Contesta þ ie împotriva Deciziei O.S.I.M. de respingere la înregistrare a m ã rcii. Respingere motivat ã în baza art. 5, lit.d, din Legea nr. 84/1998 Legea nr.84/1998, art. 5 lit. d) Potrivit art. 5, lit.d, din Legea nr. 84/1998: “sunt excluse de la protecþie ºi nu pot fi înregistrate mãrcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicaþii putând servi în comerþ pentru a desemna specia, calitatea cantitatea, destinaþia, valoarea, originea geograficã sau timpul fabricãrii produsului ori prestãrii serviciului, sau alte caracteristici ale acestora;” Pe rol, soluþionarea contestaþiei formulate de E. M. P. SRL cu sediul în comuna Domneºti, nr.16, jud.Ilfov, prin mandatar autorizat CABINET N.D.G. SRL, împotriva Deciziei nr.256703/14.04.2008 de respingere la înregistrare a mãrcii individuale verbale ANTIBACTERIAN nr. dep.M 2007 06452. Dovada achitãrii taxei de soluþionare a contestaþiei se face cu OP nr.4991/28.05.2008. La apelul efectuat în ºedinþa publicã din data de 24.09.2008 contestatorul este prezent prin consilier p.i. N. G. Cu privire la procedurile anterioare asupra mãrcii în litigiu, Comisia de reexaminare reþine urmãtoarele: La data de 28.06.2007 s-a depus spre înregistrare, de cãtre E. M. P. SRL, pe cale naþionalã, marca individualã verbalã ANTIBACTERIAN pentru produse ºi servicii din clasele: - clasa 01: “adezivi (materiale de lipit) destinaþi industriei”; - clasa 06: “materiale de construcþie metalice”; - clasa 17: “materiale izolante de toate tipurile folosite în construcþii; izolaþii; materiale pentru izolaþii acustice ºi/sau termice; compoziþii izolatoare contra umiditãþii în clãdiri; folii metalice; þesãturi din fibrã de sticlã; lânã mineralã pentru izolaþii; cãptuºeli acustice exterioare”; - clasa 19: “materiale de construcþie nemetalice”; - clasa 35: “publicitate; gestiunea afacerilor comerciale; comerþ”; - clasa 39: “transport; ambalarea ºi depozitarea mãrfurilor; distribuþie”; - clasa 40: “tratament de materiale”. 1
Transcript
MARCÃ - CIVIL
Contestaþie împotriva Deciziei O.S.I.M. de respingere la înregistrare a
mãrcii. Respingere motivatã în baza art. 5, lit.d, din Legea nr. 84/1998
Legea nr.84/1998, art. 5 lit. d)
Potrivit art. 5, lit.d, din Legea nr. 84/1998: “sunt excluse de la protecþie ºi nu pot fiînregistrate mãrcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicaþii putând serviîn comerþ pentru a desemna specia, calitatea cantitatea, destinaþia, valoarea, origineageograficã sau timpul fabricãrii produsului ori prestãrii serviciului, sau alte caracteristiciale acestora;”
Pe rol, soluþionarea contestaþiei formulate de E. M. P. SRL cu sediul în comuna
Domneºti, nr.16, jud.Ilfov, prin mandatar autorizat CABINET N.D.G. SRL, împotriva Deciziei
nr.256703/14.04.2008 de respingere la înregistrare a mãrcii individuale verbale
ANTIBACTERIAN nr. dep.M 2007 06452.
Dovada achitãrii taxei de soluþionare a contestaþiei se face cu OP nr.4991/28.05.2008.
La apelul efectuat în ºedinþa publicã din data de 24.09.2008 contestatorul este prezent
prin consilier p.i. N. G.
Cu privire la procedurile anterioare asupra mãrcii în litigiu, Comisia de reexaminare
reþine urmãtoarele:
La data de 28.06.2007 s-a depus spre înregistrare, de cãtre E. M. P. SRL, pe cale
naþionalã, marca individualã verbalã ANTIBACTERIAN pentru produse ºi servicii din clasele:
- clasa 01: “adezivi (materiale de lipit) destinaþi industriei”;
- clasa 06: “materiale de construcþie metalice”;
- clasa 17: “materiale izolante de toate tipurile folosite în construcþii; izolaþii;
materiale pentru izolaþii acustice ºi/sau termice; compoziþii izolatoare
contra umiditãþii în clãdiri; folii metalice; þesãturi din fibrã de sticlã; lânã
mineralã pentru izolaþii; cãptuºeli acustice exterioare”;
- clasa 19: “materiale de construcþie nemetalice”;
Potrivit art.5, lit. c) din Legea nr.84/1998, sunt excluse de la protecþie ºi nu pot fi
înregistrate “mãrcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaþii devenite uzuale
în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale ºi constante”.
Potrivit Dicþionarului Explicativ al Limbii Române, “antibacterian” are sensul de “care
combate acþiunea bacteriilor”.
3
Comisia considerã cã prevederile art.5, lit. c) trebuie raportate la produsele ºi serviciile
pe care le acoperã marca respectivã ºi nu la caracterul uzual al cuvântului “antibacterian” in
abstracto. Termenul “antibacterian” folosit ca marcã, raportat la o parte din produsele/serviciile
pentru care s-a solicitat înregistrarea mãrcii (ºi anume toate produsele din clasele 1 ºi 17 ºi
toate serviciile din clasa 40), transmite informaþii despre caracteristicile produselor/serviciilor
respective. De aceea, Comisia considerã cã în cauzã sunt aplicabile prevederile art.5, lit. d)
ºi nu cele ale art.5, lit. c).
Conform unei cercetãri pe motorul de cãutare Google, existã mai multe tipuri de adezivi
care au acþiune antibacterianã (de ex. Dunlop Adhesives - gama de silicon sau de chit
Microbian, utilizatã pentru lucrãrile de reabilitare sau de construcþie a spitalelor, având în
vedere cã este antibacterian; adeziv flexibil A - SoftHARC protecþie antibacterianã etc.). Mai
mult, pe site-ul solicitantului, la produsul PRIMOFIX ANTIBACTERIAN apare menþiunea
“adeziv profesional împotriva microorganismelor”.
De asemenea, serviciile de tratament al materialelor pot include ºi tratarea
respectivelor materiale cu substanþe antimicrobiene, iar produsele din clasa 17, solicitate la
înregistrare, pot avea proprietãþi antibacteriene. În prezent, firmele specializate în fabricarea
acestor materiale izolante produc materiale din ce în ce mai performante, care, pe lângã
proprietãþile izolatoare, dobândesc prin tratamente speciale ºi alte proprietãþi (antimicrobiene,
antifungice etc), comasând calitãþile mai multor materiale ºi reducând costurile.
Ca urmare a motivelor de mai sus, Comisia de Reexaminare considerã contestaþia
întemeiatã în parte ºi urmeazã a o admite în parte.
În temeiul art. 80, alin.3 din Legea nr. 84/1998, Comisia de reexaminare în unanimitate:
Admite în parte contestaþia formulatã de E. M. P. SRL cu sediul în comuna Domneºti,
nr.16, jud.Ilfov, prin mandatar autorizat CABINET N.D.G. SRL, pentru clasele 06, 35 ºi 39 în
baza art.5, lit. d) din Legea 84/1998.
Modificã Decizia nr.256703/14.04.2008 de respingere la înregistrare a mãrcii
individuale verbale ANTIBACTERIAN nr. dep. M 2007 06452.
Dispune transmiterea dosarului la Serviciul Mãrci în vederea continuãrii procedurii de
înregistrare a mãrcii ANTIBACTERIAN nr. dep. M 2007 06452 pentru clasele 06, 35 ºi 39.
4
MARCÃ - CIVIL
Contestaþie împotriva hotãrârii Comisiei de examinare. Marcã. Risc
de asociere. Coexistenþa mãrcii comunitare cu cea naþionalã
Legea nr. 84/1998, art. 6, lit. c)
În stabilirea riscului de asociere ºi, implicit, a similaritãþii mãrcilor,
ceea ce conteazã în primul rând sunt asemãnãrile, ºi nu deosebirile,
comparaþia fãcându-se mai întâi din punct de vedere fonetic ºi apoi vizual.
La data de 27.11.2006, solicitanta S.C. RIZICA SRL a depus la OSIM cererea
de înregistrare pe cale naþionalã a mãrcii individuale combinate Olimp, cu element
figurativ, pentru produse ºi servicii din clasele:
- clasa 29: “uleiuri ºi grãsimi alimentare, în special ulei vegetal din floarea-
soarelui, obþinut prin presarea la rece, cu adaos de condimente
naturale”;
- clasa 31: “hranã pentru animale, din turte rezultate la prepararea uleiurilor
de floarea-soarelui”;
- clasa 35: “regruparea în avantajul terþilor a produselor din clasele 29, 31 (cu
excepþia transportului lor), permiþând consumatorilor sã le vadã ºi
sã le cumpere comod”.
Marca depusã M2006 13320
cl. 29, 31, 35
1
La data de 31.01.2007, în urma examinãrii cererii depuse, sub aspectul
îndeplinirii condiþiilor minime de constituire a depozitului naþional reglementar, s-a
admis la înregistrare, înscriindu-se totodatã în registrul mãrcilor depuse, sub numãrul
M 2006 013320.
În urma examinãrii de fond a mãrcii nr. M 2006 013320, la data de 06.07.2007,
s-a emis Avizul de refuz provizoriu, nr. 241172, în care s-a reþinut cã la
înregistrarea mãrcii se opune marca MC 2805968 OLIMPO, cl. 29 (risc de asociere
pentru clasa 35), incidente fiind dispoziþiile art. 6, lit. c), din Legea nr. 84/1998.
La data de 26.02.2008 a fost emisã Decizia nr. 254023, de admitere parþialã
la înregistrare a mãrcii individuale combinate Olimp, cu element figurativ, nr. dep. M
2006 13320, pentru produsele solicitate, din clasele 31 ºi 35, ºi de respingere pentru
produsele solicitate din clasa 29.
Împotriva Deciziei nr. 254023/26.02.2008, de admitere parþialã la înregistrare
a mãrcii individuale combinate Olimp, cu element figurativ, nr. dep. M 2006 13320,
pentru produsele solicitate, din clasele 31 ºi 35, solicitanta a formulat contestaþie prin
care a cerut admiterea acesteia ºi modificarea Deciziei nr. 254023/26.02.2008.
În motivarea contestaþiei, contestatoarea a arãtat cã, din punct de vedere fonetic,
auditiv ºi vizual, gradul de distinctivitate dintre marca solicitatã ºi marca opusã este
ridicat. În timp ce marca în cauzã este formatã din douã silabe (O-LIMP), marca opusã
este alcãtuitã din trei silabe (O-LIM-PO).
De asemenea, cele douã mãrci au terminaþii distincte. Astfel, marca opusã în
cadrul Avizului de Refuz Provizoriu se terminã cu o vocalã - PO, spre deosebire de
marca solicitatã, care se încheie cu douã consoane - MP. Astfel, accentul cade pe
silaba PO în marca opusã ºi, respectiv, pe particula LI la marca depusã. OLIM – PO vs
O-LIMP.
Având în vedere deosebirile subliniate anterior, consumatorul se aflã în
imposibilitatea comiterii unei confuzii sau asocieri între cele douã mãrci.
O altã deosebire importantã este evidenþiatã de faptul cã, în timp ce marca opusã
este o marcã verbalã, marca în cauzã este o marcã combinatã, putând fi astfel
diferenþiatã de cãtre consumatorul obiºnuit cu o foarte mare uºurinþã, þinând cont mai
ales de faptul cã orice consumator mediu va asocia denumirea mãrcii cu elementul
grafic al acesteia, elementul respectiv ajutând la o mai bunã fixare a mãrcii în memoria
consumatorului.
Reprezentarea graficã a florii-soarelui, cât ºi picãtura de ulei, ca ºi punct al literei
I, este foarte sugestivã pentru produsul protejat. Totodatã, O stilizat ca o floare cu
petalele desfãcute este în mãsurã sã diferenþieze cele douã mãrci în discuþie. Culorile
revendicate, galben, albastru degrade, maro, sunt culori tari, evidente în economia
etichetei ºi cu un real impact asupra consumatorului.
2
Aºa cum rezultã ºi din jurisprudenþa în domeniu, riscul unei similaritãþi sau
asocieri este exclus între o marcã verbalã ºi o marcã combinatã, fiind cunoscut faptul
cã orice consumator mediu va reþine mult mai uºor reprezentarea graficã.
Un alt argument important în vederea acceptãrii la înregistrare a mãrcii solicitate
este constituit din faptul cã aceasta are o distinctivitate dobânditã de-a lungul
timpului. Dovadã a acestui fapt stau facturile, vânzãrile, cât ºi campaniile de promovare
a produselor mãrcii în cauzã, aºa cum rezultã din anexele ataºate la Avizul de Refuz
Provizoriu.
Mai mult decât atât, acest produs, gãsindu-se pe rafturile unor magazine cu un
real impact asupra consumatorilor din România, se bucurã de o înaltã apreciere datoritã
calitãþilor sale, calitãþi similare cu cele ale uleiului de mãsline.
Aºa cum rezultã din jurisprudenþa în domeniu, la compararea mãrcilor, pentru a
stabili dacã existã similitudini între acestea, analiza trebuie fãcutã în ansamblul lor ºi
trebuie luat în considerare elementul distinctiv principal.
În speþã, ceea ce trebuie analizat este marca verbalã OLIMPO ºi marca
combinatã, cu un element grafic sugestiv, OLIMP, a solicitantului. Aºadar, ansamblul
este constituit din douã elemente, ºi anume, atât unul verbal, cât ºi unul grafic.
De asemenea, tot în literatura de specialitate este subliniat faptul cã orice
consumator de atenþie medie va reþine mai întâi impresia de ansamblu asupra mãrcii,
adicã elementul grafic împreunã cu denumirea OLIMP, în special elementul grafic, ºtiut
fiind faptul cã o imagine valoreazã cât o mie de cuvinte.
În ceea ce priveºte produsele sau serviciile protejate de cele douã mãrci, se
poate observa faptul cã nu existã similitudini ºi cu atât mai puþin identitate între
produsele celor douã mãrci. Astfel, în timp ce marca opusã protejeazã „ ulei ºi grãsimi
comestibile, produse lactate ºi dulceaþã”, marca în cauzã protejeazã „uleiuri ºi grãsimi
alimentare, în special ulei vegetal din floarea-soarelui, obþinut prin presare la rece, cu
adaos de condimente naturale”, fãcându-se o delimitare evidentã între produsele
protejate prin intermediul mãrcii în cauzã ºi marca opusã.
Aºa cum este menþionat în Clasificarea Nisa, produsele ºi/sau serviciile sunt
menþionate în forma generalã, cu care consumatorul mediu este familiarizat prin
intermediul acestora, indicându-se categoria de produse ºi/sau servicii. Aºadar, prin
expresia „ulei ºi grãsimi alimentare” i se atrage atenþia consumatorului asupra
produselor, însã partea esenþialã, specificã produselor protejate de marca în discuþie,
este redatã de „ulei vegetal din floarea-soarelui, obþinut prin presare la rece, cu
adaos de condimente naturale”. Asta înseamnã cã în conþinutul sticlei cu ulei sunt
câteva foi de dafin ºi cuiºoare. Aceste condimente naturale sunt foarte distinctive
pentru produsul mandantei noastre.
Aºadar, simplul fapt cã produsele se aflã în aceeaºi clasã nu prezintã nicio
relevanþã, produse sau servicii din aceeaºi clasã putând fi diferite, în timp ce produse
3
sau servicii din clase diferite pot fi similare. Se poate observa faptul cã solicitantul
doreºte protecþia pentru un anumit fel de ulei, clasificarea internaþionalã, prin expresia
„uleiuri ºi grãsimi vegetale”, îndreptând atenþia consumatorului asupra acestor
produse.
Aºa cum se poate observa la o simplã analizã a celor douã mãrci, nu se pune
problema unui risc de asociere ºi, cu atât mai mult, a unui risc de confuzie a acestora.
În ceea ce priveºte clasa 35, dupã pãrerea dumneavoastrã, acestea s-ar opune
oricãrei alte clase, lucru care nu este admisibil.
Comisia de Reexaminare OSIM a hotãrât cã riscul de asociere este subrogat
riscului de confuzie ºi cã acesta nu poate funcþiona independent.
Marca opusã nu a fost prezentã pe piaþã, acest fapt constituind un motiv solid
pentru acordarea mãrcii aºa cum a fost solicitatã prin cererea de înregistrare.
Prin hotãrârea OSIM, Comisia de Reexaminare a admis contestaþia
formulatã de contestatoarea SC RIZEA SRL, a modificat Decizia nr.
254023/26.02.2008, în sensul cã s-a admis la înregistrare marca individualã combinatã
Olimp, cu element figurativ, nr. dep. M 2006 13320, ºi pentru produsele solicitate, din
clasa 29.
Comisia a reþinut cã, având în vedere cã marca solicitatã la înregistrare a fost
depusã în data de 27.11.2006, înainte de aderarea României la Uniunea Europeanã
(01.01.2007), datã la care mãrcile comunitare nu îºi extinseserã efectele pe teritoriul
României, Comisia considerã cã MC 2805968 OLIMPO nu constituie un drept anterior
opozabil. Astfel, potrivit art. 159 bis 1, al Regulamentului nr. 40/94, al Consiliului
Europei, privind marca comunitarã, la data aderãrii unui stat la Uniunea Europeanã,
o marcã comunitarã înregistratã sau depusã înaintea aderãrii îºi extinde efectele la
teritoriul statului membru, pentru a avea acelaºi efect în toatã comunitatea.
Comisia a constatat cã mãrcii solicitate la înregistrare Olimp, nr. dep. M 2006
13320, i s-a opus, pentru produse din clasele 31 ºi 35, marca comunitarã MC 2805968
OLIMPO, cl. 29 (risc de asociere pentru clasa 35).
În concluzie, Comisia a reþinut cã, în speþã, marca MC 2805968 OLIMPO nu
constituie un drept anterior opozabil, aºa încât prevederile art. 6, lit. c), din Legea nr.
84/1998, nu sunt aplicabile ºi, pe cale de consecinþã, a admis contestaþia ca fiind
întemeiatã.
4
1
Contestaţie împotriva Deciziei O.S.I.M. de respingere la înregistrare a mărcii. Respingere motivată în baza art. 6, lit. c, din Legea nr. 84/1998
Art. 6, lit.c, din Legea nr. 84/1998: “este similară cu o marcă anterioară şi este destinată a fi aplicată unor produse sau servicii identice sau similare, dacă există un risc de confuzie pentru public, incluzând şi riscul de asociere cu marca anterioară”
La data de 01.02.2007 s-a depus spre înregistrare, de către MASTER CHEM OIL SRL, pe cale naţională, marca individuală combinată MASTER CHEM OIL, cu element figurativ, pentru servicii din clasa 35: “servicii de intermediere în comerţul intern şi extern cu combustibili, minerale şi produse chimice pentru industrie”. În urma examinării de fond a mărcii, la data de 29.10.2007 s-a emis Avizul de refuz provizoriu, nr. 246337, iar la data de 13.03.2008 a fost emisă Decizia nr. 254923, de respingere la înregistrare a mărcii individuale combinate MASTER CHEM OIL, cu element figurativ, în care s-a menţionat faptul că la înregistrarea mărcii se opune următoarea marcă: MN 81204 MASTER SERV, cl. 35, respingere motivată în baza art. 6, lit. c), din Legea nr. 84/1998.
La data de 16.05.2008 s-a formulat, în termen, contestaţie de către
MASTER CHEM OIL SRL, împotriva Deciziei nr. 254923/13.03.2008, de respingere
la înregistrare a mărcii individuale combinate MASTER CHEM OIL, cu element
figurativ.
Contestatorul îşi motivează contestaţia astfel:
Marca înregistrată sub nr. MN 81204 – MASTER SERV este o marcă
individuală, înregistrată în raport cu următoarele clase, conform Clasificării de la
MASTER BEER; MN 089592, MASTER SHOP; MN 082566, MASTERPLAST etc.
Comisia reţine că, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 6, lit. c), din
Legea nr. 84/1998.
În temeiul art. 80, alin. 3, din Legea nr. 84/1998, Comisia de Reexaminare, în
unanimitate, admite contestaţia formulată de MASTER CHEM OIL SRL.
Desfiinţează Decizia nr. 254923/13.03.2008, de respingere la înregistrare a
mărcii individuale combinate MASTER CHEM OIL, cu element figurativ, nr. dep. M
2007 01020.
Dispune transmiterea dosarului la Serviciul Mărci, în vederea continuării
procedurii de înregistrare a mărcii.
1
Contestaţie împotriva Deciziei O.S.I.M. de respingere la înregistrare a mărcii. Respingere motivată în baza art. 6, lit. c, din Legea nr. 84/1998
Art. 6, lit. c, din Legea nr. 84/1998: “este similară cu o marcă anterioară şi este destinată a fi aplicată unor produse sau servicii identice sau similare, dacă există un risc de confuzie pentru public, incluzând şi riscul de asociere cu marca anterioară”
La data de 24.06.2005 s-a depus spre înregistrare, de către Société des Produits Nestlé, pe cale internaţională, marca MI 858898 PROTECT figurativă, pentru produse din clasele 29, 30 şi 32, conform cererii. În urma examinării de fond a mărcii MI 858898, la data de 02.08.2006, s-a emis Avizul de refuz provizoriu nr. 1280-2006-1, în care s-a menţionat faptul că la înregistrarea mărcii se opune următoarea marcă: MI 769524 – PROTECTINE, verbală, clasele 29, 30 şi 32, aviz motivat în baza art. 6, lit. c), din Legea nr. 84/1998. La data de 20.04.2007 a fost emisă Decizia nr. 1280-2006-2, de respingere la înregistrare a mărcii MI 858898 PROTECT figurativă, pentru toate produsele solicitate, pentru aceleaşi motive invocate în avizul de refuz provizoriu. La data de 06.07.2007, în termen, s-a formulat contestaţie de către Société des Produits Nestlé, prin avocat Andra Muşatescu, împotriva Deciziei de respingere nr. 1280-2006-2/20.04.2007, la înregistrare, a mărcii MI 858898 PROTECT figurativă.
Contestatorul susţine contestaţia şi solicită: admiterea contestaţiei, desfiinţarea
Deciziei de respingere nr. 1280-2006-2/20.04.2007 şi admiterea la înregistrare a mărcii
MI 858898 PROTECT figurativă, pentru toate produsele solicitate, din clasele 29, 30 şi
32, invocând următoarele argumente:
- Nu există identitate şi/sau similitudine între cele două mărci în discuţie, datorită
elementului figurativ distinctiv al mărcii sale PROTECT.
- Din punct de vedere vizual, mărcile sunt diferite, cuvintele PROTECT şi
PROTECTINE nu au o distinctivitate ridicată, iar ceea ce conferă distinctivitate mărcii
subscrisei este tocmai elementul său figurativ.
- Din punct de vedere conceptual şi semantic, cele două mărci sunt diferite, astfel:
marca stilizată PROTECT este compusă din două silabe, în timp ce marca anterioară
PROTECTINE este compusă din patru silabe.
2
- Consumatorii nu vor analiza componentele mărcii PROTECTINE separat, ci vor
considera acest cuvânt în ansamblul său şi nicio asociere nu va fi făcută cu marca
ulterioară, care este stilizată şi compusă incluzând cuvântul PROTECT.
- Comparând ambele mărci, se poate observa că sunt diferite auditiv.
- Sunt multe mărci înregistrate care au în componenţa lor “PROTECT”, de exemplu:
Dr. Raths Protect Formula, nr. 788744, clasele 05, 30 şi 32; DR. BOHM MAN PROTECT,
nr. 805031, clasele 3, 5, 30 şi 32, SOJA PROTECT, nr. 842285, clasele 3, 5, 30 şi 32,
care au fost înregistrate ulterior mărcii PROTECTINE şi pentru aceleaşi produse.
- Contestatorul precizează că Société des Produits Nestlé este deja titulara mărcii
verbale PROTECT fără niciun element figurativ, în următoarele state:
- Comunitatea Europeană: cererea a fost acceptată pentru mâncare şi
băutură, dar respinsă la înregistrare pentru produsele din clasa 5;
- Singapore: marca a fost acceptată pentru clasa 30;
- Elveţia: marca nu a fost acceptată pentru clasele 5, 29 şi 30.
- De asemenea, marca internaţională PROTECT coexistă cu marca PROTECTINE
în mai multe ţări, printre care Benelux, Republica Cehă, Franţa, Croaţia, Italia, Polonia,
Portugalia şi Rusia.
În consecinţă, contestatotul solicită admiterea la înregistrare a mărcii MI 858898
PROTECT figurativă, pentru toate produsele pentru care s-a solicitat înregistrarea
acesteia.
Din analiza considerentelor Deciziei OSIM nr. 1280-2006-2/20.04.2007, de
respingere la înregistrare a mărcii MI 858898 PROTECT figurativă, cl. 29, 30, 32, a
susţinerilor scrise şi orale ale părţilor, deliberând, Comisia de Reexaminare reţine
următoarele:
Analizând mărcile aflate în conflict - marca în cauză MI 858898 PROTECT
figurativă, cl. 29, 30, 32, şi marca anterioară opusă MI 769524 PROTECTINE verbală, cl.
29, 30, 32, Comisia constată că:
- între acestea există diferenţe vizuale şi fonetice (auditive) care exclud orice risc
de confuzie, incluzând şi riscul de asociere pentru consumatorul de atenţie medie,
rezonabil de atent, de bine informat şi circumspect;
3
Marca în cauză: Marca anterioară opusă: MI 858898 PROTECT fig. MI 769524 PROTECTINE verbală
cls. 29, 30, 32; cls. 29, 30, 32;
PROTECTINE
- din punct de vedere vizual, mărcile în conflict sunt diferite: marca în cauză este o
marcă combinată, scrierea elementului verbal PROTECT, împreună cu cele două linii
curbe folosite, de culoare verde, creează o imagine specială a mărcii, care se diferenţiază
clar de imaginea mărcii anterioare opuse, alcătuită din elementul verbal PROTECTINE,
datorită elementului figurativ distinctiv al mărcii sale PROTECT;
- cele două cuvinte care alcătuiesc mărcile PROTECT şi, respectiv, PROTECTINE
nu au o distinctivitate ridicată, ceea ce conferă distinctivitate mărcii în litigiu fiind tocmai
elementul său figurativ;
- din punct de vedere fonetic (auditiv), mărcile în conflict sunt diferite, diferenţa fiind
creată de dimensiunile diferite ale elementelor verbale ale mărcilor PROTECT vs.
silabe, vs. PRO-TEC-TI-NE - 4 silabe), ceea ce face ca publicul consumator să
diferenţieze uşor mărcile;
- un consumator mediu nu va analiza componentele mărcilor PROTECT vs.
PROTECTINE separat, ci va considera cuvintele în ansamblul lor, în opinia Comisiei nicio
asociere a mărcii PROTECT - marcă având o scriere stilizată şi un element figurativ -
neputând fi făcută cu marca verbală opusă – PROTECTINE;
- în baza de date au fost identificate mai multe mărci înregistrate, pentru aceleaşi
produse, care au în componenţa lor cuvântul “PROTECT”, cum ar fi: Dr. Raths Protect
Formula, nr. 788744, clasele 05, 30 şi 32; DR. BOHM MAN PROTECT, nr. 805031,
clasele 3, 5, 30 şi 32; SOJA PROTECT, nr. 842285, clasele 3, 5, 30 şi 32, mărci care au
fost înregistrate ulterior înregistrării mărcii PROTECTINE;
- marca internaţională în cauză, PROTECT, coexistă cu marca anterioară opusă,
PROTECTINE, în mai multe ţări, printre care Benelux, Republica Cehă, Franţa, Croaţia,
Italia, Polonia, Portugalia şi Rusia.
4
În analiza a două mărci aflate în conflict se va ţine cont şi de cât de distinctivă este
marca anterioară opusă, fiind cunoscut faptul că, cu cât este mai distinctivă marca
anterioară, cu atât riscul de confuzie este mai mare. Potenţialul conflict relevat examinator
se referă la elementul verbal PROTECT/PROTECTINE. Se poate observa că
distinctivitatea celor două mărci este obţinută în mod diferit. La marca solicitată la
înregistrare distinctivitatea este dată de înglobarea cuvântului PROTECT în elementul
figurativ, pe când la marca anterioară opusă distinctivitatea este dată de adăugarea la
cuvântul PROTECT a sufixului - INE.
Cu privire la produsele din clasele 29, 30, 32, pentru care se solicită înregistrarea
mărcii în cauză PROTECT, Comisia reţine că, deşi unele dintre acestea se regăsesc în
lista de produse în clasele 29, 30, 32, ale mărcii anterioare PROTECTINE, fiind
similare/identice, altele fiind diferite, având în vedere diferenţele care există între mărcile
în conflict, din punct de vedere al semnelor alese ca marcă, Comisia consideră că riscul
de confuzie, incluzând şi riscul de asociere, pentru consumatorul de atenţie medie,
rezonabil de atent, de bine informat şi circumspect poate fi evitat.
Comisia reţine că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 6, lit. c), din Legea
84/1998.
În temeiul art. 80, alin. 3, din Legea nr. 84/1998, Comisia de Reexaminare, cu
majoritate, admite contestaţia formulată de Société des Produits Nestlé. Desfiinţează
Decizia OSIM nr. 1280-2006-2/20.04.2007, de respingere la înregistrare a mărcii MI
858898 PROTECT figurativă.
În speţă au fost formulate şi opinii divergente, pe care le redăm în cele ce urmează:
Opinii divergente 1. Marca în cauză PROTECT, aşa cum este reprezentată la pagina 3 din prezenta contestaţie, a fost solicitată la înregistrare pentru lapte şi produse lactate (cl. 29), cafea, ceai, cacao, ciocolată, cereale şi preparate pe bază de cafea, de ceai, de cacao, de ciocolată, de cereale, precum şi pentru preparate alimentare pe bază de malţ (cl. 30); băuturi nealcolice, siropuri, extracte, esenţe; băuturi pe bază de fermenţi lactici, pe bază de soia, de malţ, izotermice; lapte de soia (cl. 32). 2. Marca opusă - PROTECTINE - este verbală şi a fost acceptată la protecţie în România pentru toate produsele din clasele 29, 30 şi 32. 3. Produsele - alimente şi băuturi nealcoolice - se adresează unei game largi de consumatori.
5
4. Mărcile considerate în coliziune sunt similare sub aspect auditiv, marca în cauză fiind în întregime conţinută în marca opusă. 5. Cuvântul protectine (ca, de altfel, şi cuvântul protect) nu există în limba română, dar acea marcă opusă este o marcă fantezistă pentru consumatorul român. Cele două arce de cerc de culoare verde au o contribuţie secundară la gradul de distinctivitate al mărcii în cauză, contribuţia determinantă la acesta fiind a elementului verbal. 6. La nivel comunitar se constată că marca verbală PROTECT a contestatorului (IR 0865053) nu a fost solicitată pentru produse din cl. 32, iar pentru produse din cl. 05 nu a fost înregistrată, marca Protectine (CTM 02184273) a titularului mărcii opuse fiind înregistrată pentru o gamă restrânsă de produse din clasele 05, 29, 30 şi 32. 7. În aceste condiţii, am apreciat că există risc de confuzie şi am găsit aplicabile în speţă prevederile art. 6, lit. c), din Legea nr. 84/1998.
Denumire uzualã în limbajul curent
Legea nr.84/1998, art. 5 lit. c)
Contestaþie împotriva Deciziei O.S.I.M. de respingere la înregistrare a mãrcii.
Respingere motivatã în baza art. 5, lit.c, din Legea nr. 84/1998
Potrivit art. 5, lit.c, din Legea nr. 84/1998: “ sunt excluse de la protecþie ºi nu pot
fi înregistrate mãrcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicaþii
devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale ºi
constante;”
La data de 24.01.2006 s-a depus spre înregistrare, de cãtre S. P. N., pe cale
naþionalã marca individualã, verbalã POFTÃ DE ... pentru produse din clasele:
- clasa 29: legume, fructe, carne, pãsãri, vânat, peºte ºi fructe de mare, toate
aceste produse de asemenea ºi sub forma de extracte, supe,
etc., aceasta dobândind distinctivitate prin utilizare.
Comisia reþine cã în speþã nu sunt aplicabile prevederile art.5 alin. lit. c) din Legea
84/1998 potrivit cãrora: ‘’ sunt excluse de la protecþie ºi nu pot fi înregistrate:...mãrcile care
sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaþii devenite uzuale în limbajul curent sau în
practicile comerciale loiale ºi constante’‘.
Comisia constatã cã prevederile din legislaþia naþionalã trebuie interpretate în lumina
3
prevederilor comunitare ºi, ca urmare, reþine cã în speþã se fac aplicabile prevederile art. 5,
alin. 2 din Legea 84/1998 potrivit cãrora: ‘’dispoziþiile alin .1 lit.c) nu se aplicã, dacã, înainte
înainte de data cererii de înregistrare a mãrcii ºi ca urmare a folosirii acesteia, marca a
dobândit un caracter distinctiv’‘, coroborate cu cele ale art. 3(3) al Directivei 89/1004 a
Consiliului Comisiei Europene care menþioneazã urmãtoarele: caracterul distinctiv al unei
mãrci se poate obþine ca urmare a utilizãrii respectivei mãrci ca parte a unei mãrci sau în
combinaþie cu o marcã înregistratã.
Comisia, având în vedere jurisprudenþa Curþii Europene de Justiþie, constatã cã
aceasta a hotãrât în cazul C-353/03: S.P. N. Sa vs. M.UK Ltd, OJ C 251 din 18.10.2003, dupã
cum urmeazã: ‘’ Caracterul distinctiv al unei mãrci (...) poate fi dobândit în urma folosirii mãrcii
respective ca parte a unei mãrci sau în combinaþie cu o marcã înregistratã’‘.
Comisia reþine cã în speþã se fac aplicabile prevederile art. 5 alin. 2 din Legea 84/1998.
Comisia de Reexaminare considerã contestaþia întemeiatã ºi urmeazã a o admite.
În temeiul art. 80, alin. 3 din Legea nr. 84/1998, Comisia de reexaminare în
unanimitate:
Admite contestaþia formulatã de S. P. N., prin avocat A. M., desfiinþeazã Decizia OSIM
nr. 236223/18.04.2007 de respingere la înregistrare a mãrcii individuale verbale M 2006
00601 POFTÃ DE ...,cls. 29 ºi 30.
Dispune transmiterea dosarului Serviciului Mãrci în vederea punerii în aplicare a
prezentei hotãrâri, în sensul continuãrii procedurii de înregistrare a mãrcii M 2006 00601
POFTÃ DE ..., pentru produsele solicitate în cls. 29 ºi 30 conform cererii.
4
Contestaþie împotriva hotãrârii Comisiei de examinare. Marcã.
Întinderea protecþiei. Neinvocarea unui drept exclusiv asupra unui
element component al mãrcii
Legea nr.84/1998 : art.6 alin.1 lit.c; art.35; art.48 alin.1 lit.b
Regulamentul de aplicare a Legii nr.84/1998
Potrivit art.35 din Legea nr.84/1998, înregistrarea mãrcii conferã titularului sãu
un drept exclusiv asupra mãrcii.
Drepturile titularului sunt recunoscute ºi protejate de lege în limitele de protecþie
a mãrcii, respectiv pentru elementele revendicate, iar în conformitate cu regula 17
alin.(4) din Regulamentul de aplicare a Legii nr.84/1998, în cazul în care marca include
ºi un element care este lipsit de caracter distinctiv ºi dacã acest element este de naturã
sã creeze îndoieli asupra întinderii protecþiei mãrcii, O.S.I.M. poate cere deþinãtorului
mãrcii sã declare cã nu va invoca un drept exclusiv asupra acestui element.
Acest aspect referitor la întinderea protecþiei este relevant în analiza conflictului
dintre douã sau mai multe mãrci înregistrate.
Prin contestaþia înregistratã pe rolul Comisiei de reexaminare, contestatoarea
MOSCOPOLIS BUSINESS AGENCY SRL a solicitat admiterea acesteia ºi
modificarea în tot a Deciziei nr. 257566/07.05.2008, în sensul admiterii la înregistrare
a mãrcii individuale combinate MBA-MOSCOPOLIS BUSINESS AGENCY, cu element
figurativ, nr. dep.M 2006 10758.
Astfel, la data de 25.09.2006, solicitantã MOSCOPOLIS BUSINESS AGENCY
SRL a depus la OSIM cererea de înregistrare pe cale naþionalã a mãrcii individuale
combinate MBA-MOSCOPOLIS BUSINESS AGENCY, cu element figurativ, pentru
servicii din clasa 36: “asigurãri, afaceri financiare, monetare, afaceri imobiliare”.
M 2006 10758
cl. 36
1
La data de 15.11.2006, în urma examinãrii condiþiilor minime de constituire a a
depozitului naþional reglementar, s-a admis cererea ºi s-a înscris marca în registrul
mãrcilor depuse sub numãrul M 2006 010758.
În urma examinãrii condiþiilor de fond a mãrcii nr. M 2006 010758, la data de
17.07.2007, s-a emis Notificarea nr.241540, prin care i s-a cerut solicitantului sã
declare, în conformitate cu prevederile Regulii 17.4 din HG 84/1998, cã nu invocã un
drept exclusiv asupra urmãtoarelor elemente: “MBA” ºi “BUSINESS AGENCY”
La data de 07.05.2008, datoritã faptului cã nu s-a primit niciun rãspuns la
notificare, OSIM a emis Decizia nr. 257566 de respingere la înregistrare a mãrcii
individuale combinate MBA-MOSCOPOLIS BUSINESS AGENCY, cu element
figurativ, nr. dep.M 2006 10758.
Comisia de reexaminare învestitã cu soluþionarea contestaþiei a constatat cã
solicitantul MOSCOPOLIS BUSINESS AGENCY SRL a depus la dosarul cauzei, în
conformitate cu prevederile Reg.17.4 din HG 833/1998, declaraþia de neexclusivitate
prin care a declarat cã nu invocã un drept exclusiv asupra elementelor “MBA” ºi
“BUSINESS AGENCY”.
În aceste condiþii, comisia a considerat cã prevederile Regulii 17(4) din HG
nr.833/1998 sunt aplicabile pentru elemente verbale:“MBA” ºi “BUSINESS AGENCY”
Prin urmare, faþã de considerentele de mai sus, Comisia de reexaminare mãrci
a admis contestaþia, în sensul cã a desfiinþat Decizia nr. 257566/07.05.2008 ºi a dispus
înregistrarea ºi publicarea mãrcii cu aplicarea Regulii 17(4) din HG nr. 833/1998 pentru
elementele verbale “MBA” ºi “BUSINESS AGENCY”
2
Mãrci. Drept exclusiv denumire
Legea nr.84/1998: art.35; Reg.17(4) din HG 833/1998
Înregistrarea mãrcii conferã titularului sãu un drept exclusiv asupra mãrcii, potrivitart.35 din Legea nr.84/1998,
Drepturile titularului sunt recunoscute ºi protejate de lege în limitele de protecþiea mãrcii, respectiv pentru elementele revendicate, iar în conformitate cu regula 17 alin.4din Regulamentul de aplicare a Legii nr.84/1998,în cazul în care marca include ºi unelement care este lipsit de caracter distinctiv ºi dacã acest element este de naturã sãcreeze îndoieli asupra întinderii protecþiei mãrcii, OSIM poate cere deþinãtorului mãrciisã declare cã nu va invoca un drept exclusiv asupra acestui element.
Pe rol, soluþionarea contestaþiei formulate de B. C. R. S. A. împotriva Deciziei
nr. 243443/29.08.2007 de respingere la înregistrare a mãrcii individuale verbale
CONTUL IDEAL BCR nr.dep. M 2006 04555.
La apelul efectuat în ºedinþa publicã din data de 18.03.2008 contestatorul este
prezent prin cons.juridic M. S., cu împuternicire depusã la dosar.
Taxa pentru soluþionarea contestaþiei a fost achitatã, dovada fiind fãcutã cu
factura nr. 7175/12.11.2007.
Cu privire la procedurile anterioare asupra mãrcii în litigiu, Comisia de
reexaminare reþine urmãtoarele:
La data de 20.04.2006 s-a depus spre înregistrare, de cãtre B. C. R. S. A., pe
cale naþionalã, marca individualã verbalã Contul IDEAL BCR pentru servicii din clasa
36: servicii bancare; afaceri financiare ºi afaceri monetare; conform cererii.
Examinând cererea la data de 06.06.2006, OSIM - Serviciul Mãrci emite Decizia
nr. 139425, de constituire a depozitului naþional reglementar, ºi o înscrie în registrul
mãrcilor depuse, sub nr. M 2006 04555.
La data de 19.03.2007, prin adresa OSIM Nr. 1054926, solicitantul a fost
notificat, urmând, în conformitate cu Reg.17(4) din HG 833/1998, sã declare în termen
de douã luni, cã nu invocã un drept exclusiv pentru denumirea ‘’CONTUL IDEAL”.
La data de 29.08.2007, constatând cã solicitantul nu a formulat o declaraþie
conform Reg. 17(4) din HG 833/1998 pentru denumirea “CONTUL IDEAL “, a fost emisã
1
Decizia nr. 243443 de respingere a cererii de înregistrare a mãrcii individuale verbale,
constând din denumirea CONTUL IDEAL BCR nr.dep. M 2006 04555, în baza
prevederilor Reg.17(5) din HG 833/1998.
La data de 28.11.2007 în termen, s-a formulat contestaþie de cãtre B. C. R. S.
A., împotriva Deciziei nr. 243443/29.08.2007 de respingere a înregistrãrii mãrcii
individuale, verbale CONTUL IDEAL BCR nr. dep. M 2006 04555.
La dosar se aflã punctul de vedere al examinatorului care propune respingerea
contestaþiei.
Contestaþia fiind în stare de soluþionare Preºedintele Comisiei acordã cuvântul
pe fond contestatorului:
Contestatorul, prin consilierul juridic, susþine contestaþia aºa cum a fost formulatã
în scris ºi solicitã: admiterea acesteia, desfiinþarea Deciziei nr. 243443/29.08.2007 ºi
continuarea procedurii de înregistrare a mãrcii individuale verbale CONTUL IDEAL BCR
nr.dep. M 2006 04555 pentru clasa 36, invocând urmãtoarele argumente:
- contestatorul, prin consilierul juridic, precizeazã cã marca CONTUL IDEAL BCR
este distinctivã, prin utilizarea menþiunii “BCR” în compunerea scripticã a mãrcii, ceea
ce constituie un criteriu pentru individualizarea mãrcii ºi, implicit, eliminã riscul de
confuzie, dar ºi pe acela de asociere cu orice altã marcã, fie chiar ºi anterioarã;
- mai mult, menþioneazã contestatorul, marca CONTUL IDEAL BCR este
distinctivã în primul rând prin faptul cã are capacitatea de a indica direct sursa de
provenienþã a produsului/serviciului;
- elementul verbal puternic distinctiv este “BCR” ºi nu “CONTUL IDEAL”, iar
“BCR” este un element atât de renume cât ºi de notorietate pe piaþa bancarã, nefiind un
element de naturã sã creeze îndoieli asupra întinderii protecþiei mãrcii;
- contestatorul precizeazã cã marca în cauzã este compusã din douã elemente:
caz, a distrugerii produselor care poartã mãrci sau indicaþii geografice prevãzute la art. 83;
în consecinþã, instanþa de fond a fãcut o greºitã aplicare a legii, invocând dispoziþiile art. 118
lit. f din Codul penal.
Prin decizia nr. 2236 din 20.06.2008 a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie a fost respins
ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Galaþi.
În recurs, parchetul a solicitat schimbarea încadrãrii juridice din infracþiunea prevãzutã
de art. 5 alin 1 lit. b din Legea nr. 11/1991 în infracþiunea prevãzutã de art. 5 lit. g din Legea
nr. 11/1991, modificatã prin Legea nr. 298/2001. Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a respins
aceastã solicitare cu motivarea cã s-ar încãlca prevederile art. 6 din Convenþia Drepturilor
Omului, dacã s-ar admite ca de abia în faza recursului sã se reþinã încadrarea juridicã
corectã, întrucât în acest mod inculpaþii s-ar afla în situaþia de a nu fi fost corect informaþi
asupra procedurilor formulate împotriva lor ºi de a fi lipsiþi de calea de atac împotriva acestei
decizii.
Instanþa supremã apreciazã cã în mod corect instanþa de apel a analizat infracþiunea
prevãzutã de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991, astfel cum a fost modificatã prin Legea nr.
298/2001 care incrimineazã punerea în circulaþie de produse contrafãcute ºi a pronunþat,
corect, o soluþie de achitare, reþinând cã nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei
infracþiuni.
Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a constatat cã în cauzã nu s-a solicitat ºi nu s-a
procedat la extinderea procesului penal ºi cu privire la infracþiunea reglementatã de art. 5 lit.
g din Legea nr. 11/1991 în condiþiile art. 336 Cod procedurã penalã, astfel cã nu se poate
ajunge la o condamnare a inculpaþilor direct în recurs pentru o infracþiune ce nu a constituit
obiectul actului de acuzare.
Revenind la încadrarea juridicã a faptelor, reþinutã în cauzã de instanþele de judecatã,
decizia Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie a analizat hotãrârile atacate sub aspectul motivelor
de recurs invocate, arãtând cã în mod corect instanþa de fond a dispus achitarea inculpaþilor
pentru sãvârºirea infracþiunii prev. de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991, întrucât nu sunt
întrunite elementele constitutive ale acesteia ºi expunând totodatã motivele pentru care în
recurs nu se poate dispune condamnarea pentru infracþiunea prev. de art. 5 lit. g din Legea
nr. 11/1991 sau cea prev. de art. 86 din Legea nr. 84/1998, care nu au constituit obiectul
actului de acuzare.
3
Notã:
Deciziile redate mai sus readuc în discuþie problema delimitãrii corecte în drept a
infracþiunii de concurenþã neloialã, aºa cum este reglementatã în Legea nr. 11/1991, de
aceeaºi infracþiune incriminatã în art. 86 din Legea nr. 84/1998.
Potrivit dispoziþiilor art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991 modificatã prin OUG nr.
121/2003, constituie infracþiune ºi se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu
amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei punerea în circulaþie de mãrfuri contrafãcute ºi/sau
pirat, a cãror comercializare aduce atingere titularului mãrcii ºi induce în eroare
consumatorul asupra calitãþii produsului/serviciului.
Potrivit dispoziþiilor art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991 modificatã prin OUG nr.
121/2003, constituie infracþiune ºi se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu
amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea,
oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mãrfuri sau servicii purtând menþiuni false
privind brevetele de invenþii, mãrcile, indicaþiile geografice, desenele sau modelele
industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectualã cum ar fi
aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele
publicitare ºi altele asemenea, originea ºi caracteristicile mãrfurilor, precum ºi cu privire
la numele producãtorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe
ceilalþi comercianþi ºi pe beneficiari.
Art. 5 alin. 2 prevede cã prin menþiuni false asupra originii mãrfurilor se înþeleg orice
indicaþii de naturã a face sã se creadã cã mãrfurile au fost produse într-o anumitã localitate,
într-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat.
Art. 86 alin. 1 din Legea nr. 84/1998 stipuleazã cã orice utilizare a mãrcilor sau
indicaþiilor geografice, contrarã practicilor loiale în activitatea industrialã sau comercialã,
în scopul de a induce în eroare consumatorii, constituie un act de concurenþã neloialã ºi
se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la doi ani sau cu amendã de 15 milioane.
În speþa analizatã, aºa cum s-a precizat anterior, inculpaþii au cumpãrat din complexul
comercial Europa mai multe produse inscripþionate cu denumirea unor firme de prestigiu,
bunuri pe care le-au expus spre vânzare în cadrul firmei pe care o deþineau.
Analizând aceastã faptã din punctul de vedere al elementelor constitutive ale fiecãreia
din cele trei infracþiuni de mai sus, se constatã urmãtoarele: art. 5 lit. b din Legea nr.
11/1991 sancþioneazã punerea în circulaþie de mãrfuri contrafãcute, care aduce atingere
titularului mãrcii, sãvârºitã în scopul inducerii în eroare a consumatorilor asupra calitãþii
produselor. Ceea ce caracterizeazã aceastã infracþiune este deci o calificare a intenþiei
fãptuitorului prin scopul expres urmãrit, acela al inducerii în eroare a consumatorilor în ceea
ce priveºte calitatea produselor. Din situaþia de fapt, astfel cum a fost reþinutã de instanþele
de judecatã, nu rezultã însã cã inculpaþii ar fi întreprins vreo acþiune de naturã sã indice
urmãrirea unui asemenea scop, expunerea spre vânzare a mãrfurilor purtând mãrci identice
cu mãrci înregistrate, nefiind însoþitã de nicio menþiune privind calitatea acestora.
Considerãm cã faptele comise de inculpaþi nu se circumscriu nici elementului material
al infracþiunii prev. de art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991, esenþial pentru existenþa acesteia
4
fiind ca mãrfurile sã poarte menþiuni false privind mãrcile, originea ºi caracteristicile acestora
etc., cerinþe care nu se regãsesc în activitatea infracþionalã desfãºuratã de aceºtia.
Apreciem cã fapta descrisã întruneºte elementele constitutive ale infracþiunii prev. de
art. 86 din Legea nr. 84/1998. Sub aspectul elementului material, infracþiunea se poate
realiza prin acþiunea de utilizare a mãrcilor contrarã practicilor loiale în activitatea industrialã
sau comercialã. În doctrinã, prin „practici loiale” se înþelege respectarea întrutotul a practicilor,
obiceiurilor bazate pe încredere din activitatea industrialã sau comercialã, fãrã a încãlca
drepturile comercianþilor sau ale consumatorilor. Considerãm cã punerea în vânzare a unor
produse ce poartã fãrã drept însemnele unei mãrci înregistrate reprezintã o astfel de utilizare
a unei mãrci contrarã practicilor loiale. Pentru realizarea elementului material al infracþiunii
este necesar ca fãptuitorul sã urmãreascã inducerea în eroare a consumatorilor, legiuitorul
nespecificând de aceastã datã aspectul asupra cãruia trebuie sã poarte eroarea, ca în situaþia
art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991. În consecinþã, apreciem cã inculpaþii, prin expunerea de
produse care purtau în mod neautorizat însemnele unor mãrci înregistrate, despre care ºtiau
cã nu sunt originale, au urmãrit sã creeze confuzie în rândul consumatorilor cu privire la
originalitatea acestora.
Pe de altã parte, art. 86 din Legea nr. 84/1998 reprezintã o reglementare specialã,
pentru cã prevede o formã de concurenþã neloialã comisã prin utilizarea unei mãrci sau
indicaþii geografice, în raport cu art. 5 din Legea nr. 11/1991, care constituie reglementarea
de bazã a infracþiunii de concurenþã neloialã ºi se referã la toate obiectele proprietãþii
industriale, motiv pentru care considerãm cã în cazul concurenþei neloiale în materie de mãrci
se va aplica norma specialã din art. 86 al Legii nr. 84/1998.
Revenind la încadrarea juridicã a faptelor, reþinutã în cauzã de instanþele de judecatã,
decizia Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie a analizat hotãrârile atacate sub aspectul motivelor
de recurs invocate, arãtând cã în mod corect instanþa de fond a dispus achitarea inculpaþilor
pentru sãvârºirea infracþiunii prev. de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991, întrucât nu sunt
întrunite elementele constitutive ale acesteia ºi expunând totodatã motivele pentru care în
recurs nu se poate dispune condamnarea pentru infracþiunea prev. de art. 5 lit. g din Legea
nr. 11/1991 sau cea prev. de art. 86 din Legea nr. 84/1998, care nu au constituit obiectul
actului de acuzare.
5
Contestaţie împotriva hotărârii Comisiei de Examinare Desene / Modele. Îndeplinirea condiţiei de noutate
Legea 129/1992 art.9
Modelul cu titlul “FLORI ARTIFICIALE ” nr. 1.1 şi 1.2 a fost respins de Comisia de Examinare Desene şi Modele a OSIM, cu motivaţia că nu întruneşte condiţiile prevăzute de art.9 alin 3 şi alin.4 din Legea 129/1991 privind protecţia desenelor şi modelelor, în urma contestaţiei depuse Comisia de Reexaminare a OSIM a hotărât admiterea contestaţiei în sensul acordării protecţiei desenului menţionat.
La data de 31.12.2006 Dl.P.G. a depus cerere de eliberare certificat pentru 5 modele cu denumirea “FORI ARTIFICIALE”.
În urma examinării de fond, au fost admise la înregistrare 4 din modele depuse, şi s-a respins modelul 1 alcătuit din imaginile 1.1 şi 1.2, deoarece i se opunea la înregistrare un model anterior înregistrat în fondul de documentare al OSIM.
Împotriva Hotărârii Comisiei de examinare a DMI, în termen legal, solicitantul Dl.
P.G. a formulat contestaţie în care solicită admiterea modelului nr.1 , pentru următoarele
motive:
Modelul nr.1 reprezintă un trandafir artificial cu şaisprezece petale, conţinând patru
rânduri de petale, iar modelul opus reprezintă un alt tip de trandafir artificial cu nouă petale,
conţinând două rânduri de petale.
Modelul nr.1 reprezintă un trandafir artificial, la care se poate observa că textura
petalelor este executată dintr-o foaie subţire de mătase artificială, lucioasă, iar modelul
industrial opus reprezintă un alt tip de trandafir artificial la care, cu toate că din aspectul
texturii petalelor nu se poate deduce exact din ce material sunt executate şi nici grosimea
petalelor, după forma şi poziţionarea petalelor interioare, prezentate. Petalele seamănă cu
petalele florilor artificiale executate din aluat, material plastic solid sau din porţelan;
Modelul depus 1.1 Modelul opus
Modelul depus 1.2
Comisia de Contestaţii, analizând modelele în speţă, reţine următoarele:
• modelul depus reprezintă un trandafir artificial al cărui contur exterior, în vederea de
sus, datorită poziţionării specifice a rândurilor de petale, este alcătuit din mai multe
arce de cerc care sunt poziţionate cu aproximaţie de-a lungul unui cerc, iar modelul
opus reprezintă un alt tip de trandafir artificial, al cărui contur exterior, în vederea de
sus, datorită poziţionării specifice a rândurilor de petale, nu poate fi considerat că
este alcătuit din mai multe arce de cerc care sunt poziţionate cu aproximaţie de-a
lungul unui cerc, deoarece forma conturului conţine patru zone proeminente;
• modelul depus are un caliciu executat dintr-un material plastic verde, format din
petale libere, prevăzute cu codiţe ornamentale, iar modelul opus nu prezintă deloc
acest detaliu;
• modelul depus are o tulpiniţă dreaptă executată dintr-un material plastic verde,
prevăzută cu dinţi, iar modelul opus nu prezintă deloc acest detaliu.
• modelul în speţă produce o impresie globală diferită faţă de modelul opus, având
caracter individual;
• comisia consideră că modelul întruneşte condiţia de noutate şi caracter individual
prevăzute de art. 9 din lege.
Pentru aceste motive, Comisia de Contestaţie Desene şi Modele, în temeiul
dispoziţiilor art. 27 din Legea nr.129/1992, în temeiul art.3 din Legea nr.585/2002 privind
desenele şi modelele, admite contestaţia în sensul acordării protecţiei desenului nr.1
conform cererii.
Contestaţie împotriva hotărârii Comisiei de Examinare Desene / Modele. Identitatea modelelor Legea 129/1992 art.25 alin.3 lit.a Modelul cu titlul “STICLĂ” a fost respins de Comisia de examinare Desene şi Modele a OSIM, cu motivaţia că nu întruneşte condiţiile prevăzute de din Legea 129/1991 privind protecţia desenelor şi modelelor, iar în urma contestaţiei depuse, Comisia de Reexaminare a OSIM a hotărât respingerea contestaţiei în sensul excluderii de la protecţiei a desenului menţionat. La data de 26.05.2006, SC S.S.SRL a solicitat eliberarea unui certificat de
înregistrare pentru model cu titlul “STICLĂ”.
În urma examinării de fond, s-a constatat că, la înregistrare, modelului solicitat i se
opune un model anterior, înregistrat cu titlul ”STICLĂ DE BĂUTURI”; Comisia de
Examinare Desene/Modele a OSIM hotărăşte, în temeiul art.25 alin.3 lit a din lege,
respingerea modelului depus spre înregistrare, cu titlul “STICLĂ”.
Împotriva Hotărârii Comisiei de Examinare Desene/Modele, de respingere a
modelului în speţă, în termenul prevăzut de art.27 alin.1 din lege, SC S.S.SRL a formulat
contestaţie la Comisia de Contestaţii, motivând că modelul depus are suficiente
caracteristici pentru a îndeplini condiţiile de noutate şi individualitate, astfel:
Modelul “STICLĂ” are partea filetată, la care se ataşează capacul, mult mai îngustă
ca diametru decât oricare parte inferioară a ei, în timp ce la sticla opusă , partea filetată are
diametrul aproape egal cu diametrul maxim al părţii arcuite a corpului., se îngustează în
forma dreaptă, tronconică spre bază comparativ cu sticla ce face obiectul modelului opus
”STICLĂ DE BĂUTURI”, care rămâne în mod evident curbată spre exterior până la
apropierea de bază.
Modelul depus “sticlă “ Modelul opus “sticlă băuturi”
Comisia de Contestaţii analizând modelele în speţă reţine următoarele:
• între cele două desene nu există diferenţe semnificative ;
• ambele modele sunt ambalaje din sticlă transparetă, destinate băuturilor răcoritoare;
• conturul celor două sticle este identic; partea superioară are o porţiune îngustată a
sticlei, care se lărgeşte, urmată de o nouă îngustare în partea inferioară;
• impresia globală, produsă de modelele în cauză asupra ulilizatorului avizat, nu este
în măsură să diferenţieze cele două modele, diferenţele sunt doar prin detalii
nesemnificative.
Pentru aceste motive, Comisia de Contestaţie a OSIM în temeiul dispoziţiilor art.27
din lege, respinge contestaţia, deoarece modelul în speţă nu întruneşte condiţia de noutate
şi caracter individual prevăzută de art.9 şi art.10 din Legea 129/1991 privind protecţia
desenelor şi modelelor.
NAÞIONAL, DR. PENAL, P. GENERALÃ
Acþiunea civilã. Calculul prejudiciului material.
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea generalã. Acþiune civilã
Indice alfabetic:
Drept penal. Partea specialã. Infracþiuni prevãzute în legi speciale
Modalitatea de stabilire a prejudiciului material în cazul infracþiunilor de
realizare, deþinere, ºi depozitarea în scopul distribuirii de mãrfuri pirat;
art. 139 alin. 6, Legea nr. 8/19966
Potrivit art. 139 alin. 6 din Legea nr. 8/1996, în cazul sãvârºirii oricãreia dintre faptele6
prevãzute la alin. 1-4, calculul pagubei materiale se efectueazã þinându-se seama de
mãrfurile pirat identificate în condiþiile prevãzute la alineatele respective ºi de preþul/unitate
al produselor originale.
Tribunalul Vaslui, secþia penalã,
Sentinþa nr. 94 din 14.02.2008
Prin sentinþa penalã menþionatã, inculpatul M.C. a fost condamnat la câte o pedeapsã
de 2 ani închisoare pentru sãvârºirea infracþiunii de realizare în scopul distribuirii de mãrfuri
pirat prevãzutã de art. 139 alin. 1 lit. a cu referire la alin 3 din Legea nr. 8/1996 ºi a6
infracþiunii de deþinere, depozitare în scopul distribuirii de mãrfuri pirat, prevãzutã de art. 1396
alin. 2 cu referire la alin. 3 din aceeaºi lege, ºi la o pedeapsã de 15 zile închisoare pentru
sãvârºirea infracþiunii de reproducere a operelor sau a produselor purtãtoare de drepturi
conexe prevãzutã de art. 140 alin. 1 lit. a din Legea nr. 8/1996, toate cu aplicarea art. 74 lit.
a ºi art. 76 lit. c Cod penal.
Ca urmare a aplicãrii art. 33 lit. a, s-a dispus ca executarea pedepsei rezultante de 2
ani închisoare sã fie suspendatã condiþionat în baza art. 81 Cod penal pe un termen de
încercare de 4 ani.
În baza art. 118 lit. a ºi b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a 251 CD-uri
originale folosite de inculpat la sãvârºirea infracþiunilor ºi confiscarea ºi distrugerea a 97 CD-
uri pirat ºi 737 DVD-uri pirat, precum ºi a unui sistem de calcul, a douã imprimante, a unui
scanner ºi a unui dispozitiv tãietor folie plastic.
S-a admis în parte acþiunea civilã formulatã de Uniunea Producãtorilor de Fonograme
din România ºi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 53.370 lei cu titlu de despãgubiri
civile.
În fapt, s-a reþinut cã în cursul lunii februarie 2006 inculpatul M.C., administrator al unei
societãþi comerciale având ca obiect activitatea de comercializare a fonogramelor a expus
spre vânzare CD-uri pirat, iar cu ocazia percheziþiei efectuate la domiciliul acestuia, au fost
1
identificate produse ºi tehnicã ce indicau prezenþa unui adevãrat atelier pentru realizarea de
CD-uri ºi DVD-uri pirat, coperte ºi ambalaje pentru acestea (416 CD-uri ºi 737 DVD-uri,
majoritatea dintre ele fiind mãrfuri pirat). Totodatã, cu ocazia percheziþiei efectuate, în
sistemul informatic au fost identificate 3.936 fiºiere în format mp3, conþinând opere muzicale
ºi imagini de coperte pentru discuri optice.
În ceea ce priveºte latura civilã a cauzei, instanþa a stabilit cã prejudiciul cauzat Uniunii
Producãtorilor de Fonograme din România va fi calculat conform art. 139 alin. 6 din Legea6
nr. 8/1996.
Uniunea Producãtorilor de Fonograme din România s-a constituit parte civilã cu suma
de 67.560, 02 lei, echivalentul a 19.810 euro, având în vedere CD-urile, DVD-urile gãsite la
inculpat ºi cele ce s-ar fi putut confecþiona din muzica aflatã în fiºierele calculatorului gãsit la
domiciliul inculpatului.
Potrivit art. 139 alin. 6 din Legea nr. 8/1996, calculul pagubei materiale se efectueazã6
þinându-se seama de mãrfurile pirat identificate în condiþiile arãtate la alin. 1-4 ºi de
preþul/unitate al produselor originale. Instanþa a reþinut cã la domiciliul inculpatului ºi la
magazinul sãu au fost gãsite 416 CD-uri originale ºi piratate, din care 68 CD-uri originale nu
fac obiectul infracþiunilor reþinute în sarcina sa ºi au fost restituite. Din relaþiile primite de la
Media Services ºi Universal Music România rezultã cã preþul mediu al unui CD producþie
internã ºi internaþionalã este de 39 lei, iar al unui DVD este de 54 lei. Valoarea celor 348 CD-
uri este de 13.572 lei, iar a celor 737 DVD-uri este de 39.798 lei, prejudiciul total cauzat
Uniunii Producãtorilor de Fonograme din România fiind de 53.370 lei.
În acest context, Tribunalul Vaslui a admis numai în parte acþiunea civilã a Uniunii
Producãtorilor de Fonograme din România ºi a obligat inculpatul sã achite acesteia suma de
53.370 lei, cu titlu de despãgubiri civile.
Prin decizia penalã nr. 122 din 21.10.2008 Curtea de Apel Iaºi a respins apelul
inculpatului ca nefondat.
Prin decizia penalã nr. 122 din 20.01.2009 Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a respins
ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Notã:
Un aspect care trebuie subliniat îl constituie rolul activ al instanþei de fond, care a
depus toate diligenþele pentru stabilirea exactã a întinderii prejudiciului ºi pentru corecta
soluþionare a laturii civile a cauzei.
Hotãrârea Tribunalului Vaslui este criticabilã însã în ceea ce priveºte temeiul juridic în
care s-a dispus confiscarea produselor pirat, respectiv art. 118 lit. a Cod penal. Temeiul de
drept al confiscãrii mãrfurilor pirat realizate în scopul distribuirii ori puse în circulaþie îl
constituie art. 139 alin. 14 lit. c din Legea nr. 8/1996, potrivit cãruia titularii drepturilor încãlcate
pot cere instanþei de judecatã sã dispunã scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare ºi
distrugere, a copiilor efectuate ilegal.
2
NAÞIONAL, DR. PENAL, P. GENERALÃ
Aplicarea legii penale mai favorabile. Reproducerea unei opere fãrã
consimþãmântul titulatului ºi închirierea de mãrfuri pirat - pluralitate de
infracþiuni. Obiectul material al infracþiunii de închiriere de mãrfuri pirat -
jocurile pentru calculator.
Cuprins pe materii:
1. Drept penal. Partea generalã. Aplicarea legii penale favorabile
2. Drept penal. Partea generalã. Pluralitatea de infracþiuni
3. Drept penal. Partea specialã. Infracþiuni prevãzute în legi speciale. Infracþiuni
privind drepturile de autor ºi drepturile conexe.
Indice alfabetic: 1. Drept penal
- Art. 13 Cod penal
2. Drept penal
- Pluralitatea de infracþiuni în cazul art. 142 lit. a ºi art. 142 lit. b
din Legea nr. 8/1996, nemodificatã
3. Drept penal
- Obiectul material al infracþiunii de închiriere de mãrfuri pirat
art. 142 lit. a ºi art. 142 lit. b Legea nr. 8/1996
1. În cazul infracþiunilor de reproducere ºi difuzare a unei opere fãrã consimþãmântul
titularilor de drepturi sãvârºite sub imperiul Legii nr. 8/1996 nemodificatã pentru fapte judecate
când erau în vigoare dispoziþiile O.U.G. nr. 123/2005 este obligatorie aplicarea legii penale
mai favorabile, conform Codului penal.
2. Prin dispoziþiile art. 142 alin. 1 lit. a ºi b din Legea 8/1996 au fost incriminate 2
infracþiuni distincte, iar nu o singurã infracþiune cu variante alternative, cele 2 infracþiuni având
laturi obiective distincte. Faptul cã aceasta a fost voinþa legiuitorului rezultã ºi din faptul cã
prin Legea nr. 285/2004 prin care s-a modificat ºi completat Legea nr. 8/1996, cele douã
infracþiuni prevãzute în art. 142 alin. 1 lit. a ºi respectiv, art. 142 alin. 1 lit. b din Legea nr.
8/1996 sunt incriminate în articole distincte, respectiv art. 139 alin. 4 ºi art. 139 din Legea6 9
nr. 8/1996.
3. Fapta de închiriere de jocuri pe calculator fãrã autorizarea titularilor de drepturi
constituie infracþiune; variantele demonstrative ale jocurilor pentru calculator pot fi descãrcate
cu titlu gratuit, însã numai cu respectarea anumitor condiþii: pot fi utilizate doar pentru uzul
personal, fiind interzisã exploatarea acestora în scop comercial, inclusiv în centrele de jocuri
pe calculator. Încãlcarea acestor condiþii constituie tot utilizare neautorizatã ºi angajeazã
rãspunderea penalã a inculpatului.
1
Curtea de Apel Bacãu, secþia penalã,
Decizia nr. 110 din 17.09.2008
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângã Tribunalul Bacãu nr. 995/P/2005 s-a dispus
punerea în miºcare a acþiunii penale ºi trimiterea în judecatã a inculpatului E. D. H. pentru
sãvârºirea infracþiunilor prevãzute de art. 139 alin. 4 ºi art. 139 din Legea nr. 8/1996,6 9
modificatã, constând în aceea cã în calitate de administrator al unei societãþi comerciale a
reprodus ºi oferit spre închiriere sisteme de operare ºi jocuri pe calculator, fãrã a avea licenþã
de exploatare. În urma controlului efectuat la data de 19.07.2004 de lucrãtorii de poliþie la sala
de internet administratã de inculpat, s-a constatat cã pe cele 24 de calculatoare erau instalate
sisteme de operare ºi jocuri pentru care nu existau licenþe.
Prin sentinþa penalã nr. 545/D din data de 6 noiembrie 2007, în temeiul art. 334 Cod
procedurã penalã, s-a dispus schimbarea încadrãrii juridice din infracþiunile prevãzute de art.
139 alin. 4 ºi art. 139 din Legea nr. 8/1996, modificatã, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal,6 9
în infracþiunea prevãzutã de art. 142 lit. a ºi b din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin.
2 ºi art. 13 din acelali cod.
În baza art. 142 lit. a ºi b din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 13 Cod
penal, ºi cu aplicarea art. 74 lit. a ºi art. 76 lit. e teza I din Codul penal a fost condamnat
inculpatul E.D.H. la pedeapsa de 2 luni închisoare cu suspendarea condiþionatã a executãrii
acesteia pe un termen de încercare de 2 ani ºi 2 luni, în baza art. 81, 82 Cod penal.
Instanþa de judecatã a motivat schimbarea încadrãrii juridice a faptelor, reþinând cã de
la data comiterii infracþiunii ºi pânã la judecarea ei dispoziþia legalã de incriminare a suferit
numeroase modificãri, cea mai favorabilã inculpatului sub aspect sancþionator fiind cea
prevãzutã de art. 142 lit. a ºi b din Legea nr. 8/1996.
Prin decizia penalã nr. 110 din 17 septembrie 2008 a Curþii de Apel Bacãu au fost
admise apelurile declarate de procuror ºi de inculpatul E.D.H. ºi în baza art. 334 din Codul
de procedurã penalã s-a dispus schimbarea încadrãrii juridice din infracþiunile prevãzute de
art. 139 alin. 4 ºi art. 139 din Legea nr. 8/1996 în art. 142 alin. 1 lit. a din Legea nr. 8/19966 9
de 142 alin. 1 lit. b din Legea nr. 8/1996 nemodificatã, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ºi art. 13
Cod penal.
Instanþa de apel a reþinut cã prin dispoziþiile art. 142 alin. 1 lit. a ºi b din Legea 8/1996
au fost incriminate 2 infracþiuni distincte, iar nu o singurã infracþiune cu variante alternative,
cele 2 infracþiuni având laturi obiective distincte. Faptul cã aceasta a fost voinþa legiuitorului
rezultã ºi din faptul cã prin Legea nr. 285/2004 prin care s-a modificat ºi completat Legea nr.
8/1996, cele douã infracþiuni prevãzute în art. 142 alin. 1 lit. a ºi respectiv, art. 142 alin. 1 lit.
b din Legea nr. 8/1996 sunt incriminate în articole distincte, respectiv art. 139 alin. 4 ºi art.6
139 din Legea nr. 8/1996.9
Atât cu ocazia judecãrii cauzei în fond, cât ºi în faþa instanþei de apel, inculpatul a
invocat în apãrarea sa faptul cã jocurile instalate pe calculatoare ºi închiriate clienþilor erau
variante demonstrative ºi se puteau descãrca de pe internet cu titlu gratuit, astfel încât pentru
reproducerea acestora nu era necesarã licenþã sau autorizare din partea titularilor de drept.
Curte de Apel Bacãu a dispus efectuarea unei expertize tehnice în cauzã, care a
stabilit cã, din cele 13 jocuri reproduse ºi închiriate de apelantul inculpat, 9 au fost identificate
în variante demonstrative sau gratuite (free). În raportul de expertizã tehnicã se precizeazã
cã „variantele demonstrative ale diferitelor aplicaþii (jocuri, programe) sunt oferite de
producãtorii acestora în scopul atragerii publicului ºi convingerii utilizatorilor de a achiziþiona
contra cost varianta completã. Variantele demonstrative se caracterizeazã, în general, prin
utilizarea limitatã în timp, limitarea numãrului de opþiuni etc. Însã acestea pot fi descãrcate
cu titlu gratuit doar cu respectarea urmãtoarelor condiþii:
- instalarea jocului doar pe un singur calculator;
- utilizarea doar pentru uzul personal la domiciliu sau pe un calculator portabil;
- este interzisã utilizarea în scop comercial, inclusiv într-un cyber-cafe, centru de jocuri
pe calculator sau altele de acest gen;
- se pot utiliza în condiþiile de mai sus, dar fãrã a aduce atingere drepturilor de autor,
drepturilor asupra mãrcii sau altor drepturi de proprietate aferente.”
În raportul de expertizã se precizeazã cã aceste aspecte rezultã ºi din clauzele
contractelor de licenþã pe care le încheie pãrþile civile cu beneficiarii, concluzionându-se cã
astfel de jocuri în variantã demonstrativã pot fi utilizate doar pentru uzul personal, fiind
interzisã exploatarea acestora în scop comercial, inclusiv în centrele de jocuri pe calculator.
3
Or, în speþã, din probele administrate în cauzã, a rezultat cã apelantul inculpat a utilizat
aceste jocuri în scop comercial, fiind închiriate clienþilor sãlii pentru suma de 20.000 ROL/orã.
Prin Decizia penalã nr. 736 din 3 martie 2009 Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a
respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Notã:
1. Decizia Curþii de Apel Bacãu a fãcut o corectã aplicare a dispoziþiilor art.
13 din Codul penal, întrucât a þinut seama de succesiunea actelor normative de
modificare a Legii nr. 8/1996 (respectiv Legea nr. 285/2004 ºi O.U.G. nr.
123/2005) care au intervenit pe parcursul procesului penal, între data comiterii
faptelor ºi data pronunþãrii hotãrârii. În speþã, la 19.07.2004, când a fost
depistatã activitatea infracþionalã, erau incidente dispoziþiile Legii nr. 8/1996
publicatã în Monitorul Oficial nr. 60 din 26 martie 1996, care a intrat în vigoare
la 90 de zile de la data publicãrii ei în Monitorul Oficial, iar la 6 noiembrie 2007,
data pronunþãrii sentinþei, erau în vigoare dispoziþiile O.U.G. nr. 123 din 19
septembrie 2005.
Comparând regimul sancþionator al textelor incriminatoare, pentru a
determina legea mai favorabilã, se constatã într-adevãr cã cel prevãzut în
Legea nr. 8/1996 nemodificatã este mai blând; astfel, potrivit acestei legi, fapta
de a reproduce integral sau parþial o operã, precum ºi fapta de difuzare a unei
opere fãrã consimþãmântul titularilor de drepturi constituie infracþiuni ºi se
pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã de la 700.000 lei
la 7 milioane lei, dacã nu constituie o infracþiune mai gravã; în plus, potrivit art.
144 din aceastã lege, în cazul infracþiunii prevãzute la art. 142 lit. a, acþiunea
penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Potrivit O.U.G. nr. 123/2005 închirierea sau oferirea spre închiriere de mãrfuri
pirat se sancþioneazã cu închisoare de la 3 ani la 12 ani, iar reproducerea
neautorizatã pe sisteme de calcul a programelor de calculator se pedepseºte
cu închisoare de la 1 an la 4 ani sau cu amendã de la 10.000 RON la 40.000
RON.
Pe cale de consecinþã, este evident cã faptele trebuiau încadrate în
dispoziþiile art. 142 alin. 1 lit. a din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 din
Codul penal ºi 142 alin. 1 lit. b din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 13 din
acelaºi cod.
2. În mod corect instanþa de apel a reþinut existenþa a douã infracþiuni
distincte, având laturi obiective distincte, respectiv reproducerea neautorizatã
a unei opere, în formã continuatã, prevãzutã de art. 142 alin. 1 lit. a cu
aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în reproducerea pe calculator de
jocuri ºi programe fãrã licenþã ºi difuzarea unei opere, în formã continuatã,
prevãzutã de art. 142 alin. 1 lit. b cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, constând
în închirierea cãtre clienþii sãlii de internet a programelor ºi jocurilor instalate ºi
4
stocate ilegal. Potrivit dispoziþiilor art. 14 alin. 2 din Legea nr. 8/1996,
nemodificatã, prin difuzare se înþelege distribuirea cãtre public a originalului ori
a copiilor unei opere prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod
de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
3. Un alt aspect soluþionat de instanþa de apel, care prezintã un interes
teoretic evident, dar ºi certe implicaþii practice, îl reprezintã împrejurarea dacã
jocurile pentru calculator în variantã demonstrativã (free) pot constitui obiect
material al infracþiunii de închiriere de mãrfuri pirat. În mod corect Curtea de
Apel a reþinut cã fapta inculpatului constituie tot utilizare neautorizatã ºi
angajeazã rãspunderea penalã a acestuia. Apreciem în mod deosebit rolul activ
manifestat de instanþã, care a dispus efectuarea unei expertize tehnice în
cauzã, probã esenþialã în dovedirea caracterului de mãrfuri pirat al jocurilor
pentru calculator în variantã gratuitã.
5
NAÞIONAL, DR. PENAL, P. SPECIALÃ
Infracþiunea de distribuire de mãrfuri pirat în scop comercial. Elemente
constitutive.
Cuprins pe materii:
Drept penal. Partea specialã.
Infracþiuni prevãzute în legi speciale. Infracþiuni privind drepturile de autor ºi
drepturile conexe.
Indice alfabetic: Drept penal
Distribuirea mãrfurilor pirat în scop comercial
art. 139 alin. 2 ºi 3, Legea nr. 8/19966
Fapta de distribuire de mãrfuri pirat, sãvârºitã în scop comercial, constituie infracþiunea
prev. de art. 139 alin. 2 cu referire la alin. 3 din Legea nr. 8/1996, modificatã. În textul de lege6
menþionat, legiuitorul a incriminat pe de o parte modalitãþile concrete constând în oferirea,
distribuirea, deþinerea ori depozitarea sau transportul mãrfurilor pirat de cãtre orice persoanã
fizicã sau juridicã care îndeplineºte condiþiile prevãzute de lege pentru a rãspunde penal, iar
pe de altã parte, a prevãzut ºi o altã modalitate de sãvârºire a infracþiunii, respectiv de
comunicare publicã la punctele de lucru ale persoanei juridice a mãrfurilor pirat, folosind
termenul „precum ºi” pentru a distinge între cele douã modalitãþi.
Curtea de Apel Craiova, secþia penalã, Decizia nr. 137 din 20.10.2008
Prin sentinþa penalã nr. 107 din 17 martie 2008 pronunþatã de Tribunalul Mehedinþi
inculpatul H. V. a fost condamnat la o pedeapsã de 3 luni închisoare pentru sãvârºirea
infracþiunii de realizare de mãrfuri pirat în scop comercial, prevãzutã de art. 139 alin. 1 lit. a6
ºi alin. 3 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal,
art. 74 lit. c raportat la art. 76 lit. c Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedurã penalã instanþa l-a
achitat pe inculpat pentru sãvârºirea infracþiunii de oferire, distribuire, deþinere ori depozitare
sau transport al mãrfurilor pirat în scopul distribuirii, precum ºi deþinerea acestora în scopul
utilizãrii prin comunicare publicã la punctele de lucru ale persoanelor juridice prevãzute de art.
139 alin. 2 ºi 3 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.6
În temeiul art. 85 Cod penal a anulat suspendarea condiþionatã a executãrii a douã
pedepse de câte 6 luni, respectiv de 2 ani închisoare, dispuse prin douã sentinþe anterioare
ºi constatând cã faptele pentru care inculpatul a fost condamnat anterior sunt concurente cu
faptele sãvârºite în prezenta cauzã a contopit cele 3 pedepse în pedeapsa cea mai grea de
2 ani închisoare.
1
În baza art. 83 Cod penal a revocat beneficiul suspendãrii condiþionate a executãrii
unei pedepse de 1 an închisoare aplicatã printr-o sentinþã anterioarã ºi a dispus executarea
acesteia alãturi de pedeapsa rezultantã de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul sã execute
în final 3 ani închisoare.
A fost admisã acþiunea civilã ºi inculpatul a fost obligat la plata a 3.296,45 lei
despãgubiri civile cãtre partea civilã Electronic Arts Inc. ºi la 553 lei despãgubiri civile cãtre
partea civilã RO-ACT.
S-a dispus confiscarea mãrfurilor pirat realizate de inculpat, ºi anume 25 fonograme,
322 videograme tip DVD ºi 82 discuri optice tip CD.
În fapt s-a reþinut cã la data de 14.01.2006 inculpatul H.V. a fost depistat de organele
de poliþie în timp ce comercializa în târg un numãr de 453 CD-uri ºi DVD-uri conþinând
fonograme ºi videograme pirat. Inculpatul a declarat cã a achiziþionat din târg CD-uri ºi DVD-
uri pe care le-a utilizat apoi pentru multiplicarea acestora la domiciliu pe un calculator pe care
în prezent nu îl mai deþine.
În ceea ce priveºte infracþiunea prevãzutã de art. 139 alin. 2 ºi 3 din Legea nr. 8/19966
instanþa de fond a apreciat cã aceasta nu poate fi reþinutã în sarcina inculpatului, cerinþa
esenþialã pentru realizarea elementului material al laturii obiective a infracþiunii fiind aceea ca
inculpatul sã realizeze aceste acþiuni în cadrul unui punct de lucru al unei persoane juridice,
din probele dosarului nereieºind cã acesta ar fi acþionat în cadrul unei societãþi comerciale
legal înfiinþatã sau ca persoanã fizicã autorizatã a efectua acte de comerþ individual ori în
cadrul unei asociaþii familiale, conform legii. Drept urmare, a dispus achitarea inculpatului
pentru aceastã infracþiune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedurã
penalã.
Curtea de Apel Craiova prin decizia penalã nr. 137 din 20 octombrie 2008 a admis
apelul Parchetului de pe lângã Tribunalul Mehedinþi, a desfiinþat în parte sentinþa ºi l-a
condamnat pe inculpat la 3 luni închisoare pentru sãvârºirea infracþiunii prevãzute de art. 1396
alin. 2 ºi 3 din Legea 8/1996 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal ºi art. 74 lit. c, art. 76 lit. c
Cod penal, menþinându-se celelalte dispoziþii ale sentinþei.
Instanþa de apel a reþinut cã soluþia de achitare a inculpatului pentru infracþiunea
prevãzutã de art. 139 alin. 2 ºi 3 din Legea 8/1996 este greºitã, întrucât din analiza textului6
de lege sus menþionat rezultã cã legiuitorul a incriminat, pe de o parte, modalitãþile concrete
constând în oferirea, distribuirea, deþinerea ori depozitarea sau transportul mãrfurilor pirat de
cãtre orice persoanã fizicã sau juridicã care îndeplineºte condiþiile prevãzute de lege pentru
a rãspunde penal, iar pe de altã parte, a prevãzut ºi o altã modalitate de sãvârºire a
infracþiunii, respectiv de deþinere în scopul comunicãrii publice la punctele de lucru ale
persoanelor juridice a mãrfurilor pirat, folosind termenul „precum ºi” pentru a distinge între
cele douã modalitãþi.
Prin decizia penalã nr. 347 din 2 februarie 2009 Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a
admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Craiova ºi de inculpatul
H.V., a casat în parte decizia recuratã ºi a înlãturat aplicarea art. 83 Cod penal, stabilind ca
inculpatul sã execute în final pedeapsa de 2 ani închisoare, menþinând celelalte dispoziþii.
2
Notã:
Suntem de pãrere cã decizia Curþii de Apel este legalã ºi temeinicã, din
interpretarea art. 139 alin.2 rezultând cã pentru realizarea laturii obiective a infracþiunii6
de distribuire de mãrfuri pirat nu este necesar ca activitatea infracþionalã sã se
desfãºoare în cadrul unui punct de lucru al unei persoane juridice, ori ca inculpatul sã
fie o persoanã fizicã autorizatã a efectua acte de comerþ.
Semnalãm însã un neajuns al hotãrârilor menþionate, constatat cu privire la
corecta calificare juridicã a faptelor: instanþele de judecatã, reþinând dispoziþiile art.
139 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, nu au precizat care dintre activitãþile infracþionale6
prevãzute de acest text legal constituie elementul material al infracþiunii, reþinând în
mod eronat oferirea, distribuirea, deþinerea, depozitarea ºi transportul mãrfurilor pirat,
deºi în speþa analizatã nu se regãseºte decât fapta de distribuire. Trebuie fãcutã
distincþie între activitãþile infracþionale prevãzute de art. 139 alin. 2, acestea6
reprezentând elemente materiale ale unor unor infracþiuni distincte.
3
Reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentrucalculator. Unitate de infracţiune. Modalităţi alternative de săvârşire.Închirierea de mărfuri pirat.
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni privind drepturile de autor şi drepturileconexe.
Indice alfabetic: Drept penal
- reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentrucalculator; - închirierea de mărfuri pirat.
art. 1396 alin. 4, art. 1399 Legea nr. 8/1996, modificată Infracţiunile prev. de art. 1396 alin. 4 şi art. 1399 din Legea nr. 8/1996 sunt infracţiuni
unice, ceea ce înseamnă că dacă o parte din actele materiale invocate iniţial ca intrând înconţinutul lor nu vor mai fi reţinute, pentru acestea nu se putea dispune separat achitarea,pentru că unitatea infracţiunii nu poate primi două soluţii, una de condamnare pentru acteledovedite şi una de achitare pentru cele care nu au fost dovedite.
Instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afişarea ori transmiterea în reţea internăreprezintă modalităţi alternative de comitere a infracţiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr.8/1996, iar nu infracţiuni distincte.
Curtea de Apel Alba, secţia penală, Decizia nr. 4/A/2009 din 10.02. 2009
Prin sentinţa penală nr.238 din 15.09.2008 a Tribunalului Alba, inculpatul C.N. a fostcondamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de închiriere aunor mărfuri pirat prevăzută de 1396 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 (cu privire la programeleWindows XP Professional) cu aplicarea art. 74 lit. a şi art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal şi la 200lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme decalcul a programelor pentru calculator prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 (pentruprogramele Windows XP Professional) cu aplicarea art. 74 lit. a şi art. 76 alin. 1 lit. c Codpenal. S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 5 luniînchisoare pe un termen de încercare de 2 ani şi 5 luni.
1
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penalăinculpatul a fost achitat pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. art. 1396 alin. 4 şi art.1399 din aceeaşi lege (pentru 3 programe Microsoft Office, 1 program Adobe AcrobateDistiler, 1 program Adobe Acrobate, 1 program Adobe Designer 7.0 şi 1 program AdobePhotoShop CS2).
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.388 euro despăgubiri civile către parteacivilă Microsoft Corporation şi au fost respinse celelalte pretenţii formulate de această partecivilă şi au fost respinse integral pretenţiile părţii civile Adobe Systems Incorporated.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că la data de 13.02.2007, cuocazia controlului efectuat de organele de poliţie la sediul societăţii administrate de inculpat(sală de internet) s-a constatat că pe cele 5 calculatoare erau instalate programe fără licenţă.Astfel, pe fiecare calculator era instalat programul Windows XP Professional, angajaţiisocietăţii prezentând licenţă doar în ceea ce priveşte un singur calculator, iar pe celelalte 4calculatoare erau instalate 3 programe Microsoft Office, 1 program Adobe Acrobate Distiler,1 program Adobe Acrobate, 1 program Adobe Designer 7.0 şi 1 program Adobe PhotoShopCS2, pentru care nu au fost prezentate licenţe. Existenţa acestor programe s-a constatat pebaza accesărilor realizate de martorul Ş.C. care a procedat la efectuarea de capturi de ecran,aşa cum rezultă din procesul verbal încheiat de organele de poliţie.
Instanţa a reţinut că fapta inculpatului C.M. de a stoca în mod neautorizat programulWindows XP Professional pe un număr de 4 calculatoare, pe care le-a închiriat clienţilorcontra sumei de 1,5 RON/oră întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute deart. 1399 şi art. 1396 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 33 Cod penal, faptele fiindîn concurs real.
Cu privire la celelalte programe, instanţa a constatat că din probele administrate nurezultă indubitabil că acestea erau stocate la momentul controlului. Astfel, au fost avute învedere dispoziţiile art. 7 lit. a din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora programul de calculatorconstituie obiect al dreptului de autor, iar art. 72 din aceeaşi lege stabileşte că protecţiaprogramului pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaţieşi sistemele de operare exprimate în orice limbaj. Rezultă aşadar că beneficiază de protecţieprogramul prin conţinutul său efectiv care este apt de a fi lansat în execuţie, situaţie care nuse regăseşte în speţă.
Totodată, a respins cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice în ceea cepriveşte infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 sub aspectul modalităţii decomitere: din instalare (aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu) în stocare. Tribunalul a reţinutstocarea ca modalitate de comitere a infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme decalcul a programelor de calculator, fiind confirmată de starea de fapt. În mod corect a motivatînsă că în cauză existând o modalitate alternativă de săvârşire a infracţiunii, cuprinsă înacelaşi text de incriminare, nu se impune schimbarea încadrării juridice, ci doar reţinereacorectă din punct de vedere al laturii obiective a modalităţii de comitere.
Instanţa a respins de asemenea şi cererea inculpatului de schimbare a încadrăriijuridice din infracţiunile prevăzute de art. 1399 şi art. 1396 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 cu
2
aplicarea art. 33 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 1399, în sensul de a i se reţinedoar această din urmă infracţiune întrucât, raportat la faptele sale, nu se poate reţine unconcurs de infracţiuni. S-a susţinut în motivarea cererii, pe de o parte, că art. 1396 alin. 4 dinLegea nr. 8/1996 se referă la produse pirat, nu la programe de calculator, iar pe de altă parte,că în mod greşit prin rechizitoriu s-a reţinut închirierea către clienţi a programelor decalculator, ceea ce s-a închiriat de fapt fiind accesul la internet. Tribunalul a respins canefondată cererea cu motivarea că potrivit art. 143 din Legea nr. 8/1996 prin închiriere seînţelege punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi pentru un avantajeconomic sau comercial, direct sau indirect, a unei opere. Inculpatul a pus la dispoziţiaclienţilor acele calculatoare cu cele 4 programe Windows XP Professional (care reprezintăsistemul de operare), programe care au fost folosite pentru orice operaţie pe calculator,inclusiv accesul la internet, acces care nu era posibil fără ele. În consecinţă, există fapte deînchiriere a unor mărfuri pirat distincte de fapta de stocare neautorizată pe calculator arespectivelor programe.
De asemenea, instanţa a mai reţinut că programele de calculator piratate reprezintăindiscutabil mărfuri pirat în sensul art. 1396 din Legea nr. 8/1996, care defineşte noţiunea demarfă pirat ca reprezentând orice copie, indiferent de suport, realizată fără consimţământultitularilor de drepturi şi care sunt executate după un produs purtător de drepturi de autor saude drepturi conexe. Ori, programele de calculator sunt produse purtătoare de drepturi deautor, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile nr. 6047din 14.12.2007 şi 4782 din 16.10.2007 în speţe similare.
Prin decizia penală nr. 4/A/2009 din 10.02.2009, definitivă prin nerecurare, Curtea deApel Alba a admis apelul parchetului, a desfiinţat sentinţa cu privire la încadrarea juridică şirejudecând, a înlăturat dispoziţia de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. araportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală. Au fost menţinute celelalte dispoziţii.La adoptarea soluţiei s-a avut în vedere următoara motivare: „În mod judicios prima instanţăa reţinut că nu s-a dovedit că programele Microsoft Office, Adobe Acrobate Distiler, AdobeDesigner 7.0 şi Adobe PhotoShop CS2 erau stocate în momentul controlului, aşa încât cuprivire la aceste programe, actele materiale de stocare nu intră în conţinutul infracţiunilor prev.de art. 1396 alin. 4 şi art. 1399 din Legea nr. 8/1996. Aceste infracţiuni fiind infracţiuni unice,dacă o parte din actele materiale invocate iniţial ca intrând în conţinutul lor nu vor mai fireţinute, pentru acestea nu se putea dispune separat achitarea, pentru că unitatea infracţiuniinu poate primi două soluţii, una de condamnare pentru actele dovedite şi una de achitarepentru cele care nu au fost dovedite. În speţă, va rămâne dispoziţia de condamnare pentruactele dovedite, iar pentru celelalte, în contextul motivării trebuiau înlăturate fără a necesitaşi o soluţie de achitare”.
Notă:
Constatăm că prin decizia Curţii de Apel a fost remediată o situaţie inacceptabilă dinpunct de vedere teoretic şi care poate crea o serie de neajunsuri în practică. Pluralitatea
3
obiectului material al infracţiunii este de esenţa faptei de reproducere de programe pentrucalculator şi nu determină o pluralitate de infracţiuni aflate în concurs, nici o infracţiunecontinuată, ci o singură infracţiune de bază, a cărei unitate infracţională nu poate fi scindatăde instanţă, astfel încât nu se pot pronunţa soluţii diferite pentru fiecare dintre programelecare constituie obiect material al infracţiunii.
Pe de altă parte, apreciem utile câteva precizări în legătură cu probele ce trebuieadministrate pentru dovedirea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 1399 din Legea nr.8/1996, având în vedere situaţia din speţa prezentată. Pe de o parte, capturile de ecran careatestă existenţa programelor pirat, este necesar să fie efectuate cu ajutorul unor specialiştiIT, pentru a fi corespunzătoare din punct de vedere tehnic şi pentru a fi utile în procesul deprobaţiune. Pe de altă parte, captura de ecran, singură nu reprezintă o probă suficientăpentru dovedirea infracţiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelorpentru calculator, fiind necesar ca aceasta să se coroboreze şi cu alte mijloace de probă(declaraţii de martori, constatări tehnico-ştiinţifice, etc.).
Tot în ceea ce priveşte infracţiunile săvârşite prin intermediul sistemelor informaticeşi a probării acestora menţionăm şi decizia nr. 3681 din 13.11.2008 a Înaltei Curţi de Casaţieşi Justiţie care, constatând că nu sunt cert dovedite elementele constitutive ale infracţiunilorreţinute în sarcina inculpatului şi având în vedere principiul „in dubio pro reo”, a dispusachitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa de către instanţade apel. Instanţa supremă a reţinut totodată că, în virtutea principiilor rolului activ, aflăriiadevărului şi prezumţiei de nevinovăţie, organele judiciare aveau obligaţia să strângă probelenecesare aflării adevărului, atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului.
