ŞCOALA NOASTRĂ REVISTĂ LUNARĂ DE EDUCAŢIE CULTURĂ PROFESIONALĂ ŞI AFIRMARE NAŢIONALĂ

Zalău Anul XII. No. 10.

C U P R I N S U L D. Mărgineanu: Controlul învăţământ, primar 449

Dumitru Ilea: Dragostea şi credinţa —• — 458 Druta Florian: Din realităţile vieţii şcolare — 460

V. Gr. Pupăză: Învăţătorul explorator — — 462 Acţiunea antirevizionistă — 465

Ion Berinde: Muncă şi cinste — — 469 S. S.: Contribuţie la studiul indivi­

dualităţii — — — — — 471

DIN TRECUTUL SĂLAJULUI:

Ardeleanu I. sen.: Istoria învăţământului româ­nesc din Sălaj — — — 474

G. lăncu: Plan de lecţie cl. V-a — — 486

LITERATURĂ:

V. Mita: Fulgi târzii — — — — 488 NidusdelaBorza: Şi azi şi mâine — — — 488

PAGINA BĂNCII:

Balanja de verificare — — 489 CĂRŢI - REVISTE :

„Satul şi şcoala". — Dr. D. Todoran : „Bazele psihologiei caracterului". — Ilie Popescu-Teiuşan : „Almanahul scoa­te primare şi al Familiei". — Vitrina revistelor şi ziare­lor primite. _ — — — — — — — 490

CRONICĂ - INFORMAŢ1UNI: Intensificarea culturii naţionale. — Ministerul face numi­rile de suplinitori. — Activitatea învăţătorilor comandanţi de centre premilitare. — Rezultatul ultimului examen de definitivat. — Altare in scoale. — La Ministerul Instruc­ţiunii. — Ministerul Instrucţiei. — Ministerul Instrucţiunii. Punere la punct. — „Doina Sălăjană". — In comisia. — D. Al Voinescu. — Morţii noştri. 493

Buletinul Revizoratului Şcolar — — — — 498 B. Comitetul şcolar al judeţului Sălaj — — 503 Poşta Redacţiei — — — — — — — — 504

Anul Xil . Decembrie 1938. Ho. l6.

S C O A L Ă N O A S T R Ă Revistă lunară de educaţie - cultură profesională şi afirmare naţională

CONTROLUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR*)

II. (3) Controlul în şcoalele particulare (minoritare)

1. Învăţământul minoritar în general. 2. Politica Statului fată de acest învăţământ. 3. Anomalie în practica învăţămân­tului minoritar. 4. Technica controlului şcoalelor particulare, a) administrativ, b) pedagogic).

4) Norme pentru controlul şcoalelor particulare (confesionale).

Controlul şcoalelor particulare este de 2 feluri: a) Administrativ, când el are de obiect a con­

stata dacă şcoala funcţionează cu îndeplinirea tutu­ror formelor şi conditiunilor prevăzute prin legile, re­gulamentele şi dispozitiunile ministeriale în vigoare şi

b) Pedagogic, sau didactic, când are de obiect de a constata felul în care se fac prelegerile, nive­lul cultural al elevilor, examinarea şi notarea lor, re­spectarea programelor analitice şi aplicarea în pre­dare a normelor pedagogice şi didactice stabilite,-cu un cuvânt, întreg rezultatul şi nivelul instrucţiei şi educaţiei realizate la şcoala respectivă.

a) Controlul administrativ se face cel puţin o-dată pe an, până la 1 Noembrie al fiecărui an şco­lar şi în cursul anului de câte ori cere lipsa. Cel de-la început de an se referă la verificarea scriptelor şcoalei, la înscrierea elevilor în şcoală, la persona­lul didactic şi administrativ, la limba de predare, la programa analitică şi orar, la bugetul şcoalei şi la

*) Din confei-infii roaiita Ia adunarea personalului de control din reg, Oradea

toate celelalte chestiuni ce privesc buna şi regulata funcţionare a şcoalei.

In acest scop fiecare şcoală particulară va avea încă dela începutul anului şcolar actele originale de mai jos:

1. Autorizaţia de funcţionare a şcoalei, cu schi­jele de plan ale localului, vizate de Minister.

2. Programa analitică. 3. Regulamentul de ordine interioară şi de dis­

ciplină al elevilor, aprobat de autoritatea şcolară a Statului.

4. Tabloul corpului didactic ce funcţionează în cursul anului şcolar respectiv, conţinând numele şi pronumele, religia şi naţionalitatea, titlul, calificata, clasa şi numărul de ore ce predă, vârsta, numărul anilor serviţi în învăţământ, gradul de cunoaştere a limbii române, dacă a dat examenul prevăzut de legea învăţământului particular art. 112, N-rul auto­rizaţiei de funcţionare.

In cursul anului şcolar nu se admite nici o schimbare în organizatiunea şcoalei, schimbările de personal, în cursul anului se vor comunica Ministe­rului, rămânând bine stabilit ca aceste persoane să îndeplinească conditiunile cerute de lege şi regu­lament.

5. Angajamentele făcute de corpul didactic al şcoalei cu susţinătorii ei, vizate de Minister.

6. Orarul întocmit pe zile şi clase, cu arătarea învăţătorului respectiv, ce predă în fiecare oră. In orar orele de limba română, de istorie şi geografie vor fi subliniate cu roşu. Orarul va fi aprobat de revizoratul şcolar.

7. Lista manualelor didactice cuprinzând titlul cărţii, numele şi pronumele autorului, ediţia şi anul tipăririi, numărul ordinului de aprobare al ministerului.

8. Inventarul mobilierului şi materialului didactic. 9. Bugetul şcoalei pe anul în curs, arătându-se

veniturile, precum şi cheltuelile personale şi materi-

ale ale şcoalei. Statele de plată ale corpului didactic. 10. Tabloul statistic al elevilor înscrişi pe clase,

arătându-se sexul, religia şi naţionalitatea lor. Dacă înscrierile s'au făcut conform legii învăţământului particular? Nu s'au înscris copii peste numărul ad­mis de lege şi elevi de altă origină etnică? Cu deo­sebire la şcoalele din comunele şvăbeşti, unde con­tinuă şi astăzi cu înverşunare maghiarizarea elemen­tului şvăbesc, sub ochii autorităţilor de stat şi admi­nistrative, sfidând în mod revoltător legile şcolare şi ordinele ministeriale.

11. Toate scriptele arătate mai sus. trebuesc scrise obligator în limba română şi facultativ în lim­ba de predare a şcoalei, subscrise de director şi prevăzute cu sigilul şcoalei.

12. Pe lângă scriptele arătate mai sus, fiecare şcoală particulară trebue să mai aibă toate scriptele cerute prin regulamentele şi dispoziţiile ministeriale pentru şcoalele similare ale statului şi anume:

a) Condica de prezentă a membrilor corpului didactic, în care învăţătorii vor semna şi .vor arăta materia predată în fiecare lecîiune;

b) Registru de înscriere al elevilor; c) Matricola elevilor înscrişi în şcoală pe anul

şcolar în curs, întocmită pe clase. Ea va cuprinde numele şi pronumele elevului,

data şi locul naşterii, numele şi pronumele părinţilor, cetăţenia sau supuşenia, naţionalitatea şi religia lor, numărul şi data certificatelor pe baza cărora elevul s'a înscris în clasa respectivă, şcoala dela care emană acele certificate, data intrării şi eşirii elevu­lui din şcoală, cum şi toate celelalte date relative la munca, frecventa şi notarea elevului.

Aceste matricole trebue să corespundă cu re­gistrul de înscriere al elevilor.

d) Registrul de procese verbale pentru inspec* tiunile şcolare şi sanitare ce se vor face şcoalei;

e) Registrul de intrare şi eşire a corespondentei şi a cererilor, în care se va trece pe scurt cuprinsul tuturor hârtiilor intrate şi eşite din şcoală;

f) Arhiva şcoalei cuprinzând în dosare, clasate pe an, şcolari şi chestiuni, toate documentele actua­le, hârtiile intrate în şcoală, conceptele rapoartelor trimise autorităţilor publice cum şi conceptele întregii corespondente eşită din şcoală; toate actele elevilor care se găsesc în şcoală, cataloagele şi matricolele, şi în fine toate celelalte acte, scripte şi registre ne­cesare unei scoale.

In cursul anului, organele de control, care vor face la şcoală inspectiuni pedagogice, cu fiecare ocaziune vor putea face deodată şi controlul admi­nistrativ.

B. Controlul Pedagogic, Inspecţiile pedagogice şi didactice se fac ori­

când în cursul anului sau cu ocazia examenului de fine de an, pentru clasele şi materiile la care se Jin asemenea examene, conform regulamentelor în vi­goare.

Inspecţiile pedagogice constau în asistarea Ia lectiuni, examinarea orală sau scrisă a elevilor, în asistarea şi interogarea elevilor la examenele de fine de an, în cercetarea felului cum învăţătorii aplică normele pedagogice şi principiile didactice în pre­darea lectiunilor, în examinarea şi aprecierea elevi­lor, in constatarea modului de aplicare a programe­lor analitice atât ca estensiune cât şi ca intensitate, în constatarea chipului în care învăţătorii şcoalelor particulare înţeleg să-şi îndeplinească îndatoririle fa­tă de şcoală şi în afară de şcoală, în cercetarea sub toate aspectele a mersului şcoalei şi a roadelor învăţământului din punct de vedere cultural, educa­tiv şi naţional. Intr'un cuvânt, se va cerceta amă­nunţii şi temeinic cum se face instrucţia şi educa­ţia elevilor şi spiritul ce domneşte în şcoală. In spe­cial se va cerceta condica de prezentă. S'a consta­tat că aproape pe întreagă linia învăţătorii, contrar art. 26. din lege, introduc în limba statului numai materiile naţionale, iar numele localităţilor îl trec şi în limba maghiară, lucru absolut inadmisibil.

La inspecţiile didactice se va cerceta cu deose­bită atenţiune modul de predare a obiectelor na­ţionale conform art. 39 din lege, din punct de ve­dere cantitativ şi calitativ. întrucât sar constata că aceste materii se predau de învăţători nereuşiţi la examen sau cari nu posed bine limba română, se va menţiona necondiţionat în procesul verbal şi se va cere luarea măsurilor pentru ca să se împiedece promovarea elevilor şi se vor cere cuvenitele sanc­ţiuni pentru şcoala respectivă.

La cercetarea şi verificarea matricolelor şcolare, la finele anului şcolar conform art. 69 se va avea in vedere această împrejurare.

Obiectele naţionale se predau în şcolile confe­sionale cu o superficialitate care sfidează întreg în­văţământul, iar elevii acestor şcoli, chiar şi absol­venţii cursului complect, nu sunt în stare să răs­pundă în româneşte nici la cele mai elementare întrebări. Constatările recente făcute de dl. Ministru per­sonal la şcolile minoritare depe valea Nirajului jud. Mureş sunt revoltătoare.

Elevii din clasele V—VII nu ştiu răspunde cum îi chiamă, cine e Regele nostru şi care e tara noa­stră. Stări similare găsim şi în regiunea nostră.

Atâta indiferentism din partea autorităţilor şco­lare nu se mai poate tolera. Trebue să se sfârşească odată şi fără întârziere cu indulgenta dusă până la extrem.

întreg personalul de control şi îndrumare poartă răspunderea acestei situaţii. Controlul trebue inten­sificat.

Nici o şcoală minoritară nu poate fi lăsată ne­inspectată de cel puţin 2—3 ori la an. Se va cer­ceta pe toate fetele, cerându-se îndreptarea lipsurilor şi în cazuri motivate, aplicarea sancţiunilor impuse de împrejurări.

III. C o n c l u z i u n i

Am analizat, sub diferite aspecte, controlul în­văţământului primar din regiunea noastră. Lipsurile sunt multe şi par'că mai accentuate pe zi ce merge.

Personalul de control este chemat să remedieze toate lipsurile învăţământului şi să-1 ridice la adevă­ratul nivel naţional şi valoare culturală, prin o în­ţeleaptă şi pricepută îndrumare şi supraveghere. Trebue să dispară definitiv şi ultimile rămăşiţe ale unui trecut îngropat pentru totdeauna. De aceia tre­bue înviorat acest corp şi fiecare membru să-şi cu­noască datoria şi să şi-o îndeplinească până la ulti­ma literă cu un idealism fanatic.

Am arătat şi cunoaştem cu toţii că, postul unui organ de control este un post de sacrificiu şi răs­pundere. Numai cei capabili şi hotărîti pentru acest sacrificiu vor putea aduce servicii reale învăţămân­tului. Aici nu se poate admite nici o ezitare. Dela subrevizori până la inspectorii generali, fiecare trebue să-şi cunoască câmpul de activitate cum îşi cunoaşte palma.

Ceeace va cere fiecare organ de control învă­ţătorilor este: simţul răspunderii, dragostea de carieră şi elevi şi muncă continuă.

Cred că ar fi nimerit, dacă fiecare organ de control ar avea tabloul tuturor şcoalelor din circum­scripţiile de control, din judelui unde activează, re­vizorii pe judele, inspectorii pe circumscripţii şi in­spectorii generali pe regiunile şcolare.

Numai astfel îmi pot imagina un control temeinic şi o verificare de jos până sus a activităţii persona­lului de control.

Pentru armonizarea activităţii întregului aparat de control şi coordonarea lucrărilor în conformitate cu ordinul Ministerului No. 23052—1935, în înţelesul căruia d-nii inspectori generali trebue să prezinte Ministerului, la sfârşitul fiecărei luni, un raport ge-

neral de activitatea tuturor organelor de control în subordine, se va proceda în felul următor:

La 24 a lunei revizorii şcolari vor întruni pe tofi subrevizorii din judeţ la conferinţa lunară, în care vor discuta împreună toate chestiunile de interes ge­neral din învăţământ şi de activitatea culturală a în­văţătorilor, fixând în proces-verbal concluziunile uni­tare pentru înlăturarea pjedecilor ce se opun învăţă­mântului.

Cu această ocaziune, subrevizorii vor prezenta revizorului lucrările de activitatea lor în cursul lunei, cuprinzând într'un raport general — în 3 exemplare — întreaga lor activitate şi în alt raport tot în trei exem­plare constatările inspecţiilor făcute la şcoalele par-ticulare.

La raportul general (la fiecare exemplar) vor anexa câte o copie depe procesele-verbale de in­specţii, iar revizorul şcolar — în baza constatărilor consemnate în procesele-verbale — va da calificative ; câte o copie extras de fiecare învăţător inspectat. Copiile proceselor-verbale şi extrasele vor purta sus în coltul drept: numele, gradul învăţătorilor, comuna şi numărul statelor personale, (completate de direc­torii şcoalelor respectivi când înaintează copiile pro­ceselor-verbale de inspecţii).

Deasemenea se vor anexa tablourile rezumative, cuprinzând în ordine cronologică şcoala inspectată, numele învăţătorului, data inspecţiei, numărul elevi­lor recenzaţi, înscrişi, găsiţi prezenţi şi rezultatul inspecţiei.

Pe tabloul rezumativ se va face şi recapitularea generală arătând:

a) Numărul şcolilor inspectate, numărul învăţă­torilor, elevii recenzaji, înscrişi şi prezenţi la şcolile de stat şi la cele confesionale, apoi totalul general al acestor date;

b) Rezultatul inspecţiilor; numărul învăţătorilor notaţi cu f. bine, bine, mulţumitor şi slab (separat de stat şi confesionali) apoi totalul general,

456 Şcoala N o a s t r ă _ Anul XII.

Aceste date se vor cuprinde necondiţionat şi în rapoartele generale.

Foile de cheltueli se vor înainta în trei exem­plare, anexând şi cupoanele. In foile de cheltueli se va arăta: şcoala inspectată, numărul învăţătorilor, data inspecţiei, depărtarea în Km., suma de transport, diurna şi totalul sumei pentru fiecare zi în parte.

La raportul şcoalelor particulare se vor anexa numai copiile proceselor-verbale în ordinea inspecţiilor.

Toate lucrările subrevizorilor vor fi verificate şi vizate de revizorul şcolar.

Din rapoartele subrevizorilor se păstrează câte un exemplar, cu ioate anexele, la revizorat împreună cu raportul general al revizorului şi două exemplare se anexează la raportul revizorului ce se înaintează inspectorului.

Revizorul şcolar în baza constatărilor făcute per­sonal în cursul lunei şi în baza rapoartelor primite dela subrevizori, redactează raportul general după normele arătate mai sus — separat pentru şcolile de stat şi confesionale — centralizând toate datele din judeţ-

Raportul general de inspecţiile învăţământului de stat împreună cu toate anexele îl înaintează în ziua de 26 a lunei inspectorului de circumscripţie şi raportul inspecţiilor şcolare particulare tot în 2 ex. in­spectorului delegat cu controlul învăţământului par­ticular din regiune.

Inspectorii şcolari Ia rândul lor de asemenea verifică toate lucrările şi în baza rapoartelor primite centralizează toate datele, cuprinzându-le în raportul general de activitatea întregului personal de control din circumscripţie (2 judeţe). Un exemplar se păstrează pentru serviciul local de învăţământ şi un exemplar împreună cu foile de cheltueli se înaintează imediat inspectorului general.

Rapoartele lunare se vor redacta fără lux de cuvinte, cuprinzând însă toate datele amintite mai

sus, din care se evidenţiază dintr'o privire activitatea lunară, rezultatul activităţii şi propunerile necesare în interesul învăţământului. In interesul unei uniformi­zări a activităţii personalului de control din întreaga regiune, pledez pentru redactarea unor imprimate potrivite care ar înlesni mult latura tehnică a muncii noastre.

0 circulaţie organică sănătoasă şi riguroasă în întreg corpul de control de jos în sus şi de sus în jos, va facilita însănătoşirea întregului învăţământ primar, care aşteaptă o grabnică şi radicală remediere.

Nu pot încheia mai nimerit, decât citând ca un avertisment al situaţiei actuale cuvântul dela sfârşi­tul broşurei „Politica Educaţiei" de dl inspector ge­neral Gheorghe Tulbure:

„Supravegherea şi controlul şcoalelor minoritare se cere să fie intensificat. A sosit momentul ca să lăpădăm mânuşile şi să ne comportăm ca la noi acasă. Elementele minoritare să simtă la orice ocazie autoritatea şi prestigiul statului. Lipsa de respect fată de legile şi ordonanţele în vigoare, ca şi lipsa de loialitate, vor trebui reprimate în faşe. Un popor care nu ştie să-şi impună supremaţia, fireşte cu mij­loace civilizate şi cu proceduri legale, nu este con­ştient de menirea sa. Şcoala pretutindeni este azi focar de educaţie civică şi pepinieră de patriotism robust".

„In general, este nevoie ca spiritul de muncă se­rioasă, de ordine .şi de respect fajă de tot ce este autoritate, să fie intensificat prin şcoală. Să se cre-ieze cu ajutorul educaţiei o atmosferă de laborator, de atelier şi de progres, care să schimbe fata inte­lectuală şi morală a societăţii româneşti. Dacă în viata publică asistăm astăzi la o crudă devastare a lipsei de probitate şi de patriotism, dacă în viata socială n'avem caractere şi dacă nivelul vieţii morale este atât de scăzut e o probă, că şcoala şi biserica nu-şi pot împlini misiunea. Ele sunt anemiate şi as-fixate de atmosfera ce li s'a cieiat tocmai din pri-

cina politicei şcolare de până aci. Cuvintele, cu re­zonantă de avertisment şi de lozincă, ale dlui pro­fesor Mehedinţi: „Altă Creştere" sunt mai actuale astăzi decât totdeauna".

„Da, altă creştere, altă şcoală şi altă politică şcolară, dacă vrem să dăm României de mâine alte generaţii, care să-i înaltă sufletul şi să-i garanteze o soartă demnă în mijlocul popoarelor de cultură".

D. Mărgineanu.

DRAGOSTEA ŞI CREDINŢA

In revista Neamul Românesc pentru popor numărul 14— 1935 distinsul nostru scriitor I. Agârbiceanu prin articolul „Cinstirea Autorităţii" arată nebunia acelora cărora nu le pasă de nimic şi de nimeni. Ei sunt sămânţa cea mai primejdioasă, din cari cresc buruienele care să înece în bălării autoritatea, ei sunt mărginiţii şi proştii satelor noastre, spune în continuare Dl Agârbiceanu.

Cetind acest articol, nu pot să nu mă gândesc la perver­sitatea zilelor ce le trăim, la răul, la nenorocirile de tot felul ce zilnic se înregistrează în toate cotidianele şi aproape în toate revistele noastre. Se dau sfaturi şi îndemnuri de către toţi oamenii de bine, pedagogii noştri cei mai de seamă arată cauze­le relelor: lipsa de educaţie, începând cu familia, şcoala şi so­cietate. Se ţin conferinţe, şezători, se sbiciuesc zilnic plăgile timpului de azi. Autorităţile şcolare prin conferinţe, de nenu-merate ori atrag atenţiunea celor cărora le este încredinţată educaţia tineretului, asupra metodelor de creştere morală de for­marea caracterului etc. — Preotul in biserică predică: cinste şi omenie, respect şi fapte bune dar ce folos, roadele nu se văd nici deoparte nici de alta, iar dacă se poate vorbi de progres, el este în privinţa aceasta aşa de mic, încât abia merită să fie înregistrat.

Să fie răul zilelor de azi de neînlăturat? Ar insemna că şcoala şi familia să falimenteze, iar omenirea să piară în nemer­nicia ei. N u : „Şi dea-şi grăi în limbile omeneşti şi îngereşti,

dacă dragoste nu am, făcutu-m'am aramă sunătoare şi ţimbal răsunător. Şi de aşi avea prorocire şi aşi şti toate tainele şi toată ştiinţa şi de-aşi avea J;oată credinţa încât să mut şi munţii, dacă dragoste nu am nimic nu sunt". „Ap. Paul către Corinteni*. Dragoste ne trebue. Dragoste în toate, aceasta să o propagăm. Să fim călăuziţi de dragoste dumnezească în toată munca noastră, cu aceasta dragoste să ne apropiem de odrazlele încredinţate nouă. Prin dragoste să plantăm credinţă în sufletul tineretului, şi să nu se uite zisa învăţatului lohn Straut Mill. „Un om cu credinţă este o putere socială egală cu 99 oameni cari nu au decât interese".

*

Să facem din şcoala încredinţată nouă nu numai izvor de ştiinţă ci şi izvor de dragoste şi credinţă. învăţătorul lipsit de dragoste şi credinţă este un rău ce trebuie delăturat. Dela el nu se mai poate aştepta să curme viciile, să îndrepte păca­tele, să distrugă mizeria în care se zbate poporul. Să ferim şcoala şi neamul de conducători lipsiţi de dragoste. Ei sunt cauza la scădere şi necinstirea autorităţii şi ei înmulţesc prostia la sate şi oraşe, ei cei ce nu văd decât interesul lor propriu, fie preot, fie învăţător, fie ori şi cine ar fi. Ei sunt cauza relelelor de azi. Ei nu au nici dragoste nici credinţă, şcoala lor fără suflet, biserica lor aramă sunătoare.

Dumitru Ilea.

D I N R E A L I T Ă Ţ I L E V I E Ţ I I Ş C O L A R E

De multe ori, soluţiile celea mai ideale, preconizate de oameni bine intenţionaţi, formulate în programe şi articole de legi, printr'un neajuns al vremii, rămân departe de ceeace ar trebui să fie. Realitatea, trista realitate, le paralizează efectul.

Cu drept cuvânt, o putem spune aceasta despre şcoala primară, căruia legiuitorul de azi, Dl. Ministru Dr. Angelescu, prin legea din 1924 i-a dat organizarea pe care o merita, mai ales într'o ţară ca a noastră, cu un popor, care n'a in­trat încă întru totul — trebue s'o recunoaştem - în ritmul vremilor.

N'a fost niciodată în intenfiunea noastră de a critica anumite stări de fapte, smulse din ansamblul vieţii noastre şcolare, numai de dragul de-a o face aceasta. Cuvântul nostru, spus în numele şcoalei, a fost mai întotdeauna rezultatul practic al unor îndelungate cercetări pe teren, a căror temei­nicie şi adevăr, ne-a îndreptăţit a le arăta celor de sus, pen-tru sesizare şi luare de măsuri practice.

Cursurile şcoalei primare de azi, aşa cum ele funcţio­nează, apar cu un adevărat haos, care nu fără sfială îl cre­dem, menit a ucide entuziasmul din sufletul învăţătorului.

Se ştie că cel puţin 3 4 din numărul şcoalelor din Ro­mânia nu au decât un singur învăţător şi acestui îvăţător i-se pretinde după programa analitică, să predea nici mai mult nici mai puţin decât 35 de lecţiuni pe zi. Şi cum unei lecţiuni ca să poată fi înţeleasă şi asimilată de elevi îi trebue cel puţin o jumătate de oră, însemnează că învăţătorul acela să vorbească 17 ore şi jumătate în şir. Eu cred că nici «Mis meliţa» nu va fi în stare să bată recordul aceasta. Hai să zicem însă că, printr'o minune, plumânii dascălului român s'ar oţeli — e doar hrănit abundent cu otrava amarului — să ne întrebăm, câte ore are ziua şi noaptea ? Par'că mai mult de 24 nu are şi dela 17 până la 24 nu's decât 7. Vă închipuiţi, 7 ore pentru treburi personale, masă şi somn.

Alta. lai în mână programa analitică. Acolo la pagina 10 este scris negru pe alb orarul săptămânal: cl. I 24 ore, a II 24 ore, a III 28, a IV 28, a V 24, a VI 24, a VII 24, în to­tal 176. Săptămâna are 6 zile de şcoală deci 176: 6 = 2 9 ore şi 20 minute. Ca'n poveşti, nu ? Dar hai să mai lăsăm dela noi, să reducem orele la jumătăţi, vom avea atunci 14 ore şi jumătate zilnic. Cine este în stare să vorbească 14 oie în şir şi încă într'o cameră cu aier îmbâcsit de praf ? Nimeni. Şi deci sau se lasă afară două treimi din materie, sau se spune copiilor, luaţi de aici până aici, altă cale nu-i, repet, o lecţie predată metodic, cere cel puţin o jumătate de oră. Mi se va obiecta că orarul acela este idealul, el este pentru şcoala cu 7 puteri didactice, adică pentru scoale inexistente în satele României. Sunt judeţe, în cari nu găseşte un sat măcar cu 7 puteri didactice.

Atunci ? ? Sau să se doteze fiecare şcoală cu 7 puteri, sau să se facă programe potrivite puterilor didactice ce avem. O pro­gramă pentru şcoalele cu unu şi doi învăţători, alte peniru cele cu 3—4 şi 5 învăţători, cea actuală putând rămâne pen­tru şcoalele cu 6—7 învăţători. La urma urmei şi o programă numai pentru şcoalele cu 1, 2, 3 învăţători, rămânând cea actuală pentru cele cu 4, 5, 6 şi 7 învăţători, însă ar da re­zultate mai bunişoare ca celea de azi, când unul trebue să ducă în spate ce duc 7.

Asta cu programele. Să revin la clase. Un singur învă­ţător la 7 clase ? Ştiţi ce înseamnă asta ? Sau să crape în­văţătorul sau copilul, sau învăţământul să se facă numai de mântuială, un pas înainte, zece înapoi. Absolventul a VII clase de astăzi, nu este în stare să rezolve o problemă pe care o rezolva cu o uimitoare uşorinţă absolventul a 5 clase primare rurale dinainte de războiu. De ce ? Fiindcă acele 5 clase erau repartizate pe 3 divizii.

Avea acest fel de organizare scăderile lui dar da posi* bilitatea învăţătorului să predea temeinic materia. Şi încă ceva: la majoritatea elevilor din clasele a VI şi a VII am constatat o pronunţată scădere a tuturor facultăţilor mintale în raport cu celea constatate în clasa IV. Cât despre interes şi dragoste de şcoală nici poveste, abia 3—4 din zece. La unii pubertatea, la alţii gândul după horă, la alţii dorul după muncă la câmp, îi îndepărtează de şcoală. Fetele mai ales I

Ce se vrea cu ele la 15 şi 16 ani ? Majoritatea lor din c la­se le VI şi VII sunt femei întregi, cu sâni, cari întind cămă-şuţa de stă să plesnească ! De ce se ucide sufleteşte mama de m â i n e ? Ne-am întrebat noi vreodată ce se petrece în sul fe-tul unei astfel de fete când nu poate răspunde la o între­bare sub ochişorii colegilor ei din clasa I şi a II de un cot cu cap cu tot ? Nu mai vorbesc de cazurile când învăţătorul disperat de procesele verbale mizerabile ale organelor de con­trol, când, fie că materia nu este la curent, fie că nu es te asimilată, este notat rău, pune mâna pe nuia şi dă de merg fulgii. Da , dacă există vreo şcoală cu şapte clase la un s in­gur învăţător şi corespund exigenţelor organelor de control, apoi să ştiţi că acolo se bate ca la poliţie. E scandalos pen­tru secolul nostru, dar nu-i vinovat învăţătorul, ci acela care i-a pus în spinare mai mult decât poate duce şi-1 loveşte nu cu bâta, ci cu condeiul în soartă.

In faţa acestor triste realităţi, o grabnică luare de m ă ­suri s e impune, care să schimbe din temelie organismul vieţii noastre şcolare.

Altfel, zidim pe teren nis ipos . Druţa Florian

înv. dir.

- Î N V Ă Ţ Ă T O R U L E X P L O R A T O R »

Subiectul articolului de faţă l -am desprins din afirma­ţiile lui G. Lombardo Rădice asupra şcoalei active. Inafarâ de faptul, că întreagă concepţia sa e străbătută de o mulţime de definiţii suges t ive , cea de mai s u s s intet izează , însă , într'un mod mai fericit atitudinea Iui. Pe lângă aceasta , felul în care înţe lege Lombardo Rădice şcoala activă e cel mai a-proape sau chiar identic celui, care trebue să-1 aibe şcoala românească . Din acest motiv cunoaşterea operei lui îţi aduce un real folos .

E lucru ştiut, că azi se vorbeşte foarte mult de şcoala activă. Inafară de doctrinarii bine informaţi asupra naturii ei, mereu se scrie, se discută şi se alcătuesc deziderate, mai mult sau mai puţin aplicate, în legătură cu ea. Lăsăm la o

parte faptul, că pentru unii — pentru semidocţi bineînţeles — începe să devină o banalitate. Important e că pedagogia actuală se convinge şi îşi asumă cât mai mult din precizările activismului în educaţie. îşi asumă, desigur, prin doctrinarii propriu zis ai şcoalei active, prin acele inteligenţe, care au pătruns adânc problema atât pe plan teoretic cât şi practic. Şi aci, ca în toate domeniile unde intervine filosofia dealtfel, notăm o deversitate de păreri. Deşi, în esenţă, au aceiaşi origină, cuvântul loc ultim diferă, însă. In linii mari, două sunt părerile, care se deosebesc: şcoala muncii (arbeitschule) şi şcoala activă propriu zisă (tatschul). Una promovează mai mult activitatea fizică, cealaltă activitatea integrală — fizică şi psihică — a individului. Nu aceste diferenţe vrem să le relevăm în rândurile de faţă, ci să răspundem la următoarea întrebare: din moment ce şcoala activă preconizează activi­tatea elevului, ca principiu fundamental în acţiunea educativă, învăţătorul pe ce plan rămâne ? Activitatea lui e redusă mult sau e înlăturată complect ? La această chestiune pedagogia italiană contemporană a dat două răspunsuri.

Montessori, susţinând auto-educaţia, afirmă că acţiunea învăţătorului în şcoală — aşa cum o înţelege ea — trebue redusă aproape complet; uneori chiar de tot. Aşa încât copi­lul să se desvolte absolut liber, nestânjenit de nimic ce ar fi voinţă streină. Singură activitatea spontană a elevului e dea-juns spre a-1 duce la perfecţionare, la desăvârşirea forţelor sale psihice şi fizice. învăţătorul are rol de asistent, numai. Aşa dar, auto-educaţia e sensul şcoalei active.

G. Lombardo Rădice, atât în observaţiile ce le face asu­pra şcoalei de la Montesca precum şi în alte părţi ale scrie­rilor sale, găseşte că răspunsul dnei Montessori e greşit. Lucru netăgăduit, ea şi-a creiat un loc de seamă în istoria pedagogiei prin respectul ce 1-a arătat copilului. A-1 lăsa însă, pe deplin liber, «se prea poate ca spOntanietatea copilului să devină întâmplătoare şi desordonată». «Copilul care lucrează de capul său este un absurd». înţeleasă bine, şcoala activ/â nu scoate pe învăţător din clasă, ci îl chiamă mai aproape de elev; îl obligă să participe într'o măsură cât mai mare la sforţările copilului de a se ridica la înălţimea înţelegerii lumii, de a se desăvârşi în ceeace are dotaţie. Dar să fim înţeleşi i învăţătorul nu trebue să se prezinte în faţa elevului, ca unul

care «ştie» deja, ca unul care e complet format — sau mai binezis, care cunoaşte atât cât trebue unui copil. Dealtfel o atare pretenţie e absurdă în faţa ştiinţei, care e o continuă noutate. Învăţătorul să fie, ca şi elevul — şi împreună cu elevul — un veşnic descoperitor al adevărului; un veşnic cercetător. Să-şi pună şi el mereu întrebări în faţa vieţii şi a naturii precum îşi pune elevul. Făcându-te tovarăşul lui, nutrind aceiaşi sete de cunoaştere, să fii un continuu scrută­tor al realităţii. Intr'adevăr: copilul de sub mâna învăţătoru­lui e mereu altul deci şi interesele sale îl vor purta mereu spre alte aspecte ale realităţii, decât semenul său. Şi cu acea­sta însă-şi învăţătorul, dacă respectă pe copil, va fi impus să cerceteze tot lucruri noui. Aceasta să fie şcoala: o unificare a intereselor copilului cu ale profesorului şi ale profesorului cu ale copilului. Aceasta ar fi şi sensul şcoalei active. Ea cere învăţătorului să fie un adevărat explorator. Cel care face din »rutîna în învăţământ« un merit e de zece ori greşit. Rutina înseamnă o închistare în aceleaşi forme; o deprindere mecanică a procesului de învăţământ. Ea ucide libertatea spiritului, spontanietatea. Şcoala, însă, trebue să fie «întâl­nirea a două spontanietăfi» elevul şi profesorul. Spontanie­tatea învăţătorului, care merge înainte — ca un frate mai mare — şi spontanietatea elevului care-1 chiamă să meargă pe o anumită cărare.

Stârciu, Octombrie 1935. V. Gr. Pupăză.

ACŢIUNEA ANTIREVIZIONISTĂ Intre primele preocupări ale activităţii extra-şcolară a mem­

brilor corpului didactic primar este, fără îndoială, organizarea unei acţiuni sistematice antirevizioniste, mai ales aci la graniţa etnică şi politică a ţării. Imperativul zilei de astăzi este: întru­nirea tuturor cetăţenilor loiali şi conştii într 'un mănunchiu in­disolubil şi formarea unui zid invincibil de apărare contra pro­pagandei de peste graniţă care propagă revenirea la o situaţie medievală de oprimare şi extirpare.

Continuitatea noastră naţională în actualele graniţe a ară­tat-o bine documentat dl prof. universitar dr. Marin Ştefănescu în conferinţa sa din ciclul prelegerilor organizate de secţia stu­denţească a „Ligii Antirevizioniste Române".

Eeproducem după ziarul „Universul" din conferinţa d-lui prof. Marinescu, un material preţios în mâinile învăţătorului pen­tru propaganda ce-1 aşteaptă în aceasta privinţă:

„După cum se ştie, în prima conferinţă care a avut loc, din sus numitul ciclu, s'a dovedit istoriceşte continuitatea noastră naţională în actualele graniţe.

Ca dovezi, în această privinţă, s'au citat diferite texte de­cisive. Astfel, Anonimul, scriitor maghiar, notarul regelui Bella, ne spune, în prima jumătate a sec. XII I , că, atunci când au ve­nit în Transilvania ungurii au găsit voevodatul valahului, adicS al românului Gelu. Apoi, ca o confirmare a acestui fapt, în 1291 regele Andrei al IlI-lea, într'o convocare pe care o faoe pentru o adunare la Alba-Iulia, învită între alţii şi pe români. Ceeace dovedeşte, evident, continuitatea românilor în ţara unde au fost găsiţi. Şi întâlnim aceleaşi probe evidente în desfăşurarea tim­pului, ca, de ex., sub voevodul Transilvaniei Stibor în 1399, sub regele Ungariei Albert în 1439, etc. încât, din punct de vedere istoric, drepturile noastre cu privire la unitatea noastră naţională, în actualele graniţe, sunt imprescriptibile.

Dar nu este numai atât. Chiar dacă n'ar exista asemeni is-voare pur istorice, există, totuş, cugetarea românească, filosofia românească. Iar în această cugetare, in această filosofie, ideea.

466 Anul XII.

unităţii noastre naţionale, în actualele graniţe, este însuş unul din elementele sale esenţiale. Şi aceasta idee nu apare în chip sporadic, ci ea este într'o impresionată, decisivă continuitate, con­stituind o tradiţie, din ce in ce mai luminoasă, mai elocventă.

Şi, în prezenta conferinţă, îmi propun să arăt aceasta, prin citate de texte, care sunt categorice în această privinţă. Aceste texte sunt cunoscute, dar nu s'a stăruit încă îndeajuns asupra interpretării lor. Căci aşa suntem încă noi românii, noi încă sun­tem un neam patriarhal. Avem comori aşa de multe, că nu le-am pus încă multe în valoare.

Să considerăm, deci, câteva din aceste comori, cari sunt unele din cele mai puternice dovezi întru legitimitatea unităţii noastre naţionale, şi întru netemeinicia tesei revizioniste maghiare.

Să începem de ex., cu filosofia istoriei, pe care o găsim la cronicarii noştri. Şi apoi să venim treptat, trecând prin diferitele momente, ale filosofici noastre, spre timpul când ni s'a realizat unirea. Astfel, vom vedea cum ideea unităţii noastre naţionale, în actualele graniţe, nu este produsul sporadic al unui moment trecător. Ci ea este o idee — tradiţie, care face parte din în­săşi fiinţa neamului românesc, şi care se transmite, deci, din ge­neraţie în generaţie. Ea este un imperativ categoric, un ideal organic al neamului românesc, care trebuia odată să se împlinea­scă peste vitregia vremurilor ce o întrerupse.

Ce spun cronicarii

Iată, textual, ce găsim, în această privinţă, de ex., în sec. X V I I , în Cartea pentru descălecatul dintâi a lui Miron Costin: „începutul ţărilor acestora şi al neamului moldovenesc şi munte­nesc, şi în ţările ungureşti, cu acest nume Români până astăzi, de unde sunt veniţi, întru aceste părţi de pământ, zice Miron Costin, a scrie multă vreme la cumpănă a stătut cugetul nostru. Să încep osteneala aceasta după atâtea veacuri, dela descălecatul ţărilor dintâi, dela Traian împăratul Ramului, cu câteva sute de ani peste mie trecute, se sperie gândul. A lăsa iarăş nescris, cu mare ocară înfundat neamul acesta, este inimii durere. Ci biruit-a gândul să mă apuc de această osteneală, să scot lumii la vedere felul neamului, din ce isvor şi seminţie sunt locuitorii ţării noa­stre, a Moldovei, şi aşa din ţările ungureşti, că tot un neam sunt, şi o dată descălecaţi.

Zice-va cineva: prietene, târziu este. După sutele de ani,

c u m se vor p u t e a şti i s tor i i l e a d e v ă r a t e ? R ă s p u n d e u : Lăsa t -a p u t e r n i c u l D u m n e z e u i s c u s i t ă o g l i n d ă m i n ţ i i o m e n e ş t i : scr i soa­rea, — d i n t r u care , d a c ă v a n e v o i , o m u l ce l e t r e c u t e c u m u l t e v r e m i le va p u t e a ş t i şi l e va p u t e a o b l i c i ; şi n u n u m a i l u c r u ­ri le lumi i , s ta tur i l e şi î n c e p u t u r i l e ţări lor, ci şi l u m e a , cerul , pă­m â n t u l , că s u n t z i d i t e d e c u v â n t u l lu i D u m n e z e u cel p u t e r n i c . S c r i p t u r a n e d e s c h i d e m i n t e a d e a j u n g e m c u c r e d i n ţ a s p r e D u ­m n e z e u . D u h u l ce l s fânt , şi n e v ă z u t , şi n e c u p r i n s , şi n e a j u n s d e m i n t e a şi f irea o m e n e a s c ă . S c r i p t u r a d e p ă r t a t e lucrur i d e och i i noş t r i n e face d e l e p u t e m v e d e a c u c u g e t u l n o s t r u " . . . .

Ia tă c e n e s p u n e t e x t u a l Miron C o s t i n . Şi d a c ă n e d ă m os­t e n e a l a să a d â n c i m a c e s t p a s a g i u , p e n t r u a-i p r i n d e cât m a i pro­f u n d î n ţ e l e s u l , n u p u t e m să n u c o n s t a t ă m a c e s t a d e v ă r . E s t e n e ­î n d o i o s că f i l o s o f â n d a s u p r a i s tor ie i , M i r o n C o s t i n e s t e c o n d u s să c o n s t a t e , î n t r e a l te le , î n s ă ş i t rd i ţ ia că n e a m u l r o m â n e s c a l o c u i t d e l a î n c e p u t u r i l e sa le , c u m u l t î n a i n t e d e a v e n i u n g u r i i , ş i n'a î n c e t a t să l o c u i a s c ă , în c e e a c e n u m i m as tăz i g r a n i ţ e l e ac tua l e a le R o m â n i e i . A c e s t a d e v ă r a p a r e în toată l u m i n a p r i n t r ' u n s t u d i u m a i a m ă n u n ţ i t .

D a r t r e b u e să o b s e r v ă m că a c e a s t ă t rad i ţ i e c o n t i n u ă a se păs t ra c u î n d ă r ă t n i c i e , ş i d e v i n e d i n c e în ce c o n ş t i e n t ă , în c u r s u l t i m p u l u i . C e e a c e n e d o v e d e ş t e t o c m a i că ea e s t e u n i m p e r a t i v c a t e g o r i c , u n idea l o r g a n i c al n e a m u l u i r o m â n e s c , şi care t rebu ia să se î m p l i n e a s c ă odată .

Cronica lui Dimitrie Cantemir

A s t f e l , m a r e l e căr turar şi f i losof D i m i t r i e Cantemir , fos t d o m n al M o l d o v e i la î n c e p u t u l s e c o l u l u i al X V I I I , n e e x p r i m ă d e a s e m e n i în p r o p r i i t e r m e n i a c e a s t ă t rad i ţ i e . Ia tă c e n e s p u n e el în H r o n i c u l v e c h i m i i R o m a n o - M o l d o - V a l a h i l o r :

„ R o m â n i i d i n D a c i a , care s u n t M o l d o v e n i i , M u n t e n i i şi A r ­de l en i i , — z i c e D i m i t r i e Cantemir , — s u n t d i n n e a m u l lor h i -reş i R o m a n i de la Ital ia , d e Tra ian î m p ă r a t u l aduş i . Ş i R o m â n i i a u l o c u i t n e c u r m a t în D a c i a , p r e c u m p â n ă as tăz i l o c u e s c . Iar R o m â n i i d i n a le n o a s t r e ţări , c u ajutorul lu i D u m n e z e u , m ă c a r că s u p u ş i şi a scu l tă tor i s u b m o n a r h i i s t re ine , însă n i c i s tăpân irea , n i c i l iber ta tea lor n'au lăsat , că, d u p ă m u l t e s â n g e r o a s e ş i ro­m â n e ş t i războa ie , n i c i o d a t ă p ic ioru l d i n h o t a r e l e lor n u ş i -au s c o s , ci in f ip ţ i şi n e z m u l ş i au rămas . . . ş i b i s er i c i l e , l e g e a , j u d e c ă ţ i l e , o b i c e e l e , n e s m i n t i t e şi n e b e t e j i t e şi l e -au păz i t" .

Alte documente C o n s t a t ă m , d e c i , a c e e a ş i d e e t r a d i ţ i e , c a r e s e t r a n s m i t e d i n

g e n e r a ţ i e î n g e n e r a ţ i e . A p o i , la î n c e p u t u l s e c o l u l u i a l X l X - l e a , b ă n ă ţ e a n u l Ţ i c h i n -

d e a l s c r i e , î n F a b u l e F i l o s o f i c e ş t i , a c e s t e a t â t d e e x p r e s i v e c u ­v i n t e , c a r e c o n t i n u ă d i n c e î n c e m a i v i e a c e e a ş i d e e t r a d i ţ i e , a u n i t ă ţ i i n o a s t r e n a ţ i o n a l e î n g r a n i ţ e l e f i r e ş t i .

„ S ă f im no i t o ţ i r o m â n i i u n a , z i c e Ţ i c l i i n d e a l . U n a t r e b u e s ă fie n a ţ i a r o m â n ă . M ă r i t ă n a ţ i e d a c o - r o m a n ă , î n B a n a t , î n Ţ a r a R o m â n e a s c ă , î n M o l d o v a , î n A r d e a l , a t u n c i c â n d t e v e i l u m i n a c u î n v ă ţ ă t u r ă , c u l u m i n a t e l e f a p t e b u n e t e v e i u n i , m a i a l e a s ă n a ţ i e p e p ă m â n t n u v a fi î n a i n t e a t a " .

A s t f e l , c o n s t a t ă m , n e î n t r e r u p t , î n d e s v o l t a r e a c u g e t ă r i i r o ­m â n e ş t i , c a u n i m p e r a t i v c a t e g o r i c , c a u n i d e a l o r g a n i c e a r e t r e ­b u i a să s e î m p l i n e a s c ă , i d e e a p o r u n c i t o a r e a i d e i i u n i t ă ţ i i n o a s t r e n a ţ i o n a l e în g r a n i ţ e l e f i r e ş t i , p e c a r e l e a v e m a s t ă z i .

Ş i a c e a s t ă i d e e d e v i n e c u t i m p u l a ş a d e i m p e r i o a s ă c ă ea i s b u c n e ş t e î n r e v o l u ţ i e , p e n t r u a s e r e a l i z a . D u p ă r e v o l u ţ i a l u i H o r i a , C l o ş c a ş i C r i ş a n , d e l a s f â r ş i t u l s e c o l u l u i a l X l I I - l e a , a v e m r e v o l u ţ i a d e l a 1 8 4 8 c â n d f i losofu l S i m i o n B ă r n u ţ i u ţ i n e d i s c u r ­s u l d e l a B l a j . I n a c e s t d i s c u r s e l , c a a r d e l e a n , d e m o n s t r e a z ă t o c ­m a i t e z a p e c a r e o e x p u n e m . I a r , d u p ă a c e e a , t o a t e s c r i e r i l e s a l e f i losof ice s u n t a n i m a t e d e a c e e a ş i d e e , c a r e a l c ă t u i a s e n s u l v i e ţ i i n e a m u l u i r o m â n e s c .

E s t e , d e c i , n e î n d o i o s că i d e e a u n i t ă ţ e i n o a s t r e n a ţ i o n a l e , î n a c t u a l e l e g r a n i ţ e , e s t e la b a z a î n s ă ş i a f i losof ie i r o m â n e ş t i , e s t e î n s u ş i g e r m e n u l o r g a n i c v i t a l d i n c a r e , ş i p r i n c a r e s 'a d e s v o l t a t a c e a s t ă f i losof ie .

D a r c e e a c e e s t e d e m n d e a d m i r a t î n a c e a s t ă c o n c e p ţ i e , e s t e n o u l i d e a l a l R o m â n i e i , — r e a l i z a r e a c u l t u r i i , a c i v i l i z a ţ i e i , a n o ­b l e ţ e i , — c a r e se d e s p r i n d e d i n i d e a l u l î m p l i n i t a l u n i r i i . L ' a u î n t r e z ă r i t s u b l i m E u f r o s i n P o t e c a , p r o f e s o r u l d e f i losof ie d e l a ş c o a l a l u i G h e o r g h e L a z ă r , H e l i a d e R ă d u l e s c u , N i c u l a e B ă l c e s c u . . . I a r n o i t r e b u e să-1 p r e c i z ă m , p e n t r u a-1 r e a l i z a . . . "

M u n c ă ş i c i n s t e ! . . -

Este un fapt arhicunoscut, că în viaţa noastră publică acţiunea politică joacă un rol hotârîtor. Regimul nostru de­mocratic -a dat naştere la diverse partide. Acestea şi-au în­tocmit programe, îşi popularizează ideile şi duc lupte grele pentru atingerea unicului obiectiv : cucerirea puterii. Ca să ajungă însă aci, au nevoie în primul rând de cadre cât mai puternice. De aceea goana după partizani e furibundă. Cetă­ţenii se înrolează Unii după simpatii, unii de dragul ideolo­giei, iar alţii — cei mai numeroşi — după interese. Partizanii sunt răsplătiţi. Mulţi ajung cîTiar acolo, unde nu visează. Se­lecţia valorilor e o himeră ; nu există aproape în nici un do­meniu de activitate. Datorită acestei anomalii, foarte mulţi lovesc cu piciorul şi 'n munca dreaptă şi 'n cinste. Acest spe­cimen de oameni caută să se îmbogăţească şi să se ridice pe căi piezişe. Şi — trebue s'o recunoaştem — reuşesc.

Cluburile sunt atotputernice. Ele învestesc, ele mazilesc. Criteriile lor de apreciere sunt aceleaşi pretutindeni: nepotis­mul, intervenţia şi serviciul adus în vremuri de restrişte (în opoziţie). Acei, cari ajung în locuri, pe care nu le merită, nu mai caută să muncească intens şi serios pentru a-şi câ t iga reputaţia recerută. Ştiu, că schimbările vin tocmai când nici nu visează. De aceea caută numai profitul. Profitul urgent şi mănos. Cât despre prestigiul, ce trebue să şi -1 câştige prin muncă şi capacitate, asta nu-i interesează, Astfel de moravuri păgubitoare au intrat şi pe uşa şcoalei primare. Iar neajun­surile iscate de pe urma lor sunt infinit de mult. Dl inspector D. Mărgineanu a arătat unele din ele cu ocazia conferinţei or­ganelor de control din regiunea Oradea. Dsa — cu francheţa ce-1 caracterizează — a spus lucrurile pe nume.

Din nenorocire însă, răul e mai adânc. A intrat până în măduva satelor. Acolo, unde n'ar trebui să existe decât cin­ste, muncă, adevăr şi legalitate, s'a încuibat microbul ucigă­tor, ţîşnit din mocirla pestilenţială a clubului. Satele noastre nu au nevoie de schimbările de decor ordonate de politiciani.

470 Anul XII.

Ele au nevoie în permanenţă de oamenii muncii drepte şi ai cinstei desăvârşite. Pe badea Toader nu-1 intereseeză, că la şcoală, în locul bătrânului X, a fost numit «delectăr» tinere-rul în mod provizoriu V. Pe acest ţăran îi interesează un sin­gur lucru: copilul său să fie învăţat şi educat bine, iar lui să i-se arate cum trebue îngrijită o vită, cum sâ muncească pământul mai cu folos, cum sâ-şi îngrijească sănătatea, etc.

Invăţătorimea dela sate are tot dreptul să activeze în viaţa politică Nu are însă dreptul să-şi neglijeze îndatoririle profesionale. Cei cari fac acest lucru, merită toată hula. Avem o lege a învăţământului primar. Acolo atât drepturile, cât şi datoriile ne sunt statornicite. Şi atunci nu înţeleg, dece unii colegi caută să încalce drepturile altora. Dece se pretează la injoncţiunile cluburilor? Servesc prin aceasta oare interesele obşteşti ? Desigur, nu.

învăţătorul în satul său trebue să fie un model de mo­destie, cinste şi dreptate. Ridicarea sa e valabilă numai în cazul când şi-a câstigat-o prin capacitate şi muncă cinstită, căci numai atunci foloseşte şi obştei. Nicolae- Apostol din ad­mirabilul roman al scriitorului Cezar Petrescu, n'a umblat după glorii efemere. A muncit cinstit şi drept, ia roadele cele bune n'au întârziat.

Aceasta să fie şi lozinca noas t r ă : muncă şi cinste!

Ion Berinde.

Contribuţie la studiul individualităţii «Ziua de mâine va fi aşa cum o va prepara şcoala» —

aşa spunea Spiru Haret. Azi, când omenirea caută noui drumuri pentru realizarea

scopului şi idealurilor sale, când aşa zisa «Lege a pumnului» s'a înlocuit cu «Cultura, care este factorul dominant în opera de înălţare a masselor populare» (spune Pestalozzi), nu poate şi nu-i permis să prepondereze drepturile politice şi nici fa­vorurile economice. Idealul nostru trebue să fie cultura, fiindcă ea -are înrâurirea cea mai puternică asupra desvoltării şi a progresului unui neam. Izvorul culturii este şcoala.

Căutând în vieaţa altor popoare vom vedea, că şcoala le-a ridicat forţele naţionale. Şcoala a ridicat Germania dela cea mai joasă treaptă a căderii la culmea aspiraţiunilor ei, în cursul numai a 55 ani. Ceeace sabia lui Barbarossa şi a lui Carol Quintul nu putuse face în una mie de ani, filozofii şi dascălii au făcut într 'o jumătate de secol.

Exemplul Germaniei îl urmează şi alte ţări. Şcoala este chemată, a ridica ţara noastră din impasul

moral şi material în care se găseşte. Pătrunsă de căldura dra­gostei şi familiarităţii, ea va forma oameni apţi pentru vieaţă, regenerând naţiunea în puterea de rezistenţă şi progres. «Fie­care generaţie, care urmează, să fie superioară celei prece­dente», conform filozofiei lui Kant.

Tendinţa şcoalei de astăzi este întronarea individualizării în educaţie şi în învăţământ.

Cunoaşterea individualităţii copilului reclamă un studiu temeinic.

Studiul individualităţii constitue fundamentul şcoalei de azi şi al tuturor experienţelor pedagogice şi psihologice. Ne­cesitatea de a cunoaşte vieaţa sufletească individuală a dat naştere mai multor metode.

Azi, când programele cer o schimbare, bazată pe espe-rienţe psihologice, când şcoala veche cere o altă formă, rolul nostru este mare. Să ne cunoaştem bine elevii. Fiecare elev

prezintă o altă putere de adaptare la mediul ce-1 înconjoară. Această putere de adaptare la mediu este inteligenţa, ceeace formează esenţialul pentru noi, învăţătorii . Claparede definise inteligenţa ca fiind «capacitatea organismului de a deslega prin gândire problema nouă». După W. Stern «inteligenţa este putinţa generală a unui individ de a-şi adapta gândirea în mod conştient la cerinţa nouă», este deci o putere spirituală de adaptare.

Totul ce voim să realizăm în clasă se bazează pe inte­ligenţă. Testele pentru măsurarea inteligeuţii se vor întocmi astfel încât ele să nu facă apel la cunoştinţe, ci la inteligenţa naturală a copilului. Selecţionarea copiilor făcută între elevi pe baza cunoştinţelor nu ne poate satisface. Se recere deci selecţionarea indivizilor după inteligenţă. Lucru posibil numai atunci, dacă vom aplica măsurătoarele alcătuite pe baze şti­inţifice, care sunt testele inventate de Alfred Binet şi aplicate mai întâiu de el. De atunci această problemă a preocupat încă mulţi pedagogi şi oameni de ştiinţă, făcându-se apreciate mo­dificări, înlocuind conţinutul testelor cu material cultural-na­tional, adaptabile împrejurărilor. Lucru susţinut de dl profesor Ştefănescu Goangă într 'o prefaţă: «Testele de inteligenţă uti­lizate ca etaloane de măsură într 'o anumită ţară, nu pot fi aplicate în alte ţări, fără o revizuire a lor, potrivită cu rea­lităţile ţării respective şi cu materialul uman de care aceea ţară dispune».

Acest etalon naţional al poporului nostru este în cartea dlui Alexandru Roşea, asistent universi tar : «Măsurarea inte­ligenţii şi debilitatea mintală».

Aplicarea testelor e lucru foarte greu, pentrucă a lucra de formă nu are nici o valoare. Sunt chiar unii autori, care se ridică contra faptului să se facă experienţe de persoane neiniţiate în psihologie, de nespecialişti. Ar trebui studiat mult să ai o pregătire formată în ani de-arândul, esperimentând în laboratoare alături de profesori specialişti.

Dar nu fiecărui învăţător îi este dat să fie un specialist, unii fiind lipsiţi de capabilitate, iar alţii de mijloace şi împre­jurări. Şi cu toate acestea studiul individualităţii se poate face şi se pot complecta fişele de observaţie, cari azi sunt obligatorii. Ne trebue numai voinţă. Sunt cărţi despre măsu­rarea inteligenţei destule, cu instrucţiuni clare, la cari dacă

vom fi fideli, vom obţine rezultate bune, fiind ele bazate pe cercetări ştiinţifice. Noi, cei cari nu ne simţim destul de pre­gătiţi, ne vom îngriji să avem o astfel de carte, vom urma întocmai instrucţiunilor primite acolo, vom fi numai executori, iar răspunderea o lăsăm întocmitorilor.

Asemănând testele cu manualele, unde avem toată lati­tudinea de a alege pe cele pe care le credem noi mai potri­vite, tot aşa vom proceda şi cu testele. Le vom alege pe a-cele care au fost mai mult esperimentate şi etalonate la co­piii din ţara noastră. /

Eu le-am găsit mai potrivite testele neverbale de grup. Clasa întreagă mi-o consider un grup de copii. Aceste teste sunt potrivite pentru toate vârstele.

Importanţa fişelor individuale este mai mare cu privire la formarea claselor omogene, problemă mult discutată. Re­zultatele frumoase se cunosc în ţările unde fişele sunt în prac­tică de ani de zile.

Având în vedere ziua de mâine şi stimulaţi de concu­renţa culturală psiho-pedagogică a statelor vecine, să aducem fiecare modestul nostru aport pentru cultura neamului şi pen­tru uşurarea muncii noastre de mâine.

S. S.

DIN TRECUTUL SĂLAJULUI.

I S T O R I A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI R O M Â N E S C DIN S Ă L A J (8)

învăţătorii trebuiau să fie absolvenţi ai unei preparandii publice şi cu examen de capacitate.

Un învăţător putea să conducă cel mult 80 e'evi. întreţinerea materială a şcolii: sală de învăţământ co­

respunzătoare, curăţit, material didactic, etc. şi plata învăţă­torului au căzut în sarcina confesiunii.

Până la unificarea învăţământului în România întregită, şcolile confesionale salăjene şi-au avut originea organizării fundamentale în această lege.

Cum bine observă Gh. Dariţiu într'un loc din Părţi —-cu adevărat — alese din Istoria Transilvaniei, că această lege, aşa cum a fost ea redactată, după modele străine, de ministrul Eotvos, ar fi fost «bună şi folositoare», dar o ne­dreptate strigătoare la ceriu, o ură justă a Românilor, un râs batjocoritor şi o osândă a lumii civilizate, au stârnit legile de modificare, ce au urmat.

îndată după moartea ministrului Eotvos, legea XXXVIII ex 1868 a fost modificată prin altele, cari au fost îndreptate făţiş spre desnaţionalizarea naţiunii române.

Legea XLIV din 7 Decemvrie 1868, despre egala îndrep­tăţire a naţionalităţilor, sau legea naţionalităţilor, cum i se mai zicea, cu care ungurii s'au fălit în faţa străinătăţii, a de­venit o parodie. Şi am înţeles cu amar dictonul formulat de Montesquieu, că : «Nu este tiranie mai crâncenă, ca aceea, ce se exercită la umbra legilor şi sub aoarenţele justiţiei».

Şi acum «dacă presimţesc rândunelele apropierea verei şi a iernei şi animalele furtuna cea grea şi dacă unii oameni îşi spun mai înainte chiar şi ora monii: un neam întreg să stee nemişcat ca peatra, cându-i bate ora fericirii şi să tacă ca un surd şi un mut când i se trage clopotul de moarte ?« ')

Românii au presimţit furtuna, ce se apropia, de aceea încă în 1869, Ioan Anderco homorodanul, vicarul general ca-

1) S. Bănuţii! , Discursul jinut la Blaj, în ajunul zilei de 3-15 Mai 1848.

pitular al diecezei de Gherla şi întâiul membru al «Reuniunii învăţătorilor români sălăgeni», scria preoţilor să exopere cumva poporului declaraţii solemne, că vor susţinea confesionalitatea şcoalei lor, conîorm prescripţiunilor §§-Ior 11, 27, 28, 29, 34, 133 şi 141 ai legii XXXVIII din 1868, cari prescripţiuni asi­gurau aceasta. Na este arhivă parohială în Sălaj, care s'a păstrat aşa cum trebuie, între actele căreia din anul 1871—73 să nu fie o «Obligaţiune», subscrisă de aproape întreg satul, prin cuprinsul căreia declară, că-şi vor «ţinea cu rezoluţiune confesionalitatea şcoalei» lor, dorind astfel a putea lucra prin şcoală pentru Neam.

Furtuna maghiarizării, presimţită de bieţii Români, se apropia şi încă sub aparenţele justiţiei.

Astfel legea XVIII din 1879 aşează limba maghiară între obiectele obligatorii în toate şcolile confesionale. Prin «Ordo­nanţa specială» (§-ul 4), emisă sub No. 17284—1879, se sta-toreşte planul de propunere în şcolile confesionale şi dispune : în şcoala cu un singur învăţător se vor folosi săptămânal pentru deprinderi verbale şi mentale în învăţarea limbei ma­ghiare 9 ore, iar pentru scris-cititul în limba maternă şi ma­ghiară 8 ore, — adecă 13 ore pentru limba maghiară şi 4 ore pentru limba maternă. Pentru aeeste obiecte înfr'o şcoală cu 2 învăţători 15, respective 13 ore; într'o şcoală cu 3 învăţă­tori 17, respective 19 ore; cu 4 învăţători 20, respective 25 ore; cu 5 învăţători 18, respective 24 ore şi într'o şcoală cu 6 învăţători să fie 26, respective 26 ore.

Această lege, care era în flagrantă contrazicere cu legea de naţionalităţi şi contrară tuturor principiilor pedagogice, a provocat o încordată îngrijorare a tuturor Românilor ardeleni.

Cununa operei de schimonosire a legii din 1868, de des-nationalizarea minorităţilor etnice şi a tuturor năzbâtiilor, o pune în- 1907 contele Adalbert Apponyi, prin articolul de lege XXVII. «Poftesc, — zice Apponyi într'un circular către ordi-nariatele episcopeşti (No. 76000—1907), — conlucrarea zeloasă şi în aceia direcţiune, ca limba maghiară în virtutea acestei legi.... să devină în scurt timp tezaur comun al fiecărui ce­tăţean».

în zadar au fost toate protestele Românilor ridicate prin archireii bisericilor noastre, a deputaţilor români în dietă şi a conducătorilor noştrii prin adunări populare, că legile din

1879 şi 1907 erau cu atâta perfidie întocmite şi urmate fie­care de dispoziţiuni cu privire la salarizarea învăţătorilor, pe cari le vom atinge mai la vale, încât învăţământul confesio­nal automat era pe calea maghiarizării.

Unele şcoli confesionale «au încetat a mai fi aşezăminte de cultură şi au devenit nişte focare pentru propagarea limbii maghiare». J )

Astfel, în ce priveşte structura învăţământului nostru con­fesional vedem, că este organizat conform legii 38 --1868, plus modificările aduse prin legi ulterioare de către visătorii «ideii de stat naţional unitar maghiar» şi îndreptate făţiş contra desnaţionalizării noastre. Conservatorismul, atât de caracteri­stic naţiunii noastre, prin multe comune a fost o piedecă în organizarea învăţământului conform legilor, iar bărbăţia şi conştiinţa de neam a Românului, care «s'a luptat mai mult pentru limbă de cât pentru viaţă» — cum bine zice Ant. Bon-finius, — a fost o piedecă în calea realizării visurilor nebune a asupritorilor noştrii.

b) întreţinerea materială a şcolilor confesionale a căzut în sarcina comunităţilor confesionale, cari conform legii din 1868, s'au obligat a edifica localuri şcolare şi a adapta pe cele necorespunzătoare conform prevederilor §lui 27, adecă să fie pe loc sănătos, «să fie uscate şi amăsurat numărului pruncilor (numărând pentru o şcoală 60 de copii şi pentru fiecare copil cel puţin un loc de 8—12 picioare pătr . )»; să fie luminoase, largi şi uşor de ventilat.

Comunităţile noastre confesionale prin senatele şcolare s'au silit a adapta localurile şcolare astfel ca să fie corespun­zătoare şi le-au înzestrat cu materialul didactic necesar.

Scaunul şcolar sau senatul şcolar, după prevederile legii XXXVIII—1868, s'a compus din preot ca preşedinte, învăţă­tor ca secretar, curatorul bisericii ca membru de drept şi încă 9 membrii a leş i ; după legea XXVIII —1876, numărul membri­lor aleşi s'a redus Ia cel puţin 5.

Agendele senatului şcolar erau : alegerea învăţătorului, aplicarea obligativităţii şcolare, întreţinerea materială a şcolii, supravegherea instrucţiunii şi judeca în I-a instanţă contro­versele dintre învăţător şi părinţii elevilor săi.

Cele mai multe din senatele şcolare s'au achitat conşti-ÎTMemorandul 1872.

incios de aceste îndatoriri creind într'unele comune fonduri şcolare din pământuri şi bani.

Dar gogoriţa operei de desnaţionalizare* şi aici a căutat «nod în papură». După cum vom vedea şi .într'alt loc, pentru a impune ajutorul de stat, şcoala comunală sau şcoala de stat, şi astfel imixtiunea directă a statului în conducerea şcolilor confesionale să fie pe jumătate .sau. pe deantregul justificată, organele guvernului cu ocazia inspecţiilor ridicau diferite excepţiuni cu privire la întreţinerea materială a şco­lilor, la felul de salarizare a învăţătorului, la întocmirea pla­nului de învăţământ, progresul în învăţarea limbei maghiare, e t c , şi cari «abateri dela lege» dacă nu erau îndreptate într'un timp fixat, ori învăţătorul era destituit ori şcoala era închisă.

Mai ales după ce au început modificările legii XXXVIII din 1868, inspectorii şcolari cu ocazia vizitaţilor lor obişnuite pela şcolile confesionale, au căutat sistarea acestui învăţământ, ridicând excepţiuni în nex cu întreţinerea materială, cum sunt: că plafonul e prea jos cu câţiva cm., că e prea îngustă, n'are mobilier suficient, n'are materialul didactic trebuincios, nu-i curăţenie, e tc , şi dacă peste puţin timp nu se îndrepta unul din aceste «noduri în papură», şcoala se închidea : şi peste trei luni se deschidea şcoală comunală sau de stat, culmea ironiei, în localul găsit impropriu cu câteva luni înainte.

Câteva cazuri : Sala de învăţământ din Siciu e «defectuoasă». 1) Sala de

învăţământ din Badon e prea îngustă, cea din Vârşolţ la fel şi cea din Recea e prea joasă şi să se ridice la 4 m. înăl­ţ ime. 2 ) Şcoala din Badon n'are «recvizite necesare». 3) Şcoala din Bădăcinu «nu e adaptată». *) Şcoala din Vârşolţ cu »edi-ficiul şcolar necorespunzător legilor şi cu recvizite nu e în­zestrat». 5 ) Şcoala din Pereceiu cu edificiul şcolar «ne curăţit». 6)

Cu No. 55539—1900, Ministerul de Instrucţiuni excepţio-nează majoritatea şcolilor din Sălaj.

Dintr'un voluminos dosar 7 ) de astfel de excepţiuni se \) Nr. 35743—1899 a Ministerului de Instr. publică. 2) Idem. 3) Nr. 1742—1902 a Inspect. regesc, Zâlau. 4j Nr. 863—1902 a Inspect. regesc, Zâlau. 5) Nr. 1744—1802 a Inspe.J. r eg . s - , Zâlau, 6) Nr. 1745—1902 a lnspejt. rt^eso, Zălau, 1) In colecţia mea de acte vechi.

478 Şcoala[ Noasirâ Anuii Xîi.

poate vedea că cea mai febrilă activitate în acest senz a des-voltat-o inspectorul regesc Dr. Petri Mor alias Peiricaş, năs­cut în Sârăuad şi care ş'a câştigat primele elemente de cul­tură la şcoala confesională a «olahăiior» din Sârăuad, şcoală mai bine organizată de cât a lor, adecă nu a lor ci a Ungu­rilor că el era de baştină r o n â n ; iar ca recunoştinţă, întocmai ca străbunicul său episcopului Grigore Maior, a adus acestei şcoli astfel de drăguţe excepţiuni.

Am relatat câteva cazuri de excepţionări ridicate asupra câtorva şcoli din comune mai apropiate, unele curat româneşti altele mixte, pentruca să se vadă că îndată ce o excepţiune ridicată se acoperea, alta pe ioc răsărea şi în comunele mixte această activitate era şi mai îndrăcită.

In urmă, existenţa şcoalei confesionale ajungea în peri­col şi Ordinariatul episcopesc aşeza vina asupra bietului preot în calitate de director şcolar. Aşa în comuna Recea şi Vâr-şolf exc'epţionările au curs timp de 15 ani şi la 1909 Comisi-unea administrativă judeţeană a ajuns la rezultat în ce pri­veşte ridicarea şcolii de stat. Despre şcoala din Recea s'a spus că e prea îngustă, apoi că e prea scurtă, apoi că e joasă, altă dată că n 'are ferestre duble, apoi că nu e asigu­rat salarul învăţătorului şi în primăvara anului 1910 Ordina­riatul episcopesc din Gherla se adresează protopopului trac-tual astfel : «Din raportul vicecomitelui din comitatul Sălaj, acest consistor vede cu surprindere, că în Recea în toamna anului 1909 au ajuns la rezultat pertractările referitoare la edificarea şcoalei de stat, ceiace ar ii cea mai vădită primej­die pentru viitorul şcolii noastre». Protopopul a eşit la faţa locului şi preotul local Augustin Caba a trebuit să prezinte raport scris «de ce n'a relatat Consistorului despre primejdia aceasta?» Păr. Augustin Caba scrie între allele : «Despre în­fiinţarea şcoalei de stat din Recea nu am relatat veneratului Ordinariat pentru aceia pentrucă în Recea aceia e proectatâ şi de 10 ani, şi de 10 ani încoace antistia comunală ungurea­scă tot încontinuu pertracteazâ aceasta în şedinţele sale. In primăvara anului 1909, luând parte şi eu la o astfel de şe­dinţă, mi-am expus sentinţa, şi în numele locuitorilor gr. cat. din Recea, categorice am declarai, că la înfiinţarea şcolii de stat sub nici o condiţie nu îmi dau învoiala, cu atât mai

Anul XII. Şcoala Noastră _____ 479

vârtos, fiindcă noi la tot cazul voim a ne susţinea şcoala noastră confesională gr. catolică...

Tot posibilul l-am făcut prea on. Domnule Protopop ca să fie toate bine — sus e bunul Dumnezeu şi vede — numai că cu nemernicii de ei nu poţi învinge, căci te maltratează până dincolo».

Tragedia păr. Caba, în nex cu excepţiunile ridicate de «nemernicii de ei,» s'a repetat şi mai înainte şi după aceia în multe comune din cuprinsul Sălajului.

c) Elevii şcolilor confesionale s'au recrutat dintre copii dela 6 până la 12 ani pentru şcoala de toate zilele şi dela 12 până la 15 ani pentru şcoala de repetiţie, cu excepţia celor debili trupeşte sau sufleteşte. Planul de învăţământ era în­tocmit după prescripţiunile §-lui 5 din art. XXXVIII —1868, iar dela 1879, s'a introdus şi limba maghiară.

Manualele şi materialul didactic până la 1879, au fost destul de adecvate sufletului românesc al elevilor noştrii. Dela această dată s'a pornit o goană nebună asupra literaturii româneşti. «Mi-a venit la cunoştinţă cumcă agitaţiunile ro­mâneşti acum se extind şi la pruncii şcolari pentrucă se îm-părţesc între ei atari tipărituri a căror scop este preamărirea martirilor, cari luptă pentru naţiunea română şi ridicarea simţului de unitate a Românilor din patrie», scrie ministrul de instrucţiune către Ordinariatele episcop, româneşti şi în continuare ordonă sequestrarea acestor cărji şi sancţiuni dis­ciplinare pentru învăţători.

Astfel cărţile lui: D. Bolintineanu, Al. Grama, I. V. Iso-pescul, Aug. Treboniu-Laurianu, I. Manliu, Dr. I. Meşiota, I. M. Moldovanu, A. Mureşanu, Iacob Negruzzi, I. P. Papiu, P. Maior, Aron Pumnul, I. V. Rusu, Gr. Tocilescu, V. A. Ure­chea, Visarion Roman, I. Vulcan, A. D. Xenopol'), e t c , e t c , au fost strict oprite în şcolile din Ardeal.

Cele mai des întrebuinţate manuale şcolare în şcolile con­fesionale româneşti din Sălaj au fost: Pentru religie: «Cate-chismul mic, de mijloc şi mare» de Ioan Alexi; «Istoria bi­blică» de I. Papiu; «Istoria biblică» de Havril Pop, etc. Pen­tru limba maternă: «Tabelele de periete pentru scris-citit» cu chipuri colorate, edate de Roşiu-Varna; «Abecedariu» de I. Papiu; «Abecedariu român» de Prietenii şcoalei din Braşov;

1) La Anexe : Conspectul cariilor oprite în şcolile din Ardeal, întocmit pe bază de acte şi documente.

4 8 0 _ ŞcOjlaNoastrâ Anul_XII.

«Abecedariu» de V. Pe t r i ; «Legendariu sau carte de citit» de I. P. Papiu ; «Compendiu de gramatica limbei române» de T. Cipariu; «Gramatica română» de N. F. Mihelţianu şi alte le­gendare de Munteanu şi Solomon, de V. Petri şi Andreiu Cosma. Pentru matematică: «Maşina calculaţiunei» şi «Siste­mul metric», manuale de V. Pe t r i ; «Măsurile metrice» de Teo­dor Petr işor; «Comput din cap» de Em. Andreiescu; «Aritme­tica» de V. Borgovanu, etc. Pentru geografie: «Geografia Un­gariei şi elemente de geografie generală» de Dr. Nic P o p ; «Geografia ţărilor de sub coroana Ungariei în legătură cu li-niamentele geografiei universale» de Dem. Vama, apoi ma­nualele de geografie ale lui I. Dariu, G. Trifu şi Borbely. Pentru Istorie: «Istoria Ungariei» de Dr. N. P o p : «Elemente de istoria şi geografia universală» (după Piitz) de I. Meşiota; «Biografii romane» (după A. W. Grube) de Petra-Petrescu; «Istoria patriei» de Emeric Kărpâti şi cea de I. Dariu. Pentru istoria na tura lă : «Istoria naturală şi a celor trei remne» de A. Z . ; «Istoria naturală» de Em. Andreiescu şi cea de Anca Cosma; «Compendiu de istoria naturală» de I. Michalescu; «Elemente de istoria naturei şi de fizică» de Zaharia Boiu, etc. Pentru fizică: «Primul învăţământ de fizică» de T. Roşiu; «Fizica poporală» de Alexandru Micu; «Elemente de fizică experimentală» de Nanianu, etc. Pentru economie şi industrie : «Curs de practica grădinăritului şi de economia casei» de G. Vintilă; «Economia poporală» de T, Roşiu, etc. Pentru limba maghiară : cărţile de Gonczi Păi şi cele de V. Goldişiu. Mai târziu s'au introdus cunoscutele manuale ale harnicului învă­ţător Iuliu Vuia din Caransebeş şi poate încă multe altele, cari mie încă nu mi-au căzut înainte.

După legiuirile şcolare din 1879 şi 1907, planul de învă­ţământ, orarul, manualele şcolare şi mijloacele de învăţământ au fost riguros cercetate şi puse în concordanţă cu spiritul acestor legi. Elevii astfel au fost siliţi să-şi chinuiască mintea cu o limbă străină şi să petreacă timp matematiceşte pierdut.

In temeiul art. de lege XLVI—1308, complectat cu dis-poziţiunile art. de lege XXXVII—1913, elevii, cari terminau clasa Vl-a, trebuiau să depună un examen final în faţa in­spectorului şcolar, învăţătorului propunător, catichetului şi a autorităţii şcolare locale. In ultima vreme, la aceste examene,

inspectorul şcolar din Zălau îşi trimetea delegaţii săi, de re­gulă învăţători dela şcolile de stat.

Elevilor, cari treceau cu succes acest examen, li se eli­bera un testimoniu final.

Deosebit de acest examen, se mai făcea unul cu toate clasele, prezidat de protopopul tractual. Aceste examene erau adevărate sărbători naţionale.

d) Autonomia bisericii greco-catolice, câştigată după lupte şi suferinţe seculare şi recunoscută — în înţeles mai larg — dela 1848 şi a celei ortodoxă asigurată prin art. XLII din le­gile anului 1868, a început a fi călcată în picioare. Românii ardeleni îşi mai credeau ocrotită libertatea lor de desvoltare naţională prin autonomia bisericească. Aceasta însă a fost ştirbită, că, de unde la început forurile bisericeşti aveau au­tonomie deplină asupra şcolilor confesionale, cu legiuirile ce au urrnat legii XXXVIII—1868, biserica ajunsese să fie sub­stituită în atribuţiunile de conducere, în cele mai capitale afa­ceri şcolare, prin organele statului. Astfel în ce priveşte drep­tul de a alege limba de propunere, întocmirea planului de în­văţământ, alegerea manualelor şcolare şi mijloacelor de învă­ţământ, judecarea diferendelor dintre învăţători sau alte cauze disciplinare ale acestora, etc., în toate aceste chestiuni, imix­tiunea statului era nelimitată.

Dealtfel, în ultima vreme autonomia bisericilor noastre, în urma prigoanei deslănţuită de prototipul şovinismului un­guresc, A. Apponyi, ajunsese să fie călcată în picioare şi ni­micită cu totul. De ar fi trăit regretatul istoric Aug. Bunea, şi-ar fi putut termina documentatul său studiu: «Autonomia bisericească» cu un «In veci pomenirea ei».

3. A f a c e r i e x t e r n e , a) Controlul şi îndrumarea. După dispoziţiunile legii XXXVIII din 1868, controlul învăţământu­lui se făcea de organele confesionale, mai întâi săptămânal, printr'un exmis al senatului şcolar (§-uI 121), anual prin pro­topopul tractual în calitate de inspector şcolar şi supra-in-specţia cădea în sarcina ordinariatelor; statul îşi rezerva drep­tul de supraveghere prin organele sale (§-ul 14). Guvernul pentru a-şi asigura o reuşită mai rapidă pentru maghiarizarea şcolilor confesionale, încă în anul 1876 a venit cu o lege (art, XXVIII, sancţionat la 10 Iunie 1876 şi publicat în «Orszăgos Torvénytár» la 14 Iunie 1876) despre autorităţile şcolare şi

în care atribuţiunile comisiunii administrative judeţene şi ale inspectorului şcolar de stat asupra şcolilor confesionale, erau mult lărgite.

Inspectorul şcolar cerceta şcolile confesionale şi îndată ce observa «abatere dela lege», făcea raport comisiunii admi­nistrative judeţene şi dacă comunitatea confesională purta vina acestor «abateri», comisiunea administrativă propunea ministrului «înfiinţarea şcoalei comunale sau de stat (§-ul 6 )» iar dacă învăţătorul era culpabil la aceste, comisiunea admi­nistrativă făcea «arătare la ministrul de culte şi instrucţiune publică, care poate dispune, prin competenta autoritate supe­rioară bisericească, suspendarea dela oficiu şi beneficiu a în­văţătorului culpabil» (§-uI 7 ) .

Odată acest cadru de competinţe al organelor statului a fost legiferat, la 3 ani guvernul a adus legea XVIII despre instrucţiunea limbii maghiare, cu numărul de ore arătat mai sus şi biata comunitate confesională şi sărmanul învăţător confesional aproape la fiecare inspecţie deveneau culpabili cu infracţiuni din legile şcolare şi după două sau trei admonieri urmau consecinţele legale: desfiinţarea şcolii confesionale ori destituirea învăţătorului ei- Şi sărmanul învăţător confesional că, în cei 8 paragrafi ai legii XVIII din 1879 numai despre el se legiferează, s'a văzut silit a se chinui cu o limbă străină şi împreună cu elevii Iui «au fost siluiţi să petreacă partea cea mai mare a timpului şcolar, 18 ore pe săptămână, căs-nindu-se să înveţe o limbă cu desăvârşire străină pentru dânşii, de care n'au nici o trebuinţă în relaţiile lor locale . ' )

încă în epoca de deşteptare naţională a maghiarilor, pen­tru lăţirea limbei maghiare, s'au gândit conducătorii lor la înfiinţarea unor «institute pentru apărarea pruncilor» (kisded-ovo intezet), despre cari Nicolae Wesselenyi astfel gră ia : «Acest institut este acela, prin care vom putea ajunge aceea ce este pentru noi cea mai mare dobândă şi tezaur, fără acest aşezământ ceresc numai fără efect am înălţa la ceriuri oftă­rile noastre. . . — copilaşul slovac, sârb, român şi german va învăţa ungureşte fără lucru şi osteneală. Copilaşul aşa uşor învaţă o limbă ca alta. Ce uşor este a face să vorbească un­gureşte mai ales pe copilaşi îndată la ridicarea institutului ;

1) Memorandul, 1892, pag. 11, ed. E. Brote.

şi când după vreo câţiva ani o parte, adecă cei mai mărişori vorbesc acum ungureşte: cei ce urmează mai târziu după dânşii, de sine vor grăi asemenea. Numărând 20 de ani dela ridicarea institutului, toată poporaţiunea va fi ungurită, adecă va şti şi va grăi ungureşte. Sub ungurire (magyarositâs) nici nu se poate, nici nu trebuie să se înţeleagă mai mult de atâta . . . de aceea iară şi iară zic, acest aşezământ să fie grija şi străduinţa de frunte a legislaţiei noastre, a jurisdicţiilor şi a noastră a tuturor».

Ucenicii Iui şi-ai celorlalţi apostoli ai maghiarismului, au fost consecvenţi acestor idei. Văzând guvernul, că maghiari­zarea şcolilor e pe cale de a se înfăptui, dar, în satele ro­mâneşti, tot ce învaţă copiii în cei 6 ani de şcoală uită în alţii doi după terminarea şcolii, s'a gândit la înfiinţarea gra­dinelor de copii.

Articolul de lege XV din 1891 despre îngrijirea copiilor') dispune înfiinţarea gradinelor şi azilelor de copii, unde copiii de 3—6 ani «să fie introduşi în cunoştinţa limbii maghiare», cântând în această limbă, învăţând rugăciuni «interconfesio-nale» etc. . . In ce priveşte organizarea acestora şi numirea crescătoarelor sau a îngrijitoarelor, sunt dispoziţiuni asemui­toare ori chiar aceleaşi, ca Ia învăţământul primar.

„Nicăiri în Europa, nicăiri pe faţa pământului, niciodată de când oamenii s'au constituit in societăţi, asemenea siluire nu s'a mai pomenit".2)

Această lege draconică pusă în serviciul maghiarizării, în Sălaj nu şi-a ajuns efectul dorit. Comunităţile confesionale conştiente de intenţiunile legiuitorului, nu s'au grăbit a în­fiinţa astfel de oficine, iar statul şi comisiunea administrativă a judeţului Sălaj, pe când şi-au avut gata întocmit planul de ridicarea acestora în comunele româneşti din Sălaj, a fost prea târziu.

Cum românii în urma acestor legi au făcut mai multe proteste în dietă, în adunări şi prin memorande înaintate îm­păratului sau tipărite pentru străinătate şi prin cari s'au ară­tat lumii întregi tendinţele ungurilor pentru exterminarea na-

1) Sancţionat la 28 Aprilie 1891 şi publicat în „Orszâgos Torvenytăr" la 9 Mai 1891.

2) Memoriul studenţilor români privitor la situaţia românilor din Tran­silvania şi Ungaria, Bucureşti 1891.

ţiunii noas t re , ' ) guvernul maghiar şi-a format ideea, că totuşi prea grave eşiri a avut faţă de şcolile confesionale la între­ţinerea cărora n'a contribuit cu nimic.

Pentru a-şi justifica prin ceva ingerinţele sale în con­trolul şi îndrumarea şcolilor confesionale, guvernul maghiar în anul 1893 a venit cu art. de lege XXVI (sancţionat la 31 August 1893) despre regularea salariilor învăţătorilor aplicaţi la şcolile confesionale şi comunale şi prin care s'a urmărit forţarea comunităţilor confesionale de a accepta ajutorul de stat la statorirea salarului învăţătorului. Salarul învăţătorului a rămas cel stabilit în §-ul 142 din legea XXXVIII —1868, la care se mai adăoya conform §-lui 2 al legii XXVI—1893, cinci cvincvenale de câte 100 coroane. Dacă comunitatea confesio­nală nu putea statori salarul învăţătorului la suma de mai sus, trebuia în termen de 3 luni să se adreseze ministerului instrucţiunii pentru întregirea salarului cu ajutor de stat (§ 9).

Multe comunităţi s'au văzut astfel forţate a cere ajuto­rul de stat şi în acest caz pe lângă ingerinţele pomenite în altă parte, guvernul şi-a mai stabilit următoarele: La staţiu­nile învăţâtoreşti, unde statul contribue cu sumă mai mare de 120 coroane, la aplicarea învăţătorului să se ceară aprobarea ministrului instrucţiunii, care «din consideraţiuni de stat» (§-uI 11) poate anula alegerea şi dacă în timp de 30 zile inciusive nu se făcea alegere, care să nu poată fi excepţională, mini­strul, fără a consulta pe nimeni, numea el învăţător.

La fel amovarea învăţătorilor, cari se împărtăşiau de ajutor de stat cu peste 120 coroane, cade tot în competinţa ministrului şi dacă au fost amovaţi consecutiv doi învăţători, şcoala confesională se desfiinţa şi se înfiinţa în loc şcoală de stat. La fel dacă două şcoli dintr'o comună reflectează la ajutor de stat, ministrul instrucţiunii «e în drept a înfiinţa şcoala de stat» (§-ul 12).

Adecă e vorba de o prigonire în mod sistematic a învă­ţământului confesional. In urma acestor dispoziţiuni «legale», făurite pentru noi şi fără noi, inspectorul şcolar regesc dela Zălau şi ajutorii lui, cu ocazia inspecţiilor prin judeţ, nu se

U Îndemn pe lectorii m^i, din acest pun^t de vedtre, a citi; „Memo­rial compus şi publicat din însărcinarea conferinţei generale a reprezentanţi­lor alegătorilor români, adunaţi la Sibiu, în zilele de 12, 113 şi 14 Mai st. n. 1881", „Memorandul" dela 1892 şi „Gestiunea română în Transilvania şi Un­garia — Replică" — din 1892.

interesau decât de progresul limbei maghiare şi aproape Ia fiecare şcoală excepţionau ceva: că întreţinerea materială nu e bună, ori nu e asigurată, nu se plăteşte salarul învăţăto­rului conform legii, învăţătorul nu cunoaşte limba maghiară, nu face progres în învăţarea acestei limbi sau n'are pregătire suficientă, etc. Toate aceste excepţiuni erau ridicate nu pen­tru îndreptarea învăţământului, sau, în ce priveşte salarul, de dragul învăţătorului valach, ci pentru a justifica prin ceva actul ministrului său sau al comisiunii administrative judeţene la închiderea şcolii confesionale sau Ia amovarea respectivului învăţător confesional.

Astfel la o inspecţie a inspectorului regesc Iosif Kerekes făcută în toamna anului 1893, au fost găsiţi că «nu corespund legii» 52 învăţători confesionali români, adecă sărmanii, cei mai mulţi, nu ştiau bine ungureşte sau n'au făcut progres în această limbă. Iar în ce priveşte alte excepţiuni atât a şcoli­lor cât şi ale învăţătorilor, mi-e scârbă a mai aminti, notez numai, că am un dosar, până acum cuprinde până la 160 ca­zuri de astfel de excepţionări, cari vor forma odată obiectul

* unei alte lucrări, pentru ca să vadă fraţii «minoritari» de azi drepturile şi libertăţile minorităţilor de eri.

Imixtiunea organelor statului, în conducerea şi îndru­marea învăţământului confesional, a fost şi mai excesivă în urma dispozitiunilor legii XXVII din 1907, care prevedea asigurarea în mod pozitiv «a stăpânirii spiritului maghiar»1) în şcolile noastre confesionale şi ridicarea salarului şi cvin-cvenalelor învăţătorilor, astfel că foarte puţine şcoli au fost în Sălaj, cari n'au fost avizate la ajutorul de stat. închiderea de şcoli s'a ţinut lanţ. Archivele parochiale şi protopopeşti, pe lângă atâtea amintiri duioase a colegilor albiţi de vremi, ne sunt martore a acestor «viclene uneltiri» şi amare persecuţii.

Legile şi dispoziţiunile ulterioare celor amintite, fabricate pe temeiul legii măsurilor excepţionale în caz de răsboiu din 1912, mai ales acele eşite din inspiraţia călăului şcolii şi cul­turii româneşti, A. Apponyi, nu le mai pomenesc aci, că n'au ajuns să se înfăptuiască, iar intenţiunea atotputernicilor stă­pâni de eri, din cele premerse, ne este îndeajuns de cunoscută.

(Va urma) Ardeleanu Ioan sen.

I) Circulara minisir. A. Apponyi No, 76000—1907.

PLAN DE LECŢIE CL. V-a O b i e c t u l : H i g i e n a . S u b i e c t u l : P i e l e a şi f u n c ţ i u n i l e ei .

F o r m a l : D e s v o l t a r e a sp i r i tu lu i d e o b s e r v a ţ i e şi să­d irea iubir i i d e c u r ă ţ e n i e .

M a t e r i a l : C â ş t i g a r e a d e c u n o ş t i n ţ e p e n t r u apărarea S c o p u l : • în v ia ţă .

S p e c i f i c : C u n o a ş t e r e a d e a p r o a p e a f u n c ţ i u n i l o r p ie ­lei ş i î n s u ş i r e a s fatur i lor d e a o păstra în

b u n ă s tare . M e t o d u l : A n a l i t i c o - s i n t e t i c . F o r m a : E u r i s t i c ă , c o m b i n a t ă cu c e a e x p o z i t i v ă . A s c u l t a r e a : S e f a c e d i n l ec ţ ia „ C o r p u l o m e n e s c ' .

P r e g ă t i r e a : C u ce e s t e a c o p e r i t c o r p u l o m e n e s c ? A n u n ţ a r e a : Copi i , f iţ i a t en ţ i , că azi v o m î n v ă ţ a d e s p r e p i e l e .

T r a t a r e a : Ia , să-şi a p u c e f i ecare partea m o a l e d e p e m â n ă şi să -mi s p u n ă c a m d e câţi m i l i m e t r i i e s t e ea d e g r o a s ă ? Copi i , d a c ă d e s p u i e m u n o m d e p ie l e , g ă s i m că ea are o î n t i n d e r e c a m d e 1 7 a m - U i t a ţ i - v ă ş i -mi s p u n e ţ i c e c r e ş t e d i n p i e l e ? (Părul . ) Ce-aţ i v ă z u t că m a i i e s e d i n p i e l e ? (Transp ira ţ i e . ) C u m e s t e d e c i p i e l e a p e n t r u o m ? (Fo los i toare . )

P e n t r u a c e a s t a , cop i i , o a m e n i i d e ş t i i n ţ ă au s tud ia t -o în a m ă n u n t e . A u tă iat în g r o s i m e a ei ş i au v ă z u t d i n ce e s t e for­m a t ă . P e a c e a s t ă p l a n ş ă ei au d e s e m n a t t o a t e pătur i l e d i n care e s t e formată p ie l ea , b i n e î n ţ e l e s m ă r i t e , s p r e a se p u t e a c u n o a ­ş t e î n d e a j u n s . ( L e arăt p l a n ş a c u p i e l e a şi s t ra tur i l e ei . ) Ce ob­serva ţ i v o i că se află d e a s u p r a ? ( U n strat acoper i tor , d e cu loare d e s c h i s ă şi cu g ă u r i p r i n el .) Copi i , a c e s t s trat e s t e n ă s c u t d e a l tu l d e d e s u b t , care e s t e v i u . A c e s t s trat d e d e a s u p r a e s t e for­m a t d i n c e l u l e l e m o a r t e şi î n d e s a t e u n a p e s t e alta şi cari , c â n d n e s p ă l ă m , l e p u t e m o b s e r v a la ş t e r s c u m se i a u d e p e p i e l e , r ă m â n â n d p ie l ea mai s u b ţ i r e şi m a i roză .

P ă t u r a aceas ta e x t e r n ă s e n u m e ş t e e p i d e r m ă . ( S c r i u p e ta­blă.) O b s e r v a ţ i b i n e , cop i i , ş i s p u n e ţ i - m i ce s e v e d e s u b aceas tă p ă t u r ă ? ( U n a roşcată . ) D e a c e e a e s t e roşcată , p e n t r u c ă pr in ea c i rcu lă s â n g e ş i e s t e v i e . A c e a s t ă p ă t u r ă se n u m e ş t e d e r m ă . ( S c r i u p e tablă . ) I n t r e a c e s t e d o u ă pătur i c e se o b s e r v ă ? ( U n strat m i c , subţ i re , format d i n c e l u l e mic i . ) A c e s t strat , cop i i , e co lorat la u n i i o a m e n i şi s e n u m e ş t e s tratu l s a u pătura p i g m e n -

tară. (Scriu pe tablă.) La popoarele, cari trăesc în ţările mai calde, această pătură este colorată în negru închis, la alţii în arămiu, după care s'a dat numele de rase: albă, neagră, mala-eză, galbenă.

Să mergem mai departe. Oe se observă în pătura vie ? (Ni­şte teci, din cari ies fire de păr.) Lângă ele ce se află? (Nişte săculeţi mici.) Aceşti săculeţi, copii, sunt cu grăsime pentru a hrăni şi unge părul, ca să nu se usuce. In vecinătatea acestor teci ce se văd ? (Un fel de fire de aţă albicioasă.) Copii, acestea sunt vârfurile nervilor, cari vin spre a afla ce se petrece la su­prafaţa pielei.

Prin ei ce se observă? (O reţea deasă de vase.) Acestea vase sunt de la inimă şi au sânge roşcat, iar acele vinete au sânge rău, care trebue împrospătat. Sub vasele cu sânge se ob­servă nişte celule cu grăsime, care sunt în formă de struguraşi. Acestea sunt celulele cu grăsime, cari se depune sub piele, for­mând straturi, cari variază în grosime. La unele animale acest strat se face în grosime până la un decimetru, ca de exemplu la porc, numindu-se slănină. Ce mai observaţi voi în această pă­tură vie ? (Nişte teci, cari comunică cu suprafaţa pielei şi cari la capătul intern sunt răsucite în formă de melc.) Aceste teci sau canale au un rol foarte interesant. Ele sug prin capetele in­terne otrava rezultată prin funcţionarea muşchilor, numită uree, pe care o dăm afară sub numele de sudoare. Ele sunt răspân­dite pe toată suprafaţa corpului, dar mai ales la subţioară, pe frunte, podul mâinilor şi picioarelor, unde sunt atât de dese, în­cât la fiecare milimetru pătrat se află câte 300. Ele în total pot da câte 1 litru de sudoare pe oră, de exemplu când oboseşte mai tare. In stare normală, omul elimină, prin aceste glande, până la 500 grame de sudoare pe zi.

Reproducerea: Se face prin întrebări, insistând ca elevii să răspundă cât mai precis.

Recapitularea: Cari sunt dar funcţiunile pielei ? (Să pro­ducă păr, unghii şi să elimine o parte din otrăvurile corpului.) Cum trebue ţinută pielea, ca să poată îndeplini toate acestea funcţiuni, atât de necesare corpului omenesc?

Aplicarea: Pielea corpului trebue spălată în fiecare zi de două ori, acolo unde vine mai des în contact cu praful, ca de exemplu mâinile, urechile, nasiil, gâtul, faţa, picioarele, iar odată •pe săptămână trebue să facem o bae generală în apă caldă şi cu săpun. Numai aşa ne simţim vioi şi nu căpătăm boale. Vara e bine, copii, să facem şi băi de soare.

Caut apoi elevii la mâini, gât, urechi, batiste, punându-le în vedere, ca în toată ziua să se spele regulat şi să impună aceasta şi fraţilor mai mici. Le dau ca să înveţe şi din carte lecţia pentru ora viitoare,

G. Iancu, Sa. de Aplicaţie Careii-Mari

LITERATURĂ

FULGI TÂRZII. . . Fulgi târzii — steluţe albe — Se desprind uşor din neant, In şiraguri lungi de salbe Cu sclipiri de diamant. Şi în jocul lor feeric, Cu acord de simfonie, Cern o pânză de 'ntuneric Peste palida câmpie.

In odaia mea tăcută, Joacă 'n sobă limbi de foc. Iar în mintea-mi se frământă Visuri fără de noroc. Patimi vii, credinţi nebune, Spulberate pe poteci.

Prind încet să se adune: Obosite... palizi... reci... Sub veşmântul lor de ghiată, Ce-a ascuns cândva un chin, Azi svâcneşte altă viată... Inima unui străin.

Peste gândurile-mi stranii. Fulgii joacă 'n dans sglobiu Şi cu şoapte de litanii Se aştern peste pustiu. Fulgi târzii, desprinşi din stele, In al vostru ultim cânt Toate visurile mele Se coboară în mormânt.

V. Mitu.

$1 AZI Pe plaiul vechii Dacii Creşteţi mereu eroi, Să 'nvingeti toii vrăjmaşii, Ce-or tinde către noi!

Apostoli de prin sate, Aprindeţi focul sacru Şi-un românism integru Să arză mai departe.

MÂINE

înarmaţi cu piept de foc Şi cu o minte mare, Distrugeţi orice popoare Ar tinde spre acest loc.

Apostoli, fiti voi treji Şi creaţi mereu viteji, S'avem pe veci păzite Hotarele 'ntregite!

Nidus dela Borza.

PAGINA BĂNCII.

Balanţa de Verificare încheiată pe ziua de 5 Decembrie 1935

o d z

Denumirea conturilor

S U M E L E S O L D U R I L E o d z

Denumirea conturilor Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare

1 3803535 3690098 113437 2 Asociaţi capital . . . . 372232 305323 66909 3 Capital social 7000 1562000 1555000 4 4794360 2346013 2448347 5 Taxă de înscriere . . 2100 2100 6 Salarii . . . . . . . . . 55500 55500 7 Depuneri spre fructif. 139463 775910 636447 8 Mobilier 3180 3180 9 Cheltueli generale . . 226 226

10 Fond de rezervă . . . 38175 38175 1 Dobânzi la depuneri . 464 464 2 Diverşi creditori . . . 840 1074 234 3 Fond cultural 14229 14229 4 Dividend capital . . . 33242 80659 47417 5 Diurne şi cheltueli

de transport . . . . 18400 18400 6 Societatea de ajutor. 298035 394135 96100 7 Taxă de înscriere soc. 2100 2100 8 Fond de a j u t o r . . . . . 2000 55198 53198 9 Fond de rezervă soc. 2175 2175

20 Fond p. restit. cot. . . 1425 18862 17437 1 Diverşi debitori man. 7038 152553 145515 2 Diverşi creditori man. 150000 770 149230 3 Diferenţă emisiune ef.

publice 7000 7000 4 Efecte publice . . . . 50000 50000 5 2203 2606 403 6 Dobânzi şi beneficii. 237764 237764 7 Cheltueli de adm-ţie . 50399 50399 8 Conturi soldate . . . . 172307 172307

Total general Lei 9911450 9911450 2905693 2905693

Se certifică dc noi exactitatea prezentei balanţe de verificare. Director, D. Mărgineanu. Contabil, V. /. Bălăneanu.

Aducem la cunoştinţa dlor deponenţi ai Băncii, că restituirea din depuneri se va putea face până la suma de Lei 5000 fără termen de abzicere, iar pentru sumele mai mari cu abzicere

de 30 zile.

W i x J t v , X X SXXdl V I o JL Jca v

— 5 a / u / şcoala, e x c e l e n t a r e v i s t ă profes iona lă de la Cluj a d-lor I e n c i c a şi G o g a N-ri i 1 — 2 S e p t e m b r i e — O c t o m b r i e a d u c e u n b o g a t mater ia l d e ar t i co le e ş i t e d i n c o n d e i l e pe ­d a g o g i l o r r e p u t a ţ i : I d e a l u l în­văţător i lor d e C. I e n c i c a , E d u ­caţ ia n a ţ i o n a l ă d e D . G o g a , S t u d i u l e x p e r i m e n t a l al cop i ­lu lu i m i c d e D i m . T o d o r a n , P u b e r t a t e a p r e c o c e şi in te l i ­g e n ţ a d e A l . R o ş e a , A l tera-ţ i i le p s ih i ce . . . . d e A . I a n c u , î n d r u m ă r i p e n t r u e l e v e l e m e ­le d e A n a I e n c i c a , P e d a g o g i a h i t l er i s tă d e D . G o g a , Mici i ţărani d i n M u z z a n o , d e G. L o m b a r d o - R a d i c e ş. a. P a g i n a jur id ică ş i o cron ică var iată c u in formaţ i i b ib l iograf i ce ş i cu l tura le .

R e c o m a n d ă m c u că ldură a-c e a s t a rev i s tă , m a i a l e s co l eg i ­lor cari s t a u în faţa e x a m e n e ­lor d e de f in i t i va ta t şi ina in-tare .

— Dr. D. Todoran: B a z e l e p s i h o l o g i e i carac teru lu i ( D i n p u b l i c a ţ i i l e r e v i s t e i „ S a t u l şi Şcoa la") . P r e ţ u l 5 0 le i .

A c e s t s t u d i u a a p ă r u t în c o l o a n e l e r e v i s t e i „ S a t u l şi Ş c o a l a " . E l a fost e x t r a s în broşură .

R e a m i n t i m c i t i tor i lor capi­to l e l e mai i m p o r t a n t e : N a t u r a şi s t r u c t u r a carac teru lu i . Ca­rac teru l şi i n d i v i d u a l i t a t e a ps i ­h ică . E v o l u ţ i a şi f ormarea ca­rac teru lu i . Caracterul , ş coa la şi cu l tura .

A s t ă z i c â n d în toa te păr­ţ i le l u m e a se p l â n g e d e l i p s ă d e carac tere atât în pătura, c o n d u c ă t o a r e cât şi jos î n pă­tura ţărănească , dator ia e d u ­cator i lor e s t e să c e r c e t e z e cât m a i t e m e i n i c care s u n t mi j ­l o a c e l e p e n t r u ca naţ ia noas tră să aibă câţi mai m u l ţ i o a m e n i d e caracter , acei g e n t l e s - m a -n e s , c u care s e m â n d r e s c ţă­ri le c o n d u c ă t o a r e d i n a p u s .

î n t r u c â t n u mai p u t e m m e r g e în cerce tarea aces t e i prob le ­m e p e că i le uşoare , e m p i r i c e , a v e m ob l iga ţ ia ca p r o b l e m a atât d e i m p o r t a n t ă a c u n o a ş ­ter i i carac teru lu i s'o e x a m i n ă m c u to t aparatu l p e care cerce ­tăr i le ş t i in ţ i f i ce ni-1 p u n e la d i s p o z i ţ i e .

R e c o m a n d ă m învăţă tor i lor a c e s t s t u d i u , care d e ş i ţ i n u t în t r 'un ton p r e a ş t i enţ i f i c , da­că va fi c i t i t c u răbdare , el v a . f i î n ţ e l e s şi v a fi d e m u l t fo los p e n t r u c u n o a ş t e r e a pro­b l e m e i . La cercur i l e c u l t u r a l e s'ar p u t e a face dări d e s e a m ă a s u p r a a c e s t u i s t u d i u în locul t e m e l o r care s'au banal i za t . M ă g â n d e s c la s t u d i u l ş coa le i a c t i v e , care p â n ă a c u m ar fi p u t u t d e p r i n d e p e foarte m u l ţ i învă ţă tor i să l u c r e z e altfel d e ­cât au î n v ă ţ a t în ş coa la nor­mală , î n v ă ţ ă t o r i i t r e b u e să s t u d i e z e cât m a i m u l t p r o b l e ­m e l e d e p s i h o l g i e , care s t a u la b a z a oricăror f u n d a m e n t ă r i p e d a g o g i c e .

Satul şi şcoală (C. {.)

— Ilie Popescu—Teiuşan : «Almanahul şcoalei primare şi al Familiei» pe an. şc. 1935 —1936 Editura Scrisul Româ­nesc — Craiova. Preţul 40 Lei.

— Vitr ina r e v i s t e l o r ş i z i a r e l o r p r i m i t e . Satul şi Şcoala, Str. Mârzescu No. 21 Cluj. Viaţa Şcolară, Str. Mihai Viteazul No. 20 Satu-Mare. Gazeta Şcoalei, Str. Negru Vo­dă No. 11 Craiova. Revista Asociaţiei Înv. Str. Regele Carol No. 275 Bălţi. Revista Invăţălorimii Gorjene Str. Uni­rii 204 Tg.-Jiu. Zorile Roma-natului, M. Georgescu Celar-Romanaţi. Şcoala şi Viaţa Ilfo­vului Calea Gri viţei 199 Bu­cureşti. Vestitorul, Piaţa Unirii Oradea. Plaiuri Hunedorene, Str. Filipescu 3 Petroşani. A-micul Şcoalei, Revizoratul Şco­lar Cluj. Lumina, D. R. Stăni-lescu Râmnicu-Sărat. Cuvân­tul Moldovenesc, B-dul Reg. Carol II. 67 Chişinău. Voinţa Şcolară, Piaţa Unirii Cernăuţi. Căminul Şcoalei, Str. Roma­nă 51 Galaţi. Şcoala Noastră, Revizoratul Şcolar Mercurea-Ciuc. Pedagogia experimentală, Str. Vulturi 20 Bacău. Ma­cedonia, Str. Grigorescu 8 Bu­cureşti. Satul, Str. Aurel Vlai-cu Bucureşti III. Cultura Po­porului Str. Tyraş 3 Cetatea-Albă. Şcoala şi Viaţa, B-dul Cuza 218 Brăila. Revista Şco­lii, Asoc. corpului didactic pri­mar Botoşani. Vlăstarul, Bu­zău. Răsai Soare, Scoală de experienţă Blaj. învăţătorul, Râmnicul-Vâlcea. Viaţa Sate­lor, Corneşti-Dâmboviţa. Şcoa­la Vremii, Revizoratul Şcolar

Arad. Drumul Vremii, Str. Po­porului 53 Craiova. Revista Asociaţiei înv. Mehedinţeni Turnu-Severin. îndrumări Pe­dagogice, B-dul Palade 4 Bâr­lad. Cuvântul Nostru, Şcoala Primară 3 Dorohoiu. Tţibuna Invăţătorimii, Str. Colonel Ma-noilă 10 Buzău, luvăţământul Primar, rev. ped. cult. şi soc. Făgăraş. Foaia învăţătorului, rev. Asoc. înv. B-dul Cuza 218 Brăila. Lămuriri Şcolare, rev. did. lunară. Şc. prim. 1 Tecuci. CI. IV-B, gazeta ele­vilor cl. IV de experienţă. Şc. primară No. 4 Cluj. Ga­zeta învăţătorului, organul înv. din jud. Constanţa. Frămân­tări Didactice, rev. Asoc. înv. din jud. Putna. Str. Botescu 10 Focşani. Neamul Românesc p. popor, Bd. Sch. Măgurea-nu Bucureşti. Luceafărul, cultu-ral-social, S i b i u , S tr . Honterus No.6 . Cuvântul Dăscălesc, Şcoa­la p r i m . d e băieţ i N o . 4 R o ­m a n . Şcoala şi Familia de Mâi­ne, B u c u r e ş t i III . Str . B ă l c e s c u N o . 2. Şcoala şi Viaţa, B -dul Carol 61 B u c u r e ş t i IV. — Revista Copiilor, Bălţi. Şcoala Prahovei. Str. Regina Măria 7 Ploeşti. Floride Crin, Şimleul Silvaniei. Alarma Satelor, Bis-triţa-Mehedinţi. Şcoala Some-şană, Şc. primară de statGher-la. Revista Enciclodepică, Str. Gen. Grigorescu Cluj. Tribuna Iuvăţătorilor din jud. Baia, I. Sp. Ioniasa Baia. Graiul Sa­telor, Str. Libertăţii 11 Galaţi. Copilul, revista mamelor şi educatoarelor, Str. Ştefan Mi-hăileanu 23 Bucureşti IV. Ce­tatea pentru apărarea şcolii, Teliţa-Tulcea. Ghiocei, rev. lunară a copiilor, P. Iosif ins-

titutor Str. Stupilor 3 Foc­şani. Progres şi Cultură, revista Asoc. înv. Mureş Tg.-Mureş. Catedra, Str. Cuza Vodă 35 Galaţi. înşirate Mărgărite, Str. Ştefan cel Mare 8 Iaşi. Popo­rul Românesc, Gara Chitila Ilfov. Vlăstarul Câmpiei, re­vistă de folklor şi artă po­porană, Cojocna-Cluj. Şcoala Poporului, Str. Poet Mateevici 89 Tighina. Şcoala Cărăşană Revizoratul Şcolar Oraviţa. Şcoala Albei.Şc. prim. 1 «A-vram Iancu» Alba-Iulia. Gra­iul Dâmboviţei Str. C. A. Ro-setti 22 Târgovişte. Căminul Nostru, Bazargic - Caliacra. Şcoala şi Societatea, Dârlos Tarnava-Mare. Ogorul Şcoa-lei, Şcoala de copii mici No. 2 Turda, Str. Eminescu 21 . Viaţa Literară, revistă de in­formaţie critică şi artistică -Bucureşti str. Agricultori, 78. Vraja Mării, revistă literară, Constanţa, str. Smârdan 1. Gazeta Noastră, Tg. Măgurele str. Eroul Căpitan Stăncu-lescu No. 21. Mâna Mântui­toare, revistă de îndrumare şi hrană sufletească. Căminul Cultural, revistă de cultura poporului Fundaţia Culturală Regală «Principele Carol», Bucureşti III, str. Latină 8.

Familia, revistă lunară de cul­tură, Oradea str. Regele Ca­rol 6. „Cele Trei Crişuri" Ora­dea, str. Regele Ferdinand, 11 (Casa Naţională) »Buciu-mul« — Brădiceni — Gorj — „ Tineretul Invăţătoresc" — Lipova — Banat str. Mihai Viteazul No. 664. »Izvoraşul« Bistriţa — Mehedinţi of. T. Severin. „Drumul nou" Bucu­reşti, str, Polonă No. 8., , Va­tra" revistă învăţătorească: Năsăud. „Viaţa cooperatistă" Str. Roma No. 53, Bucureşti. „Manifest" Str. Păcurari 41 Iaşi. «Oltenia Politică» Str. Unirei No. 65 — Craiova. «Ofensiva» Str. Popa Soare No. 16 - Bucureşti IV. «Pă­mântul» Str. Vânători — Că­lăraşi. „Rânduri" Fânaţă-Bi-hor. „VremeaŞcolii" Slr. Mâr-zescu 9 — Iaşi. „Agru" Str. Nicolae Iorga 6 — Cluj. „Frea­mătul şcoalei" D. Popescu, Str. Amurg No. 17. „Şcoala Noa­stră" I. Păunescu, Str. Calom-firescu No. 223, — Turnu Se­verin. „Gândul Nostru" I. Zotta — Fălticeni. — „Re­vista copilului dobrogean" Ct. Petrache rev. şc. Tulcea. — „Reforma" Str. Piaţa Amzei 5. — „Steua Transilvaniei" Str. Atena No. 4 Bucureşti.

^ « « « • • « • • « • « « « • • • • « « « « « « • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • ^

• CRONICA - INFORMAŢIUNI •

— Intensificarea culturii naţionale. In vederea unei acţiuni culturale unitară în regiunile eteroglote, unde e'e-mentul românesc, în cursul vremurilor vitrege, a fost — mai mult ori mai puţin — des-na.ionalizat, toh' factorii de conducere culturală au o sfân­tă datorie naţională de a co­labora în cea mai strânsă le­gătură pentru readucerea e-lementului românesc la obâr­şia sa naţională. Dintre mul­tele probleme, ce trebue să ne preocupe pentru realiza­rea acestui ideal, amintim nu­mai câ teva:

1. Misiunea şi importanta bisericii în vieata românilor desna.ionalizaii. Starea ei ac­tuală şi mijloacele cari ar pu­tea să faciliteze §i să asigure o activitate rodnică a bisericii.

2. Misiunea şi importanta şcoalei. Măsurile ce urmează să se ia ca şcoala să se în­cadreze complect în aclivita-tea românească din regiunile desnajonalizate.

3. Organizarea activităţii culturale propriu zise : cursuri pentru adulţi, coruri, şezători, căminuri culturale şi altele.

4. Importanta industriei şi a comerţului românesc Ia o-raşe şi la sate. Cum s'ar pu­tea facilita aşezarea comer­cianţilor şi a meseriaşilor ro­mâni în aceste regiuni?

5. Organizarea activităţii gospodăreşti la sa te : tovără­şii, bănci populare, coopera­

tive, conferinţe cu caracter economic.

Mai sunt o serie întreagă de probleme, pe care le-am atins de mai multe ori în co­loanele revistei noastre, cât şi prin conferinţele profesio­nale. — Facem din nou un sfânt apel către colegii noş­tri să transforme şcolile în adevărate altare de cultură şi educaţie naţională.

— Ministerul face numi­rile de suplinitori. Ministerul instrucţiunii fiind informat că în unele judeţe revizorii şco­lari au făcut numiri de su­plinitori în învăţământul pri­mar, a trimis un ordin tele­grafic t u t u r o r revizoratelor, punându-le în vedere că ast­fel de numiri se fac numai de minister. Nu se vor face numiri de suplinitori decât în posturile întâi, la şcolile cu un singur post. Toate postu­rile dela şcolile cu mai mulţi învăţători, rămase libere prin decese, pensionării detaşărij etc. până la alte dispozi.i ră* mân necompletate. Aceasta în vederea economiilor buge­tare. Ne întrebăm : Oare nu se găsesc alte forme de eco­nomii decât pe spinarea în­văţământului primar? Dacă normaliştii absolvenţi de 3-4 ani nu se pot plasa nici acum, n'ar fi mai raţional să se pri­mească în şcolile normale un efectiv redus de elevi, amă-surat necesităţilor şi a posi-

bililătjlor de plasare a absol­venţilor? încurajarea şoma­jului intelectual prin norma-Hşti este cea mai mare gre­şeală, căci formarea norma-liştilor este o problemă de stat. Vom reveni.

— Activitatea învăţători­lor comandanţi de centre premilitare. Ministerul a dis­pus ca activitatea învăţători­lor comandanţi de centre şi subcentre premilitare să fie considerată ca activitate ex-traşcolară şi ca atare avută în vedere de organele de con­trol Ia facerea inspecţiilor spe­ciale pentru înaintare în grad.

— Rezultatul ultimului e-xamen de definitivat. La ul­timul examen de definitivat pentru şcoalele primare s a u înscris 4403 candidaţi. S'au prezentat însă numai 4075 şi au reuşit abia 1675. Au fost deci respinşi 59°|o şi admişi numai 41°|o. Examenul ultim de bacalaureat la şcoalele se­cundare arată proporţii şi mai surprinzătoare. Rezultă deci, că tineretul zilelor noastre are orientări mai pronunţate către alte îndeletniciri decât cartea.

— Altare în scoale. Mini­strul instr. publice a decis ca în comunele din teritoriile a-lipite, unde nu sunt biserici, să se înfiinjeze, temporar, al­tare în una din clasele şcoa-lei, cari vor servi astfel ca locuri de închinăciune. Acea­stă măsură s a luat pentruca populaţia românească să nu-şi piardă credinţa strămoşească.

— La ministerul instrucţi­unii se lucrează la alcătuirea

unui proect de lege pentru organizarea învăţăm, menajer.

— Ministerul instrucţiei a decis să nu se acorde deta­şări învăţătorilor repartizaţi la posturi pe 15 Noembrie. Cei cari vor funcţiona în altă par­te decât unde au fost repar­tizaţi, vor pierde stabilitatea în post şi nu li se va consi­dera acest timp în stagiul de trei ani cerut pt. definitivat.

— Ministerul instrucţiunii, în urma recomandărei onor. Consiliului permanent de in­strucţiune, a aprobat ca „Fişa pedagogică" întocmită de că­tre laboratorul de pedagogie experimentală de pe lângă facultatea de litere şi filoso-fie a universităţii din Cluj, — sub conducerea dlui profesor universilar Vladimir Ghidio-nescu — să fie introdusă de către învăţători în şcolile pri­mare în afară de fişele indi­viduale recomandate până a-cum : Fişa oficială a ministe­rului (edit. Casei Şcoalelor) şi Fişa dlui prof. universitar FI. Ştefănescu-Goangă (Laborat. de psihologie experimentală Cluj). — Atragem atent unea membrilor corpului didactic, că numai aceste fişe aproba­te de on. Minister pot fi in­troduse şi utilizate. S a con­statat însă, că unii învăţători au introdus fişe de alji au­tori. — Se vor înlocui deci imediat.

— Punere la punct. In re­vista „Şcoala Noastră" No. 6 1935 pag. 280, dl Gh. I. Cod-ner, medicul circ. sanit. Che-chiş, ne sugerează ideia în-

fiinţării unei biblioteci a cor­pului didactic din acest judeţ-Nu comentez ideia, deoarece cred, că nu este învăţător în acest judej, care să nu o pri­mească cu drag.

Dl I. A. s. în No.. 7-1935 al acestei reviste ia cuvânt bine documentat şi cu ţinută dem­nă arată în mod* cavaleresc, că ideia sugerată e bine pri­mită. Acest fapt ne îmbucură cred, că pe toh' învăţătorii. Eu, care cunosc pe dl Dr. G. Codner de 8 ani şi-i cunosc activitatea, — xred, că nu e cazul să arăt aci, fiindcă nu e cazul şi n'ar avea nici o importantă — mă mir, cum revista Şc. N. publică la in-formatiuni un cuvânt cerut de dl medic şi când colo ce cu­vânt ! [De ce te miri ? Nota Red.] DI L. C. atacă în mod destul de vehement întreg ser­viciul sanitar. Ceeace este şi mai curios, că încheie zicând: „Deocamdată numai atât".

Eu şi mai mulţi colegi din jur {inern de cuviinţă să-'i zi­cem dlui Dr. Codner să nu ia în considerare unele păreri individuale, cari nu sunt îm­părtăşite de restul colegilor. Propunerea d - sde cu privire la înfiinţarea unei biblioteci a învăţătorilor sălăjeni, se va realiza dacă nu azi, mâine. Noi, cei ce formăm adevăra­tul codru, avem nevoie de răcoarea binefăcătoare a căr­ţii atât individual cât şi co­lectiv. Având în vedere rolul nostru social, chemarea noa­stră este de a propaga pe ori ce cale armonia între toate categoriile de intelectuali şi când avem ocazia să-i atra­

gem prin ţinuta noastră dem­nă, nu să provocăm discor­die şi intrigi, cum e cazul de fată. Şi dacă o ideie e bună şi sugerată nouă de un alt intelectual, care nu face parte din tagma noastră, să o co­mentăm în adevăratul înţeles, nu să atacăm instituţia din care face parte acel intelec­tual. — De altcum noi ştim, că rolul revistei noastre nu este de a face polemică, ci ea are un rol educativ, ceea­ce dl L. C. în cazul de fată uită. Eu îl îndemn să facă polemică de această natură în alte reviste.

Gh. G. Sabău, înv. N e a s o c i e m a c e s t e i p ă r e r i ş i î n v i i t o r v o m

s c u t i c o l o a n e l e r e v i s t e i n o a s t r e d e p o l e m i c i ş i c r i t i c i t e n d e n ţ i o a s e . ( N o t a R e d . )

— „Doina Sălă jană" . So­cietatea de cântări „Doina Să­lăjană" a învăţătorilor din pl. Şimleu, s a reorganizat în a-dunarea generală, ce a avut loc în Şimleu, în ziua de 10 Noemvrie a. c. f ind de fată un număr de peste patruzeci membrii.

Dl Ioan Fathi, preşedintele acestei societăţi de cântări, Care funcţionează în bază de statute aprobate, în cuvântul său de deschidere arată pe larg activitatea de doi ani a acestei societăţi de cântări, greutatea de transport a ce­lor mai mulţi membrii pentru a participa Ia probele de cor şi entuziasmul acestor mem­brii, cari învingând orice ob­stacole şi depărtări de 20-30 km., au ţinut să fie Ia dato­ria la care s a u angajat, cere sprijinul membrilor şi pentru viitor.

Invăjătorii sălăjeni, cari, da­torită conducătorilor cu multă tragere de inimă, au putut să se avânte atât de frumos şi să fie număraţi printre învă­ţătorii fruntaşi din {ară, având frumoasele lor institutiuni, cu care se pot lăuda, trebue să fie alături de colegii lor din alte judeţe şi în activitatea de a propaga cultura şi prin cântecele şi doinele melodi­oase româneşti, făcând un a-devărat „cult al cântărilor na­ţionale", formând societăţi de cântări, coruri dăscăleşti în toate plasele şi continuând această activitate şi în viitor, Cu tot avântul şi idealismul caracteristic învăţătorului să­laj an.

Dar trebue să înregistrăm \ totodată, că această societate de cântări, care şi-a ţinut de a sa datorie a activa în di­recţia arătată, nu s'a bucurat de acel sprijin moral şi ma­terial al societăjii noastre ro­mâneşti, la care s'a aşteptat.

Cerem şi nădăjduim în vii­tor mai mult sprijin din par­tea societăjii noastre româ­neşti şi din partea autorităţi­lor: Este insuficient ajutorul dat de Asociaţia învăţătorilor (4000 lei la cele patru coruri existente), din care sumă nici măcar cheltuelile partiturilor necesare nu se pot acoperi.

în consecinţă facem cel mai călduros apel către toti oa­menii de bine, sprijinitorii cul­turii najionale şi către toate autorităţile, ca fiecare, după puterile sale, să dea sprijinul solicitat, ca societatea de cân­tări „Doina Sălăjană", ema­naţia entuziasmului dascălilor I

de bine, să-şi poată lua şi asigura avântul, care vrea să şi-1 ajungă.

In cele următoare publicăm tabloul membrilor activi ai societăjii „Doina Sălăjană ' . repartizaţi pe voci şi-i rugăm şi pe această cale să fie la datorie şi în viitor, cum au fost la datorie în trecut, ac­tivând aici, la graniţa de vest a tării, cu atâta dragoste de cauză.

Sopran: Eugenia Dr. Gur-zeu, Valeria Plăian, Valeria Lobon{iu, Cornelia Fathi, Eu­genia Ungur, Cornelia Bude, Cornelia Coste (Şimleu), Ro-zalia Balog (Crasna), Lucre-tia Cruceanu (Pereceiu), Mă­ria Oros (Ip).

Alt: Măria Dr. Meseşianu (Şimleu), Valeria Varga (Pe­receiu), Elisabeta Apostol (Ce-heiu), Ecaterina Pereni (Ipu), Măria R idu (Nuşfalău), Flo-rica Coste, Olimpia Moldo-vanu (Crasna), Elena Fână-Jeanu, Florica Lungu (Chieşd), Emilia Nagy (Bogâş).

Tenor: Ioan Fathi, Dumitru Pop, Coriolan Ilieşiu (Şimleu), Ioachim Căbuz (Siciu), Grigo-riu Ştejiu (Cosniciul de jos), Ioan Ardelean (Sighet), Ioan Dumitrescu (Doh), Dumitru Sa-bou (Bogâş), Govor Vasile (Plopiş), Dumitru Urmă (Pe­receiu). Crecan Mihai (Uilac), Ştefan Iscru (Subcetate), Blen-dea Leon (Iaz), Corneliu Fâ-năteanu (Chieşd).

Bass : Dragoş Ioan (Şimleu) Apostol George (Ceheiu), Cru­ceanu Sava (Pereceiu), Gâl-gău Ioan (Măierişte), Nagy Va­sile (Bădăcin), Dumitru Vlasie (Jurtelec), Pantea Petru (Re

cea), Milaş loan (Ser), Ioan Mureşan (Chieşd), Nagy Ioan şi Binder Ignaţiu (Ilişiua).

Ca încheiere, facem apel către colegii din plasa Şimleu, cari n 'au primit încă invitări pentru a se prezenta la cor, ca la proxima şedinţă, pentru care vor primi aviz, să-şi ti­nă de datorintă a se înrola în rândul membrilor activi ai Societăpi „Doina Sălăjană")

* * *

— In comisia pentru alcă­tuirea proectului de armoni­zare a salariilor au fost dele­gaţi din partea ministerului in­strucţiunii dnii : C. Kiritescu, P. Ghitescu, I. Bratu şi I. Pur-caru, directori generali. Vor mai participa la lucrările co­misiei, ca delegaji ai asocia­ţiilor corpului didactic, dnii: prof. Hurmuzescu din partea profesorilor universitari, Ma­xim din partea asistenţilor u-niversitari, V. Grecu din par­tea profesorilor secundari şi D. V. Toni din partea învă­ţătorilor.

— D. Al. Voinescu, insp. general al învăţământului pri­mar, a fost confirmat prin de­cret regal subdirector gene" ral al învăţământului primar.

Felicitările noastre !

MORŢII NOŞTRI

— In ziua de 8 August a. c. după o îndelungată sufe­rinţă a trecut la cele veşnice colega Măria Verdeş, dela şcoala primară din corn. Giur-telecu'.-Şimleului. — In timpul

funcţionării a fost de o punc­tualitate desăvârşită şi ani­mată de un entuziasm în în­deplinirea datoriei, ce rar se întâlneşte. Bolnavă, cu tem­peratură de 39°, venea Ia cur­suri, unde, întocmai ca lumi­na ce se consumă răspândind razele binefăcătoare ale cul­turii, îşi făcea datoria. — In fata mormântului proaspăt cu umilinţă plecând genunchii, să depunem o lacrimă curată şi să ridicăm gândirea către cel Atotputernic intonând cre­ştinescul „Dzeu s'o ierte!"

Corpul did. dela ş c . prim. din Giurtelec.

— Florica Cristareanu n. Dragomir, fost învăţătoare la şcoala primară de stat din Ji­bou, a decedat Ia 2 Noem-brie 1935 în vârstă abia de 26 ani, la începutul vieţii sa­le, lăsând în văduvie pe co­legul nostru Gheorghe Cristu-reanu din Jibou.

— In ziua de 30 Noembrie 1935 a trecut la cele veşnice Aurelia Rogneanu n. Ungur, so{ia prietenului nostru Ioan Rogneanu, directorul şcoalei primare din Nuşfalău şi sub* revizor şcolar.

* T r a n s m i t e m îndureraţilor

soti şi pe această cale con-doleantele noastre sincere şi adâncile regrete pentru cele dispărute.

— Ion Mathei, dir. şcolar în Satu-Mare şi fost revizor şcolar al judeţului Satu-Mare, cândva învăţător în judeţul Sălaj, a decedat !a 13 Nov. 1935 în vârstă de 47 ani — Condoleantele noastre,

Buletinul Revizoratului Şcolar al Jud. Sălaj Circularele se vor înregistra imediat, comunica tuturor mem­

brilor corpului didactic şi executa întocmai.)

No. 235-1935. I m p o r t a n t - U r g e n t .

Circulară In No. 8—1935 al revistei noastre (pag. 395) am cerut can­

didaţilor cari au solicitat înscrierea la examenul de înaintare la gr. II. să-mi înainteze actele doveditoare pentru îndeplinirea condiţiu-nilor prevăzute la art. 119 din lege. Aceasta iuvitare am repetat-o cu circulara individuală No. 195 din 11—XI —1935.

Unii n'au ţinut de cuviinţă să-mi răspundă măcar, nici până astăzi, iar majoritatea absolută şi-a cuprins activitatea din timpul stagiului definitiv în memorii sumare, fără acte doveditoare, decât copiile proceselor verbale de inspecţii (uitând să anexeze însă şi pe cele cu note mai puţin favorabile).

Intre astfel de împrejurări, candidaţii mă pun în situaţia de a nu le putea face inspecţie specială sau a constata după ce mă prezint la faţa locului, că nu îndeplinesc toate condiţiunile.

Legea prevede în mod clar că, învăţătorii cari cer inspecţie specială trebue să dovedească îndeplinirea condiţiunilor legale. Citez din art. 119 din lege:

„La inspecţia specială si după statul personal, candidaţii cari cer înscrierea trebue să facă dovadă că în timpul stagiului:

a) Au predat cel puţin 1 an la ultimele 3 clase primare; în­văţătorii predând practica agricolă pe terenul şcoalei şi lucru ma­nual în ateliere, iar învăţătoarele lucrul de mână şi gospodărie;

b) Au avut în timpul stagiului 5 0 % frecvenţi din elevii în­scrişi şi au dat cel puţin 60°/0 promovaţi la clasele la care au predat ;

c) Au ţinut în ordine carnetele individuale ale elevilor; d) Au luat parte la cel puţin 15 şezători culturale şi au ţinut

cel puţin 9 conferinţe cu caracter local (cultural, social, economic); e) Au predat cursuri cu adulţii; f) Au făcut coruri cu elevii; au îniiinţat şi condus bibliotecă

şcolară; învăţătorii au organizat în mod sistematic cultura în gră­dina şcolară şi în câmpul de experienţă şi au făcut ateliere; iar învăţătoarele au organizat lucrul de mână şi gospodăria în şcoli cu fetele, au înfiinţat cooperative şcolare.

g) Media notaţiilor la inspecţiile din timpul stagiului să fie „bine".

Având în vedere scurtimea timpului ce ne stă la dispoziţie pentru inspecţii şi numărul prea mare de candidaţi:

Invit din nou pe toţi interesaţi, să-mi înainteze în termen de cel mult 3 zile acte doveditoare dela direcţiunile şcolare, cu datele absolut exacte, că îndeplinesc toate condiţiunile.

Datele cerute la Ut. b) se vor arăta pe anii şcolari cu date statistice din matricole, iar la Ut. b) se vor menţiona subiectele con­ferinţelor, cu data şi locul unde s'au ţinut. Cele cerute la litera f) vor fi certificate şi de comitetele şcolare.

Numai în baza acestor documente voiu putea face inspecţii. Doresc deci ca de astă dată să nu mai înregistrez nici o întârziere. Tot aci ţin să amintesc că cei cari nu au media bine la in­

specţiile din timpul stagiului să nu înainteze actele cerute căci nu vor fi admişi. Asemenea nici cei cari la data de 1 Martie 1936 nu vor avea 3 ani de funcţionare efectivă la catedră cu titlu definitiv.

Zălau, la 6 Decemvrie 1935. Inspector şcolar,

D. MĂRGINEANU.

N o . 6 . 2 7 6 - 1 9 3 5 . C u r s u r i l e p e jumătăţ i d e z i l e Ia ŞCOalele p r i m a r e . C o m u n i c ă m în c o p i e ord inu l N o . 1 9 2 . 7 1 1 — 1 9 3 5 al Onor . Min i s t er , s p r e ş t i re ş i s tr ic tă c o n f o r m a r e : V ă fa­c e m c u n o s c u t , că M i n i s t e r u l r e v o a c ă d i s p o z i ţ i i l e o r d i n u l u i N o . 1 5 1 1 8 6 — 1 9 3 5 , d i n 5 S e p t e m b r i e , p r i v i t o r la ţ i n e r e a cursur i lor a l t e r n a t i v s ă p t ă m â n a l la şco l i l e p r i m a r e . O ser i e d e cop i i va v e n i d i m i n e a ţ a la şcoa lă ş i alta ser i e d u p ă m a s ă , p r i n b u n ă î n ţ e l e g e r e aco lo u n d e şco l i l e t r e b u e să f u n c ţ i o n e z e p e jumătă ţ i d e z i l e . p . M i n i s t r u , P . G h i ţ e s c u . p . D i r e c t o r G e n e r a l , F . T h e o d o r e s c u . — I n l e g ă t u r ă c u aceas ta , a t r a g e m s e r i o a s e a t e n ţ i u n e d irec tor i lor şco lar i a s u p r a d i s p o z i ţ i u n i l o r s u s c i t a t u l u i ord in , î n ţ e l e g â n d u - s e , că n u m a i aco lo se p o t ţ i n e c u r s u r i p e jumătăţ i d e z i l e u n d e n u e s t e loca l ş i u n d e î n to t c u p r i n s u l c o m u n e i n u s e p o a t e î n c h i r i a u n loca l cât d e câ t c o r e s p u n z ă t o r . D e e x e c u t a r e a î n t o c m a i f a c e m persona l r ă s p u n z ă t o r d i r e c ţ i u n i l e ş coa le lor r e s p e c t i v e .

N o . 6 . 2 7 7 - 1 9 3 5 . C u r s u r i l e pe jumătăţ i d e zile la ŞCOalele d e C O p î i mic i . C o m u n i c ă m mai jo s ord inu l N o . 1 8 9 . 6 8 9 — 1 9 3 5 al Onor. M i n i s t e r s p r e ş t i re şi s tr ic tă c o n f o r m a r e : V a f a c e m c u n o s c u t , că M i n i s t e r u l a luat d i s p o z i ţ i a ca, g r ă d i n i l e d e cop i i c u 2 pos tur i , al căror loca l n u p e r m i t e f u n c ţ i o n a r e a p e z i l e î n t r e g i , să f u n c ţ i o n e z e u n p o s t d i m i n e a ţ a şi a l tu l d u p ă w a -miază , fără a l t ernare , cop i i i f i ind împărţ i ţ i d u p ă i n t e r e s e l e pă-

rinţ i lor . D i r e c t o r G e n e r a l , A, V o i n e s c u . Ş e f u l s e r v i c i u l u i , F . T h e o -d o r e s c u .

N o . 6 . 3 3 5 — 1 9 3 5 . I n t e r z i c e r e a t a x e l o r o b l i g a t o r i i . C o m u n i c ă m î n c o p i e o r d i n u l N o . 1 6 9 . 0 1 8 — 1 9 3 5 al Onor . Min i ­ster , s p r e ş t i r e ş i c o n f o r m a r e : D o m n u l e R e v i z o r , V e ţ i a d u c e la c u n o ş t i n ţ ă d irec tor i lor şcoa le lor , că e s t e a b s o l u t i n t e r z i s ă încasa ­rea d e t a x e ob l igator i i , i m p u s e e l e v i l o r d e că tre c o m i t e t e l e ş co ­lare , î n t r u c â t l e g e a p r e v e d e o b l i g a t i v i t a t e a ş i g r a t u i t a t e a învăţă ­m â n t u l u i pr imar . S e v o r p u t e a p r i m i n u m a i contr ibuţ i i b e n e v o l e , d i n par tea păr inţ i lor , cărora p e n t r u or ice s u m ă î n c a s a t ă d e co­m i t e t u l şco lar , li s e v o r e l ibera c h i t a n ţ e . Orice a b a t e r e va fi s a n c ­ţ ionată . D i r e c t o r G e n e r a l , A l . V o i n e s c u . Ş e f u l S e r v i c i u l u i , F . T h e o d o r e s c u .

N o . 6 5 2 4 — 1 9 3 5 . D o u ă b r o ş u r i i m p o r t a n t e a p ă r u t e î n b i b l i o t e c a C. E . C. C o m u n i c ă m în c o p i e ord inu l N r . 1 9 3 . 2 9 7 -1 9 3 5 al Onor. M i n i s t e r , s p r e ş t ire ş i c o n f o r m a r e : D o m n u l e R e ­v i z o r , C a s n N a ţ i o n a l ă d e E c o n o m i i şi c ecur i p o ş t a l e a ed i ta t d o u ă lucrăr i N o . 1 şi N o . 2 d i n b i b l i o t e c a C. E . C. A c e s t e a s u n t p r i m e l e lucrăr i d e l i t eratură d e p r o p a g a n d ă p e n t r u s t i m u l a r e a s i m ţ u l u i d e p r e v e d e r e , c u m p ă t a r e ş i e c o n o m i e , m a i l arg r ă s p â n ­d i t e în ţara noas tră . B i b l i o t e c a Cec . N r . 1 — „ L e c t u r i p e n t r u m i c i ş i mar i" — a fos t t r imi să tu turor ş c o a l e l o r d i n oraşe iar B i b l i o t e c a Cec . N r . 2 — „ Ş e z ă t o a r e a E c o n o m i e i " , ş coa le lor pri­m a r e rura le d i n p e s t e 3 0 j u d e ţ e , c u pri lejul Serbătoare i E c o n o ­m i e i 3 1 O c t o m v r i e . S c o p u l e s t e d e a î n l e s n i c o r p u l u i d i d a c t i c , a l e g e r e a d e s u b i e c t e p e n t r u l e c ţ i u n i l e d i n oraş d e ca l igraf ie , în­ţ e l e g â n d să u m p l e m un g o l p r i n a c e s t e t ipăr i tur i l i terare c u tâ l c e d u c a t i v , prac t i c şi moral . C o m u n i c â n d u - V ă ce l e d e m a i s u s , v ă î n c u n o ş t i i n ţ ă m ca a c e s t e lucrăr i să f ie p u s e în v e d e r e a d i rec ţ iu ­n i lor şco l i lor d i n j u d e ţ u l D - v o a s t r ă . D i r e c t o r G e n e r a l , P e t r e G h i -ţ e s c u . Şe fu i S e r v i c i u l u i , F . T h e o d o r e s c u .

N o . 6 . 6 9 0 — 1 9 3 5 . F u n c ţ i o n a r e a c a s e l o r d e e c o n o ­m i e î n ŞCOalele p r i m a r e . C o m u n i c ă m în c o p i e ord inu l N o . 1 9 6 . 8 2 6 — 1 9 3 5 al Onor . Min i s t er , s p r e ş t i re şi c o n f o r m a r e : D o ­m n u l e R e v i z o r , P r i n f u n c ţ i o n a r e a Case lor d e e c o n o m i e în ş co l i l e p r i m a r e , s'a urmăr i t d e l e g i u i t o r d e s v o l t a r e a sp i r i tu lu i d e e c o n o ­m i e p r i n t r e şcolar i , o latură e d u c a t i v ă d e s t u l d e i m p o r t a n t ă . A c e ­s t e c a s e d e e c o n o m i i p â n ă a c u m c â ţ i v a ani , au f u n c ţ i o n a t d u p ă a n u m i t e n o r m e s tab i l i t e . P r i n t r e c e r e a i n s t i t u ţ i e i c e n t r a l e de la c a s a d e d e p u n e r i la casa d e c e c u r i , s'a s tabi l i t că a c e s t e d e p u ­ner i în ş coa lă să se facă pr in t i m b r e m o d e l t ip ap l i ca te p e cărţ i p o ş t a l e m o d e l . S t r â n g e r e a e c o n o m i i l o r e l e v i l o r pr in a c e s t s i s t e m , n'ar p r e z e n t a m u l t e i n c o v e n i e n t e , d a c ă s u p r a v e g h e r e a d e apro'ape s'ar face d e î n t r e g u l c o r p d i d a c t i c al şcoa le i . N e a j u n s u r i , în s trân­g e r e a e c o n o m i i l o r d e l a e l ev i , î l p r e z i n t ă f a p t u l că se p r i m e s c şi

depuneri în numerar, uneori sume însemnate. Primirea acestor sume se trece la unele şcoli, pe notiţe de hârtie portativă,, care se pot pierde, iar elevii n'au foaie zilnică în care să înregistreze banii primiţi, pentru ca părinţii lor să aibă cunoştinţe, că banii s'au predat la şcoală. Pentru înlăturarea acestui neajuns, care poate să dea naştere la nereguli şi uneori la suspectări. Ministe­rul Instrucţiunii, în urma propunerii d-lui Iuspector şcolar Sava Zamfirescu şi avizul d-lui Inspector General şcolar Gh. N. Oo-stescu, a aprobat să impuneţi fiecărei şcoli — unde funcţionează o casă de economii — ca toate depunerile în numerar să se în­registreze de institutorul sau învăţătorul clasei, în ziua primirii*, pe foaia model-registru a elevului; iar directorul odată cu pri­mirea sumei depuse, s'o treacă în registrul clasei. In ceeace pri-veste vărsarea sumelor strânse dela toţi elevii, să se depună re­gulat lunar, la casa de cecuri, conf. instrucţiunilor dedate. Di­rector General, A. Voinescu. Şeful serviciului, F . Theodorescu.

No. 6 692 -1935 . Ut i l i zarea f i şe i i n d i v i d u a l e î n ş c o ­l i l e p r i m a r e . Comunicăm în copie ord. No. 193.889—1835 al Onor. Minister, spre ştire şi conformare: Domnule Revizor, Vă facem cunoscut că Ministerul în conformitate cu avizul Onor. Consiliului permanent de instrucţiune No. 1975 din 25 Octom-vrie a. c , a aprobat utilizarea în şcolile primare din ţrră a fişei individuale pentru studiul psiho-fizic al copilului, alcătuit de La­boratorul de Pedologie şi Pedagogie Experimentală din Cluj, de sub conducerea d-lui profesor Vladimir Ghidionescu. Director General, A. Voinescu. Şeful serviciului, F . Theodorescu Repe­tăm, că numai fişele aprobate de Onor. Minister pot fi utilizate. Cele amintite mai sus şi cele editate de „Casa Şcoalelor".

No. 6917—1935. «Pagini agr i co l e» e d i t a t e d e z iaru l U n i v e r s u l . Comunicăm în copie ordinul No. 204 524 — 1935 al Onor. Minister, spre ştire: Domnule Revizor şcolar, Ziarul „Uni­versul", în urma nenumăratelor cereri ai cititorilor „Pagini agri­cole" de a prezenta subiectele publicate sub forme de broşuri, Administraţia ziarului a crezut necesar să editeze o bibliotecă agricolă din care a apărut până acum 45 numere, cu subiecte dintre cele mai variate şi apropiate înţelegerii sătenilor. Cum această publicaţiune este de un real folos populaţiei rurale, con­form hotărârei d-lui Ministru, vă facem cunoscut că se recomandă şcolilor rurale din acel judeţ, spre a fi cnmparate, hinevoind a cunoaşte, că la colecţii complecte se face reducere de 20% ceeace vine la 8 lei exemplarul, p. Director, A. Voinescu. Şeful Servi­ciului, F . Theodorescu.

No. 6.918—1935. Ora s t r ă j e r i l o r la R a d i o . Comunicăm în copie ordinul No. 208.628—1935 al Onor. Minister, spre ştire

şi c o n f o r m a r e : D o m n u l e R e v i z o r şcolar , A m onoare a s u p u n e la c u n o ş t i n ţ ă că, d i n î n a l t u l î n d e m n al Majes tă ţ i i S a l e R e g e l u i , Ma­re le Străjer al Ţâri i , Oficiul d e E d u c a ţ i e a T i n e r e t u l u i R o m â n , a o r g a n i z a t o oră s ă p t ă m â n a l ă a Străjer i lor la R a d i o , în f i ecare S â m b ă t ă de la ore le 1 6 — 1 7 , Ora Inaugura lă o v a d e s c h i d e însăş i Majes ta tea S i R e g e l e î n z i u a d e D u m i n e c ă 1 D e c e m b r i e 1 9 3 5 , o r e l e 1 6 . Ofic iul d e E d u c a ţ i e a T i n e r e t u l u i R o m â n , cu onoare v ă r o a g ă să b inevo i ţ i a face c u n o s c u t aceas ta t u t u r o r şcol i lor , care d e p i n d d e d ' v s . în s c o p u l ca t i n e r e t u l şco lar să urmăreasc? ora străjeri lor la R a d i o , Min i s t eru l r e c o m a n d â n d aceas tă oră, d r e p t ora şcolari lor , p. D i r e c t o r , A. V o i n e s c u , Şe fu l S e r v i c i u l u i , F . T h e o d o r e s c u .

N o . 6 . 9 1 9 - 1 9 3 5 . C o l i n d e l e ş i c â n t e c e l e d e C r ă c i u n , Anul n o u Şi B o b o t e a z ă . C o m u n i c ă m în c o p i e ord inu l N o . 2 0 9 . 3 6 1 — 1 9 3 5 al Onor. M i n i s t e r s p r e ş t ire şi c o n f o r m a r e : D o m ­n u l e R e v i z o r şco lar , . R e f e r i n d u - n e la ord inu l c ircular N o . 2 1 1 9 1 8 d i n 1 0 D e c e m b r i e 1 9 3 4 , a v e m o n o a r e a vă înş t i in ţa că M i n i s t e ­rul a d i s p u s ca, şi anu l a c e s t a şi , d e a c u m îna in te , în f iecare an, în to t c u r s u l l u n e i D e c e m b r i e , ş co l i l e d e cop i i mic i şi d e c u r s pr imar şi s u p r a p r i m a r , să î n v e ţ e la ore l e d e cânt , c o l i n d e l e , cân­t e c e l e d e stea, p l u g u ş o r , s o r c o v ă , v i c l i e m , capră e t c , c e se cântă c u pri lejul dat in i lor d e Crăc iun , A n u l n o u şi B o b o t e a z ă . S e v a da prefer inţă m e l o d i i l o r d i n r e g i u n e a în care se află şcoa la , re-c o m a n d â n d u - s e î n v ă ţ a r e a lor ş i pe cât e s t e pos ib i l , c u l e g e r e a şi n o t a r e a lor, de la e l ev i i care l e ş t i u şi d i n g u r a p o p o r u l u i , iar apo i v o r fi î n v ă ţ a t e c e l e mai c a r a c t e r i s t i c e d e pr in al te părţ i , î n a i n t e d e v a c a n ţ a Crăc iunu lu i , f i ecare şcoa lă v a o r g a n i z a o ser­bare a aces tor da tor i e (uratul , co l indatu l , s t eaua , V a s i l c a , P l u g u -şorul , buha iu l , i ordăni tu l , Iroz i i , Capra e t c ) , c â n d se v o r e x e c u t a cântăr i l e şi s e v o r juca s c e n e t e l e m u z i c a l e r e s p e c t i v e . I n l i m i t e l e puter i i d e î n ţ e l e g e r e şi s i m ţ i r e a cop i i lor , atât la î n v ă ţ a r e a t e x ­tu lu i m u z i c a l şi l i terar al m e n ţ i o n a t e l o r c â n t e c e cât şi in e v e n ­t u a l e l e c o n f e r i n ţ e , ţ i n u t e la serbai e, s e v a urmări p u n e r e a în va ­loare a c o n ţ i n u t u l u i e d u c a t i v , moral , naţ iona l şi r e l i g i o s , c u m şi e s t e t i c c u p r i n s în c o l i n d e şi ce le i d t e c â n t e c e şi s c e n e t e m u z i ­ca le o b i ş n u i t e la a c e s t e dat in i , t r e z i n d i n t e r e s u l cop i i lor p e n t r u tradi ţ ia r o m â n e a s c ă şi c r e ş t i n e a s c ă şi î n d e m n â n d u - i la păstrarea a c e s t o r date . C o m u n i c â n d u - v ă c e l e d e m a i s u s , s u n t e ţ i r u g a t ca d e u r g e n ţ ă să s e a d u c ă la c u n o ş t i n ţ a d irec tor i lor d e şco l i pri­mare , s u p r a p r i m a r e şi g r ă d i n i l o r d e cop i i d i n j u d e ţ u l d-vs . p . D i ­rector , A. V o i n e s c u . Ş e f u l S e r v i c i u l u i , F . T h e o d o r e s c u .

R e v i z o r şcolar ,

D. Ilea.

B. Comitetul şcolar al judeţului Sălaj. N r . 1 4 8 6 - 1 9 3 5 .

T u t u r o r c o m i t e t e l o r ş c o l a r e d e s ta t d i n jud. Să la j

A d u c e m la c u n o ş t i n ţ a c o m i t e t e l o r ş c o l a r e d i n j u d e ţ c ă a a p ă r u t : „Marşu l î n t r e g i r i i N e a m u l u i " d e Lt . -Col . N i c o l a e G i u r a n d i n S i g h e t , şi „ H o r a î n t r e g i r i i N e a m u l u i " d e Lt . -Col . N . G i u r a n şi S m a r a n d a C a l o g n o m u fos tă G i u r a n .

C o m p o z i ţ i i l e s u n t b i n e i n s p i r a t e atât d i n p u n c t d e v e d e r e m u z i c a l , câ t şi d i n p u n c t d e v e d e r e al p o e z i e i . L e r e c o m a n d ă m tu turor c o m i t , ş co lare d i n judeţ , p u t â n d u - s e c e r e d i r e c t de la autor .

Ză lau , la 3 1 O c t o m v r i e 1 9 3 5 .

Nr. 1 6 1 5 - 1 9 3 5 .

C o m i t e t e l o r ş c o l a r e d e s tat d in jud. Să la j î n t r u c â t cea mai m a r e p a r t e d i n t r e c o m i t e t e l e ş co lare n u

a u î n a i n t a t c o n t u r i l e d e g e s t i u n e p e ex . 1 9 3 4 — 1 9 3 5 — e v e n t u a l ş i p e alţ i ani — î n v i t ă m p e D - n i i S e c r e t a r i ai C o m i t e t e l o r re­s p e c t i v e să l e î n t o c m e a s c ă şi î n a i n t e z e î n cel m a i s c u r t t i m p po ­s ibi l , c u n o s c â n d că în caz contrar r ă m â n r e s p o n s a b i l i d e g e s t i u ­n e a r e s p e c t i v ă şi d e t o a t e u r m ă r i l e mater ia l e .

Z ă l a u , la 2 8 N o v e m b r i e 1 9 3 5 .

P r e ş e d i n t e , Secre tar ,

D r . M. G U R Z Ă U . D . I L E A .

Comunicat La intervenţia făcută din partea direcţiunii băncii

noastre, Onor Minister al Instrucţiunii publice cu ord. No. 202773—1935 a binevoit a aproba ca fondul rea­lizat din cota de 10% încasat cu ocazia desfacerii ma­nualelor şcolare, să se întrebuinţeze pentru ajutorarea elevilor săraci din jud. Sălaj. S'au distribuit deci în judeţ pentru elevii săraci dela 88 scoale primare cărţi şi rechizite şcolare în valoare de 81.000 Lei.

INSTRUCŢIUNI

— P r o c e s e l e - v e r b a l e de inspecţiile şcolare se înain­tează organului de control care a făcut inspecţia, în termen de 48 ore, după inspecţie, precum urmează: 3 copii după în­treg procesul-verbal şi câte 3 copii extras din procesul-verbal pentru fiecare învăţător (toare) în parte.

Pe toate copiile şi extrasele se va aplica sus în colţul stâng, numele şcoalei şi al comunei, iar în colţul drept nu­mele învăţătorului, gradul şi No. Statului personal.

Exemplu: Şcoala primară de stat Ardelean Vasile tit. prov.

Comuna: Aleuş Statul personal No.

Jos se va trece clauza de aprobare :

Dăm aceste instrucţiuni pentru uniformitate, căci mulţi directori şcolari greşesc şi contra celor mai elementare forme.

— T u t u r o r c i t i tor i lor ş i p r i e t i n i l o r n o ş t r i Ie u r ă m s ă r b ă t o r i f e r i c i t e d e Sf. Crăc iun ş i n o u l a n c u s ă n ă t a t e !

— S. S. După retuşări radicale îl publicăm. Studiul indi­vidualităţii copilului fiind de mare actualitate în educaţie, am dori să primim realizări practice, căci teorie s'a făcut şi se face prea multă în jurul acestei probleme şi prea rareori ni se dă prilejul fericit să vedem în şcoală respectându-se individualita­tea copilului.

— O. Ch. Poeziile „Jocul h-umii" şi „In cimitir" sunt ex­presia melancoliei şi a pesimismului, note ce nu se potrivesc cu programul nostru. Noi vrem să răspândim vieaţă, încredere în puterile proprii şi 'n viitorul nostru. Nu trebue să ne „înfio­răm" în faţa destinului, ci să privim cu optimism înainte.

— T. L. Mărâscu. Pentru a putea publica cele trimise, Vă rugăm să ne trimiteţi lucrarea amintită.

— E. Ar. „Româncuţa" nu e potrivită pentru revista noa­stră, încercaţi la revista „Copilul".

• P O Ş T A R E D A C Ţ I E I »

Redactor responzabil: D Mărgineanu.

Tipografia „Luceafărul" Zălau — Telefi Telefon No, 10

S C O A L Ă NOASTRĂ R E V I S T Ă L U N A R Ă DE EDUCAŢIE, C U L T U R Ă P R O ­

F E S I O N A L Ă ŞI A F I R M A R E N A Ţ I O N A L Ă

REDACTOR :

DUMITRU MĂRGINEANU I N S P E C T O R S C O L A R

C U P R I N S U L

A N U L

XII 1 9 3 5

Tipografia „Luceafărul" Zălau — Telefon 10.

C U P R I N S U L - A N U L X I I .

A n d r e e s c u Cos t i că : Cum se critică o lecţie practică ? 291 A n d r e i C. Gh.: Despre inteligentă — —• — — — 97 A n g e l e s c u C. Dr.: Apel către învăţători — — — 428 A n t o n e s c u G. O.: Realitatea şcolară şi principiile pe­

dagogice — — — — — - — _ _ 73 A r d e l e a n u Ion s e n . : IsjoriaJnvătământuUii românesc

în Sălaj - ( £ 7 j ^ Q ^ i l 6 6 ) 2 0 3 ^ 3 3 4 , © , 418, 474 Un document din vremuri aptrse — — — 369

A r d e l e a n u V. P.: Reîntronarea virtuţilor creştine — 149 A s t o r A l s i a c : Fragment (literatură) — — — — 38 B ă l a j G h e o r g h e : Moş Crăciun (schijă)— — — — 39 B ă l ă n e a n u Gh.: Şezători culturale cu elevii şi adulţii 248 B ă l i b a n u E m i l i a : Modernism ori apostolat — — — 232 B e r i n d e I o n : Satul şi învăţătorul — — — — — 154

0 problemă naţională — — — — — — 290 Cartea de şcoală — — — — — — — 386 Muncă şi cinste ! — — — — — — — 469

B o b M. D u m i t r u : învăţătorul, ca factor în viaţa so­cială a satelor — — — — — — — 183

B u d a V a s i l e : Să ridicăm moralul — — — — — 102 Influenta şcoalei asupra educaţiei practice a poporului— — — — — — — — — 328

B u z e s c u P . C : Colaborarea dintre medic şi învăţător 18 Pădurile şi însemnătatea lor — — — — 245 Despre poezia poporană — — — — — 339 ^

Chiş O c t a v i a n : Nedumerire de copil mare (poezie) — 298 Cionti T r a i a n : însemnări pe marginea vremii — — 30

Psihoză naţională — — — — — — — 145 Din «viaţa materială a şcolii — — — — 194 Femeia blăstămală (poveste) — — — — 388 y/

Cleja I o a n : Viata materială a şcolii — — —- — 41 Salarizarea învăţătorilor — — — — — 1 9 0 Generaţia veche şi cea nouă în Asociaţie — 321 Oglinda noastră — — — — — — — 4 1 2

C o d n e r Gh. I. D r . : O propunere — — — — — 280

Fişa medicală — — — — — — — — 4 1 5 C o s m a L a z ă r : Culegeri folkloristice din Treznea 40, 189 ^

Cultura la sate — — — — — — — 1 7 8 Coto i N. D r . : Rolul medicului igienist — — — — 6 D a v i d C. V.: înfrumuseţarea clasei — — — — — 181 D. O. : O nouă realizare — — — — — — — 1 2 0 Druţa F l o r i a n : Spre o acţiune de luminare a satelor 276

Un dascăl al vremii — — — — — — 381 Din realităţile vieţii şcolare — — — — 460

D u m i t r e s c u I o n : Dragostea sârguitoare — — — 25 D u n ă r e a n I l i o i u : Moşteniri şi consecinţe — — — 180 F ă l ă u ş V i c t o r : Cercetăşia — şcoala vremii— — — 173 G a b r e a I. Ios i f : Valorificarea tineretului în structura

statului şi a şcoalei româneşti — — — — 269 H a ţ i e g a n u S.: Educaţia văzută prin prisma concepte­

lor bisericii — — — — — — — — 151 Hobj i lă G h e o r g h e : Femeie harnică (folklor) - — 117 1 / Iancu G.: Plan de lecţie cl. V-a — — — — — 486 I lea D u m i t r u : O lacrimă pe mormântul lui Ioan Buta 5

Către învăţătorii din Sălaj — — — — — 3 3 In pragul unui nou an — — — — — 337 Dragostea şi credinţa — — — — — — 4 5 8

Liga R o m â n ă a înv.: Scopul Ligii — — — — — 104 M a n e a P. S t a n : Scrisoare deschisă— — — — — 3 4 M ă r g i n e a n u D . : Un popas— — — — — — — 1

Femeia română în ofensiva morală — — — 221 Controlul învăţământului primar — 362, 406, 449

Mitu V.: Reînviere (poezie) — — — — — — 187 In slujba unui ideal — — — — — — 273 Sonet (poezie) — — — — — — — 338

Fulgi târzii (poezie) — — — — — — 4 8 7 N i d u s : Epigrame — — — _ . - _ _ _ — 3 3 3

Şi azi şi mâine (poezie — — — — — 488 P e r n e ş i u G e o r g e : 100 ani dela naşterea unui memo-

randist — — — — — — — — — 1 7 5

început de şcoală — — — — — — — 326 P e t r u t G h e o r g h e : Localismul în studiul geografiei — 107 P u p ă z ă V. Gr.: «învăţătorul explorator» — — — 462 P u ş c a ş i u I o n : Pe muntele Calvarului (poezie) — — 188 R o b u M i h a i l : Contribuţii la consolidarea şi propăşirea

vieţii culturale-econ6mice — 12, 82, 160, 234 Către toţi cititorii revistei «Şcoala Noastră» — 272

R o m o c e a V i c t o r : Cooperaţia şcolară — — — — 283 S a b a d â ş i u F l o r i c a : Despre portul naţional — — — 36 S. S.: Contribuţie la studiul individualităţii — — — 471 S t a n i c ă F.: Compunerile libere în slujba individualităţii 21 Ş e r b a n A.: Ziua Unirii — — — — — — — 9 0 Ş t i r b u — S i l a g h i ; Art. 158 din Legea înv. Primar — 43 T i h a n y i - J u s s e l Gh.: Şvabii noştri — — — 92, 155, 340 «Universul»: Acţiunea antirevizionistă — — — — 465 Un R o m â n : O zi însemnată — — — — — — 45 V â j d e a T.: Un apel — - — — _ — _ _ 43 Z a h a r i a G e o r g i n a : Cantinele şcolare — — — — 225 * * * : Moartea lui T. Alesseanu — — — — — — 121

C ă r t i - R e v i s t e — 59, 130, 199, 253, 300, 347, 391, 490 Cronică—Informaţ i i 54, 122, 204, 257, 304, 349, 395, 493 D a r e d e s e a m ă asupra colectei pentru clopotul «Gla­

sul Dăscălimii Sâlăjene» — — — 50, 197, 316 P a g i n a B ă n c i i : Situaţia de casă, Contul Profit şi pier­

dere şi Bilanţul la 31 Decemvrie 1934 — — 134 Dare de seamă asupra gestiunii pe anul 1934 (adunarea generală din 25 Mai 1935) — — 310 Situaţia de casă la 5 Octomvrie 1935 — — 399 Balanţa de verificare la 5 Dec. 1935 — — 489

P A R T E A O F I C I A L A

I. B u l e t i n u l R e v i z o r a t u l u i Ş c o l a r al Judeţu lu i Să la j

1934 11795 Cursurile se ţin pe ziua întreagă — - 142 15834 Dispoziţii privitoare la examenul înv. conf. 66

« 16492 Dispoziţii privitoare la limba de predare în şcolile şvăbeşti — — _ — _ — 6 4

« 16541 înfiinţarea caselor de economii şcolare — 66 « 16639 Situaţia muncitorilor fără lucru - — — 67 « 16874 Procurarea fişei pedagogice — — — — 214 « 16875 Pregătirea infirmierelor — — — — — 67 « 16993 Anulări de transferări — — — — 213 « 17049 înscrierea elevilor la şc. particulare-confes. 65

-« Î7053 Reînfiinţarea insp. şcol. Oradea şi Braşov— 65 1935— 3 Acceptarea angajamentelor conf. art. 158— 64

92 întocmirea bugetelor pe exerc. 1935—36 — 63 100 Reducerea corespondenţei oficiale — — 66

* 125 Dispoziţii privitoare la activitatea corp. did. 62 « 138 Rezultatul examenului de definitivat şi îna­

intare la grad. II. — — — — — — 63 « 235 Circulară (ref. la înaintările la gr. II.) — 498 « 866 Direcţiunile şcolilor vor da concursul suro­

rilor de ocrotire — — — — — — 138 « 981 Posturi libere în vederea transferărilor — 139 « 1029 Predarea religiei elevilor baptişti — — 137 « 1061 Reţinerile făcute de Casa Corp. Didactic — 142

1095 Şefii de centre şi subcentre PP . se scutesc de a participa la şedinţele cercuiilor cult. 137

1100 Situaţia biosanitară a jud. Să la j— — — 143 1153 Mărţişorul elaborat de Liga Apărării contra

atacurilor aeriene — — — — — — 141 « 1159 Participarea obligatorie la serbările naţ. — 137

1177 Calendarul Istoric — —— — — — - 210 1199 Angajamentele învăţătorilor conf. art. 158 136 1299 Cercurile culturale ale înv. confesionali — 141 1339 Preschimbarea carnetelor CFR. — — — 141

*935— 1428 Se recomandă «Dicţionarul Encicl. Ad-tiv.» 142 1486 Examenul de definitivat din Apr. 1935 — 138

« 1535 Vaccinarea antidifterică a populaţiei şcolare 209 « 1536 Iubirea şi cultul mării — _ _ _ _ _ 209

1598 Organizarea rulării unui film — — — 264 1664 Sălile de clasă la dispoziţia şedinţelor PP. 210

« 1691 Examenul de înaintare la gr. I. — — — 143 1743 înaintarea învăţătorilor la gr. I. — — — 211

« 1774 Examen particular de 7 clase — — — 209 2043 Salutul străjeresc — — — — — — 212

« 2135 înaintarea învăţătorilor la gr. II. — — 212 « 2269 Ex. de capacitate al normaliştilor din Iunie 211

2304 Sprijinul orbilor — — — — — — 264 2327 Ofensiva agricolă — — — — — — 211

« 2351 Cursurile speciale de limba română — — 213 2385 Repartiţia d-lor inspectori primari — — 213 2470 Procurarea fişelor medicale — — — — 212 2513 Abonarea Buletinului Oficial— — — — 214

« 2754 Abonamentul restant la ziarul «Hotarul» — 213 « 2756 Comemorarea lui M. Kogălniceanu — — 264 « 2757 Perpetuarea amintirii lui M. Kogălniceanu 215 « 2872 Catehizarea copiilor — — — — — — 265 « 3029 Combaterea gândacilor de Mai — — — 265 « 3514 Circulară (Ex. de absolvirea cl. 7) — — 31t « 3522 Ziua apelor — — --<- — — — — 31b « 3570 Cursurile de 1. română pt. înv. confesionali 319 « 3574 Ministerul primeşte demisia subrev. Şestac 319 « 3575 Curs pentru lucru manual — — — — 318 « 4620 Funcţionarea şcolilor conf. în corn. şvăbeşti 360 « 4674 Dispoziţiuni pentru începerea anului-şcolar

şi înscrierea elevilor — — — — — 355 * 4675 Procurarea manualelor didactice — — — 355 « 4676 Procurarea registrelor şcolare — — — 358 « 4677 Cooperativele şcolare — — — — — 358 « 4701 Conferinţele administrative — — — — . 360 « 4711 însemnătatea lucrului manual în şc. prim. 359 « 4786 Şcolarizarea elevilor aparţinători Centrului

pentru Ocrotirea copiilor Cluj — _ _ 402 « 4829 Lucrarea «Individualizarea învăţământului şi

model de fişă individuală» p. ex. gr. II. — 400 « 4836 învăţământul alternativ — — — — — 401 « 5290 îndreptarea şi lărgirea străzilor comunale— 401 « 5291 Amenajarea pepinierelor comunale — — 402 « 5418 Achitarea salariilor pe luna Sept. 1935 — 400 « 5519 Comunicarea frecvenţii şcolare — — — 403

5558 Congresul «AGRO-lui la Cărei - — — 400 « 5863 înaintare listelor de absenţi p. amenzi şcol. 447

6000 Activitatea cercurilor culturale - — — 404

1 9 3 5 — 6 0 0 3 Plasarea fişei pedagogice — — — — 4 4 7 6 0 0 4 Amenzile şcolare pronunţate în anul şcolar

trecut nu se mai pot încasa — — — 4 4 7 6 0 3 9 Activitatea cercurilor culturale — — — 4 3 9

« 6 0 7 6 învăţătorii vor da concurs efectiv la orga­nizarea corurilor învăţătoreşti — — — 4 4 8

« 6 2 7 6 Cursurile pe jumătăţi de zile la şc. primare 4 9 9 « 6 2 7 7 Idem la şcoalele de copii mici — — — 4 9 9 « 6 3 3 5 Interzicerea taxelor obligatorii — — — 5 0 0

6 5 2 4 Două broşuri importante din bibliot. CEC. 5 0 0 « 6 6 9 0 Funcţionarea caselor de economie în scoale 5 0 0 « 6 6 9 2 Utilizarea fişei individuale în şc. primare — 501 « 6 9 1 7 «Pagini agricole» editate de Universul — 5 0 1 << 6 9 1 8 Ora străjerilor la radio — — — — — 501 « 6 9 1 8 Colindele şi cântecele de Crăciun — — 5 0 2

Portretele M. S. Regelui şi M. V. Mihai — 140 Curs de cooperaţie şcolară — — — — 3 1 9

II. Comite tu l Ş c o l a r J u d e ţ e a n al Judeţu lu i Să la j

1 9 3 5 — 7 întocmirea bugetelor şcolare pe ex. 1 9 3 5 - 3 6 « 2 4 0 Concursul dat de înv. organelor ad-tive — « 3 7 5 PubJiţaţiune de concurs (contabil şi secretar) « 6 4 2 Dispoziţii ref. la plata deplasărilor— — — « 1 4 8 6 Se recomandă «Marşul şi Hora întregirii* — « 1615 înaintarea conturilor de gestiune pe 1 9 3 4 - 3 5

III. A s o c i a ţ i a î n v ă ţ ă t o r i l o r S e c ţ i a S ă l a j

1 9 3 5 — 2 1 Convocare (pe 18 Mai 1935 ) — - — — Adunarea extraordinară din 10 Martie 1935 — Proces-verbal (şedinţa Comitetului Central din

2 0 August 1 9 3 4 ) — — — — — — — Invitare (adunarea din 25 Mai 1 9 3 5 ) — — Raport de situaţia materială — — — —

68 2 1 6 2 1 6 3 2 0 5 0 3 5 0 3

2 1 7 2 1 8

69 2 6 6 2 6 7