1 . De la genius loci la modernitate. O forma de existenta, o necesitate sau o intamplare?

Intr-o viziune contemporana, genius loci , ca particularitate a unui loc, se abordeaza dinamic, in sensul unui proces continuu de transformare, prin care noul spatiu integreaza principiile, caracterul contextului existent. Acest proces implica o continuitate a deveniri isi o coroborare intre spiritual locului, inspiratia creatoare si sansa intamplarii.

2. Valoarea particulara a spatiului urban in relatie cu obiectul de arhitectura integrat in context.

Interferenta dintre trasaturile specifice, singulare,ce deosebesc spatiului urban in cadrul formei urbane si trasaturile generale reprezinta valoarea particulara a unui spatiu urban.

Integrarea obiectului de arhitectura in context se face respectand pe un palier general valori ale spatiilor exterioare formei urbane dar generand pe un alt palier specificitate in interiorul formei urbane prin elemente singulare.

Particularitatea si deci diferentierea spatiului urban, se realizeaza printr-o unitate de convenienta, care creeaza o veriga intre contextul general si spatiul urban particular.

3. Caracterul creatorului si specificul spatiului urban.

Creatorul influenteaza specificul urban prin experienta sa si prin capacitatea sa de sinteza si esentializare. Specificul nu inseamnna reproducere contextului ci acumularea imaginilor trecute si prezente, trecerea lor prin filtrul personal al creatorului si materializarea lor intr-un spatiu urban viitor.4. Traseul urban si forme de diversificare a traseului

Traseul urban reprezinta spatiul fizic unde observatorul intra in contact cu imaginea spatiului urban. Perceptia este dinamica si influentata de conditia deplasarii observatorului in raport cu elementele configurative. Pentru orientare, cel mai important rol il au elementele de reper. Acestea pot fi de natura functionala, si de natura emotionala. Diversificarea traseului se poate face prin dispunerea pe parcurs a unor repere de agreement si de trecere, care sa agrementeze respectiv sa secventializeze parcursul.

De asemenea, crearea ritmului, amplasarea unor accente, dominante precum si al efectelor de perspective si axialitate, contribuie la diversificarea unui traseu urban.

Diversificare inseamna si diferentiere spatiala.5. Principiile de compozitie a spatiului urban. (rezolvat in POZA)6. Imaginea urbana ca rezultatnta a lecturarii structurii urbane. (rezolvat in POZA)Orasul este format dintr-o suta de imagini de facturi diverse, care, corespunzand unor functiuni variate , unor ambiante locale proprii , au caractere diferite. Aceste imagini locale , cu caractere distincte de detaliu, sunt legate printr-o osatura generala, au uneori la baza o conceptie unica care, alaturi de imaginile de o anumita factura, mai frecvente si mai bine afirmate ca valoare si pozitie, determina caracterul general de ansamblu al orasului.

Uneori apar aspecte diferite in tratarea imaginilor exterioare, a strazilor, in raport cu tratarea imaginilor interioare, cu aspectele realizate in spatele frontului care felimiteaza strada, in interiorul ansamblului de locuinte. In perioadele de mari realizari constructive exista o corespondenta de tratare, atat a cadrului in care se desfasura viata interioara, familiala, cat i a celui destinat vietii exterioare, publice.

Contemplarea unui oras se poate face de la distanta, avand o imagine generala de ansamblu a lui, sau prin parcurgerea lui in toate directiile, in care caz o serie de imagini locale,de detaliu se inlantuiesc in mintea noastra, dandu-ne un aspect .

PERCEPEREA totala a unui oras rezulta din imagini discontinui, succesive, atat interioare cat si exterioare care prin reversibilitate, ne permit sa ne formam o idee despre valoarea lui artistica, despre caracterul lui, despre varietatea sau monotonia cu care este realizat.

Daca un oras ar fi format din imagini identice, nediferentiate, daca n-ar putea fi percecput in ansamblul lui, decat din pozitii limitate, impresia generala ar fi saraca si lipsita de reperele care constituie punctele de legatura ale diverselor impresii.

DIFERENTIEREA IMAGINILOR prin efecte de perspectiva exterioare sau interioare, generale sau locale, de ansamblu sau de detaliu a fost o preocupare permanenta in evolutia constructiei oraselor. 7. Definirea spatiului in raport cu particularitea si generalitatea. (rezolvat in POZA)8. Interpretarea raportului intre forma si substanta in compozitia urbana. (rezolvat in POZA)9. Sistemul de operare in sistemul de particularizare a spatiului urbanDIFERENIEREA SPAIAL -este pentru ora o necesitate evolutiv pentru c, aa cum susine Mircea Malia, respectarea principiului diversificrii a fost dintotdeauna o condiie a progresului, iar gradul de diversificare al unui sistem, un indice semnificativ pentru a-l caracteriza. -este o modalitate care explica existent in cadrul oricarei situatii urbane a unor spatii diferite intre ele. - este rezultanta dialecticii in procesul de constituire a formei urbane, in sensul ca forma urbana este exprimarea spre o finalitate a fenomenului urban, finalitate care este intr-o continua desavarsire. - O anumita existenta urbana exprima la un moment dat o anumita finalitate, dar acea existenta urbana nu ramane definitiva, pentru ca existenta urbana este definita de o serie de factori care suporta modificari. In urma acestor modificari poate rezulta o deteriorare partiala sau totala a existentei urbane. In urma acestui proces de transformare se ajunge la o noua forma, constituindu-se ca o noua existenta urbana, adica un nou moment de finalitate.VALOAREA PARTICULARA a unui spatiu urban se defineste, ca trasatura sau grup de trasaturi care-l deosebesc in cadrul formei urbane, inscriindu-se astfel intr-o anume tipologie spatiala ca generalitate de grup sau singularitate.

-constituie astfel determinarea sa calitativa, individualitatea sa, incorporand generalul reflectare a esentei intr-o forma proprie, care sa se exprime si sa poata fi apreciata prin caracter si specificitate.

-este o rezultanta a interferentei unor participari de natura unor generalitati restranse, conferind CARACTER, si a unor participari de natura singularului, conferind SPECIFICITATE.

In analiza spatiului urban, caracterul este diferit de specificitate (spre deosebire de arta) pentru ca in aprecierea spatiului urban ne intereseaza:

1. efect

2. cauza mijloace de realizare

3. adaptarea la un existent material inventivitatea / asimilarea experientei anterioare.

4. timpul si spatiul, ca loc al selectiei topice.CARACTER este o calitate verificata -se determina prin descoperirea in cursul perceptiei a trasaturilor si elementelor functionale, spatialvolumetrice si comportamentale care delimitand o anumita grupare tipologica restrang sfera de analiza , apreciere, incadrare a spatiului sau a zonei in care exista.

SPECIFICITATEA nu este numai rezultatul unei existente singulare

- exista spatii urbane care evidentiaza specificitatea printr-un element (Ex. Campanilul pentru ansamblul San Marco)

- exista spatii in care specificitatea rezulta ca sinteza a elementelor componente, ce pot fi de natura izotopica sau heterotopica. (Ex. Zona centrala din Bologna succesiunea porticelor din lungul strazilor de la parterul cladirilor)

~sunt elemente care subordoneaza functional , spatial volumetric si comportamental, asigurand in acest fel unicitatea ansamblului.

- o specificitate se realizeaza in cadrul unitatii prin contrast , cealalta prin similitudine.

-Legatura intre specificitate dominanta unitate de ansamblu poate fi apreciata numai in contextul de ansamblu al spatiului urban respectiv (ex.: blocul turn din piata Salii Palatului)

-Prin procesul de selectie topica, trasaturile de generalitate devin trasaturi de caracter care, retinute in timp, se constituie apoi ca elemente de specificitate.

- Sunt cazuri in care procesul este invers: elemente de specificitate -> trasaturi de caracter -> trasaturi de generalitate. Ex.: constructia urbana industrializata.

- Se poate ca ceea ce este caracterisitic pentru un spatiu restrans sa fie un element specific pentru un teritoriu mai mare.

- Pentru desprinderea caracterului si specificului unui spatiu urban este necesara atenta lui incadrare in spatiu-timp.

-Specificitatea spatiului urban se situeaza pe drumul de la functie la simbol, impunand spontaneitatea si premeditarea logica, creativitatea artistica si creativitatea tehnico-stiintifica, insa trecute prin filtrul selectiei topice.

-Fenomenul urban este un subsistem in sistemul general al dezvoltarii societatii.

10. Detaliu si ansamblu in specificitatea spatiului urban.

Concret:

Specificitatea spatiului urban nu poate fi un produs al detaliilor, ci un produs al ansamblului, detaliul sprijinind doar, retinerea de catre noi a specificitatii sau devenind element de specificitate numai atunci cand, prin multiplicare, devine ansamblu.

In general despre specificitate:

Desi acuzand unitatea de ansamblu si intervenind direct in modul in care aceasta se constituie in timp, desi exprimandu-se ca singularitate, specificitatea unui spatiu urban nu este numai rezultatul unei existente singulare. Pot sa existe spatii urbane evidentiind o specificitate printr-un element unic si pot sa existe in acelasi timp, alte spatii urbane in care specificitatea sa rezulte, dimpotriva, ca sinteza a elementelor componente, fie acestea de natura izotopica sau hererotopica.

Exemple:

Pentru ansamblul San Marco si pentru intreaga Venetie, Campanilla este un element (detaliu) care-i da ansamblului si organismului urban respectiv specificitate. El este insa unic si tocmai prin aceasta prezenta unica finalizeaza un summum de specificitate intr-un cadru oricum are specificitate.

Zona centrala din Bologna, in schimb, este specifica prin succesiunea porticelor din lungul strazii de la parterul cladirilor. Este vorba aici despre un element comun (detaliul) al unei multitudini de constructii si el confera specificitate ansamblului tocmai prin aceasta repetare.

Si intr-un caz, si in celalalt, elementele de specificitate, unice sau comune, repetabile, se dovedesc pentru ansamblurile respective un eficient factor comun. Se demonstreaza ca elementele de specificitate sunt intotdeauna elementele care subordoneaza functional si spatial vomumetric si comportamental, asigurand in acest fel unitatea ansamblului: o specificitate se realizeaza in cadrul unitatii prin contrast, cealalta prin similitudine.

In Piata Salii Palatului din Bucuresti, exista blocul turn si, daca il luam in sine, ca obiect, probabil ca s-ar confunda cu multe alte blocuri turn din mai multe orase ale tarii. Totusi, in contextul respectiv, el devine un element specific ale acestui ansamblu, prin relatiile care se stabilesc intre prezenta sa si cadru, ceea ce subliniaza ca legatura intre specificitate dominanta unitate de ansamblu, ca manifestare posibila a formei urbane, nu poate fi apreciata pe elemente considerate in sine, ci numai in contextul de ansamblu al spatiului urban respectiv.

Alt exemplu, la nivelul obiectului arhitectural, se poate observa in cazul Bisericii Trei Ierarhi din Iasi, unde prin multiplicarea detaliului se ajunge la specificitatea ansamblului.Am extras pasaje din cartea Sub semnul paradoxurilor, paginile 71, 73, 143 pentru a putea fi reformulate11. Dualitatea formei urbane.

Forma urbana este concretizarea in timp si spatiu a fenomenului urban.

In cadrul fenomenului urban seobserva o anumita independent intre forma si continut, care genereaza o procupare nu numai la nivelul imaginii urbane ci si la nivelul relatiilor cu celalte elemente din mediul extern, concretizate in existenta urbana (cadrul construit, oameni, plantati, automobile)

Astfel, forma urbana nu poate fi redusa doar la elementul de volumetrie urbana, ea desemneaza orice concretizare a fenomenului urban, putand include forme spatiale, forme de organizare teritoriala, forme de viata urbana, (psihologica, sociala, economica)

Se observa o dualitatea a formei urbane chiar la nivelulul capacitatii de exprimare. Forma urbana este exprimata in concret prin imagine, miscare, sunet la nivelul perceptiei imaginii reale, sau in abstract-imaginativ - la nivelul imaginii mentale - in cadrul reprezentarii existentei urbane ante sau post-existent: grafic, prin mijloace matematico-geometrice, tehnice, plastice sau verbal, prin concept psiho-sociologic sau matematico-statistic.

Forma urbana are capacitatea de a trece de la o manifestare logica, dar abstracta (printr-un anumit limbaj) intr-o forma de actiuni eficace, din care rezulta o anumita existenta urbana sau o alta stare a existentei urbane.12. Orientarea caracteristica calitativa de sintezaOrientarea (spatiului) - una din calitatile constitutive ale spatiului - calitate sintetica (trasaturi

numeroase - sistem de relatii intre ele).

- este definita in raport cu deschiderea (deschiderea implica si orientarea), dar legatura intre deschidere si orientare e data de adancime, astfel implicand si culoarea (o culoare puternica impinge obiectul in fata, mai aproape de observator).

Deschiderea e motivata prin existenta unei dominate si a unui loc care prezinta interes.

Dominanta -> Deschidere -> Orientare -> Sit

aportul pe care situl il are asupra compozitiei interioare a unui spatiu urban.

Orientari - diferite in cadrul spatiului:

-> centrifuga (panoramica)

-> centripeta (catre interior)

- nu avem de a face cu spatii lipsite de orientare; de ex: un spatiu inchis e orientat chiar daca are ziduri de jur imprejur - exista un obiect de umplerere (usa, fantana, etc.)

Un spatiu complet inchis e orientat catre locul de acces in el (exemplu, curtea unei inchisori).

Unidirectionalitatea in orientarea spatiului in sensul de calitate constitutiva se asociaza dominantei si efectului de perspectiva in definirea calitatii.

Orientarea - legata de ideea de axialitate. (exista situatii care contravin principiului relatiei dominanta - orientare)

aici nu stiu ce a zis dominanta

ex: spatiu inchis - rezolvarea unui spatiu a carui

deschidere (accesul) este in

lateral fata de dominanta;

- al 2-lea ax - generat de deschidere;

- cele doua axe trebuie relationate intre ele si marcate;

- sustinerea celor doua axe prin ceea ce se

intampla la intersectia lor;

- instrumentul ce trebuie utilizat: axialitatea;

1 - 2 - 3 - 4 - ierarhizare a locurilor in cadrul spatiului.

ex: Manastirea Vacaresti - realizata in perioada brancoveneasca - demolata dupa cutremurul din '77 (1984)

- expunerea unei spiritualitati

- succesiune de spatii interioare

Extras din worduri:

a) orientarea cardinala- in raport cu lumina

-iluminarea spatiului exterior

-o fatada importanta intr-un spatiu orientat spre nord pierde din efectul de dominanta

dominanta este astfel orientata incit sa primeasca lumina (spre sud)

b) orientarea compozitionala

-legata de deshidere, de directionare

ex: o curte interioara trebuie sa aiba o dominanta

c) orientarea dpdv spiritual-compozitional

-orientarea compozitionala este in spiritul orientarii spirituale a locului

inchiderea:

-este una transanta

-este una separata (are ca scop separarea unor spatii intre ele- gradinile italiene-: realizata prin garduri vii)

-este doar sugerata (este particulara gradinilor japoneze si in general spatiilor japoneze; folosirea a 4 tipuri diferite de pavaj la alei; pot fi folosite-in anumite zile / de citeva ori pe an)

ex: Amsterdam: circulatiile:

-pietonala pt public

transport in comun / automobile : (pe acelasi teren, la aceeasi cota, separarea se face prin pavaj)

13. Limitarea specificului in timp si spatiu.

Specificul nu poate fi realizat n sine, cu orice pre; c el este rezultatul unei sinteze n timp i spaiu, constituindu-se prin acumularea unor trsturi caracteristice la nivelul structurii, realiznd att funcionalitatea spaiilor, ct i valoarea lor ambiental.

Sprijinit pe caracterul ansamblului, generatoare a unitii acestuia, identitatea spaiului urban, care, spre deosebire de caracter, acuz ndeosebi forma , se relev i ca element de coeziune fundamental pentru valoarea de semnificaie a spaiului urban, opunndu-se nstrinrii care rezult din lipsa sentimentului de apartenen generat de anonimat i aspiraii nefundamentate sau de suficien i minim rezisten n aplicarea unui program arhitectural-urbanistic.

Specificitatea se refer nu la o form neleas metafizic, ci la o totalitate de manifestare mbrcnd o multitudine de exprimri statice i dinamice. Comportamentul spaiului respectiv (cum rspunde cerinelor, cum se adapteaz), precum i comportamentul n spaiul respectiv, intervine n definirea specificitii, situndu-se ns, n acelai timp, i pe poziia de obiect al influenei sale.

Nu poate fi realizat n afara respectrii continuitii, care ns nu trebuie neleas doar ca rezultat al unei perpeturi stilistice, ci al unui proces de transformare i selecii care poate deveni, n timp, component de specific prin nsui coninutul su.

In concluzie se poate spune ca specificul este finit spatial (prin suprapunere si cumulare in teritoriu) si infinit temporal (prin selectie continua de-a lungul evolutiei colectivitatii pe care o reprezinta).14. Continuitate si discontinuitate in evolutia specificitatii urbane.

Dei determinata de multe ori intuitiv, specificitatea nu este o rezultant ntmpltoare, provenind numai pe linia tradiiei. Se poate spune c specificitatea spaiului urban, fundamentat gnoseologic, se situeaz astfel pe drumul de la funcie la simbol, impunnd att spontaneitatea, ct i premeditarea logic, att creativitatea artistic, ct i creativitatea tehnico-tiinific, trecute ns prin filtrul seleciei topice. Aceasta nu poate justifica totui faptul c, de cte ori ne referim la specific, apelm ne refugiem - ndeobte la realizri de mult timp mplinite, la configuraii care nu sunt ca/ct cele att de curente astzi, cnd cantitatea a depit cu mult limitele individualizrii la scara subiectului. Acuznd unitatea de ansamblu i intervenind direct n modul n care aceasta se constituie n timp, exprimndu-se ca singularitate, specificitatea unui spaiu urban nu este numai rezultatul unei existene singulare. Pot s existe spaii urbane evideniind o specificitate printr-un element unic, i pot s existe, n acelai timp, alte spaii urbane n care specificitatea s rezulte, dimpotriv, ca sintez a elementelor componente, fie acestea de natur izotopic sau heterotopic.

Elementele de specificitate sunt ntotdeauna elementele care subordoneaz funcional i spaial volumetric i comportamental, asigurnd n acest fel unitatea ansamblului: o specificitate se realizeaz n cadrul unitii prin contrast, cealalt prin similitudine.

Sprijinit pe caracterul ansamblului, generatoare a unitii acestuia, specificitatea, care, spre deosebire de caracter, acuz ndeosebi forma, dei se justific n primul rnd obiectiv, se relev i ca element de coeziune fundamental pentru valoarea de semnificaie a spaiului urban, opunndu-se nstrinrii care rezult din lipsa sentimentului de apartenen generata de anonimat i aspiraii nefundamentate sau de suficiena i minima rezisten n aplicarea unui program arhitectural-urbanistic.

Se dovedete astfel c specificitatea spaiului urban nu poate fi un produs al detaliilor, ci un produs al ansamblului, detaliul sprijinind doar, reinerea de ctre noi a specificitii sau devenind element de specificitate numai atunci cnd, prin multiplicare, devine ansamblu. Se dovedete, de asemenea, faptul c specificitatea se contureaz nu numai cantitativ, ci i calitativ n cadrul diferenierii spaiale, ea fiind definit i teritorial n raport cu mrimea teritoriului afectat, difereniat ca entitate, deci n raport cu cantitatea de imagini nregistrate i reinute sintetizate. Ca surprindere a formei urbane, specificitatea se refer nu la o form neleas metafizic, ci la o totalitate de manifestare mbrcnd o multitudine de exprimri statice i dinamice. Comportamentul spaiului respectiv (cum rspunde cerinelor, cum se adapteaz), precum i comportamentul n spaiul respectiv, intervine n definirea specificitii, situndu-se ns, n acelai timp, i pe poziia de obiect al influenei sale.

Specificitatea arhitectural-urbanistic romneasc este o specificitate a ansamblului n contextul su urban, astfel nct ntregirea unui sit de mare importan este relaia ntre cldire i cadrul su. Orict de specific ar fi o cldire nou n sine, ea poate fi total nepotrivit unui anumit spaiu. Dac nu se supune legilor ansamblului respectiv, ea nu este specific locului.15. Recrearea contextului ca intelegere superioara a principiului de integrare in context.16. Unitatea semnificativa de spatiu: definita ca interfata intre perceptie si starea spatiului.

Perceptia ( preluarea tuturor informatiilor din mediul inconjurator in momentul contactului cu un mediu prin intermediul simturilor

Unitatea semnificativa de spatiu ( este o stare caracteristica a spatiului

Ca ipostaza superioara a compozitiei urbane, unitatea semnificativa de spatiu este o forma de stare in care actioneaza o serie de principii compozitionale, fiind un produs de convergenta intre imaginea reala si cea mentala.

-disponibilitatea spatiului respectiv de a genera o anumita stare de contemplare, de incordare.

-unitatea semnificativa de spatiu- numai anumite spatii pentru care grija noastra este deosebita, sunt asimilate de oameni ca avind calitati deosebite

-spatiu tensionat- spatiu care are o alcatuire ilogica, care nu sta in logica curenta de alcatuire; imaginea se constituie din planuri si linii, liniile in ansamblul lor pun in evidenta o stare tensionata.

-spatiu deconstructivist- spatiu tensionat, deconstructivismul introduce o alta logica.

-spatiu de spaima-in parcurile de distractie, spatii artificiale, unele dintre ele trebuie gindite in opozitie cu starea de contemplareCompozitia se manifesta in determinarea interdependentei si unitatii dintre functiune, modul de constructie, economie si expresie plastica, jucand un rol important in exprimarea continutului, in cadrul unor conditii obiective de loc si timp.Cu ajutorul compozitiei se determina pozitia elementelor in spaiu intr-o corelatie stransa cu mediul inconjurator, pt a se obtine un ansamblu omogen si rational, o conceptie clara, o grupare armonioasa, evidentiindu-se elementul principal caruia i se subordoneaza elementele secundare. Se urmareste astfel ordinea si UNITATEA dintre diversele parti.Lipsa de unitate a unei compozitii rezulta atat din ruperea fondului de forma cat si din lipsa de coeziune dintre elementele care formeaza un ansamblu din lipsa unei ierarhizari a acestora.17. Integrare in context.Este de fapt vorba de un proces evolutiv privind unitatea spaiului urban. Un spaiu urban iniiat, creat la un moment dat, ntr-o perioada anume, poate avea, tocmai datorit acestui fapt, un caracter unitar. Treptat ns dispar din cadrul su o serie de elemente (cldiri, amenajri, plantaii), din diferite motive; fie c ele nu mai prezint nici o valoare (fiind perisabile fizic i moral), fie datorit unor distrugeri ntmpltoare. Unitatea spaiului respectiv s-a pierdut odat cu apariia golurilor n structura sa. Pe locul lor se pot construi ns alte elemente, care pot lua aceeai nfiare ca cele vechi sau, dimpotriv, o nfiare lipsit de orice asemnare, situaie n care unitatea rmne pierduta.

n cadrul procesului de modernizare urbana, studiul zonei respective poate s conduc la gsirea mijloacelor de folosit, spre rectigarea unitii de ansamblu, fiind vorba n acest caz de o unitate care se realizeaz fie n afara contextului iniial, fie n contextul iniial.

Trebuie sa existe o capacitate deosebit de a nelege particularitile unui loc i de a le reine n esena lor, fr a apela la reproducerea formal salvatoare i necesar chiar n unele cazuri, dar mai puin subtil, mai puin vie. Referitor la acest aspect al reinerii particularitilor unui ansamblu prin procesul de cristalizare a unitii lui, se vorbete despre unitatea de stil a ansamblului urban i despre unitatea de convenien ca despre dou principii de baz ce pot asigura formal valabilitatea spaiala a unui spaiu urban. Dac unitatea de stil poate fi o unitate, s-i spunem original (n sensul c toate cldirile ansamblului respectiv sunt realizate n acelai stil), sau o unitate, s-i spunem artificial (n sensul c realizm n completare din nou o parte din cldiri n acelai stil n care au fost realizate iniial cele existente), unitatea de convenien este, n general, o unitate evolutiva care mbin configuraia de elemente iniiale cu noile rezolvri n cadrul ansamblului respectiv, aprnd construcii aparinnd unor stiluri diferite. Se realizeaz, n felul acesta, o convenien de elemente, o convenien reflectat prin relaiile de referin ce se stabilesc ntre elemente noi i elemente de valoare particulare pe care selecia topic le-a reinut de-a lungul timpului, prezentul utilizndu-le, fizic i moral, astfel nct se poate vorbi de o integrare, ori a noului n context vechi, ori a vechiului n context nou; indiferent, ns, se poate vorbi de o integrare care ea nsi poate avea valoare de particularizare a spaiului, atunci cnd ansamblul prezint o alctuire funcional complex i, de asemenea, atunci cnd elementele noi nu se rezum a fi doar un simplu cadru. Se cunosc, este adevrat, puine ansambluri urbane care, constituite din elemente diferite - fiecare n sine fiind o valoare -, s alctuiasc un ansamblu ca totalitate unitar de valoare. Constatnd n asemenea situaii, (ansamblul San Marco, la Veneia, spre exemplu) c fiecare element/ valoare se afl n relaie combinatorie cu celelalte, c nici unul dintre ele nu este alipit ntregului, nu ne-am putea referi la o integrare formal, care poate opera profund, att la nivelul spaialitii generale, ct i la nivelul plasticii particulare, chiar i atunci cnd integrarea funcional nu este dect superficiala?

Integrarea formal ca element de coeziune n cadrul diferenierii spaiale se dovedete a fi o certitudine prin aceea c, n atari situaii, spaiul formalizat n cursul unei ndelungi selecii topice este altceva dect suma calitilor elementelor componente luate n parte i, totodat, prin aceea c ea poart ntotdeauna o semnificaie (civic, estetic, etic etc.) i deci este ea nsi funcionala. Privit astfel, n limitele posibilitilor ei de afirmare, asocierea ntre nou i vechi nu mai poate porni de la ideea (pseudo)comparabilitii de principiu, preconiznd de fapt o stare fr relaii de comparabilitate (pentru c acestea nu pot exista cnd totul este la fel), ci de la ideea coexistenei fireti a unor elemente diferite ntr-o stare care, fr a fi obositoare, ne solicit intens n definirea unor relaii de comparabilitate. Sporind soluiile combinatorii, sporete astfel i diversitatea spaiilor urbane; diferenierea spaial evolueaz unitar, descoperind, refcnd sau ntregind trsturile particulare ale diferitelor spaii urbane i, totodat, confirmnd sau desvrind de fiecare dat altfel caracterul lor unitar. Se poate spune, deci, c un spaiu urban unitar este un spaiu urban particular i celelalte atribute care pot s apar nu pot dect s ntreasc, s conduc ntr-o anumit direcie valoarea sa particular. 18. Relatia dintre forma urbana si fenomenul urban.- Forma urbana este o reflectare a functionalitatii spatiului, forma este mereu raportata la scopul ei; punerea in evidenta a unui spatiu se face printr-o imagine careia i se asociaza o forma.

- Fenomenul urban ca sistem se defineste numai prin intermediul formei urbane; ideea cunoasterii si dirijarii fenomenului urban (a proceselor si actiunilor sale) prin analiza atenta, coroborata a manifestarilor de orice fel ale formei urbane.

- Forma urbana este exprimarea spre o finalitate a fenomenului urban, finalitate insa in continua desavarsire.

- Forma urbana ca si existenta urbana presupune o succesiune de stari, presupune o transformare si o desfasurare continua infinita prin multitudinea tipologica, spatiala, temporala a succesiunilor sale fenomenologice

- Forma urbana poate avea insa momente de stagnare, discontinuitate.

*eventual alte completari - C5, C13 / C9-10 format Word

19. Rolul investitorului in definirea spatiului urban.De-a lungul istoriei:

- Orasul era apreciat ca opera de la inceputurile dezvoltarii urbanistice, pana la revolutia industriala. Asa putem explica de ce din orasele vechi ne-au ramas marturii zonele reprezentative (piete) si nu locuinte. (Piata Capitoliului)

- Orasul se transforma din opera in produs acest lucru se intampla odata cu aparitia burgheziei premisele revolutiei industriale

Astazi orasul capata sensul unei valori de intrebuintare, pierzandu-si valoarea artistica. In constructia urbana conteaza astazi ocuparea terenului cu cladiri cu randament maxim - presmisa investitorilor.

etc. etc.

Ar mai putea fi adaugate urmatoarele:

- Faptul ca in prezent investitorul este cel care alege "creatorul" (arhitectul) pentru un spatiu urban.

- Forma urbana rezultata desi ar trebui sa fie rezultatul unui lung proces de analiza, un cumul de elemente si de functiuni in acord cu contextul, este de cele mai multe ori constransa de considerentele de ordin material si lipsa de cultura a investitorului.(cam aspru spus, insa cam asta e conditia investitorului azi)

- comparatie intre realizarea importantei deciziei sale si factorilor care ar trebui sa o influenteze si ce se intampla in prezent.

20. Subiectiv si obiectiv in cadrul mecanismului imaginii urbane. Mecanismul de constituire a imaginii urbane se bazeaza pe principii obiective si subiective. In cazul profesionistilor, cele doua tipuri de principii sunt in continua suprapunere.

PRINCIPIUL OBIECTIV - natural, de perceptie

PRINCIPIUL SUBIECTIV - modul prin care indivizii receptioneaza spatiul, modul in care ajung sa si-l insuseasca.

Calitatea imaginii urbane depinde de repere obiective - cantitative, scara, proportii ; subiective - reflexia, modul de perceptie.

21. Dialectica formei urbane.

- Forma ca rezultanta a unui continut - desen schema CURS 5. (TEZA MARXISTA)

- Forma are un caracter care reflecta evolutiv fenomenul urban.

- Forma urbana este exprimarea spre o finalitate a fenomenului urban, finalitate insa in continua desavarsire.

- Forma urbana ca si existenta urbana presupune o succesiune de stari, presupune o transformare si o desfasurare continua infinita prin multitudinea tipologica, spatiala, temporala a succesiunilor sale fenomenologice.

22. Conditionarea topografica a amplasamentului cu implicatie in planul compozitiei urbane

23. Elemente constructive ale formei urbane in care se impune rolul dominantei.

24. Efectul structural si structurant al perspectiveiEFECTE DE PERSPECTIVA : Contemplarea unui oras se poate face de la distanta, avand o imagine generala de ansamblu a lui, sau prin parcurgerea lui in toate directiile, in care caz o serie de imagini locale,de detaliu se inlantuiesc in mintea noastra, dandu-ne un aspect .

PERCEPEREA totala a unui oras rezulta din imagini discontinui, succesive, atat interioare cat si exterioare care prin reversibilitate, ne permit sa ne formam o idee despre valoarea lui artistica, despre caracterul lui, despre varietatea sau monotonia cu care este realizat.

Daca un oras ar fi format din imagini identice, nediferentiate, daca n-ar putea fi percecput in ansamblul lui, decat din pozitii limitate, impresia generala ar fi saraca si lipsita de reperele care constituie punctele de legatura ale diverselor impresii.

DIFERENTIEREA IMAGINILOR prin efecte de perspectiva exterioare sau interioare, generale sau locale, de ansamblu sau de detaliu a fost o preocupare permanenta in evolutia constructiei oraselor.

VALORIFICAREA PERSPECTIVELOR de ansamblu exterioare nu a prezentat de-a lungul istoriei aspecte de fond diferite; din totdeauna s-au amenajat pozitiile de unde orasul sa poata fi mai avantajos privit in ansamblu si care sa permita perceperea la distanta a peisajului inconjurator. METODELE UTILIZATE pentru crearea EFECTELOR DE PERSPECTIVA INTERIOARA prezinta insa, in evolutia oraselor, particularitati proprii corespunzand caracterului epocii respective.

Au aparut multiple efecte de perspectiva, indirecte, de la distanta, cat si efecte de surpriza. Cladirile monumentale, catedrala sau primaria, se vedeau direct numai de aproape, iar in jurul monumentului se aflau cladiri de locuit de mica inaltime , marind efectul de inaltime.

EFECTELE DE PERSPECTIVA sunt determinate si de caracterul arhitecturii unui anumit monument.

Alaturi de natura perspectivelor de ansamblu sau de detaliu, directe sau indirecte, de capat sau laterale, oblice sau perpendiculare, ascendente sau descendente, de caracterul arhicturii care implica o valorificare totala, partiala sau intr-un anumit punct de vedere, pozitia unor monumente in raport cu directiile de privire contribuie la imbogatirea mijloacelor plastice realizate prin efecte de perspectiva25. Structura specificului in spatiul urban. Principii de alcatuire ale schemei constitutive.Alaturi de structura compozitiei, de natura dispozitiei elementelor, de calitatea proportiilot, formele, culorile si materialele pot avea, in functie de valoarea lor, semnificatii diferite care prin asociere de idei contribuie la exprimarea caracterului orasului26. De ce specificitatea nu poate fi inaintea actului de creatie?

27. Calitatea imaginii urbane. Determinante.Orasul este format dintr-o suta de imagini de facturi diverse, care, corespunzand unor functiuni variate , unor ambiante locale proprii , au caractere diferite. Aceste imagini locale , cu caractere distincte de detaliu, sunt legate printr-o osatura generala, au uneori la baza o conceptie unica care, alaturi de imaginile de o anumita factura, mai frecvente si mai bine afirmate ca valoare si pozitie, determina caracterul general de ansamblu al orasului.

Uneori apar aspecte diferite in tratarea imaginilor exterioare, a strazilor, in raport cu tratarea imaginilor interioare, cu aspectele realizate in spatele frontului care felimiteaza strada, in interiorul ansamblului de locuinte. In perioadele de mari realizari constructive exista o corespondenta de tratare, atat a cadrului in care se desfasura viata interioara, familiala, cat i a celui destinat vietii exterioare, publice.

Contemplarea unui oras se poate face de la distanta, avand o imagine generala de ansamblu a lui, sau prin parcurgerea lui in toate directiile, in care caz o serie de imagini locale,de detaliu se inlantuiesc in mintea noastra, dandu-ne un aspect .

PERCEPEREA totala a unui oras rezulta din imagini discontinui, succesive, atat interioare cat si exterioare care prin reversibilitate, ne permit sa ne formam o idee despre valoarea lui artistica, despre caracterul lui, despre varietatea sau monotonia cu care este realizat.

Daca un oras ar fi format din imagini identice, nediferentiate, daca n-ar putea fi percecput in ansamblul lui, decat din pozitii limitate, impresia generala ar fi saraca si lipsita de reperele care constituie punctele de legatura ale diverselor impresii.

DIFERENTIEREA IMAGINILOR prin efecte de perspectiva exterioare sau interioare, generale sau locale, de ansamblu sau de detaliu a fost o preocupare permanenta in evolutia constructiei oraselor. 28. Segregarea, nevoia de particularizare si...Particularizare prin segregare:-In domeniul urbanisticii, diferentierea este diferita de separare-segregare.-Atributele segregat/nesegregat, diferentiat/nediferentiat reflecta doaua dimensiuni: calitative si cantitative, dimensiuni distincte ale formei urbane; doua aspecte posibil a fi luate separat in considerare pentru o aceeasi existenta urbana, o dimnesiune relevand aspecte pozitive, iar cealalta, aspecte negative.-Afirmarea unei valori particulare (caracter, specificitate) nu este compatibila cu segregarea, oricat de categorica ar parea aceasta in definirea unor trasaturi distincte -> segregarea nu ofera o minima zona de trasaturi distincte, iar diferentierea nu ofera o infinitate.-diferentierea este:-informanta (capacitate mare de a infatisa ceva)

-informata (incarcatura informativa mare)

Ex.: Strada spatiu urban unde se afirma cel mai bine caracterul specificitatea.Strada:1. ingusta si sinuoasa in orasul medieval

2. monumentala si pretentioasa in orasul baroc

3. scoasa din drepturile sale in orasul postbelic (urbanism organic)

4. astazi repusa in drepturi.Important in definirea configuratiei:

1. relatia de functionalitate intre strada si teritoriul adiacent strada isi evidentiaza interesele proprii

2. functia prioritara care afecteaza strada impune scara si caracterul spatiului

3. rezolvarea corespunzatoare a cladirilor ce se inscriu in fronturile strazii:

- aceeasi cladire nu se poate amplasa cu aceleasi sanse calitative pe:

- o strada de mica/mare circulatie

- o strada pietonala

- pe un splai

Imagine urbana (curs Sandu Grasu)- elementele imaginii urbane: obiectivele unui sit, punctele de observare si observatorul.- termeniii unei imagini urbane: privirea si vederea- raport observator/punct de observatie- tipuri de perceptie-Strada este:-spatiu estetic-existenta urbana cu ample disponibilitati pentru semnificativ/simbolic, in sensul ca imaginile mentala si reala nu pot fi separate.Reclama:-reda cosmetica urbana. Strada, in intregul ei, trebuie sa ofere oamenilor un mediu educational.-Imaginea urbana: o imagine caracteristica care ea insasi prezinta interes:1. ca valoare informativa (restransa, dar legata)2. ca valoare informativ-selectiva mai complexa, conclusiva3. ca valoare informativ-memorativa suprapunere de imagini partiale contractate in timp esentializata, retinand astfel specificitatea.-Specificitate se contureaza calitativ/cantitativ

Specificitatea este diferita de specific (esentializarea unui loc comun mai multor locuri, o esenta a esentelor)

-Specificul organizarii spatiale intr-un teritoriu este constituit dintr-un grup de trasaturi caracteristice generale centralizate intr-un timp indelungat.

-specificul nu este un produs de conjunctura; trebuie luat in seama aspectul particularitatii: ex: zugravitul pomilor primavara o particularitate a orasului.- in cursul dezvoltarii orasului (a unui ansamblu, a unei zone) particularitatile sale se retin prin filtrul spatiului omogen, rezultand un spatiu unitar.Valoarea particulara a spatiului urban este o rezultanta a interferentei unor participari de natura unei generalitati restranse, conferind caracter, si a unor participari de natura singularului, conferind specificitate.29. Topia spatiului urban legata de timp, loc si....

30. Compozitie urbana. Definitie si conditionari de proces.Compozitia se manifesta in determinarea interdependentei si unitatii dintre functiune, modul de constructie, economie si expresie plastica, jucand un rol important in exprimarea continutului, in cadrul unor conditii obiective de loc si timp.Cu ajutorul compozitiei se determina pozitia elementelor in spaiu intr-o corelatie stransa cu mediul inconjurator, pt a se obtine un ansamblu omogen si rational, o conceptie clara, o grupare armonioasa, evidentiindu-se elementul principal caruia i se subordoneaza elementele secundare. Se urmareste astfel ordinea si UNITATEA dintre diversele parti.Lipsa de unitate a unei compozitii rezulta atat din ruperea fondului de forma cat si din lipsa de coeziune dintre elementele care formeaza un ansamblu din lipsa unei ierarhizari a acestora.Conditii generale:Compozitia orasului trebuie sa fie clara. Repartitia zonelor cladite si a spatiilor plantate, dispozitia strazilor, trebuie sa fie clar exprimata si in concordanta cu conditiile naturale si cu specificul orasului.Claritatea compozitiei cere, in primul rand o zonificare generala a orasului, cu precizarea centrului sau a centelor , a zonelor de locuit, a zonelor industriale. CENTRUL orasului trebuie sa fie nucleul organizatoric al compozitiei, al schemei stradale si al siluetei orasului. TRASEUL magistralelor trebuie sa fie clar exprimat si cu scopuri bine definite, iar dispozitia elementelor, succesiunea lor, simpla si usor perceptibila. EFECTELE trebuie gradate ca importanta, cu unele accente bine inchegate; nu trebuie insa sa cadem in abuzul de efecte sau de varietate. Prea multe elemente de-a lungul unei axe de compozitie, succedandu-se la distante scurte, ar constitui un abuz, din care ar rezulta ceva confuz si lipsit de claritate.SCHEMA de baza a orasului trebuie sa fie simpla. Trebuie sa fugim de scheme complicate, intortochiate, care prezinta dificultati in desfasurarea normala a circulatiei, sunt neeconomice, au un aspect confuz si dezordonat. 31. Continuitate in compozitia urbana.In realizarea unei compozitii urmarim nu numai o repartizare justa, echilibrata si ordonata a arterelor de circulatie si a centrelor de interes, dar si o diferentiere a acestora, in raport cu rolul si importanta pe care o prezinta. CENTRELE DE INTERES se repartizeaza in raport cu imporanta arterelor de circulatie. Arterele de circulatie se ierarhizeaza prin tratari diferite, in ce priveste dimensiunile , traseul, arhitectura. ORASUL nu trebuie sa aiba un aspect uniform, ci bogat si variat. Compozitia urbana produs al coroborarii in sit a elementelor de cadru urban, determinate functional in cadrul structurii spatial configurativeO compozitie in teritoriu inseamna o localizare configurata ca stare in teritoriu; caracterizata printr-o imagine (i) a spatiului urban.

Compozitia urbana=opera de arta.Substanta la nivelul continutului = functionalitate ca stare de activitate.Propozitia = totalitatea mijloacelor de exprimare corelate coerentLa nivelul formei- discursul este constituit ca stare de compozitie

- enuntul se constituie ca valori compozitionale spatiale.

32. Rolul conceptorului n insusirea de catre utilizator a spatiului.PROCES LA NIVELUL UTILIZATORULUI

OBS: nu exista folosinta de spatiu fara perceptia spatiului.Insusirea spatiului inseamna :1. Lectura de spatiu ( poate fi lecturat ca o carte mai simplu mai dificil dupa nivelul de cultura al individului

2. Uzul ( uzezi de un spatiu cu atat mai mult cu cat lectura a fost mai intensa

3. Consumul de spatiu (nu se refera la utilizarea curenta a spatiului,se refera la placerea de a fi in acel spatiu.Vederea( experienta subiectiva,spre deosebire de privire( tine seama de natura culturiiPrivirea( tine seama de natura umana (de factura legii naturale )Ex: in arta plastica uratul este subiect de estetica,de frumos.In arhitectura si urbanism nu poate exista asa ceva.Spatiul trebuie ocupat,insusit,consumat.Uratul ramane urat.

33. Caracter si specificitate a spatiului urban. Determinarea structurala-formal-istoric.Valoare particulara: Caracter si spacificitate.-valoarea particulara a unui spatiu urban

- este o trasatura sau graup de trasaturi care-l deosebesc in cadrul formei urbane, inscriindu-se astfel intr-o anume tipologie spatiala ca generalitate de grup, sau ca singularitate.

- reprezinta determinarea sa calitativa, individualitatea sa incorporand generalul reflectare a esentei intr-o forma proprie care se exprima prin caracter si specificitate.

- caracterul este diferit de specificitate.

- in aprecierea spatiului urban ne intereseaza:

1. efect

2. cauza mijloace de realizare3. adaptarea la un existent material inventivitatea / asimilarea experientei anterioare.4. timpul si spatiul, ca loc al selectiei topice.DEFINITIE:Valoarea particulara a spatiului urban este o rezultanta a interferentei unor participari de natura unei generalitati restranse, conferind caracter, si a unor participari de natura singularului, conferind specificitate.Caracter: caracterul unui spatiu urban inseamna calitate verificata.

-se determina prin descoperirea in cursul perceptiei a trasaturilor si elementelor functionale, spatial-volumetrice si comportamentale care delimitand o anumita grupare tipologica restrang sfera de analiza , apreciere, incadrare a spatiului sau a zonei in care exista.

Specificitate: nu este numai rezultatul unei existente singulare

- exista spatii urbane care evidentiaza specificitatea printr-un element (Ex. Campanilul pentru ansamblul San Marco)

- exista spatii in care specificitatea rezulta ca sinteza a elementelor componente, ce pot fi de natura izotopica sau heterotopica. (Ex. Zona centrala din Bologna succesiunea porticelor din lungul strazilor de la parterul cladirilor)

campanilul element de specificitate unic

porticul element de specificitate comunElemente de specificitate: sunt elemente care subordoneaza functional , spatial volumetric si comportamental, asigurand in acest fel unicitatea ansamblului.

- o specificitate se realizeaza in cadrul unitatii prin contrast , cealalta prin similitudine.

-Legatura intre specificitate dominanta unitate de ansamblu poate fi apreciata numai in contextul de ansamblu al spatiului urban respectiv (ex.: blocul turn din piata Salii Palatului)-Nu se poate face o delimitare clara intre caracter si specificitate, existand intotdeauna o zona de suprapunere.-Prin procesul de selectie topica, trasaturile de generalitate devin trasaturi de caracter care, retinute in timp, se constituie apoi ca elemente de specificitate.- Sunt cazuri in care procesul este invers: elemente de specificitate -> trasaturi de caracter -> trasaturi de generalitate. Ex.: constructia urbana industrializata.- Se poate ca ceea ce este caracterisitic pentru un spatiu restrans sa fie un element specific pentru un teritoriu mai mare.- Pentru desprinderea caracterului si specificului unui spatiu urban este necesara atenta lui incadrare in spatiu-timp.-Specificitatea spatiului urban se situeaza pe drumul de la functie la simbol, impunand spontaneitatea si premeditarea logica, creativitatea artistica si creativitatea tehnico-stiintifica, insa trecute prin filtrul selectiei topice.-Fenomenul urban este un subsistem in sistemul general al dezvoltarii societatii.

Ex.: Strada spatiu urban unde se afirma cel mai bine caracterul specificitatea.Strada:1. ingusta si sinuoasa in orasul medieval

2. monumentala si pretentioasa in orasul baroc

3. scoasa din drepturile sale in orasul postbelic (urbanism organic)

4. astazi repusa in drepturi.Important in definirea configuratiei:

1. relatia de functionalitate intre strada si teritoriul adiacent strada isi evidentiaza interesele proprii

2. functia prioritara care afecteaza strada impune scara si caracterul spatiului

3. rezolvarea corespunzatoare a cladirilor ce se inscriu in fronturile strazii:

- aceeasi cladire nu se poate amplasa cu aceleasi sanse calitative pe:

- o strada de mica/mare circulatie

- o strada pietonala

- pe un splai

Imagine urbana (curs Sandu Grasu)- elementele imaginii urbane: obiectivele unui sit, punctele de observare si observatorul.- termeniii unei imagini urbane: privirea si vederea- raport observator/punct de observatie- tipuri de perceptie-Strada este:-spatiu estetic-existenta urbana cu ample disponibilitati pentru semnificativ/simbolic, in sensul ca imaginile mentala si reala nu pot fi separate.Reclama:-reda cosmetica urbana. Strada, in intregul ei, trebuie sa ofere oamenilor un mediu educational.-Imaginea urbana: o imagine caracteristica care ea insasi prezinta interes:1. ca valoare informativa (restransa, dar legata)2. ca valoare informativ-selectiva mai complexa, conclusiva3. ca valoare informativ-memorativa suprapunere de imagini partiale contractate in timp esentializata, retinand astfel specificitatea.-Specificitate se contureaza calitativ/cantitativ

Specificitatea este diferita de specific (esentializarea unui loc comun mai multor locuri, o esenta a esentelor)

-Specificul organizarii spatiale intr-un teritoriu este constituit dintr-un grup de trasaturi caracteristice generale centralizate intr-un timp indelungat.

Specific: o esentializare a unui loc comun mai multor locuri (o esenta a esentelor.34. Valorile ambientale in particularizarea spatiului urban.-In interiorul orasului distingem:

1.Spatii omogene

2.Spatii heterogene1. Spatiul urban omogen - este defapt un spatiu care presupune uniformitate, lipsa de elemente particularizatoare, practic un spatiu fara topie, (Lefebvre)topie- configurare complexa (spatiala, functionala, sociala, cinetica), care se refera la toate manifestarile formei urbane pe un anumit plan de esentializare. Este o schema a formei urbane care se realizeaza mintal pornind de la identitatea existentei urbane.2. Spatiul urban heterogen spatiu diferentiat (in interioruol lui sau fata de alt spatiu din cadrul aceluiasi organism urban).

- Aceasta diferentiere rezulta pe mai multe planuri;

a. diferentiere de functiune: fiecare spatiu urban poate sa aiba o anumita dominanta functionala, chiar daca el cuprinde localizari ale mai multor functiuni.b. diferentiere de pozitie: aceasi funciune asezata in pozitii diferite genereaza rezolvari si dezvoltari spatiale diferite.c. diferentiere de conceptie: spatii urbane care au aceeasi functiune si aceeasi pozitie, dar sunt concepute pentru oameni, sau grupari diferite de oameni, sunt diferite.. Particularizare prin segregare:-In domeniul urbanisticii, diferentierea este diferita de separare-segregare.-Atributele segregat/nesegregat, diferentiat/nediferentiat reflecta doaua dimensiuni: calitative si cantitative, dimensiuni distincte ale formei urbane; doua aspecte posibil a fi luate separat in considerare pentru o aceeasi existenta urbana, o dimnesiune relevand aspecte pozitive, iar cealalta, aspecte negative.-Afirmarea unei valori particulare (caracter, specificitate) nu este compatibila cu segregarea, oricat de categorica ar parea aceasta in definirea unor trasaturi distincte -> segregarea nu ofera o minima zona de trasaturi distincte, iar diferentierea nu ofera o infinitate.35. Calitatea imaginii urbane : mijloace si expresie.Imagine urbana (curs Sandu Grasu)- elementele imaginii urbane: obiectivele unui sit, punctele de observare si observatorul.- termeniii unei imagini urbane: privirea si vederea- raport observator/punct de observatie- tipuri de perceptie-Strada este:-spatiu estetic-existenta urbana cu ample disponibilitati pentru semnificativ/simbolic, in sensul ca imaginile mentala si reala nu pot fi separate.Reclama:-reda cosmetica urbana. Strada, in intregul ei, trebuie sa ofere oamenilor un mediu educational.-Imaginea urbana: o imagine caracteristica care ea insasi prezinta interes:1. ca valoare informativa (restransa, dar legata)2. ca valoare informativ-selectiva mai complexa, conclusiva3. ca valoare informativ-memorativa suprapunere de imagini partiale contractate in timp esentializata, retinand astfel specificitatea. Calitatea imaginii urbane rezulta si in urma compozitiei care foloseste anumite principii si mijloace-sunt 7 calitati: 3 calitati constitutive primare (elementare) ( marimea spatiului, deshiderea spatiului, umplerea spatiului ;3 calitati constitutive sintetice (de sinteza) ( orientarea spatiului, forma, culoarea ;1 calitate constitutiva ca produs superior de selectie ( stil stilistica spatiului36. ANALIZA RELATIONALA 37. COMPOZITIE NOTIUNEA DE SPECIFIC URBAN IN EXISTENTA URBANA 38. COROBORAREA DATELOR DE URBANISM: CORECTITUDINE 39. ABORDAREA PERIFERIEI IN STRUCTURA URBANA. EXEMPLE STRUCTURA URBANA/TERITORIU 40. CENTRUL ORASULUI IN RESTRUCTURARE URBANA 41. METODOLOGIE IN ABORDAREA STRUCTURII URBANE / TERITORIALE 42. PREVIZIUNEA IN ANALIZA STRUCTURILOR URBANE / TERITORIALE 43. STAREA DE VECINATATE CA EFECT DE SUPRAPUNERE 44. COMPOZITIE - CE ESTE SISTEMUL DE OPERARE IN PROCESUL DE PARTICULARIZARE AL SPATIULUI URBAN? 45. EFICIENTA UTILIZARII TERENULUI IN RAPORT CU RELATIILE DINTRE TEXTURILE URBANE 46. CONCEPTUL DE NEVOIE IN ANALIZA STRUCTURII URBANE 47. STRUCTURI: EVALUAREA ELEMENTELOR DE MORFOLOGIE IN CADRUL STRUCTURII URBANE 48. COMPOZITIE: ELEMENTE CONSTITUTIVE ELEMENTARE IN FORMA URBANA 49. REGLEMENTARI SI DISTRIBUTIE TERITORIALE IN URBANISM 50 RELATIA DINTRE NOU SI VECHI - CA PROBLEMA A CAMPURILOR STRUCTURALE 51. PARTICULARITATI ALE METODEI COMPARATIVE SISTEMICE 52. MODELE DE CERCETARE A INFLUENTEI CENTRELOR DE INTERES 53. MOBILITATEA LIMITELOR IN STRUCTURA URBANA 54. RESTRUCTURARE URBANA: PROBLEME DE LOCALIZARE A INTERVENTIEI 55. IMPLICAREA METODOLOGICA A DINAMICII URBANE IN ABORDAREA DE STRUCTURA URBANA 56. ADITIONALUL IN RESTRUCTURAREA URBANA 57. RAPORTUL INTRE CONFIGURATIA GEO-TOPOGRAFICA / CONFIGURATIA FUNCTIONALA SI ECHILIBRUL URBAN 58. COMPOZITIE : CUM IMFLUENTEAZA GRUPURILE DE INTERESE DIFERENTIEREA SPATIALA 59. COMPOZITIE: ANTITEZA SI SIMBIOZA IN SPATIUL REAL SI VIRTUAL 60. MODUL IN CARE AMPLASAREA ACTIVITATILOR (SAU A UNUI SISTEM DE ACTIVITATI) AFECTEAZA FUNCTIONALITATEA URBANA. 61. IMPORTANTA ANALIZEI MORFOLOGICE IN ABORDAREA STRUCTURAL-FENOMENOLOGICA 62. COMPOZITIE: OBIECTIV SI SUBIECTIV IN IMAGINEA URBANA 63. PRINCIPIUL SI REGULILE CLASIFICARII DATELOR IN ANALIZA DE SISTEM. EMBED AcroExch.Document.7

- formalism( a pune in practica niste forme de dragul formei

- este un consum de forma in sine care nu reprezinta un rezultat al vederii

FORMA

FORMAL

INFORMAL

- este o manifestare a formalului

- ceva in compozitie este de natura formei

- forma ne informeaza,transmite in noi niste informatii

PERCEPTIEREFLEXIEFOLOSINTA

SPATIUL

CONCEPTORUL

_1371241324.pdf