1

ȘCOALA DE PROFEȚIE

BIBLICĂ „ÎMPLINIREA

FIECĂREI VIZIUNI”

NOTIȚE PENTRU PREZENTĂRI

2

CUPRINS

Marile Mișcări De Reformă (Edelin Filip Iordan) _________________ 3

Repetarea Istoriei ___________________________________________ 4

Evanghelia Veșnică _________________________________________ 9

Evanghelia Veșnică (II) _____________________________________ 17

Linia De Reformă A Lui Noe ________________________________ 23

Linia De Reformă A Lui Moise _______________________________ 27

Linia De Reformă A Lui Ilie _________________________________ 34

Linia De Reformă A Celor Trei Decrete ________________________ 39

Linia De Reformă A Domnului Cristos _________________________ 46

Linia De Reformă A Milleriților ______________________________ 58

Linia De Reformă A Celor 144.000 ___________________________ 67

Daniel 11:40-45. Timpull Sfârșitului _________________________ 67

Islamul, Al Treilea Vai Și Îngerul Din Apocalipsa 18 ____________ 80

Ploaia Târzie. Timpul Judecății Celor Vii _____________________ 94

Istoria Millerită se Repetă la Literă ____________________________ 99

Fractali, Împlinirea Fiecărei Viziuni __________________________ 105

Perioada de Legare (Mark Bruce) ____________________________ 108

Al Treilea Vai (Mark Bruce) _________________________________ 160

Dărâmăturile Ierusalimului (Duane Dewey) ____________________ 182

Ieremia _________________________________________________ 183

Constructorii Pe Ziduri ____________________________________ 195

3

MARILE MIȘCĂRI DE

REFORMĂ

- EDELIN FILIP IORDAN -

4

REPETAREA ISTORIEI

CEL PUȚIN 2 MARTORI

„În gura a doi sau a trei martori va fi întemeiat fiecare cuvânt.” 2 Corinteni 13:1.

„Un singur martor să nu se ridice împotriva unui om pentru vreo nelegiuire, sau pentru

vreun păcat, în orice păcat prin care păcătuieşte; prin gura a doi martori sau prin gura a trei

martori, să fie întemeiat un lucru.” Deuteronom 19:15.

MARTORI DIN BIBLIE „Ce a fost, aceea va mai fi; şi ce s-a făcut, se va mai face; şi nu este nimic nou sub

soare. Este ceva despre care s-ar putea spune: Vezi, acesta este nou? Era deja în vechimea

care a fost înainte de noi.” Eclesiastul 1:9-10.

„Ceea ce a fost este acum, şi ceea ce va fi a fost deja; şi Dumnezeu cere ceea ce a

trecut.” Eclesiastul 3:15.

„Căci eu sunt DOMNUL, Eu nu mă schimb” Maleahi 3:6.

„Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic şi mai ascuţit decât orice sabie cu

două tăişuri, străpungând până la separarea sufletului şi a duhului şi a încheieturilor şi a

măduvei şi este cel ce discerne gândurile şi intenţiile inimii.” Evrei 4:12.

MARTORI DIN SPIRITUL PROFETIC „Din nou și din nou mi-a fost arătat că experiențele trecute ale poporului lui Dumnezeu

nu trebuie să fie considerate ca fapte moarte. Nu trebuie să tratăm raportul acestor experiențe

ca și cum am trata un almanah de anul trecut. Raportul trebuie păstrat în minte, pentru că

istoria se va repeta. Întunericul misterelor nopții stă să fie iluminat de lumina din cer.”

Lucrarea de Publicare, 175

„Vechiul și Noul Testament sunt unite de încheietoarea de aur a lui Dumnezeu. Trebuie

să devenim familiarizați cu Scripturile Vechiului Testament. Imuabilitatea lui Dumnezeu ar

trebui să fie văzută clar; similitudinea procedeelor Sale cu poporul Lui din era religioasă

trecută și prezentă ar trebui studiată. Sub inspirația Duhului lui Dumnezeu, Solomon a scris:

"Ce este a mai fost, şi ce va fi a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut." In

mila Sa, Dumnezeu repetă procedeele din trecut. El ne-a dat un raport al procedeelor Sale

din trecut. Acesta trebuie să fie studiat cu atenție; pentru că istoria se repetă. Noi suntem

mai răspunzători decât au fost aceia a căror experiență este înregistrată în Vechiul

Testament; pentru că atât greșelile lor cât și rezultatul acelor greșeli au fost înregistrate

pentru beneficiul nostru. Semnalul de pericol a fost ridicat pentru a ne ține departe de terenul

interzis, și noi ar trebui să fim avertizați să nu facem precum au făcut ei, altminteri o

5

pedeapsă mai rea va veni peste noi. Binecuvântările date acelora din generațiile trecute care

l-au ascultat pe Dumnezeu sunt înregistrate pentru ca noi să fim încurajați și să mergem cu

băgare de seamă, în credință și ascultare. Judecățile aduse asupra celor greșiți sunt

desfășurate pentru a ne teme și a tremura înaintea lui Dumnezeu. Această biografie

Scripturistică este o mare binecuvântare. Această învățătură prețioasă, experiența veacurilor,

ne este lăsată ca moștenire.” Review and Herald, 20 Aprilie, 1897.

„Biblia a acumulat și legat împreună comorile Sale pentru această ultimă generație.

Toate marile evenimente și tranzacții solemne din Vechiul Testament s-au repetat și se

repetă în biserică în aceste zile din urmă.” Solii Alese, Cartea 3, 339;

„Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o asemănare

izbitoare în fiecare reformă mare sau mişcare religioasă. Principiile lui Dumnezeu în

procedeele cu oamenii sunt totdeauna aceleaşi. Mişcările importante ale prezentului îşi au

paralele în acelea ale trecutului, iar experienţa bisericii din primele veacuri are lecţii de mare

valoare pentru timpul nostru.” Tragedia Veacurilor, pag. 343.

„Ne aflăm în pragul unor evenimente mari și solemne. Multe dintre profeții sunt pe

punctul de a se împlini într-o succesiune rapidă. Fiecare element al puterii este pe punctul

de a fi pus la lucru. Istoria din trecut se va repeta, vechile controverse vor fi readuse la

viață, iar pericolul va asalta poporul lui Dumnezeu din toate părțile. Puterea pune stăpânire

pe neamul omenesc. Ea pătrunde pretutindeni pe pământ....

Studiați Apocalipsa în legătură cu cartea lui Daniel, deoarece istoria se va repeta....

Având în vedere toate avantajele noastre religioase, ar trebui să cunoaștem astăzi mult mai

mult.”Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 116.

În istorie și profeție, Cuvântul lui Dumnezeu descrie conflictul îndelungat și continuu

dintre adevăr și ideile false. Conflictul acesta se desfășoară încă. Lucrurile care au fost în

trecut se vor repeta. Vechile controverse vor învia din nou și teorii noi vor apărea

continuu. Totuși cei din poporul lui Dumnezeu care, în credința lor ca și împlinire a

profeției, au luat parte la propovăduirea primei, a celei de a doua și a celei de-a treia solii

îngerești știu unde se află. Ei au o experiență mai prețioasă decât aurul curat. Ei trebuie să

fie neclintiți ca o stâncă, păstrând cu statornicie până la sfârșit încrederea de la început.”

Solii Alese, volumul 2, 109.

REPETĂM ISTORIA ISRAELULUI ANTIC „Ar trebui să înțelegem timpul în care trăim. Noi nu îl înțelegem nici pe jumătate și nu

îl folosim nici pe jumătate. Inima îmi tremură în mine când mă gândesc ce vrăjmaș avem de

înfruntat și cât de puțin suntem pregătiți. Încercările copiilor lui Israel și atitudinea lor chiar

înainte de prima venire a lui Hristos mi-au fost prezentate din nou și din nou pentru a ilustra

situația poporului lui Dumnezeu în experiența lui de dinaintea celei de-a doua veniri a

lui Cristos – cum a căutat vrăjmașul fiecare ocazie pentru a pune stăpânire pe mintea

iudeilor, iar astăzi el caută să orbească mintea slujitorilor lui Dumnezeu, așa încât să nu fie

în stare să discearnă adevărul prețios.” Solii Alese, vol 1, 406.

6

O AVERTIZARE SOLEMNĂ PENTRU NOI „Iudeii Îl așteptau pe Mesia; dar El n-a venit așa cum au prezis ei că va veni, iar dacă El

ar fi fost primit ca Cel făgăduit, învățații lor ar fi fost obligați să recunoască faptul că au

greșit. Acești conducători s-au despărțit de Dumnezeu și Satana a lucrat asupra minții lor și

i-a determinat să-L respingă pe Mântuitorul. Decât să-și supună mândria opiniilor, mai

degrabă au întors inima poporului împotriva lui Isus. Istoria lor ar trebui să fie o

avertizare solemnă pentru noi. Să nu ne așteptăm niciodată ca, atunci când Domnul are o

lumină pentru poporul Său, Satana să stea liniștit, calm și să nu facă niciun efort pentru a-i

împiedica să o primească. El va lucra asupra minții pentru a trezi neîncredere, gelozie și

necredință. Să fim atenți ca nu cumva să respingem, să refuzăm lumina pe care Dumnezeu

ne-o trimite, pentru faptul că ea nu vine într-un fel în care să ne placă. Să nu îndepărtăm

binecuvântările lui Dumnezeu de la noi pentru că nu știm timpul cercetării noastre. Dacă

sunt unii care nu văd și nu primesc lumina pentru ei, aceștia să nu stea în calea altora. Să nu

se spună despre acest popor foarte favorizat ceea ce se spunea despre iudei atunci când

vestea cea bună a Împărăției le-a fost vestită: «Nici voi nu intrați în ea, și nici pe cei ce vor

să intre nu-i lăsați să intre».” Mărturii, vol 5, 728.

NOI REPETĂM ISTORIA ACESTUI POPOR „Cursele lui Satana sunt întinse înaintea noastră tot așa cum au fost întinse pentru copiii

lui Israel, chiar înaintea intrării lor în țara Canaanului. Noi repetăm istoria acestui popor.

Comoditatea, deșertăciunea, iubirea unei vieți ușoare și a plăcerilor, egoismul și necurăția

cresc în mijlocul nostru. Este nevoie acum de bărbați care sunt neclintiți și neînfricați în a

face cunoscut pe deplin sfatul lui Dumnezeu; oameni care să nu doarmă așa cum fac alții, ci

să vegheze și să fie sobri.” Mărturii, vol 5, 160.

MAI MULT PENTRU TIMPUL NOSTRU „Noi nu lipsim niciodată din gândurile lui Dumnezeu. Domnul este bucuria și mântuirea

noastră. Fiecare dintre profeții din vechime au vorbit mai puțin pentru timpul lor și

mai mult pentru timpul nostru, prin urmare, profețiile lor sunt valabile pentru noi.

‘Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru

învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.’(1 Corinteni 10:11) ‘Lor le-a

fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au

vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care

chiar îngerii doresc să privească.’(1 Petru 1:12)” Solii Alese, volumul 3, 338.

LINIE PESTE LINIE „Pe cine va învăţa el cunoaştere? Şi pe cine va face să înţeleagă doctrină? Pe cei înţărcaţi

de lapte şi luaţi de la sâni. Fiindcă precept trebuie să fie peste precept, precept peste precept;

rând peste rând, rând peste rând; aici puţin şi acolo puţin; Căci cu buze bâlbâite şi o altă

limbă va vorbi el acestui popor. Căruia i-a spus: Aceasta este odihna cu care să faceţi pe cel

obosit să se odihnească; şi aceasta este răcorirea; totuşi ei au refuzat să asculte. Dar

7

Cuvântul DOMNULUI le-a fost precept peste precept, precept peste precept; rând peste

rând, rând peste rând; aici puţin şi acolo puţin; ca ei să meargă şi să cadă pe spate şi să fie

frânţi şi prinşi şi luaţi.” Isaia 28:9-13.

CE ÎNSEAMNĂ „RÂND”?

H6957 qav kav sau qav {kawv};

din H6960 (compară cu H6961); o coardă (de legătură), în special pentru măsurat; în sens

figurat, o regulă; de asemenea un cerc, o coardă muzicală sau un acord. Compară cu H6978.

FIRUL PROFEȚIILOR MILERITE Tremurând, William Miller a început să desfășoare înaintea oamenilor tainele Împărăției

lui Dumnezeu, conducându-i pe ascultătorii lui pe firul profețiilor până la cea de-a doua

venire a lui Hristos.” Scrieri Timpurii, 229.

„Evenimentele istorice care arată împlinirea directă a profeției le-au fost prezentate

oamenilor, iar profeția a fost înțeleasă ca o schiță simbolică a evenimentelor care conduc

până la încheierea istoriei acestui pământ.” Solii Alese, vol 2, 102.

CE ÎNSEAMNĂ „SCHIȚĂ SIMBOLICĂ”?

„Prima schiță a unui lucru; reprezentarea unei forme sau figuri prin linii; schemă;

desen.” (Webster’s 1828 Dictionary).

DUPĂ ACELEAȘI LINII „Există lecții care trebuie învățate din istoria trecutului; și trebuie atrasă atenția asupra

acestor lucruri, pentru ca toți să înțeleagă faptul că Dumnezeu lucrează acum după aceleași

linii după care a lucrat dintotdeauna. Mâna Sa poate fi văzută și acum în lucrarea Lui și

în cadrul popoarelor, la fel cum a fost încă din momentul în care Evanghelia i-a fost

proclamată pentru prima dată lui Adam în Eden.” The Bible Echo, 26 august 1895, par. 10.

„ACEASTA ESTE RĂCORIREA” „De aceea pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă, ca păcatele voastre să fie şterse când vor veni

timpurile de înviorare din prezenţa Domnului;” Faptele Apostolilor 3:19.

ÎNVIORAREA SAU RĂCORIREA – PLOAIA TÂRZIE

Marea lucrare a Evangheliei nu se va încheia cu o manifestare mai slabă a puterii lui

Dumnezeu decât a marcat-o începutul ei. Profeţiile care s-au împlinit la revărsarea Ploii

Timpurii, la începutul predicării Evangheliei, urmează să se împlinească iarăşi în Ploaia

Târzie de la încheierea ei. Acestea sunt „vremurile de înviorare” către care privea în viitor

apostolul Petru când spunea: „Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi

se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a

8

fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos” (Faptele Apostolilor 3, 19.20).

Tragedia Veacurilor, 611-612.

ÎMPLINIREA FIECĂREI VIZIUNI „Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând: Fiu al omului, ce este acel proverb

pe care voi îl aveţi în ţara lui Israel, spunând: Zilele sunt prelungite şi orice viziune se

sfârşeşte? Spune-le, de aceea: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Eu voi face acest

proverb să înceteze şi nu îl vor mai folosi ca proverb în Israel; ci spune-le: Zilele sunt

aproape şi împlinirea fiecărei viziuni. Fiindcă nu va mai fi vreo viziune deşartă, nici ghicire

linguşitoare în casa lui Israel. Fiindcă Eu sunt DOMNUL; voi vorbi şi Cuvântul pe care îl

voi vorbi se va întâmpla; acesta nu va mai fi prelungit, pentru că în zilele voastre, casă

răzvrătită, voi spune cuvântul şi îl voi împlini, spune Domnul DUMNEZEU. Din nou

Cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând: Fiu al omului, iată, cei din casa lui Israel

spun: Viziunea pe care el o vede este pentru multe zile ce au să vină şi el profeţeşte despre

timpuri îndepărtate. De aceea spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Niciunul din

Cuvintele Mele nu va mai fi prelungit, ci Cuvântul pe care l-am vorbit va fi împlinit,

spune Domnul DUMNEZEU.” Ezechiel 12:21-28.

9

EVANGHELIA VEȘNICĂ

TIPARUL LUI DUMNEZEU „Imuabilitatea lui Dumnezeu ar trebui să fie văzută clar; similitudinea procedeelor

Sale cu poporul Lui din era religioasă trecută și prezentă ar trebui studiată.” Review

and Herald, 20 Aprilie, 1897.

DEFINIȚIE

Evanghelia veșnică este lucrarea Domnului Cristos, de a produce și a demonstra două

categorii de închinători prin introducerea unei solii profetice de testare în trei pași.

O NOUĂ DEZVOLTARE A ADEVĂRULUI „În fiecare generație se poate vedea o nouă dezvoltare a adevărului, a soliei adresate

de Dumnezeu oamenilor din acea generație. Toate adevărurile vechi sunt esențiale, iar

adevărurile noi nu sunt independente față de cele vechi, ci sunt o continuare, o descifrare a

lor. Numai când adevărurile cele vechi sunt înțelese, numai atunci le putem pricepe pe cele

noi. Când Domnul Hristos a dorit să prezinte ucenicilor Săi adevărul cu privire la învierea

Sa, El „a început de la Moise și de la toți proorocii, și le-a tâlcuit în toate Scripturile ce era

cu privire la El.” Luca 24, 27. Dar lumina care strălucește din proaspăta desfășurare a

adevărului, este aceea care glorifică vechile adevăruri. Cel care respinge sau neglijează pe

cele noi, în realitate nu cunoaște nici pe cele vechi. Pentru el, ele își pierd puterea lor vitală

și devin numai o formă lipsită de viață. […]” Parabolele Domnului Cristos, 127.

TEMELIILE CREDINȚEI NOASTRE „Nimeni să nu caute să înlăture temeliile credinţei noastre — temelii care au fost

puse la începutul lucrării noastre, prin cercetare cu rugăciune a Cuvântului şi prin

descoperire. Pe aceste temelii am clădit noi de cincizeci de ani încoace. Oamenii îşi pot

închipui că au găsit o cale nouă şi că pot pune o temelie mai puternică decât cea care a fost

pusă. Însă aceasta este o mare amăgire. O altă temelie decât cea pusă nu poate fi aşezată

de niciun om. În trecut, mulţi s-au apucat să clădească o nouă credinţă, să statornicească

principii noi. Însă cât a dăinuit clădirea lor? A căzut degrabă, căci nu era întemeiată pe

Stâncă.” Mărturii, vol.8, pag. 296-297.

„Dumnezeu nu ne dă o nouă solie. Noi trebuie să proclamăm solia care în 1843 și

1844 ne-a scos afară din biserici. Avem nevoie de Duhul Sfânt ca să aprindă în inimile

noastre zelul și stăruința care erau atunci văzute printre oamenii lui Dumnezeu. Îi mulțumesc

Domnului că încă trăiesc câțiva care își pot aminti acele zile, și care știu despre ce vorbesc.”

Review and Herald, 19 Ianuarie, 1905.

UN ADEVĂR SPECIAL ȘI O LUCRARE SPECIALĂ

10

„În fiecare generație, Dumnezeu a avut pentru Biserica Sa un adevăr special și o

lucrare specială. Adevărul care este ascuns înțelepților și celor prevăzători ai lumii, este

descoperit celor umili și asemenea copiilor. El cere sacrificiu de sine. El are bătălii de purtat

și biruințe de câștigat. De aceea, la început, au fost puțini cei care i s-au alăturat. Iar aceștia

au fost întâmpinați cu opoziție și dispreț de către mai marii acestei lumi și de către o Biserică

ce s-a acomodat lumii.” Parabolele Domnului Hristos, 78.

DE VIAȚĂ ȘI DE MOARTE „Scripturile se deschid continuu pentru poporul lui Dumnezeu. Întotdeauna a fost și

va fi adevăr aplicabil în mod special pentru fiecare generație. Solia dată lui Noe era

adevăr prezent pentru acel timp; și dacă oamenii ar fi acceptat solia, ar fi fost salvați de apele

ce au înghițit totul la potop. Acum să presupunem că anumiți oameni ar spune: „Noi avem

tot adevărul pe care părinții noștri l-au avut; nu vrem mai mult,” și Dumnezeul cerului le-ar

trimite o solie așa cum a făcut pentru Ninive. Care ar fi rezultatul? – La fel cum ar fi fost

pentru Niniveni dacă nu s-ar fi pocăit. Sentința a fost pronunțată asupra lor, dar pocăința lor

i-a salvat. Cât de recunoscători ar trebui să fim că avem un Dumnezeu care se va întoarce

de la răul amenințat, când cei greșiți se întorc cu adevărată căință a sufletului!” Review and

Herald, 29 Iunie, 1886.

DEZGROPAȚI COMORILE! „Praful și gunoiul erorii au îngropat bijuteriile prețioase ale adevărului, însă lucrătorii

Domnului pot să dezgroape aceste comori, astfel încât mii de oameni să le privească cu

încântare și uimire. Îngerii lui Dumnezeu vor fi lângă lucrătorul umil, oferind har și

iluminare divină, iar mii vor fi conduși să se roage ca David: „Deschide-mi ochii să văd

lucrurile minunate din Legea Ta!”. Adevăruri care nu au fost văzute și ascultate de

veacuri, vor izbucni de pe paginile iluminate ale Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu.

Bisericile care în general au auzit, au refuzat și au călcat în picioare adevărul, se vor

comporta într-un mod și mai stricat; însă „cei înțelepți”, aceia care sunt sinceri, vor

înțelege. Cartea este deschisă, și cuvintele lui Dumnezeu ajung la inimile acelora care doresc

să-I cunoască voia. La marea strigare a îngerului din cer care se asociază celui de-al

treilea înger, mii se vor trezi din amorțeala în care lumea stă de veacuri și vor vedea

frumusețea și valoarea adevărului.” Review and Herald, 15 Decembrie 1885, par 15.

DOCTRINA DOMNULUI CRISTOS „Învățătura lui Hristos, deși era reprezentată prin vinul cel nou, nu era o doctrină nouă,

ci descoperirea aceleia care se dăduse la început. Dar, pentru farisei, adevărul lui

Dumnezeu își pierduse semnificația și frumusețea de la început. Învățătura lui Hristos era

pentru ei, aproape în toate privințele, ceva nou și era nerecunoscută și neștiută de ei.” Hristos

Lumina Lumii, 279.

PREGĂTIRE PRIN CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI

11

„Acum cartea lui Daniel este desigilată, iar descoperirea făcută de Cristos lui Ioan

trebuie să ajungă la toţi locuitorii pământului. Prin creşterea cunoştinţei, urmează a fi

pregătit un popor care să reziste în zilele de pe urmă”. Solii Alese, vol. 2, pag 105.

ATITUDINEA LAODICEEANULUI

„Este adevărat că noi deţinem adevărul şi că trebuie să ne ţinem tari pe aceste poziţii

care nu pot fi dărâmate; dar nu trebuie să privim cu suspiciune orice lumină nouă pe care

Dumnezeu ar putea s-o trimită şi să zicem că nu vedem niciun motiv pentru care am avea

nevoie de mai multă lumină decât adevărul cel vechi pe care l-am primit până acum şi pe

care stăm tari. Dacă vom gândi în acest fel ne vom găsi sub incidenţa mustrării adresate

de Martorul credincios: „Şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.” Adevărata

stare în faţa lui Dumnezeu a acelora care se cred bogaţi şi având o mulţime de bunuri,

nesimţind nevoia de a mai primi ceva, este una de orbire, iar ei nu ştiu asta.” — The

Review and Herald, 7 august, 1894. / Sfaturi către Editori, 33.

O LUMINĂ TOT MAI MARE SĂ STRĂLUCEASCĂ! „Poporul care pretinde că are credinţa în adevărul prezent a fost cuprins de un spirit de

fariseism. Ei sunt mulţumiţi de starea în care se află. Ei afirmă: „Noi avem adevărul. Nu

mai este altă lumină pentru poporul lui Dumnezeu.” Dar noi nu suntem în siguranţă când

adoptăm o astfel de poziţie în care nu vom mai accepta nimic altceva decât ceea ce am

convenit până atunci ca fiind adevărul. Fiecare dintre noi ar trebui să cerceteze cu

sârguinţă Biblia în modul cel mai personal. Ar trebui să săpăm după adevăr în mina

Cuvântului lui Dumnezeu. „Lumina este semănată pentru cel neprihănit, iar bucuria pentru

cei cu inima curată.” Unii m-au întrebat dacă eu cred cumva că mai este lumină pentru

poporul lui Dumnezeu. Noi ne-am închis minţile într-atât încât se pare că nu înţelegem ce

lucrare măreaţă are Dumnezeu pentru noi. O lumină tot mai mare trebuie să strălucească

asupra noastră. „Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire

merge mereu crescând până la miezul zilei.” — The Review and Herald, 18 iunie, 1889 /

Sfaturi către Editori, 34.

CUVÂNTUL DOMNULUI SEPARĂ „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic şi mai ascuţit decât orice sabie cu

două tăişuri, străpungând până la separarea sufletului şi a duhului şi a încheieturilor şi a

măduvei şi este cel ce discerne gândurile şi intenţiile inimii.” Evrei 4:12.

SABIA DOMNULUI HRISTOS

„Să nu gândiţi că am venit să trimit pace pe pământ; nu am venit să trimit pace, ci sabie.

Fiindcă am venit să întorc pe om împotriva tatălui său şi pe fiică împotriva mamei sale şi pe

noră împotriva soacrei sale. Şi duşmanii omului vor fi cei din casa lui.” Matei 10:34-36.

12

PLIDA GRÂULUI ȘI A NEGHINEI „Câmpul este lumea; sămânţa bună sunt copiii Împărăţiei; dar neghinele sunt copiii celui

rău. Iar duşmanul care i-a semănat este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii; şi secerătorii

sunt îngerii.” Matei 13:38-39.

ÎNTÂI NEGHINELE „Lăsaţi-le să crească împreună amândouă până la seceriş; şi la timpul secerişului, voi

spune secerătorilor: Strângeţi întâi neghinele şi legaţi-le în snopi să le ardeţi; dar grâul

adunaţi-l în grânarul Meu.” Matei 13:30.

NATURALUL ILUSTREAZĂ SPIRITUALUL „Totuşi, primul nu a fost spiritual, ci natural; după aceea, spiritual.” 1 Corinteni 15:46.

DOMNUL SE DESCOPERĂ CA SOARELE ȘI PLOAIA „Atunci vom cunoaşte, dacă urmărim a cunoaşte pe DOMNUL; ieşirea Lui este

pregătită ca dimineaţa; şi El va veni la noi ca ploaia, ca ploaia târzie şi timpurie pentru

pământ.” Osea 6:3

CUVÂNTUL DOMNULUI ESTE LUMINĂ „Cuvântul Tău este o lampă pentru picioarele mele şi o lumină pentru cărarea mea.”

Psalmii 119:105.

„Fiindcă porunca este o lampă şi Legea este Lumină; şi mustrările instruirii sunt Calea

vieţii;” Proverbe 6:23.

CUVÂNTUL DOMNULUI ESTE PLOAIE „Deschideţi urechea voi, cerurilor, şi voi vorbi; şi ascultă, pământule, cuvintele gurii

mele. Doctrina mea să picure ca ploaia, vorbirea mea să cadă ca roua, ca ploaia

măruntă peste verdeaţa proaspătă şi ca ploile peste iarbă” Deuteronom 32:1-2.

„Căci aşa cum cerurile sunt mai sus decât pământul, tot așa căile Mele sunt mai înalte

decât căile voastre şi gândurile Mele decât gândurile voastre. Căci aşa cum coboară ploaia

şi zăpada din cer şi nu se întoarce acolo, ci udă pământul şi îl face să încolţească şi să

înmugurească, pentru a da sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, tot așa va fi

Cuvântul Meu care iese din gura Mea, nu se va întoarce la Mine gol, ci va împlini ceea

ce Îmi place şi va prospera în lucrul la care l-am trimis.” Isaia 55:9-11.

SOLII DE COACERE

13

„Lui Ioan i-au fost descoperite scene de un interes profund și emoționant în experiența

bisericii. A văzut poziția, primejdiile, conflictele și eliberarea finală a poporului lui

Dumnezeu. El raportează Soliile de încheiere care vor coace secerișul pământului fie ca

roade pentru grânarul ceresc, fie ca paie pentru focul nimicitor. Subiecte de o importanță

colosală i-au fost descoperite, îndeosebi pentru biserica sfârșitului, ca aceia care se vor

întoarce de la rătăcire la adevăr să fie instruiți cu privire la primejdiile și luptele ce le stau

înainte. Nimeni nu trebuie să fie în întuneric față de ceea ce va veni peste pământ.” Tragedia

Veacurilor, 341.

CUVINTELE ADEVĂRULUI DESPART NEGHINA DE GRÂU „Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în

grânar” (Matei 3, 12). Acesta era un timp de curăţire. Cuvintele adevărului făceau ca

neghina să fie despărţită de grâu. Pentru motivul că erau prea îngâmfaţi şi încrezuţi în

propria dreptate pentru a primi mustrarea, prea iubitori de lume ca să accepte o viaţă de

umilinţă, mulţi s-au îndepărtat de Isus. Mulţi fac şi astăzi la fel. Oamenii sunt şi astăzi

încercaţi ca acei ucenici din sinagoga din Capernaum. Când adevărul pune stăpânire pe

inimă, văd că viaţa nu le este în acord cu voia lui Dumnezeu. Văd nevoia unei totale

schimbări, dar nu vor să primească o lucrare care cere lepădare de sine. Din cauza aceasta

se mânie atunci când li se descoperă păcatele. Ei pleacă ofensaţi ca ucenicii care L-au părăsit

pe Isus, spunând: „Vorbirea aceasta este prea de tot; cine poate s-o sufere?” Hristos Lumina

Lumii, 392.

EȘTI TESTAT PRIN ADEVĂRUL PREZENT! „Mulți spun: „Dacă doar aș fi trăit în zilele lui Cristos, nu m-aș fi luptat împotriva

Cuvintelor Lui, sau să fi interpretat fals învățătura Lui. Nu L-aș fi respins și crucificat așa

cum au făcut evreii.”, dar acest lucru va fi dovedit prin modalitatea în care tu tratezi

solia Sa și solii Săi astăzi. Dumnezeu testează poporul de astăzi tot așa de mult precum i-

a testat și pe iudeii din acel timp. Când El trimite soliile Sale de har, Lumina Adevărului

Său, El trimite Duhul Adevărului la tine și dacă accepți Solia, Îl accepți pe Isus. Aceia care

declară că dacă ar fi trăit în zilele lui Cristos, ei nu ar fi făcut precum respingătorul harului

Său, vor fi testați astăzi. Aceia care trăiesc în această zi nu sunt răspunzători pentru faptele

acelora care L-au crucificat pe Fiul lui Dumnezeu; dar dacă cu toată lumina care a strălucit

peste poporul Său antic desfășurată înaintea noastră noi mergem pe același teren, nutrim

același spirit, refuzăm să primim mustrare și avertizare, atunci vina noastră va fi mult mai

mare, și condamnarea care a căzut asupra lor va cădea asupra noastră, numai că ea va fi cu

atât mai mare cu cât Lumina este mai mare în aceste timpuri decât a fost în acele timpuri.”

Review and Herald, 11 Aprilie, 1893.

TESTAREA EVREILOR ȘI A PROTESTANȚILOR „Atenția mi-a fost îndreptată către vestirea primei veniri a lui Cristos. Ioan fusese trimis

în puterea și în duhul lui Ilie pentru a pregăti calea pentru Isus. Cei care au respins mărturia

lui Ioan nu au beneficiat de învățăturile lui Isus. Împotrivirea lor față de Solia care prevestea

venirea Sa i-a plasat într-un loc în care nu puteau primi cu plăcere cea mai puternică dovadă

14

că El era Mesia. Satana i-a condus pe cei care au respins Solia lui Ioan să meargă încă și mai

departe, să-L respingă și să-L răstignească pe Cristos. Făcând acest lucru, ei s-au plasat într-

un loc în care nu puteau primi binecuvântările Zilei Cincizecimii, care i-ar fi învățat Calea

către Sanctuarul ceresc. Sfâșierea perdelei de la Templu a arătat că jertfele și rânduielile

iudaice nu aveau să mai fie primite. Marea Jertfă fusese adusă și acceptată, iar Duhul Sfânt,

care a coborât în Ziua Cincizecimii, a purtat mintea ucenicilor de la Sanctuarul pământesc

către cel ceresc, în care Isus intrase prin propriul Său sânge, pentru a revărsa asupra

ucenicilor Săi foloasele ispășirii făcute de El. Dar iudeii au fost lăsați într-un întuneric total.

Au pierdut toată Lumina pe care ar fi putut-o avea asupra planului de mântuire și s-au

încrezut mai departe în jertfele și arderile lor de tot inutile. Sanctuarul ceresc luase locul

celui pământesc — cu toate acestea, ei nu știau nimic de această schimbare. Din acest motiv,

ei nu au putut beneficia de mijlocirea lui Isus în Locul Sfânt.

Mulți privesc cu oroare la calea urmată de iudei când L-au respins și L-au răstignit pe

Cristos; iar când citesc istorisirea rușinoasei Lui maltratări, ei cred că Îl iubesc și nu L-ar

fi tăgăduit ca Petru sau răstignit ca iudeii. Dar Dumnezeu, care citește inimile tuturor, a pus

la probă acea iubire pe care ei mărturiseau că o simt față de Isus. Tot cerul a privit cu cel

mai adânc interes primirea primei Solii îngerești. Dar mulți care au mărturisit că-L iubesc

pe Isus și care au vărsat lacrimi când au citit povestea crucii, au luat în râs vestea cea bună

a venirii Sale. În loc să primească Solia cu bucurie, au declarat că este o amăgire. I-au urât

pe cei care iubeau venirea Sa și i-au dat afară din biserici. Cei care au respins prima Solie

nu au putut avea vreun avantaj de la cea de-a doua; și nu au avut nimic de câștigat nici prin

Strigătul de la miezul nopții, care trebuia să-i pregătească să intre cu Isus în Locul Preasfânt

din Sanctuarul ceresc. Și, respingând primele două Solii, ei și-au întunecat în așa măsură

priceperea, încât nu pot vedea nici urmă de lumină în cea de-a treia Solie îngerească, care

arată Calea către Sfânta Sfintelor. Am văzut că, după cum iudeii L-au răstignit pe Isus,

tot așa bisericile cu numele răstigniseră aceste trei Solii și nu au, prin urmare, nici cea

mai vagă cunoștință în ce privește Calea către Sfânta Sfintelor și nici nu pot beneficia

de mijlocirea săvârșită de Cristos acolo. Asemenea iudeilor, care își aduceau jertfele

inutile, ei își înalță rugăciunile nefolositoare către încăperea pe care Isus a părăsit-o; și

Satana, mulțumit de această amăgire, își ia o aparență religioasă și îndreaptă către sine

mintea acestor așa-ziși creștini, lucrând cu puterea lui semne și minuni mincinoase pentru

a-i imobiliza în capcană.” Scrieri Timpurii, 259-260.

MIE MI LE-AȚI FĂCUT „Și Împăratul va răspunde şi le va zice: Adevărat vă spun: Întrucât aţi făcut acestea

unuia dintre cei mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” Matei 25:31-40.

„Cel ce vă primeşte pe voi, Mă primeşte pe Mine; şi cel ce Mă primeşte pe Mine, îl

primeşte pe Cel ce M-a trimis. Cel ce primeşte un profet în numele unui profet, va primi

răsplata unui profet; şi cel ce primeşte pe un om drept în numele unui om drept, va primi

răsplata unui om drept.” Matei 10:40-41.

IARĂȘI ȘI IARĂȘI A FOST RESPINS HRISTOS

15

„După cum Hristos, lumina și viața oamenilor, a fost lepădat de autoritățile ecleziastice

în zilele Lui, la fel a fost lepădat și în generațiile următoare. Iarăși și iarăși s-a repetat

istoria retragerii lui Hristos din Iudea. Atunci când au predicat Cuvântul lui Dumnezeu,

reformatorii nu se gândiseră să se despartă de biserica existentă; dar conducătorii religioși

n-au vrut să tolereze lumina, iar aceia care o purtau au fost siliți să caute pe alții care tânjeau

după adevăr. În zilele noastre, puțini dintre cei care susțin că sunt urmașii reformatorilor

sunt mânați de spiritul lor. Puțini ascultă de glasul lui Dumnezeu și sunt gata să primească

adevărul fără să țină seama de modul în care el poate fi prezentat. Adesea, aceia care merg

pe urmele reformatorilor sunt obligați să se îndepărteze de bisericile pe care le iubesc, pentru

ca să poată vesti învățătura lămurită a Cuvântului lui Dumnezeu. Și, de multe ori, aceia care

caută lumina sunt obligați de către aceeași învățătură să părăsească biserica părinților lor, ca

să-i poată da ascultare.” Hristos Lumina Lumii, 232.

UȘA ÎNCHISĂ „Pentru un timp după dezamăgirea din 1844, am susținut, asemenea corpului

credincioșilor adventiști, că ușa harului fusese pentru totdeauna închisă pentru lume.

Această poziție fusese luată înainte ca prima viziune să-mi fie dată. A fost lumina dată de

Dumnezeu care a corectat eroarea noastră, și ne-a ajutat să vedem adevărata poziție.

Sunt încă o susținătoare a teoriei ușii închise, dar nu în sensul în care aplicam termenul

sau în care este folosit de oponenții mei.

A fost o ușă închisă în zilele lui Noe. A fost în acel timp o retragere a Duhului lui

Dumnezeu de la neamul păcătos ce a pierit în apele Potopului. Dumnezeu Însuși i-a dat solia

ușii închise lui Noe: „Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om [nu se

va lupta, nu va stărui pentru totdeauna cu omul n. tr.], căci şi omul nu este decât carne

păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”

A fost o ușă închisă în zilele lui Avraam. Harul a încetat să mai insiste pe lângă

locuitorii Sodomei, și toți în afară de Lot împreună cu soția și cele două fiice au fost devorați

de focul trimis din cer.

A fost o ușă închisă în zilele lui Isus Cristos. Fiul lui Dumnezeu a declarat Iudeilor

necredincioși din acea generație, „Iată că vi se lasă casa pustie” (Matei 23:38)”

Privind prin timp în zilele din urmă, aceeași putere infinită a proclamat prin Ioan: „Iată

ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu

va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide” (Apocalipsa 3:7)

Mi-a fost arătat în viziune, și încă cred că a fost o ușă închisă în 1844. Toți care au văzut

lumina primei și celei de-a doua Solii îngerești și au respins-o, au fost lăsați în întuneric. Și

aceia care au acceptat-o și au primit Duhul Sfânt care a însoțit proclamarea mesajului din

cer, și care apoi au renunțat la credința lor și au considerat experiența lor o amăgire, astfel

au respins Duhul lui Dumnezeu, și El nu a mai stăruit pe lângă ei.” Solii Alese, vol 1, 62-63.

LUCRAREA VEȘNICĂ A EVANGHELIEI „Cain și Abel reprezintă două clase de oameni, care vor exista întotdeauna în lume

până la încheierea vremurilor.” Patriarhi și Profeți, 72.

16

„Întotdeauna au fost două clase printre cei care mărturisesc a fi urmașii lui Cristos.

În timp ce o clasă studiază viața Mântuitorului și caută cu stăruință să-și corecteze greșelile

pentru a se asemăna Modelului, cealaltă clasă ocolește adevărurile clare, practice, care le

descoperă rătăcirile.” Tragedia Veacurilor, 43.

„Fariseul și vameșul reprezintă două mari clase de oameni în care se împart cei care

vin să se închine înaintea lui Dumnezeu. Primii doi reprezentanți ai acestor clase se află în

primii doi copii ce au fost născuți în această lume.” Parabolele Domnului Hristos, 152.

„Ioan și Iuda îi reprezintă pe aceia care mărturisesc că sunt urmași ai lui Cristos.

Acești doi ucenici au avut aceleași ocazii să studieze și să urmeze Modelul divin. Amândoi

au fost în strânsă legătură cu Isus și au avut privilegiul să asculte învățătura Sa. Fiecare avea

serioase defecte de caracter; și fiecare a avut acces la harul divin care transformă caracterul.

Dar, în timp ce unul învăța în umilință de la Isus, celălalt s-a dovedit că nu era un împlinitor

al Cuvântului, ci numai un auzitor al Lui. Unul murea zilnic față de eu și, biruind păcatul,

era sfințit prin adevăr; celălalt, împotrivindu-se puterii transformatore a harului și

îngăduindu-și dorințe egoiste, a ajuns rob al lui Satana.” Faptele Apostolilor, 559.

17

EVANGHELIA VEȘNICĂ (II)

EVANGHELIA VEȘNICĂ ESTE PRIMA SOLIE ÎNGEREASCĂ „Şi am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având Evanghelia Veşnică,

pentru a predica celor ce locuiesc pe pământ şi fiecărei naţiuni şi rase şi limbi şi popor,

Spunând cu voce tare: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I glorie, pentru că a venit ora judecăţii

Lui; şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor.”

Apocalipsa 14:6-7.

WILLIAM MILLER PREDICA EVANGHELIA VEȘNICĂ „Îngeri ai lui Dumnezeu l-au însoțit pe William Miller în misiunea sa. El era ferm și

netulburat, proclamând neînfricat solia ce îi fusese încredințată. O lume care zăcea în

fărădelege și o biserică rece, lumească au fost de-ajuns pentru a-i pune la lucru toată energia

și pentru a-l face să îndure de bunăvoie truda, lipsurile și suferința. Deși i se împotriveau

așa-zișii creștini și lumea și era lovit de Satana și de îngerii lui, nu a încetat să predice

mulțimilor Evanghelia Veșnică, oriunde era invitat, făcând să răsune în depărtare și în

apropiere strigătul: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a sosit ceasul Judecății

Lui!” Scrieri Timpurii, 232.

WILLIAM MILLER PREDICA PROFEȚIILE Tremurând, William Miller a început să desfășoare înaintea oamenilor tainele Împărăției

lui Dumnezeu, conducându-i pe ascultătorii lui pe firul profețiilor până la cea de-a doua

venire a lui Cristos. El căpăta putere cu fiecare efort depus. Așa cum Ioan Botezătorul a

vestit prima venire a lui Isus și a pregătit calea pentru venirea Sa, William Miller și cei care

i s-au alăturat au vestit cea de-a doua venire a Fiului lui Dumnezeu.” Scrieri Timpurii, 229.

EVANGHELIA DOMNULUI HRISTOS ESTE O SOLIE PROFETICĂ „Şi după ce Ioan a fost pus în închisoare, Isus a venit în Galileea predicând Evanghelia

Împărăţiei lui Dumnezeu, și, spunând: Timpul este împlinit şi Împărăţia lui Dumnezeu este

aproape: pocăiţi-vă şi credeţi Evanghelia.” Marcu 1:14-15.

„Tema predicării lui Cristos era: „S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este

aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”. În felul acesta, Solia Evangheliei, așa cum

era prezentată de Mântuitorul Însuși, se întemeia pe profeții. „Timpul” despre care El

spunea că s-a împlinit era perioada făcută cunoscută lui Daniel de către îngerul Gabriel.”

Hristos Lumina Lumii, 233.

EVANGHELIA APOSTOLULUI PAVEL ESTE O SOLIE PROFETICĂ „Dar chiar dacă noi sau un înger din cer vă va predica orice altă evanghelie decât aceea

pe care v-am predicat-o noi, să fie blestemat! Cum am spus noi mai înainte, aşa spun acum

18

din nou: Dacă vă va predica cineva orice altă evanghelie decât aceea pe care aţi primit-o, să

fie blestemat!” Galateni 1:8-9.

„Pavel declara că schimbarea credinței sale nu fusese determinată de un impuls sau de

fanatism, ci el ajunsese la aceasta printr-o dovadă covârșitoare. În felul lui de prezentare

a Evangheliei, el a căutat să lămurească profețiile cu privire la prima venire a lui

Hristos. El a arătat, în mod convingător, că aceste profeții se împliniseră întocmai în Isus

din Nazaret. Temelia credinței lui erau cuvântul cel sigur al profeției.” Faptele

Apostolilor, 124.

EVANGHELIA VEȘNICĂ ÎN EDEN – O SOLIE PROFETICĂ „Solia proclamată de îngerul care zbura prin mijlocul cerului este Evanghelia Veșnică,

aceeași Evanghelie care a fost proclamată în Eden, când Dumnezeu i-a zis șarpelui:

„Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și Sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi

capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15).” Solii Alese, cartea 2, 106.

„Prima predică a Evangheliei s-a predicat în Eden, atunci când Dumnezeu a spus

șarpelui, ‘Şi voi pune duşmănie între tine şi femeie şi între sămânţa ta şi Sămânţa ei; el îţi

va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.’” Youth Instructor, 22 Februarie, 1900.

„Spiritul care L-a dus pe Cristos la moarte îi inspiră și pe cei răi să-i nimicească pe

urmașii Lui. Toate acestea sunt prevestite în acea primă profeție: „Vrăjmășie voi pune

între tine și femeie, între sămânța ta și Sămânța ei”. Și aceasta va continua până la încheierea

timpului.” Tragedia Veacurilor, 507.

AȘADAR, 1. Evanghelia Milleriților a fost o solie profetică.

2. Evanghelia lui Ioan și a Domnului Hristos a fost o solie profetică.

3. Evanghelia apostolilor se întemeia pe cuvântul cel sigur al profeției.

4. Evanghelia din Eden a fost prima profeție.

CEI TREI PAȘI AI EVANGHELIEI

„Imuabilitatea lui Dumnezeu ar trebui să fie văzută clar; similitudinea procedeelor

Sale cu poporul Lui din era religioasă trecută și prezentă ar trebui studiată.” Review

and Herald, 20 Aprilie, 1897.

1. CELE TREI SOLII ÎNGEREȘTI „Mulți care au înaintat să Îl întâlnească pe Mire sub Soliile primului și celui de-al doilea

înger, au refuzat-o pe a treia, ultima Solie de testare ce urmează să fie dată lumii, iar o

19

poziție similară va fi luată atunci când se va face ultimul apel.” Review and Herald, 31

Octombrie 1899, par 12.

2. PRIMA SOLIE ÎNGEREASCĂ Şi am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având Evanghelia Veşnică, pentru

a predica celor ce locuiesc pe pământ şi fiecărei naţiuni şi rase şi limbi şi popor, Spunând

cu voce tare: Temeţi-vă de Dumnezeu (1) şi daţi-I glorie (2), pentru că a venit ora Judecăţii

Lui; (3) şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul „şi marea şi izvoarele apelor.”

Apocalipsa 14:6-7.

3. SANCTUARUL

Sanctuarul este un alt exemplu al unei lucrări de testare în trei pași. El are trei

compartimente: Curtea, Locul Sfânt, și Locul Preasfânt. Cele trei compartimente ale

Sanctuarului pământesc prefigurează lucrarea Domnului Cristos în cortul acela „mai mare

şi desăvârşit, nu făcut de mâini, altfel spus, nu din această clădire” (Evrei 9:11). În anul

31, El S-a înălțat pentru a începe lucrarea în Locul Sfânt, iar din anul 1844 are loc

lucrarea de judecată în Locul Preasfânt. La cel de-al treilea pas avem o ușă închisă – atunci

când judecata se va încheia, iar Domnul Cristos se va îmbrăca cu hainele răzbunării.

Oamenii au fost testați prin lucrarea Domnului Cristos în Sanctuar. Evreii au fost testați cu

privire la începutul lucrării Sale de mijlocire, iar protestanții cu privire la începutul lucrării

Sale de judecată. Vom înțelege mai târziu că și noi vom fi testați, cu privire la lucrarea Sa

de judecată a celor vii.

4. SĂRBĂTORILE IUDAICE „De trei ori într-un an toţi copiii tăi de parte bărbătească să se arate înaintea Domnului

DUMNEZEU, Dumnezeul lui Israel. Pentru că voi arunca afară naţiunile dinaintea ta şi voi

lărgi hotarele tale; niciun om nu va dori ţara ta, când te vei urca să te arăţi înaintea

DOMNULUI Dumnezeul tău, de trei ori într-un an.” Exodul 34:23-24.

5. LUCRAREA DUHULUI SFÂNT „Totuşi Eu vă spun adevărul: Vă este de folos să plec; căci dacă nu plec, Mângâietorul

nu va veni la voi; dar dacă plec, vi-l voi trimite. Şi când vine, el va mustra lumea de păcat

(1) şi de dreptate (2) şi de judecată. (3)” Ioan 16:7-8.

6. DOMNUL HRISTOS

„Isus i-a spus: Eu sunt Calea (1) şi Adevărul (2) şi Viaţa (3): nimeni nu vine la Tatăl

decât prin Mine.” Ioan 14:6.

20

7. CEI CARE SUNT CU MIELUL „Aceştia vor face război cu Mielul şi Mielul îi va învinge, pentru că El este Domnul

domnilor şi Împăratul împăraţilor; şi cei ce sunt cu El sunt chemaţi (1) şi aleşi (2) şi

credincioşi. (3)” Apocalipsa 17:14.

8. CEI 1260 DE ANI DE PERSECUȚIE „Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi (1), curăţaţi (2) şi albiţi

(3), până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă.” Daniel 11:35;

9. REFORMA MILLERITĂ „Mulţi vor fi curăţaţi (1), albiţi (2) şi lămuriţi (3); cei răi vor face răul şi niciunul din cei

răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege." Daniel 12:10;

10. LEACUL LAODICEEI „Îţi recomand să cumperi de la Mine aur încercat în foc (1), ca să te îmbogăţeşti; şi haine

albe (2), ca să te îmbraci, şi ruşinea goliciunii tale să nu se arate; şi să îţi ungi ochii cu alifie

(3), ca să vezi.” Apocalipsa 3:18.

11. O RESTAURARE ÎN 3 PAȘI „Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-

a lovit, dar tot El ne va lega rănile. El ne va da iarăşi viaţa în două zile; a treia zi ne va scula,

şi vom trăi înaintea Lui.” Osea 6:1,2;

12. ÎN GRĂDINA GHETSEMANI „Și le-a spus: Sufletul Meu este foarte întristat, chiar de moarte; rămâneţi aici şi

vegheaţi. Şi s-a dus puţin mai înainte şi a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă ar fi posibil,

timpul acesta să treacă de la El. Şi a spus: Abba, Tată, toate Îţi sunt posibile; ia de la Mine

acest pahar; cu toate acestea, nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu. Şi a venit şi i-a găsit dormind

şi i-a spus lui Petru: Simone, dormi? Nu ai putut veghea o oră? Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca nu

cumva să intraţi în ispită. Într-adevăr, duhul este plin de zel, dar carnea fără putere. Şi din

nou S-a dus deoparte şi S-a rugat şi a spus aceleaşi cuvinte. Şi când S-a întors, i-a găsit din

nou adormiţi, (fiindcă ochii le erau îngreunaţi) şi nu ştiau ce să îi răspundă. Şi a venit a treia

oară şi le-a spus: Dormiţi de-acum şi odihniţi-vă; este destul, a sosit timpul; iată, Fiul omului

este trădat în mâinile păcătoşilor.” Marcu 14:34-41.

13. DOMNUL HRISTOS ÎN MORMÂNT „şi-L vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L

răstignească; dar a treia zi va învia.” Matei 20:19;

21

14. TRĂDAREA ȘI POCĂINȚA LUI PETRU "„Adevărat îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte

cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.”" Matei 26:34;

„Şi după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: Simone,fiul lui Iona, Mă iubeşti

tu mai mult decât aceştia? El I-a spus: Da, Doamne; Tu ştii că Te iubesc. Isus i-a spus: Paşte

mieluşeii Mei. I-a spus din nou a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a spus:

Da, Doamne; ştii că Te iubesc. El i-a spus: Paşte oile Mele. El i-a spus a treia oară: Simone,

fiul lui Iona, mă iubeşti tu? Petru s-a mâhnit că îi spusese a treia oară: Mă iubeşti? Şi I-a

spus: Doamne, Tu toatele ştii; Tu ştii că Te iubesc. Isus i-a spus: Paşte oile Mele.” Ioan

21:15-17.

PETRU VAMEȘUL ȘI FARISEUL „Pentru fiecare dintre clasele reprezentate prin Fariseu și vameș, găsim o lecție în istoria

vieții apostolului Petru. În primii ani ai apostolatului său, Petru gândea despre sine că este

puternic. Asemenea Fariseului, după propria sa judecată, el „nu era ca ceilalți oameni.” Când

Domnul Cristos, în ajunul trădării Sale, îi înștiința pe ucenicii Săi: „în noaptea aceasta toți

veți avea un prilej de poticnire în Mine”, Petru, plin de încredere în sine declară: „Chiar dacă

toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.” Marcu 14, 27.29. Petru nu cunoștea atunci

primejdia în care se găsea, încrederea în sine l-a amăgit. El gândea despre sine că este în

stare să se împotrivească ispitei, dar când, numai după câteva ore, încercarea veni, el se

lepădă de Domnul său blestemând și jurându-se.” Parabolele Domnului Hristos, 152.

15. PAHARNICUL ȘI BRUTARUL „Şi Iosif i-a spus: Aceasta este interpretarea lui: Cele trei ramuri sunt trei zile. Totuşi

până în trei zile Faraon va înălţa capul tău şi te va restaura la locul tău; şi vei da paharul lui

Faraon în mâna sa, după rânduiala dinainte, când ai fost paharnicul lui. […] Şi Iosif a răspuns

şi a zis: Aceasta este interpretarea lui: Cele trei coşuri sunt trei zile. Totuşi până în trei zile

Faraon va ridica al tău cap de la tine şi te va atârna pe un lemn; şi îţi vor mânca păsările

carnea de pe tine.” Geneza 40:12-13.

16. TESTUL LUI AVRAAM „Şi Avraam s-a sculat devreme dimineaţa şi a înşeuat măgarul său şi a luat doi dintre

tinerii săi cu el şi pe Isaac, fiul său, şi a despicat lemnele pentru ofranda arsă şi s-a ridicat şi

a mers la locul despre care Dumnezeu îi spusese. Apoi în a treia zi Avraam şi-a ridicat ochii

şi a văzut locul de departe.” Geneza 22:3-4.

„La locul rânduit, ei au zidit un altar și au pus lemnele pe el. Apoi, cu glasul tremurând,

Avraam îi descoperi fiului său Solia divină. Cu groază și uimire află Isaac ce soartă îl aștepta,

dar nu se împotrivi. El ar fi putut să scape de ceea ce-l aștepta, dacă ar fi ales să facă așa;

bătrânul, paralizat de durere, istovit de lupta celor trei zile îngrozitoare, nu s-ar fi putut

împotrivi voinței tânărului plin de vigoare.”Patriarhi și Profeți, 152.

22

17. IONA „Şi DOMNUL pregătise un peşte mare care să înghită pe Iona. Şi Iona a fost în pântecele

peştelui trei zile şi trei nopţi.” Iona 1:17.

Referința Biblică Cei trei pași

Apocalipsa 14:6-12 Prima Solie Îngerească A doua Solie Îngerească A treia Solie Îngerască

Evrei 9:1-7 Curtea Locul Sfânt Locul Preasfânt

Ioan 16:8 Păcat Neprihănire Judecată

Apocalipsa 14:7 „Temeți-vă de Dumnezeu” „Dați-I Glorie” „Căci a venit ora judecății

Lui”

Apocalipsa 17:14 Chemat Ales Credincios

Daniel 12:10 Curățit Albit Lămurit

Ioan 14:6 Calea Adevărul Viața

Evanghelia Veșnică este lucrarea Domnului Cristos, de a produce și a demonstra la

închiderea ușii două categorii de închinători – grâul și neghina – prin introducerea unei

solii profetice de testare în 3 pași.

23

LINIA DE REFORMĂ A LUI NOE

PERIOADA DE ÎNTUNERIC „Şi s-a întâmplat, pe când oamenii au început a se înmulţi pe faţa pământului şi li s-au

născut fiice, că fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase şi şi-au luat

soţii din toate pe care le-au ales. Şi DOMNUL a spus: Duhul Meu nu se va lupta întotdeauna

cu omul, căci el este de asemenea şi carne; totuşi zilele lui vor fi o sută douăzeci de ani. Erau

uriaşi pe pământ în acele zile şi, de asemenea, după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat

la fiicele oamenilor şi ele le-au născut copii, aceştia au fost războinicii, care au fost în

vechime oameni de renume. Şi Dumnezeu a văzut că stricăciunea omului era mare pe

pământ şi că fiecare imaginaţie a gândurilor inimii sale era numai facere de rău

continuă.” Geneza 6:1-5.

TIMPUL SFÂRȘITULUI „Dumnezeu a comunicat cu Enoh prin îngerii Lui și i-a dat învățături divine. El i-a făcut

cunoscut că nu va îndura la nesfârșit răzvrătirea omului și că avea în plan să

nimicească neamul cel păcătos printr-un potop de ape, care avea să vină pe pământ.

Domnul i-a prezentat mai îndeaproape lui Enoh planul mântuirii și, prin Spiritul

profeției, l-a dus în decursul generațiilor care aveau să trăiască după potop, arătându-i marile

evenimente legate de cea de-a doua venire a Domnului Cristos și sfârșitul lumii.

Enoh era preocupat de starea celor ce mor. I se părea că și cei neprihăniți și cei nelegiuiți

se întorc în țărână deopotrivă și că acesta le este sfârșitul. El nu putea vedea viața celor drepți

dincolo de mormânt. În viziune profetică, el a primit învățături cu privire la Fiul lui

Dumnezeu, care avea să moară ca jertfă pentru om și i-a fost arătată venirea Domnului

Cristos pe norii cerului, însoțit de oastea cerească, pentru a da viață celor neprihăniți dintre

cei morți și să-i elibereze din mormintele lor....

Enoh a relatat cu credincioșie oamenilor tot ce-i fusese descoperit prin Spiritul

profeției. Unii au crezut cuvintele sale și s-au întors de la nelegiuirea lor, temându-se de

Domnul și aducându-I închinare.” The Signs of the Times, 20 februarie, 1879.

CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI „În mijlocul decăderii ce se întindea tot mai mult, Metusala, Noe și mulți alții s-au

străduit să păstreze vie cunoașterea adevăratului Dumnezeu și să pună stavilă puhoiului

de decădere morală. Cu o sută douăzeci de ani înainte de potop, Domnul i-a făcut cunoscut

lui Noe, printr-un înger, planul Său și l-a îndrumat să construiască o corabie. În timp ce

lucra la corabie, el trebuia să vestească faptul că Dumnezeu avea să aducă un potop de ape

pe pământ, spre a nimici pe cei nelegiuiți. Aceia, însă, care aveau să primească, să creadă

această Solie și care aveau să se pregătească pentru acest eveniment, prin pocăință și

schimbarea vieții lor, vor găsi iertare și vor fi salvați. Enoh le-a repetat copiilor săi cele ce

Dumnezeu i-a arătat în legătură cu potopul, iar Metusala și fiii săi, care au trăit să audă

propovăduirea lui Noe, au dat ajutor la construirea corăbiei.” Patriarhi și Profeți, 92.

24

SIMBOLUL DIVIN „Şi Dumnezeu i-a spus lui Noe: Sfârşitul a toată făptura a ajuns înaintea Mea, fiindcă

pământul este umplut cu violenţă prin ei; şi, iată, îi voi nimici împreună cu pământul. Fă-ţi

o arcă din lemn de gofer, să faci camere în arcă şi să o smoleşti pe dinăuntru şi pe dinafară

cu smoală. Şi acesta este modelul după care să o faci: lungimea arcei să fie de trei sute de

coţi, lăţimea acesteia cincizeci de coţi şi înălţimea acesteia treizeci de coţi. Să faci arcei o

fereastră, deasupra, să o termini la un cot de la acoperiş, şi uşa arcei să o aşezi în latura arcei;

să faci arca cu trei nivele: cel de jos, al doilea şi al treilea. Şi iată, Eu, chiar Eu, voi aduce

un potop de ape peste pământ, pentru a nimici toată făptura de sub cer, în care este suflarea

vieţii şi fiecare lucru care este pe pământ va muri. Dar cu tine îmi voi întemeia legământul

Meu; şi să intri în arcă, tu şi fiii tăi şi soţia ta şi soţiile fiilor tăi cu tine.” Geneza 6:13-18.

LUCRAREA DE TEMELIE „Dumnezeu i-a dat lui Noe dimensiunile exacte ale corăbiei, cum și îndrumări

amănunțite cu privire la construirea ei. Inteligența omenească n-ar fi putut proiecta o

construcție atât de rezistentă și de durabilă. Dumnezeu a fost proiectantul, iar Noe,

constructorul. Vasul a fost construit — asemenea corpului unei corăbii — ca să poată pluti

pe apă, dar în unele privințe semăna mai mult cu o casă. El avea înălțimea unei case cu

trei etaje, dar cu o singură ușă, care era așezată pe una din laturi.” Patriarhi și Profeți, 92.

LUCRAREA VRĂJMAȘILOR „De partea adevărului nu se găsea mulțimea sau majoritatea. Lumea se aliase contra

dreptății și Legii lui Dumnezeu, iar Noe era privit ca fanatic. Când a ispitit-o pe Eva ca să

nu asculte de Dumnezeu, Satana i-a zis: „Hotărât, că nu veți muri” (Geneza 3, 4). Bărbați

de seamă, oameni onorați și înțelepți ai lumii au repetat același lucru. „Amenințările lui

Dumnezeu”, au spus ei, „au ca scop numai să vă intimideze și nu se vor împlini niciodată.

Nu trebuie să vă speriați. Un asemenea eveniment, cum este nimicirea lumii de către

Dumnezeu, care a făcut-o, și pedepsirea ființelor pe care El le-a creat, nu se va întâmpla

niciodată. Fiți liniștiți și nu vă temeți. Noe este un mare fanatic.” Lumea petrecea pe

seama nebuniei bătrânului fără minte. În loc să-și umilească inima înaintea lui Dumnezeu,

ei au stăruit în neascultarea și nelegiuirea lor, ca și când Dumnezeu nu le-ar fi vorbit prin

servul Său.” Patriarhi și Profeți, 96.

MANIFESTAREA PUTERII LUI DUMNEZEU Timpul pentru punerea lor la probă era aproape să se încheie. Noe a urmat cu

credincioșie instrucțiunile pe care le-a primit de la Dumnezeu. Corabia a fost terminată din

toate punctele de vedere, așa după cum dăduse Domnul îndrumările, și era încărcată cu hrană

pentru oameni și animale. Acum solul lui Dumnezeu adresă ultimul său apel solemn

oamenilor. Cu o dorință până la agonie, pe care cuvintele nu o pot exprima, el i-a chemat

să caute un adăpost cât timp acesta se mai putea găsi. Ei au respins din nou cuvintele lui

și și-au ridicat vocea rostind cuvinte de ocară și de batjocură. Deodată, o tăcere cuprinse

mulțimea batjocoritoare. Fiare de tot soiul, de la cele mai fioroase și până la cele mai blânde,

25

au fost văzute venind din munți și păduri, croindu-și liniștit drumul spre corabie. S-a auzit

un zgomot ca vântul ce suflă și iată că din toate părțile păsările au venit în zbor, întunecând

cerul cu mulțimea lor, și într-o ordine perfectă au intrat în corabie. Animalele au ascultat

de porunca lui Dumnezeu, în timp ce oamenii s-au dovedit a fi neascultători. Conduse

de îngerii cei sfinți, ele „au intrat două câte două la Noe în corabie”, iar dintre animalele

curate, câte șapte perechi. Unii priveau cu uimire, alții cu teamă. Au fost chemați filozofi să

dea explicații cu privire la întâmplarea aceasta unică, dar zadarnic. Era o taină pe care ei n-

o puteau descifra. Dar oamenii se împietriseră așa de mult, datorită lepădării luminii, încât

și această scenă n-a produs decât o impresie de moment. Când neamul omenesc sortit pieirii

a văzut soarele strălucind în toată splendoarea lui și pământul înveșmântat într-o frumusețe

aproape edenică, atunci ei au alungat temerile, tot ce se furișase în suflet, dedându-se la

petreceri zgomotoase, iar prin faptele lor de silnicie ei păreau că invită asupra lor mânia, și

așa trezită, a lui Dumnezeu.” Patriarhi și Profeți, 97.

COACEREA RECOLTEI „Dacă oamenii dinainte de potop ar fi dat crezare avertizării și s-ar fi pocăit de faptele

lor rele, atunci Dumnezeu S-ar fi întors din mânia Sa, așa cum avea să facă mai târziu cu

Ninive. Dar datorită împotrivirii încăpățânate față de mustrările de conștiință și avertizările

profetului lui Dumnezeu, generația aceea a umplut măsura nelegiuirii și s-a copt pentru

nimicire.” Patriarhi și Profeți, 97.

ÎNCHIDEREA UȘII „Şi cele ce au intrat, au intrat partea bărbătească şi partea femeiască din orice făptură,

aşa cum Dumnezeu i-a poruncit lui; şi DOMNUL l-a închis înăuntru.” Geneza 7:16.

Mila încetase să mai mijlocească pentru neamul omenesc vinovat. Fiarele câmpului

și păsările cerului intraseră în locul refugiului lor. Noe și familia sa se aflau în corabie și

„Domnul a închis ușa după el” (Geneza 7, 16 u.p.). A fost văzută licărirea unei lumini

orbitoare și un nor de lumină mult mai puternică decât fulgerul a coborât din ceruri și s-a

așezat înaintea intrării în corabie. Ușa masivă, pe care cei dinăuntru nu ar fi fost în stare s-o

închidă, a fost împinsă încet la locul ei de către mâini nevăzute. Noe a fost închis înăuntru,

iar cei care lepădaseră mila lui Dumnezeu au fost lăsați afară. Sigiliul Cerului era pe ușa

aceea: Dumnezeu a închis-o și numai Dumnezeu o putea deschide. Tot astfel, când Cristos

va termina lucrarea mijlocirii Sale în favoarea omenirii vinovate, mai înainte de venirea Sa

pe norii cerului, ușa milei va fi închisă. După aceea, harul divin nu îi va mai ține în frâu pe

cei nelegiuiți, iar Satana va avea stăpânire deplină asupra acelora care resping mila lui

Dumnezeu. Ei se vor strădui să nimicească pe poporul lui Dumnezeu; dar, așa cum Noe a

fost închis în corabie, tot astfel cei neprihăniți vor fi ocrotiți prin puterea divină.” Patriarhi

și Profeți, 98.

ASTĂZI CA ATUNCI „Și aşa cum au fost zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea Fiului omului. Fiindcă, aşa

cum a fost în zilele dinainte de potop, mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua

26

când a intrat Noe în arcă, și nu au ştiut, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi; aşa va

fi şi venirea Fiului omului..” Matei 24:37-39.

SIMBOLUL ȘAPTE „Timp de șapte zile după ce Noe și familia sa au intrat în corabie, nu s-a ivit nici un

semn al furtunii ce trebuia să vină. În decursul acestui timp, credința lor a fost încercată. A

fost un timp de triumf pentru cei din afara corabiei. Întârzierea aparentă a întărit în ei

credința că solia lui Noe era o înșelăciune și că potopul nu va veni niciodată. În ciuda

scenelor solemne la care fuseseră martori — fiarele și păsările intrând în corabie, îngerul

Domnului închizând ușa — ei continuau încă batjocurile și petrecerile lor, luând chiar în râs

aceste semne vădite ale puterii lui Dumnezeu. S-au adunat grămadă în jurul corabiei,

batjocorind pe cei dinăuntru cu o violentă îndrăzneală, cum nu mai făcuseră niciodată până

atunci.

Dar în a opta zi, nori întunecoși au acoperit cerul. Apoi, bubuiturile tunetelor și

fulgerelor sfâșiară cerul. Nu peste mult timp, stropi mari de ploaie au început să cadă.”

Patriarhi și Profeți, 98-99.

DEZAMĂGIREA

Dezamăgirea legată de ușa închisă nu este greu de recunoscut. Noe și familia lui au

fost dezamăgiți când „puţine, adică opt suflete, au fost salvate prin apă;” (1 Petru 3:20).

Experiența potopului a fost o experiență amară, ce a avut rol de purificare pentru cele opt

persoane salvate.

27

LINIA DE REFORMĂ A LUI MOISE

PERIOADA DE ÎNTUNERIC „Şi s-a ridicat un nou împărat peste Egipt, care nu a cunoscut pe Iosif. Şi a spus

poporului său: Iată, poporul copiilor lui Israel este mai numeros şi mai puternic decât noi;

Haideţi să ne purtăm înţelept cu ei, ca nu cumva să se înmulţească şi să se întâmple ca, atunci

când s-ar întâmpla vreun război, să se alăture şi ei duşmanilor noştri şi să lupte împotriva

noastră şi astfel să iasă din ţară. De aceea au pus peste ei asupritori, ca să îi chinuiască cu

poverile lor. Şi au construit pentru Faraon cetăţi de provizii: Pitom şi Raamses. Dar cu cât

îi chinuiau mai mult, cu atât se înmulţeau şi creşteau mai mult. Şi s-au mâhnit din cauza

copiilor lui Israel. Şi egiptenii au constrâns cu asprime pe copiii lui Israel să îi servească; Şi

au amărât vieţile lor cu o robie aspră: în lucrări de mortar şi în cărămizi şi în tot felul de

munci în câmp; toată munca lor, în care ei i-au făcut să muncească, era cu asprime.” Geneza

1:8-14.

„Prin intermediul Papalității, Satan a controlat pentru multă vreme puterile care au

stăpânit Biserica și Statul. Rezultatele înfricoșătoare au fost vizibile în mod special în acele

țări care au respins lumina Reformațiunii. Exista o stare de degradare morală și corpuție

asemănătoare condiției Sodomei înainte de distrugere și idolatriei și întunericului spiritual

care predomina în Egipt în zilele lui Moise.” Spiritul Profetic, volumul 4, 190.

„Domnul a îngăduit ca poporul său, Israel, să meargă în robie în Egipt pentru că ei nu

au mers în căile Sale și L-au dezonorat prin păcatele lor fără sfârșit. Aici, supuși asupririi și

robiei grele, ei nu puteau ține Sabatul lui Dumnezeu, iar prin îndelunga lor amestecare cu

o națiune de idolatri, credința lor a devenit confuză și coruptă. Asocierea cu cei

neevlavioși și necredincioși va avea aceeași influență asupra acelora care cred adevărul

prezent dacă ei nu Îl țin pe Domnul mereu înaintea lor ca Duhul Său să le fie scut …” Christ

Triumphant, 109.

TIMPUL SFÂRȘITULUI „Iar DOMNUL i-a spus lui Avram: Să ştii cu adevărat că sămânţa ta va fi străină într-

o ţară care nu este a lor şi vor servi pe aceia, iar ei îi vor chinui patru sute de ani; Şi de

asemenea pe acea naţiune, căreia ei îi vor servi, o voi judeca; şi după aceea vor ieşi din ea

cu mare avere. Iar tu vei merge la părinţii tăi în pace şi vei fi îngropat la o bătrâneţe frumoasă.

Dar în a patra generaţie vor veni din nou aici, pentru că nelegiuirea amoriţilor nu este încă

deplină.” Geneza 15:13-16.

„Împăratul și sfetnicii lui nădăjduiseră să îi supună pe israeliți prin munci grele și în

acest fel să facă să li se micșoreze numărul și să zdrobească spiritul lor independent.

Neizbutind să-și ajungă scopul, ei au recurs la măsuri și mai crude. Au fost date porunci

femeilor a căror ocupație le dădea posibilitatea să aducă la îndeplinire aceste porunci, și

anume să ucidă la naștere pruncii evrei de parte bărbătească. Satana era inspiratorul

acestui plan. El știa că din mijlocul poporului Israel se va ridica un eliberator; și,

28

inspirându-l pe împărat să poruncească nimicirea copiilor lor, el spera să facă fără

efect planul divin. Dar femeile s-au temut de Dumnezeu și n-au îndrăznit să execute

porunca aceea crudă. Domnul a privit cu plăcere la purtarea lor și a făcut ca ele să prospere.

Împăratul, mâniat pentru că planul său nu izbutise, a făcut ca porunca să fie mai aspră

și mai cuprinzătoare. Întreaga națiune a fost chemată să vâneze și să ucidă victimele

neajutorate. „Atunci Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul: «Să aruncați în râu pe

orice băiat care se va naște și să lăsați pe toate fetele să trăiască»” (Exod 1, 22).

În timp ce acest decret era în plină putere, lui Amram și Iochebed, izraeliți pioși din

seminția lui Levi, li s-a născut un fiu. Copilul era „frumos” și părinții, crezând că timpul

eliberării lui Israel se apropia și că Dumnezeu va ridica un eliberator pentru poporul

Său, s-au hotărât să nu îngăduie uciderea pruncului. Credința în Dumnezeu le-a întărit

inimile și „nu s-au lăsat înspăimântați de porunca împăratului” (Evrei 11, 23).”Patriarhi și

Profeți, 242.

CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI „Dumnezeu ascultase rugăciunile mamei; credința ei fusese răsplătită. Cu profundă

recunoștință, ea a început să-și îndeplinească sarcina fericită și de-acum lipsită de griji. Cu

credincioșie a folosit ocazia pe care o avea de a-l educa pe copilul ei pentru Dumnezeu. Ea

avea încredere că acesta fusese păstrat cu viață în vederea unei mari lucrări și mai știa

că, în curând, el trebuia să fie predat mamei sale imperiale, unde avea să fie înconjurat de

influențe care vor tinde să-l îndepărteze de Dumnezeu. Toate acestea au făcut-o să fie mai

plină de râvnă și mai grijulie în învățătura pe care i-o dădea decât în aceea pe care o dăduse

celorlalți copii ai ei. S-a străduit să-i umple mintea cu simțământul temerii de Dumnezeu și

al iubirii pentru adevăr și dreptate, rugându-se cu stăruință să fie ferit de orice influență

stricăcioasă. Ea i-a arătat nebunia și păcătoșenia idolatriei și l-a învățat de mic să se plece și

să se închine viului Dumnezeu, singurul care-l putea auzi și ajuta în orice situații grele. Ea

l-a ținut pe băiat cât a putut mai mult, dar a fost nevoită să-l predea pe la vârsta de

doisprezece ani.

Din umila sa căsuță, el a fost luat și dus în palatul regal, la fiica lui faraon, „și el i-a fost

fiu”. Dar chiar și aici, el n-a uitat învățăturile pe care le-a primit în copilărie. Lecțiile

învățate lângă mama sa nu puteau fi uitate. Ele erau ca un scut împotriva mândriei,

necredinței și a viciului ce înfloreau în mijlocul strălucirii de la curte.

Cât de larg cuprinzătoare în urmările ei a fost influența acelei singure femei

evreice, și aceea o exilată și o sclavă! Întregul viitor al vieții lui Moise, marea misiune pe

care el a adus-o la îndeplinire în calitate de conducător al lui Israel dau mărturie despre

importanța lucrării unei mame creștine. Nu există o altă lucrare care să-i poată sta alături.

Într-o foarte mare măsură, mama ține în mâinile sale destinul copiilor ei. Ea se ocupă cu

dezvoltarea minții și a caracterului, lucrând nu numai pentru prezent, ci și pentru veșnicie.

Ea seamănă semințe ce vor răsări și vor aduce roade fie spre bine, fie spre rău. Lucrarea

ei nu este aceea de a picta pe pânză un chip frumos sau a-l dăltui în marmură, ci de a imprima

într-un suflet omenesc chipul divin. În mod deosebit în timpul primilor ani, stă asupra ei

răspunderea de a forma caracterul copiilor ei. Impresiile făcute acum asupra minții lor în

dezvoltare vor rămâne de-a lungul întregii lor vieți. Părinții trebuie să îndrume învățătura

și educația copiilor lor în timpul când aceștia sunt destul de mici, cu scopul ca ei să poată fi

creștini. Ei sunt în grija noastră ca să fie instruiți nu ca moștenitori ai unui tron imperial de

29

pe acest pământ, ci ca împărați pentru Dumnezeu, pentru ca să domnească de-a lungul

veacurilor nesfârșite.” Patriarhi și Profeți, 243-244.

„Bătrânii lui Israel au fost învățați de către îngeri că timpul pentru eliberarea lor era

aproape și că Moise era omul pe care Dumnezeu avea să-l folosească pentru a aduce la

îndeplinire această lucrare. Tot îngerii au fost aceia care i-au făcut cunoscut lui Moise că

Iehova l-a ales ca să rupă lanțurile robiei poporului Său. Închipuindu-și că ei aveau să-și

obțină libertatea prin forța armelor, el se aștepta să conducă armata poporului Israel

împotriva armatelor Egiptului. Având lucrul acesta în vedere, Moise și-a păzit inima, ca nu

cumva atașamentul său față de mama adoptivă sau de faraon să-l împiedice să facă voia lui

Dumnezeu.” Patriarhi și Profeți, 245.

Dumnezeu l-a transferat pe Moise din curțile luxului, unde fiecare dorință era

îndeplinită, la o școală mult mai retrasă. Aici Domnul putea să comunice cu Moise și să îl

educe în așa fel încât să obțină o cunoștință despre greutățile, încercările și pericolele

pustiei.” Comentariul Biblic AZȘ, volumul 1, 1099.

„Moise învățase multe lucruri de care trebuia să se dezvețe. Influențele care-l

înconjuraseră în Egipt — iubirea mamei sale adoptive, poziția sa înaltă ca nepot al

împăratului, risipa în toate privințele, rafinamentul, subtilitățile și misticismul unei religii

false, splendoarea închinării idolatre, măreția solemnă a arhitecturii și sculpturii — toate

acestea lăsaseră urme adânci asupra minții sale în dezvoltare și, într-o măsură oarecare,

modelaseră obiceiurile și caracterul său. Timpul, schimbarea condițiilor și a locului și

comuniunea cu Dumnezeu puteau să îndepărteze aceste influențe. Din partea lui Moise

însuși se cerea o luptă ca, pentru propria sa viață, să lepede ce era greșit și să accepte

adevărul, dar Dumnezeu avea să fie ajutorul său atunci când lupta avea să fie prea grea

pentru puterea omenească.” Patriarhi și Profeți, 248.

FORMULAREA SOLIEI „Şi Moise i-a spus DOMNULUI: O, Domnul meu, eu nu sunt elocvent, nici mai înainte

nu am fost, nici de când i-ai vorbit servitorului tău, ci eu sunt greu la vorbă şi încet la limbă.

Şi DOMNUL i-a spus: Cine a făcut gura omului? Sau cine face pe cel mut, sau pe cel surd,

sau pe cel văzător, sau pe cel orb? Oare nu Eu, DOMNUL? Şi acum mergi şi voi fi cu gura

ta şi te voi învăţa ce să spui. Iar el a spus: O, DOMNUL meu, trimite mesajul te rog, prin

mâna aceluia pe care îl vei trimite. Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Moise şi

a spus: Nu este Aaron levitul fratele tău? Ştiu că el poate vorbi bine. Şi de asemenea, iată,

vine să te întâlnească; şi când te va vedea, se va bucura în inima sa.” Exodul 4:10-14.

COBORÂREA SIMBOLULUI DIVIN „Şi s-a întâmplat pe cale, la han, că DOMNUL l-a întâlnit şi a căutat să îl ucidă. Atunci

Sefora a luat o piatră ascuţită şi a retezat prepuţul fiului ei şi a aruncat-o la picioarele lui şi

a spus: Cu adevărat tu îmi eşti un soţ sângeros. Aşa că el l-a lăsat să meargă, atunci ea a

spus: Un soţ sângeros eşti, din cauza circumciziei.” Exodul 4:24-26.

30

„În timp ce Moise călătorea spre Egipt, îngerul Domnului l-a întâlnit și a luat o poziție

amenințătoare, ca și cum ar fi vrut să-l ucidă. El nu a explicat motivul pentru apariția sa în

acest mod, însă Moise știa că există un motiv. El mergea în Egipt, ascultând porunca clară

a lui Dumnezeu; de aceea călătoria trebuia să fie în regulă. El și-a amintit dintr-o dată că fiul

său cel mai tânăr nu a fost circumcis. În conformitate cu dorințele Seforei, el a amânat

ceremonia, însă împotriva cerinței divine. Acum, soția lui, de teamă ca soțul ei să nu fie

ucis, și-a depășit simțămintele de afecțiune nepotrivită pentru fiul ei și a înfăptuit ritualul.

După aceasta, îngerul l-a lăsat pe Moise să meargă mai departe. În misiunea sa la Faraon

el urma să fie pus într-o postură periculoasă, în care viața sa ar fi fost expusă voinței

împăratului dacă Dumnezeu nu l-ar fi protejat prin puterea Sa și prezența îngerilor.

În timp ce Moise trăia în neglijență cu privire la una din poruncile lui Dumnezeu, viața

sa nu ar fi fost în siguranță; pentru că îngerii nu îl puteau proteja în neascultare.” Signs

of The Times, 26 Februarie, 1880.

LUCRAREA DE TEMELIE „În robia lor, israeliții dăduseră uitării — într-o măsură oarecare — cunoașterea Legii

lui Dumnezeu și se îndepărtaseră de preceptele ei. Sabatul fusese îndeobște desconsiderat și

asprimea supraveghetorilor lor făcea ca ținerea lui să fie aparent imposibilă. Dar Moise a

arătat poporului său că ascultarea de Dumnezeu era prima condiție a eliberării, iar eforturile

făcute pentru restatornicirea păzirii Sabatului au ajuns la cunoștința asupritorilor

lor.”Patriarhi și Profeți, 257.

„Importanța Sabatului ca monument al creațiunii este că el păstrează totdeauna prezent

motivul adevărat pentru care închinarea se cuvine lui Dumnezeu” — pentru că El este

Creatorul, iar noi suntem făpturile Sale. „De aceea Sabatul stă chiar la temelia închinării

divine, căci el ne învață acest mare adevăr în modul cel mai impresionant și nici o altă

instituție nu face lucrul acesta.

Adevăratul temei al închinării divine, nu numai acela din ziua a șaptea, ci al întregii

închinări, se găsește în deosebirea dintre Creator și creaturile Sale. Acest fapt important nu

se poate învechi niciodată și nu trebuie uitat niciodată”. (J.N.Andrews, History of the

Sabbath, cap. 27).” Tragedia Veacurilor, 437.

LUCRAREA VRĂȘMAȘILOR „Să nu mai daţi poporului paie pentru a face cărămidă, ca până acum, să meargă ei să

îşi adune paie. Şi numărul de cărămizi, pe care l-au făcut până acum, să le impuneţi; nu

scădeţi nimic din el, pentru că sunt leneşi; de aceea strigă, spunând: Lasă-ne să mergem şi

să sacrificăm Dumnezeului nostru. Îngreunaţi munca acestor oameni, ca ei să ostenească în

ea; şi să nu dea atenţie la cuvinte deşarte.” Exodul 5:7-9.

MANIFESTAREA PUTERII LUI DUMNEZEU

31

„Și sunt sigur că împăratul Egiptului nu vă va lăsa să mergeţi, nu, nici chiar cu mână

tare. Şi Îmi voi întinde mâna şi voi lovi Egiptul cu toate minunile Mele pe care le voi

face în mijlocul acestuia; şi după aceea vă va lăsa să mergeţi.” Exodul 3:19-20.

„El a fost încunoștințat de faptul că monarhul nu va ceda până când Dumnezeu nu Își

va trimite judecățile asupra Egiptului și va scoate afară pe Israel prin manifestarea puterii

Sale. Însă, înainte de revărsarea fiecărei plăgi, Moise trebuia să descrie natura și urmările

ei, pentru ca împăratul să poată să scape de ea, dacă alegea lucrul acesta. Fiecare pedeapsă

respinsă avea să fie urmată de alta și mai severă, până când inima lui îngâmfată avea să fie

umilită și până când el avea să-L recunoască pe Creatorul cerului și al pământului ca viul și

adevăratul Dumnezeu. Domnul avea să le dea egiptenilor prilejul de a vedea cât de zadarnică

era înțelepciunea celor mai de seamă oameni ai lor, cât de slabă era puterea zeilor lor, atunci

când se împotriveau poruncilor Domnului. El avea să-i pedepsească pe locuitorii Egiptului

pentru idolatria lor și să aducă la tăcere lăudăroșenia lor cu privire la binecuvântările primite

din partea idolilor lor fără viață. Dumnezeu urma să-Și glorifice Numele, pentru ca celelalte

națiuni să poată auzi despre puterea Lui și să tremure în fața faptelor Lui mărețe și pentru

ca poporul Său să poată fi condus să se întoarcă de la idolatrie și să-I aducă o închinare

curată.” Patriarhi și Profeți, 263.

AL TREILEA PAS „Când cererea pentru eliberarea lui Israel a fost prezentată pentru prima dată

împăratului Egiptului, s-a dat avertizarea celei mai teribile plăgi. Moise primise porunca să-

i spună lui faraon: „Așa vorbește Domnul: «Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut». Îți

spun: «Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l lași să plece, voi

ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut»” (Exod 4, 22.23). Deși disprețuiți de egipteni,

israeliții fuseseră onorați de Dumnezeu prin faptul că fuseseră puși deoparte ca să fie

păstrătorii Legii Sale. Datorită binecuvântărilor și privilegiilor speciale care le erau acordate,

ei aveau întâietate între națiuni, așa cum avea primul născut între frații săi.

Pedeapsa despre care Egiptul fusese avertizat de la început avea să fie cea din urmă.

Dumnezeu este îndelung răbdător și bogat în milă. El are o grijă duioasă față de ființele

făcute după chipul Său. Dacă pierderea recoltelor și a turmelor și cirezilor ar fi adus Egiptul

la pocăință, atunci copiii n-ar mai fi fost loviți; dar națiunea s-a împotrivit cu

încăpățânare poruncii divine și, de aceea, lovitura finală era gata să cadă.” Patriarhi și

Profeți, 273.

PARALELĂ CU SIGILAREA „Şi DOMNUL i-a spus: Du-te prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului şi pune

un semn pe frunţile oamenilor care suspină şi care strigă din cauza tuturor urâciunilor care

sunt făcute în mijlocul lui. Şi celorlalţi le-a spus în auzul meu: Duceţi-vă după el prin cetate

şi loviţi, ochiul vostru să nu cruţe, nici să nu aveţi milă; Ucideţi fără cruţare pe bătrân şi pe

tânăr, deopotrivă pe fecioare şi pe copilaşi şi pe femei; dar nu vă apropiaţi de vreun om

asupra căruia este semnul; şi începeţi la sanctuarul Meu. Atunci ei au început de la bătrânii

care erau înaintea Casei.” Ezechiel 9:4-6.

32

SIMBOLUL ȘAPTE „Șapte zile să mănânci azime şi în a şaptea zi să fie o sărbătoare pentru DOMNUL.

Azime să fie mâncate şapte zile; şi să nu fie văzută pâine dospită la tine, nici nu va fi văzută

dospeală cu tine în toate hotarele tale. Şi să arăţi fiului tău în acea zi, spunând: Aceasta se

face din cauza a ceea ce DOMNUL mi-a făcut când eu am ieşit afară din Egipt. Şi aceasta

să îţi fie ca semn pe mâna ta şi pentru o amintire între ochii tăi, ca legea DOMNULUI să fie

în gura ta, căci cu mână puternică DOMNUL te-a scos din Egipt.” Exod 13:6-9.

DEZAMĂGIREA „Şi când Faraon s-a apropiat, copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi, iată, egiptenii

mărşăluiau după ei; şi au fost grozav de înspăimântaţi; şi copiii lui Israel au strigat către

DOMNUL.” Exodul 14:10.

AL PATRULEA PAS „Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Du-te la popor şi sfinţeşte-i astăzi şi mâine şi să îşi

spele hainele, şi să fie gata pentru a treia zi, pentru că în a treia zi DOMNUL va coborî

înaintea ochilor întregului poporul pe muntele Sinai.” Exodul 19:10-11.

„Și muntele Sinai fumega în întregime, din cauză că DOMNUL a coborât pe el în foc;

şi fumul lui se ridica asemenea fumului unui cuptor şi întregul munte se cutremura grozav.

Şi când sunetul trâmbiţei a sunat lung şi a crescut tot mai tare şi mai tare, Moise a vorbit şi

Dumnezeu i-a răspuns printr-o voce.” Exodul 19:18-19.

„Niciodată de când a fost omul creat nu s-a văzut o astfel de manifestare a puterii

divine ca atunci când a fost proclamată Legea pe Sinai. „S-a cutremurat pământul, s-

au topit cerurile dinaintea lui Dumnezeu, s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu,

Dumnezeul lui Israel” (Psalmii 68, 8). În mijlocul celor mai teribile convulsii ale naturii,

vocea lui Dumnezeu, asemenea unei trâmbițe, s-a auzit din nor. Muntele se clătina de la

bază spre vârf și oștile lui Israel, palide și tremurând de groază, s-au aruncat cu fețele la

pământ. El, a cărui voce scutura atunci pământul, a declarat: „Voi mai clătina încă o dată nu

numai pământul, ci și cerul” (Evrei 12, 26). Sfânta Scriptură spune: „Domnul va răcni de

sus; din Locașul Lui cel sfânt”, „de se zguduie cerurile și pământul” (Ieremia 25, 30; Ioel 3,

16). În ziua cea mare, ce stă să vină, cerurile se vor strânge „ca o carte de piele, pe care o

faci sul” (Apocalipsa 6, 14). Chiar munții și insulele vor fi mutate din locurile lor. „Pământul

se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade și nu se mai ridică”

(Isaia 24, 20).” Patriarhi și Profeți, 340.

„Atunci Moise a stat în picioare în poarta taberei şi a spus: Cine este de partea

DOMNULUI? Acela să vină la mine. Şi toţi fiii lui Levi s-au adunat la el. Iar el le-a spus:

Astfel spune DOMNUL Dumnezeu al lui Israel: Să-şi pună fiecare bărbat sabia la coapsă şi

să intre şi să iasă de la poartă la poartă prin tabără, şi fiecare bărbat să ucidă pe fratele său

şi fiecare bărbat pe însoţitorul său şi fiecare bărbat pe vecinul său. Şi copiii lui Levi au făcut

33

conform cuvântului lui Moise: şi au căzut din popor în acea zi în jur de trei mii de bărbaţi.”

Exodul 32:26-28.

34

LINIA DE REFORMĂ A LUI ILIE

PERIOADA DE ÎNTUNERIC „Făgăduința ploilor îmbelșugate fusese dată cu condiția ascultării. „Dacă veți asculta

de poruncile Mele, pe care le dau astăzi, dacă veți iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru și

dacă-I veți sluji din toată inima voastră și din tot sufletul vostru, El va da țării voastre ploaie

la vreme, ploaie timpurie și ploaie târzie, și-ți vei culege grâul, mustul și untdelemnul; de

asemenea va da iarbă pe câmpiile tale pentru vite și vei mânca și te vei sătura.

Vedeți să nu vi se amăgească inima, și să vă abateți, ca să slujiți altor dumnezei și să vă

închinați înaintea lor. Căci atunci Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră; ar

închide cerurile și n-ar mai fi ploaie; pământul nu și-ar mai da roadele și ați pieri curând din

țara aceea bună pe care v-o dă Domnul” (Deuteronom 11, 10-17).

„Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi și nu

vei împlini toate poruncile Lui și toate Legile Lui”, fuseseră avertizați israeliții, „cerul

deasupra capului tău va fi de aramă, și pământul de sub tine va fi de fier. Domnul va trimite

țării tale în loc de ploaie praf și pulbere, care va cădea din cer peste tine până vei fi nimicit”

(Deuteronom 28, 15.23.24).

Acestea erau unele din sfaturile înțelepte ale lui Iehova către Israelul din vechime.

„Puneți-vă dar în inimă și în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legați ca un semn

de aducere aminte pe mâinile voastre, și să fie ca niște fruntarii între ochii voștri. Să învățați

pe copiii voștri în ele, și să le vorbești despre ele când vei fi acasă, și când vei merge în

călătorie, când te vei culca și când te vei scula” (Deuteronom 11, 18.19). Aceste porunci

erau lămurite; cu toate acestea, pe măsură ce veacurile treceau și generație după generație

pierdea din vedere măsurile luate pentru bunăstarea lor spirituală, influențele distrugătoare

ale apostaziei amenințau să dea la o parte orice opreliște pusă de harul divin.” Profeți

și Regi, 136.

TIMPUL SFÂRȘITULUI „Şi Ilie tişbitul, care era dintre locuitorii Galaadului, i-a spus lui Ahab: Precum

DOMNUL Dumnezeul lui Israel trăieşte, înaintea căruia stau în picioare, nu va fi nici rouă

nici ploaie în anii aceştia, decât conform cuvântului meu.” 1 Împărați 17:1.

„Ilie era un om cu aceleaşi sentimente ca noi; şi s-a rugat insistent să nu plouă şi nu a

plouat pe pământ trei ani şi şase luni. Şi s-a rugat din nou şi cerul a dat ploaie şi pământul

şi-a dat rodul.” Iacov 5:17-18.

„Și a spus: Adevărat vă spun: Niciun profet nu este acceptat în patria lui. Dar în adevăr

vă spun, erau multe văduve în Israel în zilele lui Ilie, când a fost închis cerul trei ani şi şase

luni, când a fost foamete mare peste toată ţara;” Luca 4:24-25.

Cei trei ani și jumătate în care Izabela a domnit cu curviile și vrăjitoriile ei sunt paraleli

cu cei trei ani și jumătate profetici în care papalitatea a asuprit pe sfinții Celui Preaînalt.

Despre ei se vorbește de exemplu în Daniel 7:

35

„Și cele zece coarne din această împărăţie sunt zece împăraţi care se vor ridica; şi un

altul se va ridica după ei; şi va fi diferit de primul şi va supune trei împăraţi. Şi el va vorbi

cuvinte mari împotriva celui Preaînalt şi va obosi pe sfinţii celui Preaînalt şi va gândi să

schimbe timpurile şi legile; iar ei vor fi daţi în mâna lui până la un timp şi timpuri şi

împărţirea timpului.” Daniel 7:24-25.

Mai mult decât atât, Apocalipsa identifică papalitatea cu apelativul Izabela. Astfel, cei

trei ani și jumătate profetici ai papalității sunt guvernați tot de domnia Izabelei:

„Cu toate acestea am câteva lucruri împotriva ta, pentru că rabzi pe acea femeie,

Izabela, care se numeşte pe ea însăşi profetesă, ca să înveţe şi să amăgească pe robii Mei

pentru a curvi şi a mânca lucruri sacrificate idolilor. Şi i-am dat timp să se pocăiască de

curvia ei şi nu s-a pocăit. Iată, o voi arunca în pat, şi pe cei ce comit adulter cu ea îi voi

arunca în mare necaz, dacă nu se pocăiesc de faptele lor.” Apocalipsa 2:20-22.

CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI „Împăratul a făcut cercetări amănunțite, dar proorocul n-a putut fi găsit. Împărăteasa

Izabela, mâniată la auzirea soliei care a încuiat comorile cerului, fără să piardă timp, s-a

sfătuit cu proorocii lui Baal care s-au unit cu ea să blesteme pe prooroc și să sfideze mânia

lui Iehova. Dar în ciuda dorinței lor de a-l găsi pe acela care rostise cuvântul de nenorocire,

urmau să fie dezamăgiți. Nu puteau nici să ascundă pentru alții cunoașterea judecății

pronunțate ca urmare a apostaziei predominante. Veștile denunțării păcatelor lui Israel de

către Ilie și despre profeția privitoare la venirea grabnică a unei pedepse s-au

răspândit repede în țară. Temerile unora erau trezite dar, în general, Solia cerească a fost

primită cu batjocură și dispreț.” Profeți și Regi, 123.

FORMULAREA SOLIEI „Şi s-a întâmplat, când Ahab l-a văzut pe Ilie, că Ahab i-a spus: Eşti tu cel care tulbură

pe Israel? Iar el a răspuns: Nu eu am tulburat pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, în aceea că

aţi părăsit poruncile DOMNULUI şi tu ai urmat Baalilor. De aceea acum, trimite şi adună

la mine tot Israelul pe muntele Carmel şi pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi

pe cei patru sute de profeţi ai dumbrăvilor, care mănâncă la masa Izabelei.” 1 Împărați

18:17-19.

LUCRAREA DE TEMELIE „Până când veţi şchiopăta voi între două opinii? Dacă DOMNUL este Dumnezeu,

urmaţi-l pe El; dar dacă este Baal, atunci urmaţi-l pe el. Şi poporul nu i-a răspuns un cuvânt.”

1 Împărați 18:21.

„Și Ilie a spus către tot poporul: Apropiaţi-vă de mine. Şi tot poporul s-a apropiat de el.

Şi el a reparat altarul DOMNULUI care era dărâmat.” 1 Împărați 18:30

36

LUCRAREA VRĂȘMAȘILOR „Vrând să pară îndrăzneți și sfidători, dar îngroziți în inimile lor vinovate, preoții falși

au pregătit altarul, punând pe el lemnele și jertfa după care au început să rostească formulele

lor magice. Strigătele lor stridente răsunau, iar ecoul se întorcea de prin pădurile și înălțimile

vecine atunci când ei invocau numele zeului lor zicând: „Baale, auzi-ne!”. Preoții s-au

adunat în jurul altarului lor cu sărituri, zvârcoliri și strigăte, și smulgându-și părul, își făceau

tăieturi în carne, chemând pe dumnezeul lor să le vină în ajutor.

Dimineața trecu, veni amiaza și încă nu se arăta nici o dovadă că Baal auzea strigătele

slujitorilor lui amăgiți. Nu se auzea niciun glas, niciun răspuns la rugăciunile lor frenetice.

Jertfa rămase nemistuită.

În timp ce continuau devoțiunile lor exaltate, preoții cei puternici încercau fără

încetare să născocească vreun mijloc prin care să aprindă focul pe altar și să-i facă pe

oameni să creadă că focul vine direct de la Baal. Dar Ilie supraveghea orice mișcare, iar

preoții, nădăjduind împotriva oricărei speranțe să prindă ocazia să înșele, continuau să-și

desfășoare ceremoniile lor fără sens. „La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei și a zis: «Strigați

mai tare, fiindcă este dumnezeu; se gândește la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie,

sau poate că doarme și se va trezi ». Ei au strigat tare, și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi

cu săbiile și cu sulițele, până ce a curs sânge pe ei. Când a trecut amiaza, au aiurat, până în

clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de

luare aminte” (1 Împărați 18, 27-29).

Bucuros ar fi venit Satana să-i ajute pe aceia pe care îi amăgise și care erau devotați

servirii lui. Bucuros ar fi trimis el fulgerul să le aprindă jertfa. Dar Iehova a pus hotare

lui Satana — i-a restrâns puterea — și chiar toate născocirile vrășmașului nu au putut

trimite nici măcar o scânteie pe altarul lui Baal.” Profeți și Regi, 149-150.

MANIFESTAREA PUTERII LUI DUMNEZEU „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel!” se ruga profetul, „Fă să se știe astăzi

că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău, și că toate aceste lucruri le-am

făcut după porunca Ta. Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul

acesta că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu, și să le întorci astfel inima spre bine” (1

Împărați 18, 36.37).

O tăcere apăsătoare se așternu peste toți. Preoții lui Baal tremurau de groază. Conștienți

de vinovăția lor, se așteptau acum la o pedeapsă grabnică.

Nici nu s-a sfârșit rugăciunea lui Ilie, că flăcări de foc, ca niște fulgere strălucitoare

de lumină, au coborât din cer peste altarul înălțat, mistuind jertfa, secând apa din șanț și

mistuind chiar și pietrele altarului. Strălucirea focului ilumină muntele și orbi ochii mulțimii.

În văile de jos, de unde mulți priveau cu încordare îngrijorată mișcările celor de sus

coborârea focului s-a văzut clar și toți au fost uimiți de priveliște. Aceasta semăna cu stâlpul

de foc care, la Marea, Roșie, a despărțit pe copiii lui Israel de oastea egipteană.” Profeți și

Regi, 152.

AL TREILEA PAS

37

„Preoții lui Baal priveau cu consternare descoperirea minunată a puterii lui Iehova.

Însă, cu toată înfrângerea lor și aflându-se în prezența slavei divine, ei au refuzat să se

pocăiască de nelegiuirea lor. Ei doreau să rămână tot profeți ai lui Baal. În felul acesta, s-

au dovedit copți pentru nimicire. Pentru ca Israelul cel pocăit să fie protejat de rătăcirile

acelora care îl învățase să se închine la Baal, Ilie a fost îndrumat de Domnul să-i distrugă

pe acești învățători falși. Mânia poporului era deja trezită împotriva conducătorilor în

nelegiuire, și când Ilie le dădu porunca: „Puneți mâna pe proorocii lui Baal, nici unul să nu

scape”, ei au fost gata să asculte. Au prins pe preoți, i-au adus la pârâul Chison și acolo,

înainte de încheierea zilei care a marcat începutul unei reforme hotărâte, slujitorii lui Baal

au fost înjunghiați. Niciunuia nu i s-a îngăduit să trăiască” Profeți și Regi, 153.

SIMBOLUL ȘAPTE „Astfel Ahab s-a urcat să mănânce şi să bea. Şi Ilie s-a urcat pe vârfulCarmelului; şi s-

a plecat la pământ şi şi-a pus faţa între genunchi, Şi a spus servitorului său: Urcă acum,

priveşte spre mare. Şi el s-a urcat şi a privit şi a spus: Nu este nimic. Iar el a spus: Du-te din

nou de şapte ori. Şi s-a întâmplat a şaptea oară, că el a spus: Iată, se ridică un nor mic din

mare, ca o mână de om. Iar el a spus: Urcă-te şi spune lui Ahab: Pregăteşte-ţi carul şi

coboară, ca să nu te oprească ploaia.”

PLOAIA „Și s-a întâmplat între timp, că cerul s-a înnegrit cu nori şi vânt şi a fost o ploaie mare.

Şi Ahab s-a urcat în carul său şi a mers la Izreel.” 1 Împărați 18:45.

CONCLUZIE Și astăzi este nevoie de un glas de mustrare aspră, deoarece păcate grele îi despart pe

oameni de Dumnezeu. Necredința devine cu grabă o modă. „Nu vrem ca omul acesta să

împărățească peste noi ”(Luca 19, 14 ) este vorbirea miilor de oameni. Predicile plăcute

rostite prea adesea nu fac o impresie durabilă, trâmbița nu dă un semnal lămurit. Oamenii

nu sunt străpunși în inimă de adevărurile tăioase și lămurite ale Cuvântului lui

Dumnezeu.

Sunt mulți creștini cu numele care, dacă și-ar da pe față adevăratele sentimente, ar

spune: De ce este nevoie să vorbim atât de lămurit? Ei ar putea tot așa de bine să întrebe:

De ce a trebuit ca Ioan Botezătorul să le spună fariseilor: „Pui de năpârci, cine v-a învățat

să fugiți de mânia viitoare?” (Luca 3, 7). De ce a trebuit el să stârnească mânia Irodiadei

spunându-i lui Irod că nu este drept să trăiască cu nevasta fratelui său? Înainte-mergătorul

lui Cristos și-a pierdut viața din pricina vorbirii lui lămurite. De ce nu a putut să treacă cu

vederea fără să provoace neplăcere acelora care trăiau în păcat?

În acest fel, bărbați care trebuia să stea ca păzitori credincioși ai Legii lui Dumnezeu

argumentează, până când diplomația ia locul credincioșiei, iar păcatul este îngăduit să

meargă înainte fără a fi mustrat. Cum se va auzi glasul unei mustrări credincioase în

biserică?

„Tu ești omul acesta!” (2 Samuel 12, 7). Cuvinte tot atât de lămurite ca acelea spuse de

Natan lui David se aud astăzi rar la amvoane, se văd rar în publicații. Dacă nu ar fi atât de

38

rare, am vedea mai mult din puterea lui Dumnezeu, descoperită între oameni. Solii

Domnului să nu se plângă de faptul că străduințele lor sunt fără rod până nu se pocăiesc de

propria lor plăcere de a plăcea oamenilor, care-i face să înăbușe adevărul.

Acei slujitori care vor să placă oamenilor și care strigă: „Pace, pace!”, atunci când

Dumnezeu nu vorbește de pace, mai bine să-și umilească inimile înaintea lui Dumnezeu,

cerând iertare pentru nesinceritatea lor și pentru lipsa lor de curaj moral. Nu datorită iubirii

față de aproapele îndulcesc ei Solia încredințată, ci pentru că sunt comozi și îngăduitori

cu ei înșiși. Dragostea adevărată caută mai întâi onoarea lui Dumnezeu și mântuirea

sufletelor. Aceia care au această iubire nu vor evita adevărul ca să scape de urmările

neplăcute ale unei vorbiri lămurite. Când sufletele sunt în primejdie, slujitorii lui Dumnezeu

nu vor ține seama de eu, ci vor rosti Cuvântul lui Dumnezeu dat lor să-l rostească, refuzând

să scuze sau să ascundă păcatul.

O, dacă fiecare slujitor și-ar da seama de caracterul sacru al slujbei sale și de sfințenia

lucrării sale și ar arăta curajul pe care l-a arătat Ilie! Ca soli rânduiți de divinitate, slujitorii

Evangheliei sunt într-o poziție de responsabilitate. Ei trebuie să mustre, să certe, să îndemne

„cu toată blândețea și învățătura” (2 Timotei 4, 2). În locul lui Cristos ei trebuie să lucreze

ca ispravnici ai tainelor Cerului, încurajând pe cei ascultători și avertizând pe cei

neascultători. Procedeele lumești nu trebuie să aibă nici un preț în lucrarea lor. Niciodată

nu trebuie să se abată de pe calea pe care Isus le poruncește să meargă. Trebuie să meargă

înainte în credință, amintindu-și că sunt înconjurați de un nor de martori. Nu trebuie să

vorbească propriile lor cuvinte, ci cuvintele pe care Cel ce este mai mare decât potentații

pământului le-a poruncit să le rostească. Solia lor trebuie să fie: „Așa vorbește Domnul”.

Dumnezeu cheamă bărbați ca Ilie, Natan și Ioan Botezătorul - oameni care vor duce solia

Sa cu credincioșie, indiferent de urmări, oameni care vor rosti curajos adevărul, chiar dacă

acesta cere să jertfească tot ce au.

Dumnezeu nu poate folosi pe oamenii care, în vreme de primejdie, când sunt necesare

puterea, curajul și influența tuturor, se tem să ia o atitudine hotărâtă pentru dreptate. El

cheamă bărbați care vor putea purta cu credincioșie bătălia împotriva celui rău, luptând

împotriva domniilor și puterilor, împotriva stăpânirilor întunericului acestui veac, împotriva

duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. Unora ca aceștia El le va spune: „Bine, rob

bun și credincios ... intră în bucuria stăpânului tău” (Matei 25, 23)” Profeți și Regi, 140-142.

„Oamenii aspri și severi adesea se scuză sau încearcă să justifice lipsa lor de politețe

creștină prin faptul că unii reformatori au lucrat cu un astfel de spirit, și ei pretind că lucrarea

pentru acest timp cere același spirit; dar aceasta nu este așa. Un spirit calm și sub control

perfect este mai bun în orice loc, chiar și în cea mai grosolană societate. Un zel furios nu

face bine nimănui. Dumnezeu nu i-a ales pe reformatori pentru că erau oameni autoritari și

furioși. El i-a acceptat așa cum erau, cu toate aceste trăsături de caracter, dar El ar fi pus

răspunderi de zece ori mai mari asupra lor, dacă ar fi fost smeriți cu inima, având spiritul

sub controlul rațiunii. În timp ce slujitorii lui Cristos trebuie să denunțe păcatul și impietatea,

necurăția și minciuna, în timp ce uneori sunt chemați să mustre nelegiuirea printre cei de

sus, cât și printre cei de jos, arătându-le că asupra călcătorilor Legii va cădea indignarea lui

Dumnezeu, totuși ei nu trebuie să fie autoritari sau tiranici; trebuie să arate amabilitate și

iubire, un spirit de a salva mai degrabă decât de a nimici.” Mărturii, vol 4, 486.

39

LINIA DE REFORMĂ A CELOR TREI DECRETE

PERIOADA DE ÎNTUNERIC „Iată, voi trimite şi voi lua toate familiile din nord, spune DOMNUL, şi pe

Nebucadneţar împăratul Babilonului, servitorul meu, şi îi voi aduce împotriva acestei ţări şi

împotriva locuitorilor ei şi împotriva tuturor acestor naţiuni de jur împrejur şi le voi nimici

cu totul şi le voi face o înmărmurire şi un motiv de şuierare şi pustiiri veşnice. Mai mult, voi

lua de la ei vocea bucuriei şi vocea veseliei, vocea mirelui şi vocea miresei, sunetul pietrelor

de moară şi lumina lămpii. Şi toată această ţară va fi o pustiire şi o înmărmurire; şi aceste

naţiuni vor servi împăratului Babilonului şaptezeci de ani. Şi se va întâmpla, după ce se

vor împlini şaptezeci de ani, că voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi acea naţiune, spune

DOMNUL, pentru nelegiuirea lor şi ţara caldeenilor şi o voi face pustiiri veşnice.” Ieremia

25:9-12.

„Și pe cei care au scăpat de sabie i-a dus la Babilon, unde i-au fost servitori lui şi fiilor

lui, până la domnia împăratului Persiei, pentru a împlini cuvântul DOMNULUI prin gura

lui Ieremia, până când ţara s-a bucurat de sabatele ei, fiindcă atât cât a fost pustie a ţinut

sabatul, pentru a împlini şaptezeci de ani. Şi în anul întâi al lui Cirus, împăratul Persiei,

ca să se împlinească cuvântul DOMNULUI, vorbit prin gura lui Ieremia, DOMNUL a stârnit

duhul lui Cirus, împăratul Persiei, încât a vestit prin toată împărăţia sa şi a pus de asemenea

în scris, zicând:” 2 Cronici 36:20-22.

„Ceea ce Dumnezeu a urmărit să facă pentru lume, prin Israel, națiunea aleasă, va aduce

la îndeplinire până la urmă, prin biserica Sa de pe pământ, de astăzi. El „a dat via altor vieri”,

chiar poporului care păzește legământul Său și care, cu credincioșie, „Îi dau roadele la

vremea lor”. Niciodată Domnul nu S-a lăsat fără reprezentanți adevărați pe pământ, care au

făcut din interesele Sale propriile lor interese. Acești martori pentru Dumnezeu sunt socotiți

ca aparținând Israelului spiritual, și față de ei se vor împlini toate făgăduințele

Legământului, făcute de Iehova poporului Său de odinioară.

Astăzi biserica lui Dumnezeu este liberă să ducă mai departe împlinirea planului divin

pentru mântuirea neamului omenesc pierdut. Timp de multe secole, copiii lui Dumnezeu au

suferit o restrângere a libertăților lor. Predicarea Evangheliei în curățirea ei a fost interzisă

și asupra acelora care au îndrăznit să nu asculte de poruncile oamenilor au fost trimise cele

mai aspre pedepse. Ca urmare, marea vie morală a Domnului a fost aproape în întregime

nefolosită. Oamenii au fost lipsiți de lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Întunericul rătăcirii

și al superstiției amenința să șteargă cunoașterea religiei adevărate. Biserica lui Dumnezeu

de pe pământ a fost într-o adevărată robie în timpul acestei perioade lungi de prigoană

neîntreruptă, așa cum copiii lui Israel au fost robi în Babilon în timpul exilului.

Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, biserica Sa nu mai este în robie. Israelului

spiritual i-au fost restatornicite privilegiile acordate poporului lui Dumnezeu la vremea

eliberării din Babilon. În toate părțile pământului, bărbați și femei răspund soliei trimise de

cer, despre care Ioan descoperitorul a proorocit că va fi vestită înainte de a doua venire a lui

Cristos : „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-l slavă, căci a sosit ceasul judecății Lui”

(Apocalipsa 14, 7).” Profeți și Regi, 714.

40

TIMPUL SFÂRȘITULUI

Timpul sfârșitului este marcajul profetic ce declanșează lucrarea de pregătire pentru

procesul de testare al Evangheliei Veșnice. Cele trei decrete reprezintă cei trei pași ai

Evangheliei Veșnice. Sfârșitul celor 70 de ani declanșează creșterea cunoștinței ce

pregătește calea pentru cele trei decrete. Așadar, sfârșitul celor 70 de ani reprezintă timpul

sfârșitului pentru reforma celor trei decrete.

CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI – DANIEL „În anul întâi al lui Darius fiul lui Ahaşveroş, din sămânţa mezilor, care a fost făcut

împărat peste domeniul caldeenilor, în anul întâi al domniei lui, eu, Daniel, am înţeles din

Cărţi că numărul anilor pentru care fusese Cuvântul DOMNULUI către profetul Ieremia,

pentru împlinirea pustiirilor Ierusalimului, era şaptezeci de ani. Şi mi-am îndreptat faţa către

Domnul Dumnezeu, să caut prin rugăciune şi cerere, cu postire şi pânză de sac şi cenuşă.”

Daniel 9:1-3.

„Încă apăsat de povara lui Israel, Daniel a studiat din nou proorociile lui Ieremia. Ele

erau foarte clare, atât de clare încât a înțeles prin aceste mărturii raportate în „Cărți că

trebuiau să treacă șaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor

despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia”. (Daniel 9, 2).

Cu credință întemeiată pe cuvântul cel sigur al proorociei, Daniel s-a rugat Domnului

pentru împlinirea grabnică a acestor făgăduințe. El s-a rugat pentru ca onoarea lui Dumnezeu

să fie păstrată. În această rugăciune s-a identificat deplin cu aceia care nu împliniseră planul

divin, mărturisind păcatele lor ca fiind ale lui.” Profeți și Regi, 554.

CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI – CIRUS „Care spune despre Cirus: El este păstorul Meu şi va împlini toată plăcerea Mea, chiar

spunând Ierusalimului: Tu vei fi zidit; şi Templului: Temelia ta va fi pusă. Astfel spune

DOMNUL unsului Său, lui Cirus, a cărui dreaptă am ţinut-o, pentru a supune naţiuni

înaintea lui; şi voi dezlega coapsele împăraţilor, pentru a deschide înaintea lui cele două

porţi părăsite; şi porţile nu vor fi închise;” Isaia 44:28-45:1.

„Domnul are resurse. Mâna Sa ține totul sub control. Când a venit vremea ca Templul

Său să fie reconstruit, El a mișcat inima lui Cirus pentru a fi reprezentantul Său prin a

înțelege profețiile despre sine însuși și a da libertate poporului evreu. Mai mult, Cirus le-

a oferit facilitățile necesare pentru reconstruirea Templului Domnului. Lucrarea a început

sub Cirus, iar succesorul său a continuat lucrarea începută.” Comentariul Biblic AZS, vol 4,

1175.

PRIMUL DECRET

41

„Şi, în anul întâi al lui Cirus, împăratul Persiei, ca să fie împlinit Cuvântul DOMNULUI

rostit prin gura lui Ieremia, DOMNUL a stârnit duhul lui Cirus împăratul Persiei, încât el a

făcut o proclamaţie în toată împărăţia sa şi a pus-o de asemenea în scris, spunând: Astfel

zice Cirus, împăratul Persiei: DOMNUL Dumnezeul cerului mi-a dat toate împărăţiile

pământului; şi mi-a poruncit să îi construiesc o casă în Ierusalim, care este în Iuda. Cine

este dintre voi din tot poporul Său? Dumnezeul său să fie cu el şi să se urce la Ierusalim,

care este în Iuda, şi să construiască acolo Casa DOMNULUI Dumnezeului lui Israel (El este

Dumnezeul), care este în Ierusalim. Şi pe oricine rămâne, în orice loc unde el locuieşte

temporar, oamenii locului să îl ajute cu argint şi cu aur şi cu bunuri şi cu animale, în afară

de darul de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu care este în Ierusalim.” Ezra 1:1-4.

COBORÂREA SIMBOLULUI DIVIN „Atunci el mi-a spus: Nu te teme, Daniele: fiindcă din prima zi când ţi-ai pus inima să

înţelegi şi să te disciplinezi înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite, iar eu

am venit datorită cuvintelor tale. Dar prinţul împărăţiei Persiei mi s-a împotrivit douăzeci şi

una de zile, dar, iată, Mihail, unul dintre mai marii prinţilor, a venit să mă ajute; şi am

rămas acolo cu împăraţii Persiei.” Daniel 10:12-13.

„În timp ce Satana se lupta să influențeze cele mai înalte autorități în împărăția Medo-

Persiei ca să manifeste dezaprobare față de poporul lui Dumnezeu, îngerii lucrau în favoarea

exilaților. Lupta era de așa natură încât întreg Cer era interesat. Prin proorocul Daniel ni se

dă o priveliște a acestei lupte puternice dintre forțele binelui și ale răului.

Timp de trei săptămâni Gabriel a luptat cu forțele întunericului, căutând să anihileze

influențele care lucrau asupra minții lui Cir și înainte ca lupta să se încheie, Însuși Cristos a

venit în ajutorul lui Gabriel. „Căpetenia împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și

una de zile”, declară Gabriel; „însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă,

mi-a venit în ajutor, și am ieșit biruitor acolo lângă împărații Persiei” (Daniel 10:13). Tot ce

a putut face Cerul în favoarea poporului lui Dumnezeu, a fost făcut. Biruința a fost în cele

din urmă câștigată, forțele vrășmașului au fost ținute în frâu în toate zilele lui Cir și în

toate zilele fiului său Cambise, care a domnit aproape șapte ani și jumătate.” Profeți și

Regi, 571-572.

LUCRAREA DE TEMELIE „Și când constructorii au pus temelia Templului DOMNULUI, ei au aşezat pe preoţi

în îmbrăcămintea lor cu trâmbiţe şi pe leviţi, fiii lui Asaf, cu chimvale, pentru a lăuda pe

DOMNUL, după rânduiala lui David, împăratul lui Israel. Şi cântau împreună răspunzându-

şi unii altora, lăudând şi dând mulţumiri DOMNULUI: Pentru că este bun, pentru că mila

Lui dăinuieşte pentru totdeauna faţă de Israel. Şi tot poporul a strigat cu un strigăt mare,

când au lăudat pe DOMNUL, pentru că temelia Casei DOMNULUI fusese pusă.” Ezra 3:10-

11.

„Dar mulţi dintre preoţii şi leviţii şi mai marii părinţilor, bărbaţi în vârstă, care văzuseră

Casa dintâi, când temelia acestei Case a fost pusă înaintea ochilor lor au plâns cu voce tare;

şi mulţi strigau tare de bucurie; Astfel încât poporul nu putea deosebi zgomotului strigătului

42

de bucurie de zgomotul plânsului poporului; căci poporul striga cu strigăt mare şi zgomotul

s-a auzit de departe.” Ezra 3:12-13.

„Nu este nevoie să menționăm că aceste laude și mulțumiri erau cu totul potrivite. Casa

asupra cărora ochii lor erau ațintiți era de o așa importanță pentru Domnul încât să-Și

trimită Cuvântul din nou și din nou pentru a încuraja constructorii. Domnul dă robilor Săi

cuvinte pentru a vorbi; iar toți trebuie să-și fi exprimat recunoștința atunci când au văzut că

temelia Casei fusese construită.

Însă a venit încă o dificultate. Plânset, vaiet și jale erau auzite pentru că Templul nu era

așa de glorios în exterior ca și primul. Existau oameni care își foloseau puterea conversației

pentru a vorbi despre inferioritatea clădirii față de cea construită de Solomon. Un sunet

nearmonios, nu de bucurie sau laudă ori recunoștință, ci de nemulțumire era amestecat cu

muzica și cântecul, cu bucuria și lauda lui Dumnezeu.

„Dar mulţi dintre preoţii şi leviţii şi mai marii părinţilor, bărbaţi în vârstă, care văzuseră

casa dintâi, când temelia acestei Case a fost pusă înaintea ochilor lor au plâns cu voce tare;

şi mulţi strigau tare de bucurie;”

Ei văzuseră destule pentru a-i face să-L laude pe Dumnezeu. Ei au văzut că Domnul i-a

cercetat după ce i-a risipit din cauza nerecunoștinței și necredincioșiei față de poruncile Sale.

El a mișcat inima lui Cirus pentru a ajuta pe aceia care erau rânduiți cu reconstruirea Casei.

Însă aceia care se descurajau ușor nu mergeau prin credință. Ei întrețineau sentimente

descurajatoare, ce nu erau o mireasmă de viață pentru fapte bune. (Manuscrisul 116,

1897)” Comentariul Biblic AZȘ, 1133-1134.

LUCRAREA VRĂȘMAȘILOR „Daţi acum poruncă să facă pe aceşti oameni să înceteze şi această cetate să nu fie

construită, până va fi dată o altă poruncă din partea mea. Luaţi seama acum să nu greşiţi în

a face aceasta: de ce să crească paguba spre vătămarea împăraţilor? Şi, când copia scrisorii

împăratului Artaxerxes a fost citită înaintea lui Rehum şi a lui Şimşai, scribul, şi a tovarăşilor

lor, ei s-au urcat în grabă la Ierusalim la iudei, şi i-au făcut să înceteze, prin forţă şi putere.

Atunci a încetat lucrarea Casei lui Dumnezeu care este în Ierusalim. Astfel, a încetat până

în anul al doilea al domniei lui Darius împăratul Persiei.” Ezra 4:21-24.

„În timpul domniei lui Cambise, lucrarea la Templu a înaintat încet, iar în timpul

domniei falsului Smerdis (numit în Ezra 4, 7 Artaxerse), samaritenii au amăgit pe acest

impostor fără scrupule să dea un decret prin care se interzicea iudeilor să-și reclădească

Templul și cetatea.” Profeți și Regi, 572.

AL DOILEA PAS – MANIFESTAREA PUTERII LUI DUMNEZEU

„Lăsaţi în pace lucrarea acestei Case a lui Dumnezeu; guvernatorul iudeilor şi bătrânii

iudeilor să construiască această Casă a lui Dumnezeu pe locul lui. Mai mult, eu dau o

hotărâre despre ce să le faceţi bătrânilor acestor iudei pentru construirea acestei Case a lui

Dumnezeu; ca din bunurile împăratului, din tributul de dincolo de râu, să fie date îndată

cheltuielile acestor oameni, ca să nu fie împiedicaţi. Şi de ceea ce au nevoie, deopotrivă tauri

tineri şi berbeci şi miei pentru ofrandele arse ale Dumnezeului cerului, grâu, sare, vin şi

43

untdelemn, conform cu rânduiala preoţilor care sunt în Ierusalim, să li se dea zi de zi

negreşit; Ca ei să aducă sacrificii de arome dulci Dumnezeului cerului şi să se roage pentru

viaţa împăratului şi a fiilor săi. De asemenea eu am dat o hotărâre, ca oricine va schimba

acest cuvânt, să fie scoasă din casă lemnăria şi fiind ridicată, să fie acesta spânzurat de ea;

şi să fie făcută casa lui un morman de balegă pentru aceasta. Şi Dumnezeul care a făcut ca

numele Său să locuiască acolo să nimicească pe toţi împăraţii şi popoarele, care îşi vor

întinde mâna să schimbe şi să distrugă această Casă a lui Dumnezeu care este în Ierusalim.

Eu Darius am dat această hotărâre; să fie împlinit în grabă.” Ezra 6:7-12.

Atunci când a venit la tron Darius, el a îndreptat lucrarea și piedica uzurpatorului. Însă

chiar și atunci poporul care trebuie să fie cel mai interesat a continuat în indiferență. Ei au

aplicat greșit profeția dată de inspirație. Ei au interpretat greșit Cuvântul lui Dumnezeu

și au declarat că nu venise încă vremea să construiască, iar până ce nu se vor împlini

zilele, ei nu se vor apuca de lucrare. Dar în timp ce părăseau construirea Casei Domnului,

Templul în care se puteau închina lui Dumnezeu, până încheierea vremii robiei evreilor, ei

și-au construit case pentru ei.” Comentariul Biblic AZȘ, vol 4, 1175.

„Și bătrânii iudeilor au construit şi au prosperat prin profeţirea lui Hagai, profetul, şi

a lui Zaharia fiul lui Ido. Şi au construit şi au terminat-o, conform cu porunca Dumnezeului

lui Israel şi conform poruncii lui Cirus şi a lui Darius şi a lui Artaxerxes, împăratul Persiei.

Şi această Casă a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar, care era în anul al şaselea al

domniei lui Darius, împăratul.” Ezra 6:14-15.

UN TIP AL CELEI DE-A DOUA SOLIE ÎNGEREASCĂ „Hei, hei! ieşiţi şi fugiţi din ţara nordului, spune DOMNUL, pentru că v-am împrăştiat

ca pe cele patru vânturi ale cerului, spune DOMNUL. Eliberează-te, Sioane, care locuieşti

cu fiica Babilonului! Pentru că astfel spune DOMNUL oştirilor: După glorie m-a trimis el

la naţiunile care v-au prădat, pentru că cine se atinge de voi se atinge de lumina ochiului

Său. Pentru că, iată, Eu îmi voi scutura mâna peste ele şi vor ajunge o pradă servitorilor lor;

şi veţi cunoaşte că DOMNUL oştirilor m-a trimis. Cântă şi bucură-te, fiică a Sionului,

pentru că, iată, Eu vin şi voi locui în mijlocul tău, spune DOMNUL. Și multe naţiuni se vor

alătura DOMNULUI în acea zi şi vor fi poporul Meu; şi Eu voi locui în mijlocul tău şi vei

cunoaşte că DOMNUL oştirilor m-a trimis la tine.” Zaharia 2:6-10.

AL TREILEA DECRET „La aproximativ șaptezeci de ani după reîntoarcerea primei grupe de robi sub

conducerea lui Zorobabel și losua, Artaxerxe Longimanus s-a urcat pe tronul Medo-Persiei.

Numele acestui împărat este strâns legat de istoria sfântă printr-o serie de providențe

remarcabile. În timpul domniei lui, au trăit și au lucrat Ezra și Neemia. El este acela care, în

anul 457 î.Hr., a dat al treilea și ultimul decret pentru restaurarea Ierusalimului.

Domnia lui a fost martoră la reîntoarcerea unei grupări de iudei sub conducerea lui Ezra, la

terminarea zidurilor Ierusalimului de către Neemia și tovarășii lui, la reorganizarea slujbelor

Templului și la Marile Reforme religioase, instituite de Ezra și Neemia. În timpul acestei

domnii lungi, el a dat pe față deseori înțelegere față de poporul lui Dumnezeu; și în prietenii

44

lui iudei, preaiubiți și demni de încredere, Ezra și Neemia, a recunoscut bărbați rânduiți de

Dumnezeu, ridicați pentru o lucrare deosebită.” Profeți și Regi, 607.

„Decretul căutat se găsea în capitolul șapte din Ezra, versetele 12-26. În forma lui cea

mai completă fusese dat de Artaxerxe, împăratul Persiei, în anul 457 în. Hr. Însă, în Ezra 6,

14 se spune că a fost clădită Casa Domnului din Ierusalim „după porunca (decretul) lui

Cirus, Darius și Artaxerxe, împăratul Persiei”. Acești trei împărați, prin emiterea,

reafirmarea și completarea decretului, l-au adus la desăvârșirea prevăzută de profeție, pentru

a marca astfel începutul celor 2300 de ani. Luând deci anul 457 în. Hr., timpul când a fost

completat decretul, ca dată a poruncii, s-a văzut că toate precizările profeției cu privire la

cele șaptezeci de săptămâni se împliniseră.” Tragedia Veacurilor, 326.

DEZAMĂGIRE „Numărul acelora care au răspuns chemării de a părăsi Babilonul era dezamăgitor de

mic. Ezra s-a așteptat ca un mare număr să se întoarcă.” Review and Herald, 13 Februarie

1908, par. 3.

„Ezra se așteptase că un număr mare se va întoarce la Ierusalim, dar numărul celor care

au răspuns chemării era descurajator de mic. Mulți, care cumpăraseră case și pământuri,

nu erau dispuși să-și sacrifice averile. Ei iubeau tihna și confortul și s-au mulțumit să

rămână. Exemplul lor s-a dovedit o piedică pentru alții, care altfel ar fi ales să se

împărtășească de experiența acelora care înaintau prin credință.

Când Ezra a privit la grupa adunată, a fost surprins să nu găsească pe nimeni dintre fiii

lui Levi. Unde erau membrii seminției puse deoparte pentru slujba sfântă a Templului? La

chemarea „Cine este de partea Domnului”, leviții ar fi trebuit să răspundă primii.

În timpul robiei și după ceea, li se acordaseră multe privilegii. Se bucuraseră de

libertatea deplină să slujească nevoilor spirituale ale fraților lor de robie. Fuseseră clădite

sinagogi, în care preoții conduceau închinarea la Dumnezeu și învățau poporul. Li se

permisese în mod liber să păzească Sabatul și să îndeplinească ritualurile sfinte, specifice

credinței iudaice.” Profeți și Regi, 612-613.

SIMBOLUL ȘAPTE „Să ştii de aceea şi să înţelegi, că de la ieşirea poruncii de a restaura şi de a construi

Ierusalimul până la Mesia Prinţul vor fi şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni;

strada va fi construită din nou şi zidul, chiar în timpuri de necaz.” Daniel 9:25.

Cele șaptezeci se săptămâni sunt împărțite în trei părți: Șapte săptămâni, șaizeci și două

de săptămâni și o săptămână. Primele șapte săptămâni au început în anul 457 î.Hr. Ele sunt

simbolul șapte în linia de reformă a celor trei decrete.

AL PATRULEA PAS „Atunci împăratul mi-a spus: Ce cauţi? Astfel, m-am rugat Dumnezeului cerului. Şi am

spus împăratului: Dacă place împăratului şi dacă servitorul tău ar găsi favoare înaintea feţei

45

tale, să mă trimiţi în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, să o construiesc. Şi

împăratul mi-a spus (împărăteasa de asemenea şedea lângă el): Cât de lungă va fi călătoria

ta? Şi când te vei întoarce? Astfel a făcut plăcere împăratului să mă trimită; şi i-am hotărât

un timp. Mai mult, am spus împăratului: Dacă ar plăcea împăratului, să mi se dea scrisori

către guvernatorii de dincolo de râu, ca să mă lase să trec până voi ajunge în Iuda; Şi o

scrisoare către Asaf păzitorul pădurii împăratului, ca să îmi dea lemnăria să fac bârne pentru

porţile palatului care aparţinea de casă, şi pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi intra.

Şi împăratul mi-a dat, conform cu mâna cea bună a Dumnezeului meu peste mine.” Neemia

2:4-8.

În reforma lui Neemia se găsește și acțiunea vrășmașilor. Sanbalat, Tobia și Gheșem s-

au opus lucrării lui Dumnezeu în acea vreme.

„Dar când Sanbalat horonitul şi Tobia, servitorul, amonitul, şi Gheşem arabul, au auzit

aceasta, au râs de noi în batjocură şi ne-au dispreţuit şi au spus: Ce este acest lucru pe care

îl faceţi? Vă răzvrătiţi împotriva împăratului?” Neemia 2:19.

Al treilea pas este judecata. Este vorba de judecățile făcute de Neemia în capitolul 13.

Acolo el mustră și pedepsește poporul din cauza alianței cu popoarele păgâne, din cauza

neorânduielii în serviciile preoțești și a călcării Sabatului.

46

LINIA DE REFORMĂ A DOMNULUI CRISTOS

PERIOADA DE ÎNTUNERIC

„Întrebarea din titlu este una repetată adesea. Multora le este dificil să înțeleagă cum și

de ce L-a respins poporul evreu pe Isus ca și Mântuitor și Mesia, când Scripturile Vechiului

Testament erau pline de preziceri, tipuri și profeții legate de venirea Sa în această lume. Este

greu de înțeles în special refuzul Sinedriului de a-L primi pe Isus ca și Mesia, mai ales pentru

că apostolii, inspirați, au afirmat în mod repetat că: dacă aceștia și-ar fi dat seama de ceea

ce fac, ei nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei. Jertfirea vieții Sale a fost făcută din ignoranță.

Pentru unii pare aproape imposibil să armonizeze respingerea lui Isus de către Farisei, în

timp ce ei erau recunoscuți ca și conducători ai poporului care stăteau în scaunul lui Moise.

Faptul că cei din poporul evreu erau sinceri, zeloși și onești este evident din Scriptură.

Pavel zice despre ei:

„Fiindcă le aduc mărturie că au zel pentru Dumnezeu, dar nu conform cunoaşterii.”

Romani 10:2.

Iar despre propria instruire și educație, înainte de a-L accepta pe Isus ca Mântuitor, el

adaugă:

„Şi în aceasta mă deprind pe mine însumi, să am întotdeauna o conştiinţă fără poticnire,

faţă de Dumnezeu şi oameni.” Fapte 24:16.

„Şi mulţumesc lui Cristos Isus, Domnul nostru, celui ce m-a întărit, în aceea că m-a

socotit credincios, punându-mă în serviciu; Eu, cel care mai înainte eram blasfemator şi

persecutor şi insultător; dar am obţinut milă, pentru că am lucrat din ignoranţă în

necredinţă.” 1 Timotei 1:12-13, traducerea Fidela.

Evreii dornici să-L urmeze pe Dumnezeu

Din cauza experienței amare prin care sămânța lui Avraam a trecut în timpul captivității

Babiloniene timp de șaptezeci de ani, după eliberarea lor din exilul babilonian, conducătorii

erau hotărâți să nu mai respingă vreodată sfatul din Cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii

influenți ai Israelului se temeau de severitatea consecințelor care ar putea veni peste ei dacă

ar fi îndepărtați de la adevăratul Dumnezeu. Următoarea afirmație din Ezra vorbește despre

aceasta:

„Să călcăm noi din nou poruncile tale şi să ne încuscrim cu popoarele acestor urâciuni?

Nu te vei mânia pe noi până ne vei mistui, astfel încât să nu fie nicio rămăşiţă nici scăpare?”

Ezra 9:14.

Într-o carte evreiască intitulată „Ethics of the Fathers” (Etica părinților – vezi referința

nr.1 de mai jos), scrisă cam în secolul al doilea înainte de Hristos, în capitolul 1, paragraful

2, spune: „Fiți chibzuiți în judecată; pregătiți mulți ucenicii; și apărați legea.” Înțelepții

Israelului și-au dat toată silința să facă un zid de apărare pentru lege. Ei au multiplicat

comentarii, explicații, tratate, targume (interpretări ale Scripturilor – n.tr.) și alte materiale

ajutătoare astfel încât poporul să poată înțelege mai bine Cuvântul lui Dumnezeu. Din

nefericire, în strădania lor de a familiariza poporul cu cerințele conținute în Scriptură despre

cum să-L urmezi pe Dumnezeu, ei s-au poticnit de o mare piatră de poticnire.

47

După ce Alexandru cel Mare s-a închinat în templul din Ierusalim, după primirea sa de

către Iuda, marele preot (2), între greci și evrei s-a dezvoltat un spirit de prietenie. Generalii

lui Alexandru nu reușeau să înțeleagă de ce conducătorul lor l-ar îmbrățișa pe marele preot

atunci când s-au întâlnit pe Muntele Scopus, în loc să-l ucidă. Alexandru le-a spus

generalilor săi că ceea ce s-a întâmplat în acea zi i-a fost arătat într-o viziune pe când se afla

în Macedonia, și el și-a dorit să aibă privilegiul de a intra în templu și de a se închina

Dumnezeului lui Iuda.

Grecii i-au asigurat pe evrei că ei doreau să le fie cu adevărat prieteni și binefăcători (3).

Ei doreau să afle mai multe despre Dumnezeul evreilor. S-a făcut o înțelegere care permitea

ca un mare număr de rabini din Ierusalim să meargă în Alexandria și acolo să traducă

scrierile Scripturilor din limba ebraică în greacă. Învățătura și educația grecească căuta orice

cale posibilă pentru a spori și a perfecționa valorile propriei culturi. Grecii au sugerat de

asemenea ca evreii să-i trimită pe cei mai talentați dintre tinerii lor în Alexandria pentru

instruire și educație în privința filozofiei, a științelor și a învățăturilor grecilor.

Multora din bătrânii Israelului le era teamă de consecințele unei astfel de acțiuni;

înțelepții își aduceau aminte de necazurile înaintașilor lor care au intrat în contact cu stilul

de viață și obiceiurile păgâne. Ei i-au sfătuit pe tineri să nu urmeze un astfel de curs. Aceștia,

în schimb, au argumentat că ar fi un avantaj acela ca tineri puternici, înțelepți și statornici

să meargă la școlile grecești, pentru că astfel ei i-ar putea influența pe filozofii și învățații

greci să vadă valoarea și frumusețea religiei iudaice, și astfel unii din învățații greci s-ar

putea să îmbrățișeze iudaismul. Cu toate acestea, bătrânii Israelului i-au sfătuit să nu facă

acest lucru. Ei considerau că dacă tinerii ar fi încurajați să intre în contact cu învățătura

păgânilor, aceasta ar putea ruina viitorul rasei iudaice.

Treptat, școlile evreiești au ajuns să ofere titluri academice (diplome) absolvenților lor.

Existau mai multe grade: Rav sau rabi, Tana, Gayon, Sadi și Rabbon. S-a considerat necesar

pentru absolvenții școlilor rabinice să arate un semn al gradului lor prin aceea că purtau

îmbrăcăminte diferită. Cel care avea un anumit grad, trebuia să poarte o robă și o tichie

diferită și distinctivă. Încetul cu încetul s-a format o aristocrație educațională numită

Sinedriu. Acest termen este de origine greacă, denumirea ebraică fiind Beth din ha-go-dol,

„Marea casă a judecății”.

Declinul Spiritualității

În timp ce școlile religioase au continuat să funcționeze, era vizibil un declin evident în

ce privește puterea și influența spirituală. An după an, Cuvântul lui Dumnezeu era studiat

din ce în ce mai puțin, pe măsură ce cursurile și studiile bazate pe cultură și filozofie

creșteau. Curriculum-ul școlilor rabinice a fost influențat spre intelectualism. Pe măsură ce

anii treceau, omul a ajuns să fie înălțat iar la Dumnezeu se gândeau tot mai puțin. Rabinii

erau preamăriți, în timp ce cei neînvățați erau subestimați. Evlavia s-a diminuat treptat pe

măsură ce formele și ceremoniile creșteau. Multe legi au fost date pentru a favoriza

rabinismul și obiceiurile școlilor, totuși elevii erau încurajați să-L iubească și să asculte de

Dumnezeu.

În „Ethics of the Fathers” (Etica părinților) rabinii învățau: „Un copil de cinci ani ar

trebui să studieze Biblia, la zece ani ar trebui să studieze Mishna, la 15 ani Gemara.”

Mishna este un comentariu voluminos al Bibliei; Gemara este un comentariu la Mishna.

Așa că, pe măsură ce un elev înainta în vârstă și în dezvoltare mintală, el studia tot mai puțin

Cuvântul lui Dumnezeu și tot mai mult scrierile oamenilor.

48

Intelectualismul a pus la o parte inspirația

Pentru ca bărbații să fie acceptați de adunările evreiești, ei trebuiau să fi parcurs un curs

în cadrul școlilor rabinice. Aceia care nu reușeau să urmeze procedura trasată de Marele

Sinedriu (sau de către micile Sinedrii localizate în orașele și localitățile din zona Palestinei

în afara orașului Ierusalim, sedii ale Beth din ha-go-dol, Marea casă a judecății), nu primeau

nici un fel de recunoaștere din partea poporului. Rabinul care absolvise un curs era

recunoscut după îmbrăcămintea sa. Era esențial ca o persoană să întrunească cerințele

rabinice pentru a putea câștiga audiența copiilor lui Avraam.

Acestea erau condițiile existente în Iudeea în vremea când Ioan și Isus au apărut în

ținutul Israelului.

Următoarele din Hristos Lumina Lumii se potrivesc aici:

„În timpul captivităţii babiloniene, israeliţii au fost vindecaţi pe deplin de închinarea la

chipuri cioplite. În decursul secolelor care au urmat, ei au suferit din cauza asupririi din

partea vrăjmaşilor păgâni, până când s-au convins pe deplin că prosperitatea lor depindea

de ascultarea de Legea lui Dumnezeu... După întoarcerea din Babilon, s-a acordat mare

atenţie învăţământului religios. Pretutindeni în ţară s-au clădit sinagogi, unde legea era

explicată de preoţi şi cărturari. S-au întemeiat şi şcoli care, pe lângă meserii şi ştiinţe, se

ocupau cu predarea principiilor neprihănirii. Dar aceste instituţii s-au schimbat în rău... În

multe lucruri, ei s-a conformat practicilor idolatrilor.

Deoarece se depărtaseră de Dumnezeu, iudeii au pierdut din vedere în mare măsură

învăţătura cu privire la slujbele ceremoniale... Dar iudeii au pierdut viaţa spirituală din

ceremoniile lor şi s-au agăţat de forme moarte... Pentru a pune ceva în locul celor pe care le

pierduseră, preoţii şi rabinii au înmulţit cu de la sine putere cerinţele de împlinire a formelor;

dar, cu cât acestea deveneau mai aspre, cu atât mai puţin se manifesta iubirea faţă de

Dumnezeu. Ei îşi măsurau sfinţenia după mulţimea ceremoniilor lor, în timp ce inimile lor

erau pline de îngâmfare şi ipocrizie.” Hristos, Lumina Lumii, pag. 29.

„Deoarece iudeii se despărţiseră de Dumnezeu, credinţa se întunecase şi speranţa

aproape încetase de a mai lumina viitorul. Cuvintele proorocilor erau neînţelese.” Idem, pag.

32.

Din moment ce Ioan și Isus nu au fost la școlile rabinice, poporul nu recunoștea

autoritatea lor ca și învățători. Cu toate acestea, Dumnezeu a dat acestor bărbați o solie plină

de putere divină și de Duhul cerului. Din cauză că conducătorii Israelului nu au acceptat

solia lui Ioan ca venind de la Dumnezeu, ei nu erau pregătiți pentru a-L primi pe Mântuitor,

deși El i-a asigurat că viața și venirea Sa aveau la bază sfintele Scripturi. Rabinii întrebau:

„Cum are Omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?”

Din moment ce membrii familiei lui Isus erau loiali sinagogilor, nici chiar frații Săi nu

credeau în El ca Mesia. (vezi Ioan 7:4,5) Deoarece standardele de instruire erau stabilite de

Sinedriu și nimeni nu putea fi recunoscut ca învățător dacă nu accepta învățăturile rabinilor,

nu e dificil să înțelegem de ce, atunci când Mântuitorul a venit la aceia care erau posesorii

profețiilor lui Dumnezeu, ei nu au reușit să-L recunoască ca fiind împlinirea tipurilor și

profețiilor scrise în cărțile lui Moise și ale profeților.

Prin amestecarea Cuvântului lui Dumnezeu cu filozofiile omenești, forța și puterea

spirituală a Scripturilor lipsea din viața învățătorilor și a oamenilor de rând. Ei nu aveau

discernământ spiritual. Filozofia greacă, cultura Alexandriană și Ateniană, au secătuit

puterea spirituală a casei lui Israel. Influența acestei instruiri lumești-religioase a făcut ca

toate clasele sociale să fie nepregătite să-L întâlnească pe El atunci când „El a venit la ai

49

Săi, și ai Săi nu L-au primit”. Pretențiile (afirmațiile) Sale erau cerești; poporul era de pe

Pământ, pământesc. Cerul și pământul nu erau în armonie.

La începutul lucrări Sale, Isus a spus poporului că gloata Îl va ucide. Farisei L-au acuzat

ca fiind samaritean și având drac. Orbiți de păcat și hipnotizați de învățăturile omenești și

de tradițiile rabinice, masele erau lipsite de pătrundere spirituală. În final, ei au respins unica

lor speranță, unica lor sursă de eliberare. Nici sinceritatea, nici zelul sau sârguința nu-i

puteau scăpa sau salva de păcat. Doar Isus, lumina lumii, Mântuitorul omenirii, putea aduce

eliberare.

Conducătorii Israelului au cedat în mare măsură pretențiilor culturii și educației grecești,

sperând ca prin aceasta să obțină prestigiu și influență. Ei au fost conduși să creadă că puteau

să avanseze mai bine în sarcina pe care le-a dat-o Dumnezeu prin acceptarea (asimilarea)

unor standarde lumești de educație decât dacă se agățau strâns de standardele pe care le-au

moștenit de la înaintașii lor credincioși. Astfel, israeliții au pierdut mult din influența lor, nu

au reușit să-și păstreze prestigiul și L-au respins pe mult așteptatul lor Messia și Mântuiror.”

(1) Introdusă în Cartea de rugăciuni „zilnice” a evreilor (Jewish „daily” Prayer Book), ediția

1890, publicată de Rosenbaum & Werbelowsky, New York City.

(2) Josephus, Antichități (Antiquities), cartea 11, capitolul 8, paragraful 5. Timpurile Nou

Testamentare în Palestina (New Testament Times in Palestine), Shailer Mathews, Cap. 1,

pag. 13, 14. Ghidul Palestinei (Palestine Guide), de G. O. Matson, ediția 1930, publicată de

American Colony Stores, Ierusalim, Palestina.

(3) Istoria evreilor (History of the Jews) de Graetz, vol. 1, pag. 440, 457, 487. Istoria poporului

evreu în timpul lui Isus Hristos (History of the Jewish People in the Times of Jesus Christ),

de Schurer, div. 1, pag. 199-218. Istoria Israelului (History of Israel) de Ewald, cap. 5, pag.

260, 293-302. Timpurile Nou Testamentare în Palestina (New Testament Times in

Palestine), Shailer Mathews, Cap. 2, pag. 15-26, cap. 3, pag. 30, cap. 4, pag. 38, 40, 42.

„Și tu Copile, vei fi chemat profet al celui Preaînalt; fiindcă vei merge înaintea feţei

Domnului, să pregăteşti căile lui; Să dai cunoştinţa salvării poporului Său, prin iertarea

păcatelor lor, prin blânda milă a Dumnezeului nostru; prin care răsăritul din înalt ne-a vizitat,

să dea lumină celor ce şed în întuneric şi în umbra morţii, să ne îndrepte picioarele pe

calea păcii.” Luca 1:76-79.

„La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.

Acelaşi era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute de El şi fără El nu a fost

făcut nimic din ceea ce a fost făcut. În El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina

străluceşte în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.” Ioan 1:1-5.

TIMPUL SFÂRȘITULUI

„Căci un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul lui şi îi va fi

pus numele Minunat, Sfătuitor, Dumnezeul puternic, Tatăl veşnic, Prinţul Păcii.” Isaia 9:6.

„De aceea Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, o fecioară va rămâne însărcinată şi va

naşte un fiu şi îi va pune numele, Emanuel.” Isaia 7:14.

50

„Şi ea va naşte un Fiu şi îi vei pune numele ISUS, pentru că El va salva pe poporul Său

de păcatele lor. Şi toată aceasta s-a făcut ca să se împlinească ce fusese rostit de Domnul

prin profetul, care a spus: Iată, o fecioară va fi însărcinată şi va naşte un Fiu şi Îi vor pune

numele Emanuel, care tradus este: Dumnezeu cu noi.” Matei 1:21-23.

CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI „Lumina lui Dumnezeu strălucește totdeauna în mijlocul întunecimii păgânismului.

Atunci când au studiat cerurile înstelate și au căutat să pătrundă taina ascunsă în căile lor

luminoase, acești magi au contemplat gloria Creatorului. Căutând să înțeleagă mai bine,

ei s-au îndreptat spre Scripturile evreilor. În țara lor, scrierile profetice, care preziceau

venirea unui învățător divin, au fost păstrate ca o comoară. Balaam făcea parte din rândul

magilor, deși cândva fusese un profet al lui Dumnezeu; inspirat de Duhul Sfânt, el proorocise

despre prosperitatea lui Israel și arătarea lui Mesia; iar proorociile lui trecuseră prin tradiție

de la generație la generație. Dar, în Vechiul Testament, venirea Mântuitorului era mai clar

descoperită. Magii au aflat cu bucurie că venirea Sa era aproape și că lumea întreagă avea

să fie plină de cunoașterea Slavei Domnului.” Hristos Lumina Lumii, 59.

„Dumnezeu declară: „Voi turna ape peste pământul însetat și râuri pe pământul uscat.”

(Isaia 44, 3.) „Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric.” (Psalmii 112, 4.)

Acelora care caută Lumina și care o acceptă cu bucurie le vor răsări razele strălucitoare

de la tronul lui Dumnezeu.

Pe câmpiile unde tânărul David își condusese turma, păstorii încă mai vegheau în timpul

nopții. În orele acelea de liniște, ei vorbeau împreună despre Mântuitorul făgăduit și se rugau

pentru venirea Împăratului pe tronul lui David. „Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat

înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. Dar

îngerul le-a zis: «Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru

tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Cristos,

Domnul».”” Hristos Lumina Lumii, 47.

„Ana, o proorociță, de asemenea a intrat și a confirmat mărturia lui Simeon cu privire

la Cristos. În timp ce Simeon vorbea, fața ei se luminase de slava lui Dumnezeu și din

adâncul inimii își exprima mulțumirea pentru că i se îngăduise să-L vadă pe Cristos,

Domnul.

Acești umili închinători nu studiaseră profețiile în zadar. Dar cei care dețineau poziții

de conducători și preoți în Israel, deși aveau în fața lor prețioasele cuvinte ale profeției, nu

umblau în Căile Domnului și ochii lor nu erau deschiși să vadă Lumina vieții.” Hristos

Lumina Lumii, 55.

FORMULAREA SOLIEI „Iată , voi trimite mesagerul Meu şi el va pregăti calea înaintea mea; şi Domnul, pe care

îl căutaţi, va veni deodată la Templul Său, chiar mesagerul Legământului, în care găsiţi

plăcere; iată, El va veni, spune DOMNUL oştirilor.” Maleahi 3:1.

51

„Vocea celui ce strigă în pustiu: Pregătiţi calea DOMNULUI, faceţi în pustie un drum

mare şi drept pentru Dumnezeul nostru.” Isaia 40:3.

„Ana şi Caiafa fiind înalţii preoţi, Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui

Zaharia, în pustie. Şi a venit în tot ţinutul din jurul Iordanului, predicând botezul pocăinţei

pentru iertarea păcatelor; Aşa cum este scris în Cartea cuvintelor lui Isaia, profetul, spunând:

Vocea unuia strigând în pustie: Pregătiţi calea Domnului, faceţi-I cărările drepte.” Luca 3:3-

4.

COBORÂREA SIMBOLULUI DIVIN „Şi Isus, după ce a fost botezat, a ieşit din apă îndată; şi iată, cerurile i s-au deschis şi a

văzut Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi aşezându-se uşor pe el. Şi iată, o

voce din cer a spus: Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea.” Matei

3:16-17.

„Îndată ce a ieșit din apă, Isus S-a plecat în rugăciune pe malul râului. În fața Lui se

deschidea o eră nouă și însemnată. Acum începea lupta vieții Sale pe o scară mai largă.

Cu toate că era Domnul Păcii, venirea Lui trebuia să fie ca străfulgerarea unei săbii.

Împărăția pe care venise s-o întemeieze era contrară aceleia dorite de iudei. El, care era

temelia ritualurilor și organizării poporului Israel, urma să fie privit ca vrășmașul și

distrugătorul lui. El, care proclamase Legea pe Sinai, urma să fie condamnat ca unul care o

calcă. El, care venise să sfărâme puterea lui Satana, urma să fie acuzat ca fiind Beelzebul.

Nimeni nu L-a înțeles pe pământ, și în timpul lucrării Lui trebuia să rămână singur. Cât a

trăit, nici mama și nici frații Lui nu I-au înțeles lucrarea. Nici chiar ucenicii nu L-au înțeles.

El locuise în lumina veșnică, fiind una cu Dumnezeu, dar viața pe pământ trebuia să o ducă

în singurătate.

Privirea Mântuitorului părea că străbate cerul în timp ce lăuntrul Său se revărsa în

rugăciune. El știa bine cât de mult împietrise păcatul inima oamenilor și cât de greu le va fi

să înțeleagă lucrarea Lui și să primească darul mântuirii. El a cerut cu stăruință putere de

la Tatăl să biruie necredința lor, să sfărâme lanțurile prin care Satana îi ținea în robie și,

pentru binele lor, să-l învingă pe distrugător. Ceru o dovadă că Dumnezeu primește

omenirea în persoana Fiului Său.

Niciodată nu auziseră îngerii o rugăciune ca aceasta. Ei erau nerăbdători să aducă

iubitului lor Conducător un cuvânt de asigurare și de mângâiere. Dar nu; Tatăl Însuși va

răspunde la cererea Fiului Său. Direct de la tron au pornit razele slavei Sale. Cerurile s-

au deschis și asupra frunții Mântuitorului a coborât un chip de porumbel din cea mai

curată lumină — simbol potrivit pentru El, Cel umil și blând.

Din mulțimea imensă de lângă Iordan, puțini, în afară de Ioan, au înțeles această

descoperire cerească. Cu toate acestea, întreaga adunare era pătrunsă de prezența

Dumnezeirii. Lumea stătea în picioare, privind în tăcere la Cristos. Trupul Lui era scăldat în

lumina veșnică, ce înconjoară tronul lui Dumnezeu. Fața Lui înălțată spre cer era plină de

slavă, așa cum niciodată nu văzuseră ei o față de om. Din cerurile deschise s-a auzit un glas

zicând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”.

Cuvintele acestea de recunoaștere au fost date pentru a inspira credință în inima celor

de față și pentru a-L întări pe Mântuitorul în lucrarea Lui. Cu toate că păcatele unei

52

lumi vinovate se adunau asupra lui Cristos, cu toate că Se umilise ca să ia asupră-Și firea

noastră decăzută, glasul venit din cer L-a declarat ca Fiu al Celui Veșnic.” Hristos Lumina

Lumii,pag. 111, 112.

LUCRAREA DE TEMELIE

„De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, Eu pun în Sion, ca temelie, o

Piatră, o Piatră încercată, o preţioasă Piatră unghiulară, o Temelie sigură; cel ce crede nu

se va grăbi.” Isaia 28:16.

„Fiindcă nimeni nu poate pune altă temelie decât cea pusă, care este Isus Cristos.” 1

Corinteni 3:11.

LUCRAREA VRĂȘMAȘILOR „Atunci preoţii de seamă şi fariseii au adunat consiliul şi au spus: Ce facem? Pentru că

Omul acesta face multe miracole. Dacă Îl lăsăm astfel în pace, toţi vor crede în El şi vor

veni romanii şi ne vor lua deopotrivă şi locul şi naţiunea. Dar unul dintre ei, Caiafa, fiind

marele preot în acel an, le-a spus: Voi nu ştiţi nimic, Nici nu gândiţi că este în folosul nostru

să moară un singur om pentru popor şi să nu piară toată naţiunea? Dar nu a spus aceasta de

la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus avea să moară pentru naţiune;” Ioan

11:47-51.

MANIFESTAREA PUTERII LUI DUMNEZEU „Și l-au adus la Isus; şi şi-au aruncat hainele pe măgăruş şi l-au aşezat pe Isus călare pe

el. Şi pe când mergea El, ei îşi aşterneau hainele pe cale. Și pe când Se apropia, chiar la

coborâşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea discipolilor a început să se bucure şi să laude

pe Dumnezeu cu voce tare din cauza tuturor faptelor puternice pe care le văzuseră, Spunând:

Binecuvântat fie Împăratul care vine în numele Domnului; pace în cer şi glorie în cele prea

înalte. Şi unii dintre fariseii din mulţime, i-au spus: Învăţătorule, mustră-Ți discipolii. Iar

El a răspuns şi le-a zis: Vă spun că dacă aceştia vor tăcea, pietrele imediat vor striga.” Luca

19:35-40.

A TREIA ETAPĂ „Când Pilat a văzut că nu poate fi de niciun folos, ci mai degrabă s-a făcut tumult, a luat

apă şi şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, spunând: Sunt nevinovat de sângele acestui Om

drept. Vă priveşte! Atunci tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui fie asupra noastră şi

asupra copiilor noştri.” Matei 27:24-25.

53

DEZAMĂGIRE „Dezamăgirea noastră nu a fost atât de mare ca dezamăgirea ucenicilor. Când Fiul

omului a intrat triumfător în Ierusalim, ei s-au așteptat să fie încoronat ca rege. Oameni,

veniți din toate regiunile țării, erau adunați la un loc și strigau: „Osana, Fiul lui David!”

(Matei 21, 9). Iar când preoții și bătrânii I-au cerut Domnului Isus să liniștească mulțimea,

El a declarat că, dacă oamenii ar tăcea, până și pietrele ar începe să strige, ca să se

împlinească profeția. Cu toate acestea, după câteva zile, aceiași ucenici L-au văzut pe

Domnul lor iubit, despre care crezuseră că va domni pe tronul lui David, țintuit pe crucea

nemiloasă și înconjurat de fariseii care Îl ridiculizau și Îl batjocoreau. Totuși Domnul Cristos

Și-a împlinit făgăduințele. Cât de plăcută a fost mângâierea pe care a dat-o poporului Său și

cât de bogată a fost răsplata acordată celor credincioși și loiali! Domnul Miller și cei care

au fost alături de el au presupus că lucrarea de curățire a Sanctuarului, despre care se

vorbește în Daniel 8, 14, înseamnă curățirea pământului prin foc, înainte ca acesta să devină

locul de reședință al sfinților. Ei credeau că această lucrare urma să se desfășoare la cea de

a doua venire a lui Cristos. Prin urmare, noi am așteptat ca evenimentul revenirii să aibă loc

la încheierea celor 2300 de zile, adică ani. Dar, după dezamăgire, Scripturile au fost cercetate

atent, cu rugăciune și seriozitate și, după o perioadă de incertitudine, lumina a alungat

întunericul care ne învăluia, iar îndoiala și nesiguranța au fost spulberate.

În cele din urmă, am înțeles cu claritate că, în loc să se refere la curățirea pământului,

profeția din Daniel 8, 14 indica ultima lucrare a Marelui nostru Preot în cer, și anume

finalizarea ispășirii și pregătirea poporului pentru a întâmpina ziua venirii Sale.” Schițe din

Viața Mea, 62-63.

SIMBOLUL ȘAPTE „Și L-a luat jos şi L-a înfăşurat în pânză de in şi L-a pus într-un mormânt tăiat în piatră,

în care nu fusese pus nimeni niciodată. Şi acea zi era pregătirea; şi Sabatul se apropia.”

Luca 23:53-54.

AL PATRULEA PAS „Atunci, în seara aceleiaşi zile, fiind prima zi a săptămânii, pe când uşile, unde discipolii

erau adunaţi de teama iudeilor, erau închise, Isus a venit şi a stat în picioare în mijloc şi le-

a spus: Pace vouă! Şi, spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Atunci discipolii s-

au bucurat când L-au văzut pe Domnul. Atunci Isus le-a spus din nou: Pace vouă; cum m-a

trimis Tatăl, aşa vă trimit şi Eu. Şi după ce a spus aceasta, a suflat peste ei şi le-a spus:

Primiţi Duhul Sfânt!” Ioan 20:19-22.

ÎNTÂI APROAPE, APOI DEPARTE

În planul Domnului Cristos pentru luminarea lumii, este de făcut în primul rând lucrare

misionară în familie. Ucenicii trebuiau să înceapă din Ierusalim, deși era cel mai

întunecos câmp pentru lucrare. Câmpurile cele mai nepromițătoare sunt acelea unde

a fost dată o mare Lumină. Picioarele acelora care duc lampa vieții, cercetând după

bijuterii ascunse prin gunoiul întunecat al lumii vor fi asaltate de pericole deosebite. Totuși

Domnul Cristos le-a poruncit să facă această lucrare și i-a asigurat că vor fi sub scutul

54

Omnipotenței, în timp ce lucrau în primul rând pentru cei apropiați, iar în al doilea rând

pentru cei de departe.” Review and Herald, 6 Noiembrie, 1894.

„Și când au intrat, au urcat într-o cameră de sus unde stăteau deopotrivă Petru şi Iacov

şi Ioan şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu şi Simon Zelotes şi

Iuda, fratele lui Iacov. Toţi aceştia, într-un gând, continuau stăruitor în rugăciune şi cereri,

împreună cu femeile, şi Maria mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.” Faptele Apostolilor 1:13-14.

ZIUA CINCIZECIMII „Şi când se împlinea Ziua Cincizecimii, erau toţi într-un gând la un loc. Şi dintr-o dată

a venit un sunet din cer ca al unui vânt vijelios, puternic şi a umplut toată casa unde şedeau

ei. Şi le-au apărut limbi despicate ca de foc şi s-au aşezat peste fiecare dintre ei. Şi toţi au

fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, cum le dădea Duhul

să vorbească clar.” Faptele Apostolilor 2:1-4.

REVĂRSARE PROGRESIVĂ „Actul lui Cristos de a sufla peste ucenicii Săi Duhul Sfânt, și de a le împărtăși pacea

Sa lor, a fost ca și câțiva stropi înainte de torentul bogat ce sta să fie revărsat în Ziua

Cincizecimii.” Spirit of Prophecy, volume 3, 244.

PLOAIA TIMPURIE ȘI TÂRZIE „Atunci vom cunoaşte, dacă urmărim a cunoaşte pe DOMNUL; ieşirea lui este pregătită

ca dimineaţa; şi el va veni la noi ca ploaia, ca ploaia târzie şi timpurie pentru pământ.” Osea

6:3.

„Fiţi veseli, voi copii ai Sionului, şi bucuraţi-vă în DOMNUL Dumnezeul vostru, pentru

că El v-a dat Ploaia Timpurie cu măsură şi va face să cadă pentru voi Ploaia, Ploaia

Timpurie şi Ploaia Târzie în luna întâi.” Ioel 2:23.

CINCIZECIMEA ESTE PLOAIA TIMPURIE „Creştinii să ceară cu credință binecuvântarea făgăduită, iar ea va veni. Revărsarea

Duhului Sfânt din zilele apostolilor a fost Ploaia Timpurie, iar rezultatele au fost pline

de slavă. Totuşi Ploaia Târzie va fi mai îmbelşugată.” The Signs of the Times, 17 februarie,

1914.

CINCIZECIMEA SE VA REPETA „Cu o dorinţă fierbinte privesc înainte la timpul când evenimentele din Ziua

Cincizecimii se vor repeta cu o putere mult mai mare decât în acea ocazie. Ioan spune:

«Am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a

55

luminat de slava lui.» Apocalipsa 18; 1. Atunci, la fel ca în vremea Cincizecimii, poporul

va auzi adevărul vestindu-li-se, fiecărui om în propria lui limbă.

Dumnezeu poate să insufle o nouă viaţă în fiecare suflet care doreşte să-I servească în

mod sincer, şi poate atinge buzele cu un cărbune aprins de la altar ca să-l facă să devină

elocvent pentru slava Sa. Mii de voci vor fi păstrunse de puterea de a vorbi despre

adevărurile minunate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Limba bâlbâită se va dezlega şi cel

timid va fi întărit pentru a da mărturie curajoasă despre adevăr. Domnul poate să-şi ajute

poporul să cureţe templul sufletului de orice pervertire şi să menţină o aşa de strânsă legătură

cu El, încât să poată primi Ploaia Târzie, când aceasta va fi revărsată.” The Review and

Herald, 20 iulie.

UCIDEREA LUI ȘTEFAN „Săptămâna aceasta — șapte ani — s-a încheiat în anul 34 d.Hr. Atunci, prin omorârea

lui Ștefan cu pietre, iudeii au sigilat lepădarea Evangheliei; ucenicii, răspândiți în toate

părțile din cauza persecuțiilor, „mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul” (Faptele

Apostolilor 8, 4) și nu mult după aceasta s-a convertit Saul, persecutorul, care a devenit

Pavel, apostolul neamurilor.

Timpul venirii lui Cristos, ungerea Lui prin Duhul Sfânt, moartea Lui și vestirea

Evangheliei la neamuri erau arătate cu precizie. Iudeii avuseseră privilegiul de a înțelege

aceste profeții și a le recunoaște împlinirea în lucrarea lui Isus. Cristos a stăruit ca ucenicii

Lui să înțeleagă însemnătatea studiului profețiilor. Referindu-Se la profeția dată lui

Daniel cu privire la timpul lor, El le-a zis: „Cine citește să înțeleagă.” (Matei 24, 15.) După

înviere, El le-a explicat ucenicilor din toți profeții „ce era cu privire la El.” (Luca 24, 27.)

Mântuitorul vorbise prin toți profeții. „Duhul lui Hristos care era în ei ... vestea mai dinainte

patimile lui Cristos și slava de care aveau să fie urmate.”” Hristos Lumina Lumii, 234.

STÂND ÎN PICIOARE ÎN ANUL 34 „Dar el, fiind plin de Duhul Sfânt, se uita cu atenţie în cer şi a văzut gloria lui Dumnezeu

şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu,” Faptele Apostolilor 7:55.

STĂ ÎN PICIOARE PE 22 OCTOMBRIE 1844 „Am văzut în viziunile nopţii şi, iată, unul ca Fiul omului a venit cu norii cerului şi a

venit la Bătrânul de zile şi l-au adus aproape, înaintea Lui. Şi I s-a dat domnie şi glorie şi o

împărăţie, ca toate popoarele, naţiunile şi limbile să Îl servească; domnia Lui este o domnie

veşnică, ce nu va trece şi împărăţia Sa una care nu va fi distrusă.” Daniel 7:13-14.

„Am văzut dureroasa dezamăgire a celor din poporul lui Dumnezeu pentru faptul că nu

L-au văzut pe Isus la timpul la care se așteptau să-L vadă. Ei nu știau de ce nu venise

Mântuitorul lor; căci nu puteau vedea nici o dovadă că timpul profetic nu se terminase.

Îngerul a spus: „A greșit Cuvântul lui Dumnezeu? Nu a reușit Dumnezeu să-Și împlinească

făgăduințele? Nu; El a împlinit tot ceea ce a promis. Isus S-a ridicat și a închis ușa de la

Locul Sfânt din Sanctuarul ceresc, a deschis o ușă către Locul Preasfânt și a intrat pentru a

curăți Sanctuarul. Toți aceia care așteaptă cu răbdare vor înțelege taina. Omul a greșit; dar

56

nu a existat nicio greșeală din partea lui Dumnezeu. Tot ce a făgăduit Dumnezeu a fost

împlinit întocmai; dar omul a crezut în mod eronat că pământul este sanctuarul care trebuie

curățit la sfârșitul perioadelor profetice. Așteptările omului au fost cele care au eșuat, nu

făgăduința lui Dumnezeu.” Scrieri Timpurii, 250.

STĂ ÎN PICIOARE LA ÎNCHEIEREA TIMPULUI DE HAR PENTRU

OMENIRE „„Şi în acel timp Mihail se va ridica, marele prinţ care stă în picioare pentru copiii

poporului tău; şi va fi un timp de necaz, cum nu a mai fost de când a fost vreo naţiune până

la acel timp; şi în acel timp poporul tău va fi eliberat, fiecare ce va fi găsit scris în Carte.”

(Daniel 12:1).

Când se încheie Solia îngerului al treilea, harul nu mai mijlocește pentru locuitorii

vinovați ai pământului. Oamenii lui Dumnezeu și-au îndeplinit lucrarea. Ei au primit „Ploaia

Târzie”, „înviorarea de la fața Domnului”, și sunt pregătiți pentru ceasul încercării care le

stă înainte. Îngerii se grăbesc încoace și încolo, în ceruri. Un înger care vine de pe pământ

anunță că și-a terminat lucrarea; încercarea finală a fost adusă asupra lumii, și toți aceia care

s-au dovedit credincioși față de preceptele divine au primit „sigiliul viului Dumnezeu”.

Atunci Isus Își încetează mijlocirea în Sanctuarul de sus.” Tragedia Veacurilor, 613.

IMPORTANȚA LUMINII DIN SANCTUAR

„Aceia care prin credință Îl urmează pe Isus în marea lucrare de ispășire sunt cei care

primesc binefacerile mijlocirii Sale în favoarea lor, în timp ce aceia care leapădă Lumina

ce scoate în evidență această lucrare de slujire nu sunt ajutați prin ea. Iudeii care au

lepădat Lumina dată la prima venire a lui Cristos și au refuzat să creadă în El ca Mântuitor

al lumii n-au putut primi iertarea prin El. Când Isus, la înălțarea Sa, a intrat cu propriul sânge

în Sanctuarul ceresc, pentru a revărsa asupra ucenicilor Săi binecuvântările mijlocirii Sale,

iudeii au fost lăsați în întuneric total, pentru a continua jertfele și darurile lor inutile. Slujba

simbolurilor și umbrelor încetase. Ușa prin care oamenii găsiseră până atunci intrare la

Dumnezeu nu mai era deschisă. Iudeii refuzaseră să-L caute pe singura cale prin care putea

fi găsit după aceea, prin slujba Sanctuarului din ceruri. De aceea, ei nu mai aveau nicio

legătură cu Dumnezeu. Pentru ei, ușa era închisă. Nu aveau nicio cunoștință despre Cristos,

ca fiind jertfa adevărată și unicul Mijlocitor înaintea lui Dumnezeu; de aceea ei n-au putut

primi binefacerile mijlocirii Sale.

Starea iudeilor necredincioși ilustrează starea de neglijență și necredință a acelora

care pretind că sunt creștini și care sunt neștiutori de bunăvoie cu privire la lucrarea

milosului nostru Mare Preot. În serviciul simbolic, când marele preot intra în Locul

preasfânt, întregului Israel i se cerea să se adune în jurul Sanctuarului și, în modul cel mai

solemn, să-și umilească sufletele înaintea lui Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor

lor pentru a nu fi dați afară din adunare. Deci, cu mult mai important este ca, în această zi

reală a ispășirii, să înțelegem lucrarea Marelui nostru Preot și să știm ce ni se cere să facem.

Oamenii nu pot lepăda avertizările pe care Dumnezeu le trimite în mila Sa și să

rămână nepedepsiți. O solie a fost trimisă din cer lumii din zilele lui Noe și salvarea lor

a depins de felul în care ei au tratat Solia. Pentru că au lepădat avertizarea, Duhul lui

Dumnezeu a fost retras de la cei păcătoși, care au pierit în apele potopului. În timpul lui

57

Avraam, mila a încetat să mai stăruie pe lângă locuitorii vinovați ai Sodomei și toți, în afară

de Lot împreună cu soția și cele două fiice, au fost mistuiți de focul trimis din cer. Tot așa a

fost și în zilele lui Cristos. Fiul lui Dumnezeu le-a declarat iudeilor necredincioși din

generația aceea: “Vi se lasă casa pustie” (Matei 23, 38). Privind spre zilele de pe urmă,

aceeași Putere infinită declară cu privire la aceia care “n-au primit dragostea Adevărului ca

să fie mântuiți”. “Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă

o minciună; pentru ca toți cei ce n-au crezut Adevărul, ci au găsit plăcerea în nelegiuire, să

fie osândiți” (2 Tesaloniceni 2, 10-12). Când ei leapădă învățăturile Cuvântului Său,

Dumnezeu Își retrage Duhul de la ei și-i lasă pradă amăgirilor pe care le iubesc.” Tragedia

Veacurilor, 430-431.

58

LINIA DE REFORMĂ A MILLERIȚILOR

TIMPUL SFÂRȘITULUI „Dar tu, Daniele, închide cuvintele şi sigilează cartea până la timpul sfârşitului; mulţi

vor alerga încoace şi încolo şi cunoaşterea va fi înmulţită.” Daniel 12:4.

„Apostolul Pavel avertizase biserica să nu aștepte revenirea lui Hristos în zilele sale.

„Ziua aceea nu va veni”, spunea el, „până când nu va veni lepădarea de credință și se va

descoperi omul fărădelegii” (2 Tesaloniceni 2, 3). Nu putem aștepta venirea Domnului

nostru până după marea apostazie și după perioada lungă de domnie a „omului păcatului”.

„Omul fărădelegii”, care mai este numit „Taina nelegiuirii”, „fiul pierzării” și „acel

nelegiuit”, reprezintă papalitatea, care, așa cum a fost prevestit în profeție, urma să-și

mențină supremația timp de 1260 de ani. Această perioadă s-a încheiat în anul 1798. Venirea

lui Hristos nu putea avea loc înainte de acel timp. Pavel cuprinde cu avertizarea lui întreaga

dispensațiune creștină, până în anul 1798. În această perioadă de timp trebuia predicată solia

cu privire la a doua venire a lui Hristos.

O astfel de solie n-a fost proclamată niciodată în veacurile trecute. Pavel, așa cum am

văzut, n-a predicat-o; el arăta fraților săi către venirea Domnului ca fiind într-un viitor foarte

îndepărtat. Nici reformatorii n-au predicat-o. Martin Luther situa judecata cam la 300 de ani

în viitor de epoca lui. Dar, de la anul 1798, cartea lui Daniel afost desigilată, cunoașterea

profețiilor a crescut și mulți au vestit mesajul solemn al judecății ce se apropia.” Tragedia

Veacurilor, 356.

ÎMPĂRATUL DE LA MIAZĂNOAPTE ȘI ÎMPĂRATUL DE LA MIAZĂZI „Și la timpul sfârşitului împăratul sudului îl va împinge; şi împăratul nordului va veni

împotriva lui ca un vârtej de vânt, cu care şi cu călăreţi şi cu multe corăbii; şi va intra în ţări

şi se va revărsa şi va trece.” Daniel 11:40.

EGIPTUL SPIRITUAL „Cetatea cea mare”, pe ale cărei străzi au fost omorâți martorii și unde zac trupurile lor,

este Egiptul „spiritual”. Dintre toate popoarele prezentate în istoria biblică, Egiptul a negat

cu cea mai mare îndrăzneală existența viului Dumnezeu și s-a împotrivit poruncilor Lui.

Nici un monarh nu s-a aventurat într-o răzvrătire mai deschisă și mai arogantă împotriva

autorității Cerului cum a făcut-o regele Egiptului. Când i-a fost adusă solia de către Moise,

în numele Domnului, Faraon a răspuns cu mândrie: „Cine este Domnul ca să iau seama la

glasul Lui și să las pe Israel să plece? Nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece”.

(Exod 5, 2). Aceasta însemnă ateism, iar poporul reprezentat prin Egipt urma să dea glas

unei respingeri asemănătoare a pretențiilor viului Dumnezeu și urma să manifeste un spirit

asemănător de necredință și dispreț. „Cetatea cea mare” mai este comparată spiritual și cu

Sodoma. Stricăciunea Sodomei în călcarea Legii lui Dumnezeu s-a manifestat îndeosebi în

imoralitate. Și acest păcat urma să fie o caracteristică proeminentă a națiunii care trebuia să

împlinească specificările acestei profeții.

59

După cuvintele profetului, cu puțin înainte de anul 1798, o putere de origine și caracter

satanic urma să se ridice pentru a face război împotriva Bibliei. Și în țara în care mărturia

celor doi martori avea să fie adusă astfel la tăcere, urma să se manifeste ateismul lui Faraon

și destrăbălarea Sodomei.

Această profeție și-a găsit împlinirea cea mai exactă și mai izbitoare în istoria Franței.

În timpul Revoluției, în anul 1793, „lumea a auzit pentru prima dată despre o adunare de

bărbați, născuți și educați în mijlocul civilizației, care-și asumau dreptul de a conduce una

dintre națiunile cele mai nobile ale Europei, că își uneau cu toții glasul pentru a nega cel mai

solemn adevăr pe care îl primește sufletul omenesc și că au renunțat în unanimitate la

credința și adorarea lui Dumnezeu”. (Sir Walter Scott, Life of Napoleon, vol.I, cap.17).

„Franța este singura națiune în dreptul căreia se păstrează raportul autentic că un popor și-a

ridicat mâna în răzvrătire deschisă împotriva Autorului universului. Au existat și continuă

să existe mulți alți hulitori, mulți necredincioși, în Anglia, în Germania, în Spania și peste

tot; dar Franța rămâne deosebită în istoria lumii ca fiind singurul stat care, prin hotărârea

adunării ei legislative, s-a pronunțat că Dumnezeu nu există și la auzirea acestei vești toată

populația capitalei și o mare majoritate din alte părți, atât femei, cât și bărbați, au dansat și

au cântat de bucurie acceptând declarația” (Blackwood’s Magazine, November 1870). -

Tragedia Veacurilor 269.

SOSEȘTE PRIMA SOLIE ÎNGEREASCĂ „Cronologia evenimentelor din Apocalipsa 10 este confirmată și de faptul că acest înger

este identic cu primul înger din Apocalipsa 14. Punctele de asemănare dintre ei sunt văzute

ușor: (1) Amândoi au o solie specială de proclamat; (2) amândoi își vestesc solia cu voce

tare; (3) amândoi folosesc un limbaj similar, referindu-se la marele Creator ca fiind făcătorul

cerului și al pământului, al mării și al lucrurilor care sunt în ea; și (4) că amândoi proclamă

un timp, unul jurând că nu va mai fi timp, și celălalt proclamă că a venit ceasul judecății lui

Dumnezeu.

Dar solia din Apocalipsa 14:6 este localizată la începutul timpului sfârșitului. Ea

este o proclamare a sosirii ceasului judecății lui Dumnezeu, și deci trebuie să-și aibă aplicația

la ultima generație. Pavel nu a predicat că a venit ceasul judecății lui Dumnezeu. Martin

Luther și colaboratorii săi nu au predicat aceasta. Pavel vorbea despre o judecată care va

veni într-un viitor nedefinit, iar Luther o plasa cu cel puțin 300 de ani după vremea sa. Mai

mult, Pavel avertizează biserica împotriva predicării că ceasul judecății lui Dumnezeu ar fi

venit până la un timp anumit. El spune: „Şi vă implorăm, fraţilor, referitor la venirea

Domnului nostru Isus Cristos şi adunarea noastră la el, Ca voi să nu vă lăsaţi repede clătinaţi

în minte, nici tulburaţi, nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin epistolă ca de la noi, de parcă

ziua lui Cristos este aici. Nimeni să nu vă înşele în niciun fel, pentru că ziua aceea nu va

veni înainte să vină o apostazie şi să fie revelat omul păcatului, fiul pieirii,” (2 Tesaloniceni

2:1-3). Aici Pavel ne prezintă pe omul fărădelegii, cornul cel mic, sau papalitatea și rostește

un avertisment pentru întreaga perioadă de supremație a sa care, după cum s-a remarcat deja,

a continuat 1260 de ani sfârșindu-se în 1798.

De aceea în 1798 restricția împotriva vestirii sosirii zilei lui Hristos a încetat. În

1798 a început timpul sfârșitului și cărticia a fost desigilată. De aceea, începund cu acel

timp îngerul din Apocalipsa 14 a pornit proclamând că a venit ceasul judecății lui

Dumnezeu. De asemenea, din acel timp îngerul din Apocalipsa capitolul 10 și-a ocupat

60

poziția pe mare și pe pământ și a jurat că nu va mai fi zăbavă. Acum identitatea lor nu mai

constituie o problemă.

Toate argumentele care se potrivesc unuia sunt la fel de potrivite și în cazul celui de al

doilea.

Noi nu trebuie să intrăm aici într-o argumentare extinsă pentru a arăta că generația

prezentată este martoră la împlinirea acestor două profeții. Prin predicarea cele de-a doua

veniri, în mod deosebit între anii 1840 și 1844 a început împlinirea lor deplină. Poziția

acestui înger cu un picior pe mare și un picior pe pământ semnifică întinderea uriașă a acestei

proclamații pe mare și pe uscat. Dacă această solie ar fi fost destinată unei singure țări ar fi

fost suficient ca îngerul să se așeze numai pe pământ. Dar el are un picior pe mare, de unde

se poate deduce că această solie va traversa oceanul și va cuprinde diferite națiuni și ținuturi

ale globului pământesc. Această deducție este întărită de faptul că proclamația adventă de

mai sus a ajuns la fiecare centru misionar din lume.” Uriah Smith, Gânduri despre Daniel

și Apocalipsa, 521-522.

FORMULAREA SOLIEI „Am primit atâtea cerințe urgente pentru informații și pentru a vizita alte locuri, încât

nu am putut răspunde, iar în 1834 am ajuns la concluzia să îmi public vederile mele într-o

formă scrisă, făcând o mică broșură de 64 de pagini. Le-am distribuit pe majoritatea gratuit,

trimițându-le ca răspuns la scrisori cu întrebări, și la locuri pe care nu le puteam vizita. În

același an, fără să știu, mi-a fost oferită o acreditare pentru a predica de către frații mei

Baptiști. Cam în același timp am primit o recomandare pentru public ca lector al profețiilor,

care a fost semnată de cincizeci de pastori din frații mei Baptiști, și de alți douăzeci sau

treizeci din alte denominațiuni.” William Miller, Apology and Defense, 17-18.

CHINUL NAȚIUNILOR „Și vor cădea sub tăişul sabiei şi vor fi duşi captivi printre toate naţiunile; şi Ierusalimul

va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini timpurile neamurilor. Şi vor fi

semne în soare şi în lună şi în stele; şi pe pământ chinul naţiunilor, cu nedumerire; marea

şi valurile urlând; Inima oamenilor lăsându-i de frică şi de anticiparea acelor lucruri ce vin

pe pământ; fiindcă puterile cerurilor vor fi clătinate. Şi atunci vor vedea pe Fiul omului

venind într-un nor cu putere şi glorie mare. Iar când acestea vor începe să se întâmple,

atunci uitaţi-vă în sus şi ridicaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.”

Luca 21:24-28.

ISLAMUL CONFIRMĂ REGULILE DE INTERPRETARE „În anul 1840, o altă împlinire remarcabilă a profeției a produs un interes larg răspândit.

Cu doi ani mai înainte, Josiah Litch, unul dintre pastorii conducători ai predicării celei de a

doua veniri, a publicat o expunere cu privire la Apocalipsa capitolul 9, prezicând căderea

Imperiului Otoman. După calculele sale, această putere urma să fie zdrobită „în anul 1840,

în luna August”; cu doar câteva zile înainte de împlinire, el scria: „Punând deoparte prima

perioadă de 150 de ani, care s-a împlinit exact înainte ca Deacozes să se urce pe tron cu

îngăduința turcilor, și ținând seamă că cei 391 de ani și cincisprezece zile au început la

61

încheierea acelei prime perioade, ea se va termina la 11 August 1840, când puterea otomană

din Constantinopol se aștepta ca să cadă. Și lucrul acesta cred că se va produce.” (Josiah

Litch, in The Signs of the Times, and Expositor of Prophecy, 1 august 1840)

Chiar la data fixată, Turcia, prin ambasadorii ei, a acceptat protecția puterilor aliate ale

Europei, așezându-se în felul acesta sub controlul popoarelor creștine. Evenimentul a

împlinit profeția cu exactitate. Când s-a aflat, mulțimile s-au convins de corectitudinea

principiilor de interpretare profetică adoptate de Miller și colaboratorii săi și un

impuls minunat a fost dat mișcării advente. Bărbați de cultură cu poziție s-au unit cu

Miller atât în predicarea, cât și în publicarea vederilor sale, astfel că, de la 1840 la 1844,

lucrarea s-a întins cu repeziciune.” Tragedia Veacurilor, 334-335.

MIȘCAREA SE RĂSPÂNDEȘTE: 1840-1844 „Mișcarea adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui

Dumnezeu; prima solie îngerească a fost dusă la toate stațiunile misionare din lume,

iar în câteva țări s-a arătat cel mai mare interes religios care s-a văzut în vreo țară de la

Reforma secolului XVI; dar acestea urmează să fie depășite de mișcarea cea puternică din

timpul ultimei avertizări a îngerului al treilea.” Tragedia Veacurilor, 611.

„Prin predicarea cele de-a doua veniri, în mod deosebit între anii 1840 și 1844 a

început împlinirea lor deplină. Poziția acestui înger [din Apocalipsa 10] cu un picior pe

mare și un picior pe pământ semnifică întinderea uriașă a acestei proclamații pe mare și pe

uscat.” Uriah Smith, Gânduri despre Daniel și Apocalipsa, 522.

O MANIFESTARE GLORIOASĂ Apocalipsa 10: „Şi am văzut un alt înger puternic, coborând din cer, îmbrăcat cu un nor;

şi avea un curcubeu peste capul lui şi faţa lui era ca soarele şi picioarele lui ca nişte stâlpi

de foc; Şi avea în mâna sa o cărticică deschisă; şi şi-a pus piciorul drept pe mare şi stângul

pe pământ, Şi a strigat cu voce tare, precum rage un leu; şi când a strigat el, cele şapte

tunete au rostit cu vocile lor. Şi când cele şapte tunete au rostit cu vocile lor, eram gata să

scriu; şi am auzit o voce din cer, spunându-mi: Sigilează lucrurile pe care cele şapte tunete

le-au rostit şi nu scrie acestea. Şi îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare şi pe

pământ şi-a ridicat mâna spre cer, Şi a jurat pe cel ce trăieşte pentru totdeauna şi întotdeauna,

care a creat cerul şi lucrurile care sunt în el, şi pământul şi lucrurile care sunt pe el, şi marea

şi lucrurile care sunt în ea, că timp nu va mai fi; Ci în zilele vocii celui de al şaptelea înger,

când va începe să trâmbiţeze, va fi terminat misterul lui Dumnezeu, aşa cum a făcut el

cunoscut robilor săi, profeţii. Şi vocea pe care am auzit-o din cer, a vorbit din nou cu mine

şi a spus: Du-te, ia cărticica ce este deschisă în mâna îngerului care stă în picioare pe mare

şi pe pământ. Şi m-am dus spre înger şi i-am spus: Dă-mi cărticica. Iar el mi-a spus: Ia-o şi

mănânc-o; şi ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Şi am luat

cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi în gura mea a fost dulce ca mierea; şi

imediat ce am mâncat-o pântecele mi s-a amărât. Şi el mi-a spus: Tu trebuie să profeţeşti

din nou înaintea multor popoare şi naţiuni şi limbi şi împăraţi.”

62

VASTITATEA PROCLAMĂRII MESAJULUI „Poziția îngerului, cu un picior pe mare și altul pe uscat, simbolizează vastitatea

proclamării mesajului. Ea va străbate oceanele și va fi vestită în alte țări, chiar până la

marginile pământului. Înțelegerea adevărului, bucuria primirii mesajului, este simbolizată

prin mâncarea cărțuliei. Adevărul cu privire la timpul venirii Domnului nostru a fost un

mesaj prețios pentru sufletele noastre.” Gânduri despre Cartea Apocalipsei, 59.

CELE ȘAPTE TUNETE „După ce cele șapte tunete s-au făcut auzite, porunca ce i s-a dat lui Ioan, asemenea lui

Daniel în legătură cu cărticica, a fost: «Sigilează aceste lucruri pe care le-au rostit cele șapte

tunete». Acestea arată spre evenimente viitoare care vor fi descoperite în succesiunea

lor. Daniel va sta în mormântul său până la sfârșitul zilelor. Ioan a văzut cărticica desigilată.

Astfel profețiile lui Daniel au avut locul lor potrivit în primul, al doilea și al treilea mesaj

îngeresc pentru a fi date lumii. Desigilarea cărții era un mesaj în legătură cu timpul.

Cărțile Daniel și Apocalipsa sunt una. Una este o profeție, cealaltă o descoperire; una o

carte sigilată, cealaltă o carte deschisă. Ioan a auzit tainele rostite de tunete, dar i s-a poruncit

să nu le scrie.

Lumina specială dată lui Ioan, care era exprimată în cele șapte tunete, conținea o

descriere a evenimentelor ce s-au desfășurat sub prima și a doua solie îngerească. Nu

era însă spre binele poporului să cunoască aceste evenimente, pentru că credința lor trebuia

să fie testată. În planul lui Dumnezeu trebuiau să fie proclamate adevăruri cu mult mai

minunate și pătrunzătoare. Urmau să fie proclamate soliile primului și celui de-al doilea

înger și nu avea să se dea altă lumină înainte ca aceste mesaje să-și împlinească lucrarea lor

specifică. Ea este reprezentată de îngerul care stă cu un picior pe mare, proclamând cu o

solemnitate deosebită că nu va mai fi timp.”Comentariul Biblic AZȘ, vol 7, 971.

TEMELIA CREDINȚEI „Avertizarea a venit: Nimic nu trebuie să fie introdus care să strice temelia credinței

pe care am tot construit de când solia a venit în 1842, 1843 și 1844. Am fost în această

solie, și de atunci tot stau înaintea lumii, fidelă luminii pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Nu ne

propunem să ne dăm jos picioarele de pe platforma pe care au fost plasate în timp ce zi de

zi l-am căutat pe Domnul cu rugăciune stăruitoare, cerând lumină. Credeți că aș putea să

renunț la lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o? Ea stă ca Stânca Veacurilor. M-a tot ghidat

încă de când a fost dată. Frați și surori, Domnul trăiește, domnește și lucrează astăzi. Mâna

Sa este la cârmă și în providența Sa El mântuiește cârma după voia Sa. Fie ca oamenii să nu

însăileze documente [cu nebăgare de seamă, referitoare la credință n.tr.], spunând ce vor

face sau ce nu vor face. Fie ca ei să se lipsească de Domnul Dumnezeul cerurilor. Atunci

lumina cerului va străluci în templul sufletului și vom vedea mântuirea lui Dumnezeu.”

General Conference Bulletin, 6 aprilie, 1903.

63

ÎN MAI 1842 – HARTA PROFETICĂ „În mai 1842, a fost convocată o Conferință Generală în Boston, Massachusetts. La

deschiderea întâlnirii, frații Charles Fitch și Apollos Hale, din Haverhill, au prezentat

profețiile ilustrate din Daniel și Ioan, pe care le pictaseră pe pânză, cu numerele profetice

arătând împlinirea lor. Fratele Fitch, în explicația hărții înaintea conferinței, a spus, în timp

ce examina profețiile, că s-a gândit că facerea unei hărți ca cea prezentară acolo ar simplifica

subiectul și l-ar face mai ușor de prezentat audienței. Acolo era mai multă lumină pe cărarea

noastră. Acești frați făceau ceea ce Domnul îi arătase lui Habacuc în viziune cu 2468 de ani

înainte, spunând: „Scrie viziunea şi sap-o pe table, ca să fugă cel ce o citește! Căci este o

prorocie a cărei vreme este hotărâtă” Habacuc 2:2, Fidela.

Acum istoria noastă arată că erau sute prezentând din aceleași hărți cronologice ca și

William Miller, toți ca unul. Apoi a venit unitatea mesajului, toți în aceeași temă, venirea

Domnului Isus la un anumit timp, 1844.” Joseph Bates, Early SDA Pamphlets, 17.

UN ACT AL VRĂJMAȘILOR „În iunie 1842, domnul Miller a ținut a doua serie de conferințe în Portland. Am simțit

că este un mare privilegiu să pot participa la aceste prelegeri, deoarece căzusem în

descurajare și nu mă simțeam pregătită să mă întâlnesc cu Mântuitorul meu. Această serie

de conferințe a produs mai multă vâlvă în oraș decât prima. Diferitele denominațiuni, cu

câteva excepții, au închis ușile bisericilor lor domnului Miller.” Mărturii, volumul 1, 21.

DIRIJATĂ DE MÂNA DOMNULUI, O GREȘEALĂ „Am văzut că schema folosită în 1843 a fost dirijată de mâna Domnului şi că nu ar

trebui schimbată; că numerele erau întocmai cum a vrut El; că mâna Sa a fost deasupra şi

a ascuns o greşeală în unele cifre, greşeală pe care să n-o poată vedea nimeni până nu avea

să-Şi ia El mâna.” Scrieri Timpurii, 74-75.

PRIMĂVARA, APOI TOAMNA ANULUI 1844 „Miller și tovarășii lui au crezut la început că cele 2300 de zile se vor încheia în

primăvara anului 1844, cu toate că profeția arăta către toamna acelui an. Înțelegerea

greșită a acestui punct a adus dezamăgirea și încurcătura acelora care stabiliseră o dată mai

devreme pentru venirea Domnului. Dar lucrul acesta n-a afectat puterea argumentului care

arăta că cele 2300 de zile se încheiau în anul 1844 și că marele eveniment reprezentat prin

curățirea sanctuarului trebuia să aibă loc atunci.” Tragedia Veacurilor, 328.

SOSEȘTE CEA DE-A DOUA SOLIE ÎNGEREASCĂ

„A fost însărcinat un alt înger puternic să coboare pe pământ. Isus pusese în mâna lui

un text scris și, când a ajuns, îngerul a strigat: „A căzut, a căzut Babilonul!” Apoi i-am

văzut pe cei dezamăgiți ridicându-și din nou ochii către cer, uitându-se cu credință și nădejde

să-L vadă pe Domnul lor făcându-Și apariția. Dar mulți păreau să rămână într-o stare de

somnolență, ca și cum erau adormiți; totuși, puteam să văd pe fețele lor urma unei întristări

64

profunde. Cei dezamăgiți au văzut din Scripturi că se aflau în timpul de zăbovire și că

trebuie să aștepte cu răbdare împlinirea viziunii. Aceleași dovezi care i-au condus să

privească după Domnul lor în 1843 i-au făcut să-L aștepte și în 1844. Am văzut, cu toate

acestea, că majoritatea nu avea acea energie specifică pentru credința pe care o avuseseră în

1843. Dezamăgirea lor le slăbise credința.” Scrieri Timpurii, 247.

MÂNA DOMNULUI DESCOPERĂ GREȘEALA „Cei credincioși, dezamăgiți, care nu puteau înțelege de ce nu venise Domnul lor,

nu au fost lăsați în întuneric. Ei au fost conduși din nou la bibliile lor pentru a cerceta

perioadele profetice. Mâna Domnului a fost îndepărtată de pe cifrele ascunse și greșeala

a fost explicată. Ei au văzut că perioadele profetice ajungeau până în 1844 și că aceeași

dovadă pe care o aduseseră pentru a arăta că perioadele profetice se încheiau în 1843

dovedea că acestea se vor termina în 1844. Lumina din Cuvântul lui Dumnezeu a strălucit

asupra situației în care se aflau și au descoperit un timp de întârziere — „Dacă zăbovește

[prorocia], așteapt-o!” În dragostea lor pentru imediata venire a lui Hristos, ei trecuseră cu

vederea întârzierea împlinirii, care a fost calculată pentru a-i da pe față pe adevărații

așteptători. Aveau din nou un punct temporal fixat. Cu toate acestea, am văzut că mulți

dintre ei nu puteau trece peste grava lor dezamăgire și erau incapabili de a avea acel nivel al

zelului și energiei care le marcase credința în 1843.” Scrieri Timpurii, 236.

EXPLICAREA DEZAMĂGIRII

„Nu s-a înţeles de la început faptul că decretul nefiind dat la începutul anului 457 î.Hr.,

cei 2.300 ani nu aveau să se sfârşească la încheierea anului 1843. Dar s-a descoperit apoi că

decretul a fost dat aproape de încheierea anului 457 î. Hr. şi de aceea perioada profetică

ajunge până în toamna anului 1844. Astfel, viziunea sub aspect cronologic nu întârzia, chiar

dacă părea astfel. Noi am învăţat să ne bazăm pe ceea ce spunea profetul: „Căci este o

proorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, nu va minţi; dacă zăboveşte,

aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” Mărturii, vol 1, 52.

PARABOLA CELOR 10 FECIOARE „Atunci împărăţia cerului se va asemăna cu zece fecioare, care şi-au luat candelele şi au

ieşit în întâmpinarea Mirelui. Şi cinci dintre ele erau înţelepte şi cinci fără minte. Cele fără

minte şi-au luat candelele şi nu au luat untdelemn cu ele; Dar cele înţelepte au luat untdelemn

în vasele lor, cu candelele lor. În timp ce Mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. Şi la

miezul nopţii s-a făcut o strigare: Iată, vine Mirele; ieşiţi-I în întâmpinare.” Matei 25:1-6.

ÎMPUTERNICIREA CELEI DE-A DOUA SOLII ÎNGEREȘTI „Către încheierea celei de-a doua solii îngerești, am văzut o lumină mare din cer

strălucind asupra poporului lui Dumnezeu. Razele de lumină străluceau ca soarele. Și am

auzit glasuri de îngeri strigând: „Iată Mirele, ieșiți-i în întâmpinare!”

Acesta era strigătul de la miezul nopții, care trebuia să dea putere soliei celui de-

al doilea înger. Au fost trimiși îngeri din cer pentru a-i trezi pe sfinții descurajați și pentru

65

a-i pregăti pentru marea lucrare dinaintea lor. Nu cei mai talentați bărbați au fost cei dintâi

care au primit această solie. Au fost trimiși îngeri la cei umili, consacrați, și i-au constrâns

să dea strigătul: „Iată Mirele, ieșiți-i în întâmpinare!” Cei cărora li s-a încredințat strigarea

s-au grăbit și, în puterea Duhului Sfânt, au făcut să răsune solia și i-au înviorat pe frații lor

descurajați. Această lucrare nu depindea de învățătura și erudiția oamenilor, ci de puterea

lui Dumnezeu, iar sfinții Lui care au auzit strigarea nu au putut să-i reziste. Cei mai spirituali

au primit această solie, iar cei care conduseseră mai înainte lucrarea au fost ultimii care au

primit-o și au ajutat la amplificarea strigătului: „Iată Mirele, ieșiți-i în întâmpinare!”” Scrieri

Timpurii, 238.

PARALEL CU INTRAREA TRIUMFALĂ „Solia „Iată mirele vine!” n-a fost o problemă de argumentare, cu toate că dovezile din

Scriptură erau lămurite și precise. Ea a mers cu o putere constrângătoare care mișca sufletul.

Nu se manifesta nici o îndoială sau reținere. Cu ocazia intrării triumfale a lui Hristos în

Ierusalim, poporul care venise din toate părțile țării la sărbătoare s-a adunat spre Muntele

Măslinilor și unindu-se cu mulțimea care-L însoțea pe Isus și, prinzând inspirația

momentului, au sporit măreția strigării: „Binecuvântat este Cel ce vine în numele

Domnului!” (Matei 21, 9). În același fel s-au comportat și necredincioșii care veneau la

adunările adventiste — unii din curiozitate, alții pentru a lua în râs — au simțit puterea

convingătoare care însoțea solia: „Iată mirele vine!”” Tragedia Veacurilor, 402.

MĂRTURIA VIE În fiecare loc din țară era dată lumina privind solia celui de-al doilea înger și strigătul

înmuia inimile a mii și mii de oameni. Ea a mers din oraș în oraș și din sat în sat până când

poporul așteptător al lui Dumnezeu a fost pe deplin trezit. În multe biserici nu s-a permis ca

această solie să fie dată, și un mare grup, care avea mărturia cea vie, a părăsit aceste

biserici căzute. O lucrare puternică a fost săvârșită prin strigătul de la miezul nopții. Solia

cerceta inimile, conducându-i pe cei credincioși să caute o experiență vie, personală. Știau

că nu se pot sprijini unul pe celălalt.” Scrieri Timpurii, 238.

22 OCTOMBRIE 1844 – UȘĂ ÎNCHISĂ Mi-a fost arătat în viziune, și încă cred că a fost o ușă închisă în 1844. Toți care au văzut

lumina primei și celei de-a doua Solii îngerești și au respins-o, au fost lăsați în întuneric. Și

aceia care au acceptat-o și au primit Duhul Sfânt care a însoțit proclamarea mesajului din

cer, și care apoi au renunțat la credința lor și au considerat experiența lor o amăgire, astfel

au respins Duhul lui Dumnezeu, și El nu a mai stăruit pe lângă ei.” Solii Alese, vol 1, 62-63.

SOSEȘTE CEA DE-A TREIA SOLIE „Când lucrarea lui Isus din Sfânta a luat sfârșit și El a trecut în Locul Preasfânt și a stat

înaintea chivotului care conținea Legea lui Dumnezeu, Domnul a trimis un alt înger puternic,

cu un al treilea mesaj pentru lume. Un sul de pergament a fost pus în mâna îngerului și,

66

când acesta a coborât către pământ în putere și măreție, a vestit o înfricoșătoare avertizare

împreună cu cea mai îngrozitoare amenințare adusă vreodată omului.” Scrieri Timpurii, 254.

ÎMPUTERNICIREA CELEI DE-A TREIA SOLII ÎNGEREȘTI „Îngerul care se uneşte în vestirea soliei îngerului al treilea va lumina tot pământul cu

slava lui. Aici este profetizată o lucrare mondială cu o putere neobişnuită. Mişcarea

adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; prima

solie îngerească a fost dusă la toate staţiunile misionare din lume, iar în câteva ţări s-a arătat

cel mai mare interes religios care s-a văzut în vreo ţară de la Reforma secolului XVI; dar

acestea urmează să fie depăşite de mişcarea cea puternică din timpul ultimei avertizări a

îngerului al treilea.

Lucrarea se va asemăna cu aceea din Ziua Cincizecimii. După cum „ploaia timpurie” a

fost dată la începutul predicării Evangheliei, prin revărsarea Duhului Sfânt, pentru a face

posibilă creşterea seminţei preţioase, tot aşa „Ploaia Târzie” va fi dată la încheierea ei

pentru coacerea recoltei.” Tragedia Veacurilor, 611.

67

LINIA DE REFORMĂ A CELOR 144.000

DANIEL 11:40-45. TIMPULL SFÂRȘITULUI

PRIN CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI "Cartea care a fost sigilată nu este Apocalipsa, ci profeţia referitoare la zilele din urmă,

din cartea lui Daniel. Scriptura spune, “Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi

pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va

creşte” (Daniel 12:4). Când cartea a fost deschisă, s-a auzit declaraţia: “Nu va mai fi nici o

zăbavă” (vezi Apocalipsa 10:6). De acum, cartea lui Daniel este desigilată, iar descoperirea

făcută lui Ioan de către Domnul Hristos trebuie să ajungă la toţi locuitorii pământului. Prin

creşterea cunoştinţei, urmează a fi pregătit un popor care să reziste în zilele de pe

urmă”. Solii Alese, vol. 2, pag. 105.

CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI DESPRE CE? “În solia primului înger, oamenii sunt chemaţi să I se închine lui Dumnezeu, Creatorul

nostru, care a făcut pământul şi tot ceea ce este pe el. Ei îşi aduseseră omagiul unei instituţii

papale, desfiinţând Legea lui Yahwe, dar avea să urmeze o creştere a cunoştinţei cu

privire la acest subiect." Solii Alese, vol 2, pag. 106.

DESCOPERIREA LUCRĂRII PAPALITĂȚII “Evenimentele care au legătură cu lucrarea omului fărădelegii sunt ultimele aspecte

din istoria acestui pământ, descoperite cu claritate”. Solii Alese, volumul 2, 102.

APROAPE A AJUNS LA COMPLETA ÎMPLINIRE „Dar cine citește avertismentele date de semnele timpului, care se împlinesc cu

repeziciune? Ce impresie s-a făcut asupra celor lumești? Ce schimbare e văzută în atitudinea

lor? Nu mai mult decât era văzută în atitudinea locuitorilor lumii pe timpul lui Noe.

Absorbiți în treburi lumești și în plăceri, antediluvienii „n-au știut nimic, până când a venit

potopul și i-a luat pe toți.” (Matei 24, 39.) Ei au avut avertismente trimise din cer, dar au

refuzat să asculte. Și astăzi lumea, cu totul nepăsătoare față de glasul de avertizare al lui

Dumnezeu, se grăbește spre ruină veșnică.

Lumea e agitată de duhul războiului. Profeția capitolului al unsprezecelea din Daniel

aproape a ajuns la completa împlinire. În curând, vor avea loc scenele de necaz despre

care se vorbește în profeție” Mărturii, vol 9, 14.

68

CE MAI RĂMĂSESE NEÎMPLINIT? „şi împăratul nordului va veni împotriva lui ca un vârtej de vânt, cu care şi cu călăreţi şi

cu multe corăbii; şi va intra în ţări şi se va revărsa şi va trece. Va intra de asemenea în ţara

glorioasă şi multe ţări vor fi doborâte; dar aceştia vor scăpa din mâna lui: Edom şi Moab şi

măreția copiilor lui Amon. Îşi va întinde mâna şi asupra ţărilor şi ţara Egiptului nu va scăpa.

Ci va avea putere peste tezaurele din aur şi din argint şi peste toate lucrurile preţioase ale

Egiptului şi libienii şi etiopienii vor fi la treptele lui. Dar veşti dinspre est şi dinspre nord îl

vor tulbura; de aceea va pleca cu mare furie să distrugă şi să îndepărteze în întregime pe

mulţi. Şi va întinde corturile palatului său între mări în muntele sfânt şi glorios; totuşi va

ajunge la sfârşitul său şi nimeni nu îl va ajuta.” Daniel 11:40-45.

SCENE ASEMĂNĂTOARE VOR AVEA LOC „Noi nu avem timp de pierdut. Timpurile de strâmtorare se află în faţa noastră. Lumea

este tulburată de spiritul războiului. Curând vor avea loc scenele de necaz despre care

vorbesc profeţiile. Profeţia din Daniel 11 este aproape de împlinirea completă. Multe dintre

evenimentele istorice desfăşurate deja în trecut, se vor repeta. În cel de-al treizecilea

verset, se vorbeşte despre o putere, un împărat care ― va fi întristat şi se va întoarce şi va

avea indignare împotriva legământului sfânt; astfel va face el; chiar se va întoarce şi se va

înţelege cu cei care părăsesc legământul sfânt. Şi braţe vor sta de partea lui, iar ei vor spurca

sanctuarul tăriei şi vor lua [sacrificiul] zilnic şi vor pune urâciunea care pustieşte. Şi pe cei

care se poartă cu stricăciune împotriva legământului îi va corupe prin linguşiri, dar poporul

care cunoaşte pe Dumnezeul său va fi tare şi va face lucruri măreţe. Şi cei ce înţeleg din

popor vor instrui pe mulţi; totuşi vor cădea prin sabie şi prin flacără, prin captivitate şi prin

pradă, multe zile. Şi după ce vor cădea, vor fi ajutaţi cu un mic ajutor; dar mulţi se vor lipi

de ei cu linguşiri. Şi unii dintre cei care înţeleg vor cădea, pentru a-i încerca şi pentru a-i

curăţa şi pentru a-i albi, până la timpul sfârşitului, pentru că va fi totuşi pentru un timp

rânduit. Şi împăratul va face conform voinţei lui; şi se va înălţa şi se va preamări deasupra

fiecărui dumnezeu şi va vorbi lucruri uimitoare împotriva Dumnezeului dumnezeilor şi va

prospera până când indignarea se va împlini; fiindcă ceea ce este hotărât va fi făcut.” Daniel

11:30-36 [traducerea literală Fidela].

Scene asemănătoare celor descrise în aceste cuvinte, vor avea loc. Asistăm la

dovezile faptului că Satana se grăbeşte să câştige controlul minţilor omeneşti, care nu au

nici o teamă de Dumnezeu. Fie ca toţi să citească şi să înţeleagă profeţiile acestei cărţi,

deoarece acum intrăm în timpul de strâmtorare despre care este scris astfel:

‘În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău;

căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până

la vremea aceasta. [...]’ (Daniel 12:1-4 citat)”. - Manuscrise Publicate, vol 3, pag 394.

VINDECAREA RĂNII DE MOARTE „Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui

miel şi vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca

pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese

vindecată. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe

pământ în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se

69

dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care

avea rana de sabie, şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să

vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca

toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau

pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele

fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească

numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.”

Apocalipsa 13:11-18.

„şi împăratul nordului va veni împotriva lui ca un vârtej de vânt, cu care şi cu călăreţi şi

cu multe corăbii; şi va intra în ţări şi se va revărsa şi va trece.” Daniel 11:40.

EGIPTUL (ÎMPĂRATUL DE LA MIAZĂZI) SPIRITUAL – ATEISMUL „Cetatea cea mare”, pe ale cărei străzi au fost omorâți martorii și unde zac trupurile lor,

este Egiptul „spiritual”. Dintre toate popoarele prezentate în istoria biblică, Egiptul a negat

cu cea mai mare îndrăzneală existența viului Dumnezeu și s-a împotrivit poruncilor Lui.

Nici un monarh nu s-a aventurat într-o răzvrătire mai deschisă și mai arogantă împotriva

autorității Cerului cum a făcut-o regele Egiptului. Când i-a fost adusă solia de către Moise,

în numele Domnului, Faraon a răspuns cu mândrie: „Cine este Domnul ca să iau seama la

glasul Lui și să las pe Israel să plece? Nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece”.

(Exod 5, 2). Aceasta însemnă ateism, iar poporul reprezentat prin Egipt urma să dea glas

unei respingeri asemănătoare a pretențiilor viului Dumnezeu și urma să manifeste un spirit

asemănător de necredință și dispreț.” Tragedia Veacurilor, 269.

CARE ȘI CĂLĂREȚI – PUTERE MILITARĂ “Adonia, fiul Haghitei, s-a sumeţit până acolo încât a zis: “Eu voi fi împărat!” Şi şi-a

pregătit care şi călăreţi, şi cinzeci de oameni care alergau înaintea lui” 1 Împăraţi 1:5.

“Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a strâns toată oştirea: avea cu el treizeci şi doi de

împăraţi, cai şi cară. S-a suit, a împresurat Samaria şi a început lupta împotriva ei.”1

Împăraţi 20:1.

CORĂBII – PUTERE ECONOMICĂ “Cei ce se pogoară pe mare pogorâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele

mari” Psalmii 107:23.

„Atâtea bogăţii întrun ceas s-au prăpădit!” - Şi toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia

pe mare, marinarii, şi toţi cei ce câştigă din mare, stăteau departe; şi când au văzut fumul

arderii ei, strigau: “Care cetate era cetatea cea mare?” Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau,

se tânguiau, ţipau şi ziceau: “Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a

îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un

pustiu!”Apocalipsa 18:17-19.

70

„Pentru că împăratul avea pe mare o flotă din Tarsis cu flota lui Hiram;o dată la trei ani

venea flota de corăbii din Tarsis, aducând aur şi argint, fildeş şi maimuţe şi păuni.” 1

Împărați 10:22.

ATEISMUL – COMUNISMUL “Dintre toate evenimentele care au zguduit blocul sovietic în 1989, nici unul nu este mai

plin de semnificaţii pentru istorie - şi mai incredibil - precum întâlnirea politică ce va avea

loc săptămâna aceasta în Cetatea Vaticanului. Acolo, în spaţioasa sală de ceremonii a

Palatului Apostolic din secolul al 16- lea, ţarul lumii ateiste, Mihail Gorbaciov, se va întâlni

cu Vicarul lui Hristos, Papa Ioan Paul al II-lea. Momentul va fi emoţionant, nu numai pentru

că Ioan Paul a contribuit, în ţara sa de origine, Polonia, la exacerbarea febrei după libertate

care s-a răspândit ca un foc în mirişte în toată Europa Răsăriteană. Dincolo de aceasta,

întâlnirea celor doi oameni simbolizează încheierea celui mai dramatic război spiritual al

secolului al XX-lea, conflict în care forţa aparent irezistibilă a comunismului s-a confruntat

cu obiectivul neschimbător al creştinătăţii”. Time, 4 decembrie, 1989.

VICTORIA PAPALITĂȚII “În timp ce politica de retragere a lui Gorbaciov era cauza imediată a reacţiei în lanţ a

libertăţii care s-a răspândit în întreaga Europă răsăriteană în ultimele luni, Ioan Paul merită

să i se acorde o încredere şi mai mare”. - Time, 4 decembrie, 1989.

“Triumful lui Ioan Paul al II-lea - valul libertăţii care se revarsă peste Europa

răsăriteană răspunde celei mai fierbinţi rugăciuni a acestuia.” - Life, decembrie 1989.

“Luni, 7 iunie, 1982, în sala de întruniri a Vaticanului au fost prezente doar două

persoane: Papa Ioan Paul al II-lea şi preşedintele Ronald Reagan. A fost prima întâlnire

dintre cei doi lideri, iar discuţia a durat aproximativ cincizeci de minute ...“

CARE ȘI CĂLĂREȚI “În 1981, blocul comunist primise un alt şoc. Un nou preşedinte american, Ronald

Regan, a început să-şi pună în aplicare promisiunea de a-i înfrunta pe sovietici fără nici o

ezitare. Pe parcursul următorilor ani, el a accelerat procesul de consolidare militară şi a

anunţat Iniţiativa Strategica de Apărare (SDI), un sistem de apărare aeriană destinat

protecţiei împotriva atacurilor cu rachete. Regan a susţinut rebelii anti-comunişti din

Nicaragua, Angola, Cambogia şi Afganistan. Iar trupele americane au eliberat insula

Grenada de hoardele comuniste. “Simţământul de siguranţă al sovieticilor a fost zguduit ...”

“De asemenea, Europa Occidentală exercită şi ea presiuni asupra sovieticilor. NATO s-a

lansat într-un proces de modernizare militară. Electoratul german şi-a manifestat repulsia

faţă de “uverturile împăciutoare” ale Rusiei şi a ales un guvern care a votat construirea unor

rachete noi cu rază medie de acţiune ... “Presiunea militară a alianţei americano - occidentală

a determinat o retragere rapidă a sovieticilor”. Reader's Digest, martie 1990.

71

ALIANȚA “Luni, 7 iunie, 1982, în sala de întruniri a Vaticanului au fost prezente doar două

persoane: Papa Ioan Paul al II-lea şi preşedintele Ronald Reagan. A fost prima întâlnire

dintre cei doi lideri, iar discuţia a durat aproximativ cincizeci de minute ...“

La această întrunire, Reagan şi Papa au ajuns la un acord în vederea lansării unei

campanii clandestine, menite să grăbească dezmembrarea Imperiului comunist. Richard

Allen, consilierul numărul unu al Securităţii Naţionale, declara:

“Aceasta a fost una dintre cele mai mari alianţe secrete din toate timpurile”

“Reagan a venit la întrunire având câteva idei foarte simple şi ferme”, spune Amiralul

Bobby Inman, fost director deputat al CIA. “Faptul că el a considerat căderea

(comunismului) ca fiind apropiată şi că a forţat-o (din greu), constituie un punct de vedere

cât se poate de valid”. În timpul primei jumătăţi a anului 1982, a fost plănuită o strategie

compusă din cinci etape, care avea ca obiectiv prăbuşirea economiei sovietice

“[1] Unul dintre elementele centrale ale strategiei a fost procesul de consolidare militară

a Statelor Unite, aflat deja în curs de desfăşurare, care urmărea să-i facă pe sovietici

incapabili să concureze financiar cu “Iniţiativa de Apărare Strategică” a lui Reagan -

Războiul Stelelor.”

“[2] Operaţiunile secrete urmăreau să încurajeze mişcările reformatoare din Ungaria,

Cehoslovacia şi Polonia.”

“[3] Ajutorul financiar acordat naţiunilor membre ale Pactului de la Varşovia era

determinat de disponibilitatea acestora de a proteja drepturile omului şi de a îndeplini

reforme politice şi economice liberale.

“[4] Izolarea economică a Uniunii Sovietice şi împiedicarea accesului spre Moscova a

tehnologiei Occidentale şi Japoneze. Administraţia se concentra asupra respingerii unui plan

care reprezenta pentru U.R.S.S. speranţa celei mai importante surse financiare pentru secolul

douăzeci şi unu: profitul obţinut de pe urma conductei de alimentare cu gaz natural a Europei

Occidentale.

“[5] Utilizarea tot mai largă a posturilor Radio Libertatea (Radio Liberty), Vocea

Americii (Voice of America) şi Radio Europa Liberă (Radio Free Europe), pentru

transmiterea mesajelor Administraţiei către naţiunile Europei Răsăritene.”

“Asemenea tuturor conducătorilor mari şi norocoşi, Papa şi Preşedintele au exploatat

puterile istoriei pentru a-şi realiza propriile lor scopuri”. Time, 4 februarie, 1992, 29-30.

„Va intra de asemenea în ţara glorioasă şi multe ţări vor fi doborâte; dar aceştia vor

scăpa din mâna lui: Edom şi Moab şi măreția copiilorlui Amon.” Daniel 11:41;

ȚARA GLORIOASĂ ANTICĂ „Lasă-mă, te rog, să trec şi să văd ţara cea bună care este dincolo de Iordan, acel munte

frumos şi Libanul.” Deuteronom 3:25.

72

ȚARA GLORIOASĂ MODERNĂ “”În zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din

ţara de la miazănoapte, în ţara pe care am dat-o în stăpânire părinţilor voştri. Eu

ziceam: “Cum să te pun printre copiii Mei, şi să-ţi dau o ţară plăcută, o moştenire,

podoabă între podoabele neamurilor?” Mă gândeam că Mă vei chema: “Tată!” Şi nu te vei

mai abate de la Mine” Ieremia 3:18-19.

”Când ţara pe care Domnul a pregătit-o ca loc de adăpost pentru poporul Lui,

pentru ca ei să I se poată închina aşa cum le dictează propria lor conştiinţă, ţara care s-a

bucurat multă vreme de protecţia Celui Atotputernic, ţara pe care Dumnezeu a

favorizat-o, făcând-o posesoarea religiei curate a lui Hristos - când acea ţară, prin

intermediul legiuitorilor ei, se va dezice de principiile protestantismului şi va făuri un chip

al apostaziei romane, desconsiderând şi alterând legea lui Dumnezeu - atunci se va dezvălui

ultima lucrare a omului Fărădelegii”. Signs of the Times, 12 iunie, 1893.

“Domnul a făcut pentru Statele Unite mai mult decât pentru oricare altă ţară peste

care răsare soarele. Aici, El a pregătit un loc de adăpost pentru poporul Său, în care ei să I

se poată închina aşa cum le dictează conştiinţa. Aici, Creştinismul a crescut în curăţie.

Doctrina dătătoare de viaţă cu privire la unicul Mijlocitor dintre Dumnezeu şi om a fost

prezentată fără restricţii. Dumnezeu a prevăzut ca această ţară să rămână liberă pentru

totdeauna, ca oamenii să I se închine aşa cum le dictează cugetul. Planul Lui a fost ca

instituţiile ei civile, prin realizările lor expansive, să reprezinte libertatea privilegiilor

Evangheliei”. Signs of the Times, 193 / Maranatha, page 193.

Trei Zone Geografice Cucerite Atunci: Herulii, Ostrogoții și Vandalii

Trei Zone Geografice Cucerite Acum: Împăratul de la miazăzi (Daniel 11:40); Țara

Glorioasă (Daniel 11:41); Țara Egiptului (Daniel 11:42).

„VA INTRA DE ASEMENEA ÎN ȚARA GLORIOASĂ”... „Profeția din Apocalipsa capitolul 13 declară că puterea reprezentată de fiara cu coarne

ca de miel va face ca „pământul și cei ce locuiesc pe el” să se închine papalității, simbolizate

acolo prin fiara „asemenea unui leopard”. Fiara cu două coarne va spune și ea „celor ce

locuiesc pe pământ să facă o icoană fiarei”; și mai departe „va porunci tuturor, mari și mici,

bogați și săraci, liberi și robi”, să primească semnul fiarei (Apocalipsa 13, 11-16). S-a arătat

că Statele Unite sunt puterea reprezentată prin fiara cu coarne ca de miel și că această

profeție se va împlini atunci când Statele Unite vor impune păzirea duminicii, pe care

Roma o pretinde ca recunoaștere deosebită a supremației ei.” Tragedia Veacurilor, 578.

ÎNCHIDEREA HARULUI „Dacă lumina adevărului ți-a fost prezentată, descoperindu-ți Sabatul poruncii a patra,

și arătând că nu este nicio temelie în Cuvântul lui Dumnezeu pentru păzirea Duminicii, și

totuși tu încă rămâi la Sabatul fals, refuzând să sfințești Sabatul pe care Dumnezeu îl

numește „Ziua Mea sfântă”, tu primești semnul fiarei. Când se petrece acest lucru? – Când

te vei supune decretului care îți poruncește să încetezi lucrul Duminica și să te închini

73

lui Dumnezeu, în timp ce tu știi că nu există vreun cuvânt în Biblie care arată că duminica

este altceva decât o zi obișnuită de lucru, tu accepți să primești semnul fiarei și refuzi

sigiliul lui Dumnezeu. Dacă noi primim acest semn pe frunțile sau pe mâinile noastre,

judecata pronunțată împotriva celui neascultător trebuie să cadă asupra noastră. Dar sigiliul

viului Dumnezeu este pus peste aceia care în mod conștiincios țin Sabatul Domnului.”-

Review and Herald, 13 Iulie 1897.

DAR ACEȘTIA VOR SCĂPA DIN MÂNA LUI “Când naţiunea noastră se va dezice de principiile ei de guvernământ, într-o asemenea

măsură încât să pună în aplicare o lege duminicală, prin acest act, protestantismul va da

mâna cu papalitatea”. Mărturii, vol. 5, 712.

MÂNA PAPALITĂȚII “Prin decretul de impunere a instituţiei papalităţii şi de încălcare a Legii lui Dumnezeu,

naţiunea noastră se va îndepărta în totalitate de neprihănire. Când protestantismul îşi va

întinde mâna dincolo de prăpastie, pentru a strânge mâna puterii romane, când va

traversa abisul pentru a da mâinile cu spiritismul, când, sub influenţa acestei triple alianţe,

ţara noastră va respinge orice principiu aflat în Constituţia ei, ca ţară protestantă şi

republicană, şi va asigura propagarea minciunilor şi înşelăciunilor papale, atunci putem şti

că a sosit ceasul lucrărilor miraculoase ale Satanei şi că sfârşitul este aproape”. Mărturii,

vol 5, 451.

“Cel care se va schimba este protestantismul. Adoptarea ideilor liberale de către acesta,

îl va face în stare să dea mâna cu catolicismul”. Review and Herald, 1 iunie, 1886.

“Protestanţii din Statele Unite vor fi primii care îşi vor întinde mâinile dincolo de

prăpastie, pentru a da mâna cu spiritismul; ei vor traversa abisul pentru a-şi strânge

mâinile cu puterea romană; şi sub influenţa acestei triple alianţe, ţara aceasta va păşi pe

urmele Romei în încălcarea drepturilor libertăţii de conştiinţă”. Tragedia Veacurilor, pag.

588.

SCĂPAREA “Când cei care “nu au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire” (2 Tesaloniceni

2:12), acceptă lucrarea unei mari rătăciri şi cred o minciună, atunci lumina adevărului va

străluci asupra tuturor celor ale căror inimi sunt deschise pentru a-l primi, şi toţi copiii

Domnului, care au rămas în Babilon, vor asculta chemarea: “Ieşiţi din ea, poporul Meu”.

Apocalipsa 18:4”. Maranata, 173.

MÂNA DOMNULUI „Locurile golite vor fi umplute de cei pe care Domnul Hristos i-a descris ca fiind sosiţi

în ceasul al unsprezecelea. Numărul celor cu care Se luptă Duhul lui Dumnezeu este mare.

Vremea judecăţilor distrugătoare ale Lui Dumnezeu este o vreme de har pentru cei care

74

acum nu au prilejul de a cunoaşte adevărul. Domnul va privi spre ei cu duioşie. Inima

Lui miloasă este înduioşată, mâna Lui este încă întinsă spre a salva, în timp ce, pentru

cei care nu vor să intre, uşa este închisă. Cei care aud pentru prima oară adevărul, în aceste

ultime zile, vor fi primiţi în mare număr. — Letter 103, 1903. ” Evenimentele ultimelor zile,

pag. 182.

APOCALIPSA 18:4-5 “În acest timp, cu privire la Babilon se declară că, “păcatele ei s-au îngrămădit, şi au

ajuns până la cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei” Apocalipsa 18:5.

Cetatea Babilonului a umplut deja măsura vinovăţiei, iar pedeapsa distrugerii este pe punctul

de a cădea asupra ei. Dar Dumnezeu încă mai are un popor care se află în Babilon; şi

înainte de revărsarea judecăţilor Lui, cei credincioşi trebuie chemaţi să iasă afară, ca să

“nu fie părtaşi la păcatele ei, şi să nu fie loviţi cu urgiile ei”. Această mişcare este simbolizată

de coborârea din cer a îngerului care luminează pământul cu slava sa, şi strigă cu glas tare,

anunţând păcatele Babilonului. În continuarea soliei, se aude chemarea: “Ieşiţi din ea

poporul meu”. Aceste avertismente se alătură soliei celui de-al treilea înger, rostită cu un

strigăt puternic.” The Spirit of Prophecy, vol 4, 422.

„Mai am şi alte oi, care nu sunt din acest staul; şi pe acelea trebuie să le aduc, şi ele

vor auzi vocea mea; şi va fi un singur staul şi un singur păstor.” Ioan 10:16.

LOT DIN SODOMA „Dar în acea zi când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a

nimicit pe toţi. Întocmai, astfel va fi în ziua când Fiul omului se revelează.” Ioan 17:29-30.

“Slujitorii lui Dumnezeu, înzestraţi cu putere de sus şi cu feţe luminate, strălucind în

sfântă consacrare, au ieşit pentru a proclama solia venită din Cer. Suflete împrăştiate

pretutindeni, în toate organismele religioase, au răspuns chemării, iar cei preţioşi au fost

zoriţii să iasă din bisericile blestemate, asemenea lui Lot care a fost zorit să iasă din

Sodoma înainte de nimicirea acesteia”. Scrieri Timpurii, pag. 278-279.

“În viziune mi-au fost arătate două armate aflate într-un teribil conflict. Una dintre

armate se afla sub steaguri ce purtau însemnele lumii; cealaltă era condusă de stindardul

însângerat al prinţului Emanuel. Standard după standard, erau lăsate să se prăbuşească în

ţărână, în timp ce companie după companie părăsea armata Domnului, alăturându-se

vrăjmaşului şi popor după popor, ieşeau din rândurile vrăjmaşului şi se uneau cu

poporul păzitor al lui Dumnezeu”. Mărturii, vol. 8, pag. 41

PRIMA SUPREMAȚIE – UN POPOR CARE „SCAPĂ” „Și pe cei care se poartă cu stricăciune împotriva legământului îi va corupe prin linguşiri,

dar poporul care cunoaşte pe Dumnezeul său va fi tare şi va face lucruri măreţe. Şi cei ce

înţeleg din popor vor instrui pe mulţi; totuşi vor cădea prin sabie şi prin flacără, prin

captivitate şi prin pradă, multe zile.” Daniel 11:32-33.

75

„Ci va avea putere peste tezaurele din aur şi din argint şi peste toate lucrurile preţioase

ale Egiptului şi libienii şi etiopienii vor fi la treptele lui.” Daniel 11:43.

PUTEREA ECONOMICĂ „Şi face pe toţi, deopotrivă mici şi mari şi bogaţi şi săraci şi liberi şi sclavi, să primească

un semn pe mâna lor dreaptă, sau pe frunţile lor; Ca nimeni să nu poată cumpăra sau

vinde, decât cel ce avea semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui său.” Apocalipsa

13:16-17.

EGIPTUL – UN SIMBOL AL LUMII „De ce este atât de greu de dus o viaţă umilă, de tăgăduire de sine? Deoarece pretinşii

creştini nu sunt morţi faţă de lume. Este uşor de trăit după ce am murit. Însă mulţi tânjesc

după prajii şi ceapa din Egipt. Ei sunt înclinaţi să se îmbrace şi să acţioneze la fel ca lumea,

pe cât este posibil, şi cu toate acestea să meargă în cer. Unii ca aceştia urcă pe o altă cale. Ei

nu intră pe poarta cea strâmtă şi nici nu merg pe calea cea îngustă.” Mărturii, vol 1, 131.

„Sunt plină de tristețe când mă gândesc la starea noastră, ca popor. Domnul n-a închis

cerul pentru noi, dar viața noastră de continuă apostazie ne-a despărțit de El. Mândria,

lăcomia și iubirea de lume au fost vii în inimă, fără teama de a fi lepădați sau condamnați.

Păcate grele și îndrăznețe s-au cuibărit printre noi. Și cu toate acestea, părerea generală este

aceea că biserica înflorește și că pacea și prosperitatea spirituală se află în mijlocul ei.

Biserica și-a întors spatele și n-a mai urmat pe Domnul Hristos, conducătorul ei, și se

retrage în mod sigur spre Egipt. Și cu toate acestea, puțini sunt alarmați sau surprinși de

lipsa lor de putere spirituală. Îndoiala și chiar necredința în Mărturiile Duhului lui

Dumnezeu se ridică în comunitățile noastre de pretutindeni. Satana dorește ca lucrurile să

fie astfel.” Mărturii, vol 5, 217.

“Mulţi nu devin mai puternici, deoarece nu Îl cred pe Dumnezeu pe cuvânt. Ei se

conformează lumii. Cu fiecare zi ce trece, ei îşi ridică corturile lor tot mai aproape de Egipt,

în timp ce ar trebui să-şi aşeze tabăra tot mai aproape de Canaanul ceresc”. Semnele timpului,

6 martie, 1884.

“Plăgile care au căzut asupra Egiptului când Dumnezeu era pe punctul de a elibera

poporul Israel, au un caracter asemănător celor care vor cădea asupra lumii chiar înainte de

eliberarea finală a poporului lui Dumnezeu”. Tragedia Veacurilor, 627-628.

ȚARA GLORIOASĂ, APOI EGIPTUL “Când America, ţara libertăţii religioase, se va uni cu papalitatea, încalcând libertatea

de conştiinţă şi obligându-i pe oameni să respecte sabatul fals, popoarele din toate ţările

globului vor fi determinate să-i urmeze exemplul”. Mărturii, vol. 6, pag. 18.

76

“Ţările străine vor urma exemplul Statelor Unite. Deşi vor începe cu Statele Unite,

aceleaşi crize vor veni asupra poporului nostru din toate părţile lumii”. Mărturii, vol. 6, pag.

395.

LIBIENII ȘI ETIOPIENII

„Şi face pe toţi, deopotrivă mici şi mari şi bogaţi şi săraci şi liberi şi sclavi, să

primească un semn pe mâna lor dreaptă, sau pe frunţile lor;” Apocalipsa 13:6.

Libienii: cei săraci

Etiopienii: cei bogați

VEȘTI DINSPRE EST ȘI DINSPRE NORD

„Dar veşti dinspre est şi dinspre nord îl vor tulbura; de aceea va pleca cu mare furie să

distrugă şi să îndepărteze în întregime pe mulţi.” Daniel 11:44

DOMNUL VINE DINSPRE RĂSĂRIT (EST) “Deodată, la răsărit va apărea un mic nor negru, de mărimea unei jumătăţi de palme.

Acesta este norul care Îl înconjura pe Mântuitor şi care, de la distanţă, pare a fi învăluit în

întuneric. Poporul lui Dumnezeu ştie că acesta va fi semnul Fiului omului.” Tragedia

Veacurilor, 640.

TRONUL LUI DUMNEZEU ESTE ÎN NORD „Fiindcă ai spus în inima ta: Eu mă voi înălţa la cer, îmi voi ridica tronul deasupra

stelelor lui Dumnezeu, voi şedea de asemenea pe muntele adunării, în părţile de nord”

Isaia 14:13.

„Frumoasă în înălţime, bucuria întregului pământ, este muntele Sion, pe părţile de

nord, cetatea marelui Împărat.” Psalmii 48:2.

„Cel care conduce biserica Sa și destinele națiunilor duce mai departe ultima lucrare ce

trebuie să fie îndeplinită pentru lumea aceasta. El le poruncește îngerilor să execute

judecățile Sale. Pastorii trebuie să se trezească la realitate și să înțeleagă situația în care se

află. În Sanctuar începe lucrarea de judecată. „Și iată că au venit șase oameni de pe drumul

porții de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul

lor era un om îmbrăcat într-o haină de in și cu o călimară la brâu. Au venit și s-au așezat

lângă altarul de aramă.” Citiți Ezechiel 9, 2-7. Porunca este: „Ucideți și nimiciți pe bătrâni,

pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei, dar să nu vă atingeți de niciunul din cei ce au

semnul pe frunte! Începeți însă cu Locașul Meu cel Sfânt! Ei au început cu bătrânii, care

erau înaintea Templului”. Dumnezeu a spus: „Voi face să cadă asupra capului lor faptele

lor”” Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 431.

77

Isaia 41: Vești bune dinspre est și dinspre nord, reprezintă triumful bisericii la Marea

Strigare.

SOLIA SIGILĂRII „Şi după acestea am văzut patru îngeri stând în picioare pe cele patru colţuri ale

pământului, ţinând cele patru vânturi ale pământului, ca vântul să nu sufle peste pământ,

nici peste mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut alt înger urcând de la răsăritul

soarelui, având sigiliul Dumnezeului cel viu; şi a strigat cu voce tare celor patru îngeri,

cărora le-a fost dat să vatăme pământul şi marea” Apocalipsa 7:1-2.

AL TREILEA ÎNGER SIGILEAZĂ “Apoi l-am văzut pe cel de-al treilea înger. Îngerul meu însoţitor mi-a spus: “Lucrarea

lui este înfricoşătoare. Misiunea Lui este teribilă. El este îngerul care trebuie să separe grâul

de neghina, şi să sigileze, sau să lege snopii pentru grânarul ceresc. Aceste lucruri ar trebui

să absoarbă întreaga atenţie” Scrieri timpurii, pag. 118.

VEȘTILE MARII STRIGĂRI „Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care anunţă pace;

care aduce veştile bune ale facerii binelui, care rosteşte salvarea; care spune Sionului:

Dumnezeul tău domneşte! Paznicii tăi vor ridica vocea; cu vocea vor cânta împreună, fiindcă

vor vedea ochi către ochi, când DOMNUL va aduce din nou Sionul. Izbucniţi de bucurie,

cântaţi împreună, voi locuri risipite ale Ierusalimului, căci DOMNUL a mângâiat pe poporul

său, a răscumpărat Ierusalimul. DOMNUL şi-a dezgolit braţul sfânt în ochii tuturor

naţiunilor; şi toate marginile pământului vor vedea salvarea Dumnezeului nostru.” Isaia

52:7-10.

„Duhul Domnului DUMNEZEU este peste mine, deoarece DOMNUL m-a uns să

predic veşti bune celor blânzi; el m-a trimis să leg pe cei cu inima zdrobită, să vestesc

libertate captivilor şi deschiderea închisorii celor ce sunt legaţi. Să vestesc anul de îndurare

al DOMNULUI şi ziua răzbunării Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei care jelesc. Să

rânduiesc celor ce jelesc în Sion, să le dau frumuseţe în locul cenuşii, untdelemnul bucuriei

în locul jelirii, îmbrăcămintea de laudă în locul duhului de apăsare; să fie numiţi pomi ai

dreptăţii, sadul DOMNULUI, ca el să fie glorificat.” Isaia 61:1-3.

„Și se va întâmpla, în acea zi, că marea trâmbiţă va suna şi cei care erau gata să piară în

ţara Asiriei şi proscrişii din ţara Egiptului, vor veni şi se vor închina DOMNULUI în

muntele sfânt, la Ierusalim.” Isaia 27:13.

„Dar în zilele de pe urmă se va întâmpla că muntele casei DOMNULUI va fi întemeiat

în vârful munţilor, şi va fi înălţat deasupra dealurilor; şi vor curge oameni spre el. Şi multe

naţiuni vor veni şi vor spune: Veniţi şi să urcăm pe muntele DOMNULUI şi la casa

Dumnezeului lui Iacob; şi el ne va învăţa despre căile lui, şi noi vom merge pe cărările lui,

fiindcă legea va ieşi din Sion şi cuvântul DOMNULUI din Ierusalim.” Mica 4:1-2.

78

TIMPUL DE ÎNCERCARE „Atenția mi-a fost îndreptată către timpul încheierii vestirii soliei celui de-al treilea

înger. Puterea lui Dumnezeu rămăsese asupra poporului Său; ei își împliniseră lucrarea și

erau pregătiți pentru ceasul încercării, care era înaintea lor. Primiseră ploaia târzie — sau

înviorarea de la fața Domnului — și mărturia cea vie fusese reînviată. Ultima mare

avertizare răsunase pretutindeni și îi ațâțase și turbase de mânie pe locuitorii pământului

care nu au vrut să primească solia.” Scrieri Timpurii, 279.

„...de aceea va pleca cu mare furie să distrugă şi să îndepărteze în întregime pe mulţi”

Daniel 11:44.

„Timpul de încercare cum n-a mai fost niciodată” se va dezlănțui în curând peste noi; și

vom avea nevoie de o experiență pe care acum nu o avem și pe care mulți sunt prea

nepăsători să o câștige. Adesea, se întâmplă că încercarea se arată dinainte mai mare decât

în realitate; dar acest lucru nu este adevărat cu privire la criza din fața noastră. Imaginația

cea mai vie nu poate cuprinde mărimea ei. În acest timp de încercare, orice suflet trebuie să

stea pentru sine înaintea lui Dumnezeu. „Chiar dacă ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel și Iov,

pe viața Mea — zice Domnul Dumnezeu — că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei și-

ar mântui sufletul prin neprihănirea lor” (Ezechiel 14, 20).” Tragedia Veacurilor, 622.

VA AJUNGE LA SFÂRȘITUL SĂU

„Și va întinde corturile palatului său între mări în muntele sfânt şi glorios; totuşi va

ajunge la sfârşitul său şi nimeni nu îl va ajuta.” Daniel 11:45.

ÎNTRE MĂRI... „Şi el îmi spune: Apele pe care le-ai văzut, unde şade curva, sunt popoare şi mulţimi şi

naţiuni şi limbi.” Apocalipsa 17:15.

ȘI MUNTELE SFÂNT GLORIOS „Şi se va întâmpla în zilele de pe urmă, că muntele casei DOMNULUI va fi întemeiat

pe vârful munţilor şi va fi înălţat peste dealuri; şi toate naţiunile vor curge spre el. Şi mulţi

oameni vor merge şi vor spune: Veniţi, şi să urcăm la muntele DOMNULUI, la casa

Dumnezeului lui Iacob, şi el ne va învăţa despre căile lui, noi vom merge pe cărările lui,

căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim cuvântul DOMNULUI.” Isaia 2:2-3.

DESPĂRȚIREA

79

“În zilele noastre, în lume există numai două clase de oameni, iar la judecată vor fi

recunoscute doar două clase - cei care încalcă Legea lui Dumnezeu, şi cei care păzesc Legea

Lui. În marea bătălie se dezvăluie două mari puteri opuse. De o parte stă Creatorul cerului

şi al pământului. Toţi cei ce sunt alături de El poartă semnul Lui. Ei sunt ascultători faţă de

poruncile Lui. În partea cealaltă, stă prinţul întunericului, alături de toţi cei care au ales

apostazia şi răzvrătirea”. Review and Herald, 7 mai, 1901.

“Marele Învăţător a fost în lume; El a fost în lumina lumii; dar Satana şi-a interpus

umbra diabolică între El şi sufletele pe care Hristos a venit să-i salvaze”. Semnele Timpului,

20 martie, 1901

“Sabatul este testul Domnului, şi nici un om, fie el rege, preot sau conducător, nu este

autorizat să se interpună între Dumnezeu şi om”. Mărturii, vol. 9, pag. 234.

SFÂRȘITUL „Şi am văzut fiara şi împăraţii pământului şi armatele lor adunaţi pentru a face război

împotriva celui ce şedea pe cal şi împotriva armatei lui. Şi fiara a fost prinsă, şi cu ea

profetul fals, care în faţa sa lucra miracole, cu care înşela pe cei ce au primit semnul fiarei

şi pe cei ce se închinau icoanei sale. Aceştia doi au fost aruncaţi de vii într-un lac de foc

arzând cu pucioasă.” Apocalipsa 19:19-20.

„Am privit atunci din cauza vocii marilor cuvinte pe care cornul le vorbea; am privit

până când fiara a fost ucisă şi trupul ei nimicit şi dat flăcării arzânde.” Daniel 7:11

„Cărțile Daniel și Apocalipsa sunt una. Una este o profeție, cealaltă o descoperire;”

Gânduri despre Cartea Apocalipsei, 58.

„Oamenii se odihnesc acum, închipuindu-și că sunt în siguranță în bisericile populare;

însă toți ar trebui să aibă grijă ca nu cumva să existe un loc deschis prin care să pătrundă

vrăjmașul. Trebuie depuse eforturi mari pentru a păstra mereu acest subiect în fața

poporului. Acest lucru solemn trebuie prezentat nu numai oamenilor din lume, ci și celor

din bisericile noastre, pentru că ziua Domnului va veni deodată, pe neașteptate. Avertizarea

înfricoșătoare a profeției se adresează fiecărui suflet. Nimeni să nu se simtă în siguranță față

de pericolul de a fi surprins. Fie ca nici o interpretare a profeției să nu vă înlăture

convingerea cunoașterii evenimentelor care arată că acest mare eveniment este

aproape, este chiar la ușă.” Principiile Fundamentale ale Educației Creștine, 335.

80

ISLAMUL, AL TREILEA VAI ȘI ÎNGERUL DIN APOCALIPSA 18

PRIMUL VAI – ISLAMUL

AL DOILEA VAI – ISLAMUL

AL TREILEA VAI - ???

CE ÎNSEAMNĂ UN „VAI”? „Şi m-am uitat şi am auzit un înger zburând prin mijlocul cerului, spunând cu voce tare:

Vai, vai, vai, locuitorilor pământului din cauza celorlalte voci ale trâmbiţelor celor trei

îngeri care sunt gata să trâmbiţeze!” Apocalipsa 8:13.

RĂZBOI, CUCERIRE, DISTRUGERE, JUDECATĂ A LUI DUMNEZEU „Vai ţie, Moabule! Poporul lui Chemoş piere, pentru că fiii tăi sunt luaţi captivi şi

fiicele tale captive. Totuşi voi aduce înapoi captivitatea Moabului în zilele de pe urmă, spune

DOMNUL. Până aici este judecata Moabului.” Ieremia 48:46.

„Atunci a început să le reproşeze cetăţilor în care fuseseră făcute cele mai multe din

faptele lui puternice, pentru că nu s-au pocăit. Vai ţie, Corazin! Vai ţie, Betsaida! Căci, dacă

în Tir şi Sidon ar fi fost făcute faptele puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi

pocăit cu pânză de sac şi cenuşă. Dar vă spun: Pentru Tir şi Sidon va fi mai uşor de suportat

în ziua judecăţii, decât pentru voi. Şi tu, Capernaum, care eşti înălţat până la cer, vei fi

doborât până în iad, căci, dacă în Sodoma ar fi fost făcute faptele puternice care au fost

făcute în tine, ar fi rămas până astăzi. Dar vă spun: Pentru ţinutul Sodomei va fi mai uşor de

suportat în ziua judecăţii, decât pentru tine.” Matei 11:20-24.

„Romanii au invadat Iudeea sub conducerea lui Vespasian și au cucerit cetățile Galileii,

Horazin, Betsaida și Capernaum, unde fusese respins Hristos. Ei au nimicit pe locuitori și

n-au lăsat decât ruine și pustiu. Titus a asediat Ierusalimul și a săpat un șanț în jurul lui, în

conformitate cu profeția Mântuitorului.” Uriah Smith, Daniel și Apocalipsa, 264.

AL TREILEA VAI „Şi al şaptelea înger a trâmbiţat; şi au fost în cer voci tari, spunând: Împărăţiile acestei

lumi au devenit ale Domnului nostru şi ale Cristosului său; şi el va domni pentru totdeauna

şi întotdeauna. Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care şedeau înaintea lui Dumnezeu pe

scaunele lor, au căzut pe feţele lor şi s-au închinat lui Dumnezeu, Spunând: Îţi aducem

mulţumiri, Doamne Dumnezeule Atotputernic, care eşti, care erai şi care vii, pentru că ai

luat marea ta putere la tine şi ai domnit. Şi naţiunile s-au mâniat şi a venit furia ta şi

timpul morţilor pentru a fi judecaţi şi să dai răsplată robilor tăi, profeţii, şi sfinţilor şi celor

ce se tem de numele tău, mici şi mari, şi pentru a nimici pe cei ce distrug pământul. Şi a fost

deschis templul lui Dumnezeu în cer şi a fost văzut chivotul testamentului său în templul

81

său; şi au fost fulgere şi voci şi tunete şi un cutremur de pământ şi grindină mare.”

Apocalipsa 11:15-19.

3 EVENIMENTE SUCCESIVE „Am văzut că mânia națiunilor, mânia lui Dumnezeu și timpul pentru judecarea

celor morți sunt evenimente separate și distincte, urmând unul după altul, că Mihail nu

S-a sculat încă, iar timpul strâmtorării, cum n-a mai fost pe pământ, nu a început încă.

Națiunile se mânie acum, dar când Marele nostru Preot va încheia lucrarea Sa în Sanctuar,

se va ridica, va îmbrăca veșmintele răzbunării, iar apoi vor fi turnate cele șapte plăgi” Scrieri

Timpurii, 36.

ZDRUNCINAREA PUTERILOR „La data de 16 decembrie 1848, Domnul mi-a dat o viziune legată de zdruncinarea

puterilor cerurilor. Am văzut că atunci când Domnul a spus „cer”, când a dat semnele

raportate de Matei, Marcu şi Luca, aceasta a şi vrut să spună „cer”; iar când a spus „pământ”,

a vrut să se înţeleagă literal „pământ”. Puterile cerului sunt soarele, luna şi stelele. Ele

domnesc în ceruri. Puterile pământului sunt cei care domnesc pe pământ. Puterile cerului

vor fi zguduite prin glasul lui Dumnezeu. Atunci soarele, luna şi stelele vor fi mişcate din

locul lor. Ele nu vor trece, dar vor fi zguduite de glasul lui Dumnezeu.

Nori negri, grei, s-au ivit şi s-au izbit unii de alţii. Văzduhul s-a desfăcut şi s-a rulat

precum un sul; apoi am putut privi în sus prin spaţiul astfel deschis, către Orion, de unde

venea vocea lui Dumnezeu. Cetatea cea Sfântă va coborî prin acel spaţiu. Am văzut că

puterile pământului sunt acum zguduite şi că evenimentele se întâmplă unul după

altul. Războaie şi veşti de războaie, sabie, foamete şi epidemii — acestea sunt primele

care vor zdruncina puterile pământului, apoi glasul lui Dumnezeu va zdruncina soarele,

luna şi stelele şi, de asemenea, pământul. Am văzut că zguduirea puterilor în Europa nu este,

aşa cum dau unii învăţătură, zdruncinarea puterilor cerurilor, ci zdruncinarea naţiunilor

mânioase.” Scrieri Timpurii, 41.

TOTUȘI ȚINUTE ÎN FRÂU „Viziunea aceasta a fost dată în 1847, când erau doar câțiva frați adventiști ce păzeau

Sabatul, iar din aceștia doar puțini înțelegeau că ținerea Sabatului era de o așa importanță,

încât trasa o linie de despărțire între credincioși și necredincioși. Acum începe să se vadă

împlinirea acelei viziuni. «Începutul timpului strâmtorării» menționat aici nu se referă

la timpul când vor începe plăgile ci la o perioadă de timp chiar înainte ca ele să înceapă,

perioadă în care Hristos este în Sanctuar. În acest timp, când lucrarea de Salvare se

încheie pe pământ vor fi nenorociri, națiunile vor fi mâniate totuși ținute în frâu ca să nu

împiedice lucrarea celui de-al treilea înger. În acel timp va veni «ploaia târzie», sau

înviorarea de la fața Domnului să dea putere strigătului celui de-al treilea înger, și «să-i

pregătească pe sfinți să reziste în perioada când vor fi vărsare cele șapte plăgi.»” Scrieri

Timpurii, 85-86.

82

MÂNIA LUI DUMNEZEU „Şi am văzut alt semn în cer, mare şi uimitor: şapte îngeri având ultimele şapte plăgi,

pentru că în ele este îndestulată furia lui Dumnezeu.” Apocalipsa 15:1.

ISLAMUL – UN TĂIȘ PENTRU PAPALITATE „Şi îngerul DOMNULUI i-a spus: Iată, eşti însărcinată şi vei naşte un fiu şi îi vei pune

numele Ismael, pentru că DOMNUL a auzit necazul tău. Şi el va fi un om [măgar] sălbatic,

mâna lui va fi împotriva fiecărui om şi mâna fiecărui om împotriva lui şi va locui în

faţa tuturor fraţilor săi.” Geneza 16:11-12.

FII RĂSĂRITULUI; SAU VÂNTUL DE RĂSĂRIT „Şi Avraam a dat lui Isaac tot ce a avut. Dar fiilor concubinelor, pe care Avraam le-a

avut în timp ce încă trăia, Avraam le-a dat daruri şi i-a trimis departe de Isaac, fiul său, spre

est, în ţinutul din est.” Geneza 25:5-6.

VÂNTUL DE EST ADUCE LĂCUSTELE „Și Moise şi-a întins toiagul asupra ţării Egiptului şi DOMNUL a adus un vânt de est

peste ţară toată ziua aceea şi toată noaptea; şi când a fost dimineaţă, vântul de est a adus

lăcustele.” Exodul 10:13.

ISLAMUL – LĂCUSTE (PRIMUL VAI) „Şi din fum au ieşit lăcuste pe pământ; şi le-a fost dată putere aşa cum au putere

scorpionii pământului.” Apocalipsa 9:3.

VÂNTUL DE EST SAU LĂCUSTELE SIMBOLIZEAZĂ JUDECATA LUI

DUMNEZEU

... Împotriva Poporului lui Dumnezeu,

prin Babilon (împăratul de la

miazănoapte). Adică prin Papalitatea de

astăzi

... Împotriva dușmanilor poporului lui

Dumnezeu (Babilonului), prin Islam.

Iona 4:8 Exodul 10:12-14

Osea 12:1,2 Geneza 41:6,7

Osea 13:12-15 Exod 14:21

Ieremia 18:15-17 Psalmii 48:1-7

Ezechiel 17:1-20 Ezechiel 27

Ezechiel 19 Isaia 27

Habacuc 1:6-9

Ioel 1:1-7; 2:1-11,20-28

Amos 7:1,2

83

ISLAMUL, ÎN PAS CU PAPALITATEA

Papalitatea se înalță pentru prima dată

Anul 538 d.Hr.

Mahomed își începe lucrarea, primele

două vaiuri

După anii 600 d.Hr.

Papalitatea primește rana de moarte

Anul 1798

Supremația otomană încetează, al doilea

vai încetează

11 Aug. 1840

Papalitatea se înalță pentru a doua oară

După anul 1989

Islamul revine în profeție chiar din 1989

11 Sept. 2001 cel de-al treilea vai

ISLAMUL – O BINECUVÂNTARE ȘI UN BLESTEM Negustorii Ismaeliți îl duc pe Iosif în siguranță în Egipt

Magii de la răsărit oferă lui Iosif banii de care are nevoie să scape în Egipt de Irod

De la 11 sept, Islamul distrage națiunile pământului pentru a oferi poporului lui Dumnezeu

timp pentru sigilare

REPETAREA CELOR 3 SOLII ÎNGEREȘTI

„Tot Pământul va fi luminat cu slava lui Dumnezeu. Cei curați la inimă îl vor vedea pe

Dumnezeu. Aceia care îl urmează pe miel oriunde merge vor primi putere de la îngerul care

a coborât din cer, „având putere mare”. Prima solie urmează să re repete, vestind cea de-

a doua venire a Domnului Cristos pe pământ. Solia celui de-al doilea înger urmează să

se repete, ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare, A căzut, a căzut Babilonul cel mare şi a

devenit locuinţa dracilor şi locaşul fiecărui duh necurat şi colivia fiecărei păsări necurate şi

de urât. Pentru că toate naţiunile au băut din vinul furiei curviei ei, şi împăraţii pământului

au curvit cu ea, şi comercianţii pământului s-au îmbogăţit prin abundenţa rafinamentelor ei.

[Apocalipsa 18:2-3].’” Manuscrise Publicate, volumul 16, 40.

„Mulți care au auzit prima și a doua solie îngerească au crezut că vor trăi să Îl vadă pe

Domnul Cristos venind pe norii cerului. Dacă toți care au pretins credința în adevăr și-ar fi

făcut partea ca fecioare înțelepte, solia ar fi fost deja proclamată către fiecare națiune, rasă,

limbă și popor. Dar cinci erau înțelepte și cinci neînțelepte. Adevărul ar fi trebuit să fie

proclamat de zece fecioare, dar numai cinci și-au făcut proviziile esențiale pentru a însoți

acea companie care umbla în lumina care venea la ea. Era nevoie de a treia solie îngerească.

Trebuia să se facă această proclamație. Mulți care au înaintat să Îl întâlnească pe Mire

sub soliile primului și celui de-al doilea înger, au refuzat a treia solie îngerească, ultima

solie de testare ce trebuie dată lumii.

O lucrare similară va fi îndeplinită când celălalt înger, reprezentat în Apocalipsa 18, își

dă solia. Prima, a doua, și a treia solie îngerească vor trebui repetate. Chemarea va fi

adresată bisericii: „Şi a strigat puternic cu voce tare, spunând: A căzut, a căzut Babilonul

cel mare şi a devenit locuinţa dracilor şi locaşul fiecărui duh necurat şi colivia fiecărei păsări

necurate şi de urât. Pentru că toate naţiunile au băut din vinul furiei curviei ei, şi împăraţii

84

pământului au curvit cu ea, şi comercianţii pământului s-au îmbogăţit prin abundenţa

rafinamentelor ei. Şi am auzit altă voce din cer, spunând: Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să

nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din plăgile ei. Pentru că păcatele ei au ajuns până

la cer şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.” (Apocalipsa 18:2-5). Manuscrise

Publicate, vol 16, 269-270.

„Dumnezeu a stabilit, în cadrul liniei profetice, un loc pentru soliile din Apocalipsa 14,

iar lucrarea lor nu trebuie să înceteze până la încheierea istoriei acestui pământ. Soliile

primului și a celui de-al doilea înger sunt încă adevăr pentru acest timp, și trebuie să

meargă în paralel cu ceea ce urmează. Al treilea înger vestește avertizarea cu glas tare.

"După aceea,", a spus Ioan, "am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o

mare putere; și pământul s-a luminat de slava lui." În această lumină, lumina tuturor

celor trei solii este combinată". 1888 materials, 804.

„Puterea care i-a trezit pe oameni atât de tare în mișcarea de la 1844 se va manifesta

iarăși. Întreita solie îngerească va merge înainte nu într-un ton șoptit, ci cu voce tare.”

Mărturii, volumul 5, 252.

UN PROCES DE RAFINARE, DE VÂNTURARE „Domnul va reveni curând; trebuie să existe un proces de rafinare, de vânturare în

fiecare biserică, pentru că sunt printre noi oameni nelegiuiți care nu iubesc adevărul. Este

nevoie de o transformare a caracterului. Se va ridica biserica să se îmbrace cu hainele ei

frumoase, neprihănirea lui Cristos? Curând se va vedea cine vor fi vasele de cinste. „După

aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-

a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare şi a zis: "A căzut, a căzut Babilonul cel mare!

A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări

necurate şi urâte;” „Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău,

dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte. Căci iată, vine ziua care va arde

ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice

Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi

de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui;

Aici sunt în mod clar arătați aceia care vor fi vase de cinste; pentru că ei vor primi ploaia

târzie. Fiecare suflet care continuă în păcat în fața luminii care acum strălucește pe cărarea

noastră, va fi orbit și va accepta înșelăciunile lui Satan. Ne apropiem acum de încheierea

istoriei lumii. Unde sunt străjerii credincioși de pe zidurile Sionului, care să nu doarmă, ci

să declare cu credincioșie timpul din noapte? Cristos vine să fie admirat în toți aceia care

cred. Cât de dureros este să contempli faptul că Domnul Isus este ținut doar în fundal! Cât

de puțini amplifică harul Său și înalță compasiunea și dragostea Sa infinită! Nu va fi invidie,

nici gelozie în inimile acelora care caută să fie ca Isus în caracter.” Review and Herald, 19

Martie, 1895.

REPETAREA ZILEI CINCIZECIMII „Cu o dorinţă fierbinte privesc înainte la timpul când evenimentele din Ziua

Cincizecimii se vor repeta cu o putere mult mai mare decât în acea ocazie. Ioan spune:

85

«Am văzut pogorându-sc din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a

luminat de slava lui.»-Apocalipsa 18;1. Atunci, la fel ca în vremea Cincizecimii, poporul va

auzi adevărul vestindu-li-se, fiecărui om în propria lui limbă.

Dumnezeu poate să insufle o nouă viaţă în fiecare suflet care doreşte să-I servească în

mod sincer şi poate atinge buzele cu un cărbune aprins de la altar ca să-l facă să devină

elocvent pentru slava Sa. Mii de voci vor fi păstrunse de puterea de a vorbi despre

adevărurile minunate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Limba bâlbâită se va dezlega şi cel

timid va fi întărit pentru a da mărturie curajoasă despre adevăr. Domnul poate să-Şi ajute

poporul să cureţe templul sufletului de orice pervertire şi să menţină o aşa de strânsă legătură

cu El, încât să poată primi Ploaia Târzie, când aceasta va fi revărsată.” - The Review and

Herald, 20 iulie, 1886 / Gânduri despre cartea Apocalipsa 233.

ÎNGERUL DIN APOCALIPSA 18 – DOUĂ CHEMĂRI DISTINCTE „Când Isus a început lucrarea Sa publică, El a curăţit Templul de profanările

sacramentale. Printre ultimele acte ale lucrării Sale a fost cea de-a doua curăţire a Templului.

Tot aşa, în ultima lucrare pentru avertizarea lumii, vor fi făcute două chemări distincte către

biserici. Cea de-a doua solie îngerească este: «A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare,

care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei.» (Apocalipsa 14,8). Şi în marea

strigare a celei de-a treia solii îngereşti se aude o voce din cer care zice: «Ieşiţi din

mijlocul ei poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!

Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu şi-a adus aminte

de nelegiuirile ei.» (Apocalipsa 18, 4.)” The Review and Herald, 6 decembrie, 1892.

A DOUA CHEMARE – LEGEA DUMINICALĂ „Apoi am auzit din cer un alt glas care zicea: «Ieşiţi din mijlocul ei poporul Meu, ca să

nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au

îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.” —

Apocalipsa 18, 4-5. Când ajung păcatele ei până la cer? Când Legea Lui Dumnezeu este

în cele din urmă anulată prin legislaţie.” - The Signs of the Times, 12 iunie, 1893.

„Apocalipsa capitolul 18 arată spre vremea când, ca urmare a respingerii întreitei

avertizări din Apocalipsa 14, 6-12, biserica va ajunge în starea prevăzută de îngerul al doilea,

dar poporul lui Dumnezeu care este încă în Babilon va fi chemat să se despartă de legătura

cu el. Această solie este ultima care va mai fi dată lumii și ea își va îndeplini lucrarea.

Când aceia care „n-au crezut adevărul, ci au avut plăcere în nelegiuire” (2 Tesaloniceni 2,

12), vor fi lăsați să primească o lucrare de rătăcire și să creadă o minciună, atunci lumina

adevărului va străluci asupra acelora ale căror inimi sunt deschise să-l primească și toți copiii

lui Dumnezeu care există în Babilon vor răspunde chemării: „Ieșiți din el, poporul Meu”.

(Apocalipsa 18, 4)” Tragedia Veacurilor, 390.

CĂDEREA BABILONULUI – APOCALIPSA 18:1-3 „Şi după aceste lucruri am văzut alt înger coborând din cer, având putere mare; şi

pământul a fost luminat cu gloria lui. Şi a strigat puternic cu voce tare, spunând: A căzut, a

86

căzut Babilonul cel mare şi a devenit locuinţa dracilor şi locaşul fiecărui duh necurat şi

colivia fiecărei păsări necurate şi de urât. Pentru că toate naţiunile au băut din vinul furiei

curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi comercianţii pământului s-au îmbogăţit

prin abundenţa rafinamentelor ei.”

„Iar femeia pe care ai văzut-o, este acea cetate mare care domneşte peste împăraţii

pământului.” Apocalipsa 17:18.

BABILONUL:

BALAURUL (PUTEREA STATULUI)

FIARA (PAPALITATEA)

PROFETUL MINCINOS (PROTESTANTISMUL APOSTAZIAT).

CĂDERE SPIRITUALĂ SAU FIZICĂ „Protestanții vor prelucra pe conducătorii țării pentru a face legi care să restaureze

înălțarea pierdută de către omul fărădelegii care stă în Templul lui Dumnezeu, pretinzându-

se pe el însuși că este Dumnezeu. Principiile bisericii Romano-Catolice vor fi luate sub grija

și protecția statului. Apostazia națională va fi rapid urmată de ruină națională…

Guvernele protestante vor ajunge într-o situație neobișnuită. Ele se vor adapta cerințelor

lumii. De asemenea, în despărțirea lor de Dumnezeu, ei vor lucra pentru a comite înșelătorie

și apostazie în ce privește Legea lui Dumnezeu și a națiunii.” The Review and Herald, 15

iunie, 1897.

PASAJ PARALEL – EZECHIEL 27 „Cuvântul DOMNULUI a venit din nou la mine, spunând: Şi tu, fiu al omului, înalţă o

plângere pentru Tir; Şi spune Tirului: Tu, cel care eşti situat la intrarea mării, care eşti un

comerciant pentru popoarele din multe insule: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Tirule,

tu ai spus: Eu sunt de o frumuseţe desăvârşită. Graniţele tale sunt în mijlocul mărilor,

constructorii tăi ţi-au desăvârşit frumuseţea. [...] 25. Corăbiile Tarsisului cântau despre tine

în piaţa ta; şi erai umplut şi ai ajuns foarte glorios în mijlocul mărilor. Vâslaşii tăi te-au adus

în ape mari; vântul de est te-a frânt în mijlocul mărilor. Bogăţiile tale şi târgurile tale,

mărfurile tale, marinarii tăi şi cârmacii tăi, reparatorii spărturilor tale şi cei care făceau

schimb cu mărfurile tale şi toţi bărbaţii tăi de război, care sunt în tine şi în toată ceata ta, din

mijlocul tău, vor cădea în mijlocul mărilor în ziua ruinării tale. Împrejurimile se vor zgudui

la sunetul strigătului cârmacilor tăi. Şi toţi cei ce mânuiesc vâsla, marinarii şi toţi cârmacii

mării vor coborî din corăbiile lor şi vor sta în picioare pe uscat; Şi vor face ca vocea lor să

fie auzită împotriva ta şi vor striga cu amărăciune şi îşi vor arunca ţărână pe capete, se vor

tăvăli în cenuşă; Şi se vor cheli în întregime pentru tine şi se vor încinge cu pânză de sac şi

vor plânge pentru tine cu amărăciune a inimii şi bocet amar. Şi în bocetul lor vor înălţa o

plângere pentru tine şi te vor plânge, spunând: Care cetate este ca Tirul, ca acea distrusă în

mijlocul mării? Când mărfurile tale treceau mările, tu săturai multe popoare; tu ai îmbogăţit

pe împăraţii pământului cu abundenţa bogăţiilor tale şi al mărfurilor tale. În timpul când vei

fi frânt de mări în adâncurile apelor, mărfurile tale şi toată ceata ta din mijlocul tău, vor

87

cădea. Toţi locuitorii insulelor vor fi înmărmuriţi din cauza ta şi împăraţii lor vor fi foarte

înspăimântaţi, vor fi tulburaţi în înfăţişarea lor. Comercianţii dintre popoare te vor şuiera;

vei fi o teroare şi nu vei mai fi.” Ezechiel 27.

TIRUL – ECHIVALENTUL BABILONULUI

„Şi se va întâmpla, în acea zi, că Tirul va fi uitat şaptezeci de ani, conform zilelor unui

împărat, după sfârşitul a şaptezeci de ani va cânta Tirul ca o curvă. Ia o harpă, cutreieră

cetatea, tu curvă care ai fost uitată; cântă melodie dulce, cântă multe cântece, ca să fi

amintită. Şi se va întâmpla după sfârşitul a şaptezeci de ani, că DOMNUL va cerceta Tirul,

iar ea se va întoarce la câştigul ei şi va curvi cu toate împărăţiile lumii de pe faţa pământului.

Şi marfa şi câştigul ei va fi sfinţenie DOMNULUI; nu va fi nici tezaurizată, nici strânsă;

fiindcă marfa ei va fi pentru cei ce locuiesc înaintea DOMNULUI, pentru a mânca de ajuns

şi pentru îmbrăcăminte durabilă.” Isaia 23:15-18.

CORĂBII DIN TARSIS – PUTEREA ECONOMICĂ „Iosafat a făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducă aur; dar nu s-au dus, căci

corăbiile s-au sfărâmat la Eţion-Gheber.” 1 Împărați 22:48.

„Căci împăratul avea corăbii din Tarsis care călătoreau cu slujitorii lui Hiram; şi, la

fiecare trei ani, veneau corăbiile din Tarsis, aducând aur şi argint, fildeş, maimuţe şi păuni.

22. Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pământului prin bogăţiile şi înţelepciunea

lui.” 2 Cronici 9:21-22.

PASAJ PARALEL – PSALMUL 48 „Mare este DOMNUL şi măreți pentru a fi lăudat în cetatea Dumnezeului nostru, în

muntele sfinţeniei sale. Frumoasă în înălţime, bucuria întregului pământ, este muntele Sion,

pe părţile de nord, cetatea marelui Împărat. Dumnezeu este cunoscut în palatele ei ca un loc

de scăpare. Căci iată, împăraţii s-au adunat, au trecut împreună. Au văzut-o şi astfel s-

au minunat; s-au tulburat şi au fugit departe. Acolo i-a apucat frică şi durere, ca a unei femei

în travaliu. Tu frângi corăbiile din Tarsis cu un vânt din est.” Psalmi 48:1-7.

ADUNAREA ÎMPĂRAȚILOR „Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia,

ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toţi au acelaşi gând şi

dau fiarei puterea şi stăpânirea lor. 14. Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui,

pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi

credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui."” Apocalipsa 17:12-14.

REPREZENTAȚI DE BALAUR – PUTEREA STATULUI

88

„Împărații, domnitorii și conducătorii lumii s-au așezat în tabăra antihristului și sunt

reprezentați de balaurul care pornește război împotriva sfinților — împotriva celor ce

respectă poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus. În vrăjmășia lor împotriva poporului

lui Dumnezeu, ei se dovedesc vinovați de același păcat al alegerii lui Baraba în locul

Domnului Hristos.” Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 38.

S.U.A ESTE CEL DINTÂI ÎMPĂRAT DIN CEI 10 „Şi înşală pe cei ce locuiesc pe pământ prin mijlocirea acelor miracole pe care ea avea

putere să le facă înaintea fiarei, spunând celor ce locuiesc pe pământ să facă o icoană fiarei

care a avut rana de sabie şi trăia.” Apocalipsa 13:14.

ARMATELE IMPERIULUI ROMAN DE RĂSĂRIT SUSȚIN RIDICAREA

PAPALITĂȚII „Și braţe vor sta de partea lui, iar ei vor spurca sanctuarul tăriei şi vor lua sacrificiul

zilnic şi vor pune urâciunea care pustieşte.”Daniel 11:31.

APOI, ISLAMUL ATACĂ ARMATELE IMPERIULUI ROMAN DE

RĂSĂRIT (PRIMELE DOUĂ VAIURI)

ARMATELE S.U.A SUSȚIN RIDICAREA PENTRU A DOUĂ OARĂ A

PAPALITĂȚII „[…]Și împăratul nordului va veni împotriva lui ca un vârtej de vânt, cu care şi cu

călăreţi şi cu multe corăbii; şi va intra în ţări şi se va revărsa şi va trece.” Daniel 11:40,

ultima parte.

APOI, ISLAMUL INTRĂ DIN NOU ÎN PROFEȚIE LA 11 SEPT, ȘI

ODATĂ CU EL CEL DE-AL TREILEA VAI.

19 APR. 1844 – CORNUL PROTESTANT AL S.U.A A FOST CUCERIT

11 SEPT. 2001 – CORNUL REPUBLICAN AL S.U.A A FOST CUCERIT

PASAJ PARALEL – ISAIA 27 „ÎN acea zi, DOMNUL cu sabia lui apăsătoare şi mare şi puternică va pedepsi leviatanul,

şarpele străpungător, chiar leviatanul, acel şarpe strâmb; şi va ucide dragonul care este în

mare. În acea zi cântaţi-i: Vie cu vin roşu. Eu, DOMNUL, o păzesc; o voi uda în fiecare

clipă; ca nimeni să nu o vatăme, o voi ţine noapte şi zi. Furie nu este în mine; cine va pune

mărăcinii şi spinii împotriva mea în bătălie? Eu aş trece prin ei, i-aş arde în întregime. Sau,

să îmi apuce tăria, ca să facă pace cu mine, da el va face pace cu mine. 6 El îi va face pe cei

care vin din Iacob să prindă rădăcină; Israel va înflori şi înmuguri şi va umple faţa lumii

cu rod. L-a lovit el, aşa cum a lovit pe cei ce l-au lovit? Sau este el ucis conform macelăririi

celor ce sunt ucişi de el? Tu te vei certa cu ea cu măsură când se întinde; el opreşte vântul

89

său aspru în ziua vântului de est. De aceea prin aceasta va fi nelegiuirea lui Iacob

îndepărtată; şi acesta este tot rodul pentru a înlătura păcatul lui; când el face toate pietrele

altarului ca pietre de var care sunt sfărmate în bucăţi, dumbrăvile şi chipurile nu vor sta în

picioare. Totuşi cetatea apărată va fi pustiită şi locuinţa părăsită şi lăsată asemenea unui

pustiu, acolo va paşte viţelul şi acolo se va culca şi va mistui ramurile acesteia. 11 Când

crengile acesteia se ofilesc, vor fi rupte, femeile vor veni şi le vor da foc, căci este un popor

fără înţelegere; de aceea cel ce i-a făcut nu va avea milă de ei şi cel ce i-a format nu le va

arăta favoare. Şi se va întâmpla, în acea zi, că DOMNUL va treiera de la canalul râului până

la pârâul Egiptului şi veţi fi adunaţi unul câte unul, voi copiii lui Israel. Şi se va întâmpla, în

acea zi, că marea trâmbiţă va suna şi cei care erau gata să piară în ţara Asiriei şi proscrişii

din ţara Egiptului, vor veni şi se vor închina DOMNULUI în muntele sfânt, la Ierusalim.”

Isaia 27.

UN CAL ÎNFURIAT... „Îngerii țin cele patru vânturi reprezentate printr-un cal înfuriat care caută să se

elibereze și să cutreiere fața întregului pământ, aducând distrugere și moarte în calea sa.” -

Manuscrise Publicate, vol. 20, pag. 216.

TOTUȘI ȚINUTE ÎN FRÂU „În acest timp, când lucrarea de Salvare se încheie pe pământ vor fi nenorociri, națiunile

vor fi mâniate totuși ținute în frâu ca să nu împiedice lucrarea celui de-al treilea înger. În

acel timp va veni «ploaia târzie», sau înviorarea de la fața Domnului să dea putere

strigătului celui de-al treilea înger, și «să-i pregătească pe sfinți să reziste în perioada când

vor fi vărsare cele șapte plăgi.»” Scrieri Timpurii, 85-86.

SIGILAREA CELOR 144.000 „Am văzut patru îngeri care aveau de făcut o lucrare pe pământ și tocmai mergeau spre

a o împlini. Isus era îmbrăcat cu hainele de preot. El a privit înduioșat rămășița, apoi Și-a

ridicat mâinile și cu un glas plin de milă a strigat: “Sângele Meu, Tată, sângele Meu, sângele

Meu, sângele Meu!” Apoi am văzut o lumină nespus de strălucitoare venind de la

Dumnezeu, care ședea pe marele tron alb, și toată lumina s-a revărsat în jurul lui Isus. Apoi

am văzut un înger cu o însărcinare de la Isus, zburând cu repeziciune la cei patru îngeri care

aveau de făcut o lucrare pe pământ și fluturând în sus și în jos un lucru pe care-l ținea în

mână, strigând cu glas tare: “Țineți! Țineți! Țineți! Țineți! până când slujitorii lui Dumnezeu

vor fi sigilați pe frunțile lor.”

L-am întrebat pe îngerul care mă însoțea ce însemna ceea ce auzisem și ce urma să facă

cei patru îngeri. El mi-a zis că Dumnezeu era Acela care ținea în frâu puterile și că le-a dat

îngerilor Săi stăpânire peste lucrurile de pe pământ; că cei patru îngeri aveau putere de la

Dumnezeu de a ține cele patru vânturi și că se aflau pe punctul de a le lăsa în voie; însă

în timp ce mâinile lor slăbeau încet strânsoarea și cele patru vânturi erau gata să sufle, ochiul

plin de milă al lui Isus a privit asupra rămășiței care nu era sigilată, Și-a ridicat mâinile

către Tatăl și S-a rugat de El, spunându-I că Își vărsase sângele pentru aceștia. Atunci fusese

însărcinat un alt înger să zboare repede la cei patru îngeri cu porunca de a ține vânturile până

90

când slujitorii lui Dumnezeu aveau să fie sigilați pe frunțile lor cu sigiliul viului Dumnezeu.”

Scrieri Timpurii, pagina 88.

CINE SUNT CEI 144.000? „Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi

înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi

patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt

verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel

dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt

fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” - Apocalipsa 14:3-5.

ISRAELUL SPIRITUAL „Ceea ce Dumnezeu a urmărit să facă pentru lume, prin Israel, naţiunea aleasă, va aduce

la îndeplinire până la urmă, prin biserica Sa de pe pământ, de astăzi. El „a dat via altor

vieri”, chiar poporului care păzeşte legământul Său şi care, cu credincioşie, „Îi dau roadele

la vremea lor”. Niciodată Domnul nu S-a lăsat fără reprezentanţi adevăraţi pe pământ, care

au făcut din interesele Sale propriile lor interese. Aceşti martori pentru Dumnezeu sunt

socotiţi ca aparţinând Israelului spiritual, şi faţă de ei se vor împlini toate făgăduinţele

legământului, făcute de Iehova poporului Său de odinioară. ...

Israelului spiritual i se dă solia: „leşiţi din mijlocul ei poporul Meu, ca să nu fiţi

părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi lovi cu urgiile ei!” Profeți și Regi, pag. 713,715.

DAU MAREA STRIGARE „De ce erau ei [cei 144.000] distinși într-un mod așa special? Deoarece ei au trebuit să

stea cu un adevăr minunat chiar înaintea întregii lumi, și să aibă parte de opoziția lor,

iar în timp ce avea parte de această opoziție ei trebuiau să-și aducă aminte că erau fiii și

fiicele lui Dumnezeu, că ei trebuiau să-L aibă pe Hristos în ei nădejdea slavei. Ei păstrau

mereu în atenție marea și binecuvântata speranță care se afla înaintea lor. Care este aceasta?

Este o greutate veșnică de slavă. Nimic nu o poate întrece.” - 1 Sermons And Talks, pag.

72.

TREC PRIN TIMPUL STRÂMTORĂRII LUI IACOV „Împreună cu Mielul pe Muntele Sionului, „cu harpele lui Dumnezeu în mână”, stau cei

o sută patruzeci şi patru de mii care au fost răscumpăraţi dintre oameni; şi se aude ca

sunetul multor ape şi ca sunetul unui tunet puternic „glasul cântăreţilor care cântau din

harpele lor”. Ei cântau „o cântare nouă”, înaintea tronului, o cântare pe care nici un om n-o

poate cânta afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii. Este cântarea lui Moise şi a Mielului

— cântarea eliberării. Nimeni în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii nu poate învăţa

cântarea aceasta; căci este cântarea experienţei lor — o experienţă pe care nici o altă

generaţie n-a avut-o până atunci. „Aceştia urmează pe Miel oriunde merge El.” Fiind

înălţaţi de pe pământ, dintre cei vii, sunt socotiţi ca „primele roade pentru Dumnezeu şi

pentru Miel” (Apocalipsa 15, 2-3; 14, 1-5). „Aceştia sunt cei care au venit din

strâmtorarea cea mare”; au trecut printr-un timp de strâmtorare cum nu a fost

91

niciodată pe pământ. Ei au rezistat groazei din timpul strâmtorării lui Iacov, au stat

fără mijlocitor în timpul revărsării finale a judecăţilor lui Dumnezeu. Dar au fost

eliberaţi, căci „şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului”. „În gura lor nu s-

a găsit minciună, căci sunt fără pată” înaintea lui Dumnezeu. „De aceea stau ei înaintea

tronului lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în templul Său. Şi Cel care şade pe tron va

locui în mijlocul lor.” Ei au văzut pământul devastat de foamete şi de boli, soarele având

puterea să-i dogorească pe oameni cu o arşiţă mare şi ei înşişi au suportat necazuri,

foame şi sete. Dar „nu vor mai fi flămânzi, nici nu le va mai fi sete; nici nu-i va mai dogori

soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul care este în mijlocul tronului îi va hrăni, şi-i va

aduce la izvoarele de apă vie; şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” Tragedia

Veacurilor, 648.

PÂNĂ CÂND? – PÂNĂ LA CELE 7 PLĂGI „Am văzut că cei patru îngeri vor ține în frâu cele patru vânturi până când lucrarea lui

Isus se va isprăvi în Sanctuar și atunci vor veni cele șapte plăgi. Aceste plăgi i-au înfuriat

pe cei răi împotriva celor neprihăniți; ei credeau că noi am adus judecățile lui Dumnezeu

asupra lor și că, dacă ne-ar șterge de pe fața pământului, atunci plăgile ar înceta. S-a dat un

decret pentru a-i ucide pe sfinți, decret care i-a făcut pe aceștia să strige zi și noapte după

izbăvire. Acesta era timpul strâmtorării lui Iacov. Apoi, toți sfinții au strigat cu sufletul

sfâșiat de durere și au fost izbăviți de glasul lui Dumnezeu. Cei 144 000 au triumfat. Fețele

le erau luminate de slava lui Dumnezeu.” Scrieri Timpurii, 36.

SFINȚII ÎN VIAȚĂ, 144.000 LA NUMĂR „Era tot așa de imposibil pentru ei să revină înapoi pe cărare și să meargă spre cetate

precum era pentru întreaga lume nelegiuită pe care Dumnezeu a respins-o. Ei au căzut pe

tot parcursul cărări unul după altul, până ce am auzit vocea lui Dumnezeu ca nişte ape mari,

care ne-a spus ziua şi ora venirii lui Isus. Sfinţii în viaţă, 144.000 la număr, au cunoscut şi

au înţeles vocea pe când cei nelegiuiţi au crezut că este un tunet şi un cutremur de pământ.

Când Dumnezeu ne-a anunţat timpul, El a turnat asupra noastră Duhul Sfânt şi feţele noastre

au început să lumineze de slava lui Dumnezeu, aşa cum s-a întâmplat cu Moise când a

coborât de pe Muntele Sinai (Exod 34:30-34).” Scrieri Timpurii, 14.

ÎNGERUL CARE SIGILEAZĂ „Apoi am văzut cel de-al treilea înger. Îngerul meu însoțitor a spus: „Înfricoșătoare

este lucrarea lui. Teribilă îi este misiunea. El este îngerul care urmează să despartă grâul

de neghină și să sigileze — sau să lege — snopii de grâu pentru hambarul ceresc. Aceste

lucruri ar trebui să ocupe cu totul mintea și să angajeze întreaga atenție.” Scrieri Timpurii,

118.

APOCALIPSA 18 - SOLIA CELUI DE-AL TREILEA ÎNGER „Unii mi-au scris întrebându-mă dacă mesajul îndreptăţirii prin credinţă este solia celui

de-al treilea înger, şi eu le-am răspuns: «Acesta este chiar mesajul celui de-al treilea

92

înger». Profetul declară: «După aceia am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea

o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui.» Apocalipsa 18, 1. Solia celui de-al

treilea înger este însoţită de strălucire, slavă şi putere şi oriunde este predicată în puterea

Duhului Sfânt, rezultatul va fi convertirea. Cum vor şti fraţii noştri când va veni această

lumină asupra poporului lui Dumnezeu? Cu siguranţă că noi nu am văzut până acum

lumina care să corespundă acestei descrieri. Dumnezeu a dat lumină poporului Său şi toţi

cei ce o vor accepta vor vedea nelegiuirea rămânerii într-o stare căldicică; ei vor ţine cont

de sfatul Martorului Credincios: «Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te! Iată, Eu stau la uşă

şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu

Mine.» - Apocalipsa 3, 20.

Biserica este reprezentată într-o stare de mulţumire de sine, satisfacţie, mândrie,

independenţă şi ignoranţă faţă de sărăcia şi ticăloşia ei. Ea spune prin atitudinea ei; «Sunt

bogată, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic». -Apocalipsa 3, 17.” - The Review and

Herald, 1 april, 1890 / Gânduri despre cartea Apocalipsa, pagina 225

DOMNUL SE RIDICĂ SĂ ZGUDUIE PĂMÂNTUL „Acum a început să se spună că eu am declarat că oraşul New York va fi spulberat de

un val uriaş. Eu nu am afirmat niciodată acest lucru. Când priveam marile clădiri ce se

înălţau în acel oraş, etaj peste etaj, am declarat: «Ce scene teribile vor avea loc când Domnul

se va ridica să zguduie pământul cu putere! Atunci, se vor împlini cuvintele din

Apocalipsa 18, 1-3». Întregul capitol optsprezece din Apocalipsa constituie o avertizare cu

privire la ce va veni pe pământ. Dar eu nu am nici o lumină specială referitoare la ceea ce

se va întâmpla în New York. Tot ce ştiu este că, într-o zi, marile clădiri de acolo vor fi

doborâte la pământ de puterea distrugătoare a lui Dumnezeu. Din lumina care mi-a fost

dată, ştiu că timpul a venit. Un singur cuvânt din partea Domnului, o singură atingere a

puterii Sale teribile, şi aceste structuri masive se vor prăbuşi. Nu ne putem imagina cât

de îngrozitoare vor fi scenele care vor avea loc.” Schițe din Viața Mea, 411.

SOLUL CARE SE UNEȘTE CU ÎNGERUL AL TREILEA „Solia îngerului al treilea trebuie vestită cu putere. Puterea proclamării primei și celei

de-a doua solii este intensificată în cea de-a treia. În Apocalipsa, Ioan spune cu privire la

solul ceresc care se unește cu îngerul al treilea: „Am văzut pogorându-se din cer un alt

înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava Lui. El a strigat cu glas

tare.” (Apocalipsa 18, 1-2).

Noi suntem în primejdie de a prezenta solia îngerului al treilea într-un chip atât de

imprecis, încât să nu-i impresioneze pe oameni. Atât de multe alte lucruri sunt introduse,

încât însăși solia care ar trebui să fie proclamată cu putere ajunge să fie slabă și fără putere,

fără glas. La adunările noastre în tabără s-a făcut o greșeală. Problema Sabatului a fost atinsă,

dar nu a fost prezentată ca marea probă a vremurilor noastre. În timp ce bisericile pretind a

crede în Hristos, ele calcă Legea pe care Hristos Însuși a proclamat-o pe Sinai. Domnul ne

îndeamnă: „Vestește poporului Meu nelegiuirile Lui, casei lui Iacov păcatele ei!” (Isaia

58, 1). Trâmbița trebuie să dea un sunet lămurit.

Când aveți o adunare înaintea voastră numai pentru două săptămâni, nu amânați

prezentarea problemei Sabatului până când orice altceva este prezentat, presupunând că în

93

felul acesta pregătiți calea pentru el. Înălțați standardele, poruncile lui Dumnezeu și credința

lui Isus. Faceți ca aceasta să fie tema cea mai importantă. Apoi, prin argumentele voastre

puternice, faceți ca ea să aibă o forță și mai mare. Stăruiți mai mult asupra Apocalipsului.

Citiți, explicați și dați putere învățăturilor lui.

Lupta noastră este agresivă. Înaintea noastră stau lucruri înspăimântătoare, ba ele au și

sosit. Rugăciunile noastre trebuie să se înalțe la Dumnezeu pentru ca cei patru îngeri să mai

poată ține cele patru vânturi, ca ele să nu bată pentru a nimici, până ce ultima solie de

avertizare nu a fost prezentată lumii. Apoi, să lucrăm în armonie cu rugăciunile noastre.

Nimic să nu slăbească puterea adevărului pentru timpul acesta. Adevărul prezent trebuie să

fie sarcina noastră. Solia îngerului al treilea trebuie să-și facă lucrarea de a separa din

biserici un popor care va lua poziție pe temelia adevărului veșnic.

Solia noastră este o solie de viață sau moarte, și noi trebuie să o lăsăm să se prezinte așa

cum este — puterea cea mare a lui Dumnezeu. Noi trebuie să o prezentăm în toată puterea

ei de exprimare. Atunci Domnul o va face să aibă efect. E privilegiul nostru de a aștepta

lucruri mari, și anume chiar manifestarea Spiritului lui Dumnezeu. Aceasta e puterea care

va convinge și va converti sufletul.

Primejdiile zilelor de pe urmă sunt asupra noastră, și în lucrarea noastră trebuie să-i

avertizăm pe oameni cu privire la pericolul în care se află. Să nu lăsăm ca scenele solemne

pe care le-a descoperit profeția să rămână nemenționate. Dacă poporul nostru ar fi pe

jumătate treaz, dacă și-ar da seama de apropierea evenimentelor înfățișate în

Apocalips, în comunitățile noastre s-ar face o reformă, și mult mai mulți ar crede în

solie. Nu avem timp de pierdut; Dumnezeu ne invită să veghem pentru suflete ca unii care

avem să dăm socoteală. Prezentați principiile noi și aduceți cu bogăție adevărul curat. El va

fi ca o sabie cu două tăișuri. Dar nu vă prea grăbiți să luați o atitudine de controversă. Sunt

timpuri când trebuie să stăm liniștiți și să vedem mântuirea lui Dumnezeu. Lăsați să

vorbească Daniel, lăsați să vorbească Apocalipsul și să spună ce este adevărul. Dar

oricare ar fi subiectul pe care-l prezentați, înălțați-L pe Isus ca centru al nădejdii, „Rădăcina

și sămânța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață”. (Apocalipsa 22, 16) - Mărturii

volumul 6, 60-61.

94

PLOAIA TÂRZIE. TIMPUL JUDECĂȚII CELOR VII

REPETAREA CINCIZECIMII

„Cu o dorinţă fierbinte privesc înainte la timpul când evenimentele din Ziua

Cincizecimii se vor repeta cu o putere mult mai mare decât în acea ocazie. Ioan spune:

«Am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a

luminat de slava lui.» Apocalipsa 18; 1. Atunci, la fel ca în vremea Cincizecimii, poporul

va auzi adevărul vestindu-li-se, fiecărui om în propria lui limbă.

Dumnezeu poate să insufle o nouă viaţă în fiecare suflet care doreşte să-I servească în

mod sincer, şi poate atinge buzele cu un cărbune aprins de la altar ca să-l facă să devină

elocvent pentru slava Sa. Mii de voci vor fi păstrunse de puterea de a vorbi despre

adevărurile minunate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Limba bâlbâită se va dezlega şi cel

timid va fi întărit pentru a da mărturie curajoasă despre adevăr. Domnul poate să-şi ajute

poporul să cureţe templul sufletului de orice pervertire şi să menţină o aşa de strânsă legătură

cu El, încât să poată primi Ploaia Târzie, când aceasta va fi revărsată.” The Review and

Herald, 20 iulie.

ÎN DOUĂ ETAPE „Actul lui Cristos de a sufla peste ucenicii Săi Duhul Sfânt, și de a le împărtăși păcea

Sa lor, a fost ca și câțiva stropi înainte de torentul bogat ce sta să fie revărsat în Ziua

Cincizecimii. Isus a evidențiat un adevăr în fața ucenicilor, acela că pe măsură ce vor înainta

în lucrarea încredințată lor, ei vor înțelege din ce în ce mai bine natura acelei lucrări și

modalitatea în care împărăția lui Cristos urma să fie stabilită pe pământ. Ei au fost numiți să

fie martori pentru Mântuitor; ei trebuiau să mărturisească ceea ce au văzut și auzit despre

învierea Sa; ei trebuiau să repete cuvintele pline de har care ieșeau de pe buzele Sale. Ei

erau familiarizați cu caracterul Său sfânt; El era ca un înger stând în Soare, totuși

aruncând nicio umbră. Era lucrarea sfântă a apostolilor să prezinte caracterul nepătat al

lui Cristos oamenilor, ca și standard pentru viețile lor. Ucenicii au fost așa de apropiat

asociați cu acest Model de sfințenie încât ei își însușiseră într-o oarecare măsură caracterul

Său, și erau în mod speciali potriviți să facă cunoscut lumii preceptele și exemplul Său.” –

Spirit of Prophecy, volumul 3, 243.

UN POPOR ILUMINAT „Marea revărsare a Duhului lui Dumnezeu, care iluminează tot pământul cu gloria Sa,

nu va veni până nu avem un popor iluminat, care știe din experiență ce înseamnă să fie

împreună-lucrător cu Dumnezeu. Când noi avem o consacrare întreagă, din toată inima

serviciului lui Cristos, Dumnezeu va recunoaște acest fapt prin revărsarea Duhului Său, fără

măsură; dar aceasta nu se va întâmpla în timp ce cea mai mare parte a bisericii nu este

împreună lucrătoare cu Dumnezeu. Dumnezeu nu poate revărsa Duhul Său când egoismul

și necumpătarea sunt așa de vădite; când predomină un așa spirit, care, dacă ar fi transformat

95

în cuvinte, ar exprima acel răspuns al lui Cain, - „Sunt eu păzitorul fratelui meu?”” Review

and Herald, 21 Iulie, 1896.

CU MĂSURĂ „Tu te vei certa cu ea cu măsură când se întinde; el opreşte vântul său aspru în ziua

vântului de est.” Isaia 27:8.

„Pe cine va învăţa el cunoaştere? şi pe cine va face să înţeleagă doctrină? Pe cei înţărcaţi

de lapte şi luaţi de la sâni. Fiindcă precept trebuie să fie peste precept, precept peste precept;

linie peste linie , linie peste linie; aici puţin şi acolo puţin; Căci cu buze bâlbâite şi o altă

limbă va vorbi el acestui popor. Căruia i-a spus: Aceasta este odihna cu care să faceţi pe

cel obosit să se odihnească; şi aceasta este răcorirea; totuşi ei au refuzat să asculte. Dar

cuvântul DOMNULUI le-a fost precept peste precept, precept peste precept; linie peste linie,

linie peste linie; aici puţin şi acolo puţin; ca ei să meargă şi să cadă pe spate şi să fie frânţi

şi prinşi şi luaţi.” Isaia 28:9-13

VREMURILE DE ÎNVIORARE „Îngerul care se uneşte în vestirea soliei îngerului al treilea va lumina tot pământul cu

slava lui. Aici este profetizată o lucrare mondială cu o putere neobişnuită. Mişcarea

adventă din anul 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu; prima

solie îngerească a fost dusă la toate staţiunile misionare din lume, iar în câteva ţări s-a arătat

cel mai mare interes religios care s-a văzut în vreo ţară de la Reforma secolului XVI; dar

acestea urmează să fie depăşite de mişcarea cea puternică din timpul ultimei avertizări a

îngerului al treilea.

Lucrarea se va asemăna cu aceea din Ziua Cincizecimii. După cum „ploaia timpurie” a

fost dată la începutul predicării Evangheliei, prin revărsarea Duhului Sfânt, pentru a face

posibilă creşterea seminţei preţioase, tot aşa „Ploaia Târzie” va fi dată la încheierea ei

pentru coacerea recoltei. „Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El Se

iveşte ca zorile dimineţii şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă

pământul” -(Osea 6, 3). „Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul,

Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie,

ca odinioară” - (Ioel 2, 23). „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu

peste orice făptură. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit” - (Faptele

Apostolilor 2, 17.21).

Marea lucrare a Evangheliei nu se va încheia cu o manifestare mai slabă a puterii lui

Dumnezeu decât a marcat-o începutul ei. Profeţiile care s-au împlinit la revărsarea ploii

timpurii, la începutul predicării Evangheliei, urmează să se împlinească iarăşi în ploaia

târzie de la încheierea ei. Acestea sunt „vremurile de înviorare” către care privea în viitor

apostolul Petru când spunea: „Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi

se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a

fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos” (Faptele Apostolilor 3, 19.20).

Slujitorii lui Dumnezeu, cu feţele luminate şi strălucind de consacrare sfântă, se vor

grăbi, din loc în loc, pentru a vesti solia din cer. Prin mii de glasuri, pe tot pământul, va fi

dată avertizarea. Se vor face minuni, bolnavii vor fi vindecaţi şi semne şi minuni îi vor însoţi

96

pe credincioşi. Satana va lucra cu minuni mincinoase, făcând să coboare chiar şi foc din cer

înaintea oamenilor (Apocalipsa 13, 13). În felul acesta, locuitorii pământului vor fi aduşi să

ia o hotărâre. ” - Tragedia Veacurilor, 611,612.

JUDECATA CELOR VII

Fapte 3:19

Traducerea Cornilescu Traducerea Fidela

Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu,

pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de

la Domnul vremurile de înviorare;

De aceea pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă, ca păcatele

voastre să fie şterse când vor veni timpurile de

înviorare din prezenţa Domnului;

„Lucrarea judecăţii de cercetare şi de ştergere a păcatelor trebuie îndeplinită înainte de

a doua venire a Domnului. Deoarece morţii trebuie judecaţi după lucrurile scrise în cărţi,

este cu neputinţă ca păcatele oamenilor să fie şterse după judecata la care sunt cercetate

cazurile lor. Dar apostolul Petru spune lămurit că păcatele credincioşilor vor fi şterse „când

vor veni timpurile de înviorare din prezenţa Domnului; și El Îl va trimite pe cel dinainte

predicat vouă, pe Isus Cristos;” (Faptele Apostolilor 3, 19.20). Când se va încheia judecata

de cercetare, Hristos va veni şi răsplata va fi cu El, ca să dea fiecăruia după faptele pe care

le-a făcut.” Tragedia Veacurilor, p. 485.

„Domnul i-a zis: "Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn

pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc

acolo." Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: "Treceţi după el în cetate şi loviţi; ochiul vostru

să fie fără milă şi să nu vă înduraţi! Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe

copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de niciunul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi

însă cu Locaşul Meu cel Sfânt!" Ei au început cu bătrânii care erau înaintea

Templului.” Ezechiel 9:4-6.

ÎNCEPE LUCRAREA DE JUDECATĂ „Cel care conduce biserica Sa și destinele națiunilor duce mai departe ultima lucrare ce

trebuie să fie îndeplinită pentru lumea aceasta. El le poruncește îngerilor să execute

judecățile Sale. Pastorii trebuie să se trezească la realitate și să înțeleagă situația în care se

află. În Sanctuar începe lucrarea de judecată. „Și iată că au venit șase oameni de pe

drumul porții de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În

mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in și cu o călimară la brâu. Au venit și s-au

așezat lângă altarul de aramă.” Citiți Ezechiel 9, 2-7. Porunca este: „Ucideți și nimiciți pe

bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei, dar să nu vă atingeți de niciunul din cei

ce au semnul pe frunte! Începeți însă cu Locașul Meu cel Sfânt! Ei au început cu bătrânii,

care erau înaintea Templului”. Dumnezeu a spus: „Voi face să cadă asupra capului lor

faptele lor”” Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 431.

DE LA CASA LUI DUMNEZEU

97

„Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Şi, dacă

începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi, dacă

cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?” 1 Petru 4:17,18.

TIMPUL CERCETĂRII NOASTRE

„Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: "Dacă ai fi

cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt

ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri,

te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe

copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut

vremea când ai fost cercetată."” Luca 19:41-44.

„Eu am dat ascultare şi am auzit, dar ei nu au vorbit drept; nimeni nu s-a pocăit de

stricăciunea lui, spunând: Ce am făcut? Fiecare s-a întors la alergarea lui, precum calul se

aruncă în bătălie. Da, barza în cer cunoaşte timpurile ei rânduite; şi turturica şi cocorul şi

rândunica păzesc timpul venirii lor; dar poporul meu nu cunoaşte judecata DOMNULUI.

Cum ziceţi: Noi suntem înţelepţi şi legea DOMNULUI este cu noi? Iată, într-adevăr, în

zadar a făcut-o; tocul scribilor este în zadar. Înţelepţii sunt ruşinaţi, ei sunt descurajaţi şi

prinşi; iată, au respins Cuvântul DOMNULUI; şi ce înţelepciune este în ei? De aceea voi da

pe soţiile lor altora şi câmpurile lor celor care le vor moşteni, pentru că fiecare, de la cel mai

mic până la cel mai mare, este dedat la lăcomie, de la profet până la preot, fiecare se poartă

fals.” - Ieremia 8:6-10.

„Zilele cercetării au venit, zilele răsplătirii au venit; Israel va cunoaşte aceasta;

profetul este un prost, omul spiritual este nebun, din cauza mulţimii nelegiuirilor tale şi a

urii tale mari. Paznicul lui Efraim era cu Dumnezeul meu; dar profetul este o capcană a unui

păsărar în toate căile sale şi ură în casa Dumnezeului său. S-au corupt profund pe ei înşişi,

ca în zilele din Ghibea; de aceea el îşi va aminti de nelegiuirile lor, va cerceta păcatele lor.”

Osea 9:7-9.

NIMENI NU ȘTIE CÂT DE CURÂND! „Solemne sunt scenele legate de încheierea lucrării de ispășire. Interesele care se

cuprind în ea sunt copleșitoare. Judecata are loc acum în Sanctuarul de sus. Această lucrare

continuă timp de mulți ani. În curând — nimeni nu știe cât de curând — ea va ajunge la

cei vii. În prezența înfricoșătoare a lui Dumnezeu, viața noastră trebuie să vină la cercetare.

În această vreme, mai presus de orice, se cuvine ca fiecare suflet să ia seama la avertizarea

lui Hristos: „Luați seama, vegheați și rugați-vă; căci nu știți când va veni vremea aceea”

(Marcu 13, 33). „Dacă nu vegheați, voi veni ca un hoț, și nu vei ști în care ceas voi veni

peste tine”. (Apocalipsa 3, 3)” Tragedia Veacurilor, 490.

DOMNUL DESCOPERĂ TIMPUL „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi

proroci.” Amos 3:7.

98

„Am spus în inima mea: Dumnezeu va judeca pe cel drept şi pe cel stricat, pentru că

este un timp acolo pentru fiecare scop şi pentru fiecare lucrare.” Eclesiastul 3:17.

„Și Dumnezeu a trecut cu vederea timpurile acestei ignoranţe; dar acum, porunceşte

tuturor oamenilor de pretutindeni, să se pocăiască; Pentru că a stabilit o zi în care El va

judeca lumea în dreptate prin Acel bărbat pe care l-a rânduit; prin care a dat asigurare tuturor,

prin aceea că L-a înviat dintre morţi.” Fapte 17:30,31.

„Oricine ţine porunca nu va simţi vreun lucru rău, şi inima unui înţelept discerne

deopotrivă timpul şi judecata. Deoarece pentru fiecare scop este un timp şi o judecată, de

aceea nenorocirea omului este mare asupra lui.” Eclesiastul 8:5,6.

„Oamenii răi nu înţeleg judecata, dar cei ce caută pe DOMNUL înţeleg totul.”

Proverbe 28:5.

UN PUNCT DE COTITURĂ „Există lecții care trebuie învățate din istoria trecutului; și trebuie atrasă atenția asupra

acestor lucruri, pentru ca toți să înțeleagă faptul că Dumnezeu lucrează acum după aceleași

linii după care a lucrat dintotdeauna. Mâna Sa poate fi văzută și acum în lucrarea Lui și în

cadrul popoarelor, la fel cum a fost încă din momentul în care Evanghelia i-a fost proclamată

pentru prima dată lui Adam în Eden.

Există perioade care sunt puncte de cotitură în istoria popoarelor și cea a bisericii. În

providența lui Dumnezeu, când aceste crize neobișnuite sosesc, este dată lumina pentru

acel timp. Dacă este primită, atunci are loc un progres pe plan spiritual; dacă este

respinsă, urmarea este declinul și ruina spirituală.” -The Bible Echo, 26 august 1895,

par. 10.

99

ISTORIA MILLERITĂ SE REPETĂ LA LITERĂ

PRIMUL MARTOR: ALFA ȘI OMEGA

„Astfel spune DOMNUL, Împăratul lui Israel şi răscumpărătorul său, DOMNUL

oştirilor: Eu sunt cel dintâi şi eu sunt cel din urmă; şi în afară de mine nu este alt Dumnezeu.

Şi cine poate, ca mine, să cheme şi să vestească şi să înşire în ordine aceste lucruri înaintea

mea, de când am rânduit poporul din vechime? Şi lucrurile ce vin şi cele ce vor veni, să le

arate lor.” Isaia 44:6-7.

„Amintiţi-vă lucrurile din vechime, fiindcă eu sunt Dumnezeu şi nu este altul; eu sunt

Dumnezeu şi nu este nimeni ca mine, Vestind sfârşitul de la început şi din vechime

lucrurile care nu sunt încă făcute, spunând: Sfatul meu va sta în picioare şi voi împlini toată

plăcerea mea;” Isaia 46:9-10.

„Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, spune Domnul, care este şi care era şi

care vine, Cel Atotputernic.” Apocalipsa 1:8.

„Şi când l-am văzut, am căzut la picioarele lui, ca mort. Iar el şi-a pus mâna dreaptă

peste mine, spunându-mi: Nu te teme, eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă,” Apocalipsa 1:17.

„Isus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi pentru totdeauna.” Evrei 13:8.

AL DOILEA MARTOR: ISTORIA ISRAELULUI SE REPETĂ „Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o asemănare

izbitoare în fiecare reformă mare sau mişcare religioasă. Principiile lui Dumnezeu în

procedeele cu oamenii sunt totdeauna aceleaşi. Mişcările importante ale prezentului îşi

au paralele în acelea ale trecutului, iar experienţa bisericii din primele veacuri are lecţii de

mare valoare pentru timpul nostru.” Tragedia Veacurilor, 343.

„Din nou și din nou mi-a fost arătat că experiențele trecute ale poporului lui

Dumnezeu nu trebuie să fie considerate ca fapte moarte. Nu trebuie să tratăm raportul

acestor experiențe ca și cum am trata un almanah de anul trecut. Raportul trebuie păstrat în

minte, pentru că istoria se va repeta. Întunericul misterelor nopții stă să fie iluminat de

lumina din cer.” Lucrarea de Publicare, 175.

„Încercările copiilor lui Israel, și atitudinea lor chiar înainte de prima venire a Domnului

Cristos, ilustrează poziția poporului lui Dumnezeu în expriența lor înainte de cea de-a doua

venire a lui Domnului Cristos.

Capcanele lui Satan sunt pregătite pentru noi tot așa cum a fost și pentru copiii lui Israel

chiar înainte de intrarea lor în țara Canaan. Noi repetăm istoria acelui popor.

100

Istoria lor ar trebui să fie o avertizare solemnă pentru noi. Niciodată nu trebuie să

ne așteptăm că atunci când Domnul are lumină pentru poporul Său, Satan va sta calm și nu

va face nici un efort pentru a-i împiedica să o primească. Să ne ferim a refuza lumina pe

care Dumnezeu o trimite, petru că nu vine într-o modalitate în care ne place nouă.[…]

Dacă sunt oameni care nu văd și nu acceptă lumina pentru ei înșiși, aceștia să nu stea în

calea celorlalți.

„Chem cerul şi pământul să mărturisească astăzi împotriva voastră, v-am pus înainte

viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul; alege dar viaţa, ca să trăiţi deopotrivă tu şi

sămânţa ta, Ca să poţi iubi pe DOMNUL Dumnezeul tău şi să asculţi de vocea lui şi să te

poţi alipi de el, pentru că el este viaţa ta şi lungimea zilelor tale, ca să locuieşti în ţara pe

care DOMNUL a jurat-o părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob, că le-o dă.”

(Deuteronomul 30:19-20.)

Acest cântec nu a fost doar istoric, ci este profetic. În timp ce istorisea procedeele

minunate ale lui Dumnezeu cu poporul său din trecut, prefigura de asemenea marile

evenimente din viitor, victoria finală a celor credincioși atunci când Cristos va veni pentru

a doua oară în glorie și putere.

Apostolul Pavel spune cu claritate că experiența Israeliților în călătoriile lor a fost

consemnată pentru beneficiul acelora care trăiesc în acest veac al lumii, aceia asupra cărora

au venit sfârșiturile lumii. Noi nu credem că pericolele noastre sunt în vreun fel mai mici

decât acelea ale Evreilor, ci mai mari.” Healthful Living, 280-281.

„Satan lucrează ca istoria națiunii Iudaice să se repete în experiența acelora care

pretind a crede adevărul prezent.” Solii Alese, volumul 2, 111.

AL TREILEA MARTOR – REPETAREA CELOR 3 SOLII ÎNGEREȘTI „Dumnezeu a dat soliilor din Apocalipsa 14 locul lor în linia profeției, și lucrarea lor nu

va înceta până la finalul istoriei acestui pământ. Prima și cea de-a doua solie îngerească sunt

încă adevăr pentru acest timp, și vor merge în paralel cu aceasta care urmează. Cel de-al

treilea înger își proclamă avertizarea cu o voce tare. „După aceea,” spunea Ioan, „am văzut

coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava

lui.” În această iluminare, lumina tuturor celor trei solii este combinată.” Materialele

1888, 804.

SOLUL CARE SE UNEȘTE CU ÎNGERUL AL TREILEA „Solia îngerului al treilea trebuie vestită cu putere. Puterea proclamării primei și celei

de-a doua solii este intensificată în cea de-a treia. În Apocalipsa, Ioan spune cu privire la

solul ceresc care se unește cu îngerul al treilea: „Am văzut pogorându-se din cer un alt înger,

care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava Lui. El a strigat cu glas tare.”

(Apocalipsa 18, 1-2).” Mărturii, vol 6, 60.

„A treia solie nu poate exista fără primele două. Noi suntem datori să prezentăm

aceste solii în publicațiile și intervențiile noastre orale, arătând în lumina istoriei profetice

lucrurile care au fost și cele care au să vină.” Sfaturi către Editori, 26.

101

IARĂȘI „Puterea care i-a trezit pe oameni atât de tare în mișcarea de la 1844 se va manifesta

iarăși. Întreita solie îngerească va merge înainte nu într-un ton șoptit, ci cu voce tare.”

Mărturii, volumul 5, 252.

„Prima, cea de-a doua și cea de-a treia solie îngerească se vor repeta.” Review and

Herald, 31 Octombrie, 1899.

REPETAREA CELOR 3 TESTE „Mulți care au auzit prima și a doua solie îngerească au crezut că vor trăi să Îl vadă pe

Domnul Cristos venind pe norii cerului. Dacă toți care au pretins credința în adevăr și-ar fi

făcut partea ca fecioare înțelepte, solia ar fi fost deja proclamată către fiecare națiune, rasă,

limbă și popor. Dar cinci erau înțelepte și cinci neînțelepte. Adevărul ar fi trebuit să fie

proclamat de zece fecioare, dar numai cinci și-au făcut proviziile esențiale pentru a însoți

acea companie care umbla în lumina care venea la ea. Era nevoie de a treia solie îngerească.

Trebuia să se facă această proclamație. Mulți care au înaintat să Îl întâlnească pe Mire

sub soliile primului și celui de-al doilea înger, au refuzat a treia solie îngerească, ultima

solie de testare ce trebuie dată lumii.

O lucrare similară va fi îndeplinită când celălalt înger, reprezentat în Apocalipsa 18, își

dă solia. Prima, a doua, și a treia solie îngerească vor trebui repetate. Chemarea va fi

adresată bisericii: „Şi a strigat puternic cu voce tare, spunând: A căzut, a căzut Babilonul

cel mare şi a devenit locuinţa dracilor şi locaşul fiecărui duh necurat şi colivia fiecărei păsări

necurate şi de urât. Pentru că toate naţiunile au băut din vinul furiei curviei ei, şi împăraţii

pământului au curvit cu ea, şi comercianţii pământului s-au îmbogăţit prin abundenţa

rafinamentelor ei. Şi am auzit altă voce din cer, spunând: Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să

nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din plăgile ei. Pentru că păcatele ei au ajuns până

la cer şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.” (Apocalipsa 18:2-5). Manuscrise

Publicate, vol 16, 269-270.

SIMBOL; ÎN ORDINEA LOR „Am avut ocazii prețioase de a câștiga experiență. Am trecut prin perioadele soliilor

celor trei îngeri. Ei sunt reprezentați zburând prin mijlocul cerului, proclamând o solie de

avertizare pentru lume și având o misiune specială pentru oamenii care trăiesc în ultimele

zile ale istoriei acestui pământ. Nimeni nu aude glasul acestor îngeri, deoarece ei sunt un

simbol al poporului lui Dumnezeu, care lucrează în armonie cu cerul. Bărbați și femei,

iluminați de Duhul lui Dumnezeu, sunt sfințiți prin adevăr și proclamă cele trei solii în

ordinea lor.” Schițe din Viața Mea, 429.

„Ioan a văzut ‘alt înger coborând din cer, având putere mare; şi pământul a fost luminat

cu gloria lui.’ Apocalipsa 18:1. Această lucrare este vocea oamenilor lui Dumnezeu

proclamând o solie de avertizare lumii” Materialele 1888, 926.

102

„Proclamarea primei, a celei de-a doua și a celei de-a treia solii îngerești a fost

localizată în timp de cuvântul inspirat. Nici o iotă nu trebuie schimbată. În același fel în

care nici autoritatea omenească nu are dreptul de a înlocui Vechiul Testament cu Noul

Testament, nu are dreptul de a schimba localizarea temporală a acestor solii.” Sfaturi către

Editori, 26.

„Marile pietre de hotar ale adevărului, care ne arată umblarea în istoria profetică,

trebuie să fie păzite cu atenție, pentru a nu fi dărâmate și înlocuite cu teorii care ar aduce

confuzie mai degrabă decât lumină autentică.” Solii Alese, cartea 2, 101-102.

„Noi ar trebui să studiem importantele semne indicatoare, care ne arată vremurile în

care trăim.” Evenimentele Ultimelor Zile, 14.

AL PATRULEA MARTOR – REPETAREA CELOR 7 TUNETE „După ce cele șapte tunete s-au făcut auzite, porunca ce i s-a dat lui Ioan, asemenea lui

Daniel în legătură cu cărticica, a fost: «Sigilează aceste lucruri pe care le-au rostit cele șapte

tunete». Acestea arată spre evenimente viitoare care vor fi descoperite în succesiunea

lor. Daniel va sta în mormântul său până la sfârșitul zilelor. Ioan a văzut cărticica desigilată.

Astfel profețiile lui Daniel au avut locul lor potrivit în primul, al doilea și al treilea mesaj

îngeresc pentru a fi date lumii. Desigilarea cărții era un mesaj în legătură cu timpul.

Cărțile Daniel și Apocalipsa sunt una. Una este o profeție, cealaltă o descoperire; una o

carte sigilată, cealaltă o carte deschisă. Ioan a auzit tainele rostite de tunete, dar i s-a poruncit

să nu le scrie.

Lumina specială dată lui Ioan, care era exprimată în cele șapte tunete, conținea o

descriere a evenimentelor ce s-au desfășurat sub prima și a doua solie îngerească. Nu

era însă spre binele poporului să cunoască aceste evenimente, pentru că credința lor trebuia

să fie testată. În planul lui Dumnezeu trebuiau să fie proclamate adevăruri cu mult mai

minunate și pătrunzătoare. Urmau să fie proclamate soliile primului și celui de-al doilea

înger și nu avea să se dea altă lumină înainte ca aceste mesaje să-și împlinească lucrarea lor

specifică. Ea este reprezentată de îngerul care stă cu un picior pe mare, proclamând cu o

solemnitate deosebită că nu va mai fi timp.”Comentariul Biblic AZȘ, vol 7, 971.

O ALINIERE SIMBOLICĂ A EVENIMENTELOR „Sunt oameni acum în viață care, studiind profețiile lui Daniel și Ioan, au primit o mare

lumină de la Dumnezeu în timp ce au trecut peste tărâmul unde profeții speciale erau în

proces de împlinire, în ordinea lor. Ei au dus lumii solia legată de timp. Adevărul a strălucit

atunci cu claritate asemenea soarelui la amiază. Evenimentele istorice care arătau spre

împlinirea clară a profeției au fost prezentate în fața oamenilor, iar profeția a fost privită ca

fiind o aliniere simbolică a evenimentelor care conduc spre încheierea istoriei acestui

pământ. Scenele care au de-a face cu lucrarea omului fărădelegii sunt ultimele detalii care

ne sunt descoperite foarte clar în istoria acestui pământ. Poporul are acum o solie specială

pe care trebuie să o ducă lumii, solia îngerului al treilea. Aceia care, în experiența lor, au

umblat prin acel loc, și care și-au avut partea lor în proclamarea primei, a celei de a doua și

a treia solie îngerească, nu pot fi atât de ușor conduși pe cărări greșite după cum sunt aceia

103

care nu au cunoscut din experiență ce înseamnă să faci parte din poporul lui Dumnezeu.”

Solii Alese, vol. 2, pag. 102.

AL CINCELEA MARTOR – PARABOLA CELOR 10 FECIOARE

„Mi-a fost prezentată adesea parabola celor zece fecioare, din care cinci sunt înțelepte,

și cinci neînțelepte. Această parabolă a fost și va fi împlinită chiar la literă, pentru că

are o aplicație specială în acest timp și, asemeni celei de-a treia solii îngerești a fost împlinită

și va continua să fie adevăr prezent până la sfârșitul timpului.”. Review and Herald, 19

August, 1890.

„Parabola celor zece fecioare din Matei capitolul 25 ilustrează, de asemenea, experiența

poporului advent. În Matei capitolul 24, ca răspuns la întrebarea ucenicilor Săi privitoare

la semnele venirii Sale și ale sfârșitului veacului, Hristos arătase unele dintre evenimentele

cele mai importante din istoria lumii și a bisericii, de la prima și până la a doua Sa venire;

și anume: distrugerea Ierusalimului, marea încercare a bisericii sub persecuțiile păgâne și

papale, întunecarea soarelui și lunii și căderea stelelor. După aceasta, El a vorbit despre

venirea Împărăției Sale, spunându-le și parabola care descrie cele două categorii de servi

care așteaptă venirea Sa. Capitolul 25 începe cu aceste cuvinte: “Atunci Împărăția cerurilor

se aseamănă cu zece fecioare”. Aici este vorba de biserica din timpul sfârșitului, aceeași

care este descrisă și la încheierea capitolului 24. În această parabolă, experiența lor este

ilustrată prin tabloul unei nunți din Orient.” Tragedia Veacurilor, 393.

„Starea Bisercii reprezentată de fecioarele neînțelepte, mai este numită și starea

Laodiceană.” Review and Herald, 19 August, 1890.

AL ȘASELEA MARTOR – STRUCTURA PROFETICĂ

PARALELE DINTRE PRIMUL ÎNGER ȘI CEL DE-AL PATRULEA

Primul Înger (11 Aug 1840) Al PAtrulea (11 Sept 2001)

cei 4 îngeri din Apocalipsa 9:14-15 sunt

reținuți

cele patru vânturi din Apocalipsa 7:1 sunt

reținute

sfârșitul celui de-al doilea vai

al treilea vai începe (Apocalipsa 11:18)

îngerul din Apocalipsa 10:1 coboară

îngerul din Apocalipsa 18:1 coboară

Luminează pământul cu slava Sa: „Mi s-a

spus că misiunea lui era de a lumina

pământul cu slava sa și de a-i avertiza pe

luminează pământul cu slava Sa

(Apocalipsa 18:1)

104

oameni de apropiata mânie a lui

Dumnezeu.” Scrieri timpurii, pag. 245

Cuprinde lumina tuturor celor trei îngeri:

(1) Temeți-vă de Dumnezeu, (2) dați-i

slavă, (3) căci a venit ceasul judecății Lui.

Unește lumina celor trei îngeri: În această

iluminare, se îmbină lumina tuturor celor

trei solii. 1888 materials, 804

PARALELE DINTRE CEL DE-AL DOILEA ÎNGER ȘI CEL DE-AL

PATRULEA Al doilea înger (19 Aprilie 1844)

Solia celui de-al doilea înger (Apocalipsa 14:8) „A căzut, a căzut Babilonul”

Al patrulea înger (11 Septembrie 2001)

Solia celui de-al patrulea înger (Apocalipsa 18:2) „A căzut, a căzut Babilonul cel mare!”

„Așadar, conținutul soliei celui de-al doilea înger îi este vestit lumii din nou de celălalt

înger, care luminează pământul cu slava lui.” Solii Alese, vol 2, pag. 116.

105

FRACTALI, ÎMPLINIREA FIECĂREI VIZIUNI

DEFINIȚIE: „Figură din plan sau spațiu, compusă dintr-un număr infinit de elemente, cu proprietatea

că forma și distribuția sa statistică nu se modifică indiferent de scara de observație.” Sursa:

http://dexonline.ro/definitie/fractal.

EXEMPLE ÎN NATURĂ: COPACII, STRUCTURA MATERIEI

FRACTALI ÎN CUVÂNTUL DOMNULUI „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.

Acelaşi era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute de el şi fără el nu a

fost făcut nimic din ceea ce a fost făcut. În el era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.” Ioan

1:1-4.

EXEMPLE: PRIMA SOLIE ÎNGEREASCĂ; SANCTUARUL; REFORMA

MILLERITĂ; REFORMA CELOR 144.000

ROATĂ ÎNTR-O ROATĂ „Înfăţişarea roţilor şi lucrarea lor era asemenea culorii berilului; şi acestea patru aveau

o singură asemănare; şi înfăţişarea lor şi lucrarea lor erau ca şi cum ar fi o roată în mijlocul

unei roţi.” Ezechiel 1:16.

„Şi când am privit, iată, cele patru roţi lângă heruvimi, o roată lângă un heruvim şi o

altă roată lângă un alt heruvim; şi înfăţişarea roţilor era precum culoarea pietrei de beril. Şi

cât despre înfăţişarea lor, acestea patru aveau o singură asemănare, ca şi când era o roată

în roată.” Ezechiel 10:9-10.

„Pe malurile pârâului Chebar, Ezechiel a văzut o furtună care părea că vine de la

miazănoapte, „un nor gros și un snop de foc care răspândea de jur împrejur o lumină

strălucitoare ca o aramă lustruită”. Un număr de roți intersectându-se una cu alta erau

mișcate de patru ființe vii. Deasupra tuturor acestora, „era ceva ca o piatră de safir în chipul

unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie, se vedea ca un chip de om care

ședea pe el”. „La heruvimi, se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor” (Ezechiel 1,

4.26; 10, 8). Aranjamentul roților era atât de complicat, încât la prima vedere păreau

a fi în confuzie; cu toate acestea, se mișcau în armonie desăvârșită. Ființele cerești,

susținute și conduse de mâna aflată sub aripile heruvimului, împingeau acele roți; deasupra

106

lor, pe un scaun de domnie de safir, stătea Cel Veșnic; iar în jurul tronului era un curcubeu,

emblema îndurării divine.

După cum acele roți complicate erau sub călăuzirea mâinii de sub aripile heruvimului,

tot așa complicata desfășurare a evenimentelor omenești este sub controlul divin. În

mijlocul frământărilor și tumultului popoarelor, El care stă deasupra heruvimilor călăuzește

încă problemele acestui pământ.

Istoria națiunilor ne vorbește astăzi. Fiecărei națiuni și fiecăruia personal Dumnezeu

le-a desemnat un loc în planul Său cel mare. Astăzi indivizi și popoare sunt puși la

încercare cu ajutorul balanței din mâna Aceluia care nu face nici o greșeală. Toți își hotărăsc

soarta prin propria lor alegere, iar Dumnezeu dirijează totul pentru împlinirea planurilor

Sale.

Proorociile pe care Marele EU SUNT le-a dat în Cuvântul Său unind o verigă cu alta

în lanțul evenimentelor, de la veșnicia trecută la veșnicia viitorului, ne spun unde ne găsim

astăzi în desfășurarea veacurilor și ce se poate aștepta în timpul care vine. Tot ce proorocia

a prevestit că se va împlini, până în vremea de astăzi, a fost înregistrat pe paginile istoriei și

putem fi siguri că tot ce trebuie să vină se va împlini la vreme.” Profeți și Regi, 535-536.

ÎMPLINIREA FIECĂREI VIZIUNI „Noi nu lipsim niciodată din mintea lui Dumnezeu. Dumnezeu este bucuria și mântuirea

noastră. Fiecare din profeții din vechime au vorbit mai mult pentru zilele noatre decât

pentru zilele în care au trăit ei, astfel că profețiile lor sunt valabile pentru noi.`Aceste

lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura

noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.`(1 Corinteni 10:11). `Lor le-a fost

descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au

vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care

chiar îngerii doresc să privească.`(1 Petru 1:12)” Solii Alese, vol. 3, pag. 338.

CELE DOUĂ PASAJE ALE TIMPULUI DE ÎNTÂRZIERE „Încă din anul 1842, îndrumarea dată în această profeție, de a „scrie proorocia și a o

săpa pe table ca să fie citită ușor”, a sugerat lui Charles Fitch pregătirea unei hărți profetice

pentru a ilustra vedeniile lui Daniel și cele din Apocalipsa. Publicarea acestei hărți a fost

privită ca o împlinire a poruncii date prin Habacuc. Însă nimeni n-a observat atunci că în

aceeași profeție se vorbește și despre o aparentă amânare în împlinirea viziunii — un timp

de întârziere. După dezamăgire, acest pasaj a devenit foarte plin de înțeles: „Vedenia este

pentru un timp hotărât, se apropie de împlinire și nu va minți; dacă întârzie așteapt-o căci va

veni și se va împlini negreșit.... Cel neprihănit va trăi prin credința lui”.

De asemenea, o parte din proorocia lui Ezechiel a fost un izvor de putere și de

mângâiere pentru credincioși: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: «Fiul omului, ce

înseamnă acest cuvânt de batjocură, pe care-l întrebuințați în țara lui Israel: Zilele se lungesc,

și toate vedeniile rămân neîmplinite?» De aceea spune-le: «Așa vorbește Domnul

Dumnezeu.... Se apropie zilele, și toate vedeniile se vor împlini! Voi vorbi; ce voi spune

se va împlini, și nu va mai fi amânat». Casa lui Israel zice: «Vedeniile pe care le are el nu

sunt aproape să se împlinească, și proorocește pentru vremuri depărtate!» De aceea spune-

le: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Nu va fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci

107

cuvântul, pe care-l voi rosti, se va împlini», zice Domnul, Dumnezeu.” (Ezechiel 12, 21-

25.27-28)

Aceia care așteptau s-au bucurat că Acela, care cunoaște sfârșitul de la început,

privise prin veacuri și, prevăzând dezamăgirile, le dăduse cuvinte de curaj și de nădejde.

Dacă n-ar fi fost aceste părți din Scriptură, care să-i îndemne să aștepte cu răbdare și să țină

cu tărie la încrederea lor în Cuvântul lui Dumnezeu, ei și-ar fi pierdut cu totul credința.”

Tragedia Veacurilor, 392-393.

„Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând: Fiu al omului, ce este acel proverb

pe care voi îl aveţi în ţara lui Israel, spunând: Zilele sunt prelungite şi orice viziune se

sfârşeşte? Spune-le de aceea: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Eu voi face acest

proverb să înceteze şi nu îl vor mai folosi ca proverb în Israel; ci spune-le: Zilele sunt

aproape şi împlinirea fiecărei viziuni. Fiindcă nu va mai fi vreo viziune deşartă, nici ghicire

linguşitoare în casa lui Israel. Fiindcă eu sunt DOMNUL; voi vorbi şi cuvântul pe care îl voi

vorbi se va întâmpla; acesta nu va mai fi prelungit, pentru că în zilele voastre, casă răzvrătită,

voi spune cuvântul şi îl voi împlini, spune Domnul DUMNEZEU. Din nou cuvântul

DOMNULUI a venit la mine, spunând: Fiu al omului, iată, cei din casa lui Israel spun:

Viziunea pe care el o vede este pentru multe zile ce au să vină şi el profeţeşte despre timpuri

îndepărtate. De aceea spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Niciunul din cuvintele

mele nu va mai fi prelungit, ci cuvântul pe care l-am vorbit va fi împlinit, spune Domnul

DUMNEZEU.” Ezechiel 12:21-28.

CELE 7 BISERICI ÎN TIMPUL NOSTRU „Ar trebui să amintim că, după cum experiența bisericii Efes, Smirna și Pergam se vor

repeta în ultima biserică înainte de a doua venire a lui Cristos, tot așa istoria Tiatirei își

va avea echivalentul în ultima generație.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos,

69.

„El a aplicat teste, iar toate au indicat anul 1843 ca timpul când lumea trebuie să ureze

bun venit Mântuitorului ei. Condiția poporului la prima venire a Domnului Cristos a fost

repetată atunci.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 75.

„A fost un timp în istoria bisericii Pergam, când Creștinismul a crezut că Păgânismul

era mort; însă în realitate, religia care era aparent biruită, învinsese. Păgânismul botezat, a

intrat în biserică. În zilele bisericii Sardes această istorie s-a repetat.” Stephen N. Haskell,

Story of the Seer of Patmos, 75, 76.

AȘADAR,

„Asupra acestei ultime biserici – rămășița, – strălucesc razele acumulate ale tututor

veacurilor din trecut.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 69.

108

PERIOADA DE LEGARE

(THE BINDING OFF PERIOD)

- MARK BRUCE -

109

THE BINDING OFF

Mat 13:24 Another parable put he forth

unto them, saying, The kingdom of heaven is

likened unto a man which sowed good seed

in his field:

Mat 13:25 But while men slept, his

enemy came and sowed tares among the

wheat, and went his way.

Mat 13:26 But when the blade was

sprung up, and brought forth fruit, then

appeared the tares also.

Mat 13:27 So the servants of the

householder came and said unto him, Sir,

didst not thou sow good seed in thy field?

from whence then hath it tares?

Mat 13:28 He said unto them, An enemy

hath done this. The servants said unto him,

Wilt thou then that we go and gather them

up?

Mat 13:29 But he said, Nay; lest while

ye gather up the tares, ye root up also the

wheat with them.

Mat 13:30 Let both grow together until

the harvest: and in the time of harvest I will

say to the reapers, Gather ye together first the

tares, and bind them in bundles to burn

them: but gather the wheat into my barn.

PERIOADA DE LEGARE

Matei 13:24. Le-a pus înainte altă

parabolă, spunând: Împărăţia cerului se

aseamănă cu un om care a semănat

sămânţă bună în câmpul lui.

13:25 . Dar, pe când dormeau oamenii,

a venit duşmanul lui şi a semănat neghine în

grâu şi a plecat.

13:26 . Iar când au răsărit firele de grâu

şi au făcut rod, atunci au apărut şi neghinele.

13:27 . Aşa că robii stăpânului au venit şi

i-au spus: Domnule, nu ai semănat sămânţă

bună în câmpul tău? De unde are aşadar

neghine?

13:28 . El le-a spus: Un duşman a făcut

aceasta. Iar robii i-au spus: Voieşti dar să

mergem să le strângem?

13:29 . Dar el a spus: Nu; ca nu cumva,

strângând neghinele să dezrădăcinaţi şi grâul

împreună cu ele.

13:30 . Lăsaţi-le să crească împreună

amândouă până la seceriş; şi la timpul

secerişului, voi spune secerătorilor: Strângeţi

întâi neghinele şi legaţi-le în snopi să le

ardeţi; dar grâul adunaţi-l în grânarul meu.

110

THE TARES

There have been and always will be tares

among the wheat, the foolish virgins with the

wise, those who have no oil in their vessels

with their lamps. There was a covetous Judas

in the church Christ formed on earth, and

there will be Judases in the church in every

stage of her history

{ ST October 23, 1879, Art. B, par. 10 }

Mat 27:1 When the morning was come,

all the chief priests and elders of the people

took counsel against Jesus to put him to

death:

Mat 27:2 And when they had bound

him, they led him away, and delivered him to

Pontius Pilate the governor.

Mat 27:3 Then Judas, which had

betrayed him, when he saw that he was

condemned, repented himself, and brought

again the thirty pieces of silver to the chief

priests and elders,

Mat 27:4 Saying, I have sinned in that I

have betrayed the innocent blood. And they

said, What is that to us? see thou to that.

Mat 27:5 And he cast down the pieces

of silver in the temple, and departed, and

went and hanged himself.

Gal 3:13 Christ hath redeemed us from

the curse of the law, being made a curse for

us: for it is written, Cursed is every one that

hangeth on a tree:

NEGHINA

„A fost și întotdeauna va fi neghină

printre grâu, și fecioarele neînțelepte

împreună cu cele înțelepte, acelea care nu au

untdelemn în vasele candelelor lor. A existat

un Iuda lacom în biserica pe care Domnul

Cristos a format-o pe pământ, și vor exista

alți Iuda în biserică în fiecare fază a istoriei

ei.” Signs of the Times, 23 Octombrie, 1879

Matei 27:1 Când a venit dimineaţa, toţi

preoţii de seamă şi bătrânii poporului au ţinut

sfat împotriva lui Isus, să îl ucidă.

Matei 27:2 . Şi legându-l, l-au dus şi l-au

predat lui Pontius Pilat, guvernatorul.

Matei 27:3 . Atunci Iuda, care l-a trădat,

când a văzut că a fost condamnat, s-a căit şi a

adus înapoi cei treizeci de arginţi marilor

preoţi şi bătrânilor,

Matei 27:4 . Spunând: Am păcătuit prin

aceea că am trădat sângele nevinovat. Dar ei

au spus: Ce ne pasă nouă? Te priveşte!

Matei 27:5 . Şi el aruncând arginţii în

templu, a plecat; şi s-a dus şi s-a spânzurat.

Galateni 3:13 Cristos ne-a răscumpărat

din blestemul legii, făcându-se blestem

pentru noi; fiindcă este scris: Blestemat este

oricine atârnă pe lemn,

THE THIRD ANGEL I then saw the third angel. Said my

accompanying angel, “Fearful is his work.

Awful is his mission. He is the angel that is

to select the wheat from the tares, and seal,

ÎNGERUL AL TREILEA Apoi am văzut cel de-al treilea înger.

Îngerul meu însoțitor a spus: „Înfricoșătoare

este lucrarea lui. Teribilă îi este misiunea. El

este îngerul care urmează să despartă grâul de

111

or bind, the wheat for the heavenly garner.

These things should engross the whole mind,

the whole attention.” { EW 118.1}

neghină și să sigileze — sau să lege — snopii

de grâu pentru hambarul ceresc. Aceste

lucruri ar trebui să ocupe cu totul mintea și să

angajeze întreaga atenție.” Scrieri Timpurii,

118.

THE HARVEST/MIDNIGHT CRY

Mat 13:30 Let both grow together

until the harvest: and in the time of harvest

I will say to the reapers, Gather ye together

first the tares, and bind them in bundles to

burn them: but gather the wheat into my

barn.

Joe 3:12 Let the heathen be wakened,

and come up to the valley of Jehoshaphat: for

there will I sit to judge all the heathen round

about.

Joe 3:13 Put ye in the sickle, for the

harvest is ripe: come, get you down; for the

press is full, the fats overflow; for their

wickedness is great.

Joe 3:14 Multitudes, multitudes in the

valley of decision: for the day of the LORD

is near in the valley of decision.

Has God no living church? He has a

church, but it is the church militant, not

the church triumphant. We are sorry that

there are defective members, that there are

tares amid the wheat. Jesus said: “The

kingdom of heaven is likened unto a man

which sowed good seed in his field: but while

men slept, his enemy came and sowed tares

among the wheat, and went his way.... So the

servants of the householder came and said

unto him, Sir, didst not thou sow good seed

in thy field? from whence then hath it tares?

He said unto them, An enemy hath done this.

The servants said unto him, Wilt thou then

that we go and gather them up? But he said,

Nay; lest while ye gather up the tares, ye root

up also the wheat with them. Let both grow

SECERIȘUL/STRIGĂTUL DE LA

MIEZUL NOPȚII

Matei 13:30. Lăsaţi-le să crească

împreună amândouă până la seceriş; şi la

timpul secerişului, voi spune secerătorilor:

Strângeţi întâi neghinele şi legaţi-le în snopi

să le ardeţi; dar grâul adunaţi-l în grânarul

meu.

Ioel 3:12 . Păgânii să fie treziţi şi să urce

la valea lui Iosafat, pentru că acolo voi şedea,

ca să judec pe toţi păgânii de jur împrejur.

Ioel 3:13 . Puneţi secera, pentru că

secerişul este copt; veniţi, coborâţi, pentru

că presa este plină, teascurile se revarsă,

pentru că mare este stricăciunea lor.

Ioel 3:14. Mulţimi, mulţimi în valea

hotărârii, pentru că ziua DOMNULUI este

aproape în valea hotărârii.

„Oare Dumnezeu nu are nicio biserică

vie pe pământ? El are o biserică, dar

aceasta este o biserică luptătoare, nu o

biserică triumfătoare. Ne pare rău că în ea

sunt membri cu greșeli, că în mijlocul grâului

există neghină. Domnul Isus spunea:

„împărăția cerurilor se aseamănă cu un om

care a semănat o sămânță bună în țarina lui.

Dar, pe când dormeau oamenii, a venit

vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și

a plecat. Când au răsărit firele de grâu și au

făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. Robii

stăpânului casei au venit și i-au zis:

«Doamne, n-ai semănat sămânță bună în

țarina ta? De unde are dar neghină?» El le-a

răspuns: «Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta».

Și robii i-au zis: «Vrei dar să mergem s-o

112

together until the harvest: and in the time

of harvest I will say to the reapers, Gather

ye together first the tares, and bind them

in bundles to burn them: but gather the

wheat into my barn.” { TM 45.1}

In the parable of the wheat and the tares,

we see the reason why the tares were not to

be plucked up; it was lest the wheat be rooted

up with the tares. Human opinion and

judgment would make grave mistakes. But

rather than have a mistake made, and one

single blade of wheat rooted up, the Master

says, “Let both grow together until the

harvest;” then the angels will gather out the

tares, which will be appointed to destruction.

Although in our churches, that claim to

believe advanced truth, there are those who

are faulty and erring, as tares among the

wheat, God is long-suffering and patient. He

reproves and warns the erring, but He does

not destroy those who are long in learning the

lesson He would teach them; He does not

uproot the tares from the wheat. Tares and

wheat are to grow together till the harvest;

when the wheat comes to its full growth

and development, and because of its

character when ripened, it will be fully

distinguished from the tares. { TM 45.2}

Ask ye of the Lord rain in the time of the

latter rain; so the Lord shall make bright

clouds, and give them showers of rain.” “He

will cause to come down for you the rain, the

former rain, and the latter rain.” In the East

the former rain falls at the sowing-time. It is

necessary in order that the seed may

germinate. Under the influence of the

fertilizing showers, the tender shoot springs

up. The latter rain, falling near the close of

the season, ripens the grain, and prepares

it for the sickle. The Lord employs these

operations of nature to represent the work of

the Holy Spirit. As the dew and the rain are

smulgem?» «Nu», le-a zis el, «ca nu cumva,

smulgând neghina să smulgeți și grâul

împreună cu ea. Lăsați-le să crească

amândouă până la seceriș și, la vremea

secerișului, voi spune secerătorilor:

„Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi,

ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în

grânarul meu”».

În parabola grâului și neghinei,

înțelegem că neghina nu trebuie să fie

smulsă, pentru ca grâul să nu fie smuls

împreună cu ea. Opiniile și judecata

omenească ar putea face greșeli grave. Mai

bine decât să se comită greșeli, decât să fie

smuls chiar și un singur fir de grâu, Stăpânul

zice: „Lăsați-le să crească amândouă până la

seceriș”. Atunci, îngerii sunt cei care vor

strânge neghina și o vor destina nimicirii.

Deși în bisericile noastre care cred că au

adevărul prezent, unii fac greșeli,

asemănându-se neghinei aflate în mijlocul

grâului, Dumnezeu este plin de îndurare și

răbdător. El îi mustră și îi avertizează pe cei

greșiți, dar nu îi nimicește pe aceia care

doresc să învețe lecția prezentată de Domnul

Isus. El nu smulge neghina din mijlocul

grâului. Grâul și neghina trebuie să crească

împreună până la seceriș, când grâul va

ajunge la maturitate deplină și va fi ușor

de deosebit de neghină.” Mărturii Pentru

Pastori și Slujitorii Evangheliei, 45.

„Cereți de la Domnul ploaie, ploaie de

primăvară! Domnul scoate fulgerele și vă

trimite o ploaie îmbelșugată, pentru toată

verdeața de pe câmp.” „El vă va da ploaie la

vreme, vă va trimite ploaie timpurie și târzie,

ca odinioară.” În Răsărit, ploaia timpurie

cade în timpul semănatului. Aceasta este

necesară pentru germinarea seminței. Sub

influența fertilizatoare a apei, planta firavă

încolțește. Ploaia târzie cade aproape de

încheierea sezonului agricol, maturizând

bobul de grâu și pregătindu-l pentru

seceriș. Domnul Hristos folosește aceste

fenomene ale naturii pentru a reprezenta

113

given first to cause the seed to germinate, and

then to ripen the harvest, so the Holy Spirit is

given to carry forward, from one stage to

another, the process of spiritual growth. The

ripening of the grain represents the

completion of the work of God’s grace in

the soul. By the power of the Holy Spirit

the moral image of God is to be perfected

in the character. We are to be wholly

transformed into the likeness of Christ.

{ RH March 2, 1897, par. 1 }

The latter rain, ripening earth’s harvest,

represents the spiritual grace that prepares

the church for the coming of the Son of Man.

But unless the former rain has fallen, there

will be no life; the green blade will not spring

up. Unless the early showers have done their

work, the latter rain can bring no seed to

perfection. { RH March 2, 1897, par. 2 }

There is to be “first the blade, then the

ear, after that the full corn in the ear.”

There must be a constant development of

Christian virtue, a constant advancement in

Christian experience. This we should seek

with intensity of desire, that we may adorn

the doctrine of Christ our Saviour.

{ RH March 2, 1897, par. 3 }

lucrarea Duhului Sfânt. Așa cum rouă și

ploaia sunt dăruite mai întâi pentru a face

sămânța să germineze și apoi pentru

maturizarea recoltei, tot așa Duhul Sfânt este

dat pentru a duce mai departe procesul

creșterii spirituale, de la un stadiu la altul.

Coacerea grâului reprezintă încheierea

lucrării harului lui Dumnezeu în suflet.

Prin puterea Duhului Sfânt, chipul moral

al lui Dumnezeu trebuie să fie reprodus

desăvârșit în caracter. Noi trebuie să fim

schimbați, ajungând întru totul asemenea

lui Hristos.

Ploaia târzie care maturizează recolta

reprezintă harul spiritual care pregătește

biserica pentru venirea Fiului omului. Totuși,

dacă ploaia timpurie nu a avut loc, nu va fi

viață, firul verde nu va răsări. Prin urmare,

dacă stropii ploii timpurii nu și-au făcut

lucrarea, ploaia târzie nu poate să aducă nicio

sămânță la desăvârșire. {MP 506.2}

Trebuie să fie „mai întâi un fir verde,

apoi un spic, și apoi bobul deplin în spic”.

Este necesară o dezvoltare constantă a

virtuților creștine și o creștere continuă în

experiența creștină. Să căutăm cu o dorință

puternică această creștere, ca să putem

înfrumuseța învățătura lui Hristos,

Mântuitorul nostru. ” Review and Herald, 2

Martie, 1897 / Mărturii Pentru Pastori și

Slujitorii Evangheliei, 506.

POINT AND PERIOD There are periods which are turning

points in the history of nations and of the

church. In the providence of God, when these

different crises arrive, the light for that time

is given. If it is received, there is spiritual

progress; if it is rejected, spiritual declension

and shipwreck follow. { BEcho August 26,

1895, par. 11 }

PUNCT ȘI PERIOADĂ „Există perioade care sunt puncte de

cotitură în istoria popoarelor și cea a

bisericii. În providența lui Dumnezeu, când

aceste crize neobișnuite sosesc, este dată

lumina pentru acel timp. Dacă este

primită, atunci are loc un progres pe plan

spiritual; dacă este respinsă, urmarea este

declinul și ruina spirituală.” The Bible

Echo, 26 august 1895, par. 10.

MIDNIGHT With this movement also began the

fulfilment of the parable of the ten virgins,

MIEZUL NOPŢII Cu această mișcare a început, de

asemenea, împlinirea parabolei celor zece

114

recorded in Matthew 25, which our Lord

uttered to illustrate and enforce the doctrine

of his second coming and the end of the

world, which he had just set forth in Matthew

24. Those who became interested in this

movement went forth to meet the

Bridegroom; that is, they were aroused to

expect the coming of Christ, and to look and

wait for his return from heaven. The

Bridegroom tarried. The first point of

expectation, the close of the year 1843,

which according to Jewish reckoning ended

in the spring of 1844, passed by, and the Lord

did not come. While he tarried, they all

slumbered and slept. Surprised by the

unexpected doubt and uncertainty into which

they were thrown, the interest of the people

began to wane, and their efforts to flag. At

midnight there was a cry made, "Behold,

the Bridegroom cometh! go ye out to meet

him." Midway between the spring of 1844,

where it was at first supposed that the

2300 days would terminate, and that point

in the autumn of 1844 to which it was

afterward ascertained that they really

extended, just such a cry as this was

suddenly raised. Involuntarily, this very

phraseology was adopted: "Behold, the

Bridegroom cometh." The cause of this

sudden arousing was the discovery that the

great prophetic period of 2300 days (years)

of Dan.8:14 did not end in the spring of 1844,

but would extend to the autumn of that year,

and consequently that the time at which they

supposed they were warranted to look for the

appearing of the Lord had not passed by, but

was indeed at the door. At the same time,

the relation between the type and the

antitype relating to the cleansing of the

sanctuary was partially seen. The prophecy

declared that at the end of the 2300 days the

sanctuary should be cleansed; and as in the

type the sanctuary was cleansed on the tenth

day of the seventh month of the Jewish year,

that point in the autumn of 1844 was

accordingly fixed upon for the termination of

the 2300 years. It fell on the 22nd of

fecioare, consemnată în Matei 25, pe care

Domnul nostru a rostit-o pentru a ilustra și a

întări învățătura despre a doua sa venire și

sfârșitul lumii, pe care tocmai o prezentase în

Matei 24. Cei care au devenit interesați de

această mișcare au ieșit în întâmpinarea

Mirelui; ceea ce înseamnă că au fost treziți

să-l aștepte pe Hristos, și să cerceteze și să

aștepte întoarcerea lui din cer. Mirele a

întârziat. Prima dată de așteptare, încheierea

anului 1843, care, potrivit calculului evreilor

s-a încheiat în primăvara anului 1844, a

trecut, și Domnul nu a venit. În timp ce el

întârzia, au ațipit toți și au adormit. Surprinși

de o îndoială neașteptată și nesiguranța în

care au fost aruncați, interesul oamenilor a

început să scadă, și eforturile lor au slăbit. La

miezul nopții s-a auzit o strigare: „Iată,

Mirele vine! Ieșiți-i în întâmpinare.” La

jumătatea distanței dintre primăvara

anului 1844, unde s-a presupus la început

că se vor termina cele 2300 de zile, și acel

punct în toamna anului 1844, când s-a

constatat ulterior că se terminau cu

adevărat, un astfel de strigăt s-a ridicat

brusc. Involuntar, a fost adoptată chiar

această frazeologie (expresie): „Iată, Mirele

vine.” Cauza acestei deșteptări bruște a fost

descoperirea că marea perioadă profetică de

2300 de zile (ani) din Dan. 8:14 nu s-a

încheiat în primăvara anului 1844, ci se va

extinde până în toamna acelui an, și, în

consecință, timpul în care s-a presupus că ar

fi justificat să aștepte arătarea Domnului nu

trecuse, ci era într-adevăr la ușă. În același

timp, relația dintre tip și antitip în ceea ce

privește curățirea sanctuarului a fost

văzută parțial. Profeția a declarat că, la

sfârșitul celor 2300 de zile sanctuarul va fi

curățit; și, precum în tip sanctuarul era curățit

în a zecea zi a lunii a șaptea a anului evreiesc,

acel punct în timp din toamna anului 1844 a

fost în consecință fixat pentru încheierea

celor 2300 de ani. A căzut pe 22 octombrie.

Probabil nici o mișcare nu a manifestat

vreodată o activitate mai mare decât aceasta

cuprinsă între mijlocul verii anului 1844,

115

October. Between the mid-summer of

1844, when the light on these subjects was

first seen, and the day and month above

named when the 2300 years terminated,

perhaps no movement ever exhibited greater

activity than this respecting the soon coming

of Christ, and in no cause was ever more

accomplished in so short a space of time. A

religious wave swept over this country, and

the nation was stirred as no people have been

stirred since the opening of the great

Reformation of the sixteenth century. This

was called the "seventh-month

movement," and was more particularly

confined to the United States and Canada.

{1897 UrS, DAR 639.3}

când a fost văzută pentru prima dată

lumina cu privire la aceste subiecte, și ziua

și luna amintite mai sus când s-au încheiat

cei 2300 de ani, în ceea ce privește apropiata

venire a lui Hristos, și nici o cauză nu s-a

împlinit vreodată într-un timp atât de scurt.

Un val religios a cuprins această țară, iar

națiunea a fost stârnită/ pusă în mișcare cum

nu au mai fost oameni puși în mișcare/ treziți

de la deschiderea marii Reforme din secolul

al XVI-lea. Aceasta a fost numită

„mișcarea lunii a șaptea”, și a fost în special

restrânsă la Statele Unite și Canada.” 1897

Uriah Smith, Daniel and Revelation, 639.

JULY 21ST/SAMUEL SNOW BOSTON

TABERNACLE

SAMUEL S. SNOW (1806-1870) was

born in Connecticut. Converted at seventeen,

he joined the Congregational Church but

later lapsed into infidelity. Early in 1840 his

brother induced him to read a secondhand

copy of Miller's Lectures, bought from a

peddler, in the hope of helping Samuel's

skepticism. This it did, and Snow soon

became a close student of the Adventist

writings. Later, after becoming an

independent preacher, he began to herald the

imminent second advent of Christ. He was

gripped by the tremendous truth that our

Saviour is returning soon, and in 1843

offered his services to the Millerites, and was

ordained by them at the Worcester,

Massachusetts, Adventist Conference in

1843. 42 {1954 LEF, PFF4 801.2}

He held the usual positions on the great

outline prophecies and their related time

periods. But he made an intensive study of

the Mosaic tabernacle service types, the

chronology of the 70 weeks, and the

crucifixion date, and was intrigued by them.

In January, 1844, he invited J. V. Himes to

New York City, to begin a course of lectures

21 IULIE/ SAMUEL SNOW ÎN CORTUL

DIN BOSTON

„SAMUEL S. SNOW (1806-1870) s-a

născut în Connecticut. Convertit la

șaptesprezece ani, el s-a alăturat Bisericii

Congregaționale, dar mai târziu a căzut în

necredință. Mai devreme, în 1840, fratele lui

l-a determinat să citească într-o ocazie o

copie a Prelegerilor lui Miller, cumparată de

la un negustor ambulant, în speranța de a

ajuta scepticismul lui Samuel. Acest lucru l-

a făcut, și Snow a devenit curând un student

sârguincios al scrierilor adventiste. Mai

târziu, după ce a devenit un predicator

independent, el a început să anunțe iminența

celei de-a doua veniri a lui Hristos. El a fost

acaparat de adevărul extraordinar că

Mântuitorul nostru se întoarce în curând, și în

1843 și-a oferit serviciile sale milleriților, și

a fost hirotonit de către aceștia la Worcester,

Massachusetts, Conferința adventistă din

1843. 42 {1954 LEF, PFF4 801.2}

El a susținut pozițiile comune în ceea ce

privește marile profeții conturate și

perioadele lor de timp aferente. Dar el a făcut

un studiu intensiv al tipurilor de servicii din

cortul mozaic, cronologia celor 70 de

săptămâni, și data răstignirii, și a fost intrigat

116

in Franklin Hall. And Snow himself grew in

preaching power. However, in time friction

developed locally over his conviction that

the great 2300-year period would not end

until the autumn, rather than by the spring, of

1844. And this criticism was despite the fact

that in May of 1843 Miller had called

attention through the leading Adventist

papers to the types of the Mosaic law, and

how the vernal types had been fulfilled

exactly at the first advent. 43 {1954 LEF,

PFF4 802.1}

Miller had expressed his conviction that

the seventh month, or autumnal types, would

be similarly fulfilled at the second advent.

Snow, however, was more positive and

specific, believing that the autumnal types

would be fulfilled just as meticulously as to

the day (the Day of Atonement) in

connection with the second advent. At first

he was not entirely clear as to the year—

whether "1843" or "1844"—but he was fully

persuaded as to the autumnal aspect. So in

February, 1844, Snow began to present his

convictions publicly, stressing the end of the

2300 years, and of the other periods of

Miller's customary list, as destined to occur

in the autumn of 1844. {1954 LEF, PFF4

802.2}

During January and February he had

been preaching on the fall of Babylon and the

coming of the Lord, as the Bridegroom to the

"marriage," on the tenth day of the seventh

(Jewish) month, 1844. However, there was

but little interest or response at the time. In

April he located his family in Worcester and

went to New York, where hostility had

lessened concerning the preaching of the

seventh month of 1844— Miller's "Jewish

year 1843" having then expired. After three

weeks in New York, Brooklyn, and Newark

he went on to Philadelphia upon request of

George Storrs. In May he returned to

Worcester, remaining until July 21. Then,

by invitation, Snow preached that day in

the large Boston Tabernacle on the text,

"Behold, the Bridegroom cometh (on the

de ele. În ianuarie, 1844, l-a invitat pe J.V.

Himes la New York, pentru a începe un curs

de prelegeri în Franklin Hall. Și Snow însuși

a crescut în puterea de a predica. Cu toate

acestea, în timp divergența s-a dezvoltat la

nivel local în ceea ce privește convingerea sa

că marea perioadă a celor 2300 de ani nu se

va încheia decât în toamnă, mai degrabă

decât în primăvara anului 1844. Și această

critică a fost în ciuda faptului că în luna mai

a anului 1843 Miller a atras atentia prin cele

mai importante ziare adventiste în ceea ce

privește tipurile din legea mozaică și cum

tipurile din primăvară s-au împlinit întocmai

la prima venire. 43 {1954 LEF, PFF4 802.1}

Miller și-a exprimat convingerea că luna

a șaptea, sau tipurile de toamnă, s-ar împlini

în mod similar la a doua venire. Snow, cu

toate acestea, era mult mai convins și

specific, crezând că tipurile de toamnă s-ar

împlini la fel de meticulos în ceea ce privește

ziua (Ziua Ispășirii) în legătură cu a doua

venire. La început el nu era în totul clar cu

privire la an—dacă era vorba de "1843" sau

"1844"—dar el era pe deplin convins în ceea

ce privește aspectul de toamnă. Deci, în luna

februarie, 1844, Snow a început să

prezinte public convingerile sale,

subliniind sfârșitul celor 2300 de ani, și a

altor perioade din obișnuita listă a lui Miller,

ca destinate să aibă loc în toamna anului

1844. {1954 LEF, PFF4 802.2}

În perioada lunilor ianuarie și februarie el

predicase legat de căderea Babilonului și

venirea Domnului, ca Mire la "căsătorie", în

a zecea zi din luna a șaptea (din calendarul

evreiesc) 1844. Cu toate acestea, nu a existat

decât puțin interes sau răspuns la momentul

respectiv. În aprilie și-a mutat familia în

Worcester și a mers la New York, unde era

mai puțină ostilitate în ceea ce privește

predicarea despre luna a șaptea din 1844—

"anul evreiesc 1843" a lui Miller încheindu-

se. După trei săptămâni în New York,

Brooklyn, și Newark s-a dus în Filadelfia la

cererea lui George Storrs. În luna mai s-a

întors în Worcester, rămânând acolo până

117

tenth day of the seventh month), go ye out

to meet him!" {1954 LEF, PFF4 802.3}

This began to arouse some from their

apathy. But soon after, at the large Exeter,

New Hampshire, camp meeting— August

12-17—he gave three remarkable discourses,

to be noted more fully soon. The first was on

the 1844 ending of the great prophetic time

periods; the second on the Mosaic sanctuary

service types, and their antitypical

fulfillment in the Christian dispensation; and

the third on the date of Christ's crucifixion in

the "midst" of the seventieth prophetic week,

which therefore brought an end of the 70

weeks in the seventh month of A.D. 34. And

in consequence, the close of the 2300 years

would similarly extend to the seventh month

of 1844, which equated largely with the

month of October. {1954 LEF, PFF4 803.1}

21st July = 94 days from the 1D1M and 94

Days from the 10D7M

Mat 25:5 While the bridegroom tarried, they

all slumbered and slept.

Mat 25:6 And at midnight there was a cry

made, Behold, the bridegroom cometh; go

ye out to meet him.

Mat 25:7 Then all those virgins arose, and

trimmed their lamps.

Mat 25:8 And the foolish said unto the wise,

Give us of your oil; for our lamps are gone

out.

Mat 25:9 But the wise answered, saying, Not

so; lest there be not enough for us and you:

but go ye rather to them that sell, and buy for

yourselves.

pe 21 iulie. Apoi, fiind invitat, Snow a

predicat în acea zi în marele Tabernacol

din Boston despre textul, „Iată, Mirele

vine (în a zecea zi a lunii a șaptea), ieșiți-i

în întâmpinare!” {1954 LEF, PFF4 802.3}

Acest lucru a început să-i trezească pe

unii din apatia lor. Dar la scurt timp după, la

marea adunare de tabără din Exeter, New

Hampshire— 12-17 august —el a ținut trei

discursuri remarcabile, care aveau să atragă

și mai mult atenția în curând. Primul a fost

despre faptul că în 1844 aveau să se încheie

marile perioade de timp profetice; al doilea

era cu privire la tipurile de servicii mozaice

din sanctuar, și împlinirea lor antitipică în

dispensațiunea creștină; iar al treilea despre

data răstignirii lui Hristos la "mijlocul" celei

de-a șaptezecea săptămâni profetice care,

prin urmare, a condus la încheierea celor 70

de săptămâni în luna a șaptea a anului 34 e.n.

Și, în consecință, încheierea celor 2300 de ani

s-ar extinde în mod similar până în luna a

șaptea a anului 1844, care echivalează cu

luna octombrie.” LeRoy Edwin Froom, The

Prophetic Faith of Our Fathers, vol 4, 802-

803.

21 iulie = 90 de zile de la Prima zi a lunii

Întâi și 94 de zile de la ziua a 10-a a lunii a

șaptea

Mat 25: 5 . În timp ce mirele întârzia, au aţipit

toate şi au adormit.

Mat 25: 6 . Şi la miezul nopţii s-a făcut o

strigare: Iată, vine mirele; ieşiţi-i în

întâmpinare.

Mat 25: 7 . Atunci toate acele fecioare s-au

ridicat şi şi-au pregătit candelele.

Mat 25: 8 . Şi cele fără minte au spus celor

înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru,

pentru că ni s-au stins candelele.

Mat 25: 9 . Dar cele înţelepte au răspuns,

zicând: Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici

nouă nici vouă; ci mai degrabă duceţi-vă la

cei ce vând şi cumpăraţi-vă.

118

Mat 25:10 And while they went to buy, the

bridegroom came; and they that were ready

went in with him to the marriage: and the

door was shut.

Mat 25:11 Afterward came also the other

virgins, saying, Lord, Lord, open to us.

Mat 25:12 But he answered and said, Verily

I say unto you, I know you not.

Mat 25: 10 . Şi pe când se duceau să cumpere,

a venit mirele; şi cele ce erau pregătite, au

intrat cu el la nuntă; şi uşa a fost închisă.

Mat 25: 11 . Şi după aceea au venit şi celelalte

fecioare, spunând: Doamne,

Doamne,deschide-ne.

Mat 25: 12 . Dar el a răspuns şi a zis:

Adevărat vă spun: Nu vă cunosc.

CHURCH TRIUMPHANT Now the church is militant. Now we

are confronted with a world in midnight

darkness, almost wholly given over to

idolatry. But the day is coming in which the

battle will have been fought, the victory won.

The will of God is to be done on earth, as it

is done in heaven. Then the nations will own

no other law than the law of heaven. All will

be a happy, united family, clothed with the

garments of praise and thanksgiving,—the

robe of Christ’s righteousness. All nature, in

its surpassing loveliness, will offer to God a

constant tribute of praise and adoration. The

world will be bathed in the light of heaven.

The years will move on in gladness. The

light of the moon will be as the light of the

sun, and the light of the sun will be

sevenfold greater than it is now. Over the

scene the morning stars will sing together,

and the sons of God will shout for joy, while

God and Christ will unite in proclaiming,

“There shall be no more sin, neither shall

there be any more death.” { CET 229.1 }

God has a church upon the earth who

are His chosen people, who keep His

commandments. He is leading, not stray

offshoots, not one here and one there, but a

people. The truth is a sanctifying power; but

the church militant is not the church

triumphant. There are tares among the wheat.

“Wilt thou then that we ... gather them up?”

was the question of the servant; but the

master answered, “Nay; lest while ye gather

up the tares, ye root up also the wheat with

them.” The gospel net draws not only good

BISERICA TRIUMFĂTOARE „Acum, biserica este luptătoare.

Acum, suntem în luptă cu o lume adâncită

în întuneric de miez de noapte și dedată

aproape cu totul la idolatrie. Dar vine ziua

când lupta va fi terminată și victoria

câștigată. Voia lui Dumnezeu trebuie să se

facă pe pământ, așa cum se face în ceruri.

Națiunile nu vor mai avea altă lege în afară

de Legea cerului. Toți vor fi o familie fericită,

unită și îmbrăcată cu veșmintele laudei și

mulțumirii — haina neprihănirii Domnului

Hristos. Întreaga natură, în frumusețea ei

desăvârșită, îi va oferi lui Dumnezeu un tribut

continuu de laudă și adorare. Lumea va fi

scăldată în lumină cerească. Anii se vor

petrece în bucurie. Lumina lunii va fi ca

lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi

de șapte ori mai mare ca acum. La

priveliștea aceasta, stelele dimineții vor cânta

împreună, iar copiii lui Dumnezeu vor striga

de bucurie, în timp ce Dumnezeu și Hristos

se vor uni pentru a proclama: „Nu va mai fi

păcat și moarte nu va mai fi”. {SB 341.1}

Dumnezeu are o biserică pe pământ,

care constituie poporul Său ales, care ține

poruncile Lui. El conduce, nu indivizi

disparați, unul ici, unul colo, ci un popor.

Adevărul este o putere sfințitoare; însă

biserica luptătoare nu este biserica biruitoare.

Există neghină printre grâu. „Vrei dar ... să o

smulgem?” a fost întrebarea robului; dar

stăpânul a răspuns: „Nu, ca nu cumva,

smulgând neghina, să smulgeți și grâul

împreună cu ea.” (Matei 13, 28.29). Plasa

Evangheliei prinde nu numai pești buni, ci și

119

fish, but bad ones as well, and the Lord only

knows who are His….. { CCh 240.1}

…. God has a distinct people, a church

on earth, second to none, but superior to all

in their facilities to teach the truth, to

vindicate the law of God. God has divinely

appointed agencies—men whom He is

leading, who have borne the heat and

burden of the day, who are cooperating with

heavenly instrumentalities to advance the

kingdom of Christ in our world. Let all unite

with these chosen agents, and be found at last

among those who have the patience of the

saints, who keep the commandments of God,

and have the faith of Jesus.429 { CCh 240.4}

2Sa 4:5 And the sons of Rimmon the

Beerothite, Rechab and Baanah, went, and

came about the heat of the day to the house

of Ishbosheth, who lay on a bed at noon

pești răi și numai Domnul îi cunoaște pe cei

care sunt ai Lui. {SB 240.1}

...Dumnezeu are un popor deosebit, o

biserică pe pământ, care nu este inferioară

nimănui, ci superioară în toate privințele,

pentru a prezenta adevărul și a apăra Legea

lui Dumnezeu. Dumnezeu a rânduit în mod

divin agenți — oameni pe care El îi conduce,

care au suportat zăduful zilei, care

cooperează cu instrumentele cerești pentru

înaintarea împărăției lui Hristos în lumea

noastră. Fie ca toți să se unească cu aceste

unelte alese și să fie găsiți în cele din urmă

printre cei care au răbdarea sfinților, care

păzesc poruncile lui Dumnezeu și au credința

lui Isus.” Sfaturi pentru Biserică, 240.

2Samuel 4:5 Şi fiii lui Rimon beerotitul,

Recab şi Baana, au mers şi au ajuns pe la

arşiţa zilei la casa lui Iş-Boşet, care era

întins în pat la amiază.

NOON 1Ki 18:26 And they took the bullock

which was given them, and they dressed it,

and called on the name of Baal from

morning even until noon, saying, O Baal,

hear us. But there was no voice, nor any that

answered. And they leaped upon the altar

which was made.

1Ki 18:27 And it came to pass at noon,

that Elijah mocked them, and said, Cry

aloud: for he is a god; either he is talking, or

he is pursuing, or he is in a journey, or

peradventure he sleepeth, and must be

awaked.

1Ki 18:28 And they cried aloud, and cut

themselves after their manner with knives

and lancets, till the blood gushed out upon

them.

1Ki 18:29 And it came to pass, when

midday was past, and they prophesied

until the time of the offering of the evening

AMIAZĂ 1Sam18:26 . Şi ei au luat taurul care le-a

fost dat şi l-au pregătit; şi au chemat

numelelui Baal de dimineaţă până la

amiază, spunând: Baale, ascultă-ne. Dar nu a

fost nicio voce, nici nu a răspuns nimeni. Şi

săreau pe altarul care fusese făcut.

1Sam18:27 . Şi s-a întâmplat la amiază,

că Ilie i-a batjocorit şi a spus: Strigaţi cu

voce tare, pentru că el este dumnezeu; fie

vorbeşte, sau urmăreşte ceva, sau este într-o

călătorie, sau poate doarme şi trebuie

trezit.

1Sam18:28 . Şi au strigat cu voce tare şi

s-au tăiat după obiceiul lor cu săbii şi suliţe,

până când sângele a ţâşnit pe ei.

1Sam18:29 . Şi s-a întâmplat, când

miezul zilei a trecut şi ei au profeţit până

la timpul oferirii sacrificiului de seară, că

nu a fost nici voce, nici cineva care să

120

sacrifice, that there was neither voice, nor

any to answer, nor any that regarded.

1Ki 18:30 And Elijah said unto all the

people, Come near unto me. And all the

people came near unto him. And he repaired

the altar of the LORD that was broken

down.

1Ki 18:31 And Elijah took twelve

stones, according to the number of the tribes

of the sons of Jacob, unto whom the word of

the LORD came, saying, Israel shall be thy

name:

răspundă, nici cineva care să dea

ascultare.

1Sam18:30 . Şi Ilie a spus către tot

poporul: Apropiaţi-vă de mine. Şi tot poporul

s-a apropiat de el. Şi el a reparat altarul

DOMNULUI care era dărâmat.

1Sam18:31 . Şi Ilie a luat douăsprezece

pietre, conform numărului triburilor fiilor lui

Iacob, către care cuvântul DOMNULUI a

venit, spunând: Israel va fi numele tău;

SIXTH AND NINTH HOUR Mat 27:45 Now from the sixth hour

there was darkness over all the land unto

the ninth hour.

Mat 27:46 And about the ninth hour

Jesus cried with a loud voice, saying, Eli, Eli,

lama sabachthani? that is to say, My God,

my God, why hast thou forsaken me?

Behold the Son of God suffering on the

cross for three terrible hours of agony,

enduring the penalty of transgression, in

order that repentant, believing ones might

have eternal life. And in the darkest hour,

when the Saviour was enduring the greatest

suffering that Satan could bring to torture his

humanity, the Father hid from his Son his

face of pity, comfort, and love. Twice, at the

baptism and at the transfiguration, the voice

of God had been heard proclaiming Christ as

his Son. The third time, just before the

betrayal, the Father had spoken, witnessing

to his Son. But now the voice from heaven

was silent. No testimony in the Saviour’s

favor was heard. Alone he suffered abuse

and mockery.

{ YI June 14, 1900, par. 3 }

Mat 20:1 For the kingdom of heaven is

like unto a man that is an householder, which

ORA A ȘASEA ȘI A NOUA Matei 27:45 Iar de la ora şase s-a făcut

întuneric peste toată țara, până la ora nouă.

46 . Şi pe la ora nouă, Isus a strigat cu

voce tare, spunând: Eli, Eli, lama sabactani?

Care este tradus: Dumnezeul meu,

Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?

„Iată-L pe Fiul lui Dumnezeu suferind pe

cruce trei ore teribile de agonie, îndurând

plata păcatului, pentru ca pocăiții credincioși

să poată avea viață veșnică. Iar în cel mai

întunecat ceas, atunci când Mântuitorul

îndura cea mai mare suferință cu care Satan

putea să-i tortureze umanitatea, Tatăl și-a

ascuns de Fiul fața Sa de compătimire,

mângâiere și dragoste. De două ori, la botez

și la schimbarea la față, vocea lui Dumnezeu

s-a auzit proclamându-L pe Cristos al Său fiu.

A treia oară, chiar înainte de trădare, Tatăl a

vorbit, mărturisind Fiului Său. Însă acum

vocea din cer era tăcură. Nu s-a auzit nicio

mărturisire în favoarea Mântuitorului. El a

suferit batjocurile și abuzul singur.” Youth

Instructor, 14 Iunie, 1900.

Mat 20:1Fiindcă împărăţia cerului se

aseamănă cu un om gospodar,care a ieşit

121

went out early in the morning to hire

labourers into his vineyard.

Mat 20:2 And when he had agreed with

the labourers for a penny a day, he sent them

into his vineyard.

Mat 20:3 And he went out about the

third hour, and saw others standing idle in

the marketplace,

Mat 20:4 And said unto them; Go ye also

into the vineyard, and whatsoever is right I

will give you. And they went their way.

Mat 20:5 Again he went out about the

sixth and ninth hour, and did likewise.

Mat 20:6 And about the eleventh hour

he went out, and found others standing idle,

and saith unto them, Why stand ye here all

the day idle?

Joh 11:9 Jesus answered, Are there not

twelve hours in the day? If any man walk in

the day, he stumbleth not, because he seeth

the light of this world.

devreme dimineaţa să angajeze lucrători în

via lui.

Mat 20:2 . Ş i după ce s-a învoit cu

lucrătorii cu câte un dinar pe zi, i-a trimis în

via lui.

Mat 20:3 . Şi a ieşit pe la ora a treia şi a

văzut pe alţii stând în picioare fără lucru în

piaţă.

Mat 20:4 . Ş i le-a spus: Duceţi-vă şi voi

în vie şi vă voi da ce este drept. Şi s-au dus.

Mat 20:5 . A ieşit din nou pe la ora a

şasea şi pe la ora noua şi a făcut la fel.

Mat 20:6 . Şi pe la ora a unsprezecea a

ieşit şi a găsit pe alţii stând în picioare fără

lucru şi le-a spus: De ce staţi aici în picioare

toată ziua fără lucru?

Ioan 11:9 Isus a răspuns: Nu sunt

douăsprezece ore în zi? Dacă cineva umblă

ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina

lumii acesteia.

THE LAST WEEK "And He shall confirm the covenant with

many for one week." The "week" here

brought to view is the last one of the

seventy; it is the last seven years of the

period allotted especially to the Jews.

During this time, extending from A.D. 27 to

A.D. 34, Christ, at first in person and

afterward by His disciples, extended the

gospel invitation especially to the Jews. As

the apostles went forth with the good tidings

of the kingdom, the Saviour's direction was:

"Go not into the way of the Gentiles, and into

any city of the Samaritans enter ye not: but

go rather to the lost sheep of the house of

Israel." Matthew 10:5, 6. {GC 327.2}

"In the midst of the week He shall

cause the sacrifice and the oblation to cease."

In A.D. 31, three and a half years after His

baptism, our Lord was crucified. With the

great sacrifice offered upon Calvary, ended

ULTIMA SĂPTĂMÂNĂ „El va încheia un legământ trainic cu

mulți timp de o săptămână”. „Săptămâna”

amintită aici este ultima dintre cele

șaptezeci; ea reprezintă ultimii șapte ani

din perioada pusă deoparte pentru iudei.

În vremea aceasta, care începe de la anul 27

până la anul 34 d.Hr., Hristos în mod

personal, apoi prin ucenicii Săi, a adresat

invitația Evangheliei îndeosebi iudeilor. De

asemenea, atunci când apostolii au pornit cu

vestea cea bună a Împărăției, îndrumarea

Mântuitorului era: „Să nu mergeți pe calea

Neamurilor și să nu intrați în vreo cetate a

Samaritenilor; ci mergeți mai degrabă la oile

pierdute ale casei lui Israel”. (Matei 10, 5.6)

{TV 327.2}

„La mijlocul săptămânii va face să

înceteze jertfa și darul de mâncare”. În anul

31 d.Hr., la trei ani și jumătate după botez,

Domnul nostru a fost răstignit. Astfel, o dată

122

that system of offerings which for four

thousand years had pointed forward to the

Lamb of God. Type had met antitype, and all

the sacrifices and oblations of the ceremonial

system were there to cease. {GC 327.3}

The seventy weeks, or 490 years,

especially allotted to the Jews, ended, as

we have seen, in A.D. 34. At that time,

through the action of the Jewish Sanhedrin,

the nation sealed its rejection of the gospel

by the martyrdom of Stephen and the

persecution of the followers of Christ. Then

the message of salvation, no longer

restricted to the chosen people, was given

to the world. {GC 328.1}

cu marea jertfă oferită pe Calvar s-a încheiat

și sistemul jertfelor care arătase timp de patru

mii de ani către Mielul lui Dumnezeu. Tipul

se întâlnise cu Antitipul și toate jertfele și

darurile de mâncare din sistemul ceremonial

trebuiau să înceteze. {TV 327.3}

Cele șaptezeci de săptămâni, sau 490

de ani, rezervați îndeosebi iudeilor, s-au

încheiat așa cum am văzut, în anul 34. La

această dată, prin acțiunea Sinedriului

iudeilor, s-a pecetluit respingerea

Evangheliei prin uciderea lui Ștefan și prin

persecutarea urmașilor lui Hristos. Așa că,

începând de atunci, solia mântuirii n-a mai

fost restrânsă la poporul ales, ci a fost dată

lumii.” Tragedia Veacurilor, 327-328.

A WILDERNESS Rev 12:6 And the woman fled into the

wilderness, where she hath a place prepared

of God, that they should feed her there a

thousand two hundred and threescore days.

Rev 12:14 And to the woman were

given two wings of a great eagle, that she

might fly into the wilderness, into her

place, where she is nourished for a time, and

times, and half a time, from the face of the

serpent.

PUSITA Apoc 12:6 Şi femeia a fugit în pustie,

unde are pregătit un loc de la Dumnezeu, ca

acolo ei să o hrănească o mie două sute

şaizeci de zile.

Apoc 12:14 Şi femeii i-au fost date două

aripi ale unei acvile mari, ca să zboare în

pustie, la locul ei, unde este hrănită pentru un

timp şi timpuri şi jumătate a timpului,

ascunsă de la faţa şarpelui.

40 DAYS IN THE WILDERNESS Mat 4:1 Then was Jesus led up of the

Spirit into the wilderness to be tempted of the

devil.

Mat 4:2 And when he had fasted forty

days and forty nights, he was afterward an

hungred.

40 DE ZILE ÎN PUSTIE Mat 4:1 Atunci a fost Isus condus de

Duhul sus în pustie, să fie ispitit de diavolul.

Mat 4:2 . Şi după ce a postit patruzeci de

zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.

40 YEARS IN THE WILDERNESS Deu 2:14 And the space in which we

came from Kadeshbarnea, until we were

come over the brook Zered, was thirty and

eight years; until all the generation of the

40 DE ANI ÎN PUSTIU Deu 2:14 . Ş i timpul în care am venit de

la Cades-Barnea până am trecut pârâul Zered,

a fost de treizeci şi opt de ani, până a pierit

123

men of war were wasted out from among

the host, as the LORD sware unto them.

Deu 2:15 For indeed the hand of the

LORD was against them, to destroy them

from among the host, until they were

consumed.

Deu 2:16 So it came to pass, when all

the men of war were consumed and dead

from among the people,

Jos 5:6 For the children of Israel

walked forty years in the wilderness, till

all the people that were men of war, which

came out of Egypt, were consumed,

because they obeyed not the voice of the

LORD: unto whom the LORD sware that he

would not shew them the land, which the

LORD sware unto their fathers that he would

give us, a land that floweth with milk and

honey.

toată generaţia bărbaţilor de război din

mijlocul oştirii, precum DOMNUL le jurase.

Deu 2:15 . Fiindcă într-adevăr mâna

DOMNULUI a fost împotriva lor, ca să îi

nimicească din mijlocul oştirii, până când a

fost mistuiţi.

Deu 2:16 . Astfel s-a întâmplat, când toţi

bărbaţii de război au fost mistuiţi şi au murit

din popor,

Iosua 5:6 . Deoarece copiii lui Israel au

umblat patruzeci de ani prin pustie, până

au fost nimiciţi toţi oamenii care erau

bărbaţi de război ieşiţi din Egipt, pentru că

nu au ascultat de vocea DOMNULUI, cărora

DOMNUL le-a jurat că nu le va arăta ţara pe

care DOMNUL a jurat părinţilor lor că ne-o

va da, ţară în care curge lapte şi miere.

TWENTY FIVE Mat 24:21 For then shall be great

tribulation, such as was not since the

beginning of the world to this time, no, nor

ever shall be.

Mat 24:22 And except those days

should be shortened, there should no flesh

be saved: but for the elect's sake those days

shall be shortened.

The persecution of the church did not

continue throughout the entire period of the

1260 years. God in mercy to His people cut

short the time of their fiery trial. In

foretelling the "great tribulation" to befall

the church, the Saviour said: "Except those

days should be shortened, there should no

flesh be saved: but for the elect's sake those

days shall be shortened." Matthew 24:22.

Through the influence of the Reformation

the persecution was brought to an end prior

to 1798. {GC 266.4}

DOUĂZECI ȘI CINCI Mat 24:21 . Fiindcă atunci va fi necaz

mare, cum nu a fost de la începutul lumii

până acum şi nu va mai fi niciodată.

Mat 24:22 . Şi dacă acele zile nu ar fi

scurtate, nicio făptură nu ar fi salvată; dar

acele zile vor fi scurtate din cauza celor

aleşi

Persecutarea bisericii n-a continuat în

toată perioada de 1260 de ani. Dumnezeu, din

milă față de poporul Său, a scurtat timpul

încercării lor grele. Prevăzând marea

strâmtorare care urma să cadă asupra

bisericii, Mântuitorul spunea: „Și dacă zilele

acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa;

dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi

scurtate”. (Matei 24, 22). Datorită influenței

Reformei, persecuția s-a încheiat înainte de

anul 1798.” Tragedia Veacurilor, 266.

124

(Lisbon Earth quake) Twenty-five years

later appeared the next sign mentioned in

the prophecy--the darkening of the sun and

moon. What rendered this more striking was

the fact that the time of its fulfillment had

been definitely pointed out. In the Saviour's

conversation with His disciples upon Olivet,

after describing the long period of trial for

the church,--the 1260 years of papal

persecution, concerning which He had

promised that the tribulation should be

shortened,--He thus mentioned certain

events to precede His coming, and fixed the

time when the first of these should be

witnessed: "In those days, after that

tribulation, the sun shall be darkened, and the

moon shall not give her light." Mark 13:24.

The 1260 days, or years, terminated in 1798.

A quarter of a century earlier, persecution

had almost wholly ceased. Following this

persecution, according to the words of

Christ, the sun was to be darkened. On the

19th of May, 1780, this prophecy was

fulfilled. {GC 306.1}

Douăzeci și cinci de ani mai târziu, a

apărut al doilea semn menționat în

profeție: întunecarea soarelui și a lunii. Ceea

ce a făcut ca acest semn să fie și mai

impresionant a fost faptul că timpul împlinirii

lui fusese precis arătat. În discuția

Mântuitorului cu ucenicii Săi de pe Muntele

Măslinilor, după descrierea perioadei lungi

de încercare pentru biserică — cei 1260 de

ani de persecuție papală — cu privire la care

El făgăduise că necazul avea să fie scurtat, a

menționat câteva evenimente care aveau să

preceadă venirea Sa și a fixat timpul când

primul dintre ele urma să fie văzut: Dar „în

zilele acelea, după necazul acesta, soarele se

va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei”.

(Marcu 13, 24). Cele 1260 de zile sau ani s-

au încheiat în anul 1798. Însă, cu un sfert de

veac mai înainte, persecuția aproape că

încetase cu totul. În urma acestei persecuții,

după cuvintele lui Hristos, soarele urma să se

întunece. Astfel că, la 19 mai 1780, această

profeție s-a împlinit.” Tragedia Veacurilor,

306.

LEVITES Num 8:24 This is it that belongeth unto

the Levites: from twenty and five years old

and upward they shall go in to wait upon the

service of the tabernacle of the congregation:

Num 8:25 And from the age of fifty

years they shall cease waiting upon the

service thereof, and shall serve no more:

LEVIȚII Num 8:24 .Aceasta este ceea ce aparţine

leviţilor, de la vârsta de douăzeci şi cinci de

ani în sus, ei să intre pentru a servi în

serviciul tabernacolului întâlnirii,

Num 8:25 . Şi de la vârsta de cincizeci

de ani să înceteze să servească în serviciul

acesta şi să nu mai servească;

WILLIAM MILLER 1818-1843 He had devoted two years to the study of

the Bible, when, in 1818, he reached the

solemn conviction that in about twenty-five

years Christ would appear for the

redemption of His people. GC 329

WILLIAM MILLER 1818-1843 „Consacrase deja doi ani studiului

Bibliei când, în anul 1818, a ajuns la

convingerea solemnă că în aproximativ

douăzeci și cinci de ani Hristos urma să Se

arate pentru mântuirea poporului Său.”

Tragedia Veacurilor, 329.

125

SMYRNA/10 DAYS Rev 2:8 And unto the angel of the

church in Smyrna write; These things saith

the first and the last, which was dead, and is

alive;

Rev 2:9 I know thy works, and

tribulation, and poverty, (but thou art rich)

and I know the blasphemy of them which say

they are Jews, and are not, but are the

synagogue of Satan.

Rev 2:10 Fear none of those things

which thou shalt suffer: behold, the devil

shall cast some of you into prison, that ye

may be tried; and ye shall have tribulation

ten days: be thou faithful unto death, and

I will give thee a crown of life.

It is in a crisis that character is revealed.

When the earnest voice proclaimed at

midnight, “Behold, the bridegroom cometh;

go ye out to meet him,” and the sleeping

virgins were roused from their slumbers, it

was seen who had made preparation for

the event. Both parties were taken unawares;

but one was prepared for the emergency, and

the other was found without preparation. So

now, a sudden and unlooked-for calamity,

something that brings the soul face to face

with death, will show whether there is any

real faith in the promises of God. It will show

whether the soul is sustained by grace. The

great final test comes at the close of human

probation, when it will be too late for the

soul’s need to be supplied. { COL 412.1}

SMIRNA/10 ZILE Apoc 2:8 Şi îngerului bisericii din

Smirna, scrie-i: Acestea le spune cel dintâi

şi cel de pe urmă, care a fost mort dar este

viu;

Apoc 2:9 . Ştiu faptele tale şi necazul şi

sărăcia (dar eşti bogat), şi blasfemia acelora

care spun că sunt iudei dar nu sunt, ci sunt

sinagoga lui Satan.

Apoc 2:10 . Nu te teme de niciunul dintre

acele lucruri pe care le vei suferi; iată,

diavolul va arunca pe unii dintre voi în

închisoare, ca să fiţi încercaţi; şi veţi avea

necaz zece zile; fii credincios până la

moarte şi îţi voi da coroana vieţii.

„Caracterul se dă pe față în timp de criză.

Când vocea plină de seriozitate proclamă

în miez de noapte: „Iată mirele, ieșiți-i în

întâmpinare” și fecioarele adormite s-au

trezit din somnolența lor, atunci s-a văzut

cine s-a pregătit pentru acest eveniment.

Ambele părți au fost luate prin surprindere,

numai că o parte era pregătită pentru această

împrejurare critică, iar cealaltă parte a fost

surprinsă nepregătită. Tot astfel și astăzi, o

nenorocire neobișnuită și neașteptată, care

duce sufletul față în față cu moartea, va

arăta dacă există o reală credință în

făgăduințele lui Dumnezeu. Astfel, se va

dovedi dacă sufletul este sau nu susținut de

harul lui Dumnezeu. Încercarea finală vine la

încheierea timpului de har, când va fi prea

târziu ca să se mai satisfacă nevoile

sufletești.” Parabolele Domnului Hristos,

412.

JOSIAH LITCH/10 DAYS/THE

PREDICTION In the year 1840 another remarkable

fulfillment of prophecy excited widespread

interest. Two years before, Josiah Litch, one

JOSIAH LITCH/10 ZILE/ PREDICȚIA

În anul 1840, o altă împlinire remarcabilă

a profeției a produs un interes larg răspândit.

Cu doi ani mai înainte, Josiah Litch, unul

126

of the leading ministers preaching the second

advent, published an exposition of

Revelation 9, predicting the fall of the

Ottoman Empire. According to his

calculations, this power was to be

overthrown “in A.D. 1840, sometime in the

month of August;” and only a few days

previous to its accomplishment he wrote:

“Allowing the first period, 150 years, to

have been exactly fulfilled before Deacozes

ascended the throne by permission of the

Turks, and that the 391 years, fifteen days,

commenced at the close of the first period, it

will end on the 11th of August, 1840, when

the Ottoman power in Constantinople may

be expected to be broken. And this, I believe,

will be found to be the case.”—Josiah Litch,

in Signs of the Times, and Expositor of

Prophecy, August 1, 1840. { GC 334.4}

dintre pastorii conducători ai predicării celei

de a doua veniri, a publicat o expunere cu

privire la Apocalipsa capitolul 9, prezicând

căderea Imperiului Otoman. După

calculele sale, această putere urma să fie

zdrobită „în anul 1840, în luna August”; cu

doar câteva zile înainte de împlinire, el scria:

„Punând deoparte prima perioadă de 150

de ani, care s-a împlinit exact înainte ca

Deacozes să se urce pe tron cu îngăduința

turcilor, și ținând seamă că cei 391 de ani și

cincisprezece zile au început la încheierea

acelei prime perioade, ea se va termina la 11

August 1840, când puterea otomană din

Constantinopol se aștepta ca să cadă. Și

lucrul acesta cred că se va produce.” (Josiah

Litch, in The Signs of the Times, and

Expositor of Prophecy, 1 august 1840)

Tragedia Veacurilor, 334.

THE LOOSING OF THE ASS Mar 11:1 And when they came nigh to

Jerusalem, unto Bethphage and Bethany, at

the mount of Olives, he sendeth forth two of

his disciples,

Mar 11:2 And saith unto them, Go your way

into the village over against you: and as soon

as ye be entered into it, ye shall find a colt

tied, whereon never man sat; loose him, and

bring him.

DEZLEGAREA MĂGARULUI Marcu 11:1 Şi când au ajuns aproape de

Ierusalim, înspre Betfaghe şi Betania, la

muntele Măslinilor, a trimis înainte pe doi

dintre discipolii săi,

Marcu 11:2 . Şi le-a spus: Duceţi-vă în

satul dinaintea voastră; şi îndată ce veţi fi

intrat în el veţi găsi un măgăruş legat, pe care

nu a şezut nimeni niciodată;dezlegaţi-l şi

aduceţi-l.

FOUR DAYS Joh 11:11 These things said he: and after

that he saith unto them, Our friend Lazarus

sleepeth; but I go, that I may awake him

out of sleep.

Joh 11:17 Then when Jesus came, he

found that he had lain in the grave four

days already.

Joh 11:43 And when he thus had spoken,

he cried with a loud voice, Lazarus, come

forth.

PATRU ZILE Ioan 11:11 Acestea a spus Isus; şi după

aceea el le-a spus: Lazăr, prietenul nostru,

doarme; dar mă duc să îl trezesc din somn.

Ioan 11:17 Atunci când Isus a venit, a

aflat că el era deja de patru zile în

mormânt

Ioan 11: 43 . Şi, spunând acestea, a strigat

cu voce tare: Lazăre, vino afară.

127

Joh 11:44 And he that was dead came

forth, bound hand and foot with

graveclothes: and his face was bound about

with a napkin. Jesus saith unto them, Loose

him, and let him go.

Ioan 11:44 . Şi mortul a ieşit cu mâinile şi

picioarele legate cu fâşii de pânză, şi faţa

îi era înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a spus:

Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.

TRIUMPHAL ENTRY IS THE

MIDNIGHT CRY The midnight cry was not so much

carried by argument, though the Scripture

proof was clear and conclusive. There went

with it an impelling power that moved the

soul. There was no doubt, no questioning.

Upon the occasion of Christ’s

triumphalentry into Jerusalem, the people

who were assembled from all parts of the

land to keep the feast, flocked to the Mount

of Olives, and as they joined the throng that

were escorting Jesus, they caught the

inspiration of the hour, and helped to

swell the shout, “Blessed is he that cometh

in the name of the Lord!” [Matthew 21:9.] In

like manner did unbelievers who flocked to

the Adventist meetings—some from

curiosity, some merely to ridicule—feel the

convincing power attending the message,

“Behold, the Bridegroom cometh!” { 4SP

250.3 }

INTRAREA TRIUMFALĂ ESTE

STRIGĂTUL DE LA MIEZUL NOPȚII „Strigătul de la miezul nopții nu a fost

dus prin argument, deși dovezile Scripturii

erau clare și convingătoare. El a fost însoțit

de o putere ce impulsiona și mișca sufletul.

Nu exista nici o îndoială, nici un semn de

întrebare. Cu ocazia intrării triumfale a lui

Hristos în Ierusalim, oamenii veniți la

sărbătoare din toate părțile țării s-au adunat la

Muntele Măslinilor și, alăturându-se

mulțimii care Îl însoțea pe Domnul Isus, au

prins inspirația momentului și au ajutat la

întărirea strigătului: „Binecuvântat este cel ce

vine în Numele Domnului.” Matei 21, 9. În

același fel, necredincioșii care veneau la

adunările adventiste — unii din curiozitate,

alții doar ca să ia în râs — au simțit puterea

convingătoare ce însoțea solia: „Iată, Mirele

vine!”” Spirit of Prophecy, vol 4, 250 /

Istoria Mântuirii, 370.

SUNDAY LAW Rev 11:14 The second woe is past;

and, behold, the third woe cometh quickly.

Rev 11:15 And the seventh angel

sounded; and there were great voices in

heaven, saying, The kingdoms of this world

are become the kingdoms of our Lord, and of

his Christ; and he shall reign for ever and

ever.

LEGEA DUMINICALĂ Apoc 11:14 Al doilea vai a trecut; şi,

iată, al treilea vai vine dintr-odată.

Apoc 11:15 . Şi al şaptelea înger a

trâmbiţat; şi au fost în cer voci tari,

spunând:Împărăţiile acestei lumi au devenit

ale Domnului nostru şi ale Cristosului său; şi

el va domni pentru totdeauna şi întotdeauna.

1846 The first Seventh-day Adventists in the

state were Elder James White and wife.

Brother White was married to Miss E. G.

1846 Primii adventiști de ziua a șaptea în stat

au fost prezbiterul James White și soția sa.

Fratele White s-a căsătorit cu domnișoara

128

Harmon, in August 1846. Late in the fall he

and Sister White visited Brother Joseph

Bates at Fair Haven, Mass. Brother Bates

presented to them the Bible Sabbath; they

accepted it, and returned to Maine, the first

Seventh-day Adventists in the state. They

invited Brother Bates to Topsham to present

the Sabbath truth to that company. This he

did; that company all accepted it, as well as

others in other places where he presented this

truth. {1905 JNL, GSAM 504.2}

E. G. Harmon, în august 1846. Mai târziu

toamna el și sora White l-au vizitat pe fratele

Joseph Bates la Fair Haven, Massachusetts.

Fratele Bates le-a prezentat Sabatul biblic;

ei l-au acceptat, și s-au întors în Maine, ca

primii adventiști de ziua a șaptea din stat. L-

au invitat pe fratele Bates la Topsham pentru

a prezenta adevărul despre Sabat acelei

societăți. El a făcut acest lucru, și toți din

acea societate l-au acceptat, la fel cum au

făcut și alții din alte locuri unde a prezentat el

acest adevăr. {1905 JNL, GSAM 504.2}

SABBATH WALL The first day is the Sabbath of the Lord

thy God. But I saw that it read the same as

when written on the tables of stone by the

finger of God, and delivered to Moses on

Sinai, "But the seventh day is the Sabbath of

the Lord thy God." I saw that the holy

Sabbath is, and will be, the separating wall

between the true Israel of God and

unbelievers; and that the Sabbath is the great

question to unite the hearts of God's dear,

waiting saints. {CET 93.1}

ZIDUL SABATULUI Prima zi este Sabatul Domnului

Dumnezeului tău. Dar am văzut că scria la fel

ca atunci când au fost scrise pe tablele de

piatră cu degetul lui Dumnezeu și date lui

Moise pe muntele Sinai. „Dar ziua a șaptea

este Sabatul Domnului Dumnezeului tău.”

Am văzut că Sabatul sfânt este și va fi zidul

de despărțire dintre adevăratul Israel al

lui Dumnezeu și cei necredincioși și că

Sabatul reprezintă marele subiect care va uni

inimile sfinților dragi lui Dumnezeu,

așteptători ai Săi. Christian Experience and

Teachings, 93 / Scrieri Timpurii, 33.

MARRIAGE WALL When a woman relates her family

troubles or complains of her husband to

another man, she violates her marriage vows;

she dishonors her husband and breaks down

the wall erected to preserve the sanctity of

the marriage relation; she throws wide

open the door and invites Satan to enter with

his insidious temptations. AH 338

ZIDUL CĂSĂTORIEI Când o femeie vorbeşte despre

necazurile familiei ei sau se plânge de soţul

ei unui alt bărbat, ea încalcă legământul

căsătoriei; ea îşi dezonorează soţul şi

îndepărtează zidul ridicat pentru a apăra

sfinţenia căsătoriei; ea deschide larg uşa şi

îl invită pe Satana să intre cu ispitirile lui

ascunse. Căminul Adventist, 338.

PUT IN PRISON

Mat 14:1 At that time Herod the tetrarch

heard of the fame of Jesus,

ARUNCAT ÎN TEMNIȚĂ

Mat14:1 În acel timp, Irod, tetrarhul, a

auzit de faima lui Isus;

129

Mat 14:2 And said unto his servants,

This is John the Baptist; he is risen from

the dead; and therefore mighty works do

shew forth themselves in him.

Mat 14:3 For Herod had laid hold on

John, and bound him, and put him in

prison for Herodias' sake, his brother

Philip's wife.

Mat 14:4 For John said unto him, It is

not lawful for thee to have her. (Lot tells

them in Sodom)

Mat 14:5 And when he would have put

him to death, he feared the multitude,

because they counted him as a prophet.

Mat 14:6 But when Herod's birthday

was kept, the daughter of Herodias danced

before them, and pleased Herod.

Mat 14:7 Whereupon he promised with

an oath to give her whatsoever she would

ask.

Mat 14:8 And she, being before

instructed of her mother, said, Give me here

John Baptist's head in a charger.

Mat 14:9 And the king was sorry:

nevertheless for the oath's sake, and them

which sat with him at meat, he commanded

it to be given her.

Mat 14:10 And he sent, and beheaded

John in the prison.

The second commandment forbids the

worship of the true God by images or

similitudes. Many heathen nations claimed

that their images were mere figures or

symbols by which the Deity was worshiped,

but God has declared such worship to be sin.

The attempt to represent the Eternal One by

material objects would lower man's

conception of God. The mind, turned away

from the infinite perfection of Jehovah,

would be attracted to the creature rather than

to the Creator. And as his conceptions of God

were lowered, so would man become

degraded. {PP 306.1}

"I the Lord thy God am a jealous

God." The close and sacred relation of God

Mat14:2 . Şi a spus servitorilor săi:

Acesta este Ioan Baptist. El a înviat dintre

morţi; şi din această cauză se arată fapte

puternice în el.

Mat14:3 . Fiindcă Irod prinsese pe Ioan

şi îl legase şi îl pusese în închisoare din

cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip.

Mat14:4 . Fiindcă Ioan i-a spus: Nu îţi

este legiuit să o ai.

Mat14:5 . Şi voind să îl ucidă, se temea

de mulţimi, pentru că îl considerau pe Ioan ca

profet.

Mat14:6 . Dar când s-a ţinut ziua naşterii

lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea lor

şi i-a plăcut lui Irod.

Mat14:7 . De aceea el i-a promis cu

jurământ că îi va da orice va cere.

Mat14:8 . Şi fiind instruită dinainte de

mama ei, a spus: Dă-mi aici, pe o tavă, capul

lui Ioan Baptist.

Mat14:9 . Şi împăratul s-a întristat; cu

toate acestea, din cauza jurământului şi a

celor ce şedeau la masă cu el, a poruncit să i-

l dea.

Mat14:10 . Şi a trimis şi a decapitat pe

Ioan în închisoare

Porunca a doua oprește închinarea la

adevăratul Dumnezeu prin chipuri sau

asemănări. Multe națiuni păgâne susțineau

că chipurile lor erau numai preînchipuiri sau

simboluri prin care era adorată zeitatea, dar

Dumnezeu a declarat o astfel de închinare ca

fiind păcat. Încercarea de a-L reprezenta pe

Cel Veșnic prin obiecte materiale coboară

concepția omului cu privire la Dumnezeu.

Mintea fiind îndepărtată de la perfecțiunea

cea fără margini a lui Dumnezeu ar fi atrasă

mai degrabă spre creatură decât spre Creator.

Și, în măsura în care concepția lui cu privire

la Dumnezeu s-ar coborî, omul ar decădea.

{PP 306.1}

130

to His people is represented under the

figure of marriage. Idolatry being

spiritual adultery, the displeasure of God

against it is fitly called jealousy. {PP 306.2}

„Eu, Domnul, Dumnezeul tău sunt un

Dumnezeu gelos”. Legătura cea strânsă și

sfântă a lui Dumnezeu cu poporul Său este

prezentată prin asemănarea cu legătura

căsătoriei. Idolatria fiind un adulter

spiritual, neplăcerea lui Dumnezeu față de

ea este pe drept numită gelozie. Patriarhi și

Profeți, 306.

BAKER AND THE BUTLER A

TURNING POINT

Gen 40:1 And it came to pass after these

things, that the butler of the king of Egypt

and his baker had offended their lord the king

of Egypt.

Gen 40:2 And Pharaoh was wroth

against two of his officers, against the chief

of the butlers, and against the chief of the

bakers.

Gen 40:3 And he put them in ward in the

house of the captain of the guard, into the

prison, the place where Joseph was bound.

Gen 40:20 And it came to pass the

third day, which was Pharaoh's birthday,

that he made a feast unto all his servants: and

he lifted up the head of the chief butler and

of the chief baker among his servants.

Gen 40:21 And he restored the chief

butler unto his butlership again; and he gave

the cup into Pharaoh's hand:

Gen 40:22 But he hanged the chief

baker: as Joseph had interpreted to them.

Gen 40:23 Yet did not the chief butler

remember Joseph, but forgat him

PAHARNICUL ȘI BRUTARUL UN

PUNCT DE COTITURĂ

Gen 40:1 Şi s-a întâmplat după aceste

lucruri, că paharnicul împăratului Egiptului

şi brutarul său au ofensat pe domnul lor,

împăratul Egiptului.

2 . Şi Faraon s-a înfuriat împotriva a doi

dintre ofiţerii săi, împotriva mai marelui

paharnicilor şi împotriva mai marelui

brutarilor.

3 . Şi i-a pus sub pază în casa căpeteniei

gărzii, în închisoare, în locul unde Iosif era

legat.

Gen 40:20 Şi s-a întâmplat, în a treia zi,

care era ziua de naştere a lui Faraon, că el a

făcut un ospăţ tuturor servitorilor săi: şi a

înălţat capul mai marelui paharnicilor şi al

mai marelui brutarilor între servitorii săi.

21 . Şi a restaurat pe mai marele

paharnicilor în conducerea paharnicilor din

nou; şi paharnicul a dat paharul în mâna

lui Faraon;

22 . Dar l-a atârnat pe mai marele

brutarilor, aşa cum le interpretase Iosif.

23 . Totuşi mai marele paharnicilor nu şi-

a adus aminte de Iosif, ci l-a uitat.

THE CUP OF TREMBLING Rev 14:9 And the third angel followed

them, saying with a loud voice, If any man

worship the beast and his image, and receive

his mark in his forehead, or in his hand,

PAHARUL MÂNIEI Apoc 14:9 .Şi al treilea înger le-a

urmat, spunând cu voce tare: Dacă vreun

om se închină fiarei şi icoanei ei şi primeşte

semnul ei pe fruntea lui sau pe mâna lui,

131

Rev 14:10 The same shall drink of the

wine of the wrath of God, which is poured

out without mixture into the cup of his

indignation; and he shall be tormented with

fire and brimstone in the presence of the holy

angels, and in the presence of the Lamb:

Isa 51:17 Awake, awake, stand up, O

Jerusalem, which hast drunk at the hand of

the LORD the cup of his fury; thou hast

drunken the dregs of the cup of trembling,

and wrung them out.

Isa 51:18 There is none to guide her

among all the sons whom she hath brought

forth; neither is there any that taketh her by

the hand of all the sons that she hath brought

up.

Isa 51:19 These two things are come

unto thee; who shall be sorry for thee?

desolation, and destruction, and the

famine, and the sword: by whom shall I

comfort thee?

Isa 51:20 Thy sons have fainted, they lie

at the head of all the streets, as a wild bull in

a net: they are full of the fury of the LORD,

the rebuke of thy God.

Isa 51:21 Therefore hear now this, thou

afflicted, and drunken, but not with wine:

Isa 51:22 Thus saith thy Lord the

LORD, and thy God that pleadeth the cause

of his people, Behold, I have taken out of

thine hand the cup of trembling, even the

dregs of the cup of my fury; thou shalt no

more drink it again:

Isa 51:23 But I will put it into the hand

of them that afflict thee; which have said

to thy soul, Bow down, that we may go over:

and thou hast laid thy body as the ground,

and as the street, to them that went over.

Zec 12:2 Behold, I will make

Jerusalem a cup of trembling unto all the

people round about, when they shall be in the

siege both against Judah and against

Jerusalem.

10 . Acela va bea din vinul furiei lui

Dumnezeu, care este turnat fără amestec

în paharul indignării sale; şi va fi chinuit cu

foc şi cu pucioasă în prezenţa sfinţilor îngeri

şi în prezenţa Mielului;

Isaia 51:17. Trezeşte-te, trezeşte-te,

ridică-te în picioare, Ierusalime, care ai băut

din mâna DOMNULUI paharul furiei lui; ai

băut drojdiile paharului cutremurării şi le-ai

stors.

Isaia 51:18 . Nu este nimeni să o

călăuzească printre toţi fiii pe care i-a născut;

nici să o ia de mână dintre toţi fiii pe care i-a

crescut.

Isaia 51:19 . Aceste două lucruri au venit

la tine; cui îi va părea rău pentru tine?

Pustiirea şi distrugerea şi foametea şi

sabia; prin cine să te mângâi?

Isaia 51:20 . Fiii tăi au leşinat, zac la

capătul tuturor străzilor, ca un taur sălbatic

într-o plasă, sunt plini de furia DOMNULUI,

de mustrarea Dumnezeului tău.

Isaia 51:21 . Ascultă acum, tu cel

nenorocit şi îmbătat, dar nu cu vin,

Isaia 51:22 . Astfel spune Domnul tău

DOMNUL şi Dumnezeul tău care pledează

în cauza poporului său: Iată, am luat din

mâna ta paharul cutremurării, drojdiile

paharului furiei mele; nu îl vei mai bea;

Isaia 51:23 . Ci îl voi pune în mâna

celor ce te nenorocesc, care au spus

sufletului tău: Prosternă-te, să trecem peste

tine, iar tu ţi-ai aşternut trupul ca pământul şi

ca strada, pentru cei ce au trecut pe deasupra.

Zaharia 12:2 Iată, voi face Ierusalimul

un pahar de cutremurare pentru toate

popoarele de jur împrejur, când ele vor fi de

132

Joh 2:1 And the third day there was a

marriage in Cana of Galilee; and the mother

of Jesus was there:

Joh 2:2 And both Jesus was called, and

his disciples, to the marriage.

Joh 2:3 And when they wanted wine, the

mother of Jesus saith unto him, They have no

wine.

Joh 2:4 Jesus saith unto her, Woman,

what have I to do with thee? mine hour is not

yet come.

Joh 2:5 His mother saith unto the

servants, Whatsoever he saith unto you, do it.

Joh 2:6 And there were set there six

waterpots of stone, after the manner of the

purifying of the Jews, containing two or three

firkins apiece.

Joh 2:7 Jesus saith unto them, Fill the

waterpots with water. And they filled

them up to the brim.

Joh 2:8 And he saith unto them, Draw

out now, and bear unto the governor of the

feast. And they bare it.

Joh 2:9 When the ruler of the feast had

tasted the water that was made wine, and

knew not whence it was: (but the servants

which drew the water knew;) the governor

of the feast called the bridegroom,

Joh 2:10 And saith unto him, Every man

at the beginning doth set forth good wine;

and when men have well drunk, then that

which is worse: but thou hast kept the good

wine until now.

At the first feast He attended with His

disciples, Jesus gave them the cup that

symbolized His work for their salvation.

{DA 149}

While Joseph was still confined in

prison, an event occurred which formed a

turning-point in his life. { ST January 15,

1880, Art. A, par. 1 }

asemenea la asediu atât împotriva lui Iuda

cât şi împotriva Ierusalimului.

Ioan 2:1 Şi a treia zi s-a făcut nuntă în

Cana Galileii şi mama lui Isus era acolo;

Ioan 2:2 . Şi la nuntă a fost chemat şi Isus

şi discipolii lui.

Ioan 2:3 . Şi când s-a terminat vinul,

mama lui Isus i-a zis: Nu au vin.

Ioan 2:4 . Isus i-a spus: Femeie, ce am a

face cu tine? Nu mi-a venit încă timpul.

Ioan 2:5 . Mama lui a spus servitorilor:

Faceţi orice vă va spune.

Ioan 2:6 . Şi acolo erau puse şase vase de

piatră, puse conform obiceiului de curăţire al

iudeilor, care conţineau două sau trei măsuri.

Ioan 2:7 . Isus le-a spus: Umpleţi vasele

cu apă. Şi le-au umplut până sus.

Ioan 2:8 . Şi le-a spus: Scoateţi acum şi

duceţi-i conducătorului nunţii. Şi i-au dus.

Ioan 2:9 . Şi conducătorul nunţii, după

ce a gustat apa făcută vin şi neştiind de unde

era, (dar servitorii, care au scos apa, ştiau),

conducătorul nunţii a chemat pe mire,

Ioan 2:10 . Şi i-a spus: Orice om pune

întâi vin bun şi după ce oamenii au băut bine,

atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai

ţinut vinul bun până acum.

„La cea dintâi sărbătoare la care El a luat

parte împreună cu ucenicii, Isus le-a dat

paharul care simboliza lucrarea Lui pentru

mântuirea lor.” Hristos Lumina Lumii, 149.

„În timp ce Iosif era încă închis în

temniță, s-a petrecut un eveniment ce a

133

constituit un punct de cotitură în viața sa.”

Semnele Timpului, 15 Ianuarie 1880.

FIFTH DAY OF THE FOURTH

MONTH/ THE MARAH VISION 25 days back from 15th Aug 1844

Eze 1:1 Now it came to pass in the

thirtieth year, in the fourth month, in the

fifth day of the month, as I was among the

captives by the river of Chebar, that the

heavens were opened, and I saw visions of

God

ZIUA Z CINCEA A LUNII A PATRA/

VIZIUNEA MARAH În urmă cu 25 de zile de la 15 August

1844

Ezechel 1:1 Şi s-a întâmplat în anul al

treizecilea, în luna a patra, în a cincea zi a

lunii, pe când eram printre captivii de lângă

râul Chebar, că cerurile s-au deschis şi am

văzut viziuni ale lui Dumnezeu.

NINTH DAY OF THE FOURTH MONTH 2Ki 25:3 And on the ninth day of the

fourth month the famine prevailed in the

city, and there was no bread for the people

of the land.

Famine = Amos 8:11-13, Leviticus

26:24-26, Genesis 41:28-32

2Ki 25:4 And the city was broken up,

and all the men of war fled by night by the

way of the gate between two walls, which

is by the king's garden: (now the Chaldees

were against the city round about:) and the

king went the way toward the plain.

Kings Garden = Esther 1:5

Two Walls = Marriage and Sabbath

2Ki 25:5 And the army of the Chaldees

pursued after the king, and overtook him in

the plains of Jericho: and all his army were

scattered from him.

2Ki 25:6 So they took the king, and

brought him up to the king of Babylon to

Riblah; and they gave judgment upon him.

2Ki 25:7 And they slew the sons of

Zedekiah before his eyes, and put out the

ZIUA A NOUA A LUNII A PATRA 2 Împrați 25:3 Și în a noua zi a lunii a

patra, foametea stăpânea în cetate şi nu era

pâine pentru poporul ţării.

Foamete = Amos 8:11-13, Levitic 26:24-

26, Geneza 41:28-32

2Împrați 25:4 Și cetatea a fost spartă şi

toţi bărbaţii de război au fugit noaptea pe

calea porţii dintre cele două ziduri, care

era lângă grădina împăratului;(şi caldeenii

erau împotriva cetăţii de jur împrejur) şi

împăratul a mers pe calea câmpiei.

Gradina împăratului = Estera 1:5

Două ziduri = Căsătoria și Sabatul

2Împărați 25:5 Şi armata caldeenilor l-a

urmărit pe împărat şi l-a ajuns în câmpiile

Ierihonului; şi toată armata lui s-a împrăştiat

de la el.

2Împărați 25:6 . Astfel, ei l-au luat pe

împărat şi l-au dus la împăratul Babilonului

la Ribla; şi au dat o sentinţă asupra lui.

2Împărați 25:7 . Ş i i-au ucis pe fiii lui

Zedechia înaintea ochilor lui şi i-au scos

134

eyes of Zedekiah, and bound him with

fetters of brass, and carried him to Babylon.

Blindness = Genesis 19:11

Jer 39:2 And in the eleventh year of

Zedekiah, in the fourth month, the ninth

day of the month, the city was broken up.

Jer 39:3 And all the princes of the king

of Babylon came in, and sat in the middle

gate, even Nergalsharezer, Samgarnebo,

Sarsechim, Rabsaris, Nergalsharezer,

Rabmag, with all the residue of the princes

of the king of Babylon.

Jer 39:4 And it came to pass, that when

Zedekiah the king of Judah saw them, and all

the men of war, then they fled, and went forth

out of the city by night, by the way of the

king's garden, by the gate betwixt the two

walls: and he went out the way of the plain.

Jer 39:5 But the Chaldeans' army

pursued after them, and overtook Zedekiah

in the plains of Jericho: and when they had

taken him, they brought him up to

Nebuchadnezzar king of Babylon to Riblah

in the land of Hamath, where he gave

judgment upon him.

Jer 39:6 Then the king of Babylon slew

the sons of Zedekiah in Riblah before his

eyes: also the king of Babylon slew all the

nobles of Judah.

Jer 39:7 Moreover he put out

Zedekiah's eyes, and bound him with

chains, to carry him to Babylon.

ochii lui Zedechia şi l-au legat cu lanţuri de

aramă şi l-au dus la Babilon.

Orbire = Geneza 19:11

Ier 39:2 . Şi în anul al unsprezecelea al lui

Zedechia, în luna a patra, în a noua

zi a lunii, cetatea a fost spartă.

Ier 39:3 . Şi toţi prinţii împăratului

Babilonului au intrat şi au şezut la poarta

din mijloc, chiar Nergal-Şareţer, Samgar-

Nebu, Sarsechim, Rabsaris, Nergal-Şareţer,

Rabmag, cu toată rămăşiţa prinţilor

împăratului Babilonului.

Ier 39:4 . Şi s-a întâmplat, când i-a văzut

Zedechia, împăratul lui Iuda, şi toţi bărbaţii

de război, că au fugit şi au ieşit din cetate

noaptea, pe calea grădinii împăratului,

prin poarta dintre cele două ziduri; şi el a

ieşit pe calea câmpiei.

Ier 39:5 . Dar armata caldeenilor i-a

urmărit şi l-a ajuns pe Zedechia în câmpiile

Ierihonului; şi după ce l-au prins, l-au adus la

Nebucadneţar, împăratul Babilonului, la

Ribla în ţara Hamatului, unde el a dat

judecata asupra lui.

Ier 39:6 . Atunci împăratul Babilonului i-

a ucis pe fiii lui Zedechia, în Ribla,

înaintea ochilor lui; de asemenea împăratul

Babilonului a ucis pe toţi

nobilii lui Iuda.

Ier 39:7 . Mai mult, el i-a scos ochii lui

Zedechia şi l-a legat cu lanţuri, pentru

a-l duce în Babilon.

AHAB THE LAST OF SEVEN KINGS

KING Isa 23:15 And it shall come to pass in

that day, that Tyre shall be forgotten

seventy years, according to the days of one

AHAB ULTIMUL DIN CEI ȘAPTE

IMPĂRAȚI Isaia 23:15 Şi se va întâmpla, în acea zi,

că Tirul va fi uitat şaptezeci de ani,

conform zilelor unui împărat, după

135

king: after the end of seventy years shall

Tyre sing as an harlot.

7 Kings = Nadab, Baasha, Elah, Zimri,

Tibni and Omri, and Ahab.

1Ki 16:29 And in the thirty and eighth

year of Asa king of Judah began Ahab the

son of Omri to reign over Israel: and Ahab

the son of Omri reigned over Israel in

Samaria twenty and two years.

1Ki 16:30 And Ahab the son of Omri did

evil in the sight of the LORD above all that

were before him.

1Ki 16:31 And it came to pass, as if it

had been a light thing for him to walk in

the sins of Jeroboam the son of Nebat, that

he took to wife Jezebel the daughter of

Ethbaal king of the Zidonians, and went

and served Baal, and worshipped him.

1Ki 16:32 And he reared up an altar

for Baal in the house of Baal, which he had

built in Samaria.

1Ki 16:33 And Ahab made a grove; and

Ahab did more to provoke the LORD God of

Israel to anger than all the kings of Israel that

were before him.

1Ki 16:34 In his days did Hiel the

Bethelite build Jericho: he laid the

foundation thereof in Abiram his firstborn,

and set up the gates thereof in his youngest

son Segub, according to the word of the

LORD, which he spake by Joshua the son of

Nun.

Abiram = Father is the exalted one.

Segub = To Exalt

sfârşitul a şaptezeci de ani va cânta Tirul ca o

curvă

7 Împrați = Nabad, Baașa, Zimri, Tibni și

Omri, și Ahab

1Împ 16:29 Şi în anul al treizeci şi

optulea al lui Asa, împăratul lui Iuda,

Ahab, fiul lui Omri, a început să domnească

peste Israel; şi Ahab, fiul lui Omri, a domnit

peste Israel în Samaria douăzeci şi doi de ani.

30 . Şi Ahab, fiul lui Omri, a făcut ce este

rău în ochii DOMNULUI mai mult decât toţi

cei care au fost înaintea lui.

31 . Şi s-a întâmplat, ca şi cum ar fi fost

un lucru uşor pentru el să umble în

păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, că a

luat de soţie pe Izabela, fiica lui Etbaal,

împăratul sidonienilor, şi a mers şi i-a

servit lui Baal şi i s-a închinat.

32 . Şi a ridicat un altar pentru Baal în

casa lui Baal, pe care o construise în

Samaria.

33 . Şi Ahab a făcut o dumbravă; şi Ahab

a făcut mai mult, pentru a provoca pe

DOMNUL Dumnezeul lui Israel la mânie,

decât toţi împăraţii lui Israel care au fost

înaintea lui.

34 . În zilele lui Hiel betelitul a

construit Ierihonul; i-a pus temelia în

Abiram, întâiul său născut, şi i-a pus porţile

în cel mai tânăr fiu al său, Segub, conform

cuvântului DOMNULUI, pe care îl spusese

prin Iosua, fiul lui Nun

Abiram = Tatăl este cel înălțat

Segub = a înălța

DREAD AND FEAR Deu 2:14 And the space in which we

came from Kadeshbarnea, until we were

come over the brook Zered, was thirty and

GROAZA ȘI FRICA Deu 2:14 Și timpul în care am venit de la

Cades-Barnea până am trecut pârâul Zered, a

fost de treizeci şi opt de ani, până a pierit

136

eight years; until all the generation of the

men of war were wasted out from among

the host, as the LORD sware unto them.

Deu 2:15 For indeed the hand of the

LORD was against them, to destroy them

from among the host, until they were

consumed.

Deu 2:16 So it came to pass, when all

the men of war were consumed and dead

from among the people,

Deu 2:24 Rise ye up, take your journey,

and pass over the river Arnon: behold, I have

given into thine hand Sihon the Amorite,

king of Heshbon, and his land: begin to

possess it, and contend with him in battle.

Deu 2:25 This day will I begin to put

the dread of thee and the fear of thee upon

the nations that are under the whole

heaven, who shall hear report of thee, and

shall tremble, and be in anguish because of

thee

toată generaţia bărbaţilor de război din

mijlocul oştirii, precum DOMNUL le jurase.

Deu 2:15 . Fiindcă într-adevăr mâna

DOMNULUI a fost împotriva lor, ca să îi

nimicească din mijlocul oştirii, până când au

fost mistuiţi.

Deu 2:16 . Astfel s-a întâmplat, când toţi

bărbaţii de război au fost mistuiţi şi au murit

din popor,

Deu 2:24 Ridicaţi-vă, călătoriţi şi treceţi

râul Arnon, iată, am dat în mâna ta pe Sihon

amoritul, împăratul Hesbonului şi ţara lui;

începe să o iei în stăpânire şi luptă-te cu el în

bătălie.

Deu 2:25 . Astăzi voi începe să pun

groaza de tine şi teama de tine peste toate

naţiunile de sub tot cerul, care vor auzi

mărturie despre tine şi se vor cutremura şi se

vor chinui din cauza ta.

EFFECT OF EVERY VISION Eze 12:22 Son of man, what is that

proverb that ye have in the land of Israel,

saying, The days are prolonged, and every

vision faileth?

Eze 12:23 Tell them therefore, Thus

saith the Lord GOD; I will make this proverb

to cease, and they shall no more use it as a

proverb in Israel; but say unto them, The

days are at hand, and the effect of every

vision.

Eze 12:24 For there shall be no more any

vain vision nor flattering divination within

the house of Israel.

Eze 12:25 For I am the LORD: I will

speak, and the word that I shall speak shall

come to pass; it shall be no more prolonged:

for in your days, O rebellious house, will I

say the word, and will perform it, saith the

Lord GOD.

ÎMPLINIREA FIECĂREI VIZIUNI Ezechiel 12: 22 . Fiu al omului, ce este

acel proverb pe care voi îl aveţi în ţara lui

Israel, spunând: Zilele sunt prelungite şi orice

viziune se sfârşeşte?

23 . Spune-le de aceea: Astfel spune

Domnul DUMNEZEU: Eu voi face acest

proverb să înceteze şi nu îl vor mai folosi ca

proverb în Israel; ci spune-le: Zilele sunt

aproape şi împlinirea fiecărei viziuni.

24 . Fiindcă nu va mai fi vreo viziune

deşartă, nici ghicire linguşitoare în casa lui

Israel.

25 . Fiindcă eu sunt DOMNUL; voi vorbi

şi cuvântul pe care îl voi vorbi se va întâmpla;

acesta nu va mai fi prelungit, pentru că în

zilele voastre, casă răzvrătită, voi spune

cuvântul şi îl voi împlini, spune Domnul

DUMNEZEU.

26 . Din nou cuvântul DOMNULUI a

venit la mine, spunând:

137

Eze 12:26 Again the word of the LORD

came to me, saying,

Eze 12:27 Son of man, behold, they of

the house of Israel say, The vision that he

seeth is for many days to come, and he

prophesieth of the times that are far off.

Eze 12:28 Therefore say unto them,

Thus saith the Lord GOD; There shall none

of my words be prolonged any more, but the

word which I have spoken shall be done,

saith the Lord GOD.

27 . Fiu al omului, iată, cei din casa lui

Israel spun: Viziunea pe care el o vede este

pentru multe zile ce au să vină şi el profeţeşte

despre timpuri îndepărtate.

28 . De aceea spune-le: Astfel spune

Domnul DUMNEZEU: Niciunul din

cuvintele mele nu va mai fi prelungit, ci

cuvântul pe care l-am vorbit va fi împlinit,

spune Domnul DUMNEZEU.

THE PRIESTS 2Ch 29:4 And he brought in the priests

and the Levites, and gathered them together

into the east street,

2Ch 29:5 And said unto them, Hear me,

ye Levites, sanctify now yourselves, and

sanctify the house of the LORD God of

your fathers, and carry forth the filthiness

out of the holy place

Joh 17:17 Sanctify them through thy

truth: thy word is truth.

1Co 6:16 What? know ye not that he

which is joined to an harlot is one body? for

two, saith he, shall be one flesh.

1Co 6:17 But he that is joined unto the

Lord is one spirit.

1Co 6:18 Flee fornication. Every sin that

a man doeth is without the body; but he that

committeth fornication sinneth against his

own body.

1Co 6:19 What? know ye not that your

body is the temple of the Holy Ghost which

is in you, which ye have of God, and ye are

not your own?

Ezr 10:17 And they made an end with

all the men that had taken strange wives by

the first day of the first month.

PREOȚII 2Cronici 29:4 Și a adus preoţii şi leviţii

şi i-a adunat în strada spre est,

5 . Ş i le-a spus: Ascultaţi-mă leviţilor,

sfinţiţi-vă acum şi sfinţiţi casa

DOMNULUI Dumnezeul părinţilor voştri

şi scoateţi murdăria din locul sfânt

Ioan 17:17 Sfinţeşte-i prin adevărul tău;

cuvântul tău este adevăr.

1Cor 6:16 Ce? Nu ştiţi că cel alipit de o

curvă este un singur trup cu ea? Căci cei doi,

spune el, vor fi un singur trup.

1Cor 6:17 . Dar cel alipit de Domnul este

un singur duh cu el.

1Cor 6:18 . Fugiţi de curvie. Fiecare

păcat ce îl face un om este în afara trupului;

dar cel ce curveşte păcătuieşte împotriva

propriului trup.

1 Cor 6:19 . Ce? Nu ştiţi că trupul vostru

este templul Duhului Sfânt care este în voi,

pe care îl aveţi de la Dumnezeu şi voi nu

sunteţi ai voştri?

Ezra 10:17 . Şi au terminat cu toţi

bărbaţii care luaseră soţii străine, până în ziua

întâi a lunii întâi.

138

2Ch 29:16 And the priests went into

the inner part of the house of the LORD,

to cleanse it, and brought out all the

uncleanness that they found in the temple of

the LORD into the court of the house of the

LORD. And the Levites took it, to carry it out

abroad into the brook Kidron.

2Ch 29:17 Now they began on the first

day of the first month to sanctify, and on

the eighth day of the month came they to

the porch of the LORD: so they sanctified

the house of the LORD in eight days; and in

the sixteenth day of the first month they

made an end.

2Cronici 29:16 Și preoţii au intrat în

partea interioară a casei DOMNULUI, să

o cureţe; şi au scos afară toată necurăţia pe

care au găsit-o în templul DOMNULUI, în

curtea casei DOMNULUI. Şi leviţii au luat-o

pentru a o duce afară la pârâul Chedron.

2Cronici 29:17 . Şi ei au început să

sfinţească în ziua întâi a lunii întâi; şi în a

opta zi a lunii au venit la porticul

DOMNULUI, astfel au sfinţit casa

DOMNULUI în opt zile; şi în a şaisprezecea

zi a lunii întâi au terminat.

ALL THE PROPHETS True holiness and humility are

inseparable. The nearer the soul comes to

God, the more completely is it humbled and

subdued. When Job heard the voice of the

Lord out of the whirlwind, he exclaimed, “I

abhor myself, and repent in dust and

ashes.” It was when Isaiah saw the glory of

the Lord and heard the cherubim crying,

“Holy, holy, holy is the Lord of hosts,” that

he cried out, “Woe is me, for I am undone!”

Daniel, when visited by the holy messenger,

says, “My comeliness was turned in me to

corruption.” Paul, after he was caught up

into the third Heaven and heard things that it

was not lawful for a man to utter, speaks of

himself as “less than the least of all saints.”

It was the beloved John, that leaned on

Jesus’ breast, and beheld his glory, who fell

as one dead before the angel. The more

closely and continuously we behold our

Saviour, the less shall we see to approve in

ourselves.

{ RH December 20, 1881, par. 9 }

He who is truly repentant, he who is

regenerated, hates sin. All manner of

selfishness is distressing to him. But those

TOȚI PROFEȚII Adevărata sfințenie și umilință sunt

inseparabile. Cu cât se apropie sufletul mai

mult de Dumnezeu, cu atât este mai deplin

umil și supus. Când Iov a auzit glasul

Domnului din mijlocul furtunii, el a

exclamat: „De aceea mă detest şi mă

pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” Atunci când

Isaia a văzut slava Domnului și l-a auzit pe

heruvim strigând: „Sfânt, sfânt, sfânt este

Domnul oștirilor”, a strigat: „Vai mie! Căci

sunt stârpit” Daniel, fiind vizitat de

mesagerul sfânt, spune: „frumuseţea mea s-

a schimbat în mine în putrezire” Pavel,

după ce a a fost dus în al treilea cer și a auzit

lucruri care nu erau îngăduite unui om să le

rostească, vorbește despre sine ca fiind „cel

mai neînsemnat dintre toți sfinții”.

Preaiubitul Ioan, care s-a sprijinit pe pieptul

lui Isus, și a privit slava lui, este cel care a

căzut ca mort înaintea îngerului. Cu cât

privim mai îndeaproape și continuu la

Mântuitorul nostru, cu atât mai puțin vom

vedea aprobare în noi înșine. Review and

Herald, 20 Decembrie, 1881.

Cel care este cu adevărat pocăit, cel

care este renăscut/ regenerat, urăște

păcatul. Orice fel de egoism este dureros

139

who are but superficial Christians seek to

exalt self by depreciating others. The clearer

the views of the character of Christ, the more

humble will be our views of self. Like Job,

Isaiah, Daniel, David, and Paul, we shall

feel that our comeliness is turned in us into

corruption. { BEcho November 5, 1894, par.

6 }

pentru el. Dar cei care sunt creștini

superficiali, caută să se înalțe pe sine prin

deprecierea altora. Cu cât este mai clar

punctul de vedere asupra caracterului lui

Hristos, cu atât mai umile vor fi opiniile

noastre despre sine. Ca Iov, Isaia, Daniel,

David, și Pavel, vom simți că frumusețea

noastră s-a schimbat în noi în putrezire. Bible

Echo, 5 Noiembrie, 1894.

ISAIAH Isa 6:1 In the year that king Uzziah

died I saw also the Lord sitting upon a

throne, high and lifted up, and his train filled

the temple.

Isa 6:2 Above it stood the seraphims:

each one had six wings; with twain he

covered his face, and with twain he covered

his feet, and with twain he did fly.

Isa 6:3 And one cried unto another, and

said, Holy, holy, holy, is the LORD of hosts:

the whole earth is full of his glory

When God was about to send Isaiah

with a message to His people, He first

permitted the prophet to look in vision into

the holy of holies within the sanctuary.

Suddenly the gate and the inner veil of the

temple seemed to be uplifted or withdrawn,

and he was permitted to gaze within, upon

the holy of holies, where even the prophet’s

feet might not enter. There rose before him a

vision of Jehovah sitting upon a throne high

and lifted up, while the train of His glory

filled the temple. Around the throne were

seraphim, as guards about the great King,

and they reflected the glory that surrounded

them. As their songs of praise resounded in

deep notes of adoration, the pillars of the

gate trembled, as if shaken by an

earthquake. With lips unpolluted by sin,

these angels poured forth the praises of God.

“Holy, holy, holy, is the Lord of hosts,” they

ISAIA Isa 6:1 În anul în care împăratul Ozia

a murit am văzut de asemenea pe Domnul

şezând pe un tron, înalt şi ridicat, şi trena lui

a umplut templul.

Isa 6:2. Deasupra stăteau serafimii,

fiecare avea şase aripi; cu două îşi acoperea

faţa şi cu două îşi acoperea picioarele şi cu

două zbura.

Isa 6:3 Şi unul striga către altul şi spunea:

Sfânt, sfânt, sfânt este DOMNUL oştirilor,

întregul pământ este plin de gloria sa.

Când a intenționat să-l trimită pe Isaia

cu o solie pentru poporul Său, Dumnezeu i-

a dat mai întâi o viziune, îngăduindu-i să

vadă Sfânta Sfintelor din interiorul

Sanctuarului. Deodată, poarta și perdeaua

interioară a templului au fost date la o parte

și profetului i s-a permis să privească

înăuntru, în Sfânta Sfintelor, unde nu putea

să intre nici măcar profetul. Acolo L-a văzut

pe Iehova șezând pe un tron înalt, iar slava Sa

umplea templul. În jurul tronului stăteau

serafimii, asemenea unor gărzi care se aflau

lângă Marele Împărat și reflectau slava care

îi învăluia. Cântecele lor de laudă și

adorare răsunau în tonuri tot mai înalte,

iar stâlpii porții se cutremurau, ca și când

ar fi fost zguduite de un cutremur. Acești

îngeri cu buze neîntinate de păcat rosteau

laude la adresa lui Dumnezeu. „Sfânt, sfânt,

sfânt este Domnul oștirilor!” strigau ei. „Tot

140

cried; “the whole earth is full of His glory.”

[See Isaiah 6:1-8.] { GW 21.1}

Rev 18:1 And after these things I saw

another angel come down from heaven,

having great power; and the earth was

lightened with his glory.

The seraphim around the throne are so

filled with reverential awe as they behold the

glory of God, that they do not for an instant

look upon themselves with admiration. Their

praise is for the Lord of hosts. As they look

into the future, when the whole earth shall

be filled with His glory, the triumphant song

is echoed from one to another in melodious

chant, “Holy, holy, holy, is the Lord of

hosts.” They are fully satisfied to glorify

God; abiding in His presence, beneath His

smile of approbation, they wish for nothing

more. In bearing His image, in doing His

bidding, in worshiping Him, their highest

ambition is reached.

{ GW 21.2}

As the prophet listened, the glory, the

power, and the majesty of the Lord was

opened to his vision; and in the light of this

revelation his own inward defilement

appeared with startling clearness. His very

words seemed vile to him. In deep

humiliation he cried, “Woe is me! for I am

undone; because I am a man of unclean lips:

...for mine eyes have seen the King, the Lord

of hosts.” {GW 21.3}

Isaiah’s humiliation was genuine. As the

contrast between humanity and the divine

character was made plain to him, he felt

altogether inefficient and unworthy. How

could he speak to the people the holy

requirements of Jehovah? {GW 22.1}

pământul este plin de mărirea Lui!” (vezi

Isaia 6, 1-8). Slujitorii Evangheliei, 21.

Apoc 18:1 Şi după aceste lucruri am

văzut alt înger coborând din cer, având putere

mare; şi pământul a fost luminat cu gloria

lui.

Când vedeau slava lui Dumnezeu,

serafimii aflați în jurul tronului erau atât de

plini de respect, încât nu îndrăzneau nici

măcar o singură clipă să privească unii la alții

cu admirație. Laudele lor erau pentru

Domnul oștirilor. Iar când priveau în viitor,

spre timpul în care întregul pământ urma

să fie umplut de slava Lui, cântecul

triumfător răsuna, repetându-se de la unul la

altul, într-un cor melodios: „Sfânt, sfânt,

sfânt este Domnul oștirilor”. Ei Îl slăveau pe

Dumnezeu plini de recunoștință pentru că se

aflau în prezența Sa, bucurându-se de

zâmbetul aprobării Sale, și nu își doreau

nimic mai mult. Cea mai înaltă dorință a lor

era împlinită prin faptul că purtau chipul Său,

împlineau poruncile Sale și I se închinau.

{SEv 21.2}

În timp ce profetul asculta aceste cântece

de laudă, slava, puterea și maiestatea

Domnului se desfășurau sub ochii lui, iar, în

lumina acestei descoperiri, propria

întinare sufletească i se dezvăluia cu o

claritate izbitoare. Chiar și cuvintele lui i se

păreau murdare și respingătoare. Cu o

profundă umilință, el a strigat: „Vai de mine!

Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze

necurate… și am văzut cu ochii mei pe

Împăratul, Domnul oștirilor!” (Isaia 6, 5).

{SEv 22.1}

Umilirea lui Isaia a fost sinceră. Când a

văzut contrastul clar dintre caracterul divin și

cel omenesc, el s-a simțit întru totul

neputincios și nevrednic. Cum putea să-i

vorbească poporului despre cerințele

sfinte ale lui Iehova? {SEv 22.2}

141

“Then flew one of the seraphim unto

me,” he writes, “having a live coal in his

hand, which he had taken with the tongs from

off the altar: and he laid it upon my mouth,

and said, Lo, this hath touched thy lips;

and thine iniquity is taken away, and thy

sin purged.” { GW 22.2}

Then Isaiah heard the voice of the Lord,

saying, “Whom shall I send, and who will go

for us?” and strengthened by the thought of

the divine touch, he answered, “Here am I;

send me.” { GW 22.3}

„Dar”, scrie el, „unul din serafimi a

zburat spre mine cu un cărbune aprins în

mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar.

Mi-a atins gura cu el și a zis: «Iată,

atingându-se cărbunele acesta de buzele

tale, nelegiuirea ta este îndepărtată și

păcatul tău este ispășit!»” (Isaia 6, 6.7).

{SEv 22.3}

Apoi, Isaia a auzit glasul Domnului

spunând: „Pe cine să trimit, și cine va merge

pentru Noi?” și Domnul l-a întărit prin

atingerea divină. El a răspuns: „Iată-mă,

trimite-mă!” (Isaia 6, 8). Slujitorii

Evangheliei, 21-22.

THE MESSAGE Isa 6:9 And he said, Go, and tell this

people, Hear ye indeed, but understand not;

and see ye indeed, but perceive not.

Isa 6:10 Make the heart of this people

fat, and make their ears heavy, and shut their

eyes; lest they see with their eyes, and hear

with their ears, and understand with their

heart, and convert, and be healed.

Isa 6:11 Then said I, Lord, how long?

And he answered, Until the cities be wasted

without inhabitant, and the houses without

man, and the land be utterly desolate,

Isa 6:12 And the LORD have removed

men far away, and there be a great forsaking

in the midst of the land.

Isa 6:13 But yet in it shall be a tenth, and

it shall return, and shall be eaten: as a teil

tree, and as an oak, whose substance is in

them, when they cast their leaves: so the holy

seed shall be the substance thereof.

MESAJUL Isa 6:9 Iar el a spus: Du-te şi spune

acestui popor: Auziţi, într-adevăr, dar nu

înţelegeţi; şi priviţi, într-adevăr, dar nu

pricepeţi.

Isa 6:10 Îngraşă inima acestui popor şi

îngreunează-le urechile şi închide-le ochii, ca

să nu vadă cu ochii lor şi să nu audă cu

urechile lor şi să nu înţeleagă cu inima lor şi

să se întoarcă şi să fie vindecaţi.

Isa 6:11 Atunci am spus: Doamne, până

când? Iar el a răspuns: Până când cetăţile vor

rămâne pustiite, fără locuitori, şi casele, fără

oameni, şi pământul complet pustiit,

Isa 6:12 Şi DOMNUL va fi îndepărtat pe

oameni şi va fi o mare părăsire în mijlocul

ţării.

Isa 6:13 Dar totuşi în aceasta va rămâne

o zecime şi ea se va întoarce şi va fi mâncată

ca un ulm şi ca un stejar a căror viaţă este în

ei, când îşi scutură frunzele; tot astfel

sămânţa sfântă va fi viaţa acesteia.

DANIEL Dan 10:1 In the third year of Cyrus king

of Persia a thing was revealed unto Daniel,

whose name was called Belteshazzar; and

the thing was true, but the time appointed

was long: and he understood the thing, and

had understanding of the vision.

DANIEL Dan 10:1 În anul al treilea al lui Cirus,

împăratul Persiei, un lucru i-a fost revelat lui

Daniel, celui ce i s-a pus numele Belteşaţar;

şi lucrul era adevărat, dar timpul rânduit a

fost lung şi el a înţeles lucrul şi a avut

înţelegerea viziunii.

142

Dan 10:2 In those days I Daniel was

mourning three full weeks.

Dan 10:3 I ate no pleasant bread, neither

came flesh nor wine in my mouth, neither

did I anoint myself at all, till three whole

weeks were fulfilled.

Dan 10:2 . În acele zile eu, Daniel, am

jelit trei săptămâni întregi.

Dan 10:3 . Nu am mâncat pâine plăcută,

nici nu a intrat carne sau vin în gura mea, nici

nu m-am uns deloc, până când nu au

trecut trei săptămâni întregi.

FOURTH ANOINTING 2Sa 12:20 Then David arose from the

earth, and washed, and anointed himself,

and changed his apparel, and came into the

house of the LORD, and worshipped: then he

came to his own house; and when he

required, they set bread before him, and he

did eat.

Dan 10:4 And in the four and twentieth

day of the first month, as I was by the side of

the great river, which is Hiddekel; {Swift,

Rapid}

Dan 10:5 Then I lifted up mine eyes, and

looked, and behold a certain man clothed in

linen, whose loins were girded with fine gold

of Uphaz:

Dan 10:6 His body also was like the

beryl, and his face as the appearance of

lightning, and his eyes as lamps of fire, and

his arms and his feet like in colour to

polished brass, and the voice of his words

like the voice of a multitude.

No less a personage than the Son of

God appeared to Daniel. This description is

similar to that given by John when Christ was

revealed to him upon the Isle of Patmos. Our

Lord now comes with another heavenly

messenger to teach Daniel what would take

place in the latter days. This knowledge

was given to Daniel and recorded by

inspiration for us upon whom the ends of

the world are come. { RH February 8, 1881,

par. 27 }

A PATRA UNGERE 2Sam 12:20 Atunci David s-a ridicat de

la pământ şi s-a spălat şi s-a uns şi şi-a

schimbat hainele şi a intrat în casa

DOMNULUI şi s-a închinat; apoi a venit

acasă; şi după ce a cerut, i-au pus pâine

înainte şi a mâncat.

Dan 10: 4 . Şi în a douăzeci şi patra zi a

primei luni, când eram lângă marele râu, care

este Hidechel;

5 . Atunci mi-am ridicat ochii şi am privit

şi, iată, un anumit om îmbrăcat în in, a cărui

coapse erau încinse cu aur pur din Ufaz;

6 . Trupul lui de asemenea era ca berilul

şi faţa lui ca înfăţişarea fulgerului şi ochii lui

ca lămpi de foc şi braţele şi picioarele lui de

culoarea aramei lustruite şi vocea cuvintelor

lui ca vocea unei mulţimi.

Nu a fost altă persoană decât Fiul lui

Dumnezeu cel care S-a arătat lui Daniel.

Această descriere este similară cu cea dată de

Ioan, atunci când Hristos i s-a descoperit pe

insula Patmos. Domnul nostru vine acum cu

un alt mesager/ sol ceresc ca să-l învețe pe

Daniel ce se va întâmpla în zilele din urmă.

Această cunoaștere i-a fost dată lui Daniel

și consemnată prin inspirație pentru noi

cei peste care au venit sfârșiturile

veacurilor.

143

The great truths revealed by the world’s

Redeemer are for those who search for truth

as for hid treasures. Daniel was an aged man.

His life had been passed amid the

fascinations of a heathen court, his mind

cumbered with the affairs of a great

empire; yet he turns aside from all these to

afflict his soul before God, and seek a

knowledge of the purposes of the Most

High. And in response to his supplications,

light from the heavenly courts was

communicated for those who should live in

the latter days. With what earnestness,

then, should we seek God, that he may open

our understanding to comprehend the truths

brought to us from Heaven. { RH February

8, 1881, par. 28 }

Marile adevăruri descoperite de

Mântuitorul lumii sunt pentru aceia care

caută adevărul ca pe o comoară ascunsă.

Daniel era un om în vârstă. Viața sa o

petrecuse în mijlocul atracției unui palat

păgân, mintea lui a fost împovărată cu

afacerile unui mare imperiu; totuși el își

întoarce fața de la toate acestea pentru a-

și arăta chinul sufletului său înaintea lui

Dumnezeu, căutând o cunoaștere a

intențiilor Celui Prea Înalt. Și ca răspuns la

cererile sale, i s-a dezvăluit o lumină de la

curțile cerești pentru cei care vor trăi în zilele

din urmă. Cu ce seriozitate, atunci, ar

trebui să-L căutăm noi pe Dumnezeu, ca El

să ne deschidă priceperea noastră pentru a

înțelege adevărurile care ne-au fost date din

cer. Review and Herald, 8 Februarie, 1881.

BINDING OFF Dan 10:7 And I Daniel alone saw the

vision: for the men that were with me saw

not the vision; but a great quaking fell

upon them, so that they fled to hide

themselves.

Dan 10:8 Therefore I was left alone, and

saw this great vision, and there remained no

strength in me: for my comeliness was

turned in me into corruption, and I retained

no strength.

Dan 10:9 Yet heard I the voice of his

words: and when I heard the voice of his

words, then was I in a deep sleep on my face,

and my face toward the ground.

Dan 10:10 And, behold, an hand

touched me, which set me upon my knees

and upon the palms of my hands.

Dan 10:11 And he said unto me, O

Daniel, a man greatly beloved, understand

the words that I speak unto thee, and stand

upright: for unto thee am I now sent. And

when he had spoken this word unto me, I

stood trembling.

Dan 10:12 Then said he unto me, Fear

not, Daniel: for from the first day that thou

LEGAREA Dan 10:7. Şi doar eu, Daniel, am văzut

viziunea, fiindcă oamenii care erau cu

mine nu au văzut viziunea; dar un mare

tremur a căzut peste ei, încât au fugit să se

ascundă.

Dan 10:8 . De aceea am fost lăsat singur

şi am văzut această mare viziune şi nu a

rămas tărie în mine, căci frumuseţea mea s-

a schimbat în mine în putrezire şi nu am

păstrat tărie în mine.

Dan 10:9 . Totuşi am auzit vocea

cuvintelor lui; şi când am auzit vocea

cuvintelor lui, atunci am fost într-un somn

adânc pe faţa mea şi faţa mea spre pământ.

Dan 10:10 . ¶ Şi, iată, o mână m-a atins,

care m-a aşezat pe genunchii mei şi pe

palmele mâinilor mele.

Dan 10:11 . Ş i el mi-a spus: Daniele,

bărbat foarte mult iubit, înţelege cuvintele pe

care ţi le vorbesc şi stai drept în picioare, căci

la tine sunt acum trimis. Şi după ce mi-a spus

acest cuvânt, am stat în picioare tremurând.

Dan 10:12 . Atunci el mi-a spus: Nu te

teme, Daniele: fiindcă din prima zi când ţi-ai

pus inima să înţelegi şi să te disciplinezi

144

didst set thine heart to understand, and to

chasten thyself before thy God, thy words

were heard, and I am come for thy words.

Dan 10:13 But the prince of the

kingdom of Persia withstood me one and

twenty days: but, lo, Michael, one of the

chief princes, came to help me; and I

remained there with the kings of Persia.

Dan 10:14 Now I am come to make

thee understand what shall befall thy

people in the latter days: for yet the vision

is for many days.

Dan 10:15 And when he had spoken

such words unto me, I set my face toward the

ground, and I became dumb.

Dan 10:16 And, behold, one like the

similitude of the sons of men touched my

lips: then I opened my mouth, and spake, and

said unto him that stood before me, O my

lord, by the vision my sorrows are turned

upon me, and I have retained no strength.

Dan 10:17 For how can the servant of

this my lord talk with this my lord? for as for

me, straightway there remained no strength

in me, neither is there breath left in me.

Dan 10:18 Then there came again and

touched me one like the appearance of a

man, and he strengthened me,

Dan 10:19 And said, O man greatly

beloved, fear not: peace be unto thee, be

strong, yea, be strong. And when he had

spoken unto me, I was strengthened, and

said, Let my lord speak; for thou hast

strengthened me.

Dan 10:20 Then said he, Knowest thou

wherefore I come unto thee? and now will I

return to fight with the prince of Persia: and

when I am gone forth, lo, the prince of Grecia

shall come.

Isa 61:1 The Spirit of the Lord GOD is

upon me; because the LORD hath

anointed me to preach good tidings unto

the meek; he hath sent me to bind up the

brokenhearted, to proclaim liberty to the

înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au

fost auzite, iar eu am venit datorită cuvintelor

tale.

Dan 10:13 . Dar prinţul împărăţiei

Persiei mi s-a împotrivit douăzeci şi una de

zile, dar, iată, Mihail, unul dintre mai

marii prinţilor, a venit să mă ajute; şi am

rămas acolo cu împăraţii Persiei.

Dan 10:14 . Am venit acum să te fac să

înţelegi ce se va întâmpla poporului tău în

zilele de pe urmă: căci totuşi viziunea este

pentru multe zile.

Dan 10:15 . Şi după ce mi-a vorbit astfel

de cuvinte, mi-am aşezat faţa spre pământ şi

am amuţit.

Dan 10:16 . Şi, iată, unul ca asemănarea

fiilor oamenilor mi-a atins buzele; atunci

mi-am deschis gura şi am vorbit şi i-am spus

celui ce stătea înaintea mea: Domnul meu,

prin viziune întristările mele s-au întors

asupra mea şi nu am păstrat tărie în mine.

Dan 10:17 . Şi cum poate servitorul

domnului meu să vorbească cu domnul meu?

Deoarece cât despre mine, dintr-odată nu a

rămas tărie în mine, nici nu mai este suflare

în mine.

Dan 10:18 . Atunci a venit din nou şi m-

a atins unul ca înfăţişarea unui om şi m-a

întărit,

Dan 10:19 . Ş i a spus: Bărbate foarte

mult iubit, nu te teme, pace ţie, fii tare, da, fii

tare. Şi după ce mi-a vorbit, am fost întărit şi

am spus: Să vorbească domnul meu, fiindcă

m-ai întărit.

Dan 10:20 . Atunci el a spus: Ştii de ce

am venit la tine? Şi acum mă voi întoarce să

lupt cu prinţul Persiei; şi când voi pleca, iată,

prinţul Greciei va veni.

Isa 61:1 Duhul Domnului DUMNEZEU

este peste mine, deoarece DOMNUL m-a

uns să predic veşti bune celor blânzi; el m-

a trimis să leg pe cei cu inima zdrobită, să

vestesc libertate captivilor şi deschiderea

închisorii celor ce sunt legaţi.

145

captives, and the opening of the prison to

them that are bound;

Isa 61:2 To proclaim the acceptable year

of the LORD, and the day of vengeance of

our God; to comfort all that mourn;

Isa 61:3 To appoint unto them that

mourn in Zion, to give unto them beauty

for ashes, the oil of joy for mourning, the

garment of praise for the spirit of

heaviness; that they might be called trees of

righteousness, the planting of the LORD,

that he might be glorified.

Isa 61:4 And they shall build the old

wastes, they shall raise up the former

desolations, and they shall repair the waste

cities, the desolations of many generations.

Isa 61:5 And strangers shall stand and

feed your flocks, and the sons of the alien

shall be your plowmen and your

vinedressers.

Isa 61:6 But ye shall be named the

Priests of the LORD: men shall call you the

Ministers of our God: ye shall eat the riches

of the Gentiles, and in their glory shall ye

boast yourselves.

Isa 61:7 For your shame ye shall have

double; and for confusion they shall rejoice

in their portion: therefore in their land they

shall possess the double: everlasting joy shall

be unto them.

Isa 61:8 For I the LORD love judgment,

I hate robbery for burnt offering; and I will

direct their work in truth, and I will make an

everlasting covenant with them.

Isa 61:9 And their seed shall be known

among the Gentiles, and their offspring

among the people: all that see them shall

acknowledge them, that they are the seed

which the LORD hath blessed.

Isa 61:10 I will greatly rejoice in the

LORD, my soul shall be joyful in my God;

for he hath clothed me with the garments

of salvation, he hath covered me with the

robe of righteousness, as a bridegroom

decketh himself with ornaments, and as a

bride adorneth herself with her jewels.

Isa 61:2 . Să vestesc anul de îndurare al

DOMNULUI şi ziua răzbunării

Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei

care jelesc.

Isa 61:3 . Să rânduiesc celor ce jelesc în

Sion, să le dau frumuseţe în locul cenuşii,

untdelemnul bucuriei în locul jelirii,

îmbrăcămintea de laudă în locul duhului

de apăsare; să fie numiţi pomi ai dreptăţii,

sadul DOMNULUI, ca el să fie glorificat.

Isa 61:4 . ¶ Iar ei vor rezidi vechile ruine,

vor ridica din nou pustiirile de altădată şi vor

repara cetăţile risipite, pustiirile multor

generaţii.

Isa 61:5 . Şi străini vor sta şi vor paşte

turmele tale şi fiii celor străini vor fi plugarii

voştri şi vierii voştri.

Isa 61:6 . Dar voi veţi fi numiţi Preoţi ai

DOMNULUI, oamenii vă vor numi Servitori

ai Dumnezeului nostru, veţi mânca bogăţiile

neamurilor şi în gloria lor vă veţi făli.

Isa 61:7 . În locul ruşinii voastre veţi

primi dublu; şi în locul ocării se vor bucura

în partea lor, de aceea în ţara lor ei vor stăpâni

o parte dublă, bucurie veşnică vor avea.

Isa 61:8 . Fiindcă eu, DOMNUL, iubesc

judecata, urăsc jaful pentru ofranda arsă; şi

voi conduce lucrarea lor în adevăr şi voi face

un legământ veşnic cu ei.

Isa 61:9. Şi sămânţa lor va fi cunoscută

printre neamuri şi urmaşii lor printre

popoare, toţi cei ce îi văd îi vor recunoaşte,

că ei sunt sămânţa pe care DOMNUL a

binecuvântat-o.

Isa 61:10 . ¶ Mă voi bucura mult în

DOMNUL, sufletul meu se va veseli în

Dumnezeul meu; căci m-a îmbrăcat cu

veşmintele salvării, m-a acoperit cu roba

dreptăţii, ca un mire ce se împodobeşte cu

ornamente şi ca o

mireasă ce se înfrumuseţează cu bijuterii.

Isa 61:11 . Căci precum pământul aduce

mugurul său şi precum grădina face lucrurile

ce sunt semănate în ea să răsară, astfel

146

Isa 61:11 For as the earth bringeth forth

her bud, and as the garden causeth the things

that are sown in it to spring forth; so the Lord

GOD will cause righteousness and praise to

spring forth before all the nations.

Isa 62:1 For Zion's sake will I not hold

my peace, and for Jerusalem's sake I will not

rest, until the righteousness thereof go forth

as brightness, and the salvation thereof as a

lamp that burneth.

Isa 62:2 And the Gentiles shall see thy

righteousness, and all kings thy glory: and

thou shalt be called by a new name, which

the mouth of the LORD shall name.

Isa 62:3 Thou shalt also be a crown of

glory in the hand of the LORD, and a royal

diadem in the hand of thy God.

Isa 62:4 Thou shalt no more be termed

Forsaken; neither shall thy land any more be

termed Desolate: but thou shalt be called

Hephzibah [My Delight], and thy land

Beulah [Married]: for the LORD delighteth

in thee, and thy land shall be married.

Isa 62:5 For as a young man marrieth a

virgin, so shall thy sons marry thee: and as

the bridegroom rejoiceth over the bride, so

shall thy God rejoice over thee.

Isa 62:6 I have set watchmen upon thy

walls, O Jerusalem, which shall never hold

their peace day nor night: ye that make

mention of the LORD, keep not silence,

Isa 62:7 And give him no rest, till he

establish, and till he make Jerusalem a praise

in the earth.

Isa 62:8 The LORD hath sworn by his

right hand, and by the arm of his strength,

Surely I will no more give thy corn to be

meat for thine enemies; and the sons of the

stranger shall not drink thy wine, for the

which thou hast laboured:

Isa 62:9 But they that have gathered it

shall eat it, and praise the LORD; and they

that have brought it together shall drink it in

the courts of my holiness.

Isa 62:10 Go through, go through the

gates; prepare ye the way of the people; cast

Domnul DUMNEZEU va face dreptatea şi

lauda să răsară înaintea tuturor naţiunilor.

Isa 62:1 De dragul Sionului nu voi tăcea

şi de dragul Ierusalimului nu mă voi odihni,

până când dreptatea acestuia va ieşi ca

strălucirea şi salvarea acestuia ca o lampă ce

arde.

Isa 62:2 . Şi neamurile vor vedea

dreptatea ta şi toţi împăraţii, gloria ta, şi vei

fi numită cu un nume nou, pe care gura

DOMNULUI îl va rosti.

Isa 62:3 . De asemenea vei fi o coroană

de glorie în mâna DOMNULUI şi o

diademă împărătească în mâna Dumnezeului

tău.

Isa 62:4 . Nu vei mai fi numită Părăsită;

nici ţara ta nu va mai fi numită Pustiită, ci vei

fi numită Hefţiba, şi ţara ta Beula; fiindcă

DOMNUL se desfată în tine şi ţara ta va fi

căsătorită.

Isa 62:5 . Căci precum un tânăr se

căsătoreşte cu o fecioară, tot astfel fiii tăi se

vor căsători cu tine, şi precum mirele se

bucură de mireasă, tot astfel Dumnezeul tău

se va bucura de tine.

Isa 62:6 . ¶ Am aşezat paznici pe zidurile

tale, Ierusalime, care niciodată nu vor tăcea

nici zi nici noapte, voi, care amintiţi despre

DOMNUL, nu păstraţi tăcere,

Isa 62:7 . Şi nu îi daţi odihnă, până când

va întemeia Ierusalimul şi îl va face de laudă

pe pământ.

Isa 62:8 . DOMNUL a jurat pe dreapta sa

şi pe braţul tăriei lui: Negreşit, nu îţi voi mai

da grânele să fie mâncare pentru duşmanii

tăi; şi fiii străinului nu vor mai bea vinul tău,

pentru care ai ostenit,

Isa 62:9 . Ci cei care l-au adunat îl vor

mânca şi vor lăuda pe DOMNUL; şi cei ce l-

au strâns îl vor bea în curţile sfinţeniei mele.

Isa 62:10 . ¶ Treceţi, treceţi pe porţi;

pregătiţi calea poporului; înălţaţi, înălţaţi

drumul mare; scoateţi pietrele; ridicaţi un

steag pentru popor.

Isa 62:11 . Iată, DOMNUL a vestit până

la marginea lumii: Spuneţi fiicei Sionului:

147

up, cast up the highway; gather out the

stones; lift up a standard for the people.

Isa 62:11 Behold, the LORD hath

proclaimed unto the end of the world, Say ye

to the daughter of Zion, Behold, thy salvation

cometh; behold, his reward is with him, and

his work before him.

Isa 62:12 And they shall call them, The

holy people, The redeemed of the LORD:

and thou shalt be called, Sought out, A city

not forsaken.

Isa 52:1 Awake, awake; put on thy

strength, O Zion; put on thy beautiful

garments, O Jerusalem, the holy city: for

henceforth there shall no more come into

thee the uncircumcised and the unclean.

Iată, salvarea ta vine; iată, răsplata lui este cu

el şi lucrarea lui înaintea lui.

Isa 62:12 . Iar ei îi vor numi: Poporul

sfânt, Răscumpăraţii DOMNULUI, şi tu te

vei numi: Căutată, O cetate nepărăsită.

Isa 52:1 Trezeşte-te, trezeşte-te;

îmbracă-ţi tăria, Sioane; îmbracă-te cu

hainele tale frumoase, Ierusalime, cetate

sfântă, fiindcă de acum înainte nu vor mai

veni în tine cei necircumcişi şi necuraţi.

THE BINDING OFF OF THE LEVITES

As the end draws near, the work of God

is to increase in strength and purity and

holiness. The workers are to be filled with

love for God and for one another. They are

to cherish principles of strictest integrity.

When the true keynote is struck, God will

reveal himself as the God of mercy and love.

Angels of heaven will ascend and descend

the ladder of shining brightness, to co-

operate with human workers. { SW

September 8, 1903, par. 1 }

The members of the church

triumphant,—the church in heaven—will be

permitted to draw near to the members of the

church militant, to aid them in their

necessity. Let us ever remember that we are

laborers together with God. In this heavenly

union we shall carry forward his work with

completeness, with singing and rejoicing. In

every soul will be kindled the fire of holy

zeal. Company after company will leave the

dark standard of the foe, to come up to the

help of the Lord, to the help of the Lord

against the mighty. { SW September 8, 1903,

par. 2

PERIOADA DE LEGARE A LEVIȚILOR

„Pe măsură ce se apropie sfârșitul,

lucrarea lui Dumnezeu trebuie să crească în

tărie deplină, curăție și sfințenie. Lucrătorii

trebuie să fie umpluți de dragoste pentru

Dumnezeu și unul pentru altul. Ei trebuie să

nutrească principiile celei mai stricte

integrități. Când este atinsă coarda potrivită,

Dumnezeu Se va descoperi ca Dumnezeul

îndurării și al iubirii. Îngerii cerului se vor

apropia de membrii bisericii de pe pământ,

spre a-i ajuta în nevoile lor.

Membrilor bisericii triumfătoare –

biserica din cer – li se vor permite să se

apropie de membrii bisericii luptătoare,

pentru a-i ajuta în necesitatea lor. Să ne

amintim întotdeauna că suntem lucrători

împreună cu Dumnezeu. În această unire

cerească vom duce mai departe, până la

îndeplinire, lucrarea Sa, cu cântece și

bucurie. În fiecare suflet se va aprinde focul

zelului sfânt. Grupă după grupă va părăsi

stindardul întunecos al vrăjmașului, pentru a

veni în ajutorul Domnului, în ajutorul

Domnului împotriva celui puternic.”

Southern Watchman, 8 Septembrie, 1903.

148

THIRTY EIGHT 2Ki 15:8 In the thirty and eighth year

of Azariah king of Judah did Zachariah the

son of Jeroboam reign over Israel in

Samaria six months.

Joh 5:1 After this there was a feast of the

Jews; and Jesus went up to Jerusalem.

Joh 5:2 Now there is at Jerusalem by the

sheep market a pool, which is called in the

Hebrew tongue Bethesda, [Flowing Water]

having five porches.

Joh 5:3 In these lay a great multitude of

impotent folk, of blind, halt, withered,

waiting for the moving of the water.

Joh 5:4 For an angel went down at a

certain season into the pool, and troubled

the water: whosoever then first after the

troubling of the water stepped in was made

whole of whatsoever disease he had.

TREIZECI ȘI OPT 2 Împrați 15:8 În anul al treizeci şi

optulea al lui Azaria, împăratul lui Iuda, a

domnit Zaharia, fiul lui Ieroboam, peste

Israel, în Samaria, şase luni.

Ioan 5:1 După acestea a fost o sărbătoare

a iudeilor; şi Isus s-a urcat la Ierusalim.

2 . Şi era în Ierusalim, lângă piața oilor,

o scăldătoare, care se numeşte în evreieşte

Betesda, având cinci arcade.

3 . În acestea zăcea o mulţime mare de

neputincioşi, orbi, şchiopi, uscaţi,

aşteptând mişcarea apei.

4 . Fiindcă un înger se cobora la un

anumit timp în scăldătoare şi tulbura apa;

şi cine intra primul după tulburarea apei era

făcut sănătos de orice boală avea.

BLIND HALT WITHERED

Luk 14:16 Then said he unto him, A

certain man made a great supper, and bade

many:

Luk 14:17 And sent his servant at supper

time to say to them that were bidden, Come;

for all things are now ready.

Luk 14:18 And they all with one

consent began to make excuse. The first

said unto him, I have bought a piece of

ground, and I must needs go and see it: I pray

thee have me excused.

Luk 14:19 And another said, I have

bought five yoke of oxen, and I go to prove

them: I pray thee have me excused.

Luk 14:20 And another said, I have

married a wife, and therefore I cannot come.

Luk 14:21 So that servant came, and

shewed his lord these things. Then the

master of the house being angry said to his

Luca 14:16 . Atunci i-a spus: Un anumit

om a făcut o cină mare şi a invitat pe mulţi;

Luca 14:17 . Şi a trimis pe robul său la

ora cinei să spună celor invitaţi: Veniţi,

pentru că toate sunt de acum pregătite.

Luca 14:18 . Dar toţi, ca unul, au

început să se scuze. Primul i-a spus: Am

cumpărat o bucată de pământ şi trebuie să mă

duc şi să o văd; te rog să mă scuzi.

Luca 14:19 . Şi altul a spus: Am

cumpărat cinci perechi de boi şi merg să îi

încerc; te rog să mă scuzi.

Luca 14:20 . Şi altul a spus: M-am

căsătorit cu o femeie şi de aceea nu pot veni.

Luca 14:21 . Şi acel rob a venit şi a arătat

domnului său acestea. Atunci stăpânul

casei, mâniindu-se, a spus robului său: Du-

te repede în străzile şi ulițele cetăţii şi adu

aici săracii şi schilozii şi şchiopii şi orbii.

149

servant, Go out quickly into the streets

and lanes of the city, and bring in hither

the poor, and the maimed, and the halt,

and the blind.

Luk 14:22 And the servant said, Lord, it

is done as thou hast commanded, and yet

there is room.

Luk 14:23 And the lord said unto the

servant, Go out into the highways and

hedges, and compel them to come in, that my

house may be filled.

Luk 14:24 For I say unto you, That none

of those men which were bidden shall taste

of my supper.

Luca 14:22 . Şi robul a spus: Doamne, s-

a făcut cum ai poruncit şi mai este loc.

Luca 14:23 . Şi domnul i-a spus robului:

Du-te la drumurile mari şi la garduri şi

constrânge-i să intre, ca să îmi fie casa

umplută.

Luca 14:24 . Fiindcă vă spun că niciunul

dintre acei bărbaţi care au fost invitaţi, nu

va gusta din cina mea.

Joh 5:5 And a certain man was there,

which had an infirmity thirty and eight

years.

Joh 5:6 When Jesus saw him lie, and

knew that he had been now a long time in that

case, he saith unto him, Wilt thou be made

whole?

Joh 5:7 The impotent man answered

him, Sir, I have no man, when the water is

troubled, to put me into the pool: but while I

am coming, another steppeth down before

me.

Joh 5:8 Jesus saith unto him, Rise, take

up thy bed, and walk.

Joh 5:9 And immediately the man was

made whole, and took up his bed, and

walked: and on the same day was the

sabbath.

Ioan 5:5 Și acolo era un anumit om

care era în neputinţă de treizeci şi opt de

ani.

6 . Isus, când l-a văzut zăcând şi ştiind că

era aşa de mult timp, i-a spus: Voiești să fii

făcut sănătos?

7 . Neputinciosul i-a răspuns: Domnule,

nu am pe nimeni să mă bage în scăldătoare

când se tulbură apa; iar până să mă duc eu, se

coboară altul înaintea mea.

8 . Isus i-a spus: Ridică-te, ia-ţi patul şi

umblă.

9 . Ş i îndată omul s-a făcut sănătos şi şi-

a luat patul şi umbla; însă în ziua aceea era

sabatul.

CROSSING THE JORDAN Jos 5:1 And it came to pass, when all the

kings of the Amorites, which were on the

side of Jordan westward, and all the kings of

the Canaanites, which were by the sea, heard

that the LORD had dried up the waters of

Jordan from before the children of Israel,

until we were passed over, that their heart

melted, neither was there spirit in them any

more, because of the children of Israel.

TRECEREA IORDANULUI Iosua 5:1 Şi s-a întâmplat, când au auzit

toţi împăraţii amoriţilor, care erau pe partea

de vest a Iordanului şi toţi împăraţii

canaaniţilor, care erau lângă mare, că

DOMNUL a secat apele Iordanului

dinaintea copiilor lui Israel, până am trecut,

că li s-a topit inima şi nu mai era suflare în

ei, din cauza copiilor lui Israel.

150

2Ki 2:8 And Elijah took his mantle, and

wrapped it together, and smote the waters,

and they were divided hither and thither,

so that they two went over on dry ground.

2Ki 2:9 And it came to pass, when they

were gone over, that Elijah said unto Elisha,

Ask what I shall do for thee, before I be taken

away from thee. And Elisha said, I pray thee,

let a double portion of thy spirit be upon

me.

2Ki 2:10 And he said, Thou hast asked

a hard thing: nevertheless, if thou see me

when I am taken from thee, it shall be so unto

thee; but if not, it shall not be so.

2Ki 2:11 And it came to pass, as they

still went on, and talked, that, behold, there

appeared a chariot of fire, and horses of fire,

and parted them both asunder; and Elijah

went up by a whirlwind into heaven.

2Ki 2:12 And Elisha saw it, and he cried,

My father, my father, the chariot of Israel,

and the horsemen thereof. And he saw him

no more: and he took hold of his own clothes,

and rent them in two pieces.

2Ki 2:13 He took up also the mantle of

Elijah that fell from him, and went back, and

stood by the bank of Jordan;

2Ki 2:14 And he took the mantle of

Elijah that fell from him, and smote the

waters, and said, Where is the LORD God

of Elijah? and when he also had smitten the

waters, they parted hither and thither: and

Elisha went over.

Exo 14:21 And Moses stretched out his

hand over the sea; and the LORD caused

the sea to go back by a strong east wind all

that night, and made the sea dry land, and

the waters were divided.

Exo 14:22 And the children of Israel

went into the midst of the sea upon the dry

ground: and the waters were a wall unto

them on their right hand, and on their left.

2 Împ 2:8 . Şi Ilie şi-a luat mantaua şi a

înfăşurat-o şi a lovit apele şi ele s-au

despărţit într-o parte şi într-alta, astfel

încât amândoi au trecut pe pământ uscat.

9 . ¶ Şi s-a întâmplat, după ce au trecut,

că Ilie i-a spus lui Elisei: Cere ce să fac pentru

tine, înainte de a fi luat de la tine. Şi Elisei a

zis: Te rog, să fie o măsură dublă din duhul

tău peste mine.

10 . Iar el a zis: Ai cerut un lucru greu;

totuşi, dacă mă vei vedea când voi fi luat de

la tine, aşa îţi va fi; dar dacă nu, nu va fi aşa.

11 . Şi s-a întâmplat, pe când ei mergeau

încă şi vorbeau, că, iată, s-a arătat un car de

foc şi cai de foc şi i-au despărţit pe cei doi; şi

Ilie s-a urcat la cer într-un vârtej de vânt.

12 . Şi Elisei a văzut aceasta, şi a strigat:

Tatăl meu, tatăl meu, carul lui Israel şi

călăreţii lui. Şi nu l-a mai văzut; şi şi-a apucat

hainele şi le-a sfâşiat în două bucăţi.

13 . ¶ A ridicat de asemenea mantaua lui

Ilie care căzuse de pe el şi a mers înapoi şi a

stat în picioare pe malul Iordanului;

14 . Şi a luat mantaua lui Ilie care căzuse

de pe el şi a lovit apele şi a spus:

Unde este DOMNUL Dumnezeul lui Ilie?

Şi după ce a lovit şi el apele, ele s-au

despărţit într-o parte şi într-alta, şi Elisei

a trecut.

Exod 14:21 Şi Moise şi-a întins mâna

peste mare; şi DOMNUL a făcut ca marea

să meargă înapoi printr-un puternic vânt

din est toată noaptea aceea şi a făcut marea

pământ uscat şi apele au fost despicate.

22 . Şi copiii lui Israel au mers în

mijlocul mării pe pământ uscat; şi apele le

erau un zid pe partea dreaptă a lor şi pe

partea stângă a lor.

151

Jos 5:2 At that time the LORD said unto

Joshua, Make thee sharp knives, and

circumcise again the children of Israel the

second time.

Jos 5:3 And Joshua made him sharp

knives, and circumcised the children of Israel

at the hill of the foreskins.

Jos 5:4 And this is the cause why Joshua

did circumcise: All the people that came out

of Egypt, that were males, even all the men

of war, died in the wilderness by the way,

after they came out of Egypt.

Jos 5:5 Now all the people that came out

were circumcised: but all the people that

were born in the wilderness by the way as

they came forth out of Egypt, them they had

not circumcised.

Jos 5:6 For the children of Israel

walked forty years in the wilderness, till

all the people that were men of war, which

came out of Egypt, were consumed,

because they obeyed not the voice of the

LORD: unto whom the LORD sware that he

would not shew them the land, which the

LORD sware unto their fathers that he would

give us, a land that floweth with milk and

honey.

Jos 5:7 And their children, whom he

raised up in their stead, them Joshua

circumcised: for they were uncircumcised,

because they had not circumcised them by

the way.

Jos 5:8 And it came to pass, when they

had done circumcising all the people, that

they abode in their places in the camp, till

they were whole.

Jos 5:9 And the LORD said unto Joshua,

This day have I rolled away the reproach of

Egypt from off you. Wherefore the name of

the place is called Gilgal unto this day.

Jos 5:10 And the children of Israel

encamped in Gilgal, and kept the passover

on the fourteenth day of the month at even

in the plains of Jericho.

Jos 5:11 And they did eat of the old corn

of the land on the morrow after the passover,

Ios 5:2 În timpul acela, DOMNUL i-a

spus lui Iosua: Fă-ţi cuţite ascuţite şi

circumcide din nou pe copiii lui Israel a

doua oară.

Ios 5:3 . Şi Iosua şi-a făcut cuţite ascuţite

şi a circumcis pe copiii lui Israel pe dealul

prepuţurilor.

Ios 5:4 . Şi acesta este motivul pentru

care Iosua i-a circumcis: Tot poporul care a

ieşit din Egipt, cei de parte bărbătească, adică

toţi bărbaţii de război, au murit în pustiu,

pe drum, după ce au ieşit din Egipt.

Ios 5:5 . Şi tot poporul care ieşise era

circumcis, însă tot poporul care se născuse

în pustiu, pe drum, pe când au ieşit din Egipt,

nu fuseseră circumcişi.

Ios 5:6 . Deoarece copiii lui Israel au

umblat patruzeci de ani prin pustie, până

au fost nimiciţi toţi oamenii care erau

bărbaţi de război ieşiţi din Egipt, pentru că

nu au ascultat de vocea DOMNULUI, cărora

DOMNUL le-a jurat că nu le va arăta ţara pe

care DOMNUL a jurat părinţilor lor că ne-o

va da, ţară în care curge lapte şi miere.

Ios 5:7 . Şi copiii lor, pe care i-a ridicat

în locul lor, pe aceia i-a circumcis Iosua,

fiindcă erau necircumcişi, pentru că nu i-au

circumcis pe drum.

Ios 5:8 . Şi s-a întâmplat, când au

terminat de circumcis tot poporul, că au

rămas la locurile lor în tabără, până s-au

vindecat.

Ios 5:9 . ¶ Şi DOMNUL i-a spus lui

Iosua: Astăzi am îndepărtat ocara Egiptului

de pe voi. De aceea numele locului este

chemat Ghilgal până în această zi.

Ios 5:10 . Ş i copiii lui Israel au aşezat

tabăra în Ghilgal şi au ţinut paştele în a

paisprezecea zi a lunii, către seară, în

câmpiile Ierihonului.

Ios 5:11 . Ş i au mâncat din grâul vechi al

ţării a doua zi după paşti, azimă şi grâu prăjit

în aceeaşi zi.

152

unleavened cakes, and parched corn in the

selfsame day.

Jos 5:12 And the manna ceased on the

morrow after they had eaten of the old

corn of the land; neither had the children of

Israel manna any more; but they did eat of

the fruit of the land of Canaan that year.

Jos 5:13 And it came to pass, when

Joshua was by Jericho, that he lifted up his

eyes and looked, and, behold, there stood a

man over against him with his sword drawn

in his hand: and Joshua went unto him, and

said unto him, Art thou for us, or for our

adversaries?

Jos 5:14 And he said, Nay; but as

captain of the host of the LORD am I now

come. And Joshua fell on his face to the

earth, and did worship, and said unto him,

What saith my lord unto his servant?

Jos 5:15 And the captain of the LORD'S

host said unto Joshua, Loose thy shoe from

off thy foot; for the place whereon thou

standest is holy. And Joshua did so.

Ios 5:12 . Şi mana a încetat a doua zi

după ce au mâncat din grâul vechi al ţării;

şi copiii lui Israel nu au mai avut mană după

aceea, ci au mâncat din rodul ţării lui Canaan

în acel an.

Ios 5:13 . ¶ Şi s-a întâmplat, când Iosua

era lângă Ierihon, că şi-a ridicat ochii şi a

privit şi, iată, un om stătea în picioare

înaintea lui cu sabia scoasă, în mână. Şi Iosua

a mers la el şi i-a spus: Eşti pentru noi sau

pentru potrivnicii noştri?

Ios 5:14 . Iar el a spus: Nu, ci am venit

acum ca şi căpetenie a oştirii DOMNULUI.

Şi Iosua a căzut cu faţa la pământ şi s-a

închinat şi i-a spus: Ce spune domnul meu

servitorului său?

Ios 5:15 . Şi căpetenia oştirii

DOMNULUI i-a spus lui Iosua: Scoate-ţi

sandaua din picior, fiindcă locul pe care

stai este sfânt. Şi Iosua a făcut astfel.

SAUL TO PAUL Act 9:1 And Saul, yet breathing out

threatenings and slaughter against the

disciples of the Lord, went unto the high

priest,

Act 9:2 And desired of him letters to

Damascus to the synagogues, that if he found

any of this way, whether they were men or

women, he might bring them bound unto

Jerusalem.

Act 9:3 And as he journeyed, he came

near Damascus: and suddenly there shined

round about him a light from heaven:

Act 9:4 And he fell to the earth, and

heard a voice saying unto him, Saul, Saul,

why persecutest thou me?

DE LA SAUL LA PAVEL Fapte 9:1 Dar Saul, suflând ameninţări şi

măcel împotriva discipolilor Domnului,

s-a dus la înaltul preot,

2 . Şi a cerut scrisori de la el pentru

Damasc pentru sinagogi, astfel încât dacă va

găsi pe unii ai acestei căi, fiind deopotrivă

bărbaţi sau femei, să îi aducă legaţi la

Ierusalim.

3 . Şi pe când călătorea el a ajuns aproape

de Damasc; şi dintr-odată a strălucit în jurul

lui o lumină din cer,

4 . Şi a căzut la pământ şi a auzit o voce,

spunându-i: Saule, Saule, de ce mă

persecuţi?

MIDNIGHT CRY On the last day of the journey, “at

midday,” as the weary travelers neared

STRIGĂTUL DE LA MIEZUL NOPȚII În ultima zi a călătoriei, „pe la amiază”,

în timp ce călătorii obosiți se apropiau de

153

Damascus, they came within full view of

broad stretches of fertile lands, beautiful

gardens, and fruitful orchards, watered by

cool streams from the surrounding

mountains. After the long journey over

desolate wastes such scenes were refreshing

indeed. While Saul, with his companions,

gazed with admiration on the fruitful plain

and the fair city below, “suddenly,” as he

afterward declared, there shone “round about

me and them which journeyed with me” “a

light from heaven, above the brightness of

the sun” ( Acts 26:13), too glorious for

mortal eyes to bear. Blinded and bewildered,

Saul fell prostrate to the ground. { AA

114.1}

While the light continued to shine round

about them, Saul heard, “a voice speaking ...

in the Hebrew tongue” ( Acts 26:14), “saying

unto him, Saul, Saul, why persecutest thou

Me? And he said, Who art Thou, Lord? And

the Lord said, I am Jesus whom thou

persecutest: it is hard for thee to kick against

the pricks.” { AA 114.2}

Damasc, deodată li s-au înfățișat înaintea

ochilor întinse ogoare fertile, grădini

frumoase și livezi roditoare, udate de ape

răcoroase ce veneau din munții înconjurători.

După o călătorie lungă prin pustiuri

singuratice, asemenea scene erau cu adevărat

înviorătoare. În timp ce Saul împreună cu

însoțitorii lui priveau cu admirație asupra

câmpiei roditoare și a frumoasei cetăți din

vale, „deodată”, așa cum avea să declare el

mai târziu, a strălucit „împrejurul meu și

împrejurul tovarășilor mei o lumină din cer,

a cărei strălucire întrecea pe a soarelui”

(Faptele Apostolilor 26, 13), prea glorioasă

spre a putea fi suportată de ochii muritori.

Orbit și zăpăcit, Saul a căzut în genunchi la

pământ. {FA 114.2}

În timp ce lumina continua să

strălucească în jurul lor, Saul a auzit „un glas,

care-i zicea în limba evreiască:” (Faptele

Apostolilor 26, 14) „«Saule, Saule, pentru

ce Mă prigonești?» «Cine ești Tu Doamne?»

a răspuns el. Și Domnul a zis: «Eu sunt Isus,

pe care-L prigonești. Ți-ar fi greu să arunci

înapoi cu piciorul într-un țepuș»”. Faptele

Apostolilor, 114.

TWO CLASSES Act 9:5 And he said, Who art thou,

Lord? And the Lord said, I am Jesus whom

thou persecutest: it is hard for thee to kick

against the pricks.

Act 9:6 And he trembling and

astonished said, Lord, what wilt thou have

me to do? And the Lord said unto him, Arise,

and go into the city, and it shall be told thee

what thou must do.

Act 9:7 And the men which journeyed

with him stood speechless, hearing a voice,

but seeing no man.

Mat 22:11 And when the king came in

to see the guests, he saw there a man which

had not on a wedding garment:

DOUĂ CATEGORII 5 . Iar el a spus: Cine eşti tu, Doamne? Şi

Domnul a spus: Eu sunt Isus pe care tu îl

persecuţi; îţi este greu să dai cu călcâiul în

ţepuşe.

6 . Şi, tremurând şi înmărmurit, a spus:

Doamne, ce voieşti să fac eu? Şi Domnul i-a

spus: Scoală-te şi du-te în cetate şi ţi se va

spune ce trebuie să faci.

7 . Iar bărbaţii care călătoreau cu el

stăteau în picioare fără cuvinte, auzind o

voce, dar nevăzând pe nimeni.

Mat 22:11 Şi când împăratul a intrat să

vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu

era îmbrăcat cu haină de nuntă.

154

Mat 22:12 And he saith unto him,

Friend, how camest thou in hither not having

a wedding garment? And he was speechless.

Mat 22:13 Then said the king to the

servants, Bind him hand and foot, and take

him away, and cast him into outer darkness;

there shall be weeping and gnashing of teeth.

Mat 22:12 . Şi i-a spus: Prietene, cum ai

intrat aici neavând haină de nuntă? Dar el era

fără cuvinte.

Mat 22:13 . Atunci împăratul a spus

servitorilor: Legaţi-i mâinile şi picioarele şi

luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară;

acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

THE EVERLASTING GOSPEL Act 9:8 And Saul arose from the earth;

and when his eyes were opened, he saw no

man: but they led him by the hand, and

brought him into Damascus.

Act 9:9 And he was three days without

sight, and neither did eat nor drink.

Joh 16:8 And when he is come, he will

reprove the world of sin, and of

righteousness, and of judgment:

EVANGHELIA VEȘNICĂ 8 . Iar Saul s-a ridicat de la pământ; şi

deşi ochii îi erau deschişi, nu vedea pe

nimeni; iar ei l-au condus de mână şi l-au dus

în Damasc.

9 . Şi trei zile a fost fără vedere şi nici

nu a mâncat, nici nu a băut.

Ioan 16:8 Și când vine, el va mustra

lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată

CONVICTION OF SIN Now Christ had spoken to Saul with His

own voice, saying, “Saul, Saul, why

persecutest thou Me?” And the question,

“Who art Thou, Lord?” was answered by the

same voice, “I am Jesus whom thou

persecutest.” Christ here identifies Himself

with His people. In persecuting the followers

of Jesus, Saul had struck directly against the

Lord of heaven. In falsely accusing and

testifying against them, he had falsely

accused and testified against the Saviour of

the world. { AA 117.1}

In that hour of heavenly illumination

Saul’s mind acted with remarkable

rapidity. The prophetic records of Holy Writ

were opened to his understanding. He saw

that the rejection of Jesus by the Jews, His

crucifixion, resurrection, and ascension, had

been foretold by the prophets and proved

Him to be the promised Messiah. Stephen’s

CONVINGEREA DE PĂCAT De data aceasta, Hristos îi vorbise lui

Saul direct cu glasul Său, zicând: „Saule,

Saule, pentru ce Mă prigonești?” Și la

întrebarea: „Cine ești Tu, Doamne?” a

răspuns aceeași voce: „Eu sunt Isus, pe care-

L prigonești”. Aici, Hristos Se identifică pe

Sine cu credincioșii Săi. Prigonind pe urmașii

lui Isus, Saul lovise direct în Domnul cerului.

Învinuindu-i pe nedrept și mărturisind

împotriva lor, el învinuise pe nedrept și

mărturisise împotriva Mântuitorului lumii.

Faptele Apostolilor, 117.

În acel ceas de iluminare cerească,

mintea lui Saul a lucrat cu o uimitoare

rapiditate. Scrierile profetice ale Sfintelor

Scripturi au fost deschise înțelegerii sale. El

a văzut că lepădarea lui Isus de către iudei,

răstignirea, învierea și înălțarea Sa fuseseră

profetizate de către profeți și dovedeau că El

este Mesia Cel făgăduit. Predica lui Ștefan,

155

sermon at the time of his martyrdom was

brought forcibly to Saul’s mind, and he

realized that the martyr had indeed beheld

“the glory of God” when he said, “Behold, I

see the heavens opened, and the Son of man

standing on the right hand of God.” Acts

7:55, 56. The priests had pronounced these

words blasphemy, but Saul now knew them

to be truth. { AA 115.3}

The conversion of Saul is a striking

evidence of the miraculous power of the

Holy Spirit to convict men of sin. { AA

120.2 }

When the glory was withdrawn, and

Saul arose from the ground, he found

himself totally deprived of sight. The

brightness of Christ’s glory had been too

intense for his mortal eyes; and when it was

removed, the blackness of night settled upon

his vision. He believed that this blindness

was a punishment from God for his cruel

persecution of the followers of Jesus. In

terrible darkness he groped about, and his

companions, in fear and amazement, “led

him by the hand, and brought him into

Damascus.” { AA 117.3}

For three days Saul was “without

sight, and neither did eat nor drink.” These

days of soul agony were to him as years.

Again and again he recalled, with anguish of

spirit, the part he had taken in the martyrdom

of Stephen. With horror he thought of his

guilt in allowing himself to be controlled by

the malice and prejudice of the priests and

rulers, even when the face of Stephen had

been lighted up with the radiance of heaven.

In sadness and brokenness of spirit he

recounted the many times he had closed his

eyes and ears against the most striking

evidences and had relentlessly urged on the

rostită de el în timpul martiriului său, a

revenit cu putere în mintea lui Saul și el a

înțeles că martirul văzuse într-adevăr „slava

lui Dumnezeu” atunci când el a zis: „Iată, văd

cerurile deschise și pe Fiul omului stând în

picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Faptele

Apostolilor 7, 55.56). Preoții declaraseră

aceste cuvinte ca fiind o hulire la adresa lui

Dumnezeu, însă acum Saul știa că ele erau

adevărate. Faptele Apostolilor, 115.

Convertirea lui Saul este o dovadă

izbitoare despre puterea minunată a Duhului

Sfânt de a-i convinge pe oameni de păcat.

Faptele Apostolilor, 120.

Când slava strălucitoare s-a retras și

Saul s-a ridicat de la pământ, el a constatat

că era cu totul lipsit de vedere. Strălucirea

slavei lui Hristos fusese prea puternică pentru

ochii lui muritori; și atunci când ea a dispărut,

asupra ochilor lui s-a așezat întunericul

nopții. El a crezut că această orbire era o

pedeapsă de la Dumnezeu pentru cruda lui

prigonire a urmașilor lui Isus. Într-un

întuneric grozav, el a bâjbâit în jurul său și

tovarășii lui, încremeniți și plini de teamă, „l-

au luat de mâini și l-au dus în Damasc”.

Faptele Apostolilor, 117.

Timp de trei zile, Saul „n-a văzut și n-

a mâncat, nici n-a băut nimic”. Aceste zile de

agonie sufletească au fost pentru el ca niște

ani. Din nou și din nou, el și-a amintit cu

durere sufletească de partea pe care o avusese

în martiriul lui Ștefan. Cu groază, el a

cugetat la vina de a fi îngăduit să fie stăpânit

de răutatea și prejudecata preoților și a mai

marilor, chiar și atunci când fața lui Ștefan

fusese luminată de strălucirea cerului. Cu

sufletul întristat și zdrobit, el și-a amintit de

multele ocazii în care își închisese ochii și

urechile față de cele mai izbitoare dovezi și

că, neînduplecat, a continuat prigonirea

156

persecution of the believers in Jesus of

Nazareth. { AA 118.2}

In the record of the conversion of Saul

important principles are given us, which we

should ever bear in mind. Saul was brought

directly into the presence of Christ. He was

one whom Christ intended for a most

important work, one who was to be a “chosen

vessel” unto Him; yet the Lord did not at

once tell him of the work that had been

assigned him. He arrested him in his course

and convicted him of sin; but when Saul

asked, “What wilt Thou have me to do?” the

Saviour placed the inquiring Jew in

connection with His church, there to

obtain a knowledge of God’s will

concerning him. { AA 120.3}

credincioșilor lui Isus din Nazaret. Faptele

Apostolilor, 118.

În raportul cu privire la convertirea lui

Saul, ne sunt date principii importante pe care

trebuie să le avem mereu în minte. Saul a fost

adus direct în prezența lui Hristos. El era

acela pe care Hristos dorea să-l folosească

pentru o lucrare foarte însemnată, acela care

avea să fie pentru El „un vas ales”; totuși,

Domnul nu i-a spus dintr-o dată despre

lucrarea ce-i fusese hotărâtă. El l-a oprit din

umblarea lui și l-a convins de păcat; dar, când

Saul a întrebat: „Doamne, ce vrei să fac?”,

Mântuitorul a pus pe nedumeritul iudeu în

legătură cu biserica Sa, pentru ca acolo să

afle despre voința lui Dumnezeu față de el.

Faptele Apostolilor, 120.

HIS RIGHTEOUSNESS Act 9:10 And there was a certain

disciple at Damascus, named Ananias; and to

him said the Lord in a vision, Ananias. And

he said, Behold, I am here, Lord.

Act 9:11 And the Lord said unto him,

Arise, and go into the street which is called

Straight, and enquire in the house of Judas

for one called Saul, of Tarsus: for, behold, he

prayeth,

Act 9:12 And hath seen in a vision a man

named Ananias coming in, and putting his

hand on him, that he might receive his sight.

Act 9:13 Then Ananias answered, Lord,

I have heard by many of this man, how much

evil he hath done to thy saints at Jerusalem:

Act 9:14 And here he hath authority

from the chief priests to bind all that call on

thy name.

Act 9:15 But the Lord said unto him, Go

thy way: for he is a chosen vessel unto me, to

bear my name before the Gentiles, and kings,

and the children of Israel:

Act 9:16 For I will shew him how great

things he must suffer for my name's sake.

NEPRIHĂNIREA LUI Fapte 9: 10 . ¶ Şi era un anume discipol

la Damasc, numit Anania; şi Domnul i-a spus

într-o viziune: Anania. Iar el a spus: Iată-mă,

Doamne.

11 . Şi Domnul i-a spus: Scoală-te şi du-

te în strada care se cheamă Dreaptă şi

întreabă în casa lui Iuda de numitul Saul din

Tars; căci iată, se roagă,

12 . Şi a văzut într-o viziune un bărbat

numit Anania intrând şi punând o mână peste

el, ca să-și primească vederea.

13 . Atunci Anania a răspuns: Doamne,

am auzit de la mulţi despre acest bărbat, câte

rele a făcut sfinţilor tăi la Ierusalim;

14 . Şi aici are autoritate de la preoţii de

seamă să-i lege pe toţi care cheamă numele

tău.

15 . Dar Domnul i-a spus: Du-te; fiindcă

el este un vas ales pentru mine, să poarte

numele meu înaintea neamurilor şi a

împăraţilor şi a fiilor lui Israel.

16 . Fiindcă eu îi voi arăta ce lucruri mari

trebuie să sufere pentru numele meu.

157

Act 9:17 And Ananias went his way, and

entered into the house; and putting his hands

on him said, Brother Saul, the Lord, even

Jesus, that appeared unto thee in the way as

thou camest, hath sent me, that thou mightest

receive thy sight, and be filled with the Holy

Ghost.

The marvelous light that illumined the

darkness of Saul was the work of the Lord;

but there was also a work that was to be

done for him by the disciples. Christ had

performed the work of revelation and

conviction; and now the penitent was in a

condition to learn from those whom God

had ordained to teach His truth. { AA

121.1}

Obedient to the direction of the angel,

Ananias sought out the man who had but

recently breathed out threatenings against all

who believed on the name of Jesus; and

putting his hands on the head of the penitent

sufferer, he said, “Brother Saul, the Lord,

even Jesus, that appeared unto thee in the

way as thou camest, hath sent me, that thou

mightest receive thy sight, and be filled

with the Holy Ghost. { AA 121.4}

And immediately there fell from his eyes

as it had been scales: and he received sight

forthwith, and arose, and was baptized.” {

AA 122.1}

Thus Jesus gave sanction to the authority

of His organized church and placed Saul in

connection with His appointed agencies on

earth. Christ had now a church as His

representative on earth, and to it belonged the

work of directing the repentant sinner in the

way of life. { AA 122.2}

Many have an idea that they are

responsible to Christ alone for their light and

experience, independent of His recognized

followers on earth. Jesus is the friend of

sinners, and His heart is touched with their

woe. He has all power, both in heaven and on

earth; but He respects the means that He

has ordained for the enlightenment and

17 . Şi Anania a plecat şi a intrat în casă;

şi, punând mâinile peste el, a spus: Frate

Saul, Domnul m-a trimis, Isus, care ţi-a

apărut pe calea pe care veneai, ca să primeşti

vedere şi să fii umplut cu Duhul Sfânt.

Lumina cea minunată, care a luminat

întunecimea lui Saul, era lucrarea Domnului;

dar mai era, de asemenea, o lucrare ce

urma să fie făcută pentru el de către

ucenici. Hristos săvârșise lucrarea de

descoperire și convingere; și acum cel pocăit

se găsea în situația de a învăța de la aceia

pe care Dumnezeu îi rânduise a învăța

adevărul Său.

Ascultător îndrumării îngerului, Anania

a căutat pe bărbatul care până de curând

suflase amenințare împotriva tuturor celor

care credeau în numele lui Isus; și, punându-

și mâinile pe capul suferindului pocăit, el a

zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ți S-a

arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis

ca să capeți vederea și să te umpli de Duhul

Sfânt”. {FA 121.4}

„Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii

lui un fel de solzi; și el și-a căpătat iarăși

vederea. Apoi s-a sculat și a fost botezat.”

{FA 122.1}

În felul acesta, Isus a consfințit

autoritatea bisericii Sale organizate și a pus

pe Saul în legătură cu instrumentul numit de

El pe pământ. Hristos are acum o biserică, ca

reprezentant al Său pe pământ, și ei îi revine

lucrarea de a îndruma pe păcătosul pocăit pe

calea vieții. {FA 122.2}

Mulți nutresc ideea că ei datorează numai

lui Hristos lumina și experiența pe care o au,

independent de urmașii Săi recunoscuți de pe

pământ. Isus este Prietenul păcătoșilor și

inima Lui este mișcată de durerile lor. El are

toată puterea atât în cer, cât și pe pământ;

însă El îndrumă pe păcătoși la biserică, pe

158

salvation of men; He directs sinners to the

church, which He has made a channel of

light to the world. { AA 122.3}

When, in the midst of his blind error and

prejudice, Saul was given a revelation of the

Christ whom he was persecuting, he was

placed in direct communication with the

church, which is the light of the world. In this

case Ananias represents Christ, and also

represents Christ’s ministers upon the

earth, who are appointed to act in His stead.

In Christ’s stead Ananias touches the eyes

of Saul, that they may receive sight. In

Christ’s stead he places his hands upon him,

and, as he prays in Christ’s name, Saul

receives the Holy Ghost. All is done in the

name and by the authority of Christ. Christ is

the fountain; the church is the channel of

communication. { AA 122.4}

Act 9:18 And immediately there fell

from his eyes as it had been scales: and he

received sight forthwith, and arose, and was

baptized.

Act 9:19 And when he had received

meat, he was strengthened. Then was Saul

certain days with the disciples which were

at Damascus.

Rev 3:18 I counsel thee to buy of me

gold tried in the fire, that thou mayest be rich;

and white raiment, that thou mayest be

clothed, and that the shame of thy nakedness

do not appear; and anoint thine eyes with

eyesalve, that thou mayest see.

Act 9:20 And straightway he preached

Christ in the synagogues, that he is the Son

of God.

Act 9:21 But all that heard him were

amazed, and said; Is not this he that

destroyed them which called on this name in

Jerusalem, and came hither for that intent,

care El a făcut-o un canal de lumină

pentru lume. {FA 122.3}

Când în mijlocul oarbei lui rătăciri și

prejudecăți Saul a primit o descoperire a lui

Hristos, pe care Îl prigonea el, a fost adus în

directă legătură cu biserica, care este lumina

lumii. În cazul acesta, Anania reprezenta pe

Hristos și, de asemenea, reprezenta pe

slujitorii lui Hristos de pe pământ, care

sunt aleși a lucra pentru El. În locul lui

Hristos, Anania a atins ochii lui Saul

pentru ca el să primească vederea. În locul

lui Hristos, el și-a așezat mâinile asupra lui

și, rugându-se în numele lui Hristos, Saul a

primit Duhul Sfânt. Toate acestea sunt

făcute în numele și prin autoritatea lui

Hristos. Hristos este izvorul, iar biserica este

canalul de comunicare. Faptele Apostolilor,

121-122.

Fapte 9:18 . Şi îndată, de pe ochii lui au

căzut ca nişte solzi; şi a primit îndată vedere

şi s-a sculat şi a fost botezat.

19 . Şi după ce a primit mâncare, s-a

întărit. Atunci Saul a fost câteva zile cu

discipolii care erau în Damasc.

Apoc 3:18 Îţi recomand să cumperi de la

mine aur încercat în foc, ca să te îmbogăţeşti;

şi haine albe, ca să te îmbraci, şi ruşinea

goliciunii tale să nu se arate; şi să îţi ungi

ochii cu alifie, ca să vezi.

Fapte 9:20 . Şi îndată a predicat în

sinagogi pe Cristos, că el este Fiul lui

Dumnezeu.

Fapte 9:21 . Şi toţi care auzeau erau

uimiţi şi spuneau: Nu este acesta cel care

făcea ravagii printre cei care chemau în

159

that he might bring them bound unto the

chief priests?

Act 9:22 But Saul increased the more in

strength, and confounded the Jews which

dwelt at Damascus, proving that this is very

Christ.

Act 9:23 And after that many days were

fulfilled, the Jews took counsel to kill him:

2Ti 3:12 Yea, and all that will live godly

in Christ Jesus shall suffer persecution.

Ierusalim acest nume; şi a venit aici cu acel

scop, ca să îi aducă legaţi la preoţii de seamă?

Fapte 9:22 . Dar Saul se întărea tot mai

mult în putere şi punea în încurcătură pe

iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că

acesta este Cristosul.

Fapte 9:23 . ¶ Şi după ce s-au împlinit

multe zile, iudeii s-au sfătuit să îl ucidă.

2 Timotei 3:12 Într-adevăr, toţi cei ce

voiesc să trăiască evlavios în Cristos Isus vor

fi persecutaţi.

160

AL TREILEA VAI

(THE THIRD WOE)

- MARK BRUCE -

161

FALLEN STAR/ANGEL Rev 9:1 And the fifth angel sounded,

and I saw a star fall from heaven unto the

earth: and to him was given the key of the

bottomless pit.

Rev 12:3 And there appeared another

wonder in heaven; and behold a great red

dragon, having seven heads and ten horns,

and seven crowns upon his heads.

Rev 12:4 And his tail drew the third

part of the stars of heaven, and did cast

them to the earth: and the dragon stood

before the woman which was ready to be

delivered, for to devour her child as soon as

it was born.

Rev 1:20 The mystery of the seven stars

which thou sawest in my right hand, and the

seven golden candlesticks. The seven stars

are the angels of the seven churches: and

the seven candlesticks which thou sawest are

the seven churches.

Rev 9:11 And they had a king over

them, which is the angel of the bottomless

pit, whose name in the Hebrew tongue is

Abaddon, but in the Greek tongue hath his

name Apollyon.

STEAUA/ÎNGERUL CĂZUT Apoc 9:1 Şi al cincilea înger a trâmbiţat

şi am văzut că o stea a căzut din cer pe

pământ; şi lui i-a fost dată cheia gropii fără

fund.

Apoc 12:3 . Şi s-a arătat o altă minune în

cer; şi, iată, un mare dragon roşu, având şapte

capete şi zece coarne şi pe capetele sale şapte

coroane.

Apoc 12:4 . Şi coada lui trăgea a treia

parte a stelelor cerului şi le arunca pe

pământ; şi dragonul a stat în picioare

înaintea femeii care era gata să nască, pentru

ca să îi mănânce copilul imediat ce va fi

născut.

Apoc 1:20 . Misterul celor şapte stele pe

care le-ai văzut în mâna mea dreaptă şi a

celor şapte sfeşnice de aur. Cele şapte

stele sunt îngerii celor şapte biserici şi cele

şapte sfeşnice pe care le-ai văzut sunt cele

şapte biserici.

Apoc 9:11 . Şi aveau peste ele un

împărat, care este îngerul gropii fără fund,

al cărui nume în evreiește este Abadon, iar în

greacă are numele Apolion.

BOTTOMLESS PIT "When they shall have finished [are

finishing] their testimony." The period when

the two witnesses were to prophesy clothed

in sackcloth, ended in 1798. As they were

approaching the termination of their work in

obscurity, war was to be made upon them by

the power represented as "the beast that

ascendeth out of the bottomless pit." In many

of the nations of Europe the powers that ruled

in church and state had for centuries been

controlled by Satan through the medium of

the papacy. But here is brought to view a

new manifestation of satanic power. {GC

268.3}

GROAPA FĂRĂ FUND „Când își vor fi sfârșit mărturia lor”.

Perioada în care cei doi martori urmau să

proorocească în saci s-a încheiat în anul

1798. Pe măsură ce se apropiau de încheierea

lucrării săvârșite în întuneric, împotriva lor

urma să se facă un război de către puterea

reprezentată prin „fiara care se ridică din

abis”. În multe din țările Europei, puterile

care conduseseră în biserică și în stat timp de

veacuri au fost stăpânite de Satana prin

intermediul papalității. Dar aici este scoasă

în evidență o nouă manifestare a puterii

satanice. {TV 268.3}

162

It had been Rome's policy, under a

profession of reverence for the Bible, to keep

it locked up in an unknown tongue and

hidden away from the people. Under her rule

the witnesses prophesied "clothed in

sackcloth." But another power --the beast

from the bottomless pit--was to arise to

make open, avowed war upon the word of

God. {GC 269.1}

Politica Romei fusese ca, sub pretinsul

respect față de Biblie, să o țină sigilată într-o

limbă necunoscută și ascunsă de popor. Sub

dominația ei, martorii au proorocit

„îmbrăcați în saci”. Dar o altă putere —

fiara din abis — urma să se ridice pentru a

duce un război fățiș împotriva Cuvântului lui

Dumnezeu. Tragedia Veacurilor, 268-269.

THE KEY OF KNOWLEDGE "The Jewish teachers had taken away

from the people the key of knowledge. The

rabbis had shut the kingdom of heaven

against the poor and ignorant, leaving them

to perish. Christ came to proclaim the Gospel

to all humanity, high and low, rich and poor,

learned and unlearned."

"Christ is the originator of all truth.

By the work of the enemy the precious gems

of truth had been torn from their setting and

placed in a frame-work of error. Christ came

to replace the jewels of truth in their

rightful position. He rescued them from

the rubbish of error, gave them a new

power, and bade them stand fast forever. He

could use these truths with perfect freedom;

for He was their author. He had cast them

into the minds of each generation; and when

He came to the world, He vitalized and re-

arranged the truth which Satan had robbed of

life. Clothing them with more than their

original freshness and power, He gave them

to the world for the benefit of future

generations." ST, May 1, 1901

CHEIA CUNOȘTINȚEI „Învățătorii iudaici luaseră de la

popor cheia cunoașterii. Rabinii închiseseră

împărăția cerurilor față de cei săraci și

ignoranți, lăsându-i să piară. Hristos a venit

să proclame Evanghelia întregii umanități,

indiferent de clasa socială, bogați și săraci,

învățați sau neînvățați.

„Hristos este autorul întregului adevăr.

Prin lucrarea vrăjmașului prețioasele

nestemate ale adevărului au fost răsturnate

din locul lor și plasate într-un cadru de lucru

al erorii. Hristos a venit ca să repună

bijuteriile adevărului în poziția lor

corectă. Le-a salvat din gunoiul erorii, le-a

dat o nouă putere, și le-a poruncit să rămână

așa pentru totdeauna. Ar fi putut să

folosească aceste adevăruri cu o libertate

deplină; pentru că El a fost autorul/creatorul

lor. El le-a pus în mintea fiecărei generații; și

când a venit în lume, a revitalizat adevărurile,

pe care Satana le lăsase fără viață, și le-a

rearanjat. Îmbrăcându-le cu o mai mare

prospețime și cu o mai mare putere decât

înainte, le-a dăruit lumii pentru binele

generațiilor viitoare.” Semnele Timpului, 1

mai, 1901.

INCREASE OF KNOWLEDGE "The book that was sealed was not the

book of Revelation, but that portion of the

prophecy of Daniel which related to the last

days. The Scripture says, "But thou, O

Daniel, shut up the words, and seal the book,

CREȘTEREA CUNOȘTINȚEI "Cartea care a fost sigilată nu este

Apocalipsa, ci profeţia referitoare la zilele

din urmă, din cartea lui Daniel. Scriptura

spune, “Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste

cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea

163

even to the time of the end: many shall run to

and fro, and knowledge shall be increased"

(Daniel 12:4). When the book was opened,

the proclamation was made, "Time shall be

no longer." (See Revelation 10:6.) The book

of Daniel is now unsealed, and the revelation

made by Christ to John is to come to all the

inhabitants of the earth. By the increase of

knowledge a people is to be prepared to

stand in the latter days. " 2SM 105

sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi

cunoştinţa va creşte” (Daniel 12:4). Când

cartea a fost deschisă, s-a auzit declaraţia:

“Nu va mai fi nici o zăbavă” (vezi Apocalipsa

10:6). De acum, cartea lui Daniel este

desigilată, iar descoperirea făcută lui Ioan de

către Domnul Hristos trebuie să ajungă la toţi

locuitorii pământului. Prin creşterea

cunoştinţei, urmează a fi pregătit un popor

care să reziste în zilele de pe urmă”. Solii

Alese, vol. 2, pag. 105.

WISE MEN FROM THE EAST Herod was surprised that the Jewish

rabbis—men looking upon themselves as

favored above all other people—should

apparently be in darkness, while those they

termed heathen had received a sign from

heaven that the King had been born. He

was filled with perplexity. Why had the wise

men made the long journey to Jerusalem with

the inquiry, “Where is he that is born King of

the Jews?” Had a king been born? Making an

effort to appear gratified by the news,

though his heart burned with jealousy at

the mention of a rival, Herod gathered the

chief priests and scribes together, and

demanded of them where Christ should be

born. “In Bethlehem of Judea,” they

answered; “for thus it is written by the

prophet: And thou Bethlehem, in the land of

Juda, art not the least among the princes of

Juda; for out of thee shall come a Governor

that shall rule my people Israel.” { YI

October 19, 1899, par. 7 }

Now pride and envy closed the door

against the light. If the reports brought by

the shepherds and the wise men were

credited, they would place the priests and

rabbis in a most unenviable position,

disproving their claim to be the exponents of

the truth of God. These learned teachers

would not stoop to be instructed by those

ÎNȚELEPȚII DIN EST Irod era surprins de faptul că evreii

rabini—oameni care se vedeau ca fiind

favorizați mai presus de toți ceilalți oameni—

păreau a fi în întuneric, în timp ce aceia pe

care ei îi numeau păgâni au primit un

semn din cer că Împăratul s-a născut. El

era plin de nedumerire. De ce acei înțelepți

au făcut un drum atât de lung către Ierusalim

investigând, „Unde este cel ce s-a născut

Împărat al iudeilor?" S-a născut un împărat?

Făcând un efort să pară încântat de știre, deși

inima lui ardea de gelozie la pomenirea

unui rival, Irod i-a adunat pe preoții de

seamă și pe cărturari, și a cerut de la ei să-i

spună unde trebuia să se nască Hristos. „În

Betleemul Iudeii”, au răspuns; „fiindcă astfel

este scris prin profetul: Şi tu, Betleeme, în

ţara lui Iuda, nu eşti cel mai neînsemnat

dintre prinţii lui Iuda; fiindcă din tine va ieşi

un Conducător, care va conduce poporul meu

Israel.” Youth Instructor, 19 Octombrie,

1899.

În aceste împrejurări, îngâmfarea și

invidia au închis ușa în fața luminii. Dacă

s-ar fi dat ascultare veștilor aduse de păstori

și de magi, acest fapt i-ar fi pus pe preoți și

pe rabini în poziția cea mai de neinvidiat,

dovedind falsitatea pretenției lor că sunt

exponenții adevărului lui Dumnezeu. Acești

învățători erudiți n-au fost dispuși să se plece

164

whom they termed heathen. It could not be,

they said, that God had passed them by, to

communicate with ignorant shepherds or

uncircumcised Gentiles. DA 62

pentru a fi îndrumați de aceia pe care ei îi

numeau păgâni. Nu se putea, ziceau ei, ca

Dumnezeu să-i fi dat pe ei la o parte și să

comunice cu păstori inculți sau cu

neamuri necircumcise. Hristos Lumina

Lumii, 62.

BATTLE OF NINEVEH BETWEEN

HERACLIUS (EASTERN ROME) &

CHOSROES (PERSIA)

"A star fell from heaven unto the earth:

and to him was given the key of the

bottomless pit."

"'While the Persian monarch con tern

plated the wonders of his art and power, he

received an epistle from an obscure citizen of

Mecca, inviting him to acknowledge

Mahomet as the apostle of God. He rejected

the invitation, and tore the epistle. "It is

thus," exclaimed the Arabian prophet, "that

God will tear the kingdom, and reject the

supplication of Chosroes." Placed on the

verge of these two empires of the east,

Mahomet observed with secret joy the

progress of mutual destruction; and in the

midst of the Persian triumphs he ventured to

foretell, that, before many years should

elapse, victory should again return to the

banners of the Romans.' 'At the time when

this prediction is said to have been delivered

no prophecy could be more distant from its

accomplishment (!) since the first twelve

years of Heraclius announced the

approaching dissolution of the empire.' 1842

JoL, PREX2 163

BĂTĂLIA DE LA NINIVE ÎNTRE

HERACLIUS (EASTERN ROMA) ȘI

CHOSROES (PERSIA)

„‘Am văzut o stea care căzuse din cer pe

pământ; i s-a dat cheia fântânii adâncului.’

„În timp ce monarhul Persiei (Chosroes

II) își contempla minunățiile artei și puterii

sale, el a primit o scrisoare de la un cetățean

necunoscut din Mecca care-l invita să-l

recunoască pe Mahomed ca apostol al lui

Dumnezeu. El ia respins invitația și i-a rupt

scrisoarea. ‘Aceasta înseamnă’ a exclamat

profetul arab, ‘că Dumnezeu va rupe

împărăția și va respinge rugăciunile lui

Chosroes.’ Așezat la hotarele a două mari

imperii ale răsăritului, Mahomed observa cu

bucurie tainică înaintare a nimicirii lor

reciproce, și în mijlocul succeselor perșilor el

a îndrăznit să prezică că înainte de trecerea

multor ani victoria trebuie să se reîntoarcă

sub steagurile romane. ‘În timpul când se

spune că a fost rostită această prezicere, nici

o profeție nu putea fi mai departe de

împlinirea ei întrucâi primii 12 ani ai lui

Heraclius anunțau dispariția apropiată a

imperiului.’ ” 1842, Josiah Litch, Prophecy

Expositor, vol 2, 163.

A TWO HORNED POWER

Medes and Persians = Persia

1798 France (Sodom and Egypt) = 1989

USSR

O PUTERE CU DOUĂ CORNE

Mezii și Perșii = Persia

1798 Franța(Sodoma și Egipt) = 1989

URSS

165

Dan 11:40 And at the time of the end

shall the king of the south push at him: and

the king of the north shall come against

him like a whirlwind, with chariots, and with

horsemen, and with many ships; and he shall

enter into the countries, and shall overflow

and pass over

Daniel 11:40 . Şi la timpul sfârşitului

împăratul sudului îl va împinge; şi

împăratul nordului va veni împotriva lui

ca un vârtej de vânt, cu care şi cu călăreţi şi

cu multe corăbii; şi va intra în ţări şi se va

revărsa şi va trece.

CARCHEMISH

Long drawn out war between the King of

the South (Egypt) and the King of the North

(Assyria/Babylon) 625 BC - 606 BC

2Ch 35:20 After all this, when Josiah

had prepared the temple, Necho king of

Egypt came up to fight against Carchemish

by Euphrates: and Josiah went out against

him.

2Ch 35:21 But he sent ambassadors to

him, saying, What have I to do with thee,

thou king of Judah? I come not against

thee this day, but against the house

wherewith I have war: for God

commanded me to make haste: forbear

thee from meddling with God, who is with

me, that he destroy thee not.

2Ch 35:22 Nevertheless Josiah would

not turn his face from him, but disguised

himself, that he might fight with him, and

hearkened not unto the words of Necho from

the mouth of God, and came to fight in the

valley of Megiddo.

2Ch 35:23 And the archers shot at

king Josiah; and the king said to his

servants, Have me away; for I am sore

wounded.

CARCHEMIȘ

Război îndelungat între Împăratul de Sud

(Egipt) și Împăratul de Nord (Asiria /

Babilon) 625-606 î.Hr.

2 Cronici 35:20 . ¶ După toate acestea,

după ce Iosia a pregătit templul, Neco,

împăratul Egiptului, a urcat să lupte

împotriva Carchemişului, la Eufrat; şi Iosia a

ieşit împotriva lui.

2 Cronici 35:21 . Dar el a trimis

ambasadori la el, spunând: Ce am eu a face

cu tine, tu împărat al lui Iuda? Eu nu vin

împotriva ta în această zi, ci împotriva

casei cu care am război, fiindcă Dumnezeu

mi-a poruncit să mă grăbesc, fereşte-te să

te opui lui Dumnezeu, care este cu mine, ca

să nu te nimicească.

2 Cronici 35:22 . Cu toate acestea Iosia a

refuzat să îşi întoarcă faţa de la el, ci s-a

deghizat, ca să lupte cu el; şi nu a dat

ascultare cuvintelor lui Neco, din gura lui

Dumnezeu, şi a venit să lupte în valea

Meghido.

2 Cronici 35:23 . Şi arcaşii au tras spre

împăratul Iosia; şi împăratul a spus

servitorilor lui: Luaţi-mă deoparte, fiindcă

sunt grav rănit.

ARCHERS Gen 21:16 And she went, and sat her

down over against him a good way off, as it

were a bowshot: for she said, Let me not see

ARCAȘII Geneza 21:16 . Şi a mers şi s-a aşezat jos

înaintea lui la depărtare de el, cam cât ar

166

the death of the child. And she sat over

against him, and lift up her voice, and wept.

Gen 21:17 And God heard the voice of

the lad; and the angel of God called to Hagar

out of heaven, and said unto her, What aileth

thee, Hagar? fear not; for God hath heard the

voice of the lad where he is.

Gen 21:18 Arise, lift up the lad, and hold

him in thine hand; for I will make him a great

nation.

Gen 21:19 And God opened her eyes,

and she saw a well of water; and she went,

and filled the bottle with water, and gave the

lad drink.

Gen 21:20 And God was with the lad;

and he grew, and dwelt in the wilderness,

and became an archer

trage un arcaş, pentru că spunea: Să nu văd

moartea copilului. Şi s-a aşezat înaintea lui şi

şi-a înălţat vocea şi a plâns.

Geneza 21:17 . Şi Dumnezeu a auzit

vocea băiatului; şi îngerul lui Dumnezeu a

chemat pe Hagar din cer şi i-a spus: Ce îţi

este, Hagar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu

a auzit vocea băiatului acolo unde este el.

Geneza 21:18 . Scoală-te, ridică băiatul şi

ţine-l în mână, pentru că îl voi face o mare

naţiune.

Geneza 21:19 . Şi Dumnezeu i-a deschis

ochii şi ea a văzut o fântână de apă; şi s-a dus

şi a umplut burduful cu apă şi a dat băiatului

să bea.

Geneza 21:20 . Şi Dumnezeu a fost cu

băiatul; şi a crescut şi a locuit în pustie şi a

devenit arcaş.

DEATH OF SAUL

1Sa 28:6 And when Saul enquired of the

LORD, the LORD answered him not, neither

by dreams, nor by Urim, nor by prophets.

1Sa 28:7 Then said Saul unto his

servants, Seek me a woman that hath a

familiar spirit, that I may go to her, and

enquire of her. And his servants said to him,

Behold, there is a woman that hath a familiar

spirit at Endor.

1Sa 28:8 And Saul disguised himself,

and put on other raiment, and he went, and

two men with him, and they came to the

woman by night: and he said, I pray thee,

divine unto me by the familiar spirit, and

bring me him up, whom I shall name unto

thee.

1Sa 31:3 And the battle went sore

against Saul, and the archers hit him; and he

was sore wounded of the archers

MOARTEA LUI SAUL

1Sam 28:6 . Şi când Saul a întrebat pe

DOMNUL, DOMNUL nu i-a răspuns, nici

prin vise, nici prin Urim, nici prin profeţi.

1Sam 28:7 . ¶ Atunci Saul a spus

servitorilor săi: Căutaţi-mi o femeie care are

demon, ca să merg la ea şi să o întreb. Şi

servitorii săi i-au spus: Iată, este o femeie,

care are demon, în En-Dor.

1Sam 28:8 . Şi Saul s-a deghizat şi a

îmbrăcat alte haine şi a mers şi doi bărbaţi au

mers cu el şi au venit la femeie noaptea; şi a

spus: Te rog, ghiceşte-mi prin demon şi adu-

mi pe acela pe care ţi-l voi numi.

1Sam 31:3 Şi bătălia s-a încins împotriva

lui Saul şi arcaşii l-au lovit şi a fost rănit

grav de arcaşi.

167

THIRD DECREE Jer 22:18 Therefore thus saith the LORD

concerning Jehoiakim the son of Josiah king

of Judah; They shall not lament for him,

saying, Ah my brother! or, Ah sister! they

shall not lament for him, saying, Ah lord! or,

Ah his glory!

Jer 22:19 He shall be buried with the

burial of an ass, drawn and cast forth beyond

the gates of Jerusalem.

Jer 22:20 Go up to Lebanon, and cry;

and lift up thy voice in Bashan, and cry from

the passages: for all thy lovers are destroyed.

Jer 22:21 I spake unto thee in thy

prosperity; but thou saidst, I will not hear.

This hath been thy manner from thy youth,

that thou obeyedst not my voice.

Jer 22:22 The wind shall eat up all thy

pastors, and thy lovers shall go into

captivity: surely then shalt thou be ashamed

and confounded for all thy wickedness.

Jer 22:23 O inhabitant of Lebanon, that

makest thy nest in the cedars, how gracious

shalt thou be when pangs come upon thee,

the pain as of a woman in travail!

Jer 22:24 As I live, saith the LORD,

though Coniah the son of Jehoiakim king of

Judah were the signet upon my right hand,

yet would I pluck thee thence;

Jer 22:25 And I will give thee into the

hand of them that seek thy life, and into

the hand of them whose face thou fearest,

even into the hand of Nebuchadrezzar

king of Babylon, and into the hand of the

Chaldeans.

AL TREILEA DECRET Ier 22:18 . De aceea astfel spune

DOMNUL referitor la Ioiachim fiul lui Iosia

împăratul lui Iuda: Ei nu vor plânge pentru el,

spunând: Ah fratele meu! sau: Ah soră! Ei nu

vor plânge pentru el, spunând: Ah doamne!

sau: Ah gloria sa!

Ier 22:19 . El va fi îngropat cu îngroparea

unui măgar, tras şi aruncat dincolo de porţile

Ierusalimului.

Ier 22:20 . ¶ Urcă în Liban şi strigă; şi

înalţă-ţi vocea în Basan şi strigă din trecători,

pentru că toţi iubiţii tăi sunt nimiciţi.

Ier 22:21 . Ţi-am vorbit în prosperitatea

ta, dar tu ai spus: Nu voi asculta. Aceasta a

fost calea ta din tinereţea ta, că nu ai ascultat

de vocea mea.

Ier 22:22 . Vântul va mânca pe toţi

păstorii tăi şi iubiţii tăi vor merge în

captivitate; negreşit, atunci, vei fi ruşinată şi

încurcată pentru toată stricăciunea ta.

Ier 22:23 . Locuitor al Libanului, care îţi

faci cuibul în cedri, cât de graţios vei fi tu

când vor veni junghiuri asupra ta;

durerea ca a unei femei în durerile

naşterii!

Ier 22:24 . Precum eu trăiesc, spune

DOMNUL, dacă însuşi Conia, fiul lui

Ioiachim, împăratul lui Iuda, ar fi un sigiliu

pe mâna mea dreaptă, totuşi te-aş smulge de

acolo;

Ier 22:25 . Şi te voi da în mâna celor

care îţi caută viaţa şi în mâna acelora de

ale căror feţe te temi, chiar în mâna lui

Nebucadneţar împăratul Babilonului şi în

mâna caldeenilor.

1989 THE RISE OF ISLAM

Rev 9:2 And he opened the bottomless

pit; and there arose a smoke out of the pit, as

the smoke of a great furnace; and the sun

and the air were darkened by reason of the

smoke of the pit.

1989 ASCENSIUNEA ISLAMULUI

Apoc 9:2 . Şi a deschis groapa fără

fund; şi a urcat un fum din groapă ca fumul

unui mare cuptor; şi soarele şi văzduhul au

fost întunecate din cauza fumului gropii.

168

Rev 9:3 And there came out of the

smoke locusts upon the earth: and unto

them was given power, as the scorpions of

the earth have power.

Rev 9:10 And they had tails like unto

scorpions, and there were stings in their

tails: and their power was to hurt men five

months.

Isa 9:15 The ancient and honourable, he

is the head; and the prophet that teacheth

lies, he is the tail

Apoc 9:3 . Şi din fum au ieşit lăcuste pe

pământ; şi le-a fost dată putere aşa cum au

putere scorpionii pământului.

Apoc 9:10 . Şi aveau cozi asemănătoare

scorpionilor şi erau ace în cozile lor; şi

puterea lor era să vatăme oamenii cinci

luni.

Isaia 9:15 Pe bătrânul şi pe cel demn de

cinste, el este capul; şi pe profetul care

învaţă pe alţii minciuni, el este coada.

ARABICBIBLE.COM

According to most reports, Islam is the

fastest growing religion in the world. For

example, in Europe, according to United

Nations statistics, between 1989 and 1998

the Islamic population grew by more than

100 percent (to about 14 million or 2 percent

of the population).

ARABICBIBLE.COM

Potrivit majoritatea rapoartelor, Islamul

este religia cu cea mai mare creștere din

lume. De exemplu în Europa, conform

statisticilor Organizației Națiunilor Unite,

între 1989 și 1998, populația islamică a

crescut cu mai mult de 100 la suta (la

aproximativ 14 de milioane de ori 2 la sută

din populație)

TURNING POINT- NEW YORK TIMES

MAY 07 2011 For Bin Laden, as for the United

States, the turning point came in 1989,

with the defeat of the Soviets in Afghanistan.

To the United States, which had

supported the Afghan resistance with billions

of dollars in arms and ammunition, the soviet

retreat was the beginning of the end of the

cold war and the birth of a new world order;

to Bin Laden, who had supported the

resistance with money, construction

equipment and housing, it was an affirmation

of Muslim power and an opportunity to

recreate Islamic political power and topple

infidel governments through jihad, or holy

war.

PUNCT DE COTITURĂ – NEW YORK

TIMES, 7 MAI 2011 Pentru Bin Laden, ca și pentru Statele

Unite ale Americii, punctul de cotitură a

venit în 1989, odată cu înfrângerea

sovieticilor în Afganistan.

Pentru Statele Unite, care au sprijinit

rezistența afgană cu miliarde de dolari în

arme și muniții, retragerea sovietică a fost

începutul sfârșitului războiului rece și

nașterea unei noi ordini mondiale; pentru Bin

Laden, care a sprijinit rezistența cu bani,

echipamente pentru construcții și locuințe, a

fost o afirmare a puterii musulmane și o

oportunitate de a recrea puterea politică

islamică și de a răsturna guvernele celor

necredincioși prin jihad, sau războiul sfânt.

169

He declared to an interviewer in 1998 “I

am confident that Muslims will be able to

end the legend of the so-called superpower

that is America.”

In its place he built his own legend,

modeling himself after the prophet

Muhammad, who in the seventh century led

the Muslims to rout the infidels, or

nonbelievers, from North Africa and the

Middle East. Just as Muhammad saw the

Koran revealed to him amid intense

persecution, Bin Laden regarded his

expulsion from Saudi Arabia and then Sudan

in the 1990’s as signs that he was a chosen

one.

In his vision, he would be the “emir,” or

prince, in a restoration of the Khalifa, a

political empire extending from

Adfghanistan across the globe. “These

countries belong to Islam,” he told the same

interviewer, “not the rulers.”

El a declarat la un interviu în 1998 „Sunt

încrezător că musulmanii vor putea să încheie

mitul așa-numitei superputeri care este

America.”

În locul acestuia el și-a construit

propria legendă, având ca model pe

profetul Mahomed, care, în secolul al VII-

lea i-a îndrumat pe musulmani să-i pună pe

fugă pe păgânii, sau necredincioșii, din

Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Așa cum

Mahomed a văzut Coranul descoperindu-i-se

în mijlocul persecuției intense, Bin Laden

consideră expulzarea sa din Arabia Saudită și

apoi din Sudan în anii 1990 ca semne că el

era unul ales.

În viziunea sa, el ar fi "emir" sau prinț,

într-o restaurare a Khalifa, un imperiu politic

care se extinde din Afganistan pe tot globul.

„Aceste țări aparțin islamului", a spus el

aceluiași intervievator, "nu celor care le

conduc". (New York Times, 7 mai 2011)

SHIA AND SUNNI

Ali ibn Abi Talib: Shia successor by

appointment from Allah

Abu Bekr: Sunni successor through

selection by the people

SHIA ȘI SUNNI

Ali ibn Abi Talib: Shia successor prin

desemnare de la Allah

Abu Bekr: succesor sunnit ales de popor

THIRD WOE Rev 7:1 And after these things I saw four

angels standing on the four corners of the

earth, holding the four winds of the earth,

that the wind should not blow on the earth,

nor on the sea, nor on any tree.

Rev 7:2 And I saw another angel

ascending from the east, having the seal of

the living God: and he cried with a loud voice

to the four angels, to whom it was given to

hurt the earth and the sea,

Rev 7:3 Saying, Hurt not the earth,

neither the sea, nor the trees, till we have

AL TREILEA VAI Apoc 7:1 Şi după acestea am văzut patru

îngeri stând în picioare pe cele patru colţuri

ale pământului, ţinând cele patru vânturi

ale pământului, ca vântul să nu sufle peste

pământ, nici peste mare, nici peste vreun

copac.

2 . Şi am văzut alt înger urcând de la

răsăritul soarelui, având sigiliul

Dumnezeului cel viu; şi a strigat cu voce tare

celor patru îngeri, cărora le-a fost dat să

vatăme pământul şi marea,

3 . Spunând: Nu vătămaţi pământul,

nici marea, nici copacii, până când vom

170

sealed the servants of our God in their

foreheads.

sigila pe robii Dumnezeului nostru pe

frunţile lor.

EARTH/USA Rev 13:11 And I beheld another beast

coming up out of the earth; and he had two

horns like a lamb, and he spake as a dragon.

PĂMÂNTUL/SUA Apoc 13:11 Şi am văzut o altă fiară

ridicându-se din pământ; şi avea două coarne

asemănătoare unui miel şi vorbea ca un

dragon.

SEA/GENTILES Isa 60:5 Then thou shalt see, and flow

together, and thine heart shall fear, and be

enlarged; because the abundance of the sea

shall be converted unto thee, the forces of

the Gentiles shall come unto thee.

MAREA/NEAMURILE Isa 60:5 Atunci vei vedea şi vei curge de

bucurie şi inima ta se va teme şi se va lărgi;

deoarece plinătatea mării se va întoarce

spre tine, forţele neamurilor vor veni la

tine.

TREES/NATIONS Mark the cursing of the fig tree,

representing the Jewish nation, covered

with leaves of profession, but no fruit to be

found thereon. The curse is pronounced upon

the fig tree, which represents the moral,

thinking, living agent, cursed of God, living

as were the Jews for forty years after this

event, yet dead. Mark, the other trees,

representing the Gentiles, were not

covered. They were leafless, making no

pretension to having a knowledge of God.

Their time of fruit-leaving was not yet. {

SpTA07 59.3 }

COPACII/ NAȚIUNILE Marchează blestemarea smochinului,

reprezentând națiunea iudaică, acoperită

cu frunzele mărturisirii, dar fără a avea vreun

rod. Blestemul este pronunțat asupra

smochinului, care reprezintă agentul care

trăiește moral, gânditor, blestemat de

Dumnezeu, trăind așa cum au trăit evreii timp

de patruzeci de ani după acest eveniment,

fiind totuși mort. Marchează faptul că,

ceilalți copaci, reprezentând neamurile, nu

au fost acoperiți. Ei erau desfrunziți, ceea ce

face să nu se pretindă de la ei a avea o

cunoaștere de Dumnezeu. Timpul lor de

rodire nu venise încă. { SpTA07 59.3 }

SEAL OF GOD Jer 15:16 Thy words were found, and I

did eat them; and thy word was unto me the

joy and rejoicing of mine heart: for I am

called by thy name, O LORD God of hosts.

Rev 14:1 And I looked, and, lo, a Lamb

stood on the mount Sion, and with him an

SIGILIUL LUI DUMNEZEU Ieremia 15:16 Cuvintele tale au fost

găsite şi eu le-am mâncat; şi cuvântul tău a

fost pentru mine veselia şi bucuria inimii

mele, pentru că eu sunt chemat după

numele tău, DOAMNE Dumnezeul oştirilor.

Apoc 14:1 Şi m-am uitat şi, iată, un Miel

stătea în picioare pe muntele Sion şi cu el o

171

hundred forty and four thousand, having his

Father's name written in their foreheads.

What are you doing, brethren, in the

great work of preparation? Those who are

uniting with the world, are receiving the

worldly mold, and preparing for the mark of

the beast. Those who are distrustful of self,

who are humbling themselves before God

and purifying their souls by obeying the

truth,--these are receiving the heavenly

mold, and preparing for the seal of God in

their foreheads. When the decree goes forth,

and the stamp is impressed, their character

will remain pure and spotless for eternity.

{CET 191.1}

sută patruzeci şi patru de mii având numele

Tatălui său scris pe frunţile lor.

„Ce faceți, fraților, în timpul marii lucrări

de pregătire? Aceia care se unesc cu lumea

vor fi modelați de lume și pregătiți pentru

semnul fiarei. Acei care nu se încred în ei

înșiși, care se umilesc înaintea lui Dumnezeu

și își curăță sufletul prin ascultarea de adevăr

sunt modelați de cer și pregătiți pentru

sigiliul lui Dumnezeu pe frunțile lor. Când

decretul va fi promulgat și sigiliul va fi pus,

caracterul va rămâne pentru veșnicie curat și

fără pată.” Christian Experience and

Teachings, 191 / Mărturii, vol 5, 216.

A WOMAN IN TRAVAIL

Psa 48:2 Beautiful for situation, the joy

of the whole earth, is mount Zion, on the

sides of the north, the city of the great King.

Psa 48:3 God is known in her palaces for

a refuge.

Psa 48:4 For, lo, the kings were

assembled, they passed by together.

Psa 48:5 They saw it, and so they

marvelled; they were troubled, and hasted

away.

Psa 48:6 Fear took hold upon them

there, and pain, as of a woman in travail.

Psa 48:7 Thou breakest the ships of

Tarshish with an east wind.

CA O FEMEIE ÎN TRAVALIU

Psa 48:2 . Frumoasă în înălţime, bucuria

întregului pământ, este muntele Sion, pe

părţile de nord, cetatea marelui Împărat.

Psa 48:3 . Dumnezeu este cunoscut în

palatele ei ca un loc de scăpare.

Psa 48:4 . Căci iată, împăraţii s-au

adunat, au trecut împreună.

Psa 48:5 . Au văzut-o şi astfel s-au

minunat; s-au tulburat şi au fugit departe.

Psa 48:6 . Acolo i-a apucat frică şi

durere, ca a unei femei în travaliu.

Psa 48:7 . Tu frângi corăbiile din

Tarsis cu un vânt din est.

FIRST WOE REPEATS/POWER TO

HURT THE UNGODLY Rev 9:4 And it was commanded them

that they should not hurt the grass of the

earth, neither any green thing, neither any

tree; but only those men which have not the

seal of God in their foreheads

PRIMUL VAI SE REPETĂ / PUTERE

SĂ VATĂME PE NELEGIUIȚI Apoc 9:4 Şi li s-a poruncit să nu vatăme

iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici

vreun copac, decât numai pe acei oameni

care nu au sigiliul lui Dumnezeu pe

frunţile lor.

GRASS OF THE EARTH

IARBA (VERDEAȚA) DE PE PĂMÂNT

172

Deu 32:1 Give ear, O ye heavens, and I

will speak; and hear, O earth, the words of

my mouth.

Deu 32:2 My doctrine shall drop as the

rain, my speech shall distil as the dew, as the

small rain upon the tender herb, and as the

showers upon the grass:

1Pe 1:24 For all flesh is as grass, and

all the glory of man as the flower of grass.

The grass withereth, and the flower thereof

falleth away:

Deut 32:1 Deschideţi urechea voi,

cerurilor, şi voi vorbi; şi ascultă, pământule,

cuvintele gurii mele.

Deut 32:2 . Doctrina mea să picure ca

ploaia, vorbirea mea să cadă ca roua, ca

ploaia măruntă peste verdeaţa proaspătă şi ca

ploile peste iarbă,

1 Petru 1:24 . Pentru că toată făptura

este ca iarba şi toată gloria omului ca floarea

ierbii. Iarba se ofileşte şi floarea ei cade,

GREEN THING Then the Lord said unto Moses, “Go in

unto Pharaoh: for I have hardened his heart,

and the heart of his servants, that I might

show these My signs before him; and that

thou mayest tell in the ears of thy son, and of

thy son’s son, what things I have wrought in

Egypt, and My signs which I have done

among them; that ye may know how that I

am Jehovah.” The Lord was manifesting His

power, to confirm the faith of Israel in Him

as the only true and living God. He would

give unmistakable evidence of the difference

He placed between them and the Egyptians,

and would cause all nations to know that the

Hebrews, whom they had despised and

oppressed, were under the protection of the

God of heaven. { PP 270.3}

Moses warned the monarch that if he still

remained obstinate, a plague of locusts

would be sent, which would cover the face of

the earth and eat up every green thing that

remained; they would fill the houses, even

the palace itself; such a scourge, he said, as

“neither thy fathers, nor thy fathers’ fathers

have seen, since the day that they were upon

the earth unto this day.” { PP 270.4}

Exo 10:14 And the locusts went up over

all the land of Egypt, and rested in all the

coasts of Egypt: very grievous were they;

VERDEAȚA Atunci Domnul i-a spus lui Moise: „Du-

te la Faraon, căci i-am împietrit inima lui și a

slujitorilor lui, ca să fac semnele Mele în

mijlocul lor, și ca să istorisești fiului tău și

fiului fiului tău cum M-am purtat cu egiptenii

și ce semne am făcut în mijlocul lor. Și veți

cunoaște că Eu sunt Domnul” (Exod 10, 1-2).

Dumnezeu Își manifesta puterea, pentru a

întări credința lui Israel în El, ca singurul

Dumnezeu viu și adevărat. El avea să dea o

dovadă de netăgăduit cu privire la deosebirea

pe care El o făcea între ei și egipteni și toată

națiunea avea să știe că evreii, pe care ei i-au

disprețuit și prigonit, erau sub protecția

Dumnezeului cerurilor. {PP 270.3}

Moise l-a avertizat pe monarh că, dacă va

rămâne mai departe în încăpățânarea sa, avea

să fie trimisă o plagă a lăcustelor, lăcuste care

vor acoperi fața pământului și vor devora

toată verdeața ce mai rămăsese; ele vor

umple casele, chiar și palatul; va fi o

asemenea urgie cum „părinții tăi și părinții

părinților tăi n-au văzut așa ceva de când sunt

ei pe pământ, până în ziua de azi” (Ver 6).

Patriarhi și Profeți, 270.

Exod 10:14 . Şi lăcustele au urcat peste

toată ţara Egiptului şi s-au aşezat foarte

apăsătoare în tot cuprinsul Egiptului; înaintea

173

before them there were no such locusts as

they, neither after them shall be such.

Exo 10:15 For they covered the face of

the whole earth, so that the land was

darkened; and they did eat every herb of the

land, and all the fruit of the trees which the

hail had left: and there remained not any

green thing in the trees, or in the herbs of

the field, through all the land of Egypt.

lor nu au fost astfel de lăcuste ca ele, nici

după ele nu vor fi asemenea.

Exod 10:15 . Căci ele au acoperit faţa

întregului pământ, aşa că ţara s-a întunecat; şi

au mâncat fiecare iarbă a pământului şi tot

rodul pomilor pe care grindina i-a lăsat; şi nu

a rămas niciun lucru verde în copaci, sau

în ierburile câmpului, prin toată ţara

Egiptului.

THE TREES

Luk 23:28 But Jesus turning unto them

said, Daughters of Jerusalem, weep not for

me, but weep for yourselves, and for your

children.

Luk 23:29 For, behold, the days are

coming, in the which they shall say, Blessed

are the barren, and the wombs that never

bare, and the paps which never gave suck.

Luk 23:30 Then shall they begin to say

to the mountains, Fall on us; and to the hills,

Cover us.

Luk 23:31 For if they do these things

in a green tree, what shall be done in the

dry?

Eze 17:24 And all the trees of the field

shall know that I the LORD have brought

down the high tree, have exalted the low tree,

have dried up the green tree, and have made

the dry tree to flourish: I the LORD have

spoken and have done it.

COPACII

Luca 23:28 Dar Isus, întorcându-se spre

ele, a spus: Fiice ale Ierusalimului, nu

plângeţi pentru mine, ci plângeţi pentru voi

înşivă şi pentru copiii voştri.

Luca 23:29 . Pentru că iată, vin zilele în

care vor spune: Binecuvântate sunt cele

sterpe şi pântecele care nu au născut şi sânii

care nu au alăptat.

Luca 23:30 . Atunci vor începe să spună

munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor:

Acoperiţi-ne.

Luca 23:31 . Căci dacă ei fac acestea cu

un copac verde, ce se va face cu cel uscat?

Eze 17:24 Şi toţi copacii câmpului vor

cunoaşte că eu, DOMNUL, am înjosit

copacul înalt, am înălţat copacul de jos,

am uscat copacul verde şi am făcut

copacul uscat să înflorească; eu,

DOMNUL, am vorbit şi am făcut aceasta

THE RESTRAINT TO NOT HURT "Angels are holding the four winds,

represented as an angry horse seeking to

break loose and rush over the face of the

whole earth, bearing destruction and death

in its path." 20MR 216

Rev 9:11 And they had a king over

them, which is the angel of the bottomless

RESTRICȚIA NU LOVEȘTE „Îngerii țin cele patru vânturi

reprezentate printr-un cal înfuriat care caută

să se elibereze și să cutreiere fața întregului

pământ, aducând distrugere și moarte în calea

sa.” Manuscrise Publicate, vol. 20, pag. 216.

Apoc 9:11 Şi aveau peste ele un împărat,

care este îngerul gropii fără fund, al cărui

174

pit, whose name in the Hebrew tongue is

Abaddon, but in the Greek tongue hath

his name Apollyon.

nume în evreiește este Abadon, iar în greacă

are numele Apolion.

LEADER OF ISIS / ABU BAKR AL

BAGDADI

Num 22:21 And Balaam rose up in the

morning, and saddled his ass, and went with

the princes of Moab.

Num 22:22 And God's anger was

kindled because he went: and the angel of the

LORD stood in the way for an adversary

against him. Now he was riding upon his ass,

and his two servants were with him.

Num 22:23 And the ass saw the angel

of the LORD standing in the way, and his

sword drawn in his hand: and the ass turned

aside out of the way, and went into the field:

and Balaam smote the ass, to turn her into

the way.

Num 22:24 But the angel of the LORD

stood in a path of the vineyards, a wall being

on this side, and a wall on that side.

Num 22:25 And when the ass saw the

angel of the LORD, she thrust herself unto

the wall, and crushed Balaam's foot

against the wall: and he smote her again.

Num 22:26 And the angel of the LORD

went further, and stood in a narrow place,

where was no way to turn either to the right

hand or to the left.

Num 22:27 And when the ass saw the

angel of the LORD, she fell down under

Balaam: and Balaam's anger was kindled,

and he smote the ass with a staff.

I saw four angels who had a work to

do on the earth, and were on their way to

accomplish it. Jesus was clothed with

priestly garments. He gazed in pity on the

remnant, then raised His hands, and with a

voice of deep pity cried, "My blood, Father,

My blood, My blood, My blood!" Then I saw

LIDERUL ISIS / ABU BEKIR AL

BAGDADI

Numeri 22:21 . Şi Balaam s-a sculat

dimineaţa şi şi-a înşeuat măgăriţa şi a mers cu

prinţii lui Moab.

22 . ¶ Şi mânia lui Dumnezeu s-a aprins

pentru că el s-a dus şi îngerul DOMNULUI a

stat în picioare pe cale ca potrivnic împotriva

lui. Acum el călărea pe măgăriţa sa şi cei doi

servitori ai lui erau cu el.

23 . Şi măgăriţa a văzut îngerul

DOMNULUI stând în picioare pe cale şi

sabia lui trasă în mâna sa şi măgăriţa s-a

abătut afară de pe cale şi a intrat în câmp;

şi Balaam a lovit măgăriţa să o întoarcă pe

cale.

24 . Dar îngerul DOMNULUI a stat pe o

cărare a viilor, un zid fiind de această parte

şi un zid de cealaltă parte.

25 . Şi când măgăriţa a văzut îngerul

DOMNULUI, s-a trântit de zid şi a turtit

piciorul lui Balaam de zid şi el a lovit-o din

nou.

26 . Şi îngerul DOMNULUI a mers mai

departe şi a stat în picioare într-un loc strâmt,

unde nu era drum să întorci nici la dreapta

nici la stânga.

27 . Şi când măgăriţa a văzut pe

îngerul DOMNULUI, a căzut sub Balaam

şi mânia lui Balaam s-a aprins şi el a lovit

măgăriţa cu un toiag.

Am văzut patru îngeri care aveau de

făcut o lucrare pe pământ și tocmai

mergeau spre a o împlini. Isus era îmbrăcat

cu hainele de preot. El a privit înduioșat

rămășița, apoi Și-a ridicat mâinile și cu un

glas plin de milă a strigat: „Sângele Meu,

Tată, sângele Meu, sângele Meu, sângele

175

an exceeding bright light come from God,

who sat upon the great white throne, and was

shed all about Jesus. Then I saw an angel

with a commission from Jesus, swiftly flying

to the four angels who had a work to do on

the earth, and waving something up and

down in his hand, and crying with a loud

voice, "Hold! Hold! Hold! Hold! until the

servants of God are sealed in their

foreheads." {EW 38.1}

I asked my accompanying angel the

meaning of what I heard, and what the four

angels were about to do. He said to me that it

was God that restrained the powers, and that

He gave His angels charge over things on the

earth; that the four angels had power from

God to hold the four winds, and that they

were about to let them go; but while their

hands were loosening, and the four winds

were about to blow, the merciful eye of

Jesus gazed on the remnant that were not

sealed, and He raised His hands to the Father

and pleaded with Him that He had spilled His

blood for them. Then another angel was

commissioned to fly swiftly to the four

angels and bid them hold, until the servants

of God were sealed with the seal of the living

God in their foreheads. {EW 38.2}

Four mighty angels hold back the powers

of this earth till the servants of God are

sealed in their foreheads. The nations of the

world are eager for conflict; but they are

held in check by the angels. When this

restraining power is removed, there will

come a time of trouble and anguish.

Deadly instruments of warfare will be

invented. Vessels, with their living cargo,

will be entombed in the great deep. All who

have not the spirit of truth will unite under

the leadership of satanic agencies. But they

are to be kept under control till the time shall

Meu!” Apoi am văzut o lumină nespus de

strălucitoare venind de la Dumnezeu, care

ședea pe marele tron alb, și toată lumina s-a

revărsat în jurul lui Isus. Apoi am văzut un

înger cu o însărcinare de la Isus, zburând cu

repeziciune la cei patru îngeri care aveau de

făcut o lucrare pe pământ și fluturând în sus

și în jos un lucru pe care-l ținea în mână,

strigând cu glas tare: „Țineți! Țineți! până

când slujitorii lui Dumnezeu vor fi sigilați

pe frunțile lor.” {ST 38.1}

L-am întrebat pe îngerul care mă însoțea

ce însemna ceea ce auzisem și ce urma să facă

cei patru îngeri. El mi-a zis că Dumnezeu era

Acela care ținea în frâu puterile și că le-a dat

îngerilor Săi stăpânire peste lucrurile de pe

pământ; că cei patru îngeri aveau putere de la

Dumnezeu de a ține cele patru vânturi și că

se aflau pe punctul de a le lăsa în voie; însă

în timp ce mâinile lor slăbeau încet

strânsoarea și cele patru vânturi erau gata

să sufle, ochiul plin de milă al lui Isus a privit

asupra rămășiței care nu era sigilată, Și-a

ridicat mâinile către Tatăl și S-a rugat de El,

spunându-I că Își vărsase sângele pentru

aceștia. Atunci fusese însărcinat un alt înger

să zboare repede la cei patru îngeri cu

porunca de a ține vânturile până când

slujitorii lui Dumnezeu aveau să fie sigilați

pe frunțile lor cu sigiliul viului Dumnezeu.

Scrieri Timpurii, 38.

Patru îngeri puternici reţin cele patru

vânturi ale pământului, până când servii lui

Dumnezeu vor primi sigiliul pe frunte.

Naţiunile lumii sunt dornice de luptă, dar

sunt ţinute pe loc de îngeri. Când această

forţă restrictivă va fi îndepărtată, va veni

o vreme de necaz și groază, vor fi inventate

arme aducătoare de moarte. Vase de război

vor fi scufundate în marele adânc, împreună

cu încărcătura lor vie. Toţi cei care nu vor

avea Duhul Adevărului se vor uni sub

conducerea uneltelor satanice, dar vor fi

ţinuţi sub control până când va veni timpul

pentru marea bătălie a Armaghedonului. —

176

come for the great battle of Armageddon.

{7BC 967.8}

The S.D.A. Bible Commentary 7:967 (1900).

Evenimentele Ultimelor Zile, 238.

THE LORD SPEAKS Num 22:28 And the LORD opened the

mouth of the ass, and she said unto Balaam,

What have I done unto thee, that thou hast

smitten me these three times?

2Pe 2:15 Which have forsaken the right

way, and are gone astray, following the way

of Balaam the son of Bosor, who loved the

wages of unrighteousness;

2Pe 2:16 But was rebuked for his

iniquity: the dumb ass speaking with

man's voice forbad the madness of the

prophet.

DOMNUL VORBEȘTE Numeri 22: 28 . Şi DOMNUL a deschis

gura măgăriţei şi ea a spus lui Balaam: Ce

ţi-am făcut, că m-ai lovit de aceste trei ori?

2 Petru 2:15 . Care au părăsit calea

dreaptă şi s-au rătăcit, urmând calea lui

Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata

nedreptăţii,

2 Petru 2:16 . Dar a fost mustrat pentru

nelegiuirea sa, măgăriţa necuvântătoare,

vorbind cu vocea omului, a oprit nebunia

profetului.

FIVE MONTHS Luk 1:24 And after those days his wife

Elisabeth conceived, and hid herself five

months, saying,

Rev 9:5 And to them it was given that

they should not kill them, but that they

should be tormented five months: and their

torment was as the torment of a scorpion,

when he striketh a man.

CINCI LUNI Luca 1:24 Iar după zilele acelea

Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată şi s-a

ascuns cinci luni, spunând:

Revelația 9:5 Şi le-a fost dat să nu îi

ucidă, ci să fie chinuiţi cinci luni; şi chinul

lor era ca şi chinul scorpionului când înţeapă

un om.

GOD'S PEOPLE PROTECTED Luk 24:49 And, behold, I send the

promise of my Father upon you: but tarry

ye in the city of Jerusalem, until ye be

endued with power from on high.

Luk 10:19 Behold, I give unto you

power to tread on serpents and scorpions,

and over all the power of the enemy: and

nothing shall by any means hurt you.

POPORUL LUI DUMNEZEU PROTEJAT Luca 24:49 Și, iată, eu trimit promisiunea

Tatălui meu peste voi; dar voi, rămâneţi în

cetatea Ierusalim până când veţi fi

îmbrăcaţi cu putere de sus.

Luca 10:19 Iată, vă dau putere să

călcaţi peste şerpi şi scorpioni şi peste toată

puterea duşmanului; şi nimic, în niciun fel,

nu vă va vătăma

177

THE 6TH TRUMPET SECOND

WOE/LOOSING BY A MESSAGE Rev 9:12 One woe is past; and, behold,

there come two woes more hereafter.

Rev 9:13 And the sixth angel sounded,

and I heard a voice from the four horns of

the golden altar which is before God,

Rev 9:14 Saying to the sixth angel

which had the trumpet, Loose the four angels

which are bound in the great river Euphrates.

Rev 9:15 And the four angels were

loosed, which were prepared for an hour,

and a day, and a month, and a year, for to

slay the third part of men.

TROMPETA A ȘASEA, AL DOILEA

VAI/ PIERDEREA MESAJULUI Apoc 9:12 Un vai a trecut; iată, vin încă

două vaiete după acestea.

Apoc 9:13 . ¶ Şi al şaselea înger a

trâmbiţat şi am auzit o voce din cele patru

coarne ale altarului de aur care este înaintea

lui Dumnezeu,

Apoc 9:14 . Spunând celui de al şaselea

înger care avea trâmbiţa: Dezleagă pe cei

patru îngeri care sunt legaţi la râul cel

mare, Eufrat.

Apoc 9:15 . Şi au fost dezlegaţi cei patru

îngeri, care erau pregătiţi pentru o oră şi o zi

şi o lună şi un an, să ucidă a treia parte din

oameni.

SOVEREIGNTY SURRENDERED TO

THE TURKS

Constantine XI Palaiologos

The Four Angels. - These were the four

principal sultans of which the Ottoman

empire was composed, located in the country

watered by the great river Euphrates. These

sultans were situated at Aleppo, Iconium,

Damascus, and Bagdad. Previously they had

been restrained; but God commanded, and

they were loosed. {1897 UrS, DAR 508.1}

In the year 1449, John Palaeologus, the

Greek emperor, died, but left no children to

inherit his throne, and Constantine, his

brother, succeeded to it.1 But he would not

venture to ascend the throne without the

consent of Amurath, the Turkish sultan. He

therefore sent ambassadors to ask his

consent, and obtained it before he presumed

to call himself sovereign. {1897 UrS, DAR

508.2}

Let this historical fact be carefully

examined in connection with the prediction

given above. This was not a violent assault

made on the Greeks, by which their empire

was overthrown and their independence

SUVERANITATEA TURCILOR

PREDATĂ

Constantin XI Paleologul

Cei patru îngeri – Aceștia erau cei patru

sultani principali din care Imperiul Otoman

era compus, poziționați în țara udată de râul

cel mare Eufrat. Acești sultani erau situați la

Aleppo, Iconium, Damascus și Bagdad.

Înainte ei au fost reținuți; dar Dumnezeu a

poruncit și ei au fost eliberați.

În anul 1449, Ioan Paleologul, împăratul

Grec, a murit, însă nu a lăsat niciun copil care

să moștenească tronul său, iar Constantin,

fratele său, l-a urmat la tron. Dar el nu a

îndrăznit să se urce pe tron fără

consimțământul lui Amurath, sultanul Turc.

Așadar, el a trimis ambasadori pentru a cere

aprobarea lui, obținând-o înainte să

îndrăznească să se numească suveran.

Haideți să examinăm aceste fapte istorice

cu atenție în legătură cu prezicerea dată mai

sus. Acesta nu a fost un asalt violent făcut

asupra Grecilor, prin care imperiul lor ar fi

fost răsturnat și independența îndepărtată, ci

o simplă predare a independeție în mâinile

Turcilor. Autoritatea și supremația puterii

178

taken away, but simply a voluntary surrender

of that independence into the hands of the

Turks. The authority and supremacy of the

Turkish power was acknowledged when

Constantine virtually said, "I cannot reign

unless you permit." {1897 UrS, DAR 508.3}

Turcești a fost recunoscută atunci când

Constantin practic a spus, ‘Nu pot domni

dacă tu nu îmi permiți’” 1897, Uriah Smith,

Daniel and Revelation, 508.

ISLAM LOOSED BY GOD'S PEOPLE

Mar 11:1 And when they came nigh to

Jerusalem, unto Bethphage and Bethany,

at the mount of Olives, he sendeth forth

two of his disciples,

Mar 11:2 And saith unto them, Go your

way into the village over against you: and

as soon as ye be entered into it, ye shall find

a colt tied, whereon never man sat; loose

him, and bring him.

Gen 41:28 This is the thing which I have

spoken unto Pharaoh: What God is about to

do he sheweth unto Pharaoh.

ISLAMUL PROTEJEAZĂ POPORUL LUI

DUMNEZEU

Marcu 11:1 Şi când au ajuns aproape de

Ierusalim, înspre Betfaghe şi Betania, la

muntele Măslinilor, a trimis înainte pe doi

dintre discipolii săi,

Marcu 11:2 . Şi le-a spus: Duceţi-vă în

satul dinaintea voastră; şi îndată ce veţi fi

intrat în el veţi găsi un măgăruş legat, pe

care nu a şezut nimeni niciodată; dezlegaţi-l

şi aduceţi-l.

Gen 41:28 28 . Acesta este lucrul pe care

l-am vorbit lui Faraon: Ceea ce Dumnezeu

este gata să facă îi arată lui Faraon.

TWO WALLS Exo 14:21 And Moses stretched out his

hand over the sea; and the LORD caused the

sea to go back by a strong east wind all that

night, and made the sea dry land, and the

waters were divided.

Exo 14:22 And the children of Israel

went into the midst of the sea upon the dry

ground: and the waters were a wall unto

them on their right hand, and on their left.

DOUĂ ZIDURI Exod 14: 21 . ¶ Şi Moise şi-a întins mâna

peste mare; şi DOMNUL a făcut ca marea să

meargă înapoi printr-un puternic vânt din

est toată noaptea aceea şi a făcut marea

pământ uscat şi apele au fost despicate.

22 . Şi copiii lui Israel au mers în

mijlocul mării pe pământ uscat; şi apele le

erau un zid pe partea dreaptă a lor şi pe

partea stângă a lor.

FOUR YEARS

"AND the sixth angel sounded, and I

heard a voice from the four horns of the

golden altar which is before God, saying to

the sixth angel which had the trumpet, Loose

the four angels which are bound in the great

PATRU ANI

„Şi al şaselea înger a trâmbiţat şi am auzit

o voce din cele patru coarne ale altarului de

aur care este înaintea lui Dumnezeu, Spunând

celui de al şaselea înger care avea trâmbiţa:

Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi

179

river Euphrates. And the four angels were

loosed, which were prepared for an hour, and

a day, and a month, and a year, for to slay the

third part of men." Rev. 9:13-15."

"In the year 1449, at the death of the

emperor of the Eastern Empire of Rome, that

empire had dwindled almost to the very walls

of the capital itself. And so certain did it

seem that the capital itself must shortly fall,

that the successor to the throne would not

accept the place without the knowledge and

permission of Amurath, the sultan of the

Turks. And thus that empire at that time

really passed under the control of the Turkish

power; and all that remained to complete the

blotting out of the empire in every respect,

was the actual taking of the capital, which

was accomplished in 1453." September 11,

1900 ATJ, ARSH 584

Rev 11:14 The second woe is past; and,

behold, the third woe cometh quickly.

Rev 11:15 And the seventh angel

sounded; and there were great voices in

heaven, saying, The kingdoms of this world

are become the kingdoms of our Lord, and

of his Christ; and he shall reign for ever and

ever.

Rev 10:7 But in the days of the voice of

the seventh angel, when he shall begin to

sound, the mystery of God should be

finished, as he hath declared to his servants

the prophets.

la râul cel mare, Eufrat. Şi au fost dezlegaţi

cei patru îngeri, care erau pregătiţi pentru o

oră şi o zi şi o lună şi un an, să ucidă a treia

parte din oameni.” Apoc 9:13-15

În anul 1449, la moartea împăratului

Imperiului Roman de Răsărit, acel imperiu s-

a micșorat aproape la zidurile înseși capitalei.

Părdea așa de sigur că și capitala urmează să

cadă în scurt timp, că succesorul tronului nu

îl acceptă fără cunoștința și permisiunea lui

Amurath, sultanul Turcilor. Și în acest fel

imperiul din acel timp a trecut în mod real

sub controlul puterii Turcești; și tot ce

rămăsese pentru a completa distrugerea

imperiului din toate punctele de vedere, era

cucerirea capitalei, care s-a întâmplat în

1453.” 11 Septembrie 1900, A.T. Jones, The

Advent Review and Sabbath Herald.

Apoc 11:14 . Al doilea vai a trecut; şi,

iată, al treilea vai vine dintr-odată.

15 . ¶ Şi al şaptelea înger a trâmbiţat;

şi au fost în cer voci tari, spunând:

Împărăţiile acestei lumi au devenit ale

Domnului nostru şi ale Cristosului său; şi el

va domni pentru totdeauna şi întotdeauna.

Apoc 10:7 Ci în zilele vocii celui de al

şaptelea înger, când va începe să

trâmbiţeze,va fi terminat misterul lui

Dumnezeu, aşa cum a făcut el cunoscut

robilor săi, profeţii.

THE THIRD WOE

"I saw that Michael had not stood up, and

that the time of trouble, such as never was,

had not yet commenced. The nations are

now getting angry, but when our High

Priest has finished his work in the Sanctuary,

he will stand up, put on the garments of

AL TREILEA VAI

„Am văzut că Mihail nu Se ridicase în

picioare și că timpul de strâmtorare, așa cum

nu a mai fost vreodată, nu venise încă.

Neamurile acum devin mânioase, dar când

Marele nostru Preot Își va fi sfârșit lucrarea

din Sanctuar, Se va ridica, Își va pune hainele

180

vengeance, and then the seven last plagues

will be poured out. I saw that the four

angels would hold the four winds until

Jesus' work was done in the Sanctuary,

and then will come the seven last plagues."

RH, August 1, 1849

December 16, 1848, the Lord gave me a

view of the shaking of the powers of the

heavens. I saw that when the Lord said

"heaven," in giving the signs recorded by

Matthew, Mark, and Luke, He meant heaven,

and when He said "earth," He meant earth.

The powers of heaven are the sun, moon, and

stars. They rule in the heavens. The powers

of earth are those that rule on the earth. The

powers of heaven will be shaken at the voice

of God. Then the sun, moon, and stars will

be moved out of their places. They will not

pass away, but be shaken by the voice of

God. {CET 111.1}

Dark heavy clouds came up, and

clashed against each other. The atmosphere

parted and rolled back; then we could look

up through the open space in Orion, whence

came the voice of God. The holy city will

come down through that open space. I saw

that the powers of earth are now being

shaken, and that events come in order. War,

and rumors of war, sword, famine, and

pestilence are first to shake the powers of

earth, then the voice of God will shake the

sun, moon, and stars, and this earth also. I

saw that the shaking of the powers in

Europe is not, as some teach, the shaking

of the powers of heaven, but it is the

shaking of the angry nations. {CET 111.2}

"Nations angry" thirty-eight years ago.

He thinks "it takes them a long time to get

fighting mad." The anger of the nations

began with the great revolution of 1848.

They have been "fighting mad" much of the

răzbunării și apoi vor fi revărsate ultimele

șapte plăgi. Am văzut că cei patru îngeri

vor ține în frâu cele patru vânturi până

când lucrarea lui Isus se va isprăvi în

Sanctuar și atunci vor veni cele șapte plăgi.”

Review and Herald, 1 August, 1849.

La data de 16 decembrie 1848, Domnul

mi-a dat o viziune legată de zdruncinarea

puterilor cerurilor. Am văzut că atunci când

Domnul a spus „cer”, când a dat semnele

raportate de Matei, Marcu și Luca, aceasta a

și vrut să spună „cer”; iar când a spus

„pământ”, a vrut să se înțeleagă literal

„pământ”. Puterile cerului sunt soarele, luna

și stelele. Ele domnesc în ceruri. Puterile

pământului sunt cei care domnesc pe pământ.

Puterile cerului vor fi zguduite prin glasul lui

Dumnezeu. Atunci soarele, luna și stelele vor

fi mișcate din locul lor. Ele nu vor trece, dar

vor fi zguduite de glasul lui Dumnezeu. {ST

41.1}

Nori negri, grei, s-au ivit și s-au izbit unii

de alții. Văzduhul s-a desfăcut și s-a rulat

precum un sul; apoi am putut privi în sus prin

spațiul astfel deschis, către Orion, de unde

venea vocea lui Dumnezeu. Cetatea cea

Sfântă va coborî prin acel spațiu. Am văzut

că puterile pământului sunt acum zguduite și

că evenimentele se întâmplă unul după altul.

Războaie și vești de războaie, sabie, foamete

și epidemii — acestea sunt primele care vor

zdruncina puterile pământului, apoi glasul lui

Dumnezeu va zdruncina soarele, luna și

stelele și, de asemenea, pământul. Am văzut

că zguduirea puterilor în Europa nu este,

așa cum dau unii învățătură, zdruncinarea

puterilor cerurilor, ci zdruncinarea

națiunilor mânioase. Scrieri Timpurii, 41.

„’Națiunile mânioase” erau acum treizeci

și opt de ani. El crede că ‘durează mult timp

pentru a se înfuria lupta’ Mânia națiunilor a

început cu marea revoluție din 1848. Ele s-

au ‘luptat furios’ de mult timp; dar vânturile

181

time since; but the winds have been held.

Rev.7:1. {1895 URS, RCASDA 79.4}

We are standing upon the threshold of

great and solemn events. Prophecies are

fulfilling. Strange, eventful history is being

recorded in the books of heaven. Everything

in our world is in agitation. There are wars,

and rumors of wars. The nations are angry,

and the time of the dead has come, that they

should be judged. Events are changing to

bring about the day of God which hasteth

greatly. Only a moment of time, as it were,

yet remains. But while already nation is

rising against nation, and kingdom against

kingdom, there is not now a general

engagement. As yet the four winds are held

until the servants of God shall be sealed in

their foreheads. Then the powers of earth

will marshal their forces for the last great

battle.-- Testimonies, vol. 6, p. 14. {ChS

51.5}

au fost ținute. (Apoc 7:1).” {1895 URS,

RCASDA 79.4}

Stăm la pragul unor mari și solemne

evenimente. Profețiile se împlinesc. În cărțile

din ceruri se înscrie o istorie stranie și plină

de evenimente. Totul în lumea noastră este în

frământare. Sunt războaie și vești de

războaie. Neamurile s-au mâniat și a venit

vremea ca morții să fie judecați.

Evenimentele sunt în schimbare, ca să

aducă ziua lui Dumnezeu, care se grăbește

foarte mult. Nu mai rămâne, ca să zicem așa,

decât o clipă. Dar, cu toate că acum un neam

se ridică deja împotriva altui neam și o

împărăție împotriva altei împărății, încă nu

este confruntarea generală. Cele patru

vânturi încă mai sunt ținute, până ce servii

lui Dumnezeu vor fi sigilați pe frunți. Apoi,

puterile pământului își vor pune în mișcare

forțele pentru marea bătălie de pe urmă.

Mărturii, vol 6, 14.

182

DĂRÂMĂTURILE

IERUSALIMULUI

- DUANE DEWEY –

183

IEREMIA

PROFEȚI ȘI REGI 407-421

Among those who had hoped for a

permanent spiritual revival as the result of

the reformation under Josiah was Jeremiah,

called of God to the prophetic office while

still a youth, in the thirteenth year of

Josiah’s reign. A member of the Levitical

priesthood, Jeremiah had been trained from

childhood for holy service. In those happy

years of preparation he little realized that he

had been ordained from birth to be “a

prophet unto the nations;” and when the

divine call came, he was overwhelmed with

a sense of his unworthiness. “Ah, Lord

God!” he exclaimed, “behold, I cannot

speak: for I am a child.” Jeremiah 1:5,

6. {PK 407.1}

In the youthful Jeremiah, God saw one who

would be true to his trust and who would

stand for the right against great opposition.

In childhood he had proved faithful; and

now he was to endure hardness, as a good

soldier of the cross. “Say not, I am a child,”

the Lord bade His chosen messenger; “for

thou shalt go to all that I shall send thee, and

whatsoever I command thee thou shalt

speak. Be not afraid of their faces: for I am

with thee to deliver thee.” “Gird up thy

loins, and arise, and speak unto them all that

I command thee: be not dismayed at their

faces, lest I confound thee before them. For,

behold, I have made thee this day a defensed

city, and an iron pillar, and brazen walls

against the whole land, against the kings of

Judah, against the princes thereof, against

the priests thereof, and against the people of

the land. And they shall fight against thee;

but they shall not prevail against thee; for I

Printre aceia care nădăjduiseră într-o

înviorare spirituală de durata, ca urmare a

reformei lui Iosia, era și Ieremia, chemat

de Dumnezeu la slujirea profetică pe când

era încă tânăr, în al treisprezecelea an al

domniei lui Iosia. Membru al preoției

levitice, Ieremia fusese educat din

copilărie pentru o slujire sfântă. În anii

aceia fericiți de pregătire, își dădea seama

în mică măsură că fusese rânduit de la

naștere să fie „un prooroc al neamurilor” și

când a venit chemarea divină, a fost

copleșit de simțământul nevredniciei: „Ah,

Doamne, Dumnezeule, strigă el, vezi că eu

nu știu să vorbesc, căci sunt un copil”

(Ieremia 1, 5.6). {PR 407.1}

În tânărul Ieremia Dumnezeu a văzut pe

unul care va fi credincios însărcinării sale

și care va sta pentru dreptate în ciuda unei

împotriviri. În copilărie se dovedise

credincios; iar acum avea să suporte

asprimea ca un bun ostaș al crucii. „Nu

zice: «Sunt un copil», l-a îndemnat

Domnul pe solul Său ales; «căci te vei duce

la toți aceia la care te voi trimite, și vei

spune tot ce-ți voi porunci. Nu te teme de

ei; căci Eu sunt cu tine, ca să te scap», zice

Domnul. Dar tu încinge-ți coapsele,

scoală-te și spune-le tot ce-ți voi

porunci. {PR 407.2}

Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te

fac să tremuri înaintea lor. Iată că în ziua

aceasta te fac o cetate întărită, un stâlp de

fier și un zid de aramă, împotriva întregii

țări, împotriva împăraților lui Iuda,

împotriva căpeteniilor lui, împotriva

preoților lui și împotriva poporului țării. Ei

vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui;

184

am with thee, saith the Lord, to deliver

thee.” Verses 7, 8, 17-19. {PK 407.2}

For forty years Jeremiah was to stand before

the nation as a witness for truth and

righteousness. In a time of unparalleled

apostasy he was to exemplify in life and

character the worship of the only true God.

During the terrible sieges of Jerusalem he

was to be the mouthpiece of Jehovah. He

was to predict the downfall of the house of

David and the destruction of the beautiful

temple built by Solomon. And when

imprisoned because of his fearless

utterances, he was still to speak plainly

against sin in high places. Despised, hated,

rejected of men, he was finally to witness

the literal fulfillment of his own prophecies

of impending doom, and share in the sorrow

and woe that should follow the destruction

of the fated city. {PK 408.1}

Yet amid the general ruin into which the

nation was rapidly passing, Jeremiah was

often permitted to look beyond the

distressing scenes of the present to the

glorious prospects of the future, when

God’s people should be ransomed from the

land of the enemy and planted again in Zion.

He foresaw the time when the Lord would

renew His covenant relationship with them.

“Their soul shall be as a watered garden;

and they shall not sorrow any more at

all.” Jeremiah 31:12. {PK 408.2}

Of his call to the prophetic mission,

Jeremiah himself wrote: “The Lord put forth

His hand, and touched my mouth. And the

Lord said unto me, Behold, I have put My

words in thy mouth. See, I have this day set

thee over the nations and over the

kingdoms, to root out, and to pull down, and

to destroy, and to throw down, to build, and

to plant.”Jeremiah 1:9, 10. {PK 409.1}

Thank God for the words, “to build, and to

plant.” By these words Jeremiah was

assured of the Lord’s purpose to restore and

to heal. Stern were the messages to be borne

in the years that were to follow. Prophecies

of swift-coming judgments were to be

căci Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice

Domnul” (Vers. 7.8.17-19). {PR 408.1}

Timp de patruzeci de ani, Ieremia avea să

stea înaintea poporului ca martor pentru

adevăr și neprihănire. Într-o vreme de

apostazie fără precedent, trebuia să

exemplifice în viața și caracterul lui

închinarea față de singurul Dumnezeu

adevărat. În timpul asediilor grozave ale

Ierusalimului, el urma să fie purtătorul de

cuvânt al lui Iehova. Urma să prevadă

căderea lui David și distrugerea

frumosului templu clădit de Solomon. Și

când avea să fie întemnițat din cauza

mărturiilor lui neînfricate, avea încă să

vorbească lămurit împotriva păcatului din

locurile înalte. Disprețuit, urât, lepădat de

oameni, în cele din urmă avea să fie martor

al împlinirii literale a propriilor lui

proorocii privitoare la iminenta nenorocire

și să împărtășească durerea și vaiul care

aveau să urmeze distrugerii cetății

blestemate. {PR 408.2}

Totuși în mijlocul distrugerii generale în

care națiunea intra cu grăbire, lui i-a fost

deseori îngăduit să privească dincolo de

scenele dureroase ale prezentului, la

perspectivele glorioase ale viitorului, când

poporul lui Dumnezeu va fi răscumpărat

din țara vrăjmașului și sădit iarăși în Sion.

El a văzut mai dinainte vremea când

Domnul va reînnoi legătura Sa prin

legământ cu ei. „Sufletul le va fi ca o

grădină bine udată și nu vor mai tânji”

(Ieremia 31, 12). {PR 408.3}

Despre chemarea lui la misiunea profetică,

Ieremia însuși scria: „Domnul Și-a întins

mâna și mi-a atins gura. Și Domnul mi-a

zis: «lată, pun cuvintele Mele în gura ta.

Iată, astăzi te pun peste neamuri și peste

împărății ca să smulgi și să tai, să dărâmi

și să nimicești, să zidești și să sădești»”

(Ieremia 1, 9.10). {PR 409.1}

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru

cuvintele „să zidești și să sădești”! Prin

aceste cuvinte a fost asigurat de planul

Domnului de a restatornici și de a vindeca.

185

fearlessly delivered. From the plains of

Shinar “an evil” was to “break forth upon all

the inhabitants of the land.” “I will utter My

judgments against them,” the Lord declared,

“touching all their wickedness, who have

forsaken Me.”Verses 14, 16. Yet the

prophet was to accompany these messages

with assurances of forgiveness to all who

should turn from their evil-doing. {PK

409.2}

As a wise master builder, Jeremiah at the

very beginning of his lifework sought to

encourage the men of Judah to lay the

foundations of their spiritual life broad and

deep, by making thorough work of

repentance. Long had they been building

with material likened by the apostle Paul to

wood, hay, and stubble, and by Jeremiah

himself to dross. “Refuse silver shall men

call them,” he declared of the impenitent

nation, “because the Lord hath rejected

them.” Jeremiah 6:30, margin. Now they

were urged to begin building wisely and for

eternity, casting aside the rubbish of

apostasy and unbelief, and using as

foundation material the pure gold, the

refined silver, the precious stones—faith

and obedience and good works—which

alone are acceptable in the sight of a holy

God. {PK 409.3}

Through Jeremiah the word of the Lord to

His people was: “Return, thou backsliding

Israel, ... and I will not cause Mine anger to

fall upon you: for I am merciful, saith the

Lord, and I will not keep anger forever.

Only acknowledge thine iniquity, that thou

hast transgressed against the Lord thy

God.... Turn, O backsliding children, saith

the Lord; for I am married unto you.” “Thou

shalt call Me, my Father; and shalt not turn

away from Me.” “Return, ye backsliding

children, and I will heal your

backslidings.” Jeremiah 3:12-14, 19,

22. {PK 410.1}

And in addition to these wonderful

pleadings, the Lord gave His erring people

the very words with which they might turn

Aspre erau soliile de prezentat în anii ce

aveau să vină. Proorociile privitoare la

judecățile care urmau să vină fără

întârziere trebuia să fie rostite fără teamă.

De pe câmpiile Șinearului „va izbucni

nenorocirea peste toți locuitorii țării. Îmi

voi rosti judecățile împotriva lor, zice

Domnul, din pricina întregii lor răutăți,

pentru că M-au părăsit” (Vers. 14.16):

Totuși proorocul urma să însoțească aceste

solii cu asigurări de iertare pentru toți cei

ce se vor întoarce de la căile lor rele. {PR

409.2}

Ca meșter clăditor înțelept, Ieremia, chiar

la începutul activității sale de-o viață

întreagă, a căutat să-i încurajeze pe

bărbații lui Iuda să pună temeliile vieții lor

spirituale profunde și larg cuprinzătoare

făcând o lucrare temeinică de pocăință.

Multă vreme clădiseră cu materiale pe care

apostolul Pavel le aseamănă cu lemnul,

fânul și trestia, iar Ieremia, cu zgura. „De

ceea se vor numi argint lepădat”, spune el

mulțimii nepocăite, „căci Domnul i-a

lepădat” (Ieremia 6, 30). Acum erau

îndemnați să înceapă a clădi cu

înțelepciune și pentru veșnicie, dând la o

parte gunoiul apostaziei și folosind ca

material de temelie aur curat, argint

purificat și pietre prețioase — credința,

ascultarea și faptele bune — care sunt

singurele primite înaintea unui Dumnezeu

sfânt. {PR 409.3}

Cuvântul Domnului prin Ieremia către

poporul Său era: „Întoarce-te,

necredincioasă Israel.... Nu voi arunca o

privire întunecoasă împotriva voastră, căci

sunt milostiv, zice Domnul, și nu țin mânie

pe vecie. Recunoaște-ți numai nelegiuirea,

recunoaște că ai fost necredincioasă

Domnului, Dumnezeului tău.... Întoarceți-

vă, copii răzvrătiți, zice Domnul; căci Eu

sunt Stăpânul vostru.... Mă vei chema:

Tată! Și nu te vei mai abate de la Mine.

Întoarceți-vă, copii răzvrătiți, și vă voi

ierta abaterile” (Ieremia 3, 12-

14.19.22). {PR 410.1}

186

to Him. They were to say: “Behold, we

come unto Thee; for Thou art the Lord our

God. Truly in vain is salvation hoped for

from the hills, and from the multitude of

mountains: truly in the Lord our God is the

salvation of Israel.... We lie down in our

shame, and our confusion covereth us: for

we have sinned against the Lord our God,

we and our fathers, from our youth even

unto this day, and have not obeyed the voice

of the Lord our God.” Verses 22-25. {PK

410.2}

The reformation under Josiah had cleansed

the land of the idolatrous shrines, but the

hearts of the multitude had not been

transformed. The seeds of truth that had

sprung up and given promise of an abundant

harvest had been choked by thorns. Another

such backsliding would be fatal; and the

Lord sought to arouse the nation to a

realization of their danger. Only as they

should prove loyal to Jehovah could they

hope for the divine favor and for

prosperity. {PK 410.3}

Jeremiah called their attention repeatedly to

the counsels given in Deuteronomy. More

than any other of the prophets, he

emphasized the teachings of the Mosaic law

and showed how these might bring the

highest spiritual blessing to the nation and

to every individual heart. “Ask for the old

paths, where is the good way, and walk

therein,” he pleaded, “and ye shall find rest

for your souls.” Jeremiah 6:16. {PK 411.1}

On one occasion, by command of the Lord,

the prophet took his position at one of the

principal entrances to the city and there

urged the importance of keeping holy the

Sabbath day. The inhabitants of Jerusalem

were in danger of losing sight of the sanctity

of the Sabbath, and they were solemnly

warned against following their secular

pursuits on that day. A blessing was

promised on condition of obedience. “If ye

diligently hearken unto Me,” the Lord

declared, and “hallow the Sabbath day, to

do no work therein; then shall there enter

Ca adaos la aceste minunate îndemnuri,

Domnul a dat poporului Său înstrăinat de

El chiar și cuvintele cu care ar fi trebuit să

se întoarcă la El. Ei trebuiau să spună:

„Iată-ne, venim la Tine, căci Tu ești

Domnul, Dumnezeul nostru. În adevăr,

zadarnic se așteaptă mântuirea de la

dealuri și de la mulțimea munților; în

adevăr, în Domnul Dumnezeul nostru este

mântuirea lui Israel.... Să ne culcăm în

rușinea noastră, și să ne învelim cu ocara

noastră, căci am păcătuit împotriva

Domnului, Dumnezeului nostru, noi și

părinții noștri din tinerețea noastră și până

în ziua de azi, și n-am ascultat glasul

Domnului, Dumnezeului nostru” (Vers.

22-25). {PR 410.2}

Reforma adusă de Iosia curățise țara de

altare idolești, dar inimile mulțimilor nu

fuseseră schimbate. Semințele adevărului

care răsăriseră și dăduseră făgăduința unui

seceriș bogat fuseseră înăbușite de spini. O

altă rătăcire de felul acesta avea să

fie fatală; și Domnul căuta să trezească

poporul pentru a-și da seama de primejdie.

Numai dacă se dovedeau credincioși față

de Iehova puteau nădăjdui în favoare

divină și în prosperitate.{PR 410.3}

Ieremia le-a atras atenția de repetate ori

asupra sfaturilor date în Deuteronomul.

Mai mult decât alți prooroci, el a accentuat

învățămintele legii mozaice și a arătat cum

acestea pot aduce cea mai înaltă

binecuvântare spirituală atât poporului cât

și fiecărei inimi în parte. „Întrebați care

sunt cărările cele vechi, care este calea cea

bună; umblați pe ea”, îi ruga el, „și veți

găsi odihnă pentru sufletele voastre!”

(Ieremia 6, 16). {PR 411.1}

Cu o ocazie, la porunca Domnului,

proorocul s-a așezat la una din intrările

principale în cetate și a susținut acolo

importanța sfințirii zilei de Sabat.

Locuitorii Ierusalimului erau în primejdie

să piardă din vedere sfințirea Sabatului și

au fost avertizați cu solemnitate împotriva

preocupării lor cu cele vremelnice în ziua

187

into the gates of this city kings and princes

sitting upon the throne of David, riding in

chariots and on horses, they, and their

princes, the men of Judah, and the

inhabitants of Jerusalem: and this city shall

remain forever.” Jeremiah 17:24, 25. {PK

411.2}

This promise of prosperity as the reward of

allegiance was accompanied by a prophecy

of the terrible judgments that would befall

the city should its inhabitants prove disloyal

to God and His law. If the admonitions to

obey the Lord God of their fathers and to

hallow His Sabbath day were not heeded,

the city and its palaces would be utterly

destroyed by fire. {PK 411.3}

Thus the prophet stood firmly for the sound

principles of right living so clearly outlined

in the book of the law. But the conditions

prevailing in the land of Judah were such

that only by the most decided measures

could a change for the better be brought

about; therefore he labored most earnestly

in behalf of the impenitent. “Break up your

fallow ground,” he pleaded, “and sow not

among thorns.” “O Jerusalem, wash thine

heart from wickedness, that thou mayest be

saved.” Jeremiah 4:3, 14. {PK 412.1}

But by the great mass of the people the call

to repentance and reformation was

unheeded. Since the death of good King

Josiah, those who ruled the nation had been

proving untrue to their trust and had been

leading many astray. Jehoahaz, deposed by

the interference of the king of Egypt, had

been followed by Jehoiakim, an older son of

Josiah. From the beginning of Jehoiakim’s

reign, Jeremiah had little hope of saving his

beloved land from destruction and the

people from captivity. Yet he was not

permitted to remain silent while utter ruin

threatened the kingdom. Those who had

remained loyal to God must be encouraged

to persevere in rightdoing, and sinners must,

if possible, be induced to turn from

iniquity. {PK 412.2}

aceasta. A fost făgăduită o binecuvântare

cu condiția ascultării. „Dacă Mă veți

asculta în adevăr, zicea Domnul, și în ziua

Sabatului nu veți face nici o lucrare în ziua

aceasta, atunci pe porțile acestei cetăți vor

intra împărați și voievozi, care vor ședea

pe scaunul de domnie al lui David; ei vor

veni în cară și călări pe cai, ei și voievozii

lor, oamenii lui Iuda și locuitorii

Ierusalimului, și cetatea aceasta va fi

locuită în veci” (Ieremia 17, 24.25). {PR

411.2}

Această făgăduință cu privire la

prosperitate ca răsplată a supunerii a fost

însoțită de o proorocie cu privire la

judecățile care vor cădea peste cetate, dacă

locuitorii se vor dovedi necredincioși față

de Dumnezeu și față de Legea Sa. Dacă

îndemnurile de a asculta de Domnul,

Dumnezeul părinților lor, și de a sfinți ziua

Sa de Sabat nu erau luate în seamă, atunci

cetatea și palatele ei vor fi distruse pe de-

a-ntregul de foc. {PR 411.3}

Astfel, proorocul a susținut cu tărie

principiile sănătoase ale viețuirii corecte,

atât de lămurit date în cartea legii. Dar

stările care predominau în țara lui Iuda

erau de așa natură că numai prin cele mai

hotărâte măsuri se putea produce o

schimbare în bine; de aceea, el lucrase din

toată inima pentru binele celor nepocăiți.

„Desțeleniți-vă un ogor nou”, îi îndemna

El, „și nu semănați între spini! Curăţă-ţi

inima de rău, Ierusalime, ca să fii

mântuit!” (Ieremia 4, 3.14). {PR 412.1}

Dar marea masă a poporului n-a luat în

seamă chemarea la pocăință și reformă.

Încă de la moartea împăratului cel bun

Iosia, aceia care conduceau poporul se

dovediseră necredincioși însărcinării lor

și-i duseseră în rătăcire pe mulți. Ioahaz,

înlăturat prin intervenția împăratului

Egiptului, fusese urmat de Ioiachim, fiul

cel mai mare al lui Iosia. De la începutul

domniei lui Ioiachim, Ieremia avea slabă

nădejde să scape țara iubită din distrugere

și poporul din robie. Cu toate acestea, nu i

188

The crisis demanded a public and far-

reaching effort. Jeremiah was commanded

by the Lord to stand in the court of the

temple and speak to all the people of Judah

who might pass in and out. From the

messages given him he must diminish not a

word, that sinners in Zion might have

the fullest possible opportunity to hearken

and to turn from their evil ways. {PK

412.3}

The prophet obeyed; he stood in the gate of

the Lord’s house and there lifted his voice

in warning and entreaty. Under the

inspiration of the Almighty he

declared: {PK 413.1}

“Hear the word of the Lord, all ye of Judah,

that enter in at these gates to worship the

Lord. Thus saith the Lord of hosts, the God

of Israel, Amend your ways and your

doings, and I will cause you to dwell in this

place. Trust ye not in lying words, saying,

The temple of the Lord, The temple of the

Lord, The temple of the Lord, are these. For

if ye thoroughly amend your ways and your

doings; if ye thoroughly execute judgment

between a man and his neighbor; if ye

oppress not the stranger, the fatherless, and

the widow, and shed not innocent blood in

this place, neither walk after other gods to

your hurt: then will I cause you to dwell in

this place, in the land that I gave to your

fathers, forever and ever.” Jeremiah 7:2-

7. {PK 413.2}

The unwillingness of the Lord to chastise is

here vividly shown. He stays His judgments

that He may plead with the impenitent. He

who exercises “loving-kindness, judgment,

and righteousness, in the earth” yearns over

His erring children; in every way possible

He seeks to teach them the way of life

everlasting. Jeremiah 9:24. He had brought

the Israelites out of bondage that they might

serve Him, the only true and living God.

Though they had wandered long in idolatry

and had slighted His warnings, yet He now

declares His willingness to defer

chastisement and grant yet another

s-a îngăduit să tacă în timp ce împărăția era

amenințată de distrugerea groaznică. Cei

care rămăseseră credincioși lui Dumnezeu

trebuiau încurajați să stăruiască în facerea

binelui, iar păcătoșii trebuiau, dacă era cu

putință, convinși să se întoarcă de la

nelegiuire. {PR 412.2}

Criza cerea un efort public larg

cuprinzător. Domnul i-a poruncit lui

Ieremia să stea în curtea templului și să

vorbească întregului popor al lui Iuda, care

intra și ieșea. Nu trebuia să minimalizeze

nici un cuvânt din soliile încredințate lui,

pentru ca păcătoșii din Sion să aibă ocazia

deplină să ia aminte și să se întoarcă de la

căile lor rele. {PR 412.3}

Proorocul a ascultat; el s-a așezat la poarta

casei Domnului și și-a ridicat glasul de

avertizare și îndemn. Sub inspirația Celui

Atotputernic, el a spus: {PR 413.1}

„Ascultați Cuvântul Domnului, toți

bărbații lui Iuda, care intrați pe aceste porți

ca să vă închinați înaintea Domnului! Așa

vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui

Israel : «Îndreptați-vă căile și faptele și vă

voi lăsa să locuiți în locul acesta. Nu vă

hrăniți cu nădejdi înșelătoare, zicând:

Acesta este Templul Domnului! Căci

numai dacă vă veți îndrepta căile și faptele,

dacă veți înfăptui dreptatea unii față de

alții, dacă nu veți asupri pe străin, pe orfan

și pe văduvă, dacă nu veți vărsa sânge

nevinovat în locul acesta și dacă nu veți

merge după alți dumnezei, spre

nenorocirea voastră, numai așa vă voi lăsa

să locuiți în locul acesta, în țara pe care am

dat-o părinților voștri, din veșnicie în

veșnicie»” (Ieremia 7, 2-7). {PR 413.2}

Aici se vede lămurit că Domnul nu este

dornic să pedepsească. El Își reține

judecățile ca să mijlocească pentru cei

nepocăiți. Acela care dă pe față „îndurare,

judecată și neprihănire pe pământ”

(Ieremia 9, 24) stăruiește pe lângă copiii

Săi rătăcitori; pe orice cale posibilă, El

caută să-i învețe calea vieții veșnice. El îi

scosese pe izraeliți din robie ca să-L

189

opportunity for repentance. He makes plain

the fact that only by the most thorough heart

reformation could the impending doom be

averted. In vain would be the trust they

might place in the temple and its services.

Rites and ceremonies could not atone for

sin. Notwithstanding their claim to be the

chosen people of God, reformation of heart

and of the life practice alone could save

them from the inevitable result of continued

transgression. {PK 413.3}

Thus it was that “in the cities of Judah, and

in the streets of Jerusalem” the message of

Jeremiah to Judah was, “Hear ye the words

of this covenant,”—the plain precepts of

Jehovah as recorded in the Sacred

Scriptures,—“and do them.” Jeremiah 11:6.

And this is the message he proclaimed as he

stood in the temple courts in the beginning

of the reign of Jehoiakim. {PK 414.1}

Israel’s experience from the days of the

Exodus was briefly reviewed. God’s

covenant with them had been, “Obey My

voice, and I will be your God, and ye shall

be My people: and walk ye in all the ways

that I have commanded you, that it may be

well unto you.” Shamelessly and repeatedly

had this covenant been broken. The chosen

nation had “walked in the counsels and in

the imagination of their evil heart, and went

backward, and not forward.” Jeremiah 7:23,

24. {PK 414.2}

“Why,” the Lord inquired, “is this people of

Jerusalem slidden back by a perpetual

backsliding?” Jeremiah 8:5. In the language

of the prophet it was because they had

obeyed not the voice of the Lord their God

and had refused to be corrected.

See Jeremiah 5:3. “Truth is perished,” he

mourned, “and is cut off from their mouth.”

“The stork in the heaven knoweth her

appointed times; and the turtle and the crane

and the swallow observe the time of

their coming; but My people know not the

judgment of the Lord.” “Shall I not visit

them for these things? saith the Lord: shall

not My soul be avenged on such a nation as

slujească pe El, singurul Dumnezeu viu și

adevărat. Cu toate că rătăciseră multă

vreme în idolatrie și nu luaseră seama la

avertizările Sale, El tot Își face acum

cunoscut dorința de a amâna pedeapsa și

de a acorda încă o ocazie de pocăință. El

explică faptul că numai printr-o reformă

profundă a inimii putea fi îndepărtată

nenorocirea care stătea să vină. Zadarnică

era încrederea pe care ei aveau s-o pună în

templu și slujbele lui. Riturile și

ceremoniile nu puteau face ispășire pentru

păcate. Cu toată pretenția lor de a fi

poporul ales al lui Dumnezeu, numai

reforma inimii și a unei practici îi putea

salva de urmarea inevitabilă a unei

nelegiuiri continue. {PR 413.3}

Astfel că „în cetățile lui Iuda și pe ulițele

Ierusalimului”, solia lui Ieremia către Iuda

era: „Ascultați cuvintele acestui legământ”

— preceptele clare ale lui Iehova, așa cum

sunt raportate în Sfintele Scripturi — „și

împliniți-le” (Ieremia 11, 6). Aceasta este

solia pe care a vestit-o pe când stătea în

curțile templului, la începutul domniei lui

Ioiachim. {PR 414.1}

A fost revăzută pe scurt experiența lui

Israel din zilele Exodui. Legământul lui

Dumnezeu cu ei fusese: „Ascultați glasul

Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi

veți fi poporul Meu; umblați pe toate căile

pe care vi le-am poruncit ca să fiți fericiți”.

Acest legământ fusese călcat fără rușine de

nenumărate ori. Poporul ales „a urmat

sfaturile și poruncile inimii lor rele, au dat

înapoi și n-au mers înainte” (Ieremia 7,

23.24). {PR 414.2}

„Pentru ce”, întreba Domnul, „poporul

acesta al Ierusalimului se lasă dus în

necurmate rătăciri?” (Ieremia 8, 5). În

vorbirea proorocului, aceasta se întâmpla

din cauză că nu ascultaseră de glasul

Domnului, Dumnezeului lor, și refuzaseră

să se lase îndreptați (vezi Ieremia 5, 3). S-

a dus adevărul, plângea el, „a fugit din gura

lor.” „Chiar și cocostârcul își cunoaște

vremea pe ceruri; turtureaua, rândunica și

190

this?”Jeremiah 7:28; 8:7; Jeremiah

9:9. {PK 414.3}

The time had come for deep heart searching.

While Josiah had been their ruler, the people

had had some ground for hope. But no

longer could he intercede in their behalf, for

he had fallen in battle. The sins of the nation

were such that the time for intercession had

all but passed by. “Though Moses and

Samuel stood before Me,” the Lord

declared, “yet My mind could not be toward

this people: cast them out of My sight, and

let them go forth. And it shall come to pass,

if they say unto thee, Whither shall we go

forth? then thou shalt tell them. Thus saith

the Lord; Such as are for death, to death; and

such as are for the sword, to the sword; and

such as are for the famine, to the famine;

and such as are for the captivity, to the

captivity.” Jeremiah 15:1, 2. {PK 415.1}

A refusal to heed the invitation of mercy

that God was now offering would bring

upon the impenitent nation the judgments

that had befallen the northern kingdom of

Israel over a century before. The message to

them now was: “If ye will not hearken to

Me, to walk in My law, which I have set

before you, to hearken to the words of My

servants the prophets, whom I sent unto

you, both rising up early, and sending them,

but ye have not hearkened; then will I make

this house like Shiloh, and will make this

city a curse to all the nations of the

earth.”Jeremiah 26:4-6. {PK 415.2}

Those who stood in the temple court

listening to Jeremiah’s discourse

understood clearly this reference to

Shiloh, and to the time in the days of Eli

when the Philistines had overcome Israel

and carried away the ark of the

testament. {PK 415.3}

The sin of Eli had consisted in passing

lightly over the iniquity of his sons in sacred

office, and over the evils prevailing

throughout the land. His neglect to correct

these evils had brought upon Israel a fearful

calamity. His sons had fallen in battle, Eli

cocorul își păzesc vremea venirii lor; dar

poporul Meu nu cunoaște Legea

Domnului.” „Să nu-i pedepsesc Eu pentru

aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă

răzbun Eu pe un asemenea popor?”

(Ieremia 7, 28; 8, 7; 9, 9). {PR 414.3}

Venise vremea pentru o profundă cercetare

a inimii. Cât timp Iosia fusese

conducătorul lor, poporul avusese același

temei pentru speranță. Dar el nu mai putea

mijloci în favoarea lor, întrucât căzuse în

luptă. Păcatele poporului erau atât de grele

încât timpul pentru mijlocire trecuse.

„Chiar dacă Moise și Samuel s-ar înfățișa

înaintea Mea”, zicea Domnul, „tot n-aș fi

binevoitor față de poporul acesta.

Izgonește-l dinaintea Mea, ducă-se! Și

dacă-ți vor zice: «Unde să ne ducem?» să

le răspunzi: «Așa vorbește Domnul: La

moarte cei sortiți la moarte, la sabie cei

sortiți la sabie, la foamete cei sortiți la

foamete, la robie cei sortiți robiei!».”

(Ieremia 15, 1.2). {PR 415.1}

Un refuz de a lua aminte la invitația harului

pe care Dumnezeu o făcea acum, avea să

aducă asupra națiunii nepocăite judecățile

care căzuseră peste împărăția lui Israel din

nord cu peste o sută de ani mai înainte.

Solia trimisă lor acum era: „Dacă nu Mă

ascultați când vă poruncesc să urmați legea

Mea pe care v-am pus-o înainte; dacă nu

ascultați cuvintele robilor Mei prooroci, pe

care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis dis-

de-dimineață, și pe care nu i-ați ascultat,

atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo și

voi face din cetatea aceasta o pricină de

blestem pentru toate neamurile

pământului” (Ieremia 26, 4-6). {PR 415.2}

Aceia care stăteau în curtea templului și

ascultau cuvântarea lui au înțeles în mod

clar aluzia aceasta la Silo și la zilele din

vremea lui Eli, când filistenii au biruit pe

Israel și au luat cu ei chivotul

legământului. {PR 415.3}

Păcatul lui Eli a constat în trecerea cu

ușurință peste nelegiuirea fiilor lui care se

găseau în slujba sfântă și peste păcatele

191

himself had lost his life, the ark of God had

been taken from the land of Israel, thirty

thousand of the people had been slain—and

all because sin had been allowed to flourish

unrebuked and unchecked. Israel had vainly

thought that, notwithstanding their sinful

practices, the presence of the ark would

ensure them victory over the Philistines. In

like manner, during the days of Jeremiah,

the inhabitants of Judah were prone to

believe that a strict observance of the

divinely appointed services of the temple

would preserve them from a just

punishment for their wicked course.{PK

416.1}

What a lesson is this to men holding

positions of responsibility today in the

church of God! What a solemn warning to

deal faithfully with wrongs that bring

dishonor to the cause of truth! Let none who

claim to be the depositaries of God’s law

flatter themselves that the regard they may

outwardly show toward the commandments

will preserve them from the exercise of

divine justice. Let none refuse to be

reproved for evil, nor charge the servants of

God with being too zealous in endeavoring

to cleanse the camp from evil-doing. A sin-

hating God calls upon those who claim to

keep His law to depart from all iniquity. A

neglect to repent and to render willing

obedience will bring upon men and women

today as serious consequences as

came upon ancient Israel. There is a limit

beyond which the judgments of Jehovah can

no longer be delayed. The desolation of

Jerusalem in the days of Jeremiah is a

solemn warning to modern Israel, that the

counsels and admonitions given them

through chosen instrumentalities cannot be

disregarded with impunity. {PK 416.2}

Jeremiah’s message to priests and people

aroused the antagonism of many. With

boisterous denunciation they cried out,

“Why hast thou prophesied in the name of

the Lord, saying, This house shall be like

Shiloh, and this city shall be desolate

care predominau în țară. Neglijența lui de

a îndrepta aceste păcate aduseseră asupra

lui Israel o calamitate înfricoșătoare. Fiii

lui căzuseră în luptă, Eli însuși își pierduse

viața; chivotul lui Dumnezeu fusese luat

din fața lui Israel, treizeci de mii de oameni

din popor fuseseră uciși — și toate acestea

din cauză că păcatul fusese îngăduit să se

dezvolte fără să fie mustrat și oprit. În

zadar crezuse Israel că, în pofida

practicilor lor păcătoase, prezența

chivotului le va asigura biruința asupra

filistenilor. În același fel, în zilele lui

Ieremia, locuitorii lui Iuda erau înclinați să

creadă că o respectare strictă a slujbelor

rânduite de Dumnezeu la templu îi va feri

de o pedeapsă dreaptă pentru viețuirea lor

nelegiuită. {PR 416.1}

Ce lecție este aceasta pentru bărbații care

ocupă poziții de răspundere astăzi în

biserica lui Dumnezeu! Ce avertizare

solemnă de a trata cu credincioșie păcatele

care aduc dezonoare cauzei adevărului!

Nimeni dintre aceia care pretind a fi

depozitarii legii lui Dumnezeu să nu se

măgulească cu gândul că cinstea exterioară

pe care o manifestă față de porunci îl va

scăpa de aplicarea dreptății divine. Nimeni

să nu refuze mustrarea pentru păcat, nici să

acuze pe slujitorii lui Dumnezeu că sunt

prea zeloși în străduința de a curăți tabăra

de făcătorii de rele. Un Dumnezeu care

urăște păcatul cheamă pe aceia care susțin

că păzesc legea Sa să se depărteze de orice

nelegiuire. Neglijarea pocăinței și

ascultării de bună voie va aduce asupra

bărbaților și femeilor de astăzi urmări tot

atât de serioase ca și acelea care au venit

peste Israelul din vechime. Există un hotar

dincolo de care judecățile lui Dumnezeu

nu mai pot fi amânate. Distrugerea

Ierusalimului în vremea lui este o

avertizare solemnă pentru Israelul modern,

că sfaturile și mustrările date prin uneltele

alese de El nu pot fi neluate în seamă fără

să fie pedepsit. {PR 416.2}

192

without an inhabitant? And all the people

were gathered against Jeremiah in the house

of the Lord.”Jeremiah 26:9. Priests, false

prophets, and people turned in wrath upon

him who would not speak to them smooth

things or prophesy deceit. Thus was the

message of God despised, and His servant

threatened with death. {PK 417.1}

Tidings of the words of Jeremiah were

carried to the princes of Judah, and they

hastened from the palace of the king to the

temple, to learn for themselves the truth of

the matter. “Then spake the priests and the

prophets unto the princes and to all the

people, saying, This man is worthy to die;

for he hath prophesied against this city, as

ye have heard with your ears.” Verse 11.

But Jeremiah stood boldly before the

princes and the people, declaring: “The

Lord sent me to prophesy against this house

and against this city all the words that ye

have heard. Therefore now amend your

ways and your doings, and obey the voice

of the Lord your God; and the Lord will

repent Him of the evil that He hath

pronounced against you. As for me, behold,

I am in your hand: do with me as seemeth

good and meet unto you. But know ye for

certain, that if ye put me to death, ye shall

surely bring innocent blood upon

yourselves, and upon this city, and upon the

inhabitants thereof: for of a truth the Lord

hath sent me unto you to speak all these

words in your ears.” Verses 12-15. {PK

417.2}

Had the prophet been intimidated by the

threatening attitude of those high in

authority, his message would have been

without effect, and he would have lost his

life; but the courage with which he

delivered the solemn warning commanded

the respect of the people and turned the

princes of Israel in his favor. They reasoned

with the priests and false prophets, showing

them how unwise would be the extreme

measures they advocated, and their words

produced a reaction in the minds of the

Solia lui Ieremia către preoți și popor a

stârnit în mulți împotrivire. Cu o acuzație

îndrăzneață au strigat: „Pentru ce

proorocești în Numele Domnului și zici:

«Casa aceasta va ajunge ca Silo și cetatea

aceasta va fi pustiită și lipsită de locuitori?

Tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui

Ieremia în Casa Domnului»” (Ieremia 26,

9). Preoții, proorocii mincinoși împreună

cu poporul s-au îndreptat cu mânie

împotriva lui, care nu le vorbea cuvinte

plăcute și nici nu le proorocea amăgire.

Astfel, solia lui Dumnezeu a fost

disprețuită, iar slujitorul Lui amenințat cu

moartea. {PR 417.1}

Veștile despre cuvintele lui Ieremia au fost

duse căpeteniilor lui Iuda și ei s-au grăbit

să vină din palatul împăratului la templu ca

să afle adevărul în această problemă.

„Atunci preoții și proorocii au vorbit astfel

căpeteniilor și întregului popor: «Omul

acesta este vinovat de pedeapsa cu

moartea, căci a proorocit împotriva cetății

acesteia toate lucrurile pe care le-ați auzit

voi înșivă cu urechile voastre!».” (Vers.

11). Dar Ieremia a stat cu curaj înaintea

căpeteniilor și a poporului zicând:

„Domnul m-a trimis să proorocesc

împotriva casei acesteia și împotriva

cetății acesteia toate lucrurile pe care le-ați

auzit voi. Acum îndreptați-vă căile și

faptele, ascultați glasul Domnului,

Dumnezeului vostru, și Domnul Se va căi

de răul pe care l-a rostit împotriva voastră!

Cât despre mine, iată-mă în mâinile

voastre; faceți-mi ce vi se va părea că este

bine și drept! Numai să știți că, dacă mă

veți omorî, vă veți face vinovați de sânge

nevinovat, voi, și cetatea aceasta și

locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis în

adevăr la voi să rostesc în auzul vostru

toate aceste cuvinte!” (Vers. 12-15). {PR

417.2}

Dacă proorocul ar fi fost intimidat de

atitudinea amenințătoare a acelora cu o

înaltă autoritate, solia lui ar fi fost fără

efect și și-ar fi pierdut viața; dar curajul cu

193

people. Thus God raised up defenders for

His servant. {PK 418.1}

The elders also united in protesting against

the decision of the priests regarding the fate

of Jeremiah. They cited the case of Micah,

who had prophesied judgments upon

Jerusalem, saying, “Zion shall be plowed

like a field, and Jerusalem shall become

heaps, and the mountain of the house as the

high places of a forest.” And they asked:

“Did Hezekiah king of Judah and all Judah

put him at all to death? did he not fear the

Lord, and besought the Lord, and the Lord

repented Him of the evil which He had

pronounced against them? Thus might we

procure great evil against our souls.” Verses

18, 19. {PK 418.2}

Through the pleading of these men of

influence the prophet’s life was spared,

although many of the priests and false

prophets, unable to endure the condemning

truths he uttered, would gladly have seen

him put to death on the plea of sedition. {PK

418.3}

From the day of his call to the close of his

ministry, Jeremiah stood before Judah as “a

tower and a fortress” against which the

wrath of man could not prevail. “They shall

fight against thee,” the Lord had forewarned

His servant, “but they shall not prevail

against thee: for I am with thee to save thee

and to deliver thee, saith the Lord. And I

will deliver thee out of the hand of the

wicked, and I will redeem thee out of the

hand of the terrible.” Jeremiah 6:27; 15:20,

21. {PK 419.1}

Naturally of a timid and shrinking

disposition, Jeremiah longed for the peace

and quiet of a life of retirement, where he

need not witness the continued impenitence

of his beloved nation. His heart was wrung

with anguish over the ruin wrought by sin.

“O that my head were waters, and mine eyes

a fountain of tears,” he mourned, “that I

might weep day and night for the slain of the

daughter of my people! O that I had in the

wilderness a lodging place of wayfaring

care a dat avertizarea solemnă a impus

respectul poporului și a întors căpeteniile

lui Israel în favoarea lui. Ei au discutat cu

preoții și cu proorocii falși, arătându-le cât

de neînțelepte erau măsurile extreme, pe

care le susțineau, și cuvintele lor au produs

o reacție în mintea poporului. În felul

acesta Dumnezeu a ridicat apărători ai

slujitorului Său. {PR 418.1}

Și bătrânii s-au unit protestând împotriva

hotărârii preoților cu privire la soarta lui.

Ei au citat cazul lui Mica, cel care

proorocise judecățile asupra Ierusalimului,

zicând: „Sionul va fi arat ca un ogor,

Ierusalimul va ajunge un morman de

pietre, și muntele Casei Domnului o

înălțime acoperită cu păduri”. Și au

întrebat: „L-au omorât însă oare Ezechia,

împăratul lui Iuda, și tot Iuda? Nu s-a

temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el

Domnului? Și atunci Domnul S-a căit de

răul pe care-l rostise împotriva lor. Și noi

să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire

așa de mare?” (Vers. 18-19). {PR 418.2}

Prin insistența acestor bărbați cu influență,

viața proorocului a fost cruțată, cu toate că

mulți dintre preoți și dintre proorocii falși,

neputând suporta adevărurile

acuzatoare pe care le rostea el, ar fi fost

bucuroși să-l vadă condamnat la moarte

sub acuzația de răscoală. {PR 418.3}

Din ziua chemării până la încheierea

slujirii sale, a stat înaintea lui Iuda ca „un

turn și o cetățuie”, împotriva căruia mânia

omului n-a putut face nimic. „Ei se vor

război cu tine”, avertizase Domnul pe

slujitorul Său, „dar nu te vor birui; căci Eu

voi fi cu tine, ca să te scap și să te

izbăvesc”, zice Domnul. „Te voi izbăvi din

mâna celor răi, și te voi scăpa din mâna

asupritorilor” (Ieremia 6, 27; 15,

20.21). {PR 419.1}

Din fire predispus la timiditate și sfială,

Ieremia tânjea după pacea și liniștea unei

vieți retrase, unde nu trebuia să mai fie

martor la nepocăința continuă a poporului

lui iubit. Inima i se strângea de chin când

194

men; that I might leave my people, and go

from them.” Jeremiah 9:1, 2. {PK 419.2}

Cruel were the mockings he was called

upon to endure. His sensitive soul was

pierced through and through by the arrows

of derision hurled at him by those who

despised his messages and made light of his

burden for their conversion. “I was a

derision to all my people,” he declared, “and

their song all the day.” “I am in derision

daily, everyone mocketh me.” “All my

familiars watched for my halting, saying,

Peradventure he will be enticed, and we

shall prevail against him, and we shall take

our revenge on him.” Lamentations

3:14;Jeremiah 20:7, 10. {PK 420.1}

But the faithful prophet was daily

strengthened to endure. “The Lord is with

me as a mighty terrible One,” he declared in

faith; “therefore my persecutors shall

stumble, and they shall not prevail: they

shall be really ashamed; for they shall not

prosper: their everlasting confusion shall

never be forgotten.” “Sing unto the Lord,

praise ye the Lord: for He hath delivered the

soul of the poor from the hand of

evildoers.”Jeremiah 20:11, 13. {PK 420.2}

The experiences through which Jeremiah

passed in the days of his youth and also in

the later years of his ministry, taught him

the lesson that “the way of man is not

in himself: it is not in man that walketh to

direct his steps.” He learned to pray, “O

Lord, correct me, but with judgment; not in

Thine anger, lest Thou bring me to

nothing.” Jeremiah 10:23, 24. {PK 420.3}

When called to drink of the cup of

tribulation and sorrow, and when tempted in

his misery to say, “My strength and my

hope is perished from the Lord,” he recalled

the providences of God in his behalf and

triumphantly exclaimed, “It is of the Lord’s

mercies that we are not consumed, because

His compassions fail not. They are new

every morning: great is Thy faithfulness.

The Lord is my portion, saith my soul;

therefore will I hope in Him. The Lord is

vedea distrugerea produsă de păcat. „O! de

mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii

un izvor de lacrimi”, se jelea el, „aș plânge

zi și noapte pe morții fiicei poporului meu!

O! dacă aș avea un han de călători în

pustie, aș părăsi pe poporul meu, și m-aș

depărta de el!” (Ieremia 9, 1.2). {PR

419.2}

Batjocurile pe care era chemat să le

suporte erau crude. Sufletul lui sensibil era

străpuns iar și iar de săgețile batjocurii

îndreptate asupra lui de aceia care îi

disprețuiau soliile și care tratau cu ușurință

povara sa pentru convertirea lor. „Am

ajuns de râsul poporului meu”, zicea el, „și

toată ziua sunt pus în cântece de batjocură

de ei” ... „toți cei ce trăiau în pace cu mine,

pândesc să vadă dacă mă clatin, și zic:

«Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna

pe el, și ne vom răzbuna pe el!»”

(Plângerile lui Ieremia 3, 14; Ieremia 20,

7.10). {PR 420.1}

Dar proorocul cel credincios a fost întărit

zilnic să rabde. „Domnul este cu mine ca

un viteaz puternic”, zicea el cu credință;

„de aceea, prigonitorii mei se vor poticni și

nu vor birui. Se vor umple de rușine că nu

au lucrat cu chibzuință; de o veșnică

rușine, care nu se va uita! Cântați

Domnului, lăudați pe Domnul! Căci El

izbăvește sufletul celui nenorocit din mâna

celor răi” (Ieremia 20, 11.13). {PR 420.2}

Experiențele prin care a trecut Ieremia în

zilele tinereții și acelea din anii de mai

târziu ai slujirii sale l-au învățat lecția că

„soarta omului nu este înputerea lui; nici

nu stă în puterea omului, când umblă, să-și

îndrepte pașii spre țintă”. A învățat să se

roage: „Pedepsește-mă, Doamne, dar cu

măsură; și nu în mânia Ta, ca să nu mă

nimicești” (Ieremia 10, 23.24). {PR

420.3}

Când a fost chemat să bea din paharul

încercării și al amărăciunii și când a fost

ispitit în nenorocire să zică: „S-a dus

puterea mea de viață și nu mai am nici o

nădejde în Domnul” (Plângerile lui

195

good unto them that wait for Him, to the

soul that seeketh Him. It is good that a man

should both hope and quietly wait for the

salvation of the Lord.” Lamentations 3:18,

22-26. {PK 421.1}

Ieremia 3, 18), și-a amintit de providențele

lui Dumnezeu în favoarea lui și triumfător

a strigat: „Bunătățile Domnului nu s-au

sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se

înnoiesc în fiecare dimineață. Și

credincioșia Ta este atât de mare! Domnul

este partea mea de moștenire — zice

sufletul meu, de aceea nădăjduiesc în El.

Domnul este bun cu cine nădăjduiește în

El, cu sufletul care-l caută. Bine este să

aștepți în tăcere ajutorul

Domnului„.(Plângerile lui Ieremia 3,

18.22-26)

CONSTRUCTORII PE ZIDURI

PROFEȚI ȘI REGI, 635-645

196

Nehemiah’s journey to Jerusalem was

accomplished in safety. The royal letters to

the governors of the provinces along his

route secured him honorable reception and

prompt assistance. No enemy dared molest

the official who was guarded by the power

of the Persian king and treated with marked

consideration by the provincial rulers. His

arrival in Jerusalem, however, with a

military escort, showing that he had come

on some important mission, excited the

jealousy of the heathen tribes living near the

city, who had so often indulged their enmity

against the Jews by heaping upon them

injury and insult. Foremost in this evil work

were certain chiefs of these tribes, Sanballat

the Horonite, Tobiah the Ammonite, and

Geshem the Arabian. From the first these

leaders watched with critical eyes the

movements of Nehemiah and endeavored

by every means in their power to thwart his

plans and hinder his work. {PK 635.1}

Nehemiah continued to exercise the same

caution and prudence that had hitherto

marked his course. Knowing that bitter and

determined enemies stood ready to oppose

him, he concealed the nature of his mission

from them until a study of the situation

should enable him to form his plans. Thus

he hoped to secure the co-operation of the

people and set them at work before the

opposition of his enemies should be

aroused. {PK 636.1}

Choosing a few men whom he knew to be

worthy of confidence, Nehemiah told them

of the circumstances that had led him to

come to Jerusalem, the object that he wished

to accomplish, and the plans he proposed to

follow. Their interest in his undertaking was

at once enlisted and their assistance

secured. {PK 636.2}

On the third night after his arrival Nehemiah

rose at midnight and with a few trusted

companions went out to view for himself

the desolation of Jerusalem. Mounted on his

mule, he passed from one part of the city to

another, surveying the broken-down walls

Călătoria lui Neemia la Ierusalim a fost

făcută în siguranță. Scrisorile împărătești

către guvernatorii provinciilor din drumul

lui i-au asigurat o primire onorabilă și un

ajutor prompt. Nici un vrăjmaș n-a

îndrăznit să-l atace pe slujitorul oficial,

care era păzit de puterea împăratului

persan, și a fost tratat cu un respect

deosebit de către conducătorii provinciilor.

Însă sosirea lui la Ierusalim, cu o escortă

militară, arătând prin aceasta că venise cu

o misiune importantă, a trezit invidia

triburilor păgâne, care locuiau aproape de

cetate și cultivaseră multă vreme vrăjmășie

împotriva iudeilor, aruncând asupra lor

batjocură și insultă. În fruntea acestei

lucrări rele, erau unii dintre conducătorii

acestor triburi, Sanbalat, horonitul, Tobia

amonitul și Gheșem arabul. Încă de la

început, acești conducători au privit cu

ochi critici mișcările lui Neemia și s-au

străduit prin toate mijloacele care stăteau

în puterea lor să-i zădărnicească planurile

și să-i împiedice lucrarea. {PR 635.1}

Neemia a continuat să dea pe față aceeași

grijă și prudență care caracterizaseră și

până atunci lucrarea lui. Știind că

vrăjmașii răi și hotărâți stăteau gata să i se

împotrivească; a ascuns natura misiunii

sale până când o cercetare a situației îl va

face în stare să-și alcătuiască planurile. În

felul acesta, nădăjduia să-și asigure

colaborarea oamenilor și să-i pună la lucru

înainte ca împotrivirea vrăjmașilor să fie

trezită. Alegând câțiva bărbați pe care-i

știa vrednici de încredere, Neemia le-a

spus despre împrejurările care l-au

determinat să vină la Ierusalim, obiectivul

pe care dorea să-l împlinească și planurile

pe care-și propunea să le urmeze. Imediat,

interesul lor în această lucrare a fost

câștigat, și ajutorul lor obținut. {PR 636.1}

În a treia noapte după sosire, Neemia s-a

sculat la miezul nopții și, împreună cu

câțiva tovarăși de încredere, a ieșit să vadă

personal ruinele cetății Ierusalimului.

Călărind pe asinul lui, a traversat dintr-o

197

and gates of the city of his fathers. Painful

reflections filled the mind of the Jewish

patriot as with sorrow-stricken heart he

gazed upon the ruined defenses of his

beloved Jerusalem. Memories of Israel’s

past greatness stood out in sharp contrast

with the evidences of her humiliation. {PK

636.3}

In secrecy and silence Nehemiah completed

his circuit of the walls. “The rulers knew not

whither I went,” he declares, “or what I did;

neither had I as yet told it to the Jews, nor to

the priests, nor to the nobles, nor to the

rulers, nor to the rest that did the work.” The

remainder of the night he spent in prayer;

for he knew that the morning would call for

earnest effort to arouse and unite his

dispirited and divided countrymen. {PK

636.4}

Nehemiah bore a royal commission

requiring the inhabitants to co-operate with

him in rebuilding the walls of the city, but

he did not depend upon the exercise of

authority. He sought rather to gain the

confidence and sympathy of the people,

knowing that a union of hearts as well as of

hands was essential in the great work before

him. When on the morrow he called the

people together he presented such

arguments as were calculated to arouse their

dormant energies and unite their scattered

numbers. {PK 637.1}

Nehemiah’s hearers did not know, neither

did he tell them, of his midnight circuit of

the night before. But the fact that he had

made this circuit contributed greatly to his

success; for he was able to speak of the

condition of the city with an accuracy and a

minuteness that astonished his hearers. The

impression made upon him as he had looked

upon the weakness and degradation of

Jerusalem, gave earnestness and power to

his words. {PK 637.2}

Nehemiah presented before the people their

reproach among the heathen—their religion

dishonored, their God blasphemed. He told

them that in a distant land he had heard of

parte în alta cetatea, cercetând zidurile

dărâmate și porțile cetății părinților lui.

Gânduri dureroase au umplut mintea

patriotului iudeu când, cu inima zdrobită

de durere, privea fortificațiile ruinate ale

Ierusalimului lui iubit. Amintirile măreției

trecute a lui Israel erau în contrast

categoric cu dovezile umilirii sale. {PR

636.2}

În taină și pe tăcute, Neemia a terminat

cercetarea zidurilor. „Dregătorii nu știau

unde fusesem”, declară el, „și ce făceam.

Până în clipa aceea nu spusesem nimic

iudeilor, nici preoților și nici mai marilor,

nici dregătorilor, nici vreunuia din cei ce

vedeau de treburi”. Restul nopții l-a

petrecut în rugăciune, deoarece știa că

dimineața va cere un efort stăruitor pentru

a trezi și uni pe concetățenii lui neuniți și

deprimați. Neemia avea o însărcinare

împărătească, prin care se cerea

locuitorilor să colaboreze cu el în

reclădirea zidurilor cetății, dar nu a recurs

la exercitarea autorității. A căutat mai

degrabă să câștige încrederea și simpatia

poporului, știind că o unire a inimilor, cât

și a mâinilor, era esențială în lucrarea cea

mare, care-i stătea înainte. Când a doua zi

a adunat poporul, le-a prezentat astfel de

argumente care urmăreau să trezească

energiile adormite și să-i unească pe cei

risipiți. {PR 636.3}

Ascultătorii lui Neemia nu știau și nici el

nu le-a spus despre cercetarea pe care o

făcuse în noapte precedentă. Dar faptul că

făcuse acel circuit a contribuit. într-o mare

măsură, la reușita lui, deoarece a fost în

stare să vorbească despre situația cetății cu

o așa precizie și minuțiozitate, care a uimit

pe ascultători. Impresia pe care și-a făcut-

o când a privit slăbiciunea și degradarea

Ierusalimului a dat putere și seriozitate

cuvintelor lui. {PR 637.1}

Neemia, a prezentat înaintea poporului

disprețul la care erau supuși între păgâni

religia lor dezonorată, Dumnezeul lui

hulit. Le-a spus că, într-o țară depărtată, a

198

their affliction, that he had entreated the

favor of Heaven in their behalf, and that, as

he was praying, he had determined to ask

permission from the king to come to their

assistance. He had asked God that the king

might not only grant this permission, but

might also invest him with the authority and

give him the help needed for the work; and

his prayer had been answered in such a way

as to show that the plan was of the

Lord. {PK 637.3}

All this he related, and then, having shown

that he was sustained by the combined

authority of the God of Israel and the

Persian king, Nehemiah asked the people

directly whether they would take advantage

of this opportunity and arise and build the

wall. {PK 638.1}

The appeal went straight to their hearts. The

thought of how Heaven’s favor had been

manifested toward them put their fears to

shame, and with new courage they said with

one voice, “Let us rise up and build.” “So

they strengthened their hands for this good

work.” {PK 638.2}

Nehemiah’s whole soul was in the

enterprise he had undertaken. His hope, his

energy, his enthusiasm, his determination,

were contagious, inspiring others with the

same high courage and lofty purpose. Each

man became a Nehemiah in his turn and

helped to make stronger the heart and hand

of his neighbor. {PK 638.3}

When the enemies of Israel heard what the

Jews were hoping to accomplish, they

laughed them to scorn, saying, “What is this

thing that ye do? will ye rebel against the

king?” But Nehemiah answered, “The God

of heaven, He will prosper us; therefore we

His servants will arise and build: but ye

have no portion, nor right, nor memorial, in

Jerusalem.” {PK 638.4}

Among the first to catch Nehemiah’s spirit

of zeal and earnestness were the priests.

Because of their influential position, these

men could do much to advance or hinder the

work; and their ready co-operation, at the

auzit despre suferința lor, că a cerut

favoarea cerului în folosul lor și că, în timp

ce se ruga, s-a hotărât să ceară îngăduința

împăratului spre a le veni în ajutor. Îl

rugase pe Dumnezeu ca împăratul nu

numai să-i dea îngăduința aceasta, dar să-l

și învestească cu autoritate și să-i dea

ajutorul necesar pentru lucrare, iar

rugăciunea lui fusese ascultată în așa fel,

încât i-a arătat că planul era de la

Domnul. {PR 637.2}

El a relatat toate acestea și apoi, arătându-

le că era susținut de autoritatea combinată

a Dumnezeului lui Israel cu aceea a

împăratului persan, Neemia a întrebat

poporul în mod direct dacă voia să

folosească această ocazie, ca să se ridice și

să zidească zidul. {PR 638.1}

Apelul a pătruns direct în inimile lor.

Gândul la modul în care fusese manifestată

favoarea cerului față de ei i-a făcut să se

rușineze de teama lor, și cu un nou curaj au

răspuns într-un glas: „să ne sculăm și să

zidim. Și s-au întărit în această hotărâre

bună”. {PR 638.2}

Tot sufletul lui Neemia era în lucrarea pe

care o începuse. Nădejdea, energia,

entuziasmul și hotărârea lui erau

contagioase, inspirându-i și pe alții cu

același curaj și scop nobil. Fiecare bărbat a

devenit un Neemia, la rândul lui, și a ajutat

să facă mai puternice inima și mâna

vecinului său. {PR 638.3}

Când vrăjmașii lui Israel au auzit ce

nădăjduiau să realizeze iudeii, au râs

batjocoritorii, zicând: „Ce faceți voi acolo?

Vă răsculați împotriva împăratului?” Dar

Neemia le-a răspuns: „Dumnezeul

cerurilor ne va da izbândă. Noi, robii Săi,

ne vom scula. și vom zidi, dar voi nu aveți

nici parte, nici drept, nici aducere aminte

în Ierusalim”. {PR 638.4}

Printre cei dintâi, care au fost cuprinși de

spiritul, zelul și stăruința lui Neemia, au

fost preoții. Datorită poziției lor influente,

acești bărbați puteau face mult pentru

înaintarea sau împiedicarea lucrării, iar

199

very outset, contributed not a little to its

success. The majority of the princes and

rulers of Israel came up nobly to their duty,

and these faithful men have honorable

mention in the book of God. There were a

few, the Tekoite nobles, who “put not their

necks to the work of their Lord.” The

memory of these slothful servants is

branded with shame and has been handed

down as a warning to all future

generations. {PK 638.5}

In every religious movement there are some

who, while they cannot deny that the cause

is God’s, still hold themselves aloof,

refusing to make any effort to help. It were

well for such ones to remember the record

kept on high—that book in which there are

no omissions, no mistakes, and out of which

they will be judged. There every neglected

opportunity to do service for God is

recorded; and there, too, every deed of faith

and love is held in everlasting

remembrance. {PK 639.1}

Against the inspiring influence of

Nehemiah’s presence the example of the

Tekoite nobles had little weight. The people

in general were animated by patriotism and

zeal. Men of ability and influence organized

the various classes of citizens into

companies, each leader making himself

responsible for the erection of a certain part

of the wall. And of some it is written that

they builded “everyone over against his

house.” {PK 639.2}

Nor did Nehemiah’s energy abate, now that

the work was actually begun. With tireless

vigilance he superintended the building,

directing the workmen, noting the

hindrances, and providing for emergencies.

Along the whole extent of that three miles

of wall his influence was constantly felt.

With timely words he encouraged the

fearful, aroused the laggard, and approved

the diligent. And ever he watched the

movements of their enemies, who from time

to time collected at a distance and engaged

in conversation, as if plotting mischief, and

colaborarea lor binevoitoare, chiar, de la

început, a contribuit într-o mare măsură la

reușită. Majoritatea căpeteniilor și

conducătorilor lui Israel s-au ridicat cu

noblețe la datoria lor și acești bărbați

credincioși au o mențiune specială în

cartea lui Dumnezeu. Au fost și câțiva

nobili tecoiți care „nu s-au supus în slujba

Domnului”. Amintirea acestor netrebnici

este subliniată cu rușine și a fost lăsată ca

o avertizare pentru toate generațiile

viitoare. {PR 638.5}

În fiecare mișcare religioasă sunt unii care,

deși nu pot nega că lucrarea este a lui

Dumnezeu, totuși se țin departe, refuzând

să facă vreun efort pentru a ajuta. Ar fi bine

pentru unii ca aceștia să-și aducă aminte de

raportul păstrat sus cartea aceea în care nu

sunt omisiuni, nici greșeli, și după care

vom fi judecați. Acolo este raportată orice

ocazie neglijată de a face un serviciu lui

Dumnezeu; și tot acolo este ținută spre

veșnică amintire orice faptă de credință și

de iubire. Împotriva influenței inspiratoare

a prezenței lui Neemia, exemplul nobililor

tecoiți a avut puțină greutate. În general,

poporul era însuflețit cu zel și cu

patriotism. Bărbați pricepuți și cu influență

au organizat, în grupe, diferite categorii de

cetățeni, fiecare fiind făcut răspunzător

pentru zidirea unei părți a zidului. Și

despre unii stă scris că au zidit „fiecare în

dreptul casei lui”. {PR 639.1}

Și acum când lucrarea începuse, energia

lui Neemia nu a slăbit. Cu o atenție

neobosită a supravegheat lucrarea de

construire, îndrumându-i pe muncitori,

observând piedicile și luând măsuri pentru

cazurile neprevăzute. De-a lungul zidului

de peste 4 kilometri, influența lui se simțea

continuu. Prin cuvinte potrivite, el îi

încuraja pe cei fricoși, îi ridica pe cei înceți

la lucru și-i aproba pe cei stăruitori. Și tot

timpul veghea mișcările vrăjmașilor care,

din timp în timp, se adunau la distanță și se

angajau în conversații, ca și când ar fi pus

la cale răul, și apoi, venind tot mai aproape

200

then, drawing nearer the workmen,

attempted to divert their attention. {PK

639.3}

In his many activities Nehemiah did not

forget the source of his strength. His heart

was constantly uplifted to God, the great

Overseer of all. “The God of heaven,” he

exclaimed, “He will prosper us;” and the

words, echoed and re-echoed, thrilled the

hearts of all the workers on the wall. {PK

640.1}

But the restoration of the defenses of

Jerusalem did not go forward unhindered.

Satan was working to stir up opposition and

bring discouragement. Sanballat, Tobiah,

and Geshem, his principal agents in this

movement, now set themselves to hinder the

work of rebuilding. They endeavored to

cause division among the workmen. They

ridiculed the efforts of the builders,

declaring the enterprise an impossibility and

predicting failure. {PK 641.1}

“What do these feeble Jews?” exclaimed

Sanballat mockingly; “will they fortify

themselves? ... will they revive the stones

out of the heaps of the rubbish which are

burned?” Tobiah, still more contemptuous,

added, “Even that which they build, if a fox

go up, he shall even break down their stone

wall.” {PK 641.2}

The builders were soon beset by more active

opposition. They were compelled to guard

continually against the plots of their

adversaries, who, professing friendliness,

sought in various ways to cause confusion

and perplexity, and to arouse distrust. They

endeavored to destroy the courage of the

Jews; they formed conspiracies to draw

Nehemiah into their toils; and falsehearted

Jews were found ready to aid the

treacherous undertaking. The report was

spread that Nehemiah was plotting against

the Persian monarch, intending to exalt

himself as a king over Israel, and that all

who aided him were traitors. {PK 642.1}

But Nehemiah continued to look to God for

guidance and support, and “the people had

de lucrători încercau să le distragă

atenția. {PR 639.2}

În multele lui activități, Neemia n-a uitat

Izvorul puterii sale. Inima îi era mereu

înălțată spre Dumnezeu, marele

Supraveghetor a toate: „Dumnezeul

cerului”, a exclamat el, „ne va da izbânda”,

iar cuvintele lui sunau și răsunau bucurând

inimile tuturor muncitorilor de pe zid. {PR

640.1}

Dar restaurarea fortărețelor Ierusalimului

n-a înaintat fără piedici. Satana lucra să

stârnească împotrivire și să aducă

„descurajare. Sanbalat, Tobia și Gheșem,

agenții lui principali în această mișcare, s-

au hotărât să împiedice lucrarea de

reclădire. S-au străduit să provoace

neînțelegeri între muncitori. Ei și-au bătut

joc de eforturile constructorilor, declarând

lucrarea ca o imposibilitate și prezicând

eșecul. {PR 641.1}

«La ce lucrează acești iudei neputincioși?»

exclama Sanbalat batjocoritor. «Oare vor

fi lăsați să lucreze?» Oare vor da ei viață

unor pietre înmormântate sub mormane de

praf și arse de foc?” {PR 641.2}

Tobia și mai îngâmfat, a adăugat: „Să

zidească numai! Dacă se vor sui, o vulpe le

va dărâma zidul lor de piatră”. Ziditorii au

fost supuși unor împotriviri și mai active.

Au fost obligați să se păzească continuu de

comploturile vrăjmașilor lor, care, sub

pretextul prieteniei, căutau pe diferite căi

să producă încurcătură și confuzie și să

trezească neîncredere. {PR 642.1}

S-au străduit să slăbească curajul iudeilor,

au format conspirații pentru a-l atrage pe

Neemia în plasa lor, iar iudeii nesinceri au

fost gata să ajute planurile lor trădătoare.

S-a transmis raportul că Neemia complota

împotriva monarhului persan, intenționând

să se ridice ca împărat al lui Israel și că toți

care-l ajutau erau trădători. {PR 642.2}

Dar Neemia a continuat să-L caute pe

Dumnezeu pentru călăuzire și sprijin, iar

„poporul lucra cu inimă”. Lucrarea a

înaintat până când toate spărturile au fost

201

a mind to work.” The enterprise went

forward until the gaps were filled and the

entire wall built up to half its intended

height. {PK 642.2}

As the enemies of Israel saw how

unavailing were their efforts, they were

filled with rage. Hitherto they had not dared

employ violent measures, for they knew that

Nehemiah and his companions were acting

under the king’s commission, and they

feared that active opposition against him

might bring upon them the monarch’s

displeasure. But now in their anger they

themselves became guilty of the crime of

which they had accused Nehemiah.

Assembling for counsel, they “conspired all

of them together to come and to fight

against Jerusalem.” {PK 642.3}

At the same time that the Samaritans were

plotting against Nehemiah and his work,

some of the leading men among the Jews,

becoming disaffected, sought to discourage

him by exaggerating the difficulties

attending the enterprise. “The strength of

the bearers of burdens is decayed,” they

said, “and there is much rubbish; so that we

are not able to build the wall.” {PK 642.4}

Discouragement came from still another

source. “The Jews which dwelt by,” those

who were taking no part in the work,

gathered up the statements and reports of

their enemies and used these to weaken

courage and create disaffection. {PK 643.1}

But taunts and ridicule, opposition and

threats, seemed only to inspire Nehemiah

with firmer determination and to arouse him

to greater watchfulness. He recognized the

dangers that must be met in this warfare

with their enemies, but his courage was

undaunted. “We made our prayer unto our

God,” he declares, “and set a watch against

them day and night.” “Therefore set I in the

lower places behind the wall, and on the

higher places, I even set the people after

their families with their swords, their

spears, and their bows. And I looked, and

rose up, and said unto the nobles, and to the

umplute, iar întregul zid a fost clădit până

la jumătate din înălțimea proiectată. Când

vrăjmașii lui Israel au văzut cât de

zadarnice erau eforturile lor, s-au umplut

de mânie. De aici înainte, n-au mai

„îndrăznit să”folosească mijloace violente,

căci știau că Neemia și tovarășii lui lucrau

din însărcinarea împăratului și se temeau

că o împotrivire activă față de el ar fi adus

asupra lor dezaprobarea monarhului. Dar

acum,în mânia lor, s-au făcut vinovați de

crima de care-l acuzau pe Neemia.

Adunându-se pentru sfat, „s-au unit toți

împreună, ca să vină împotriva

Ierusalimului”.{PR 642.3}

În timp ce samaritenii complotau

împotriva lui Neemia și a lucrării lui, unii

dintre conducătorii iudei, devenind

nemulțumiți, au căutat să-l descurajeze,

exagerând greutățile care însoțeau

lucrarea. „Puterile celor ce duc poverile

slăbesc” ziceau ei, „și dărâmăturile sunt

multe; nu vom putea să zidim zidul”. {PR

642.4}

Descurajarea a venit și din altă parte.

„Iudeii care locuiau lângă ei”, aceia care

nu participau la lucrare, au adunat

declarațiile și rapoartele vrăjmașilor lor,

le-au folosit ca să slăbească curajul și să

provoace nemulțumire. {PR 643.1}

Dar batjocurile și disprețul, împotrivirea și

amenințările păreau să-l inspire pe Neemia

cu „o hotărâre mai puternică și să-l

trezească la o veghere mai atentă. El a

recunoscut primejdiile pe care avea să le

întâmpine în această luptă cu vrăjmașii lor.

Dar curajul i-a fost neînfrânt. «Ne-am

rugat Dumnezeului nostru», declară el, «și

am pus o strajă zi și noapte». «De aceea am

pus, în locurile cele mai de jos, dinapoia

zidului și în locurile tari, poporul pe

familii, i-am așezat pe toți cu săbiile, cu

sulițele și cu arcurile lor. M-am uitat, și

sculându-ne, am zis mai marilor,

dregătorilor și celuilalt popor: »Nu vă

temeți de ei! Aduceți-vă aminte de

Domnul cel mare și înfricoșat, și luptați

202

rulers, and to the rest of the people, Be not

ye afraid of them: remember the Lord,

which is great and terrible, and fight for

your brethren, your sons, and your

daughters, your wives, and your

houses. {PK 643.2}

“And it came to pass, when our enemies

heard that it was known unto us, and God

had brought their counsel to nought, that we

returned all of us to the wall, everyone unto

his work. And it came to pass from that time

forth, that the half of my servants wrought

in the work, and the other half of them held

both the spears, the shields, and the bows,

and the habergeons.... They which builded

on the wall, and they that bare burdens, with

those that laded, everyone with one of his

hands wrought in the work, and with the

other hand held a weapon. For the builders,

everyone had his sword girded by his side,

and so builded.” {PK 643.3}

Beside Nehemiah stood a trumpeter, and on

different parts of the wall were stationed

priests bearing the sacred trumpets. The

people were scattered in their labors, but on

the approach of danger at any point a signal

was given for them to repair thither without

delay. “So we labored in the work,”

Nehemiah says, “and half of them held the

spears from the rising of the morning till the

stars appeared.” {PK 644.1}

Those who had been living in towns and

villages outside Jerusalem were now

required to lodge within the walls, both to

guard the work and to be ready for duty in

the morning. This would prevent

unnecessary delay, and would cut off the

opportunity which the enemy would

otherwise improve, of attacking the

workmen as they went to and from their

homes. Nehemiah and his companions did

not shrink from hardship or trying service.

Neither by day nor night, not even during

the short time given to sleep, did they put

off their clothing or lay aside their

armor. {PK 644.2}

pentru frații voștri, pentru fiii voștri și

fiicele voastre, pentru nevestele voastre, și

pentru casele voastre! {PR 643.2}

Când au auzit vrăjmașii noștri că am fost

înștiințați, Dumnezeu le-a nimicit planul,

și ne-am întors cu toții la zid, fiecare la

lucrarea lui. Din ziua aceea, jumătate din

oamenii mei lucrau, iar cealaltă jumătate

era înarmată cu sulițe, cu scuturi, cu arcuri

și cu platoșe.... Cei ce zideau zidul și cei ce

duceau sau încărcau poverile, cu o mână

lucrau, iar cu alta țineau arma. Fiecare din

ei, când lucra, își avea sabia încinsă la

mijloc”. {PR 643.3}

Alături de Neemia stătea un trâmbițaș și în

diferitele părți ale zidului stăteau preoți

care purtau trâmbițele sfinte. Poporul era

împrăștiat la lucrările lui, dar la apropierea

primejdiei, din orice parte, se dădea un

semnal ca să se îndrepte acolo fără

întârziere. „Așa făceam lucrare”, zice

Neemia:, „Jumătate din noi stând cu sulița

în mână din zorii zilei până la ivirea

stelelor”. {PR 644.1}

Acelora care locuiseră în orașele și satele

din afara Ierusalimului, li s-a cerut să se

instaleze înăuntrul zidurilor, ca să

păzească lucrarea și să fie gata de lucru

dimineața. Aceasta prevenea amânarea

inutilă și îndepărta posibilitatea pe care

vrăjmașul ar fi folosit-o, altfel, pentru ca

să-i atace pe muncitori când veneau și când

plecau la casele lor. Neemia și tovarășii lui

nu s-au dat înapoi din fața greutăților și a

slujirii cu sacrificii. Nici ziua, nici noaptea,

nici chiar în timpul scurt de somn nu-și

scoteau hainele și nu lăsau armele

deoparte. {PR 644.2}

Împotrivirea și descurajarea pe care

clăditorii din zilele lui Neemia le-au

întâmpinat din partea vrăjmașilor, pe față,

cât și a pretinșilor prieteni, sunt tipice

pentru experiența pe care o vor avea cei

care astăzi lucrează pentru Dumnezeu.

Creștinii sunt probați nu numai prin mânia,

nemulțumirea și cruzimea vrăjmașilor, ci

și prin indolența, nehotărârea, încropeala și

203

The opposition and discouragement that the

builders in Nehemiah’s day met from open

enemies and pretended friends is typical of

the experience that those today will have

who work for God. Christians are tried, not

only by the anger, contempt, and cruelty of

enemies, but by the indolence,

inconsistency, lukewarmness, and treachery

of avowed friends and helpers. Derision and

reproach are hurled at them. And the same

enemy that leads to contempt, at a favorable

opportunity uses more cruel and violent

measures. {PK 644.3}

Satan takes advantage of every

unconsecrated element for the

accomplishment of his purposes. Among

those who profess to be the supporters of

God’s cause there are those who unite with

His enemies and thus lay His cause open to

the attacks of His bitterest foes. Even some

who desire the work of God to prosper will

yet weaken the hands of His servants by

hearing, reporting, and half believing the

slanders, boasts, and menaces of His

adversaries. Satan works with marvelous

success through his agents, and all who

yield to their influence are subject to a

bewitching power that destroys the wisdom

of the wise and the understanding of the

prudent. But, like Nehemiah, God’s people

are neither to fear nor to despise their

enemies. Putting their trust in God, they are

to go steadily forward, doing His work with

unselfishness, and committing to His

providence the cause for which they

stand. {PK 645.1}

Amidst great discouragement, Nehemiah

made God his trust, his sure defense. And

He who was the support of His servant then

has been the dependence of His people in

every age. In every crisis His people may

confidently declare, “If God be for us, who

can be against us?” Romans 8:31. However

craftily the plots of Satan and his agents

may be laid, God can detect them, and bring

to nought all their counsels. The response of

faith today will be the response made by

trădarea pretinșilor prieteni și ajutători.

Batjocura și disprețul suntîndreptate

asupra lor. Și același vrăjmaș care conduce

la nemulțumire, într-o împrejurare mai

favorabilă, folosește mijloace mai crude și

mai violente. {PR 645.1}

Satana se folosește de toate elementele

neconsacrate pentru împlinirea planurilor

lui. Printre cei care pretind a fi sprijinitorii

cauzei lui Dumnezeu, sunt aceia care se

unesc cu vrăjmașii Săi. În felul acesta, lasă

cauza Lui descoperită în fața atacurilor

celor mai cruzi adversari. Chiar și aceia

care doresc ca lucrarea lui Dumnezeu să

progreseze pot totuși să slăbească mâinile

slujitorilor Săi, ascultând, raportând și

crezând pe jumătate calomniile,

lăudăroșiile și amenințările vrăjmașului

Său. Satana lucrează cu o reușită uimitoare

prin agenții lui, și toți ceia care cedează

influenței lor sunt supuși unei puteri

vrăjite, care distruge înțelepciunea

înțeleptului și înțelegerea celui prevăzător.

Dar asemenea lui Neemia, poporul lui

Dumnezeu nu trebuie nici să se teamă și

nici să-i disprețuiască pe vrăjmași.

Punându-și încrederea în Dumnezeu, ei

trebuie să meargă neabătut înainte, făcând

lucrarea Sa fără egoism și încredințând

providenței Sale cauza pentru care

trăiesc. {PR 645.2}

În mijlocul unei mari descurajări, Neemia

a făcut din Dumnezeu sprijinul lui,

apărarea lui sigură. Și Acela care a fost

sprijinul slujitorului Său atunci a fost și

locul de adăpost al poporului Său, în toate

veacurile. În fiecare încercare, poporul Său

poate spune cu încredere: „Dacă

Dumnezeu este pentru noi, cine va fi

împotriva noastră?” (Romani 8, 31). Oricât

de puternice ar fi uneltirile lui Satana și ale

agenților lui Dumnezeu le poate descoperi

și poate zădărnici planurile lor. Răspunsul

credinței astăzi va fi răspunsul dat de

Neemia: „Dumnezeul nostru va lupta

pentru noi”, căci Dumnezeu este în

204

Nehemiah, “Our God shall fight for us;” for

God is in the work, and no man can prevent

its ultimate success. {PK 645.2}

lucrarea aceasta și nici un om nu poate

împiedica succesul ei final.