MODULUL 2: ABILITĂŢI Curs elaborat în cadrul proiectului
“KEYROMA: Dezvoltarea competenţelor cheie în ceea ce priveşte abilităţile sociale ale femeilor rome pentru a spori participarea acestora în
sectorul de servicii”
COMPETENŢE CHEIE PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ ÎN SECTORUL DE SERVICII
Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Comisiei Europene Această publicaţie reflectă numai punctual de vedere al autorului şi Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a
informaţiilor pe care le conţine. Proiect Nº 518536-LLP-1-2011-1-ES-GRUNDTVIG-GMP
Instituto de Formación Integral, S.L.U. (Spania)
Website: www.ifi.com.es
Centrul pentru dialog interetnic şi toleranţă AMALIPE (Bulgaria)
Website: www.amalipe.com
European Development Agency – Agenţia Europeană de dezvoltare (Cehia)
Website: http://euda.eu
Asociación de Mujeres Gitanas Romi Serseni (Spania)
Website: www.romiserseni.com
Institutul Intercultural Timişoara (România)
Website: www.intercultural.ro
European Roma Information Office (Belgia)
Website: www.erionet.eu
Organizaţia coordonatoare:
Organizaţii partenere:
INDEX MODULUL 0 INTRODUCERE ......................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
PROIECTUL KEYROMA .................................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.
OBIECTIVELE ACESTUI CURS ......................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
ROLUL PARTICIPANŢILOR LA PROCESUL DE ÎNVĂŢARE ................................................. ¡Error! Marcador no definido.
0.1. Definirea consilierului în ocuparea forţei de muncă şi a responsabilităţilor sale . ¡Error! Marcador no definido.
0.2. Profilul mediatorului ......................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
0.3. Responsabilităţile cursantelor ........................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
MODULUL 1: ATITUDINI ............................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
OBIECTIVELE DE ÎNVĂŢARE ALE MODULULUI 1 ............................................................ ¡Error! Marcador no definido.
INTRODUCERE ÎN MODULUL 1 ..................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
CAPITOLUL 1: RESPONSABILITATE ................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.
1.1. Tipuri de responsabilitate .................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.
1.2. Sursele responsabilităţii .................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
1.3. Conflicte între responsabilităţi .......................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
1.4. Cum să identificăm persoana responsabilă? ...................................................... ¡Error! Marcador no definido.
CAPITOLUL 2: A ÎNVĂŢA SĂ ÎNVEŢI ............................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
2.1. Stilurile de învăţare ale lui Kolb ......................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
2.2. Stiluri de învăţare senzoriale ............................................................................. ¡Error! Marcador no definido.
2.3. Identificarea stilului de învăţare personal .......................................................... ¡Error! Marcador no definido.
2.4. Bariere în calea învăţării .................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
2.5. A învăţa cu succes ............................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.
CAPITOLUL 3: ECHILIBRUL DINTRE MUNCĂ ŞI VIAŢĂ .................................................... ¡Error! Marcador no definido.
3.1. Tipuri de roluri sociale ....................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
3.2: Dezechilibrul dintre muncă şi viaţă .................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
3.3.: Conflicte între roluri ......................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
3.4.: Strategii de rezolvare a conflictelor între roluri ................................................. ¡Error! Marcador no definido.
CAPITOLUL 4: STIMA DE SINE ....................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
4.1. Ce este stima de sine ......................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
4.2. Procesul de dezvoltare a stimei de sine ............................................................. ¡Error! Marcador no definido.
4.3. Acceptarea identităţii, tradiţiilor şi culturii ca parte a unui mod de viaţă sănătos şi fericit ¡Error! Marcador no definido.
4.4. O stimă de sine crescută.................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
4.5. O stimă de sine scăzută ..................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
CAPITOLUL 5: MOTIVAŢIA INTERNĂ ............................................................................. ¡Error! Marcador no definido.
5.1. Ce este motivaţia internă? ................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.
5.2. Tipuri de motivaţie ............................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.
5.3 Nevoile nesatisfăcute activează motivaţia .......................................................... ¡Error! Marcador no definido.
CAPITOLUL 6: ATITUDINE POZITIVĂ.............................................................................. ¡Error! Marcador no definido.
6.1. Atitudinea înţeleasă ca o combinaţie de componente ....................................... ¡Error! Marcador no definido.
6.2. Crearea unei atitudini mentale pozitive ............................................................. ¡Error! Marcador no definido.
6.3. Gândirea pozitivă .............................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.
CAPITOLUL 7: POVEŞTI DE SUCCES ALE UNOR FEMEI ROME ......................................... ¡Error! Marcador no definido.
7.1 Isabel Carmona Carmona – infirmieră (din Spania) ............................................. ¡Error! Marcador no definido.
7.2 Sofiay Marinova Kamenova – cântăreaţă bulgară ............................................... ¡Error! Marcador no definido.
REZUMAT/CONCLUZII LA MODULUL 1 ......................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
BIBLIOGRAFIE MODULUL 1 .......................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
ANEXE MODULUL 1 ..................................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
Anexa 1: Instrument pentru a alege între mai multe responsabilităţi concurente ..... ¡Error! Marcador no definido.
Anexa 2: Instrument pentru identificarea responsabilităţii persoanelor ................... ¡Error! Marcador no definido.
MODULUL 2: ABILITĂŢI ............................................................................................................................................. 7
OBIECTIVELE DE ÎNVĂŢARE ALE MODULULUI 2 ......................................................................................................... 7
INTRODUCERE ÎN MODULUL 2 .................................................................................................................................. 7
CAPITOLUL 1: COMUNICARE ................................................................................................................................... 10
1.1. Comunicare verbală ..................................................................................................................................... 10
1.2. Comunicare non-verbală .............................................................................................................................. 12
1.3. Comunicare non-violentă ............................................................................................................................. 15
1.4. Rezumat/concluzii abilităţi de comunicare ................................................................................................... 18
CAPITOLUL 2: MUNCA ÎN ECHIPĂ ............................................................................................................................ 18
2.1. Abilităţi de muncă în echipă ......................................................................................................................... 18
2.2. Roluri în cadrul echipei ................................................................................................................................. 19
2.3. Rezumat/concluzii – Abilităţi de muncă în echipă ......................................................................................... 23
CAPITOLUL 3: LUAREA DECIZIILOR .......................................................................................................................... 25
3.1. Tehnici necesare pentru a lua decizii bune ................................................................................................... 25
3.2. Etape simple ale procesului decizional.......................................................................................................... 25
CAPITOLUL 4: GESTIONAREA TIMPULUI .................................................................................................................. 27
4.1. Strategii de gestionare a timpului pentru organizarea eficientă a activităţilor cotidiene ............................... 27
4.2. O prezentare eficace a tehnicilor de gestionare a timpului ........................................................................... 27
4.3. Sfaturi practice pentru gestionarea timpului: ............................................................................................... 28
4.4. Ce este important? ....................................................................................................................................... 30
4.5. Concluzii ...................................................................................................................................................... 31
BIBLIOGRAFIE MODULUL 2 ..................................................................................................................................... 32
ANEXE MODULUL 2 ................................................................................................................................................ 33
Anexa 1: Foaie de răspunsuri pentru exerciţiul referitor la munca în echipă 2 ..................................................... 33
OBIECTIVELE DE ÎNVĂŢARE ALE MODULULUI 3 ............................................................ ¡Error! Marcador no definido.
INTRODUCERE ÎN MODULUL 3 ..................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
CAPITOLUL 1. CURRICULUM VITAE ............................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
1.1. Concept ............................................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.
1.2. Funcţiile unui CV ............................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
1.3. Structura unui CV .............................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.
1.4. Sfaturi practice pentru completarea unui CV ..................................................... ¡Error! Marcador no definido.
CAPITOLUL 2 SCRISOAREA DE INTENŢIE ....................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
2.1. Concept ............................................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.
2.2 Ce conţine scrisoarea de intenţie – sfaturi practice............................................. ¡Error! Marcador no definido.
CAPITOLUL 3 APELURILE TELEFONICE ........................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
3.1. Importanţă ........................................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.
3.2. Recomandări ..................................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
3.3. Exerciţii ............................................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.
4.1. Concept ............................................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.
4.2. Recomandări pentru completarea cererilor de angajare: ................................... ¡Error! Marcador no definido.
CAPITOLUL 5. CĂUTAREA UNUI LOC DE MUNCĂ .......................................................... ¡Error! Marcador no definido.
5.1. Concept ............................................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.
5.2 Oportunităţi de angajare prin anunţuri la ziar ..................................................... ¡Error! Marcador no definido.
5.3. Internetul şi reţelele sociale .............................................................................. ¡Error! Marcador no definido.
5.4. Interviurile ........................................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.
5.5 Iniţiativă proprie ................................................................................................ ¡Error! Marcador no definido.
BIBLIOGRAPHY UNIT 3 ................................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.
ANEXE MODULUL 3 ..................................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
Anexa 1: Model de CV .............................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.
Anexa 2: Scrisoare de intenţie .................................................................................. ¡Error! Marcador no definido.
MODULUL 4 MEDIERE ŞI INFORMARE .......................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
OBIECTIVELE DE ÎNVĂŢARE ALE MODULULUI 4 ............................................................ ¡Error! Marcador no definido.
INTRODUCERE ÎN MODULUL 4 ..................................................................................... ¡Error! Marcador no definido.
CAPITOLUL 1 CURSURI GRATUITE DE FORMARE PROFESIONALĂ .................................. ¡Error! Marcador no definido.
CAPITOLUL 2: ÎNTÂLNIRI CU ANGAJATORI ŞI FEMEI ROME ........................................... ¡Error! Marcador no definido.
CAPITOLUL 3: SERVICII DISPONIBILE PE PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ (CENTRE DE RECRUTARE ETC.) ¡Error! Marcador no definido.
MODULUL 2: ABILITĂŢI
OBIECTIVELE DE ÎNVĂŢARE ALE MODULULUI 2
Abilităţi de comunicare:
• Să le ajute pe cursante să-şi îmbunătăţească abilităţile de comunicare şi să comunice eficient în diferite
medii. Oamenii comunică unii cu alţii în diferite moduri care depind de mesaj şi contextul în care acesta este
transmis. Alegerea canalelor de comunicare şi a stilului de comunicare influenţează comunicarea.
• Să le ajute pe cursante să înţeleagă importanţa comunicării şi procesele sale.
• Să identifice diferite tipuri de comunicare: verbală, comunicarea scrisă, comunicarea non-verbală şi non-
violentă.
Abilităţi de muncă în echipă:
• Să le ajute pe cursante să lucreze bine în echipe.
• Să descrie beneficiile unei munci de echipă eficiente şi modurile în care membrii echipei contribuie la sau
împiedică desfăşurarea procesului de muncă în echipă. Acest lucru include îmbunătăţirea abilităţilor de a
asculta, a împărtăşi idei, a da şi a primi feedback şi a gestiona conflictul în timpul activităţilor de echipă sau
de grup.
Gestionarea timpului şi luarea deciziilor
• Să identifice motivul pentru care deciziile sunt importante şi modul în care acestea reprezintă o
componentă importantă a gestionării timpului.
• Să înveţe tehnicile necesare pentru a lua decizii eficiente. Să înţeleagă procesul şi etapele prin care îşi
dezvoltă încrederea atunci când trebuie să găsească soluţii pentru anumite sarcini.
• Să ştie etapele esenţiale ale procesului decizional.
• Să înveţe strategii de bază pentru utilizarea timpului.
• Să-şi maximizeze timpul folosind tehnici şi resurse de gestionare a timpului care le vor permite să-şi
sporească productivitatea în viaţa cotidiană.
• Să ofere sfaturi practice esenţiale legate de gestionarea timpului care vor fi un instrument util pentru
înţelegerea variabilelor care pot fi obstacole în gestionarea timpului.
INTRODUCERE ÎN MODULUL 2
Abilităţi de comunicare
Comunicarea este un proces care se desfăşoară în două direcţii pentru a ajunge la o înţelegere comună, în cadrul
căruia oamenii comunică pentru a face schimb de informaţii, ştiri, idei, sentimente şi pentru a crea şi împărtăşi
semnificaţii. Comunicarea se poate desfăşura prin vorbire, semne, scriere sau comportament. Comunicarea
eficientă este esenţială în viaţa de zi cu zi. Comunicând eficient ne putem explica punctul de vedere sau transmite o
idee. Acest lucru ne ajută la construirea de relaţii şi la dezvoltarea încrederii de a transforma aceste idei în decizii
luate în lumea reală, devenind astfel persoane de succes. Cu cât comunicăm mai bine, cu atât sunt mai mari
şansele de succes profesional şi personal. Pentru a comunica bine trebuie să înţelegem cum funcţionează
comunicarea eficientă şi de ce este importantă. Acest modul va prezenta importanţa comunicării eficiente şi va
oferi câteva tehnici simple care ne ajută să comunicăm mai eficient în toate domeniile vieţii. Modulul oferă
informaţii cu privire la diferite tipuri de comunicare şi, de asemenea, prezintă câteva obstacole frecvente care pot
apărea în cadrul procesului de comunicare şi de care trebuie să ţinem seama.
Abilităţi de muncă în echipă
Munca în echipă nu este o abilitate ci o combinaţie de abilităţi. Abilităţile de comunicare sunt cruciale în munca în
echipă dar şi alte abilităţi, precum planificarea, luarea deciziilor şi rezolvarea problemelor, sunt la fel de importante
atunci când un grup de oameni lucrează la o sarcină comună/ pentru un scop comun. Deseori, proiectele au nevoie
de oameni care să lucreze împreună pentru a atinge un scop comun. Munca în echipă presupune muncă şi
angajament din partea membrilor echipei. Mai mult, munca de echipă necesită toleranţă şi respect între membrii
echipei. Pentru a munci eficient în grup, membrii trebuie să ştie să comunice clar şi să creeze, cu integritate şi
respect, un mediu de grup sănătos. Angajatorii consideră că este foarte important ca angajaţii lor să fie buni jucători
de echipă. De exemplu, un sondaj naţional în America în 2003 a scos la iveală faptul că „a fi un jucător de echipă” a
fost cel mai important factor pentru a reuşi la locul de muncă, fiind înaintea altor factori precum „merit şi
performanţă”, „inteligenţă”, „generarea de venituri pentru organizaţie”. Aşadar, este o abilitate esenţială care
trebuie dezvoltată pentru a putea fi angajat cu uşurinţă.
Luarea deciziilor
Ne folosim abilităţile de luare a deciziilor pentru a rezolva probleme alegând un anumit plan de acţiune din mai
multe alternative posibile. Abilităţile decizionale sunt şi o componentă cheie a abilităţilor de gestionare a timpului.
Luarea deciziilor poate fi dificilă. Aproape orice decizie presupune anumite conflicte sau nemulţumiri. Partea dificilă
este alegerea unei soluţii al cărei rezultat pozitiv să cântărească mai mult decât posibilele pierderi. Deseori, evitarea
deciziilor pare a fi calea cea mai uşoară. Şi totuşi, luarea propriilor decizii şi acceptarea consecinţelor acestora este
singura modalitate de a menţine controlul asupra propriului timp, propriului succes şi asupra propriei vieţi.
Luarea deciziilor trebuie înţeleasă ca acţiunea de a alege între două sau mai multe planuri de acţiune. Totuşi, nu
trebuie pierdut din vedere faptul că s-ar putea să nu existe o decizie „corectă” printre alegerile disponibile. Există
posibilitatea ca o alegere mai bună să nu fi fost luată în considerare, sau informaţiile potrivite să nu fi fost
disponibile în acel moment. Din această cauză, este important să se păstreze o evidenţă a tuturor deciziilor şi a
motivelor pentru care au fost luate, pentru a putea face îmbunătăţiri în viitor. Astfel, fiecare decizie luată este şi
justificată atunci când ceva nu merge bine. Într-adevăr, greşelile trecute nu pot fi corectare privind înapoi, dar acest
lucru va ajuta la îmbunătăţirea procesului decizional în viitor.
Gestionarea timpului
Gestionarea timpului este acţiunea sau procesul de planificare şi control conştient al duratei de timp în care se
desfăşoară activităţi specifice, mai ales în scopul creşterii eficienţei, eficacităţii sau productivităţii. Gestionarea
timpului poate fi făcută cu ajutorul unei game de abilităţi, instrumente şi tehnici folosite pentru a gestiona timpul
atunci când se realizează sarcini, proiecte şi scopuri specifice care au un termen stabilit. Acest set cuprinde o sferă
largă de activităţi care includ planificare, alocare, stabilirea scopurilor, delegare, analiza timpului utilizat,
monitorizare, organizare, programare şi stabilirea priorităţilor. Iniţial, gestionarea timpului se referea doar la afaceri
şi muncă, dar în cele din urmă termenul a căpătat un sens mai larg care include şi activităţile personale. Un sistem
de gestionare a timpului este o combinaţie specială de procese, instrumente, tehnici şi metode.1
Dezvoltarea şi implementarea abilităţilor de gestionare a timpului este o călătorie – cu un punct de plecare şi o
destinaţie finală. Obiectivul nostru este acela de a vă ajuta să deveniţi conştiente de modul în care vă folosiţi timpul
ca o resursă pentru a vă organiza viaţa profesională şi personală într-un proces coerent
1 Project Management Institute (2004). A Guide to the Project Management Body of Knowledge (PMBOK Guide). ISBN 1-930699-45-X
CAPITOLUL 1: COMUNICARE
1.1. Comunicare verbală
Comunicarea verbală se referă la o formă de comunicare în care mesajele sunt transmise prin intermediul
cuvintelor. Comunicarea verbală poate fi orală sau scrisă. Obiectivul fiecărei comunicări este ca oamenii să înţeleagă
mesajul sau ideea transmisă.
Atunci când vorbim cu alte persoane, presupunem că acestea înţeleg ce spunem pentru că noi ştim ce spunem. Dar
lucrurile nu stau întotdeauna aşa. Când comunică, oamenii vin cu propriile atitudini, percepţii, emoţii şi gânduri
despre interlocutorul lor sau despre ceea ce spun, iar acest lucru poate crea o barieră în transmiterea sensului
corect.
Pentru a transmite mesajul corect, e nevoie să ne punem în locul celuilalt şi să ne gândim la punctul de vedere al
interlocutorului. Va înţelege acesta mesajul? Cum sună acesta din partea cealaltă?
Comunicarea orală
În comunicarea orală se folosesc cuvinte vorbite. Comunicarea orală include conversaţii faţă în faţă, discursuri,
conversaţii telefonice, materiale video, programe de radio şi televiziune. În comunicarea orală, comunicarea este
influenţată de următoarele:
• Tonalitatea şi volumul vocii: dacă vorbim încet, s-ar putea ca cealaltă persoană să nu ne audă. Trebuie luată
în considerare şi vârsta persoanei cu care vorbim; persoanele mai în vârstă pot să aibă probleme de auz. De
asemenea, se ia în considerare mediul în care se desfăşoară comunicarea, deoarece acesta poate dicta cât
de ridicată sau de joasă ar trebui să fie vocea.
• Viteza şi claritatea cu care se vorbim: dacă vorbim prea repede, oamenilor le-ar putea fi greu să ne
urmărească.
• Politeţe: dacă nu vorbim politicos, persoana cu care comunicăm ar putea să-şi concentreze atenţia asupra
acestui lucru în loc să fie atentă la ceea ce spunem.
• Păstrarea tăcerii pentru a asculta: când cineva vorbeşte, ascultăm cu atenţie şi ne străduim să înţelegem
mesajul. De asemenea, dăm dovadă de bune maniere rămânând tăcuţi şi păstrând contactul vizual pentru
a-i arăta vorbitorului că suntem atenţi.
Avantajele comunicării orale
- Oferă posibilitatea de feedback imediat (permiţându-i persoanei cu care comunicăm să pună întrebări
imediat dacă nu înţelege ceva sau dacă are nevoie de clarificări).
- Într-o conversaţie faţă în faţă, expresiile faciale şi limbajul corpului ne pot da indicii dacă putem avea
încredere în ceea ce se spune.
Dezavantajele comunicării orale
- Într-o discuţie faţă în faţă, vorbitorul nu poate să gândească şi să proceseze conţinutul transmis la un nivel
mai profund.
Comunicarea scrisă
În comunicarea scrisă, se folosesc semne sau simboluri scrise pentru a comunica. Un mesaj scris poate fi tipărit sau
scris de mână. În comunicarea scrisă mesajele pot fi transmise prin email, scrisoare, raport sau notificare etc. În
comunicarea scrisă mesajul este influenţat de vocabularul şi gramatica folosite, stilul de scriere şi formatul textului,
precum şi de precizia şi claritatea limbajului folosit.
Comunicarea scrisă este cea mai frecventă formă de comunicare folosită în afaceri şi medii profesionale; în
consecinţă, aceasta este considerată un instrument de bază, fiind una dintre abilităţile de afaceri.
Notificările, rapoartele, buletinele informative, fişa postului şi email-urile sunt câteva tipuri de comunicare scrisă
folosite pentru comunicarea internă în lumea afacerilor. Comunicarea scrisă în afara mediului de afaceri se face în
general sub formă de scrisori, e-mail, site-uri de internet, propuneri, telegrame, faxuri, felicitări, contracte, reclame,
broşuri şi comunicate de presă.
Avantajele comunicării scrise
- Abilitatea de a edita: mesajele pot fi editate şi revizuite de mai multe ori înainte de a fi trimise.
- Comunicarea scrisă poate fi păstrată şi studiată mai târziu, ceea ce permite timp de reflecţie.
Dezavantajele comunicării scrise
- Spre deosebire de comunicarea orală, comunicarea scrisă nu oferă feedback imediat.
- E nevoie de mai mult timp pentru a compune un mesaj scris decât o comunicare orală, iar unii oameni se
confruntă cu probleme de scriere.
Bariere în cale comunicării
Barierele din calea comunicării sunt limbajul, atitudinile şi înţelegerea unei persoane, ceea ce poate însemna că
aceasta nu înţelege mesajul pe care încercăm să-l transmitem. Aceste obstacole pot fi depăşite fiind mai conştienţi
de persoana cu care comunicăm, de limbajul şi originea acesteia. Dacă ne gândim la înţelegerea şi atitudinile
celeilalte persoane, ne va fi mai uşor să comunicăm.
Dacă acordăm atenţie limbajului corpului celeilalte persoane ne va fi mai uşor să ne dăm seama dacă persoana cu
care comunicăm ne înţelege mesajul. Dacă, de exemplu, o persoană ne cere să repetăm ceea ce am spus, ne
întrebăm dacă vorbim prea repede sau prea încet.
Pentru a depăşi barierele din calea comunicării, vom lua în considerare următoarele:
- Folosirea unui limbaj simplu, fără a introduce elemente de dialect sau argou.
- Evitarea transmiterii de prea multe informaţii: este important să ne limităm la puncte cheie. Mesajul să
fie simplu şi clar. Interlocutorul îşi poate pierde interesul dacă primeşte prea multe informaţii.
- Reducerea nivelului de zgomot de fundal.
1.2. Comunicare non-verbală
Comunicarea care nu este verbală, cum ar fi gesturile, limbajul corpului, postura, tonul vocii sau expresiile faciale,
este comunicare non-verbală. Comunicarea non-verbală nu este altceva decât limbajul corpului folosit de vorbitor.
Comunicarea non-verbală îl ajută pe receptor să interpreteze mesajul primit. Deseori, semnalele non-verbale
reflectă situaţia mai exact decât mesajele verbale. Uneori răspunsurile non-verbale contrazic comunicarea verbală
şi astfel afectează eficienţa mesajului. Devenind mai conştienţi de limbajul corpului putem învăţa să-i citim pe
oameni mai uşor. Acest lucru îmbunătăţeşte comunicarea cu aceştia.
Este important să luăm în considerare următoarele patru aspecte ale comunicării non-verbale:
Înfăţişarea exterioară
Vorbitorul trebuie să aibă grijă ce haine poartă, cum îi stă părul, să fie îngrijit şi cum foloseşte produsele cosmetice.
În toate situaţiile hainele murdare sau inadecvate ar putea distrage o persoană de la mesajul pe care vorbitorul
încearcă să-l transmită sau i-ar diminua credibilitatea. De asemenea, vorbitorul nu trebuie să mănânce sau să bea
atunci când încearcă să comunice eficient. În cazul unei noi slujbe vom verifica codul vestimentar de la locul de
muncă. Hainele transmit un anumit mesaj. Aspectul neîngrijit al unei persoane poate transmite ideea că este
dezorganizată sau nu acordă atenţie detaliilor. Înfăţişarea unei persoane poate duce la formarea de idei
preconcepute. Întotdeauna e important să ne gândim la impresia pe care vrem să o facem şi să ne îmbrăcăm ca
atare.
Mediul în care comunicăm
Comunicarea are loc într-o varietate de medii: cu prietenii, acasă, la locul de muncă, pe piaţa forţei de muncă. Mai
mult, există o varietate de locuri de muncă. Cea mai bună modalitate de comunicare pentru următoarele medii de
lucru este discutată mai jos:
• Muncă de birou/interviu: limbajul folosit este formal. Argoul este nepotrivit. În comunicarea scrisă este
important să se acorde atenţie nu doar limbajului folosit ci şi formatului documentelor produse (spaţii,
titluri). Scopul final este ca ceea ce este comunicat să fie înţeles.
• Muncă în afara biroului: în sectorul de servicii (chelneriţă, asistentă sau coafeză) este nevoie de un limbaj
adecvat pentru ca mesajul să fie înţeles. În anumite contexte este important să repetăm sub formă de
rezumat mesajul care ni s-a transmis pentru a verifica dacă am înţeles corect mesajul celuilalt vorbitor/
celorlalţi vorbitori. Acest lucru este în mod deosebit important într-un mediu zgomotos, aglomerat, cum ar
fi în industria hotelieră sau de restaurante.
• Cu prietenii şi familia: în viaţa personală îmbrăcămintea şi limbajul pot fi modificate şi adaptate.
Limbajul corpului
Când vorbim despre limbajul corpului luăm în considerare următoarele aspecte:
• Contactul vizual – inabilitatea de a menţine contactul vizual îl face pe receptor să creadă că vorbitorul
ascunde ceva, este timid sau are emoţii.
• Postura – închiderea spaţiului personal (de exemplu o postură în care cineva stă cu braţele încrucişate la
piept sau atunci când vorbitorul se întoarce şi nu mai stă cu faţa la persoana cu care comunică) presupune o
dorinţă redusă de a se implica.
• Expresiile faciale – acestea pot ajuta la transmiterea mesajului. (Dacă, de exemplu, o persoană nu zâmbeşte
deloc în timpul comunicării este aproape sigur că mesajul pe care încearcă să-l transmită este serios).
• Spaţiul personal – este important să respectăm spaţiul personal al celeilalte persoane. Dacă invadăm spaţiul
personal al celuilalt, acesta poate înceta să se concentreze asupra a ceea ce spunem şi, în acelaşi timp, se
poate simţi incomod lângă noi.
• Saluturile – strângerea mâinii unei persoane într-o situaţie formală de afaceri este un salut potrivit. În cazul
prietenilor ar fi mai adecvat un alt tip de salut.
Sunetele
Vocea, tonalitatea, volumul şi viteza de vorbire influenţează comunicarea. Acestea ar trebui ajustate în funcţie de
public. De exemplu, cu o persoană în vârstă este potrivit să vorbim mai tare şi rar pentru că acesteia i-ar putea fi
greu să ne urmărească.
Exerciţiul 1:
Interpretarea limbajului corpului: Formatorul va împărţi fiecărei participante câte un cartonaş cu un cuvânt care
descrie o stare emoțională. Stările emoționale care pot fi folosite în acest exerciţiu includ: încredere, timiditate,
jenă, nelinişte din cauza prea multor lucruri de făcut, neînţelegere. În fiecare caz, membra grupului mimează starea
emoțională de pe hârtie, iar restul grupului ghicește ce anume exprimă membra grupului. După ce fiecare persoană
a jucat starea emoțională de pe cartonaşul său, grupul va discuta despre ce anume din limbajul corpului al celeilalte
femei le-a permis să ghicească starea mimată.
Tipuri de comunicare în funcţie de scop şi stil
În funcţie de stil şi scop, există două categorii de comunicare, fiecare cu propriile sale caracteristici. Tipurile de
comunicare în funcţie de stil şi scop sunt:
1. Comunicarea formală
2. Comunicarea informală
1. Comunicarea formală
În comunicarea formală sunt urmate anumite reguli, convenţii şi principii atunci când se comunică mesajul.
Comunicarea formală se face în stil formal şi oficial. De obicei aceasta se foloseşte în medii profesionale, cum ar fi
şedinţe în cadrul unei companii, conferinţe.
În comunicarea formală se recomandă evitarea utilizării argoului şi a limbajului necorespunzător, iar cuvintele
trebuie pronunţate corect.
2. Comunicarea informală
Comunicarea informală este o discuţie familiară. Se foloseşte pentru discuţiile faţă în faţă între prieteni şi în familie.
În comunicarea informală utilizarea argoului nu este restricţionată. De obicei, comunicarea informală se face oral
şi prin folosirea gesturilor.
Spre deosebire de comunicarea formală, comunicarea informală nu urmează principii de autoritate. În cadrul unei
organizaţii ar fi util să se folosească un limbaj informal pentru a descoperi doleanţele angajaţilor, deoarece oamenii
se exprimă mai bine printr-un limbaj informal. Comunicarea informală ajută la construirea relaţiilor.
1.3. Comunicare non-violentă
Acest modul introduce conceptul de comunicare violentă versus comunicare non-violentă. „Violenţa” în comunicare
se referă la orice formă de comunicare care îşi are rădăcinile în sentimente precum furie, discriminare, excluziune,
lipsă de respect; în esenţă, este un tip de comunicare în care nu se ţine seama de nevoile celorlalţi. Sistemul de
comunicare non-violentă a fost promovat mai întâi de Marshall Rosenberg în Statele Unite pentru a reduce
conflictele din relaţiile personale. Acesta presupune a lua în considerare modul în care comentariile noastre vor fi
primite şi a reduce accentul pus pe emiterea de judecăţi şi învinovăţire. Comunicarea non-violentă se concentrează
asupra expunerii pe scurt şi cu calm a propriei experienţe în loc de a interpreta acea experienţă. Modulul va informa
participantele despre cele mai bune moduri de a folosi comunicarea non-violentă la locul de muncă.
Cea mai bună modalitate de a ne asigura că comunicarea la locul de muncă nu va degenera în conflicte este urmând
sfaturile de mai jos:
− Observare şi ascultare în loc de evaluare: când comunicăm cu alte persoane este important să ascultăm
ceea ce spun şi ce vor. Este important să nu întrerupem cu feedback. Feedback-ul poate fi oferit după ce au
terminat de vorbit. Dacă cineva vine cu o idee, trebuie să îl/o ascultăm cu atenţie, iar dacă e vreo problemă,
cel mai bine ar fi să nu spunem ceva negativ de genul „asta n-o să meargă deoarece…”; în schimb, îl/o vom
întreba ce s-ar întâmpla într-o anumită situaţie (şi prezicem o problemă legată de ideea prezentată). Un
exemplu de astfel de comunicare este imaginându-vă că sunteţi un angajator şi că unul din angajaţi a venit
să vă ceară o zi liberă în fiecare săptămână fără vreun motiv anume. Un răspuns bun ar fi să îl întrebaţi ce ai
putea face tu ca angajator dacă toţi angajaţii ar vrea o zi liberă. În esenţă, această persoană este pusă în
situaţia de a privi un lucru dintr-o perspectivă diferită. Este important de ştiut că dacă vom critica ideile
altor persoane, acest lucru le va descuraja.
− Asumarea responsabilităţii în loc de negarea acesteia: dacă suntem responsabili de ceva ce nu a mers bine
cel mai bine este să ne asumăm răspunderea. Dacă nu facem acest lucru se poate isca o ceartă cu privire la
cine e de vină. Este mai bine să ne concentrăm asupra redresării situaţiei.
− Cereţi frumos (în loc de a emite pretenţii): de exemplu, în contextul serviciului, dacă trebuie să plecaţi la o
întâlnire este mai bine să-i cereţi acest lucru şefului sub forma „ar fi posibil să plec mâine mai repede de la
serviciu pentru că am programare la doctor” în loc să spuneţi „Mâine am programare la doctor şi o să plec
mai devreme”. Niciodată nu ştiţi ce alte responsabilităţi are şeful vostru şi s-ar putea să nu fie posibil să vă
luaţi liber.
− Transformarea furiei: Furia este nepotrivită la locul de muncă. Dacă suntem furioşi, se recomandă să
respirăm adânc sau să ne îndepărtăm de situaţia care ne supără. După aceea, e important să analizăm ce
anume ne-a supărat şi să ne gândim la ce era rezonabil să ne aşteptăm în acea situaţie. În final, vom
planifica un răspuns la situaţia care ne-a supărat înainte de a o discuta cu oamenii implicaţi.
Exerciţiul 2:
Scena A – Joc de roluri cu două voluntare
Voluntara 1: intră în cameră.
Voluntara 2: stând pe un scaun ţipă: „Tot timpul întârzii. Nu eşti niciodată aici când avem nevoie de tine. Niciodată
nu răspunzi la telefon când te sunăm. Sunt foarte dezamăgită. Dacă o să continui tot aşa te voi reclama. Acum ieşi
afară.”
Cereţi-le participanţilor să îşi exprime părerile şi impresiile cu privire la acest scenariu.
Scena B - Joc de roluri cu două voluntare
Voluntara 1: intră în cameră.
Voluntara 2: stând pe un scaun te întâmpină cu un zâmbet „Am observat că săptămâna aceasta ai întârziat câte o
jumătate de oră în fiecare zi. Mă simt stresată când se întâmplă asta deoarece suntem o echipă mică şi avem prea
mult de lucru. Am nevoie de cooperarea ta. Am putea să discutăm despre acest lucru mai târziu?”
Voluntara 1: „Îmi pare rău că te-am făcut să te îngrijorezi. Sigur că putem vorbi. Hai să ne întâlnim în 20 de minute?”
Cereţi-le participanţilor să îşi exprime părerile şi impresiile cu privire la acest scenariu.
1.4. Rezumat/concluzii abilităţi de comunicare
Abilităţi de comunicare
Comunicarea se referă la a înţelege şi a face schimb de idei, puncte de vedere etc. între oameni. În cadrul unui
proces de comunicare există un emiţător care transmite mesaje şi un receptor care le primeşte şi astfel se dezvoltă
o înţelegere comună.
Comunicarea eficientă înseamnă a avea abilitatea de a comunica verbal şi non-verbal. Atât cuvintele cât şi limbajul
corpului sunt esenţiale. Utilizarea eficientă a comunicării non-verbale este esenţială şi, de asemenea, este
importantă şi înţelegerea limbajului corpului prin diferite gesturi. Limbajul verbal şi limbajul corpului sunt părţi
integrante ale unei comunicări eficiente. Limbajul corpului contribuie la înţelegerea mesajului verbal.
Barierele din calea comunicării sunt deseori neglijate. Dar dacă ştim care sunt acestea putem să ne identificăm
propriile obstacole. Comunicarea non-violentă este esenţială pentru o comunicare armonioasă şi politicoasă.
CAPITOLUL 2: MUNCA ÎN ECHIPĂ
2.1. Abilităţi de muncă în echipă
Acest modul se referă la o serie de abilităţi care sunt necesare pentru a munci cu succes în echipă şi oferă câteva
instrumente şi idei practice care contribuie la acest lucru. Pe lângă competenţele tehnice necesare, munca în echipă
mai necesită şi o mare varietate de abilităţi sociale, inclusiv:
− A asculta: este foarte important ca ideile celorlalţi să fie ascultate. Atunci când oamenii au permisiunea de
a-şi exprima ideile în mod liber, aceste idei iniţiale vor produce alte idei.
− A pune întrebări: este important ca oamenii din echipă să pună întrebări, să interacţioneze şi să discute
obiectivele echipei.
− A convinge: e important ca persoanele implicate în echipă să facă schimb de idei, să-şi apere poziţia şi, în
final, să-şi regândească ideile.
− A respecta: este important ca oamenii să fie trataţi cu respect. A critica în mod constructiv e diferit de a
ridiculiza ideile celorlalţi.
− A ajuta: ajutarea colegilor este crucială; aceasta este tema generală a muncii de echipă.
− A împărtăşi: împărtăşirea ideilor cu colegii de echipă este importantă pentru că astfel se generează idei noi.
− A comunica: pentru ca echipa să lucreze eficient este esenţial ca membrii echipei să aibă abilităţi de
comunicare şi să folosească în mod eficient canalele de comunicare între ei (de ex. prin email, întâlniri de
grup şi aşa mai departe). Acest lucru le va permite membrilor echipei să lucreze împreună pentru a atinge
scopul echipei.
− Responsabilitate individuală: membrii echipei sunt responsabili de realizarea propriilor sarcini individuale
care le-au fost atribuite şi generate prin discuţii în cadrul echipei şi evaluare.
− Feedback constructiv: feedback-ul se oferă şi se primeşte în mod politicos şi cooperant. Oamenii nu trebuie
să aibă impresia că ideile lor nu merită să fie împărtăşite.
− Rezolvarea problemelor: membrii echipei trebuie să ajute grupul să rezolve problemele sau conflictele.
− Management şi organizare: grupul trebuie să se gândească la felul în care o sarcină va fi realizată, ceea ce
presupune planificarea modului în care sarcinile vor fi duse la bun sfârşit şi alocarea responsabilităţilor şi
stabilirea limitelor de timp pentru acele sarcini.
− Luarea deciziilor şi delegarea: echipele trebuie să se asigure că deciziile sunt luate prin colaborare şi că
sarcinile sunt atribuite în mod corespunzător.
2.2. Roluri în cadrul echipei
În 1993, Meredith Belbin a propus nouă roluri pe care ar trebui să le includă toate echipele de succes. Fiecare
persoană din echipă poate avea mai multe dintre următoarele atribute personale, iar acestea sunt enumerate mai
jos pentru a vă forma o idee cu privire la combinaţia de abilităţi de care are nevoie o echipă pentru a avea succes.
Coordonatorul:
Această persoană are o viziune clară a obiectivelor echipei şi are abilitatea de a-i invita pe membrii echipei să
contribuie la atingerea acestora mai degrabă decât să-şi impună propria perspectivă. Coordonatorul (sau
preşedintele) este auto-disciplinat şi aplică această disciplină şi echipei. Este încrezător şi matur şi va rezuma
perspectiva grupului şi va fi pregătit să ia decizii pe baza acesteia.
Modelatorul:
Modelatorul este hotărât să facă lucrurile să se întâmple şi să le pună în mişcare. În acest proces este încântat să-şi
impună ideile, nu se teme de provocări şi este întotdeauna pregătit să-i provoace şi pe ceilalţi. În discuţii
modelatorul caută un şablon şi încearcă să pună lucrurile laolaltă pentru a înjgheba ceva fezabil cu care echipa să
poată lucra.
Fabrica:
Acest membru al echipei este cel care vine cu idei originale şi pune sub semnul întrebării modul tradiţional de a
gândi lucrurile. Uneori e atât de plin de imaginaţie şi de creativ încât echipa nu poate vedea relevanţa a ceea ce
spune. Totuşi, fără fabrica unde se nasc ideile noi echipei îi va fi greu să progreseze. Puterea fabricii constă în a
furniza noi perspective şi idei pentru a schimba direcţia şi nu în a contribui la detaliile legate de ceea ce trebuie
făcut.
Investigatorul de resurse:
Investigatorul de resurse este membrul grupului cu cele mai puternice contacte şi reţele şi se pricepe foarte bine la
adunarea de informaţii şi sprijin din afară. Acest membru poate fi foarte entuziasmat în urmărirea scopurilor
echipei, dar uneori acest entuziasm nu durează.
Implementatorul:
Persoana care este lucrătorul companiei este bine organizată şi eficientă la transformarea ideilor mari în sarcini uşor
de gestionat şi planuri care pot fi realizate. Această persoană este logică şi disciplinată în abordarea sa. Munceşte
din greu şi este metodică dar poate avea dificultăţi în a fi flexibil.
Coechipierul:
Coechipierul este cel care este cel mai conştient de ceilalţi membrii ai echipei, de nevoile şi grijile lor. Este sensibil şi
sprijină eforturile celorlalţi şi încearcă să promoveze armonia şi să reducă conflictele. Coechipierul este în mod
deosebit important atunci când echipa trece printr-o perioadă dificilă sau stresantă. (Totuşi, toţi membrii echipei ar
trebui să fie coechipieri şi să contribuie cu propriile abilităţi personale la echipă).
Finalizatorul:
Aşa cum îi spune numele, finalizatorul este cel care stabileşte termenele şi se asigură că sunt respectate. De obicei,
finalizatorul transmite un sentiment de urgenţă, care îi stimulează pe ceilalţi membri ai echipei să treacă la acţiune.
Este conştiincios şi eficient la verificarea detaliilor, care este o contribuţie vitală, dar uneori se împotmoleşte în
acestea.
Finalizatorul este o persoană care respectă termenele limită şi căreia îi place să se descurce. Probabil că va fi iritat
de membrii mai relaxaţi ai echipei.
Monitorul Evaluator:
Monitorul evaluator reuşeşte să vadă toate opţiunile disponibile. Are o perspectivă strategică şi poate judeca
situaţiile cu exactitate. Monitorul evaluator poate deveni prea critic şi în general nu ştie să-i inspire şi să-i încurajeze
pe ceilalţi.
Specialistul:
Această persoană contribuie cu abilităţi şi cunoştinţe de specialitate şi abordează lucrurile cu dedicaţie şi hotărâre.
Poate adopta o perspectivă foarte îngustă şi uneori nu reuşeşte să vadă imaginea de ansamblu.
Următoarele lucruri ar trebui evitate în munca în echipă:
− Un membru al echipei să vorbească prea mult împiedicându-i pe ceilalţi să contribuie la discuţie dar, în
acelaşi timp, nici să nu rămână tăcut şi să nu-şi exprime părerile.
− Certuri/conflicte: pentru a evita conflictele se pot folosi instrumentele de comunicare non-violentă descrise
mai sus. Ideile exprimate nu trebuie judecate prea aspru deoarece acest lucru îi va împiedica pe oameni să
contribuie cu idei şi le va scădea moralul. Întotdeauna trebuie luate în considerare sentimentele celorlalte
persoane din grup.
− Săritul de la un subiect la altul: la întâlnirile echipei ar fi bine ca o persoană să aibă rolul de moderator şi să
alcătuiască o agendă a întâlnirii astfel încât echipa să aibă o discuţie structurată cu privire la proiectul
comun.
− Blocarea pe un anumit subiect: dacă echipa nu poate lua o decizie cu privire la un aspect al proiectului, ar fi
bine să treacă la un alt aspect al proiectului şi să revină la subiectul iniţial mai târziu.
− Nerealizarea sarcinilor de către membrii grupului: dacă un membru al echipei nu îşi îndeplineşte sarcinile, ar
fi bine ca un membru din grup să aibă rolul de a distribui responsabilităţile. Această persoană ar trebui să
fie responsabilă de controlul echipei.
Exerciţiul 3: - Maţele-ncâlcite
Toate participantele stau într-un cerc şi îşi întind mâna dreaptă în mijloc. Se prind de mână cu persoana din faţa lor.
Apoi toată lumea îşi întinde mâna stângă în mijlocul cercului şi se prinde de mână cu o persoană diferită. Grupul
este acum complet „încâlcit”. Obiectivul este ca grupul să se descâlcească fără a-şi da drumul la mâini. Acest
exerciţiu arată felul în care o echipă are nevoie să lucreze împreună pentru a atinge un scop comun. Formatorul se
asigură că echipa comunică eficient pentru „a se descâlci”. Acest lucru presupune că fiecare membră a grupului
comunică clar şi simplu pentru a le spune celorlalte membre ale grupului ce să facă pentru ca grupul să „se
descâlcească”. Formatorul se asigură că membrele grupului nu vorbesc una peste alta.
Exerciţiul 4: – Exerciţiu de supravieţuire – muncă în echipe
Grupul cel mare este împărţit în două grupuri mai mici. Fiecare grup îşi imaginează că sunt într-o excursie cu
autocarul în munţi pe timp de iarnă, iar motorul autocarului se strică. Este mijlocul lui ianuarie, iar temperatura pe
timp de zi este -15 grade, iar pe timp de noapte -20 grade. E o zonă de pădure, traversată de câteva pârâie, iar
peste tot e zăpadă. Cel mai apropiat oraş este la 10 km depărare. Grupul este îmbrăcat în haine normale de oraş.
Persoanele din grup au la ele:
• O brichetă
• O hartă
• Batoane de ciocolată (unul pentru fiecare persoană)
• O conservă de untură (pentru prăjituri)
• Ziare (unul pentru fiecare persoană)
După o scurtă plimbare prin pădure ajung la un adăpost unde găsesc:
• Un sul de vată minerală
• Un topor
• Nişte haine (pentru fiecare persoane)
• Un litru de alcool tare
• O busolă
Fiecare grup are la dispoziţie 10-15 minute pentru a face o listă cu cele 10 obiecte de mai sus în ordinea importanţei
acestora pentru supravieţuirea lor. Trebuie să explice utilitatea fiecărui obiect de pe listă. Fiecare grup trebuie să
stabilească ordinea obiectelor de comun acord. Echipa câştigătoare este cea care este cea mai aproape de ordinea
stabilită de experţi, pe care o are formatorul separat2. Formatorul acordă puncte pe baza primelor şase alegeri în
funcţie de felul în care acestea sunt ordonate pe lista specialiştilor. Aşa că, dacă, de exemplu, numărul unu de pe
lista unei echipe de obiecte utile se află pe locul 10 în lista experţilor, atunci acea echipă primeşte 10 puncte. Echipa
care câştigă este echipa cu cele mai puţine puncte pentru primele şase alegeri.
După terminarea activităţii formatorul ar trebui să discute cu grupurile:
- Ce decizii s-au luat? Cine le-a luat?
- Cine a influenţat deciziile şi cum?
- Cum au fost luate deciziile?
- Care dintre decizii ar fi putut fi mai bune?
- Persoanele implicate s-au ascultat unele pe altele? Dacă nu, de ce nu?
- Ce roluri au adoptat membrii grupului?
- Cum au fost gestionate conflictele?
- Ce fel de comportament a ajutat sau a fost o piedică pentru grup?
- Ce a simţit fiecare echipă faţă de decizia luată?
Formatorul poate sugera diferite modalităţi prin care grupurile ar fi putut interacţiona mai bine pentru a ajunge la o
decizie.
2.3. Rezumat/concluzii – Abilităţi de muncă în echipă
În ziua de azi devine tot mai important ca oamenii să ştie cum să participe la activităţi de echipă pentru a ajuta
echipa să aibă şi mai mare succes. Este important să înţeleagă care sunt rolurile pe care şi le pot asuma în cadrul
echipei pentru ca aceasta să funcţioneze eficient şi cum să comunice eficient în cadrul grupului. Munca de echipă
2 Consultaţi fişa de lucru separată pentru a afla cum au ordonat experţii cele 12 obiecte în funcţie de necesitate.
eficientă depinde de achiziţionarea unor abilităţi vitale. Totuşi, este important ca membrii echipei să ştie şi cum să
facă faţă problemelor comune care pot apărea într-o echipă pentru a le depăşi.
CAPITOLUL 3: LUAREA DECIZIILOR
3.1. Tehnici necesare pentru a lua decizii bune
O parte semnificativă a abilităţilor legate de luarea deciziilor este cunoaşterea şi aplicarea tehnicilor de luare a
deciziilor:
1. Identificarea scopului deciziei. Care este problema care trebuie rezolvată? De ce trebuie rezolvată?
2. Adunarea informaţiilor. Ce factori implică problema?
3. Identificarea principiilor de evaluare a alternativelor. Ce standarde şi criterii de evaluare trebuie să
îndeplinească soluţia?
4. Brainstorming şi enumerarea unor alegeri posibile. Generarea de idei ca posibile soluţii.
5. Evaluarea fiecărei alegeri luând în considerare consecinţele sale. Folosirea standardelor şi criteriilor de
evaluare pentru a determina argumentele pro şi contra pentru fiecare alternativă.
6. Determinarea celei mai bune alternative. Acest lucru este mult mai uşor după parcurgerea etapelor
pregătitoare descrise mai sus.
7. Aplicarea deciziei. Transformarea deciziei într-un plan specific de acţiune cu diferite etape. Executarea
planului.
8. Evaluarea consecinţelor deciziei luate şi ale acţiunii întreprinse. Ce lecţii pot fi învăţate? Această etapă este
foarte importantă pentru dezvoltarea ulterioară a abilităţilor decizionale.
3.2. Etape simple ale procesului decizional
• Etapa unu: enumerarea tuturor soluţiilor/opţiunilor posibile.
• Etapa doi: stabilirea unei perioade de timp şi a persoanei responsabile de decizie.
• Etapa trei: adunarea informaţiilor.
• Etapa patru: evaluarea posibilelor riscuri.
• Etapa cinci: stabilirea valorilor, adică a ceea ce este important.
• Etapa şase: evaluarea argumentelor pro şi contra pentru fiecare plan de acţiune.
• Etapa şapte: luarea deciziei.
Exerciţiul 5:
Gândiţi-vă la o decizie pe care trebuie să o luaţi în mod regulat sau cândva în viitor. Dacă nu vreţi să vă folosiţi
experienţa, puteţi să vă gândiţi la o situaţie fictivă. Formatorul vă poate ajuta cu alegerea deciziei. Veţi folosi
metodele menţionate mai sus şi veţi încerca să găsiţi cea mai bună soluţie la problemă. După aceea veţi juca un joc
de rol. Două femei din grup vor purta o conversaţie între angajator şi angajat. O femeie va fi angajatorul, iar cealaltă
va fi angajatul care trebuie să rezolve o problemă (aceasta poate fi oricare, va trebui să vă gândiţi la ceva; alegerea
unei probleme este o parte a procesului decizional). Femeile vor folosi argumente relevante (pentru angajator şi
angajat). Restul grupului va comenta procedurile în cadrul unei discuţii de grup.
CAPITOLUL 4: GESTIONAREA TIMPULUI
4.1. Strategii de gestionare a timpului pentru organizarea eficientă a activităţilor cotidiene
Crearea unui mediu prielnic eficienţei – a fi femeie presupune deja foarte multe responsabilităţi, familie şi muncă.
Este important ca şi casa să fie bine organizată pentru că astfel vom funcţiona mai bine în ea. Dacă ştim unde se află
fiecare lucru ne va fi mai uşor să realizăm sarcinile. Aceeaşi logică se aplică şi la locul de muncă. Trebuie menţinută
o anumită structură şi investit timp în ambele medii: cel profesional şi cel personal pentru ca ambele să fie locuri
sigure şi prietenoase unde să ne simţim confortabil. Mediul este o prioritate pentru că acesta nu doar ne reflectă
caracterul ci ne şi ajută să ne menţinem o bună dispoziţie şi atitudine, iar acestea sunt esenţiale pentru a avea o zi
productivă fără stres.
Stabilirea priorităţilor – un lucru foarte important când ne începem ziua; ne întrebăm, dintre toate lucrurile pe care
trebuie să le fac astăzi, ce trebuie să fac prima dată? Într-un fel toate lucrurile care trebuie făcute trebuie
etichetate, iar cel care are cea mai mare valoare trebuie făcut prima dată. Acest lucru ar putea fi un drum la bancă
pentru a scoate bani pentru chirie versus mersul la cumpărături pentru haine noi. Menţinerea unui acoperiş
deasupra capului este mai importantă şi de aceea are prioritate.
Desfăşurarea altor activităţi – doar pentru că au fost identificate priorităţile pentru ziua sau săptămâna respectivă
nu înseamnă că doar acestea au nevoie de atenţie, iar celelalte lucruri vor fi ignorate. Avem nevoie să învăţăm să
realizăm mai multe sarcini. Priorităţile au nevoie de o atenţie deosebită, dar, în acelaşi timp trebuie făcute şi alte
lucruri, mai puţin importante. De exemplu, să mergem la un interviu pentru o slujbă, dar pe drum putem să dăm
nişte telefoane, putem verifica ce fac copiii, putem cumpăra ceva de mâncare. E nevoie doar să avem în vedere care
este obiectivul principal fără a uita de lucrurile mărunte.
4.2. O prezentare eficace a tehnicilor de gestionare a timpului
Gestionarea timpului este uşoară atâta timp cât ne luăm angajamentul să acţionăm. Îi putem implica şi pe alţii sau
ne putem îmbunătăţi gestionarea timpului printr-o mai bună planificare; stabilire a priorităţilor; delegare; control al
mediului; înţelegere de sine şi identificare a obiceiurilor, practicilor şi atitudinilor care pot fi schimbate.
Cheia pentru o gestionare eficientă a timpului este planificarea şi apoi respectarea planificării. Oamenii care spun
că nu au timp nu planifică sau nu îşi respectă planificările. Dacă planificăm ce să facem şi când să facem un anumit
lucru, iar apoi ne ţinem de această planificare vom avea suficient timp. Acest lucru înseamnă condiţionarea sau re-
condiţionarea mediului în care trăim. În cazul oamenilor solicitaţi de alţii, mai ales alte departamente, manageri,
clienţi etc. gestionarea timpului implică o gestionare diplomatică a aşteptărilor celorlalţi. Gestionarea timpului
presupune mai degrabă condiţionarea mediului din jurul nostru mai degrabă decât să ne lăsăm condiţionaţi de
mediu. Dacă tolerăm şi acceptăm fără proteste întreruperile şi cerinţele celorlalţi, atunci efectiv încurajăm aceste
presiuni asupra gestionării timpului.
4.3. Sfaturi practice pentru gestionarea timpului:
Iată câteva sfaturi practice pentru gestionarea timpului pentru a obţine un mai bun echilibru între viaţa personală şi
cea profesională:
• Fiţi pregătite pentru schimbări drastice. Fiţi creative şi găsiţi noi modalităţi de a face lucrurile.
• Organizaţi-vă apelurile telefonice – nu le lăsaţi să vă conducă.
• Faceți tot posibilul să minimalizaţi timpul în care sunteţi disponibile pentru apeluri telefonice neplanificate.
• Faceți tot posibilul să vă controlaţi tendinţa de spune „da” fără a examina cu atenţie cerinţa – începeţi prin
a întreba ce presupune acel lucru – aflaţi care sunt aşteptările şi nevoile reale.
• Gândiţi-vă cu adevărat la felul în care vă petreceţi timpul în prezent. Dacă nu ştiţi, ţineţi un jurnal timp de
câteva zile pentru a afla.
• Puneţi sub semnul întrebării orice ar putea fi o irosire de timp sau efort, mai ales sarcini, întâlniri şi rapoarte
habituale, în care responsabilitatea este moştenită sau transmisă de sus.
• Revizuiţi-vă activităţile în funcţie de scopurile personale şi profesionale pe termen scurt şi lung şi stabiliţi
priorităţile ca atare.
• Folosiţi un jurnal şi o agendă în care să vă planificaţi activităţile – ce să faceţi, când să faceţi şi timpul alocat
pentru lucrurile pe care ştiţi că trebuie să le faceţi sau de care trebuie să vă ocupaţi.
• Gestionaţi-vă mediul ca întreg. Dacă acceptaţi provocări fără nici o problemă atunci veţi deschide calea
pentru tot mai multe cerinţe sau întreruperi sau sarcini şi obligaţii care vă vor acapara timpul. Mai degrabă apelaţi
la noile tehnologii sau faceţi schimbări în ceea ce priveşte timpul şi eficienţa. Puneţi-vă întrebarea – acest lucru mă
va ajuta să economisesc timp sau îmi va îngreuna sarcina?
• Îmbunătăţiţi-vă abilităţile decizionale.
Exerciţiul 6:
Imaginaţi-vă că toate femeile din grup lucrează într-o companie. Fiecare femeie îşi are propriul rol. Deşi pot fi mai
multe femei cu acelaşi rol (de exemplu 3 pot fi cameriste), grupul poate fi împărţit dacă e nevoie (e mai bine să fie
grupuri mai mici pentru a implica toate femeile în exerciţiu). De asemenea, exerciţiul poate fi făcut de mai multe
ori, prin rotarea rolurilor. Scopul exerciţiului este gestionarea individuală a timpului personal ţinând cont şi de
posibilităţile altor oameni.
Vă veţi alege postul teoretic şi veţi citi activităţile pe care trebuie să le desfăşuraţi timp de trei zile (8 ore pe zi).
Compania este un hotel, care presupune următoarele roluri: directorul, bucătăreasa, coafeza hotelului, care nu este
angajată de directorul hotelului, ci este o persoană care prestează servicii pentru hotel şi o vânzătoare într-un
magazin în cadrul hotelului. Activităţile sunt după cum urmează:
• Directorul / angajatorul – conduce toţi angajaţii, stabileşte salariile angajaţilor, desfăşoară un interviu
pentru postul de recepţioner, rezolvă o problemă legată de un asistent care întotdeauna întârzie la serviciu,
concepe o nouă strategie pentru companie.
• Bucătăreasa – găteşte pentru 50 de persoane la o nuntă. Furnizorul de carne al restaurantului te-a lăsat
baltă şi trebuie să găseşti altul. Angajarea a trei asistente la bucătărie rezolvă problemele legate de echipamentul
vechi din bucătărie pe care angajatorul nu vrea să îl schimbe cu unul nou, dar nu poţi găti eficient cu cel vechi.
• Coafeza – serveşte 15 persoane la salon. Rezervele de şampon s-au terminat şi trebuie cumpărate altele,
dar vrei să schimbi marca. Proprietarul spaţiului unde se află coaforul vrea să te muţi şi vrei să vorbeşti cu el pentru
a-l convinge să nu te lase fără un spaţiu pentru afacere sau să-ţi acorde suficient timp pentru a găsi un nou spaţiu.
• Camerista – face curăţenie în 50 de camere de hotel. Un oaspete a vărsat vin pe un scaun foarte scump şi
trebuie să îl cureţi repede. Şeful vrea să te dea afară şi trebuie să-l convingi că nu are nici un motiv să facă acest
lucru. Ţi s-a dat sarcina să alegi o nouă uniformă pentru cameristele din hotel – cea mai frumoasă şi cea mai ieftină.
• Vânzătoarea – este perioada dinaintea Crăciunului şi trebuie să serveşti 400 de clienţi. Toată lumea vrea să
cumpere noul parfum, dar nu mai ai nici unul pe stoc, aşa că trebuie să aduci mai multe parfumuri. Angajatorul tău
vrea să o dea afară pe asistenta ta preferată şi vrea să păstreze două angajate care nu sunt eficiente; trebuie să-l
convingi să nu facă acest lucru. Un client a împrăştiat restul de parfumuri peste tot şi trebuie să le pui la loc imediat.
Exerciţiul 7:
Practicaţi cum să stabiliţi îndatoririle prioritare. Faceţi o listă cu lucruri de făcut. Pe această listă treceți şi scopurile
avute în vedere pentru viitor (trebuie să fie ceva ce vă place să faceţi şi în acelaşi timp vă ajută în viaţa profesională;
să învăţaţi engleza, să mergeţi la şcoală la seral etc.). Gândiţi-vă la cât de importante sunt aceste lucruri şi
împărţiţi-le în trei sau mai multe categorii. Este important să combinaţi categoriile pentru a include totul. Este
important să realizaţi nu doar cele mai importante sarcini, ci şi pe cele mai puţin importante. Trebuie să stabiliţi
priorităţi.
În timpul acestei activităţi se poate demonstra că dacă ziua este structurată corespunzător, putem face mai multe
lucruri, de exemplu: să învăţăm ceva ce ni se pare interesant dar şi util pentru noi şi pentru viitoarea noastră slujbă.
Dacă nu ştiţi cum să faceţi lista, formatorul vă poate ajuta la conceperea planului. Gândiţi-vă la activităţile voastre şi
poate şi la visele voastre. Visul poate deveni realitate când vă veţi da seama că există această posibilitate dacă faceţi
acest exerciţiu 20-30 de minute în fiecare zi (de exemplu, învăţarea limbii engleze).
Un exemplu de listă cu lucruri de făcut:
Categoria celor mai importante lucruri (trebuie făcute cât mai curând posibil):
- De stat la serviciu 6 ore.
- De mers la poştă şi achitarea facturii de curent.
- De cumpărat mâncare pentru cină (acasă nu este nimic).
- De ajutat copiii la lecţii.
Categoria lucrurilor importante, dar care nu trebuie făcute cât mai curând posibil:
- De cumpărat cadou pentru fiul tău – în curând e ziua lui.
- De găsit o slujbă cu jumătate de normă pentru a câştiga mai mulţi bani.
- De mers la medic pentru un control; te doare capul des.
Categoria celor mai puţin importante lucruri, bine de făcut în viitor sau doar de plăcere:
- Învăţarea limbii engleze.
- Practicarea unui sport (yoga, volei etc.)
- Întâlniri cu prietenii.
4.4. Ce este important?
În viaţa de zi cu zi avem nevoie să combinăm multe lucruri care trebuie făcute. Mai întâi, trebuie să avem grijă de
copii şi de casă, apoi trebuie să mergem la serviciu şi să mai şi învăţăm (aşa cum s-a menţionat mai devreme, pot fi
cursuri de engleză sau şcoala la seral sau orice ne interesează).
Bineînţeles că nu toate lucrurile trebuie făcute în acelaşi timp. Ceea ce este important este să existe un plan. Ce
este important pentru noi în acest moment şi ce ne-ar plăcea să facem în viitor? După ce ne găsim o slujbă, s-ar
putea să dureze până ne obişnuim cu schimbările de rigoare şi cu împărţirea timpului între slujbă şi familie. Partea
cu învăţatul poate începe mai târziu, după ce învăţăm cum să gestionăm aceste două îndatoriri. Scopul acestui
capitol nu este acela de a ne forţa să facem totul în acelaşi timp, pentru că acest lucru ar putea avea un impact
negativ. Este la fel ca şi când ne apucăm de jogging. Dacă începem cu 20 km fără a avea antrenament, probabil că
vom abandona după prima încercare.
4.5. Concluzii
Această parte a cursului a fost dedicată procesului decizional şi gestionării timpului personal şi profesional. Ambele
părţi sunt relaţionate între ele. Se influenţează una pe alta şi au nevoie una de alta pentru a avea succes. Aşa cum
am spus mai devreme, nu putem concepe un plan eficient de gestionare a timpului fără a şti cum să luăm decizii.
Procesul decizional este lung şi toată lumea trebuie să cunoască bine metodele pas cu pas. Nu există scurtături. De
asemenea, fiecare persoană poate să-şi găsească propriile metode care să o ajute să se concentreze asupra sarcinii.
Lucrurile prezentate în acest modul nu trebuie urmate întocmai, dar ceea ce este important este să ne gândim la
timpul disponibil şi la lucrurile pe care am dori să le facem, chiar dacă în acest moment nu avem suficient timp
pentru ele. Exerciţiile prezentate au rolul de a contribui la îmbunătăţirea eficienţei gestionării timpului. Un prim pas
ar fi pur şi simplu să ne gândim la modul în care ne petrecem timpul şi dacă există posibilitatea de a face schimbări
care să ne facă să ne simţim mai bine.
BIBLIOGRAFIE MODULUL 2
Abilităţi de comunicare
Mberia, H. (2011) “Communication Training Module”, International Journal of Humanities and Social Science, 1(20), 231-255.
Rosenberg, M. (2003) Non-violent communication: A language of compassion. Center for Non-violent Communication.
Rosenberg, M. and Leu, L. (2003) Non-violent communication companion workbook. Center for Non-violent Communication.
Abilităţi de muncă în echipă
Breslow, L. (1998, January/February) Teaching Teamwork Skills. In Massachusetts Institute of Technology Faculty Newsletter
Teach Talk Columns.
http://web.mit.edu/tll/tll-library/teach-talk/teamwork-1.html#top
Breslow, L. (1998, March/April) Teaching Teamwork Skills, Part 2. In Massachusetts
Institute of Technology Faculty Newsletter Teach Talk Columns.
http://web.mit.edu/tll/tll-library/teach-talk/teamwork-2.html#top
Crebert, G., Patrick, C.-J., Cragnolini, V., Smith, C., Worsfold, K., and Webb, F. (2011) Teamwork Skills Toolkit.
Joe Wittneben, Courtesy of: SSC Teambuilding Games and Activities Ohio DECA Summer Leadership Retreat.
Luarea deciziilor şi gestionarea timpului
PACOVSKÝ, Petr. Člověk a čas: time management VI.generace. 2. , aktualizované vydání. Praha: Grada Publishing, 2006. 260 s.
MÁRA, Petr. PETR MÁRA [online]. 8.9.2008. David Allen - Mít vše hotovo, Get Things Done aka GTD. Dostupné z WWW:
<http://www.petrmara.com/blogger/2008/09/david-allen-mt-ve-hotovo-get-things.html >.
Morgenstern, Julie(2004). Time Management from the Inside Out: The Foolproof System for Taking Control of Your Schedule—
and Your Life, 2nd,New York:Henry Holt/Owl Books, 285.
Grid analysis, making a Decision by weighing up different factors (http://www.mindtools.com/pages/article/newTED_03.htm).
Monahan, G. (2000).Management Decision Making. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 33–40.ISBN 0-521-78118-3.
ANEXE MODULUL 2
Anexa 1: Foaie de răspunsuri pentru exerciţiul referitor la munca în echipă 2
CLASIFICARE – Perspectiva experţilor cu privire la cele mai importante obiecte
1. Bricheta
Cel mai mare pericol cu care se confruntă grupul este frigul. Cea mai mare nevoie este pentru o sursă de căldură,
urmată de nevoia pentru dispozitive de semnalizare. Iar asta înseamnă că cel mai important lucru este aprinderea
focului. În lipsa chibriturilor trebuie găsit altceva care să producă scântei, iar bricheta poate face acest lucru.
2. Sulul de vată minerală
Pe lângă brichetă, supravieţuitorii mai au nevoie de ceva pentru a aprinde şi întreţine focul, iar vata minerală este
cea mai bună substanţă pentru acest lucru, chiar şi dacă este udă.
3. Hainele
Pe lângă faptul că ţin de cald, hainele pot fi folosite şi pentru adăpost, semnalizare, aşternut, bandaje, şnur (dacă
sunt deşirate) şi „combustibil” pentru foc.
4. Conserva de untură
Aceasta are multe utilizări. Capacul poate fi folosit ca o oglindă, pe post de dispozitiv de semnalizare. După ce este
lustruit cu vată minerală, capacul reflectă lumina soarelui şi generează un flux luminos cu puterea a 5-7 milioane de
candele. Această lumină poate fi văzută de dincolo de orizont. Deşi această putere ar putea fi limitată de copaci, un
membru al grupului ar putea urca într-un copac şi folosi capacul reflectant pentru a le face semn avioanelor de
căutare. Doar cu acest mijloc de semnalizare ar avea peste 80% şanse de a fi salvaţi chiar din prima zi.
Acest obiect mai are şi alte utilizări. Untura poate fi folosită pe post de cremă de corp pentru protejarea pielii
împotriva frigului. Dacă este topită untura poate fi folosită ca şi combustibil. O cârpă înmuiată în untura topită
poate fi folosită ca o lumânare. Conserva goală poate fi folosită pentru a topi zăpada pentru a face apă de băut. Este
mult mai sigur să bei apă încălzită decât să mănânci zăpadă, deoarece apa caldă va ajuta la păstrarea căldurii
corpului. Apa este foarte importantă deoarece deshidratarea afectează capacitatea de a lua decizii. Conserva este
utilă şi pe post de cană.
5. Toporul
Supravieţuitorii trebuie să se aprovizioneze cu lemne pentru a menţine focul aprins. Toporul este foarte util în acest
sens, dar şi pentru curăţarea unui spaţiu pentru camping, tăierea crengilor copacilor care pot fi puse pe pământ ca
„material” izolant şi pentru construirea unui cadru pentru cort.
6. Batoanele de ciocolată (unul pentru fiecare persoană)
Ciocolata va furniza energie. Deoarece conţine în mare parte carbohidraţi, furnizează această energie fără a crea
probleme digestive.
7. Ziare (unul pentru fiecare persoană)
Acestea sunt utile pentru a aprinde focul. De asemenea, pot fi înfăşurate în jurul braţelor şi picioarelor pe sub haine
pentru izolaţie. Ziarul poate fi folosit şi ca mecanism de semnalizare verbală când este rulat în formă de megafon.
Poate fi folosit şi pentru lectură, pentru recreere şi pentru a distrage atenţia oamenilor de la o situaţie stresantă.
8. Un litru de alcool tare
Alcoolul poate fi folosit pentru a aprinde focul şi drept combustibil pentru o torţă (făcută dintr-o bucată de material
înmuiată în alcool şi ataşată unei crengi de copac). Sticla goală poate fi folosită pentru a ţine apa în ea. Pericolul este
că cineva ar putea să îl bea crezând că astfel se poate încălzi. Alcoolul preia temperatura la care este expus, iar o
înghiţitură la temperaturi foarte mici ar îngheţa esofagul şi stomacul unei persoane. De asemenea, alcoolul
dilatează vasele sanguine din piele, ceea ce rezultă în răcirea sângelui care merge spre inimă, ducând la o pierdere
rapidă a căldurii corporale. Astfel, o persoană beată va suferi mai repede de hipotermie decât o persoană trează.
9. Busola
Deoarece busola ar putea încuraja pe cineva să încerce să meargă până la cel mai apropiat oraş, este un obiect
periculos. Singura caracteristică utilă a ei este că poate fi folosită ca suprafaţă care să reflecte lumina soarelui
(datorită capacului de sticlă).
10. Harta din plastic
Acesta este un alt obiect fără valoare, deoarece îi încurajează pe oameni să încerce să meargă până la cel mai
apropiat oraş. Poate fi folosită doar pentru a fi pusă pe pământ împotriva umezelii.
