1

Comuna Leţcani

Se pare că primele urme de locuire datează încă din paleolitic, aşa cum atestă descoperirea de la Dealul Movilenilor. Denumirea satului derivă de la Laţcu Sârbul, care avea stăpânire de la domnii Ilaş şi Ştefan Voevod, ceea ce ne arată că satul era mult mai vechi decât data atestării sale în documente. Numele de Sârbul ne arată că la început, acest sat a fost o veche colonie de slavi (sârbi), care au format satul. O altă opinie, foarte puţin plauzibilă, privitor la denumirea satului, este că acesta ar proveni de la numele “lipcani”. Lipcanii erau un corp de mercenari, redus ca număr, ce depindeau direct de domn şi format din călăreţi tătari foarte iuţi, folosiţi mai ales în prinderea celor bănuiţi de viclenie şi în transmiterea ştirilor. Aceştia proveneau din satele Poloniei. Cea mai veche atestare documentară a satului cu numele Leţcani este din 16 decembrie 1516, satul de pe Bahlui fiind întarit de Bogdan Voievod (1504 – 1517) lui Cozma Şarpe postelnic, sat cumpărat de la urmaşii lui Laţcu Sârbul. „Cu mila lui Dumnezeu noi Bogdan Voievod, domnul Ţării Moldovei, cunoscut facem cu această carte a noastră, tuturor, cari vor căuta la dânsa sau o vor auzi cetindu-se, că au venit înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri moldoveni Maruşca şi sora ei Zoica, fiicele Feodosiei, nepoatele lui Giurgiu, vând satul lor de la bunicul lor Laţcu Sârbul pe care el l-a avut de la străvechii noştri de la Iliaş şi Ştefan voievod un sat anume Leţcani pe Bahlui cu o moară şi loc de prisacă…” Până în 1834 satele care formează astăzi comuna Leţcani au facut parte din „ţinutul Cârligatura” care cuprindea zona dintre Iaşi, Târgu Frumos şi Strunga. Satele aveau în frunte un ispravnic care, de obicei, era boierul ce stăpânea moşia. După Unirea Principatelor Romane se trece la organizarea pe judeţe, plase şi comune. În această perioadă apare comuna Cucuteni care făcea parte din plasa Stavnic şi se întindea de la Cucuteni – Leţcani până la Ţibana. Între anii 1944 – 1948 apar comunele Cucuteni şi Leţcani, iar după 1948 comuna Leţcani capătă configuraţia de azi cuprinzând satele Leţcani, Cogeasca, Cucuteni, Bogonos.

Repere geografice

Comuna Leţcani este situată în partea central – estică a judeţului Iaşi, la contactul dintre Câmpia Moldovei şi Podişul Central Moldovenesc, pe teritoriul ei intersectându-se paralela de 47013’ latitudine nordică cu meridianul de 2700’ longitudine estică. Are o suprafaţă de 5855 hectare şi se învecinează cu teritoriile următoarelor comune: Româneşti la nord, Rediu şi Miroslava la est, Horleşti la sud şi Dumeşti la vest. Sub raport structural, unitatea geologică pe care s-a dezvoltat această regiune este alcătuită din două etaje: un etaj inferior, cutat, de peste 1121 m adâncime şi un etaj superior, necutat. Primul formează socrul cristalin al Platformei Moldoveneşti, cel de-al doilea etaj reprezentând cuvertura monoclimală a platformei, alcătuit din sedimente necutate cu o înclinare generală a stratelor sub 0,5 grade. Relieful cuprinde coline domoale, care rar depăşesc 150 – 200 metri şi dealuri aparţinând Coastei Iaşilor. Aceste dealuri sunt reprezentate prin: Dealul Holm, Dealul Ruşilor, Dealul Barboşi, Dealul Horleşti, Dealul Voineşti şi Dealul Domniţa. Colinele numite şi terase reprezintă cuverturi de luturi, nisipuri şi prundişuri dispuse pe un strat argilos. Cele mai importante terase sunt: Terasa Bisericii, Terasa Casa Apei şi Terasa Bărbeni. Apele comunei Leţcani sunt reprezentate de râul Bahlui cu afluenţii săi: Osânzana, Bogonos, Ilenii, Recea şi două iazuri care ocupă o suprafaţă de 140 ha. Este vorba despre iazul de la Cucuteni – Cogeasca situat pe pârâul Osânzana, cu o suprafaţă de 135 ha şi iazul din Silişte cu o suprafaţă de 3 ha.

2

Teritoriul Leţcanilor şi împrejurimile sale se află în zona de silvostepă, în regiunile mai joase dezvoltându-se stepa. Vegetaţia de stepă cuprinde: colilia, pirul crestat, trifoiul mărunt, lucernă. Fauna comunei Leţcani cuprinde: rozătoare (popândăul, iepurele, şoarecele de câmp, hârciogul), păsări (ciocârlia, graurul, cucul cioara, vrabia, rândunica), insecte (cosaş, lăcusta de păşune, greierul de câmp), peşti (crap, caras, biban, mreană), avifauna ( raţe şi gâşte sălbatice, barza, stârca) şi reptile (şerpi şi şopârle).

Clima comunei Leţcani este o climă temperat – continentală. Acest tip de climă asigură condiţii în general bune pentru viaţa populaţiei, pentru agricultură şi pentru transportul feroviar, rutier şi aerian. Media anuală a precipitaţiilor este de 540,2 milimetri. Vânturile predominante sunt cele dinspre nord – vest, urmate de cele din sud – vest şi de vest. Fenomenele climatice dăunătoare sunt: grindina şi bruma. Comuna Leţcani cuprinde următoarele sate: Leţcani, Cogeasca, Bogonos şi Cucuteni.

Primul primar al comunei Leţcani formată în anul 1948 a fost Neculai Enache din Cucuteni, iar din 1996 până în prezent este domnul Ursache Ovidiu.

Instituţiile importante ale comunei Leţcani sunt: primăria, biserica, poliţia, şcoala, dispensarul şi poşta.

Populaţia comunei Leţcani este de religie creştin – ortodoxă. Biserica parohială Leţcani, cu hramul “Sfântul Ierarh Spiridon” şi “Sfântul Dimitrie” se mai numeşte biserica Rotundă datorită planului circular al acesteia. Este unică în România datorită arhitecturii ei. Ea este construită în anul 1793 în stil neoclasic? Agricultura şi creşterea animalelor sunt activităţile de bază ale locuitorilor comunei, foarte multe familii asigurându-şi astfel veniturile necesare. Veniturile comunei au făcut posibilă realizarea unor obiective de maximă importanţă pentru viaţa oamenilor: telefoane, gaz metan, apă potabilă, drumuri. Numărul total de locuitori ai comunei este în jur de 7100 locuitori.

Prima şcoală din Leţcani a fost înfiinţată în anul 1889. De-a lungul anilor au fost la şcoala Leţcani mulţi învăţători şi profesori care au contribuit la ridicarea prin educaţie şi cultură a comunităţii. În anul 1992 a avut loc sfinţirea noului local de şcoală.

Astfel s-au îmbunătăţit condiţiile de desfăşurare a învăţământului, Şcoala Leţcani ajungând una dintre cele mai respectate şi apreciate şcoli din judeţ. În comuna Leţcani se află Cimitirul Eroilor în care şi-au găsit loc de odihnă soldaţii români căzuţi pe frontul de est în cel de-al doilea Război Mondial.

3

Personalităţi SICA RUSU DURLAI “Interpreta de muzică populară care s-a remarcat de-a lungul anilor cu melodii din folclorul moldovenesc şi gorjenesc, cu cântece de voie bună şi petrecere, romanţe şi cu atâtea altele din toate zonele folclorice spre bucuria celor care o urmăreau pe scenă cum frumos o prezenta realizatorul TVR, Gheorghe Placu, s-a născut în Leţcani, fiind al doisprezecelea copil al familiei Neculai Rusu. Rămasă fără mamă de la vârsta de un an, Sica Rusu va avea o copilărie şi o adolescenţă marcate de această prematură dispariţie şi de celelalte greutăţi şi privaţiuni. Sica Rusu (Durlai) nu s-a lăsat însă copleşită, înţelegând că singura cale de a depăşi situaţiile dificile este lupta şi fiind atrasă de frumuseţea cântecului popular românesc, ea a făcut eforturi fără margini pentru a-şi împlini visul de a deveni interpretă de muzică populară. Cântecul i-a devenit, cum frumos se exprimă în cartea publicată în anul 2004 la Târgu Jiu, “Tovarăşul ei de drum”, iar cei peste 35 de ani de activitate artistică, colaborând cu orchestre şi ansambluri folcolrice de prestigiu precum Taraful C.F.R. Iaşi, Orchestra Radio Bucureşti, Orchestra Ansamblului “Moldova”, Ansamblul “Trandafir de la Moldova” – Bârlad ş.a. De asemenea, a înregistrat o serie de albume (discuri, C.D.-uri, casete), dintre care amintim:

- 1972 “Zi-i mai tare lăutare” – Electrecord - 1977 “Eu sunt fată de la Iaşi” – Electrecord - 1996 “Doina Gorjului” Star Music Production - 2000 “La casa cu brad la poartă” Star Music Production Viaţa şi împlinirea Sicăi Rusu Durlai este emblematică pentru modul în care copiii şi tinerii din

generaţia sa au reuşit să depăşească obstacole care păreau insurmontabile şi să ajungă la împlinirea propriilor aspiraţii şi idealuri.

PROFESORUL ŞI PRIMARUL OVIDIU URSACHE

S-a născut la 12 iulie 1956, fiind al nouălea dintre cei zece copii ai familiei Eufrosina şi Vasile Ursache, din satul Mânjeşti, comuna Mogoşeşti, judeţul Iaşi. Nevoit să suporte greutăţile şi lipsurile încă de la vârsta copilăriei (tatăl său a murit când avea 7 ani, iar mama sa, rămasă singură, trebuia să îngrijească şi să poarte la şcoli copiii numai cu veniturile deţinute ca membră sau pensionară C.A.P.), luând exemplul fraţilor mai mari şi înţelegând că reuşita în viaţă se poate obţine numai prin muncă şi studii. Ovidiu Ursache a fost elev al şcolii din Mânjeşti şi al Liceului Pedagogic “Vasile Lupu” din Iaşi, devenind învăţător şi primind repartiţiile la Şcoala numărul 16 din Iaşi. Fiind un umanist prin formaţie şi realist în abordarea problemelor instituţiei şi ale comunităţii locale, profesorul Ovidiu Ursache se va remarca în scurt timp prin componenţa profesională şi apropierea faţă de oameni, ceea ce va duce la numirea sa ca director coordonator, funcţie pe care ova îndeplini, între anii 1986 – 1996 şi, apoi, la alegerea pentru trei mandate consecutive (1996 – 2000, 2000 – 2004, 2004 – 2008) ca primar al comunei Leţcani.

(Babă Iulian, Ursache Mădălina Gabriela, Bişoc Dragoş, Chiriac Rafael, Ioniţă Simona , clasa a IV-a B) Biserica parohială Leţcani cu hramul “Sfântul Ierarh Spiridon” şi “Sfântul Dimitrie”

Situată la doar 10 km de Iaşi, pe un traseu de intensă circulaţie. biserica rotundă din Leţcani rămâne un monument prea puţin cunoscut. Planul circular al acestei construcţii i-a adus o anumită faimă, fiind considerată un unicat pe teritoriul României. Pisania de la intrarea bisericii, inscripţionată în limba greacă, ne dezvăluie următorul conţinut:

4

„Templul acesta, sfânt acoperământ al credincioşilor cu numele celor întru totul cu apostolii împăraţi Constantin şi a maicii sale, Elenei, s-a clădit frumos, cu foarte mare cheltuială, de Constantin al Lupului, marelui logofăt şi al soţiei sale, Annei, celuia ce se trage din neamul Balş, iar al ei Catargi, ambii din boieri evgenişti, ca preoţi soli ai sfâinţilor şi drept stătători ai luminate credinţe”. Inscripţia nu este datată, dar încadrarea ei cronologică se poate face pe seama ctitorului, care este personaj istoric cunoscut. Majoritatea documentelor istorice, atestă ca perioadă de zidire a locaşului sus pomenit, secolul al XVIII-lea, idee împărtăşită şi de domnul academician Răzvan Theodorescu. Din puncet de vedere arhitectonic, specialiştii au încadrat acest locaş în stilul neoclasic, apărut la sfârşitul veacului al XVIII-lea. Interesant este faptul că se fac asocieri între acest locaş şi Biserica Sfântului Mormânt. Astfel, Sorin Iftimi afirmă că primul hram, “Sfinţii Constantin şi Elena”, al bisericii Rotunda Leţcani este în strânsă legătură cu biserica zidită de aceeaşi împăraţi pe locul Sfântului Mormânt. Totuşi, de-a lungul vremii, a rezistat şi o altă opinie, conform căreia modelul pentru Rotundă ar fi fost biserica Sfântul Dumitru din Tesalonic, Grecia, de unde s-au adus chiar meşteri zidari. Vitregiile istoriei au făcut ca biserica din Leţcani să fie serios avariată în repetate rânduri. La începutul secolului XIX (1830) a suportat un incendiu care distruge mare parte din clădire, inclusiv mobilierul. În acelaşi an se pierde hramul original “Sfinţii Constantin şi Elena” şi apare un nou hram sub auspiciile “Sfântului Ierarh Spiridon“. Aceste informaţii sunt susţinute şi de preotul Sava Popovici care vorbeşte despre reparaţiile capitale efectuate în acel an, despre o cutiuţă de argint de pe Sfânta Masă cu Sfintele Moaşte, care are imprimat anul 1830 şi totodată despre o nouă catapeteasmă ce are ca icoană a hramului pe Sfântul Spiridon. Aceeaşi catapeteasmă, după unii, a rezistat în timp şi este cea de astăzi, după alţii, a fost schimbată undeva la începutul secolului XX (1907 – 1909). Această ultimă sursă afirmă că icoanele din catapeteasmă au fost lucrate de către zugravul Gheorghe Ionescu din Iaşi (1908 – 1909) în stil neobizantin. Domnul pictor Preotu Ioan, cel care a îmbrăcat biserica rotundă cu actuala pictură şi a lucrat la curăţarea catapetesmei, afirmă că icoanele catapetesmei, în general, împreună cu icoanele din peretele cafasului sunt de o mare valoare şi nu pot fi contestate ca lucrări de artă provenite din secolul XIX.

După o altă sursă, în 1852 s-au făcut reparaţii şi s-ar fi dat bisericii hramul Sfântul Spiridon. Începutul secolului XX aduce acestui monument greu încercat alte reparaţii şi amenajări (1906 – 1909). Cei care au reuşit de-a lungul veacurilor să ridice moralul credincioşilor, să păstreze făclia credinţei strămoşeşti şi să se îngrijească de casa Domnului au fost preoţii slujitori. La această biserică, primul preot nu este cunoscut, dar începând cu 1863 se află numele unui preot: Ioan. Apoi, în unele documente sunt pomeniţi preoţii Ştefan Simionescu, Alexandru Arbore, Vasile Rudinciuc (refugiat din Bucovina în timpul războiului din 1916 – 1918), Gavriil Amăriuţei, care apare şi mai târziu ca paroh suplinitor (1948 – 1952).

După o altă sursă, în 1852 s-au făcut reparaţii şi s-ar fi dat bisericii hramul Sfântul Spiridon. Începutul secolului XX aduce acestui monument greu încercat alte reparaţii şi amenajări (1906 – 1909). Cei care au reuşit de-a lungul veacurilor să ridice moralul credincioşilor, să păstreze făclia credinţei strămoşeşti şi să se îngrijească de casa Domnului au fost preoţii slujitori. La această biserică, primul preot nu este cunoscut, dar începând cu 1863 se află numele unui preot: Ioan. Apoi, în unele documente sunt pomeniţi preoţii Ştefan Simionescu, Alexandru Arbore, Vasile Rudinciuc (refugiat din Bucovina în timpul războiului din 1916 – 1918), Gavriil Amăriuţei, care apare şi mai târziu ca paroh suplinitor (1948 – 1952). Preoţii care vor influenţa viaţa moral – religioasă, socială, economico – politică şi vor rămâne în istoria bisericii din secolul XX sunt: părintele iconom stavrofor Sava Popovici (1920 – 1948), părintele Popa Dumitru (1952 – 1958), părintele Nicolaie Lefter (1958 – 1978), părintele iconom stavrofor Carp Mihai (1978 – 2005).

5

Din ianuarie 2005, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Daniel s-a înfiinţat postul de preot II în parohia Leţcani. Astăzi, slujitori la Sfântul Altar sunt preotul II Miron Mihai Mirel şi preotul paroh Leonte Ioan Cristinel. Elevi ai Şcolii Leţcani în dialog cu primarul Ovidiu Ursache

1.Cum este să fii primar? Răspuns: În cei 11 ani de când sunt primarul Comunei Leţcani am plecat de la convingerea că sunt sau trebuie să fiu “primum inter pares”, (cum spuneau latinii) adică primul între cetăţenii egali ai comunităţii. Ceea ce îi conferă primarului un statut deosebit este faptul că odată cu votul, oamenii îi încredinţează răspunderea şi îl împuternicesc să rezolve, în numele lor, problemele comunităţii şi să asigure condiţii de viaţa cât mai bune pentru fiecare dintre ei. Pentru aceasta sunt necesare eforturi, strădanii, renunţări şi chiar sacrificii care îţi aduc, însa, şi satisfacţii dacă doreşti şi acţionezi pentru a face bine oamenilor şi pentru a

asigura afirmarea şi creşterea prestigiului comunităţii. 2. Care sunt atribuţiile primarului? În ce relaţie se află cu consiliu local? Răspuns: Primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică, exercitând puterea la nivel local, în

numele şi pentru binele comunităţii. El coordonează administraţia locală răspunzând de respectarea şi aplicarea legilor, acordarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, funcţionarea instituţiilor şi serviciilor publice, asigurarea resurselor financiare şi execuţia bugetului local, gestionarea patrimoniului şi realizarea achiziţiilor publice, apărarea împotriva dezastrelor, protecţia civilă, protecţia mediului şi protecţia socială, ameliorarea stării de sănătate şi a nivelului de cultură, educaţia libertăţii şi ridicarea nivelului de trai al populaţiei comunei. Toate acestea se realizează în baza unei strategii şi a unor programe de dezvoltare şi modernizare a comunităţii, dezbătute cu cetăţenii şi aprobate în consiliul local. Primarul exercita o funcţie executivă, hotărârile fiind adoptate de catre consiliul local prin vot şi aplicate de către primar prin intermediul aparatului de specialitate. O parte dintre atribuţii, cum sunt cele privind administrarea bunurilor, achiziţiile publice sau gospodărirea localităţii sunt delegate viceprimarului care este în subordinea primarului pe care îl poate înlocui. Atât atribuţiile primarului cât şi cele ale consiliului local sunt stabilite prin Legea administraţiei publice locale şi prin alte acte normative.

3. Ce abilităţi trebuie s ă aibă o persoană pentru a deveni primar? Răspuns: Trebuie să fie apropiat de oameni, să-i înţeleaga şi să-i ajute atunci când au nevoie, să aiba capacitatea şi disponibilitatea de a le rezolva problemele, să se identifice cu aspiraţiile şi să slujească idealurile comunităţii în fruntea căreia este sau vrea să ajungă. Cel care vrea să ajungă primar trebuie să inţeleagă că puterea nu trebuie exercitată pentru a-i domina, pentru a-i stăpâni, sau pentru a face din oameni mijloace pentru atingerea unor interese personale sau de grup, ci pentru a îmbunătăţi viaţa oamenilor “cetăţii” care trebuie să fie, de fapt, scopul fundamental al activităţii primarului şi consilierilor locali.

4. Ce părere aveţi despre oamenii din comuna Leţcani? Cum vă înţelegeţi cu ei? Răspuns: Deşi când am primit, acum aproape un sfert de veac, repartiţie guvernamentală, ca profesor, la Şcoala Leţcani nu-mi doream nimic mai mult decât să plec cât mai repede la un liceu din Iaşi sau la Universitate, după ce am cunoscut calităţile deosebite ale oamenilor din Leţcani, Cogeasca, Bogonos, Cucuteni am ales să rămân aici şi să mă pun în slujba aspiraţiilor şi idealurilor lor. Atât în cei zece ani cât am fost director coordonator pe linie de învăţământ, cat şi în timpul celor trei mandate de primar mi s-a întărit convingerea că am avut şansa să-mi împlinesc propriile idealuri slujind aspiraţiile unor oameni gospodari, harnici şi întreprinzători, care ştiu să distingă valorile autentice de falsele valori şi pentru care munca,

6

credinţa, familia, cinstea dreptatea, libertatea şi solidaritatea umană reprezintă repere valorice perene. Împărtăşind aceleaşi valori şi aceleaşi idealuri şi acţionând pentru înfăptuirea sau atingerea lor am constatat că sunt înţeles şi urmat de cei mai mulţi dintre ei, iar eu am căutat permanent să vin în întâmpinarea nevoilor lor şi să nu-i dezamăgesc.

5. Vă bucuraţi de respectul oamenilor? Răspuns: Cred ca da. Şi aceasta pentru că la rândul meu i-am respectat şi-i respect pe fiecare dintre ei, indiferent de funcţie, poziţie socială, familie, avere, sat, vârstă, convingeri etc. De altfel eu cred că fiecare om are preponderant trăsături pozitive, calităţi şi merite ce trebuie cultivate şi, de aceea, nu i-am împărţit niciodată în “buni” şi “răi”, în cei care sunt “cu mine” şi cei care sunt “împotriva mea”. I-am respectat şi i-am iertat chiar şi pe cei care, mânaţi de interese meschine, de patimă şi de porniri iraţionale m-au calomniat sau au încercat pe orice cale să-mi facă rău mie şi familiei mele. Şi aceasta pentru a le da şansa să se reabiliteze şi pentru a nu provoca şi alimenta artificial conflicte şi tensiuni în comunitate. Am manifestat şi manifest, însă, exigenţă şi am luat măsurile corespunzătoare cu aceia care au încercat sau încearcă să încalce drepturile şi libertăţile concetăţenilor sau care într-un fel sau altul, creează probleme comunităţii. Acestea consider că sunt raţiunile pentru care cred că oamenii nu numai că mă respectă, dar au şi încredere în mine. De altfel, dacă generaţia noastră a reuşit să contribuie la consolidarea şi afirmarea comunităţii locale, aceasta a fost posibilă pentru că am pus la temelia ei respectul şi încrederea reciprocă dintre cetăţeni, instituţii, organizaţii şi autorităţi.

6. Care au fost cele mai frumoase momente din viaţa de primar? Răspuns: Acelea când am reuşit să rezolv probleme fundamentale sau să realizam obiective care au schimbat în bine viaţa oamenilor şi activitatea instituţiilor.

Construirea şcolii noi sau reparaţiile capitale ale celor existente, realizarea distribuţiei gazelor naturale, a alimentării cu apă a tuturor satelor comunei şi a încălzirii centrale a instituţiilor, repararea şi modernizarea drumurilor sau a iluminatului public, sprijinirea bisericilor, inaugurarea Centrului Cultural Leţcani şi lansarea revistei Satele ieşene, publicarea monografiei “Comuna Leţcani- comunitate şi ideal”etc. sunt doar o parte dintre momentele în care am putut exclama, asemenea legendarului Faust,”Clipă opreşte-te, eşti atât de frumoasă!”

7. Ce investiţii se vor realiza în anii următori? Răspuns: Prin strategia de dezvoltare şi modernizare a comunei Leţcani în următorul deceniu am prevăzut principalele investiţii pe care ne propunem să le realizăm în satele comunei dintre care menţionez:

* canalizare în toate satele; * reabilitarea iluminatului public; * asfaltarea tuturor drumurilor comunale şi continuarea betonării drumului judeţean 248B –spre

Cucuteni; * reparaţii capitale şi modernizarea corpurilor vechi ale şcolilor din Leţcani, Cogeasca, a sediului

Consiliului Local; * realizarea distribuţiei gazelor naturale la Bogonos, Cogeasca si Cucuteni; * extinderea reţelelor alimentării cu apă, reţelelor electrice şi a celorlalte utilităţi în zonele introduse

în intravilan; * alimentarea cu apă şi gaz metan a blocurilor de la Căpriţa şi Avicola; * crearea unor baze de agrement si multe altele. 8. Cum preconizaţi ca va fi în viitor Leţcaniul? Răspuns: Mi-am propus ca până în anul 2016, când vom sărbători 500 ani de la prima atestere

documentară, localitatea noastră să înregistreze un astfel de ritm al dezvoltării care să asigure nu doar ştergerea diferenţelor dintre sat şi oraş ci să o aducă, sub aspectul nivelului de trai al oamenilor, la nivelul comunităţilor locale cele mai dezvoltate şi mai prospere din Europa Occidentală. Aceasta este ţinta pe care o urmărim prin integrarea noastră europeană.

9 Cum se schimbă viaţa în Leţcani dupa integrarea în Uniunea Europeană? Răspuns: Integrarea europeana nu reprezintă un scop în sine, ci o cale (credem cea mai bună) pe care societatea românească a ales să o urmeze pentru a asigura cele mai bune condiţii de viaţa oamenilor. In procesul integrării comuna Leţcani trebuie să realizeze progrese în toate domeniile; scopul integrării este

7

dezvoltarea, progresul, iar acestea vor avea ca finalitate schimbarea în bine a vieţii oamenilor. Toate acestea necesită eforturi deosebite nu numai din partea administraţiei ci şi din partea agenţilor economici, a instituţiilor şi organizaţiilor, al familiilor şi a fiecărui om.

10. Sunteţi de acord cu regulile Uniunii Europene? Răspuns: Orice comunitate umană sau internaţională este organizată şi funcţionează după anumite reguli, după anumite norme. Din moment ce România şi românii au optat în mod liber pentru a adera şi a se integra în Uniunea Europeana, înseamnă că au înţeles şi au acceptat normele după care este organizată aceasta. Trebuie să înţelegem însă că, în ultimă instanţă, aplicarea normelor Uniunii Europene are ca finalitate buna funcţionare a sistemului şi satisfacerea nevoilor statelor, ale comunităţilor regionale sau locale, ale instituţiilor şi ale oamenilor. Aceste norme nu sunt date odata pentru totdeauna şi ele vor fi schimbate, inclusiv prin contribuţia României, în funcţie de evoluţiile politice, economice, culturale etc. şi în funcţie de nevoile si de aspiraţiile oamenilor.

11. Care reguli ale Uniunii Europene credeţi că ne afectează cel mai mult? Răspuns: Cele pentru care nu avem condiţiile materiale, legislative şi psihologice pentru a le putea îndeplini fără să afecteze negativ viaţa oamenilor. Astfel norma care interzice deplasarea vehicolelor cu tracţiune animală pe drumurile europene nu ar fi respinsă dacă am avea drumuri laterale care să poată fi folosite; restricţiile privind comercializarea produselor agricole se dotorează faptului că nu sunt create condiţii care să asigure respectarea normelor sanitar- veterinare etc.

12. Credeţi că Leţcaniul poate deveni oraş? Răspuns: Nu ne-am propus acest obiectiv deoarece localitatea este poziţionata geografic la distanţe foarte mici faţă de municipiul Iaşi şi faţă de recentdeclaratul oraş Podu- Iloaiei. Trebuie analizată profund oportunitatea unei astfel de decizii, mai ales că facem parte dim Zona Metropolitană Iaşi, iar dezvoltarea în sensul urbanizării sub aspect economic, arhitectonic, edilitar, cultural etc. a localităţii este un proces în curs de desfăşurare. Ceea ce mă preocupă este să asigurăm un nivel de civilizaţie cel puţin la fel de ridicat cu acela specific unui oraş modern, dar să păstrăm specificul local şi identitatea acestei prestigioase comunităţi aflată la poarta de vest a celui mai mare oraş din estul Uniunii Europene.

13. Ce perspective are un tânar care ar dori să se întoarcă în sat după terminarea şcolii? Răspuns: Progresele pe care le-a cunoscut comuna în ultimul deceniu şi menţinerea unui ritm accelerat al dezvoltării şi modernizării economice, urbanistice, culturale, administrative, educative fac din Leţcani o comunitate în cadrul căreia orice tânăr se poate împlini, se poate afirma şi poate să-şi împlinească speranţele, aspiraţiile, idealurile. Facem investiţii, ne preocupăm de asigurarea unui mediu natural , economic social, cultural şi educaţional cât mai propice unei vieţi civilizate nu doar pentru noi, cei de azi, ci şi pentru generaţiile viitoare astfel încât tinerii să aiba acasă, aici la Leţcani, ceea ce în ultimii ani caută printre străini. Atunci o comunitate se poate considera puternică şi durabilă cand poate asigura condiţii optime şi posibilităţi de realizare pentru toţi fiii ei. Iar comuna Leţcani a facut în ultimii ani paşi importanţi în această direcţie.

14. Care au fost cele mai grele momente din viaţa de primar? Răspuns: Toată viaţa mea a fost o luptă cu greutăţile. În copilărie şi în anii tinereţii au fost de natură personală sau de familie, ulterior, în perioada cât am fost director cele ale şcolii , iar în ultimul deceniu am condus sau am dus în mod direct lupta pentru soluţionarea problemelor şi pentru depăşirea greutăţilor pe care comunitatea şi oamenii ei au trebuit să le înfrunte. Cu toate dificultăţile şi riscurile ei aceasta a dat şi dă în continuare sens propriei mele vieţi, iar greutăţile pe care le-am depăşit în trecut mi-au sporit rezistenta şi îmi fac mai sigură lupta cu valurile întâmplărilor viitoare. Nu am fost singur, însa, în această luptă. Faptul că am fost şi sunt sprijinit şi încurajat de majoritatea locuitorilor şi familiilor de frunte ale comunei, de biserică şi de preoţi, de şcoli şi de majoritatea intelectualilor, de toţi aceia care doresc şi acţionează pentru binele general al comunităţii mă fac să ma simt în siguranţă şi să abordez cu curaj problemele care pentru mulţi păreau insurmontabile. Aşadar, în fiecare zi traversez momente dificile, iar lupta pentru depăşirea lor este, practic, modul meu de a exista, de a trăi. Iar faptul că duc această luptă împreună şi spre binele oamenilor din comuna Leţcani mă face sa fiu fericit.

15. 0u vă este dor de anii când eraţi profesor?

8

Răspuns: Nu am încetat nici o clipă să fiu professor, să fac educaţie. Am ţinut şi ţin permanent legatura cu colegii educatori, învătăţori şi profesori, cu elevii şi părinţii, cu şcoala din al cărui consiliu de administraţie fac parte de peste un sfet de secol şi pe care am condus-o timp de zece ani ca director. Era într-o perioadă grea pentru ţară şi pentru comună, dar faptul că am construit în acei ani una dintre cele mai frumoase şi mai moderne şcoli din judeţ care reprezintă, vorba lui Dimitrie Cantemir “a tinereţii mele întâi născută roada”, mi-a dat încredere mie, dar şi oamenilor din Leţcani că putem face şi alte lucruri care să contribuie la ridicarea comunei. Dorul de şcoală a fost şi va rămâne o permanenţă a vieţii mele, dar mi-am asumat şi mi-a fost încredinţată răspunderea de a “povăţui” întreaga comunitate spre un ideal şi trebuie să-mi fac până la capăt datoria. 16. Ce aţi dori să mai faceţi dacă vă întoarceţi la şcoală? Răspuns: Să continui lupta; să-mi folosesc “puterea sufletească” energia şi experienţa dobândită pentru binele oamenilor din comuna Leţcani, ale căror idealuri şi aspiraţii le-am slujit înca din anii tinereţii şi care au dat şi vor da până la capăt sens propriei mele vieţi. Sunt convins că puterea educaţiei, a culturii, a credinţei şi ştiinţei pot şi trebuie folosite din plin pentru ridicarea comunităţii. Şi aceasta cu atât mai mult atunci când puterea politică riscă să fie sau este exercitată de cei care nu pot ceea ce vor sau nici măcar nu vor să poată să se ridice din zona mediocrităţii. 17. Veţi candida pentru un nou mandat de primar? Răspuns: “Contractul social” implicit pe care l-am încheiat în anul 1996 şi care a fost prelungit în 2000 şi în 2004, cu oamenii din comuna Leţcani nu are ca termen o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă. Am spus atunci că voi rămâne în această funcţie atât cât oamenii vor considera că este nevoie de mine şi numai în măsura în care voi putea onora această demnitate de primă importanţă la nivelul comunităţii. A mă retrage din proprie iniţiativă, printr-o decizie unilaterală, ar însemna să ignor sau să eludez voinţa poporului, care nu poate fi exprimată decât prin vot. Singura modalitate de a cunoaşte şi de a asculta vocea poporului ar fi, aşadar, aceea de a-mi depune candidatura pentru un nou mandat de primar. Nu am luat încă o decizie în acest sens, dar consider că aşa ar fi corect şi cinstit atât faţă de oameni, cât şi faţă de propriile mele convingeri potrivit cărora “VOX POPULI, VOX DEI” (vocea Poporului este vocea lui Dumnezeu) 18. 0e vom mai întâlni la 31 Decembrie? Răspuns: Comunităţile locale sunt întemeiate pe aceleaşi principii şi valori ca şi familiile. Şi aşa cum familiile se reunesc la sărbători şi cu prilejul altor evenimente importante din viaţa lor, am considerat şi consider că putem întări “unitatea sufletească” a comunităţii organizând aceste întâlniri cu oamenii “cetăţii”, la zilele satelor, la ziua comunei şi cu prilejul Anului Nou. Ele au deja o tradiţie de aproape zece ani şi sper că vor fi continuate şi de către cei care îmi vor urma.

Şi pentru că odata cu Înălţarea Domnului vom sărbători ziua Comunei Leţcani, iar de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, odată cu hramul bisericilor, vom sărbători zilele satelor Cogeasca şi Bogonos, vreau să folosesc acest prilej pentru a adresa concetăţenilor noştri cele mai frumoase gânduri, însoţite de urarea ca fiecare în parte şi toţi la un loc să găsim resursele sufleteşti şi forţa morală necesare pentru a continua efortul comun pentru împlinirea aspiraţiilor şi idealurilor comune.

Interviu realizat de către elevii clasei a IV-a B, în cadrul unei lecţii de educaţie civică, desfăşurată la sediul primăriei Leţcani.

9

Francofon, Francofonie

În fiecare an, în luna martie, francofonii din toată lumea au ocazia să sărbătorească Zilele francofoniei prin numeroase întâlniri, spectacole, colocvii expoziţii, concursuri… Orice formă de exprimare este pusă în valoare de către cei care au limba franceză ca mijloc de comunicare, scopul fiind promovarea limbilor şi a culturilor francofone, apărarea diversităţii culturale şi a plurilingvismului, constituirea unui dialog permanent între oamenii din diferite ţări.

Francofonia desemnează două realităţi diferite dar complementare: - francofonia, cuvânt scris cu F mare, desemnează de obicei totalitatea guvernelor, ţărilor sau

organizaţiilor oficiale care au ca element comun folosirea limbii franceze în întâlnirile şi schimburile lor de orice fel;

- francofonia cu f mic desemnează în general totalitatea popoarelor ce utilizează părţile sau integral limba franceză în viaţa cotidiană şi în comunicare.

Spaţiul francofon este o realitate nu numai geografică sau lingvistică, dar şi culturală; el reuneşte pe toţi cei care exprimă ataşamentul şi apartenenţa la limba franceză sau la culturile francofone.

Pentru francofoni franceza este limba maternă sau a doua limbă vorbită după limba maternă. În toamna anului 2006, la Bucureşti, a avut loc Sommet-ul Francofoniei, întâlnirea la nivel înalt a şefilor de state şi guverne de pe cinci continente ale lumii: Asia, Europa, Africa, America şi Oceania.

Franceza ocupă însă un loc privilegiat ca limbă a diplomaţiei. La ONU, din 138 de delegaţi, 50 se exprimă în franceză. Ea rămâne pentru multe popoare şi pentru poporul român limba culturii şi expresivităţii artistice, fiind prezentă în sistemele educative din toate regiunile lumii.

România care face parte dintre cele 49 de state şi guverne având franceza ca element comun, acordă un loc important aceste limbi de circulaţie universala în sistemul său educativ. Moştenire a legăturilor ţesute încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, limba şi cultura franceză aparţin patrimoniului român. Numeroşi scriitori, artişti, savanţi români şi-au făcut cunoscuta opera locuind şi lucrând în Franţa şi devenind apoi celebrităţi ale culturii europene şi mondiale.

George Enescu, Constantin Brâncuşi, Eugen Ionesco, Panait Istrati, Marta Bibescu, Tristan Tzara, Elena Văcărescu, Emil Cioran sunt câteva exemple de personalităţi ce aparţin patrimoniului român şi francez în acelaşi timp.

Francofonia pe unde Radio France International (RFI) este vocea Franţei în străinătate. Acest post de radio contribuie la

răspândirea şi strălucirea limbii franceze în lume, difuzând programe în franceză 24 de ore din 24. TV 5: franceza pe ecran 63 de milioane de telespectatori din Europa, Africa şi cele două Americi urmăresc emisiunile acestui

canal de televiziune primite prin cablu sau prin satelit.

10

Champs Elysée Je m’baladais sur l’avenue le coeur ouvert à l’inconnu J’avais envie de dire bonjur à n’importe qui N’importe qui et ce fut toi, je t’ai dit n’importe quoi Il suffisait de te parler, pour t’apprivoiser. R: Aux Champs Elysée, aux Champs Elysée Au soleil, sous, sous la pluie, à midi ou à minuit Il y a tout ce que vous voulez aux Champs Elysée. Tu m’a dit:”J’ai rendez-vous dans un sous-sol avec des fous Qui vivent la guitare à la main, du soir à matin” Alors je t’ai accompagnée, on a chanté, on a dansé Et l’on n’a meme pas pensé à s’embrasser. R: Hier soir deux inconnus et ce matin sur l’avenue Deux amoureux tout étourdis par la longue nuit. Et de l’Etoile à la Concorde, un orchestre à milles cordes Tous les oiseaux du point du jour chantent l’amour. R:

Chanson de la Seine d’après Jaques Prévert

La Seine a de la chanse Elle n’a pas de souci Elle se la coule douce Le jour comme la nuit Et elle sont de sa source Tout doucement, sans bruit, sans sortir de son lit Et sons se faire de mousse Elle s’en va vers la mer En passant par Paris La Seine a de la chance Elle n’a pas de souci Et quand elle se promène Tout au long de ses quais

Avec sa belle robe verte Et ses lumières dorées Notre–Dame jalouse, immobile et sévère De haut de toutes ses pièrres La regarde de travers Mais la Seine s’en balance Elle n’a pas de souci Elle se la coule douce Le jour comme la nuit Et s’en va vers la Havre, et s’en va vers la mer En passant comme un rêve Au milieu des mystères Des misères de Paris.

11

Curiozităţi matematice

Multiplii lui 37 si multiplii lui 3:

3 x 37 = 111 6 x 37 = 222 9 x 37 = 333 12 x 37 = 444 15 x 37 = 555 18 x 37 = 666 21 x 37 = 777 24 x 37 = 888 27 x 37 = 999

O egalitate interesantă:

111.111.111 x 111.111.111=12.345.678.987.654.321

Trapeze: 1 x 9 + 2 = 11 12 x 9 + 3 = 111 123 x 9 + 4 = 1111 1234 x 9 + 5 = 11111 12345 x 9 + 6 = 111111 123456 x 9 + 7 = 1111111 1234567 x 9 + 8 = 11111111 12345678 x 9 + 9 = 111111111 1 x 8 + 1 = 9 12 x 8 + 2 = 98 123 x 8 + 3 = 987 1234 x 8 + 4 = 9876 12345 x 8 + 5 = 98765 123456 x 8 + 6 = 987654 1234567 x 8 + 7 = 9876543 12345678 x 8 + 8 = 98765432 123456789 x 8 + 9 = 987654321 0 x 9 + 8 = 8 9 x 9 + 7 = 88 98 x 9 + 6 = 888 987 x 9 + 5 = 8888 9876 x 9 + 4 = 88888 98765 x 9 + 3 = 888888 987654 x 9 + 2 = 8888888 9876543 x 9 + 1 = 88888888 98765432 x 9 + 0 = 888888888 987654321 x 9 - 1 = 8888888888 9876543210 x 9 - 2 = 88888888888

12

Învăţul are şi dezvăţ

După cum afirmă Aristotel, Thales proclamă că APA este principiul unic prin care pot fi explicate toate fenomenele. A ajuns la această concluzie, probabil, observând că apa este prezentă în toate prefacerile din natură. Pentru el temeiul tuturor lucrurilor îl constituie acest element natural, care dă naştere tuturor celorlalte elemente, iar energia şi materia formează o unitate. Aştrii plutesc pe apele superioare, mişcările lor fiind regulate şi previzibile, iar Pământul pluteşte pe apele inferioare, ceea ce explică unele perturbaţii ale solului şi atmosferei.

Prin aceste afirmaţii, oricât de ciudate ni se par astăzi, Thales poate fi considerat primul filosof al naturii, explicaţiile lui naive prefigurând o ştiinţă a naturii sistematică, eliberată de vechile credinţe conţinute în vechile cosmogonii orientale. Curios este faptul că pentru el materia este însufleţită, căci “totul este plin de zei”. Marele înţelept rostea şi aceste cuvinte: “Dintre toate câte există, divinitatea e cea mai străveche, căci ea e nenăscută. Cel mai frumos lucru e Universul, căci el este opera divinităţii. Cel mai mare e spaţiul, căci el cuprinde pe toate. Cel mai iute e spiritul, căci el aleargă pretutindeni. Cea mai tare e necesitatea, căci ea domneşte peste toate. Cel mai înţelept e timpul, căci el le descoperă pe toate.” Simplicius emite părerea că Thales ar fi acela care a spus că “pământul pluteşte pe apă întocmai ca o bucată de lemn”, iar Aristotel afirmă că o atare concepţie ar fi preluată de Thales de la egipteni. Într-adevăr se pare că Thales ar fi călătorit în Egipt unde a fost instruit de preoţi şi iniţiat în domeniul ştiinţelor. Se crede că geometria s-a născut în Egipt şi că Thales este cel care a adus-o în Grecia (de altfel, el este şi autorul unei teoreme care-i poartă numele).

În Egipt, nu numai că s-a pus la curent cu progresele din matematică, a şi aplicat cunoştinţele la măsurarea distanţei de la o navă la mal şi la stabilirea înălţimii piramidelor printr-un procedeu foarte simplu: a măsurat umbra lor pe nisip în momentul în care propria lui umbră era egală cu înălţimea lui.

Fie că a călătorit pentru a cunoaşte, fie ca negustor pe seama lui Thales este pusă şi următoarea anecdotă care arată că învăţul are şi dezvăţ. Se spune că printre mărfurile pe care le comercializa se afla şi sarea. Într-o zi călduroasă de vară, împreună cu măgarii care transportau sacii a trecut un râu. Unul dintre măgari s-a lăsat în apă pentru a se răcori şi o parte din sare s-a dizolvat, sarcina lui devenind mai uşoară. Simţind aceasta de câte ori trecea o apă, măgarul repeta isprava, păgubindu-şi stăpânul. Pentru a-l dezvăţa, Thales a avut următoarea idee: a înlocuit sarea din saci cu lână. Ajuns la râu, măgarul s-a lăsat iar în apă, dar lâna îmbibată cu apă i-a îngreunat povara. După ce a păţit aşa de câteva ori, măgarul s-a dezvăţat de năstruşnicul lui nărav.

(Mihaela Bulai, Elena Bulai, Istoria anecdotică a ştiinţei)

13

Ce înseamnă numele meu, cine este sfântul meu protector şi când este ziua mea? Adrian, Adriana – din latină: cel de la Hadria. În antichitate, Hadria a fost un mare oraş din părţile

Veneţiei de astăzi. De aici vine şi frumosul nume al Mării Adriatice. În calendarul ortodox sunt sărbătoriţi mai mult sfinţi ce poartă numele Adrian, majoritatea fiind sfinţi mucenici din vremea persecuţiilor romane din primele secole creştine. Aşa a fost şi Sfântul Adrian (+c. 300), un bărbat învăţat care, asistând la torturile unor creştini, s-a dus la ei, plin de compasiune şi curiozitate, întrebându-i ce îi îndeamnă să fie atât de stăruitori în credinţă. Stând de vorbă cu acei creştini chinuiţi de călăii împăratului, Sfântul Adrian a fost uimit de dragostea lor pentru Hristos şi de vestea cea bună a Împărăţiei lui Dumnezeu. Impresionat de credinţa martirilor şi mânat de un puternic sentiment lăuntric, Sfântul Adrian a rugat să fie trecut şi el în rândul creştinilor pentru a fi alături de cei chinuiţi în acele ceasuri grele. Mirat de o asemenea decizie, împaratul l-a ameninţat pe Sfântul Adrian că va pătimi mai mult decât ceilalţi, dar faptul că acesta era de acum creştin nu fusese doar o vorbă, ci cu adevărat sufletul Sfântului Adrian simţea o dragoste puternică pentru Hristos. A pătimit împreună cu ceilalţi creştini, murind în cumplită suferinţă, dar în speranţa mântuirii. Sfântul Adrian este un exemplu de hotărâre şi credinţă, moartea sa martirică fiind un simbol al dragostei pentru adevăr şi credinţă, chiar cu preţul vieţii. Ziua Sfântului Adrian este pe 26 august. Bogdan – din slavă: dăruit de Dumnezeu, darul Domnului, numele acesta ne aminteşte că fiecare om este sau ar trebui să fie un “dar” ceresc pentru toţi cei din jurul său. Şi orice copil, fie că poartă numele Bogdan sau nu, este pentru părinţi cel mai frumos dar pe care aceştia l-au primit de la viaţă şi de la Dumnezeu. Iar atunci când copilul este bun şi ascultător, bucuria şi mulţumirea părinţilor sunt cu atât mai mari, iar “darul” cu atat mai însemnat. – “Fiecare are de la Dumnezeu darul său.” (Sfânta Scriptură)

Daniel, Daniela – din ebraică: Dumnezeu m-a judecat, acest nume amintindu-ne că niciodată nu trebuie să uităm că Dumnezeu ne va judeca pentru tot ceea ce am făcut în viaţă, bun sau rău. Dumnezeu este milostiv şi bun, dar în acelaşi timp este drept şi răsplăteşte pe fiecare după inima şi după faptele sale. Văzându-ne credinţa, gândurile şi intenţiile noastre, Dumnezeu ne ascultă rugăciunile şi ne îndrumă paşii în viaţă. Să căutăm deci să ne ferim de păcate, să ducem o viaţă cinstită, rugându-ne Domnului să ne judece cu milă şi cu blândeţe, la fel cum un copil îşi roagă părinţii cu sinceritate şi căinţă să îl ierte pentru o greşeală făcută. “�u judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi!” – Sfânta Scriptură, Evanghelia după Matei VII, 1.

Derivate: Dan, Dana, Daniil, Dănilă ş.a. Biserica Ortodoxă cinsteşte mai mulţi sfinţi cu numele Daniel sau Daniil. Amintim aici pe Sfântul Daniil Sihastrul, călugar român ce a trăit în secolul al XV-lea. Pentru “viaţa lui de aleasă curăţenie şi neîncetată rugăciune, râvna deosebită şi setea neabătută după Dumnezeu” era căutat atât de oamenii simpli, cât şi de cei din fruntea ţării, Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare cerându-i mereu sfatul. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuieşte pe Sfântul Daniil Sihastrul pe 18 decembrie.

14

Despre limba română 1. CUM ŢI SE PARE LIMBA ROMÂNĂ?

a. cool b. foarte bună c. grea d. nasoală

e. frumoasă f. nici uşoară, nici grea

2. DE CE ÎŢI PLACE LIMBA ROMÂNĂ? a. îmi place doar literatura b. pentru că scriu mai mult c. nu-mi place d. pentru că vorbesc româneşte

e. că învăţ lucruri noi f. fiindcă este mai uşoară

g. îmi plac amândouă 3. DACĂ NU AR FI LIMBA ROMÂNĂ CE S-AR ÎNTÂMPLA?

a. nu putem comunica b. nu aş mai afla nimic despre ea c. nu am şti să vorbim

d. am vorbi altfel e. aş face matematică

f. nimic 4. CE ÎŢI PLACE MAI MULT, LIMBA ROMÂNĂ SAU PROFESORUL DE LIMBA ROMÂNĂ?

a. profa b. învăţătoarea

c. limba română d. amândouă

5. CE SCRIITORI ROMÂNI CUNOŞTI?

a. de ce eşti aşa complicată b. Ion Creangă c. Mihai Eminescu d. mulţi şi mărunţi e. Alexandru Vlahuţă

f. Ion Luca Caragiale

6. CUM S-A FORMAT LIMBA ROMÂNĂ? a. cu ajutorul dacilor şi a romanilor b. din carte, caiete, obiecte........

c. prin litere d. din limba latina e. cu ajutorul oamenilor inteligenţi f. prin învăţătura

7. CE MODIFICĂRI AI FACE ÎN LIMBA ROMÂNĂ? a. exerciţii mai puţine b. să nu avem teme c. altă profesoară

d. nici una e. aş scoate funcţiile sintactice

8. CE ESTE IMPORTANT SĂ ŞTII SĂ VORBEŞTI SAU SĂ FII DEŞTEPT? a. amândouă b. să fiu deştept

c. să ştii să vorbeşti d. oral

9. CUM AI VREA SĂ VORBEŞTI ''ROMÂNA''PE YAHOO MESSENGER,ORAL SAU SCRIS? a. pe yahoo messenger b. oral c. în scris d. indiferent

e. toate trei 10. O ÎNTREBARE ADRESATĂ LIMBII ROMÂNE? a. Ce noutăţi mai sunt în limba română? b. De ce eşti aşa de grea?

c. De ce eşti severă? d. De ce eşti aşa complicată? e. De ce eşti aşa frumoasă?

Tănasă Geanina şi Rusu Dana Mihaela, clasa a VIII-a A

15

Viaţa sau ţigara?

Da! Aceasta este cu siguranţă una dintre cele mai importante întrebări în legătură cu viaţa noastră. Ţigara este un adevărat inamic pentru viaţa noastră, ne atacă respiraţia, plămânii şi cercul de prieteni, deoarece cei care nu fumează inhalează fumul celor care fumează dar şi pot fi luaţi ca exemplu şi aşa creşte numărul fumătorilor!!! Ţigara este considerată de toată lumea un lucru rău, chiar şi de către cei care fumează dar susţin că nu se pot lăsa. Au fost făcute şi campanii anti-tabac, dar concluzia lor a fost că elementul principal este voinţa care trebuie să ducă la

renunţarea totală şi definitivă la fumat, indiferent dacă aceasta se face brusc sau prin reducerea treptată a numărului de ţigări fumate.

În urma unui chestionar, răspunsurile la întrebările noastre au fost: 1) Sunteţi fumător? Majoritatea celor intervievaţi au spus da, ceea ce arată că sunt foarte mulţi fumători. 2) Când v-aţi apucat de fumat? Cei mai mulţi spun că "de copil", adică de la 9-10 ani, în unele cazuri, din câte am auzit, chiar şi de la

6 ani.(cum credeţi că o să ajungă aceşti copii? Plămânii lor la 15-17 ani vor fi "prăjiţi' de tutun sau "căliţi'") 3)Ce credeţi despre ţigări? Răspunsurile au fost cam aşa: "drog", "bani arşi", "otravă", "bani aruncaţi degeaba". Acestea au fost

răspunsurile unor fumători. (Concluzie: toţi îşi dau seama că ţigara este ceva "îngrozitor" dar nu se pot lăsa de acest viciu)

4) Cum aţi început? Aici, în majoritatea cazurilor, s-au apucat de "copii" şi motivele au fost: "din joacă", "curiozitate", "toţi din jurul meu fumau, iar eu crezând că rămân mai fraier m-am apucat şi eu"

5) Fumaţi din plăcere sau din stres? Răspunsurile majoritare au fost: "stres" şi "plăcere". 6) Vă deranjează fumul de ţigară? Pentru cei care fumează, răspunsul a fost "nu", iar pentru cei care nu fumează, răspunsul a fost "da". 7) V-aţi lăsa de fumat? Au fost şi răspunsuri "nu", dar majoritatea au fost "aş vrea, dar nu am destulă voinţă pentru asta" sau

"aş vrea dar nu pot". 8) Cum aţi proceda să vă lăsaţi? "M-aş apuca de mâncat dulciuri", iar alţii nu au ştiut ce să răspundă. 9) Ce simţiţi când fumaţi? "Mă relaxez", "mă calmez", "senzaţii tari". 10) Un mesaj pentru fumători şi unul pentru nefumători!!!! Pentru fumători: "încercaţi să vă lăsaţi, tutunul provoacă boli", "împuşcaţi la zid", "care poate, să se

lase", "lăsaţi-vă"!!! Pentru nefumători: "să nu încercaţi", "să nu vă apucaţi". Acestea au fost întrebările şi răspunsurile noastre. După mai multe studii , cei mai afectaţi dintre toţi sunt gravidele, nou născuţii şi fumătorii pasivi. S-a observat că aprinderea unei ţigări de către o persoană din ambianţa unui nou născut poate

determina refuzul mâncării al acestora întrucât ficatul lor incomplet nu poate anihila efectul nicotinei. Alte victime ale fumatului sunt şi persoanele care stau alături de persoane care fumează, inhalându-le fumul.

Un nefumător fumează involuntar o ţigara la 7 consumate de un fumător din preajmă. Viciul fumatului nu mai poate fi considerat o problemă personală a fumătorului întrucât ea are

implicaţii deosebit de serioase asupra ambianţei întregii societăţi.

16

Boli respiratorii: plămânii au o mare importanţă în păstrarea sănătăţii noastre. Reţineţi: o bună respiraţie ne poate scăpa de multe probleme de sănătate şi emoţionale sau de altă factură. Nu trebuie decât să conştientizăm acest lucru.

Deci, dragă omule ce alegi? Viaţa sau ţigara ? Aneculăese Oana Loredana, clasa a VIII-a A Să protejăm natura

Viaţa ne înconjoară pretutindeni. Îi stau mărturie zumzetul insectelor, cântecul păsărilor, freamătul micilor animale din lăstărişul pădurilor.

Lumea care ne înconjoară este plină de numeroase lucruri minunate. Natura ar trebui protejată încă din primăvară. Nimic nu poate întrece bucuria pe care o simt oamenii când văd primele semne ale primăverii .

Fiecare dintre noi avem speranţe, gândim ca va fi mai bine, vom munci mai cu spor, vom avea mai multe bucurii şi poate ni se va îndeplini un vis: cel de a proteja natura.

Protejând natura ne protejam pe noi înşine, de aceea am dăinuit şi suntem ai acestui pământ. Şi vieţuitoarele pământului ajută la protejarea naturii. Păsările culeg omizile din pomi, ne încantă cu

ciripitul lor minunat. Când ursul se trezeşte din iernat strânge tot ce i-ar dăuna pădurii. Animalele protejează natura în felul lor pentru ca şi ele să fie protejate, să aibă parte de aer curat,

locuri curate şi pline de verdeaţă. Dacă oamenii ar proteja natura cum o ocrotesc animalele ar fi mai mult oxigen, ar fi mai multe spaţii

verzi şi curăţenie. Din neglijenţă, oamenii uită de protejarea mediului înconjurător şi poluează permanent şi pun viaţa în pericol.

Nu neglijaţi protecţia mediului! Fiţi doctorii naturii! Aveţi grijă de animale, plante şi de voi înşivă!

Livadaru Simina, clasa a VII_a B Cartea – izvor de bucurii

Cartea este cel mai bun prieten care te învaţă numai de bine, te

sfătuieşte când ţi-e greu, te bucură când eşti trist, îţi umple timpul când te plictiseşti. Cartea este scrisă de oameni parcă aleşi de Dumnezeu. Ei mângâie pe oameni cu poveşti şi poezii frumoase, le face viaţa mai dulce.

Cărţile comunică cu oamenii dar numai cu cei ce le citesc, cu cei ce le doresc, cu cei ce le respectă şi le apreciază. Lasă-le să-ţi aducă clipe de bucurie şi fericire! Lasă-le să-ţi fie alături la greu! Nu le îndepărta şi mai ales nu te îndepărta de ele! Dacă aş scrie o carte, aş scrie despre satul natal. Aş vrea să afle toată lumea ce frumos este, ce oameni minunaţi are, ce drag îmi este. Dacă aş mai scrie una, aş scrie despre natură, aş vrea să- fac pe oameni să priceapă cât de măreaţă este creaţia Domnului şi cât de mult suferă acum natura din cauza egoismului şi încăpăţânării sale. OMULE, ascultă-i plânsul! OMULE, vindecă-i rănile! OMULE, fii creaţie şi nu distrugere!

Olaru Georgiana clasa a IV-a B

17

Cartea – izvor de bucurii Cartea colorată şi înţeleaptă este cel mai bun prieten al omului. Ea aşteaptă să fie citită pagină cu pagină, foaie cu foaie. Ea ne este prieten tăcut care ne sfătuieşte de bine, nu ne ceartă niciodată şi ne poate însoţi oriunde. Cartea este scrisă de oameni predestinaţi. Sunt trimişii Domnului să facă lumea mai bună. Lăsaţi-vă luaţi de mână şi conduşi în această minunată lume! Ea se deschide numai în faţa iniţiaţilor, a celor ce deţin cheia, cheia cunoaşterii – cititul. Vei pătrunde într-o lume fantastică în care toată lumea este fericită, unde oamenii pot să zboare şi să facă lucruri magice. Ca să cunoşti această lume trebuie să laşi răul la poartă. Aceasta este lumea celor ce au fugit de răutăţile oamenilor. Aici se găsesc eroii pe care îi îndrăgesc, cu care aş dori să mă asemăn.

Cartea ne poate dărui câte o bucurie în fiecare zi. Trebuie doar să fim dornici să primim aceste daruri. Dacă aş scrie o carte, aş dori ca personajele mele să se facă înţelese de copii, să-i ajute atunci când le este greu, să le dea sfaturi înţelepte.

Gavrilaş Vlad clasa a IV-a B Mama mea Mama eşti icoana vieţii mele, Bune şi rele ai tras ca să ne faci avere Numai Dumnezeu te ştie Că bine vrei să ne fie.

Am cea mai bună mamă din lume Se–nchină, se roagă pentru mine, Cum s-o răsplătesc pe mama mea ? Două vieţi dacă aş avea Tot n-aş putea.

Coţovanu Diana clasa a III-a A Mama

Mama mea este frumoasă Ziua munceşte prin casă. Noaptea doarme liniştită, Dimineaţa-i odihnită. O iubesc atât de mult Şi încerc să o ascult. Eu daruri îi dăruiesc Şi cu ea mă sfătuiesc. Ochi-s albaştri ca marea Cu ei pătrunde toată zarea, Are un păr şaten Şi un catifelat ten

Tot timpul eu aş vrea Să o văd pe mama mea Veselă şi sănătoasă, Frumoasă şi bucuroasă. De 8 Martie aş vrea Să-i dăruiesc inima. Pe ea s-o văd fericită Şi de mine mulţumită. Doamne, ţine-o sănătoasă, Pe mama mea bucuroasă Şi ajut-o să mă-nveţe, Multe lucruri şi poveţe.

Ioniţă Simona, clasa a IV-a B Mama Mama mea e-un soare Aprins în sufletul meu, Străluceşte-n zare Ca un curcubeu.

Mama-i mică şi suavă; Mă ajută când mi-e greu Şi-mi şopteşte-ncet şi dulce: “Nu ţi-e greu, copilul meu?”

18

Mama O, mamă, eşti raza de lumină, Care mi-aduce-n suflet alinare. Mama e lucrul cel mai sfânt De pe acest pământ. Iubeşte-o pe mama ta mereu, Este alături de tine la bine şi la greu.

Mama e un ghiocel Ce înfloreşte primăvara, Are zâmbetul pe faţă mereu Chiar şi când îmbătrâneşte, toamna. Mamă, azi îţi dăruiesc, Un ghiocel ca să-ţi arăt că te iubesc. Mamă, eu te voi iubi mereu, Pentru că eşti îngerul meu.

Florea Andrei, clasa a IV-a B Mama Când sunt bun, mă răsplăteşte, Când greşesc, mă dojeneşte Şi-mi explică rar şi-ncet, Să fiu bun şi înţelept. Blândă şi cu ochii verzi, Nici că îţi vine să crezi Că este mămica mea Tânără cum este ea.

Veselă şi subţirică, Harnică ca o furnică; Aşa este mama mea, O iubesc numai pe ea. Toată ziua ea munceşte Şi cu drag pe noi ne creşte. Să fim buni, ascultători, Harnici şi-nţelegători.

Gavrilaş Vlad, clasa a IV-a B Mama Mama mea este o floare, O floare surâzătoare, Care mă-ngrijeşte Cu atâta dor! Mama mea, mama rămâne, Cât va mai trăi pe lume; Aş striga până la stele: “Tu eşti mama visurilor mele!”

Cum e o castană Aşa-s ochii ei; Cum e catifeaua Aşa-i părul ei.

Ursache Mădălina, clasa a IV-a B

Mama Mamă scumpă, mamă dragă, Eu pe tine te iubesc! Tu eşti soarele şi luna, Mama mea din univers. În ochii tăi ca marea Mereu mă oglindesc. Iar mâna ta cea sfântă, Ce mult o preţuiesc!

Mama mea, blândă şi bună, Vrei mereu să reuşesc! Mă alinţi întotdeauna Chiar şi când greşesc. Mama mea, iubită mamă, Eu îţi mulţumesc! Şi promit să fiu cuminte Sfatul tău să-l folosesc.

Eu Îl rog pe Dumnezeu Să te ţină-n viaţă; Să mă sfătuieşti mereu, Viaţa-mi luminează.

Bişoc Dragoş, clasa a IV-a B

19

Mama Dragă mama mea, Tu esti viaţa mea Iar eu viaţa ta. Tu pe mine mă iubeşti Eu pe tine te iubesc. Tu înseninezi mereu Viaţa sufletului meu Tu pe mine mă mai cerţi Dar eu nu încetez sa te iubesc.

Note rele eu mai iau Tu mă-ntrebi: de ce le iau? În tristeţea care-o am Îti spun dragă mamă Nu mi-am învăţat. Doamne, Sfinte, Dumnezeu Eu mă rog la tine să ne ţii numai în bine Şi să ne ajuţi mereu Să fim toţi iubiţi mereu.

(Radu Mirabela şi Ciorap Nicoleta, cl.a V-a A) Dragoste Aş vrea ca timpul să se întoarcă Tot ce am trăit să mai trăiesc, Aş vrea să fiu cu tine aproape Şi să-ţi spun că TE IUBESC. În suflet am a ta privire Al tău zâmbet “îngeresc” Şi-n inimă a ta iubire Ce nu-mi dă pace să trăiesc.

De aş putea să îţi vorbesc, Să fiu singur cu tine Să te rog, să te implor Să te gândeşti şi tu la mine. Căci pentru mine ziua-i noapte, Iar viaţa-i lacrimă, durere Atunci când nu te am aproape Spre a trăi n-am vreo plăcere.

Aş vrea să fim ca înainte, Să fim luceferi ce lucesc, Să fim suflete pereche Şi două inimi ce se iubesc.

Tanasă Cătălin, clasa a V-a A Primăvara

Primăvara a sosit! Câmpul iarăşi a înverzit, Ghioceii au ieşit, Primăvară, bun venit!

Păsările călătoare au venit, Livezile au înflorit, Gâzuliţele au ieşit, Primăvară, bun venit!

Ursu Georgiana, clasa a II-a A Primăvara Primăvara cea frumoasă A sosit la noi acasă, Cu flori albe şi albastre Să le dăm măicuţei noastre.

Primăvară, Primăvară, Te iubesc ca pe o soră, Te cântăm în cântece Pentru toate mămicile.

20

Babă Marius, clasa a II-a A Primăvara Anotimpul mult dorit, Iată, iarăşi a sosit! Rândunelele şi berzele Vin acum În stoluri mii.

Soarele a răsărit, Ziua, iată, s-a lungit. Vestitorii au ieşit, Copăceii au înmugurit, Livezuca a înflorit.

Turcu Elizabeth, clasa a II-a A Primăvara Primăvara a sosit, Păsările au venit, Câmpul iarăşi a înverzit. Copacii au înmugurit,

Oamenii s-au înveselit. Oamenii la câmp muncesc, Păsările ciripesc Şi cuiburi îşi construiesc. Irimiţa Alexandru, clasa a II-a A Primăvara

A sosit iarăşi la noi Mândra zână din poveste, Cu alai de flori şi gâze Şi cu soare în ferestre.

Crângul iară a-nverzit Păsărele ciripesc, Ghiocei au înflorit Primăvara, te iubesc!

Gurzum Alexandra, clasa a III-a A Primăvara A venit şi primăvara Cât de mult am aşteptat! Flori frumoase de 8 Martie Mamei mele eu i-am dat.

I-am promis că-nvăţ mai bine Şi necazuri n-o să-i fac. De iau numai „foarte bine” Soare-n suflet eu i-am dat. Bogdan Horaicu , clasa a III-a A

Primăvara Primăvara a venit! Câmpul iar a înverzit, Rândunele ciripesc Şi florile înverzesc. Vântul adie uşor, Cocostârci se văd în zbor, Dimineaţa, ghiocei Şi l-amiază brebenei.

Berzele în al lor zbor Depăşesc în zbor un nor, Rândunele se zăresc Şi fluturi se împânzesc. Baba Dochia a plecat Şi noi iar ne-am bucurat, Că din nou e soare-afară, Primavară!Primavară! Florentina Şcrab, clasa a III-a A

21

Ghiocelul Soarele străluceşte, Zăpada se topeşte. Ghiocelul se iveşte Primăvara o vesteşte. Ghiocel, tu, floare rară, Ai ieşit din nou afară Tu înveseleşti copii Ce se joacă pe câmpii. Ionuţ Ioaniţoaie, clasa a III-a A

Primăvara Primăvara a venit Şi zăpada s-a topit Au venit rândunele Sub streaşina casei mele. O să vină şi cocorii, Zburând sus s-ating norii, Mieii vor zburda la soare Pe câmpia ca o floare. Horaicu Mădălina, clasa a III-a A Pisica mea Puf

Când mă trezeam, în fiecare dimineaţă, Privirea ei o întâlneam, miorlau, miorlau, miorlau. Tu cu şoricei te hrăneşti Pentru ca puii să-i creşti miorlau, miorlau, miorlau.

În fiecare zi te pieptănam, Fundiţă roşie îţi puneam, miorlau, miorlau, miorlau. Puii ca tine creşteau, O altă generaţie se formau, miorlau, miorlau, miorlau.

Turcu Elizabeth, clasa a II-a A Viţelul meu Piţurcă Eu am un viţel mititel Şi mă joc cu el Că-i bălţat şi frumuşel. Eu îi dau lapte cu găleata, El sare cât poiata.

Eu îi dau fân să mănânce, El cu capul mă împunge. Îl iubesc că-i drăgălaş, Viţeluşul meu poznaş.

Irimiţa Alexandru, clasa a II-a A Iepuraşul Lui Iepurică cel de pluş Aseară i-am făcut culcuş Lângă mine, în pătuţ Ca să-i fie mai călduţ.

Iepurilă, bucuros, Râdea pe sub mustaţă, Că-i fac pe plac Cu-atâta viaţă.

Babă Marius, clasa a II-a A

22

Mană cerească Mană cerească Tu Te adăpi cu lacrimi De-mi ceri atât de multe, De-mi dai atatea patimi De nu mai pot, Părinte? Mi-s ochii seci Şi gândul mi-e deşert Şi mi-s copac uscat Fără de frunze…

În lacrimi nu Te-neci? Mi-e stinsă vocea-n piept Şi nu pot să răzbat Că-mi mor cuvintele pe buze. Sunt rob al Tău? Dă-mi să mănânc, Să beau din rodul Tău, Să nu mai plâng… Să nu mai plâng… Fighir Ancuţa, clasa a VIII - a A

Legenda Mărţişorului

Legenda spune că în vremea veche pământul era împărţit în două ţări total diferite. O ţară avea oameni cu suflet alb şi erau buni, puri, curaţi. Vorbele şi faptele rele le erau străine. Această ţară se numea “Ţara luminii” şi era condusă de împăratul Zi. Cealaltă ţară avea oameni cu suflet negru, iuţi la mânie, necruţători, rîzboinici sângeroşi. Ţara lor se numea “Ţara întunericului” şi era condusă de împăratul Noapte. Împăratul Zi era un om înţelept, drept, cuviincios, bun conducător, om cu frica lui Dumnezeu. Supuşii îl iubeau şi erau mereu alături de el.

Când trebuia luată o hotărâre importantă, împăratul se sfătuia cu poporul său. Împărăţia era întinsă, bogată, frumoasă. Ziduri de marmură o înconjurau, florile erau de mărgean, iar păsările cântau cu glas de înger. Împăratul Noapte, supranumit “Năvălitorul”, era un om rău, dornic de faimă şi de cuceriri, nu asculta de nimeni şi de nimic, un om ce-şi conducea imperiul prin teroare şi frică. Dacă cineva îndrăznea să i se împotrivească, imediat îi tăia capul. Oamenii din împărăţie sufereau şi mergeau numai cu capul în jos. Împărăţia lui era un imens pustiu. De multe ori supuşii încercau sa fugă şi să ajungă în “Ţara de vis” cum o numeau ei. Foarte puţini reuşeau pentru că erau urmăriţi şi pedepsiţi. Plin de invidie şi dornic de noi cuceriri, “Năvălitorul” hotărî să cucerească Ţara luminii şi s-o şteargă de pe faţa pământului. Cele două armate ajung faţă în faţă. Una era îmbrăcată în alb şi cealaltă în roşu. “Năvălitorul” strigă plin de îngâmfare:

- Zi, predă-te, că de nu, îţi voi zdrobi armata ta de îngeri! - Noi, îngerii, cum spui tu, putem lupta cum nici n-ai visat! - Cum? Îndrăzneşti să mi te opui? Mâine, în zori, nimic nu va mai fi din imperiul tău! - Vom vedea. Domnul este cu noi. Vom cere îndurare şi pentru tine. Când cele două armate s-au apropiat, “îngerii” au strigat: - Doamne, ajută-ne! Şi Domnul a pornit o furtună. A ridicat cele două armate, răsucindu-le şi împletindu-le pentru

totdeauna.

Şi de atunci a rămas pe pământ “binele” şi “răul”, “iubirea” şi “ura” în fiecare om. Şi ca să le aducă aminte de acest lucru, Domnul le-a dat porunca: “În fiecare primăvară să răsuciţi şi să împletiţi firele binelui şi răului, iubirii şi urii pentru că, dacă le despărţiţi nu se ştie cine învinge!”

Bişoc Dragoş, clasa a IV-a B

23

Legenda Mărţişorului

Se spune că odată, un tată şi-a rănit fiica cu nişte vorbe grele. Supărată şi crezând că tatăl n-o mai iubeşte şi nu vrea să mai ştie de ea, fata fugi de acasă. Noaptea a adus cu ea liniştea părintelui. Dimineaţa, când a intrat în camera fetei ca s-o îmbuneze, aceasta nu mai era acolo. În locul ei, părintele a găsit o scrisoare:

„Nu meritam acest lucru căci nu sunt vinovată. Probabil nu vrei să mă mai vezi. Tătucă, uită de mine! Voi pleca departe! Iartă-mă, dacă ţi-am greşit! Cu dragoste, a ta fiică, Ana „ Părintele încremeni când termină de citit. Rămase cu scrisoarea în mână şi nu-i venea să creadă. Ana întotdeauna a fost o fată ascultătoare. Părul bătrânului se înălbi pe loc de supărare. Parcă trecuseră peste el 100 de ani. Ana ajunse într-un loc în care veselie nu era, dragoste nu era, bucurie nu, ci totul era trist. Ajunsese în Valea Plângerii. Sufletul Anei din trist deveni şi mai trist. Parcă simţea toată supărarea şi durerea bătrânului său tată. Ana simţea cum viaţa se scurge din ea. Tatăl şi-a lăsat gospodaria şi a plecat în căutarea fetei. După mulţi ani de căutări şi mergând pe firul dorului a găsit-o în sfârşit. Întâi tatăl crezu că fata sa doarme. Când simţi că viaţa nu mai există în ea dădu glas durerii:

- De ce, Doamne, de ce? Domnul se îndură de bătrân şi lăsă ca cei doi să-şi ia rămas bun. Ana deschise ochii şi rosti: - Te iubesc, tată! Iartă-mă! Şi întinse tatălui un fir de mătase roşie, să nu uite cât de mult l-a iubit. Apoi închise ochii pentru

totdeauna. Înnebunit de durere, tatăl începu să-şi smulgă părul din cap. O şuviţă din părul lui

alb se răsuci peste firul de mătase. Şi porni şi bătrânul pe acea cale fără întoarcere. Cele două fire nu trebuie desfăcute niciodată. Pe cei ce se iubesc nici moartea nu-i poate despărţi. Oamenii au învăţat din aceasta întâmplare de atunci, în fiecare primăvară, oferim celor pe care îi iubim câte un mărţişor împletit din fir alb şi roşu de mătase, semn al dragostei noastre.

Mardare Lavinia, clasa a IV-a B

Ce se înţelege prin bune maniere:

Formele de manifestare ale politeţii pot să difere de la o ţară la alta , dar şi de la o epoca la alta, în funcţie de mediul social şi de împrejurări. Esenţial este însa CODUL ONOAREI.

Adevăratul gentleman are câteva tabu-uri pe care nu le încalcă niciodată. El nu vorbeşte despre bani în societate şi mai ales nu se laudă că are bani cu nemiluita, dar nici nu se plânge că-i lipsesc.

Nu se împrumută decât în cazuri extreme şi niciodată de la o femeie. Nu comentează în faţa unor terţe persoane gesturile şi vorbele soţiei sau ale copiilor săi şi nici nu-i

ceartă în faţa străinilor. Nu dezvăluie nici secretele, nici dificultăţile lui familiale. Îşi stăpâneşte pasiunile, emoţiile, sentimentele, pentru că rămâne stăpân pe el însuşi, oricare ar fi

împrejurările, chiar şi atunci când este într-o situaţie disperată. Comportamentul civilizat în viaţă Să ştiţi cum şi când să salutaţi, să vă îmbrăcaţi corect în orice împrejurare, să puteţi susţine o conversaţie în orice cerc pe care-l frecventaţi, să ştiţi să vă descurcaţi la cea mai sofisticată reuniune sau în cel mai elegant restaurant - sunt tot atâtea pietre de încercare.

24

CUM NE PURTAM PE STRADĂ • Când ieşim din casă, este obligatoriu să avem un aspect îngrijit. Să fim curaţi , pieptănaţi şi îmbrăcaţi decent. Nu este permisă nici o excepţie de la această regulă, chiar dacă ne ducem doar până la pâine. • Să nu privim fix, curioşi, o persoană care ne trezeşte interesul. • Să ne abţinem să facem remarci cu glas tare, chiar dacă îmbrăcămintea cuiva este mai excentrică. • Să nu tragem cu urechea şi cu atât mai mult să nu intervenim în discuţia a două persoane chiar dacă subiectul ne interesează. • În cazul unor accidente să nu ne ferim să dăm o mâna de ajutor, dar s-o facem numai dacă ne pricepem.

GREŞELI DE NEPERMIS Sunt unele gesturi pe care un om civilizat nu le-ar face în public pentru nimic în

lume. Cu toate că ele par de o mare banalitate, se repetă surprinzător de des. •Să nu aruncăm niciodată hârtii sau resturi de mâncare pe stradă. Să căutăm un coş de gunoi sau să le păstrăm până acasă.

• Să nu ne ridicăm ciorapii în văzul lumii. Să căutăm pentru asta un loc mai retras. • Să nu ne pieptănăm, să nu ne dregem fardul, să nu ne ştergem pantofii, să nu ne curăţăm unghiile în public. • Un om civilizat nu fumează pe stradă. Dacă un bărbat cu ţigara în gură nu ne şochează, pentru o femeie gestul este dezagreabil. • De asemenea nu este permis să mâncam pe stradă. COMPORTAMENTUL IN TIMPUL MESEI • Stăm drept , dar nu înţepeniţi. • Nu punem picioarele nici sub scaun, dar nici prea departe în faţă, pentru a nu-i incomoda pe vecini. • Poziţia mâinilor are o mare importanţă la masă. În nici un caz braţele şi mai ales coatele nu trebuie să stea pe masă. Nu ţinem cu mâinile farfuria din care mâncăm. Poziţia corectă, de repaos, este cea cu braţele lipite de corp şi cu încheieturile mâinilor sprijinite de marginea mesei. • Ne vom verifica ţinuta înainte de a intra în sufragerie, spălându-ne mâinile în prealabil. • Nu trebuie să mâncăm niciodată grăbit sau nervos. • Să nu bem şi să nu vorbim cu gura plină. • Politicos este să acceptăm să gustăm din felul respectiv, pentru a nu jigni gazda. • Fie că e o masă festivă, fie că este una obişnuită, efortul gospodinei trebuie răsplătit cu o remarcă. • Nu se umple un pahar până sus ci două treimi, cel mult trei sferturi. • Lingura şi cuţitul sunt ţinute întotdeauna în mâna dreaptă. Nu există nici o excepţie de la această regulă. Furculiţa este ţinută în mâna stângă când utilizăm cuţitul în acelaşi timp cu ea. O vom trece în dreapta când terminăm de tăiat câte o bucată de friptură, de pildă. • Dacă un tacâm ne scapă pe jos din neatenţie, cerem altul. • Îndepărtarea resturilor rămase între dinţi nu se face la masă, în prezenţa tuturor. Retrageţi-vă la baie! • Gazda se serveşte sau este servită ultima. Să evităm să ne umplem până la refuz farfuria. • Când ni se oferă un platou, trebuie să luăm întotdeauna bucata cea mai apropriată de noi.

25

Mistere

1. De ce peştera nu are nici un peşte? 2. Dacă o persoană cu mai multe personalităţi încearcă să se sinucidă, este

considerată o situaţie de luare de ostatici? 3. Ce faci când vezi că un animal pe cale de dispariţie mănâcă o plantă pe cale de

dispariţie? 4. O broască fără carapace este fără locuinţă sau dezbrăcată? 5. Un şofer care lucrează pe maşini de dezăpezire,cum ajunge dimineaţa la serviciu ?

6. Dacă de la înot se slăbeşte, unde greşesc balenele? 7. De ce nu se scufundă vapoarele când plouă? 8. Cu ce viteză se deplasează întunericul? 9. Dacă poliţia arestează un mim, îi spun că are dreptul să nu zică nimic? 10. Dacă lumea e o scenă, unde stă publicul ? 11. De ce nu fac mâncare pentru pisici cu aromă de şoarece? 12. De ce morcovul e mai portocaliu decât o portocală? 13. Dacă uleilul de măsline e facut din măsline, uleiul de bebeluşi din ce e făcut? 14. De ce eutanasia se face cu seringi sterilizate? 15. De ce cuvântul abreviere e un cuvânt aşa de lung? 16. Dacă azi sunt 0 grade şi mâine va fi de 2 ori mai frig, câte grade vor fi ? 17. Dacă americanii aruncă cu orez la nunţi, japonezii la nunţile lor aruncă cu hot-dog? 18. De ce cuvântul monosilabic are aşa multe silabe? 19. De ce nu mai există sinonim pentru cuvântul sinonim? 20. De ce lichidul de vase conţine lămâie, când sucul de lămâie conţine chimicale? 21. De ce spălăm prosoapele de baie, nu suntem curaţi când le folosim? 22. Dacă omul a evoluat din maimuţă, de ce mai există şi maimuţe? 23. Dacă oamenii văd păsărele când se lovesc la cap, ce văd păsărelele când se lovesc? 24. Un termos vara pastrează băutura rece, iarna caldă. De unde ştie termosul când e vară şi când e iarnă?

Fă-ţi timp Fă-ţi timp să meditezi - aceasta este sursa puterii, Fă-ţi timp să te joci - acesta este secretul tinereţii. Fă-ţi timp să citeşti - aceasta este fântâna înţelepciunii. Fă-ţi timp să te rogi - aceasta este cea mai mare putere de pe Pământ. Fă-ţi timp să iubeşti şi să te laşi iubit - acesta este un prilej dat de Dumnezeu. Fă-ţi timp să fii prietenos - acesta este drumul spre fericire. Fă-ţi timp să dai - ziua e prea scurtă să fii egoist . Fă-ţi timp să munceşti - acesta este secretul succesului.

26

Ghicitori Are mâini, n-are picioare Are gura, n-are cap... Răspuns:

Cine e?

Nu este nici sora mea, nu este nici fratele meu, şi totuşi este copilul părinţilor mei... Cine e? Răspuns:

Test Ce apare o dată într-un minut, de două ori într-un moment şi niciodată în o sută de ani? Răspuns: Rechinii Imaginază-ţi că eşti într-o barcă şi se scufundă într-o apă cu rechini. Cum te salvezi? Răspuns: Glume

Bulă la şcoală. Învăţătoarea îi dă lui Bula o propoziţie de analizat: "Iată, vaca are coadă!" Bulă analizează: iată = subiect deoarece este la început de propoziţie şi se scrie cu litera mare vaca = adj. deoarece se află după subiect are = este adv.deoarece leagă vaca de coadă coadă = vb. pt. că se mişcă

- Bulă, ai învăţat tabla înmulţirii ? - Mai am o strofă. Bulă la şcoală .... învăţătoarea întreabă fiecare elev cu ce se ocupă părinţii lor; unul zice că părinţii sunt medici, alţii că sunt mecanici, etc. Ajunge şi la Bulă: - Bulă, ce sunt părinţii tăi? - Tata este medic stomatolog în agricultură! răspunde Bulă. - Cum vine asta, Bulă!? Întreabă învăţătoarea mirată. - Păi .... pune dinţi la greble! Bulă mergea pasiv pe stradă, când vede scris pe un gard "Papagal rău!" Curios, intră în curte să vadă năzdrăvănia. Se apropie de o colivie în care era un papagal. Când îl vede, papagalul strigă: "Azorel, şo pe el!" - Tată, vreau să merg la grădina zoologică! - Măi Bulă, cine vrea să te vadă, să vină aici.

27

Bulă asistă la un concurs de atletism. - Tată, aştia care aleargă, o să ia toţi premii? - Numai primul dintre ei, fiule. - Atunci, ceilalţi de ce mai aleargă?

Un om intră în curte la alt prieten. Bate la uşă şi iese câinele. Se ridică în două picioare şi spune: - Stăpânul nu este acasă! Ăla, de spaimă, leşină. După cinci minute se scoală şi-l întreabă pe câine: - Dacă eşti câine nu ar trebui să latri? La care câinele: -Ba da, dar nu am vrut să te sperii...

Mica publicitate şcolară 1. Pierdut punctualitate la ore. O declar nulă.

2. Fac schimb de “ceasuri rămase în urmă” şi “caiete uitate în bancă” . 3. Oferim consultaţii de specialitate pentru începători în ale scrisului pe bancă. 4. Adresa-ţi-vă cu încredere. Posedăm cele mai variate metode de motivare a absenţelor nemotivate: am fost bolnav(ă), m-a durut capul, mi-a murit mătuşa, mi s-a rupt mătura, n-a cântat cocoşul, mi-a murit cucul de la ceas etc.

6. Pierdut timp liber, îl declar nul . 7. Firmă de papetărie, execută la comandă fiţuici la orice materie şi orice marime. Garantăm notă peste 5. 8. Dau lecţii de chiul, garantez scăderea notei la purtare. 9. Schimb urgent loc în bancă. De preferat liceele Şaguna , Meşota, Unirea, exclus Astra, Auto. Rând la geam, 7/7, căptuşită cu gumă de mestecat pe interior, include fiţuici la bio şi latină şi un caiet uitat în pupitru, două lecţii la istorie pe bancă, puţin scrijelită în partea dreaptă. 10. Sculptor în lemn “de bancă de şcoală”, distins cu scăderea notei la purtare şi menţiune pentru părinţi, vând unelte perfecţionate . Întrebări

Un vapor se scufundă pe Dunare între România şi Bulgaria, unde trebuiesc

îngropaţi supavieţuitorii? Răspuns: Supravieţuitorii nu trebuie îngropaţi nicăieri pentru că nu au murit.

Eşti într-o cameră fără uşi şi fără ferestre, pe unde ieşi din cameră? Răspuns: Prin găurile de perete unde au fost uşile şi ferestrele...

Tatăl Tatianei avea 5 fiice. Patru dintre ele se numeau: -Chacha, Cheche, Chichi, Chocho. Cum se numea cea de-a 5-a fiică? Răspuns: Tatiana (nu Chuchu) - Zboară o pată aurie prin casă. Ce e? - O muscă având un dinte de aur. - Cum se numeşte un teritoriu acoperit de meri? - Meritoriu. - De ce e proaspăt aerul? - Pentru că-i de azi.

28

Într-o zi, o bătrână voia să treacă un râu îngheţat pentru a culege nişte

mere de pe partea cealaltă a râului. Întrebare: Cum poate bătrâna să treacă râul îngheţat fără a păşi pe el,

pentru a culege merele? Răspuns: Din moment ce râul era îngheţat, înseamnă că era iarnă. Dacă era iarnă, ce rost mai avea să treacă bătrâna râul? Merele nu se coc iarna.

- De ce un cocoş cântă cu ochii închişi?

- Să vadă lumea că ştie versurile pe de rost.

Adevaruri despre viaţă învăţate de copii 1. Oricât de mult ai încerca, nu poţi boteza pisici. 2. Nu peria niciodată pisica cu aspiratorul. 3. Când mama ta e suparătă pe tatăl tău, nu o lăsa să te pieptene. 4. Când te loveşte sora ta, nu o lovi şi tu, întotdeauna o prind pe a doua

persoană. 5. Nu poţi avea încredere în câini să-ţi păzească mâncarea. 6. Nu strănuta când te tunde cineva. 7. Nu poţi să ascunzi conopida în paharul cu lapte. 8. Nu purta lenjerie cu puncte sub pantaloni albi.

9. Cel mai bun loc când eşti trist este în poală la bunicu. Adevăruri despre viaţă învăţate de adulţi

1. Să creşti adolescenţi e ca şi cum ai prinde un jeleu cu cuie. 2. Ridurile nu dor. 3. Marele stejar de azi este ghinda care s-a ţinut pe picioare. 4. Râsul este un exerciţiu bun, e ca şi cum ai alerga pe dinăuntru.

Adevăruri învăţate despre îmbătrânire 1. Să îmbătrâneşti este obligatoriu, să te maturizezi este opţional. 2. Uită de mâncarea sănătoasă, ai nevoie de toate substanţele prezervante de care ai nevoie. 3. Când te împiedici şi cazi, te întrebi ce ai putea să mai faci dacă tot eşti acolo. 4. Îmbătrâneşti când ai aceeaşi senzaţie de la scaunele balansoare pe care o aveai în parcurile de distracţii. 5. E frustrant când ştii toate răspunsurile, dar nimeni nu se deranjează să-ţi pună întrebările. 6. Timpul o fi un mare vindecător, dar e un machior prost. 7. Înţelepciunea vine cu vârsta, dar uneori vârsta vine singură. Sfaturi şi reflecţii 1. Nu te pune cu prostul, că are mintea odihnită.

2. Nouă nu ne e frică de muncă fiindcă ştim să ne ferim de ea. 3. Dacă un lucru nu se rezolvă de la sine în câteva zile, nu merită să te apuci de el. 4. (despre chelie) Părul deştept părăseşte capul prost. 5. Noi ucidem timpul, dar el ne îngroapă.

29

6. Cine râde la urmă, e vesel! 7. Dacă ai carte, o duci la anticar! 8. Decât să nu vorbeşti deloc mai bine să taci. 9. Dacă vorba multă, sărăcia omului, atunci avocaţii ar trebui să moară de foame. 10. Ferească Dumnezeu de ceasul rău că şi dacă îl întorci tot nu merge. Povestea cuielor

A fost odată un băiat cu un caracter foarte urât. Tatăl lui i-a dat într-o zi un săculeţ cu cuie şi i-a spus să bată câte un cui în uşa grădinii de fiecare dată când îşi pierde cumpătul şi/sau se ceartă cu cineva. În prima zi a bătut 37 de cuie în uşă. Săptămânile ce au urmat a învăţat să se controleze şi numărul cuielor bătute în uşă s-a micşorat de la o zi la alta. Descoperise că este mult mai uşor să te controlezi decât să baţi cuie într-o uşă.

În sfârşit a sosit ziua în care băiatul nu a mai bătut nici un cui în uşă. S-a dus prin urmare la tatăl său să îi spună că nu a mai bătut nici un cui în această zi. Tatăl lui i-a spus atunci să scoată un cui din uşă pentru fiecare zi care trece în care nu îşi pierde răbdarea. Zilele au trecut şi în sfârşit băiatul a putut să-i spună tatălui că a scos toate cuiele din uşă.

Tatăl l-a condus pe băiat până în faţa uşii şi i-a spus: « Fiule, te-ai purtat foarte bine dar priveşte câte găuri sunt în uşă ! » Nu va mai fi niciodată ca înainte. Când te cerţi cu cineva şi când îi spui lucruri urâte îi laşi o rană ca aceasta. Poţi înfige un cuţit într-un om şi să îl scoţi imediat dar rana va rămâne pentru totdeauna. Nu are importanţă de câte ori te vei scuza, rana va rămâne.

O rană verbală face la fel de rău ca şi una fizica. PRIETENII sunt bijuterii rare, te fac să zâmbeşti şi te încurajează. Sunt gata să te asculte atunci când ai nevoie, te susţin şi îşi deschid în faţa ta inima. Arată prietenilor tăi cât de mult îi iubeşti.”

Vorbeşte lent , dar gândeşte rapid.

Proverbe

Învăţătura e ca aurul, are preţ oriunde.

Ascultă sfatul şi primeşte povaţa, ca să fii înţelept toată viaţa.

Pe mulţi prieteni, în lume, îi facem duşmani prin glume.

30

Adevărul aşteaptă. Numai minciuna se

grăbeşte.

Timpul învaţă pe aceia ce n-au şcoală.

1 Iunie

Câştigătorii concursului “Miss/ Mister Ecologie” Clasa a III-a A Locul I – Coţovanu Diana Locul al II-lea – Şcrab Florentina Locul al III-lea – Oglagia Ştefana Locul I – Potoroacă Dragoş Locul al II-lea – Ioaniţoaiei Ionuţ

Locul al III-lea – Oancea Alexandru

Clasa a IV-a B Miss Ecologie – Leonte Alexandra Locul I – Postolachi Bianca – Vara Locul al II-lea – Păduraru Anca Elena – Scufiţa Roşie Locul al III-lea – Smihor Oana – Primăvara

Mister Ecologie – Bişoc Dragoş Locul I – Chiriac Rafael – Împăratul Verde Locul al II-lea – Gavrilaş Vlad – cavaler

Locul al III-lea – Florea Andrei – clovn

31

Câştigătorii concursului “În lumea poveştilor” Locul I – Turcu Elisabeth

- Irimiţa Alexandru - Patraşcu Cristian

Locul al II-lea – Nicoară Mădălina - Ursu Georgiana

Locul al III-lea – Doboş Cătălina Paula Mentiune – Onofrei Andrei

- Babă Marius - Onofrei George

32

Găsiţi drumul cel bun!

Uniţi punctele şi descoperiţi imaginile!

33

Găsiţi cele şapte diferenţe.

34

Cuprins: Comuna Leţcani 1 Biserica parohială Leţcani 4 Elevi ai Şcolii Leţcani în dialog cu primarul Ovidiu Ursache 5 Francofon, Francofonie 9 Champs Elysée 10 Chanson de la Seine, d’après Jaques Prévert 10 Curiozităţi matematice 11 Învăţul are şi dezvăţ 12 Ce înseamnă numele meu 13 Despre limba română 14 Viaţa sau ţigara? 15 Să protejăm natura 16 Cartea – izvor de bucurii 16 Cartea – izvor de bucurii 17 Mama 17 Mama 18 Mama 19 Dragoste 19 Primăvara 19 Pisica mea Puf 21 Viţelul meu Piţurcă 21 Iepuraşul 21 Mană cerească 22 Legenda Mărţişorului 22 Ce se înţelege prin bunele maniere 23 Mistere 25 Fă-ţi timp 25 Ghicitori 26 Glume 26 Mica publicitate şcolară 27 Întrebări 27 Adevăruri despre viaţă 28 Sfaturi şi reflecţii 28 Povestea cuielor 29 Proverbe 29 1 Iunie 30 Găsiţi drumul cel bun 32 Uniţi punctele 32 Găsiţi diferenţele 33

Colectivul redacţional: director Mihaela Chira înv. Cristina Ursache prof. Dorina Andriescu înv. Jenica Onofrei prof. Camelia Şurubaru înv. Cezara Pristanda prof. Rusu D. Alina Coordonare şi tehnoredactare: prof. Nicoleta Gavrilă