Arad, Timiş 18 Recaş 2004

9. Arad, Bihor 13

10. Sălaj 13

11. Maramureş, Sălaj 12 Şomcuţa Mare, Ulmeni 2004

12. Bistriţa-Năsăud, Cluj, Mureş 33 Sărmaşu 2003

13. Botoşani, Iaşi 24 Flămânzi, Ştefăneşti 2004

14. Iaşi, Vaslui 17

15. Iaşi, Neamţ, Bacău, Vaslui 60

16. Buzău, Vrancea 51 Pătărlagele 2004

17. Brăila, Buzău, Galaţi, Vrancea 27

Total 453 14


143

De subliniat faptul că doar 14 din cele 55 de noi oraşe declarate după 2001, sunt situate în

unele dintre zonele prioritare identificate în PATN Secţiunea a IV-a. În zone mari precum zonele

1, 4, 7, 15 sau 17 nu au fost declarate noi oraşe. Cu excepţia oraşului Flămânzi, toate celelalte 12

oraşe au în prezent populaţii sub pragul de 10.000 locuitori, unele având chiar sub 5000 locuitori

(Bechet – Dolj, Căzăneşti – Ialomiţa).

Figura nr. 3.27.: Localizarea noilor oraşe declarate după 2001 în cele 17 zone prioritare din

PATN Secţiunea a IV-a

Notă: toate cele 14 oraşe localizate în cele 9 zone prioritare ale PATN au fost declarate în intervalul

2003-2004.

3.2.2 Evoluţia populaţiei oraşelor nou declarate

Populaţia noilor oraşe declarate după 1990 reprezintă în total cca. 500.000 de locuitori53

,

respectiv cca. 4-4,5% din totalul populaţiei urbane şi a cunoscut în ansamblu o evoluţie pozitivă,

respectiv o creştere cu 6,42% (sau 6,08% pentru cele 55 de oraşe noi declarate după anul 2000).

Acesta este un aspect pozitiv în contextul în care populaţia totală a României a scăzut cu cca. 8%

în intervalul 1990-201254

.

Diferenţa în valoare absolută a populaţiei urbane din România în intervalul 2012 / 1990 este de

615.221 locuitori. În mare parte această diferenţă o reprezintă populaţia noilor oraşe respectiv

531.598 de locuitori în 2012. prin urmare populaţia celor 60 de oraşe este în proporţie de 90%

responsabilă de creşterea gradului de urbanizare în România de la 53,2% în 1990 la 55% în 2012.

53

Cele 55 de noi oraşe declarate după 2000 totalizează 494.867 de locuitori în 2012. Populaţia celor 5 oraşe

declarate anterior era de 36.731 de locuitori în 2012, în creştere cu 11,17% faţă de 1990. 54

Date INS, Tempo on-line.


144

Dintre cele 55 de noi oraşe, 29 înregistrează creşteri de populaţie, dintre care 15 cu valori de

peste 15%. Dintre primele 5 oraşe declarate până în 2001, doar Otopeni şi Teiuş înregistrează un

spor total pozitiv. Dintre cele 26 (29) de oraşe care înregistrează scăderi de populaţie, 13 (15)

înregistrează scăderi mai mari de 10%55

. Cu cât oraşele sunt mai mari, se poate observa o

evoluţie pozitivă, existând o corelaţie de 0,5 între mărimea oraşului şi evoluţia populaţiei în

intervalul analizat (fig. 3.28 şi tabel 3.7).

Tabel nr. 3.7.: Evoluţia populaţiei noilor oraşe declarate după 1990

Nr.

crt. Judeţ Denumire oraş 1990 1995 2000 2005 2012

creştere

2012 /1990

(%)

1 IF Bragadiru 5065 7099 7161 7995 12230 141.46

2 IF Otopeni 6914 10670 10454 9916 12436 79.87

3 IF Pantelimon 14918 14200 14218 16138 22800 52.84

4 IF Popeşti Leordeni 12924 13686 13869 14587 18771 45.24

5 IS Podu Iloaiei 7684 9173 9839 9902 10640 38.47

6 IF Voluntari 27402 27075 27185 28942 37158 35.60

7 IF Chitila 10506 12403 12244 11999 13539 28.87

8 SV Salcea 8331 8161 8585 9425 10134 21.64

9 SV Cajvana 7271 7476 7955 8198 8804 21.08

10 VL Băbeni 8217 9189 9482 9783 9885 20.30

11 SV Vicovu de sus 12796 13148 13815 14333 15111 18.09

12 AG Ştefăneşti 12588 11571 11918 12792 14616 16.11

13 VL Berbeşti 4839 5797 5823 5833 5522 14.11

14 MM Tăuţii-Măgherauş 6984 6382 6438 6827 7910 13.26

15 GJ Turceni 7214 7977 8318 8371 8166 13.20

16 IL Amara 7236 7307 7666 7792 8052 11.28

17 NT Roznov 8936 9196 9556 9230 9803 9.70

18 IF Măgurele 8393 9080 8651 7700 9186 9.45

19 MR Ungheni 6492 6624 6910 6730 7002 7.86

20 SV Dolhasca 10591 10563 10798 11299 11393 7.57

21 MM Şomcuta Mare 7639 8018 7935 7887 8076 5.72

22 MM Ulmeni 7128 7366 7276 7373 7530 5.64

23 AR Pecica 13196 13254 13212 13319 13924 5.52

24 AB Teiuş 7060 7205 7279 7457 7374 4.45

25 MR Sângeorgiu de Padure 5350 5603 5635 5639 5556 3.85

26 BT Bucecea 4993 5182 5259 5270 5179 3.73

27 SV Liteni 9932 9261 9527 10080 10294 3.64

28 SM Ardud 7041 6583 6298 6696 7295 3.61

29 IL Căzăneşti 3466 3503 3592 3493 3489 0.66

30 VS Murgeni 7814 7722 7682 7840 7855 0.52

31 MR Miercurea Nirajului 6192 5819 5921 6240 6209 0.27

32 SV Frasin 6508 6678 6797 6633 6486 -0.34

33 BT Ştefăneşti 5631 5546 5677 5794 5591 -0.71

34 TM Recaş 8918 8366 7971 8220 8853 -0.73

35 MR Sărmaşu 7460 7149 7227 7585 7398 -0.83

36 BV Ghimbav 5744 5283 5502 5234 5575 -2.94

37 SM Livada 7347 7057 7022 6998 7036 -4.23

38 OT Potcoava 6093 6325 6302 6027 5811 -4.63

55

Scăderi aparente de peste 30% înregistrează oraşele Gătaia, Ciacova şi Milişăuţi, dar acestea se datorează unor

modificări de ordin administrativ, respectiv dezmembrare şi formare de noi comune (Birda, Ghilad, Iaslovăţ).


145

Nr.

crt. Judeţ Denumire oraş 1990 1995 2000 2005 2012

creştere

2012 /1990

(%)

39 BT Flămânzi 12369 11924 11881 12173 11785 -4.72

40 AR Sântana 14096 12589 13719 13152 13344 -5.33

41 TM Faget 7700 7648 7536 7382 7207 -6.40

42 DJ Bechet 4215 4101 4095 3980 3839 -8.92

43 SB Sălişte 6486 5714 5736 5816 5875 -9.42

44 VL Bălceşti 6088 6184 5825 5819 5481 -9.97

45 BH Săcueni 13193 11752 11879 11688 11831 -10.32

46 HD Geoagiu 6236 6313 6248 5755 5580 -10.52

47 GJ Tismana 8653 8632 8384 7971 7625 -11.88

48 CT Băneasa 6279 5165 5299 5530 5508 -12.28

49 MM Săliştea de Sus 5818 5811 5658 5213 5009 -13.91

50 DJ Dăbuleni 14505 14492 13962 13614 12410 -14.44

51 BZ Pătărlagele 9053 8841 8629 8303 7738 -14.53

52 MM Dragomireşti 3715 3473 3298 3213 3172 -14.62

53 SB Miercurea Sibiului 5303 4088 4261 4126 4275 -19.39

54 DB Răcari 8171 7206 6996 6777 6587 -19.39

55 AB Baia de Arieş 5131 4787 4885 4670 4134 -19.43

56 SV Broşteni 8052 7105 7027 6594 6217 -22.79

57 IL Fierbinţi-Târg 6190 5385 5204 4839 4576 -26.07

58 TM Gataia 9227 8017 7824 6142 6203 -32.77

59 TM Ciacova 7776 6869 6806 5012 5100 -34.41

60 SV Milişăuţi 8466 8482 8663 5398 5413 -36.06

Total 499535 497275 500814 498744 531598 6,42

Figura nr. 3.28.: Graficul evoluţiei populaţiei oraşelor noi declarate după 1990

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

35000

40000

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012


146

3.2.3 Analiza criteriilor minimale îndeplinite de oraşele nou declarate

[notă metodologică]

Textul de faţă este o analiză comparativă a numărului de criterii îndeplinite de oraşele nou declarate în

perioada postsocialistă în anii 2001 şi 2012. Raportarea din text se face la totalul suitei de indicatori

cantitativi şi calitativi minimali, necesari pentru definirea localităţilor urbane, aşa cum apar ei în cadrul

Legii 351/2001 şi, ulterior, în cadrul Legii 100/2007. La unii indicatori însă, precum gradul de

modernizare a străzilor, lungimea reţelei de canalizare sau suprafaţa spaţiilor verzi, raportarea se face în

anul declarării localităţii respective ca oraş. Analiza comparativă testează aşadar relevanţa criteriilor

necesare pentru conferirea statului de oraş unei localităţi.

3.2.3.1. Calitatea datelor

Disponibilitatea datelor

Legea 100/200756

, care modifică Legea 351/200157

, conţine o suită de 17 indicatori minimali

pentru definirea localităţilor urbane. Datele necesare pentru verificarea celor 17 criterii minimale

au fost furnizate de Institutul Naţional de Statistică (INS)58

. Pentru anul 2001 există date doar

pentru 10 din cele 17 criterii (unul parţial), iar pentru anul 2012 pot fi analizate date pentru 13

din totalul de 17 criterii. Dintre cei 13 indicatori 3 sunt indicatori de recensământ care nu sunt

disponibili pentru 2002.

Consistenţa datelor

Datele furnizate de INS pentru analiza celor 60 oraşe sunt, în general, consistente. O excepţie

pare să apară în setul de date cu numărul de locuri din hoteluri. Mai exact, în cazul oraşului

Otopeni, discrepanţa între anul 2001 şi anul 2012 este foarte mare: numărul de locuri de cazare

în hoteluri creşte de la 0 la 1.297 în condiţiile în care Aeroportul Internaţional Henri Coandă este

localizat în oraş şi a funcţionat neîntrerupt pe toată perioada acoperită de analiză (cf. secţiunea

Turism).

De asemenea, gradul de generalitate a indicatorului este uneori prea mare, pentru a putea calcula

nivelul de performanţă în atingerea criteriului respectiv. Este cazul indicatorului GOS111A,

Debitul staţiilor în funcţiune pentru epurarea apei reziduale, pe judeţe şi pe localităţi, care nu

face diferenţa între diferitele trepte de epurare ale staţiilor de epurare (cf. secţiune echipare:

epurarea apelor uzate).

În alte cazuri, tipul indicatorului este prea puţin relevant pentru a putea face analize teritoriale

eficiente. Este vorba aici în special de indicatorii GOS105A, Lungimea străzilor orăşeneşti

modernizate, pe judeţe şi pe localităţi, şi GOS110A, Lungimea totală simplă a conductelor de

canalizare, pe judeţe şi pe localităţi. Nici unul din indicatori nu are asociat numărul străzilor

modernizate sau al celor canalizate. În consecinţă, nu se pot face deducţii privind gradul de

acoperire, gândit ca suprafaţă sau ca densitate, al modernizărilor sau al echipărilor respective (cf.

secţiune echipare: modernizare străzi, canalizare).

56

Legea 100/2007, privind modificarea şi completarea Legii 351/2001 privind aprobarea Planului de Amenajare a

Teritoriului Naţional — Secţiunea a IV-a: Reţeaua de localităţi, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 284, din

27.04.2007. 57

Legea 351/2001, privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional — Secţiunea a IV-a: Reţeaua de

localităţi, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 408, din 24.07.2001. 58

Baza Tempo on-line.


147

Gruparea indicatorilor pe teme

Indicatorii disponibili au fost grupaţi pe teme astfel (cf. tabelul 3.8):

Tabel nr. 3.8.: Gruparea indicatorilor de bază pe teme de analiză

Temă ID Definiţia indicatorului de bază 2001 2012

Populaţie POP101D Populaţia stabilă la 1 ianuarie, pe judeţe, pe

localităţi, pe grupe de vârstă şi pe sexe. DA DA

Servicii de

sănătate

SAN102A Paturi de spital aferente anumitor specialităţi

medicale, la sfârşitul anului. DA DA

SAN104B Personalul medico-sanitar pe categorii, pe

forme de proprietate, pe judeţe şi pe localităţi. DA DA

Educaţie SCL101C Unităţile şcolare, pe niveluri de educaţie, pe

judeţe şi pe localităţi. DA DA

Cultură ART101B Biblioteci, pe categorii de biblioteci, pe judeţe

şi pe localităţi. DA DA

Turism TUR102C

Capacitatea de cazare turistică existentă, pe

tipuri de structuri de primire turistică, pe

judeţe şi pe localităţi.

DA DA

Echipare

GOS105A Lungimea străzilor orăşeneşti modernizate, pe

judeţe şi pe localităţi. DA DA

GOS110A Lungimea totală simplă a conductelor de

canalizare, pe judeţe şi pe localităţi. DA DA

GOS111A Debitul staţiilor în funcţiune pentru epurarea

apei reziduale, pe judeţe şi pe localităţi. DA DA

GOS103A Suprafaţa spaţiilor verzi, pe judeţe şi pe

localităţi (municipii şi oraşe). DA DA

— Procentul locuinţelor dotate cu instalaţii de

alimentare cu apă. NU DA

— Procentul locuinţelor dotate cu baie. NU DA

— Procentul locuinţelor dotate cu instalaţii de

încălzire centrală. NU DA

3.2.3.2. Analiza comparativă a gradului de îndeplinire a criteriilor minimale în anii 2001 şi

2012

Populaţia

Indicatorul de bază utilizat:

POP101D: Populaţia stabilă la 1 ianuarie, pe judeţe, pe localităţi, pe grupe de vârstă şi pe

sexe.

Prelucrări suplimentare: Nu este cazul.

În anul 2001, din totalul de 60 de oraşe analizate, 5 (ca. 8%) nu trec de pragul minim de 5.000

locuitori, stabilit prin Legea 351/2001.

Odată cu modificarea Legii 351/2001 prin Legea 100/2007, pragul demografic minim se

dublează. Astfel, un număr de 43 oraşe din cele 60 analizate nu trec de noul prag de 10.000

locuitori. Aplicând însă pragul vechi, de 5.000 locuitori, doar 6 oraşe nu reuşesc să îl depăşească

(Căzăneşti, Fierbinţi-Târg, Dragomireşti, Miercurea Sibiului, Baia de Arieş şi Bechet).


148

Mai mult, din diferenţa între populaţiile anilor 2012 şi 2001 rezultă un total de 28 oraşe care

exprimă scăderi demografice. Ca valori numerice, plaja de variaţie a pierderilor de populaţie este

cuprinsă între o persoană, în cazul oraşului Sălişte (SB), şi 3.333 persoane, în cazul oraşului

Milişăuţi (SV). Exprimate procentual, scăderile sunt cuprinse între 0,02%, la Sălişte, şi 38,11%,

la Milişăuţi59

.

În aceeaşi perioadă, restul de 32 oraşe înregistrează o creştere demografică aflată între valorile de

10 locuitori, în Livada (SM) şi 4.936 locuitori, în Bragadiru (IF), sau, exprimate procentual, între

0,14%, în Livada, şi 67,67%, la Bragadiru. În medie, toate oraşele din judeţul Ilfov au crescut

cu aproximativ 36%. Mai exact, Chitila a crescut cu aproximativ 11%; Măgurele, cu aproximativ

9%; Pantelimon, cu aproximativ 59%; Popeşti Leordeni, cu aproximativ 34%, iar Voluntari, cu

aproximativ 37%.

Astfel, în contextul unei creşteri totale a masei demografice aferente celor 60 de oraşe de doar

6%, şi cu 28 de oraşe aflate în declin demografic, pragul de 10.000 locuitori necesari pentru

conferirea statutului de oraş unei localităţi pare poziţionat prea sus, cel puţin în contextul actual.

Rămâne de văzut dacă pragul de 5.000 locuitori, din Legea 351/2000, nu este preferabil

momentan, câtă vreme nu există deocamdată indicatori care să măsoare gradul de funcţionalitate

al unui oraş şi rolul său în dezvoltarea comunelor adiacente.

Serviciile de sănătate

Indicatorii de bază utilizaţi:

SAN102A: Paturi de spital aferente anumitor specialităţi medicale, la sfârşitul anului, şi

SAN104B: Personalul medico-sanitar pe categorii, pe forme de proprietate, pe judeţe şi pe

localităţi.

Prelucrări suplimentare: Ambii indicatori au fost raportaţi la mia de locuitori. Din totalul

de paturi au fost extraşi indicatorii referitori la paturi din spitale, unităţi medico sociale şi

case de naşteri. Pentru indicatorul secund au fost extraşi doar indicatorii referitori la medici

din mediul public şi privat.

Pragul minim de 7 paturi în spitale la mia de locuitori este acelaşi în ambele legi. Astfel, în anul

2001 un număr de 14 oraşe (23%) au depăşit acest prag, iar în anul 2012 situaţia s-a înrăutăţit,

doar 8 (13%) oraşe depăşind acest indicator. Această situaţie este dată de decizia de desfiinţare a

unor unităţi sanitare din oraşe precum: Băneasa (CT), Fierbinţi Târg (IL), Şomcuţa Mare (MM),

Roznov (NT), Bălceşti (VL), Baia de Arieş (AB) etc. Mai mult, 32 oraşe au înregistrat valori de

0.

În anul 2012 situaţia s-a înrăutăţit, un număr de 41 oraşe având valori egale cu 0. O situaţie

foarte bună este înregistrată doar în patru oraşe, care exprimau şi în anul 2001 valori ridicate:

Gătaia (62,68), Făget (33,85), Otopeni (31,22) şi Turceni (32,16) au valori peste 30 de paturi la

mia de locuitori. În ceea ce priveşte evoluţia indicatorului, se poate observa că în anul 2012

numărul de paturi a scăzut apreciabil, singurele oraşe care au înregistrat o creştere fiind: Gătaia

(TM), Broşteni (SV), Dăbuleni (DJ) şi Ştefăneşti (BT).

Pentru numărul minim de 1,8 medici la mia de locuitori, pragul rămâne, de asemenea,

neschimbat. Astfel, în anul 2001, pragul a fost atins de un număr de 6 oraşe (10%). Valori peste

2,3 medici la mia de locuitori sunt înregistrate în Gătaia şi în Otopeni.

59

Mărimea populaţiei este afectată de modificări de ordin administrativ în cazul a 3 oraşe: Ciacova (Timiş), care

pierde satele Ghilad şi Gad (care formează noua comună Ghilad prin legea 84 din 05.04.2004), Gătaia (Timiş) care

pierde satul Birda devenit comuna cu acelaşi nume prin legea 84 din 2004 şi Milişauţi (Suceava), care pierde satul

Iaslovăţi devenit comună cu acelaşi nume prin legea 432 / 27.06.2002.


149

Comparativ, în anul 2012 există o mica evoluţie, numărul oraşelor care depăşesc pragul minimal

fiind de 8 (13,3%).

Majoritatea oraşelor înregistrează valori sub 1 medic la 1.000 de locuitori, astfel că în anul 2001,

39 de oraşe au valori mult sub 1, cea mai mică valoare fiind înregistrată de oraşul Vicovu de Sus

(SV), cu 0,29. În anul 2012, un număr de 36 oraşe au valori sub 1, cea mai mica valoare fiind

înregistrată de oraşul Bucecea (BT), cu 0,19 medici la mia de locuitori.

În principiu, indicatorii trebuie interpretaţi dintr-o perspectivă strict cantitativă, deoarece nici

unul din cei doi indicatori nu conţin specializările medicale ale spitalelor şi ale medicilor. De

remarcat faptul că în statisticile internaţionale se utilizează indicatorul nr. locuitori / un medic şi

nu nr. medici / 1000 locuitori. Pragurile ar trebui revizuite şi din perspectiva reformelor din

sistemul sanitar din ultimii ani, a mediilor naţionale şi a faptului că în general infrastructura de

sănătate se concentrează în reşedinţele de judeţ şi în municipiile mari în general.

Educaţia


SCL101C: Unităţile şcolare, pe niveluri de educaţie, pe judeţe şi pe localităţi.

Prelucrări suplimentare: Din totalul unităţilor de învăţământ a fost extras numărul

liceelor, al şcolilor de arte şi de meserii şi al şcolilor tehnice de maiştri (nivel ISCED (97):

3). Ulterior, acesta a fost transformat în text: pentru o valoare cumulată a celor trei tipuri de

instituţii de învăţământ amintite mai sus mai mare sau egală cu 1, numărul a fost

transformat în ‘da’. Valorile nule au fost transformate în ‘nu’.

Pentru anul 2001, un număr de 16 oraşe, adică aproximativ 27%, nu au licee sau instituţii

echivalente de învăţământ secundar superior. În 2012, numărul lor scade la 10, adică la

aproximativ 17%.

Criteriul nu conţine însă informaţii despre praguri minime ale numărului de clase sau despre

gradul minim de ocupare al unei clase. Luând în considerare rezultatele analizei criteriului

demografic, asemenea informaţii devin importante, deoarece pun problema acordării ofertei

educaţionale la efectivele existente şi viitoare de elevi (cf. secţiunea populaţie). Observaţia este

relevantă, deoarece din cele 28 de oraşe care exprimă scăderi demografice, doar trei nu au liceu

sau instituţii de învăţământ echivalente. Pentru restul se pune întrebarea, cât timp mai pot asigura

funcţionarea normală a unui liceu.

Cultura


ART101B: Biblioteci, pe categorii de biblioteci, pe judeţe şi pe localităţi.

Prelucrări suplimentare: Din totalul bibliotecilor a fost extras numărul bibliotecilor

publice. Ulterior, acesta a fost transformat în text: pentru o valoare mai mare sau egală cu 1,

numărul a fost transformat în ‘da’, în vreme ce toate valorile nule au fost transformate în

‘nu’.

Sintetic, în anul 2001, doar şase oraşe din cele 60 analizate nu au biblioteci publice. Toate sunt în

Ilfov: Chitila; Măgurele; Otopeni; Pantelimon; Popeşti-Leordeni şi Voluntari.

Situaţia nu se schimbă sensibil nici în anul 2012: în Voluntari se deschide o bibliotecă publică. În

schimb, cea din Geoagiu (HD) se închide.


150

Cu toate acestea, existenţa bibliotecilor, ca măsură a intensităţii vieţii culturale a oraşelor, este

puţin relevantă, deoarece nu spune nimic despre intensitatea utilizării lor şi, implicit, despre

impactul pe care îl au în viaţa urbană. Mai mult, inexistenţa bibliotecilor locale poate fi parţial

compensată, în special în cazul tinerilor, cu un acces sporit la resurse bibliografice disponibile

on-line, susţinut de politici educaţionale şi culturale coerente.

Indicatorul trebuie revizuit în noul context socio-economic şi tehnologic.

Turismul


TUR102C: Capacitatea de cazare turistică existentă, pe tipuri de structuri de primire

turistică, pe judeţe şi pe localităţi.


Criteriul capacităţii de cazare rămâne nemodificat prin Legea 100/2007. Astfel, în cazul oraşelor,

pragul care trebuie atins este cel de 50 locuri de cazare. În anul 2001, doar patru oraşe treceau de

acest prag: Măgurele (IF), cu 128 locuri într-un singur hotel; Amara (IL), cu 1.665 locuri, în trei

hoteluri; Miercurea Sibiului (SB), cu 102 locuri într-un singur hotel, şi Geoagiu (HD), cu 661

locuri, în 5 hoteluri. Prin urmare, este vorba de un procent de aproximativ 7%. Cazul oraşului

Otopeni este însă interesant, deoarece nu are nici un loc de cazare în hotel pentru anul 2001,

pentru ca unsprezece ani mai târziu, în anul 2012, să aibă 1.297. Este posibil aşadar să se fi

strecurat o eroare în culegerea datelor.60

În anul 2012, totalul oraşelor cu peste 50 locuri de cazare în hoteluri se dublează, procentul

crescând astfel de la aproximativ 7%, la aproximativ 13%. În afara celor patru oraşe menţionate

mai sus, Ştefăneşti (AG) are în 2012 98 locuri de cazare în hoteluri; Voluntari (IF), 100 locuri;

Ungheni (MS), 112 locuri, iar Otopeni 1.297.

Ţinând cont de faptul că procentul oraşelor care NU îndeplinesc acest criteriu variază între 87%

şi 93%, în funcţie de anul studiat, numărul de locuri de cazare în hoteluri nu pare a fi un criteriu

relevant pentru conferirea statutului de oraş unei localităţi. Deşi ar necesita o analiză

suplimentară, este foarte probabil ca majoritatea locurilor de cazare să fie asigurate de pensiunile

turistice. Prin urmare, criteriul ar trebui modificat astfel încât să ia în considerare şi alte forme de

cazare, care să acopere o gamă mai variată oferte turistice şi de turişti.

Echiparea

Modernizarea străzilor


GOS105A: Lungimea străzilor orăşeneşti modernizate, pe judeţe şi pe localităţi.

Prelucrări suplimentare: Lungimea străzilor modernizate a fost împărţită la lungimea

totală a străzilor. Raportul rezultat a fost transformat ulterior în procente. Indicatorul este

disponibil în statistică doar din momentul declarării ca oraş a entităţii teritoriale respective

(este un indicator urmărit doar pentru mediul urban).

60

Potrivit unui articol dedicat transferului de proprietate asupra hotelului Golden Tulip Sky Gate, publicat pe pagina

web wall-street.ro, acesta a fost inaugurat în anul 2001 (cf. http://www.wall-street.ro/articol/Real-

Estate/31165/Hotelul-Golden-Tulip-Sky-Gate-din-Otopeni-a-fost-cumparat-de-Warimpex.html [23.03.2014]).


151

Pragul minimal pentru oraşe de 50% străzi modernizate, din lungimea totală a străzilor, sunt

stabilite de Legea 351/2001, rămânând nemodificate în cadrul Legii 100/2007. Astfel, pragul a

fost atins în anul declarării ca oraşe a localităţilor analizate de 25% dintre ele, respectiv de 15

oraşe. Procentul a crescut la 42% în anul 2012, date fiind investiţiile în modernizarea drumurilor,

realizate la nivel local din fonduri nerambursabile.

În anul 2012 există un număr de 17 oraşe care atingeau valori de peste 60% la acest indicator,

cele mai mari valori de peste 80% fiind înregistrate de: Făget (TM), Ştefăneşti (AG), Ulmeni

(MS), Bălceşti (VL) şi Geoagiu (HD). Există însă şi multe oraşe care nu ajung nici la valoarea de

20% străzi modernizate, acestea fiind: Pecica (AR), Răcari (DB), Dăbuleni (DJ), Sălişte de Sus

(MM), Sărmaşu (MS), Miercurea Sibiului (SB). În anul declarării lor ca oraşe (2001, 2002, 2003,

2004), existau şi localităţi urbane cu un procent de 100% drumuri modernizate: Broşteni (SV)

Salcea (SV).

În general, valoarea indicatorului creşte între 2001. Totuşi există şi câteva excepţii: Broşteni

(SV), unde gradul de modernizare al străzilor scade de la 100 % în anul 2001, la 38,46% în anul

2012; Salcea (SV), unde scade de la 100 % în anul 2001, la 40% în anul 2012, şi Dragomireşti

(MM), de la peste 66% la o valoare sub 24%. Este posibil ca scăderile să indice măriri ale

suprafeţei intravilanelor. Ipoteza ar trebui verificată însă pentru fiecare caz în parte.

Canalizarea


GOS110A: Lungimea totală simplă a conductelor de canalizare, pe judeţe şi pe localităţi.

Prelucrări suplimentare: Lungimea totală a conductelor a fost împărţită la lungimea totală

străzilor. Raportul rezultat a fost transformat ulterior în procente (cf. paragraful următor

pentru limitările metodei). Indicatorul este disponibil în statistică doar din momentul

declarării ca oraş a entităţii teritoriale respective (este un indicator urmărit doar pentru

mediul urban).

Exprimarea folosită de ambele legi în definirea criteriului sunt ambigue. Astfel, ambele legi

formulează criteriul în felul următor: "Străzi cu conducte de canalizare (% din lungimea totală a

străzilor"). Prima parte a descrierii duce cu gândul la un grad de acoperire a intravilanului cu

reţeaua de canalizare, în vreme ce paranteza lămuritoare cere lungimi liniare. Mai mult,

neexistând un indicator dedicat pentru măsurarea gradului de acoperire a unui oraş cu reţeaua de

canalizare, procentul de acoperire a trebuit construit din două variabile distincte: lungimea totală

a străzilor (în km) şi lungimea totală a conductelor de canalizare (în km). Raportul rezultat este

inexact, deoarece nu se cunoaşte lungimea conductelor de canalizare aferentă unui kilometru de

stradă. Mai exact, conform descrierii indicatorului, furnizată de INS, măsurarea lungimii reţelei

de canalizare cuprinde toată reţeaua, pornind de la căminele de racordare. Astfel, lungimii

canalului principal i se mai adaugă lungimile racordurilor între căminele de racordare şi canalul

principal.

Prin urmare, procentul derivat prin această metodă, de străzi acoperite de reţeaua de canalizare,

trebuie tratat cu atenţie, până la construcţia unui indicator mai relevant, de suprafaţă acoperită

sau de densitate.

Luând în considerare observaţiile de mai sus, situaţia în anul 2001 era următoarea: din cele 60

oraşe, doar 7 (ca. 12%) atingeau pragul de 50%, stabilit prin Legea 351/2001. Acestea erau:

Ghimbav (BV), cu 66,67%; Ungheni (MS), cu 57,14%; Broşteni (SV), cu 112,5% (!); Băbeni

(VL), cu 73,53%; Murgeni (VS), cu 80,00%; Geoagiu (HD), cu 58,24% şi Otopeni (IF), cu

51,28%. De remarcat cazul oraşului Broşteni, care are un grad de acoperire a străzilor cu reţeaua


152

de canalizare de 112,5%, rezultat cel mai probabil din incompatibilitatea celor doi indicatori

folosiţi cu măsurători de suprafaţă.

În anul 2012, pragul se menţine şi este atins doar de 9 oraşe. Din nou, apare o aberaţie în cazul

oraşului Ungheni (MS), care are un grad de acoperire de 297,50% (!). De remarcat faptul că

unele oraşe coboară sub prag, probabil datorită extinderii intravilanului şi a reţelei stradale

(Otopeni, Băbeni, Broşteni, Ghimbav).

În concluzie, construcţia unui indice relativ, compus din doi indicatori de lungime, se dovedeşte

a fi dificil de interpretat.

Epurarea apelor uzate


GOS111A: Debitul staţiilor în funcţiune pentru epurarea apei reziduale, pe judeţe şi pe

localităţi.

Prelucrări suplimentare: Debitul staţiilor de epurare a fost asimilat existenţei staţiilor de

epurare în localităţile respective.

Criteriul stabilit de Legea 351/2001 constă în racordarea oraşului la o staţie de epurare cu treaptă

de epurare mecanică. Ulterior, Legea 100/2007 completează acest criteriu prin introducerea

condiţiei de racordare la o staţie de epurare cu treaptă mecanico-chimică. Ambele denumiri par a

se referi la epurarea primară, mecanică, a apelor uzate.61

Indicatorul folosit nu face diferenţa însă între staţiile cu treaptă de epurare primară şi cele cu

treaptă suplimentară de epurare secundară. Astfel, singura deducţie validă care se poate face este

că într-un anumit oraş există o staţie de epurare. Este vorba, foarte probabil, de o staţie cu treaptă

mecanică. Ipoteza nu poate fi verificată însă decât printr-o analiză caz cu caz.

Din datele avute, situaţia existentă în anul 2001 era următoarea: din cele 60 oraşe, doar 17 (ca.

28%) erau racordate la o staţie de epurare. Unsprezece ani mai târziu, în anul 2012, procentul

este, în mod surprinzător, cu aproximativ un punct procentual mai mic: dispărând staţia de

epurare din Recaş (TM), procentul oraşelor racordate devine aproximativ 27%.62

În concluzie, mai puţin de o treime din oraşele nou declarate sunt racordate la o staţie de epurare

a apelor uzate. Mai mult, este foarte probabil ca aceste staţii să nu aibă decât o treaptă primară de

epurare. Rezultă de aici un impact probabil asupra mediului destul de important. Indicatorul este

însă de o relevanţă redusă deoarece nu mai este urmărit prin cercetare statistică după 2004.

Spaţiile verzi


GOS103A: Suprafaţa spaţiilor verzi, pe judeţe şi pe localităţi (municipii şi oraşe).

Prelucrări suplimentare: Suprafaţa totală a spaţiilor verzi din fiecare oraş a fost împărţită

la populaţia oraşului respectiv.

Pragul de 10 m2/locuitor rămâne nemodificat în Legea 100/2007. Astfel, în anul 2001, doar 16

oraşe din totalul celor 60 (ca. 27%) trec de acest prag. Unsprezece ani mai târziu, în anul 2012,

numărul lor creşte la 23 (ca. 38%). În concluzie, aproape două treimi din oraşe nu îndeplinesc

acest criteriu nici în anul 2012. De remarcat faptul că în 2012 unele oraşe coboară sub prag,

61

Cf. Dima, M. (2005), Epurarea apelor uzate urbane. Iaşi: Tehnopress. 62

Contractul pentru o nouă staţie de epurare în Recaş a fost semnat în anul 2012.


153

probabil datorită pierderii sau reconsiderării modului de clasificare a spaţiilor verzi din oraş

(Săntana, Băneasa, Săngeorgiu de Pădure, Sălişte, Ardud).

Mai mult, indicatorul este problematic, deoarece nu are asociat, în cele mai multe cazuri, un

cadastru coerent şi consistent al spaţiilor verzi. Prin urmare, cifrele rezultate trebuie tratate cu

atenţie. În plus, indicatorul ar trebui corelat cu suprafaţa intravilanelor, pentru a arăta eficienţa

gestiunii şi a dezvoltării sistemelor de spaţii verzi în cadrul oraşelor.

Dotarea locuinţelor cu instalaţii de alimentare cu apă

Indicatorii de bază utilizaţi: Procentul locuinţelor dotate cu instalaţii de alimentare cu apă,

conform Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor (RPL) din anul 2011.


Indicatorul nu este disponibil decât pentru anul 2011. Pragul de 70% rămâne nemodificat prin

Legea 100/2007. Astfel, doar 15 oraşe trec de acest prag (25%), însă nici unul nu atinge pragul

de 100%. Cinci oraşe trec de pragul de 90%: Ghimbav (BV), cu 96,50%; Bragadiru (IF), cu

92,40%; Popeşti-Leordeni (IF), cu 95,80%; Voluntari (IF), cu 90,10%, şi Otopeni (IF), cu

95,20%. Patru din cele cinci oraşe se află în judeţul Ilfov.

Cel mai scăzut procent apare în Liteni (SV), la 18,30%. Sub pragul de 20% se mai află şi oraşul

Murgeni (VS), cu 19,70%.

Dotarea locuinţelor cu cameră de baie

Indicatorii de bază utilizaţi: Procentul locuinţelor dotate cu baie, conform

Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor (RPL) din anul 2011.


Ca şi în cazul precedent, indicatorul nu este disponibil decât pentru anul 2011. Pragul de 55%

rămâne, de asemenea, nemodificat de Legea 100/2007. Pragul este trecut de această dată de 22

oraşe (ca. 37%). Valoarea maximă apare în Otopeni (IF), situată la 93,50%, iar cea minimă, în

Sântana (AR), la 15,10%. Peste pragul de 90% trec aceleaşi oraşe, prezentate în secţiunea

precedentă, cu excepţia oraşului Bragadiru.

În cvintila inferioară (<20%) se află, de astă dată, patru oraşe: Ştefăneşti (BT), cu 19,70%;

Dolhasca (SV), cu 18,40%; Liteni (SV), cu 15,80% şi Murgeni (VS), cu 18,50%.

Dotarea locuinţelor cu instalaţii de încălzire centrală

Indicatorii de bază utilizaţi: Procentul locuinţelor dotate cu instalaţii de încălzire centrală,

conform Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor (RPL) din anul 2011.


Şi în cazul acestui indicator, datele nu sunt disponibile decât pentru anul 2011. Pragul de 35% a

fost stabilit de Legea 100/2007, indicatorul neapărând în Legea 351/2001. Doar 11 oraşe trec de

prag (ca. 18%). În cvintila superioară (≥80%) se află doar două oraşe, ambele din judeţul Ilfov:

Popeşti-Leordeni, cu 80,00%, şi Otopeni, cu 88,70%.

În cvintila inferioară (<20%) sunt, în acest caz, 41 oraşe.


154

3.2.4.3. Concluzii

Concluziile analizei se pot împărţi în două categorii: concluzii legate de performanţa oraşelor

nou declarate în atingerea pragurilor stabilite prin Legea 351/2001 şi, ulterior, prin Legea

100/2007, şi concluzii legate de relevanţa indicatorilor pentru măsurarea pragurilor conţinute de

criterii.

Sintetic, performanţa celor 60 oraşe apare în tabelul următor (Tabel 3.9):

Tabel nr. 3.9.: Nivelul de performanţă al celor 60 oraşe nou declarate, în îndeplinirea

criteriilor stabilite prin Legea 351/2001 şi, ulterior, prin Legea 100/2007.

Temă Prag 2001

Oraşe care

depăşesc pragul în

anul 2001

Prag 2012

Oraşe care

depăşesc pragul

în anul 2012 (%)

Populaţie 5.000 loc. 92% 10.000 loc. 28%

Sănătate

7 paturi/1.000

loc. 23%

7 paturi/1.000

loc. 13%

1,8 medici/1.000

loc. 10%

1,8 medici/1.000

loc. 13%

Educaţie

Existenţa unui

liceu sau a unei

instituţii similare

de învăţământ

(ISCED (97) 3)

73%

Existenţa unui

liceu sau a unei

instituţii similare

de învăţământ

(ISCED (97) 3)

83%

Cultură

Existenţa unei

biblioteci

publice

90% Existenţa unei

biblioteci publice 92%

Turism

50 locuri de

cazare în

hoteluri

7% 50 locuri de

cazare în hoteluri 13%

Echipare

Străzi

modernizate ≥50%

25%*

*în anul declarării. 50% 42%

Străzi

canalizate ≥50% ca. 12% 60% 15%

Staţii de

epurare

Existenţa

racordului ca. 28%

Existenţa

racordului 27%

Spaţii verzi ≥10 m2/loc. ca. 27% ≥10 m

2/loc. 38%

Instalaţii de apă — — ≥70% 25%

Racord la canal — — ≥55% 37%

Încălzire

centrală — — ≥35% 18%

Se poate cu uşurinţă observa faptul că doar două criterii, existenţa unei biblioteci publice şi

existenţa unui liceu sau a unei instituţii de învăţământ de nivel ISCED (97) 3, sunt îndeplinite

mai mult de jumătate din oraşele analizate. Este foarte probabil ca performanţa bună la ambele

criterii să se datoreze în mare parte investiţiilor în infrastructura educaţională din perioada

socialistă.

Restul pragurilor necesită fie investiţii susţinute din partea municipalităţilor, fie reconsiderarea

lor.


155

Cât despre relevanţa indicatorilor furnizaţi de INS pentru cuantificarea performanţei oraşelor, se

pot face următoarele observaţii:

Indicatorii pentru educaţie şi pentru cultură ar trebui completaţi cu informaţii despre

numărul de clase pe unitate de învăţământ; numărul de elevi pe clasă; numărul de cadre

didactice pe clasă, precum şi despre numărul de utilizatori înregistraţi ai bibliotecilor

(preferabil, pe categorii de vârstă);

Indicatorii pentru serviciile de sănătate ar trebui completaţi cu specialităţile spitalelor şi

ale medicilor. Completând specialităţile medicale, s-ar putea analiza, în principiu,

eficienţa serviciilor de sănătate mult mai în detaliu;

Indicatorii pentru lungimile străzilor, a străzilor modernizate şi a gradului de acoperire cu

reţelele tehnico-edilitare ar trebui transformaţi, suplimentar, în indicatori de densitate.

Indicatorul pentru spaţii verzi ar trebui corelat cu suprafaţa intravilanelor, pentru a măsura

eficienţa gestiunii şi a dezvoltării sistemelor de spaţii verzi în cadrul oraşelor.

Rămâne de văzut dacă noii indicatori pot fi introduşi în metodologia de monitorizare şi evaluare.

Refelectarea modului în care sunt satisfăcuţi indicatorii analizaţi este ilustrată în figurile 3.29 –

3.3163

.

Figura nr. 3.29.: Gradul de îndeplinire al criteriilor minimale de cele 60 de oraşe noi în

2001 (9 criterii)

63

Pentru comparaţia 2001 – 2012 în scorul final au fost luate în considerare doar 9 criterii, criteriul privitor la

echiparea cu unităţi cultural – sportive neputând fi evaluat integral, pentru 2001 neputând fi identificate sălile de

sport şi stadioanele. Singurul indicator disponibil este cel al bibliotecilor publice prezente în majoritatea oraşelor şi

implicit cu relevanţă redusă de diferenţiere.


156

Figura nr. 3.30.: Gradul de îndeplinire al criteriilor minimale de cele 60 de oraşe noi în

2012 (9 criterii)

Figura nr. 3.31.Gradul de îndeplinire al criteriilor minimale de cele 60 de oraşe noi în 2012

(13 criterii)


157

Tabel nr. 3.10.: Număr oraşe (din total 60) care satisfac criterii la nivel de 2001 şi 2012

Nr.

crt.

Indicatori minimali 2001

(9 crt.)

2012

(9 crt.) 2012

(13 crt.)

1. Număr de locuitori* 55 (13) 17 (54) 17 (54)

2. Populaţia ocupată în activităţi neagricole (% din total populaţie ocupată)

3. Dotarea locuinţelor cu instalaţii de alimentare cu apă (% din total

locuinţe) 15

4. Dotarea locuinţelor cu baie şi WC în locuinţă (% din total locuinţelor) 22

5. Dotarea locuinţelor cu instalaţie de încălzire centrală (% din total

locuinţe) 11

6. Număr de paturi în spitale la 1000 de locuitori 14 8 8

7. Număr de medici la 1000 de locuitori 6 8 8

8. Unităţi de învăţământ 44 50 50

9. Dotări culturale şi sportive 54 55 55

10. Locuri în hoteluri 4 8 8

11. Străzi modernizate (% din lungimea totală a străzilor) 15 25 25

12. Străzi cu reţele de distribuţie a apei (% din lungimea totală a străzilor)

13. Străzi cu conducte de canalizare (% din lungimea totală a străzilor) 7 9 9

14. Epurarea apelor uzate 17 16 16

15. Străzi cu reţele de hidranţi exteriori pentru stingerea incendiilor (% din


16. Spatii verzi (parcuri, grădini publice, scuaruri) m2/locuitor 16 23 23

17. Depozit controlat de deşeuri cu acces asigurat

* În funcţie de pragul aplicat: 5000 sau 10000 locuitori.

Tabel nr. 3.11.: Numărul de criterii satisfăcute de oraşe în cele 3 variante de analiză*

Nr.

crt. Judeţ M+O

Nr. criterii

îndeplinite în

2001

(din 9)

Nr. criterii

îndeplinite în

2012

(din 9)

Nr. criterii

îndeplinite în

2012

(din 13)

1 IF Voluntari 2 5 9

2 AG Ştefăneşti 4 5 8

3 IF Popeşti Leordeni 1 5 8

4 AR Sântana 4 4 7

5 IF Măgurele 5 4 7

6 AR Pecica 4 4 6

7 BV Ghimbav 3 2 6

8 GJ Turceni 4 4 6

9 IF Bragadiru 2 3 6

10 MM Tăuţii-Măgherauş 1 3 6

11 MR Ungheni 2 3 6

12 IF Chitila 1 2 5

13 TM Gătaia 4 5 5

14 VL Berbeşti 3 2 5

15 BH Săcueni 2 3 4

16 BT Bucecea 2 2 4

17 DJ Bechet 4 4 4

18 GJ Tismana 4 4 4

19 IF Pantelimon 1 1 4

20 MR Sângeorgiu de Pădure 5 3 4

21 SB Sălişte 4 4 4


158

Nr.

crt. Judeţ M+O

Nr. criterii

îndeplinite în

2001

(din 9)

Nr. criterii

îndeplinite în

2012

(din 9)

Nr. criterii

îndeplinite în

2012

(din 13)

22 SM Ardud 4 4 4

23 SV Broşteni 5 2 4

24 VL Bălceşti 6 4 4

25 BT Flămânzi 2 2 3

26 IL Amara 3 2 3

27 IS Podu Iloaiei 3 3 3

28 MM Şomcuţa Mare 4 2 3

29 MR Miercurea Nirajului 3 3 3

30 SB Miercurea Sibiului 3 3 3

31 SV Dolhasca 3 3 3

32 SV Liteni 2 2 3

33 TM Recaş 3 2 3

34 VL Băbeni 5 3 3

35 BT Ştefăneşti 2 2 2

36 BZ Pătărlagele 2 2 2

37 CT Băneasa 5 2 2

38 DB Răcari 2 2 2

39 DJ Dăbuleni 2 2 2

40 IL Căzăneşti 1 2 2

41 MM Ulmeni 2 2 2

42 NT Roznov 4 2 2

43 OT Potcoava 3 2 2

44 SM Livada 3 2 2

45 SV Cajvana 1 2 2

46 SV Vicovu de Sus 2 2 2

47 TM Ciacova 3 2 2

48 VS Murgeni 5 1 2

49 IL Fierbinţi-Târg 3 1 1

50 MM Săliştea de Sus 1 1 1

51 MR Sărmaşu 2 1 1

52 SV Milişăuţi 1 1 1

53 SV Salcea 2 1 1

54 MM Dragomireşti 1 0 0

55 SV Frasin 1 0 0

56 IF Otopeni 6 7 11

57 TM Făget 5 7 10

58 HD Geoagiu 6 6 7

59 AB Baia de Arieş 3 2 5

60 AB Teiuş 2 3 4

*Notă: oraşele sunt listate în ordinea scorurilor din 2012, separat pentru cele 55 declarate după anul 2000 şi pentru

cele 5 declarate anterior.


159

3.2.4. Analiza privind fondurile europene atrase de noile oraşe în perioada 2007-2013

Studiu de caz: Programul Operaţional Regional

În perioada 2007-2013 noile oraşe au reuşit să atragă suma de 406.635.993,89 lei. Au fost

aprobate un număr de 39 de proiecte, cea mai mare sumă fiind atrasă din axa prioritară 1,

domeniul 1.1., reprezentând suma de 224.094.464,17 lei. Doar 14 oraşe din cele 57 au reuşit să

atragă fonduri europene prin Programul Operaţional Regional 2007-2013. Oraşul care a

reuşit să atragă cea mai mare sumă este oraşul Voluntari cu suma de 164.987.300 lei şi un număr

de 7 proiecte, fiind urmat tot de un oraş din judeţul Ilfov, oraşul Chitila, cu 8 proiecte, în valoare

de 73.664.450 lei. Situaţia este prezentată în graficul 1. După cum se observă, oraşele din

regiunea Bucureşti Ilfov, sunt oraşele care au atras cele mai multe fonduri. Situaţia se schimbă

radical în ceea ce priveşte oraşele din regiunea Regiunea Sud Est, care nu au reuşit sa atragă

fonduri în perioada analizată. Totodată în această regiune au apărut puţine oraşe după anul 2000.

Figura nr. 3.32.: Situaţia sumelor atrase pe oraşe

Sursa: prelucrare personală baza de date http://www.mdrap.ro/stadiul-implementarii-financiare-6115

Tabelul 3.12 prezintă situaţia detaliată pe tipuri de proiecte care au primit finanţare. Cea mai

mare parte a proiectelor atrase sunt proiecte de infrastructură rutieră, care privesc reabilitarea şi

modernizarea de drumuri. De asemenea, se constată că cele mai multe proiecte scrise şi aprobate

sunt tot ale oraşelor din regiunea Bucureşti Ilfov, pe primul loc se situează oraşul Chitila, cu 8

proiecte, urmat de oraşul Voluntari cu un număr de 7 proiecte. Există şi câteva proiecte care

vizează dezvoltarea turismului, oraşele cu tradiţie balneară, Amara, Geoagiu fiind oraşe care au

reuşit să atragă fonduri din Axa 5.

http://www.mdrap.ro/stadiul-implementarii-financiare-6115


160

Tabel nr. 3.12.: Situaţia proiectelor atrase prin Programul Operaţional Regional.

Nr.

crt.

Regiune Titlu proiect Denumire

beneficiar proiect

Total valoare

eligibilă (ron)

1. Sud

Muntenia

Reabilitarea parcului balnear din

staţiunea Amara

Oraşul Amara 13.232.611,60

2. Sud

Muntenia

Amara - Izvor de sănătate, tărâm de

recreere

Oraşul Amara 677.977,99

3. Sud

Muntenia

Reabilitarea şi modernizarea

infrastructurii rutiere de drumuri în

staţiunea balneară Amara

Oraşul Amara 14.397.965,41

4. Sud

Muntenia

Reabilitare, modernizare şi extindere

liceu teoretic "Ion Ghica", oraş Răcari,

judeţul Dâmboviţa

Oraşul Răcari 7.329.908

5. Sud

Muntenia

Reabilitare, modernizare, extindere şi

echipare infrastructură educaţională-

Şcoala Ghergani, oraş Răcari, judeţul

Dâmboviţa

Oraşul Răcari 6.486.988

6. Centru Promovarea potenţialului turistic al

oraşului Ghimbav

Oraşul Ghimbav 830.504

7. Centru Etajare, mansardare şi extindere corp 4

Şcoala Generală Ghimbav, str. Pieţii

nr. 70

Oraşul Ghimbav 2.307.778

8. Centru Promovarea potenţialului turistic, a

resurselor naturale, istorice şi de

civilizaţie ale oraşului Sălişte prin

metode specifice de marketing şi

comunicare în scopul creşterii

numărului de vizitatori şi consolidării

turismului local şi naţional

Oraşul Sălişte 752.100

9. Centru Reabilitarea, Modernizarea, şi

Extinderea clădirilor la şcolile primare

din satul Moşuni, satul Lăureni şi

şcoala primară Sîntandrei, Str.

Sîntandrei

Oraşul Miercurea

Nirajului

5.424.900

10. Vest Creşterea atractivităţii zonei turistice

Geoagiu prin activităţi integrate de

promovare

Oraşul Geoagiu 512.300

11. Vest Reabilitarea staţiunii Geoagiu Oraşul Geoagiu 17.467.362

12. Nord Est Valorificarea potenţialului turistic şi

conservarea moştenirii culturale a

oraşului Flămânzi prin restaurarea şi

interconectarea monumentelor istorice

de patrimoniu cultural local într-un

ansamblu reprezentativ pentru turismul

cultural-istoric

Oraşul Flămânzi 4.632.435

13. Nord Est Reabilitare Infrastructura Drumuri şi

Poduri precum şi Amenajare Staţii de

Autobuz în Oraşul Flămânzi

Oraşul Flămânzi 15.044.790

14. Nord Est Crearea unui centru de sprijinire a

afacerilor în oraşul Flămânzi

Oraşul Flamânzi 1.876.217

15. Nord Est Creşterea siguranţei şi prevenirea

criminalităţii în Oraşul Flămânzi prin

achiziţionarea de echipamente specifice

Oraşul Flămânzi 975.878,05


161

Nr.

crt.


beneficiar proiect

Total valoare

eligibilă (ron)

şi amenajarea unui centru de

supraveghere

16. Nord Vest Descoperă cadrul natural şi antropic

maramureşean

Oraşul Săliştea de

Sus

793.710

17. Sud Vest Modernizarea căilor pietonale,

amenajarea unor parcări şi amenajarea

unei zone verzi în oraşul Dăbuleni,

judeţul Dolj

UAT Dăbuleni 6.656.078,43

18. Sud Vest Realizarea unui sistem de supraveghere

în oraşul Dăbuleni, jud. Dolj

UAT Dăbuleni 634.435,78

19. Bucureşti

Ilfov

Regenerarea infrastructurii rutiere şi

edilitare în oraşul Chitila jud.Ilfov

UAT Oraşul Chitila 37.166.759,60

20. Bucureşti

Ilfov

Dezvoltarea şi modernizarea sistemului

de iluminat public în oraşul Chitila

Consiliul local al

Oraşului Chitila

2.040.239,63

21. Bucureşti

Ilfov

Creare parc tineret în oraşul Chitila Consiliul local al

Oraşului Chitila

1.893.325,80

22. Bucureşti

Ilfov

Modernizarea parcului Cartier Chitila Consiliul Local al

Oraşului Chitila

963.112,35

23. Bucureşti

Ilfov

Creşterea siguranţei şi prevenirea

criminalităţii în oraşul Chitila prin

introducerea şi implementarea

sistemului de supraveghere Video

UAT Oraşul Chitila 2.651.850,41

24. Bucureşti

Ilfov

Modernizarea arhitecturală şi

peisagistică a spaţiilor verzi aferente

zonelor de locuinţe din oraşul

Bragadiru

Oraşul Bragadiru 14.193.574,64

25. Bucureşti

Ilfov

Modernizarea din punct de vedere

arhitectural şi peisagistic a Parcului de

agrement din oraşul Bragadiru


26. Bucureşti

Ilfov

Achiziţionarea şi instalarea sistemului

de supraveghere video pentru creşterea

siguranţei şi prevenirea criminalităţii în

oraşul Bragadiru


27. Bucureşti

Ilfov


de iluminat public, cu reţea subterană,

în oraşul Pantelimon

UAT Oraşul

Pantelimon

12.410.648,68

28. Bucureşti

Ilfov




oraşul Pantelimon

UAT Oraşul

Pantelimon

2.653.622,46

29. Bucureşti

Ilfov

Modernizare drumuri în oraşul

Voluntari, judeţul Ilfov

Oraşul Voluntari 57.940.844,84

30. Bucureşti

Ilfov

Modernizare arhitecturală şi

peisagistică a spaţiilor verzi din zona

de blocuri aferentă străzii Lotusului din

oraşul Voluntari


31. Bucureşti

Ilfov


de iluminat public, cu reţea subterană,

în oraşul Voluntari


32. Bucureşti

Ilfov

Crearea parcului de interes public

Pipera, din oraşul Voluntari



162

Nr.

crt.


beneficiar proiect

Total valoare

eligibilă (ron)

33. Bucureşti

Ilfov

Modernizare arhitecturală şi

peisagistică a aliniamentelor verzi

stradale din oraşul Voluntari


34. Bucureşti

Ilfov




zona de acţiune Voluntari


35. Bucureşti

Ilfov

Modernizarea infrastructurii rutiere în

oraşul Chitila, judeţul Ilfov - Etapa II

UAT oraşul Chitila 20.193.929,42

36. Bucureşti

Ilfov

Reabilitarea şi modernizarea unor

străzi urbane din oraşul Măgurele,

judeţul Ilfov

UAT oraşul

Magurele

17.356.210,44

37. Bucureşti

Ilfov

Realizarea lucrărilor de infrastructură

pentru reabilitarea şi modernizarea

bulevardului Pipera

Parteneriatul UAT

Oraşul Voluntari şi

UAT Judeţul Ilfov

61.389.616,86

38. Bucureşti

Ilfov

Modernizarea infrastructurii rutiere in

oraşul Chitila, judeţul Ilfov, Etapa a III

a

UAT Oraşul Chitila 5.557.048

39. Bucureşti

Ilfov

Modernizarea infrastructurii rutiere str.

Macului, oraş Chitila, jud. Ilfov

UAT Oraşul Chitila 3.198.185

TOTAL 406.635.993,89

Figura nr. 3. 33.: Distribuţia teritorială a proiectelor atrase de noile oraşe declarate după

2000


163

În cele ce urmează este prezentată situaţia fondurilor atrase de oraşele analizate pe fiecare axă

prioritară a POR.

Axa 1. Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local

Prin axa 1 au fost aprobate 21 de proiecte în valoare totală de 224.094.464,17 lei. Cea mai mare

sumă a fost atrasă de regiunea Bucureşti Ilfov, cu 89%. Doar trei regiuni au reuşit să atragă

fonduri, aceste regiuni fiind şi cele cu numărul cel mai mare de oraşe înfiinţate după anul 2000.

Restul oraşelor fie nu au depus proiecte, fie proiectele depuse au fost respinse.

Figura nr. 3. 34.: Axa prioritară 1.1. Planuri integrate de dezvoltare urbană

Sursa: prelucrare date din baza de date http://www.mdrap.ro/stadiul-implementarii-financiare-6115

Tabel nr. 3.13.: Situaţia fondurilor atrase pe regiuni şi axe prioritare

Domeniul Regiunea Nr. proiecte Total (lei)

1.1 Planuri integrate de

dezvoltare urbană

Bucureşti Ilfov 16 198.907.064,91

Nord Est 3 17.896.885,05

Sud Vest 2 7.290.514,21

Total 21 224.094.464,17

Axa 2. Îmbunătăţirea infrastructurii de transport regionale şi locale

Domeniul 2.1. Reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene, străzi urbane – inclusiv

construcţia /reabilitarea şoselelor de centură. Suma totală atrasă este de 122.092.955,13 lei, cu un

număr de 6 proiecte. Regiunile care au atras fonduri sunt: Bucureşti Ilfov - 5 proiecte şi Sud

Muntenia – 1 proiect.



Domeniul 2.1. Reabilitarea şi

modernizarea reţelei de drumuri

judeţene, străzi urbane – inclusiv

construcţia /reabilitarea

şoselelor de centură.

Bucureşti Ilfov 5 197.694.989,72

Sud Muntenia 1 14.397.965,41

Total 6 122.092.955,13



164

Axa 3. Îmbunătăţirea infrastructurii sociale

Suma totală atrasă este de 21.549.574 lei, respectiv 4 proiecte pe domeniul 3.4. Reabilitarea,

modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare, universitare şi

a infrastructurii pentru formare profesională. Oraşele care au reuşit să atragă proiecte sunt:

Ghimbav, Răcari, şi Miercurea Nirajului.

Figura nr. 3. 35.: POR Axa Prioritară 3.4 - Situaţia fondurilor pe regiuni de dezvoltare




Domeniul 3.4. Reabilitarea, modernizarea,

dezvoltarea şi echiparea infrastructurii

educaţionale preuniversitare, universitare şi a

infrastructurii pentru formare profesională

Centru 2 7.732.678

Sud Muntenia 2 13.816.896

Total 4 21.549.574

Axa prioritară 5. Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului

Oraşele care au reuşit să atragă fonduri sunt oraşe turistice, astfel printre ele se numără: Amara

cu 2 proiecte, Geoagiu cu 2 proiecte, Sălişte, Ghimbav, Flămânzi, Săliştea de Sus (cu 1 proiect

fiecare). Sumele cele mai mari au fost atrase pe domeniu 5.2. Crearea, dezvoltarea şi

modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi creşterea calităţii

serviciilor turistice cu peste 30.000.000 lei.

Figura nr. 3.36.: Situaţia fondurilor atrase de oraşe din AP 5



165

Figura nr. 3.37.: Situaţia fondurilor pe regiuni




5.1. Restaurarea şi valorificarea durabilă a

patrimoniului cultural, precum şi

crearea/modernizarea infrastructurilor conexe

Nord Est 1 4.632.435

5.2. Crearea, dezvoltarea şi modernizarea

infrastructurii de turism pentru valorificarea

resurselor naturale şi creşterea calităţii serviciilor

turistice

Vest 1 17.467.362

Sud Muntenia 1 13.232.611,6

5.3. Promovarea potenţialului turistic

Centru 3 2.094.904

Sud Muntenia 1 677.977,99

Nord Vest 1 793710

Total 8 38.899.000,59

În ceea ce priveşte situaţia pe oraşe, există câteva oraşe care s-au evidenţiat din cele analizate,

respectiv Voluntari, Chitila – care au atras cele mai multe proiecte cu cele mai mari sume. Patru

oraşe au reuşit să le fie aprobat câte 1 proiect din POR, acestea sunt: Sălişte (judeţul Sibiu),

Săliştea de Sus (judeţul Maramureş), Miercurea Nirajului (judeţul Mureş), Măgurele (judeţul

Ilfov). Cele mai multe proiecte au fost atrase din AXA 1, domeniul 1.1., 21 de proiecte, fiind

urmate de proiectele atrase din AXA 5, domeniile 5.1, 5.2 şi 5.3. cu un număr de 8 proiecte.

Tabel nr. 3.17.: Situaţia finanţărilor atrase din POR pe oraşe

Denumire

beneficiar proiect

Nr.

proiecte

Total valoare

eligibilă Domeniul

Oraşul Flămânzi

3

15044790.00

1.1.Planuri integrate de dezvoltare urbană 1876217.00

975878.05

1 4632435.00

5.1. Restaurarea şi valorificarea durabilă a

patrimoniului cultural, precum şi crearea/modernizarea

infrastructurilor conexe

Oraşul Dăbuleni 2 6656078.43


Oraşul Chitila 5 37166759.60 1.1.Planuri integrate de dezvoltare urbană



166

Denumire

beneficiar proiect

Nr.

proiecte

Total valoare

eligibilă Domeniul

2040239.63

1893325.80

963112.35

2651850.41

3 28949162.42

2.1. Reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri

judeţene, străzi urbane – inclusiv construcţia

/reabilitarea şoselelor de centură

Oraşul Bragadiru 3

14193574.64 1.1.Planuri integrate de dezvoltare urbană

18524696.11

2820551.95

Oraşul Pantelimon 2 12410648.68


Oraşul Voluntari

6

57940844.84

1.1.Planuri integrate de dezvoltare urbană

3806861.22

19038233.80

8655658.87

11413215.21

2733869.34

1 61389616.86




Oraşul Amara

1 14397965.41




1 13232611.60

5.2.Crearea, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii

de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi

creşterea calităţii serviciilor turistice

1 677977.99 5.3.Promovarea potenţialului turistic

Oraşul Geoagiu 1 17467362.00

5.2.Crearea, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii

de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi

creşterea calităţii serviciilor turistice


Oraşul Măgurele 1 17356210.44




Oraşul Răcari 2 13816896.00

3.4.Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi

echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare,

universitare şi a infrastructurii pentru formare

profesională continuă

Oraşul Miercurea

Nirajului 1 5424900.00





Oraşul Sălişte 1 752100.00 5.3.Promovarea potenţialului turistic

Oraşul Săliştea de

Sus 1 793710.00 5.3.Promovarea potenţialului turistic

Oraşul Ghimbav 1 2307778.00






TOTAL 39 406,635,993.89


167

3.2.5. Studiu de caz privind impactul înfiinţării oraşelor noi în regiunea Nord Est

Prezentul capitol are drept scop analiza evoluţiei urbane în regiunea Nord Est. Efectele

urbanizării nu se resimt doar la nivel local, judeţean, regional, nu au graniţe administrative, şi pot

avea impact atât la nivel transfrontalier, cât şi la nivelul altor regiuni.

În Regiunea Nord Est aproximativ 10% din suprafaţă este ocupată de mediul urban, în prezent

regiunea numărând 46 de centre urbane, dintre care 16 se găsesc pe teritoriul judeţului Suceava.

În regiunea Nord Est au fost înfiinţate după anul 2000 cele mai multe localităţi urbane din

numărul total înregistrat la nivel naţional, respectiv 14 localităţi, cu un procent de peste 26% din

numărul total.


Metodologia a constat în analiza documentară şi analiză statistică. Au fost analizate o serie de documente

strategice existente la nivel naţional, regional, judeţean şi local. Un aspect negative observat în faza de

analiză a documentelor strategice la nivel local a fost faptul că majoritatea localităţilor urbane înfiinţate

după anul 2000 nu au strategii locale de dezvoltare, sau cele existente sunt depăşite sau reprezintă mai

degrabă o monografie locală.

3.2.5.1. Context general

Desemnarea zonelor urbane a fost făcută în România de cele mai multe ori în mod aleatoriu, fără

să existe create toate premisele înfiinţării unui oraş, respectiv majoritatea centrelor urbane nou

înfiinţate nu îndeplinesc criteriile minimale stabilite de lege. Din anul 2000 până în anul 2010 au

fost declarate 10 municipii şi 55 de oraşe. Anii în care acestea au apărut în general au fost

premergători alegerilor legislative şi prezidenţiale, respectiv 2003 şi 2004, astfel că 38 de oraşe

au fost înfiinţate în anul 2004, peste 69% din numărul total. Unele dintre aceste zone urbane au

populaţie mai mică decât alte localităţi care fac in continuare parte din mediul rural. Spre

exemplu, oraşul Bechet din judeţul Dolj are o populaţie mult sub 5000 de locuitori, alte 3 oraşe

fiind în aceeaşi situaţie. Există o serie de localităţi rurale care depăşesc cu mult numărul de

locuitori, dar care au rămas la acelaşi statut. Din analize reiese că au crescut foarte mult taxele

locale, însă serviciile şi dotările au rămas la acelaşi nivel.

3.2.5.2. Analiza regională

Regiunea Nord Est cuprinde şase judeţe, respectiv: Suceava, Bacău, Neamţ, Iaşi, Vaslui şi

Botoşani. Localităţile urbane (municipii şi oraşe) din regiune ocupă o suprafaţă de 3562,47 kmp.

Aproximativ 10% din suprafaţa totală a Regiunii de Dezvoltare Nord-Est este ocupată de mediul

urban, în prezent existând 46 localităţi urbane, dintre care cele mai multe sunt amplasate în

judeţul Suceava(16), Bacău (8), Botoşani (7); la polul opus se află judeţele Iaşi, Neamţ şi Vaslui,

cu câte 5 centre urbane. Regiunea Nord Est se situează pe locul trei ca număr de localităţi

urbane, fiind precedată de Regiunea Centru (57) şi Regiunea Sud Muntenia (48).

Conform Institutului Naţional de Statistică, suprafaţa intravilană a oraşelor din regiune în anul

2010 se cifra la 549,81 kmp, reprezentând 13% din suprafaţa intravilană totală a oraşelor de la

nivel naţional. Regiunea include localităţi de rangul I (municipii de importanţă naţională, cu

influenţă potenţială la nivel european) – Municipiul Iaşi şi Municipiul Bacău – clasificate de

Legea nr. 351/2001 cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, există 15 localităţi

de rang II (municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de

localităţi) şi 29 localităţi de rang III (oraşe).


168

Prin apariţia de poli urbani de dimensiuni mici s-a urmărit să se răspundă la principiul dezvoltării

policentrice, de dezvoltare echilibrată a sistemului de localităţi şi reducerea disparităţilor

intraregionale. Cel mai mare număr de localităţi urbane din regiune se află în judeţul Suceava (16

municipii şi oraşe), mare parte din ele fiind înfiinţate în perioada 2003-2004 (Broşteni, Cajvana,

Dolhasca, Frasin, Liteni, Milişăuţi, Salcea, Vicovu de Sus).

În perioada 2003-2005 în Regiunea Nord-Est au fost înfiinţate 12 noi oraşe în aproape toate

judeţele componente ale regiunii. Situaţia pe judeţe este prezentată mai jos, judeţul în care s-au

înfiinţat cele mai multe localităţi urbane fiind Suceava, cu 6 oraşe. În perioada 2003-2005

următoarele localităţi au trecut de la statutul de comună la cel de oraş:

în judeţul Neamţ: Roznov;

în judeţul Vaslui: Murgeni

în judeţul Botoşani: Ştefăneşti, Flămânzi, Bucecea;

în judeţul Suceava: Broşteni, Cajvana, Dolhasca, Frasin, Liteni, Milişăuţi, Salcea, Vicovu de

Sus;

în judeţul Iaşi: Podu Iloaiei.

Singurul judeţ în care nu au apărut noi centre urbane este judeţul Bacău. Situaţia noilor centre

urbane este prezentată în tabelul 3.18.

Tabel nr. 3.18.: Situaţia înfiinţării localităţilor urbane la nivelul regiunii

Nr.

crt.

Judeţ Oraş Anul înfiinţării

Bacău Nu au fost înfiinţate noi oraşe

Botoşani Flămânzi 2004

Bucecea 2004

Ştefăneşti 2004

Iaşi Podu Iloaiei 2005

Neamţ Roznov 2003

Suceava Dolhasca 2004

Cajvana 2004

Liteni 2004

Salcea 2004

Frasin 2004

Broşteni 2004

Vicovu de Sus 2004

Milişăuţi 2004

Vaslui Murgeni 2003

Total oraşe noi 14 Sursa: prelucrare din legislaţia naţională

În anul 2004 prin Legea 83/2004 au fost declarate 8 oraşe în judeţul Suceava. Aceste oraşe sunt

oraşe cu sub 10.000 de locuitori, care sunt oraşe mici (rangul III –conform PATN) şi, în

general, acestea având un rol de deservire pentru spaţiul rural, precum şi un nivel de dezvoltare şi

dotare foarte diferit. Ele trebui să fie atrase în procesele de descentralizare şi să devină poli locali

de dezvoltare conectaţi la reţeaua urbană locală / regională.


169

3.2.5.3. Demografie.

Populaţia urbană din Regiunea Nord-Est reprezintă 43,1% din populaţia totală a regiunii. Astfel,

Nord-Est reprezintă una regiunile cu cel mai scăzut grad de urbanizare de la nivel naţional.

Singura regiune care deţine un grad de urbanizare mai scăzut este Regiunea Sud-Muntenia

(41,4% populaţie urbană). Gradul de urbanizare din Regiunea Nord-Est variază la nivel judeţean.

Astfel, judeţul Iaşi înregistrează cel mai ridicat grad de urbanizare, 46,9% din populaţia judeţului

domiciliind în mediul urban. Gradul de urbanizare din celelalte judeţe ale regiunii este următorul:

judeţul Bacău 45,2%, judeţul Suceava 42,8%, judeţul Botoşani 41,8%, judeţul Vaslui 41,4% şi

judeţul Neamţ 37,7%.

Densitatea urbană a populaţiei, în anul 2010 (loc/kmp teren intravilan) arată că o serie din oraşele

analizate se situează pe ultimele locuri. Astfel că, oraşe precum Siret, Murgeni, Bucecea,

Flămânzi, Solca sunt pe ultimele locuri cu densitate urbană sub 970 loc/kmp, faţă de media

regională de 2930,5.

O parte din oraşele nou înfiinţate sunt localităţi în cadrul cărora îmbătrânirea demografică nu

reprezintă o problemă, astfel oraşul Cajvana (378,8‰), oraşul Hârlău (382,4‰), oraşul Vicovu

de Sus (420‰) fiind cele mai bine situate în această privinţă64

.

Există o serie de localităţi urbane din Regiunea Nord- Est care nu vor întâmpina probleme în

ceea ce priveşte înlocuirea forţei de muncă în următorii ani. În rândul acestora intră oraşele

Murgeni (1.295,1‰), Vicovu de Sus (1.188,4‰), Cajvana (1115,3‰), Salcea (1.106,9‰) şi

Liteni (1.034,8‰) Astfel, în majoritatea localităţilor urbane din judeţul Suceava înfiinţate în

ultimii ani nu vor fi probleme legate de deficitul de forţă de muncă. Oraşele mari înregistrează

probleme în această privinţă65

.

Tabel nr. 3.19.: Dinamica populaţiei 2009-2011

Nr.

crt.

Oraş Anul

înfiinţării

Populaţie

2009

Populaţie

2010

Populaţie

2011

Dinamica

populaţiei

1. Flămânzi (BT) 2004 11957 11938 11843 -1.14

2. Broşteni (SV) 2004 6357 6319 6283 -0.74

3. Ştefăneşti (BT) 2004 5670 5591 5610 -0.6

4. Frasin (SV) 2004 6560 6528 6521 -0.39

5. Murgeni (VS) 2003 7868 7869 7842 -0.26

6. Roznov (NT) 2003 9410 9560 9722 3.12

7. Podu Iloaiei (IS) 2005 10357 10475 10624 2.67

8. Salcea (SV) 2004 9900 9962 10064 1.64

9. Cajvana (SV) 2004 8553 8658 8714 1.61

10. Vicovu de Sus (SV) 2004 14840 14933 14995 1.55

11. Liteni (SV) 2004 10151 10224 10254 1.03

12. Bucecea (BT) 2004 5153 5166 5217 0.64

13. Dolhasca (SV) 2004 11348 11377 11361 0.13

14. Milişăuţi (SV) 2004 5396 5376 5403 0.07 Sursa: prelucrare date INS

Rata sporului natural este pozitivă în mediul urban din regiunea Nord Est. Dintre oraşele

înfiinţate în ultimii ani, există şi oraşe care înregistrează un spor natural negativ, acestea fiind:

oraşul Flămânzi (-6,4‰) şi oraşul Ştefăneşti (-4,5‰). La polul opus se află oraşul Cajvana

64

Raportul dintre populaţia în vârstă de peste 65 de ani şi populaţia în vârstă de 0-14 ani, calculat la 1000 de

locuitori 65

Persoane în vârstă de 0-14 ani ce revin unei treimi din persoanele în vârsta de 15-64 ani, calculat la 1000 de

locuitori.


170

(10,3‰), oraşul Vicovu de Sus (7,8‰), oraşul Podu Iloaiei (6,2‰), oraşul Hârlău (5,4‰) şi

oraşul Murgeni (4,7‰).

În cinci din cele 14 oraşe populaţia a scăzut, cea mai mare scădere fiind înregistrată în oraşul

Flămânzi din Botoşani. Cea mai mare creştere a avut loc în oraşul Podu Iloaiei din judeţul Iaşi.

La nivelul regiunii este în general o dinamică pozitivă, faţă de alte regiuni din România.

Figura nr. 3.38.: Evoluţia populaţiei urbane Sursa: prelucrare date INS

3.2.5.4. Dezvoltarea teritorială

Dispersia localităţilor urbane în regiune nu este echilibrată, existând o serie de areale lipsite de

zone urbane pe o rază de 25-30 km, respectiv: Sud-estul judeţului Botoşani – Nord-estul

judeţului Iaşi, Estul judeţului Bacău – Vestul judeţului Vaslui, Zona central-estică a judeţului

Vaslui, Nord-Vestul judeţului Suceava şi Nord Vestul judeţului Bacău. În prezent, nu există

comune în zonele respective care să îndeplinească criteriile minimale de trecere de la statutul de

comună la statutul de oraş. Pentru aceste zone trecerea unor comune la statutul de oraş este

dificilă, toate localităţile din aceste areale având lacune semnificative la nivelul indicatorilor. O

soluţie pentru aceste zone este îmbunătăţirea accesibilităţii rutiere la cele mai apropiate oraşe şi

dezvoltarea serviciilor şi acelor funcţiuni necesare la nivel local (servicii medicale de urgenţă,

servicii educaţionale, etc.).

Localităţile urbane (oraşe şi municipii) trebuie să respecte o serie de criterii minimale prevăzute

de lege care ţin de indicatori de echipare tehnică şi socială, populaţie, mod de ocupare etc. În

Regiunea Nord-Est o mare parte din localităţile urbane nu ating aceşti indicatori cantitativi şi

calitativi minimali. Localităţile urbane în cadrul cărora au fost finalizate cele mai puţine locuinţe

sunt, în special, cele care au trecut la statul de oraş relativ recent sau localităţile de dimensiuni

mai reduse. Astfel, localitatea în care au fost finalizate cele mai puţine unităţi locative în

perioada 2000-2010 este oraşul Murgeni (67 locuinţe terminate), acesta fiind succedat de oraşul

Broşteni (76 locuinţe terminate), oraşul Ştefăneşti (117 locuinţe terminate), oraşul Săveni (122

locuinţe terminate), oraşul Bucecea (124 locuinţe terminate) şi oraşul Solca (172 locuinţe).

0 2000 4000 6000 8000 10000 12000 14000 16000

VICOVU DE SUS

FLAMANZI

DOLHASCA

PODU ILOAIEI

LITENI

SALCEA

ROZNOV

CAJVANA

MURGENI

FRASIN

BROSTENI

STEFANESTI

MILISAUTI

BUCECEA

2012

2005

2000


171

3.5.2.5. Condiţii de locuire

Aspecte regionale

Media de spaţii verzi amenajate pe cap de locuitor din mediul urban din Regiunea Nord-Est

este de 15,8 mp, valoare cu 15,5% mai scăzută decât media de la nivel naţional.

În anul 2010, în mediul urban al Regiunii Nord-Est există 586.887 locuinţe, reprezentând

43,15% din numărul total de locuinţe de la nivel regional.

Regiunea Nord-Est deţine cel mai ridicat grad de aglomerare a locuinţelor din mediul urban,

la o locuinţă revenind 2,72 persoane.

Localităţile în cadrul cărora se înregistrează cel mai ridicat număr de persoane pe locuinţă, în

anul 2010, sunt: oraşul Cajvana (4,1 persoane/locuinţă), oraşul Vicovu de Sus (3,83

persoane/locuinţă), oraşul Podu Iloaiei (3,76 persoane/locuinţă), oraşul Hârlău (3,3

persoane/locuinţă) şi oraşul Vicovu de Sus (3,16 persoane/locuinţă).

Suprafaţa totală a locuinţelor existente în localităţile urbane ale Regiunii Nord-Est în anul 2010

este de 21.903.249 mp, media pe locuinţă fiind de 37,3 mp. Localităţile urbane care se află pe

ultimele locuri în acest clasament sunt oraşele: Liteni (34,23), Flămânzi (33,83), Ştefăneşti

(32,78) şi Solca (24,07).

3.2.5.6. Dezvoltare economică.

Aspecte regionale

În anul 2010, 75% din numărul total de întreprinderi active din Regiunea Nord-Est îşi

desfăşurau activitatea în localităţile urbane.

Densitatea întreprinderilor active din mediul urban al Regiunii Nord-Est, este de 23

întreprinderi la 1000 de locuitori, de aproximativ 4 ori mai ridicată decât cea înregistrată

în mediul rural.

99,7% din întreprinderile active din mediul urban regional intră în categoria IMM

82,8% din numărul total de salariaţi din Regiunea Nord-Est îşi desfăşoară activitatea în

întreprinderile active din mediul urban (292.211 persoane).

În ceea ce priveşte situaţia şomajului din localităţile urbane ale Regiunii Nord-Est, în luna

martie 2012 erau înregistraţi 23.389 şomeri, reprezentând 32,2% din numărul total de

şomeri din regiune

În oraşul Podu Iloaiei (Iaşi) cele mai mari întreprinderi au următoarele sectoare de activitate:

fabricarea încălţămintei, lucrări de construcţii a drumurilor şi autostrăzilor, recuperarea

materialelor reciclabile sortate, cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a

plantelor producătoare de seminţe oleaginoase.

În oraşul Roznov (Neamţ) cele mai mari întreprinderi au următoarele sectoare de activitate:

fabricarea materialelor plastice în forme primare, fabricarea altor elemente de dulgherie şi

tâmplărie, fabricarea altor articole de îmbrăcăminte, comerţ cu amănuntul în magazine

nespecializate, cu vânzare predominanta de produse alimentare, băuturi şi tutun, fabricarea de

articole de lenjerie de corp. În Roznov funcţionează un combinat chimic de dimensiuni medii,

care produce îngrăşăminte azotoase, acid sulfuric, etc. În aprilie 2013, Henkel România a

inaugurat o fabrică nouă care produce adezivi pentru construcţii (placări, pardoseli, etc.). O altă

ramură importantă este exploatarea şi prelucrarea lemnului, cu o tradiţie de peste 150 de ani (din

1859), cu fabrici de cherestea, mobilier, producţie de butoaie, uşi, ferestre, lăzi, etc. Din numărul

de întreprinderi, mai mult de jumătate activează în domeniul comerţului şi serviciilor, ceea ce

reprezintă o netă inversiune de trend faţă de structura economică moştenită după 1989.


172

Salcea (Iaşi). Dacă până în 1989, aproximativ 70% din populaţia activă îşi desfăşura activitatea

în unităţile industriale din municipiul Suceava, după 1990, acest procent s-a redus drastic,

coborând la aproximativ 3%. Foştii muncitori au devenit fermieri şi au continuat tradiţia de

cultivării pământului. In prezent peste 96 % din populaţia activă se ocupa cu activităţi agricole,

iar restul lucrează în sectorul secundar si terţiar.

Vicovu de Sus a cunoscut un ritm de creştere economică în ultimul timp în care s-au dezvoltat

numeroase unităţi economice şi comerciale având ca activitate de bază industria uşoară

(producerea de încălţăminte, prelucrarea lemnului şi a produselor lactate). O îndeletnicire mai

veche a localnicilor este agricultura şi creşterea animalelor. În prezent, în oraşul Vicovu de Sus

îşi desfăşoară activitatea peste 144 de societăţii comerciale, din care 51 de societăţii comerciale

în cartierul Bivolărie. Industria de încălţăminte practic a urbanizat Vicovul de Sus. Oraşul este

una din cele mai dezvoltate localităţi din Bucovina.

Flămânzi. Industria este reprezentată de mica industrie, de mici fabric şi ateliere ca de exemplu

Fabrica de confecţii, o fabrică de mobilă şi două ateliere de mobilă, o fabrică de prelucrarea

laptelui, un abator, ateliere de croitorie, moară de grâu şi mai multe mori de porumb şi prese de

ulei, o societate de transport, magazine de valorificare material de construcţie, alimentare şi

nealimentare, etc., unităţi care în mare măsură au absorbit o mare parte din forţa de muncă din

localitate.

3.2.5.7. Conectivitate, accesibilitate

Aspecte regionale

Lungimea totală a străzilor orăşeneşti din Regiunea Nord-Est este de 3811 km, din care

56,3% reprezintă străzi orăşeneşti modernizate.

Gradul cel mai ridicat de modernizare a străzilor orăşeneşti este întâlnit în judeţul Neamţ,

urmat de judeţul Bacău şi judeţul Iaşi.

În regiune sunt trei aeroporturi internaţionale

Tabel nr. 3.20.: Accesibilitate şi conectivitate (căi rutiere şi feroviare)

Nr.

crt. Oraş

Accesibilitate

rutieră

Accesibilitate

feroviară

1. Flămânzi (BT) DN Nu

2. Broşteni (SV) DN Nu

3. Ştefăneşti (BT) DN Nu

4. Frasin (SV) E58 Da

5. Murgeni (VS) DN Da

6. Roznov (NT) DN Da

7. Podu Iloaiei (IS) E583 Da

8. Salcea (SV) E58 Da

9. Cajvana (SV) E85 Da

10. Vicovu de Sus (SV) DN Da

11. Liteni (SV) DJ Nu

12. Bucecea (BT) DN Da

13. Dolhasca (SV) DJ Da

14. Milişăuţi (SV) E85 Nu Sursa: documente strategice regionale, judeţene

Localităţile urbane analizate au o accesibilitate bună, majoritatea fiind situate pe drumuri

europene sau naţionale. În ceea ce priveşte accesul la calea feroviară peste 50% dintre oraşele


173

analizate au acces la căi ferate, accesul în zonă fiind unul facil. Pe teritoriul oraşului Salcea se

află şi aeroportul internaţional Ştefan cel Mare.

3.2.5.8. Dezvoltarea infrastructurii

Aspecte regionale

Lungimea totală a străzilor orăşeneşti din Regiunea Nord-Est este de 3811 km, din care

56,3% reprezintă străzi orăşeneşti modernizate. Gradul cel mai ridicat de modernizare a

străzilor orăşeneşti este întâlnit în judeţul Neamţ, urmat de judeţul Bacău şi judeţul Iaşi.

Densitatea străzilor orăşeneşti din Regiunea Nord-Est este de 107 km la 100 kmp de teritoriu

urban. judeţul care înregistrează cea mai ridicată valoare este judeţul Iaşi, urmat de judeţul

Neamţ şi judeţul Vaslui.

Reţeaua de distribuţie a apei potabile din mediul urban, de 3.681,4 km, reprezintă 52,6% din

reţeaua totală din regiunea Nord Est.

Densitatea reţelei de distribuţie a apei potabile în mediul urban este de 6,7 km reţea per kmp

de teren intravilan, în scădere faţă de anii precedenţi, datorită extinderii continue a spaţiului

urban.

44 de localităţi urbane dispun de reţea de apă potabilă şi de canalizare.

74,0% din reţeaua totală de furnizare a gazului de la nivelul regiunii Nord Est se află în

mediul urban, 30 de centre urbane dispunând de o astfel de reţea.

În anul 2010, doar 14 localităţi urbane dispuneau de o reţea centralizată de furnizare a

energiei termice la nivel local.

Reţeaua de străzi

Localităţile în cadrul cărora gradul de modernizare al străzilor orăşeneşti este foarte scăzut sunt

în general oraşele nou înfiinţate, astfel că oraşul Ştefăneşti (judeţul Botoşani) – 21,1%, oraşul

Frasin (judeţul Suceava) – 22,7%, oraşul Flămânzi (judeţul Botoşani) – 24% înregistrează cele

mai mici valori (media regională fiind de 56,30%).

La nivelul Regiunii de Dezvoltare Nord-Est, 58,7% din localităţile urbane (municipii şi oraşe) nu

îndeplineau acest criteriu, conform statisticilor oficiale din anul 2010. Localităţile urbane care au

o pondere scăzută de 50% sunt: Comăneşti, Dărmăneşti, Darabani, Flămânzi, Săveni,

Ştefăneşti, Hârlău, Podu Iloaiei, Târgu Frumos, Târgu Neamţ, Broşteni, Dolhasca, Frasin,

Liteni, Salcea, Siret, Solca, Vicovu De Sus, Murgeni. Se observă că cele mai multe dintre ele

sunt oraşe înfiinţate după anul 2000 (10 din cele 14).

Reţeaua de apă potabilă.

44 de centre urbane din cele 46 de municipii şi oraşe din regiunea Nord Est aveau o reţea de

distribuţie a apei potabile, în anul 2010. Singurele oraşe din regiune care nu au o asemenea reţea

sunt oraşul Cajvana şi oraşul Milişăuţi, din judeţul Suceava. Oraşele Bucecea (2,09), Siret (2,06),

Vicovu de Sus (1,03), Broşteni (1,01), Flămânzi (0,94)66

se fac remarcate printr-o densitate a

reţelei simple de distribuţie a apei potabile foarte scăzută. În oraşele Ştefăneşti, Liteni, Salcea şi

Flămânzi, din judeţele Botoşani şi Suceava consumul de apă potabilă pentru uz casnic per

locuitor este foarte scăzut, lucru determinat de reţeaua de furnizare a apei reduse ori de

neracordarea populaţiei la aceste reţele.

66

Indicatorul se referă la km reţea per kmp de teren intravilan.


174

Canalizare

Oraşele Milişăuţi şi Vicovu de Sus din judeţul Suceava nu beneficiază de reţea de canalizare.

Oraşele Salcea (0,97), Bucecea (0,87), Murgeni (0,86), Broşteni (0,70), Flămânzi (0,16), Cajvana

(0,15) şi Dărmăneşti (0,14)67

, dispun de o reţea de canalizare redusă, densitatea acesteia fiind de

sub 1 km reţea per 1 kmp teren intravilan.

Distribuţie gaze naturale

Din cele 46 de oraşe şi municipii din regiunea Nord Est, doar 30 dispun de o reţea de distribuţie a

gazelor. Din cele 16 localităţi urbane din regiune care, conform datelor furnizate pe anul 2010 de

către Institutul Naţional de Statistică, nu dispuneau de reţea de furnizare a gazelor, 2 sunt de rang

II: municipiul Câmpulung Moldovenesc şi municipiul Vatra Dornei din judeţul Suceava, iar 14

de rang III: Darabani (judeţul Botoşani), Flămânzi (judeţul Botoşani), Săveni (judeţul Botoşani),

Ştefăneşti (judeţul Botoşani), Roznov (judeţul Neamţ), Broşteni (judeţul Suceava), Cajvana

(judeţul Suceava), Dolhasca (judeţul Suceava), Liteni (judeţul Suceava), Milişăuţi (judeţul

Suceava), Vicovu de Sus (judeţul Suceava), Murgeni (judeţul Vaslui) şi Negreşti (judeţul

Vaslui). 5 oraşe din cele nou înfiinţate deţin reţea de distribuţie gaz, respectiv: Frasin, Murgeni,

Podu Ilioaiei, Salcea şi Bucecea. Oraşul cu cea mai ridicată densitate a reţelei de distribuţie a

gazelor este oraşul Frasin (41,67 km reţea per km2 de teren intravilan). Valoarea ridicată este

explicabilă în condiţiile în care 25 km de reţea de gaz se distribuie la 60 hectare (0,6 km2) de

teren intravilan, dintr-o suprafaţă totală de 8.731 hectare (873,1 km2).

3.2.5.9. Servicii publice

Date regionale

În regiunea Nord Est localităţile urbane sunt acoperite în proporţie de 100% de către

serviciile de salubritate (46 localităţi urbane din 46).

Din cele 46 de localităţi urbane din regiunea Nord Est 44 beneficiază de iluminat public.

Oraşele Podu Iloaiei şi Câmpulung Moldovenesc nu dispuneau de acest serviciu furnizat de

un operator licenţiat, la finalul anului 2011, deşi reţeaua de iluminat exista.

În fiecare localitate urbană din regiunea Nord Est sunt furnizate serviciile poliţiilor

municipale şi orăşeneşti.

Localităţile urbane din judeţul Botoşani şi Vaslui au cea mai redusă reţea de unităţi sanitare,

comparativ cu celelalte centre urbane din restul regiunii Nord Est.

Din anul 1995, numărul de medici raportat la efectivul populaţiei, a crescut în mediul urban

al regiunii Nord Est, de la 2,7 medici/1.000 locuitori la 3,6/1.000 locuitori, în anul 2010.

Oraşele nou înfiinţate din judeţul Suceava se confruntă cu probleme în ceea ce priveşte

efectivul cadrelor didactice, dotările şi infrastructura şcolară, comparativ cu celelalte oraşe

din regiune.

În majoritatea centrelor urbane din regiune funcţionează centre ce furnizează servicii sociale

pentru copii şi pentru adulţi.

Transport public

Serviciul de transport public în comun nu există în localităţile urbane: oraş Dărmăneşti, oraş

Slănic Moldova, oraş Comăneşti, oraş Bucecea, oraş Darabani, oraş Flămânzi, oraş Ştefăneşti,

oraş Săveni, oraş Podu Iloaiei, oraş Târgu Frumos, oraş Hârlău, oraş Roznov, oraş Târgu

Neamţ, oraş Bicaz, municipiul Vatra Dornei, municipiul Rădăuţi, municipiul Fălticeni, oraş

67 Indicatorul se referă la km reţea per kmp de teren intravilan.


175

Broşteni, oraş Cajvana, oraş Dolhasca, oraş Frasin, oraş Liteni, oraş Milişăuţi, oraş Salcea,

oraş Solca, oraş Vicovu de Sus, oraş Gura Humorului, oraş Siret, oraş Murgeni, oraş Negreşti.

Sănătate

Deşi numărul spitalelor a crescut în perioada 1995-2010 cu 15 unităţi în mediul urban din

regiunea Nord Est, în anul 2010 nu beneficiau de serviciile unui spital locuitorii din 14 oraşe, de

rang III: Dărmăneşti, Slănic Moldova, Bucecea, Flămânzi, Ştefăneşti, Podu Iloaiei, Broşteni,

Cajvana, Dolhasca, Frasin, Liteni, Milişăuţi, Salcea şi Vicovu de Sus. Doar în Murgeni,

Roznov există unitate spitalicească.

Oraşul Ştefăneşti nu dispune de nicio farmacie, iar oraşele Podu Iloaiei (1,0), Salcea (1,0), Frasin

(1,5) şi Paşcani (1,7)68

au cea mai redusă valoare a raportului dintre numărul de farmacii şi

populaţie. În ceea ce priveşte numărul de medici la 1.000 de locuitori, pe ultimele locuri se află

tot oraşele nou înfiinţate, respectiv: Dolhasca, Cajvana, Flămânzi, Liteni şi Vicovu de Sus cu sub

0,4 medici la 1000 locuitori, media regională fiind de 3,6.

Educaţie

Reţeaua de învăţământ din mediul urban al regiunii Nord Est, din anul 2010, cuprinde: 172

grădiniţe, 208 şcoli primare şi gimnaziale, 192 licee, 15 şcoli postliceale şi 15 unităţi de

învăţământ superior.

La nivelul mediului urban din regiunea Nord Est revin în medie 32,69 elevi per sală de clasă, în

anul 2010. În oraşele Ştefăneşti (52,72 elevi/sală de clasă) şi Cajvana (49,69 elevi/sală de clasă),

din judeţele Botoşani, respectiv Suceava, se înregistrează cele mai ridicate valori ale raportului

dintre numărul total de elevi şi numărul de săli de clasă existent din mediul urban al regiunii

Nord Est. În topul clasamentului urmează alte două localităţi din judeţului Suceava: Siret (43,28

elevi/sală de clasă) şi Vicovu de Sus (42,58 elevi/sală de clasă).

La finele clasamentului, ceea ce marchează o situaţie pozitivă cu privire la gradul de solicitare a

infrastructurii de învăţământ se află oraşele Roznov (18,64 elevi/sală de clasă), Murgeni (17,71

elevi/sală de clasă), Slănic Moldova (16,16 elevi/sală de clasă), Broşteni (15,44 elevi/sala de

clasă) şi Frasin (12,23 elevi/sală de clasă).

În clasamentul localităţilor urbane din regiunea Nord Est, în funcţie de valoarea indicatorului

numărul de elevi ce revin la un cadru didactic, cele mai ridicate valori se înregistrează în oraşe

din Suceava, Vaslui, Neamţ şi Botoşani: Solca (21,64 elevi / cadru didactic), Vicovu de Sus

(21,55 elevi / cadru didactic), Cajvana (19,70 elevi / cadru didactic), Negreşti (19,70 elevi / cadru

didactic), Roznov (19,11 elevi / cadru didactic), Săveni (18,77 elevi / cadru didactic), indicând

deficienţele sistemului de educaţie din aceste localităţi.

Pe de altă parte, oraşe precum Murgeni (14,98 elevi / cadru didactic), Gura Humorului (14,93

elevi / cadru didactic), Vaslui (14,64 elevi / cadru didactic), Darabani (14,53 elevi / cadru

didactic), Târgu Frumos (12,36 elevi / cadru didactic), Frasin (12,09 elevi / cadru didactic)

înregistrează valorile cele mai scăzute din mediul urban al regiunii, inclusiv sub nivelul naţional

(15,93 elevi / cadru didactic) şi regional (16,21 elevi / cadru didactic) în ceea ce priveşte raportul

elevi per cadru didactic.

68

Farmacii/10.000 locuitori.


176

Tabel nr. 3.21.: Situaţie unităţi de învăţământ

Nr.

crt.

Oraş Unităţi de învăţământ

existente (preşcolar,

primar, gimnazial)

Licee grup şcolar

1. Flămânzi (BT) 25 1 grup şcolar

2. Broşteni (SV) 13 1 lieceu

3. Ştefăneşti (BT) 5 1 grup scolar / 1 liceu

4. Frasin (SV) 10 -

5. Murgeni (VS) 8 2 grupuri şcolare

6. Roznov (NT) 8 1 liceu / 1 şcoala profesională

7. Podu Iloaiei (IS) 5 1 liceu

8. Salcea (SV) Nu au fost găsite date

9. Cajvana (SV) 5 -

10. Vicovu de Sus (SV) 13 2 licee

11. Liteni (SV) 11 1 liceu

12. Bucecea (BT) 5 1 liceu

13. Dolhasca (SV) 23 1 grup scolar

14. Milişăuţi (SV) 5 - Sursa: date website ISJ

Spaţii verzi

Eforturi mai mari trebuie făcute în localităţi precum Murgeni (1,27 mp spaţii verzi amenajate /

locuitor), Frasin (1,53 mp spaţii verzi amenajate / locuitor) sau Broşteni (1,59 mp spaţii verzi

amenajate / locuitor) care sunt departe de a atinge ţinta de 26 mp pe cap de locuitor.

3.2.5.10. Concluzii şi recomandări

Puncte tari Puncte slabe

Localităţi cu spor natural pozitiv

Accesibilitate bună, conectivitate

ridicată

Teren intravilan disponibil şi ieftin

Migraţia populaţiei tinere către marile

centre urbane

Reţea rutieră deficitară

Lipsa infrastructură de afaceri

Pentru aceste oraşe, ca perspectivă comună de dezvoltare poate fi axarea pe industrii şi servicii

conexe agriculturii (înţelegând prin agricultură toate ramurile sale: zootehnică, avicolă, piscicolă,

silvică etc.). Astfel se impune o abordare zonală chiar şi pentru dezvoltarea locală în jurul

oraşelor de talie mică, în multe cazuri acestea având oricum puternice trăsături rurale.

Oraşele mici sunt în regiune singurele centre locale care pot polariza în teritoriul unde sunt

amplasate. Pentru a putea genera dezvoltare la nivel local, judeţean, oraşele mici din regiune

trebuie să se axeze pe industria alimentară, ele putând deveni centre de prelucrare, distribuţie în

acest domeniu.

Oraşele mici devin din ce în ce mai puţin atractive pentru locuire din cauza oportunităţilor

scăzute de dezvoltare profesională şi personală. Tinerii, în special, şi populaţia aflată în prima

parte a intervalului vârstei de muncă, în general, reprezintă segmentul de populaţie cel mai

predispus la migrarea spre oraşe mai mari sau la migraţia internaţională.


177

3.2.6 Concluzii

Gradul de satisfacere a pragurilor minimale este relativ redus situându-se la un nivel de sub 35%

în 2012 (raportat la 13 din cele 17 criterii). Cu excepţia indicatorilor privitori la educaţie şi

cultură unde nivelul de îndeplinire a standardului este ridicat (peste 80%; a se vedea tabelele nr.

3.9 şi 3.10), gradul de îndeplinire al standardelor se situează între 13% şi 42%. Nivelurile cele

mai scăzute se întâlnesc la indicatorii privitori la sănătate şi turism (13%) precum şi la elemente

de echipare tehnică a localităţilor (canalizare, staţii de epurare) şi locuinţelor (alimentare cu apă,

încâlzire) unde pragurile se situează sub 30%. Pragul privitor la populaţie (min. 10.000 locuitori)

este satisfăcut în proporţie de doar 28%.

Cu privire distribuţia teritorială a noilor oraşe se poate remarca faptul că declararea lor nu a

urmat o anumită politică de dezvoltare, sau o anumită viziune, fiind determinată de multe ori

interese locale şi de ordin politic. La 8-10 ani de la declarare, peste 50% - 30 de oraşe noi –

satisfac între 0 şi 3 criterii şi standarde (din 13 analizate), indicând astfel lipsa oricărui suport

investiţional. De altfel nici în cadrul POR 2007-2013, Axa Prioritară 1, oraşele mici şi mijlocii

nu sunt sprijinite prioritar, putând accesa fonduri europene doar în sistem competitiv (ca "centre

urbane", doar 17 dintre cele 60 de noi oraşe fiind eligibile, adică având peste 10.000 locuitori).

In raport cu cele 17 zone prioritare, lipsite de centre urbane, definite prin legea 351 / 2001 se

constată că doar în 9 dintre ele este localizat un număr de 13 din cele 60 de noi oraşe declarate,

dintre care 3 în zona prioritară 6 (Dolj, Gorj, Vâlcea) şi câte 2 în zonele prioritare 11

(Maramureş, Sălaj) şi 13 (Botoşani, Iaşi). Performanţele acestor 13 oraşe sunt mediocre, cu o

medie de 2,8 din 13 indicatori şi standarde îndeplinite, iar ca dinamică a populaţiei în ultimii 20

de ani, 8 dintre ele înregistrează scăderi şi doar 2 (Băbeni şi Berbeşti din judeţul Vâlcea)

înregistrând creşteri superioare mediei de 6,42% a întregului eşalon (tabel nr. 3.22). În aceste

condiţii, rolul lor la nivel zonal poate fi apreciat drept limitat, dobândirea statutului de oraş,

nefiind suficient pentru a influenţa pozitiv dezvoltarea zonei rurale adiacente, nivelul şi calitatea

serviciilor rămânând aceeaşi sau chiar scăzând, iar atractivitatea economică fiind redusă (cu

excepţia oraşelor vâlcene, care beneficiază de avantajul poziţiei în sistemul de căi de comunicaţii

şi de dinamica şi potenţialul relativ bune ale judeţului). De altfel dintre cele 17 oraşe noi cu peste

10.000 de locuitori69

, care teoretic pot exercită o influenţă zonală, 6 se află în jurul municipiului

Bucureşti, iar alte 3 (Ştefâneşti – AG, Pecica, Liteni) se află de asemenea în sfera de influenţă

imediată a unui oraş mare (Piteşti, Arad, Suceava). Dintre cele 13 noi oraşe localizate în cele 9

zone prioritare doar Flămânzi (BT) are peste 10.000 de locuitori.

69

Date 2012. Conform datelor de recensământ 2011, doar 14 din cele 60 de noi oraşe trec de 10.000 locuitori.


178

Tabel nr. 3.22.: Indicatori de performanţă pentru cele 13 oraşe noi localizate în zonele

prioritare de urbanizare stabilite prin legea 351 / 2001

Nr.

crt. Judeţ Oraş nou

Spor populaţie

2012 / 1990

Criterii satisfăcute

în 2012 (din 13)

1. VL Băbeni 20.30 3

2. VL Berbeşti 14.11 5

3. MM Şomcuţa Mare 5.72 3

4. MM Ulmeni 5.64 2

5. IL Căzăneşti 0.66 2

6. BT Ştefăneşti -0.71 2

7. TM Recaş -0.73 3

8. MR Sărmaşu -0.83 1

9. BT Flămânzi -4.72 3

10. DJ Bechet -8.92 4

11. VL Bălceşti -9.97 4

12. CT Băneasa -12.28 2

13. BZ Pătărlagele -14.53 2

Analiza indică faptul că cele mai bune performanţe (creştere de populaţie, număr mai

mare de criterii şi standarde îndeplinite) sunt realizate de oraşele noi localizate în aria

periurbană a oraşelor mari – cu precădere cazul celor din jurul capitalei – iar noile oraşe

de mici dimensiuni, izolate în teritoriu, la distanţe mari de reşedinţele de judeţ sunt în

general dezavantajate. Se poate constata de asemenea activismul redus al noilor oraşe în

atragerea de fonduri europene.

Se poate aprecia aşadar, că declararea de noi oraşe nu a produs efecte pozitive în sensul

susţinerii dezvoltării zonelor adiacente şi optimizării serviciilor, deoarece nu a fost urmată

/ susţinută de politici teritoriale şi urbane asociate, de politici investiţionale specifice şi nici

de sprijin prioritar în accesarea de fonduri europene. Noile oraşe, constituie în general un

potenţial de dezvoltare şi difuzie a dezvoltării în teritoriu, dacă vor fi incluse într-o

strategie naţională şi în programe de dezvoltare.


179

Bibliografie şi webografie

Strategia de dezvoltare economică şi socială a judeţului Suceava, perioada 2011 – 2020

Strategia de dezvoltare economico - socială a judeţului Botoşani 2008-2013

Strategia de dezvoltare economică şi socială a judeţului Iaşi 2009-2013

Strategia de dezvoltare economică durabilă a judeţului Bacău în orizontul de timp 2010-2030

Strategia de dezvoltare economico-sociala a judeţului Vaslui în perioada 2007- 2013

Studiu secundar privind dezvoltarea urbană la nivelul Regiunii de dezvoltare Nord Est,

elaborat de Agenţia de dezvoltare regională, 2012

Adrese web consultate

http://www.isj.hd.edu.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=8&Itemid=18

http://www.roznov.ro/InfoPrimarie

http://www.primariasalcea.ro/

http://cajvana.ro/index.php?rewriteparam=educatie

http://www.primariaflamanzi.ro/

http://www.primariadolhasca.ro/

http://www.primariabucecea.ro/

http://primariapoduiloaiei.blogspot.ro/

http://www.primariamilisauti.ro/

http://www.primariaorasuluifrasin.ro/

http://www.ecomunitate.ro/vicovu_de_sus

http://www.primaria-liteni.ro/

http://www.primaria-murgeni.ro/

http://www.primariabrosteni.ro/

http://www.orasulstefanesti-bt.ro/fisiere/pagini_fisiere/fisa_Localitatii_Stefanesti.pdf

http://www.isj.hd.edu.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=8&Itemid=18

http://www.roznov.ro/InfoPrimarie

http://www.primariasalcea.ro/

http://cajvana.ro/index.php?rewriteparam=educatie

http://www.primariaflamanzi.ro/

http://www.primariadolhasca.ro/

http://www.primariabucecea.ro/

http://primariapoduiloaiei.blogspot.ro/

http://www.primariamilisauti.ro/

http://www.primariaorasuluifrasin.ro/

http://www.ecomunitate.ro/vicovu_de_sus

http://www.primaria-liteni.ro/

http://www.primaria-murgeni.ro/

http://www.primariabrosteni.ro/

http://www.orasulstefanesti-bt.ro/fisiere/pagini_fisiere/fisa_Localitatii_Stefanesti.pdf

STUDIU DE FUNDAMENTARE ÎN VEDEREA ACTUALIZĂRII P.A.T.N. - Etapa a II-a; vol. 2

179

Tema lucrării:

STUDIU DE FUNDAMENTARE ÎN VEDEREA ACTUALIZĂRII PATN – SECŢIUNEA REŢEAUA DE

LOCALITĂŢI

Tipul activităţii specifice de reglementare:

Studiu

CONTRACT

nr. 151/26.07.2013 (Nr.UAUIM-CCPEC 5/2013)


Etapa a II a - Analiza reţelei de localităţi din România (vol.2)


180


Direcţia Generală Dezvoltare Regională şi Infrastructură

Director general: Doina ŢENEA

Responsabil temă: Amalia VÎRDOL

ELABORATORI:

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” – Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertiză şi Consulting

proiectant general / coordonare

RECTOR: Prof. dr. arh. Zeno BOGDĂNESCU

Şef proiect: Conf. dr. arh. Gabriel PASCARIU

subcontractanţi

Universitatea Bucureşti Centrul Interdisciplinar de Cercetări Avansate Asupra Dinamicii Teritoriale (CICADIT)

S.C. QUATTRO DESIGN S.R.L.

Director: prof. dr. Ioan IANOŞ,

responsabil proiect: prof. dr. Ioan IANOŞ

Administrator: arh. Andrei JELESCU

Director General: arh. Toader POPESCU

responsabil proiect: arh. Şerban POPESCU-CRIVEANU


181

Colective de elaborare (etapa a II-a):

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” (capitolul 1 şi sub-capitolele 3.2, 4.1, 4.2, 4.3, Anexă)

Conf. dr. arh. Gabriel Pascariu – şef proiect

Conf. dr. arh. Cerasella Crăciun

Conf. dr. arh. Tiberiu Florescu

Conf. dr. arh. Monica Rădulescu

Conf. dr. arh. Cătălin Sârbu

Lect. dr. arh. Claudiu Runceanu

Dr. arh. Andrei Mitrea

Drd. urb. Radu Matei Cocheci

Drd. urb. Paul Iuga Mureşan

Urb. Sabina Dimitriu

Ec. Daniela Racu

Colaboratori: Prof. dr. ec. Luminiţa Daniela Constantin.

Ec. Iuliana Leca

Dr. ec. Victor Platon

Universitatea Bucureşti - CICADIT (sub-capitolele 2.2, 3.1 şi capitolul 5)

Prof. dr. Ioan Ianoş - coordonator

Prof. dr. Cristian Braghină

Prof. dr. Cristian Tălăngă

Lector dr. Daniela Zamfir

Asist. cerc. dr. Andrei Schvab

Asist. cerc. dr. Valentina Stoica

Dr. Florentina Cristina Merciu

Dr. Nataşa Tatui Văidianu

S.C. QUATTRO DESIGN S.R.L. (sub-capitolul 2.1 şi capitolul 6 şi contribuţii la sub-capitolul 4.2)

Arh. Şerban Popescu-Criveanu - coorodonator

Urb.peis. Carmen Moldoveanu

Drd. Urb. Ana Petrescu

Colaboratori: Arh. Irina Popescu-Criveanu

Urb. Alexandra Hajnšek

Urb. Alina Marinescu

Urb. Ramona Ungureanu


182

CUPRINS

4. DOTAREA LOCALITĂŢILOR URBANE ŞI RURALE 189

4.1. Analiza critică a setului de indicatori cantitativi şi calitativi minimali de

definire a localităţilor urbane 189


4.1.1. Analiza indicatorului de populaţie 193

4.1.2 Analiza indicatorilor privind nivelul de echipare al locuinţelor la nivel

de municipii şi oraşe (alimentarea cu apă, prezenţei băii /WC-ului,

încălzirea centrală) 199

4.1.3 Analiza indicatorilor privind indicatorii de sănătate, educaţie şi

echipare cu dotări cultural-sportive 205

4.1.4 Analiza indicatorilor privind numărul de locuri de cazare și echipare

tehnică 210

4.1.5 Analiza indicatorului privind spaţiul verde pe locuitor 212

4.1.6. Sinteza îndepliniri standardelor minimale pentru 13 indicatori (din

17) 222

4.1.7. Alţi indicatori 226

4.1.7.1. Populaţia ocupată 226

4.1.7.2. Alimentare cu apă şi canalizarea 230

4.1.7.3. Gropi de gunoi 233

4.2. Analiza critică a elementelor şi nivelelor de dotare ale localităților pe

ranguri 234

4.2.1. Dotări şi echipamente specifice municipiilor şi oraşelor 235

4.2.2. Nivelul de echipare și importanța orașelor (prezentarea metodei) 239

4.2.3. Amplasarea structurii judecătorești 242

4.2.4. Împărțirea administrativă Bisericii Ortodoxe Române 245

Anexa 4.2.1. Municipii şi oraşe - dotări specifice în funcţie de rangul

localităţilor 247

Bibliografie / referințe 262

4.3. Evaluarea impactului desființării (transfer / comasare / relocare) unor

dotări minime obligatorii la nivelul localităţilor de rang III şi rang IV 265

Anexa 4.3.1. Evoluția principalelor dotări de sănătate la nivel național în

intervalul 1995-2012 278

Anexa 4.3.2. Evoluția principalelor dotări de sănătate pe regiuni, în

intervalul 1995-2012 (date INS) – Regiunea de dezvoltare 1 Nord Est 281


intervalul 1995-2012 (date INS) – Regiunea de dezvoltare 2 Sud Est 282


183


intervalul 1995-2012 (date INS) – Regiunea de dezvoltare 3 Sud Muntenia

283


intervalul 1995-2012 (date INS) – Regiunea de dezvoltare 4 Sud Vest

Oltenia 284


intervalul 1995-2012 (date INS) – Regiunea de dezvoltare 5 Vest 285


intervalul 1995-2012 (date INS) – Regiunea de dezvoltare 6 Nord Vest 286


intervalul 1995-2012 (date INS) – Regiunea de dezvoltare 7 Centru 287


intervalul 1995-2012 (date INS) – Regiunea de dezvoltare 8 București Ilfov

288

5. ANALIZA DINAMICII DEMOGRAFICE LA NIVEL DE LAU1 ŞI LAU2 ŞI

REVIZUIREA LISTEI COMUNELOR ÎN CARE S-AU PRODUS SCĂDERI

ACCENTUATE DE POPULAŢIE PENTRU INTERVALUL 1989-2002 ŞI 2002-

PREZENT 289


5.1. Dinamica bilanţului natural al populaţiei în comunele din România.

Privire statistică de ansamblu. Analiza variaţiei şi distribuţiei teritoriale 290

5.1.1. Dinamica bilanţului natural al populaţiei comunelor din România în

anul 1991 290


anul 2002 292


anul 2011 294

5.1.4. Sinteza statistică comparativă între anii 1991, 2002 şi 2011 296

5.1.5. Analiza variaţiei şi distribuţiei teritoriale ale bilanţului natural al

comunelor din România 297

5.1.6. Concluzii 301

5.2. Analiza bilanţului migratoriu pentru anii 1991, 2002, 2009 305


Anexa 5.1. Lista comunelor nou înfiinţate pe judeţe 313

ANEXA 5.2. Lista comunelor cu scăderi mari ale populaţiei 316

6. ANALIZA STATUTULUI DE "MUNICIPIU" ŞI A LOCULUI ŞI ROLULUI SĂU

ÎN CADRUL IERARHIILOR TERITORIALE 327

6.1. Scopul secţiunii studiului 327

6.2. Analiza statutului de municipiu 328


184

6.2.1. Municipiu – definiţii 328

6.2.2. Caracteristicile municipiilor 332

6.2.3. Municipii reşedinţă de judeţ 337

6.2.4. Municipiul Bucureşti 342

6.3. Diferenţierea dintre statutul de municipiu şi statutul oraş 344

6.3.1. Numărul consilierilor care formează Consiliile Locale 350

6.3.2. Indemnizaţia consilierilor şi retribuţiile funcţionarilor administrativi

350

6.3.3. Valoarea impozitelor şi taxelor locale 353

6.4. Concluzii referitoare la statutul municipiilor 360

Bibliografie 364

ANEXĂ 365

Lista Tabelelor din text

Capitolul 4

Tabel nr. 4.1.: Indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor urbane

(conf. Anexa II Legea 100 /2007) ............................................................................... 191

Tabel nr. 4.2.: Municipii şi oraşe pe regiuni şi judeţe în prezent (centralizator) ................ 192

Tabel nr. 4.3.: Municipii cu peste 100.000 locuitori în 2012 .............................................. 193

Tabel nr. 4.4.: Municipii cu mai puţin de 40.000 de locuitori în 2012 ............................... 194

Tabel nr. 4.5.: Populaţia municipiilor conform recensământului din 2011 ......................... 195

Tabel nr. 4.6.: Municipii cu cele mai mari pierderi de volum de populaţie ........................ 196

Tabel nr. 4.7.: Evoluţia populaţiei în cele 8 oraşe din judeţul Ilfov între 1990 şi 2012 ...... 197

Tabel nr. 4.8.: Oraşe cu peste 20.000 de locuitori în 2012 .................................................. 197

Tabel nr. 4.9.: Oraşe cu mai puţin de 5.000 de locuitori în 2012 ........................................ 198

Tabel nr. 4.10.: Municipii care nu îndeplinesc standardul minimal privind alimentarea cu

apă în locuinţe ............................................................................................................. 199

Tabel nr. 4.11.: Municipii care nu îndeplinesc standardul minimal privind echiparea

locuinţelor cu băi şi WC-uri ........................................................................................ 199


locuinţelor cu încălzire centrală .................................................................................. 200

Tabel nr. 4.13.: Oraşe care nu îndeplinesc standardul minimal privind alimentarea cu apă în

locuinţe ........................................................................................................................ 200

Tabel nr. 4.14.: Oraşe care nu îndeplinesc standardul minimal privind echiparea locuinţelor

cu băi şi WC-uri .......................................................................................................... 201

Tabel nr. 4. 15.: Oraşe care nu îndeplinesc standardul minimal privind echiparea locuinţelor

cu încălzire centrală ..................................................................................................... 202

Tabel nr. 4.16.: Analiza comparativă a nivelului de paturi şi al prezenţei medicilor în

municipii şi oraşe, pe regiuni ...................................................................................... 206


185

Tabel nr. 4.17.: Evoluţia nr. de unităţi de învăţământ la nivel naţional între 1993 şi 2012 207

Tabel nr. 4.18.: Gradul de îndeplinire a pragului minimal al indicatorilor privind dotările

urbane pentru sănătate si învățământ ........................................................................... 209

Tabel nr. 4.19.: Neîndeplinirea pragurilor minimale ale indicatorilor pentru municipii și

orașe în domeniile sănătate și învățământ (%) ............................................................ 209

Tabel nr. 4.20.: Oraşele cu mai puţin de 50 de locuri de cazare în hoteluri ........................ 210

Tabel nr. 4.21.: Ponderea spaţiilor verzi în intravilan (1973) ............................................. 212

Tabel nr. 4.22.: a,b,c Tipologii şi suprafeţe de spaţii verzi (recomandări) .......................... 221

Tabel nr. 4.23.: Indicatori propusi ....................................................................................... 227

Tabel nr. 4.24.: Lista orașelor cu POAN sub pragul de 75% în 2011 ................................. 229

Tabel nr. 4.25.: Tipologia echipamentelor prevăzute prim legea 351 / 2001 pe cele 6 ranguri

(R0 – R5) ..................................................................................................................... 234

Tabel nr. 4.26.: Tipologia echipamentelor prevăzute prin legea 351 / 2001 pentru localitățile

rurale ............................................................................................................................ 237

Tabel nr. 4.27.: Categorii și număr indicatori de caracterizare a importanței orașelor .......... 240

Tabel nr. 4.28.: Municipii şi oraşe - dotări specifice în funcţie de rangul localităţilor, Legea

nr. 351/2001 ................................................................................................................. 247

Tabel nr. 4.29.: Judecătorii, Tribunale, Curți de Apel şi parchetele de pe lângă acestea .... 258

Tabel nr. 4.30.: Evoluția dotărilor de sănătate în intervalul 1995-2012 .............................. 270

Tabel nr. 4.31.: Lista spitalelor propuse spre comasare în 2010 ......................................... 271

Tabel nr. 4.32.: Lista spitalelor reprofilate în cămine de bătrâni în 2010 ........................... 275

Capitolul 5

Tabel nr. 5.1.: Sinteza statistică a sporului /deficitului natural al comunelor din România

pentru anul 1991 ........................................................................................ 290


pentru anul 2002 ........................................................................................ 293


pentru anul 2011 ........................................................................................ 294

Tabel nr. 5.4.: Schimbările de domiciliu la nivel regional .................................................. 310

Tabel nr. 5.5.: Lista comunelor nou înființate la nivelul anului 2012 ................................. 313

Tabel nr. 5.6.: Comune cu scăderi ale populaţiei de peste 30% în intervalul 1991– 2012 . 316

Capitolul 6

Tabel nr. 6.1.: Lista municipiilor la nivelul anului 2012 ..................................................... 329

Tabel nr. 6.2.: Municipii reşedinţă de judeţ – influenţă teritorială în raport cu legislaţia în

vigoare şi dezvoltarea locală (perioada 1968-2013) .................................. 341

Tabel nr. 6.3.: Diferenţierea dintre municipii, oraşe şi comune conform legislaţiei în vigoare

................................................................................................................... 345

Tabel nr. 6.4.: Sinteză – categorii de diferenţe între municipii, oraşe şi comune conform

legislaţiei în vigoare .................................................................................. 349

Tabel nr. 6.5.: Retribuţiile funcţionarilor publici pe categorii de localităţi ......................... 351

Tabel nr. 6.6.: Nivelul de impozitare al terenurilor cu construcţii din intravilan ................ 356


186

Tabel nr. 6.7.: Nivelul de impozitare al terenurilor cu orice altă categorie de folosinţă decât

cea de terenuri cu construcţii ..................................................................... 357

Tabel nr. 6.8.: Nivelul de impozitare al terenurilor din extravilan ...................................... 358

Lista Figurilor din text

Capitolul 4

Figura nr. 4.1.: Ponderea medicilor şi paturilor de spital în raport cu cea a populaţiei din

municipii şi oraşe şi a numărului acestora (date INS şi prelucrări personale) ............ 205

Figura nr. 4.2.: Norme pentru spatii plantate urbane .......................................................... 213

Figura nr. 4.3.: Categorii de municipii după suprafaţa de spaţiu verde / locuitor ............... 215

Figura nr. 4.4.: Categorii de oraşe după suprafaţa de spaţiu verde / locuitor ...................... 216

Figura nr. 4.5.: Municipiile declarate după 2000, după suprafața de spațiu verde / locuitor

..................................................................................................................................... 217

Figura nr. 4.6.: Orașele declarate după 1990, după suprafața de spațiu verde / locuitor .... 218

Figura nr. 4.7.:Gradul de îndeplinire a indicatorilor minimali la nivel naţional/regional ... 223

Figura nr. 4.8.: Gradul de îndeplinire a indicatorilor minimali în macroregiunea nr. 1 ...... 223

Figura nr. 4.9.: Gradul de îndeplinire a indicatorilor minimali în macroregiunea nr. 2 ...... 224

Figura nr. 4.10.: Gradul de îndeplinire a indicatorilor minimali în macroregiunea nr. 3 .... 225

Figura nr. 4.11.: Gradul de îndeplinire a indicatorilor minimali în macroregiunea nr. 4 .... 225

Figura nr. 4.12.: Sistemul integrat propus de management al deșeurilor din județul Arad . 233

Figura nr. 4.13.: Curţi de Apel, circumscripţiile acestora şi localităţile de reşedinţă ......... 243

Figura nr. 4.14.: Judecătoriile şi localitățile de reședință ale acestora ................................ 244

Figura nr. 4.15.: Instanțele militare, circumscripțiile şi localitățile de reședință ................ 244

Figura nr. 4.16.: Modificări în structura sistemului de unități spitalicești după reforma din

2010 (http://www.ms.ro/) ............................................................................................ 267

Figura nr. 4.17.: Structura unităților spitalicești în 2012 (http://www.ms.ro/) ................... 268

Figura nr. 4.18.: Arii de deservire a unităților spitalicești (municipii reședință de județ –

80km, municipii – 50km, orașe-30km) ....................................................................... 269

Figura nr. 4.19.: Evoluția numărului de spitale din sistemul public și privat (date INS) .... 278

Figura nr. 4.20.: Evoluția numărului de policlinici din sistemul public și privat (date INS)

..................................................................................................................................... 278

Figura nr. 4.21.: Evoluția numărului de dispensare medicale (date INS) ........................... 279

Figura nr. 4.22.: Evoluția numărului de creșe (date INS) ................................................... 279

Figura nr. 4.23.: Evoluția numărului de cabinete medicale de familie (date INS) .............. 280

Figura nr. 4.24.: Evoluția numărului de cabinete stomatologice (date INS) ....................... 280

Figura nr. 4.25.: Evoluția numărului de spitale din sistemul public și privat ..................... 281

Figura nr. 4.26.: Evoluția numărului de policlinici din sistemul public și privat ................ 281

Figura nr. 4.27.: Evoluția numărului de dispensare medicale ............................................. 281

Figura nr. 4.28.: Evoluția numărului de spitale din sistemul public și privat ..................... 282



187


Figura nr. 4.28.: Evoluția numărului de spitale din sistemul public și privat...................... 283















Figura nr. 4.46.: Evoluția numărului de spitale din sistemul public și privat .................... 288



Capitolul 5

Figura nr. 5.1.: Histograma frecvenţelor valorilor sporului /deficitului natural înregistrat în

rândul comunelor din România în anul 1991 ............................................ 291

Figura nr. 5.2.: Comunele care deviază cel mai puternic de la media sporului /deficitului

natural ........................................................................................................ 292





Figura nr. 5.5.: Sinteza statistică comparativă între anii 1991, 2002 şi 2011(boxplot) ....... 296

Figura nr. 5.6.: Distribuţia teritorială a bilanţului natural în anul 1991 .............................. 301



Figura nr. 5.9.: Bilanţul migratoriu în anul 1991, la nivel de UAT..................................... 307

Figura nr. 5.10.: Bilanţul migratoriu în anul 1991, la nivel de judeţ (‰) ........................... 307

Figura nr. 5.11.: Bilanţul migratoriu în anul 2002, la nivel de UAT (‰) ........................... 308

Figura nr. 5.12.: Bilanţul migratoriu în anul 2002, la nivel de judet (‰) ........................... 308

Figura nr. 5.13.: Bilanţul migratoriu în anul 2009, la nivel de UAT................................... 309

Figura nr. 5.14.: Bilanţul migratoriu în anul 2009, la nivel de judeţ ................................... 309


188

Figura nr. 5.15.: Evoluţia populaţiei în perioada 1991-2009 (anul 1991 = 100) ................ 310

Figura nr. 5.16.: Preluare Sandu, D., martie 2013 – configuraţie folosită pentru regionalizare

................................................................................................................... 311

Figura nr. 5.17.: Distribuţia teritorială a comunelor cu scăderi de pste 30% în intervalul

1991-2012 .................................................................................................. 325

Figura nr. 5.18.: Distribuţia teritorială a comunelor cu scăderi de peste 30% în intervalul

1966-1998 .................................................................................................. 326

Capitolul 6

Figura nr. 6.1.: Distribuţia celor 103 municipii la nivel naţional, regional şi judeţean ...... 334

Figura nr. 6.2.: Cifra de afaceri a firmelor active pe UAT, 2012 ........................................ 336

Figura nr. 6.3.: UAT urbane după numărul populaţiei şi comune cu peste 10000 locuitori 340

Figura nr. 6.4.: Retribuţiile funcţionarilor publici pe categorii de localităţi ....................... 352

Figura nr. 6.5.: Schema zonelor de impozitare ................................................................... 355

Figura nr. 6.6.: Nivelul impozitării terenurilor cu construcţii din intravilan ...................... 356

Figura nr. 6.7.: Nivelul impozitării în cazul terenurilor din intravilan ocupate de orice altă

categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii ........................ 358

Figura nr. 6.8.: Nivelul de impozitare al terenurilor din extravilan .................................... 359


189

4. DOTAREA LOCALITĂŢILOR URBANE ŞI RURALE

Capitolul analizează aspecte privitoare la nivelul de echipare al diferitelor categorii de

localităţi urbane şi rurale din perspectiva prevederilor legii 351 / 2001 cu completările şi

modificările aferente. Legea de aprobare a Secţiunii IV a PATN – Reţeaua de localităţi,

prevede o serie de echipamente tehnice şi sociale specifice celor 6 ranguri definite precum şi

un set de indicatori şi standarde asociate care marchează trecerea de la statutul de comună la

cel de oraş sau de la cel de oraş la cel de municipiu precum şi condiţiile în care o comună se

poate fragmenta (formarea de noi comune).

Trebuie semnalată o inconsecvenţă a legii şi anume referirea la localitate, referire care nu

este corectă în toate situaţiile: astfel această referire este corectă pentru rangurile IV şi V

care se referă la sate reşedinţă de comună şi la sate componente ale comunelor şi sate

aparţinând municipiilor şi oraşelor1 (art. 2, pct. (2)), dar nu este adecvată pentru rangurile 0

– III, respectiv municipii şi oraşe, când este vorba despre Unitatea Administrativ Teritorială

de Bază2.

O problematică aparte o constituie infrastructura din domeniile educaţiei şi sănătăţii,

domenii care au suferit o succesiune de reforme sectoriale după 1989 şi care au condus la o

reducere semnificativă a reţelelor publice şcolare şi de sănătate, determinate în mare măsură

de constrângerile de natură bugetară şi pe fondul ignorării criteriului teritorial în cadrul

reformelor sectoriale adoptate.

Analizele din acest capitol servesc nevoii de revizuire şi restructurarea a sistemului de

criterii, indicatori, praguri în definirea rangurilor localităţilor şi a nivelului minimal de

echipare a acestora.

4.1. Analiza critică a setului de indicatori cantitativi şi calitativi minimali

de definire a localităţilor urbane

Legea 100 / 2007 prevede un sistem de 17 indicatori minimali de definire a municipiilor şi

oraşelor. Sistemul modifică parţial propunerea iniţială din legea 351 /2001, dar se bazează

pe o serie de criterii de echipare tehnică şi socială care nu mai corespund întru totul

transformărilor din societate şi politicilor sectoriale influenţate în prezent şi de adoptarea

legislaţiei Uniunii Europene în anumite domenii (aquis-ul comunitar). Astfel trebuie

reconsiderate:

- mărimea populaţiei în condiţiile declinului demografic accelerat din ultimii ani şi a

previziunilor care indică o continuare a acestor tendinţe;

- nivelul de dotare al locuinţelor cu utilităţi în condiţiile în care sistemele de încălzire

centrală tind să fie înlocuite cu sisteme locale sau individuale, iar instalaţiile sanitare

în locuinţe nu mai reprezintă un element de diferenţiere;

- reconsiderarea indicatorilor privind infrastructurile din domeniile sănătăţii şi

educaţiei pe fondul reformelor recente din aceste sectoare de activitate;

1 De altfel şi în acest caz, denumirea corectă ar fi trebui să fie "sate aparţinătoare şi localităţi componente", în

conformitate cu prevederile legii 2 / 1968.

2 Acest aspect poate fi dedus din listele anexe cu mărimea populaţiei. Legea nu prezintă explicit dacă rangurile

urbane se referă la oraşul propriu-zis sau la UATB, menţinând o ambiguitate constantă din acest punct de

vedere.


190

- reevaluarea indicatorilor privind echiparea tehnico-edilitară în condiţiile investiţiilor

din ultimii 10 ani, dar şi în perspectivă, cu precădere din fondurile europene de pre-

aderare (ISPA, Phare) şi post-aderare (FEDR);

- revizuirea indicatorilor privitori la spaţiile plantate şi calitatea mediului în raport cu

cele mai recente reglementări şi politici în domeniu (de ex. modificările

semnificative care au avut loc în ultimul deceniu în domeniul managementului

deşeurilor).

În urma analizei se vor formula propuneri de înlocuire sau completare a listei de indicatori

precum şi de modificare a pragurilor existente acolo unde este cazul, de creare a unui sistem

de monitorizare a setului de indicatori prin includerea acestora în baza de date a

Observatorului Teritorial şi de fundamentare a politicilor investiționale în raport cu acest

sistem de indicatori.

În cadrul capitolului sunt prezentate în ordine, analizele a 13 indicatori din cei 17, care au

fost accesibili în statistica oficială şi relevanţi în acelaşi timp. Este vorba despre indicatorii

de populaţie, echiparea locuinţelor, cei privitori la sănătate, educaţie, cultură, sport, turism,

infrastructuri tehnice şi spaţii verzi.


Analiza critică a setului de indicatori din legea 100 / 2007 (a se vedea tabel 4.1) se bazează pe

colectarea datelor statistice disponibile din statistica oficială, întocmirea unei baze de date şi

evaluarea gradului de îndeplinire a standardelor stabilite, de către cele 320 de municipii şi oraşe (a se

vedea tabel 4.2.). Evaluarea se va face pe mai multe paliere (orizontal, vertical, teritorial):

gradul de îndeplinire pentru fiecare municipiu / oraş (orizontal)

gradul de îndeplinire pentru fiecare indicator analizat (câte municipii / oraşe îndeplinesc

indicatorul propus) (evaluare verticală)

situaţia îndeplinirii indicatorilor pe niveluri teritoriale (naţional, regional, judeţean)

Sunt analizate distinct situaţia municipiilor şi oraşelor declarate ca atare după anul 1990, sau doar în

intervalul 2001 – prezent (a se vedea cap. 3.2 şi 6). Analiza globală este transpusă în reprezentări

grafice care indică diferenţele în plan teritorial din punct de vedere al îndeplinirii standardelor

minimale de cele 103 municipii şi 217 oraşe.

În vederea analizei indicatorilor au fost aleşi 13 dintre cei 17, care sunt disponibili în statistica

oficială a INS (baza Tempo on-line şi RPL 2011). Indicatorii referitori la populaţie ocupată, străzi cu

reţele de distribuţie a apei, străzi cu reţele de hidranți şi depozite controlate de deşeuri nu au fost

analizaţi fie datorită faptului că nu sunt disponibili în bazele de date cu acces public (populaţie

ocupată, hidranți), fie datorită lipsei de relevanţă din motive metodologice (care ţin de modul de

colectare) sau din motive legate de lipsa de actualitate (depozitele de deşeuri)3.

Pentru explicarea fiecărui indicator au fost utilizate informaţiile din baza Tempo - on-line

https://statistici.insse.ro/shop/?page=tempo1&lang=ro – respectiv metadatele asociate indicatorilor

statistici (definiţie, anul de început şi de sfârşit al seriei de timp, ultima perioada încărcată,

metodologie statistică, ultima actualizare) şi cele referitoare la RPL -

http://www.recensamantromania.ro/instrumentar/ - respectiv "Manualul personalului de

recensământ" şi "note metodologice" referitoare la recensământ.

3 O analiză suplimentară distinctă a fost totuşi realizată pentru indicatorul economic "populaţie ocupată"

disponibil la RPL din 2011 (date preliminare) pe baza datelor transmise de INS, beneficiarului.

https://statistici.insse.ro/shop/?page=tempo1&lang=ro

http://www.recensamantromania.ro/instrumentar/


191

Tabel nr. 4.1.: Indicatori cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor

urbane (conf. Anexa II Legea 100 /2007)

Nr.

crt.

Indicatori minimali Municipiu Oraş

1. Număr de locuitori 40.000 10.000

2. Populaţia ocupată în activităţi neagricole

(% din totalul populaţiei ocupate)*

85% 75%

3. Dotarea locuinţelor cu instalaţii de

alimentare cu apă

80% 70%

4. Dotarea locuinţelor cu baie şi WC în

locuinţă (% din totalul locuinţelor)

75% 55%

5. Dotarea locuinţelor cu instalaţie de

încălzire centrală (% din totalul

locuinţelor)

45% 35%

6. Număr de paturi în spitale la 1000 de

locuitori

10 7

7. Număr de medici la 1000 de locuitori 2,3 1,8

8. Unităţi de învăţământ postliceal liceal sau altă formă de

învăţământ secundar

9. Dotări culturale şi sportive săli de spectacol, eventual

teatre, instituţii muzicale,

biblioteci publice, stadion,

săli de sport

săli de spectacol,

biblioteci publice, spaţii

pentru activităţi sportive

10. Locuri în hoteluri 100 50

11. Străzi modernizate (% din lungimea totală

a străzilor)

60% 50%

12. Străzi cu reţele de distribuţie a apei (%

din lungimea totală a străzilor)**

70% 60%

13. Străzi cu conducte de canalizare (% din


60% 50%

14. Epurarea apelor uzate racordarea la o staţie de

epurare cu treaptă

mecanică si biologică

racordarea la o staţie de

epurare cu treaptă

mecano-chimică

15. Străzi cu reţele de hidranţi exteriori

pentru stingerea incendiilor (% din

lungimea totală a străzilor)***

70% 60%

16. Spatii verzi (parcuri, grădini publice,

scuaruri) m2/locuitor

15 10

17. Depozit controlat de deşeuri cu acces

asigurat***

Note

* indicatorul este disponibil numai la recensăminte, iar modul de măsurare este discutabil, afectând gradul de

acurateţe şi relevanţă;

** indicatorul nu oferă o informaţie relevantă şi comparabilă, datorită modului de măsurare, care include şi

branşamentele laterale precum şi însumarea uneori a mai multor lungimi de reţele pe aceeaşi stradă;

*** indicatorul nu este disponibil în sursele publice, curente de date statistice;

**** indicatorul nu mai este relevant în condiţiile adoptării noilor prevederi ale UE privind politica de

gestionare a deşeurilor.


192

Tabel nr. 4.2.: Municipii şi oraşe pe regiuni şi judeţe în prezent (centralizator)

Regiune Judeţ Municipii Oraşe Total

total noi* total noi* total noi*

NORD-EST

Bacău 3 1 5 8 1

Botoşani 2 1 5 3 7 3

Iaşi 2 1 3 1 5 1

Neamţ 2 3 1 5 1

Suceava 5 4 11 8 16 9

Vaslui 3 1 2 1 5 1

Total 17 8 29 14 46 16

SUD-EST

Brăila 1 0 3 0 4 0

Buzău 2 1 3 1 5 1

Constanţa 3 2 9 1 12 1

Galaţi 2 0 2 0 4 0

Tulcea 1 0 4 0 5 0

Vrancea 2 1 3 0 5 1

Total 11 4 24 2 35 3

SUD

Argeş 3 2 4 1 7 1

Călăraşi 2 1 3 0 5 1

Dâmboviţa 2 1 5 1 7 2

Ialomiţa 3 2 4 3 7 3

Giurgiu 1 0 2 0 3 0

Prahova 2 1 12 0 14 0

Teleorman 3 1 2 0 5 0

Total 16 8 32 5 48 7

SUD-VEST

Dolj 3 2 4 2 7 4

Gorj 2 1 7 2 9 3

Olt 2 1 6 1 8 1

Mehedinţi 2 1 3 0 5 1

Vâlcea 2 1 9 3 11 4

Total 11 6 29 8 40 13

VEST

Arad 1 0 9 2 10 2

Caraş-Severin 2 1 6 0 8 0

Hunedoara 7 4 7 1 14 4

Timiş 2 0 8 4 10 4

Total 12 5 30 7 42 10

NORD-VEST

Bihor 4 3 6 1 10 4

Bistrița-Năsăud 1 0 3 0 4 0

Cluj 5 2 1 0 6 2

Maramureş 2 0 11 5 13 5

Satu-Mate 2 1 4 2 6 2

Sălaj 1 0 3 0 4 0

Total 15 6 28 8 43 13

CENTRU

Alba 4 3 7 2 11 4

Braşov 4 2 6 1 10 3

Covasna 2 1 3 0 5 1

Harghita 4 2 5 0 9 2

Mureş 4 2 7 4 11 5

Sibiu 2 0 9 2 11 2

Total 20 10 37 9 57 17

BUCUREŞTI-

ILFOV

Bucureşti 1 0 0 0 1 0

Ilfov 0 0 8 7 8 7

Total 1 0 8 7 9 7

TOTAL 103 47 217 60 320 86

Sursa: INS, legislaţie şi prelucrări personale

* Termenul "noi" se referă la municipiile şi oraşele declarate ca atare după 1989.


193

4.1.1. Analiza indicatorului de populaţie

Raportat la standardul de 40.000 de locuitori, analiza indicatorului "nr. de locuitori" relevă

următoarea situaţie pentru municipii, la nivelul datelor de la 01.01.2012:

- 1 municipiu (Bucureşti) cu peste 1.000.000 locuitori

- 10 municipii cu peste 200.000 locuitori

- 13 municipii cu peste 100.00 locuitori

- 29 de municipii cu peste 40.000 locuitori (dintre care 20 peste 50.000)

- 50 de municipii sub 40.000 locuitori dintre care 16 sub 20.000 locuitori

Prin urmare aproape 49% dintre municipii nu îndeplinesc în prezent standardul

minimal, iar 2 municipii au coborât chiar sub nivelul de 15.000 locuitori (Orşova şi Beiuș).

Se poate observa totodată că sunt 23 de municipii care sunt sub pragul de 25.000 locuitori

stabilit iniţial prin legea 351 / 2001.

Primele 24 de municipii cuprind 67% din totalul populaţiei municipiilor de 9.498.351

de locuitori care reprezintă 80.9% din total populaţie urbană şi 44,5% din total

populaţie la nivel naţional.

Cele 50 de municipii care se situează sub standardul minimal totalizează o populaţie de

1.287.366 de locuitori, reprezentând 13,6% din totalul populaţiei din municipii, 11% din

total populaţie urbană şi 6,0% din total populaţie.

Dintre cele 47 de municipii declarate după 1990, 45 se situează sub pragul de 40.000

locuitori, sub cel de 25.000 se situează 25, iar 16 au o populație sub 20.000 de locuitori.

Tabel nr. 4.3.: Municipii cu peste 100.000 locuitori în 2012

Nr.

crt. Judeţ Municipiu

Populaţie

01.01.2012

1 M. Bucureşti BUCUREŞTI 1924299

2 Iaşi IASI 317020

3 Timiş TIMISOARA 306466

4 Cluj CLUJ-NAPOCA 304802

5 Constanţa CONSTANTA 299049

6 Dolj CRAIOVA 297693

7 Galaţi GALATI 287182

8 Braşov BRASOV 276058

9 Prahova PLOIESTI 225700

10 Brăila BRAILA 207809

11 Bihor ORADEA 204389

12 Bacău BACAU 173760

13 Argeş PITESTI 166446

14 Arad ARAD 163957

15 Sibiu SIBIU 154204

16 Mureş TARGU MURES 143091

17 Maramureş BAIA MARE 137334

18 Buzău BUZAU 130131

19 Botoşani BOTOSANI 114325

20 Vâlcea RAMNICU VALCEA 111054

21 Satu Mare SATU MARE 110402

22 Suceava SUCEAVA 106243

23 Neamţ PIATRA NEAMT 105432

24 Mehedinţi DROBETA-TURNU SEVERIN 105253

TOTAL 6372099

Sursa: date INS Tempo on-line


194

Tabel nr. 4.4.: Municipii cu mai puţin de 40.000 de locuitori în 2012

Nr.


Populaţie

01.01.2012

1. CT MANGALIA** 39543

2. BZ RAMNICU SARAT** 38906

3. CJ DEJ 37999

4. BV FAGARAS 37192

5. HG ODORHEIU SECUIESC 36504

6. MR REGHIN** 36301

7. PH CAMPINA** 36254

8. AG CAMPULUNG** 35479

9. OT CARACAL** 34276

10. IL FETESTI** 33972

11. BV SACELE** 33806

12. AG CURTEA DE ARGES** 32246

13. MR SIGHISOARA 31701

14. AB SEBES** 29809

15. TR ROSIORI DE VEDE** 29560

16. SV RADAUTI** 29518

17. SV FALTICENI** 29324

18. BT DOROHOI** 29144

19. VS HUSI** 28851

20. HD LUPENI* 28194

21. CS CARANSEBES** 28169

22. HD VULCAN* 27836

23. TR TURNU MAGURELE 27778

24. CL OLTENITA** 26858

25. CJ CAMPIA TURZII** 26078

26. AB AIUD** 25660

27. MR TARNAVENI** 25108

28. BV CODLEA** 24668

29. BC MOINESTI* 23212

30. CJ GHERLA** 22031

31. GJ MOTRU** 22025

Nr.


Populaţie

01.01.2012

32. SM CAREI** 21876

33. HD ORASTIE** 21172

34. AB BLAJ** 20516

35. DB MORENI* 19949

36. VL DRAGASANI** 19900

37. CV TARGU SECUIESC** 19749

38. HG GHEORGHENI* 19668

39. DJ BAILESTI* 19347

40. SV

CAMPULUNG

MOLDOVENESC** 19267

41. VN ADJUD** 18470

42. BH SALONTA* 18076

43. DJ CALAFAT** 17223

44. IL URZICENI** 16996

45. BH MARGHITA* 16830

46. SV VATRA DORNEI** 16252

47. HD BRAD** 15459

48. HG TOPLITA* 15262

49. MH ORSOVA** 12305

50. BH BEIUS* 11047

TOTAL 1287366


Notă:

cu * sunt indicate cele 10 municipii declarate ca

atare după anul 2000

cu ** sunt indicate cele 35 municipii declarate ca

atare între 1990 şi 2000 (inclusiv)

Tabelul 4.4 indică faptul că noile municipii declarate după anul 1990 au populaţii sub

40.000 de locuitori4, mai mult de jumătate (25 din 47) având sub 25.000 de locuitori. De

altfel dintre ultimele 10 municipii după mărimea populaţiei, 9 sunt municipii noi, declarate

după 1990, iar dintre acestea 4 sunt declarate după anul aprobării legii 351/ 2001.

Faptul că un număr mare de municipii se află sub pragul stabilit prin lege, sugerează

necesitatea revizuirii acestuia, mai ales în contextul în care declinul demografic este unul

generalizat la scară naţională, în ultimii 20-25 de ani. Datele de recensământ5 indică de

altfel o situaţie mai nefavorabilă (a se vedea tabel 4.5): conform acestora doar 46 de

municipii trec pragul de 40.000 de locuitori, în timp ce 57 sunt sub acest prag.

În intervalul 1990 – 2012, populația celor 320 de municipii şi orașe actuale a scăzut de la

12,8 şa 11,7 milioane locuitori (conf. INS Tempo on-line), deci cu 1,1 mil. loc., respectiv

8,7%. Cele 103 municipii au pierdut cca. 970.000 locuitori (9,3%), iar cele 217 oraşe au

pierdut cca. 145.000 locuitori (6,1%).

4 Cu excepția municipiilor Medgidia (43678 locuitori în 2012) și Pașcani (41270 de locuitori în 2012).

5 RPL 2011, date finale, INS.


195

Doar 5 municipii au înregistrat creșteri: Craiova, Paşcani, Piteşti, Râmnicu Vâlcea, Tg. Jiu,

în timp ce 62 de municipii au înregistrat pierderi de peste 10%. Compartiv, situaţia oraşelor

este mai bună, 58 înregistrând creşteri şi 79 înregistrând pierderi de peste 10%.

Tabel nr. 4.5.: Populaţia municipiilor conform recensământului din 2011

JUDEŢ MUNICIPIU POPULATIE

REZIDENTA

ALBA

ALBA IULIA 63536

AIUD 22876

BLAJ 20630

SEBES 27019

ARAD ARAD 159074

ARGES

PITESTI 155383

CAMPULUNG 31767

CURTEA DE ARGES 27359

BACAU

BACAU 144307

MOINESTI 21787

ONESTI 39172

BIHOR

ORADEA 196367

BEIUS 10667

MARGHITA 15770

SALONTA 17735

BISTRITA-

NASAUD BISTRITA 75076

BOTOSANI BOTOSANI 106847

DOROHOI 24309

BRASOV

BRASOV 253200

CODLEA 21708

FAGARAS 30714

SACELE 30798

BRAILA BRAILA 180302

BUZAU BUZAU 115494

RAMNICU SARAT 33843

CARAS-

SEVERIN

RESITA 73282

CARANSEBES 24689

CALARASI CALARASI 65181

OLTENITA 24822

CLUJ

CLUJ-NAPOCA 324576

CAMPIA TURZII 22223

DEJ 33497

GHERLA 20982

TURDA 47744

CONSTANTA

CONSTANTA 283872

MANGALIA 36364

MEDGIDIA 39780

COVASNA

SFANTU

GHEORGHE 56006

TARGU SECUIESC 18491

DAMBOVITA TARGOVISTE 79610

MORENI 18687

DOLJ

CRAIOVA 269506

BAILESTI 17437

CALAFAT 17336

GALATI GALATI 249432

TECUCI 34871

GIURGIU GIURGIU 61353


REZIDENTA

GORJ TARGU JIU 82504

MOTRU 19079

HARGHITA

MIERCUREA CIUC 38966

GHEORGHENI 18377

TOPLITA 13929

ODORHEIU

SECUIESC 34257

HUNEDOARA

DEVA 61123

VULCAN 24160

BRAD 14495

HUNEDOARA 60525

LUPENI 23390

ORASTIE 18227

PETROSANI 37160

IALOMITA

SLOBOZIA 45891

FETESTI 30217

URZICENI 15308

IASI IASI 290422

PASCANI 33745

MARAMURES

BAIA MARE 123738

SIGHETU

MARMATIEI 37640

MEHEDINTI

DROBETA-TURNU

SEVERI 92617

ORSOVA 10441

MURES

TARGU MURES 134290

REGHIN 33281

SIGHISOARA 28102

TARNAVENI 22075

NEAMT PIATRA NEAMT 85055

ROMAN 50713

OLT SLATINA 70293

CARACAL 30954

PRAHOVA PLOIESTI 209945

CAMPINA 32935

SATU MARE SATU MARE 102411

CAREI 21112

SALAJ ZALAU 56202

SIBIU SIBIU 147245

MEDIAS 47204

SUCEAVA

SUCEAVA 92121

CAMPULUNG

MOLDOVENES 16722

FALTICENI 25723

RADAUTI 23822

VATRA DORNEI 14429

TELEORMAN

ALEXANDRIA 45434

ROSIORI DE VEDE 27416

TURNU MAGURELE 24772


196


REZIDENTA

TIMIS TIMISOARA 319279

LUGOJ 40361

TULCEA TULCEA 73707

VASLUI

VASLUI 55407

BARLAD 55837

HUSI 26266

VALCEA RAMNICU VALCEA 98776


REZIDENTA

DRAGASANI 17871

VRANCEA FOCSANI 79315

ADJUD 16045

BUCURESTI BUCURESTI 1883425

Total 8780237

Sursa datelor: www.recensamantromania.ro.

După volumul populaţiei pierdute în intervalul 1990 – 2012, sunt 13 municipii cu pierderi

de peste 20.000 locuitori, cele mai mari fiind înregistrate de Bucureşti cu peste 120.000 şi

Braşov cu peste 75.000. Procentual, Mediaşul a suferit pierderea cea mai mare – peste 30%

probabil pe fondul emigraţiei etnicilor germani şi maghiari în prima parte a intervalului (ca

şi în cazul Braşovului sau Sibiului. În alte cazuri scăderea rapidă a apărut pe fondul

restructurărilor economice (Reşiţa, Hunedoara, Petroşani, Vulcan etc.). În procente, 12

municipii au pierdut peste 20% din populaţie: Sighişoara, Petroşani, Roşiori de Vede,

Braşov, Brad, Vulcan, Turnu Măgurele, Hunedoara, Orşova, Carei, Reşiţa, Mediaş.

Unele municipii (Bacău, Ploieşti) au cunoscut creşteri pozitive în prima parte a intervalului

după care au cunoscut tendinţe descrescătoare, pe fondul restructurărilor economice şi al

declinului demografic generalizat.

Tabel nr. 4.6.: Municipii cu cele mai mari pierderi de volum de populaţie

între 1990 şi 2012

nr.

crt. Municipiu 1990 2000 2012 2012 / 1990 %

1 BUCURESTI 2045534 2010050 1924299 -121235 -5.93

2 BRASOV 352260 311059 276058 -76202 -21.63

3 BRAILA 238516 231974 207809 -30707 -12.87

4 ARAD 193766 183928 163957 -29809 -15.38

5 RESITA 110902 93253 81521 -29381 -26.49

6 SIBIU 182580 168263 154204 -28376 -15.54

7 SATU MARE 137936 129832 110402 -27534 -19.96

8 ORADEA 228258 221953 204389 -23869 -10.46

9 MEDIAS 75320 62379 51908 -23412 -31.08

10 PLOIESTI 248739 250748 225700 -23039 -9.26

11 TARGU MURES 166029 164035 143091 -22938 -13.82

12 BACAU 195763 209121 173760 -22003 -11.24

13 HUNEDOARA 90449 79235 68571 -21878 -24.19

Total 4266052 4115830 3785669 -480383 -11.26


O parte din pierderea suferită de municipii, mai ales cele mari se regăseşte în creşterea

oraşelor mici / mijlocii din zona periurbană. Creşterea cea mai semnificativă are loc în cele

8 oraşe din judeţul Ilfov, care cresc în intervalul 1990-2012 cu peste 42.500 locuitori,

respectiv cu peste 40%, creşterea cea mai mare fiind în Voluntari cu cca. 10.000 locuitori.


197

Tabel nr. 4.7.: Evoluţia populaţiei în cele 8 oraşe din judeţul Ilfov între 1990 şi 2012

nr.

crt. Oraş 1990 2000 2012 2012/ 1990 %

1 BRAGADIRU 5065 7161 12230 7165 141.46

2 OTOPENI 6914 10454 12436 5522 79.87

3 PANTELIMON 14918 14218 22800 7882 52.84

4 POPESTI LEORDENI 12924 13869 18771 5847 45.24

5 VOLUNTARI 27402 27185 37158 9756 35.60

6 CHITILA 10506 12244 13539 3033 28.87

7 BUFTEA 19280 19473 21856 2576 13.36

8 MAGURELE 8393 8651 9186 793 9.45

Total 105402 113255 147976 42574 40.39


Creşteri similare pot fi observate în oraşe situate în vecinătatea unor municipii reşedinţă de

judeţ, de regulă din categoria celor cu peste 100.000 locuitori sau aproape, sau noduri de

transport rutier, feroviar, aerian, sau unele staţiuni. Este cazul oraşelor Ovidiu, Eforie,

Techirghiol (lângă Constanţa), Mioveni, Ştefăneşti (lângă Piteşti), Cajvana (lângă Suceava),

Rovinari (lângă Tg. Jiu) sau Salcea, Dolhasca (Suceava), Hârlău (Iaşi), Bucecea (Botoşani),

Filiaşi (Dolj), Sângeorz Băi (Mureş) etc.

Situaţia oraşelor sub aspectul îndeplinirii standardului minimal de 10.000 locuitori se

prezintă astfel în 2012:

- 98 de oraşe au peste 10.000 locuitori, dintre care 12 au peste 20.000 locuitori (tabel

4.8), iar 30 au peste 15.000 de locuitori fiind mai mari decât unele municipii. Dintre

acestea 4 sunt oraşe declarate după anul 2000, trei fiind din judeţul Ilfov

- 119 oraşe nu îndeplinesc standardul de 10.000 locuitori, dintre care 21 nu trec de

pragul de 5.000 locuitori (tabel 4.9), cu alte cuvinte 55% dintre oraşe nu

îndeplinesc standardul actual, 42 dintre ele fiind din categoria oraşelor noi declarate

după 1990 (39 după 2000).

Tabel nr. 4.8.: Oraşe cu peste 20.000 de locuitori în 2012

nr. crt. Judeţ Denumire oraş Populaţie la 01.01.2012

1. IF VOLUNTARI 37158

2. CT NAVODARI 36709

3. AG MIOVENI 33549

4. MM BORSA 28373

5. BV ZARNESTI 25530

6. AB CUGIR 25450

7. HD PETRILA 24366

8. BC COMANESTI 23066

9. IF PANTELIMON 22800

10. IF BUFTEA 21856

11. OT BALS 20618

12. NT TARGU NEAMT 20396



198

Tabel nr. 4.9.: Oraşe cu mai puţin de 5.000 de locuitori în 2012

nr. crt. Judeţ Denumire oraş Populaţie la 01.01.2012

1. BC SLANIC MOLDOVA 4869

2. PH AZUGA 4847

3. HD ANINOASA 4593

4. IL FIERBINTI-TARG 4576

5. VL BAILE OLANESTI 4538

6. SB MIERCUREA SIBIULUI 4275

7. TL SULINA 4220

8. SB OCNA SIBIULUI 4198

9. AB BAIA DE ARIES 4134

10. BR FAUREI 3965

11. DJ BECHET 3839

12. VL OCNELE MARI 3499

13. IL CAZANESTI 3489

14. GL BERESTI 3188

15. MM DRAGOMIRESTI 3172

16. VL BAILE GOVORA 2873

17. HG BORSEC 2712

18. SV SOLCA 2659

19. BH VASCAU 2603

20. BH NUCET 2528

21. HG BAILE TUSNAD 1553



199

4.1.2 Analiza indicatorilor privind nivelul de echipare al locuinţelor la nivel de

municipii şi oraşe (alimentarea cu apă, prezenţei băii /WC-ului, încălzirea centrală)

Analiza la nivel de municipii

Alimentarea cu apă

Analiza privind satisfacerea standardului minim privind alimentarea cu apă la nivel de

municipiu (minim 70% din locuinţe), relevă următoarea situaţie: din totalul de 103

municipii, 8 nu satisfac standardul minim (Băileşti, Calafat, Feteşti, Huşi, Tecuci, Roşiorii

de Vede, Turnu Măgurele, Adjud), iar dintre acestea, Băileşti (municipiu înfiinţat după

2001) nu satisface nici măcar standardul de oraş. Dintre cele 7 municipii nesatisfăcând

standardul minim de municipiu, 4 sunt totuşi foarte aproape de pragul impus (78,6% sau

chiar 79% faţă de 80% cât este pragul minim).

Tabel nr. 4.10.: Municipii care nu îndeplinesc standardul minimal privind alimentarea

cu apă în locuinţe

Judeţ Municipiu* Alimentare cu apă

(80% pentru municipiu)

DJ BAILESTI 64,20

DJ CALAFAT 70,70

IL FETESTI 71,80

VS HUSI 76,60

GL TECUCI 78,60

TR ROSIORII DE VEDE 79,00

TR TURNU MAGURELE 79,40

VN ADJUD 79,60

*Municipiile declarate după anul 2000 sunt marcate cu caractere îngroşate

Prezenţa băii şi a w-ului

În privinţa prezenţei băii şi a WC-ului, situaţia este următoarea: din totalul de 103 municipii,

7 nu satisfac standardul minim pentru municipiu (minim 75% din locuinţe): Băileşti, Feteşti,

Huşi, Calafat, Tecuci, Adjud, Paşcani, în timp ce municipiul Băileşti nu satisface nici măcar

standardul de oraş.


locuinţelor cu băi şi WC-uri

Judeţ Municipiu Echipare baie /WC a locuinţelor


DJ BAILESTI 54,00

IL FETESTI 64,80

VS HUSI 66,40

DJ CALAFAT 67,40

GL TECUCI 71,30

VN ADJUD 73,90

IS PASCANI 74,00


Echiparea cu încălzire centrală

Analizând situaţia echipării cu sistem de încălzire centrală, merită evidenţiate următoarele

aspecte: 13 municipii (dintre care, 5 sunt nou înfiinţate ) din totalul de 103 nu ating pragul


200

minim (45%) al cestui indicator. Este vorba de spre municipiile Băileşti, Calafat, Orşova,

Câmpulung Moldovenesc, Topliţa, Sighetu Marmaţiei, Lupeni, Feteşti, Vatra Dornei,

Vulcan, Adjud, Huşi şi Moreni. Dintre acestea, primele opt nu satisfac nici măcar pragul

minim (35%) stabilit pentru oraşe.


locuinţelor cu încălzire centrală

Judeţ Municipiu Echipare încălzire centrală


DJ BAILESTI 7,80

DJ CALAFAT 10,90

MH ORSOVA 18,30

SV CAMPULUNG MOLDOVENESC 19,70

HG TOPLITA 26,00

MM SIGHETU MARMATIEI 29,80

HD LUPENI 30,40

IL FETESTI 33,90

SV VATRA DORNEI 38,20

HD VULCAN 40,90

VN ADJUD 41,10

VS HUSI 41,40

DB MORENI 42,30


Analiza prin prisma satisfacerii celor trei indicatori privind locuinţele relevă faptul că din

totalul de 103 municipii, 5 nu ating pragurile minime stabilite pentru municipii în privinţa

alimentării cu apă, a echipării locuinţelor cu baie /WC şi a echipării cu încălzire centrală.

Dintre acestea cinci, Municipiul Băileşti este singurul care satisface nici măcar standardele

minime stabilite pentru oraşe.

Analiza la nivel de oraşe

Alimentarea cu apă

Din totalul de 217 oraşe (fără a lua în calcul municipiile), 86 (aproximativ 40%) nu satisfac

standardul minim stabilit în privinţa alimentării cu apă. Dintre aceste 86 de oraşe, 45 sunt

oraşe declarate ca atare după anul 1990.

Tabel nr. 4.13.: Oraşe care nu îndeplinesc standardul minimal privind alimentarea cu

apă în locuinţe

Judeţ Oraş* Alimentare cu

apă (min. 70%)

SV LITENI 18,30

VS MURGENI 19,70

BT STEFANESTI 22,10

BT FLAMANZI 22,50

BZ POGOANELE 23,10

SV DOLHASCA 24,40

CL BUDESTI 25,70

BR INSURATEI 28,50

BT DARABANI 31,30

DB RACARI 31,30

VL BALCESTI 31,40


apă (min. 70%)

MH VANJU MARE 33,80

DJ BECHET 34,70

IL FIERBINTI-TARG 35,10

MS SARMASU 37,40

OT POTCOAVA 38,00

SV MILISAUTI 38,20

SV SALCEA 38,40

CT BANEASA 39,50

CL FUNDULEA 41,60

GL BERESTI 43,50

DJ SEGARCEA 44,70


201


apă (min. 70%)

OT SCORNICESTI 44,80

SB MIERCUREA

SIBIULUI 45,00

OT PIATRA-OLT 46,10

IL CAZANESTI 46,20

BC DARMANESTI 46,20

GR MIHAILESTI 46,20

GJ TISMANA 46,20

BZ PATARLAGELE 47,00

DJ DABULENI 47,40

SV FRASIN 48,00

MH STREHAIA 48,20

BT SAVENI 48,30

GL TARGU BUJOR 48,30

SV CAJVANA 50,30

TL ISACCEA 50,30

BR IANCA 50,90

NT ROZNOV 51,00

SB SALISTE 51,40

VS NEGRESTI 52,20

MM SALISTEA DE SUS 52,20

VL BABENI 52,30

PH SLANIC 52,60

GR BOLINTIN-VALE 53,60

VL OCNELE MARI 53,80

SM ARDUD 54,00

MH BAIA DE ARAMA 54,50

MM ULMENI 54,80

GJ TARGU CARBUNESTI 55,00

AG COSTESTI 55,10

SM LIVADA 55,70

MS MIERCUREA

NIRAJULUI 56,10

BH SACUENI 56,40

MM DRAGOMIRESTI 56,70

IS PODU ILOAIEI 57,40


apă (min. 70%)

OT DRAGANESTI-OLT 57,50

SV SOLCA 57,60

DJ FILIASI 57,90

TM CIACOVA 58,10

CL LEHLIU GARA 58,50

GJ TURCENI 58,80

BT BUCECEA 59,30

SV VICOVU DE SUS 60,20

MM VISEU DE SUS 60,70

TR VIDELE 61,20

VN MARASESTI 61,70

MS SANGEORGIU DE

PADURE 62,50

BZ NEHOIU 62,60

AB ZLATNA 62,70

MS IERNUT 64,10

AG STEFANESTI 64,60

IL TANDAREI 64,80

IS HARLAU 65,30

MM SOMCUTA MARE 65,80

BH VASCAU 65,80

MS UNGHENI 66,10

TM RECAS 66,90

AR PECICA 67,40

TL BABADAG 67,50

HD GEOAGIU** 67,80

VL BAILE OLANESTI 68,00

TM GATAIA 68,10

OT CORABIA 68,80

CT NEGRU VODA 68,90

IL AMARA 69,80

*Oraşele declarate după 1990 sunt marcate cu

caractere îngroşate.

** Declarat între 1990 şi 2000.

Prezenţa băii şi a WC-ului


standardul minim stabilit în privinţa echipării locuinţelor cu baie şi WC. Dintre cele 71 de

oraşe, 38 sunt oraşe declarate ca atare după anul 1990.

Tabel nr. 4.14.: Oraşe care nu îndeplinesc standardul minimal privind echiparea

locuinţelor cu băi şi WC-uri

Judeţ Oraş* Prezenţa băii şi a

WC-ului (min. 55%)

SV LITENI 15,80

OT PIATRA-OLT 16,10

SV DOLHASCA 18,40

VS MURGENI 18,50

BT STEFANESTI 19,70

BZ POGOANELE 20,30

BT FLAMANZI 20,80


WC-ului (min. 55%)

DJ DABULENI 21,40

OT POTCOAVA 22,30

CL BUDESTI 23,00

BR INSURATEI 23,10

VL BALCESTI 28,20

BT DARABANI 28,50

DJ BECHET 30,00


202


WC-ului (min. 55%)

DB RACARI 30,10


MH VANJU MARE 32,00

IL CAZANESTI 32,40

BC DARMANESTI 32,60

SV SALCEA 34,10

MS SARMASU 35,10

CT BANEASA 35,60

MM SALISTEA DE

SUS 36,30

GL BERESTI 37,00

GL TARGU BUJOR 38,20

GJ TISMANA 38,80

DJ SEGARCEA 38,90

SB SALISTE 39,30

SV MILISAUTI 39,40


MM ULMENI 39,90

CL FUNDULEA 40,30


BR IANCA 40,80

SV FRASIN 41,60

TL ISACCEA 41,60

SB MIERCUREA

SIBIULUI 42,20

MH STREHAIA 42,20


BH SACUENI 43,50


TM CIACOVA 44,80

NT ROZNOV 45,80


WC-ului (min. 55%)

PH SLANIC 45,90

BT SAVENI 46,60

SV SOLCA 46,80


SV CAJVANA 47,40


AG COSTESTI 47,80

BT BUCECEA 47,90

SM ARDUD 48,00

GR MIHAILESTI 48,60

VS NEGRESTI 48,70

BZ NEHOIU 49,40


VL BABENI 50,00


CT NEGRU VODA 50,50

OT DRAGANESTI-OLT 50,60

GJ TARGU

CARBUNESTI 51,60

TM GATAIA 51,90

MS LITENI 52,30

TM PIATRA-OLT 52,30

BH DOLHASCA 52,50

CL MURGENI 52,70

SM STEFANESTI 52,80

MM POGOANELE 53,20

GR FLAMANZI 53,30

DJ DABULENI 53,90

VN POTCOAVA 54,80

*Oraşele declarate după 1990 sunt marcate cu caractere îngroşate

Echiparea cu încălzire centrală


standardul minim stabilit în privinţa echipării locuinţelor cu baie şi wc. Dintre cele 135 de

oraşe care nu satisfac standardul minim, 49 sunt oraşe declarate ca atare după anul 1990.

Tabel nr. 4. 15.: Oraşe care nu îndeplinesc standardul minimal privind echiparea

locuinţelor cu încălzire centrală

Judeţ Oraş* Echipare încălzire

centrală (min. 35%)

GL BERESTI 0,70

VS MURGENI 0,80

DJ DABULENI 1,40

DJ BECHET 1,60

SV DOLHASCA 1,90

CL BUDESTI 1,90

BR INSURATEI 2,00

MH VANJU MARE 2,50

SV LITENI 2,70

MH STREHAIA 2,70

AB BAIA DE ARIES** 2,70

IL CAZANESTI 2,80



GL TARGU BUJOR 2,80

BT STEFANESTI 3,30

TL SULINA 3,30

BT DARABANI 3,80

CT BANEASA 3,80

BT FLAMANZI 4,20

SV SOLCA 4,20

CS ANINA 4,50

GJ TISMANA 5,00

TM CIACOVA 5,30

TR ZIMNICEA 5,70

CS MOLDOVA NOUA 5,70


203





CS ORAVITA 6,10

SV BROSTENI 6,20

CT HARSOVA 6,20

DJ SEGARCEA 6,30

BZ POGOANELE 6,60

SB MIERCUREA

SIBIULUI 6,80

SM LIVADA 7,00

SV CAJVANA 7,10


PH SLANIC 7,30

OT PIATRA-OLT 7,40

AB ABRUD 7,60

MM SALISTEA DE

SUS 7,70

HD ANINOASA 7,80

SV MILISAUTI 7,90

VL BREZOI 8,20

SM ARDUD 8,50

AB CAMPENI 8,60



TL BABADAG 9,00

OT CORABIA 9,90

BT SAVENI 10,80


CT NEGRU VODA 11,00

VL BALCESTI 11,40

DB RACARI 11,50

VN PANCIU 11,50

SV FRASIN 11,80

BC DARMANESTI 12,30

SB SALISTE 12,70

BH SACUENI 12,90

AR LIPOVA 12,90

OT POTCOAVA 13,70

MM ULMENI 14,00

NT ROZNOV 14,20

VN MARASESTI 14,40

BZ NEHOIU 14,60

TM GATAIA 14,60

BH STEI 14,90

VS NEGRESTI 15,00

MS SANGEORGIU DE

PADURE 15,00

VN ODOBESTI 15,00

AR SANTANA 15,10

SM TASNAD 15,40

MM BORSA 15,50

AR PANCOTA 15,70

BH VASCAU 15,90

BN SANGEORZ-BAI 16,60

IL AMARA 17,50

AR PECICA 17,50




VL BERBESTI 18,10

TL ISACCEA 18,50

BH ALESD 18,90

SV SALCEA 19,30

TM RECAS 19,70

MS SARMASU 19,80

VL BABENI 19,90

CS BAILE

HERCULANE 20,00

MS MIERCUREA

NIRAJULUI 20,10

HD URICANI 20,20

TM FAGET** 20,50

SB DUMBRAVENI 20,60

GR MIHAILESTI 20,80

GJ NOVACI 21,00

BH NUCET 21,10


BR IANCA 21,90

CL FUNDULEA 22,00

BH VALEA LUI MIHAI 22,40

OT DRAGANESTI-

OLT 22,50

AR INEU 22,80

CL LEHLIU GARA 23,10

CT MURFATLAR 23,10

AR SEBIS 24,90

MM SOMCUTA MARE 25,00

BV RUPEA 25,00

SB COPSA MICA 25,50

SJ CEHU SILVANIEI 26,10

TM JIMBOLIA 26,60

TM BUZIAS 26,80

GJ TARGU

CARBUNESTI 27,40

AB ZLATNA 27,80

AR CURTICI 28,10

AR NADLAC 28,50

MM TARGU LAPUS 29,10

DJ FILIASI 29,40

HD GEOAGIU** 29,50

CS BOCSA 29,90


SM NEGRESTI-OAS 30,50

MM SEINI 30,70

MM CAVNIC 30,90

CJ HUEDIN 31,10

GJ TICLENI 31,20

VL CALIMANESTI 31,20

PH COMARNIC 31,90

TL MACIN 32,30

HD PETRILA 32,40

SB OCNA SIBIULUI 32,60

MM TAUTII-

MAGHERAUS 32,70


204



PH URLATI 33,00

IL TANDAREI 33,20

VL HOREZU 33,30

VL BAILE OLANESTI 33,50

TR VIDELE 34,00

GJ TURCENI 34,20



HG BORSEC 34,30

*Oraşele declarate după 1990 sunt marcate cu

caractere îngroşate.

** Declarat între 1990 şi 2000.

Analiza prin prisma satisfacerii celor trei indicatori privind locuinţele, relevă faptul că din

totalul de 217 oraşe, 68 (aproximativ 31%) nu ating pragurile minime stabilite în privinţa

alimentării cu apă, a echipării locuinţelor cu baie/WC şi a echipării cu încălzire centrală,

prin urmare, nu satisfac niciunul dintre aceşti indicatori. Dintre cele 68 sub standardul

minim impus, 35 sunt oraşe declarate ca atare după anul 1990.

Relevanţa indicatorilor

Legea Locuinţei 114/1996 actualizată prevede exigenţele minimale pe care trebuie să le

satisfacă o locuinţă convenabilă, printre acestea numărându-se existenţa unui spaţiu pentru

prepararea hranei, a unui grup sanitar şi a accesului la apă potabilă. Cu toate acestea,

exigenţele minimale se aplică doar locuinţelor nou construite sau celor care urmează a fi

reabilitate, prin urmare nu se aplică fondului de locuinţe existent.

Cu toate acestea, existenţa alimentării cu apă curentă, a băii sau a WC-ului reprezintă

condiţii care să asigure un minim de salubritate locuinţelor, chiar dacă, în numeroase situaţii

acest tip de echipare este considerat, în mod eronat, drept un standard de confort al

locuinţelor. În aceste condiţii, aceşti doi indicatori pot fi consideraţi indispensabili pentru

aşezările urbane din România, prin urmare, relevanţa lor este indiscutabilă.

Cât priveşte echiparea cu încălzire centrală, indicatorul este mai curând legat de o gestiune

sustenabilă a resurselor (cel puţin din punct de vedere teoretic), considerând că, deşi nu sunt

echipate /racordate cu /la sistem de încălzire centrală, locuinţele dispun de sistem de

încălzire, prin urmare asigură condiţii de locuire sănătoase. Cu alte cuvinte, este vorba

despre un indicator important dar nu indispensabil precum cei doi indicatori precedenţi.

Pertinenţa pragurilor

În privinţa pragurilor minime stabilite, statistica privind situaţia municipiilor relevă faptul că

un număr redus de municipii nu ating pragurile stabilite pentru cei trei indicatori, prin

urmare, în cazul municipiilor, pragurile impuse pot fi considerate realiste.

În privinţa oraşelor însă, aproximativ 33% dintre acestea nu ating pragurile minime

stabilite pentru primii doi indicatori pe care i-am considerat indispensabili pentru a

asigura o locuire în condiţii sănătoase, iar dintre acestea, aproape jumătate sunt oraşe nou

înfiinţate.

În aceste condiţii, pragul nu poate fi considerat drept nerealist, însă poate fi privită drept

îngrijorătoare situaţia oraşelor declarate recent (care de altfel au dublat ponderea oraşelor cu

locuinţe lipsite de alimentare cu apă curentă şi ne-echipate cu baie/WC) care sunt departe de

a atinge acest prag.

O astfel de situaţie reprezintă o provocare importantă pentru o viitoare politică de locuire la

nivel naţional şi local (prin urmare nu depinde de nişte simple decizii de coborâre a

pragurilor), datorită multiplelor faţete care trebuie considerate: dacă asigurarea accesului la

apă curentă poate fi rezolvată în unele situaţii prin eforturile administraţiei publice locale,


205

echiparea cu baie/WC şi plata consumului de apă implică nişte costuri de locuire pe care

numeroase gospodării nu şi le pot asuma, prin urmare atingerea pragului minim stabilit de

către unele dintre oraşe depinde de un complex de factori care nu sunt doar tehnici, ci şi

economici şi sociali.

4.1.3 Analiza indicatorilor privind indicatorii de sănătate, educaţie şi echipare cu

dotări cultural-sportive

Pentru domeniul sănătăţii sunt stabilite standarde minimale pentru indicatorii paturi de spital

/ 1000 locuitori şi medici la 1000 / locuitori. În acest domeniu, analiza relevă următoarea

situaţie:

- dintre cele 103 municipii, 49 nu satisfac pragul de 10 paturi / 1000 locuitori şi 26 nu

satisfac pragul de 2,3 medici / 1000 locuitori

- există municipii cu valori foarte mici ale acestor indicatori: Câmpia Turzii, Codlea,

Săcele, Feteşti, , Gherla, Tecuci, Vulcan

- dintre cele 217 oraşe 138 nu satisfac pragul de 7 paturi / 1000 locuitori şi 137 nu

satisfac pragul de 1,8 medici / 1000 locuitori; dintre acestea 103 oraşe nu au niciun

pat de spital şi 90 au sub valoarea 1,0 medici / 1000 locuitori

Din punct de vedere al valorilor absolute se poate constata o concentrare puternică a

paturilor de spital şi a medicilor în cele 103 municipii (fig. 4.1). Există de asemenea

diferenţe semnificative la nivelul regiunilor (tabel 4.15). Se poate observa o situaţie mai

puţin favorabilă a regiunilor de dezvoltare Sud-est şi Sud Muntenia, comparativ cu un nivel

în general mai bun al regiunilor de dezvoltare Vest şi Nord-vest şi desigur a capitalei.

Ponderea medicilor și a paturilor de spital față de nr. de orașe/municipii și populație

32.2%

80.9%

91.77%87.27%

67.8%

19.1%

8.23%12.73%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

Nr. orașe/municipii Populația (mii) Ponderi Medici Ponderi paturi spital

Municipiu Oraș

Figura nr. 4.1.: Ponderea medicilor şi paturilor de spital în raport cu cea a populaţiei

din municipii şi oraşe şi a numărului acestora (date INS şi prelucrări personale)


206

Tabel nr. 4.16.: Analiza comparativă a nivelului de paturi şi al prezenţei medicilor în

municipii şi oraşe, pe regiuni Oraş

/Munici

piu

Regiune

nr.

municipii

/ oraşe

populaţie la

01.01.2012

%

populaţie

%

medici

în total

% paturi

spital în

total

Paturi la

1000 loc

Medici la

1000 loc

Medici la

1000

paturi

M R1 17 1285396 11.0% 11.4% 14.5% 13.65 4.29 314.05

R2 11 1294374 11.0% 7.8% 8.9% 8.29 2.91 351.64

R3 16 978542 8.3% 6.0% 8.0% 9.91 2.97 299.73

R4 11 812456 6.9% 6.8% 7.5% 11.14 4.04 363.17

R5 12 893289 7.6% 11.1% 7.9% 10.70 5.95 556.50

R6 15 1157577 9.9% 13.4% 12.3% 12.85 5.58 434.45

R7 20 1152418 9.8% 11.0% 10.9% 11.42 4.60 402.80

R8 1 1924299 16.4% 24.1% 17.3% 10.90 6.03 553.72

M total 103 9498351 80.9% 91.8% 87.3% 11.12 4.65 418.34

O R1 29 310142 2.6% 0.8% 1.3% 4.96 1.32 265.76

R2 24 239945 2.0% 0.7% 1.2% 5.88 1.47 249.65

R3 32 362810 3.1% 1.3% 2.0% 6.53 1.72 263.82

R4 29 255173 2.2% 1.2% 1.6% 7.73 2.25 291.58

R5 30 300871 2.6% 1.3% 1.8% 7.43 2.12 286.03

R6 28 284258 2.4% 1.1% 2.2% 9.54 1.87 196.17

R7 37 337934 2.9% 1.1% 2.0% 6.99 1.51 216.34

R8 8 147976 1.3% 0.7% 0.7% 5.43 2.16 398.01

O total 217 2239109 19.1% 8.2% 12.7% 6.88 1.77 257.30

Total general 320 11737460 100.0% 100.0% 100.0% 10.31 4.10 397.84

Comentarii

Indicatorul număr paturi de spital la 1000 locuitori

Indicatorul este extrem de general dar singurul de natura sintetică şi are la bază

presupunerea că odată cu creşterea capacităţii unităţii spitaliceşti are loc şi o

diversificare a activităţilor specifice şi a dotărilor cu personal specializat şi

instrumente /utilaje specifice.

În termeni cantitativi, nr. de locuitori care se raportează la o norma sub prag este mai

mare în cazul municipiilor (inclusiv procentual) decât în cazul oraşelor. Decizia

privind modificarea indicatorului de prag se poate lua în funcţie de schiţarea politicii

de dezvoltare teritoriala în raport cu resursele (de exemplu concentrarea resurselor în

marile oraşe sau distribuirea pe un teritoriu cat mai larg – dar mai ales în prima

ipoteza aceasta însemnând asigurarea creşterii gradului de accesibilitate fizica /cai de

comunicaţie).

Dependenţa indicatorului fată de numărul de zile de spitalizare, funcţie de gradul de

morbiditate (şi structura acesteia) precum şi faţă de politicile publice din domeniu nu

permite un argument semnificativ pentru schimbarea indicatorului.

Indicatorul număr medici de spital la 1000 locuitori

Indicatorul este extrem de general dar singurul de natură sintetică; acesta e analizabil

nuanţat în funcţie de structura corpului profesoral respectiv.

Situaţia este nesemnificativ mai bună faţă de indicatorul anterior şi se poate datora

faptului că există situaţii de concentrare a unui număr mai mare de medici într-o

unitate spitalicească.

În domeniul educaţiei, analiza este diferită între municipii şi oraşe, urmărindu-se diferenţiat

echiparea cu unităţi de învăţământ postliceal (pentru municipii) sau cu liceu sau echivalent

(pentru oraşe).


207

Numai 50 din cele 103 municipii îndeplinesc cerinţa, în schimb 196 de oraşe (din 217) au

liceu sau echivalent (de ex. şcoală de arte şi meserii). Dintre cele 21 de oraşe fără liceu, 10

sunt declarate după anul 2000. Niciunul dintre cele 10 municipii declarate după anul 2000

nu are şcoală postliceală.

În acest domeniu se poate aprecia că indicatorul propus nu este suficient de relevant

deoarece nu indică decât simpla prezenţă / absenţă a dotării fără raportare la numărul de

elevi / cadre didactice / populaţie etc. Totodată trebuie observate modificări structurale în

domeniul educaţiei şi faptul că învăţământul postliceal şi tehnic este în regres constant şi că

în general numărul unităţilor şcolare a scăzut dramatic în ultimele 2 decenii (tabel 4.16).

Dacă numărul de licee a crescut cu cca. 25%, cel al şcolilor postliceale s-a redus cu 75%, iar

şcolile de arte şi meserii şi cele tehnice de maiştri au dispărut practic. Se poate observa și

reducerea dramatică a unităţilor de învăţământ preşcolar (cu 90%) şi a şcolilor

primare şi generale (cu cca. 70%).

Tabel nr. 4.17.: Evoluţia nr. de unităţi de învăţământ la nivel naţional între 1993 şi

2012

1993 2000 2005 2010 2012

Total 29376 24481 11865 7588 7069

Preşcolar 12715 10080 3769 1498 1222

Primar şi gimnazial (inclusiv special) 13945 12709 6411 4248 4024

Licee 1277 1367 1410 1643 1606

Şcoli de arte şi meserii 740 93 90 5 9

Şcoli postliceale 411 104 78 86 101

Şcoli tehnice de maiştri 225 2 : : :

Învăţământ superior 63 126 107 108 107

Instituţii de învăţământ superior public 63 59 55 56 56

Instituţii de învăţământ superior particular : 67 52 52 51

Comentarii generale /restricții

În aceasta analiză nu sunt evidenţiate comunele din apropierea oraşelor, ai căror

cetăţeni ar trebui sa fie incluşi în analiză şi /sau stabilirea pragurilor minimale de

dotare pentru clasificarea oraşelor şi municipiilor. Analiza nu evidenţiază aspectele

structurale ale domeniilor (de pildă, vârsta si calificarea specialiştilor).

Acest lucru ar presupune analiza grupărilor UAT-urilor în jurul oraşelor şi

municipiilor (nr. locuitori şi distanţe) sau a celor din interiorul razei de accesibilitate

a UAT din jurul oraşelor (conf. Lege 351 / 2001 în care se precizează zonele lipsite

de centre urbane și implicit cu acces redus la servicii medicale și de învățământ).

Comentariile se pot face pe două paliere: unul privind numărul de UAT-uri situate

sub pragul de îndeplinire a criteriului, iar celălalt, mai important sub raportul

deciziei dirijării fondurilor de dezvoltare, raportarea la numărul total al locuitorilor

UAT-urilor care nu ating pragul minimal de dotare. Acest criteriu trebuie să fie

cel determinant în stabilirea pragurilor și a clasificărilor.

Comentariul global are două restricţii importante de interpretare: unele UAT-uri au

indicatorul situat relativ aproape de pragul minimal, iar analiza nu vizează distribuţia

spaţială detaliată a problemei.

Trecerea în revistă a criteriului taliei (nr. de loc) UAT-urilor urbane evidenţiază

neîndeplinirea acestuia, în special în ceea ce priveşte oraşele şi municipiile nou


208

declarate. Aceasta înseamnă că baza de impozitare este mică în raport cu asigurarea

resursei financiare proprii pentru investiţii (inclusiv co-finanţări) necesare pentru

asigurarea realizării altor dotări conform pragurilor actuale. Aceasta constatare

trebuie pusă în relaţie şi cu faptul că multe dintre oraşele mici (chiar şi cele mai

vechi) fac parte din categoria oraşelor mono-industriale, aflate în declin economic şi

structural-demografic, ceea ce reduce şi mai mult cuantumul veniturile din

impozitarea cetăţenilor şi mai ales a activităţilor productive.

O soluţie posibilă de contracararea a situației ar putea fi includerea acestor UAT-uri

într-o categorie distinctă (în anumite cazuri chiar "oraşe de retragere") pentru care să

poată fi acordată legal o prioritate în finanţarea unor investiţii strict necesare. Soluţia

generală a trecerii unor oraşe şi municipii în alta categorie trebuie pusă în relaţie cu

veniturile UAT-urilor legate de aceasta clasificare şi cu mărimea accesului la resurse

guvernamentale. Premisa implicită este aceea că Secţiunea a IV-a a PATN ar deveni

una dintre bazele legale pentru construirea bugetului naţional şi a bugetelor locale.

Stabilirea gradului de importanţă se poate face şi în raport cu studii la nivel

european, dar este de subliniat faptul că existența /aplicarea unor norme unice

europene pentru calibrarea dotărilor din sănătate şi învăţământ nu rezolva problema

resursei interne de finanţare şi in ultima instanţă: realizarea şi distribuţia PIB-ului,

respectiv eficienţa sistemelor de impozitare.

Indicatorul privind echiparea cu dotări cultural – sportive a necesitat o analiză distinctă

a prezenţei dotărilor de tip teatru / filarmonică, bibliotecă publică şi stadion / sală de sport.

În final s-a apreciat că indicatorul este satisfăcut dacă cel puţin 2 dintre cele 3 tipuri de

dotări sunt prezente. În cazul municipiilor, doar în 45 dintre cele 103 se găsesc teatre sau

filarmonici, dar peste 90 dintre ele au biblioteci publice şi o dotare sportivă importantă.

Situaţia este diferită la nivelul oraşelor unde teatrele / filarmonicile lipsesc (cu 2 excepţii

Mărăşeşti şi Voluntari), bibliotecile publice sunt în general prezente (în 202 din cele 217

oraşe), iar dotările sportive există în 102 de oraşe (cca. 50%).

Se poate observa că indicatorul trebuie diferenţiat mai bine pentru municipii şi oraşe,

iar referirea la biblioteci publice are o relevanţă redusă dat fiind faptul că acestea există în

peste 90% din cele 320 de municipii şi oraşe. Probabil o relevanţă mai mare ar putea-o

avea indicatori care măsoară gradul de utilizare al acestor dotări.

Pentru dotările de sport, statistica oficială nu oferă date relevante. Datele cu privire la

dotările sportive au fost extrase din raportările Direcţiilor Judeţene de Sport şi din

clasamentele raportate de Federaţia Română de Fotbal pentru cluburile afiliate în diviziile

A,B,C şi D. La nivelul Ministerului Tineretului şi Sportului nu există o evidenţă clară a

dotărilor sportive, în special a Sălilor de Sport şi a stadioanelor ci mai degrabă o listare a

asociaţiilor şi cluburilor sportive pe ramuri de sport. Corelarea şi verificarea au fost făcute

folosind o bază de date on-line cu situaţia stadioanelor din România

(http://stadiumromania.blogspot.ro/) ce conţine o colecţie de date despre situaţia acestora

(grad de acoperire aproximativ 90%)6

6 Alte surse folosite: http://frfotbal.ro/calendar.php, http://mts.ro/directii-judetene-pentru-sport-si-tineret/,

http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_stadioane_de_fotbal_din_Rom%C3%A2nia,

http://ro.soccerway.com/national/romania/liga-i/20122013/regular-season/r18186/venues/?ICID=PL_3N_06,

http://www.worldstadiums.com/europe/countries/romania.shtml.

http://stadiumromania.blogspot.ro/

http://frfotbal.ro/calendar.php

http://mts.ro/directii-judetene-pentru-sport-si-tineret/

http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_stadioane_de_fotbal_din_Rom%C3%A2nia

http://ro.soccerway.com/national/romania/liga-i/20122013/regular-season/r18186/venues/?ICID=PL_3N_06

http://www.worldstadiums.com/europe/countries/romania.shtml


209

Tabel nr. 4.18.: Gradul de îndeplinire a pragului minimal al indicatorilor privind dotările urbane pentru sănătate si învățământ

Tip Oraș /

Municipiu nr. UAT nr. loc

nr. UAT

cu loc sub

pragul

legal

nr loc in UAT

cu paturi /

1000 loc. sub

pragul legal

nr. UAT

cu paturi

/1000 loc

< pragul

legal

nr LOC in

UAT cu nr.

paturi /1000

loc < pragul

legal

nr. UAT cu

medici

/1000 loc <

pragul

legal

nr loc. in

UAT cu nr.

medici /1000

loc < pragul

legal

nr. UAT cu

lipsa liceu

sau

echivalent

nr. loc. cu

lipsa liceu

sau

echivalent

nr. UAT

cu lipsa

postliceale

sau

echivalent

nr. loc cu

lipsa

postliceale

sau

echivalent

Municipii total 103 9498502 50 1287366 49* 3473398 21 906015 0 0 21 1812486

Din care

municipii noi 10 199421 10 199421 6 133170 4 86800 0 0 -

Orașe total 217 2239109 76 793254 158 1402161 137 1375175 21 172534

-

Din care orașe

noi 60 531598 42 279182 52 431421 52 420449 10 87401 -

Total M + O 320 11737611 126 2080620 207 487559 73 2281190 21 172534

-

* din care 1 fără spital: Săcele

Tabel nr. 4.19.: Neîndeplinirea pragurilor minimale ale indicatorilor pentru municipii și orașe în domeniile sănătate și învățământ (%)

Tip Oraș /

Municipiu

nr.

UAT nr. loc

% nr. UAT

cu loc sub

pragul

legal

% număr

locuitori in

UAT cu nr.

loc sub

pragul legal

% Nr. UAT

cu paturi

/1000 loc sub

pragul legal

% număr

locuitori in UAT

cu nr. paturi

/1000 loc sub

pragul legal

% UAT cu

medici /1000

loc sub

pragul legal

% număr

locuitori in UAT

cu nr. medici

/1000 loc sub

pragul legal

% nr. UAT

cu lipsa

liceu sau

echivalent

% număr.

locuitori cu

lipsa liceu sau

echivalent

Municipii

total 103 9498502 48,54% 13,55% 36,54% 36.56% 20.38% 9,53% - -

Din care

municipii noi 10 199421 100% 100% 4,9% 66,77% 4% 43,52% - -

Orașe total 217 2239109 35,02% 35,42% 22,58% 62,62 63,13% 61,41% 9,67% 7,70%

Din care orașe

noi 60 531598 70% 52,51% 81,66% 81,15% 86,66% 79,09% 16,66% 16,44%

Total M + O 320 11737611 39,37% 17,72% 15,31% 41,53% 49,37% 19,43% 6,56% 1,46


210

4.1.4 Analiza indicatorilor privind numărul de locuri de cazare și echipare tehnică

Indicatorul referitor la numărul de locuri în hoteluri este îndeplinit astfel:

- pentru municipii, 67 dintre ele au peste 100 de locuri în hoteluri, dar se pot evidenţia

discrepanţe foarte mari; astfel 18 municipii (Mangalia, Constanţa, Bucureşti,

Braşov, Cluj-Napoca, Timişoara, Sibiu, Iaşi, Piteşti, Arad, Târgu Mureş, Brăila,

Oradea, Ploieşti, Vatra Dornei, Craiova, Tulcea, Bistriţa) au peste 10.000 de locuri,

în timp ce 23 (Făgăraş, Feteşti, Gherla, Orşova, Tecuci, Blaj, Aiud, Dorohoi, Beiuş,

Salonta, Băileşti, Brad, Caracal, Carei, Codlea, Lupeni, Moineşti, Motru, Olteniţa,

Orăştie, Râmnicu Sărat, Topliţa, Vulcan) au sub 50 adică sub pragul pentru oraşe

- din cele peste 120.000 locuri în hoteluri din municipii (date INS Tempo on-line),

cca. 50% sunt deţinute de doar 3 municipii: Mangalia, Constanţa şi Bucureşti

- în cazul oraşelor nivelul de dotare este mult mai scăzut, doar 58 îndeplinind

standardul de 50 de locuri în hoteluri, alte 18 având între 20 şi 50 de locuri şi 141

fiind lipsite de locuri de cazare în hoteluri;

- de altfel şi aici sunt discrepanţe notabile: din cele cca. 42.000 de locuri în hotel din

oraşe, 70% sunt deţinute de 10 oraşe dintre care 9 sunt staţiuni: Eforie (CT) 10968,

Sinaia (PH) 3110, Băile Herculane (CS) 2884, Călimăneşti (VL) 2313, Băile

Olăneşti (VL) 2082, Covasna (CV) 2006, Amara (IL) 1917, Predeal (BV) 1774,

Sovata (MR) 1397, Otopeni (IF) 1297.

Tabel nr. 4.20.: Oraşele cu mai puţin de 50 de locuri de cazare în hoteluri

Nr.

crt. Judeţ Oraş

Nr.

loc.

1. SJ JIBOU 46

2. IS TARGU FRUMOS 45

3. TM DETA 43

4. DB GAESTI 42

5. GR MIHAILESTI 42

6. BH NUCET 40

7. SM TASNAD 40

8. TL BABADAG 38

9. TM FAGET 33

10. SB AGNITA 32

11. HD CALAN 32

12. AB CUGIR 30

13. AG TOPOLOVENI 30

14. DB FIENI 26

15. TM JIMBOLIA 26

16. BN BECLEAN 24

17. BR IANCA 24

18. TM RECAS 20

19. AB ABRUD 0

20. BH ALESD 0 21. CS ANINA 0 22. SM ARDUD 0 23. VL BABENI 0 24. MH BAIA DE ARAMA 0 25. AB BAIA DE ARIES 0 26. PH BAICOI 0 27. HG BALAN 0 28. VL BALCESTI 0

Nr.

crt. Judeţ Oraş

Nr.

loc.

29. OT BALS 0 30. CT BANEASA 0 31. CV BARAOLT 0 32. DJ BECHET 0 33. VL BERBESTI 0 34. GL BERESTI 0 35. NT BICAZ 0 36. CS BOCSA 0 37. PH BOLDESTI-SCAENI 0 38. GR BOLINTIN-VALE 0 39. HG BORSEC 0 40. IF BRAGADIRU 0 41. SV BROSTENI 0 42. BT BUCECEA 0 43. CL BUDESTI 0 44. IF BUFTEA 0 45. BC BUHUSI 0 46. GJ BUMBESTI-JIU 0 47. SV CAJVANA 0 48. AB CAMPENI 0 49. IL CAZANESTI 0 50. SJ CEHU SILVANIEI 0 51. CT CERNAVODA 0 52. IF CHITILA 0 53. TM CIACOVA 0 54. SB CISNADIE 0 55. BC COMANESTI 0 56. PH COMARNIC 0


211

Nr.

crt. Judeţ Oraş

Nr.

loc.

57. SB COPSA MICA 0 58. AG COSTESTI 0 59. HG CRISTURU SECUIESC 0 60. AR CURTICI 0 61. DJ DABULENI 0 62. BT DARABANI 0 63. BC DARMANESTI 0 64. SV DOLHASCA 0 65. OT DRAGANESTI-OLT 0 66. MM DRAGOMIRESTI 0 67. SB DUMBRAVENI 0 68. BR FAUREI 0 69. IL FIERBINTI-TARG 0 70. DJ FILIASI 0 71. BT FLAMANZI 0 72. SV FRASIN 0 73. CL FUNDULEA 0 74. TM GATAIA 0 75. BV GHIMBAV 0 76. IS HARLAU 0 77. CT HARSOVA 0 78. HD HATEG 0 79. CJ HUEDIN 0 80. MR IERNUT 0 81. BR INSURATEI 0 82. CV INTORSURA BUZAULUI 0 83. TL ISACCEA 0 84. CL LEHLIU GARA 0 85. AR LIPOVA 0 86. SV LITENI 0 87. SM LIVADA 0 88. TL MACIN 0 89. VN MARASESTI 0 90. MR MIERCUREA NIRAJULUI 0 91. SV MILISAUTI 0 92. PH MIZIL 0 93. CS MOLDOVA NOUA 0 94. CT MURFATLAR 0 95. VS MURGENI 0 96. BN NASAUD 0 97. VS NEGRESTI 0 98. CT NEGRU VODA 0 99. BZ NEHOIU 0 100. AB OCNA MURES 0 101. VL OCNELE MARI 0 102. VN ODOBESTI 0 103. VN PANCIU 0 104. AR PANCOTA 0 105. IF PANTELIMON 0 106. BZ PATARLAGELE 0 107. AR PECICA 0 108. HD PETRILA 0 109. OT PIATRA-OLT 0 110. PH PLOPENI 0

Nr.

crt. Judeţ Oraş

Nr.

loc.

111. IS PODU ILOAIEI 0 112. BZ POGOANELE 0 113. IF POPESTI LEORDENI 0 114. OT POTCOAVA 0 115. DB RACARI 0 116. GJ ROVINARI 0 117. NT ROZNOV 0 118. BV RUPEA 0 119. BH SACUENI 0 120. SV SALCEA 0 121. SB SALISTE 0 122. MM SALISTEA DE SUS 0 123.

MR SANGEORGIU DE

PADURE

0

124. AR SANTANA 0 125. MR SARMASU 0 126. BT SAVENI 0 127. AR SEBIS 0 128. DJ SEGARCEA 0 129. MM SEINI 0 130. HD SIMERIA 0 131. SJ SIMLEU SILVANIEI 0 132. SV SIRET 0 133. SV SOLCA 0 134. MM SOMCUTA MARE 0 135. BT STEFANESTI 0 136. MH STREHAIA 0 137. TL SULINA 0 138. SB TALMACIU 0 139. IL TANDAREI 0 140. GL TARGU BUJOR 0 141. GJ TARGU CARBUNESTI 0 142. MM TARGU LAPUS 0 143. NT TARGU NEAMT 0 144. MM TAUTII-MAGHERAUS 0 145. AB TEIUS 0 146. GJ TISMANA 0 147. DB TITU 0 148. GJ TURCENI 0 149. MM ULMENI 0 150. HD URICANI 0 151. PH URLATI 0 152. BH VALEA LUI MIHAI 0 153. MH VANJU MARE 0 154. BH VASCAU 0 155. SV VICOVU DE SUS 0 156. BV VICTORIA 0 157. TR VIDELE 0 158. HG VLAHITA 0 159. AB ZLATNA 0

Sursa date: INS, Tempo on-line

Sub aspectul îndeplinirii indicatorilor de echipare tehnică urbană situaţia se prezintă astfel:


212

- la nivelul municipiilor 25 nu îndeplinesc nivelul de 60% străzi modernizate, 29 nu

îndeplinesc criteriul de 60% străzi cu canalizare şi 13 nu au staţii de epurare

- la nivelul oraşelor 91 nu îndeplinesc nivelul de 50% străzi modernizate, 152 nu

îndeplinesc criteriul de 50% străzi cu canalizare şi 77 nu au staţii de epurare

Trebuie făcute următoarele observaţii: indicatorul privind străzi cu canalizare nu reflectă în

mod exact realitatea el fiind definit astfel în statistica INS: lungimea totală simplă a

conductelor de canalizare reprezintă lungimea canalelor (tuburilor) prin care se colectează

şi se evacuează apele reziduale (menajere, industriale, etc.) şi a celor provenite din

precipitaţii de pe teritoriul localităţii cu canalizare publică, începând de la căminele de

racordare a clădirilor cu instalaţii de canalizare şi până la punctul de deversare a apelor

reziduale într-un emisar natural. Se includ atât reţelele de canalizare (de serviciu) cât şi

canalele colectoare principale şi secundare. În cazul când conductele sunt aşezate în mai

multe rânduri pe aceeaşi stradă, se considera lungimea lor totală. Nu se includ racordurile

la clădiri. Conform acestei definiţii raportarea la lungimea reţelei stradale, nu se dovedeşte a

fi relevantă, putând conduce şi la rezultate supraunitare (Buziaş, Eforie, Făget, Plopeni,

Ungheni şi numeroase municipii).

În ceea ce priveşte indicatorul referitor la staţiile de epurare, acesta nu mai este urmărit de

statistica oficială, din anul 2004. Totodată, aspectele de natură tehnică şi calitativă privind

treptele de epurare (mecanică, chimică, biologică) nu sunt evidenţiate în raportările

statistice.

4.1.5 Analiza indicatorului privind spaţiul verde pe locuitor

4.1.5.1. Standarde şi indici

Tipologiile de spaţiu verde au fost definite încă din 1973, în cadrul "Instrucţiunilor tehnice

de proiectare a spaţiilor verzi", care prevedeau următoarele procente de participare a

principalelor părţi componente ale unităţilor de spatii verzi:

Tabel nr. 4.21.: Ponderea spaţiilor verzi în intravilan (1973)

Tipologii de spaţii verzi Destinaţia suprafeţelor (%) Alte dotări

(oglinzi de

apă, teren

de joaca) %

Vegetaţie, din care: Alei şi

platforme

Total Arbori şi

arbuşti

Plante

Floricole Gazon

1 Scuar 60-85 30-75 15-20 0-20

2

Grădina complexului de

locuit, de cartier sau

orășenească

40-70 30-60 4-8 20-40

3 Parc 65-75 30-60 3-5 35-67 10-15 15-20

4 Fâşie plantată stradală 100 20-60 2-5 35-78

5 Spaţiu verde din cadrul

complexului de locuit 90-95 30-60 1-3 37-69 5-10

6 Spaţiu verde din incinta

creşei şi grădiniţei 60-70 50-60 2-3 40-50 10-15 20-25

7 Spaţiu verde din incinta

şcolilor şi liceelor 45-60 60-70 2-3 30-40 10-15 30-40

De asemenea, diferitele tipologii de spaţiu verde au suprafeţe, raze de deservire şi norme pe

locuitor, precum şi procente ale populaţiei care le frecventează simultan, astfel:

STUDIU DE FUNDAMENTARE ÎN VEDEREA ACTUALIZĂRII P.A.T.N. - Etapa II; vol. 2

213

Figura nr. 4.2.: Norme pentru spatii plantate urbane

Ca urmare a reducerii spaţiilor verzi urbane din ţara noastră, prin OUG nr. 114/2007 pentru

modificarea şi completarea OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, se prevede

respectarea obligativităţii autorităţilor administraţiei publice locale "de a asigura din terenul

intravilan o suprafaţă de spaţiu verde de minimum 20 mp/locuitor, până la 31 decembrie

2010, şi de minimum 26 mp/locuitor, până la 31 decembrie 2013"7

Norma Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) este de 50 mp/locuitor, iar standardele

Uniunii Europene sunt de 26 mp/locuitor8, rezultă că populaţia oraşelor din România nu

dispune, de necesarul minim de spaţii verzi.

De asemenea, în prezent există o propunere a Registrului Urbaniştilor din România, în

cadrul "Ghidului orientativ de ocupare a terenurilor pentru zone funcţionale", cu

privire la norme de ocupare a terenurilor pentru toate spaţiile plantate, inclusiv cele publice,

semi-publice şi private (parcuri, grădini, zone de protecţie, grădini private, fâşii plantate,

spaţii verzi din zona de locuit, etc.) care propune următoarele norme, raportate la suprafaţa

intravilanului:

- pentru localităţi de RANG 0 şi I - CAPITALA ŞI MUNICIPII acestea prevăd

20÷40 mp spaţiu verde/loc, raportat la o suprafaţă de 14÷15,3% din intravilan.

- pentru localităţi de RANG II - MUNICIPII REŞEDINŢĂ DE JUDEŢ ŞI ALTE

MUNICIPII acestea prevăd 20÷30 mp/loc, raportat la o suprafaţă de 6÷17,5 %

intravilan.

- pentru localităţi de RANG III – ORAŞE, acestea prevăd 20÷40 mp spaţiu verde

/loc, raportat la o suprafaţă de 14÷15,3 % intravilan

7 Cf. art. II, alin. (1) - OUG nr. 114/2007 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 195/2005 privind

protecţia mediului. 8 Vezi Nota de fundamentare – OUG nr. 108/10–10–2007, Monitorul Oficial nr. 698/16–10–2007).


214

- pentru localităţi de RANG IV - SATE REŞEDINŢĂ DE COMUNĂ acestea

prevăd 20÷26 mp spaţiu verde /loc, raportat la o suprafaţă de 3÷5 % intravilan.

- pentru localităţi de RANG V – SATE, acestea prevăd 20÷26 mp spaţiu verde

/loc, raportat la o suprafaţă de 1÷3 % intravilan.

4.1.5.2. Situaţia existentă a procentului de spaţii verzi/locuitor pentru municipiile din

România

Municipiul Bucureşti, cel mai mare oraş al ţării, cu peste 1,9 milioane de locuitori

(1.924.299 locuitori), respectiv 9,01% din populaţia urbană, deţine o suprafaţă medie a

spaţiilor verzi de 23.42 mp/locuitor (cf. statisticilor realizate pe baza TEMPO-on line a INS

pentru indicatorii de spaţii plantate), dar din acest procent numai 9,67 mp/locuitor sunt spaţii

verzi publice – mult sub normativul UE şi insuficient în raport cu necesităţile minime ale

populaţiei.

În ceea ce priveşte cele 102 municipii din România, situaţia spaţiului verde/locuitor este

următoarea:

- 37% au sub 15 mp/locuitor, respectiv 37 municipii (din care 43%, respectiv 16

municipii neîndeplinind nici măcar normele pentru oraşe de 10 mp/locuitor); procentele

sunt distribuite astfel:

7 % sub 7 mp spaţiu verde/loc: 7 municipii - Săcele cu 1,18 mp/loc,

Sighetul Marmaţiei cu 3,19 mp/loc, Braşov cu 5,29 mp/loc, Arad cu 5,43

mp/loc, Târgu Jiu cu 6,21 mp/loc, Beiuş cu 6,34 mp/loc, Tulcea cu 6,90

mp/loc

9 % intre 7-10 mp spaţiu verde/loc – 9 municipii – Focşani cu 7,17

mp/loc, Motru cu 7,26 mp/loc, Râmnicu-Sărat cu 7,45 mp/loc, Giurgiu cu

8,08 mp/loc, Rădăuţi cu 8,47 mp/loc, Medgidia cu 9,16 mp/loc, Baia

Mare cu 9,32 mp/loc, Zalău cu 9,38 mp/loc, Fălticeni cu 9,89 mp/loc.

21 % intre 10-15 mp spaţiu verde/loc. - 21 municipii

- 47 % au intre 15-26 mp spaţiu verde /locuitor, respectiv 49 municipii

- 16 % au peste 26 mp spaţiu verde /locuitor, respectiv 16 municipii: Băileşti cu 77.53

mp/loc, Mangalia cu 76,88 mp/loc, Câmpina cu 58.75 mp/loc, Dej cu 47,63 mp/loc,

Lugoj cu 47,33 mp/loc, Miercurea-Ciuc cu 43,86 mp/loc, Craiova cu 34,83 mp/loc,

Odorheiu Secuiesc cu 33,15 mp/loc, Drăgăşani cu 31,66 mp/loc, Suceava cu 30,31

mp/loc, Cluj-Napoca cu 30,18 mp/loc, Hunedoara cu 29,60 mp/loc, Oradea cu 29,21

mp/loc, Roşiori de Vede cu 28,76 mp/loc, Vulcan cu 27.30 mp/loc, Turda cu 26,61

mp/loc.

Astfel, 37 de municipii nu îndeplinesc criteriile cf. normelor PATN (15 mp spaţiu verde

/loc), iar 16 municipii nu îndeplinesc nici măcar normele pentru oraşe cf. PATN (10 mp

spaţiu verde/loc); 16 municipii îndeplinesc standardul Uniunii Europene de 26

mp/locuitor (Vulcan si Băilești) si 3 municipii îndeplinesc Normele Organizaţiei

Mondiale a Sănătăţii (OMS) de 50 mp/locuitor (Băileşti cu 77.53 mp/loc, Mangalia cu

76,88 mp/loc, Câmpina cu 58.75 mp/loc), unde este posibil sa fie introduse în statistica

spaţiilor verzi şi zone verzi private, păduri urbane sau zone protejate verzi din intravilan.


215

Figura nr. 4.3.: Categorii de municipii după suprafaţa de spaţiu verde / locuitor

4.1.5.3. Situaţia existentă a procentului de spaţii verzi/locuitor pentru oraşele din

România

Pentru cele 217 oraşe din România, situaţia spaţiului verde/locuitor este următoarea:

- 37 % au sub 10 mp/loc, respectiv 80 oraşe, distribuite astfel:

12 % au sub 3 mp spaţiu verde /loc, 27 oraşe - cu cel mai scăzut procent

oraşele: Pantelimon cu 0,44 mp/loc, Borşa cu 0,70 mp/loc, Târgu Lăpuş cu

0,78 mp/loc, Bolintin Vale cu 0,79 mp/loc, Nehoiu cu 0,90 mp/loc,

Voluntari cu 1,08 mp/loc.

10 % intre 3-5 mp spaţiu verde /loc, 20 oraşe

15 % intre 5-10 mp spaţiu verde /loc, 33 oraşe

- 39 % au intre 10-26 mp spaţiu verde /locuitor, respectiv 84 oraşe

- 24 % au peste 26 mp spaţiu verde /locuitor, respectiv 53 oraşe, dintre care cu cel mai


216

mare procent de spaţii verzi, respectiv peste 100 mp/loc, următoarele oraşe: Cavnic cu

684,03 mp/loc, Tuşnad cu 450,74 mp/loc, Sovata cu 170,61 mp/loc, Slănic (Prahova) cu

143,73 mp/loc, Băile Olăneşti cu 138,83 mp/loc, Băile Herculane cu 100,67 mp/loc.

Astfel, 80 oraşe nu îndeplinesc criteriile cf. normelor PATN (10 mp spaţiu verde /loc);

53 oraşe din România îndeplinesc standardul Uniunii Europene de 26 mp/locuitor şi 17

oraşe, îndeplinesc Normele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) de 50

mp/locuitor, unde este posibil sa fie introduse în statistica spaţiilor verzi şi zone private,

păduri urbane sau zone protejate verzi din intravilan.

GRAFIC - Situatia existenta a procentului de spatii

verzi/locuitor pentru cele 217 ORASE din Romania

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

Orase care au

sub 3 mp

spatiu verde

/loc

Orase care au

intre 3-5 mp

spatiu verde

/loc

Orase care au

intre 5-10 mp

spatiu verde

/loc

Orase care au

intre 10-26

mp spatiu

verde /loc

Orase care au

peste 26 mp

spatiu verde

/loc

Situatia existenta a procentului de spatii verzi/locuitor pentru

cele 217 ORASE din Romania

24%

12%

9%15%

40%

Orase care au peste 26 mpspatiu verde /loc

Orase care au sub 3 mpspatiu verde /loc

Orase care au intre 3-5 mpspatiu verde /loc



Figura nr. 4.4.: Categorii de oraşe după suprafaţa de spaţiu verde / locuitor

4.1.5.4. Situaţia existentă a procentului de spaţii verzi / locuitor pentru noile municipii

din România

Pentru cele 10 municipii declarate după anul 2000, situaţia spaţiului verde/locuitor este

sub standardele Uniunii Europene de 26 mp/locuitor şi mult sub Normele Recomandate de

Organizaţia Mondiala a Sănătăţii (OMS) de 50 mp/locuitor, încadrându-se însă în normele

subdimensionate în comparaţie cu recomandările europene ale PATN-ului din 2007:

- 30% au sub 15 mp spaţiu verde /locuitor, respectiv trei municipii: Beiuş cu

6,34 mp/loc – neîndeplinind nici măcar normele pentru oraşe de 10mp/locuitor,

Moreni cu 11,53 mp/loc şi Salonta 12,72 mp/loc)


217

- 50% au între 15-26 mp spaţiu verde /locuitor, respectiv cinci municipii: Topliţa

cu mp/loc, Marghita cu 16.64 mp/loc, Moineşti cu 18.52 mp/loc, Lupeni cu 23.41

mp/loc, Gheorgheni cu 23.90 mp/loc)

- 20% au peste 26 mp spaţiu verde /locuitor, respectiv două municipii: Vulcan

cu 27.30 mp/loc, Băileşti cu 77.53 mp/loc

Astfel, 3 noi Municipii nu îndeplinesc criteriile cf. normelor PATN (10 mp spaţiu verde

/loc); doar 2 dintre noile municipii îndeplinesc standardul Uniunii Europene de 26

mp/locuitor (Vulcan si Băileşti) şi un nou municipiu Normele Organizaţiei Mondiale a

Sănătăţii (OMS) de 50 mp/locuitor (Băileşti), unde este posibil să fie introduse in

statistica spatiilor verzi şi zone verzi private, păduri urbane sau zone protejate verzi din

intravilan.

Situatia existenta a procentului de spatii verzi/locuitor

pentru cele 10 noi municipii din Romania

0

1

2

3

4

5

6

30% din noile

Municipii au sub 15

mp/locuitor

50% din noile

Municipii au intre 15-

26 mp/locuitor

20% din noile

Municipii au peste 26

mp/locuitor


cele 10 noi municipii din Romania

30%

50%

20%

30% din noile Municipii ausub 15 mp/locuitor

50% din noile Municipii auintre 15-26 mp/locuitor

20% din noile Municipii aupeste 26 mp/locuitor

Figura nr. 4.5.: Municipiile declarate după 2000, după suprafața de spațiu verde /

locuitor

4.1.5.5. Situaţia existentă a procentului de spații verzi / locuitor pentru noile oraşe din

România (declarate după anul 1990)

În ceea ce priveşte cele 60 oraşe noi din România, situaţia spaţiului verde/locuitor este de

asemenea sub standardele Uniunii Europene de 26 mp/locuitor (doar 6 oraşe îndeplinesc

acest standard) şi mult sub Normele Recomandate Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS)

de 50 mp/locuitor (doar 2 oraşe îndeplinesc aceasta normă), încadrându-se însă în normele

subdimensionate în comparaţie cu recomandările europene ale legii 100 /2007:

- 64 % au sub 10 mp/locuitor, respectiv 37 oraşe, distribuite astfel:


218

23 % sub 3 mp spaţiu verde/loc - 13 oraşe (cu cel mai scazut procent

oraşele: Pantelimon cu 0,44 mp/loc, Voluntari cu 1,08 mp/loc, Turceni cu

1,22 mp/loc, Ulmeni cu 1,33 mp/loc, Murgeni cu 1,27 mp/loc, Frasin cu

1,54 mp/loc, Broşteni cu 1,61 mp/loc, Flămânzi cu 1,70 mp/loc, Berbeşti

cu 1,81 mp/loc, Milişăuţi cu 1,85 mp/loc, )

18 % intre 3-5 mp spaţiu verde /loc - 10 oraşe

23 % intre 5-10 mp spaţiu verde /loc - 14 oraşe (Băbeni, Dăbuleni,

Dolhasca, Pătarlagele, Potcoava, Roznov, Salcea, Săliştea de Sus,

Sarmaşu, Ungheni, Teiuş)

- 26 % au intre 10-26 mp spaţiu verde /locuitor, respectiv 16 oraşe: Făget cu 11,10

mp/loc, Topliţa cu mp/loc, Marghiţa cu 16.64 mp/loc, Moineşti cu 18.52 mp/loc, Lupeni

cu 23.41 mp/loc, Gheorgheni cu 23.90 mp/loc.

- 10 % au peste 26 mp spaţiu verde /locuitor, respectiv 7 oraşe: Amara cu 81,97

mp/loc, Miercurea Sibiului cu 51.46 mp/loc, Baia de Arieş 36,28 mp/loc, Pecica cu

39.50 mp/loc, Miercurea Nirajului cu 32.21 mp/loc, Livada cu 27.00 mp/loc, Bechet cu

26,05 mp/loc

Astfel 37 de noi oraşe nu îndeplinesc criteriile cf. normelor PATN (10 mp spaţiu verde

/loc); doar 7 noi oraşe îndeplinesc standardul Uniunii Europene de 26 mp/locuitor unde

este posibil sa fie introduse in statistica spaţiilor verzi şi spaţii private, zone verzi private,

păduri urbane, zone protejate verzi, spaţii publice neamenajate corespunzător din intravilan.

Situatia existenta a procentului de spatii verzi/locuitor

pentru cele 60 noi ORASE din Romania

024

68

1012

1416

23 % noi

Orase sub 3

mp spatiu

verde/loc

18 % intre 3-5

mp spatiu

verde /loc

23 % intre 5-

10 mp spatiu

verde /loc

26 % au intre

10-26 mp

spatiu verde

/locuitor

10 % au peste

26 mp spatiu

verde

/locuitor


cele 60 noi ORASE din Romania

23%

18%

23%

25%

11%

23 % noi Orase sub 3 mpspatiu verde/loc

18 % intre 3-5 mp spatiuverde /loc

23 % intre 5-10 mp spatiuverde /loc

26 % au intre 10-26 mpspatiu verde /locuitor

10 % au peste 26 mp spatiuverde /locuitor

Figura nr. 4.6.: Orașele declarate după 1990, după suprafața de spațiu verde / locuitor


219

Situaţia este bună în general în municipiile şi oraşele staţiuni turistice şi balneo-climaterice,

care deţin suprafeţe importante de spaţii verzi în intravilan, precum şi în oraşele situate în

zonele cu păduri şi vegetaţie forestieră mai bogată in intravilan (Cavnic, Tuşnad, Sovata,

Slănic - Prahova, Băile Olăneşti, Băile Herculane).

În schimb, o serie de localităţi, inclusiv cele devenite de curând oraşe, nu dispun practic de

spaţii verzi publice amenajate corespunzător (Municipiul Beiuş, Oraşele Pantelimon şi

Voluntari, etc.).

4.1.5.6. Recomandări pentru indicatorii de spaţiu verde / locuitor pentru reţeaua de

localităţi

- Respectarea Constituţiei care stipulează "dreptul oricărei persoane la un mediu

înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic" (art. 35).

- Stabilirea indicatorilor de evaluare a spaţiilor verzi privind:

disponibilitatea spaţiului verde/albastru urban: cantitatea totală de

suprafaţă verde/albastră, ponderea suprafeţei verzi şi de apă din oraş,

suprafaţa de spaţiu verde/locuitor etc.

accesibilitatea spaţiilor verzi / albastre si proximitatea acestora, măsurată

prin procentul de populaţie care se află la mai puţin de 15 minute de mers

pe jos de suprafeţele verzi urbane

calitatea habitatului şi menţinere a biodiversităţii: fragmentarea spaţiului

verde şi izolarea acestuia, calitatea vieţii sălbatice urbane măsurată în

numărul de specii de păsări (Towards an Urban Atlas: Assessment of

Spatial Data of 25 European Cities and Urban Areas. Environmental

Issues No. 30, Copenhagen, 2002)

- asigurarea unei suprafeţe optime de spaţiu verde, municipalităţile europene trebuie să

aibă în vedere şi necesităţile diverselor grupe de utilizatori, cererile pentru varietatea

unor forme de recreere, îmbunătăţirea mediului înconjurător urban,

- satisfacerea necesităţilor pentru conservarea naturii şi a locurilor importante din punct de

vedere cultural.

- managementul (corespunzător) şi menţinerea adecvată a spaţiului verde urban

- identificarea terenurilor neproductive sau deteriorate ce urmează a fi amenajate ca spaţii

verzi9 pe o perioadă de desfăşurare de 10 ani, cu posibilitatea prelungirii acesteia, prin

care sunt finanţate proiectele depuse de administraţiile publice locale pentru realizarea

de noi parcuri sau pentru reabilitarea şi extinderea unor parcuri existente.

- necesitatea realizării unui Sistem coerent de spaţii verzi care să se integreze în cadrul

unei Strategii de Peisaj, în toate municipiile şi oraşele, in vederea asigurării a minimum

9 mp/locuitor cf. normelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 24-26 metri pătraţi de

spaţiu verde pe cap de locuitor, aşa cum prevăd Normele Uniunii Europene, având în

vedere, cu timpul, atingerea normei recomandate de Organizaţia Naţiunilor Unite, adică

de 50 de mp de spaţiu verde pe cap de locuitor.

9 OUG nr. 59 din 2007 - Programul naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii

verzi în localităţi.


220

- abordarea peisajului ca "motor" de dezvoltare spaţială şi teritorială, prin realizarea unei

Strategii de Peisaj particulare pentru diferite categorii de aşezări umane, care să

stabilească care sunt ameninţările, pericolele şi constrângerile prezente in Peisaj, printr-

un diagnostic actualizat de stare, utilizare şi gestiune - ridicarea calităţii vieţii urbane,

prin amenajarea de spaţii verzi şi conservarea peisajului în toate componentele sale

(semi/cvasi-natural, antropic şi cultural), văzute ca resurse valoroase, aflate în prezent

într-o postură de fragilitate

- analizarea şi cercetarea procesului de pierdere şi evoluţie posibilă viitoare a peisajelor

valoroase şi care sunt priorităţile de intervenţie, precum şi care sunt acţiunile necesare

pentru protecţia şi încetinirea distrugerii peisajelor fragile, prin promovarea de direcţii

strategice de acţiune pe termen lung, mediu şi scurt, prin stabilirea unor scenarii posibile

de tip "if" şi "if not".

- stabilirea posibilelor parteneriate de acţiune şi a partenerilor relevanţi pentru studiul

peisajului, inclusiv a constrângerilor legale şi instituţionale actuale

Obiective pentru menţinerea, îmbunătăţirea şi crearea unor noi spaţii verzi:

- stoparea diminuării şi degradării spaţiilor verzi intraurbane şi periurbane;

- conservarea suprafeţelor verzi existente;

- reabilitarea zonelor verzi intraurbane şi periurbane degradate;

- eliminarea construcţiilor ilegale şi redarea terenurilor pe care se află acestea

sistemului spaţiilor verzi;

- realizarea de noi spaţii verzi în interiorul localităţilor urbane;

- amenajarea parcurilor corespunzător (funcţiuni variate pentru diferite vârste, alei,

locuri de joacă şi mobilier urban);

- extinderea perdelelor de protecţie în zonele industrializate.

- amenajarea de noi spaţii verzi, precum şi reamenajarea celor existente înscrise în

procesul general de regenerare urbană

Propuneri - Set de indicatori din Catalogul Interdisciplinar al Criteriilor, elaborat în

cadrul proiectului FP5 URGE (Framework Programme 5 – Urban Green Environment), care

stabileşte următoarele grupe:

a. grupa indicatorilor privind cantitatea (disponibilitatea) de spaţii verzi: arealul

suprafeţei, fragmentarea, izolarea de alte spaţii verzi, conectivitatea spaţiilor verzi,

furnizarea de spaţii verzi sau oferta, accesibilitatea, sistemul integrat intern/extern;

b. grupa indicatorilor privind calitatea spaţiilor verzi: diversitatea speciilor,

diversitatea habitatului, protejarea moştenirii culturale şi naturale, capacitatea de a

îmbunătăţi calitatea mediului, identitatea oraşului, conştientizarea beneficiilor fizice

şi emoţionale derivate din impactul spaţiului verde urban;

c. grupa indicatorilor privind utilizarea spaţiilor verzi: recreere, sport, educaţie,

cultură, producţie, locuri de muncă;

d. grupa indicatorilor pentru planificare, dezvoltarea şi managementul spaţiilor verzi:

politica urbană verde şi contextul ei legal, instrumente de planificare, includerea în

planurile Agenda 21, responsabilităţi în cadrul administraţiei, integrarea spaţiilor

verzi private, buget pentru sistemul verde urban, managementul deşeurilor,

implicarea cetăţenilor etc.


221

Analizele internaţionale şi naţionale asupra performanţelor spaţiului verde urban recurg la

utilizarea unor indicatori comparativi între ţări / oraşe - indicatori cantitativi, cum ar fi:

suprafaţa totală de spaţiu verde în arealele urbane, ponderea suprafeţei de spaţiu verde,

suprafaţa de spaţiu verde pe locuitor. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, norma de

spaţiu verde pentru un locuitor trebuie să fie de 50 mp (9 mp/locuitor – minimă).

La nivelul Uniunii Europene, unde mediul urban reprezintă habitatul pentru circa 70% din

populaţie, standardele în ceea ce priveşte spaţiile verzi sunt de minimum 26 mp/locuitor10

.

În România, situaţia spaţiilor verzi urbane este mult sub nivelul standardelor europene,

media fiind de doar 18 mp/locuitor, datorită, în special, diminuării suprafeţei acestora în

ultimii 15 ani (Planul Local de Acţiune pentru Mediu Bucureşti, APM Bucureşti, 2005).

Tabel nr. 4.22.: a,b,c Tipologii şi suprafeţe de spaţii verzi (recomandări)

TIPOLOGIA / CATEGORIA

DE SPAŢIU VERDE

PLANTAT ÎN INTRAVILAN

SUPRAFAŢA

MINIMA

MP/LOCUITOR

PENTRU

MUNICIPII /

ORAŞE /

COMUNE

SUPRAFAŢA

MEDIE

MP/ LOCUITOR

PENTRU

MUNICIPII /

ORAŞE /

COMUNE

Cf. Recomandări

UE

SUPRAFAŢA

MAXIMĂ

MP/ LOCUITOR

PENTRU

MUNICIPII /

ORASE /

COMUNE

Cf. Recomandări

OMS

Parcuri publice urbane

(peste 20 ha)

8 / 6 mp/ -

mp/loc

10 / 9 / -

mp/loc

20 / 15 / -

mp/loc

Grădini publice urbane

(intre 5-20 ha)

5 / 4 / -

mp/loc

9 / 9 / -

mp/loc

15 / 10 / -

mp/loc

Scuaruri

(intre 1-5 ha)

2 / 2 / 1,5

mp/loc

2,5 / 2 / 2

mp/loc

5 / 5 / 4

mp/loc

Fâşii plantate stradale /

Aliniamente

1,5 / 1 / 1,5

mp/loc

2 / 1,5 / 1,5

mp/loc

5 / 5 / 2

mp/loc

Zone de protecţie şi alte spaţii

verzi utilitare

2 / 1,5 / 1,5

mp/loc

2,5 / 2,5 / 2

mp/loc

5 / 5 / 4

mp/loc

TOTAL spaţii verzi în

intravilan:

18,5 / 14,5 / 4,5

mp spaţiu

verde/loc

26 / 24 / 5,5

mp spaţiu

verde/loc

50 / 40 / 10

mp spaţiu

verde/loc

TIPOLOGIA / CATEGORIA DE

SPAŢIU VERDE PLANTAT ÎN

EXTRAVILAN

Suprafaţa

Ha/1000locuitori

Distanţa

km

Zone de agrement 12 ha / 1.000 locuitori Max 35 km

Pădure-Parc 12 ha / 1.000 locuitori Max 50 km

ZONE CU CARACTER UTILITAR: Distanţa

maxima Distanţa minimă

Pepiniere, sere şi răsadniţe

Terenuri de cultura in intravilan 8 mp/ ha

10 mp/ha,

din care pepiniere 3% din

spaţiul verde plantat

10

Nota de fundamentare – OUG nr. 108/10–10–2007, Monitorul Oficial nr. 698/16–10–2007.


222

TIPOLOGIA / CATEGORIA DE

SPAŢIU VERDE PLANTAT ÎN

INTRAVILAN

SUPRAFAŢA

MINIMĂ

MP/LOCUITOR

SUPRAFAŢA MAXIMĂ

MP/LOCUITOR

Parcuri publice urbane 6 mp/loc 8 mp/loc

Grădini publice urbane 4 mp/loc 6 mp/loc

Scuaruri 1,5 mp/loc 4 mp/loc

Fâşii plantate stradale / Aliniamente 1 mp/loc 3 mp/loc

TOTAL spaţii verzi în intravilan: 12,5 mp/loc 21,0 mp/loc

4.1.6. Sinteza îndepliniri standardelor minimale pentru 13 indicatori (din 17)

Din totalul de 103 municipii:

- 9 satisfac toate cele 13 criterii: Alexandria, Cluj-Napoca, Oradea, Roman, Satu

Mare, Slatina, Suceava, Timişora, Vaslui,

- 17 satisfac 12 criterii



- 25 satisfac 8-9 criterii


- 3 satisfac 0-3 criterii: Huşi – 3, Băileşti – 2, Feteşti - 0

Capitala ţării satisface doar 11 indicatori: nu îndeplineşte indicatorul de străzi

modernizate şi cel de epurare (conf. date 2004, dar în prezent staţia de epurare de la Glina

este funcţională; prin urmare îndeplineşte 12 din cei 13 indicatori în prezent).

Din totalul celor 217 oraşe:

- 2 îndeplinesc 13 criterii: Eforie şi Oţelul Roşu







- 5 satisfac 1 singur criteriu: Firebinţi Târg, Miliţăuţi, Salcea, Săliştea de Sus, Sărmaşu

(toate oraşe declarate după anul 2000)

- 3 nu satisfac niciun criteriu: Budeşti, Dragomireşti, Frasin (ultimele 2 declarate după

anul 2000)

Cu excepţia oraşului Otopeni care satisface 11 criterii, a oraşului Făget care satisface 10

criterii, a orașului Voluntari care satisface 9 criterii şi a oraşelor Popeşti Leordeni şi

Ştefăneşti (Argeş), care satisfac 8 criterii, Geoagiu (Hunedoara), Măgurele şi Sântana

(Arad) şi care satisfac 7 criterii, toate celelalte oraşe declarate ca atare după anul 1990

îndeplinesc 6 criterii sau mai puţin (deci sub 50% din total criterii analizate).


223

Figura nr. 4.7.:Gradul de îndeplinire a indicatorilor minimali la nivel naţional/regional

Figura nr. 4.8.: Gradul de îndeplinire a indicatorilor minimali în macroregiunea nr. 1


224



225




226

4.1.7. Alţi indicatori

4.1.7.1. Populaţia ocupată

Conţinutul indicatorului

Indicatorul Populaţia ocupată cuprinde, conform metodologiei Anchetei statistice asupra

forţei de munca in gospodarii, toate persoanele de 15 ani și peste care au desfăşurat o

activitate economică producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o ora (cel puţin 15 ore

pentru lucrătorii pe cont propriu și lucrătorii familiali neremuneraţi din agricultură anterior

anului 2011) în perioada de referinţă (o săptămâna), în scopul obţinerii unor venituri sub

forma de salarii, plată în natură sau alte beneficii. Începând din anul 2011, lucrătorii pe cont

propriu şi lucrătorii familiali neremuneraţi care lucrează în agricultura sunt consideraţi

persoane ocupate doar dacă sunt proprietarii producţiei agricole (nu neapărat și ai

pământului) obţinute și îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

a) producţia agricolă este destinată, fie și măcar în parte, vânzării sau schimbului în

natură (troc);

b) producţia agricolă este destinată exclusiv consumului propriu dacă aceasta

reprezintă o parte substanțială a consumului total al gospodăriei.

Sunt excluse din populaţia ocupata persoanele care:

- desfăşoară activităţi agricole minore, în scop de recreere, hobby sau pentru a

obţine, suplimentar, produse alimentare fără ca acestea să constituie o parte

importantă a consumului total al gospodăriei;

- desfăşoară activităţi agricole (cu o durata de peste 10 ore/ săptămâna), producţia

agricolă fiind destinata exclusiv consumului propriu, dar aceasta nereprezentând o

parte substanţiala a consumului total al gospodăriei.

Populaţia ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste, care au desfăşurat o

activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră în

perioada de referinţă (o săptămână), în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii,

plată în natură sau alte beneficii.

Remarcă: Pentru persoanele ocupate în gospodăria auxiliară cu producerea de produse

agricole în exclusivitate pentru consumul propriu (al gospodăriei) durata minimă este de 20

de ore pe săptămână.

Indicatorul Rata de ocupare: raportul dintre populaţia ocupată în vârstă de 15 ani şi peste

şi totalul populaţiei de aceiaşi grupă de vârstă, exprimat procentual.

Potrivit Metodologiei:

POPULATIA OCUPATA (PO)= Populaţia activa (PA) - Şomerii BIM (So)

Populaţia ocupată se clasifică în categorii de persoane ocupate în funcţie de statutul

profesional. Statutul profesional reprezintă situaţia deţinuta de o persoana in funcţie de

modul de obţinere a veniturilor prin activitatea exercitata si anume:

- Salariat - este considerată persoana care-și exercită activitatea pe baza unui contract

de muncă într-o unitate economică sau socială - indiferent de forma ei de

proprietate - sau la persoane particulare, în schimbul unei remuneraţii sub forma de

salariu, în bani sau în natură, sub formă de comision etc. Prin convenţie, cu acest

statut au fost înregistraţi și militarii în termen.


227

- Patron - este persoana care-și exercită ocupaţia (meseria) în propria sa unitate

(întreprindere, agenţie, atelier, magazin, birou, ferma etc.), pentru a cărei activitate

are angajaţi unul sau mai mulţi salariaţi. In aceasta categorie sunt incluşi si patronii

care sunt, în acelaşi timp, salariaţi în întreprinderea proprie, ca și titularii de

contracte de locaţie de gestiune sau de concesiune care folosesc salariaţi.

- Lucrător pe cont propriu - este persoana care-și exercită activitatea în unitatea

proprie sau într-o afacere individuală, fără a angaja nici un salariat, fiind ajutat sau

nu de membrii familiei neremuneraţi. Sunt încadraţi la acest statut întreprinzătorii

independenţi (vânzătorii ambulanţi, meditatorii, femeile care îngrijesc copii,

cărăuşii, taximetriştii particulari etc.), liber profesioniştii (muzicanţii ambulanţi,

artiştii plastici, avocaţii), zilierii ocazionali, titularii de contracte de gestiune sau de

concesiune care nu folosesc salariaţi, agricultorii individuali sau care lucrează în

asociaţii agricole.

- Lucrător familial neremunerat - este persoana care-și exercită activitatea într-o

unitate economică familială condusă de un membru al familiei sau o rudă, pentru

care nu primeşte remuneraţie sub formă de salariu sau plată în natura. Gospodăria

ţărănească (agricolă) este considerată o astfel de unitate. Dacă mai multe persoane

dintr-o gospodărie lucrează în gospodăria agricolă proprie, una dintre acestea - în

general capul gospodăriei - este considerat lucrător pe cont propriu, iar ceilalţi,

lucrători familiali neremuneraţi.

- Membru al unei societăţi agricole sau al unei cooperative neagricole - este

considerată persoana care a lucrat fie ca proprietar de teren agricol într-o societate

agricola constituita conform Legii 36/1991, fie ca membru al unei cooperative

meşteşugăreşti, de consum sau de credit.

Dezavantaje ale utilizării indicatorului şi propuneri de modificare

Indicatorul este greu de folosit deoarece:

- nu se regăseşte în raportările statistice curente (anuar statistic, alte raportări);

- frecvenţa de publicare este mare;

- costul sondajelor este ridicat;

Pentru a corecta aceste neajunsuri şi a îmbunătăţii principalii indicatori cantitativi şi

calitativi minimali de definire a localităţilor urbane se propun următorii indicatori:

Tabel nr. 4.23.: Indicatori propusi

Indicator

propus

Definiţie Avantaje Sursa datelor

Nr. salariaţi

în sectorul

secundar şi

terţiar

(nr. absolut

şi pondere în

total %)

persoana care-şi exercita activitatea

pe baza unui contract de munca

într-o unitate economica sau

sociala - indiferent de forma ei de

proprietate - sau la persoane

particulare, in schimbul unei

remuneraţii sub forma de salariu,

in bani sau in natura, sub forma de

comision etc. Prin convenţie, cu

acest statut au fost înregistraţi si

militarii in termen

Dă informaţii cu

privire la

numărul de

persoane ce

activează în

sectorul secundar

şi terţiar

Anuarul statistic

al României,

Anuarele

judeţene, alte

raportări

statistice, bilanţuri

firme


228

Indicator

propus

Definiţie Avantaje Sursa datelor

Nr. de firme

active

Nr. de firme care au depus bilanţul

anul anterior raportării

Dă informații cu

privire la

activitatea

antreprenorială

Anuarul statistic

al României,

Anuarele

judeţene,

Raportări Oficiul

Naţional Registrul

Comerţului

Nr. de

persoane

fizice

autorizate

active

Nr. de PFA care au depus bilanțul

anul anterior raportării

Furnizează

informații cu

privire la

ponderea

profesiilor

liberale

Raportări Oficiul

Naţional Registrul

Comerţului

Conform legii 100 / 2007, pragurile minimale care trebuie îndeplinite de un municipiu / oraș

pentru criteriul Populația ocupată în activități neagricole (% din totalul populației ocupate)

sunt 85%, respectiv 75%. Datele de la recensământul din 2011 indică următoarea situație:

- populația ocupată totală a României la recensământul din 2011 era de 8507759 de

persoane reprezentând cca. 40 din total populație

- în sectorul primar era cuprins un număr de 2417784 de persoane reprezentând

28,42% din total populație ocupată, în timp ce 45,24%, respectiv 3849081 de

persoane erau cuprinse în sectorul terțiar al serviciilor

- sectorul secundar (industrie, energie) cuprindea numai 1640102 persoane,

reprezentând 19,28% din total, restul de 7,06% revenind construcțiilor cu 600792

de persoane

- proporția populației ocupate în mediul urban era la recensământul din 2011 de

54.70%, respectiv 4653439 de persoane, dintre care:

în municipiul București – 893501 persoane reprezentând 19,2% din

total populație ocupată în mediul urban

în restul municipiilor – 2952898 persoane reprezentând 63,46% din

total populație ocupată în mediul urban

în orașe – 807040 persoane reprezentând 17,34% din total populație

ocupată în mediul urban

- în ceea ce privește populația ocupată în activități neagricole (POAN) la nivelul

municipiilor, numai 3 nu îndeplinesc pragul cerut prin legea 100 / 2007, respectiv:

Turnu Măgurele cu 21,14% POAN

Calafat cu 28,80% POAN și

Băilești cu 32,75% POAN

- în cazul a 91 din cele 103 municipii, POAN la nivelul recensământului din 2011

era de peste 90%; între 10-15% POAN aveau municipiile Tecuci, Marghita,

Aiud, Moinești, Fetești, Pașcani, Huși, Câmpulung Moldovenesc și Dorohoi

(cu literă îngroșată municipiile declarate după anul 1990)


229

- în ceea ce privește populația ocupată în activități neagricole (POAN) la nivelul

orașelor, 59 din 217 (tabel n.24) nu îndeplinesc pragul de 75% cerut prin legea 100

/ 2007; statistic situația orașelor este următoarea:

78 de orașe din cele 217 au sub 10% POAN din total populație

ocupată

39 au POAN între 10-15% din total populație ocupată



Tabel nr. 4.24.: Lista orașelor cu POAN sub pragul de 75% în 2011

Nr.

crt. Județ Oraș

Populație

ocupată 2011

% pop. ocupată în

sectorul primar

1. TIMIS GATAIA 2098 25.36

2. BUZAU NEHOIU 4274 25.43

3. BIHOR VASCAU 868 25.81

4. BIHOR SACUENI 4279 26.06

5. MURES MIERCUREA NIRAJULUI 1775 26.82

6. COVASNA BARAOLT 3345 26.91

7. OLT DRAGANESTI-OLT 3246 27.11

8. MURES SANGEORGIU DE PADURE 1818 28.16

9. ALBA ZLATNA 3145 28.52

10. VASLUI NEGRESTI 3025 28.60

11. TIMIS CIACOVA 2052 28.75

12. MARAMURES ULMENI 2411 28.83

13. HUNEDOARA GEOAGIU 2227 29.01

14. ALBA BAIA DE ARIES 1400 29.07

15. GIURGIU MIHAILESTI 3292 29.22

16. MARAMURES SOMCUTA MARE 2827 30.24

17. BRAILA IANCA 4001 30.37

18. BOTOSANI SAVENI 3193 30.44

19. PRAHOVA SLANIC 2686 30.79

20. BOTOSANI STEFANESTI 2214 31.75

21. COVASNA INTORSURA BUZAULUI 3042 31.82

22. MARAMURES TARGU LAPUS 4947 32.10

23. MEHEDINTI STREHAIA 3962 32.74

24. BISTRITA-NASAUD SANGEORZ-BAI 3562 33.10

25. OLT PIATRA-OLT 2335 33.15

26. GORJ NOVACI 2299 33.71

27. MEHEDINTI BAIA DE ARAMA 1986 34.64

28. TELEORMAN ZIMNICEA 6427 35.07

29. BACAU DARMANESTI 4112 35.17

30. OLT SCORNICESTI 4588 35.24

31. BUZAU PATARLAGELE 2825 36.46

32. CALARASI BUDESTI 2404 36.65

33. SUCEAVA VICOVU DE SUS 4473 37.54

34. DOLJ SEGARCEA 2619 37.95

35. GALATI TARGU BUJOR 2482 38.44

36. IALOMITA CAZANESTI 1121 38.89

37. MARAMURES DRAGOMIRESTI 1331 39.89

38. MURES SARMASU 2825 40.57


230

Nr.

crt. Județ Oraș

Populație

ocupată 2011

% pop. ocupată în

sectorul primar

39. IALOMITA FIERBINTI-TARG 2253 41.06

40. SUCEAVA BROSTENI 2040 41.13

41. GALATI BERESTI 1146 41.45

42. SUCEAVA SOLCA 874 41.99

43. VASLUI MURGENI 2058 42.47

44. SUCEAVA FRASIN 2320 44.09

45. SUCEAVA SALCEA 3541 44.37

46. MEHEDINTI VANJU MARE 2355 46.24

47. BOTOSANI DARABANI 4551 48.01

48. DAMBOVITA RACARI 3373 49.84

49. BUZAU POGOANELE 2842 53.31

50. DOLJ BECHET 1464 57.31

51. BOTOSANI FLAMANZI 4184 57.74

52. SUCEAVA MILISAUTI 2362 59.02

53. MARAMURES SALISTEA DE SUS 2568 59.50

54. BRAILA INSURATEI 2859 61.00

55. SUCEAVA LITENI 4763 61.20

56. GORJ TISMANA 3938 61.53

57. DOLJ DABULENI 4382 62.83

58. SUCEAVA DOLHASCA 3966 64.02

59. SUCEAVA CAJVANA 3341 76.29

Total 172696

Sursa datelor: MDRAP, INS, recensământul populație și locuințelor din 2011

- din cele 59 de orașe și 3 municipii care nu se încadrează în limita pragului stabilit

prin legea 100 / 2007 se poate observa că 34 de orașe și 2 municipii fac parte din

categoria celor care au obținut acest statut după 1990; în ceea ce privește orașele,

se confirmă vulnerabilitatea și caracterul rural al majorității noilor orașe, în timp

ce municipiile au în general un nivel de viață urbană mai bine consolidat și ilustrat

prin indicatorii minimali din lege

În concluzie, indicatorul POAN poate fi considerat relevant în cazul orașelor, dar nu și

pentru municipii.

4.1.7.2. Alimentare cu apă şi canalizarea

Pentru acest indicator situația este asemănătoare cu cea privind deșeurile (pct. 4.1.7.3.)

Legislația UE prevede ca localitățile /aglomerările cu peste 2000 de locuitori să aibă staţii

de epurare. În acest scop sunt în desfășurare mai mult de 30 proiecte de alimentare cu apă şi

canalizare. La finele perioadei de implementare 2016-2018, toate orașele şi municipiile,

inclusiv un număr mare de comune vor fi conectate la stații de epurare,

"Regionalizarea11

" reprezintă un aspect principal al politicii de dezvoltare a sectorului

serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare. Această politică are drept scop

îmbunătățirea performanțelor din sector printr-un management mai bun şi prin

profesionalism, precum şi beneficierea de economii de scară. De asemenea criteriile de

eligibilitate pentru obţinerea finanţării din fonduri europene pentru acest sector, impun ca un

operator regional să fie constituit de autorităţile locale beneficiare. Pentru operatorii de

11

Termenul se referă la asocierea unor municipii, orașe și comune pentru furnizarea serviciului de apă și canalizare. În mod real aceste asociaţii cuprind 55-65% din populaţia judeţului.


231

servicii de alimentare cu apă şi de canalizare, regionalizarea înseamnă reorganizare a doi sau

mai mulți operatori locali - de obicei municipali - într-un singur operator regional. Consiliile

locale respective nu vor mai deţine fiecare câte un singur operator, care operează la nivelul

respectivei unităţi administrativ-teritoriale, ci vor participa la o societate comercială cu

statut de operator regional (ROC) care va deservi un număr de oraşe si comunități

participante.

Cadrul instituţional de regionalizare are în componență trei elemente cheie:

Operatorul Regional (ROC)

Asociația de Dezvoltare Intercomunitară (ADI)

Contractul de delegare a gestiunii serviciului care reglementează relaţia dintre ROC

şi consiliile locale respective.

Aria de operare astfel formată acoperă o zonă geografică definită de un bazin hidrografic

sau/şi de limite administrative. Regionalizarea sistemelor de alimentare cu apă şi de

canalizare şi a operatorilor în general înseamnă consolidarea şi integrarea mai ales a:

Infrastructurii;

Sistemelor şi procedurilor financiar-contabile;

Sistemelor şi procedurilor comerciale (relaţiile cu clienţii, facturarea şi încasarea

facturilor);

Resurselor umane;

Sistemelor şi procedurilor de management.

Recomandare: eliminarea indicatorilor privitori la ALIMENTARE cu APA și

CANALIZARE deoarece aceștia nu vor mai putea diferenția între oraş şi municipiu.

Oraşele şi municipiile dintr-un judeţ vor fi interconectate şi, în unele cazuri vor putea folosi

în comun aceeași infrastructura12

.

EXEMPLU

În cadrul Contractului - Asistenţă Tehnică pentru Managementul Proiectului, şi Supervizarea

Lucrărilor pentru proiectul "Reabilitarea si Extinderea infrastructurii de apă și apă uzată în judeţul

Galaţi, România" - lucrările prevăzute sunt localizate în judeţul Galaţi, în următoarele aglomerări:

I. Aglomerarea Galaţi ;

II. Aglomerarea Tecuci;

III. Aglomerarea Târgu Bujor;

IV. Aglomerarea Pechea

V. Aglomerarea Lieşti

Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară denumită Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitara

Serviciul Regional Apa Galaţi, are următorii membrii:

1. Judeţul Galaţi, prin Consiliul Judeţului Galaţi;

2. Municipiul Galaţi, prin Consiliul Local al municipiului Galaţi;

3. Municipiul Tecuci, prin Consiliul Local al municipiului Tecuci;

4. Oraşul Târgu Bujor, prin Consiliul Local al orașului Târgu Bujor;

12

A se vedea documentul "Cadrul instituţional aferent procesului de regionalizare a serviciilor de apă şi

canalizare în România".


232

5. Oraşul Bereşti, prin Consiliul Local al oraşului Bereşti;

6. Comuna Barcea, prin Consiliul Local al comunei Barcea;

7. Comuna Braniştea, prin Consiliul Local al comunei Braniştea;

8. Comuna Buciumeni, prin Consiliul Local al comunei Buciumeni;

9. Comuna Cosmeşti, prin Consiliul Local al comunei Cosmeşti;

10. Comuna Cuza-Vodã, prin Consiliul Local al comunei Cuza-Vodã;

11. Comuna Drãgãneşti, prin Consiliul Local al comunei Drãgãneşti;

12. Comuna Fundeni, prin Consiliul Local al comunei Fundeni;

13. Comuna Iveşti, prin Consiliul Local al comunei Iveşti;

14. Comuna Lieşti, prin Consiliul Local al comunei Lieşti;

15. Comuna Matca, prin Consiliul Local al comunei Matca;

16. Comuna Movileni, prin Consiliul Local al comunei Movileni;

17. Comuna Pechea, prin Consiliul Local al comunei Pechea;

18. Comuna Piscu, prin Consiliul Local al comunei Piscu;

19. Comuna Slobozia Conachi, prin Consiliul Local al comunei Slobozia Conachi;

20. Comuna Şendreni, prin Consiliul Local al comunei Şendreni;

21. Comuna Tudor Vladimirescu, prin Consiliul Local al comunei Tudor Vladimirescu;

22. Comuna Umbrãreşti, prin Consiliul Local al comunei Umbrãreşti;

Proiectul menţionat mai sus urmăreşte reabilitarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare din

localităţile menţionate, constând în principal din următoarele lucrări:

reabilitarea conductelor de aducţiune de la sursele de apă;

reabilitarea/modernizarea sau instalarea de instalaţii de tratare a apei (clorinare sau);

extinderea surselor de apa;

reabilitare rezervoare, staţii de pompare;

extinderea relelor de distribuţie a apei, inclusiv contorizare;

construirea de noi sisteme de alimentare cu apa;

reabilitarea şi extinderea sistemelor de colectare şi epurare a apelor uzate;

reabilitare staţii de pompare apa uzata;

reabilitarea sau construire staţii de epurare ape uzate.

Aceste obiective specifice urmăresc reabilitarea şi extinderea infrastructurii actuale de apă şi apă

uzată, în vederea:

îmbunătăţirii calităţii apei potabile şi a siguranţei sănătăţii publice;

protejarea mediului, in special, a calităţii apei din cursurile naturale şi a apei subterane;

creşterii numărului de locuitori branşaţi la reţele de distribuţie apă potabilă;

maximizarea colectării apei uzate;

îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi a creşterii siguranţei in alimentarea cu apă;

optimizare reţele de distribuţie a apei şi a sistemelor de colectare şi epurare a apelor uzate;

obţinerii de economii la energie şi reducerii costurilor operaţionale, în general;

definirii unui program pe termen lung în sectorul de apă şi apă uzată;

creşterii capacităţii Companiei Operator Regional (COR).


233

4.1.7.3. Gropi de gunoi

O dată cu intrarea României în UE s-a modificat sistemul de gestiune a deşeurilor. În trecut

fiecare oraş /municipiu avea o deponie /groapă de gunoi unde erau depozitate deşeurile

menajere provenite de la populaţie sau firme asimilate. În prezent are loc tranziţia de la

vechiul sistem la un nou sistem în care fiecare judeţ va avea un sistem integrat de

management al deşeurilor care va fi compus din staţii de transfer, staţii de sortare, staţii de

compost, groapă de gunoi judeţeană etc.

În perioada 2007-2013 au fost închise gropile de gunoi neconforme de la sate şi oraşe

/municipii, cu unele excepţii (cele care aveau rezerva de depozitare).

La finele anului 2016, în toate judeţele vor exista 1-2 gropi de gunoi la nivelul fiecărui judeţ

care vor primi deşeuri de la toate comunele, oraşele şi municipiile ce fac parte din judeţ.

În concluzie propunem eliminarea indicatorului GROPI de GUNOI din setul de

indicatori ce caracterizează un oraş /municipiu deoarece nu vor mai exista gropi de

gunoi arondate unui singur oraş /municipiu.

De exemplu Sistemul integrat de management al deşeurilor din judeţul Arad va avea

următoarea structură:

Patru Staţii de Transfer (total) la: Chişineu Criş, Ineu, Sebis, Barzava

Două Staţii de compostare la Arad şi la Ineu (Mocrea)

Staţie de sortare Ineu ( Mocrea)

Groapa de gunoi de lângă Arad (existentă)

Colectarea deşeurilor se va face pe raza a cinci zone de colectare care vor opera staţii de

transfer /sortare care vor expedia deşeurile la groapa de gunoi de lângă Arad.

În figura următoare este reprezentat schematic acest sistem.

Figura nr. 4.12.: Sistemul integrat propus de management al deșeurilor din județul

Arad


234

4.2. Analiza critică a elementelor şi nivelelor de dotare ale localităților pe

ranguri

În prezent nivelul de dotare al localităților pe ranguri este evaluat pe baza a 26 de criterii şi

indicatori conform tabelului de mai jos:

Tabel nr. 4.25.: Tipologia echipamentelor prevăzute prim legea 351 / 2001 pe cele 6

ranguri (R0 – R5)

Nivel de dotare echipare R0 R1 R2 R3 R4 R5

1.

Instituţii de decizie politică, juridică şi economică

de importanţă internaţională, naţională sau

regională

X X

2. Instituţii de decizie politică, administrativă,

juridică de importanţă judeţeană X

3.

Instituţii naţionale şi regionale de reputaţie

internaţională / europeană sau active în domeniul

relaţiilor internaţionale / europene

X X

4. Instituţii străine şi internaţionale cu sediu

permanent X X

5. Diferite organizaţii cu sucursale, filiale şi agenţii în

străinătate: X X

6. Alte dotări / echipamente : X X

7. Administraţie publică, autorităţi judecătoreşti şi

asociaţii X* X X

8. Educaţie, cercetare ştiinţifică: X X X

9. Educaţie X X X

10. Sănătate X X X X

11. Sănătate, asistenţă socială X X

12. Cultură X X X X

13. Finanţe-bănci, asigurări X X

14. Comerţ, servicii comerciale prestate populaţiei şi

agenţilor economici X X

15. Comerţ, servicii comerciale X X X

16. Mass - media X X X

17. Sport, agrement X X X* X X

18. Protecţie mediu X X X X

19. Alimentare cu apă şi canalizare X X X X

20. Puncte locale de depozitare controlată a deşeurilor X

21. Alimentare cu apă prin cişmele stradale X

22. Culte X X X X X

23. Turism X X

24. Transport-comunicaţii X X X X X

25. Ordine publică, apărarea ţării şi siguranţa naţională X X

26. Ordine, securitate X X X Sursa: Gabriel Pascariu, Structura şi dinamica sistemelor de aşezări umane şi procesul de planificare

teritorială, Bucureşti: Editura universitară ―Ion Mincu‖, 2011, (prelucrare după legea 351 /2001).


235

4.2.1. Dotări şi echipamente specifice municipiilor şi oraşelor

Legea 351/2001 defineşte echipamentele şi serviciile specifice fiecărei categorii de

localităţi, necesare desfăşurării activităţilor urbane sau rurale, în conformitate cu rangul

atribuit13

(vezi Tabel nr. 4.2.1).

În funcţie de rangul localităţilor şi de nivelul de echipare al acestora, se remarcă două

categorii de localităţi urbane, după cum urmează:

Prima categorie de localităţi este formată din toate municipiile cu rol administrativ

teritorial care găzduiesc instituţii ale aparatului administrativ central, regional,

judeţean: localităţile de rang 0 (capitala), I (municipiile de importanţă naţională) şi

rang II (numai municipii reşedinţă de judeţ);

A doua categorie de localităţi este reprezentată de localităţi fără rol administrativ

supraorăşenesc: localităţi de rang II (altele decât municipiile reşedinţă de judeţ) şi

localităţile de rang III (oraşe).

Principalele diferenţe între categoriile de localităţi prezentate mai sus sunt:

Numărul populaţiei (pentru prima categorie numărul de locuitori variază între

200000-50000 şi în a doua categorie între 75000-5000 locuitori)

Zona de influenţă (calculată în număr de locuitori: este de minim 200000 locuitori

pentru prima categorie şi variază între 5000 şi 100000 locuitori pentru a doua

categorie) şi raza de servire (măsurată în km: este de minim 60 km pentru prima

categorie (ajungând la nivel naţional pentru localităţile de rang I) şi variază între

10 şi 20 km pentru a doua categorie): în cazul acestor două criterii comparaţia

dintre cele 2 categorii este dificilă deoarece în cazul localităţilor de importanţă

naţională zona de influenţă şi raza de servire, fiind foarte mari, nu se pot defini cu

exactitate;

Gradul de accesibilitate: conectarea la reţelele naţionale şi internaţionale pentru

prima categorie şi la reţelele judeţene şi regionale pentru a doua categorie;

Activităţi economice orientate cu precădere spre sectoarele terţiar şi cuaternar

pentru prima categorie şi prezenţa unui echilibru între activităţile sectorului

secundar şi terţiar pentru a doua categorie de localităţi – oraşe şi municipii, altele

decât municipiile reşedinţă de judeţ;

Diferenţe semnificative între cele două categorii de localităţi se remarcă în nivelul de

echipare care diferă în funcţie de rangul, aria de influenţă teritorială şi rolul localităţilor la

nivel teritorial:

Prezenţa instituţiilor de decizie politică, administrativă, juridică de importanţă

judeţeană, naţională şi internaţională, care subliniază rolul localităţilor de rang 0 şi

I în cadrul reţelei de localităţi la nivel naţional şi internaţional şi al localităţilor de

rang II la nivel judeţean;

Servicii pentru educaţie şi cercetare ştiinţifică: amplasarea unităţilor de

învăţământ superior în municipiile de importanţă judeţeană şi suprajudeţeană:

universităţi, filiale ale unor institute de învăţământ superior, colegii, institute sau

13

Rangul localităţilor este definit în relaţie directă cu tipul acestora (municipii, oraşe, sate reşedinţă de comună

şi sate componente ale comunelor sau sate aparţinând oraşelor şi municipiilor) şi aria de influenţă europeană,

naţională, interjudeţeană, judeţeană a acestora.


236

filiale ale unor institute naţionale de cercetare (în prima categorie de localităţi -

localităţile de rang 0, I şi II (numai municipii reşedinţă de judeţ);

Servicii de sănătate şi asistenţă socială: unităţi sanitare universitare sau de

specialitate, amplasate în prima categorie de localităţi şi a unor unităţi sanitare

generale, de dimensiuni mai mici în oraşe şi municipiile care nu sunt reşedinţă de

judeţ;

Dezvoltarea unei infrastructuri culturale şi sportive complexe pentru desfăşurarea

competiţiilor de nivel internaţional în localităţile din prima categorie;

Diversificarea infrastructurii de cazare turistică şi amplasarea unor unităţi mass-

media de anvergură în localităţile din prima categorie;

Echipamente destinate monitorizării şi controlului calităţii factorilor de mediu în

toate localităţile;

Echipare cu reţele de alimentare cu apă şi canalizare în toate localităţile; gradul

minim de echipare edilitară ar trebui să respecte indicatorii minimali stabiliţi

pentru declararea municipiilor şi oraşelor;

Existenţa centrelor ecumenice, a mitropoliilor, episcopiilor, arhidiocezelor,

diocezelor, centre ale cultelor autorizate (vezi cap. 4.2.4.) Amplasarea structurii

bisericii ortodoxe române);

Prezenţa infrastructurilor de transport/comunicaţii: aeroporturi, porturi

internaţionale, gări feroviare racordate la reţeaua europeană, servicii de poştă cu

acoperire internaţională, în prima categorie de localităţi;

În cadrul primei categorii de localităţi se remarcă localităţile de rang 0, I (Municipiul

Bucureşti şi o parte din municipiile reşedinţă de judeţ) care asigură un potenţial de găzduire

/primire a unor funcţii şi echipamente ale căror importanţă, calitate şi capacitate corespund

standardelor /cerinţelor europene. Caracterul internaţional sau european al acestor localităţi

este determinat de importanţa internaţională sau europeană a funcţiilor şi echipamentelor

lor14

.

A doua categorie de localităţi este alcătuită din localităţi de importanţă subjudeţeană: oraşe

şi municipii, altele decât municipiile reşedinţă de judeţ. În cadrul acesteia, la nivelul

echipamentelor, nu există diferenţe semnificative între localităţile de rang II (municipii care

nu sunt reşedinţă de judeţ) şi localităţile de rang III (oraşe). Principalele diferenţe, conform

listei de dotări şi echipamente specifice din Legea nr. 351/2001 se referă la:

Numărul populaţiei (poate fi de până la 15 ori mai mare);

Zona de influenţă (poate fi de până la 20 ori mai mare);

Raza de deservire (poate fi de 2 ori mai mare)

Gradul de echipare cu servicii comerciale (într-o mai mică masură) – municipiile

necesită o gamă mai largă de spaţii comerciale;

Gradul de echipare cu infrastructură de cazare turistică;

Nivelul redus de echipamente sportive şi de agrement al oraşelor şi aria restrânsă de

deservire a acestora (nivel local).

14

Legea nr. 351/2001, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a IV-a –

Reţeaua de localităţi, Anexa nr. 2, pct. 3.0.


237

Numărul şi tipul echipamentelor influenţează profilul economic al localităţilor. Legea nr.

351/2001 nominalizează prezenţa dotărilor culturale şi sportive ca un indicator cantitativ şi

calitativ minimal al localităţilor urbane, la acestea se adaugă gradul de echipare cu reţele

tehnico-edilitare: reţelele de apă şi canalizare, reţeaua de telefonie fixă, colectarea şi

depozitarea deşeurilor, spaţii plantate publice, fondul de locuinţe. Elementele şi nivelurile

de dotare prevăzute de lege pentru ierarhizarea localităţilor urbane şi rurale stau la baza

criteriilor de stabilire a impozitelor şi taxelor (vezi cap. 6, pct. 6.3.3). Valoarea impozitelor

şi taxelor locale).

În momentul de faţă, după aproape 15 ani de la evaluarea situației localităților prin Legea nr.

351/2001, atingerea unor standarde superioare de echipare generală a așezărilor ar trebui să

ia în considerare și alți factori precum: dezvoltarea afacerilor, dezvoltarea turismului,

îmbunătățirea calității locuirii şi vieții sociale, și nu în ultimul rând, protecția

factorilor de mediu15

.

În ceea ce privește localitățile rurale se poate observa caracterul minimalist al nivelului de

echipare preconizat, care nu face decât să păstreze decalajul urban – rural. Desigur trebuie

ținut cont de faptul că toate aceste prevederi au fost stabilite în contextul sfârșitului

primului deceniu de tranziție post-comunist, respectiv la finalul anilor ’90.

Pentru cele două categorii aferente mediului rural apar următoarele cerințe privind nivelul

de echipare:

Tabel nr. 4.26.: Tipologia echipamentelor prevăzute prin legea 351 / 2001 pentru

localitățile rurale

Nivel de dotare echipare R4 R5

1. Administrație publică, autorități judecătorești și asociații X

2. Educație X X

3. Sănătate X X

4. Comerț, servicii comerciale X X

5. Sport, agrement X

6. Puncte locale de depozitare controlată a deșeurilor X

7. Alimentare cu apă prin cișmele stradale X

8. Culte X

9. Transport-comunicații X

10. Ordine, securitate X

Se pot face următoarele observații:

- pentru echipamentele de educație, sănătate, comerț, sport și agrement se

precizează tipul echipamentului (de ex la categoria educație; învățământ preșcolar,

primar, gimnazial, la sănătate: dispensar, farmacie, punct farmaceutic), dar nu se

face nicio corelare dimensională (mărimea dotării în raport cu populația deservită);

- satele reședință au rol administrativ, deci echipamentele cu caracter administrativ

sunt implicite;

- termenul de ―parohie‖ este inadecvat, el indicând o unitate administrativă

bisericească sau locuința / cancelaria parohului

15

Gabriel Pascariu, Structura şi dinamica sistemelor de aşezări umane şi procesul de planificare teritorială,

Bucureşti: Editura universitară ―Ion Mincu‖, 2011, p. 300


238

- echiparea cu puncte de colectare a deșeurilor și alimentarea cu apă prin cișmele

(doar la nivelul satului – reședință) nu mai reprezintă un deziderat în condițiile

actuale în care principiile și obiectivele generale legate de gestionarea deșeurilor și

de asigurarea alimentării cu apă sunt altele față de anul 2001 (a se vedea pct.

4.1.7.2 și 4.1.7.3)

Legea 351 / 2001 mai precizează că echipamentele minimale aferente localităților rurale de

rang V atribuit satelor componente ale comunelor şi satelor aparținând municipiilor sau

orașelor16

se referă strict la satele cu peste 200 de locuitori:

”Dotările minime obligatorii în satele având peste 200 de locuitori sunt:

- şcoală primară;

- punct sanitar;

- magazin pentru comerţ alimentar şi nealimentar.

Aceste dotări sunt necesare şi în cazul satelor având o populație de până la 200 de

locuitori, când satele respective sunt izolate, situate la distanţe de peste 3-5 km faţă de satul

cel mai apropiat care dispune de astfel de dotări.”

(extras din legea 351 / 2001, Anexa nr. 4)

Având în vedere, că la recensământul din 2011, au fost identificate cca. 1600 de sate cu mai

puțin de 100 de locuitori, iar numărul localităților cu mai puțin de 200 de locuitori depășește

3000 (conf. rec. 2011), această prevedere poate fi considerată ca având un caracter restrictiv,

exclusivist, care conduce la menținerea unei stări de subdezvoltare și la descurajarea

populației din acele localități de a rămâne pe loc.

Poate fi observată și o anumită neconcordanță între prevederile generale privind nivelul de

echipare a localităților rurale (tabel 4.26) și cerințele formulate în Anexa nr. 4, pct. 4.0 cu

privire la înființarea de noi comune:

1. Populația minimă - 1.500 de locuitori

2. Potențial economic care să asigure echilibrul bugetar al comunei

3. Legături pe drumuri sau pe calea ferată între satul reședință de comună şi celelalte sate

componente

4. Reducerea distanței dintre satul reședință de comună şi celelalte sate componente

5.

Spații construite pentru instituții şi dotări*):

- primărie;

- școală primară şi gimnazială;

- dispensar uman, farmacie sau punct farmaceutic;

- post de poliție

- stație / haltă C.F. sau stație de transport auto

*) După declararea noii comune este necesară completarea dotărilor minime obligatorii în satul

reședință de comună, conform pct. 2.017

.

Se poate observa faptul că legea nu precizează responsabilități și termene privind

completarea dotărilor minime obligatorii în noul sat reședință de comună.

16

De observat inadvertența: localități rurale – sate aparținând municipiilor sau orașelor. Este cunoscut faptul

că populația din UATB urbane, inclusiv din satele aparținătoare și localitățile componente este considerată

urbană. De altfel formularea la care se face referință menține o anumită ambiguitate cu privire la încadrarea

localităților componente ale municipiilor și orașelor într-un anumit rang. 17

Adică cele cu caracter general listate în tabelul nr. 4.26.


239

4.2.2. Nivelul de echipare și importanța orașelor (prezentarea metodei)

Importanța unui oraş rezultă din însemnătatea funcţiilor acestora în raport cu celelalte oraşe

din ţară şi din semnificaţia oraşului în conştiinţa populaţiei din ţară şi străinătate18

.

Pentru a deveni operaţional, conceptul ”importanța orașului” are nevoie de următoarele

dimensiuni principale, care pot fi explicitate prin indicatori măsurabili:

Cadrul teritorial şi patrimoniul

Caracteristicile populaţiei şi evoluţia acesteia

Organizarea cultelor religioase, infrastructurile culturale şi cadrul de viaţă al

locuitorilor

Puterea economică şi valoarea cercetării

Evoluţia organizării administrative şi coeziunea populației

Organizarea actuală a puterii judecătoreşti

Menționăm că aceste dimensiuni ale conceptului nu se regăsesc în cercetările geografice şi

în planurile de amenajare a teritoriului; cercetările şi planurile analizate nu au avut ca

obiectiv stabilirea importanței localităților19

.

Stabilirea indicatorilor conceptului ”importanţa oraşelor”

Pentru a putea măsura importanţa oraşului este necesară stabilirea unor indicatori – mărimi

cuntificabile – care să caracterizeze dimensiunile principale enunţate anterior. Pentru

stabilirea indicatorilor s-au utilizat surse statistice obişnuite şi date provenind din cercetări

proprii ale autorilor studiilor. Având în vedere noutatea conceptului şi a cercetării, idicatorii

folosiţi se împart în mai multe categorii:

Indicatori care caracterizează gradul de aplicare al conceptelor europene (de

exemplu: amplasarea oraşelor în zone geografice, în zone economice speciale, în

zone izolate; cifrele de afaceri ale firmelor; formarea polilor de creştere şi de

dezvoltare; indicatori care caracterizează coeziunea populaţiei ş.a.);

Indicatori din cercetări (de exemplu: prezenţa valorilor de patrimoniu cultural;

organizarea bisericească; organizarea administrativă; organizarea justiţiei ş.a.);

Indicatori obişnuiţi folosiţi în statistică (restul indicatorilor).

Lista celor 51 de indicatori folosiţi, înscrişi în funcţie de dimensiunile principale ale

conceptului, este prezentată în Anexa 4.2.2.

Numărul indicatorilor care explicitează dimensiunile principale ale conceptului reflectă

importanţa relativă pe care o au diferitele domenii ale vieţii sociale, economice şi ale

cadrului de viaţă ale locuitorilor, după cum urmează:

18

Academia Română, Institutul de Lingvistică ‖Iorgu Iordan‖, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, DEX,

1998, p.478:

- Importánt, -ă (adj.), Care are însemnătate, valoare; însemnat

- Importánţă (s. f.), Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important; însemnătate; semnificație. 19

Studierea monografiilor geografice ale județelor țării arată diferența de conținut a acestora în funcție de

perioada de elaborare a lor. Planurile de amenajare a teritoriului au un conținut stabilit prin INCD

Urbanproiect – Bucureşti. Conținutul cadru al documentaților de amenajare a teritoriului în concordanță cu

prevederile legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului. Metodologie, beneficiar:

MLPTL, mai 2002.


240

Tabel nr. 4.27.: Categorii și număr indicatori de caracterizare a importanței orașelor

Nr.

crt.

Dimensiunea principală

a conceptului

Subdomeniul dimensiunii Numărul

indicatorilor

1. Cadrul teritorial şi

patrimoniul

Teritorii Speciale 4 indicatori

Zone Protejate - Patrimoniu natural şi construit 4 indicatori

Total: 8 indicatori

2. Caracteristicile populației

şi evoluția acesteia

Populație 3 indicatori

Total: 3 indicatori

3. Organizarea cultelor

religioase, infrastructurile

culturale şi cadrul de

viaţă al locuitorilor

Organizarea cultelor religioase 3 indicatori

Învăţământ 2 indicatori

Sănătate 2 indicatori

Cultură 3 indicatori

Sport 2 indicatori

Spaţii verzi 1 indicator

Total 13 indicatori

4. Puterea economică și

valoarea cercetării

Economie 2 indicatori

Transporturi 5 indicatori

Turism 2 indicatori

Comerț 1 indicator

Cercetare 1 indicator

Total 11 indicatori

5. Evoluția organizării

administrative şi

coeziunea populației

Reședințe actuale 2 indicatori

Reședințe istorice 6 indicatori

Instituții internaționale 1 indicator

Asociații de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) 3 indicatori

Total 12 indicatori

6. Organizarea actuală a

puterii judecătorești

Instanţe judecătoreşti 4 indicatori

Total 4 indicatori

Total 51 indicatori

Ponderarea indicatorilor

Ponderarea indicatorilor este o operație care se efectuează în general în cadrul studiilor

sociologice, economice sau de amenajare a teritoriului, operație prin care se acordă valori

(ponderi) diferite indicatorilor; această operație se bazează pe cercetări anterioare cu același

subiect, motiv pentru care în cercetarea nouă, repetitivă, se utilizează un număr redus de

indicatori. Prin ponderarea indicatorilor se notează valorile rezultate pentru entităţile

cercetate şi se stabilește în final un scor pentru fiecare entitate.

Cercetarea prezentă se deosebește de alte cercetări prin aceea că are un caracter de mare

noutate şi că subiectul cercetării îl constituie un concept complex – importanța orașelor. Ca

urmare, cercetarea a fost condusă după alte principii decât cele după care se conduc

cercetările obișnuite:

Dimensiunile principale ale conceptului sunt caracterizate printr-un mare număr

de indicatori (în total s-au utilizat 51 indicatori).

Indicatorii nu au fost ponderaţi pentru a feri cercetarea de inducerea unor idei

preconcepute asupra subiectului (fiecare indicator reprezintă un punct valoric).

Ponderea indicatorilor este implicită prin adoptarea unui număr mai mare sau

mai mic de indicatori de caracterizare a fiecărei dimensiuni principale a

conceptului;


241

S-a folosit un singur indicator cu valoare mai mare (2 puncte valorice) –

populaţia oraşelor la RPL 2011, pentru motivul că importanţa oraşului nu poate

fi disociată de numărul locuitorilor20

.

Dimensiunile

conceptului

‖importanța

orașului‖

Numărul

indicatorilor

care

caracterizează

dimensiunea

Punctajul

maxim total al

dimensiunii

(număr

puncte)

Procentul din

punctajul

maxim total al

conceptului

(%)

Graficul procentajului

Organizarea cultelor

religioase,

infrastructurile

culturale şi cadrul de

viață al locuitorilor

13 13p 25%

Evoluția organizării

administrative şi

coeziunea populației

12 12p 23%

Puterea economică

şi valoarea cercetării

11 11p 21%

Cadrul teritorial şi

patrimoniul

8 8p 15%

Organizarea actuală

a puterii

judecătorești

4 4p 8%

Caracteristicile

populaţiei şi evoluția

acesteia

3 4p 8%

Totalul conceptului 51 52p 100%

Scalarea indicatorilor

Scalarea indicatorilor e operaţiunea prin care punctajul fiecărui indicator se împarte în

intervale de mărime în scopul asigurării comparabilităţii indicatorilor care au măsuri foarte

diferite:

Indicatorii utilizaţi în studiu au următoarele intervale de mărime:

Populaţia oraşului la RPL 2011: 6 intervale cu punctajul 0 – 2.00;

Indicatori cu exprimare cantitativă – 5 intervale cu punctajul 0 – 1.00; fac

excepţie unii indicatori care nu au toate intervalele de mărime;

Indicatori cu exprimare calitativă – 2 intervale cu punctajul 0 şi 1.00, reflectând

respectiv absenţa sau prezenţa caracteristicii care constituie indicatorul.

20

Ponderea relativ mică acordată numărului locuitorilor unui oraş are mai multe explicaţii. Pe de-o parte,

mulţi dintre indicatorii selectați în prezentul studiu cuprind implicit mărimea populaţiei oraşului. Pe de altă

parte, acordarea unei ponderi mai mari pentru numărul locuitorilor dezavantajează oraşele mici şi avantajează

pe cele mari. Situaţia ţării noastre este aceea că are o reţea de localităţi urbane compusă din 320 entități cu

dimensiuni foarte diferite: valoarea minimă - 1641 locuitori, oraşul Băile Tuşnad; valoare maximă de cca

1.100, 1.883.425 locuitori Municipiul Bucureşti (A se vedea şi Diagrama Zipf prezentată de G. Pascariu,

Structura şi dinamica sistemelor de aşezări umane şi procesul de planificare teritorială, Editura Universitară

‖Ion Mincu‖, Bucureşti, 2011). Acestei inegalităţi de populaţie i se adaugă faptul că cele mai mari oraşe, în

afară de oraşul Bucureşti, care au număr de locuitori de 150-180 ori mai mare decât cel mai mic oraş din ţară

(adică 245.000-325.000 locuitori), formează un ‖pluton‖ de 7 entităţi între care departajarea numai pe baza

cifrei populației este foarte dificilă.


242

În urma stabilirii procentajului pe care un oraş îl prezintă la fiecare indicator în parte, se

analizează scorul de punctaj al oraşului respectiv care este egal cu suma punctajelor obţinute

la toţi indicatorii. În funcţie de scoprul de punctaj al oraşului se obţine ierarhia după

importanţa acestora.

Concluzii asupra metodei propuse

Studiul are ca obiectiv realizarea ierarhiei oraşelor ţării după importanţă; prin prezentul

studiu, stabilirea conceptului şi metoda de realizare a ierarhiei oraşelor s-au efectuat pentru

prima data în România. Conceptul „importanţa oraşului‖ este de mare complexitate şi are un

conţinut foarte cuprinzător.

Metoda studiului este, în esenţă, următoarea:

Definirea conceptului prin 6 dimensiuni principale, exprimabile numai în

indicatori calitativi;

Explicitarea dimensiunilor prin 51 de indicatori – mărimi măsurabile, egale ca

valoare (cu excepţia indicatorului „populaţia oraşului‖ care are o valoare dublă

faţă de ceilalţi indicatori);

Scalarea tuturor indicatorilor, pentru ca aceştia să devină comparabili;

Stabilirea notelor obţinute de oraşe la fiecare indicator în parte;

Stabilirea scorului valoric al fiecărui oraş prin însumarea notelor obţinute la

fiecare indicator în parte (maximum 52 puncte);

Stabilirea ierarhiei oraşelor după importanță, pe baza scorurilor obţinute de

acestea.

Principala observație care se poate face referitor la metoda adoptată este aceea că reprezintă

o primă încercare de stabilire a unei ierarhii a oraşelor ţării după importanţa acestora; ca

urmare, prin studii ulterioare se pot aduce îmbunătățiri ale conceptului şi metodei, prin:

Determinarea unor dimensiuni principale noi;

Studierea unor indicatori suplimentari sau renunțarea la unii indicatori folosiți în

studiul prezent;

Adoptarea unor scale diferite pentru indicatori.

4.2.3. Amplasarea structurii judecătorești

Conform legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (republicată)21

, în România,

justiţia se realizează prin următoarele instanțe judecătorești: Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie; 15 Curţi de Apel; 42 Tribunale; Tribunale specializate; 6 Instanțe militare; 177

Judecătorii.

În România funcţionează o singură instanţă supremă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu

personalitate juridică şi cu sediul în capitala ţării; aceasta asigură interpretarea şi aplicarea

unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale22

.

Există 15 Curţi de Apel, fiecare grupând două sau mai multe judeţe, denumite

circumscripţii. În circumscripţiile curţilor de apel23

funcţionează mai multe tribunale24

şi

21

Publicată în Monitorul Oficial nr. 827 din 13 septembrie 2005 22

Legea nr. 304/2004, art. 18, alin (1) și (2) 23

Instanțe cu personalitate juridică, cf. Legii nr. 304/2004, art. 35, alin. (1)


243

tribunale specializate25

. Tribunalele sunt organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al

municipiului Bucureşti, şi au sediul în municipiul reşedinţă de judeţ. În circumscripţia

fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din judeţ sau, după caz, din municipiul

Bucureşti.

Judecătoriile, instanţe fără personalitate juridică, sunt organizate la nivel judeţean (3-6

judecătorii pe judeţ) şi în sectoarele municipiului Bucureşti potrivit Anexei nr.1 a Legii nr.

304/2004; în România există 177 de judecătorii.

Distribuţia la nivel judeţean a judecătoriilor şi a zonelor de deservire a acestora, reprezintă o

modalitate de a determina aria de influenţă în teritoriu a municipiilor, în special a

municipiilor reşedinţă de judeţ în care sunt amplasate tribunalele (42 tribunale). Distribuţia

în teritoriu a celor 15 Curţi de Apel marchează rolul regional al celor 15 municipii, în timp

ce amplasarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Municipiul Bucureşti este o consecinţă a

statutului acesteia de capitală. Cele 177 judecătorii au arii de deservire subjudeţene (în

medie, 4.2 judecătorii pe judeţ, sau o judecătorie la 107.592 locuitori) (vezi Fig. nr. 4.2.2.).

Figura nr. 4.13.: Curţi de Apel, circumscripţiile acestora şi localităţile de reşedinţă26

Sursa: Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară

24

Idem, cf. Legii nr. 304/2004, art. 36, alin. (1) 25

Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică; acestea sunt: tribunale pentru minori şi familie;

tribunale de muncă și asigurări sociale; tribunale comerciale; tribunale administrativ-fiscale, cf. Legii nr.

304/2004, art. 37, alin. (2) 26

Sursa: Şerban Popescu-Criveanu, Ana-Maria Petrescu, "România. Evoluţia istorică a organizării

administrative", in: Urbanismul Serie Nouă, 11/2012, "Regionalizare", pp. 56-61; prelucrare Ramona

Ungureanu (Quattro Design)


244

Figura nr. 4.14.: Judecătoriile şi localitățile de reședință ale acestora Sursa: HG nr. 337/1993, HG nr. 736/2003, Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară

Figura nr. 4.15.: Instanțele militare, circumscripțiile şi localitățile de reședință Sursa: Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară

Instanţele militare sunt reprezentate de: tribunalele militare, care împart teritoriul ţării în 4

circumscripţii cu reşedinţele la Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara; Tribunalul Militar

Teritorial Bucureşti cu competenţă teritorială generală; Curtea Militară de Apel Bucureşti,


245

cu competenţă teritorială generală; circumscripţiile instanţelor militare, ale parchetelor de pe

lângă acestea şi localităţile de reşedinţă sunt prevăzute în Anexa nr. 2 a Legii nr. 304/2004

(vezi Figura nr. 4.2.3).

4.2.4. Împărțirea administrativă Bisericii Ortodoxe Române

Dintre multiplele împărţiri funcţionale ale teritoriului (bazine hidrografice şi administraţia

bazinală – ANAR, regionalele CFR, administraţiile silvice, Curţile de apel, Comisiile

regionale ale monumentelor istorice ş.a.m.d.) unele din cele mai importante – fiind

determinate istoric şi acţionând pe perioade lungi – sunt cele aparţinând bisericilor: Biserica

Ortodoxă Română, Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică.

Diviziunile administrative ale Bisericii Ortodoxe Române (parohiile şi protoieriile)

alcătuiesc un sistem administrativ propriu, dezvoltat istoric.

Organizarea administrativă a Bisericii Ortodoxe Române (1 Centru Patriarhal, 6 mitropolii,

16 arhiepiscopii, 13 episcopii, 1 vicariat, 176 protopopiate, 11.394 parohii) este relevantă

pentru prezentul studiu deoarece acest tip de organizare este validat istoric şi în acelaşi timp

reprezintă un foarte puternic factor de coeziune teritorială a populaţiei27

. Prin împărţirea

unor municipii de mari dimensiuni în mai multe protopopiate se creează o tipologie de

subîmpărţire administrativă a acestora (în funcţie de numărul bisericilor şi al populaţiei).

Oraşele şi satele sunt împărţite în una sau mai multe parohii în funcţie de popualţia

localităţii şi de numărul bisericilor existente; mai multe parohii sunt organizate într-un

protopopiat (protoierie) care cuprinde între 23 şi 149 parohii, media pe ţară fiind cca 65

parohii/1 protopopiat. În localităţile de mari dimensiuni, cu mai multe parohii, există 2-3

protopopiate (3 protopopiate: Bucureşti, Iaşi; 2 protopopiate: Buzău, Cluj-Napoca,

Constanţa, Craiova, DrobetaTurnu Severin, Făgăraş, Focşani, Suceava, Târgovişte,

Timişoara).

Sistemul de parohii este completat de reţeaua de mănăstiri şi schituri care se află în

administrarea directă a arhiepiscopiilor şi episcopiilor. Analiza distribuţiei mănăstirilor şi

schiturilor în teritoriu ilustrează o contrare a acestora în zona de nord est a ţării, în special în

judeţele Neamţ şi Suceava (57 şi respectiv 45 din totalul de 678 mănăstiri şi schituri) şi în

Subcarpaţi Meridionali. Se observă amplasarea cu precădere a mănăstirilor şi schiturilor în

lungul principalelor căi de circulaţie şi în câteva oraşe de mari dimensiuni (Craiova,

Bucureşti, Iaşi, Galaţi). Structura actuală a reţelei de mănăstiri şi schituri este determinată de

evoluţia politică şi administrativă a teritoriului, din acest motiv, pentru o bună intelegere a

modului de distribuţie a acestora în teritoriu este necesară suprapunerea reţelei peste

regiunile istorice şi corelarea cu factorii importanţi care le-au marcat evoluţia28

.

27

Cf. Quattro Design, Agora Est Consulting, Agora Est Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare

teritorială a României. Studiul 17. Caracteristicile localităților urbane şi rurale. Asociat responsabil: Quattro

Design (Şerban Popescu-Criveanu et al.), Raport Final, p.33, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP, Necula, D.

Nicolae, Organizarea administrativ-teritorială a Bisericii Ortodoxe Române, în Urbanismul Serie Nouă, nr.

11/2012, pp. 80-81. 28

Agora Est Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare teritorială a României. Studiul 19.Noile

legături urban-rural şi dezvoltarea locală. Asociat responsabil: Quattro Design (Șerban Popescu-Criveanu et

al.), p.20 , ianuarie 2014, beneficiar MDRAP.


246

Concluzii

Revizuirea acestui sistem se va face în raport cu sistemul de indicatori din Urban Audit29

.

Acesta cuprinde cca. 345 de variabile. Baza de date locale (BDL) a INS cuprinde cca. 160

de variabile, dintre care mai puţin de 35 se regăsesc şi în sistemul Eurostat. Principalele

categorii de indicatori care privesc echiparea sunt:

- indicatori de echipare socială (sănătate, educație, cultură, recreere, servicii)

- indicatori de infrastructură tehnică şi echipare tehnico-edilitară (utilități)

- indicatori de mediu (staţii de poluare, spaţii plantate etc.)

- indicatori de calitate a vieţii (venituri în gospodării, securitate, dotare gospodării etc.)

- indicatori instituționali (calitatea guvernanței) şi electorali

În afara acestora pot fi considerați indicatori demografici (dinamica populaţiei, migraţie,

structură), indicatori economici (forţă de muncă, investiţii, IMM-uri), indicatori privind

locuirea, indicatori privitori la riscuri şi vulnerabilităţi (pentru zonele afectate de riscuri

naturale şi antropice).

Propuneri pentru municipii:

Ponderea populației cu studii superioare să fie peste 30% din totalul populației;

Ponderea serviciilor să fie peste 50% din totalul activităților economice. Rămâne de

stabilit dacă este relevantă o subîmpărțire a clasei serviciilor în servicii pentru

consumatori şi în servicii pentru producători. Ca un criteriu economic suplimentar,

este posibil să fie definit un interval între 30% şi 60% din produsul intern brut (PIB)

judeţean, până la găsirea unui indicator mai relevant;

Construirea unui indicator agregat pentru analiza relațiilor cu coroana periurbană şi

cu hinterland-ul rural;

Accesibilitatea populației la dotările de utilitate zilnică să se înscrie în izocrona de 15

minute de mers pe jos;

Construirea unor indicatori pentru a măsura diversitatea fondului locativ. Tipologia

locuinţelor la nivel de municipiu este importantă în special pentru determinarea

tipologiei posibililor rezidenţi. Odată construiţi, indicatorii permit o analiză mai

detaliată a locuirii (suprafaţa locuibilă /locuitor pe diferite tipuri de locuințe; rata

medie de neocupare pe diferite tipuri de locuinţe etc.);

Ar trebui construiți, de asemenea, indicatori care să monitorizeze consumul de spaţii

pentru locuire şi pentru circulaţii, în detrimentul spațiilor verzi şi a celor plantate.

29

Conform Eurostat, 2010, European Regional and Urban Statistics Reference Guide.


247

Anexa 4.2.1. Municipii şi oraşe - dotări specifice în funcţie de rangul localităţilor

Tabel nr. 4.28.: Municipii şi oraşe - dotări specifice în funcţie de rangul localităţilor,

Legea nr. 351/2001

Elemente şi

nivel de

dotări

Rang 0/I (municipii)

Rang II (municipii) Rang III

(oraşe)

Rang IV

(sate reşedinţă de

comună)

Municipii

reşedinţă de judeţ Alte municipii

Definiţie

Rangul 0 - Capitala

României, municipiu de

importanţă europeană;

Rangul I - municipii de

importanţă naţională, cu

influenţă potenţială la

nivel european;

Rangul II - municipii de importanţă

interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de

echilibru în reţeaua de localităţi;

Rangul III -

oraşe;

Rangul V - sate

componente ale

comunelor si sate

aparţinând

oraşelor si

municipiilor

Localizare

geografică

Situare geostrategică de

interes internaţional sau

european, constituind

centre de dezvoltare si

atractivitate, localizate în

lungul axelor majore de

cai de comunicaţie de

importanţă

internaţională,

europeană.

Populaţie

Minimum 200000

locuitori

Cca. 50 000- 200

000 locuitori

Zona de influenţă:

cca. 200 000 – 500

000 locuitori

Cca. 25 000 – 75

000 locuitori

Zona de

influneţă: cca. 30

000 – 100 000

locuitori

Cca. 5 000-30

000 locuitori

Zona de

influenţă: cca. 5

000 – 40000

locuitori

Formare profesională de

înaltă specializare

Identitate proprie:

identificarea caracterului

specific al orasului

simultan cu conștiința

apartenenței sale la grupă

orașelor de același rang.

Raza de

servire Cca.60-80 km Cca. 20km Cca. 10-20km

Acc

esib

ilit

ate

La nivel internaţional,

paneuropean:

accesibilitate directă la

reţeaua majoră de căi de

comunicaţii paneuropene

Acces direct la cel

puţin două sisteme

majore de cai de

comunicaţie

(traseu de cale

ferată principală,

drumuri naţionale

ce tranzitează sau

pornesc din acel

loc, eventual

aeroport, porturi

Şi/sau gări

fluviale)

Acces direct la

calea ferată, drum

naţional, drum

judeţean si accese

facile ale

localităţilor din

zona de influenta

Acces direct la

drum naţional

sau judeţean, la

centrul de rang

superior si

legături

facile cu

localităţile din

zona de

influenţă

La nivel naţional:

accesibilitate la reţeaua

de căi de comunicaţii

naţionale (autostrăzi,

drumuri expres, căi

ferate cu viteză mare, căi

navigabile, porturi,

aeroporturi)

Zona locuit* 100÷150 mp/locuitor; 38÷40 % intravilan*

150÷350 mp/loc;

25÷30%

intravilan*

Funcţiuni

economice

Baza economică la înalt

nivel tehnologic si

flexibilă (sector

secundar, servicii

Capacităţi de

producţie

diversificate din

sectorul secundar

Capacităţi de

producţie

diversificate din

sectorul secundar

Capacităţi de

producţie din

domeniul

secundar, terţiar


248

Elemente şi

nivel de

dotări



(oraşe)

Rang IV


comună)

Municipii


productive, social-

culturale si de natură

informatică)

si al serviciilor

productive, social-

culturale si

informative cu raza

de servire prioritar

judeţeană

si terţiar, eventual

si din agricultură

si primar

Nivel de

dotare,

echipare

Asigură un potenţial de

găzduire a unor funcţii şi

echipamente

corespunzătoare

standardelor europene;

caracterul si dimensiunea

internaţională sau

europeană a funcţiilor şi

a echipamentelor

Pri

nci

pal

ele

cate

go

rii

si t

ipu

ri d

e d

otă

ri,

ech

ipam

ente

Suprafaţa totală: 0.5÷1,1 mp/locuitor* 0,5÷1,0 mp/loc*

Instituții de decizie

politica, juridică si

economică de importanţă

internaţională, naţională

sau regională; Instituţii

naţionale si regionale de

reputație internaţională,

europeană sau active în

domeniul relaţiilor

internaţionale, europene;

Instituţii străine si

internaționale cu sediul

permanent; Diferite

organizaţii cu sucursale,

filiale şi agenţii în

străinătate

Instituţii de decizie politica, administrativă,

juridică de importanţa judeţeană

Partide politice, sindicate

Administraţie publică, autorităţi judecătoreşti si asociaţii

Sediu de primărie

Educaţie,

cercetare

ştiinţifică

Învăţământ preuniversitar – suprafaţă totală: 2,9÷5,8 mp/locuitor*; preuniversitar:

5,9÷7,4 mp/loc*;

Învăţământ universitar – suprafaţă totală:

0,2÷0,3 mp/loc*

Universităţi

Filiale ale unor

Institute de

învăţământ

superior

Colegii, institute sau filiale ale unor institute

naţionale de cercetare

Licee generale, de specialitate, colegii, scoli de maistri; filiale

institute de cercetare

Învăţământ liceal

Grădiniţa, scoala primară si gimnazială

Sănătate

(şi asistenţă

socială*)

2,4÷3,5 mp/loc* 0,4÷1,0 mp/loc*

Spital clinic universitar, spitale de

specialitate, staţie de salvare judeţeană,

asistenta de specialitate, centre de recuperare,

Leagăn de copii Secţie-spital Punct farmaceutic


249

Elemente şi

nivel de

dotări



(oraşe)

Rang IV


comună)

Municipii


orfelinate;

Spital general, maternitate, dispensar policlinic, staţie de salvare, creşă, cămin de

bătrâni;

Dispensar medical, farmacie; dispensar veterinar;

Cultură

(şi agora*)

0,4÷0,9 mp/loc* 2,3-3,6 mp/loc* 0,4÷0,9 mp/loc* 1,0÷2,0 mp/loc*

Teatre tematice, operă,

operetă, filarmonică,

mari biblioteci

Teatre

Cămin cultural cu

bibliotecă; Case de cultură cu săli de spectacol, săli de

concert, de conferinţe, săli polivalente,

edituri, tipografii

Casa de cultură;

Cinematografe, biblioteci publici, muzee, săli de expoziţii, cluburi;

Comerţ,

servicii

comerciale

6,1÷12,3 mp/loc* 10÷15 mp/loc*

Centre comerciale, camere de comerţ, centre

de afaceri, burse de valori si de mărfuri,

magazine de prezentare, servicii diversificate

de înaltă calitate, posibilităţi de organizare a

unor târguri importante;

Magazin general,

spaţii pentru

servicii; Supermagazine; unităţi pentru prestări de servicii diversificate

si/sau flexibile;

Magazine universale si magazine specializate, piaţa agro-alimentară;

Activităţi

economice*

20÷40 mp/loc; 8,4÷10,3 % intravilan* 10÷20 mp/loc;

1÷3% intravilan*

Industrie, logistică, laboratoare, depozite, antrepozite, construcţii montaj, activităţi

agricole şi zootehnice inclusiv căile de acces auto, feroviare şi parcajele aferente.

Turism

0,5÷0,9 mp/loc*

Hoteluri de 3 stele

cu cel puţin 200 de

locuri;

Hotel de 3 stele

cu minim 50

locuri;

Hotel de 2 stele

cu minim 50 de

locuri

Finanţe-

bănci,

asigurări

Sucursale sau filiale ale unităţilor financiar-bancare si de asigurări;

C.E.C.

Mass-media

0,1÷0,2 mp/loc* -

Sistem cu raza de

difuzare si acoperire

internaţional, europeană

sau regională, agenţii de

presă, posturi naţionale si

regionale de radio si

televiziune;

Mass-media

judeţeană,

publicaţii cotidiene

sau periodice;

Sport,

agrement

6,7÷14,5 mp/loc*

3÷10 mp/loc*;

0,3-0,6%

intravilan*

Complexuri sportive,

stadioane, săli de

competiţii sportive de

nivel internaţional,

european, piscine,

patinoare, baza turistică

si de agrement

diversificată, grădini

botanice, cazinouri,

cluburi pentru sport si

agrement

Eventual

stadion mic, săli

de sport,

eventual pentru

competiţii

locale;

Grădini zoologice, săli de competiţii sportive


250

Elemente şi

nivel de

dotări



(oraşe)

Rang IV


comună)

Municipii


de nivel naţional, regional, judeţean

Stadioane, terenuri si săli de sport (competiţii de nivel judeţean

sau local),

Grădini publice si alte spaţii verzi amenajate pentru petrecerea timpului liber;

Terenuri de sport amenajate;

Zonă spatii

plantate 40÷50 mp/loc; 14÷15,3 %intravilan*

20÷26 mp/loc;

3-5% intravilan*

Protecţia

mediului

0,1÷0,2 mp/loc* 0,1÷10 mp/loc* -

Agenţii de protecţie a mediului Serviciu de

protecţie a

mediului

Servicii dotate cu echipamente specific pentru protecţia mediului,

monitorizarea emisiilor poluante si igienă urbană;

Alimentare

cu apă,

canalizare

5÷10 mp/loc; 1,9÷3,8 %intravilan*

2÷5 mp/loc;

0,1-1,3%

intravilan*

Reţele de alimentare cu apa, sistem colector de canalizare, staţie de epurare;

Puncte pentru

depozitarea

controlată a

deseurilor;

alimentare cu apa

prin cismele

stradale.

Culte

0,3÷0,6 mp/loc*

Centre ecumenice,

mitropolii, arhidioceze,

dioceze, centre ale

cultelor autorizate

Sedii eparhiale,

vicariate, subcentre

ale cultelor

autorizate;

Protopopiate,

parohii

Parohie

Episcopii

Lăcaşuri de cult, cimitir;

Transport,

comunicații

30÷50 mp/loc*; 12,6÷12,9% intravilan* 40÷135mp/loc*;

6-9% intravilan*

Aeroporturi

internaţionale, gări

feroviare europeane,

servicii de posta cu

acoperire internaţională;

Eventual gara

Staţie /haltă C.F.

sau staţie de

transport auto; Transport în comun, centrale telefonice

automate

Gări, autogări,

Posta, centrală telefonică

Ordine

publică,

securitate

Instituţii specifice si

racordate la organizaţii

internaţionale

Instituţii specifice

cerinţelor la nivel

judeţean.

Poliţie, obiective

specifice

Sedii de poliţie

si jandarmerie

Sediu de poliţie si

jandarmerie;

pompieri;

* Cf. Registrul Urbaniștilor din România, Propunere norme orientative de ocupare teren pentru funcţiuni

urbane, 2013

Surse: Legea 351/2001, Registrul Urbaniștilor din România, Propunere norme orientative de ocupare teren

pentru funcțiuni urbane, 2013


251

Anexa 4.2.2 Dimensiunile principale şi indicatorii conceptului ”importanța oraşelor”

1. Cadrul teritorial şi patrimoniul (8 indicatori)

1.1. Teritorii Speciale

1.1.1. Zone economice speciale

- ZD – Zone Agricole Defavorizate

- STBC - Staţiuni turistice, balenare, balneoclimatice

- ZL – Zone libere

- ZDI – Zone declin industrial (Zone prioritare de restructurare industrială)

1.1.2. Zone geografice

- ZP – Zonă Prioritară (Munţii Apuseni şi Delta Dunării)

- ZCMN – Zona costieră a Mării Negre

- ZMK – Zona Montană cf. Convenţiei de la Kiev

- ZFRM – Zonă de frontieră cu Republica Moldova cf. Legii 10/2010

1.1.3. Puncte de trecere a frontierei

1.1.4. Oraşe în zone izolate

- ZLO – Oraşe declarate în zone lipsite de oraşe pe o rază de 25-30km cf.

Legii nr. 351/2001

1.2. Zone Protejate - Patrimoniu natural şi construit

- 1.2.1. Arii Naturale Protejate (ANP)

- 1.2.2. Monumente în Lista Patrimoniului Mondial (UNESCO)

- 1.2.3. Numărul Valorilor de Patrimoniu Cultural de Interes Naţional (VPCIN)

- 1.2.4. Numărul real de monumente istorice (grupa valorică A)

2. Caracteristicile populaţiei şi evoluţia acesteia (3 indicatori)

2.1. Populaţie

2.1.1. Numărul locuitorilor RPL 2011

2.1.2. Populaţie ocupată 2011

2.1.3. Creştere populaţie RPL 2002-2011

3. Oranizarea cultelor religioase, infrastructurile culturale şi cadrul de viaţă al

locuitorilor (13 indicatori)

3.1. Organizarea cultelor religioase

3.1.1. Biserica Ortodoxă Română (BOR) – Mitropolie; Biserica Romano-Catolică

(BRC) - Arhidieceză


252

3.1.2. Biserica Ortodoxă Română - Arhiepiscopie, Episcopie; Biserica Romano

Catolică - Dieceză, Vicariat; Biserica Reformată (BR) - Eparhie

3.1.3. Biserica Ortodoxă Română – Protoierie; Biserica Romano Catolică – Decanat;

Biserica Reformată - Protopopiat

3.2. Învăţământ

3.2.1. Învăţământ universitar de stat

3.2.2. Învăţământ universitar privat

3.3. Sănătate

3.3.1. Spitale publice

3.3.2. Spitale private

3.4. Cultură

3.4.1. Biblioteci

3.4.2. Instituţii de spectacol

3.4.3. Muzee

3.5. Sport

3.5.1. Complex sportiv naţional

3.5.2. Cluburi sportive subordonate Ministerului Tineretului şi Sportului

3.6. Spaţii Verzi

3.6.1. Suprafaţa totală a spaţiilor verzi (mp/loc.)

4. Puterea economică şi valoarea cercetării (11 indicatori)

4.1. Economie

4.1.1. Cifra de afaceri 2012

4.1.2. Număr firme 2012

4.2. Transporturi

4.2.1. Port

4.2.2. Aeroport civil/militar

4.2.3. Nod feroviar CFR

4.2.4. Staţii CFR

4.2.5. Autostradă care trece prin teritoriul administrativ

4.3. Turism

4.3.1. Total unităţi cazare

- 4.3.2. Număr hoteluri


253

4.4. Comerţ

4.4.1. Hipermarket

4.5. Cercetare

4.5.1. Institute Naționale de Cercetare și Dezvoltare (INCD)

5. Evoluţia organizării administrative şi coeziunea populaţiei (12 indicatori)

5.1. Reședințe actuale

5.1.1. Reședințe judeţene

5.1.2. Agenții regionale (categorii şi număr)

ADR – Agenţia de Dezvoltare Regională

APM – Agenţie de Protecţia Mediului (la nivelul anului 2012)

ABA – Administrația Bazinală de Apă

RCF – Regională Căi Ferate-Centru conducere şi coordonare / Regională Căi

Ferate-Centru teritorial de întreținere exploatare şi reparații

CZMI - Comisia Zonală a Monumentelor Istorice

5.2. Reşedinţe istorice

5.2.1. Reşedinţe (foste capitale) provincii istorice ante 1925

5.2.2. Reşedinţe ţinuturi 1938-1940

5.2.3. Reşedinţe judeţene 1925-1950

5.2.4. Reşedinţe plăşi 1925-1950

5.2.5. Reşedinţe de regiuni 1950-1968

5.2.6. Reşedinţe de raion în 1956


254

Anexa 4.2.3 Scalarea indicatorilor conceptului

Nr.

crt.

Subcategorii

Criterii

Valori şi punctaje

1 Caracteristicile

populaţiei şi

evoluţia acesteia

0 0,1 0,2 0,3 0,4 2

Numărul locuitorilor

RPL 2011

<10.000 10.001-

100.000

100.001-

200.000

200.001-

300.000

300.001-

400.000

>400.000

Nr.

crt.

Subcategorii Criterii Valori şi

punctaje

0.00 0.25 0.50 0.75 1.00

1. Cadrul teritorial şi patrimoniul

1.1. Teritorii speciale

1.1.1. Zone economice speciale 0 1 zonă ec. 2 zone ec. 3 zone ec. 4 zone ec.

1.1.2. Zone geografice 0 1 zonă g. 2 zone g. 3 zone g. 4 zone g.

1.1.3. Puncte de trecere a frontierei 0 - - - DA

1.1.4. Oraşe în zone izolate 0 - - - DA

1.2. Zone protejate - Patrimoniu natural şi construit

1.2.1. Arii Naturale Protejate (ANP) 0 - - - DA

1.2.2. Monumente în Lista

Patrimoniului Mondial

(UNESCO)

0 - - - DA

1.2.3. Numărul Valorilor de Patrimoniu

Cultural de Interes Naţional

(VPCIN)

0 1 2-23 24-46 47

1.2.4. Numărul real de monumente

istorice (grupa valorică A)

0 1-62 63-125 126-189 >189

2. Caracteristicile populaţiei şi evoluţia acesteia

2.1. Populaţie

2.1.1. Populaţie ocupată RPL 2011 0-23,54% 23,55 –

32,35%

32,36-

41,15%

41,16-50% >50%

2.1.2. Creştere populaţie RPL 2002-

2011

-50,90 - -

0,01%

0,00-

21,99%

22,00-

43,98%

43,99-

65,97%

>65,97%

3. Oranizarea cultelor religioase, infrastructurile culturale şi cadrul de viaţă al locuitorilor

3.1. Organizarea cultelor religioase

3.1.1. Biserica Ortodoxă Română

(BOR) Mitropolie / Biserica

Romano-Catolică (BRC)

Arhidieceză

0 - - 1 2

3.1.2. BOR Arhiepiscopie, Episcopie /

BRC Dieceză, Vicariat/Biserica

Reformată (BR) Eparhie

0 - 1 2 3

3.1.3. BOR Protoierie/BRC

Decanat/BR Protopopiat

0 - 1 2 3

3.2. Învăţământ

3.2.1. Învăţământ universitar de stat (nr.

universităţi/100.000 loc.)

0 0,01-0,67 0,68-1,25 1,26-1,82 >1,82

3.2.2. Învăţământ universitar privat (nr.

universităţi/100.000 loc.)

0 0,01-0,90 0,91-1,43 1,44-1,96 >1,96

3.3. Sănătate

3.3.1. Spitale publice (nr. unităţi/ 0 0,01-12,02 12,03- 23,42- >34,80


255

Nr.

crt.


punctaje

0.00 0.25 0.50 0.75 1.00

100.000 loc.) 23,41 34,80

3.3.2. Spitale private (nr. unităţi/

100.000 loc.)

0 0,01-3,56 3,57-6,75 6,76-9,94 >9,94

3.4. Cultură

3.4.1. Biblioteci (nr. unităţi/ 100.000

loc.)

0 - - - 1

3.4.2. Instituţii de spectacol

(nr. unităţi/100.000 loc.)

0 0,01-3,27 3,28-5,74 5,75-8,21 >8,21

3.4.3. Muzee


0 0,01-19,45 19,46-

37,57

37,58-

55,69

>55,69

3.5. Sport

3.5.1. Complexe sportive naţionale (nr.

unităţi)

0 - - - 1

3.5.2. Cluburi sportive subordonate

MTS (nr. unităţi)

0 - - - 1

3.6. Spaţii verzi

3.6.1. Suprafaţă spaţii verzi (mp/loc.) 0-0,99 1,00-26,00 26,01-

50,00

50,01-

75,00

>75,00

4. Puterea economică şi valoarea cercetării

4.1. Economie

4.1.1. Cifra de afaceri 2012 (mil.

RON/1.000 loc.)

0-0,99 1,00-36,21 36,22-

71,42

71,43-

106,63

>106,63

4.1.2. Număr firme 2012 (nr. /1.000 loc.) 0 0,01-8,66 8,67-16,71 16,72-

24,74

>24,74

4.2. Transporturi

4.2.1. Port 0 - - - DA

4.2.2. Aeroport civil/militar 0 - Civil - Civil,

militar

4.2.3. Nod feroviar CFR 0 - - - DA

4.2.4. Staţii CFR 0 - - - DA

4.2.5. Autostradă 0 - - - DA

4.3. Turism

4.3.1. Total unităţi cazare (nr. unităţi/

100.000 loc.)

0 1-250 251-500 501-750 >750

4.3.2. Număr hoteluri (nr. unităţi/

100.000 loc.)

0 1-200 201-400 401-600 >600

4.4. Comerţ

4.4.1. Hipermarket


0 0,01-5,00 5,01-10,00 10,01-

15,00

>15,00

4.5. Cercetare

4.5.1. Institute Naționale de Cercetare

și Dezvoltare (INCD) (nr.

unități)

0 0,00-1,00 1,01-38,00 38,01-

76,00

>76,00

5. Evoluţia organizării administrative şi coeziunea populaţiei

5.1 Reşedinţe actuale

5.1.1. Reşedinţe judeţene 0 - - - DA

5.1.2. Număr Agenţii regionale 0 1-2 3 4 5

5.2. Reşedinţe istorice

5.2.1. Reşedinţe (foste capitale)

provincii istorice ante 1925

0 - - - DA


256

Nr.

crt.


punctaje

0.00 0.25 0.50 0.75 1.00

5.2.2. Reşedinţe ţinuturi 1938-1940 0 - - - DA

5.2.3. Reşedinţe judeţene 1925-1950 0 - - - DA

5.2.4.

Reşedinţe plăşi 1925-1950 0 - - - DA

5.2.5. Reşedinţe regiuni 1950-1968 0 - - - DA

5.2.6. Reşedinţe de raion în 1956 0 - - - DA

5.3. Instituţii internaţionale

5.3.1. Ambasade/Consulate în anul

2014 (generale şi onorifice)

0 1 2-50 51-99 >99

5.4. Asociaţii de Dezvoltare Intrecomunitară (ADI)

5.4.1. Poli de creştere (PC) / Poli de

dezvoltare (PD)

0 - - - DA

5.4.2. Zone metropolitane (ZM) / ADI-

Poli de creştere (ADI - PC)

0 - - - DA

5.4.3. Grupuri de Acţiune Locală

(GAL) / Grupuri de Acţiune

Locală pentru Pescuit (FLAG)

0 - GAL sau

FLAG

- GAL,

FLAG

6. Organizarea actuală a puterii judecătoreşti

6.1. Instanţe judecătoreşti

6.1.1. Judecătorii 0 - - - DA

6.1.2. Tribunale 0 - - - DA

6.1.3. Curţi de Apel 0 - - - DA

6.1.4. Instanţe militare 0 - - - DA


257

Anexa 4.2.4 – Monografii geografice pentru un județ

Colecţia „Judeţele

patriei‖, Institutul de

Geografie al Academiei

RSR, deceniul 8/XX*

Colecţia „Judeţele patriei‖, Editura Sport – Turism, deceniul

9/XX

I. Cadrul geografic şi

istoric

I. Cadrul natural: 1. Aşezare; 2. Relief şi constituţie

geologică; 3. Reţeaua hidrografică; 4.

Clima, 5. Solurile; 6. Bogăţiile naturale ale

subsolului; 7. Vegetaţia şi fauna spontană;

8. Protecţia mediului înconjurător.

II. Relieful II. Istorie: 1. Mărturii străvechi de locuire; 2.

Continuitatea elementului autohton; 3.

Lupta populaţiei locale împotriva

asupritorilor; 4. Pagini de istorie modernă şi

contemporană.

III. Resursele subsolului III. Populaţie: 1. Numărul şi dinamica populaţiei; 2.

Densitatea populaţiei; 3. Structura

populaţiei; 4. Caracteristici demografice.

IV. Clima IV. Sistematizarea teritoriului şi dezvoltarea localităţilor

urbane şi rurale.

V. Hidrografia V. Economie: 1. Economia judeţului înainte de anul 1944;

2. Caracteristici generale ale economiei de

azi. Dinamica dezvoltării judeţului: a)

Industria; b) Investiţii – construcţii; c)

Agricultura şi silvicultura; d) Transporturi

şi telecomunicaţii.

VI. Solurile, vegetaţia [fauna – 1975]

VI. Ridicarea nivelului de trai.

VII. [Consideraţii de

geografie istorică – 1973]

VII. Ocrotirea sănătăţii

VIII. Populaţia şi

aşezările (Demogeografia,

Aşezările, Viaţa materială şi

spirituală a populaţiei)

VIII. Învăţământ –

Ştiinţă:

1. Rolul organizaţiilor de copii şi tineret; 2.

Cercetarea ştiinţifică; 3. Activitatea de

răspândire a cunoştinţelor ştiinţifice şi

tehnice.

IX. Economia judeţului (Industria, Agricultura,

Economia forestieră,

Vânătoarea şi economia

piscicolă)

IX: Viaţa social – politică

X. Căile de

comunicaţie şi transport

X. Activitatea

cultural – artistică:

1. Tradiţii; 2. Arta populară; 3. Folclorul

literar, muzical şi coregrafic; 4. Obiceiuri;

5. Instituţii, monumente şi personalităţi

culturale; 6. Viaţa artistică.

XI. Obiectivele turistice

şi balneoclimaterice

XI. Turism.

XII. Sport

XIII. Judeţul [...] în anii ce vin

* I. PIŞOTA, Elena MIHAI, Maria IOVĂNESCU, Institutul de Geografie, Colecţia „Judeţele Patriei‖, Judeţul

Covasna, Bucureşti: 1975, Editura Academiei Republicii Socialiste România.


258

Anexa 4.2.5 Organizarea juridică a teritoriului României

Tabel nr. 4.29.: Judecătorii, Tribunale, Curți de Apel şi parchetele de pe lângă acestea

Nr.

crt.

Județ Judecătorii Denumire

tribunal

(Sediu tribunal)

Curți de Apel

Nr. Denumire Judecătorie şi

parchete aferente

UAT Orașe

deservite

1 Alba 5 J. Alba Iulia m Tribunal Alba

(Alba Iulia)

Curtea de Apel

Alba Iulia

2 J. Aiud o

3 J. Blaj o

4 J. Câmpeni o

5 J. Sebeş o

6 Arad 5 J. Arad m Tribunal Arad

(Arad)

Arondat la Curtea

de Apel Timișoara 7 J. Chişineu-Criş o

8 J. Gurahonț c Sebiș

9 J. Ineu o

10 J. Lipova o

11 Argeş 5 J. Pitești m Tribunalul Argeș

(Pitești)

Curtea de Apel

Pitești

12 J. Câmpulung o

13 J. Costeşti o

14 J. Curtea de Argeş o

15 J. Topoloveni o

16 Bacău 6 J. Bacău m Tribunalul Bacău

(Bacău)

Curtea de Apel

Bacău 17 J. Buhuşi o

18 J. Moineşti o

19 J. Oneşti m

20 J. Parincea c

21 J. Podul Turcului c

22 Bihor 5 J. Oradea m Tribunalul Bihor

(Oradea)

Curtea de Apel

Oradea 23 J. Beiuş o

24 J. Marghita o

25 J. Aleşd o

26 J. Salonta o

27 Bistriţa-

Năsăud

3 J. Beclean o Tribunalul

Bistriţa-Nasaud

(Bistriţa)

Arondat la Curtea

de Apel Cluj 28 J. Bistriţa m

29 J. Năsăud o

30 Botoşani 4 J. Botoşani m Tribunalul

Botoşani

(Botoşani)

Arondat la Curtea

de Apel Suceava 31 J. Darabani o

32 J. Dorohoi o

33 J. Săveni o

34 Braşov 4 J. Braşov m Tribunalul Braşov

(Braşov)

Curtea de Apel

Brasov 35 J. Făgăraş m

36 J. Rupea o

37 J. Zărneşti o

38 Brăila 3 J. Brăila m Tribunalul Brăila

(Brăila)

Arondat la Curtea

de Apel Galaţi 39 J. Făurei o

40 J. Însurăţei o

41 Buzău 4 J. Buzău m Tribunalul Buzău

(Buzău)

Arondat la Curtea

de Apel Ploieşti 42 J. Pătârlagele c Nehoiu

43 J. Pogoanele o

44 J. Râmnicu Sărat o

45 Caras-

Severin

4 J. Caransebeş o Tribunalul Caraş-

Severin

(Reşiţa)

Arondat la Curtea

de Apel Timişoara 46 J. Moldova Nouă o

47 J. Oraviţa o

48 J. Reşiţa m


259

Nr.

crt.

Judeţ Judecătorii Denumire

tribunal

(Sediu tribunal)

Curţi de Apel

Nr Denumire Judecătorie şi

parchete aferente

UAT Oraşe

deservite

49 Călăraşi 3 J. Călăraşi m Tribunalul Călăraşi

(Călărași)

Arondat la Curtea

de Apel București 50 J. Lehliu-Gară o

51 J. Olteniţa o

52 Cluj

5 J. Cluj-Napoca m Tribunalul Cluj

(Cluj-Napoca)

Curtea de Apel

Cluj

(Cluj-Napoca) 53 J. Dej m

54 J. Gherla o

55 J. Huedin o

56 J. Turda m

57 Constanţa

4 J. Constanţa m Tribunalul

Constanţa

(Constanța)

Curtea de Apel

Constanţa 58 J. Hârsova o

59 J. Mangalia o

60 J. Medgidia o

61 Covasna

3 J. Întorsura Buzăului o Tribunalul

Covasna

(Sfântu Gheorghe)

Arondat la Curtea

de Apel Braşov 62 J. Sfântu Gheorghe m

63 J. Târgu Secuiesc o

64 Dâmboviţa

5 J. Găesti o Tribunalul

Dâmbovița

(Târgoviște)

Arondat la Curtea

de Apel Ploiești 65 J. Moreni o

66 J. Pucioasa o

67 J. Răcari o Titu

68 J. Târgovişte m

69 Dolj

5 J. Băilesti o Tribunalul Dolj

(Craiova)

Curtea de Apel

Craiova 70 J. Calafat o

71 J. Craiova m

72 J. Filiaşi o

73 J. Segarcea o

74 Galaţi

4 J. Galaţi m Tribunalul Galaţi

(Galaţi)

Curtea de Apel

Galaţi 75 J. Tecuci m

76 J. Târgu Bujor o

77 J. Lieşti c

78 Giurgiu

2 J. Bolintin-Vale o Tribunalul Giurgiu

(Giurgiu)

Arondat la Curtea

de Apel Bucureşti 79 J. Giurgiu m

80 Gorj

4 J. Motru o Tribunalul Gorj

(Târgu Jiu)

Arondat la Curtea

de Apel Craiova 81 J. Novaci o

82 J. Târgu Cărbunesti o

83 J. Târgu Jiu m

84 Harghita 4 J. Gheorgheni o Tribunalul

Harghita

(Miercurea-Ciuc)

Arondat la Curtea

de Apel Târgu

Mureş 85 J. Miercurea-Ciuc m

86 J. Odorheiu Secuiesc m

87 J. Topliţa o

88 Hunedoara 6 J. Brad o Tribunalul

Hunedoara (Deva)

Arondat la Curtea

de Apel Alba Iulia 89 J. Deva m

90 J. Haţeg o

91 J. Hunedoara m

92 J. Orăştie o

93 J. Petroşani m

94 Ialomiţa 3 J. Feteşti o Tribunalul Ialomiţa

(Slobozia)

Arondat la Curtea

de Apel Bucureşti 95 J. Slobozia m

96 J. Urziceni o

97 Iaşi 4 J. Hârlau o Tribunalul Iaşi

(Iaşi)

Curtea de Apel Iaşi

98 J. Iasi m

99 J. Paşcani o

100 J. Răducăneni c


260

Nr.

crt.


tribunal

(Sediu tribunal)

Curţi de Apel


parchete aferente

UAT Oraşe

deservite

101 Maramureş 5 J. Baia Mare m Tribunalul

Maramureş (Baia

Mare)

Arondat la Curtea

de Apel Cluj

102 J. Dragomireşti o

103 J. Sighetu Marmaţiei m

104 J. Târgu Lăpuş o

105 J. Vişeu de Sus o

106 Mehedinţi 5 J. Baia de Aramă o Tribunalul

Mehedinţi

(Drobeta-Turnu

Severin)

Arondat la Curtea

de Apel Craiova 107 J. Drobeta-Turnu Severin m

108 J. Orşova o

109 J. Strehaia o

110 J. Vânju Mare o

111 Mureş 5 J. Luduş o Tribunalul Mureş

(Târgu Mureş)

Curtea de Apel

Târgu Mureş 112 J. Reghin o

113 J. Sighişoara m

114 J. Târgu Mureş m

115 J. Târnăveni o

116 Neamţ 4 J. Bicaz o Tribunalul Neamţ

(Piatra-Neamţ)

Arondat la Curtea

de Apel Bacău 117 J. Piatra-Neamţ m

118 J. Român m

119 J. Târgu-Neamţ o

120 Olt 4 J. Balş o Tribunalul Olt

(Slatina)

Arondat la Curtea

de Apel Craiova 121 J. Caracal o

122 J. Corabia o

123 J. Slatina m

124 Prahova 5 J. Câmpina o Tribunalul Prahova

(Ploieşti)

Curtea de Apel

Ploieşti 125 J. Mizil o

126 J. Ploieşti m

127 J. Sinaia o

128 J. Vălenii de Munte o

129 Satu Mare 3 J. Carei o Tribunalul Satu

Mare (Satu Mare)

Arondat la Curtea

de Apel Oradea 130 J. Negreşti-Oaş o

131 J. Satu Mare m

132 Sălaj 3 J. Jibou o Tribunalul Sălaj

(Zalău)

Arondat la Curtea

de Apel Cluj 133 J. Simleu Silvaniei o

134 J. Zalău m

135 Sibiu 5 J. Agnita o Tribunalul Sibiu

(Sibiu)

Arondat la Curtea

de Apel Alba Iulia

136 J. Avrig o

137 J. Mediaş m

138 J. Sălişte c

139 J. Sibiu m

140 Suceava 6 J. Câmpulung Moldovenesc o Tribunalul Suceava

(Suceava)

Curtea de Apel

Suceava 141 J. Fălticeni o

142 J. Gura Humorului o

143 J. Rădăuţi o

144 J. Suceava m

145 J. Vatra Dornei o

146 Teleorman 5 J. Alexandria o Tribunalul

Teleorman

(Alexandria)

Arondat la Curtea

de Apel Bucureşti 147 J. Roşiori de Vede o

148 J. Turnu Măgurele m

149 J. Videle o

150 J. Zimnicea o


261

Nr.

crt.


tribunal

(Sediu tribunal)

Curţi de Apel


parchete aferente

UAT Oraşe

deservite

151 Timiş 5 J. Deta o Tribunalul Timiş

(Timişoara)

Curtea de Apel

Timişoara 152 J. Făget o

153 J. Lugoj m

154 J. Sânnicolau Mare o

155 J. Timişoara m

156 Tulcea 3 J. Babadag o Tribunalul Tulcea

(Tulcea)

Arondat la Curtea

de Apel Constanţa 157 J. Măcin o

158 J. Tulcea m

159 Vaslui 3 J. Bârlad m Tribunalul Vaslui

(Vaslui)

Arondat la Curtea

de Apel Iaşi 160 J. Huşi o

161 J. Vaslui m

162 Vâlcea 5 J. Bălceşti c Tribunalul Vâlcea

(Râmnicu Vâlcea)

Arondat la Curtea

de Apel Piteşti

163 J. Brezoi o

164 J. Drăgăşani o

165 J. Horezu o

166 J. Râmnicu Vâlcea m

167 Vrancea 3 J. Adjud o Tribunalul Vrancea

(Focşani)

Arondat la Curtea

de Apel Galaţi 168 J. Focşani m

169 J. Panciu o

170 Ilfov 2 J. Ilfov cu sediul in

Municipiul Bucureşti

m Tribunalul Ilfov

(Buftea)

Arondat la Curtea

de Apel Bucureşti

171 J. Buftea o

172 Municipiu

Bucureşti

6 J. Sectorului 1 m Tribunalul

Bucureşti

Curtea de Apel

Bucureşti 173 J. Sectorului 2 m

174 J. Sectorului 3 m




Total 177 42 15


262

Bibliografie / referințe

Legislație

H.G. nr. 156/1993 privind instituirea Zonei Libere Sulina şi înființarea Administrației Zonei

Libere Sulina

H.G. nr. 337/1993, pentru stabilirea circumscripțiilor judecătorilor si parchetelor de pe lângă

judecători

H.G. nr. 410/1993 privind înființarea Zonei libere Constanta-Sud, a Zonei libere Basarabi si

a Regiei Autonome "Administrația Zonei Libere Constanta-Sud si a Zonei Libere Basarabi"

cu completările şi modificările ulterioare

H.G. nr. 190/1994 privind înființarea Zonei libere Galați si a Regiei Autonome

"Administrația Zonei Libere Galați"

H.G. nr. 330/1994 privind înființarea Zonei Libere Brăila si a Regiei Autonome

"Administrația Zonei Libere Brăila" cu completările şi modificările ulterioare

H.G. 323/1996 privind aprobarea Programului special pentru sprijinirea dezvoltării

economico-sociale a unor localități din Munții Apuseni

H.G. nr. 788/1996 privind înființarea Zonei Libere Giurgiu si a Regiei Autonome

"Administrația Zonei Libere Giurgiu" cu completările şi modificările ulterioare

H.G. nr. 449/1999 privind înființarea Zonei Libere Curtici-Arad şi a Regiei Autonome

Administrația Zonei Libere Curtici-Arad cu completările şi modificările ulterioare

Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea

a III-a - zone protejate

O.U.G. nr. 109/2000, privind stațiunile balneare, climatice si balneoclimatice si asistenta

medicala balneara si de recuperare cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional –

Secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi;

H.G. nr. 399/2001 privind concentrarea fondurilor PHARE 2001 - componenta coeziune

economică şi socială - şi a fondurilor de cofinanţare corespunzătoare de la bugetul de stat, în

zone de restructurare industrială cu potenţial de crestere economică

H.G. nr. 736/2003, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară cu modificările şi completările ulterioare

Legea 389/2006 pentru ratificarea Conventiei-cadru privind protecția si dezvoltarea durabila

a Carpaților, adoptata la Kiev la 22 mai 2003

H.G. nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor si criteriilor de atestare a stațiunilor turistice

cu modificările şi completările ulterioare

H.G. nr. 998/2008 pentru desemnarea polilor naţionali de creştere în care se realizează cu

prioritate investiţii din programele cu finanţare comunitară şi naţională

H.G. nr. 1149/2008 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 998/2008

pentru desemnarea polilor naţionali de creștere în care se realizează cu prioritate investiţii

din programele cu finanţare comunitară şi naţională

Legea nr. 10/2010 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul

Republicii Moldova privind micul trafic de frontieră, semnat la București la 13 noiembrie

2009


263

O.M.T.I. nr. 709/2010 privind aprobarea Listei cuprinzând porturile şi locurile de operare

deschise accesului public şi limitele acestora, a căror infrastructură de transport naval

aparţine domeniului public al statului, precum şi a Listei cuprinzând limitele radelor

portuare şi ale zonelor de ancoraj

OMCPN nr. 2361/2010 pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului culturii şi

cultelor nr. 2314/2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizată, şi a

Listei monumentelor istorice dispărute

Cărți şi publicații

*** Indicatorul alfabetic al localităţilor din Republica Populară Română, Editura

Știinţifică, Bucureşti, 1956

***Colecţia Judeţele Patriei, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti,

1972-1973

*** Colecţia Judeţele Patriei, Editura Sport - Turism, Bucureşti, 1980

Academia Română, Institutul de Lingvistică ‖Iorgu Iordan‖, Dicţionarul Explicativ al

Limbii Române, DEX, Ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998

Alexandru, Mihai, Profilul polilor naşionali de creştere, 7 întrebări pentru 7 poli, în

Urbanismul Serie Nouă, nr. 4/2010, „Poli de Creştere‖

Modolea, P.C., Nicolau, I.C., Ieşanu, D., Stoicescu, N. Al., Ghid administrativ, Editura

Cultura Naţională, Bucureşti, 1928

Pascariu, Gabriel. Structura şi dinamica sistemelor de aşezări umane şi procesul de

planificare teritorială, Editura Universitară ‖Ion Mincu‖, Bucureşti, 2011

Popescu-Criveanu, Şerban, Petrescu, Ana, „Delimitări teritoriale actuale după criterii

geografice şi funcţionale‖, in Urbanismul Serie Nouă, nr. 11/2012, „Regionalizare‖

Popescu-Criveanu, Şerban, Petrescu, Ana,, „România. Evoluţia istorică a organizării

administrative”, in: Urbanismul Serie Nouă, nr. 11/2012, „Regionalizare‖

Rey, V., Groza, O., Ianoş, I., Pătroescu, M., Atlasul României. Ediţia II, Enciclopedia RAO,

Bucureşti, 2006 (Bucureşti, Ediţia I, 2002)

Săgeată, Dănuţ-Radu, Deciziile politico-administrative şi organizarea teritoriului, Editura

Top Form, Colecţia Geografie Politică, Bucureşti, 2006

Studii de specialitate

Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului

Urbanproiect – Bucureşti (şef proiect: arh. Valentina Dumitru) (elaborator), Universitatea de

Arhitectură şi Urbanism ‖Ion Mincu‖ (colaborator), Conţinutul cadru al documentaţiilor de

amenajare a teritoriului în concordanţă cu prevederile legii nr. 350/2001 privind

amenajarea teritoriului şi urbanismului. Metodologie, Redactarea a II-a, beneficiar:

Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, mai 2002

S.C. Rostrada S.A. (şef proiect: arh. Traian Popescu), Metodologie pentru aplicarea legii nr.

350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului. Reglementare tehnică,

Redactarea a II-a, beneficiar: Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei,

mai 2002

http://mail.cultura.ro/cultura/uploads/files/OMC-2361-2010-LMI.pdf


264

Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru urbanism şi amenajarea teritoriului

UrbanProiect - Bucureşti, Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Delta Dunării,

beneficiar: MDRL, 2009

Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru urbanism şi amenajarea teritoriului

UrbanProiect - Bucureşti, Metodologie de elaborare şi conţinutul cadru al documentaţiilor

de amenajare a teritoriului pentru zonele costiere; Plan de amenajarea teritoriului zonal –

Zona costieră a Mării Negre, beneficiar: MDTR, 2010

Popescu, Toader, Proiectul feroviar românesc, Ipostazele spaţiale şi culturale ale

modernizării în planificarea şi funcţionarea căilor ferate, 1842-1916, teză de doctorat,

conducător ştiinţific prof. dr. arh. Ana-Maria Zahariade, U.A.U.I.M., mss, 2012.

MADR, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, 2007-2013. Versiunea a XI-a.Versiune

consolidată, noiembrie 2013

Guvernul României, Strategia de Dezvoltare a Reţelei de Autostrăzi 2014-2018,

http://gov.ro/fisiere/stiri_fisiere/13-12-03-06-59-59Autostrazi_Romania.pdf, ultima accesare

04.12.2013

S.C. Agora Est Consulting S.R.L., S.C. Quattro Design S.R.L., Strategia de dezvoltare

Teritorială a României. Studii de fundamentare. Studiul 15 Reţeaua de localităţi după rang

şi importanţă, Asociat responsabil: S.C. Quattro Design S.R.L. (Şerban Popescu -Criveanu

et al), Raport Final, beneficiar: MDRAP, 2014


Teritorială a României. Studii de fundamentare. Studiul 16. Formarea şi dezvoltarea

sistemelor de localităţi, Asociat responsabil: S.C. Quattro Design S.R.L. (Şerban Popescu -

Criveanu et al), Raport Final, beneficiar: MDRAP, 2014


Teritorială a României. Studii de fundamentare. Studiul 20 Protecţia monumentelor istorice

şi a patrimoniului construit, Asociat responsabil: S.C. Quattro Design S.R.L. (Irina Popescu

-Criveanu et al), Raport Final, beneficiar: MDRAP, 2014


Teritorială a României. Studii de fundamentare. Studiul 23 Zone cu specific geografic,

Asociat responsabil: S.C. Quattro Design S.R.L. (Cornelia Marin, Irina Popescu -Criveanu

et al), Raport Final, beneficiar: MDRAP, 2014

http://gov.ro/fisiere/stiri_fisiere/13-12-03-06-59-59Autostrazi_Romania.pdf


265

4.3. Evaluarea impactului desființării (transfer / comasare / relocare) unor

dotări minime obligatorii la nivelul localităţilor de rang III şi rang IV

Desființarea de unităţi sanitare30

sau de învăţământ se datorează reformelor din ultimii ani

din sistemele de sănătate şi educaţie, care au urmărit o anumită eficientizare a acestor

servicii şi o reducere a cheltuielilor publice. Astfel de acţiuni au fost determinate şi de

evoluţia demografică, de scăderea populației în general şi de fenomenul de îmbătrânire, cu

precădere în mediul rural, unde populaţia şcolară de exemplu, a scăzut semnificativ în

ultimele 2 decenii. O serie de unităţi spitaliceşti au fost transformate în cămine pentru

persoane în vârstă31

.

De regulă orașele şi reședințele de comună au fost primele afectate de măsurile de

desfiinţare / transformare / comasare a unor astfel de dotări. De multe ori au fost afectate

oraşe care au dobândit acest statut după 2001 (ex. cazul Spitalului din Bălcești, jud. Vâlcea,

sau Roznov, jud. Neamţ) Multe dintre acestea aveau un rol de "loc central", de a servi o

populație din aria de polarizare a localității respective.

Ceea ce poate fi remarcat cu privire la reformele din sistemele de educație și sănătate, post-

decembriste este lipsa criteriului spațial, cu alte cuvinte a criteriului care ține cont de aria de

influență a unui ‖loc central‖ – fie el oraș sau reședință de comună, care poate asigura

prezența serviciilor publice obligatorii (educație, sănătate, asistență socială) pentru populație

şi a unei accesibilități corespunzătoare la acestea.

Analiza dotărilor din domeniul sănătății indică o constantă reducere pe parcursul ultimelor

două decenii a majorității acestora. Astfel între 1995 și 2012:

numărul spitalelor publice s-a redus cu cca. 10%, de la 412 la 364

numărul policlinicilor publice a scăzut de la peste 500 la doar 11

numărul dispensarelor publice a scăzut de la peste 6000 la 190

numărul centrelor de sănătate a scăzut de la 84 la 13

numărul cabinetelor de medicină generală a scăzut de la cca. 4700 la sub 1000

numărul creșelor a scăzut de la 573 la 297

A crescut în această perioadă numărul de cabinete medicale școlare de la 787 la 968 precum

și dotările din mediul privat. În același interval au apărut:

109 spitale

271 de policlinici

Peste 10.000 de cabinete stomatologice

6823 de farmacii

30

Hotărâre nr. 346 din 31/03/2011, privind desființarea unor unități sanitare publice cu paturi din subordinea

autorităților administrației publice locale. 31

Hotărâre nr. 212 din 09/03/2011 pentru aprobarea Programului de interes național "Dezvoltarea reţelei

naționale de cămine pentru persoanele vârstnice".


266

Tot în această perioadă a scăzut cu peste 20% numărul de paturi din spitale, cel mai puternic

fiind afectate județele regiunii de dezvoltare Vest, unde reducerea a fost de aproape 35%.

Majoritatea regiunilor de dezvoltare au înregistrat scăderi de 20-25%.

Singura regiune unde au fost înregistrate creșteri a fost regiunea București-Ilfov (cu cca.

5%), conform tabelului de mai jos.

Regiuni de dezvoltare 1997 2000 2005 2010 2011 2012 2013

% 2013

/ 1997

NORD-EST 26390 25518 21611 20191 19566 19907 19958 75.63

SUD-EST 17489 18058 15478 13720 13490 13501 13580 77.65

SUD-MUNTENIA 19479 19211 15934 15046 14518 14635 14756 75.75

SUD-VEST OLTENIA 15465 15499 13464 12662 12312 12336 12392 80.13

VEST 19285 17963 14148 13050 12817 12855 12708 65.90

NORD-VEST 22891 23138 19854 17937 17934 18011 18109 79.11

CENTRU 21123 21451 17985 15758 15650 15821 16230 76.84

BUCURESTI - ILFOV 21728 23497 23095 22327 21929 22331 22717 104.55

TOTAL 163850 164335 141569 130691 128216 129397 130450 79.62

Analiza la nivel de regiuni indică evoluții diferite ale sectorului public și privat cu creșteri

sau diminuări inegale ale diferitelor categorii de dotări. În general sectorul privat s-a

dezvoltat mai mult și mai rapid în jurul capitalei și în regiunile de centru și de vest.

Reforma din sănătate din 2010-2011 a afectat 34 de județe din punct de vedere al comasării

de spitale și 38 de județe sub aspectul conversiei unor spitale în cămine de bătrâni. Pentru

comasare au fost propuse 111 spitale, în majoritatea cazurilor din municipiile reședință de

județ. Doar în câteva județe – Cluj, Deva, Prahova – au fost afectate și alte municipii (ex.

Turda, Câmpina, Petroșani). Dora 2-3 orașe (de ex. Sinaia) au fost afectate de această

măsură. Transformarea a 71 de spitale în cămine de bătrâni a afectat cu precădere orașele

mici și mijlocii precum și unele reședințe de comună.

În general se poate aprecia că:

- reforma din sănătate din anii 2010-2011 nu a afectat în mare măsură nivelul de

servire în teritoriu, dar nici nu a reprezentat o îmbunătățire a situației, zonele care

erau mai slab deservite, rămânând în accesași situație, respectiv ariile profund

rurale și cele periferice în raport cu marile municipii

- reformele din educație și sănătate nu au urmărit o corelare cu prevederile legii 351

/ 2001 și ale legii 100 / 2007 în sensul atingerii pragurilor stabilite pentru criteriile

minimale, mai ales în cazul noilor orașe sau al orașelor care au dobândit statut de

municipiu.


Figura nr. 4.16.: Modificări în structura sistemului de unități spitalicești după reforma din 2010 (http://www.ms.ro/)


268

Figura nr. 4.17.: Structura unităților spitalicești în 2012 (http://www.ms.ro/)

http://www.ms.ro/


Figura nr. 4.18.: Arii de deservire a unităților spitalicești (municipii reședință de județ – 80km, municipii – 50km, orașe-30km)


270

Tabel nr. 4.30.: Evoluția dotărilor de sănătate în intervalul 1995-2012

Categorii de unități sanitare Forme de

proprietate

Ani

1995 2000 2005 2010 2011 2012

Spitale Public 412 439 422 428 367 364

- privat : 3 11 75 97 109

Ambulatorii de specialitate public : : 81 59 57 58

- privat : : : : 23 27

Ambulatorii integrate spitalului public : : 301 384 313 316

- privat : : : : 21 21

Policlinici public 521 90 30 17 14 11

- privat : 163 219 294 248 271

Dispensare medicale public 6016 908 223 203 186 190

- privat : : : : 1 1

Centre de sănătate public 84 91 58 38 14 13

- privat : : : : 4 7

Centre de sănătate mintala public : : : : 86 84

Sanatorii TBC public 13 14 7 4 2 2

Sanatorii balneare public : : 8 7 7 7

- privat : : : : 2 4

Preventorii public 13 11 6 4 2 2

Unități medico-sociale public : : 57 68 64 64

Centre de diagnostic si tratament public : : 8 9 9 7

Centre medicale de specialitate public : : 5 29 30 33

- privat : : 131 159 191 210

Cabinete medicale de medicina generala public : : : : 41 20

- privat : 4698 833 940 949 968

Cabinete medicale școlare public : : 787 1235 1312 1335

Cabinete medicale studențești public : : 52 52 54 54

Cabinete medicale de familie public : : 8932 6768 6219 5993

- privat : : 2007 4402 4992 5158

Societate medicala civila public : : 30 8 9 6

- privat : : : : 109 115

Cabinete stomatologice public : : 3335 2339 2085 1951

- privat : 3937 5746 9697 10528 10953

Societate stomatologica civila medicala public : : 10 1 1 1

- privat : : : : 170 196

Cabinete medicale de specialitate public : : 1231 1154 1158 1072

- privat : : 4577 7716 8294 8640

Societate civila medicala de specialitate public : : 41 12 13 11

- privat : : : : 213 225

Farmacii Proprietate publica 957 508 495 492 404 403

- Proprietate mixta : 186 : : : :

- Proprietate privata : 3573 4576 6190 6565 6823

Puncte farmaceutice Proprietate publica 238 48 49 30 53 47

- Proprietate mixta : 54 : : : :

- Proprietate privata : 641 703 1214 1271 1183

Depozite farmaceutice public : : : : 1 1

- privat : 523 428 316 285 270

Creșe public 573 358 291 285 286 297

- privat : : : : 9 16

Laboratoare medicale public : : : 1785 1736 1943

- privat : 397 524 1193 1272 1305

Laboratoare de tehnica dentara public : : : 390 328 277

- privat : 1302 1421 1819 1899 1971

Centre de transfuzie public : : 41 41 41 41

Alte tipuri de cabinete medicale public : : 360 267 275 290

- privat : : 47 395 266 241

Sursa: date INS tempo on-line


271

Tabel nr. 4.31.: Lista spitalelor propuse spre comasare în 2010

Nr.

Crt.

Spitalul propus pentru comasare Se propune a se comasa cu spitalul

ALBA

1 Spitalul de Pneumoftiziologie Aiud Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia

2 Spitalul de Boli Cronice Câmpeni Spitalul Orăşenesc Câmpeni

3 Spitalul Orăşenesc Abrud Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia

ARAD

4 Spit Clinic de Obstetrică – Ginecologie "Dr.S.

Vuia" Arad

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad

5 Spitalul Clinic Municipal Arad Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad

ARGEŞ

6 Spitalul de Pediatrie Piteşti Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti

7 Spitalul de Pneumoftiziologie Leordeni Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti

8 Spitalul de Pneumoftiziologie Câmpulung Spitalul Municipal Câmpulung

9 Spitalul de Psihiatrie "Sf.Maria" Vedea Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti

10 Spitalul de Geriatrie şi Boli Cronice"C B

Stolnici" Ştefăneşti

Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti

11 Spital de Boli Cronice Rucăr Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti

12 Spitalul de Pneumoftiziologie "Sf. Ilie"Piteşti Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti

BACĂU

13 Spitalul de Pediatrie Bacău Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău

14 Spitalul de Pneumoftiziologie Bacău Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău

BIHOR

15 Spitalul Clinic de Neurologie şi Psihiatrie

Oradea

Spitalul Clinic Municipal "Dr.Gavril Curteanu"

Oradea

16 Spitalul de Pneumoftiziologie Oradea Spitalul Clinic Municipal "Dr.Gavril Curteanu"

Oradea

17 Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie

Oradea

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea

18 Centrul de Sănătate Valea lui Mihai Spitalul Municipal "Dr.Pop Mircea" Marghita

BOTOŞANI

19 Spitalul de Obstetrică-Ginecologie Botoşani Spitalul Judeţean de Urgenţă "Mavromati"

Botoşani

20 Spitalul de Copii Botoşani Spitalul Judeţean de Urgenţă "Mavromati"

Botoşani

21 Sanatoriul de Pneumoftiziologie Guranda Spitalul Judeţean de Urgenţă "Mavromati"

Botoşani

22 Sanatoriul de Neuropsihiatrie Podriga Spitalul Judeţean de Urgenţă "Mavromati"

Botoşani

23 Spitalul de Pneumoftiziologie Botoşani Spitalul Judeţean de Urgenţă "Mavromati"

Botoşani

24 Spitalul Orăşenesc Dărăbani Spitalul Judeţean de Urgenţă "Mavromati"

Botoşani

BRAŞOV

25 Spitalul Clinic de Copii Braşov Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov

26 Spit. Clinic de Obstetrică-Ginecologie

"Dr.I.A.Sbârcea"Braşov

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov

27 Spitalul de Boli Infecţioase Braşov Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov

28 Spitalul de Pneumoftiziologie Braşov Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov

BRĂILA

29 Spitalul de Obstetrică-Ginecologie Brăila Spitalul de Urgenţă Judeţean Brăila


272

Nr.

Crt.


30 Spitalul de Pneumoftiziologie Brăila Spitalul de Urgenţă Judeţean Brăila

BUCUREŞTI

31 Institutul de Fonoaudiologie şi Chirurgie

Funcţională „PDD Hociota‖

Spitalul Universitar de Urgenţă

32 Institutul Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli

Metabolice „prof. dr. N. Paulescu‖

Institutul Naţional de Endocrinologie „CI

Parhon‖

33 Institutul Clinic de Boli Digestive şi

Transplant Hepatic Fundeni

Institutul Clinic Fundeni

34 Institutul Clinic de Uronefrologie şi

Transplant Renal Fundeni


35 Institutul de Urgenţă pentru Boli

Cardiovasculare „prof. dr. C.C. Iliescu‖


36 Institutul de Pneumoftiziologie „M. Nasta‖ Institutul Naţional de Boli Infecţioase „prof. dr.

Matei Balş‖

37 Institutul Naţional de Medicină

Complementară „prof. dr. Fl. Bratila‖

Institutul Naţional de Recuperare, Medicină

Fizică şi Balneoclimatologie

38 Spitalul de Pneumoftiziologie "Sf. Ştefan" Spit. Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale

"Dr.V. Babeş"

39 Spit. Clinic de Dermatovenerologie "Prof. Dr.

Scarlat Longhin"

Spit. Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale

"Dr.V. Babeş"

40 Spitalul de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin

Gorgos‖

Spitalul Clinic de Psihiatrie

"Prof.Dr.Alexandru Obregia"

CĂLĂRAŞI

41 Spitalul de Pneumoftiziologie Călăraşi Spitalul Judeţean de Urgenţă Călăraşi

42 Spitalul de Psihiatrie Săpunari Spitalul Judeţean de Urgenţă Călăraşi

CLUJ

43 Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Cluj-

Napoca

Spit. Clinic de Pneumoftiziologie "Leon

Danielo" Cluj-Napoca

44 Spitalul Municipal Câmpia Turzii Spitalul Municipal Turda

45 Spitalul Municipal Gherla Spitalul Municipal Dej

CONSTANŢA

46 Spit. de Ortop., Traumat. şi Recuperare

Medicală Eforie Nord

Institutul Naţional de Recuperare, Medicină

Fizică şi Balneoclimatologie

47 Sanatoriul Balnear şi de Recuperare Mangalia Sanatoriul Balnear şi de Recuperare

Terchirghiol

48 Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie

Constanţa

Spitalul Clinic de Boli Infectioase Constanta

49 Spit. de Ortop., Traumat. şi Recuperare

Medicală Eforie Sud

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa

50 Spitalul de Ftiziologie Agigea Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa

COVASNA

51 Spitalul Orăşenesc Covasna Spitalul de Cardiologie Covasna

52 Centrul de Patologie Neuromusculară „Radu

Horia‖ Vâlcele

Spitalul de Cardiologie Covasna

DÂMBOVIŢA

53 Spitalul de Psihiatrie Cronici Gura Ocniţei Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte

54 Sanatoriul TBC Moroieni Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte

55 Centrul de Sănătate Voineşti Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte

56 Centrul de Recuperare Neuromotorie Copii

Gura Ocniţei

Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte

57 Spitalul Municipal Târgovişte Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte


273

Nr.

Crt.


DOLJ

58 Centrul de Cardiologie Craiova Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova

59 Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova

60 Spit.Clin.de Boli Infecţ.si Pneumoftiz. „Victor

Babeş‖Craiova

Spitalul Clinic Municipal "Filantropia" Craiova

61 Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova Spitalul Clinic Municipal "Filantropia" Craiova

62 Spitalul Orăşenesc"Aşezămintele

Brâncoveneşti" Dăbuleni

Spitalul Orăşenesc Segarcea

GALAŢI

63 Spitalul de Pneumoftiziologie Galaţi Spitalul Clinic Judeţean de

Urgenţă‖Sf.Apostol Andrei‖

64 Spitalul de Boli Infecţioase "Cuvioasa

Parascheva" Galaţi

Spitalul Clinic Judeţean de


65 Spitalul de Obstetrică-Ginecologie "Buna

Vestire"Galaţi

Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii

"Sf.Ioan" Galaţi

66 Spitalul de Psihiatrie "Elisabeta

Doamna"Galaţi

Spitalul Clinic Judeţean de


GIURGIU

67 Spitalul de Psihiatrie Vadu Lat Spitalul Judetean de Urgenţă Giurgiu

68 Spitalul de Pneumoftiziologie Izvoru Spitalul Judetean de Urgenţă Giurgiu

69 Spitalul de Boli Infecţioase Singureni Spitalul Judetean de Urgenţă Giurgiu

GORJ

70 Spitalul de Pneumoftiziologie"T.

Vladimirescu"- Runcu

Spitalul Judetean de Urgenţă Gorj

HUNEDOARA

71 Sanatoriul de Pneumoftiziologie Geoagiu Spitalul Judeţean de Urgenţă Deva

72 Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad Spitalul Judeţean de Urgenţă Deva

73 Spitalul Municipal Vulcan Spitalul de Urgenţă Petroşani

74 Spitalul de Boli Cronice Petrila Spitalul de Urgenţă Petroşani

75 Spitalul Municipal Lupeni Spitalul de Urgenţă Petroşani

IAŞI

76 Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof.Dr.Nicolae

Oblu‖ Iaşi

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf.

Spiridon‖

77 Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan‖ Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf.

Spiridon‖

78 Spitalul Clinic de Obstetrică-

Ginecologie"Elena Doamna"Iaşi

Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie

"Cuza Vodă"Iaşi

79 Spitalul Clinic de Boli Infecţioase

"Sf.Parascheva"Iaşi

Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi

80 Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf.

Spiridon‖

ILFOV

81 Spitalul de Psihiatrie "Eftimie

Diamandescu"Bălăceanca

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Ilfov

MARAMUREŞ

82 Spit. de Boli Infect., Dermatovenerol. şi

Psihiatrie Baia Mare

Spitalul Judeţean de Urgenţă"Dr.Constantin

Opriş" Baia Mare

83 Spitalul de Psihiatrie Cavnic Spitalul Judeţean de Urgenţă"Dr.Constantin

Opriş" Baia Mare

MUREŞ

84 Institutul de Urgenţă pt. Boli Cardiovasculare Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg. Mureş


274

Nr.

Crt.


şi Transplant Târgu Mureş

85 Preventoriul TBC Gorneşti Spitalul Clinic Judeţean Mureş

86 Centrul de Sănătate Miercurea Niraj Centrul de Sănătate Sovata

OLT

87 Spitalul de Psihiatrie Cronici Schitu Greci Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina

PRAHOVA

88 Spitalul de Obstetrică-Ginecologie Ploieşti Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti

89 Spitalul de Pediatrie Ploiesti Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti

90 Spitalul de Boli Infecţioase Ploieşti Spitalul Municipal Ploiesti

91 Spitalul de Psihiatrie Voila Spitalul Municipal Câmpina

92 Spitalul de Ortopedie şi Traumatologie Azuga Spitalul Orăşenesc Sinaia

93 Spitalul de Boli Pulmonare Breaza Spitalul de Pneumoftiziologie Drajna

SATU MARE

94 Spitalul de Pneumoftiziologie Satu Mare Spitalul Judeţean de Urgenţă Satu Mare

95 Spitalul Orăşenesc Taşnad Spitalul Judeţean de Urgenţă Satu Mare

SĂLAJ

96 Centrul de Cercetare şi Asistenţă Medicală

Şimleu Silvaniei

Spitalul Orăşenesc Şimleu Silvaniei

SIBIU

97 Spitalul de Psihiatrie "Dr.Gheorghe Preda"

Sibiu

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu

98 Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu

SUCEAVA

99 Spitalul de Psihiatrie Câmpulung

Moldovenesc

Spitalul Municipal Câmpulung Moldovenesc

100 Spitalul de Psihiatrie Cronici Siret Spitalul Orăşenesc Siret

101 Spitalul Orăşenesc Gura Humorului Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sf.Ioan cel Nou"

Suceava

TELEORMAN

102 Spitalul de Psihiatrie Poroschia Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria

103 Spitalul de Psihiatrie Cronici Balaci Spitalul Judeţean de Urgenţă Alexandria

TIMIŞ

104 Spitalul de Psihiatrie Gătaia Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara

105 Spit. Cl. de Boli Infecţ. şi Pneumoftiz."Dr.V.

Babeş" Timişoara

Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă

Timişoara

106 Spit. Cl. de Obstet.-Ginec. "Dr.Dumitru

Popescu" Timişoara

Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă

Timişoara

VASLUI

107 Spitalul de Copii "Sf.Nicolae" Bârlad Spitalul Municipal de Urgenţă "Elena

Beldiman" Bârlad

VÂLCEA

108 Spitalul de Obstetrică-Ginecologie Râmnicu

Vâlcea

Spitalul Judetean de Urgenţă Râmnicu Vâlcea

109 Spitalul de Pneumoftiziologie "C.

Anastasatu" Mihăeşti

Spitalul Judetean de Urgenţă Râmnicu Vâlcea

VRANCEA

110 Spitalul Comunal Vidra Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sf. Pantelimon"

Focşani

111 Spitalul de Psihiatrie Cronici Dumbrăveni Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sf. Pantelimon"

Focşani


275

Tabel nr. 4.32.: Lista spitalelor reprofilate în cămine de bătrâni în 2010

Nr.

Crt. Autoritatea adm. publ. Unitatea sanitară

ALBA

1 Consiliul Local Ocna Mureş Spitalul Orăşenesc Ocna Mureş

2 Consiliul Local Zlatna Spitalul Orăşenesc Zlatna

3 Consiliul Local Baia de Arieş Centrul de Sănătate Baia de Arieş

ARAD

4 Consiliul Local Sântana Spitalul Orăşenesc Sântana

5 Consiliul Local Gurahonţ Spitalul Comunal Gurahonţ

6 Consiliul Local Chişineu Criş Centrul de Sănătate Chişineu Criş

ARGEŞ

7 Consiliul Judeţean Argeş Spitalul "Dr. Teja Papahagi" Domneşti

8 Consiliul Judeţean Argeş Spital de Boli Cronice Mozăceni

9 Consiliul Judeţean Argeş Spitalul ―Dr. Ion Crăciun‖ Călineşti

BACĂU

10 Consiliul Local Comăneşti Spitalul Orăşenesc "Ioan Lascar" Comăneşti

BIHOR

11 Consiliul Local Stei Spital Orăşenesc Ştei

12 Consiliul Local Bratca Centrul de Sănătate Bratca

BISTRIŢA-NĂSĂUD

13 Consiliul Local Teaca Centrul de Sănătate Teaca

BOTOŞANI

14 Consiliul Local Săveni Spitalul Orăşenesc Săveni

15 Consiliul Local Truşeşti Spitalul Comunal Truşeşti

BRAŞOV

16 Consiliul Local Săcele Spitalul Municipal Săcele

17 Consiliul Local Codlea Spitalul Municipal Codlea

18 Consiliul Local Victoria Spitalul de Boli Cronice Victoria

BUZĂU

19 Consiliul Local Vintila Vodă Spitalul Comunal Vintila Vodă

20 Consiliul Local Parscov Centrul de Sănătate Pârscov

21 Consiliul Local Patarlagele Spitalul de Boli Cronice Pătârlagele

BUCUREŞTI

22 Primăria Mun. Bucureşti Spitalul Clinic Caritas

CARAŞ SEVERIN

23 Consiliul Local Otelul Rosu Spitalul Orăşenesc Oţelul Roşu

24 Consiliul Local Anina Spitalul Orăşenesc Anina

25 Consiliul Local Bocşa Spitalul Boli Cronice Bocsa

CĂLĂRAŞI

26 Consiliul Local Budeşti Spitalul Orăşenesc Budeşti

CLUJ

27 Consiliul Local Mociu Centrul de Sănătate Mociu

CONSTANŢA

28 Consiliul Local Cernavoda Spitalul Orăşenesc Cernavoda

29 Consiliul Local Baneasa Centrul de Sănătate Băneasa

DÂMBOVIŢA

30 Consiliul Local Titu Spitalul Orăşenesc Titu

DOLJ

31 Consiliul Local Băileşti Spitalul Municipal Băileşti


276

Nr.


GALAŢI

32 Consiliul Judeţean Galaţi Spital de Boli Cronice Iveşti

GIURGIU

33 Consiliul Local Ghimpaţi Centrul de Sănătate Ghimpaţi

GORJ

34 Consiliul Local Bumbesti Jiu Spitalul Orăşenesc Bumbeşti Jiu

35 Consiliul Local Rovinari Spitalul Orăşenesc‖Sf.Ştefan‖ Rovinari

HUNEDOARA

36 Consiliul Local Hateg Spitalul Orăşenesc Haţeg

37 Consiliul Local Calan Centrul de Sănătate Călan

IALOMIŢA

38 Consiliul Local Tandarei Spitalul Orăşenesc Tăndărei

IAŞI

39 Consiliul Local Targu Frumos Spitalul Orăşenesc Târgu Frumos

ILFOV

40 Consiliul Judetean Ilfov Spitalul Orăşenesc "Dr.Maria Burghele" Buftea

41 Consiliul Judetean Ilfov Spitalul Comunal Periş

MARAMUREŞ

42 Consiliul Local Baia Sprie Spitalul de Boli Cronice Baia Sprie

43 Consiliul Local Somcuta Mare Centrul de Sănătate Şomcuta Mare

MEHEDINŢI

44 Consiliul Local Strehaia Spitalul Orăşenesc Strehaia

45 Consiliul Local Vanju Mare Spitalul Orăşenesc Vânju Mare

MUREŞ

46 Consiliul Local Sarmasu Spitalul Orăşenesc Sărmaşu

NEAMŢ

47 Consiliul Local Roznov Spitalul Orăşenesc Roznov

48 Consiliul Local Bicaz Spitalul Orăşenesc Bicaz

OLT

49 Consiliul Local Drăgăneşti-Olt Centrul de Sănătate Drăgăneşti-Olt

PRAHOVA

50 Consiliul Local Buşteni Preventoriul TBC Poiana Ţapului

51 Consiliul Local Floreşti Spitalul de Pneumoftiziologie Floreşti

52 Consiliul Local Baltesti Centrul de Sănătate Bălţesti

53 Consiliul Local Urlati Centrul de Sănătate Urlaţi

SĂLAJ

54 Consiliul Local Cehu Silvaniei Centru de Sănătate Cehu Silvaniei

SIBIU

55 Consiliul Local Agnita Spitalul Orăşenesc Agnita

56 Consiliul Local Cisnădie Spitalul Orăşenesc Cisnădie

SUCEAVA

57 Consiliul Local Solca Spitalul de Boli Cronice Solca

TELEORMAN

58 Consiliul Judetean Teleorman Centrul de Sănătate "Regele Carol I" Deparaţi

59 Consiliul Judetean Teleorman Centrul de Sănătate Furculeşti

60 Consiliul Judetean Teleorman Centrul de Sănătate Cervenia

TIMIŞ

61 Consiliul Local Faget Spitalul Orăşenesc Faget

62 Consiliul Local Buziaş Centrul de Sănătate Buziaş


277

Nr.


63 Consiliul Local Ciacova Centrul de Sănătate Ciacova

TULCEA

64 Consiliul Local Babadag Spitalul Orăşenesc Babadag

65 Consiliul Local Sulina Centrul de Sănătate Sulina

VASLUI

66 Consiliul Local Negresti Spitalul Orăşenesc Negreşti

67 Consiliul Local Tutova Spitalul de Boli Cronice"Dr.I.T.Nicolăescu" Tutova

VÂLCEA

68 Consiliul Local Brezoi Spitalul Orăşenesc Brezoi

69 Consiliul Local Balcesti Spitalul Orăşenesc Bălceşti

VRANCEA

70 Consiliul Local Mărăşeşti Spitalul Orăşenesc Mărăşeşti

71 Consiliul Local Odobeşti Spitalul Orăşenesc Odobeşti


278

Anexa 4.3.1. Evoluția principalelor dotări de sănătate la nivel național în intervalul

1995-2012

Figura nr. 4.19.: Evoluția numărului de spitale din sistemul public și privat (date INS)

Figura nr. 4.20.: Evoluția numărului de policlinici din sistemul public și privat (date

INS)


279

Figura nr. 4.21.: Evoluția numărului de dispensare medicale (date INS)

Figura nr. 4.22.: Evoluția numărului de creșe (date INS)


280

Figura nr. 4.23.: Evoluția numărului de cabinete medicale de familie (date INS)

Figura nr. 4.24.: Evoluția numărului de cabinete stomatologice (date INS)


281

Anexa 4.3.2. Evoluția principalelor dotări de sănătate pe regiuni, în intervalul 1995-

2012 (date INS) – Regiunea de dezvoltare 1 Nord Est

Figura nr. 4.25.: Evoluția numărului de spitale din sistemul public și privat

Figura nr. 4.26.: Evoluția numărului de policlinici din sistemul public și privat

Figura nr. 4.27.: Evoluția numărului de dispensare medicale


282


2012 (date INS) – Regiunea de dezvoltare 2 Sud Est





283


2012 (date INS) – Regiunea de dezvoltare 3 Sud Muntenia





284


2012 (date INS) – Regiunea de dezvoltare 4 Sud Vest Oltenia





285


2012 (date INS) – Regiunea de dezvoltare 5 Vest





286


2012 (date INS) – Regiunea de dezvoltare 6 Nord Vest





287


2012 (date INS) – Regiunea de dezvoltare 7 Centru





288


2012 (date INS) – Regiunea de dezvoltare 8 București Ilfov





289

5. ANALIZA DINAMICII DEMOGRAFICE LA NIVEL DE LAU1 ŞI

LAU2 ŞI REVIZUIREA LISTEI COMUNELOR ÎN CARE S-AU

PRODUS SCĂDERI ACCENTUATE DE POPULAŢIE PENTRU

INTERVALUL 1989-2002 ŞI 2002-PREZENT

Anexa nr. IV din legea 351 /2001 prezintă o listă a celor 704 comune în care populaţia a

scăzut cu 30-50% între 1966 şi 1998 şi a celor 134 de comune în care populaţia a scăzut cu

peste 50% în aceeaşi perioadă. Peste 30% din numărul de comune au fost afectate de

asemenea scăderi spectaculoase. Aceste comune acopereau cca. 1/3 din suprafaţa rurală a

ţării şi cuprindeau peste 20% din populaţia rurală. Cele mai puternice şi masive scăderi au

fost înregistrate în extremităţile estice şi vestice ale Câmpiei Române (judeţele Ialomiţa,

Brăila şi Teleorman), în nordul Moldovei (judeţul Botoşani), în nord-vestul Podişului

Transilvaniei, în Podişul Someşan (judeţele Cluj, Sălaj, Satu Mare) şi în sud-vestul Olteniei

(judeţele Dolj şi Mehedinţi). Tendinţa ultimilor 15 ani a fost de scădere în continuare a

populaţiei, multe localităţi fiind în pragul depopulării sau cu populaţie "0". Evoluţia acestui

fenomen de scădere şi depopulare a unor zone rurale va fi analizată în scopul actualizării

situaţiei.


Pentru dinamica demografică la nivelul LAU1 şi LAU2 într-o primă fază se va analiza evoluţia

anuală numărului de locuitori pe fiecare LAU în parte în perioada 1989-prezent32

. Într-o a doua fază,

se vor efectua analize asupra a două aspecte majore care influenţează traiectoria acesteia. Pe de o

parte, va fi analizat bilanţul natural, iar pe de altă parte, bilanţul migratoriu, ambele cu caracter

determinant în stabilirea tendinţelor de evoluţie a numărului de locuitori. În cadrul bilanţului natural

vor fi analizate natalitatea şi mortalitatea pe parcursul celor două perioade (1989-2002 şi 2002-

prezent), iar pentru bilanţul migratoriu, cea de-a doua componentă majoră, se vor lua în calcul

stabilirile de domiciliu, dar şi plecările cu domiciliu, pentru fiecare LAU în parte, pentru cele două

perioade de analiză.

Metodologia de lucru, vizează într-o primă fază întocmirea unei baze de date detaliate, la nivel de

LAU ale României, care să cuprindă numărul de locuitori ai fiecărui LAU în parte, dar şi cele

patru componente definitorii pentru dinamica demografică: natalitate, mortalitate, stabiliri de

domiciliu în localitate, plecări cu domiciliul din localitate.

Ulterior acestei etape, pe baza numărului total de locuitori se vor stabili:

ratele de creştere (scădere) a populaţiei, pentru cele două perioade de analiză şi

ratele anuale de creştere (scădere) a populaţiei pentru LAU din România.

Pe baza celor 4 indicatori, se vor calcula bilanţul natural şi cel migratoriu al populaţiei LAU din

România şi se va trece la stabilirea unor praguri de creştere (scădere). După stabilirea pragurilor, vor

fi identificate unităţile administrativ teritoriale (LAU), care au înregistrat scăderi de populaţie,

urmând ca mai apoi din listă să fie alese acelea în care scăderile de populaţie au fost accentuate.

Pentru a se putea urmări distribuţia spaţială a acestor aşezări, se vor realiza reprezentări cartografice

tematice, la nivel naţional.

Se vor identifica de asemenea localităţile cu populaţie "0" sau dispărute (datorită unor lucrări

hidrotehnice sau de exploatare minieră, sau ca urmare a unor calamităţi naturale), pentru a fi radiate

din legea 2 / 1968.

32

Clarificarea nr. 3 a DGAPA a MDRAP, precizează: Nivelul LAU 1 nu este definit administrativ pentru

România, dar având în vedere ca este vorba de asocierea unităţilor teritoriale LAU 2 şi că în România există

numeroase astfel de exemple de cooperare intercomunală de tipul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară, se

vor avea în vedere acestea, inclusiv zonele metropolitane existente.


290

5.1. Dinamica bilanţului natural al populaţiei în comunele din România.

Privire statistică de ansamblu. Analiza variaţiei şi distribuţiei teritoriale

5.1.1. Dinamica bilanţului natural al populaţiei comunelor din România în anul 1991

Începând cu anul 1991 se resimte o scădere a raportului dintre persoanele născute şi cele

decedate. Media sporului natural, intitulat neinspirat în acest fel căci sporul presupune un

excedent, devine negativă în anul 1991. Acest fapt se traduce într-un fel foarte simplu: în

România anului 1991 la 1000 de persoane născute se raportează 1017 persoane decedate.

Tabel nr. 5.1.: Sinteza statistică a sporului /deficitului natural al comunelor din

România pentru anul 1991

Spor natural

N Valid 2947

Missing 222

Mean -1,7210

Std. Deviation 7,10843

Minimum -39,67

Maximum 23,23

Percentiles 25 -6,2413

50 -1,4717

75 2,9537

Acest deficit natural nu este unul foarte crescut, însă având în vedere că această valoare este

raportată la doar doi ani după retragerea decretului de interzicere a avorturilor şi a metodelor

contraceptive, se contura un trend care avea să crească de la an la an, ceea ce s-a reflectat

prin scăderea populaţiei ţării de la 23 de milioane de locuitori la puţin peste 19 milioane de

locuitori in 2012 (la această scădere a contribuit şi bilanţul migrator negativ).

Valoarea deviaţiei standard de ± 7,1‰ încadrează valorile normale ale sporului /deficitului

natural între -8,8 ‰ şi +5,4 ‰. Valorile care cad în afara acestui interval sunt considerate

fie exagerat de mici, fie exagerat de mari, pentru distribuţia valorilor bilanţului natural al

populaţiei înregistrate în comunele din România.

Valoarea maximă înregistrată (23,23‰) cât şi valoarea minimă (-39,67‰) demonstrează

dinamica accentuată, dar şi condiţiile specifice foarte variate care există între comunele din

România. Ecartul este foarte mare (peste 60 de unităţi) iar acest fapt reflectă dezechilibre

puternice care relevă necesitatea aplicării unor măsuri diferite în funcţie de particularităţile

locale.

Histograma reprezentată în Fig. 1 conturează într-un mod evident dezechilibrele înregistrate

în dinamica bilanţului natural înregistrat în rândul comunelor în anul 1991. Histograma este

asimetrică spre stânga, adică spre partea corespunzătoare valorilor negative ale soldului

natural (deficit natural în acest caz). Frecvenţele valorilor negative ocupă o pondere mai

mare, acest fapt fiind evidenţiat şi de percentile (peste 50% din comune înregistrează un

deficit natural de -1,4 promile). Începând cu valoare de –6 ‰ toate celelalte valori sunt

disproporţionate în report cu distribuţia gaussiană normală.

Şi în spectrul pozitiv al histogramei se înregistrează depăşiri ale distribuţiei gauss-iene

normale, însă aceasta intervine abia după promila de +15. De asemenea valorile maxime ale

frecvenţelor nu ating valorile maxime conform distribuţiei normale specifice acestui caz.


291

Acest fapt se traduce prin lipsa unui număr suficient de mare de comune care să aibă

valoarea bilanţului natural în media naţională.

În acest an, atât de aproape de schimbările politice, economice şi sociale care s-au petrecut

la sfârşitului anului 1989, deja se resimt schimbările structurale prin care urma să treacă

societatea românească, atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere social.

În acest sens, 25% din comunele României înregistrează un deficit natural al populaţiei egal

sau sub valoarea de -6,24‰. Mai mult, 50% din localităţile ţării pierd mai multă populaţie

din cauza mortalităţii decât câştigă datorită natalităţii cu -1,47 la o mie de locuitori. Doar

25% din comune se pot lăuda că depăşesc pragul valorii bilanţului natural de +2,9‰.

Aceste date conturează un cadrul sumbru, care anticipează un trend demografic (aşa cum se

va vedea în analiza soldului natural al populaţiei din anii 2002 şi 2011) în scădere, cel puţin

dacă judecăm după indicatorul bilanţului natural al populaţiei. Aceste date alăturate

bilanţului migratoriu, alcătuindu-se în acest fel bilanţul populaţiei, reliefează puternicele

schimbări structurale prin care a trecut societatea română. Aceste schimbări demografice se

află în strânse legături cauzale cu schimbările economice care urmează să se întâmple, dar şi

cu o schimbare a mentalităţi cu privire la planificarea familială.

Figura nr. 5.1.: Histograma frecvenţelor valorilor sporului /deficitului natural

înregistrat în rândul comunelor din România în anul 1991

Comunele din judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Iaşi, Vrancea, Vaslui, Dâmboviţa şi

Constanţa înregistrează sporuri naturale cu mult peste medie, în timp ce comune din judeţele

Hunedoara, Caraş-Severin, Arad, Bihor şi Cluj înregistrează deficite naturale considerabile

pentru situaţia de ansamblu a anului 1991.


292

Figura nr. 5.2.: Comunele care deviază cel mai puternic de la media sporului

/deficitului natural


Situaţia de ansamblu în anul 2002 este radical schimbată faţă de situaţia din 1991. Situaţia

se agravează considerabil. În anul 2002 se observă o cronicizare a procesului de scădere a

populaţiei prin creşterea accentuată a deficitului natural.

Trendul care se contura în 1991 s-a confirmat, iar acest fapt a condus la scăderea continuă a

populaţiei prin intermediul deficitului natural al populaţiei. Împreună cu deficitul migratoriu

se conturează un bilanţ natural negativ, din care a rezultat scăderea populaţiei ţării cu

aproximativ patru milioane de locuitori (din 1990 până în 2012)

Valoarea deviaţiei standard de ± 7 încadrează valorile normale ale sporului /deficitului

natural între -12,3 ‰ şi +1,7 ‰ (ecartul valorilor normale se lărgeşte raportat la anul 1991).

Acest proces deţine, în principal, un potenţial de repercusiuni negative, întrucât

generalizează valorile negative ale bilanţului natural, ceea ce înseamnă ca aproape toate

comunele înregistrează scăderi ale populaţiei pe această cale. Există două modalităţi de a

pierde din numărul de locuitori. Prima este cea pe cale naturală, ca într-un interval de timp

să decedeze mai multe persoane decât se nasc (bilanţ natural). A doua modalitate este ca

într-un interval de timp să plece mai mulţi oameni decât cei care sosesc (bilanţ migratoriu).

Între aceste două modalităţi de creştere/scădere a populaţiei există mai multe combinaţii

posibile. Numărul populaţiei creşte prin bilanţuri naturale şi bilanţuri migratorii pozitive,

respectiv situaţia inversă. Mai există situaţii când unul din cele două bilanţuri este pozitiv şi

celălalt este negativ şi populaţia creşte, respectiv situaţia inversă.

Valoarea maximă înregistrată a bilanţului natural (18,3‰) scade în raport cu 1991 iar

valoarea minimă sacade (de la -39,67‰ la -41‰) demonstrează faptul că lucrurile s-au

înrăutăţit şi că populaţia comunelor din România scade într-un ritm din ce în ce mai ridicat.

Ecartul între valoarea minimă şi maximă rămâne aproximativ acelaşi cu cel din anul 1991,


293

iar acest fapt reflectă în continuare dezechilibre puternice care relevă necesitatea aplicării

unor măsuri diferite în funcţie de particularităţile locale.



Sinteză Statistică Sporul /deficitul natural în anul 2002

N Valid 2956

Missing 213

Mean -5,3506


Minimum -41,77

Maximum 18,82

Percentiles 25 -9,5098

50 -4,7398

75 -,7382

Histograma reprezentată în Fig. 5.3 conturează cronicizarea dezechilibrelor înregistrate în

dinamica bilanţului natural din 2002. Histograma anului 2002, la fel ca cea anului 1991, este

asimetrică spre stânga (dezvoltată mai mult spre partea stângă), adică spre valorile din

spectrul negativ al scării.



Frecvenţele valorilor negative ocupă o pondere mai mare, acest fapt fiind evidenţiat şi de

percentile ( dacă în anul 1991 peste 50% din comune înregistrează un deficit natural de -1,4


294

‰, în anul 2002 situaţia se înrăutăţeşte considerabil, peste 75% din comune înregistrează un

deficit natural sub -0,7 promile). Altfel spus, în anul 2002, 75% din comunele României

înregistrează mai multe decese decât naşteri, cu 0.7 la mia de locuitori. În 25% din

comunele României însă, această rată de scădere a populaţiei prin excedentul mortalităţii

asupra natalităţii este de peste -9.5 ‰.

Dacă în anul 1991 se înregistrează depăşiri ale distribuţiei gaussiene normale şi în spectrul

pozitiv al histogramei, în anul 2002 acest aspect dispare. În schimb ieşirea din distribuţia

normală a valorilor negative devine mult mai evidentă.

De asemenea apar şi alte schimbări raportate la anul 1991. Astfel, dacă în 1991 valorile

maxime ale frecvenţelor nu atingeau valorile maxime conform distribuţiei normale specifice

acestui caz, în anul 2002 această situaţie se manifestă. S-a ajuns la această situaţie întrucât

foarte multe comune au atins valori ale deficitului natural apropiate de media naţională.


Tabloul bilanţului natural al populaţiei din România, în anul 2011, indică adâncirea

fenomenului de scădere a populaţiei prin intermediul raportului dintre persoanele născute şi

cele decedate. Dacă situaţia anului 2002 se putea interpreta ca o cronicizare a deficitului

natural, situaţia anului 2011 reconfirmă cronicizarea, dar mai ales reflectă gravitatea

fenomenului. Trendul care se conturase în anul 1991, confirmat în 2002, creează cadrul

conceptual pentru a înţelege schimbările care se reflectă în anul 2011.

Deficitul natural se adânceşte pe fondul schimbării mentalităţii referitoare la planificarea

familială, care la rându-i este influenţată în mod direct de realităţile economice (găsirea cu

greutate a unui loc de muncă care să asigure stabilitatea financiară necesară înfiinţării unei

familii şi acordarea unei atenţii din ce în ce mai mari carierei tocmai din frica de a nu pierde

locul de muncă găsit atât de greu). Factorilor psihologici (schimbarea de mentalitate) şi

factorilor economici (contextul economic care creează frica de a pierde locul de muncă) se

adaugă alţi factori care fac ca speranţa de viaţă să crească, crescând astfel contingentul

persoanelor vârstnice, care au o incidenţă a ratei mortalităţii mult mai crescută.



Sinteză Statistică Sold natural al populaţiei în anul 2011

N Valid 3181

Missing 290

Mean -5,8701

Median -5,3922

Mode ,00


Minimum -43,42

Maximum 34,71

Aceştia sunt principalii factori, care într-un mod foarte larg, explică cronicizarea şi

adâncirea deficitului natural al populaţiei. Bine înţeles că mai există şi alţi factori cum ar fi

tradiţiile etnice, tradiţiile religioase şi diferenţierile de mentalitate impuse de specificul

mediului urban, rural şi alte particularizări impuse de mediul fizico-geografic (câmpie, deal,

munte, delta) prin varietatea oportunităţilor economice de dezvoltare pe care le oferă.


295

Media soldului natural al populaţiei creşte de la -5,3‰ în 2002 la -5,8‰ în anul 2011. Acest

fapt se traduce, într-un mod foarte simplu, prin adâncirea şi mai puternică a scăderii

populaţiei.

Valoarea deviaţiei standard de ± 6,9 ‰ a bilanţului natural scade în comparaţie cu valoarea

înregistrată în anul 2002, diferenţa fiind însă aproape neglijabilă. Acest fapt înseamnă că nu

se mai înregistrează atât de multe valori extreme (atât în spectrul pozitiv cât şi în cel

negativ).

Această valoare a deviaţiei standard încadrează valorile normale ale soldului natural între -

12,7 (-12,3 în 2002) ‰ şi +(1,1‰) 1,7 ‰ (în 2002). Chiar dacă ecartului care include

valorile considerate ca fiind normale, în raport cu valorile existente, rămâne aproximativ

egal, scăderea valorii pozitive al pragului superior de la 1,7‰ la 1.1‰ confirmă încă odată

adâncirea fenomenului de scădere a populaţiei pe cale naturală.

Ecartul între valoarea minimă şi maximă rămâne aproximativ acelaşi cu cel din anul 1991 şi

cel din anul 2002, iar acest fapt reîntăreşte dezechilibre puternice de la nivel naţional şi

diversitatea factorilor locali care particularizează dinamicile locale.



Histograma reprezentată în Fig.5.4 se aseamănă foarte mult cu cea a anului 2002.

Histograma este asimetrică spre stânga (dominaţia mediilor negative ale soldului natural).

La fel ca şi în anul 2002, aproape toate valorile negative ies din cadrul distribuţiei normale,

ceea ce conturează încă odată gravitatea situaţiei demografice. De asemenea, la fel cu

situaţia din 2002, frecvenţele mediilor pozitive sunt subreprezentate în majoritatea cazurilor

(adică mai puţine comune înregistrează valori ale soldului natural conform modelului

generat de histograma). Toate aceste date demonstrează cronicizarea dezechilibrelor

înregistrate în dinamica soldului natural.


296

De asemenea apar şi alte schimbări raportate la anul 1991. Astfel, dacă în 1991 valorile

maxime ale frecvenţelor nu atingeau valorile maxime conform distribuţiei normale specifice

acestui caz, în anul 2002 această situaţie se manifestă. S-a ajuns la această situaţie întrucât

foarte multe comune au atins valori ale deficitului natural apropiate de media naţională.

5.1.4. Sinteza statistică comparativă între anii 1991, 2002 şi 2011

Figura nr. 5.5.: Sinteza statistică comparativă între anii 1991, 2002 şi 2011(boxplot)

În figura 5.5 se află reprezentate dinamica soldului natural, pe cei trei ani analizaţi. Linia

neagra orizontală din cadrul dreptunghiului albastru reprezintă linia de 50%, adică linia care

separă jumătate din valorile care depăşesc un anumit prag (mediana, valoarea de mijloc).

limita superioară a dreptunghiului cuprinde 75% din valori, în timp ce limita de jos a

dreptunghiului cuprinde 25% din valori. Punctele reprezintă valori aberante, valori care ies

cu mult din distribuţia normală a fenomenului studiat.

Astfel, pentru anul 1991, 25% din comune înregistrează un sold natural cuprins în intervalul

+18‰ - +2,5‰. În anul 2002 acest interval de 25% scade, ajungând să fie cuprins între

+15‰ şi -0,5‰, intervalul adâncindu-se în continuare în 2011 ajungând între +14,7‰ şi -


297

0.8‰. Se observă o evidenţă scădere a intervalului de peste limita de 75%, adică limita cu

soldul natural cel mai crescut.

Mediana (valoarea care împarte distribuţia în două jumătăţi egale) scade de la -1,4‰ în

1991, la -4,7‰ în 2002 şi la -5,1‰ în 2011. Ce reprezintă acest fapt? Acest lucru înseamnă

că în anul 2011, 50% din comunele României înregistrează un sold natural de sub -5,1‰.

Lucrurile sunt cu atât mai grave cu cât se ia în considerare limite de 75%. Atât în anul 2002

cât şi în anul 2011, 75% din comunele ţării înregistrează valori ale soldului natural în

spectrul negativ al soldului. această limită creşte de la -0,7‰ la -1,1‰. Aşadar, în anul

2011, 75% din comune înregistrau un sold natural egal sau sub valoarea de -1,1‰.

De la limita inferioară a dreptunghiului înspre următoarea linie orizontală în jos, găsim clasa

de 25% unde regăsim intervalul comunelor cu cele mai severe solduri naturale negative.

Precum în cazul restului pragurilor, şi acesta scade constant, de la -6,2‰ în anul 1991, la -

9,5‰ în anul 2002, la -10‰ în anul 2011.

Aşa cum am precizat anterior, cu buline şi steluţe sunt prezentate localităţile (în grafic este

trecut numele generic al judeţului de unde provine comune) care reprezintă valori aberante,

atât înspre spectrul cu valori pozitive ave soldului natural, cât şi în spectrul negativ.

În anul 1991, valori aberante pozitive apar în comune din judeţele Iaşi, Suceava, Vrancea,

Maramureş, Constanţa, Dâmboviţa şi Vâlcea. În anul 2002 comunele cu valori aberante

pozitive sunt din judeţele Iaşi, Suceava, Vaslui,Vrancea, Galaţi, Covasna, Braşov şi

Dâmboviţa. În anul 2011 aceste localităţi sunt din judeţele: Braşov, Covasna, Suceava, Iaşi,

Galaţi, Constanţa şi Sălaj.

Pentru valorile aberante negative, în anul 1991, localităţile cu cele mai severe deficite

naturale sunt din: Hunedoara, Caraş-Severin, Arad, Mehedinţi, Timiş, Tulcea şi Teleorman.

În anul 2002 aceste localităţi provin din judeţele: Hunedoara, Teleorman, Caraş-Severin,

Dolj, Olt, Mehedinţi, Bihor, Arad, Timiş, Buzău. În cadrul ultimului an analizat (2011),

localităţile cu cele mai scăzute solduri naturale provin din judeţele: Alba, Olt, Mehedinţi,

Teleorman, Dolj, Giurgiu, Călăraşi, Argeş, Buzău, Cluj, Braşov.

5.1.5. Analiza variaţiei şi distribuţiei teritoriale ale bilanţului natural al comunelor din

România

Regiunea de dezvoltare Nord Est

Această regiune, luată per ansamblu, contrastează cu toate celelalte regiuni de dezvoltare

descrise anterior. Acest fapt se datorează înregistrării unui bilanţ natural pozitiv al populaţiei

(cu excepţiile de rigoare) la nivelul comunelor din întreaga regiune de dezvoltare. Comunele

cu bilanţ natural de peste 7‰ sunt o prezenţă obişnuită în judeţe precum Iaşi, Vaslui şi

Suceava. Singurul judeţ care face notă discordantă este Botoşani.

Pe lângă tradiţia demografică a locuitorilor Moldovei de a avea familii cu mulţi copii, în

cazul judeţelor cu prezenţă montană şi submontană se observă această diferenţiere impusă

de marile unităţi geografice. Comunele din zonele de podiş şi de câmpie (care beneficiază

de mai puţine oportunităţi de dezvoltare economică) înregistrează ponderi mai scăzute ale

bilanţului natural, ba chiar unele comune înregistrează chiar şi bilanţuri naturale negative.

Regiunea de dezvoltare Sud-Est

Particularitatea distribuţiei teritoriale a bilanţului natural al populaţiei se remarcă prin

contrastul puternic între judeţele aparţinând unor entităţi statele existente până la mijlocul


298

secolului XIX. Diferenţele nu sunt determinate în mod semnificativ de particularităţile de

relief, ci sunt mai mult imprimate de specificul istoric. Această regiune este alcătuită din

judeţe care la un moment dat au făcut parte din trei provincii istorice: Dobrogea, Muntenia

şi Moldova.

În anul 1991, cu puţine excepţii, comunele din judeţul Constanţa înregistrează un bilanţ

pozitiv al populaţiei (judeţul Tulcea nu întră în această logică). În schimb comunele din

judeţele Brăila şi Buzău (care aparţineau Munteniei) înregistrează în majoritatea cazurilor

bilanţuri naturale negative ale populaţiei. Comunele judeţelor aparţinând provinciei istorice

Moldova (Vrancea şi Galaţi) înregistrează, în majoritatea cazurilor, bilanţuri naturale

pozitive ale populaţiei. În cazul comunelor din Moldova, acest excedent natural se datora în

principal tradiţiilor demografice specifice Moldovei (familii cu mai mulţi copii) şi mai puţin

logicii economice prezente în alte regiuni (apropierea de oraşe).

Regiunea de Dezvoltare Sud Muntenia

Situaţia acestei regiuni de dezvoltare este foarte asemănătoare situaţiei Regiunii de Sud-

Vest. Aceeaşi diviziune nord-sud este prezentă. Judeţele din nordul regiunii, cu un relief mai

variat care oferă mai multe alternative de dezvoltare economică intră într-un contrast foarte

puternic cu judeţele din sud, care se desfăşoară într-o zonă de câmpie, care astfel imprimă

economiei un puternic caracter agricol.

Localităţile rurale din judeţele Teleorman, Giurgiu, Călăraşi şi Ialomiţa care înregistrează un

bilanţ natural pozitiv al populaţiei reprezintă excepţia de la regulă. Acestea se află în

majoritatea cazurilor în apropierea oraşelor precum Alexandria, Giurgiu, Călăraşi, Slobozia,

Feteşti, Olteniţa, Videle, Urziceni etc. În restul localităţilor rurale se remarcă un bilanţ

negativ, care de cele mai multe ori priveşte formă accentuate (scăderi între -5 şi -12‰) şi

grave (scăderi sub nivelul de -12‰). Explicaţia este identică cu cea a celorlalte regiuni de

dezvoltare descrise până în acest moment.

Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia

Situaţia comunelor din această regiune este similară cu cea din regiunea de dezvoltare

descrisă anterior, în sensul că majoritatea comunelor înregistrează un bilanţ natural al

populaţiei foarte scăzut (comunele cu un bilanţ natural al populaţiei de sub -12‰ sunt

frecvente).

Spre deosebire de Regiunea de Dezvoltare Vest, în această regiune se observă o divizare

foarte puternică pe direcţia nord-sud, între localităţile rurale din zona montană şi sub-

montană şi localităţile rurale din zona deluroasă şi mai ales cea de câmpie.

Unităţile administrativ-teritoriale rurale din zona de câmpia a judeţelor Mehedinţi şi Dolj

înregistrează bilanţuri negative ale populaţiei de peste -5‰. În schimb, în judeţele Gorj şi

Vâlcea, în special în zona montană şi cea subcarpatică, dar şi în zona deluroasă carboniferă

din Gorj, prezenţa comunelor cu o balanţa naturală pozitivă iese în evidenţă. Situaţia

judeţului Olt nu întră în tiparul nord-sud descris anterior. Alternanţa comunelor cu un bilanţ

natural pozitiv al populaţiei cu localităţile rurale cu bilanţ negativ nu urmăreşte o logică

corelativă cu unităţile majore de relief. În acest caz principalul model de distribuţie ţine mai

degrabă seamă de dinamica economică a oraşelor din judeţ.

La fel ca şi în cazul regiunilor descrise anterior, majoritatea comunelor înregistrează un

deficit natural din cauza lipsei perspectivelor şi alternativelor de dezvoltare economică a

localităţilor rurale din zona de deal şi de câmpie. Forţa de muncă tânără, cea care este

capabilă de reproducere, preferă să migreze la oraşe, unde perspectivele unui trai mai bun

sunt întreţinute de prezenţa activităţilor economice, în special cele industriale. Pe acest fond


299

media de vârstă a populaţiei creşte (îmbătrânire demografică) şi astfel rata mortalităţii o

depăşeşte pe cea a natalităţii.

Regiunea de Dezvoltare Vest

Bilanţul natural al populaţiei, în anul 1991, din cadrul comunelor Regiunii de Dezvoltare

Vest scoate la iveală o situaţie foarte delicată. Cu foarte puţine excepţii, la nivelul celor

patru judeţe componente ale regiunii, predomină unităţile administrativ-teritoriale rurale

care înregistrează un bilanţ natural al populaţiei în scădere cu mai mult de -5‰.

O singură comună din această regiune (din judeţul Caraş-Severin) înregistrează un bilanţ

natural pozitiv de mai mult de 7‰. Localităţi cu bilanţuri naturale pozitive se întâlnesc în

Depresiunea Jiului (însă majoritatea sunt oraşe). Această situaţie se datorează tradiţiei

demografice a familiilor de mineri de a avea mulţi copii. Alte areale mai compacte unde se

remarcă comune cu un bilanţ natural al populaţiei se află în vestul judeţului Timiş unde

activitatea economică a micilor oraşe impulsionează populaţia din zonele rurale adiacente să

creeze un surplus de copii şi astfel să determine un bilanţ natural pozitiv.

Bilanţul natural al comunelor din judeţul Hunedoara reliefează cele mai puternice bilanţuri

negative din judeţele intracarpatice. Zone compacte din Munţii Apuseni de Sud şi din

Munţii Poiana Ruscă (cu multe exploatări miniere de care depinde forţa de muncă atât din

oraşe cât şi din comunele limitrofe) înregistrează frecvent valori de sub -12‰ ale bilanţului

natural al populaţiei. Aceeaşi situaţie se înregistrează şi în cazul localităţilor rurale din zona

Munţilor Zarand din judeţul Arad. Situaţii asemănătoare, dar pe un areal mai puţin compact

regăsim şi în judeţele Timiş şi Caraş-Severin.

Această situaţie delicată, încă de la nivelul anului 1991, se traduce în principal prin existenţa

tradiţiilor demografice împrumutate de la etnii precum cea germană, în principal, dar şi de la

cea maghiară. Tradiţia acestor etnii de a avea puţini copii a fost adoptată şi de populaţia

românească, iar deschiderea graniţelor şi tradiţia de a muncii în străinătate sau de a se muta

în marile oraşe, o drenat spaţiul rural de populaţia tânără, în vârstă de reproducere, şi astfel

pe fondul unei îmbătrâniri accentuate a crescut şi rata mortalităţii, care, după cum se

observă, depăşeşte de cele mai multe ori rata natalităţii.

Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest

Situaţia anului 1991 în cadrul regiunii de dezvoltare Nord-Vest dezvăluie o divizare destul

de pronunţată pe o direcţie NV-SE. Această divizare este axată pe rama montană a

Carpaţilor Orientali. Comunele din zona montană a Carpaţilor Orientali au în majoritatea

cazurilor bilanţuri naturale pozitive (între 0 şi 7‰).

Prezenţa comunelor cu un bilanţ natural de peste 7‰ se remarcă în jurul oraşului Negreşti-

Oaş (ţara Oaşului), în comunele cu majoritate ucraineană din Maramureş (Repedea,

Ruscova, Poienile de sub Munte) şi în localităţile rurale din jurul munţilor Rodnei, Suhard,

Bârgău şi Călimani.

În comparaţie, unităţile administrativ-teritoriale cu statut de comună din cadrul Câmpiei de

Vest, a Dealurilor de Vest, a Carpaţilor Occidentali (Munţii Plopiş şi Meseş în special) dar

şi partea nord-vestică a Depresiunii Transilvănene (Podişul Someşan) înregistrează scăderi

ale populaţiei prin intermediul unui bilanţ natural negativ.

Majoritatea comunelor fac parte din categoria unităţilor administrativ-teritoriale cu bilanţul

natural al populaţiei între -5 şi -11‰. În podişul Someşan se remarcă o coagulare a

comunelor cu un bilanţ natural negativ, cu valori mai mari de -12‰. Majoritatea acestor

comune se află înscrise în triunghiului format de Cluj-Napoca-Dej şi Zalău. Alte zone cu


300

pierderi accentuate de populaţie pe cale naturală se află în Bihor, zona nu este însă

compactă, în Dealurile şi Câmpia de Vest.

Luată situaţia în ansamblu, pe judeţe, distribuţia teritorială a datelor statistice privind

bilanţul natural relevă următoarele situaţii:

judeţul Satu Mare este divizat pe direcţia nord-sud. În zona montană de nord bilanţul

natural al populaţiei este pozitiv (în unele cazuri depăşind 7‰), în timp ce în sud se

remarcă, existenţa cu preponderenţă a comunelor care pierd populaţie pe cale

naturală (bilanţ natural negativ). Cu excepţia unei comune, nu se înregistrează cazuri

cu bilanţuri naturale negative foarte accentuate (mai mult de -12‰)

în Maramureş, cu puţine excepţii, majoritatea unităţilor administrativ-teritoriale cu

statut de comună înregistrează bilanţuri naturale pozitive. Se remarcă comunele cu o

puternică structură etnică ucraineană. Cazurile cu bilanţ natural negativ severe sunt

izolate, coagulându-se în acea zonă comune cu bilanţuri negative moderate (în zona

de Sud-Est şi de Sud: Dealului Codrului, Dealului Breaza).

zona Depresiunii Maramureş (Ţara Maramureşului), cunoscută ca o zonă cu una din

cele mai crescute rate ale natalităţii şi pe cale logică cu un bilanţ natural pozitiv (în

cazul unei rate ale mortalităţii în media naţională) înregistrează o destructurare a

omogenităţii prin faptul că localităţile rurale de pe Valea Marei şi Cosăului

înregistrează scăderi ale bilanţului natural cu ponderi cuprinse între 0 şi -4,9‰

(Mara, Deseşti, Ocna Şugatag, Călineşti, Budeşti)

în judeţul Bistriţa-Năsăud se constată, în linii generale, acelaşi model de distribuţie

teritorială a bilanţului natural al populaţiei ca şi cazul Maramureşului. La nivelul

anului 1991 doar comunele din vestul (zona Munţilor Ţibleş) şi sudul judeţului

(Dealurile Şieului şi Câmpia Someşană) înregistrează scăderi ale bilanţului natural al

populaţiei.

Regiunea de dezvoltare Centru

Distribuţia teritorială a bilanţului natural în cadrul Regiunii de dezvoltare Centru prezintă un

model mozaicat care nu pare să ţină cont nici de repartiţia marilor forme de relief şi nici de

puternicul amestec etnic prezent în această regiune.

Distribuţia bilanţului natural în judeţul Covasna, cu o majoritate a populaţiei de etnie

maghiară, se află în contrast puternic cu situaţia regăsită în judeţul Harghita, de asemenea cu

o populaţie majoritară de etnie maghiară. Majoritatea comunelor din judeţul Covasna

înregistrează bilanţuri negative, spre deosebire de comunele din judeţul Harghita, unde

majoritatea localităţilor rurale înregistrează un bilanţ pozitiv. Aşadar explicaţia acestor

diferenţe nu se poate face prin tradiţia demografică specifică etniei respective.

În judeţele Braşov şi Sibiu, unde întâlnim numeroase comune cu populaţie preponderent

săsească, unde ar fi de aşteptat ca majoritatea comunelor să înregistreze bilanţuri negative,

însă nu se poate remarca acest trend. Se pot remarca grupări de comune cu bilanţ natural

negativ în Podişul Secaşelor şi Hârtibaciului, pe culoarul Mureşului şi în Munţii Trascăului

în Alba şi în Câmpia Mureşană în judeţul Mureş.

Regiunea de dezvoltare Bucureşti-Ilfov

Analizând distribuţia teritorială a bilanţului natural al populaţiei până în acest moment, ar fi

logic să presupunem că Bucureştiul creează în jurul său condiţiile necesare pentru ca

localităţile rurale limitrofe să înregistreze bilanţuri pozitive. Această regulă nu se aplică

însă. Se poate afirma însă, că localităţile rurale apropiate capitalei înregistrează bilanţuri

pozitive, însă bilanţul natural al populaţiei devine negativ în cazul comunelor din Ilfov


301

limitrofe altor judeţe. Acest fapt semnifică că puterea capitalei de a induce încredere

populaţiei tinere să rămână în localitatea rurală de domiciliu este redusă (motivele sunt

numeroase, principalul motiv ar fi legăturile de navetă deficitare) şi scoate în evidenţă

necesitatea creări unor noi centre urbane care să ofere locuri de muncă şi în zonele rurale

limitrofe şi astfel tinerii să-şi păstreze domiciliul.

Figura nr. 5.6.: Distribuţia teritorială a bilanţului natural în anul 1991

5.1.6. Concluzii

Contextul economic care guvernează această distribuţie teritorială a bilanţului natural al

populaţiei era încă unul favorabil. Economia, reprezentată în principal de industrie,

funcţiona la parametrii asemănători economiei centralizate din timpul regimului comunist.

Decretul privind anularea interzicerii avorturilor şi a metodelor contraceptive şi deschiderea

marilor oraşe către migranţii din zonele rurale sunt principalele repere care ghidează această

dinamică. Marile centre industriale atrag forţa de muncă tânără, care lasă în urmă un mediu

rural cu tendinţe de îmbătrânire demografică. Localităţile rurale care nu beneficiază de

alternative de dezvoltare economică sunt cele mai vulnerabile plecării tinerilor către oraşe şi

mai târziu către munca în străinătate. Pe lângă aceşti factori, mai intervin tradiţiile

demografice ale anumitor etnii, confesiuni sau locuitori ai provinciilor istorice, completând

astfel tabloul factorilor care influenţează dinamica naturală a populaţiei în anul 1991.


302

La zece ani distanţă, distribuţia teritorială a bilanţului natural al populaţiei îşi schimbă

semnificativ modelul. Se observă într-un mod foarte evident cum majoritatea localităţilor,

atât cele rurale cât şi cele urbane, înregistrează o scădere accentuată a bilanţului natural.

Localităţile rurale înregistrează bilanţuri naturale ale populaţiei din ce în ce mai negative.

Comunele cu bilanţ natural pozitiv se restrâng considerabil ca număr. Bastioanele (ca zone

mai compacte) cu bilanţ natural pozitiv regăsim în Maramureş (Munţii Maramureşului şi

Munţii Rodnei) în Bistriţa-Năsăud (Munţii Rodnei, Suhard şi Bârgăului) Podişul Sucevei,

judeţul Iaşi aproape în întregime, partea estică a judeţului Bacău, partea vestică a judeţului

Vaslui, judeţul Constanţa aproape în întregime, partea estică a judeţului Braşov (depresiunea

Braşovului şi zona montană înconjurătoare), Mărginimea Sibiului, comunele înscrise de

triunghiul format din oraşele Timişoara-Jimbolia-Sânnicolau Mare.


Caracterul foarte grav al schimbărilor care s-au petrecut din 1991 până în 2001 se reflectă şi

prin numărul comunelor care întră în ultima clasă (sub -12‰) a bilanţului natural negativ.

Această clasă se extinde considerabil în sudul Olteniei şi sudul Munteniei. Aproape toate

comunele din judeţul Teleorman fac parte din clasa unităţilor administrativ teritoriale în care

bilanţul natural al populaţiei se află sub nivelul de 12‰. Nici o comună nu înregistrează un

bilanţ natural pozitiv. În cazul judeţelor Giurgiu, Olt, Dolj şi Mehedinţi procesul de

extindere a bilanţului natural negativ este deosebit de evident în comparaţie cu anul 1991.

Foarte puţine comune din aceste judeţe (în medie 3-4 pe judeţ) reuşesc să înregistreze

bilanţuri naturale pozitive.

Această tendinţă de extindere a numărului comunelor cu bilanţ natural negativ (în clasa sub

12‰) se conturează şi în sudul judeţelor Gorj, Vâlcea şi Argeş (vezi Fig. 5.7).


303

Comunele din zona Munţilor Apuseni se înscriu în acest proces de scădere accentuată a

bilanţului natural prin creşterea numărului de comune care fac parte din categoria bilanţului

natural de sub -12‰. Arealele nu sunt foarte compacte din punct de vedere spaţial (precum

cele din Oltenia şi Muntenia) însă tendinţa de creştere a numărului acestora este evidentă.

Dacă urmărim şi extinderea culorii portocalii (clasa corespunzătoare bilanţului natural

cuprins între -5 şi -11,9‰) şi a culorii galbene, remarcăm faptul că majoritatea comunelor

din judeţele Hunedoara, Alba, Cluj, Sălaj, Bihor şi Arad înregistrează bilanţuri naturale

negative.

Alte schimbări semnificative, prin amploarea lor, se observă în cazul comunelor din judeţul

Prahova, care cu unele excepţii, înregistrează bilanţuri negative ale populaţiei în toate

unităţile administrativ-teritoriale. Alte schimbări semnificative se remarcă în judeţele

Buzău, Ialomiţa, Brăila, Vrancea şi Galaţi.

Aşa cum s-a mai precizat anterior, judeţele din Moldova rămân un bastion al bilanţului

natural pozitiv, însă şi în această regiune au intervenit schimbări importante care nuanţează

tabloul general. În acest sens, comunele montane din judeţele Suceava, Neamţ şi Bacău au

înregistrat treceri din spectrul pozitiv în cel negativ pe parcursul celor zece ani. De

asemenea, comune din estul judeţului Vaslui trec în spectrul negativ al bilanţului natural al

populaţiei.

Schimbările comportamentului demografic în comunele din România (ca de altfel la nivelul

întregii ţări) între 1991 şi 2001 se explică prin profundele schimbări structurale prin care a

trecut societatea românească odată cu perioada de tranziţie a economiei spre economia de

piaţă. Pe lângă plecarea populaţiei tinere din mediul rural către oraşe, care a afectat

considerabil bilanţul natural al populaţiei rurale, pe lângă tinerii care au plecat la muncă în

străinătate, populaţia în vârstă de reproducere care a rămas în mediul rural şi-a schimbat

mentalitatea cu privire la numărul de copii în cadrul unei familii. Acest proces, corelat cu

îmbătrânirea demografică (odată cu îmbătrânirea demografică creşte şi incidenţa deceselor)

a condus la o accelerare a creşterii numărului comunelor cu un bilanţ natural negativ. De

asemenea cazurile extreme, cu bilanţ natural sub -12‰ s-au extins considerabil în sudul

Olteniei, Munteniei şi în zona Munţilor Apuseni.

Distribuţia teritorială a bilanţului natural al populaţiei în anul 2011 (fig. 5.8.) nu se remarcă

prin schimbări majore în comparaţie cu situaţia anului 2001. Nu se remarcă extinderi ale

numărului de comune care să facă parte din categoria roşie (bilanţ natural negativ de sub -

12‰).

Se remarcă în schimb o continuare a reducerii numărului de comune care înregistrează

bilanţuri naturale pozitive cuprinse între 0 şi 7‰. Numărul comunelor cu un bilanţ natural

de peste 7‰ este de mai puţin de 25 la nivel naţional. Acestea se regăsesc mai răsfirate

decât în anul 2001. Comunele care înregistrează un bilanţ natural pozitiv în anul 2011 se

regăsesc în principal în aceleaşi judeţe care şi în anul 2001 (Bistriţa-Năsăud, Constanţa,

Suceava, Braşov, Sibiu).

Se remarcă însă şi reduceri semnificative ale numărului comunelor cu bilanţ natural pozitiv.

În Ţara Oaşului mai rămân 3-4 comune, în Ţara Maramureşului rămân doar comunele cu

populaţie majoritar ucraineană, restul comunelor înregistrând bilanţuri naturale negative. În

Vaslui rămân mai puţin de 15 comune cu bilanţ natural pozitiv (Vasluiul era judeţul cu cele

mai multe mame eroine din România).


304


Situaţia anului 2011 este o confirmare şi o adâncire a stării regăsite în anul 2001. Din ce în

ce mai multe comune au făcut tranziţie de la un bilanţ natural pozitiv la unul negativ.

Cauzele au fost explicate la concluziile anilor 1991 şi 2001. Situaţia din anul 2011 este o

agravare a celei din anul 2001. Situaţia descrisă se înscrie în trendul regăsit în majoritatea

ţărilor europene, însă ţările europene dezvoltate au făcut faţă acestei situaţii prin intermediul

migraţiilor internaţionale, asumându-şi atât avantajele cât şi dezavantajele acestei acţiuni.

Riscul ca unele sate să se depopuleze este crescut, mai ales în zonele montane inaccesibile

sau în cele în care nu există oportunităţi de dezvoltare.


305

5.2. Analiza bilanţului migratoriu pentru anii 1991, 2002, 2009

Mobilitatea teritorială a populaţiei sau deplasarea locuitorilor dintr-un loc în altul cu

schimbarea domiciliului stabil este dată de numărul celor sosiţi şi a celor plecaţi dintr-un

spaţiu cu modificarea situaţiei rezidenţiale ale acestora. Persoanele care părăsesc un teritoriu

sunt percepute ca emigranţi pentru localitatea de provenienţă şi ca imigranţi pentru

localitatea unde se instalează. Cauzele dinamicii migratorii pot fi multiple, dar sunt legate

îndeosebi de condiţiile economice diferite dintre regiuni.


Putem defini migraţia ca fiind acea deplasare în teritoriu a populaţiei în cursul căreia este depăşită o

graniţă administrativ-teritorială. În esenţă, înseamnă mişcarea între zone administrative indiferent de

distanţa parcursă şi de implicaţiile pe care respectiva deplasare în teritoriu le are asupra celor prinşi

în acest fenomen. Precizările au relevanţă din punctul de vedere al consecinţelor complet diferite ale

acestor fenomene demografice asupra compoziţiei şi distribuţiei populaţiei, dar şi asupra situaţiei

economice şi culturale din ţara respectivă. Bilanţul demografic migratoriu se obţine efectuând

diferenţa dintre numărul sosiţilor în regiune (numărul imigranţilor) şi cel al plecaţilor din regiune

(numărul emigranţilor), exprimat la 1000 de locuitori.

Un sold migratoriu pozitiv (situaţia în care numărul imigranţilor este mai mare decât cel al

emigranţilor) semnifică faptul că respectiva unitate administrativ-teritorială exercită atracţie pentru

populaţiile altor arii. Cu cât acest sold e mai mare, cu atât forţa de atracţie e mai ridicată şi se câştigă

un plus de populaţie. Un sold migratoriu negativ (atunci când numărul emigranţilor e mai mare)

evidenţiază lipsa de atractivitate a respectivei arii, cu atât mai accentuată cu cât acest sold migratoriu

negativ este mai mare.

Pe continentul european, începând cu anii 1990, o dată cu prăbuşirea Blocului regimurilor totalitare,

închise, s-a înregistrat un puternic flux de populaţie dinspre Est spre Vest. Acest flux migrator care

ţinteşte Europa de Vest face parte dintr-o "răsturnare de situaţie" ce a caracterizat Bătrânul

Continent, care cândva reprezenta punctul de plecare al celor mai consiste fluxuri de emigranţi.

Un sold migratoriu negativ (atunci când numărul emigranţilor este mai mare) evidenţiază lipsa de

atractivitate a respectivei arii, cu atât mai accentuată cu cât acest sold migratoriu negativ este mai

mare.

Creşterea migratorie (engl. migratory growth sau migratory increase, fr. accroissement migratoire),

reprezintă diferenţa dintre numărul imigranţilor (I) şi emigranţilor (E) într-o anumită perioadă:

∆m = I - E

Acest indicator geodemografic mai este cunoscut şi sub denumirea de "spor", "excedent", "deficit"

migrator în funcţie de raportul dintre I şi E. Considerăm însă că noţiune cea mai adecvata este cea de

bilant demografic migratoriu" (∆m). Aceasta poate fi:

- pozitiv (+∆m) când I < E

- neutru (∆m = 0) când I = E

- negativ (-∆m) când I > E

Tranziţia economică şi politică de după 1989 a influenţat masiv situaţia demografică. Între

1990 şi 1991, România a cunoscut o emigrare ridicată, care a contrabalansat creşterea

naturală şi aşa extrem de slabă. Din 1992, scăderea ratei natalităţii şi relansarea ratei

mortalităţii au dus la scăderea naturală a populaţiei. Alţi factori, precum migraţia externă

masivă, şomajul, instabilitatea socială, schimbările din comportamentul populaţiei şi în

special al tinerilor, lipsa locuinţelor, au contribuit în egală măsură la diminuarea numărului

populaţiei. Procesul de migraţie din România s-a desfăşurat ca în oricare altă parte a lumii,

cunoscând perioade de maximă ascensiune sau de declin, determinate de condiţii


306

economice, sociale sau politice. Anual, s-a constatat un proces de emigrare (între 10 000 şi

15 000 de persoane) şi unul de imigrare (câteva mii). Este îngrijorătoare proporţia de

emigranţi cu studii superioare, de aproximativ 25%. Direcţiile preferate au fost Italia,

Spania, SUA şi Canada (Stoicovici, 2012).

Ca urmare a modificărilor sistemului legislativ european şi naţional care permite libera

circulaţie a persoanelor şi mai puţin ca urmare a intrării în Uniunea Europeană (ianuarie

2007), s-a accentuat mişcarea migratorie internaţională. Din păcate, ţara noastră reprezintă

un puternic centru de plecare spre Vest, fiind furnizoare de emigranţi începând din 1989,

tendinţă accentuată pe parcursul ultimilor ani, cu mici fluctuaţii datorate politicilor

restrictive de emigrare ale ţărilor de destinaţie.

Principalul mobil al plecărilor în străinătate a fost, iniţial, solicitarea de azil politic sau

repatrierea, dar în ultima decadă motivul constă în căutarea unui loc de muncă bine plătit şi

un standard de viaţă ridicat. Migraţia forţei de muncă este unul din cele mai importante

fenomene atât la nivel naţional – pentru structura ocupaţională, a şomajului, a veniturilor

bugetare, cât şi la nivel individual şi familial. Ponderea populaţiei tinere cu vârste între 18-

40 de ani este de aproximativ 35% din populaţia întregii ţări, iar în populaţia care a emigrat

legal după 1991 aceea şi categorie de populaţie reprezintă aproape 55%.

În întreaga migraţie netă dintre cele două recensăminte, ponderea celor având vârstele cele

mai fertile, între 20 şi 40 de ani, a reprezentat peste 60%. În anul 1998 etnicii români

reprezintă mai mult de 90% din emigranţi. Aceşti emigranţi sunt tineri, politicile de imigrare

ale ţărilor dezvoltate devenind din ce în ce mai selective în raport cu vârsta şi nivelul de

instruire, aproape jumătate din migraţia netă înregistrată între cele două recensăminte este

compusă din persoane în vârstă de 20-39 de ani. La migranţii pentru muncă, ponderea

acestei gupe de vârstă este mai mare ± 65%.

Migraţia internă, deşi mai puţin cercetată decât migraţia internaţională, este un mecanism-

cheie în ajustarea la şocurile economice regionale, mai ales atunci când alte instrumente se

dovedesc inutile. Dar acest proces are factori determinanţi foarte complecşi care pot fi de

natură economică, socială, demografică, de mediu etc. (Bunea, 2012).

Descreşterea demografică a României din ultimii 20 ani are drept cauze majore

scăderea natalităţii şi emigrarea. Începând cu anul 1990 populaţia a scăzut într-un ritm

mediu anual de 0,15%.

În 1990 şi 1991 scăderea a fost determinată în exclusivitate de nivelul migraţiei externe

(Fig. 5.9.).

Se poate observa că soldul cu valoare negativă este preponderent, iar cele mai mari valori se

înregistrează în comuna Brebu Nou din judeţul Caraş-Severin (-434.6‰) şi Marpod din

judeţul Sibiu (-100.9). Valori mai mici de -50‰ se găsesc în unele comune din judeţele

Mureş, Sibiu, Braşov, Alba şi Sibiu. Din totalul de comune din România din acea perioada

(aprox. 2700), 2520 au înregistrat valori negative ale soldului migratoriu, respectiv între 0 şi

-10 promile: 1041, între -10 şi -20: 952, -20 şi -30: 359, între -30 şi -40: 109, iar sub -40: 29

unităţi teritorial-administrative.

La nivel de judeţ, cele mai mari valori se înregistrează în 14 judeţe, din regiunea Nord-Est 4

judeţe (Botoşani, Iaşi, Vaslui şi Neamţ), din Nord-Vest 2 (Maramureş şi Sălaj), din Centru 2

(Alba şi Sibiu), din Sud-Muntenia 4 (Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu şi Teleorman), iar din

Regiunea Sud-Est 2 (Vrancea şi Buzău) (Fig. 5.10.).


307

Figura nr. 5.9.: Bilanţul migratoriu în anul 1991, la nivel de UAT

Figura nr. 5.10.: Bilanţul migratoriu în anul 1991, la nivel de judeţ (‰)

Această perioadă se caracterizează prin valori totale ale migraţiei anuale asemănătoare cu

cele din etapa anterioară şi marchează totuşi o schimbare istorică în demografia

României: pentru prima dată plecările din rural sunt întrecute de sosirile în acest spaţiu.

Practic începe era sfârşitului dominaţiei fluxului migratoriu rural-urban. De atunci şi

până în prezent fluxurile urban-rural, împreună cu rural-rural devin dominante, în special

prin aportul fenomenului de retromigraţie - întoarcerea în sat a populaţiei care a migrat în

oraş în perioada industrializării forţate sau mai recent.


308

Figura nr. 5.11.: Bilanţul migratoriu în anul 2002, la nivel de UAT (‰)

Figura nr. 5.12.: Bilanţul migratoriu în anul 2002, la nivel de judet (‰)

Evoluţia migraţiei interne din România (începând cu 2002) marchează o revenire la valorile

maxime ale anilor '70. Cauza acestei expansiuni a fenomenului migraţional nu este însă

dezvoltarea socio-economică puternică ca în anii '70, ci o criza cvasi generalizată care

determină refugiul în rural al celor care nu pot supravieţui în marile sau micile oraşe care i-

au adăpostit până acum şi o migrare externă în expansiune.


309

Dinamica soldurilor migratorii din urban şi din rural, din ultimii ani arată că în

urban, deşi valorile acestor solduri sunt inegale, semnul negativ se menţine în fiecare

an, ceea ce semnifică un număr mai ridicat de plecări decât de sosiri în fiecare an

analizat. Concomitent, satul are constant solduri migratorii pozitive, deoarece aici

intră mai multe persoane decât pleacă.

Figura nr. 5.13.: Bilanţul migratoriu în anul 2009, la nivel de UAT

Figura nr. 5.14.: Bilanţul migratoriu în anul 2009, la nivel de judeţ


310

Figura nr. 5.15.: Evoluţia populaţiei în perioada 1991-2009 (anul 1991 = 100)

În general distribuţia soldurilor migratorii pe regiuni de dezvoltare înregistrează valori

destul de apropiate. Totuşi Sud-Vestul şi Nord-Estul au valori mai scăzute ale soldurilor

migratorii, ceea ce înseamnă că, deşi inclusiv în partea rurală a acestor regiuni se soseşte

mai mult decât se pleacă, totuşi puterea lor de atracţie pentru cei care vin sau revin în sat,

este mai redusă.

Fenomenul schimbării domiciliului, atât prin migraţie internă, cât şi internaţională este mai

accentuat pentru regiunile Bucureşti-Ilfov, Nord-Est şi Sud-Muntenia. Repartiţia

emigranţilor pe regiuni de dezvoltare economică raportat la populaţia regiunii permite

gruparea regiunilor în mai multe grupe şi anume: regiuni cu migraţie ridicată: Bucureşti-

Ilfov, Centru şi Vest; regiuni cu migraţie moderată: Nord-Vest, Nord-Est şi Sud-Est şi

regiuni cu migraţie redusă: Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia (Tabel 1). În schimb, în ceea

ce priveşte imigraţia raportată la populaţia totală pe regiuni de dezvoltare se observă că

regiuniea Bucureşti-Ilfov are o rată semnificativ mai mare decât a restului regiunilor şi

situaţia regiunilor Sud-Vest şi Sud-Est cu valori mai mici ale imigraţiei la 1000 locuitori.

Tabel nr. 5.4.: Schimbările de domiciliu la nivel regional

1990 1995 2000 2006 2008

Nord-Vest 56586 31387 25790 28703 42440

Centru 89648 30706 28438 28334 39921

Nord-Est 66673 50663 45457 43769 59744

Sud-Est 140653 40563 31510 34641 48554

Bucureşti-Ilfov 171497 42548 30466 46174 67814

Sud-Muntenia 74184 39450 37055 39476 58154

Sud-Vest 68104 28365 31023 29281 43048

Vest 119126 30267 25792 25930 39609


311

Sociologul Dumitru Sandu a realizat următoarele două hărţi pentru a facilita înţelegerea

fluxurilor de migraţie în sprijinul unei regionalizări eficiente (Figura 5.16). Se pot observa

fluxurile de migraţie dintr-un judeţ în altul în raport cu limitele de judeţ şi regiunile de

dezvoltare.

Figura nr. 5.16.: Preluare Sandu, D., martie 2013 – configuraţie folosită pentru

regionalizare


312

Analiza datelor arată că plecările şi sosirile definitive cu domiciliul după 1991 surprind trei

etape distincte, semnificative pentru comportamentul migratoriu al populaţiei (Atlasul

României, 2006):

- în primii ani post-1989, atracţia urbană şi cea industrială (inclusiv minieră) se

menţine timid, apărând şi tendinţa de concentrare periurbană în cazul capitalei, zona

Moldovei evidenţiindu-se, precum şi plecările masive, de factură etnică, din sudul

Transilvaniei şi Banatul;

- în a doua parte a anilor ‛90 situaţia economică marcată de dezindustrializare a impus

o întoarcere masivă a populaţiei spre rural, mai ales în regiunile extracarpatice, dar şi

în zonele dominant agricole de centrul Transilvaniei.

Acest veritabil exod urban, fără a fi o manifestare a clasicului proces de contraurbanizare se

menţine şi după anul 2000 când apar noi evoluţii, sub forma reapariţiei unor arii de plecare

masivă, în special în nordul extrem al ţării, mai ferit până atunci, dar ajuns deja la limita

exploatării resurselor locale, dar şi în cele mai izolate spaţii din Podişul Moldovei sau al

Dobrogei. Remarcabilă este acum conturarea clară a unor spaţii periurbane, extrem de

atractive în jurul marilor oraşe: Iaşi, Bacău, Constanţa, Bucureşti, Piteşti, Cluj, Arad, Oradea

etc, semn al modificării raporturilor spaţiale, în contextul dezvoltării unor noi

comportamente care favorizează dispersarea populaţiei în veritabile arii metropolitane, încă

insuficient încurajate şi, mai ales, gestionate.

Migraţia internă demonstrează clar că fluxurile urban-urban şi cele urban-rural devin

mai importante decât cele rural-rural (pe fondul crizei agriculturii) sau rural-urban (pe

fondul crizei industriei). Se poate vorbi de o nouă paradigmă a mobilităţii populaţiei,

unde se produce o accelerare a proceselor de metropolizare şi periurbanizare în

societăţile postindustriale. Spaţial, orientarea fluxurilor arată diferenţierile de atractivitate

dintre estul şi vestul ţării, precum şi cele dintre Bucureşti-Ilfov şi restul teritoriului.

Migraţia internă a început să afecteze din ce în ce mai mult forţa de muncă calificată şi

înalt calificată, tropismul acesteia afectând şi mai mult ariile fragile deja din punct de

vedere socio-economic.

Bibliografie:

1. Bunea, Daniela, 2012. Modele gravitaţionale moderne ale migraţiei interne: cazul

României, Economie teoretică şi aplicată Volumul XIX, No. 4 (569), pp. 91-108.

2. Maier, A., 2001.Podişul Someşan,geografie umană, Editura Gh. Bariţiu, Cluj-Napoca.

3. Rey, V., (coord) 2007. Atlasul României, Editura Rao, Bucureşti

4. Stoicovici, M., 2012. România ca Ţară de Origine, de Tranzit şi de Destinaţie a

Migranţilor, Revista Română de Sociologie, serie nouă, anul XXIII, nr. 5–6, p. 429–

443, Bucureşti.

5. Atlasul Teritorial al României, http://www.mdrl.ro/_documente/atlas/atlas.htm

http://www.mdrl.ro/_documente/atlas/atlas.htm


313

Anexa 5.1. Lista comunelor nou înfiinţate pe judeţe

Tabel nr. 5.5.: Lista comunelor nou înființate la nivelul anului 2012

COMUNA JUDET

1. Cut ALBA

2. Bucerdea Granoasa ALBA

3. Ususau ARAD

4. Dorobanti ARAD

5. Frumuseni ARAD

6. Zadareni ARAD

7. Albestii de Arges ARGES

8. Raca ARGES

9. Vulturesti ARGES

10. Bughea de Sus ARGES

11. Sarata BACAU

12. Buciumi BACAU

13. Gioseni BACAU

14. Odobesti BACAU

15. Prajesti BACAU

16. Itesti BACAU

17. Tamaseu BIHOR

18. Paleu BIHOR

19. Sannicolau Roman BIHOR

20. Rosiori BIHOR

21. Gepiu BIHOR

22. Toboliu BIHOR

23. Negrilesti BISTRITA NASAUD

24. Dumitrita BISTRITA NASAUD

25. Poiana Ilvei BISTRITA NASAUD

26. Runcu Salvei BISTRITA NASAUD

27. Ciceu - Mihaiesti BISTRITA NASAUD

28. Lozna BOTOSANI

29. Dimacheni BOTOSANI

30. Candesti BOTOSANI

31. Cosula BOTOSANI

32. Blandesti BOTOSANI

33. Adaseni BOTOSANI

34. Sinca Noua BRASOV

35. Crizbav BRASOV

36. Sambata de Sus BRASOV

37. Holbav BRASOV

38. Dragus BRASOV

39. Augustin BRASOV

40. Cazasu BRAILA

41. Unguriu BUZAU

42. Florica BUZAU

43. Coronini CARAS-SEVERIN

44. Galbinasi CALARASI

45. Crivat CALARASI

46. Negreni CLUJ

COMUNA JUDET

47. Costinesti CONSTANTA

48. Baraganu CONSTANTA

49. Cuza Voda CONSTANTA

50. Saligny CONSTANTA

51. Gradina CONSTANTA

52. Fantanele CONSTANTA

53. 23.August CONSTANTA

54. Ghindaresti CONSTANTA

55. Valea Mare COVASNA

56. Mereni COVASNA

57. Arcus COVASNA

58. Bixad COVASNA

59. Micfalau COVASNA

60. Dalnic COVASNA

61. Estelnic COVASNA

62. Vulcana-Pandele DIMBOVITA

63. Vladeni DIMBOVITA

64. Raciu DIMBOVITA

65. Pietrari DIMBOVITA

66. Rau alb DIMBOVITA

67. Rascaeti DIMBOVITA

68. Persinari DIMBOVITA

69. Catane DOLJ

70. Carcea DOLJ

71. Carna DOLJ

72. Cotofenii din Fata DOLJ

73. Dobrotesti DOLJ

74. Galiciuica DOLJ

75. Ghidici DOLJ

76. Ghindeni DOLJ

77. Intorsura DOLJ

78. Plesoi DOLJ

79. Rojiste DOLJ

80. Talpas DOLJ

81. Radesti GALATI

82. Negrilesti GALATI

83. Poiana GALATI

84. Cuza Voda GALATI

85. Suhurlui GALATI

86. Malu GIURGIU

87. Cosoba GIURGIU

88. Herasti GIURGIU

89. Isvoarele GIURGIU

90. Sabareni GIURGIU

91. Madaras HARGHITA

92. Cozmeni HARGHITA


314

COMUNA JUDET

93. Tomesti HARGHITA

94. Ciceu HARGHITA

95. Leliceni HARGHITA

96. Porumbeni HARGHITA

97. Racu HARGHITA

98. Satu Mare HARGHITA

99. Santimbru HARGHITA

100. General Berthelot HUNEDOARA

101. Boranesti IALOMITA

102. Buesti IALOMITA

103. Maia IALOMITA

104. Ograda IALOMITA

105. Rosiori IALOMITA

106. Colelia IALOMITA

107. Marculesti IALOMITA

108. Moldoveni IALOMITA

109. Platonesti IALOMITA

110. Sarateni IALOMITA

111. Gura Ialomitei IALOMITA

112. Barbulesti IALOMITA

113. Traian IALOMITA

114. Ion Neculce IASI

115. Ungheni IASI

116. Bals IASI

117. Costesti IASI

118. Draguseni IASI

119. Fantanele IASI

120. Harmanesti IASI

121. Rachiteni IASI

122. Roscani IASI

123. Valea Lupului IASI

124. Ciohorani IASI

125. Poienile Izei MARAMURES

126. Sieu MARAMURES

127. Grosii Ţiblesului MARAMURES

128. Coas MARAMURES

129. Coltau MARAMURES

130. Gardani MARAMURES

131. Oncesti MARAMURES

132. Branistea MEHEDINTI

133. Vrata MEHEDINTI

134. Eselnita MEHEDINTI

135. Chibed MURES

136. Corunca MURES

137. Sarateni MURES

138. Madaras MURES

139. Bereni MURES

140. Dochia NEAMT

141. Ruginoasa NEAMT

142. Ghindaoani NEAMT

143. Valeni NEAMT

COMUNA JUDET

144. Draganesti NEAMT

145. Pancesti NEAMT

146. Gadinti NEAMT

147. Negresti NEAMT

148. Boghicea NEAMT

149. Alexandru cel Bun NEAMT

150. Balteni OLT

151. Calui OLT

152. Gavanesti OLT

153. Ghimpeteni OLT

154. Gradinile OLT

155. Gura Padinii OLT

156. Ipotesti OLT

157. Osica de Jos OLT

158. Sarbii - Magura OLT

159. Visina Noua OLT

160. Soparlita OLT

161. Cocorastii Colt PRAHOVA

162. Olari PRAHOVA

163. Vadu Sapat PRAHOVA

164. Batrani PRAHOVA

165. Camin SATU-MARE

166. Agris SATU-MARE

167. Ciumesti SATU-MARE

168. Porumbesti SATU-MARE

169. Treznea SALAJ

170. Simisna SALAJ

171. Boghis SALAJ

172. Alma SIBIU

173. Boita SIBIU

174. Comanesti SUCEAVA

175. Iaslovat SUCEAVA

176. Ciocanesti SUCEAVA

177. Serbauti SUCEAVA

178. Horodnic de Sus SUCEAVA

179. Fantana Mare SUCEAVA

180. Cosna SUCEAVA

181. Capu Campului SUCEAVA

182. Hantesti SUCEAVA

183. Burla SUCEAVA

184. Balaceana SUCEAVA

185. Hartop SUCEAVA

186. Voitinel SUCEAVA

187. Berchisesti SUCEAVA

188. Poieni-Solca SUCEAVA

189. Ilisesti SUCEAVA

190. Nenciulesti TELEORMAN

191. Beciu TELEORMAN

192. Beuca TELEORMAN

193. Dracea TELEORMAN

194. Fantanele TELEORMAN


315

COMUNA JUDET

195. Frasinet TELEORMAN

196. Saelele TELEORMAN

197. Uda-Clocociov TELEORMAN

198. Vitanesti TELEORMAN

199. Birda TIMIS

200. Checea TIMIS

201. Dudestii Noi TIMIS

202. Fibis TIMIS

203. Ghilad TIMIS

204. Gottlob TIMIS

205. Iecea Mare TIMIS

206. Parta TIMIS

207. Padureni TIMIS

208. Saravale TIMIS

209. Sandra TIMIS

210. Tomnatic TIMIS

211. Valcani TIMIS

212. Livezile TIMIS

213. Pesac TIMIS

214. Bucovat TIMIS

215. Otelec TIMIS

216. I.C.Bratianu TULCEA

217. Vacareni TULCEA

218. Bestepe TULCEA

219. Valea Teilor TULCEA

220. Ibanesti VASLUI

221. Fruntiseni VASLUI

222. Rafaila VASLUI

223. Pogonesti VASLUI

224. Ciocani VASLUI

225. Cozmesti VASLUI

226. Dodesti VASLUI

227. Feresti VASLUI

228. Muntenii de Sus VASLUI

229. Pochidia VASLUI

230. Puscasi VASLUI

231. Titesti VILCEA

232. Diculesti VILCEA

233. Lacusteni VILCEA

234. Mitrofani VILCEA

235. Negrilesti VRANCEA

236. Ploscuteni VRANCEA

237. Popesti VRANCEA

238. Paulesti VRANCEA

239. Biliesti VRANCEA

240. Gologanu VRANCEA

241. Obrejita VRANCEA

242. Rastoaca VRANCEA

243. Spulber VRANCEA

244. Copaceni ILFOV


316

Anexa 5.2. Lista comunelor cu scăderi mari ale populaţiei

Tabel nr. 5.6.: Comune cu scăderi ale populaţiei de peste 30% în intervalul 1991– 2012

(V1 – care nu ia în calcul fragmentarea administrativă)

Judeţ Comuna Scăderi >

50% Comuna

Scăderi intre

30-50%

Alba

CRĂCIUNELU DE JOS -50.6 PONOR -48.6

MOGOS -47.7

RAMET -47.3

CERU-BACAINTI -47.3

OHABA -45.8

CALNIC -45.7

INTREGALDE -42.9

ALMASU MARE -41.9

OCOLIS -40.7

FARAU -37.7

LIVEZILE -35.4

VIDRA -35.1

SCARISOARA -32.3

POSAGA -30.5

Arad

FANTINELE -40.5

HALMAGEL -40.2

FELNAC -39.6

PLESCUTA -37.5

Argeş

ALBESTII DE MUSCEL -71.0 UDA -40.6

HARTIESTI -60.4 COCU -37.8

POPESTI -56.6 TEIU -37.0

MIROSI -34.2

DAMBOVICIOARA -33.4

ROCIU -32.3

UNGHENI -32.3

HARSESTI -32.2

CIOMAGESTI -31.2

NUCSOARA -30.9

RECEA -30.8

NEGRASI -30.4

Bacău

SECUIENI -47.2

TAMASI -46.6

TRAIAN -46.2

Bihor

CEFA -61.5 CETARIU -48.4

SINTEU -38.8

DERNA -33.8

GIRISU DE CRIS -33.0

BIHARIA -32.2

CRISTIORU DE JOS -31.4

DIOSIG -30.8

CARPINET -30.0

Bistriţa-Năsăud

CICEU-GIURGESTI -66.4 COSBUC -45.9

MAGURA ILVEI -52.5 CETATE -45.8

SALVA -41.9

TARLISUA -35.6

CAIANU MIC -33.0

MICESTII DE CAMPIE -32.0

URMENIS -30.8

Botoşani DERSCA -48.9


317


50% Comuna

Scăderi intre

30-50%

SULITA -44.8

MIHAILENI -44.7

COPALAU -44.2

CORLATENI -39.7

AVRAMENI -35.6

VIISOARA -30.4

Braşov

VISTEA -49.5

FUNDATA -44.8

POIANA MARULUI -41.9

VOILA -33.4

ORMENIS -30.7

Brăila TUDOR

VLADIMIRESCU -60.4

Buzău

MIHAILESTI -51.7 MAGURA -49.7

PARDOSI -40.4

CHILIILE -37.6

BLAJANI -32.9

ODAILE -31.7

Călăraşi VASILATI -50.2 GURBANESTI -30.3

Caraş-Severin

BREBU NOU -86.4 SASCA MONTANA -43.2

CIUDANOVITA -59.0 VALIUG -38.9

CARBUNARI -34.8

COPACELE -32.8

GARNIC -32.8

MEHADICA -30.8

SOPOTU NOU -30.7

RAMNA -30.5

ZORLENTU MARE -30.5

Cluj

CIUCEA -67.5 RISCA -40.9

AITON -40.8

PALATCA -38.9

BELIS -38.0

SANMARTIN -37.4

PLOSCOS -34.8

MARGAU -34.6

VALEA IERII -34.3

SACUIEU -32.5

CORNESTI -32.2

MANASTIRENI -30.8

ALUNIS -30.6

MARISEL -30.1

Constanţa

TARGUSOR -48.1

MERENI -45.7

DUMBRAVENI -39.3

GHINDARESTI -34.9

Covasna

MALNAS -76.7 LEMNIA -47.0

MOACSA -40.8

POIAN -39.1

Dâmboviţa

BARBULETU -79.1 DARMANESTI -45.2

BRANESTI -60.3 VISINA -43.8

LUCIENI -58.3 VACARESTI -36.7

Galaţi

REDIU -54.6 BALABANESTI -48.5

SLOBOZIA CONACHI -52.3 NICORESTI -39.1

NAMOLOASA -30.4


318


50% Comuna

Scăderi intre

30-50%

Giurgiu

HOTARELE -65.0 RASUCENI -41.2

JOITA -61.2 STOENESTI -38.1

VEDEA -59.0 IEPURESTI -33.7

IZVOARELE -32.4

SCHITU -30.3

TOPORU -30.2

Harghita

SICULENI -60.0 SANMARTIN -48.0

SANCRAIENI -59.5 MUGENI -35.6

CARTA -53.4

DANESTI -53.2

BRADESTI -51.4

Hunedoara

BUNILA -54.5 BALSA -49.1

BULZESTII DE SUS -51.4 BATRANA -48.1

LUNCA CERNII DE

JOS -50.2 CERBAL -47.9

GHELARI -45.8

BLAJENI -39.7

VORTA -38.8

LELESE -35.4

RACHITOVA -32.6

BUCES -32.3

DENSUS -30.5

TOPLITA -30.1

Ialomiţa

RADULESTI -69.7 DRIDU -44.0

ARMASESTI -65.5 COSERENI -42.5

GRIVITA -59.3 SAVENI -41.4

ALBESTI -58.9

BALACIU -56.2

COSAMBESTI -55.4

COCORA -54.6

MIHAIL

KOGALNICEANU -52.5

MOVILITA -51.4

BUCU -50.5

Iaşi

FOCURI -45.1

ION NECULCE -44.4

MIROSLOVESTI -34.0

Maramureş

SACALASENI -54.1 ROZAVLEA -49.0

SALSIG -53.1 SUCIU DE SUS -47.3

BOTIZA -36.2

BAITA DE SUB CODRU -34.7

BARSANA -34.4

BAIUT -31.6

BICAZ -31.1

Mehedinţi

VANATORI -59.3 PADINA -44.7

GARLA MARE -42.8

BALTA -42.3

CIRESU -40.7

LIVEZILE -40.0

VLADAIA -39.6

PODENI -37.7

BALA -37.6

PRUNISOR -37.5

POROINA MARE -36.2

GRECI -34.8


319


50% Comuna

Scăderi intre

30-50%

STANGACEAUA -34.6

DUBOVA -34.1

BACLES -33.5

OPRISOR -31.6

DUMBRAVA -31.3

BREZNITA-MOTRU -31.2

PRISTOL -30.8

HUSNICIOARA -30.8

Mureş MAGHERANI -58.4 GHINDARI -41.9

Neamţ

BIRA -59.0 BALTATESTI -37.0

DOBRENI -57.5 BRUSTURI -35.5

POIENARI -55.0 SAGNA -31.1

DULCESTI -51.4

Olt

BALDOVINESTI -79.6 ORLEA -48.9

OPTASI-MAGURA -70.1 STUDINA -43.9

OBOGA -67.7 MILCOV -43.0

NICOLAE TITULESCU -66.9 PARSCOVENI -41.5

DOBRUN -61.3 RADOMIRESTI -35.0

PERIETI -60.9 SEACA -33.7

VADASTRA -60.9 BARASTI -33.5

STOICANESTI -32.6

LELEASCA -31.5

Prahova

GHERGHITA -55.2 FANTANELE -48.8

MANESTI -47.5

STARCHIOJD -40.3

JUGURENI -40.0

LAPOS -34.0

TATARU -33.9

SALCIA -33.2

ARICESTII ZELETIN -31.9

Sălaj

RUS -64.3 ZALHA -44.2

AGRIJ -38.4

GARBOU -36.7

NUSFALAU -36.3

ALMASU -35.7

LETCA -32.6

POIANA BLENCHII -31.7

BABENI -31.6

CARASTELEC -31.0

Satu Mare

ORASU NOU -47.6

CEHAL -42.0

HALMEU -41.0

SANISLAU -39.5

CAPLENI -34.8

HOMOROADE -32.6

POMI -31.8

Sibiu ATEL -60.9 PAUCA -39.4

Suceava

HORODNIC DE JOS -65.5 ADANCATA -47.7

ILISESTI -56.8 VADU MOLDOVEI -38.5

IACOBENI -55.4 DORNA CANDRENILOR -36.4

DRAGOIESTI -54.2

GALANESTI -53.1

BOTOSANA -52.9

CALAFINDESTI -51.9


320


50% Comuna

Scăderi intre

30-50%

Teleorman

SLOBOZIA MANDRA -66.6 SILISTEA -49.0

CRANGU -63.0 NECSESTI -42.4

BABAITA -63.0 SACENI -39.3

SUHAIA -61.4 CIUPERCENI -37.5

DRACSENEI -58.7 CALMATUIU -37.2

PLOPII-SLAVITESTI -57.5 BUJORENI -35.7

LUNCA -56.0 SCURTU MARE -35.6

MAVRODIN -54.8 CIOLANESTI -35.3

TRAIAN -34.6

RASMIRESTI -33.6

SARBENI -33.6

TRIVALEA-MOSTENI -33.4

RADOIESTI -33.1

CALMATUIU DE SUS -32.9

SALCIA -32.3

BALACI -32.2

GALATENI -32.2

TALPA -30.5

DIDESTI -30.2

SFINTESTI -30.1

CRANGENI -30.0

Timiş

LOVRIN -57.4 SANPETRU MARE -45.5

CENEI -40.6

MASLOC -40.3

BILED -39.9

UIVAR -39.8

BANLOC -38.5

PERIAM -37.7

DUDESTII VECHI -34.7

TOMESTI -32.5

BECICHERECU MIC -32.1

REMETEA MARE -31.4

BOGDA -30.7

CARPINIS -30.1

Tulcea

IZVOARELE -55.9 MAHMUDIA -47.2

C.A. ROSETTI -36.5

LUNCAVITA -36.1

CARCALIU -32.4

SLAVA CERCHEZA -32.1

STEJARU -30.4

Vâlcea

FAURESTI -57.2 ZATRENI -46.0

SUTESTI -53.6 VOINEASA -35.7

PERISANI -51.8 LADESTI -34.1

BOISOARA -51.2 MADULARI -33.4

Vaslui

TANACU -64.4 IVESTI -43.3

ALEXANDRU

VLAHUTA -58.7 TODIRESTI -36.6

VIISOARA -55.2 VALENI -31.5

DELESTI -54.9 BLAGESTI -30.1

LAZA -51.6

Vrancea

MILCOVUL -64.5 PALTIN -46.5

BARSESTI -62.0 TULNICI -39.3

URECHESTI -56.3 SURAIA -30.1

Sursa date: INS Tempo on-line şi calcule personale


321

Tabel nr. 5.7 (bis).: Comune cu scăderi ale populaţiei de peste 30% în intervalul 1991–

2012 (V2 – care ține cont de fragmentarea administrativă)

Judeţ Nr.

crt. Comuna

Scăderi

> 50%

Nr.

crt. Comuna

Scăderi

intre

30-50%

Alba

1. PONOR -48.6

2. MOGOS -47.7

3. RAMET -47.3

4. CERU-BACAINTI -47.3

5. OHABA -45.8

6. INTREGALDE -42.9

7. ALMASU MARE -41.9

8. OCOLIS -40.7

9. FARAU -37.7

10. LIVEZILE -35.4

11. VIDRA -35.1

12. SCARISOARA -32.3

13. POSAGA -30.5

Arad

14. HALMAGEL -40.2

15. PLESCUTA -37.5

Argeş

16. UDA -40.6

17. COCU -37.8

18. TEIU -37.0

19. MIROSI -34.2

20. DAMBOVICIOARA -33.4

21. ROCIU -32.3

22. UNGHENI -32.3

23. HARSESTI -32.2

24. CIOMAGESTI -31.2

25. NUCSOARA -30.9

26. RECEA -30.8

27. NEGRASI -30.4

Bihor

28. SINTEU -38.8

29. DERNA -33.8

30. CRISTIORU DE JOS -31.4

31. DIOSIG -30.8

32. CARPINET -30.0

Bistriţa-

Năsăud

33. COSBUC -45.9

34. CETATE -45.8

35. TARLISUA -35.6

36. CAIANU MIC -33.0

37. MICESTII DE CAMPIE -32.0

38. URMENIS -30.8

Botoşani

39. VIISOARA -30.4

Braşov

40. FUNDATA -44.8

Buzău

41. PARDOSI -40.4

42. CHILIILE -37.6

43. BLAJANI -32.9

44. ODAILE -31.7

Călăraşi 45. GURBANESTI -30.3

Caraş-

Severin

1. BREBU NOU -86.4 46. SASCA MONTANA -43.2

47. VALIUG -38.9


322

Judeţ Nr.

crt. Comuna

Scăderi

> 50%

Nr.

crt. Comuna

Scăderi

intre

30-50%

48. CARBUNARI -34.8

49. COPACELE -32.8

50. GARNIC -32.8

51. MEHADICA -30.8

52. SOPOTU NOU -30.7

53. RAMNA -30.5

54. ZORLENTU MARE -30.5

Cluj

55. RISCA -40.9

56. AITON -40.8

57. PALATCA -38.9

58. BELIS -38.0

59. SANMARTIN -37.4

60. PLOSCOS -34.8

61. MARGAU -34.6

62. VALEA IERII -34.3

63. SACUIEU -32.5

64. CORNESTI -32.2

65. MANASTIRENI -30.8

66. ALUNIS -30.6

67. MARISEL -30.1

Constanţa

68. TARGUSOR -48.1

69. MERENI -45.7

70. DUMBRAVENI -39.3

71. GHINDARESTI -34.9

Dâmboviţa

72. DARMANESTI -45.2

Galaţi 73. NAMOLOASA -30.4

Giurgiu

74. RASUCENI -41.2

75. STOENESTI -38.1

76. IEPURESTI -33.7

77. IZVOARELE -32.4

78. SCHITU -30.3

79. TOPORU -30.2

Hunedoara

2. BUNILA -54.5 80. BALSA -49.1

3. BULZESTII DE

SUS -51.4 81. BATRANA -48.1

4. LUNCA CERNII

DE JOS -50.2 82. CERBAL -47.9

83. GHELARI -45.8

84. BLAJENI -39.7

85. VORTA -38.8

86. LELESE -35.4

87. RACHITOVA -32.6

88. BUCES -32.3

89. DENSUS -30.5

90. TOPLITA -30.1

Maramureş

91. BOTIZA -36.2

92. BAITA DE SUB CODRU -34.7

93. BAIUT -31.6

94. BICAZ -31.1


323

Judeţ Nr.

crt. Comuna

Scăderi

> 50%

Nr.

crt. Comuna

Scăderi

intre

30-50%

Mehedinţi

95. PADINA -44.7

96. BALTA -42.3

97. CIRESU -40.7

98. LIVEZILE -40.0

99. VLADAIA -39.6

100. PODENI -37.7

101. BALA -37.6

102. PRUNISOR -37.5

103. POROINA MARE -36.2

104. GRECI -34.8

105. STANGACEAUA -34.6

106. DUBOVA -34.1

107. BACLES -33.5

108. OPRISOR -31.6

109. DUMBRAVA -31.3

110. BREZNITA-MOTRU -31.2

111. PRISTOL -30.8

112. HUSNICIOARA -30.8

Olt

113. RADOMIRESTI -35.0

114. SEACA -33.7

115. BARASTI -33.5

116. STOICANESTI -32.6

117. LELEASCA -31.5

Prahova

118. JUGURENI -40.0

119. LAPOS -34.0

120. TATARU -33.9

121. SALCIA -33.2

122. ARICESTII ZELETIN -31.9

Sălaj

123. ZALHA -44.2

124. GARBOU -36.7

125. NUSFALAU -36.3

126. ALMASU -35.7

127. LETCA -32.6

128. POIANA BLENCHII -31.7

129. BABENI -31.6

130. CARASTELEC -31.0

Satu Mare

131. CEHAL -42.0

132. HOMOROADE -32.6

133. POMI -31.8

Sibiu 134. PAUCA -39.4

Suceava 5. ILISESTI -56.8

Teleorman

135. SLOBOZIA MANDRA -30.9

136. SUHAIA -30.8

137. NECSESTI -42.4

138. SACENI -39.3

139. CIUPERCENI -37.5

140. CALMATUIU -37.2

141. BUJORENI -35.7

142. SCURTU MARE -35.6


324

Judeţ Nr.

crt. Comuna

Scăderi

> 50%

Nr.

crt. Comuna

Scăderi

intre

30-50%

143. CIOLANESTI -35.3

144. TRAIAN -34.6

145. RASMIRESTI -33.6

146. SARBENI -33.6

147. TRIVALEA-MOSTENI -33.4

148. RADOIESTI -33.1

149. CALMATUIU DE SUS -32.9

150. SALCIA -32.3

151. BALACI -32.2

152. GALATENI -32.2

153. TALPA -30.5

154. DIDESTI -30.2

155. SFINTESTI -30.1

156. CRANGENI -30.0

Timiş 157. TOMESTI -32.5

158. BOGDA -30.7

Tulcea

6. IZVOARELE -55.9 159. C.A. ROSETTI -36.5

160. CARCALIU -32.4

161. SLAVA CERCHEZA -32.1

162. STEJARU -30.4

Vâlcea

7. BOISOARA -51.2 163. VOINEASA -35.7

164. LADESTI -34.1

165. MADULARI -33.4

Vaslui 166. BLAGESTI -30.1

Vrancea 167. PALTIN -46.5

Sursa date: INS Tempo on-line şi calcule personale

Statistică: se constată scăderi de peste 30% în intervalul 1991 – 2012 în 174 de comune din

30 de județe; dintre acestea în 7 comune scăderile au fost de peste 50%.


325

Figura nr. 5.17.: Distribuţia teritorială a comunelor cu scăderi de pste 30% în

intervalul 1991-2012 (V1 – care nu ține cont de fragmentarea administrativă)

Figura nr. 5.18bis.: Distribuţia teritorială a comunelor cu scăderi de pste 30% în

intervalul 1991-2012 (V2 – care ține cont de fragmentarea administrativă)


326

Figura nr. 5.19.: Distribuţia teritorială a comunelor cu scăderi de peste 30% în

intervalul 1966-1998


327

6. ANALIZA STATUTULUI DE "MUNICIPIU" ŞI A LOCULUI ŞI

ROLULUI SĂU ÎN CADRUL IERARHIILOR TERITORIALE


Elaborarea studiului se bazează pe analiza legislaţiei în vigoare în domeniile amenajării teritoriului şi

urbanismului, construcţiilor, administraţiei publice locale, fiscal (taxe şi impozite), financiar

(indemnizaţiile şi retribuţiile funcţionarilor publici). Analiza legislaţiei face posibilă determinarea

principalelor caracteristici ale municipiilor şi evidenţierea diferenţelor pentru modul de organizare

administrativă, teritorială, socio-demografică al oraşelor, precum şi a diferenţelor dintre municipii

reşedinţă de judeţ şi alte municipii.

Prin analiza comparativă dintre municipii şi oraşe, studiul evidenţiază particularităţi şi diferenţe în

ceea ce priveşte:

Modul de organizare administrativă şi componenţa aparatului administrativ local (numărul

consilierilor care formează Consiliul Local, indemnizaţia consilierilor şi retribuţiile

funcţionarilor administrativi, componenţa aparatului administrativ / aparatului de specialitate al

primăriilor);

Fiscalitatea (metodologia de calcul a taxelor şi impozitelor locale);

Elaborarea documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului (procedurilor de iniţiere,

aprobare şi avizare a documentaţiilor);

Facilităţi şi servicii specifice desfăşurării activităţilor urbane în conformitate cu statutul

localităţii ( au fost analizate distribuţia în teritoriu a puterii judecătoreşti, organizarea Bisericii

Ortodoxe Române, care contribuie la determinarea ariei de influenţă în teritoriu a municipiilor);

Dezvoltarea teritoriului administrativ; posibilităţile de creare de parteneriate cu UAT vecine;

Rolul în cadrul ierarhiilor administrative şi teritoriale; influenţa municipiilor şi oraşelor la nivel

judeţean, regional, naţional şi internaţional.

Pentru analiza condiţiilor minimale de declarare a municipiilor şi a rolului acestora în dezvoltarea

reţelei policentrice de localităţi a se vedea capitolele 4.1, 4.2 şi 2.2.

6.1. Scopul secţiunii studiului

În cadrul procesului de revizuire a Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional –

Secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi se propune analizarea statutului de municipiu pe

care îl deţin anumite unităţi administrativ-teritoriale (103 municipii din totalul de 3181

UAT) şi determinarea rolului acestora în cadrul reţelei de localităţi.

Scopul prezentei secţiuni a studiului este stabilirea principalelor particularităţi ale

municipiilor, semnificative pentru structurarea reţelei de localităţi. Studiul urmăreşte, de

asemenea, stabilirea principalelor diferenţe dintre municipii şi oraşe şi modul în care aceste

localităţi influenţează dezvoltarea urbană şi teritorială.

În studiu se urmăreşte determinarea rolului municipiilor în cadrul ierarhiei teritoriale, din

punct de vedere al ariei de influenţă şi polarizare a municipiilor şi al nivelului de echipare şi

dotare corespunzător, în funcţie de statutul sub-judeţean, judeţean, regional, naţional.

Studiul evidenţiază diferenţele dintre capitala ţării, municipiile cu rol regional, sub-regional,

zonal sau local.

Analiza statutului de municipiu este necesară cu atât mai mult cu cât, în actele normative în

vigoare, acesta nu este clar definit, Legea nr. 351/2001 oferind doar o serie de indici şi

indicatori minimali care condiţionează declararea de noi municipii (numărul de locuitori,

gradul de dotare cu facilităţi şi servicii publice sau private ş.a.). Caracteristicile municipiilor

reies din analiza legislaţiei în vigoare şi din analiza comparativă cu celelalte tipuri de UAT –

oraşe şi comune.


328

Un statut aparte îl deţin municipiile reşedinţă de judeţ în care sunt organizate serviciile

publice ale ministerelor deconcentrate la nivelul judeţelor precum şi instituţia prefectului;

din aici rezultă o serie de caracteristici particulare referitoare la funcţiunile, facilităţile şi

serviciile componente.

Municipiul Bucureşti reprezintă un caz care trebuie analizat separat, datorită rolului de

capitală a României, rolului de reşedinţă a judeţului Ilfov, datorită împărţirii teritoriului în

subdiviziuni administrative (sectoare) şi a atribuţiilor specifice ale administraţiei publice

locale.

6.2. Analiza statutului de municipiu

6.2.1. Municipiu – definiţii

În perioada interbelică (Legea administrativă nr. 569/1936), municipiile erau definite ca

oraşele reşedinţă de judeţ, cu o importanţă economică sau culturală deosebită.

Legea nr. 2/1968 defineşte municipiul prin comparaţie cu oraşul, neoferind însă criterii

clare de clasare a municipiilor; municipiile sunt oraşe cu un nivel mai mare de dezvoltare,

cu număr mai mare de locuitori şi cu rol semnificativ la nivelul ţării în domeniile economic,

social-politic şi cultural-ştiinţific. Spre deosebire de legea din 1936, declararea de municipii

nu mai este condiţionată de statutul de oraş reşedinţă de judeţ.

Legea nr. 2/1989 a adăugat noi criterii de definire a unui municipiu: populaţie minimă de

40.000 locuitori, un important fond de locuinţe şi dotări edilitar-gospodăreşti, reţea

complexă de unităţi de învăţământ, sănătate şi cultură. Se remarcă importanţa pe care o

capătă, în definirea municipiilor, gradul de echipare cu servicii de bază de interes public.

În funcţie de numărul locuitorilor, municipiile sunt împărţite în categorii:

I. până la 60.000 locuitori;

II. între 60.001 – 100.000 locuitori;

III. între 100.001 – 150.000 locuitori;

IV. între 150.001 – 250.000 locuitori;

V. peste 250.001 locuitori.

O parte din criteriile Legii nr. 2/1989 sunt detaliate şi incluse în Legea nr. 351/2001, în lista

de indici şi indicatori minimali de declarare de noi municipii. Abrogarea Legii nr. 2/1989

prin Decretul-Lege nr. 38/1990 a avut drept consecinţă revenirea la definiţia vagă şi

incompletă a municipiului şi realizată prin comparaţie cu oraşul, oferită de Legea nr. 2/1968 şi

reluată ulterior în alte acte normative, inclusiv în Legea 351/200133

– care elimină menţiunea

referitoare la numărul mare de locuitori: oraşe care prezintă o însemnătate deosebită în

viaţa economică, social-politică şi cultural-ştiinţifică a ţării sau care au condiţii de

dezvoltare în aceste direcţii, pot fi declarate municipii.

33

Cf. Legii nr. 351/2001, Oraş – unitate administrativ teritorială de bază alcătuită fie dintr-o singură localitate

urbană, fie din mai multe localităţi, dintre care cel puţin una este localitate urbană. Ca unitate administrativ

teritorială de bază şi ca sistem social-economic şi geografic oraşul are două componente: a) componenta

teritorială – intravilanul care reprezintă suprafaţa de teren ocupată sau destinată construcţiilor şi amenajărilor

(de locuit, social-culturale, industriale, de depozitare, de producţie, de circulaţie, de recreere, de comerţ etc.) şi

extravilanul care reprezintă restul teritoriului administrativ al oraşului; b) componenta demografică, socio-

economică care constă în grupurile de populaţie şi activităţile economice, sociale şi politico-administrative ce se

desfăşoară pe teritoriul localităţii. Dimensiunile, caracterul şi funcţiile oraşului prezintă mari variaţii,

dezvoltarea sa fiind strâns corelată cu cea a teritoriului căruia îi aparţine.


329

Legea 215/2001 menţionează doar faptul că unele oraşe pot fi declarate municipii34

.

În prezent au statut de municipiu 103 localităţi urbane35

dintre care 56 au avut acest statut

înainte de 1990, 37 l-au dobândit între 1990 şi 2000 şi alte 10 după anul 2000. Cele 103

municipii sunt de mai multe categorii36

:

capitala ţării având rangul 0 conf. legii 351 / 2001

11 mari oraşe având rangul I conf. legii 351 / 2001, reşedinţe de judeţ

29 de municipii de rang II conf. legii 351 / 2001, reşedinţe de judeţ

alte 15 de municipii de rang II fără rol administrativ, care au dobândit acest statut

înainte de 1990

alte 28 de municipii de rang II fără rol administrativ, care au dobândit acest statut

în intervalul 1990-1999, incluse în lege

9 municipii de rang II care au dobândit acest statut în 2000, incluse în lege

alte 10 municipii care au dobândit acest statut din 2001 şi neincluse în lege

Tabelul 6.1 prezintă lista la zi a municipiilor ordonată după populaţia din 2012 (date INS-

Tempo on-line), cu indicarea rangurilor din legea 351/2001, a rolului administrativ şi a

anului declarării pentru cele care au dobândit acest statut după anul 1990. Se poate observa

că 50 de municipii se află sub pragul de 40.000 de locuitori, stabilit prin legea 100/2007 iar

23 se află şi sub pragul de 25.000 de locuitori stabilit iniţial prin legea 351/2001. Noile

municipii, cu 2 excepții, sunt toate sub pragul de 40.000, 23 sunt sub cel de 25.000, iar 16

au mai puţin de 20.000 locuitori intrând ca dimensiune în categoria oraşelor mici.

Tabel nr. 6.1.: Lista municipiilor la nivelul anului 2012

Nr.

Crt. Regiune Judet Denumire municipiu

Populaţie

2012 Rang

Rol

administrativ

An

declarare

1 Buc. - Ilfov M. Bucureşti BUCUREŞTI 1924299 rang 0 capitală

2 Nord-est IS IASI 317020 rang 1 resedinţă

3 Vest TM TIMISOARA 306466 rang 1 resedinţă

4 Nord-vest CJ CLUJ-NAPOCA 304802 rang 1 resedinţă

5 Sud-est CT CONSTANTA 299049 rang 1 resedinţă

6 Sud-vest DJ CRAIOVA 297693 rang 1 resedinţă

7 Sud-est GL GALATI 287182 rang 1 resedinţă

8 Centru BV BRASOV 276058 rang 1 resedinţă

9 Sud PH PLOIESTI 225700 rang 1 resedinţă

10 Sud-est BR BRAILA 207809 rang 1 resedinţă

11 Nord-vest BH ORADEA 204389 rang 1 resedinţă

12 Nord-est BC BACAU 173760 rang 1 resedinţă

13 Sud AG PITESTI 166446 rang 2 resedinţă

34

Lege nr. 215 a administraţiei publice locale, Publicat în MO al României nr. 204 din 23 aprilie 2001.

Art. 18. - (1) Comunele, oraşele şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia

locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale.

(2) Comunele pot fi formate din unul sau mai multe sate.

(3) Unele oraşe pot fi declarate municipii, în condiţiile legii.

(4) În municipii se pot crea subdiviziuni administrativ-teritoriale, a căror delimitare şi organizare se fac potrivit

legii.

35 De subliniat faptul că municipiul are un dublu sens, respectiv centrul urban propriu-zis, dar şi

unitatea administrativ-teritorială pe care o defineşte.

36 Legea 351 / 2001 include numai 93 de municipii din cele 103 existente în prezent.


330

Nr.


Populaţie

2012 Rang

Rol

administrativ

An

declarare

14 Vest AR ARAD 163957 rang 2 resedinţă

15 Centru SB SIBIU 154204 rang 2 resedinţă

16 Centru MS TARGU MURES 143091 rang 2 resedinţă

17 Nord-vest MM BAIA MARE 137334 rang 2 resedinţă

18 Sud-est BZ BUZAU 130131 rang 2 resedinţă

19 Nord-est BT BOTOSANI 114325 rang 2 resedinţă

20 Sud-vest VL RAMNICU VALCEA 111054 rang 2 resedinţă

21 Nord-vest SM SATU MARE 110402 rang 2 resedinţă

22 Nord-est SV SUCEAVA 106243 rang 2 resedinţă

23 Nord-est NT PIATRA NEAMT 105432 rang 2 resedinţă

24 Sud-vest MH DROBETA-TURNU SEVERIN 105253 rang 2 resedinţă

25 Sud-est VN FOCSANI 97645 rang 2 resedinţă

26 Sud-vest GJ TARGU JIU 96687 rang 2 resedinţă

27 Sud-est TL TULCEA 89796 rang 2 resedinţă

28 Sud DB TARGOVISTE 87389 rang 2 resedinţă

29 Nord-vest BN BISTRITA 85564 rang 2 resedinţă

30 Vest CS RESITA 81521 rang 2 resedinţă

31 Sud-vest OT SLATINA 76693 rang 2 resedinţă

32 Sud CL CALARASI 72765 rang 2 resedinţă

33 Nord-est VS VASLUI 70037 rang 2 resedinţă

34 Centru AB ALBA IULIA 68843 rang 2 resedinţă

35 Vest HD HUNEDOARA 68571 rang 2

36 Nord-est VS BARLAD 67947 rang 2

37 Sud GR GIURGIU 66792 rang 2 resedinţă

38 Vest HD DEVA 65877 rang 2 resedinţă

39 Nord-est NT ROMAN 65205 rang 2

40 Nord-vest SJ ZALAU 63970 rang 2 resedinţă

41 Centru CV SFANTU GHEORGHE 61100 rang 2 resedinţă

42 Nord-vest CJ TURDA 56380 rang 2

43 Centru SB MEDIAS 51908 rang 2

44 Sud IL SLOBOZIA 51745 rang 2 resedinţă

45 Sud TR ALEXANDRIA 48613 rang 2 resedinţă

46 Nord-est BC ONESTI 48310 rang 2

47 Vest TM LUGOJ 44369 rang 2

48 Sud-est CT MEDGIDIA 43678 rang 2 1994

49 Sud-est GL TECUCI 42165 rang 2

50 Vest HD PETROSANI 41698 rang 2

51 Nord-est IS PASCANI 41549 rang 2 1995

52 Centru HG MIERCUREA CIUC 41270 rang 2 resedinţă

53 Nord-vest MM SIGHETU MARMATIEI 40799 rang 2

54 Sud-est CT MANGALIA 39543 rang 2 1995

55 Sud-est BZ RAMNICU SARAT 38906 rang 2 1994

56 Nord-vest CJ DEJ 37999 rang 2

57 Centru BV FAGARAS 37192 rang 2

58 Centru HG ODORHEIU SECUIESC 36504 rang 2

59 Centru MR REGHIN 36301 rang 2 1994

60 Sud PH CAMPINA 36254 rang 2 1994

61 Sud AG CAMPULUNG 35479 rang 2 1994

62 Sud-vest OT CARACAL 34276 rang 2 1994

63 Sud IL FETESTI 33972 rang 2 1995

64 Centru BV SACELE 33806 rang 2 2000

65 Sud AG CURTEA DE ARGES 32246 rang 2 1995

66 Centru MR SIGHISOARA 31701 rang 2

67 Centru AB SEBES 29809 rang 2 2000

68 Sud TR ROSIORI DE VEDE 29560 rang 2 1995


331

Nr.


Populaţie

2012 Rang

Rol

administrativ

An

declarare

69 Nord-est SV RADAUTI 29518 rang 2 1994

70 Nord-est SV FALTICENI 29324 rang 2 1994

71 Nord-est BT DOROHOI 29144 rang 2 1994

72 Nord-est VS HUSI 28851 rang 2 1995

73 Vest HD LUPENI 28194 2003

74 Vest CS CARANSEBES 28169 rang 2 1995

75 Vest HD VULCAN 27836 2003

76 Sud TR TURNU MAGURELE 27778 rang 2

77 Sud CL OLTENITA 26858 rang 2 1997

78 Nord-vest CJ CAMPIA TURZII 26078 rang 2 1998

79 Centru AB AIUD 25660 rang 2 1994

80 Centru MR TARNAVENI 25108 rang 2 1998

81 Centru BV CODLEA 24668 rang 2 2000

82 Nord-est BC MOINESTI 23212 2001

83 Nord-vest CJ GHERLA 22031 rang 2 2000

84 Sud-vest GJ MOTRU 22025 rang 2 2000

85 Nord-vest SM CAREI 21876 rang 2 1995

86 Vest HD ORASTIE 21172 rang 2 1995

87 Centru AB BLAJ 20516 rang 2 1993

88 Sud DB MORENI 19949 2003

89 Sud-vest VL DRAGASANI 19900 rang 2 1995

90 Centru CV TARGU SECUIESC 19749 rang 2 2000

91 Centru HG GHEORGHENI 19668 2003

92 Sud-vest DJ BAILESTI 19347 2001

93 Nord-est SV CAMPULUNG MOLDOVENESC 19267 rang 2 1995

94 Sud-est VN ADJUD 18470 rang 2 2000

95 Nord-vest BH SALONTA 18076 2001

96 Sud-vest DJ CALAFAT 17223 rang 2 1997

97 Sud IL URZICENI 16996 rang 2 1995

98 Nord-vest BH MARGHITA 16830 2003

99 Nord-est SV VATRA DORNEI 16252 rang 2 2000

100 Vest HD BRAD 15459 rang 2 1993

101 Centru HG TOPLITA 15262 2002

102 Sud-vest MH ORSOVA 12305 rang 2 2000

103 Nord-vest BH BEIUS 11047 2003

Surse date: INS Tempo on-line şi legislație aferentă37

37

Legile prin care au fost declarate cele 47 de noi municipii după 1990.


declararea ca municipiu a oraşului Gheorgheni, judeţul Harghita


declararea ca municipiu a oraşului Marghita, judeţul Bihor


declararea ca municipiu a oraşului Lupeni, judeţul Hunedoara


declararea ca municipiu a oraşului Vulcan, judeţul Hunedoara


declararea ca municipiu a oraşului Beiuş, judeţul Bihor


declararea ca municipiu a oraşului Moreni, judeţul Dâmboviţa


declararea ca municipiu a oraşului Topliţa, judeţul Harghita


332

6.2.2. Caracteristicile municipiilor

A. Criterii pentru declararea de noi municipii

Prin indicii şi indicatorii minimali ce permit declararea de noi municipii se stabilesc o serie

de caracteristici obligatorii pe care municipiile trebuie să le aibă (conform Legii nr.

351/2001 cu modificările şi completările ulterioare):

Populaţie minimă de 40.000 locuitori – în acelaşi timp, în lista de dotări specifice a

municipiilor din anexa Legii nr. 351/2001, se specifică faptul că municipiile, altele


declararea ca municipiu a oraşului Moineşti, judeţul Bacău


declararea ca municipiu a oraşului Salonta, judeţul Bihor

10. Lege nr. 343 din 06/07/2001 - Emitent: Parlamentul României Intrare in vigoare: 09/07/2001privind

declararea ca municipiu a oraşului Băileşti, judeţul Dolj


declararea oraşului Adjud, judeţul Vrancea, municipiu


declararea oraşului Sebeş, judeţul Alba, municipiu


declararea oraşului Târgu Secuiesc, judeţul Covasna, municipiu


declararea oraşului Codlea, judeţul Braşov, municipiu


declararea oraşului Motru, judeţul Gorj, municipiu


declararea oraşului Orşova, judeţul Mehedinţi, municipiu


declararea oraşului Gherla, judeţul Cluj, municipiu


declararea oraşului Săcele, judeţul Braşov, municipiu


declararea oraşului Vatra Dornei, judeţul Suceava, municipiu


declararea ca municipiu a oraşului Câmpia Turzii, judeţul Cluj


declararea ca municipiu a oraşului Târnăveni, judeţul Mureş


declararea oraşului Calafat municipiu


declararea oraşului Olteniţa municipiu


declararea ca municipiu a oraşului Brad


declararea ca municipiu a oraşului Drăgăşani

26. Lege nr. 11 din 18/01/1995 / Intrare în vigoare: 24/01/1995 privind declararea ca municipii a unor oraşe

(Paşcani, Huşi, Câmpulung Moldovenesc, Urziceni, Feteşti, Roşiori de Vede, Mangalia, Caransebeş,

Carei, Orăştie, Curtea de Argeş).

27. Lege nr. 104 din 24/11/1994 / Intrare în vigoare: 28/11/1994 privind declararea ca municipii a unor oraşe

(Aiud, Câmpulung, Dorohoi, Rm. Sărat, Medgidia, Caracal, Reghin, Caransebeş, Fălticeni, Rădăuţi).


declararea ca municipiu a oraşului Blaj


333

decât cele reşedinţă de judeţ au o populaţie cuprinsă, de regulă, între 25.000 şi

75.000 locuitori, caracteristică ce se suprapune într-o mică măsură cu situaţia reală

actuală (doar 40 municipii din cele 62 municipii îndeplinesc această condiţie 38

);

Orientarea activităţilor economice către sectoarele secundar, terţiar sau cuaternar

(minim 85% din populaţia activă);

Dotarea locuinţelor cu instalaţii de alimentare cu apă, canalizare şi încălzire;

Dotări sociale – de sănătate (fără a specifica tipul unităţii sanitare), învăţământ

(unităţi de învăţământ cu nivel minim postliceal);

Infrastructură turistică – număr minim de locuri în hoteluri (fără a specifica însă

categoria acestora);

Criterii care se referă la calitatea reţelei de străzi şi a dotărilor edilitare: străzi

modernizate (fără a defini clar caracteristicile minimale ale străzilor modernizate);

existenţa reţelelor de canalizare şi de alimentare cu apă, dispozitive pentru stingerea

incendiilor;

Alte dotări edilitare necesare: sistem de epurare a apelor uzate şi depozit controlat

de deşeuri;

Suprafaţă minimă de spaţii vezi - 15mp/loc; această suprafaţă este mai mică decât

cea indicată prin OUG nr. 114/2007 şi Legea nr. 24/2007 (minim 20 mp/loc. până

în anul 2010 şi minim 26 mp/loc. până la sfârşitul anului 2013);

Se observă că indicatorii minimali prezintă cu precădere, condiţii cantitative şi, într-o

mică măsură, condiţii calitative; totodată se remarcă lipsa unor normative care să detalieze,

acolo unde este cazul, indicatorii menţionaţi. Este necesară completarea listei cu indicatori

care să reflecte mai bine calitatea facilităţilor şi serviciilor aferente viitoarelor

municipii; actualizarea valorilor minime în funcţie de normele în vigoare, precum şi de

influenţa acestora la nivel teritorial; corelarea acestor indicatori cu lista de dotări

specifice în funcţie de rangul localităţilor (conf. Anexa II din Legea nr. 351/2001).

38

Număr locuitori în anul 2012, cf. INS Tempo online, date accesate 2013.


334

Figura nr. 6.1.: Distribuţia celor 103 municipii la nivel naţional, regional şi judeţean

B. Principalele caracteristici ale municipiilor

Principalele caracteristici ale localităţilor urbane cu statut de municipiu, reieşite din analiza

legislaţiei în vigoare, sunt următoarele (vezi Tabel 6.2.):

În Legea nr. 351/2001, prin definirea rangurilor localităţilor, municipiile sunt

definite, ca localităţi de importanţă europeană (Rang 0), naţională (Rang I),

interjudeţeană sau judeţeană (Rang II) şi cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi;

Posibilitatea împărţitii municipiilor în subdiviziuni administrativ-teritoriale în care

se pot constitui autorităţi ale administraţiei locale, în mod asemănător cu cele 6

sectoare ale Municipiului Bucureşti;

Aparatul administrativ: pregătirea minimă necesară a arhitectului şef al UAT;

structurile de specialitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului –

direcţie generală sau direcţie (structuri de mai mari dimensiuni decât în cazul

oraşelor);

Necesitatea elaborării de către municipii, în parteneriat cu UAT vecine, a

strategiilor de dezvoltare teritorială a zonelor periurbane: autorităţile administraţiei

publice locale ale municipiilor (localităţile de rang I şi II) din cadrul aglomerărilor

urbane, în calitate de oraşe-centru polarizatoare, pot iniţia strategii de dezvoltare

teritorială a zonelor periurbane şi planuri de mobilitate urbană aferente acestora;

Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de urbanism: în cazul municipiilor PUG şi

RLU aferent se avizează de MDRAP; în cazul PUZ - zonă centrală a municipiilor,


335

documentaţia necesită avizele MDRAP şi Ministrului Culturii; municipiile au

posibilitatea de a elabora PUZ pentru părţi ale zonei centrale;

În cadrul perimetrului administrativ al municipiilor se pot delimita zone de

dezvoltare în care se propun unele facilităţi de natură fiscală, în scopul favorizării

dezvoltării economice;

La nivel naţional, Guvernul sprijină declararea de noi municipii în scopul

dezvoltării economice şi sociale a teritoriului.

C. Aria de influenţă şi polarizare ale municipiilor

Municipiile care nu sunt reşedinţă de judeţ (61 municipii) şi, în special, municipiile cu

populaţie sub 40.000 locuitori (50 municipii)39

nu par să influenţeze major dezvoltarea

localităţilor învecinate, rolul în teritoriu al acestor municipii reducându-se, în cele mai multe

cazuri, la cel de centru local (activităţi comerciale şi servicii pentru zonele înconjurătoare).

În prezent, pentru această categorie de muncipii nu există studii care să determine influenţa

asupra localităţilor învecinate, asupra celor aflate în zona de influenţă (30.000-100.000

locuitori) sau în raza de deservire (cca 20 km)40

.

Una dintre metodele de surprindere a influenţei în teritoriu a municipiilor, posibil a fi

surprinsă în date statistice, este evoluţia demografică a UAT vecine sau schimbarea statutului

administrativ al acestora: comune cu populaţie peste 10.000 locuitori şi declarare de noi oraşe

(cu menţiunea că aceste transformări nu sunt condiţionate exclusiv de existenţa muncipiilor).

Urmărind criteriile de analiză menţionate, se confirmă ipoteza formulată mai sus: puterea

economică a acestor municipii este insuficientă pentru a genera creştere semnificativă

în localităţile învecinate. Excepţii, în acest sens, sunt puţine: municipiul Săcele (BV), care

împreună cu municipiul Braşov a influenţat dezvoltarea comunei Mâneciu (PH); municipiul

Tecuci a influenţat dezvoltarea comunei Matca (comună cu populaţie peste 10.000

locuitori); municipiul Moreni (DB) a influenţat dezvoltarea comunei Filipeştii de Pădure

(PH) (comună cu populaţie peste 10.000 locuitori). Analiza evoluţiei comunelor suburbane

ilustrează faptul că în cazul comunele suburbane aparţinând muncipiilor obişnuite, statutul

de municipiu nu a influenţat dezvoltarea ulterioară a acestora – au rămas la statutul de

comune, iar populaţia lor este sub 10.000 locuitori41

.

Spre deosebire de municipiile reşedinţă de judeţ (vezi cap. 6.2.3), care au determinat

declararea unui număr semnificativ de oraşe din vecinătatea lor, municipiile obişnuite au o

influenţă în teritoriu mai redusă; au fost identificate doar două oraşe declarate după 2001:

oraş Milişăuţi, lângă municipiul Rădăuţi (SV); oraş Frasin, lângă municipiul Câmpulung

Moldovenesc (SV).

39

16 municipii cu populaţie între 11000-20000 locuitori; 21 municipii cu populaţie între 20001-30000 locuitori;

13 municipii cu populaţie între 30001-39999 locuitori, conform INS Tempo Online 2012. 40

Zona de influenţă şi raza de deservire determinate în Anexa nr. 2 din Legea nr. 351/2001. 41

Singura comună suburbană aparţinând unui municipiu, altul decât municipiile reşedinţă de judeţ,

transformată în oraş (1989) este Aninoasa, declarată prin Legea 2/1968 comună suburbană a municipiului

Petroşani. În acest caz însă transformarea comunei Aninoasa în oraş a fost influenţată de existenţa sistemului

de localităţi miniere de pe Valea Jiului., dezvoltate interdependent.


336

Figura nr. 6.2.: Cifra de afaceri a firmelor active pe UAT, 2012

Sursa: Agora Est Consulting, Quattro Design, Strategia de dezvoltare teritorială a României.Studiul 23. Zone

cu specific geografic. asociat responsabil: Quattro Design (Cornelia Marin et al.), Raport Final, Harta nr.

23.29, ianuarie 2014

Analiza cifrei de afaceri şi a numărului de firme din municipii şi din comunele învecinate

acestora42

evidenţiază câteva municipii cu o cifra de afaceri ridicată (peste medie) şi care au

rol vizibil în dezvoltarea economică a localităţilor învecinate: Vulcan (HD), Curtea de

Argeş (AG), Câmpina (PH), Săcele (BV), Codlea (BV), Roman (NT), Bârlad (VS),

Făgăraş (BV), Tecuci (GL), Olteniţa (CL), Salonta (BH) ş.a. in această categorie se

remarcă municipiile Codlea şi Săcele care intră în aria de influenţă economică a municipiului

Braşov; în acest caz creşterea economică a localităţilor învecinate se datorează, influenţelor mai

multor municipii. Un caz asemănător, în care influenţa unui municipiu asupra localităţilor

învecinate este cumulată cu cea a altor municipii, este cel al Municipiului Vulcan; în această

situaţie intervine influenţa sistemului de oraşe miniere de pe Valea Jiului, care lucrează ca o

entitate (vezi Figura nr. 6.2).

Cazuri precum cel al Municipiului Salonta (în care 70% din cifra de afaceri provine din

sectorul terţiar), cu cifra de afaceri din comuna învecinată Mădăraş care provine în proporţie

de 80% din sectorul secundar şi este mai mare decât cea a municipiului, ilustrează tendinţa

de extindere în zona periurbană a activităţilor economice urbane şi de stabilire a unei arii de

influenţă economică a municipiului.

42

În anul 2012, cf. Agora Est Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare teritorială a României.

Studiul 23. Zone cu specific geografic. Asociat responsabil: Quattro Design (Cornelia Marin et al.), Raport

Final, p.57, p. 62: Harta nr. 23.29. Cifra de afaceri a firmelor active pe UAT (2012), ianuarie 2014, beneficiar

MDRAP.


337

6.2.3. Municipii reşedinţă de judeţ

A. Caracteristicile municipiilor reşedinţă de judeţ

Municipiile reşedinţă de judeţ, în calitate de UAT urbane cu influenţă la nivel teritorial mai

mare decât celelalte municipii şi oraşe, beneficiază de o serie de reglementări speciale:

Dezvoltarea în teritoriu şi colaborarea cu UAT vecine: posibilitatea muncipiilor

reşedinţă de judeţ de a forma zone metropolitane în parteneriat cu UAT vecine;

necesitatea iniţierii de către municipiul reşedinţă de judeţ, în colaborare cu UAT

partenere, a strategiei de dezvoltare teritorială a zonei metropolitane şi a planului de

mobilitate urbană a zonei metropolitane; necesitatea realizării unor centuri sau zone

verzi in jurul anumitor oraşe reşedinţă de judeţ (rang 0 şi rang 1);

Conformarea aparatului administrativ local: numărul mai mare de viceprimari (2

viceprimari, inclusiv în Municipiul Bucureşti), în comparaţie cu oraşele şi celelalte

municipii care au un viceprimar; cabinetul primarului este format din maxim 4 angajaţi

în comparaţie cu cabinetele primarilor aferente oraşelor şi altor municipii care au

maxim 2 angajaţi; grilă separată de salarizare pentru funcţionarii publici care deţin

funcţii de specialitate, din cadrul aparatului de specialitate al primarilor (inclusiv

primarul general al Municipiului Bucureşti şi primăriile sectoarelor Municipiului

Bucureşti); trepte separate de salarizare pentru primarii şi viceprimarii municipiilor

reşedinţă de judeţ, cu împărţire în două categorii, în funcţie de numărul de locuitori

(treaptă stabilită la 150.000 locuitori) (vezi cap. 6.3.1.);

Extinderea în teritoriu a municipiilor de rang 0 şi I trebuie limitată prin centuri sau

spaţii verzi (în total 12 municipii reşedinţă de judeţ şi Municipiul Bucureşti);

Funcţiunile specifice municipiilor reşedinţă de judeţ (aferente localităţilor de rang 0, I şi a

unui număr dintre localităţile de rang II) sunt: politice, administrative (servicii publice ale

ministerelor deconcentrate la nivel judeţean, instituţia prefectului) şi juridice (Curţi de Apel,

Tribunale); amplasarea activităţilor socio-culturale, educaţionale şi de sănătate cu deservire

judeţeană este o consecinţă a statutului de municipiu reşedinţă de judeţ. Amplasarea în

muncipiile reşedinţă de judeţ a unor activităţi şi instituţii de importanţă şi deservire

supramunicipală contribuie la întărirea rolului la nivel teritorial şi are, în acelaşi timp, efecte

în modul de dezvoltare economică a localităţii. Funcţiunile, facilităţile, serviciile şi aria de

influenţă a municipiilor sunt analizate în cap 4.2., prin comparaţie cu funcţiunile oraşelor şi

a celorlalte municipii.

B.Aria de influenţă şi polarizare a municipiilor reşedinţă de judeţ

Conform Legii nr. 351/2001, municipiile reşedinţă de judeţ sunt localităţi de importanţă

naţională (localităţi rang I), interjudeţeană sau judeţeană (o parte din localităţile de rang II);

Ulterior HG 1149/2008 desemnează o parte din municipiile reşedinţă de judeţ ca poli de

creştere (7 municipii) şi poli de dezvoltare (13 municipii) (localităţi atât cu rang I, cât şi cu

rang II) – localităţi de importanţă naţională şi regională.

Din Tabelul 6.2 se extrag o serie de concluzii referitoare la localităţile de importanţă naţională şi

regională, aşa cum sunt definite prin legislaţie în comparaţie cu modul real de dezvoltare şi

asociere în teritoriu a acestor municipii – zone metropolitane, după cum urmează:

Cei 7 poli de creştere (UAT în care se realizează cu prioritate investiţii din programele

cu finanţare comunitară şi naţională) sunt localităţi de rang I – localităţi de importanţă

naţională; în timp ce cei 13 poli de dezvoltare sunt localităţi de rang I (4 localităţi) şi de

rang II (9 localităţi);


338

Prin Legea nr. 2/1968, 31 municipii reşedinţă de judeţ (inclusiv Municipiul Bucureşti)

au avut desemnate comune suburbane (94 comune suburbane din totalul de 153

comune, din totalul de 73 de municipii şi oraşe cu comune suburbane); pentru aceste

comune nu au fost realizate, ulterior, reglementări speciale, pentru a putea sprijini

dezvoltarea;

Puterea de influenţă în teritoriu a municipiilor reşedinţă de judeţ se poate cuantifica

prin analiza zonelor metropolitane definite în jurul acestora, prin prezenţa comunelor

învecinate a comunelor învecinate care au o populaţie peste 10.000 locuitori sau care

au fost declarate oraşe. În aceste condiţii, se remarcă faptul că toţi polii de creştere şi 9

poli de dezvoltare au zone metropolitane înfiinţate sau în curs de înfiinţare;

Dezvoltarea unui număr semnificativ de comune cu populaţie peste 10.000 locuitori în

jurul municipiilor (se remarcă din nou polii de creştere) contribuie la desemnarea

oraşelor care au capacitatea economică de a stimula dezvoltarea localităţilor învecinate;

Municipiile reşedinţă de judeţ, altele decât polii de creştere şi dezvoltare, prezintă un

interes mai scăzut pentru dezvoltarea unor zone metropolitane (4 zone în curs de

înfiinţare şi o zonă metropolitană înfiinţată – Municipiul Botoşani) şi de asemenea,

contribuie într-o mai mică măsură la dezvoltarea localităţilor învecinate; în cazul

acestor municipii, numărul comunelor învecinate cu populaţie peste 10.000 locuitori se

reduce semnificativ (o singură comună, comuna Şimian lângă Municipiul Drobeta

Turnu Severin).

În concluzie, se poate afirma faptul că municipiile reşedinţă de judeţ cu impact important în

dezvoltarea teritoriului (naţional sau regional) sunt municipiile desemnate poli de creştere şi

poli de dezvoltare, precum şi Municipiile Botoşani şi Drobeta Turnu Severin. În cazul

municipiilor Timişoara, Arad, Oradea, statutul de municipii de importanţă naţională este

întărit de poziţia favorabilă în raport cu Europa Centrală.

În unele cazuri, prin oficializarea prin acte normative a gradului de importanţă teritorială a

municipiilor (desemnarea polilor de creştere, polilor de dezvoltare, zonelor metropolitane) a

avut drept consecinţă posibilitatea accesului administraţiilor publice locale la unele fonduri

de dezvoltare naţionale şi europene. Analiza situaţiei demografice, economice şi

administrative a municipiilor reşedinţă de judeţ conduce la următoarele concluzii privind

rolul şi influenţa în teritoriu a acestora:

Se remarcă concentrarea activităţilor economice în municipiile reşedinţă de judeţ şi în

localităţile vecine acestora; nivelul cifrelor de afaceri pentru toate sectoarele

economice din aceste UAT, precum şi implicaţiile sociale ale existenţei pieţelor de

muncă şi a serviciilor de interes mai larg în teritoriu, au ca urmare conturarea unor

ariilor de influenţă economică alcătuite din municipiul respectiv, oraşe şi comune

învecinate; dimensiunea ariilor de influenţă economică este condiţionată de profilul

economic al municipiului polarizator, caracteristicile geografice ale teritoriului,

extinderea în teritoriu a bazinului forţei de muncă43

. Sunt de evidenţiat ariile de

influenţă economică a: municipiilor de rang I, desemnate poli de creştere (Iaşi,

Timişoara, Cluj Napoca, Braşov, Ploieşti, Craiova, Constanţa); municipiilor de rang I

43

Raportul Băncii Mondiale, MAE, MDRAP, Oraşe competitive, 2013, defineşte pentru cei 7 poli de creştere

şi pentru Municipiul Bucureşti ariile de influenţă economică în funcţie de gradul de accesibilitate şi identifică

subzonele cele mai importante ale acestora în funcţie de populaţia activă şi cifra de afaceri, concluzionând

faptul că oraşe cu activităţi economice predominante din sectorul industrial (ex.: Craiova, Constanţa) au o

zona de influenţă mai extinsă în teritoriu, în comparaţie cu oraşele a căror economie se bazează pe sectoarele

terţiar şi cuaternar (ex. Cluj Napoca).


339

desemnate poli de dezvoltare (Oradea); unor municipii de rang II cu statut de pol de

dezvoltare (Arad, Piteşti, Sibiu); unor municipii cu rang II (Buzău, Piatra Neamţ ş.a.)44

(vezi Figura nr. 6.2.).

Influenţa economică a municipiilor reşedinţă de judeţ şi gradul de extindere a

activităţilor economice urbane în localităţile învecinate pot fi evaluate şi prin analiza

cifrei de afaceri/număr de locuitori aferentă comunelor, care, în unele cazuri este mai

mare decât cifra de afaceri/număr de locuitori din municipiul reşedinţă de judeţ. Acest

fenomen ilustrează tendinţa de extindere în teritoriul învecinat a spaţiului urban, cu

precădere a activităţilor economice aferente sectorului secundar şi cu o creştere

semnificativă în ultima perioadă a sectorului terţiar (taxele şi impozitele locale mai

mici, suprafeţele mari de teren liber şi preţul scăzut al acestora sunt factori care

favorizează această extindere în teritoriu a ariei de influenţă economică a municipiilor).

Municipii reşedinţă de judeţ în care este întâlnită această situaţie sunt: Craiova (cu

comuna Bucovăţ în care predomină activităţile terţiare), Braşov (cu oraş Ghimbav),

Iaşi (cu comunele Grajduri şi Ciurea), Ploieşti (cu comuna Ariceştii-Rahtivari, în care

predomină activităţile secundare), Sibiu (cu comuna Şelimbăr, în care predomină

activităţile terţiare), Cluj Napoca (cu comuna Jucu, în care predomină activităţile

terţiare), Timişoara (cu comuna Dumbrăviţa în care predomină activităţile terţiare) ş.a.

În cazul municipiilor Timişoara, Constanţa, Braşov, Ploieşti, Piteşti, Cluj Napoca, Iaşi,

Sibiu, Oradea, observatiile de mai sus sunt susţinute şi de analiza numărului de

firme/UAT. În funcţie de aceste criterii economice, se pot contura zonele periurbane

(zonele de influenţă imediată) ale acestor municipii; de asemenea, se remarcă,

puternica dezvoltare a polilor de creştere – municipii de importanţă naţională.

Conturarea unor arii stabile de influenţă economică a municipilor, extinderea bazinului

forţei de muncă a acestora şi procesul de migrare a populaţiei din mediul rural către

principalele centre urbane au contribuit la creşterea numărului de oraşe amplasate în

vecinătatea municipiilor reşedinţă de judeţ, cu precădere după anul 2001: oraşele

Mioveni şi Ştefăneşti (foste comune suburbane) lângă Municipiul Piteşti; oraşul

Ghimbav (fostă comună suburbană) lângă Municipiul Braşov; oraşul Salcea (fostă

comună suburbană) lângă Municipiul Suceava; oraşul Tăuţii Măgherăuş (fostă comună

suburbană) lângă Municipiul Baia Mare; oraşul Ardud lângă Municipiul Satu Mare;

oraşul Pecica lângă Municipiul Arad; oraşul Roznov lângă Municipiul Târgu Mureş ş.a.

Din aceleaşi considerente, s-a dezvoltat puternic, în jurul principalelor centre urbane, o

serie de comune a căror populaţie depăşeşte 10.000 locuitori: comunele Floreşti şi

Apahida lângă Municipiul Cluj Napoca; comunele Tomeşti, Holboca (foste comune

suburbane), Miroslava şi Ciurea lângă Municipiul Iaşi; comunele Bucov (fostă comună

suburbană) şi Valea Călugărească lângă Municipiul Ploieşti; comunele Valul lui Traian

şi Cumpăna langă Municipiul Constanţa; comuna Vladimirescu (fostă comună

suburbană) lângă Municipiul Arad; comunele Bascov (fostă comună suburbană) şi

Călineşti lângă Municipiul Piteşti s.a. (Figura nr. 6.3.).

Se remarcă faptul că, în lipsa unui suport legislativ sau strategic (de dezvoltare urbană,

economică, socială şi demografică), dezvoltarea comunelor suburbane s-a facut prin

influenţa directă a centrelor constituite de municipii. Astfel, dezvoltarea unor comune

suburbane şi transformarea acestora în oraşe, depăşirea de unele comune a pragului de

44

Cf. Agora Est Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare teritorială a României. Studiul 23. Zone

cu specific geografic. asociat responsabil: Quattro Design (Cornelia Marin et al.), Raport Final, p.57, p. 62:

Harta nr. 23.29. Cifra de afaceri a firmelor active pe UAT (2012), ianuarie 2014, beneficiar MDRAP


340

10.000 locuitori sau creşterea semnificativă a activităţilor din sectorul terţiar s-au

realizat cu precădere în jurul municipiilor reşedinţă de judeţ cu rol semnificativ la nivel

regional şi naţional: poli de creştere (Braşov, Constanţa, Iaşi, Ploieşti); poli de

dezvoltare (Arad, Baia Mare, Piteşti, Suceava); centre subregionale (Drobeta Turnu

Severin, Petroşani) (vezi Figura 6.3.).

Analiza ratei de creştere a populaţiei în teritoriu evidenţiază procesul de migrare a unei

părţi a populaţiei din mediul urban către localităţile periurbane, ca urmare a creşterii

calităţii locuirii – proces caracteristic ţărilor dezvoltate; acest fenomen este mai vizibil

în municipiile Bucureşti, Cluj Napoca, Iaşi, Timişoara, Braşov, Constanţa, Piteşti,

Sibiu, Botoşani, Suceava ş.a.;

Figura nr. 6.3.: UAT urbane după numărul populaţiei şi comune cu peste 10000

locuitori Sursa: Agora Est Consulting, Quattro Design, Strategia de dezvoltare teritorială a României. Studiul 15.

Reţeaua de localităţi după rang si importanţă. Asociat responsabil: Quattro Design (Şerban Popescu -Criveanu et

al.), Raport Final, Harta nr. 15.4. UAT urbane după numărul populaţiei şi comune cu peste 10000 locuitori,

ianuarie 2014

Funcţiunile speciale ale muncipiilor (aeroporturi45

, porturi maritime, fluvio-maritime şi

fluviale, noduri de cale ferată) contribuie, în cazul muncipiilor reşedinţă de judeţ

(localităţi de mari dimensiuni care au infrastructura necesară pentru a susţine astfel de

zone funcţionale) la întărirea statutului de localităţi de importanţă regională şi naţională

şi cresc gradul de accesibilitate al municipiilor. Raza de influenţă a acestor servicii

diferită pentru fiecare municipiu şi este determinată de o serie de factori precum

capacitatea de transport persoane şi marfă, gradul de conectare la reţeaua internaţională

45

18 aeroporturi civile amplasate în 16 municipii reşedinţă de judeţ şi în Municipiul Bucureşti: Arad, Bacău,

Baia Mare, Bucureşti (2 aeroporturi), Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Oradea, Satu Mare, Sibiu,

Suceava, Târgu Mureş, Timişoara, Tulcea, cf. www.caa.ro – site oficial al Autorităţii Aeronautice Civile

Române (AACR).

http://www.caa.ro/


341

şi naţională, tipul de servicii incluse, gradul de accesibilitate şi calitatea căilor de

circulaţie care conectează aceste zone funcţionale la oraşe şi principala reţea de

transport ş.a., astfel încât aria de deservire a acestor activităţi este.

Tabel nr. 6.2.: Municipii reşedinţă de judeţ – influenţă teritorială în raport cu

legislaţia în vigoare şi dezvoltarea locală (perioada 1968-2013) Aderarea României la UE

Municipii


1968-1990 1990-2000

DL 38/1990

2001 2002 2007 2008 2013 Comune

învecinate peste

10000 loc.

(2012)

Comune

suburbane

(L 2/1968)

PATN

(L 351/2001) Zone Metropolitane HG 1149/2008

Rang I Rang II

Capitala

Bucureşti 12 C.* – Rang 0 – 2 C.

Poli de creştere

Braşov 1 C.* – I 17 UAT –

Cluj Napoca – – I 20 UAT 2 C.

Constanţa 4 O.+4 C. – I 14 UAT 2 C.

Craiova 5 C. – I 14 UAT –

Iaşi 4 C. – I 13 UAT 4 C.

Ploieşti 7 C. – I In curs de infiinţare 2 C.

Timişoara 3 C. – I In curs de infiinţare –

Poli de dezvoltare

Arad 4 C. – II – 1 C.

Baia Mare 2 C.* – II 18UAT –

Bacău 4 C. – I 22UAT –

Brăila 1 C. – I 48UAT*

*

–

Galaţi 2 C. – I –

Deva 1 C. – II – –

Oradea 2 C. – I 12 UAT –

Piteşti

3 C.*

– II 10

UA

T

1 C.

Râmnicu Vâlcea 1C. – II

18U

AT –

Satu Mare

–

– II 26

UA

T

–

Sibiu 4 C. – II – –

Suceava 3 C.* – II 13 UAT –

Târgu Mureş 4 C. – II 14 UAT –

Alte municipii reşedinţă de judeţ

Alba Iulia 1 C. – II – –

Alexandria 2 C. – II – –

Bistriţa – – II In curs de infiinţare –

Botoşani 3 C. – II 8 UAT –

Buzău – – II – –

Călăraşi 1 C. – II – –

Drobeta Turnu

Severin 1 C.

– II – 1 C.

Focşani 2 C. – II – –

Giurgiu 1 C. – II – –

Miercurea Ciuc 1 C. – II – –

Piatra Neamţ 2 C. – II – –

Reşiţa – – II In curs de infiinţare –

Sf. Gheorghe – – II – – Slatina 1 C. – II – – Slobozia – – II – – Târgovişte 5 C. – II – – Târgu Jiu 3 C. – II – –

Tulcea – – II – –

Vaslui – – II In curs de infiinţare –


342

Aderarea României la UE

Municipii


1968-1990 1990-2000

DL 38/1990

2001 2002 2007 2008 2013 Comune

învecinate peste

10000 loc.

(2012)

Comune

suburbane

(L 2/1968)

PATN

(L 351/2001) Zone Metropolitane HG 1149/2008

Rang I Rang II

Zalău – – II In curs de infiinţare –

42 UAT 4 O.+

90 C.

11

UAT

30

UAT

15 ZM infiinţate

7 ZM în curs de înfiinţare 15 UAT

* O parte din comunele suburbane au fost declarate oraşe după 1990

** Zona metropolitană Dunărea de Jos cuprinde două municipii reşedinţă de judeţ, Brăila şi Galaţi, este

formată din UAT din judeţe diferite (3 judeţe: Brăila, Galaţi, Tulcea); şi este singura zonă metropolitană care

depăşeşte teritoriul administrativ al judeţului din care face parte centrul metropolitan.


Metropolitane, INS-Tempo online, Agora Est Consulting, Quattro Design, Strategia de dezvoltare teritorială a

României.Studiul 15. Reţeaua de localităţi după rang şi importanţă. Asociat responsabil: Quattro Design

(Şerban Popescu-Criveanu et al.), Raport Final , p.41, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP

6.2.4. Municipiul Bucureşti

Municipiul Bucureşti se distinge faţă de celelalte municipii ale României prin statutul său de

capitală şi de principal oraş al ţării, prin rolul jucat la nivel internaţional, prin dimensiunea

populaţiei şi prin aglomerarea activităţilor, diferenţa – după toate criteriile – faţă de grupul

de oraşe mari care îl urmează fiind semnificativă. Un alt element care conferă particularitate

municipiului Bucureşti este împărţirea sa în subdiviziuni administrative – cele 6 sectoare (în

prezent fiind singurul municipiu din ţară împărţit în sectoare).

Principalele particularităţi la nivelul Municipiului Bucureşti şi a sectoarelor sale, extrase din

analiza legislaţiei şi rezultate din împărţirea în subdiviziuni administrative, sunt:

Existenţa a două paliere administrative (local, la nivel de sector şi general, la nivel de

municipiu) a condus la împărţirea atribuţiilor între primăriile şi consiliile locale ale

sectoarelor – în calitate de subordonat – şi Primăria şi Consiliul General al Municipului

Bucureşti – în calitate de coordonator: singura atribuţie a primarilor de oraşe pe care

primarii de sectoare nu o pot îndeplini este cea referitoare la consultarea populaţiei prin

referendum, aceasta intrând în atribuţiile primarului general; atribuţiile Consiliului

General al Municipiului Bucureşti sunt direcţionate către dezvoltarea unitară a

teritoriului administrativ al Municipiului Bucureşti şi coordonează furnizarea de

servicii de interes comunitar46

.

Crearea unui sistem complex de autorizare a construcţiilor şi aprobare a

documentaţiilor de urbanism: emiterea autorizaţiilor de construire de către primarul

general al Municipiului Bucureşti pentru anumite categorii de construcţii47

şi aprobarea

de către CGMB a unor categorii de documentaţii de urbanism de interes municipal sau

46

Atribuţii specifice consiliilor locale care intră în atribuţiile CGMB : Aprobare studii, prognoze şi programe

de dezvoltare economico-socială, de organizare şi amenajare a teritoriului şi urbanism; aprobare statut

municipiu; atribuire sau schimbare, în condiţiile legii, a denumirilor de străzi, pieţe, obiective de interes

public; asigurare cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor comunitare de utilitate publică (iluminat public,

transport public, energie termică, salubrizare, canalizare, alimentarea cu apă, gaz natural); hotărăşte acordarea

unor sporuri şi facilităţi personalului sanitar şi didactic; hotărăşte înfrăţirea municipiului cu UAT din alte ţări

(cf. Legii nr. 215/2001, Legea administraţiei publice locale). 47

Din acestea se remarcă autorizaţiile de construire pentru proiectele de intervenţii pe monumente istorice, în

zone de protecţie ale acestora, în zone protejate: lucrări la reţelele tehnico-edilitare aflate în administrarea

PMB; lucrări pe terenuri care depăşesc limita administrativă a unui sector şi cele din extravilan, cf. Legii nr.

50/1991.


343

care depăşesc limitele sectoarelor48

; se remarcă, de asemenea, necesitatea existenţei

unui aviz coordonator emis de autorităţile administraţiei publice centrale competente,

în cazul amplasamentelor care depăşesc limitele Municipiului Bucureşti;

Existenţa unei grile separate de salarizare a primarului general şi viceprimarilor în

comparaţie cu primarii şi viceprimarii de sectoare (salariul primarului general este de

1,35 ori mai mare decât salariile primarilor sectoarelor iar cel al viceprimarilor

capitaliei de 1,1 mai mare decât al viceprimarilor sectoarelor)49

;

Stabilirea în mod diferenţiat a numărului de consilieri locali la nivel de sector şi la

nivel de Consiliu General: numărul de consilieri locali ai Consiliilor Locale ale

sectoarelor se stabileşte, la fel ca în cazul celorlalte UAT, în funcţie de numărul de

locuitori, în timp ce CGMB are un număr fix de consilieri – această procedură a condus

la existenţa, în prezent, a peste 200 consilieri locali la nivelul Municipiului Bucureşti

(vezi cap. 6.3.1.).

În concluzie, Consiliile Locale ale Sectoarelor Municipiului Bucureşti deţin mai putine

atribuţii decat consiliile locale ale oraşelor şi municipiilor, în timp ce CGMB deţine atribuţii

comparabile cu cele ale consiliilor judeţene, iar o parte din atribuţiile Consiliilor Locale ale

sectoarelor pot fi exercitate numai pe baza unor împuterniciri exprese date de Cosiliului

General al Municipiului Bucureşti.

Alte caracteristici care diferenţiază Municipiul Bucureşti de celelalte municipii sunt (vezi

Tabel 6.3.):

Rangul 0 atribuit municipiului Bucureşti implică necesitatea existenţei unor activităţi şi

servicii de interes internaţional (cu accent pe sectorul cuaretnar) şi instituţii de decizie

politică, juridică şi economică de importanţă internaţională, naţională, precum şi un

grad crescut de accesibilitate la reţelele de căi de comunicaţii rutiere, feroviare, aeriene

la nivel internaţional, paneuropean şi naţional (vezi cap. 4.2.);

Consiliul General al Municipiului Bucureşti are rolul de a iniţia strategia de dezvoltare

teritorială a zonei periurbane sau a zonei metropolitane; cu aprobarea MDRAP

Datorită rangului său (rang 0), Municipiul Bucureşti are o grilă separată de calculare a

impozitelor pe trenuri şi construcţii (vezi cap. 6.3.3.); de asemenea, aşa cum se va

vedea în cap. 6.3.2, există categorii de funcţionari publici pentru care se stabilesc clase

separate de calcul a retribuţiilor pentru Muncipiul Bucureşti (diferenţe semnificative

apar în cazul primarului general şi a viceprimarilor);

Numărul de 3 ori mai mare de angajaţi ai cabinetului primarului general al Municipiului

Bucureşti, în comparaţie cu cabinetele primarilor municipiilor reşedinţă de judeţ;

O problemă în procesul de echilibrare a ierarhiei localităţilor este reprezentată de

concentrarea unui procent semnificativ al activităţilor economice în Municipiul Bucureşti,

precum şi a unui număr foarte mare de locuitori, în detrimentul altor municipii de interes

naţional (în anul 2012 cifra de afaceri a Municipiului Bucureşti a reprezentat cca 30% din

48

PATZ, PATJ, PAT Zonal Metropolitan, PAT Zonal Periurban, PATA, PUG, PUZ zonă centrală şi alte zone

de interes, PUZ Zone Protejate, PUZ pentru zone care depăşesc limitele administrative ale sectoarelor, PUZ

zone situate în extravilan, PUD pentru investiţii din competenţa de aprobare a Guvernului, a altor organe ale

APC; cf. Audit al dezvoltării urbane în Bucureşti 1990-2010. Definirea unor direcţii de dezvoltare din

perspectiva medierii interesului public cu cel privat, beneficiar: Primăria Municipiului Bucureşti; elaboratori:

Asociaţia pentru Tranziţia Urbană şi Quattro Design, 2011. 49

Cf. Legii nr. 284/2010, Lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.


344

cifra totală a României; populaţia Municipiului Bucureşti reprezintă cca. 9% din populaţia

României (cf. RPL 2011), populaţie concentrată în 0,1% din teritoriul administrativ al

României), o anumită redistribuire a rolului oraşelor mari fiind în curs50

.

Dezvoltarea economică puternică a Municipiului Bucureşti a avut drept consecinţă dezvoltarea

localităţilor învecinate: 7 din cele 12 comune suburbane stabilite prin Legea nr. 2/1968, au fost

declarate oraşe – fapt care a contribuit la dezvoltarea unui sistem urban în jurul Municipiului

Bucureşti de tip radial concentric51

, 2 comune cu populaţie peste 10.000 locuitori (vezi Tabel

6.2); două dintre oraşele învecinate Municipiului Bucureşti (Otopeni şi Voluntari) se află în lista

primelor 10 oraşe ale României, în funcţie de cifra de afaceri în 201252

.

6.3. Diferenţierea dintre statutul de municipiu şi statutul oraş

Analiza comparativă a legislaţiei în vigoare relevă o serie de deosebiri şi asemănări între

modul de organizare administrativă şi spaţială şi modul de echipare a municipiilor şi

oraşelor.

Principalele acte normative analizate, pe baza cărora au fost stabilite criteriile de diferenţiere

dintre tipurile de UAT existente în România, precum şi listarea deosebirilor şi asemănărilor

dintre acestea sunt:

Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul

Legea nr. 351/2001 privind aprobarea PATN – Secţiunea a IV-a – Reţeaua de

localităţi

Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu norme metodologice de aplicare

Legea 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

Legea nr. 284/2010, lege cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din

fonduri publice

Hotărârea nr. 1886/2006Principalele aspecte comparate (criterii), pentru

evidenţierea diferenţelor dintre municipii şi oraşe, sunt:

Ierarhizarea localităţilor pe ranguri; Condiţii pentru schimbarea rangului

localităţilor; Indicatorii cantitativi şi calitativi minimali de definire a localităţilor

urbane şi rurale

Necesitatea limitării extinderii localităţilor

Stabilirea zonelor de dezvoltare

50

Sursă date: Agora Est Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare teritorială a României. Studiul 23.

Zone cu specific geografic Raport Final, p. 59: Grafic nr. 23.23. Cifra de afaceri totală pe sectoare

economice (2012) pe delimitări geografice funcţionale, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP. Vezi şi Banca

Mondială, MAE, MDRAP, Oraşe competitive. Remodelarea economiei geografice a României (2013) – pp 61-

62/146 (analiza rang-dimensiune a principalelor oraşe din România). INS Tempo online, date accesate 2013. 51

Sistemul urban Bucureşti – Mihăileşti – Buftea – Otopeni – Bragadiru – Popeşti Leordeni – Chitila –

Măgurele – Pantelimon – Voluntari, cf. Quattro Design, Agora Est Consulting, Strategia de dezvoltare

teritorială a României. Studiul 16. Formarea şi dezvoltarea sistemelor de localităţi. Asociat responsabil:

Quattro Design (Şerban Popescu -Criveanu et al.), Raport Final, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP. 52

Sursă date: Agora Est Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare teritorială a României. Studiul

23. Zone cu specific geografic. Asociat responsabil: Quattro Design (Cornelia Marin et al.), Raport Final, p.

69: Grafic nr. 23.22. Cifra de afaceri pe medii (2012), pe subunităţi operaţionale de relief, ianuarie 2014,

beneficiar MDRAP.


345

Condiţii pentru înfiinţarea zonelor metropolitane

Condiţiile creării subdiviziunilor administrativ-teritoriale

Tipul structurilor de specialitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului

Modul şi condiţiile de realizare a strategiilor de dezvoltare la diferite niveluri

teritoriale

Condiţiile avizării şi aprobării documentaţiilor de urbanism; Eliberarea

autorizaţiilor de construire

Numărul funcţiilor publice; Indemnizaţiile şi salariile funcţionarilor şi aleşilor

locali

Condiţii de ocupare a postului de arhitect şef

Stabilirea taxelor şi impozitelor locale

Tabel nr. 6.3.: Diferenţierea dintre municipii, oraşe şi comune conform legislaţiei în

vigoare Criteriu Comune Oraş Municipiu Municipiul Bucureşti

Legea 50/1991, Lege privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

Autorizatii de

construire

Se emit de primarii municipiilor, oraselor şi comunelor pentru lucrările

care se execută in teritoriul administrativ al acestora

Se emit de primarii sectoarelor

municipiului Bucuresti, pentru

lucrările care se executa in

teritoriul administrativ al

sectoarelor

Se emit de presedinţii CJ, cu avizul primarilor, pentru lucrările care se

execută pe terenuri care depăsesc limita unei singure UAT

În cazul amplasamentelor care

depăşesc limitele MB, PMB

emite AC pe baza unui aviz

coordonator emis de autorităţile

APC competente

Se emit de presedinţii

CJ, cu avizul

primarilor in

extravilanul

comunelor ale căror

primării nu au

organizate structuri de

specialitate

Se emit de primarul general al

municipiului Bucuresti, cu

avizul primarilor sectoarelor,

pentru lucrările care se

execută: pe terenuri care

depăsesc limita administrativ-

teritorială a unui sector si cele

din extravilan; lucrări la

construcţii reprezentand

monumente istorice,

construcţii amplasate in zone

de protecţie a monumentelor

si in ZCP, ‖construcţii cu

valoare arhitecturală sau

istorică deosebită53‖, lucrări la

reţele tehnico-edilitare în

administrarea PMB

Architect sef Consiliul local al

comunei poate organiza

structuri de specialitate

la nivelul aparatului

propriu; in lipsa acesteia

sarcina este preluată de

structura de specialitate

a CJ

CGMB, consiliile locale municipale, orăsenesti si ale sectoarelor municipiului Bucuresti

organizează structuri de specialitate pentru indeplinirea atribuţiilor aflate in

responsabilitatea arhitectului-sef

Functia de architect sef se echivaleaza cu

Sef birou Sef serviciu Sef de departament sau director general

53

Categorie de construcţii nedefinite prin lege


346

Criteriu Comune Oraş Municipiu Municipiul Bucureşti

Legea 215/2001, Legea administraţiei publice locale

Subdiviziuni

administrativ-

teritoriale

- - Se pot crea

subdiviziuni

administrativ-

teritoriale,

ale căror delimitare si

organizare se fac

potrivit legii; in care se

pot constitui autorităţi

ale administraţiei

locale.

6 sectoare existente

Primar şi

viceprimar

1 primar, 1 viceprimar 1 primar general, 2 viceprimari

Municipiu reşedinţă de

judeţ: 1 primar, 2

viceprimari

Cabinetul

primarului

Un consilier personal Angajaţi: maximum două persoane Angajaţi cabinetul primarului

general al municipiului

Bucuresti: maxim 13 posturi Angajaţi: maximum 4

persoane, la municipii

resedinţa de judeţ.

Zone

metropolitane

- - ADI constituită pe bază de parteneriat între Capitala

României /municipiile de rangul I/ municipiile resedinţă

de judeţ si UATaflate în zona imediată.

Consilii Locale Numărul consilierilor în funcţie de numărul locuitorilor (inclusiv Consiliile

Locale ale sectoarelor Mun. Bucureşti): până la 1.500 – 9; între 1.501 si 3.000 –

11; între 3.001 si 5.000 – 13; între 5.001 si 10.000 – 15; între 10.001 si 20.000 –

17; între 20.001 si 50.000 – 19; între 50.001 si 100.000 – 21; între 100.001 si

200.000 – 23; între 200.001 si 400.000 – 27; peste 400.000 – 31

Consiliul General al

Municipiului Bucuresti: 55 de

consilieri locali.

Administrator

public

Primarul poate propune consiliului local înfiinţarea

funcţiei de administrator public

Legea 350/2001, Lege privind amenajarea teritoriului si urbanismul

Arhitect şef Arhitect diplomat, urbanist diplomat

Arhitect sau urbanist absolvent cu licenţă si master ori studii postuniversitare în

domeniul urbanismului si amenajării teritoriului,

Absolventi de master sau studii postuniversitare sau

absolvent al cursurilor de formare profesională

continuă de specialitate în domeniul urbanismului si

amenajării teritoriului si autorizării construcţiilor:

Inginer în domeniul construcţiilor

Conductor arhitect,

subinginer în domeniul

construcţiilor,

Inginer urbanist

Structuri de

specialitate în

domeniul

amenajării

teritoriului şi

urbanismului

Compartiment

La nivel de comună sau

la nivel de ADI

In lipsa unui arhitect

sef: funcţionar public

din aparatul de

specialitate al

primarului sau de

structura de specialitate

de la nivel judeţean

Direcţie sau serviciu Direcţie generală sau direcţie

Strategie de

dezvoltare

teritorială

ZP/ZM

Se elaborează în cadrul unui parteneriat format din reprezentanţi ai consiliului judeţean si ai autorităţilor

administraţiilor publice locale din orasul centru polarizator, împreună cu toate comunele învecinate, si, după caz,

din reprezentanţi ai MDRT. Se finanţează de către partenerii asociaţi si/sau de CJ si se aprobă de către CJ, cu

avizul parteneriatului periurban.

Localităţile de rang I si

II: strategia de

dezvoltare teritorială

ZP/ZM a teritoriului si

planurile de mobilitate

urbană zonal

periurban/metropolitan

se iniţiază de către CJ

sau de către orasul-

centru polarizator.

Iniţierea strategiei de dezvoltare

teritorială ZP/ZM se poate face

de către CGMB, în parteneriat

cu administraţiile publice locale

implicate si de către MDRAP,

în condiţiile legii.

Avizare PUG şi

RLU

Ministerul Transporturilor, construcţiilor si Turismului

Organisme centrale si locale interesate


347


Consiliul judeţean; MDRAP (UAT care includ staţiuni balneare, turistice)

Aprobare PUG

si RLU

Consiliul local al comunei, oraşului, municipiului, CGMB

Avizare PUZ –

zona centrala

Organisme centrale si teritoriale interesate;

Consiliul judeţean MDRAP; MC;

Avizare PUZ –

parti din zona

centrala

MC- directii judeţene; CJ; Organisme centrale si teritoriale

abilitate conform legii; Consiliul local; CGMB

Aprobare PUZ

– zona centrala

Consiliul local al comunei, oraşului, municipiului, CGMB

Legea 351/2001, Lege privind aprobarea PATN - Secţiunea a IV-a -Reţeaua de localităţi

Ierarhizarea

localităţilor pe

ranguri

Rangul IV - sate

resedinţa de comună;

Rangul V - sate

componente ale

comunelor si sate

aparţinând oraselor si

municipiilor

Rangul III - orase; Rangul I - municipii de

importanţă naţională, cu

influenta potenţiala la

nivel european;

Rangul II - municipii de

importanţă

interjudeţeană,

judeţeană sau cu rol de

echilibru în reţeaua de

localităţi;

Rangul 0 - Capitala României,

municipiu de importanţă

europeană;

Schimbarea

rangului

localităţilor

Acces la fondurile

structurale ale UE -

comunelor în care s-au

produs scăderi

accentuate de populaţie,

Guvernul încurajează

unificarea

administrativă a câte

două sau mai multe

dintre aceste comune

care sunt învecinate, la

iniţiativa autorităţilor

APL

Guvernul sprijină

declararea de orase

noi, preponderent în

zonele lipsite de orase

pe o rază de 25-30 km

Guvernul sprijină

declararea de municipii

noi, dacă situaţia

economică si socială a

zonei va fi favorizată

de acest fapt.

Declararea de

municipii noi prin

unificarea unuia sau

mai multor municipii

cu unul sau mai multe

orase si/sau mai multe

comune din imediata

vecinătate, în limitele

aceluiaşi judeţ în

scopul dezvoltarii

economice si sociale

Limitarea

extinderii

localităţilor

Centuri sau zone verzi în jurul Capitalei României (rang

0) si al municipiilor de rangul I.

Zonă de

dezvoltare

Perimetru delimitat în cadrul teritoriului administrativ

al unui municipiu sau în cadrul unei zone metropolitane

în care se propun unele facilităţi de natură fiscală, în

scopul favorizării dezvoltării economice prin atragerea

de investiţii de capital străin sau autohton.

Indicatori cantitativi si calitativi minimali de definire a localităţilor urbane şi rurale

Număr de

locuitori

1500 10000 40000 –

Populaţia

ocupată în

activităţi

neagricole*

25% 75% 85% –

Dotarea

locuinţelor cu

instalaţii de

alimetare cu apă

- 70% 80% –

Dotarea

locuinţelor cu

baie si WC în

locuinţă*

- 55% 75% –

Dotarea

locuinţelor cu

instalaţie de

încălzire centrală

- 35% 45% –

Număr de paturi

în spitale la 1000

- 7 10 –


348


de locuitori

Unităţi de

învăţământ

Grădiniţa, scoala

primară si gimnazială

Liceal/altă formă de

învăţămân secundar

Postliceal –

Locuri în

hoteluri

- 50 100 –

Străzi

modernizate**

- 50% 60% –

Străzi cu reţele

de distribuţie a

apei**

- 60% 70% –

Străzi cu

conducte de

canalizare**

- 50% 60% –

Epurarea apelor

uzate

- Racordarea la o staţie cu

epurare cu treaptă

mecano-chimică

Racordarea la o staţie cu

epurare cu treaptă

mecanică şi biologică

–

Străzi cu reţele

de hidranţi

exteriori pentru

stingerea

incendiilor**

- 60% 70% –

Spaţii verzi - 10 (mp/loc) 15 (mp/loc) – Depozit

controlat de

deseuri cu acces

asigurat

Da Da Da –

Sate rang V – sate

componente ale

comunelor, sate

aparţinând

oraselor,

municipiilor

Sate cu populaţie peste 200 locuitori (sau sub 200 locuitori dacă satele sunt

izolate - situate la distanţe de peste 3-5 km faţă de satul cel mai apropiat care

dispune de astfel de dotări): scoala primară; punct sanitar; magazin pentru

comerţ alimentar si nealimentar.

–

Legea 571/2003, Lege privind Codul fiscal cu norme metodologice de aplicare

Taxelor şi

impozitelor

locale

Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de rangul localităţii; Impozitul pe teren (intravilan şi

extravilan) se stabileşte luând în considerare rangul localităţii în care este amplasat terenul; Impozitul pe

spectacole se stabileşte luând în considerare rangul localităţii

Localitati

componente

Pentru calcularea cuantumului taxelor şi impozitelor locale, localităţilor componente ale oraşelor şi municipiilor li

se atribuie aceleaşi ranguri cu cele ale oraşelor şi ale municipiilor în al căror teritoriu administrativ se află

Legea 393/2004, Lege privind Statutul aleşilor locali

Indemnizatii

consilieri locali

Pentru participarea la lucrările consiliului şi ale comisiilor de specialitate, consilierii au dreptul la o indemnizaţie de

şedinţă în cuantum de până la 5% din indemnizaţia lunară a primarului.

Hotărârea nr. 1886/2006

cunatumul

chiriilor

imobilelor

aflate în

proprietatea

statului

Cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ale

art. 1 alin. (10) din OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase

din Romania si ale art. 1 alin. (5) din OUG nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut

comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, sunt eşalonate în funcţie de rangul

localităţilor şi activităţile pe care le adăpostesc

Legea 284/2010, Lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

Salarii primari

şi viceprimari

Primar şi viceprimar de

comună: cu peste 7.000

locuitori; între 3.000—

7.000 locuitori; până la

3.000 locuitori

Primar şi viceprimar

oraş: categoria I;

categoria II;

categoria III

Primar şi viceprimari

municipiu: reşedinţă de judeţ

până la 150.000 locuitori;

reşedinţă de judeţ peste 150.000

locuitori; categoria I; categoria

II

Primarul general şi

viceprimarii Capitalei

Sursa: Legea nr. 50/1991, L. nr. 215/2001, Legea nr.350/2001, Legea nr.351/2001, Legea nr.571/2003, Legea

393/2004, Legea nr.284/2010 *% din totalul populaţiei ocupate

**% din lungimea totală a străzilor

***% din numărul total de locuinţe


349

Tabel nr. 6.4.: Sinteză – categorii de diferenţe între municipii, oraşe şi comune

conform legislaţiei în vigoare

Criteriu Comune Oraş Municipiu Municipiul

Bucureşti

Legea 50/1991, Lege privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii

Autorizatii de construire x - - x

Arhitect şef x - - -

Subdiviziuni administrativ-teritoriale - - x x

Primar şi viceprimar - - x x

Cabinetul primarului - - x x

Zone metropolitane - - x x

Consilii Locale x x x x

Administrator public x x - -

Legea 350/2001, Lege privind amenajarea teritoriului si urbanismul

Arhitect sef x x x -

Structuri de specialitate în domeniul AT şi U x - - -

Strategie de dezvoltare teritoriala ZP/ZM - - x x

Avizare şi aprobare PUG si RLU - - x x

Avizare şi aprobare PUZ – zona centrala - - x x

Legea 351/2001, Lege privind aprobarea PATN - Secţiunea a IV-a -Reţeaua de localităţi

Ierarhizarea localităţilor pe ranguri x x x x

Schimbarea rangului localităţilor - - - -

Limitarea extinderii localităţilor - - x x

Zonă de dezvoltare - - x x

Indicatori cantitativi si calitativi minimali de

definire a localităţilor urbane şi rurale x x x -

Legea 571/2003, Lege privind Codul fiscal cu norme metodologice de aplicare

Taxele şi impozitele locale x x x x

Legea 393/2004, Lege privind Statutul aleşilor locali

Indemnizatii consilieri locali x x x x

Hotărârea nr. 1886/2006

Cunatumul chiriilor imobilelor aflate în

proprietatea statului x x x x

Legea 284/2010, Lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

Salarii primari şi viceprimari x x x x

Notă: X – existenţa unor prevederi particulare pentru localităţile respective

Sursa: Legea nr. 50/1991, Legea nr. 215/2001, Legea nr.350/2001, Legea nr.351/2001, Legea nr.571/2003,

Legea 393/2004, Legea nr.284/2010


350

6.3.1. Numărul consilierilor care formează Consiliile Locale

Conform legislaţiei în vigoare, stabilirea numărului de consilieri locali care compun

Consiliile Locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor, inclusiv sectoarele Municipiului

Bucureşti, se face în funcţie de numărul de locuitori ai unităţii administrativ-teritoriale, sau

după caz, după numărul locuitorilor sectoarelor Municipiului Bucureşti: până la 1.500

locuitori – 9 consilieri locali; între 1.501 si 3.000 locuitori – 11 consilieri locali; între 3.001

si 5.000 locuitori – 13 consilieri locali; între 5.001 si 10.000 locuitori – 15 consilieri locali;

între 10.001 si 20.000 locuitori – 17 consilieri locali; între 20.001 şi 50.000 locuitori – 19

consilieri locali; între 50.001 şi 100.000 locuitori – 21 consilieri locali; între 100.001 şi

200.000 locuitori – 23 consilieri locali; între 200.001 si 400.000 locuitori – 27 consilieri

locali; peste 400.000 locuitori – 31 consilieri locali.

Consiliul General al Municipiului Bucureşti are un număr fix de 55 de consilieri locali,

independent de numărul locuitorilor. Acest număr şi decalajul faţă de celelalte oraşe

subliniază statutul special pe care îl are capitala în cadrul reţelei de localităţi. Este de

menţionat că, în prezent, teritoriul administrativ al Bucureştiului este administrat de cca. 200

consilieri locali, aferenţi Consiliilor Locale ale sectoarelor şi Consiliului General.

Diferenţierea între unităţile administrativ-teritoriale, în ceea ce priveşte numărul

consilierilor locali, se face în funcţie de numărul de locuitori; astfel, componenţa Consiliului

Local este asigurată de un număr de consilieri proporţional cu dimensiunea demografică a

UAT – numărul de indemnizaţii plătite este proporţional cu numărul persoanelor plătitoare

de taxe şi impozite, indiferent de cuantumul de bani încasaţi din taxe şi impozite.

Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 specifică faptul că numărul de locuitori în

funcţie de care se stabileşte numărul de consilieri locali este cel furnizat de Institutul

Naţional de Statistică la 1 ianuarie a anului electoral, sau după caz, numărul de locuitori la

data de 1 iulie a anului care precedă alegerile. Se remarcă faptul că nu se face o diferenţiere

a numărului de consilieri locali în funcţie de statutul UAT (municipii, oraşe şi comune),

astfel încât, în unele cazuri, numărul de consilieri nu mai este proporţional cu numărul şi

complexitatea problemelor cu care se confruntă administraţia publică locală.

6.3.2. Indemnizaţia consilierilor şi retribuţiile funcţionarilor administrativi

Salariile funcţionarilor publici sunt stabilite, conform, Legii 284/2010, pe baza unor clase de

salarizare54

şi coeficienţi de ierarhizare55

raportaţi la salariul minim pe economie, în funcţie

de tipul de UAT în care îşi desfăşoară activitatea.

Municipiile, oraşele şi comunele sunt împărţite în categorii pentru care se realizează trepte

distincte de salarizare după cum urmează:

Municipii: Municipiul Bucureşti (localitate rang 0); municipii reşedinţă de judeţ cu

populaţie peste 150.000 locuitori (localităţi rang I sau II), inclusiv sectoarele

administrative ale Municipiului Bucureşti; municipii reşedinţă de judeţ cu populaţie

sub 150.000 locuitori; municipii categoria I; municipii categoria II (localităţi rang II);

Oraşe: oraş categoria I; oraş categoria II; oraş categoria III (localităţi rang III);

Comune: comună cu peste 7.000 locuitori; comună cu 3.000-7.000 locuitori; comună

cu populaţie de maxim 3.000 locuitori (localităţi rang IV).

54

Clasele de salarizare – diferenţa dintre două clase succesive de salarizare este de 2,5% din salariul de bază. 55

Coeficienţii de ierarhizare sunt definite în Legea nr. 284/2010.


351

Modul de împărţire a localităţilor în categorii, prezintă o relativă corelare a categoriilor de

localităţi pentru care se stabilesc clasele de salarizare cu rangurile localităţilor stabilite prin

Legea nr. 351/2001.

Funcţiile publice pentru care se alocă salarii diferenţiate pe categoriile de unităţi

administrativ-teritoriale mai sus menţionate, sunt, conform Legii 284/2010 (vezi Tabel nr.

6.5 şi Figura nr. 6.4):

Funcţii publice de conducere: secretar al UAT (diferenţa între plafonul salarial

superior şi cel inferior al coeficientului de ierarhizare este de 3.8, echivalent a 21

clase de salarizare)

Funcţii de demnitate publică alese din cadrul organelor autorităţii publice locale:

primar (diferenţa între plafonul salarial superior şi cel inferior56

al coeficientului de

ierarhizare este de 7.08 (de 2.11 ori mai mare), echivalent a 30 clase de salarizare) şi

viceprimar (diferenţa între plafonul salarial superior şi cel inferior al coeficientului

de ierarhizare este de 3.83, echivalent a 21 clase de salarizare);

Indemnizaţiile consilierilor locali, conform Legii nr. 393/2004, sunt calculate ca procent din

indemnizaţia lunară a primarului UAT – maxim 5%, deci în mod implicit şi aceste

indemnizaţii diferă în funcţie de categoriile de UAT pentru care se realizează clasele de

salarizare.

Tabel nr. 6.5.: Retribuţiile funcţionarilor publici pe categorii de localităţi Criterii de

diferenţiere

Retribuţii funcţionari publici

Retribuţii raportate la 1 / coeficient de ierarhizare

Categorie localitate

Munic

ipiu

Bucu

reşt

i

Munic

ipiu

reşe

din

ţă d

e ju

deţ

pes

te 1

5000

0

locu

ito

ri

Munic

ipiu

reşe

din

ţă d

e ju

deţ

sub 1

50

000

locu

ito

ri

Munic

ipiu

cate

go

ria

I

Munic

ipiu

cate

go

ria

II

Ora

ş

cate

g.

I

Ora

ş

cat

eg.

II

Ora

ş

cate

g.

III

Co

mun

ă

sub 3

00

0 l

oc.

Co

mun

ă

3000

- 7

000

loc.

Co

mun

ă

pes

te 7

000

loc.

Funcţionar

public

Rang 0 Rang I Rang II Rang III Rang IV

Secretar UAT

grad I 1.60

(7,96) 1.52

(7,58) 1.45

(7,21) 1.28

(6,37) 1.25

(6,22) 1.22

(6,07) 1.16

(5,77) 1.10

(5,50) 1.10

(5,50) 1.05

(5,23)

1 *

(4,98)

Secretar UAT

grad II

1.85

(9,23)

1.68

(8,36)

1.60

(7,96)

1.41

(7,03)

1.38

(6,86)

1.35

(6,70)

1.28

(6,37)

1.22

(6,07)

1.22

(6,07)

1.16

(5,77)

1.1

(5,50)

Viceprimar 1.90 (9,46)

1.76 (8,78)

1.64 (8,16)

1.45 (7,21)

1.41 (7,03)

1.38 (6,86)

1.31 (6,53)

1.25 (6,22)

1.25 (6,22)

1.19 (5,92)

1.13 (5,63)

Primar 2.70

(13,45)

2.00

(9,94)

1.85

(9,23)

1.76

(8,78)

1.72

(8,57)

1.72

(8,57)

1.64

(8,16)

1.56

(7,76)

1.41

(7,03)

1.35

(6,70)

1.28

(6,37)

Sursa: Legea nr. 284/2010, Legea salarizării unice

* Retribuţia secretarului unităţii administrativ-teritoriale cu grad I aferent comunei cu populaţie sub 3000

locuitori a fost considerată 1 unitate pentru a putea evidenţia creşterea retribuţiilor funcţionarilor publici pe

categoriile de localităţi definite prin Legea nr. 284/2010

56

Plafonul superior se consideră Municipiul Bucureşti şi plafonul inferior se consideră o comună cu populaţie

sub 3000 locuitori, conform categoriilor stabilite în Legea 284/2010.


352

Figura nr. 6.4.: Retribuţiile funcţionarilor publici pe categorii de localităţi

Sursa: Legea nr. 284/2010, Legea salarizării unice

Din analiza retribuţiilor funcţionarilor publici pentru care clasa de salarizare se stabileşte în

funcţie de categoria de localitate, se remarcă o creştere mai mare de la localităţile de rang IV

la localităţile de rang III (de 0,15 ori mai mare); diferenţa între oraşe şi municipii, altele

decât municipiile reşedinţă de judeţ este foarte mică, chiar inexistentă în cazul retribuţiilor

primarilor. O diferenţă mai mare apare între retribuţiile funcţionarilor publici din municipii

reşedinţă de judeţ cu populaţie sub 150000 locuitori şi municipii reşedinţă de judeţ cu

populaţie peste 150000 locuitori (inclusiv sectoarele Municipiului Bucureşti) (de 0,15 ori

mai mare); urmate de un salt semnificativ în cazul retribuţiei primarului general al

Municipiului Bucureşti (de 0,7 ori mai mare decât în cazul municipiilor reşedinţă de judeţ

cu populaţie peste 150000 locuitori).

Se remarcă o departajare clară între mediul urban şi mediul rural şi apoi între oraşe

/municipii (altele decât municipiile reşedinţă de judeţ) şi municipiile reşedinţă de judeţ;

saltul semnificativ fiind înregistrat în cazul Municipiului Bucureşti (retribuţia primarului

general al capitalei este de 2,70 ori mai mare decât retribuţia secretarului UAT al unei

comune cu populaţie sub 3000 locuitori).

Alte funcţii publice pentru care se alocă salarii diferenţiate pentru municipii, oraşe şi

comune, sunt, conform Legii 284/2010:

Funcţii de specialitate (conducere şi execuţie) ale aparatului de specialitate şi ale

instituţiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Primarului General al

Municipiului Bucureşti, al Primarilor Sectoarelor Municipiului Bucureşti,

primarilor municipiilor reşedinţă de judeţ sunt diferit salarizate faţă de aceleaşi

categorii de funcţii de specialitate din cadrul consiliilor, primăriilor şi serviciilor

publice din subordinea acestora aferente municipiilor care nu sunt reşedinţă de

judeţ, oraşelor şi comunelor (diferenţa, pentru toate tipuri de funcţii publice incluse

în aceste categorii, este de 6 clase de salarizare).


353

Arhitect şef (salariu diferenţiat în 2 categorii: municipii şi oraşe şi comune -

diferenţa între plafonul salarial superior şi cel inferior al coeficientului de

ierarhizare este de 0.72, echivalent a 5 clase de salarizare).

In concluzie, principalele categorii de UAT în care se realizează diferenţe de salarizare sunt:

municipiul Bucureşti; municipiile reşedinţă de judeţ şi sectoarele Municipiului Bucureşti;

municipii (altele decât municipiile reşedinţă de judeţ); oraşe; comune.

6.3.3. Valoarea impozitelor şi taxelor locale

A. Organe competente în administrarea taxelor şi impozitelor

Organe fiscale sunt, conform Codului de procedură fiscală (OG nr. 92/2003 privind Codul de

procedură fiscală), Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi unităţile subordonate

acesteia, precum şi compartimentele de specialitate ale autorităţii administraţiei publice locale.

Compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt

competente pentru administrarea impozitelor, taxelor şi altor sume datorate bugetelor locale

ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, ale subdiviziunilor administrativ-

teritoriale ale municipiilor. Aceste competenţe sunt valabile începând cu anul 1999 când,

prin Legea nr. 189/1998 privind finanţele publice locale, activitatea de colectare a taxelor şi

impozitelor locale revine Administraţiilor Publice Locale, fiind preluate de la

Administraţiile Financiare Teritoriale ale Ministerului de Finanţe.

În cadrul administraţiilor publice locale funcţionează Direcţii /Servicii de Impozite şi Taxe

Locale (compartimente de specialitate ale autorităţii administraţiei publice); aceste

compartimente au sarcini care derivă din obiectul serviciului, constând în gestionarea şi

administrarea creanţelor bugetului local, care sunt formate din impozite şi taxe locale, chirii,

redevenţe, precum şi taxe speciale.

B. Taxe şi impozite cf. Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Impozitele şi taxele reglementate de Codul fiscal sunt:

Impozitul pe profit / venit

Impozitul pe veniturile micro-întreprinderilor

Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi

Impozitul pe reprezentanţe

Taxa pe valoarea adăugată

Accizele

Impozitele şi taxele locale

Conform aceleaşi legi (Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal), impozitele şi taxele locale sunt:

Impozitul pe clădiri

Impozitul pe teren

Taxa asupra mijloacelor de transport

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor

Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate

Impozitul pe spectacole


354

Taxa hotelieră

Taxe speciale

Alte taxe locale

Codul fiscal detaliază pentru fiecare categorie de taxe şi impozite următoarele: reguli

generale, calculul taxei /impozitului, reguli speciale, scutiri, plata taxei. Principalii

indicatori, elementele şi nivelurile de dotare prevăzute de lege pentru ierarhizarea

localităţilor urbane şi rurale vor sta la baza criteriilor de stabilire a impozitelor şi taxelor.

C. Specificaţii şi definiţii relevante în calcularea taxelor şi impozitelor locale:

Rangul unei localităţi

Cf. Codului fiscal – Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (Art. 247 Definiţii, pct. a) –

rangul atribuit unei localităţi conform legii.

Cf. Legii nr. 351/2001, Anexa nr.1, pct. 10 – expresie a importanţei actuale şi în

perspectivă imediată a unei localităţi în cadrul reţelei din punct de vedere administrativ,

politic, social, economic, cultural etc., în raport cu dimensiunile ariei de influenţă polarizate

şi cu nivelul de decizie pe care îl implică în alocarea de resurse. Această importanţă trebuie

să îşi găsească corespondentul şi în nivelul de modernizare.

Cf. Ordonanţei nr. 53/2002 privind Statutul-cadru al unităţii administrativ-teritoriale, Art.

3, alin. (2, 3, 4):

Oraşul poate grupa în jurul său unul sau mai multe sate aparţinătoare ori localităţi

componente.

Satele aparţinătoare îşi păstrează caracterul preponderent rural. Acestora li se

aplică reglementările legale în vigoare specifice mediului rural.

Localităţile componente sunt părţi integrante ale oraşului.

Cf. Legii nr. 571/2003 (Codul fiscal), art. 247 Norme metodologice, alin (3): Localităţilor

componente ale oraşelor şi municipiilor li se atribuie aceleaşi ranguri cu cele ale oraşelor şi

ale municipiilor în al căror teritoriu administrativ se află, potrivit prevederilor Legii nr.

2/1968.

Zone din cadrul localităţii

Cf. Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (Art. 247, Definiţii, pct. b) - Zone stabilite de

consiliul local, în funcţie de poziţia terenului faţă de centrul localităţii, de reţelele edilitare,

precum şi de alte elemente specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, conform

documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, registrelor agricole, evidenţelor

specifice ale cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidenţe agricole sau cadastrale care pot

afecta valoarea terenului.

Teritoriu administrativ

Cf. Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional –

Secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi - (Anexa 1, pct. 7) Suprafaţa delimitată prin lege

pentru judeţe, municipii, oraşe şi comune. Este constituit din suprafaţa agricolă (teren arabil,

păşuni şi fâneţe, vii şi livezi), suprafaţa fondului forestier, suprafaţa ocupată de construcţii şi

amenajări de infrastructură (căi de comunicaţie, altele decât cele aparţinând domeniului

public al statului, echipare energetică, lucrări de gospodărire a apelor), ape şi bălţi şi


355

suprafaţa aferentă intravilanului (construcţii şi amenajări), delimitată prin planurile

urbanistice.

Cf. Legii nr. 350/2001, (Anexa 2) Suprafaţa delimitată de lege, pe trepte de organizare

administrativă a teritoriului: naţional, judeţean şi al unităţilor administrativ-teritoriale

(municipiu, oraş, comună).

Teritoriu administrativ al localităţii

Cf. Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, definiţie introdusă prin

Art. I al Legii nr. 162/ 2011 - (Anexa nr. 2) Suprafaţa constituită din suprafaţa agricolă

(teren arabil, păşuni, fâneţe, vii şi livezi), suprafaţa fondului forestier, suprafaţa ocupată de

construcţii şi amenajări de infrastructură (căi de comunicaţie, echipare energetică, lucrări de

gospodărire a apelor), bălţi şi suprafaţa aferentă intravilanului (construcţii şi amenajări), a

căror carte funciară sau alte evidenţe funciare au aparţinut localităţii respective la data

intrării în vigoare a Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului

României;

D. Impozitul pe teren – diferenţierea municipiilor, oraşelor şi comunelor

Conform reglementărilor fiscale, o parte importantă din impozitele şi taxele locale sunt

diferenţiate în funcţie de rangul localităţii (0, I, II, III, IV, V), zona de impozitare (A, B, C,

D) şi de tipul teritoriului (intravilan, extravilan).

Este prezentat cazul impozitului pe teren (intravilan, extravilan), comparativ pe localităţi în

funcţie de rangul acestora.

Figura nr. 6.5.: Schema zonelor de impozitare

Sursa: Codul fiscal, art.247, Norme metodologice, prelucrare date urb. Ramona Ungureanu, Quattro Design

Criteriile luate în considerare

pentru stabilirea de către

Consiliile Locale a zonelor

de impozitare (zone din

cadrul localităţii) sunt:

poziţia terenului faţă de

centrul localităţii;

echiparea terenului cu

reţele edilitare;

potenţialul urbanistic al

amplasamentelor;

poziţia terenului faţă de

zone de dezvoltare;

alte elemente specifice ale

UAT.

Zonele de impozitare pot fi

schimbate în funcţie de

evoluţia economică,

urbanistică şi socială a UAT,

cu respectarea prevederilor

Codului Fiscal (Norme

metodologice, Art. 247)


356

Tabel nr. 6.6.: Nivelul de impozitare al terenurilor cu construcţii din intravilan Criterii de diferenţiere INTRAVILAN – TERENURI CU CONSTRUCŢII

Impozitul raportat la 1 / Nivelul de impozitare lei/ha

Rangul UAT 0 I II III IV V

Zona de impozitare

D 24,98

(4447,00)

11,87

(2113,00)

9,90

(1763,00)

6,91

(1230,00)

1,96

(348,00) 1 *

(178,00)

C 36,51

(6499,00)

24,98

(4447,00)

17,84

(3335,00)

11,87

(2113,00)

3,00

(534,00)

1,99

(355,00)

B 48,30

(8597,00)

36,51

(6499,00)

29,60

(5269,00)

24,98

(4447,00)

3,99

(711,00)

3,00

(534,00)

A 58,16

(10353,00)

48,30

(8597,00)

42,43

(7553,00)

36,77

(6545,00)

4,99

(889,00)

3,99

(711,00)

Media nivelului de

impozitare/Rang

41,99 30,42 24,94 20,13 3,49 2,50

Multiplicarea nivelului

de impozitare pentru

două ranguri

consecutive57

- 1,38 1,22 1,24 5,78 1,40

* impozitul aferent zonei D, rang V a fost considerat 1 unitate pentru a putea evidenţia creşterea impozitului pe

teren în funcţie de schimbarea zonei din cadrul localităţii (A, B, D, E) şi a rangului localităţii

Sursa: Codul fiscal, art. 258, alin. (2) cu modificările aduse de anexa HG nr. 1309/2012

Figura nr. 6.6.: Nivelul impozitării terenurilor cu construcţii din intravilan

Sursa: Codul fiscal, art. 258, alin. (2) cu modificările aduse de anexa HG nr. 1309/2012

Din Tabelul nr. 6.6. şi Figura nr. 6.6. se observă diferenţierea dintre localităţile de rang IV,

V (sate reşedinţă de comune şi sate componente ale comunelor sau aparţinând municipiilor

57

Raportată la medii.


357

şi oraşelor) şi cele de rangul III (oraşe), existând o creştere de cca. 6 ori a nivelului de

impozitare, considerând media pe ranguri (cf. Tabel nr. 6.6) şi de cca. 37 ori, considerând ca

bază nivelul impozitului pentru o localitate de rang V, zona D, 1 unitate (cf. Fig. nr. 6.6.).

În ceea ce priveşte diferenţa între oraşe (rang III) şi municipii (rang II) se constată o creştere

de 1,24 a nivelului de impozitare, această creştere menţinându-se şi între rangul II şi I (1,22)

şi între I şi 0 (1,38). Cel mai mare nivel de impozitare este stabilit pentru municipiul

Bucureşti (rangul 0), existând o creştere de cca. 17 ori mai mare faţă de localităţile de rangul

V. (considerând mediile şi de 58 ori, considerând baza nivelul impozitului pentru o

localitate de rang V, zona D – 1 unitate).

Situaţia satelor aparţinătoare

În România, în anul 2012 existau 470 de sate aparţinătoare, cu 238 mai multe decât în anul

196858

. Existenţa satelor aparţinătoare59

localităţilor urbane impune regândirea diferenţei de

impozitare dintre acestea şi municipiile /oraşele de care aparţin. Recalcularea impozitelor şi

taxelor este necesară pentru a împiedica procesul de dezvoltare extensivă ce ar putea fi

încurajat de taxele şi impozitele mici ale localităţilor de rang V. Cu toate acestea, o diferenţă

trebuie să fie păstrată pentru a proteja populaţia satelor şi activităţile rurale, scopul

reglementărilor fiscale alături de cele urbanistice, fiind stabilirea unui raport optim între

activităţile urbane şi rurale pentru o dezvoltare durabilă a localităţilor.

Tabel nr. 6.7.: Nivelul de impozitare al terenurilor cu orice altă categorie de folosinţă

decât cea de terenuri cu construcţii

Criterii de diferenţiere INTRAVILAN – ALTĂ CATEGORIE DECÂT CEA DE TERENURI CU

CONSTRUCŢII60


Rangul UAT* 0 I II III IV V

Zona de impozitare**

D 8

(137,36)

5,00

(85,85)

4,00

(68,68)

3,00

(51,51)

1,10

(18,89) 1

(17,17)

C 9,25

(158,88)

5,78

(99,30)

4,62

(79,44)

3,47

(59,58)

1,27

(21,85)

1,16

(19,86)

B 11,58

(198,88)

7,24

(124,30)

5,79

(99,44)

4,34

(74,58)

1,59

(27,35)

1,44

(24,86)

A 14,11

(242,32)

8,82

(151,45)

7,06

(121,16)

5,29

(90,87)

1,94

(33,32)

1,76

(30,29)

Media nivelului de

impozitare/rang

10,74 6,71 5,37 4,03 1,48 1,34

Multiplicarea nivelului

de impozitare între două

ranguri succesive61

- 1,60 1,25 1,33 2,73 1,10

* S-a înmulţit media zonei de impozitare cu coeficientul de corecţie aferent rangului localităţii

** S-a calculat media categoriilor de folosinţă: teren arabil, păşune, fâneaţă, vie, livadă, pădure sau alt teren cu

vegetaţie forestieră, teren cu ape, drumuri şi căi ferate, teren neproductiv

Sursa: Codul fiscal, art. 258, alin. (4) Norme metodologice cu modificările aduse de anexa HG nr. 1309/2012

58

Legea nr. 2/1968 – 232 sate aparţinătoare 59

Satele aparţinătoare localităţilor urbane îşi păstrează caracterul preponderent rural şi li se aplică

reglementările legale în vigoare, specifice mediului rural, cf. Codului fiscal 60

Cf. Codului fiscal, art. 258, categoriile de folosinţă din intravilan sunt: teren arabil, păşune, fâneaţă, vie,

livadă, pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră, teren cu ape, drumuri şi căi ferate, teren neproductiv.

Fiecare categorie de folosinţă are impozitul fixat; pentru acest motiv, în tabel s-a calculat o medie aritmetică a

valorilor impozitelor. 61

Raportată la medii.


358

Analizând taxele şi impozitele din intravilan pentru alte categorii decât cea de terenuri cu

construcţii, si în acest caz se remarcă o creştere mai mare a nivelului de impozitare între

rangul IV (sate reşedinţe de comune) şi III (oraşe), de cca. 2,75 ori, şi menţinerea unei

creşteri a nivelului de impozitare între 1,10 şi 1,6 pentru rangurile superioare.

Figura nr. 6.7.: Nivelul impozitării în cazul terenurilor din intravilan ocupate de orice

altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii Sursa: Codul fiscal, art. 258, alin. (4) Norme metodologice cu modificările aduse de anexa HG nr. 1309/2012

Tabel nr. 6.8.: Nivelul de impozitare al terenurilor din extravilan

Criterii de

diferenţiere

EXTRAVILAN62


Rangul 0 I II III IV V

Zona de impozitare

D 2,56

(60,05)

2,44

(57,44)

2,33

(54,83)

2,22

(52,22)

1,06

(24,80)

1

(23,50)

C 2,92

(68,54)

2,80

(65,69)

2,80

(65,69)

2,67

(62,83)

1,22

(28,56)

1,15

(27,13)

B 3,56

(78,90)

3,22

(75,74)

3,09

(72,59)

2,95

(69,43)

1,41

(33,14)

1,34

(31,56)

A 3,74

(87,83)

3,59

(84,45)

3,45

(81,07)

3,31

(77,69)

1,58

(37,16)

1,51

(35,47)

Media nivelului de

impozitare 3,20 3,01 2,92 2,79 1,32 1,21

62

Conf. Codului fiscal, art. 258, categoriile de folosinţă din extravilan sunt: teren cu construcţii, teren arabil, păşune,

fâneaţă, vie pe rod, vie până la intrarea pe rod, livadă pe rod, livadă până la intrarea pe rod, pădure sau alt teren cu

vegetaţie forestieră, pădure cu vârsta de până la 20 de ani şi pădure cu rol de protecţie, teren cu apă, altul decât cel cu

amenajări piscicole, teren cu amenajări piscicole, drumuri şi căi ferate, teren neproductiv. Fiecare categorie de

folosinţă are impozitul fixat; pentru acest motiv, în tabel s-a calculat o medie aritmetică a valorilor

impozitelor.


359

Multiplicarea

nivelului de

impozitare63

- 1,06 1,03 1,05 2,11 1,09

Sursa: Codul fiscal, art. 258, alin. (6), Norme metodologice cu modificările aduse de anexa HG nr. 1309/2012

Figura nr. 6.8.: Nivelul de impozitare al terenurilor din extravilan

Sursa: Codul fiscal, art. 258, alin. (6), Norme metodologice cu modificările aduse de anexa HG nr. 1309/2012

În cazul impozitului pentru terenurile din extravilan se menţine o diferenţă semnificativă între

localităţile de rang IV (sat, reşedinţă de comună) şi III (oraş); spre deosebire de impozitele din

intravilan se remarcă o creştere mai temperată a nivelului de impozitare între rangurile III-II, II-I

şi I-0, diferenţierea dintre oraş (III) şi municipiu (II) făcându-se printr-o creştere a nivelului de

impozitare de 1,05.

În cazul localităţilor de rang V, este de subliniat dificultatea stabilirii teritoriului extravilan al

satelor aparţinătoare comunelor sau localităţilor urbane, în condiţiile în care legislaţia fiscală

prevede impozite şi pentru aceste teritorii. Din punct de vedere urbanistic şi administrativ, prin

delimitările Planului Urbanistic General, se stabilesc: teritoriul administrativ al UAT, teritoriul

intravilan (care poate fi format dintr-un singur trup, sau mai multe; ex: satele formează, prin

însumare, teritoriul intravilan al unei comunei), teritoriul extravilan (care reprezintă ceea ce

rămâne din teritoriul administrativ după scăderea teritoriului intravilan); teritoriul extravilan al

UAT, este considerat în întregime, neexistând delimitări suplimentare care să diferenţieze

eventualele teritorii extravilane ale localităţilor (sate)64

; astfel, pentru un teren situat în extravilanul

unei comune, nu este clar care rang va fi folosit în formula calculării impozitului pe teren.

63

Raportată la medii. 64

Legea nr. 350/2001, introduce în anul 2011 această definiţie, vezi la începutul capitolului.


360

6.4. Concluzii referitoare la statutul municipiilor

Legislaţia în vigoare nu stabileşte un statut clar al municipiilor (definiţie şi caracteristici

particulare). Ceea ce a avut ca rezultat lipsa unei proces coerent de acordare a statutului de

municipiu în ultimele decenii. Se remarcă o creştere treptată a numărului de municipii, cu

un salt semnificativ în ultimele două decenii: 47 municipii în 1968, 56 municipii în 1989, 93

municipii în 2001 şi 103 municipii în 201365

.

Procesul de declarare de noi municipii nu a avut mereu aceleaşi criterii: ante 1990

municipiile, erau declarate pe criterii economice, un factor decisiv fiind rolul acestor

localităţi in dezvoltarea economică a ţării (datorită activităţilor industriale); după 2001 anul

intrării în vigoare a Legii nr. 351/2001 privind aprobarea PATN – Secţiunea a IV-a –

Reţeaua de localităţi, declararea de noi municipii ar fi trebuit să respecte criteriile legale; în

realitate, trecerea unor oraşe în categoria municipiu nu a respectat această lege.

După 2001, au fost declarate 10 municipii: 3 în anul 2001, 1 în anul 2002 şi 6 în anul 2005 :

Băileşti (DJ), Beiuş (BH), Gheorgheni (HR), Lupeni (HD), Marghita (BH), Moineşti (BC),

Moreni (DB), Salonta (BH), Topliţa (HR), Vulcan (HD). Cu excepţia municipiilor Topliţa

(HD) şi Lupeni (HD) celelalte localităţi menţionate nu au îndeplinit unul din principalii

indicatori minimali de definire a municipiului, indicatorul demografic (25.000 loc., indicator

stabilit în anul 2001 şi modificat la 40.000 loc. în anul 2007; tot în anul 2007 a mai fost

introdusă o serie de indicatori minimali care trebuie realizaţi de oraşul propus să fie declarat

municipiu).

Procesul continuu de scădere a populaţiei precum şi declinul economic al localităţilor

afectate de procesul de dezindustrializare, cu efecte grave asupra oraşelor industrializate

forţat înainte de 1990, au condus la apariţia unor decalaje semnificative între statutul

municipiilor, stabilit prin lege şi situaţia de facto din teritoriu a acestora.

În anul 2012, în România, din totalul de 103 municipii, 50 (niciunul reşedinţă de judeţ) au

populaţia sub 40.000 de locuitori (din care 23 municipii cu populaţie sub 25000 locuitori66

),

iar analiza comparativă nu relevă diferenţe majore între aceste municipii şi oraşele cu un

număr similar de locuitori; în plus, există un număr de 76 de oraşe cu populaţia mai mare

decât a municipiului cu cel mai mic număr de locuitori (11.047 locuitori în municipiul

Beiuş, jud. BH). În această situaţie, criteriul demografic impus de lege, pentru diferenţierea

municipiilor şi oraşelor, devine irelevant, mai ales în condiţiile tendinţelor de descreştere a

populaţiei.

În afara indicatorilor demografici, analiza criteriilor economice (cifra de afaceri, numărul

firmelor ş.a.) demonstrează că puterea economică redusă a unor municipii este insuficientă

pentru a genera creştere semnificativă în localităţile învecinate, rolul lor în teritoriu fiind,

similar oraşelor, de centru local cu activităţi comerciale şi servicii pentru zonele

înconjurătoare. Încadrarea acestei categorii de municipii într-o categorie separată de cea a

oraşelor are următoarele consecinţe:

Efecte pozitive

o Mărirea veniturilor la bugetul local provenite din impozite şi taxe locale;

o Posibilitatea creării subdiviziunilor administrativ-teritoriale în administrarea

municipiilor;

65

Sursă date: CCEPEC – UAUIM, CICADIT, Quattro Design, Studiu de fundamentare în vederea actualizării

PATN. Secţiunea Reţeaua de localităţi. Etapa 1, beneficiar MDRAP, august 2013, p. 47. 66

Număr de locuitori în anul 2012, cf. INS Tempo online, date accesate 2013.


361

o Posibilitatea delimitării zonelor de dezvoltare în care se propun unele

facilităţi de natură fiscală, în scopul favorizării dezvoltării economice prin

atragerea de investiţii de capital străin sau autohton;

o Sprijinirea guvernamentală la declararea de municipii noi, dacă situaţia

economică şi socială a zonei va fi favorizată de acest fapt (declararea de

municipii noi prin unificarea unuia sau mai multor municipii cu unul sau

mai multe oraşe şi/sau mai multe comune din imediata vecinătate, în

limitele aceluiaşi judeţ în scopul dezvoltării economice si sociale).

Efecte negative

o Achitarea de către cetăţeni a unor taxe şi impozite mai mari (vezi cap.

6.3.3. Valoarea impozitelor şi taxelor locale);

o Creşterea numărului de funcţionari publici şi personal contractual în cadrul

aparatului administrativ;

o Creşterea indemnizaţiilor consilierilor şi a retribuţiilor funcţionarilor

administrativi (vezi cap. 6.3.2.);

o Obligativitatea obţinerii unor avize suplimentare, de la organisme centrale,

în cazul documentaţiilor de urbanism (PUG, PUZ Zona Centrală – vezi

Tabel nr. 6.3.)

Având în vedere scăderea numărului de locuitori şi pierderea unei părţi a activităţilor

economice dintr-un număr semnificativ de localităţi, precum şi declarările făcute de-a

lungul timpului, fără a avea criterii clare, se impune formularea unor proceduri de

retrogradare care să permită localităţilor trecerea la o formă de organizare administrativă

inferioară. Măsura este utilă pentru a-şi desfăşura activitatea în funcţie de resursele şi

potenţialul avute la dispoziţie, fără a purta povara unui rang /categorii de localitate care nu îi

mai corespunde. Decizia retrogradării ar trebui să aparţină autorităţilor administraţiei

publice locale şi să nu fie condiţionată numai de îndeplinirea criteriilor minimale de

declarare a municipiilor.

Procesul de reaşezare în teritoriu a populaţiei şi de stabilizare economică a localităţilor care

s-au adaptat mai bine economiei capitaliste şi s-au putut alinia tendinţelor europene de

dezvoltare a făcut posibilă păstrarea unei corespondenţe între statutul şi gradul de dezvoltare

al unor municipii (în general, polii de creştere şi polii de dezvoltare) şi afirmarea unor noi

municipii (de ex.: municipiile Codlea, Salonta, Săcele).

Municipiile de importanţă naţională şi regională – Municipiul Bucureşti, polii de creştere şi

polii de dezvoltare – reprezintă principalele noduri ale sistemului policentric de localităţi,

datorită puterii acestora de iradiere a creşterii economice în teritoriu. Acest fapt este vizibil

în cazul polilor de creştere a căror arie de influenţă economică se poate contura analizând

structura economică şi demografică şi evoluţia statutului administrativ al localităţilor

învecinate.

Influenţa teritorială majoră a polilor de creştere şi dezvoltare a condus la înfiinţarea în

apropierea oraşelor mari, a unor oraşe cu populaţie mică (sub 10.000 locuitori) care sunt

dependente de infrastructura marilor oraşe, ceea ce duce la îngreunarea funcţionării

acestora; din punct de vedere demografic, dezvoltarea polilor de creştere şi a centrelor

metropolitane a încurajat mişcarea locuitorilor înspre localităţile mici apropiate de oraşele

mari. Analiza evoluţiei numărului de localităţi relevă procesul de declarare de noi oraşe în

jurul municipiilor de mari dimensiuni şi de dezvoltare puternică a unor comune periurbane


362

(un număr crescut de comune periurbane au populaţie de minim 10000 locuitori), a căror

structură de facilităţi şi de servicii nu a fost adaptată la creşterea rapidă a numărului de

locuitori67

. Existenţa acestor localităţi, cu statut aparte relevă necesitatea redefinirii

statutului administrativ şi juridic al unor localităţi; un efect al acestei acţiuni este creşterea

gradului de urbanizare cu cca. 10 %68

, procent care ilustrează mai bine situaţia reală a

teritoriului. Crearea unui statut special pentru localităţile periurbane face posibilă

determinarea nivelului de urbanizare real

Analiza împărţirii administrative la nivelul UAT relevă necesitatea adaptării statutului

municipiilor şi oraşelor la situaţia demografică, economică, socială şi culturală actuală şi la

noile tendinţe de dezvoltare ale ţării în raport cu obiectivele europene, prin: revizuirea

statutului municipiilor şi oraşelor care nu îndeplinesc condiţiile minime prevăzute de Legea

351/2001, a comunelor cu populaţie peste 10000 locuitori, revizuirea bazei normative şi

legislative care vizează zonele metropolitane. Un alt criteriu de definire a sistemelor de

clasare tehnică a localităţilor urbane este de gradul de importanţă al acestora în teritoriu,

având ca efect posibil atragerea investitorilor şi resurselor financiare naţionale şi europene,

publice sau private. De asemenea, este necesară, clasificarea legală pe ranguri a oraşelor,

stabilită prin Legea nr. 351/2001,care nu a fost continuată după anul 2002 în cazul declarării

de noi oraşe şi municipii69

.

Se remarcă lipsa finanţărilor funcţiunilor speciale ale localităţilor care le conferă

caracteristici specifice (porturi, aeroporturi, noduri de cale ferată, universităţi şi studenţi,

funcţiuni turistice, sedii ale instanţelor judecătoreşti şi sedii ale administraţiilor bisericeşti)

ceea ce îngreunează dezvoltarea economică şi socială a oraşelor prin valorificarea

competenţelor distinctive şi împiedică formularea unor politici locale clare cu rol în

procesul de afirmare al oraşelor la nivel internaţional şi naţional70

.

Municipiul Bucureşti necesită o abordare specială din următoarele motive:

Necesită elaborarea unor măsuri particulare datorită rolului său teritorial, naţional şi

internaţional

Decalajul enorm, din toate punctele de vedere, între Bucureşti şi restul ţării,

inexistenţa unor oraşe care să ocupe palierul dintre Municipiul Bucureşti şi polii de

creştere imediat următori

Lipsa de cooperare între autorităţile administraţia publică a municipiului Bucureşti,

cea a judeţului Ilfov (şi UAT învecinate Municipiului Bucureşti) şi cele ale judeţelor

înconjurătoare.

Modul diferenţiat de organizare administrativ-teritorială: împărţirea în sectoare a

condus la divizarea atribuţiilor autorităţilor administraţiei publice locale (Consiliul

General al Municipiului Bucureşti şi Consiliile Locale al Sectoarelor). Se remarcă

67

Cf. Agora Est Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare teritorială a României. Studiul 15.

Reţeaua de localităţi după rang şi importanţă. Asociat responsabil: Quattro Design (Şerban Popescu -

Criveanu et al.), Raport Final, p.79-80, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP 68

Nivelul de urbanizare este mai mare cu aproximativ 10% faţă de datele oficiale – adică 65 % faţă de 55 %,

datorită includerii în mediul urban a comunelor periurbane, adiacente centrelor metropolitane. Cf. Bănca

Mondială, MAE, MDRAP, Raport Oraşe competitive, p. 51/146, 2013 69

Cf. Agora Est Consulting, Quattro Design Strategia de dezvoltare teritorială a României. Studiul 15.

Reţeaua de localităţi după rang şi importanţă. Asociat responsabil: Quattro Design (Şerban Popescu -

Criveanu et al.), Raport Final, p.79, ianuarie 2014, beneficiar MDRAP 70

Idem, p.80


363

tendinţa de centralizare a atribuţiilor administrative urmărită de CGMB în paralel cu

tendinţa de descentralizare urmărită de Consiliile Locale ale Sectoarelor.71

Oraşele, municipiile şi în special municipiile reşedinţă de judeţ beneficiază, conform

legislaţiei în vigoare, de posibilităţi variate de creare de asociaţii şi parteneriate cu

localităţile învecinate. În funcţie de statutul localităţii este posibilă formarea de Zone

Metropolitane (dezvoltate de municipiile reşedinţă de judeţ), stabilirea de Zone Periurbane,

crearea de Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară (dezvoltate cu precădere de polii de

creştere). Existenţa acestor parteneriate implică necesitatea realizării de strategii de

dezvoltare teritorială şi documentaţii de urbanism specifice, pentru care nu există

metodologii de elaborare.

Se impune unificarea noţiunilor existente în legislaţie, cu privire la organizarea

administrativă, la formele de asociere permise oraşelor şi/sau municipiilor în vederea

dezvoltării şi accesării de fonduri: oraş, municipiu, zonă funcţională urbană, zona/teritoriu

metropolitan, zonă/teritoriu periurban şi stabilirea unor norme metodologice clare. În

privinţa acestor noţiuni sunt necesare următoarele măsuri:

Preluarea aceleiaşi definiţie în toate legile;

Eliminarea suprapunerilor sau unificarea noţiunile pentru a nu mai exista confuzii

(teritoriu metropolitan, teritoriu periurban etc.);

Unificarea categoriei administrative – acordarea statutului de municipiu tuturor

localităţilor urbane şi redefinirea rangurilor acestora cu întărirea statutului

municipiilor reşedinţă de judeţ.

Luarea în considerare a sistemelor urbane – teritoriul sistemului de localităţi;

Luarea în considerare a sistemelor montane (sate de munte).

71

Idem, pp.73, 80.


364

Bibliografie

1. *** Urbanismul Serie Nouă, nr. 4/2010, Poli de creştere din România

2. *** Urbanismul Serie Nouă, nr. 11/2012, Regionalizare

3. *** Urbanismul Serie Nouă, nr. 12-13/2012, Sisteme urbane

4. *** Strategia de dezvoltare Teritorială a României, Raport final, Agora Est Consulting,

Quattro Design, ianuarie 2014, beneficiar: MDRAP

5. *** Audit al dezvoltării urbane în Bucureşti 1990-2010. Definirea unor direcţii de

dezvoltare din perspectiva medierii interesului public cu cel privat, Asociaţia pentru

Tranziţia Urbană şi Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi, beneficiar:

Primăria Municipiului Bucureşti, 2011

6. *** Propunere norme orientative de ocupare teren pentru funcţiuni urbane, Registrul

Urbaniştilor din România, 2013

7. Pascariu, Gabriel, Structura şi dinamica sistemelor de aşezări umane şi procesul de

planificare teritorială, Editura Universitară ‖Ion Mincu‖, 2011

8. Stahl, Henri H., Organizarea administrativ-teritorială. Comentarii Sociologice, Editura

Ştiinţifică, Bucureşti, 1969

9. Legea nr. 569 /1936, Legea administrativă

10. Legea nr. 2/1968, privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste

România

11. Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, cu

modificările şi completările ulterioare

12. Legea nr. 189/1998, privind finanţele publice locale

13. Legea nr. 215/2001, administraţiei publice locale

14. Legea nr. 350/2001, privind amenajarea teritoriului si urbanismul

15. Legea nr. 351/2001, privind aprobarea PATN - Secţiunea a IV-a -Reţeaua de localităţi,

cu modificările şi completările ulterioare

16. Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal cu norme metodologice de aplicare

17. Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară

18. Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleşilor locali

19. Ordonanţa Guvernului nr. 53/2002, privind Statutul-cadru al unităţilor administrativ-

teritoriale

20. Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală

21. Hotărârea nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor si parchetelor de pe

lângă judecătorii

22. Hotărârea nr. 736/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei

23. Hotărârea nr. 1886/2006 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac

obiectul prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor

imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ale art. 1 alin.

(10) din OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor

religioase din România si ale art. 1 alin. (5) din OUG nr. 83/1999 privind restituirea unor

bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale

din România.


365

ANEXĂ

Municipii şi oraşe necuprinse în listele anexă din legea 351 / 2001 (care au dobândit

acest statut după promovarea legii)

Judeţ Rngul II Rangul III

Nr. Denumire Nr. Denumire

Alba - -

Arad - - 2 Sântana, Pecica

Argeş - - 1 Ştefăneşti

Bacău 1 Moineşti - -

Bihor 3 Salonta, Beiuş,

Marghita 1 Săcueni,

Bistriţa-Năsăud - - - -

Botoşani - - 3 Ştefăneşti, Flămânzi, Bucecea

Braşov 1 Ghimbav

Brăila - - - -

Buzău 1 Pătârlagele

Caraş-Severin - - - -

Călăraşi - - - -

Cluj - - - -

Constanţa - - 1 Băneasa

Covasna - - - -

Dâmboviţa 1 Moreni 1 Răcari

Dolj 1 Băileşti 2 Dăbuleni, Bechet

Galaţi - - - -

Giurgiu - - - -

Gorj - - 2 Turceni, Tismana

Harghita 2 Topliţa,

Gheorgheni

Hunedoara 2 Lupeni, Vulcan

Ialomiţa - - 3 Amara, Fierbinţi-Târg, Căzăneşti

Iaşi - - 1 Podu Iloaiei

Ilfov - - 6 Popeşti-Leordeni, Voluntari, Chitila, Pantelimon,

Măgurele, Bragadiru

Maramureş - - 5 Săliştea de Sus, Şomcuta Mare, Tăuţii-Măgherăuş,

Ulmeni, Dragomireşti

Mehedinţi - - - -

Mureş - - 4 Miercurea Nirajului, Sărmaşu, Sângeorgiu de

Pădure, Ungheni

Neamţ 1 Roznov

Olt 1 Potcoava

Prahova - - - -

Satu Mare - - 2 Ardud,

Livada

Sălaj - - - -

Sibiu - - 2 Sălişte, Miercurea Sibiului

Suceava - - 8 Broşteni, Cajvana, Dolhasca, Frasin, Liteni,

Milişăuţi, Salcea, Vicovu de Sus

Teleorman - - - -

Timiş - - 3 Ciacova, Gătaia, Recaş

Tulcea - - - -

Vaslui - - 1 Murgeni

Vâlcea - - 3 Bălceşti, Băbeni, Berbeşti

Vrancea - - - -

Total 10 55


366

Lista satelor cu populaţie "0" la recensământul din 2002, pe judeţe şi comune / oraşe /

municipii

Nr.

crt.

Cod

siruta_loc Denumire localitate

Cod

siruta_UAT Denumire UAT Denumire judeţ

1. 5265 CICARD 5210 LOPADEA NOUA ALBA

2. 6495 INCESTI 6468 POSAGA ALBA

3. 7909 DOPTAU 7865 SONA ALBA

4. 7972 CARPENII DE SUS 7945 SPRING ALBA

5. 8586 HARASTI 8425 VIDRA ALBA

6. 8719 POIENI 8425 VIDRA ALBA

7. 16579 BORDEIENI 16551 GODENI ARGES

8. 13472 ZAVOI 13392 ORAS STEFANESTI ARGES

9. 21926 POIANA 21891 COLONESTI BACAU

10. 22282 BOBOS 22237 DEALU MORII BACAU

11. 24515 TIGIRA 24427 PLOPANA BACAU

12. 25255 COSTEI 25228 SAUCESTI BACAU

13. 25460 VALEA FINATULUI 25362 SECUIENI BACAU

14. 25978 BOTA 25932 UNGURENI BACAU

15. 37146 LIVADA 37100 DOBARCENI BOTOSANI

16. 37976 BOLD 37958 MANOLEASA BOTOSANI

17. 38045 SERPENITA 37958 MANOLEASA BOTOSANI

18. 38759 CINGHINIIA 38731 RIPICENI* BOTOSANI

19. 38768 LEHNESTI 38731 RIPICENI* BOTOSANI

20. 38777 MOVILA RUPTA 38731 RIPICENI* BOTOSANI

21. 38786 POPOAIA 38731 RIPICENI* BOTOSANI

22. 38802 RASCA 38731 RIPICENI* BOTOSANI

23. 38795 RIPICENII VECHI 38731 RIPICENI* BOTOSANI

24. 38875 ROMANESTI-VALE 38848 ROMANESTI BOTOSANI

25. 39514 TAUTESTI 39417 UNGURENI BOTOSANI

26. 39596 VALEA GRAJDULUI 39532 UNTENI BOTOSANI

27. 39603 VULTURENI 39532 UNTENI BOTOSANI

28. 42940 FILIU 42913 BORDEI VERDE BRAILA

29. 43484 BRADEANCA 43466 JIRLAU BRAILA

30. 43536 NEDEICU 43493 MARASU BRAILA

31. 43947 DESIRATI 43929 SCORTARU NOU BRAILA

32. 43965 NICOLAE BALCESCU 43929 SCORTARU NOU BRAILA

33. 44373 MOROTESTI 44355 UNIREA BRAILA

34. 48156 TATULESTI 48138 PADINA BUZAU

35. 50120 BRADEANCA 50102 VERNESTI BUZAU

36. 50433 COMISOAIA 50415 ZARNESTI BUZAU

37. 93352 LIBERTATEA 93325 DICHISENI CALARASI

38. 103586 CODRENI 103568 GURBANESTI CALARASI

39. 103611 PREASNA VECHE 103568 GURBANESTI CALARASI

40. 92621 STOENESTI 92587 MODELU CALARASI

41. 103050 ALEXANDRU I. CUZA 103032 ORAS FUNDULEA CALARASI

42. 93922 VALEA SEACA 93888 ORAS LEHLIU GARA CALARASI


367

Nr.

crt.

Cod


Cod


43. 105730 LUNCA 105712 VALEA ARGOVEI CALARASI

44. 51715 LINDENFELD 51699 BUCHIN CARAS-SEVERIN

45. 56050 GIURCUTA DE JOS 56014 BELIS CLUJ

46. 56292 BORSA-CRESTAIA 56265 BORSA CLUJ

47. 56862 ANDICI 56844 CEANU MARE CLUJ

48. 57671 LUNCA BONTULUI 57644 FIZESU GHERLII CLUJ

49. 55035 PESTERA 55008 MUNICIPIUL DEJ CLUJ

50. 61666 STRAJA 61620 CUMPANA** CONSTANTA

51. 63223 CAP AURORA*** 60482 MUNICIPIUL MANGALIA CONSTANTA

52. 63214 JUPITER*** 60482 MUNICIPIUL MANGALIA CONSTANTA

53. 63205 NEPTUN*** 60482 MUNICIPIUL MANGALIA CONSTANTA

54. 63143 OLIMP*** 60482 MUNICIPIUL MANGALIA CONSTANTA

55. 63241 SATURN*** 60482 MUNICIPIUL MANGALIA CONSTANTA

56. 63232 VENUS*** 60482 MUNICIPIUL MANGALIA CONSTANTA

57. 62422 GRANICERU 62397 ORAS NEGRU VODA CONSTANTA

58. 64746 CARPINENII 64719 POIAN COVASNA

59. 63713 MERISOR 63688 SITA BUZAULUI COVASNA

60. 71000 CARAIMAN 70986 BRABOVA DOLJ

61. 69991 ITALIENI 69964 BUCOVAT DOLJ

62. 71714 MALAICA 71698 CERAT DOLJ

63. 72800 ZLATARI 72677 GOIESTI DOLJ

64. 72025 CHIASU 72007 ORAS DABULENI DOLJ

65. 74643 CETATUIA 74616 VELA DOLJ

66. 76371 FUNDENI 76353 FUNDENI GALATI

67. 77055 HUSTIU 77028 PRIPONESTI GALATI

68. 84371 TENGHELER 84344 DITRAU HARGHITA

69. 85403 SASVERES 85341 PRAID HARGHITA

70. 85449 MARTONCA 85412 REMETEA HARGHITA

71. 85751 SANTIMBRU-BAI 85680 SANCRAIENI HARGHITA

72. 87889 BUNESTI 87843 BALSA HUNEDOARA

73. 89972 BASTEA 89954 LAPUGIU DE JOS HUNEDOARA

74. 90137 CIUMITA 90119 LUNCA CERNII DE JOS HUNEDOARA

75. 91553 CURPENII SILVASULUI 91535 TOPLITA HUNEDOARA

76. 92854 AMARA NOUA 92836 ORAS AMARA IALOMITA

77. 94526 RETEZATU 94492 STELNICA IALOMITA

78. 97116 BRAN 97090 GOLAIESTI IASI

79. 110508 NEVATU 110456 BALTA MEHEDINTI

80. 113457 SATU NOU 113395 PUNGHINA MEHEDINTI

81. 114621 BARLIBASOAIA 114603 ALBESTI MURES

82. 115281 MALDAOCI 115236 ATINTIS MURES

83. 116466 DUPA DEAL 116439 CUCI MURES

84. 116750 HODAIA 116723 FARAGAU MURES

85. 118673 SANDRU 118637 PAPIU ILARIAN MURES

86. 118879 FANTANA BABII 118824 POGACEAUA MURES


368

Nr.

crt.

Cod


Cod


87. 128640 RUDARI 128613 SCARISOARA OLT

88. 132208 CRANGURILE 132164 BABA ANA PRAHOVA

89. 132832 VALEA OPRII 132805 CORNU PRAHOVA

90. 134185 PLAIETU 134096 MANECIU PRAHOVA

91. 131728 ULMI 131620 ORAS URLATI PRAHOVA

92. 140468 PADURENI 140440 CAMAR SALAJ

93. 138315 CUCU 138280 ODOREU SATU MARE

94. 138324 ETENI 138280 ODOREU SATU MARE

95. 145532 CRINT 145499 ORAS SALISTE SIBIU

96. 149334 IESLE 149316 MALINI SUCEAVA

97. 149450 GROAPA VLADICHII 149414 MOARA SUCEAVA

98. 152298 DARVAS 152270 BUJORENI TELEORMAN

99. 156561 CIRESU MIC 156534 CRICIOVA TIMIS

100. 156874 BUNEA MICA 156801 ORAS FAGET TIMIS

101. 158369 NADAS 158314 ORAS RECAS TIMIS

102. 160038 STANCA 159963 CASIMCEA TULCEA

103. 160207 OSTROVU TATARU 160172 CHILIA VECHE TULCEA

104. 160341 ARDEALU 160323 DOROBANTU TULCEA

105. 168210 TEICA 168130 ORAS OCNELE MARI VALCEA

106. 162256 SATU NOU 162194 BANCA VASLUI

107. 162657 PLOPENI 162595 BOGDANA VASLUI

108. 163529 BOTOI 163486 DRAGOMIRESTI VASLUI

109. 164419 ALBINA 164393 IVANESTI VASLUI

110. 165256 TODIRENI 165185 PADURENI VASLUI

111. 165354 DEALU SECARII 165336 POIENESTI VASLUI

112. 165666 HORDILA 165611 PUNGESTI VASLUI

113. 174940 SIRETU 174922 ORAS MARASESTI VRANCEA

114. 178082 PIETROASA 178046 TAMBOESTI VRANCEA

Sursa datelor: INS – RPL 2002

Note:

* Comună afectată de amenjarea lacului de acumulare de la Stânca Costeşti

** Comună afectată de lucrările de amenjarea a canalului Dunăre – Marea Neagră

*** Staţiuni turistice estivale


369

UAT cu localităţi cu populaţie "0" la recensământul din 2002 (date INS) –

macroregiunea 1

UAT cu localităţi cu

populaţie "0" la

recensământul din 2002

(date INS) –

macroregiunea 2


370


macroregiunea 3


macroregiunea 4

Date post:	04-Feb-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	16 times
Download:	1 times

CONTRACT BENEFICIAR · STUDIU DE FUNDAMENTARE ÎN VEDEREA ACTUALIZĂRII P.A.T.N. ... JELESCU...

Documents