Cadrul-tip de conceptualizare a

proiectelor publicaţiilor periodice

Conf. univ., Dr.

Georgeta Stepanov

Catedra Teoria şi Practica Jurnalismului,

FJŞC, USM

Obiective:

1. Un ziar pentru cine?

2. Un ziar pentru a spune ce?

3. Un ziar cu cine?

Traiectoria conceptuală a publicaţiilor periodice

Soluţionarea punctuală a operaţiunilor succesive: Identificarea publicului-ţintă (Un ziar pentru cine?). Stabilirea intenţiei informaţionale (Un ziar pentru a

spune ce?). Analiza psiho-profesională a potenţialilor angajaţi

(Un ziar cu cine?). Elaborarea organigramei redacţionale. Elaborarea stilului de lucru al comitetului director. Formarea comportamentului comunicaţional:

profesional şi normativ (cultura instituţională).

I. Un ziar pentru cine?

Un ziar pentru cine? – impune stabilirea, în funcţie de obiectivele prestabilite ale proiectului, a categoriilor de cititori la care prioritar se va adresa ziarul.

Auditoriul potenţial al ziarului este analizat prin prisma intereselor şi nevoilor informaţionale ale lor. Astfel:

Un ziar specializat pe domeniul culturii va trebui să facă alegerea între:

propriii militanţi (membrii ai asociaţiilor culturale), aderenţii, publicul larg.

Identificarea publicului-ţintă

Ziarul de întreprindere va alege între: cadrele de conducere/coordonare, restul salariaţilor.

Ziar municipal va alege între: personalul de decizie, toţi angajaţii primăriei, toţi cetăţenii din municipiu.

Identificarea publicului-ţintă

Identificarea clară a segmentul de public pentru care vom lucra, este importantă or, conceperea şi elaborarea fiecărui număr de ziar se va face, prioritar, prin prisma intereselor acestuia. În funcţie de segmentele de public-ţintă vom realiza de fiecare dată ziare diferite:

în privinţa alegerii subiectelor, în maniera de a le trata, în forma de redactare: scriitură, vocabular, prezentarea: titrare, ilustraţii, punere în pagină.

II. Un ziar pentru a spune ce?

Un ziar pentru a spune ce? – este considerată problema-cheie a oricărui proiect comunicaţional, care conturează intenţia informaţională a ziarului

În sensul obişnuit, intenţia este similară cu “a orienta”, “a dirija”.

În aria comunicării, intenţia (intenţionalitatea) semnifică acţiunea de “a adapta la viitorul imediat anumite conţinuturi ale conştiinţei”.

Intenţia informaţională: abordări sociologice

În sociologie, intenţia vizează premisele, cauzele şi consecinţele acţionale sau monacţionale ale persoanei, colectivităţii sau instituţiilor, în raport şi faţă de realitatea (socială, politică, morală) de referinţă. Cercetarea sociologică îşi poate propune, raportată la timp, o investigare:

unidimensională (prezent); bidimensională (prezent – trecut; prezent –

viitor; trecut – viitor); tridimensională (prezent – trecut - viitor).

Intenţia informaţională: abordări sociologice

Intenţia şi finalizarea sociologică configurează o imagine cât mai realistă – obiectivă – a momentului social investigat, iar rezultatul sociologic este legitimat prin răspunsurile şi argumentele oferite de respondenţi.

Prin consecinţă, “spaţiul sociologic”, subiectiv şi el, fireşte, tinde să fie cât mai obiectiv, cât mai coincident cu realitatea de fapt şi, adesea, chiar este (cu excepţia cazurilor în care sociologia nu poate înfrânge… ideologia).

Intenţia informaţională între publicistică şi sociologie

realitatea publicistică se raportează la realitatea de fapt, dar în mod selectiv, reţinând “efectele combinatorii” semnificative, cu relevanţă publică, de interes public; pe când realitatea sociologică încearcă să descopere realitatea de fapt şi s-o descrie structural, în cauza ei profundă;

presa, cea cotidiană mai ales, vizează fenomenul (fapt, persoană, întâmplare, evoluţie, efect “care surprinde prin calităţi şi noutate), pe când sociologia vizează, cu precădere, aspectele procesuale ale organismului social. 

Intenţia informaţională între publicistică şi drept

Actul de presă (text, fotografie, desen etc.) nu poate fi alăturat unui act de drept comun, or, ziaristul comunică, simte un fapt imaterial, abstract, cu consecinţe de ordin aperceptiv, pe când criminalul realizează un act material, concret.

Consecinţele faptelor de drept comun (viol, crimă, tâlhărie) pot fi ireversibile.

Consecinţele actului publicistic sunt reversibile: cel ce se consideră lezat într-un interes sau un drept

al său poate solicita un drept la răspuns/replică.

Dimensiuni ale intenţiei informaţionale

Intenţia informaţională trebuie raportată la: Funcţiile mediatice pe care le va îndeplini ziarul, Rolurile pe care şi le va asumă ziarul. Intenţia informaţională trebuie sistematizată şi

ierarhizată – în formă şi conţinut – astfel încât să devină o cărticică de vizită, un cod al principiilor, normelor şi responsabilităţilor redacţionale: în interiorul instituţiei, în raport cu alte instituţii de presă şi în raport cu societatea (organismele guvernamentale şi neguvernamentale).

Materializarea intenţiei informaţionale

În procesul de creaţie, intenţia informaţională se materializează în diverse produse mediatice care, puse în paginile de ziar, formează ediţii noi.

Redacţiile practică un sistem diferenţiat de structurare tematică a materialelor în pagini.

Grosso modo, există pagini generaliste şi pagini specializate.

Tipuri de pagini

Conform specialiştilor nemţi Peter Brielmaier şi Eberhard Wolf, există mai multe tipuri de pagini la care de obicei apelează presa pentru sistematizarea materialelor. Între acestea:

Prima pagină care se mai numeşte şi pagina de titlu. Conţinutul ei s-a diversificat, de-a lungul timpului, fiind foarte sensibilă faţă de interesul cititorilor. Din punct de vedere formal, pagina de titlu a multor ziare s-a transformat într-un fel de cuprins şi este parţial organizată ca o „vitrină”, care conţine numeroase indicaţii referitor la articolele din interior.

Tipuri de pagini

Paginile de opinii şi comentarii. Specificitate: cantitate mare de text, tendinţă pronunţată spre articole teoretice, lipsa ilustraţiilor. “Dinamismul” paginilor de comentarii se face prin plasarea unor: caricaturi – un fel de „comentariu desenat” (pe problemă, pe

persoană), imagini foto ale autorilor articolelor, articole-ecou (la temă) apărute în alte publicaţii, fragmente din scrisorile primite la redacţie, analize în formă grafică, sondaje pe problemă.

Tipuri de pagini

Pagina tematică, pagina specială. Se consideră oportun ca problemele de mare interes şi de acută actualitate să fie tratate „monografic”. În acest mod, cititorul are posibilitatea de a înţelege, pe de o parte, „istoria” şi sensurile problemei respective iar, pe de altă parte, punctul de vedere pe care îl acreditează, în situaţia respectivă, publicaţia.

Pentru asigurarea structurii grafice a paginilor de acest gen se apelează la:

folosirea avantitlurilor, subtitlurilor, intertitlurilor; alegerea şi plasarea unor fotografii simbol; divizarea temei centrale în teme conexe, subordonate; alegerea unei machete deosebite.

Tipuri de pagini

Pagina de ştiri (există sau nu în funcţie de periodicitatea ziarului). De obicei, se apelează la rubrici separate în cadrul fiecărei pagini în parte, care livrează informaţii „de ultimă oră” pe domenii.

Pagina de informaţii utile. Este, în general, extrem de căutată de către cititori. Ca şi precedenta pune probleme dificile secretariatelor de redacţie în încercarea lor de structurare şi prezentare într-o formă gazetărească a ofertei publicistice a publicaţiei respective.

Tipuri de pagini

Pagina cititorilor. Aceste pagini menţin contactul cu cititorii, iar prin dialogul pe care îl poartă, reprezintă o cale de sporire a credibilităţii publicaţiei.

Vizualizarea fragmentelor extrase din scrisorile primite la redacţie trebuie făcută astfel încât să nu apară diferenţe de tratament grafic între fragmentele alese şi grupate în pagina respectivă.

NB! Nu se admit deosebiri între mărimea titlurilor, a corpurilor de literă; alternări ale sublinierelor sau lipsa lor; apelări preferenţiale la folosirea unor artificii tehnice.

Tipuri de pagini

Pagina mozaic. Acest tip de pagină este prezent destul de frecvent în structurile diverselor publicaţii.

Ea are, de regulă, un dublu rol: de informare - conţine rezultatele unor

concursuri, prognoza meteo, afişuri, curs valutar etc.

de divertisment - conţine benzi desenate, careuri, integrame, horoscop etc.

Tipuri de pagini

Pagina editorial. Proprii, în special, publicaţiilor americane, asemenea pagini mai conţin scrisori adresate editorialiştilor, dat şi caricaturi.

În spaţiul publicistic american, „pagina editorial” este completată, de obicei, şi cu aşa numita pagină opusă ei (op-ed page) care conţine tot articole pe teme politice, dar semnate. Cel două tipuri de pagini, aflate în interiorul ziarului, asigură exprimarea unei diversităţi de opinii asupra unor probleme politice de actualitate.

Tipuri de pagini

Indiferent de modul de structurare a publicaţiei (a paginilor ei, număr de număr) un singur principiu trebuie să domine eforturile şi preocupările menite să contribuie la materializarea intenţiei informaţionale.

Acest principiu este miza pe continuitate nu numai în ceea ce priveşte menţinerea principiilor tematice, ci, şi, în privinţa liniei grafice a paginilor. Este un „act” apreciat de cititori care caută coerenţa şi claritatea mesajului publicistic.

III. Un ziar cu cine?

Un ziar cu cine? – este o problemă ce vizează angajaţii şi calităţile psiho-profesionale ale acestora.

Traiectoria conceptuală la această etapă include selectarea persoanelor, care vor forma echipa redacţională.

Selectarea se face în baza calităţilor profesionale şi morale ale pretendenţilor, or, compatibilitatea lor este determinantă pentru formarea unui climat psihologic favorabil şi al unui cadru comunicaţional constructiv în colectiv.

Analiza psiho-profesională a potenţialilor angajaţi

Echipa redacţională profesează ideile şi stilul de comunicare stabilit în proiectul sau în “statutul” de funcţionare, păstrându-se astfel “stilul casei” – filozofia de informare şi comunicare proprie.

Calităţi profesionale ale angajaţilor

Ziarul se realizează cu o echipă constituită (şi) pe relaţii elective (şi de idei) pentru realizarea unui mesaj, aşa cum a fost formulat în proiectul

comunicaţional.

În premisa oricărui proiect mediatic selectarea personalului care va forma echipa redacţională va avea în vedere:

discernământul profesional al pretendenţilor; vocaţia evenimentului (de presă); aptitudini publicistice reale.

Calităţi profesionale: discernământul profesional

Discernământul profesional presupune, între altele: perceperea, selectarea şi prelucrarea corectă a

faptelor, evenimentelor, opiniilor cu relevanţă publică;

capacitatea de a identifica relaţia cauză-efect în producerea şi derularea evenimentelor, în acţiuni comportamentale individuale sau colective: atitudini şi mentalităţi, acţiuni şi scopuri etc;

aptitudinea de contextualizare, în folosul clarităţii mesajului, a faptelor publice, atât stilistic, cât şi grafic (machetă, design, culoare…).

Calităţi profesionale: vocaţia evenimentului

Vocaţia evenimentului presupune capacitatea: de a găsi evenimentul, de a-l trata integral.Jurnaliştii nu trebuie să se mulţumească doar cu o

imagine impresionistă (constatativă/cantitativă) asupra faptelor, evenimentelor (chiar dacă, de multe ori, este tot ce pot obţine); se impune permanentă obligaţie profesională de a depăşi, cu asumarea oricărui risc profesional, aparenţele, pentru a face cunoscute adevărurile conţinute de evenimente, fapte, atitudini.

Calităţi profesionale: aptitudini publicistice

Lumea jurnalismului este reprezentată de realitatea evenimentelor, este veridică, constatabilă, analizabilă (psihologic, sociologic, comunicaţional).

Funcţia esenţială a ziaristului este de a povesti ce se întâmplă; de a explica ce se întâmplă şi, nu foarte des, de a comenta cele întâmplate.

Talentul de gazetar este menit să surprindă acest real, să-l relateze şi să-l comenteze în aşa fel încât să producă efecte considerabile.

Talentul de gazetar

Talentul de gazetar constă în: aptitudinea de a relata cele văzute şi

investigate şi de a le reda într-o formă narativă simplă,accesibilă, onestă;

prioritatea evenimentului în raport cu stilul sau disponibilităţile “abstractizante” ale autorului;

capacitatea de a spune mult în puţine cuvinte (non multa sed multum), expresie a talentului, dar şi a respectului faţă de cititori.

Coerenţa comunicaţională versus independenţă

Întrebarea “cu cine?” cere un răspuns şi la ceea ce numim coerenţa comunicaţională a echipei, or, componenţii redacţiei vizează un anumit tip de mesaj, în realizarea căruia se angajează şi moral, şi profesional, şi contractual.

Un mesaj contrar (în mod voit contrar) celui proiectat şi realizat de echipa redacţională poate prejudicia credibilitatea şi, în ultimă instanţă, tirajul publicaţiei.

Coerenţa comunicaţională versus independenţă

Coerenţa comunicaţională impune fiecărui jurnalist în parte un comportament-tip care, în aparenţă, intră în conflict cu libertatea şi independenţa profesională.

Dependent de conceptul editorial, jurnalistul îşi manifestă independenţa în:

Alegerea temei, Alegerea surselor, Alegerea modalităţii publicistice.

Independenţa jurnalistului: alegerea temei

Prin alegerea temelor, jurnalistul îşi pune în evidenţă:

simţul de observaţie, curajul de a opta pentru un anumit subiect, capacitatea de a analiza tema respectivă, viziunea proprie asupra unui eveniment

anume, asupra căruia s-a oprit şi asupra oportunităţii căruia s-a decis în comparaţie cu alte întâmplări, care, la rândul lor, nu erau lipsite de interes.

Independenţa jurnalistului: alegerea surselor

Obiectivitatea şi corectitudinea jurnalistică se obţin apelând şi ascultând sursele de informaţie cele mai autorizate, pe care orice gazetar trebuie să ştie să le descopere.

Sursele trebuie să reprezinte întotdeauna părţile aflate în dispută. Aici apar, de multe ori, diferenţe, unele sensibile chiar, ce determină interpretări şi tonuri diferite de la o publicaţie la alta, deşi se referă la acelaşi eveniment.

Independenţa jurnalistului: alegerea modalităţii publicistice

Ziaristul, aflat faţă-n faţă cu tema aleasă şi cu datele furnizate de sursele de documentare, decide felul în care va trata, va interpreta jurnalistic informaţiile stocate: genul jurnalistic, unghiul de abordare, tonalitatea, limbajul etc.

O decizie neinspirată, în acest sens, poate duce la o exploatare parţială a datelor deţinute de gazetar sau chiar la compromiterea subiectului ales.

Bariere în activitatea jurnalistică

Orice gazetar, conştient de propria lui răspundere, de statutul social special pe care i-l conferă profesia, trăieşte unele slăbiciuni pe care deşi le recunoaşte, nu întotdeauna poate să le depăşească, între care:

graba excesivă, simplificarea problemelor complexe, autocenzura, încercarea de a-şi seduce cititorul cu

senzaţionalisme, privilegierea faptelor minuscule, abordarea aceloraşi lucruri ca şi confraţii lui, etc.

Independenţa jurnalistului

Publicaţiile periodice nu pot fi concepute şi realizate în funcţie de stările emoţionale sau de reacţiile de moment ale membrilor unei redacţii, de aceea, ele nu trebuie să cunoască oscilaţii de atitudine (unele pur conjuncturale) în privinţa direcţiilor esenţiale ale mesajului lor publicistic.

Acest fapt vorbeşte despre obiectivitatea pe care trebuie să o dovedească, în orice împrejurare, gazetarul. Judecata rece, echilibrată, nu împiedică spirtul de independenţă şi creativitatea de care trebuie să dea dovadă orice jurnalist.

Vă mulțumim !!!