Comisia Europeană · Europe Direct este un serviciu pentru a răspunde întrebărilor despre...

Comisia Europeană

Europe Direct este un serviciu pentru a răspunde întrebărilor despre Uniunea Europeană

Sunaţi gratuit la noul număr00 800 6 7 8 9 10 11

Alte informaţii utile despre Uniunea Europeană pot fi accesate prin serverul Europa (http://ec.europa.eu).

Pentru informaţii suplimentare despre politicile pentru natură ale Comisiei Europene accesaţi http://ec.europa.eu/environment/nature/index_en.htm

Datele de catalog se găsesc la finalul acestei publicaţii

Luxembourg: Biroul pentru publicaţiile oficiale ale Comunităţii Europene, 2009

ISBN 978-92-79-11553-0

© Comunitatea Europeană, 2009Reproducerea informaţiei este autorizată cu condiţia menţionării sursei. Fotografiile din această publicaţie fac obiectul copyright-ului şi nu pot fi utilizate pentru alte scopuri decât cu acordul autorilor.

Printată pe hârtie reciclată certificată cu EU Eco-label pentru hârtie grafică http://ec.europa.eu/environment/ecolabel/index_en.htm

Cuprins Natura 2000 – oameni şi natură împreună pagina 3

Managementul siturilor Natura 2000 pagina 4

Agricultura şi siturile Natura 2000 pagina 6

Silvicultura şi siturile Natura 2000 pagina 8

Activităţile recreative în siturile Natura 2000 pagina 10

Evaluarea noilor proiecte de dezvoltare pagina 12

Natura 2000: risipirea miturilor pagina 14

Toate fotografiile din această publicaţie sunt supuse copyright-ului şi nu pot fi utilizate fără acordul autorilor.

Coperta: Christopher Achemeier; Nationalpark Hainich; Lorne Gill/SNH; Espaces Naturels de France (ENF); Kerstin Sundseth/Ecosystems LTD; Hortobagy National Park

Pagina 3: English Nature; Pauliina Kulmala; Kerstin Sundseth/Ecosystems LTD; Eduardo de Miguel/Fundacion Global Nature

Pagina 4 & 5: Kerstin Sundeth/Ecosystems LTD; Espaces Naturels de France (ENF); Catherine Keena; Hortobagy National Park; Archiv der Abteilung Umweltschutz, Amt der Tiroler Landesregierung

Pagina 6 & 7: Christopher Achemeier; Rüdiger Specht/Untersee life; F. Kis/WWF Hungary; E. Stegmaier – RP Freiburg; Fundacion CBD Habitat; APCOR; Voldemar Rannap; Susanne Forslund

Pagina 8 & 9: Nationalpark Hainich; John Houston; Buchen-waldinstitut.e.V; Forstliche Versuchs- und Forschungsanhalt, Abt. Landespflege, Arbeitsbereich Wildökologie; Jorma Luhta; Peter Creed

Pagina 10 & 11: Lorne Gill/SNH; George Logan/SNH; Kerstin Sundseth/Ecosystems LTD; FACE; Micheal O’Briain; Diego L Sanchez; K Taskinen

Pagina 12 & 13: Lorne Gill/SNH; Rotterdam flygbild; Peter Creed; Stuart Elsom

Pagina 14 & 15: Wolfgang Hochhardt, NABU/Untersee LIFE project; LPN; John Houston; LIFE New Forest Partnership; Span-ish Cetacean Society SEC; Jim Asher

Reţeaua Natura 2000 s-a format în 1992 prin adoptarea Directivei Habitate, care împreună cu Directiva Păsări constituie fundamentul politicilor europene pentru conservarea naturii.

Reprezintă de altfel şi iniţiativa Europei cu privire la conservarea biodiversităţii globale, în conformitate cu obligaţiile internaţionale asumate prin Convenţia pentru Biodiversitate. Este şi un element esenţial care asigură realizarea angajamentului asumat de Şefii de State şi Guverne Europene în 2001, “de a stopa pierderea biodiversităţii până în 2010”. Planul de Acţiune privind conservarea biodiversităţii europene adoptat în Iunie 2006, descrie măsurile necesare pentru atingerea acestei ţinte ambiţioase.

Scopul reţelei Natura 2000 este de a asigura conservarea speciilor şi habitatelor vulnerabile din Europa, printr-un management adecvat în cadrul arealului lor natural de distribuţie, fără a lua în considerare graniţe politice sau administrative. Natura 2000 nu este un sistem de rezervaţii naturale în care accesul şi activităţile umane să fie excluse.

Are la bază un mod diferit de abordare – recunoaşte faptul că omul este parte integrantă a naturii şi că numai prin asociere cele două componente funcţionează cel mai bine. Într-adevăr, multe dintre siturile Natura 2000 sunt valoroase tocmai pentru că au fost administrate corespunzător de-a lungul timpului şi este important ca astfel de activităţi (ca de exemplu agricultura extensivă) să fie continuate.

O asemenea abordare are avantaje multiple, atât pentru conservarea naturii cât şi pentru oamenii care trăiesc şi lucrează în zonele rurale. Prin implicarea activă a diferiţilor utilizatori de terenuri în managementul siturilor Natura 2000, devine posibilă păstrarea habitatelor seminaturale şi a speciilor

vulnerabile, dependente de un management pozitiv.

Altfel spus, această abordare complexă face din Natura 2000 un aliat puternic pentru menţinerea viabilităţii economice şi a structurii sociale, caracteristică zonelor rurale în toată Europa. Poate genera noi oportunităţi pentru diversificarea activităţilor economice şi investiţii de succes.

Acest fapt este recunoscut la cel mai înalt nivel politic. Recenta reformă a Politicilor Agricole Comune, a separat subvenţiile de producţie înlocuindu-le cu plăţi unice, care sunt condiţionate cu asigurarea unor condiţii bune pentru agricultură şi mediu.

Scopul măsurilor ce se pot finanţa prin Regulamentul de Dezvoltare Rurală (RDR) a fost de asemenea lărgit. Unul dintre obiectivele acestuia este îmbunătăţirea calităţii mediului şi a spaţiului rural prin sprijinirea măsurilor de management a terenurilor care sunt favorabile biodiversităţii pe tot continentul şi reţelei Natura 2000 în special.

În această broşură sunt prezentate implicaţiile managementului siturilor Natura 2000 pentru diferite categorii de folosinţă a terenurilor şi sunt explorate opţiunile disponibile parteneriatelor între grupuri cu interese complementare, pentru protejarea biodiversităţii Europei prin promovarea unei dezvoltări durabile.

Informaţii suplimentare sunt disponibile în secţiunea referitoare la natură de pe pagina web a Comisiei Europene:http://ec.europa.eu/environment/nature/index_en.htm

3

Reţeaua Natura 2000 va acoperi aproape o cincime

din teritoriul Uniunii Europene. Prin aceasta,

devine o parte integrantă a peisajului nostru rural, iar

populaţia locală are un rol determinant.

Cum sunt selectate siturile?Reţeaua Natura 2000 cuprinde Ariile Speciale de Conservare (ASC) desemnate pentru unul sau mai multe din cele 230 de tipuri de habitate ameninţate şi peste 1000 de specii incluse în anexele Directivei Habitate.

Cuprinde de asemenea Arii de Protecţie Specială Avifaunistică (APSA) desemnate în conformitate cu Directiva Păsări pentru peste 190 de specii de păsări ameninţate din care unele sunt caracteristice zonelor umede de importanţă internaţională. Unele arii cu biodiversitate mare pot fi desemnate atât ASC cât şi APSA.

Aproape 25,000 de situri au fost incluse în reţeaua Natura 2000 până în prezent. Împreună, acoperă aproape o cincime din teritoriul Europei.

Obiectivul este de a asigura condiţiile necesare pentru menţinerea acestor habitate şi specii vulnerabile, sau, acolo unde este nevoie, refacerea stării de conservare favorabilă a acestora pe întreg arealul de distribuţie în Europa.

Selectarea siturilor se face conform Directivei Habitate în trei etape:

➤ Prima etapă presupune o evaluare ştiinţifică la nivel naţional. Fiecare Stat Membru identifică pe baza unor criterii ştiinţifice comune, siturile importante pentru speciile şi habitatele prezente pe teritoriul lor. Aceste liste naţionale sunt trimise oficial Comisiei Europene.

➤ A doua etapă presupune selectarea Siturilor de Importanţă Comunitară din listele naţionale, în conformitate cu cele nouă regiuni biogeografice ale Europei. Aceasta se realizează de

Natura 2000 se bazează pe principiul dezvoltării durabile.

Scopul acesteia nu este de a opri activităţile economice,

ci de a stabili limitele în care acestea se pot desfăşura

simultan cu protejarea biodiverităţii Europei.

către Uniunea Europeană în strânsă colaborare cu Statele Membre şi experţi ştiinţifici.

Deoarece fiecare regiune biogeografică acoperă câteva state sau părţi ale diferitelor state, unde condiţiile naturale sunt similare, siturile pot fi alese de-a lungul arealului natural de distribuţie al fiecărei specii sau habitat, fără a se ţine seama de graniţele politice sau administrative.

➤ A treia etapă: Siturile de Importanţă

Comunitară selectate în a doua etapă devin parte a reţelei Natura 2000. Statele Membre trebuie ca în maxim şase ani să le desemneze ca Arii Speciale de Conservare (ASC) şi dacă este necesar, să introducă măsuri pozitive de management pentru menţinerea sau refacerea stării de conservare favorabilă a speciilor şi habitatelor respective.

Selectarea siturilor conform Directivei Păsări se face după o procedură diferită: acestea sunt selectate de către Statele Membre şi după evaluare sunt incluse direct în Reţeaua Natura 2000.

Care sunt obligaţiile în siturile Natura 2000?Conform reglementărilor Directivelor, în siturile Natura 2000: ➤ Sunt evitate activităţile destructive

ce pot deranja semnificativ speciile sau deteriora habitatele pentru care siturile au fost desemnate

➤ Sunt aplicate măsuri pozitive acolo unde este necesar, pentru menţinerea sau refacerea stării de conservare favorabilă pentru aceste specii şi habitate în tot arealul lor natural de distribuţie

4 Natura 2000 – parteneriat pentru conservare

1 Natura 2000 este implementată prin Directiva Consiliului 92/43/EEC din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a faunei şi florei sălbatice, şi prin Directiva Consiliului 79/409/EEC din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice

Depinde de fiecare Stat Membru să decidă cum asigură din punct de vedere legal conservarea fiecărei arii. Opţiunile posibile sunt următoarele: • act normativ (de exemplu

constituirea unei rezervaţii naturale), • contractual (semnarea cu proprie

– tarul terenului a unor acorduri de management) sau

• administrativ (alocarea fondurilor necesare managementului ariei)

Indiferent de metoda folosită, cerinţele economice, sociale şi culturale precum şi caracteristicile locale şi regionale ale zonei vizate trebuie luate în considerare. Acest principiu este subliniat în Directiva Habitate.

Implicarea grupurilor de intereseÎn practică, aceasta implică o colaborare strânsă cu proprietarii şi grupurile de interese din interiorul şi din jurul ariilor Natura 2000, cu scopul adoptării de comun acord a celor mai potrivite soluţii pentru conservarea speciilor şi habitatelor prezente, cu respectarea contextului socio-economic local.

Directiva Habitate recomandă utilizarea Planurilor de Management ca bază pentru stabilirea unui dialog între părţile interesate şi pentru stabilirea consensului asupra soluţiilor practice de management pentru zona în cauză.

Deşi opţionale, planurile de management sunt instrumente utile:• precizează nevoile de conservare

pentru speciile şi habitatele prezente, arătând în mod clar ce se conservă şi de ce;

• analizează contextul socio-economic şi cultural al zonei şi interacţiunile între modurile de folosinţă a terenurilor şi speciile şi habitatele prezente;

• stabilesc un cadru deschis pentru dezbateri între grupurile de interese şi contribuie la stabilirea unui consens privind administrarea pe termen lung a ariei;

• crează sentimentul unei co-proprietăţi în privinţa rezultatului obţinut;

• contribuie la stabilirea soluţiilor practice de management, pentru a fi durabile şi integrate cu alte practici de folosinţă ale terenurilor;

Recomandările ComisieiÎn scopul facilitării înţelegerii cerinţelor Directivelor referitoare la Natură cu privire la administrarea ariilor Natura 2000, Comisia a publicat un manual de interpretare care explică detaliat aspectele prezentate.

http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/guidance_en.htm

5Natura 2000 – parteneriat pentru conservare

Regiunile Biogeografice ale Uniunii Europene

■ Alpină■ Atlantică■ Marea Neagră■ Boreală■ Continentală■ Macaronesiană■ Mediteraneană■ Panonică■ Stepică

Ce este adevărat…• Multedinpracticilecurentedefolosinţăaterenuluivorficontinuatepentrucăsunt

compatibile cu măsurile de conservare a speciilor şi habitatelor prezente• Acoloundeactivităţiledesfăşurateafecteazănegativspeciileşihabitateleprezente,se

propunmodificărialeacestorafărăînsăsăfieafectatăsemnificativproductivitatea• Activităţiledemanagementfavorabileconservăriinaturiipotprimisprijinfinanciar

suplimentar prin Regulamentul de Dezvoltare Rurală• Vânătoarea,pescuitul,turismulşialteactivităţirecreaţionalevorputeaficontinuatedacă

suntgestionatedurabilşinuafecteazăspeciileşihabitatelerareprezentesauîmpiedicărefacereaacestora.

Ce nu este adevărat…• ProprietăţileîşipierddinvaloarecaurmareaincluderiiacestoraînariileNatura2000• Toateactivităţileeconomicevorfilimitate• Vânătoareaesteinterzisă• Oricenouăinfrastructurăesteinterzisă• Activităţilecotidienetrebuiesupuseunuistudiudeevaluareaimpactuluiasupramediului

Schimbări în tendinţele de exploatare agricolăEuropa are unul dintre cele mai diverse şi variate peisaje rurale din lume. Această diversitate este rezultatul a secole de folosire a diferitelor culturi, ce au generat habitate semi-naturale bogate în specii sălbatice – cum sunt fâneţele, pajiştile umede, păşunile împădurite şi pajiştile alpine.

Aceste habitate semi-naturale reprezintă o parte a peisajului european caracteristic, atât din punct de vedere cultural cât şi al biodiversităţii.

Această resursă valoroasă este pe cale de dispariţie. Agricultura în Europa a suferit schimbări majore în ultimii cincizeci de ani. După război, fermierii au fost încurajaţi să intensifice şi să modernizeze tehnicile agricole pentru a creşte producţia agricolă şi eficienţa. Au fost introduse monoculturile, suprafaţa terenurilor agricole a fost sporită, fermele de creştere a animalelor au fost dezvoltate, iar pesticidele şi îngrăşămintele au fost introduse.

Nu toate fermele au putut ţine pasul cu aceste tendinţe solicitante. Unele au fost defavorizate chiar prin condiţiile locale: terenurile prea înclinate, solurile de calitate slabă, zone izolate, multă forţă de muncă necesară… Prin urmare, în multe din zonele agricole marginale ale Europei, mulţi fermieri au fost nevoiţi să îşi abandoneze terenurile şi să caute de lucru în altă parte.

Ca rezultat, într-o proporţie semnificativă, terenul agricol al Europei fie a fost drastic modificat fie a fost pur şi simplu abandonat. Efectul cumulativ al acestor tendinţe opuse asupra biodiversităţii Europei este semnificativ şi multe din valorile naturale specifice terenurilor agricole dispar rapid în prezent.

Multe dintre ariile Natura 2000 sunt valoroase tocmai datorită

modului în care au fost gestionate până în prezent.


Exploataţiile agricole în siturile Natura 2000Deoarece o biodiversitate ridicată corespunde de regulă unei producţii agricole reduse, terenurile agricole în siturile Natura 2000 sunt localizate în zonele agricole marginale. Exemple tipice sunt pajiştile şi păşunile alpine, zonele de stepă, dehesas şi montados, pajiştile umede.

În astfel de zone este posibil ca practicile agricole existente să fie compatibile şi de aceea continuate ca şi până acum. Desemnarea ariilor Natura 2000, poate într-adevăr să consolideze astfel de practici, subliniind valoarea lor socială şi canalizând fondurile europene în scopul menţinerii sau, acolo unde este posibil, al reintroducerii lor.

Noile Reglementări pentru Dezvoltare RuralăImportanţa cultivării terenurilor pentru menţinerea mediului natural este acum recunoscută la cel mai înalt nivel politic. Ultimele modificări aduse Politicilor Agricole Comune au separat acordarea subvenţiilor de producţie şi le-au asociat cu menţinerea bunelor condiţii agricole şi de mediu.

Ultimul Regulament pentru Dezvoltare Rurală (2007–2013) are acum ca unul dintre obiectivele sale îmbunătaţirea calităţii mediului şi a spaţiului rural. Promovează practici de management care sunt favorabile mediului, cum sunt măsurile agro-mediu. Acestea au largi implicaţii asupra biodiversităţii în toată Europa şi asupra reţelei de arii protejate Natura 2000 în special, iar fermierii primesc suport financiar suplimentar pentru continuarea activităţilor cu efect favorabil asupra vieţii sălbatice.


Practiciagricolefavorabilevieţii sălbatice

1. Lăsarealamargineaterenuriloragricolesaude-alungulrâurilorauneibenzideterennecultivate,pecarenusefolosescfertilizanţi

2. Întârziereacosituluipentrucaplantelerare şi animalele să-şi încheie ciclul reproductiv

3. Reducereacantităţiidefertilizanţişipesticide utilizate

4. Evitareaaratuluisaurecoltatuluiînperioadele de reproducere ale speciilor

5. Reglementareapăşunatuluipentrucrearea unui mozaic de habitate şi prevenirea supra sau sub-păşunatului

6. Refacereamiciloriazuri,eleştee7. Folosireaculturilorceseseamănă

primăvaracumsuntrapiţa,napiilucerna

8. Utilizareasistemuluiderotaţieaculturilorfolosindcereale,pajiştişiteren lăsat necultivat pentru un an

9. Păstrareacaracteristicilorpeisagisticeimportante pentru biodiversitate aşacumsunttufişurile,pâlcuriledepădure,şanţurile,marginilecâmpurilor,structuridepiatră...

10. PăstrareamirişteipeperioadaierniiLucrândcufermieriipentrurefacereapăşunatuluipeinsulaÖland,Suedia

Desecole,insulaÖlanddinsudulSuedieiafostpăsunatăextensivdeoi,viteşicai,ceeacearezultat într-un mozaic complex de habitate denumit „alvar” cu o diversitate botanică remarcabilă.Aceastaaconstituitşiprincipalasursădevenitpentrumiiledelocuitoriaiinsulei.Înultimii30–40deani,dincauzaprofituluiredusalcreşteriiextensiveaanimalelor,multedinfermelemiciaufalimentat.Cumşisuprafaţapăşunatăs-aredus,habitatele,,alvar”auînceputsădisparăfiindînlocuitedetufeacărorvaloareecologicăesemnificativmaimică.

Includereaa26,000hadehabitate„alvar”înreţeauaNatura2000afosturmatădeelaborareaunormăsuriagro-mediuspecificepentru,,alvar”,proceslacareautoritatearegionalăpentruconservareanaturiişifermieriilocaliaucolaboratîndeaproape.Înconsecinţă,85%dinStoraAlvaretafostdinnoupăşunată,fermieriiprimindplăţiînvaloaredepeste2milioane€anual.Noi oportunităţi se deschid pentru produse iar influxul de turişti creşte datorită atracţiei generatedevaloareanaturalăunicăainsuleişidemoştenireaculturalăbogată.

OpţiunipentruNatura2000în cadrul Programului de Dezvoltare Rurală➤ plata unică nu mai este legată de

producţie dar este condiţionată de îndeplinirea unor condiţii de folosire adecvată a terenurilor în beneficiul agriculturii şi a mediului. Aceasta este printre altele în conformitate cu prevederile Directivelor Habitate şi Păsări.

➤ Sprijin temporar pentru atenuarea efectelor de conformare cu cerinţele de mediu, de igienă şi de bunăstare a animalelor stabilite prin legislaţia europeană.

➤ Definiţia pentru Zone cu Restricţii de Mediu se referă exclusiv la situri Natura 2000. Aceasta ajută fermierii să îndeplinească cerinţele Directivelor Păsări şi Habitate

şi pot primi compensaţii pentru măsurile speciale de management care merg dincolo de bunele practici agricole.

➤ Acestea pot fi mai departe suplimentate prin implementarea voluntară a schemelor agro-mediu dezvoltate în vederea menţinerii biodiversităţii şi protecţiei mediului. Schemele agro-mediu pot viza direct anumite zone naturale sau specii sălbatice. Fiecare Stat Membru stabileşte propriile măsuri agro-mediu în funcţie de priorităţile locale sau regionale.

➤ Sprijin poate fi atribuit şi pentru elaborarea planurilor de management ale siturilor Natura 2000, şi pentru fiecare fermă pentru sporirea valorii publice a ariilor Natura 2000 şi a altor zone naturale.

Implementarea reţelei Natura 2000 nu presupune

oprirea sistematică a producţiei de lemn, dar este necesară ajustarea

unor activităţi pentru ca habitatele şi speciile

rare prezente să nu fie ameninţate.

ResurseleforestierealeEuropeiÎn prezent, aproape o treime din teritoriul Europei este acoperit de păduri, deşi există variaţii semnificative între Statele Membre (72% în Finlanda şi 8% în Irlanda).

Majoritatea sunt incluse în categoria “disponibile pentru masă lemnoasă” fiind subiectul folosinţei umane cu diverse grade de intensitate. Ca şi în cazul agriculturii, tendinţa din ultimii cincizeci de ani este de intensificare şi utilizare a speciilor exotice. UE este astăzi a doua mare producătoare de hârtie şi masă lemnoasă din lume.

Există însă şi alte motive pentru care pădurile Europei sunt importante: prevenirea şi reducerea eroziunii solului, stocarea apei şi sechestrarea carbonului, valoarea recreaţională ridicată.

Mai mult, acestea au şi o biodiversitate ridicată. Structura complexă şi diversă oferă un habitat ideal pentru o serie largă de plante şi animale, un refugiu natural pentru carnivorele mari, cum sunt urşii, lupii sau păsările răpitoare ca vulturii, animale ce trăiau pe teritorii întinse din pădurile Europei.

Exemple tipice de păduri naturale ancestrale sunt taigaua de vest din Finlanda şi Suedia, pădurile virgine de fag şi stejar din centrul Europei, pădurile de stejar din Portugalia sau cele mediteraneene de ienupăr.

Din păcate doar câteva din aceste păduri se regăsesc în Secolul 21. Suprafaţa pe care apar este restrânsă iar gradul de fragmentare ridicat, ceea ce a determinat includerea lor în Directiva Habitate.

Managementul pădurilor în ariile Natura 2000Natura 2000 include păduri naturale dar şi păduri semi-naturale.

Ca şi în cazul agriculturii, aceasta nu presupune excluderea integrală din categoria de producţie. Practicile de management trebuie însă să ia în considerare valorile naturale prezente, cu precădere speciile şi habitatele pentru care acestea au fost desemnate ca situri Natura 2000.

Modificările pot fi relativ simple, cum ar fi lăsarea lemnului mort în pădure, sau protecţia unor arbori ce găzduiesc cuiburi ale unor specii rare de păsări, sau mult mai complexe, cum ar fi extragerea selectivă a masei lemnoase sau eliminarea speciilor exotice şi înlocuirea lor cu specii autohtone.

Condiţiile locale şi mai ales speciile şi habitatele prezente sunt cele care determină practicile de management. Decizia privind managementul pe termen lung pentru fiecare caz în parte, trebuie să aibă la bază un proces de consultare a tuturor factorilor implicaţi.

În cadrul Regulamentului pentru Dezvoltare Rurală (2007–2013), sunt disponibile fonduri pentru susţinerea acestui proces în cazul pădurilor proprietate privată incluse în siturile Natura 2000. Ca şi în cazul măsurilor agro-mediu, aceste fonduri oferă sprijin suplimentar pentru practici forestiere voluntare, favorabile naturii.



ContractepentrumanagementulpădurilorînFranţa

FranţagăzduieştejumătatedintipuriledehabitatedinAnexaIaDirectiveiHabitate.Peste40%dinariileNatura2000propusedeFranţaincludpăduri.Majoritateasuntproprietăţiprivate,demicidimensiuni,cuomedieasuprafeţeiparcelelorde4ha.

Înacestsens,pentruaveniînsprijinulimplementăriiNatura2000,Franţaaadoptatoiniţiativălegalăcearelabazăcooperareavoluntarălanivellocal.Astfel,pentrufiecarearieNatura2000,subdirectaîndrumareaautorităţilorlocale,suntstabilitenevoilespecificedeconservarepentruariarespectivăşimăsurilepractice(inclusivfondurile)necesare.

Recomandărileastfelrezultate,suntapoidiscutateîncadrulunuiComitetDirector,alcătuitcuscopuldeaimplicagrupurilelocaledeintereseînaintedeemitereauneihotărârilocale.Însprijinulautorităţilorlocaleşiadiferitelorgrupurideinterese,MinisterulMediuluidinFranţaaprodusunghidcefurnizeazăinformaţiilenecesareprivindnevoiledeconservarepentrufiecaretipdepădure,speciileprezente,capacitateadeproducţieşifolosinţaeconomică.AcestghidcontribuielaoaprecierecorectăavolumuluidemasălemnoasăcepoatefiComercializată.

Dupăstabilireapriorităţilordemanagementşiînfuncţiedemăsurilesuplimentarenecesare,autoritatealocalăemitecontractepentruserviciipublice,denumitecontracteNatura2000,înscopulremunerăriifactorilordeintereslocalipentruserviciilefurnizatecomunităţii.Activităţilespecificecetrebuieimplementatepeoperioadădeminim5anipentrumenţinereasaurefacereaspeciilorprioritareşiahabitatelordepădure,precumşimetodadeplatăcasubvenţiesauajutoranualpehectar,suntclarstipulateîncontract.

AstfeldecontractesuntparţialfinanţateprinProgramuldeDezvoltareRurală.Înacestfel,existăresursesubstanţialedisponibilelanivelulcomunităţilorlocalepentruîncurajareafactorilorinteresaţiînimplicareaactivăînmanagementulariilorîmpăduriteNatura2000,înabsenţacăroraacestepăduriarfifosttăiatesauabandonate..

Managementul pădurilor din Germania pentru cocoşul de munte

PădureaNeagrădinsudulGermanieiesteultimulrefugiudinEuropaCentralăpentrucocoşuldemunte.Înanii90,80km²dinceeaceodatăerapădurecuvaloarecomercialăridicată,afostexclusădincircuitulproductivpentruapermiterefacereaacesteialaunstadiucâtmaiapropiatdecondiţiilenaturale.Aceastămăsurănuafostînsăfavorabilăcocoşuluidemunte.Înabsenţaactivităţilordemanagement,pădureaadevenitpreabătrână,uniformăşidensăcuunrolimportantpentrumultespeciidepădure,darnuamaiasiguratmozaiculcomplexdehabitatenecesarsupravieţuiriipopulaţieidecocoşdemunte.InstitutulRegionaldeSilviculturăadecisînconsecinţărevenirealaunmanagementactivalzonei,pebazacerinţelordeconservarealespeciei.S-aajunslaconcluziacănutoatăpădureatrebuiasăfurnizezecondiţiioptimepentruspecie,iar30–45%arfisuficient,dacăaceastăproporţiearfiredistribuităgradual,întimp,petoatăsuprafaţa.Acestemăsurispecificedemanagementaufostdiscutatecuresponsabiliisilvicilocali,careaufostcontractaţipentruimplementarealor.

Acesttipdemanagementdinamicafostfoarteapreciatdecătreresponsabiliisilvicilocali.Aceştiaaupututintegradinnouzonaîncircuitulcomercial,şicea mai mare parte a lucrărilor de conservare s-au aplicat în acelaşi timp cu practicileforestierecurente.

Interesullorpentruconservareacrescut,astfelîncât,câţivaanimaitârziuaususţinutpropunereadeextindereasuprafeţeidepădureincluseînariaNatura2000,pentruacuprindeîntreagametapopulaţiedecocoşdemunte.

Reţeaua Natura 2000 oferă oamenilor o oportunitate

unică de a descoperi şi aprecia bogăţiile naturale

ale Europei.

Recreerea în naturăOamenii caută natura din diferite motive. Mulţi preferă relaxarea în locuri naturale liniştite, pitoreşti, unii sunt în căutare de noi zone de explorat, în timp ce alţii sunt interesaţi de activităţi ce se desfăşoară în natură, cum sunt înotul, drumeţia, ciclismul, pescuitul sau vânătoarea.

Indiferent de motivaţie, Natura 2000 oferă oamenilor o oportunitate unică de a descoperi şi aprecia bogăţiile naturale ale Europei.

Atât timp cât nu afectează negativ speciile şi habitatele prezente, cele mai multe dintre aceste activităţi sunt compatibile cu prevederile Directivelor Păsări şi Habitate.

Soluţia este adesea legată de planificarea atentă şi utilizarea raţională a resurselor, pentru a nu distruge echilibrul ce asigură menţinerea acestor resurse.

Vânătoarea poate fi un exemplu tipic. Directivele Păsări şi Habitate recunosc vânătoarea ca o formă de utilizare durabilă a resurselor şi nu interzic de la bun început practicarea ei în siturile Natura 2000.

În compensaţie, Directivele stabilesc cadrul necesar pentru controlarea activităţilor de vânătoare în vederea asigurării echilibrului dintre vânătoare şi menţinerea pe termen lung a populaţiilor sănătoase şi viguroase din speciile admise la vânat.

Reglementările Comisiei privindvânătoareaPentru a facilita înţelegerea Directivei Păsări în ceea ce priveşte practicarea vânătorii la speciile sălbatice de păsări din Europa, Comisia a elaborat un document informativ pe acest subiect.

Prin acest document sunt furnizate clarificările necesare cu privire la cerinţele Directivei Păsări în ceea ce priveşte vânătoarea, cu referire la cadrul legal existent şi la experienţa acumulată. Această poziţie este susţinută ferm de date şi rezultate ştiinţifice. Abordează în special perioada de practicare a vânătorii recreative conform prevederilor Directivei Păsări şi stabileşte opţiunile posibile şi limitările necesare astfel încât să existe o anume flexibilitate la stabilirea sezonului de vânătoare.

Acest document a fost elaborat prin consultare atât cu vânătorii cât şi cu susţinătorii conservării speciilor de păsări sălbatice, care odată cu semnarea Acordului pentru Vânătoare Durabilă vor continua dialogul cu privire la practicile de vânătoare durabile.

http://ec.europa.eu/environment/nature/conservation/wildbirds/hunting/index_en.htm



TurismulTurismul este unul din sectoarele cu cea mai rapidă creştere economică din Europa. Un număr din ce în ce mai mare de oameni lucrează mai puţine ore şi au vacanţe mai scurte dar planificate, ceea ce a dus la creşterea cererii pentru forme specializate de turism, cum este plimbarea în natură şi observarea speciilor sălbatice. Aceste forme alternative de turism au un ritm de creştere de trei ori mai mare comparativ cu formele clasice de turism.

Pentru că reţeaua Natura 2000 protejează multe dintre cele mai bune zone pentru natură şi biodiversitate, poate acţiona ca un magnet pentru astfel de vizitatori, oferindu-le oportunitatea de a avea diverse experienţe în natură, fie prin simpla observare a vieţii sălbatice, sau prin activităţi de explorare, căţărare, trasee făcute în canoe, etc.

Este important ca acest tip de turism să fie dezvoltat astfel încât să nu prejudicieze valoarea naturală a zonei în care se desfăşoară. Pentru aceasta trebuie să existe interesul de a investi în păstrarea resurselor naturale. Prin contrast, turismul de masă tinde să fie în competiţie cu natura, în special în zonele de coastă şi în cele montane.

Într-un sector atât de competitiv cum este turismul, doar o planificare atentă poate duce la succesul oricărei iniţiative de turism durabil. Aceasta are scopul nu doar de a asigura folosirea durabilă a resurselor naturale ci şi de a integra activităţile de turism cu alte activităţi din mediul rural.

Se remarcă o acumulare de experienţă în dezvoltarea activităţilor de turism durabil în jurul ariilor Natura 2000. Spre exemplu turismul rural asigură

în două regiuni pilot din Letonia şi Andaluzia peste 40 de servicii turistice în jurul ariilor Natura 2000. Experienţa acumulată este descrisă în câteva ghiduri în care sunt prezentate practici recomandate. Detalii sunt disponibile pe pagina web www. natura2000tourism.eu

TurismînariiNatura2000dinLaponia

Laponiaacoperăunvastteritoriucupădurişivalorinaturaleieşitedincomun.Iniţial,comunitatealocalăs-aopusdesemnăriia300km²casitNatura2000,temându-sederestricţiileimpuseactivităţilordeturism.AutoritateaParculuii-aasiguratînsăcădimpotrivăsevorcreanoilocuridemuncăşioportunităţipentruafaceri.Aufostconstruiteoseriedepotecidevizitareamplasateatentînafarazonelorsensibile,carele-auoferitvizitatorilorexperienţeplăcute.

Poteciles-audoveditafiatâtdepopulareîncâtaufostamplumediatizate.Întreprinzătoriilocali au experimentat de atunci o creştere constantă a vizitatorilorşimajoritateaprivesc acum Natura 2000 ca pe un potenţial aliat şi nucaunobstacol.

Insulele Canare paradis al turismului în natură

InsuleleCanaresuntvizitatedepesteunmiliondeturiştianual.Deşimajoritateavinpentrusoare,existăocreştereconstantăaturismuluiînnatură,cepromoveazăvacanţeşiexperienţeprietenoasemediului.Bineînţeles,căpotenţialulestevast!InsuleleCanare,suntrecunoscutepentruvarietateaspeciilordeplante,mareacudelfinişibroaşteleţestoase,precumşipeisajulpitorescceadăposteştespeciirareşineobişnuite,caracteristicezonei.

Caurmarepeste30%dinteritoriulinsulelorafostinclusînreţeauaNatura2000.Recunoaştereainternaţionalăainsuleloradatunimpulsdezvoltăriiactivităţilordeturismînnatură.Afostposibilăcreareaunorparteneriatecusectoruldeafaceri,încarevenituriledinactivităţileturisticeajutălaconservareaunorspeciirare,cumesteşopârlagigantHierro(ceamaimareşopârlădinEuropa),devenităacummascotainsulelor.

Noile investiţii şi Natura 2000 Uneori sunt propuse planuri sau proiecte de dezvoltare în arii ale reţelei Natura 2000 ce pot genera un impact semnificativ asupra acestora. Se poate folosi ca exemplu, construcţia unui nou drum, a unui complex turistic sau deschiderea unei cariere de exploatare a pietrei.

De asemenea pot interveni modificări majore ale folosinţei terenului în interiorul sau în jurul unei arii Natura 2000 – ca de exemplu defrişări masive sau amenajarea unor sisteme de irigaţii.

Nici una din aceste activităţi nu sunt interzise conform Directivelor UE. O evaluare este necesară pentru determinarea impactului potenţial asupra ariei Natura 2000 generat de o asemenea activitate şi în baza rezultatelor evaluării planul sau proiectul poate fi acceptat pentru implementare sau respins.

Procedura de evaluare graduală prin paşi succesiviArticolul 6 al Directivei Habitate defineşte procedura de evaluare în paşi succesivi.

Termenul “proiect” se referă atât la lucrările de construcţie cât şi la alte intervenţii asupra mediului natural. Termenul “plan” se referă la planurile de folosinţă a terenurilor şi la planuri sau programme sectoriale, cu excepţia declaraţiilor politice generale.

➤ Pasul unu: Primul pas este să se determine dacă planul sau proiectul poate genera un impact negativ asupra ariei. În cazul în care este puţin probabil ca impactul să fie semnificativ, proiectul poate fi autorizat imediat.

➤ Pasul doi: În cazul în care planul sau proiectul poate determina un impact negativ semnificativ, proponentului i se solicită refacerea proiectului astfel încît probabilitatea generării unui impact să fie eliminată sau să fie luate în considerare soluţii alternative (de exemplu modificarea traseului drumului) situaţie în care aria nu va mai fi afectată în mod negativ.


Activităţi noi sau investiţii în siturile Natura 2000 nu sunt excluse din start, ci deciziile

sunt luate în concordanţă cu procedura de evaluare

în paşi succesivi trasată în Directiva Habitate.

PP–proiect,programEvaluareaplanurilorşiproiectelorceafecteazăNatura2000

prezintă Comisiei argumente convingătoare care să dovedească interesul public major.

În acest caz măsuri compensatorii trebuie implementate pentru a reduce pagubele sau pierderile cauzate speciilor sau habitatelor din UE.

Deciziile pentru pasul 1 şi 3 sunt luate de autoritatea naţională a Statului Membru în cauză. Comisia nu intervine decât în cazul în care există o plângere oficială la adresa deciziei luate de Statul Membru sau dacă dezvoltarea propusă poate afecta specii sau habitate.

Pentru a putea verifica respectarea coerenţei reţelei Natura 2000,

oricare din măsurile compensatorii stabilite pentru orice plan sau proiect aprobat în cadrul pasului 3, trebuie comunicate Comisiei. Recomandările ComisieiPentru a facilita înţelegerea acestor recomandări, Comisia a elaborat un document informativ ce furnizează suportul metodologic opţional pentru parcurgerea sau revizuirea evaluării conform articolului 6 (3) şi (4) din Directiva Habitate. http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/guidance_en.htm

➤ Pasul trei Dacă nu există soluţii alternative şi proiectul sau planul este considerat ca fiind indispensabil – este de interes public major, atunci poate fi implementat cu condiţia ca măsuri compensatorii să fie aplicate astfel încât integritatea ariei să nu fie afectată.

Există o prevedere suplimentară în cazul planurilor şi proiectelor care pot genera un impact negativ asupra unei arii ce deţine specii şi habitate prioritare – spre exemplu cele care sunt ameninţate sau vulnerabile. În aceste situaţii proiectul poate fi aprobat numai dacă este necesar pentru sănătatea umană sau din motive de securitate publică, sau dacă Statele Membre


DezvoltareaPortuluiLeHavre

Estuarul Senei este o arie Natura 2000 importantă în Franţa ce acoperă circa 188 km2. În zona sa de vărsare se situează portul Le Havre. Este cel mai aglomerat port pentru transportul containerelor din Franţa şi un loc important pentru comerţul mondial.

Pentru a gestiona în bune condiţii creşterea permanentă a volumelor necesare a fi transportate, prima fază din ceea ce înseamnă o dezvoltare masivă a portului tocmai a fost finalizată. Dar înainte ca proiectul să fie aprobat s-a efectuat o evaluare a posibilului impact conform Articolului 6 al Directivei Habitate. Era evident că o asemenea dezvoltare masivă a portului va avea un impact semnificativ asupra mediului dar şi prevederile Articolului 6 arătau că acest proiect era de interes public.

Pentru a reduce pagubele produse asupra mediului, determinate prin implementarea proiectului şi pentru a identifica un set de măsuri compensatorii acceptabile pentru toţi cei interesaţi, autorităţile portului au decis încă de la început să colaboreze cu toate grupurile interesate astfel încât pas cu pas să înţeleagă cât mai bine funcţiile estuarului. Într-o perioadă de numai patru luni, autorităţile portului au organizat mai mult de patruzeci de consultări publice şi un climat de lucru s-a instalat cu susţinătorii conservării.

În final, un pachet în valoare de 46 milioane de euro (totuşi mai puţin de 1 % din costul total al proiectului) cuprinzând măsuri compensatorii pentru conservare au fost realizate înainte de începerea proiectului. Acestea au inclus:• construireauneimiciinsulecalocdeodihnăînsudulestuaruluipentrupăsăriledemare• creareauneizonesecundaredeodihnăpentrupăsări,peduneledenisipdepeţărm,pentruaînlocui zona ce avea să fie ocupată prin extinderea portului• refacereazonelormlăştinoasesituateînestuarulSenei,înamontedeport,aceastaimplicândlucrări inginereşti complexe pentru menţinerea nivelului şi a curentului apei în zona mlăştinoasă

Proiectul de extindere a Portului Le Havre a demonstrat că dezvoltarea economică poate coexista cu Natura 2000, în condiţiile respectării integrale a Articolului 6 şi în condiţiile iniţierii unui dialog cu toate grupurile de interese încă din faza de concepere a proiectului, astfel încît acestea să devină parte în procesul de luare a deciziilor şi în găsirea soluţiilor sau alternativelor corespunzătoare.

Consultările publice reprezintă o parte vitală a procesului Natura 2000. Pentru ca aceste discuţii să-şi atingă obiectivele trebuie desfăşurate într-o atmosferă de înţelegere reciprocă şi încredere. Există însă o serie de păreri preconcepute cu privire la implementarea Directivelor Europene referitoare la conservarea naturii care s-au format de-a lungul timpului. Acestea nu numai că au creat confuzie ci au şi determinat motive nejustificate de îngrijorare.

Următoarele paragrafe răspund la îngrijorările întâlnite cel mai frecvent pentru a atenua temerile şi a oferi o mai bună înţelegere a obiectivelor Natura 2000.

• "DirectivaHabitateesteoiniţiativă Comunitară născocită în secretdetehnocraţiidinBruxel"

Natura 2000 este răspunsul direct la preocuparea publicului privind declinul rapid al naturii în Europa. Conform Eurobarometrului, 43 % dintre europeni consideră pierderea biodiversităţii ca o problemă foarte serioasă.

Răspunzând acestor îngrijorări, Miniştrii mediului din Statele Membre au adoptat în unanimitate Directiva Habitate în 1992, după cinci ani de dezbateri în Consiliul şi Parlamentul European. Observaţiile multor grupuri de interese comunicate în acea perioadă atât Statelor Membre cât şi Comisiei, au fost luate în considerare.

• "ToateariileNatura2000vordevenirezervaţiinaturale"

O arie este inclusă în reţeaua Natura 2000 datorită prezenţei speciilor şi habitatelor care se regăsesc în anexele Directivelor Habitate şi Păsări. În multe cazuri, aceste

specii şi habitate au deja un statut favorabil de conservare ca urmare a activităţilor umane desfăşurate. Este necesar însă ca activităţile derulate să fie continuate.

Desemnarea unei arii ca Natura 2000 nu presupune modificarea sau oprirea imediată a activităţilor economice care se desfăşoară pe acel teritoriu. Trebuie însă să se asigure o stare favorabilă de conservare pentru speciile rare sau habitatele prezente, iar activităţile derulate trebuie să ţină seama de aceasta.

• "Vatrebuisăoprimtoateactivităţile dintr-o arie în scopul conservăriinaturii"

Vor fi desigur situaţii în care anumite activităţi care determină o ameninţare semnificativă la adresa speciilor sau habitatelor pentru care aria a fost inclusă în Natura 2000, să fie restricţionate sau anulate. Acestea însă se vor analiza individual fără să existe o regulă generală.

Asigurarea unui statut favorabil de conservare pentru specii şi habitate nu este neaparat incompatibilă cu activităţile umane. De fapt, multe dintre zonele naturale depind de continuarea unor activităţi umane (de exemplu agricultura).

Unele dintre aceste situri sunt deja gestionate în conformitate cu cerinţele Natura 2000. Includerea lor în reţeaua Natura 2000 trebuie să garanteze menţinerea lor în viitor.

Adevărata provocare pentru reţeaua Natura 2000 este de a deveni un puternic aliat în atragerea investiţiilor care să susţină păstrarea folosinţei actuale a terenurilor sau încurajarea unora noi. Câteva


Implementarea reţelei Natura 2000 depinde

de înţelegerea corectă a prevederilor Directivelor

Păsări şi Habitate

Undepotfigăsiteinformaţiisuplimentare:

În sprijinul implementării Directivelor Habitate şi Păsări, Comisia Europeană a produs o serie de ghiduri şi rapoarte pentru practici recomandate, pe lângă cele deja menţionate în această broşură. Aceste documente sunt disponibile pe pagina web Natură şi Biodiversitate: • Un manual şi un instrument IT cu referire la finanţarea Natura 2000;• Îndrumar pentru desemnarea siturilor Natura 2000 în mediul marin• Îndrumar pentru implementarea prevederilor Directivei Habitate referitoare la

conservarea speciilor• Îndrumar pentru Managementul Populaţiilor de Carnivore Mari• Deciziile luate de Curtea Europeană de Justiţie pe baza Directivelor

Habitate şi Păsări• Exemple de bune practici în gestionarea ariilor Natura 2000• Modele de management pentru habitate Natura 2000

Există de asemenea un buletin periodic de informare Natura 2000 la care puteţi subscrie. Buletinul este diponibil pe site-ul Natură & Biodiversitate http://ec.europa.eu/environment/nature/index_en.htm

din măsurile Programului de Dezvoltare Rurală se adresează în mod special ariilor Natura 2000, ca o recunoaştere a rolului pe care îl au aceste zone în menţinerea unui mediu rural dinamic.

• "Bruxelulvadictaceşicenusepoatefaceînfiecaresit"

Directiva Habitate şi reţeaua Natura 2000 au la bază principiul subsidiarităţii. Depinde de fiecare Stat Membru să decidă cum vor fi conservate siturile identificate ca fiind de Importanţă Comunitară.

Deşi nu sunt obligatorii planurile de management sunt menţionate în Directivă ca instrumente utile care precizează măsurile de conservare necesare pentru menţinerea sau refacerea stării favorabile de conservare a unei arii.

Planurile de management sunt specifice fiecărui sit şi asigură un mijloc de comunicare şi consultare între diferitele grupuri locale de interese, facilitând un proces decizional bazat pe cooperare şi co-management. Oferă de asemenea grupurilor de interese posibilitatea găsirii unei poziţii comune.

• "OdatăcudesemnareauneiariiNatura 2000 aceasta devine de neatins pentru investiţiile viitoare,,

Directiva nu interzice noi activităţi sau dezvoltarea economică într-o arie Natura 2000. Articolul 6 trasează liniile directoare pentru evaluarea adecvată a impactului în cazul planurilor sau programelor, înainte de implementarea acestora.

În cazul în care activităţile propuse generează un impact semnificativ într-o arie şi nu au fost găsite soluţii alternative, proiectul poate fi implementat numai dacă este de interes public şi dacă măsuri compensatorii au fost realizate pe suprafeţe apropiate, pentru a reduce pierderile cauzate speciilor şi habitatelor.

• "LocuitoriidinariileNatura2000vor trebui să suporte costurile necesarepentruprotejarealor"

Este datoria Statelor Membre şi a Comisiei să suporte costurile generate de reţeaua Natura 2000. La data trimiterii listelor naţionale pentru arii, Statele Membre trebuie să transmită Comisiei şi o evaluare a costurilor necesare pentru managementul ariilor ce deţin specii sau habitate prioritare.


Acestea pot fi luate în considerare pentru cofinaţare prin diferite Programe ale Comisiei. În multe arii Natura 2000, măsurile agro-mediu din cadrul Programului de Dezvoltare Rurală sunt importante pentru finanţarea agriculturii extensive, prietenoasă mediului. Programul LIFE + asigură în jur de 800 milioane de euro în perioada 2007–2013 pentru proiecte de natură şi biodiversitate inclusiv sprijin pentru promovarea de bune practici sau proiecte demonstrative în ariile Natura 2000.

Comisia EuropeanăNatura 2000 – parteneriat pentru conservareLuxembourg: Biroul Oficial pentru Publicaţii al Comunităţii Europene 2009 – 16pp – 21 x 29.7 cmISBN 978-92-79-11553-0

KH-71-09-401-RO

-C

Natura 2000 este cea mai ambiţioasă iniţiativă întreprinsă vreodată pentru conservarea biodiversităţii Europei. Permite tuturor celor 27 de ţări ale UE să lucreze împreună pentru protejarea a sute de specii şi habitate valoroase pe întreg arealul lor natural de distribuţie în Europa, fără a ţine seama de graniţele nationale.

Partea centrală o reprezintă crearea unei reţele ecologice de arii denumită reţeaua Natura 2000. În jur de 25,000 de situri au fost integrate în această reţea până în prezent. Împreună acestea acoperă aproape o cincime din suprafaţa UE şi formează cea mai mare reţea pentru conservarea naturii din lume.

Deoarece Natura 2000 este parte integrantă a spaţiului rural, este important ca aceste arii să fie administrate în funcţie de cerinţele de conservare ale habitatelor şi speciilor vulnerabile prezente

Scopul este nu acela de a stopa activităţile economice ci de a stabili parametrii care să permită implementarea acestor activităţi în acelaşi timp cu conservarea biodiversităţii Europei. De la cetăţenii preocupaţi şi până la proprietarii şi utilizatorii terenurilor, oficiali guvernamentali şi grupuri ce susţin conservarea naturii - fiecare deţine un rol important în implementarea cu succes a reţelei Natura 2000.

Date post:	18-Aug-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

Comisia Europeană · Europe Direct este un serviciu pentru a răspunde întrebărilor despre...

Documents