Climate literare nr. 49

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale49

Anul 5decembrie

2011Revistă literară şi de cultură românească

Fondată: mai 2007

Nicolae Labiş2 decembrie 1935 - 22 decembrie 1956

2 nr. 49 � decembrie 2011

Nicolae Labiş Zurgălăul (poem) 3George Filip Cu Labiş prin LERUI-LER 4George Filip Ecou la moartea căprioarei 4Nicolae Labiş Poeme 4Mircea Horia Simionescu Dicţionar onomastic 5Adrian Marino Altă Românie 6Augustin Deac Codex Rohonczy 7Mircea Drăgănescu Poeme 8Aurora Peţan Limba română, patria mea 9Jianu Liviu Scrisoare către Moş Crăciun (poem) 9George Petrovai Gregarismul românesc 10Claudiu Lucaci Exilul românesc la mijloc de secol XX 12propus de P.R. Morală Zen 12Cristina Oprea Pagină din jurnalul unui artist 13Liviu Antonesei Inimă Rea a debutat în proză 14Ioan Vişan Între Rembrant şi Beethoven 15Lucian Gruia Zborul din clepsidră 18Nicolae Vălăreanu Poeme 19Vali Zăvoianu Evadare din magazinul de vise (poeme) 20Dorel Schor Marina Purcea ne bucură sufletul şi retina 21Johnny Răducanu Ce am învăţat 22Al. Florin Ţene Metafora ca ritm al gândirii poetice 23Octavian Mihalcea Strada înaripată 24Nicolae Bălaşa Comunicare şi stil pentru o lume a destrămării 25George Roca Scriitoarea Marina Glodici a lansat romanul „Aurul nobleţii“ 26Romulus Robert Reuţ La mulţi ani, popor român! 27Romulus Robert Reuţ Poeme 27Melania Cuc Tainicul drum al Cuvântului care zideşte 28Alina Arbajter Poeme 29Viorel Vintilă 15 noiembrie 1987 30Monica Mureşan Despre o anume normalitate 32Dorin Popa Din poveştile oamenilor (poem) 32Gavril Moisa Portret de scriitor 33Valeri Toderici De unde-atâta energie (poem) 33Simona Botezan Românii din Armata Statelor Unite 34Beatrice Silvia Sorescu Poeme 35Vavila Popovici Cinstea, floare rară, mult căutată, mult dorită 36propus de A.V. „Autobiografie“ 37Gheorghe Palel Poeme 38Ion Iancu Vale Poeme 38

S e m n e a z ă î n a c e s t n u m ă r . . .

Adresa redacţiei principale:Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane: 0722 702 578, 0741 732 122

E-mail: [email protected]

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş � 0730 863 602 � [email protected] � Culegere text: Reta Sofronie � Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte � ISSN 1843-035X

Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă, Redactor principal (fondator): Sbastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Florea Turiac, Lucian Constantin

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prin Centrul Judeţean deCultură Dâmboviţa şi cu concursul Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia“

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia, Olăneşti, Oradea, Ploieşti, Vrancea);Alte ţări: Australia, Belgia, Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia,Republica Moldova, Serbia, S.U.A., Ucraina. - Fotoreporter: Tiberiu Rusescu.Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

3nr. 49 � decembrie 2011

Fulgi uriaşi deasupra ţării cad,Pe bărăgane vânturile ţipă,

Somn neclintit de iarbă şi de bradÎnvăluieşte munţii sub aripă.

Cu clinchete zglobii din dunga văiiRăsună zurgălăii argintii;

S-apropie de geamuri zurgălăiiCertându-se cu glasuri de copii.

Întregi, întinderile ţării meleDe sunete voioase se cuprindŞi împleteşte glasuri subţirele

Acest şăgalnic, aşteptat colind...

Târziu, când zarea-n zori sticlea brumată,Un zurgălău mai răsuna stingher,Poate-un copil întârziat de ceată

Şi-mpleticit printre nămeţi, prin ger,Suna c-o nefirească dăruire,

Împrăştiindu-şi clinchetele-n stol...Pălind, cuprins de-o veche amintire,Am stat cu ochii duşi pe geam, în gol.

...Eram firav, parcă bătut de vânt,Iar tata dus în marşul surd, de chin,

Poate-n tranşeu, ori poate în mormânt,Oricum departe, în pământ străin.

De groaza avioanelor, prin sate,S-au tras peste ferestre foi de cort.

Orbeau ferestrele întunecateCa într-un sat de multă vreme mort.

O cetină c-un fir de lumânareŞi c-o mărgică smulsă din suman

Vestea că, pe vântoase reci, călare,Din viaţa noastră-a mai trecut un an.

Zăvozii nu lătrau în bătătură,Ci scheunau cu vântul pe sub uşi.

Flăcăii nu mai ajungeau să urePe la fereşti, de unde erau duşi.

Plutea încremenită o tăcere...Nici urători, nici câini, nimic, pustiu,

Când, deodată, ca o adiere,Cu glas scâncit, tremurător şi viu,

S-a auzit un zurgălău cum sună

Îndepărtat, cum sună subţirel,De parcă nopţii ar fi vrut să-i spună

Durerile ştiute doar de el.

Se auzea de undeva, din vale,Şi vântul îneca în răbufniri,

Parcă plângea încet metalul, moale,În palmele-ngheţate şi subţiri.Şi mama sta aşa cu faţa udă,

Cu gândul dus la tata, ascultândDe unde-i el, nu poate să audăŞi poate nu va auzi nicicând,

Că poate-acolo, în această clipă,Învăluită-n viscol uriaş,

Vreo pasăre de noapte, rece, ţipăLângă bocancii aspri de ostaş...

Am ascultat până spre dimineaţăCu fruntea rezemată de uşor

Şi mama şi-a dus palmele la faţăŞi mi-a părut că râde-ncetişor.Îl auzeam la geamuri şi la uşă,

Afară, undeva în infinit...Cutremurat de friguri şi de tusă,

În clinchetele lui am adormit.E Anul Nou. Ştiam noi ce mâine fi-va

Şi ce-o să mai aducă anul nou?Un zurgălău stingher din nou porni-va

Prin sate durerosul lui ecou?

Voi, oameni ai pământului, uitareaS-a aşternut pe sânge, scrum şi fier?

N-aţi cunoscut ce-nseamnă aşteptareaŞi ce înseamnă-un zurgălău stingher?

- Am cunoscut cu toţi durerea ce e.Avem la masă câte-un scaun gol.

Să n-aibă somn şi-n tihnă să nu steieEi, alchimiştii noului pârjol!

Nicicând noi nu vom îngrăşa ogoareAşa cum ei ne văd în visul lor,

Prin bălării de foc, nimicitoare,Sub pălării de foc, nimicitor.

Sculaţi, voi, boieri mari, s-arată zorii,Voci tragice pe vânturi se aprind.

Treziţi-vă, vă vin colindătorii,Acuzatorii, asprul lor colind.

Zurgălăulde NicolaeLabiş


cu LABIŞ prinLERUI-LER

George FilipMontreal

Copilul minune Nico-lae Labiş s-a născut la 2decembrie 1935 în fami-lia învăţătorilor Eugen şiProfira LABIŞ. Naştereas-a petrecut în satul Po-iana Mărului, comunaMălini, raionul Fălticeni,judeşul Suceava.

În aceste locuri pito-reşti şi predestinate LAEa deprins cititul la cinciani, de la elevii mai mariai mamei sale.

Puiul de om a fost po-leit cu genul liric şi s-a în-frăţit de fraged cu poezia,cântecul,satira, balada,basmele, poveştile şichiar fabulele.

Incredibil de prema-tur poetul incandescentne-a dăruit MOARTEACĂPRIOAREI...şi alteperle inimaginabile pen-tru prea tânărul gânditor.

Poetul a lăsat în urmasa o operă nu prea volu-minoasă dar excepţio-nală prin densitatea ei.

Fiul muzelor s-a stinsdin viaţă la doar 21 deani, mai exact pe 22 de-cembrie 1956.

Ideologii marxişti îlpierduseră "de client" şi,implicat într-un presu-pus accident de tramvaini l-au ucis pe LAE, peprea tânărul mare poetNICOLAE LABIŞ.

Fiindcă în sufletelenoastre de buni creştinirăsună a urături şi ami-roase a lerui-ler îl colindpe confratele poet cu unpoem dăruit lui şi eterni-tăţii.

Ecou lamoarteacăprioarei

George Filip

Motto: ...ce mult a plînsatunci Nicolăeş, darpuşca tatei n-a vrut sădea greş.

deci: puşca tatei, totuşi, a dat fociar căprioara a căzut pe stâncăşi Labiş s-a rugat - fără noroc,iar umbra morţii îl mai frige, încă.

a plîns şi a mîncat - copil flămândşi l-a iertat plăpânda căprioarădar nu se stinge ucigaşul gândiscat prin crângul de odinioară.

...apoi poetul a plecat în cer.l-au împuşcat cu clonţul de rubin.clonţul cel roşu...imn de lerui-lerl-a dus pe LAE-n marele amin.

poetul a păstrat un petic micdintr-o hârtie alb - imaculatăcu un poem, din care-a scris nimic,

sperând că o să-l scrie-n cer, vreodată.eu i-am furat hârtia din mormântşi vă rostesc...ce nu vede oricine.citesc poemul lui postum şi sfântce l-a zidit în marile destine.

au fost odată nişte căpriorice merg la LAE şi îi dau iertarecă el, flăcăul, pe la cîntători,s-a dus cu tatăl său - la vânătoare.

poemu-acela a rămas sublim.cei doi ieduţi nu s-au născut vreodată.o ştie Ţara, noi cu toţi o ştim:că numai foamea a fost vinovată...

Sunt spiritul adâncurilor Eu sunt spiritul adâncurilor,Trăiesc în altă lume decât voi,În lumea alcoolurilor tari,Acolo unde numai frunzeleAmăgitoarei neputinţi sunt veştede.Din când în cândMă urc în lumea voastrăÎn nopţi grozav de liniştite şi senine,Şi-atunci aprind mari focuriŞi zămislesc comoriUimindu-vă pe cei ce mă-nţelegeţi.Apoi cobor din nou prin hrube trud-niceÎn apa luminoasă, minunată.Sunt spiritul adâncurilor,Trăiesc în altă lume decât voi.

Pasărea cu clonţ de rubin Pasărea cu clonţ de rubinS-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.Nu mai pot s-o mângâi.

M-a strivit,Pasărea cu clonţ de rubin,Iar mâinePuii păsării cu clonţ de rubin,Ciugulind prin ţărână,Vor găsi poateUrmele poetului Nicolae LabişCare va rămâneo amintire frumoasă...

Poeme de Nicolae Labiş

nr. 49 � decembrie 2011 5

Mircea HoriaSimionescu

BOGOE Bogoe Ma -liu, preşedinte al Comi-tetului sindical raionalFiliaşi.

BONAVENTURANume de strigat în peisajnapolitan. Diminutiv pe-nibil: Turi.

BONTEMPI De alestovarăş în afaceri şi călă-torii.

BORIS I. Nume fan-tastic, nucleu al unei re-ţele complicate de cores -pondenţe şi semnale.Boris - nume intens ver -de, un verde vânătoresc.Parcă vietate de pădureîntr-un luminiş de al-tare. Boris - spaimă şiputere prin măreţia ma-jusculei umflate ca pân-tecele idolilor asiatici;perfidie şi neprevăzut,aventură prin subtilele,ascuţitele litere finale. II.BORIS Fiul modeştilorfuncţionari de la Camerade muncă. Trăia aspru,într-o cămăruţă de servi-ciu, în curtea în care seafla captivă o bufniţădesăvârşit discretă. Borisvorbea româneşte cu ac-cent slav şi părea la trupdestul de şubred. înşe-lare: viguros, bine con-struit, semăna cu o navăde cursă lungă. Avea oabilitate universală, vul-turească.

Apărea întotdeaunaîntre ceilalţi copii ai car-tierului printr-o loviturăspectaculoasă: de pesteun gard, din gura beciu-lui, pe brânci, din bălă-riile grădinii. Sosirea luiaducea în urechi fâlfâiride aripi mari, îndrăz-neţe. în cea mai liniştitădiscuţie, cifleva se tăvă-lea în praf icnind: sosiseBoris. îl îndesase cu o lo-vitură scurtă, de mai-muţă australiană. În to -iul jocului de-a v-aţi as-cunselea, deşi nu se nu-măra printre jucători,bănuiala tuturor fiind căa fost trimis de părinţi înpiaţă, Boris sărea dintr-un pom în spatele celortari, imobilizându-i. A veaprea multă energie şi în-demânare ca să rămânăindiferent în faţa puterii,a presiunii categorice.

Când l-am cunoscutmai bine, Boris era unbăiat drept, şi hazliu, şidintr-o bucată. Nu puteasuferi făţărnicia, inso-lenţa şi, atunci când, în-cleştată în lupta cupraştiile, armata duş-mană nouă recurse lapietre şi cărămizi sparte,călcând convenţiile,Boris, neutru pânăatunci, trecu de parteanoastră şi, prinzând peunul dintre combatanţiineoneşti, îl înghesuiexemplar.

...Ne povestea searamulte lucruri cu haz. Nedădea idei de jocuri ame-ţitor de frumoase. îl iu-beam ca pe un cofetar.Aflasem că munceşte dingreu şi că mai are timpsă şi înveţe. Dacă punea

mâna pe cea mai neîn-semnată bucată de lemn,puteai fi sigur că într-unsfert de oră va ieşi dinmâna lui un revolver, otabacheră, un cal de şah.

Când aveam cinci-sprezece ani, serile înce-puseră să fie mailiniştite, luna plină de-asupra teilor produceaefecte miraculoase. Borispovestea cu competenţaexperienţei de băiat inte-ligent, plin de curiozi-tate. Tremuram înfioraţi,simţeam aerul tare alnoutăţii în nările noastrede adolescenţi, sângelene ameţea cu goana şi ri-sipa lui în urechi, înobraz. Se năştea în noi,printre puţinele lucrurinobile, sentimentuldemnităţii - de multe oriblestemat mai apoi. într-o astfel de conjunctură aapărut în tre noi, o dată,Mircea R., un vlăjgan or-dinar, ex presie exactă agrosolăniei ce nu cu-noaşte frica. Spaima car-tierului, acest Mircea R. îşifăcuse o faimă din poftaobraznică de-a se lua cutoţi la harţă, de-a lovi fărămotiv.

Spaimă. Mânca aluneprăjite şi scuipa cojile înobrazul fiecăruia, cu dis-preţ. Nici un protest.Umflând batjocura, seapropie de unul dintrenoi şi, scuipând alăturiun fel de noroi pe care-lavea abundent în toatăfiinţa, îşi aşeză mânamare şi grea pe umărullui. Urmă o înjurăturăcumplită: „Nici unul nu-mi zice bună ziua, mă?"

Clipa rămase albă,

imobilă, rece, întreamestecul de scârbă şirevoltă neputincioasă.Dar Boris era acolo. S-adesprins elegant şi sigurdin cercul nostru de se-niori ultragiaţi şi s-a aşe-zat în faţaurangutanului. Aveasimplitatea senină a re-gelui David. La începutau căzut câteva palme.Invincibilul Mircea, carenu avusese timpul să-şiînchipuie îndrăzneala, fudescumpănit.

- De ce nu te astâm-peri, scumpule?... îispuse zâmbitor Boris. Şi-i trase şapca pe ochi.

Îi prinse mâna gata sălovească şi i-o suci laspate, ca într-o glumă.Dintre degete căzu petrotuar un briceag...

- Aşaa?... Biiine!Nu pierdeam nici o

mişcare, nici o grimasă.Nu era o bătaie, era unadmirabil joc nimicitorpe seama forţei.

Am văzut atunci unidol al terorii năruindu-se în câteva clipe. Jocullui Boris părea o glumăde pisică sătulă. Priete-nul nostru nu numai cădansa această confrun-tare, dar spontaneitateamişcărilor lui te îndemnasă vezi în totul un stil.

Şi acum, când scriudespre el, nu pot să mi-lamintesc decât ca pe ostatuie, în mişcarea adu-nată şi, de la un timp,imobilă a palmelor bineaplicate, o statuie a dem-nităţii şi, de ce nu, a de-mocraţiei.

Va urma

Dicţionar onomastic (21)


Adrian Marino

Versiunea noastră aunor forme de circulaţieinternaţională. Este ne-cesară şi o minimă tresă-rire de demnitate. Eterni„elevi" şi suiveurs, imita-tori minori, de mâna adoua, a treia? Refuz ca-tegoric, în conştiinţamea, această ipoteză la-mentabilă, necreatoare,sterilă.

În acelaşi stil direct,expeditiv, „nediploma-tic", notez şi câteva ideidespre orientarea ex-ternă a României. O altăRomânie, necomunistă,eliberată de totalitarismnu poate face, în princi-piu, o altă politică ex-ternă, decât pro oc- cidentală, pro-NATO. Cuo formulă simbolică, de„integrare europeană".Numai că există oenormă diferenţă întreorientările minorităţiiintelectuale occidentali-zate, ale opiniei publiceşi realităţile politiceobiective. înţeleg prinaceastă noţiune ansam-blul raporturilor de forţăEst-Vest, politica decla-rată sau tacită a sferelorde influenţă, starea realăa economiei româneşti şia dependenţelor sale ire-versibile, afinităţile şi

orientarea partidelor şiforţelor politice şi aleunor organisme de statcu adevărat influente şideterminante. Acesterealităţi sunt infinit maiputernice în actualitateaistorică imediată, decâtorice declaraţii ideologi-ce sau sentimentale pro-o ccidentale. În ce măpriveşte, am publicat,după 1989, nu una, cipatru cărţi de tip... „proEuropa". Ele n-au influ-enţat, bineînţeles, cunimic situaţia reală şi n-au interesat pe nici unom politic. De altfel, înaceastă situaţie s-au aflattoate lucrările româneştipe aceasta temă din ne -on perioadă, politicaeste strict empirică. Iarclasa politică nu are, dofapt, nici o cultură poli-tică. Am mai amintit deun aşa-zis ministru deoperetă, al „integrării eu-ropene", Alexandru Her-lea, cunoscut destul debine încă de la Paris.Acontn habar n-are ce s-a gândit şi scris în Ro-mânia, mult, puţin, înacest domeniu.

Alternativa esenţialăa unei alte Românii, anoii Românii democra-tico este: Est-Vest ? Inte-grare euro-atlantică sauzonă de eternă influenţărusă ? Politica oficialăeste, evident, pro-NATO.Dar ea nu are, în per-spectivă, nici un fel deşanse obiective. Iar inte-grarea în Uniunea Euro-peană şi Consiliul Eu -ropei cu atât mai puţin.Putem salva oricâte apa-renţe şi să semnăm ori-

câte convenţii europene.Ele rămân literă moartă,fie prin neratificare, fie,mai ales, prin eludare ta-cită (vezi... „ConvenţiaEuropeană a drepturiloromului", a „minorităţi-lor", „dezvoltării regio-nale" etc. etc). Structu-rile profunde ale societă-ţii şi politicii româneştinu asimilează încă acestlip de reglementări su-pranaţionale, care? puneînaintea suveranităţiinaţionale apărarea drep-turilor omului. Ideeastatului naţional, unitar,centralizat este încă multprea puternică pentru ase putea vorbi de o reală„integrare" şi disciplinăsupranaţională.

Dar realitatea funda-mentală este alta, oricâtde greu mi-ar fi - ideolo-gic; şi sentimental vor-bind - s-o accept.Raportul internaţionalde forţe nu ne avanta-jează. Dimpotrivă. Sfe-rele de influenţă -trebuie repetat mereu -sunt, mai ales, în aceastăregiune, o mare, brutalăşi invincibilă realitate.Iar noi rămânem, în celmai bun caz, într-o „zonăgri". O zonă-tampon,între interesele ameri-cane reale - deloc impli-cate în România - şiinteresele ruseşti şi maireale şi cu adevărat pre-zente. Acestea din urmăreprezintă o tradiţie isto-rică şi o determinaregeopolitică. Imposibil deignorat şi evitat. Nici is-toria nici geografia aces-tei zone nu pot fimodificate. Un destin is-

toric, dacă vreţi, nefericit(putem glosa la infinit peaceastă temă), dar carenu poate schimba cu undeget situaţia de fapt. Unduş rece de luciditate şianaliză rece obiectivă nespală de toate iluziilenoastre occidentale,irealizabile politic încondiţiile date.

Intervin, în cazul nos-tru, al României, şi oserie de factori specifici,po care-i trăiesc şi eu decel puţin şase decenii.Decepţiile occidentalesunt fără număr. Şi eleau început încă înaintede 1940, de Teheran şiYalta, do „procentele" luiChurchill şi Stalin etc.Ele au continuat prin de-claraţiile de o stupiditateabsolută ale unor Nixonşi Carter, două exemplede perfectă nulitate poli-tică, în favoarea luiCeauşescu. A mistificaîntregul Occident, po oscară atât de largă, teumple şi azi de perplexi-tate. Ca şi duplicitatea„geniului carpatic", atâtde viscelar-ancestral ţă-rănească, fără egal înEuropa din acea pe-rioadă. Occidentul, îndouă cuvinte, nu nepoate ajuta. Fiindcăefectiv nu poate. Şi nicinu este interesat, n-amştiut să ne punem în va-loare etc. în această pe-rioadă, rolul anglo- fran-cezilor - dintre cele douărăzboaie - a Cost luat deamericani, care duc (estedreptul şi interesul lor)doar o politică globală şide menajare, prin mariconcesii, a susceptibilită-ţilor ruseşti.

Va urma

Altă Românie (15)


Augustin Deac

Toate aceste observa-ţii, coroborate cu persis-tenţa unor semne descriere existente înCodex şi identificate cafiind inserate în cadrullegendelor unor monederedactate în limba latinăsau slavonă, la sfârşitulsecolului al XIV-lea, con-clud că textul CodexuluiRohonczy a fost redactatîn a doua jumătate a se-colului al XII-lea sau,eventual, la începutul se-colului al XIII-lea, într-un complex mănăstirescsituat în nordul CâmpieiRomâne, la poalele mun-ţilor, de unde se poateurmări şi mişcarea apa-rentă a stelelor, aşa cumse subliniază într-un de-taliu de text. Acest com-plex mănăstiresc sepoate identifica cu celaflat în comuna Corbi,satul Jghiaburi judeţulArgeş.

În ce limbăa fost redactat

Codex Rohonczy?Având în vedere re-

zultatele obţinute în des-cifrarea diferitelorcapitole ale CodexuluiRohonczy puterm pre-ciza că textul a fost re-dactat în latina vulgară,

cu elemente de scrieretransmisă, prin evoluţie,direct de la daci. Acestfapt nu ne surprinde, de-oarece textele religioasefolosite la creştinarea da-cilor au fost în limba la-tină. Faptul că nu s-afolosit scrierea latină, cicea moştenită de la daci,ne aminteşte de un cazsimilar când, în secolul alVIII-lea, un Evangheliara fost scris în Imperiulbizantin, în limba greacădar cu litere latine.

Existenţa CodexuluiRohonczy demonstreazăcă în bisericile vechi ro-mâneşti cultul ortodoxse exercita în limba la-tină vulgară, până în se-colele XIIXIII, când s-atrecut la oficierea cultu-lui în limbile greacã şislavonă. Restrângereatreptată a folosirii scrie-rii vechi româneşti cu ca-ractere transmise prinevoluţie de la daci s-aprodus datorită faptuluică scrierile greacă şi sla-vonă aveau mai puţinecaractere faţă de ceaavută în discuţie, care în-suma, împreună cu liga-turi, circa 150 decaractere.

În concluzie, CodexulRohonczy este un docu-ment al românilor carene transmite unele datesocial politice, ştiinţificeşi religioase din secoleleXIIXIII, perioadă pentrucare, până în prezent, se

aducea în discuţie doar“lipsa dovezilor scrise”.

Co consemneazăCodexul Rohonczy?

Se consemnează păs-trarea tradiţiei de ini-ţiere a băieţilor lamajorat şi investirea lorcu calitatea de luptători.În cadrul ritualului, ace-ştia jurau să lupte pentrupăstrarea credinţei orto-doxe şi să nu ţină seamade tradiţiile vechi ale vla-hilor care fuseseră reac-tivate, înca din secolul alVIII-lea, de atitudineaîmpăraţilor iconoclaştibizantini; ca urmare aluptei împăraţilor împo-triva iconografiei au apă-rut diferite erezii. Astfel,la pag.9 a Codexului, seremarcă, în dreapta, treipersonaje de sex bărbă-tesc care depun jură-mântul de iniţiere cucalitatea de luptător înfaţa crucii. În spatelepersonajelor se remarcăo secţiune verticală într-un templu vechi, în carese oficiau tradiţii în legă-tură cu cultul Soarelui.Precizarea unor aseme-nea tradiţii este subli-niată şi de ideogramaaflată deasupra secţiuniiverticale, care se întâl-neşte cu acelaşi conţinutpână în epoca bronzuluisau chiar mai înainte. Cuaceastă ocazie se poatecunoaşte, pentru primadată, compartimentarea

unui interior al unuitemplu închinat Soare-lui; până acum se cunoş-tea doar modelarea în luta unui aspect exterior deastfel de templu, existentîncă în neoliticul mijlo-ciu.

Deasupra miniaturii,realizate cu pana, se re-marcă un text scris de ladreapta la stânga: TIIR-LAK REN MITA BLAK,ceea ce, în traducereatextului , înseamnă:“Luptătorii nu vor primimiturile Blahe”.

În viaţa social-poli-tică a vlahilor, preoţiiaveau o poziţie impor-tantă în ceea ce priveşteconsolidarea ortodoxis-mului şi întărirea autori-tăţii voievozilor înrândul maselor: Preoţiicaptau atenţia celor dinjur şi prin prevestirile pecare le anunţau în legă-tură cu diferite eveni-mente pe care eipretindeau că le cunoş-teau prin legăturile di-recte cu Dumnezeu.Astfel, la p. 133, minia-tura pune în evidenţă unpreot care stă la poaleleunui munte pe un scaunşi primeşte prevestireaunui înger sosit pe apă.Deasupra scenei esterealizat următorul text:ERRDY, VLAD URAETA SOBID. Traducereatextului: “Prîn învăţă-tură Vlad va fi mare,(Proorocire) Va urma

O cronică românească însumând 448 depagini, din secolele XII-XIII, scrisă în limba românăarhaică cu alfabet geto-dacic.

Codex Rohonczy (9)


Și aerul....Și aerul atât de dens eraUmbrele noastre vertical călătoreauînspre țărânăiar dimineața de noapte încă greasta prinsă de un colț de lună....iar voi în margine de visgoi în albastrul ce desparteun iris de un alt iriso moarte de o altă moarte,....crucificați în răsăritecou etern al celor pieritoareal celui veșnic osândit la dragoste și cugetaretreceați pe drumul dilatat în cercuri infiniteconcentrice figuri de plumbtreptat treptat topite....

Albastrul doarȘi vom păși pe câmpuri cu drumul în privireurmați îndeaproape de orașul nălucirene vom retrage-n ierburi cu mirarepe fragedele, verzile trotuarevor trece siluete verzi albastreintrând plutindîn anotimpul tragic al existenței noastre...iar timpul strâns va fi-n secunda dilatată...trântiți într-o icoană vinovatănoi vom rămâne în timpanele solareun strigăt lung și o durere mareși-albastrul doarcu-albastru ne va plângepe noi navigatoriipe mările de sânge.....

Și-s doar....Ridic mâinile spre cerși mâinile mi se umplu de sângeși noaptea-i plină de gerși roşul prin lună se scurge

focuri plecate în jos

tainic mi-ating câte-un umărși sunt doar un cântec venit dintr-un osprintre voi să mă număr....

și-s doar un cântec în veci osânditcând arbori în cercuri viseazăsă fiu doar atât fericitcât este o trestie treazăridic mâinile spre cer în zadarDumnezeu nu mai e printre astreîl caut doar eu solitarhăituitul de câinii albaștri....

Te strig...Și-n frunze soarele se scurgeiar tu iubită ești departeși toamna trece lung spre moarteîn roșul asfințit de sânge

te strig în toamna-mi rătăcităși timpul înspre iarnă batete strig cu capul dat pe spatedin cert să te întorci iubită...

dar cerul meu mânjit cu sângesă te renască nu mai poate....rămâi în apele-nghețateși-n iarna care ne va ninge.....

De crăciun.....Nimic sfințit nu trece peste casedoar gerul crunt mai stăruie prin sângeși iarna doar arar mai ningepeste bisericile vechi rămase

visez cum spinii grei îmi trec prin carneși gerul trece-n sânge și în oaseși dinții strânși stau gata să se sfarmenimic sfințit nu trece peste case....

***Sosesc cocoarele în amintireșiruri de aripi căzând din cerși cade o ploaie albă-n neștirepe pleoapele-mi grele de-atâta eter

orașu-mi perindă imagini de cearăpe străzile goale mânjite cu lutși plouă-neștire, o ploaie amarăpe străzile burgului necunoscut

pași-mi pe tine iubită te strigăcocori aduși și duși sunt de vântte caută și ei albastră verigăverigă-ntre mine-ntre cer și pământ...

Poeme deMirceaDrăgănescu


Aurora Peţan

Desigur, varianta oficială a is-toriei noastre susţine că nu existăcontinuitate din acele timpuripână astăzi, ci au existat cel puţindouă rupturi majore. Prima, cândsplendida cultură a neoliticului afost spulberată de războiniciiindo-europeni, care au invadatEuropa în epoca bronzului. Dinacest cataclism ar fi răsărit dacii.A doua, când limba şi civilizaţiadacilor ar fi dispărut, pentru tot-deauna, în urma războaielor curomanii şi a politicii de romani-zare. Iar din acest cataclism am firezultat noi, românii. Aceasta estepolitica de tăiere a rădăcinilor,prin care am fost învăţaţi că noi,ca popor şi ca limbă, ne-am ivitaici de puţină vreme. Dar existădestui învăţaţi, în special străini,care contestă, unii, distrugerea ci-vilizaţiei cucutenienilor, alţii,chiar venirea indo-europenilor,iar alţii, însuşi procesul de roma-nizare. Şi mai există şi o dovadăscrisă, teribil de periculoasă pen-tru cei care vor să ne vadă dezră-dăcinaţi: tabliţele de la Sinaia. Înaceste tabliţe, pe care toată comu-nitatea stiinţifică se zbate zadar-nic să le declare falsuri, esteconsemnată limba dacilor. Iaraceastă limbă nu este indo-euro-peană, dovada a faptului că primaruptură nu a existat şi, în plus,conţine multe cuvinte şi structuripe care noi le-am socotit pânăacum ca venind în română din la-tină, dovadă că romanizarea este,

cel puţin în parte, o iluzie, şi nicicea de-a doua ruptură nu a exis-tat. Cu alte cuvinte, limba românăeste, în esenţa ei, aceeaşi de mii deani, în ciuda nenumaratelor stra-turi depuse pe deasupra.

Lingvistica românească nu areîncă forţa de a ieşi din jocul tul-bure pe care îl face de un secol, nue în stare să caute în miezul lucru-rilor şi să vadă continuitatea deesenţă a acestei limbi,care a dat identitateunei mari părţi a Euro-pei. Este un proces difi-cil, ce necesită multcuraj, căci nici o altălimbă a Europei nu aavut un asemenea des-tin.

Războinici daciDar cine sunt cei care

au pornit şi întreţinacest război? E greu săle găsim un nume. Suntcei ce caută să uniformi-zeze lumea, să topeascănaţiunile şi identităţileîntr-o singură mare co-munitate. Unii consi-deră că acesta e un lucrubun, că trebuie să tin-dem spre unitate. Poateeste aşa, dar nu aceastae calea cea bună. DacaDumnezeu a creatlumea atât de diversifi-cată, trebuie să respec-tăm diversitatea. Fie -ca re limbă oglindeşteuniversul în felul ei şifiecare limbă contine unceva specific numai ei şiniciunei alte limbi de pelumea aceasta. La fel,fiecare neam este o fi-inţă în sine, unică şi ire-

petabilă, definită prin limba sa.Nu putem participa la universaldecât prin particularul care ne-afost dat. Şi apoi, limba şi neamul,atât ale noastre cât şi ale altora,nu sunt nişte simple chestiuni po-litico-sociale, care să poată fi ma-nipulate, ci au fost lăsate deDumnezeu.

Va urma

Limba română,patria mea (3)

Scrisoare către Moş CrăciunJianu Liviu

Îţi scriu misivă, moşule Crăciun, Un moş, şi eu, plătindu-i vieţii, rata, Cum faci minuni, şi eşti atât de bun, Adu-mi-l iar, de sărbători, pe tata –

Pleca pe vremea asta după brad – Departe, hăt, în Orlea lui natală – Pe Dunăre, şi Jiu, căta un vad Să îmi coboare îngerii, în poală –

Venea cu sate-ntregi de fericiţi La care dăruise-un loc de muncă, Şi îl cinsteau şi ei, prea multumiţi, Cu vin, cu ouă, ţuică, şi cu şuncă –

Umpleau cu voci de îngeri sate-ntregi, Şi voioşia lor, întreg oraşul - La suflete, mai mari ca nişte regi, Strigau, râzând din ochi : “Trăiasca naşul!”

Ce tihnă şi ce drag, de sărbători – Ce lume îngerească, de la ţară, În plină iarnă, aducea ca flori Prea bucuroase inimi de povară –

Şi tata, sau bunicul, erau moşi, Şi-abia acum ştiu – darul cel mai mare Ce mi-l dădeau, primit din moşi-strămoşi, Erau chiar ei, supremele odoare –

Îţi scriu misivă, moşule Crăciun, Vin negre vremuri, nu-s de ele, gata, Cum faci minuni, şi eşti atât de bun, Adu-mi-l iar, de sărbători, pe tata!


George Petrovai

Dacă nu mă înşel,Hegel a fost primul gân-ditor modern care a puspe tapet problema rapor-tului, mai exact pro-blema distincţiei netedintre viaţă şi existenţă.După părerea lui, toatefiinţele au viaţă, dar exis-tenţă au doar acele vie-ţuitoare care posedăconştiinţa morţii lor.Asta vrea să însemne că,după ceea ce se ştie pânăîn clipa de faţă, numaioamenii se bucură deprivilegiul existenţei, în-trucât numai ei îndepli-nesc simultan cele douăcondiţii: sunt muritori şiau conştiinţa sfârşituluilor inevitabil.

Cu următoarele douăprecizări:

1) Afirmaţiile de maisus sunt făcute la modulgeneral, adică aşa cum opretinde din totdeaunagândirea şi limbajul filo-sofiei, această disciplinăcomplet insensibilă laexcepţii sau cazuri izo-late. De altminteri, voceaacestora (cei puţini şi cuun prisos de conştiinţă,cei mulţi şi doar cu urmeale conştiinţei) a fostpentru multă vreme de-acu înainte redusă la tă-cere de către zicerea cucaracter represiv şi nive-

lator – Excepţiile întă-resc regula, o zicere ex-trem de binevenităpentru liniştea conducă-torilor de pretutindeni,îndeosebi pentru linişti-rea conştiinţelor demo-cratice ale conducă-torilor noştri politici deazi, care ştim prea binecât suflet pun întru în-scăunarea fericirii şiprosperităţii în casele tu-turor alegătorilor, indife-rent de averea şi rangulsocial al acestora. Că de,românilor li s-a cam dusbuhul peste mări şi ţăriîn ceea ce priveşte tragi-comica discrepanţă din-tre promisiunile făcuteîn campaniile electoraleşi puţinătatea înfăptuiri-lor aleşilor, după ce ace-ştia s-au văzut cu sacii încăruţa puterii...

Vorbeam mai sus deprivilegiul existenţei şide conştiinţa umană.Dar pe meleagurile noas-tre, astea sunt doarvorbe de clacă, atâtatimp cât pentru grosulromânilor existenţa nuînseamnnă decât o neîn-treruptă încordare în ve-derea supravieţuirii şiatâta timp cât conştiinţaromânească de-abia îşimai trage sufletul: în ceimulţi din pricina lipsuri-lor şi a scandaloasei pro-miscuităţi în care aceştiaîşi târâie zilele (de undeşi sporul anual de crimeşi sinucideri), în cei pu-ţini (ciocoii şi ciracii lor)

datorită depunerilor deosânză, care în scurtăvreme înăbuşă ultimelelicăriri de conştiinţă dincăpăţânile lor porcine.

2) Dar fantezia şi as-piraţia neîncetată aomului spre mai bine,adevăr şi dreptate, nu seputea mulţumi cu con-ştiinţele mai mult saumai puţin ticăloşite alesemenilor din ce în cemai avizi de bogăţii, pu-tere, onoruri şi plăceri.

Aşa că el s-a pus petreabă şi – mai întâi înmitologii, apoi în religiiletot mai subtile - şi-a ela-borat crezul de nezdrun-cinat în existenţa uneilumi a nemuririi şi păciiveşnice, o lume a armo-niei, iubirii şi fraternită-ţii în ceea ce priveştebunăstarea, libertateasau dreptatea, în sfârşit,o lume din care a fost eli-minat pentru totdeaunarăul întruchipat deSatan, acest neobosit in-spirator şi călăuzitor alomului păcătos şi neferi-cit, ce-şi închipuie că-iburicul creaţiei, dar careîn faţa vitregiilor (cata-clisme, boli, moarte) sedovedeşte a fi „cea maifragilă trestie din Uni-vers” (B. Pascal), chiar şidupă ce francezul se gră-beşte să completeze închip încurajator că este o„trestie gânditoare”.Numai că gândirea n-areuşit până în clipa defaţă şi, după toate proba-

bilităţile, nu va izbutinici de-acu înainte să-lizbăvească pe om deenormul lui zbucium dintimpul vieţii, precum şide cumplitele spaime ce-i veghează neabătut ago-nia.

Tocmai de aceea, cre-dinciosul se întăreşte peparcursul vieţii şi pepatul de moarte cu spe-ranţa pătrunderii saleîntr-o lume unde-i de-apururi trează vrerea şiconştiinţa inalterabilă aAtoatefăcătorului, în in-finita Sa calitate de elibe-rator, aducător de paceşi mângâiere, împărţitorde dreptate etc.

Dar îndoiala este atâtde specifică omului,încât până şi cei mai fer-venţi credincioşi, atuncicând dau piept cu revol-tătoarea ticăloşieumană, îşi arată deza-măgirea în cuvinte ceoglindesc mai degrabăresemnarea în faţa fata-lităţii decât încrederea înaflarea vreodată a drep-tăţii: Până la Dumnezeu,te mănâncă sfinţii...

Oamenii de ştiinţă şi-au construit propria lormitologie cu universuriparalele, antimaterie,OZN-uri şi fiinţe inteli-gente venite în vizită pemicuţa noastră planetăde la distanţe ameţi-toare, posibil din afaraGlaxiei. Toate ca toate,dar întrucât încă nu s-aintrat în legătură cu ast-fel de fiinţe ipotetice, nuse ştie nici cum arată,nici ce gândire şi nici ceconştiinţă au. Dacă or fiavând vreuna...Î n fond,la ce bun, când moda lapământeni este să sedescotoroseascăde balastul numit

Gregarismulromânesc

�


conştiinţă, potrivitfranţuzescului „Jem’en fiche” (Puţin

îmi pasă)!După această intro-

ducere, să ne îndreptămatenţia înspre gregaris-mul românesc, un grega-rism susţinut cuvrednicie de coloana savertebrală, învederatăprin formula A fi şi-a nugândi. Căci (o vedem pepielea noastră) adevăra-tul blestem pentru unpopor nu este gregaris-mul social-politic, ci celspiritual.

Gregarismul social-politic, de altminteri,este atât de prezent înîntreaga istorie a forma-ţiunilor umane, înce-pând cu cele maiprimitive (ginţi, triburi)şi continuând cu celemoderne (popoare, na-ţiuni, conglomerate denaţiuni), încât se poatespune că el este nelipsitdin toate formele de or-ganizare socială: armată,biserică, şcoală etc.

Armata, de exemplu,este produsul de vârf alacelui gen de gregarismîn care acţionează nudoar ancestralul instinctde turmă în faţa perico-lului (real ori închipuit)reprezentat de alte ar-mate, ci permanent în ease fac simţite alte douăforţe convergente, careau menirea să întăreascăascultarea până la totaladepersonalizare a mem-brilor săi (mult invocatadisciplină militară), toto-dată să le stimuleze com-bativitatea până la jertfă,atunci când militarul arede trecut proba de focconstituită din patrio-tism şi onoare ostă-şească:

a) Autoritatea co-mandanţilor, care – sus-ţinută puternic din spatede spectrul înfricoşătornumit Curtea Marţială –poate merge până ladrept de viaţă şi demoarte asupra subordo-naţilor, ceea ce în-seamnă că ambele părţi(comandanţii şi subor-donaţii) se dedau maimult sau mai puţin la jo-curile pe muchie de cuţitale absurdului. Îndeo-sebi în vreme de război...

b) Rolul insidios alpropagandei în vedereaforjării celei mai potri-vite psihologii a unor oa-meni care se iau la trântăcu moartea (duritatea ialocul milei, cruzimea de-vine o condiţie a supra-vieţuirii), precum şifantoşa alintată cu nu-mele de glorie militară,ca factor activ de menţi-nere a unui neîntrerupttonus belicos.

Ar fi o greşeală de ne-iertat să credem că gre-garismul bisericilor oricel al unor societăţi se-crete n-ar avea eficienţagregarismului militar,când ştiut este că în pri-mele două se practică pescară largă fanatismul,pe lângă jurămintele denecondiţionată ascultareşi pedepsele care decurgcu necesitate in cazul ne-supunerii sau al trădării,pedepse cuprinse întreexcomunicare şi supri-marea trădătorilor.

După cum precizeazăNeagu Djuvara în „Oscurtă istorie a români-lor”, gregarismul social-politic al românilorprezintă o preţioasă în-suşire, căci „suntempoate singura ţară dinEuropa, în afară de mi-

cile ţări, al cărei senti-ment naţional este ex-clusiv întemeiat pefaptul că vorbim aceeaşilimbă «de la Nistru pânăla Tisa». Lucru care nuse întâmplă în alte ţări,unde sentimentul naţio-nal s-a clădit de veacuri,încetul cu încetul, înjurul unei istorii co-mune.”

Era de aşteptat cafaptul acesta să se con-stituie într-un notabilavantaj pentru spiritulromânesc. Dar n-a fostaşa, întrucât istoria vi-tregă a românilor aşezaţila intersecţia intereselorpolitico-economice şimilitaro-strategice aleunor imperii megieşe şiostile, le-a inoculat aces-tora o atitudine ancilarăîn faţa vieţii.

Românii din tot-deauna şi-au făcut unmerit din a-şi afirmarăbdarea şi blândeţea,respectiv din a purta răz-boaie strict defensivepentru a-şi apăra ”sără-cia, şi nevoile, şi ne-amul”. Dar răbdareaseamănă ruşinos de multcu umilinţa, iar blânde-ţea înclină până la iden-tificare cu supunerea.

Capul plecat sabianu-l taie, spune un de-gradant proverb româ-nesc. De altfel, întreagaînţelepciune popularăromânească este doldorade proverbe şi zicătoriumilitoare, adevăratecopii ale nebărbăţiei spi-ritului românesc.

Emil Cioran vede des-tinul românesc ca undestin á rebours. Dupăel, marii vinovaţi ai ne-împlinirilor românilorsunt resemnarea şi scep-ticismul. Spre deosebire

de renunţare, care pro-vine din preaplinul ini-mii, resemnarea iese dingolul acesteia. Renunţa-rea are vocaţia verticalei,resemnarea pe cea a ori-zontalei; prima îl înalţăpe om prin conştiinţa sa-crificiului liber asumat,cealaltă împinge conşti-inţa la sacrificii prin asu-marea lenei şiindolenţei.

Cât priveşte scepticis-mul românesc, apoiacesta cu adevărat aredarul să stârnească uimi-rea. Pentru că, pe urmelelui Cioran, te întrebi ne-dumerit: De unde scepti-cism la un popor cuvigoare biologică şi spiritde copil somnolent, cândeste ştiut că el (scepticis-mul) reprezintă inevita-bila plictiseală a uneiculturi mari şi obosite,respectiv recreaţia unuispirit crepuscular ce-şirefuză alinarea prin re-verie în ţesătura spu-moasă a gratuităţilorelegante şi inutile?!

Pesemne că scepticis-mul românilor se dato-rează îndelungatei lorşederi în râpe şi văioage,ori poate că lunga gesta-ţie a spiritului românescîn pântecele folclorului l-a obosit peste fire, încâta ajuns să regrete căl-dura nătângă şi comodăa placentei originare.

Căci, fapt deosebit degrav până şi în ochiiapostolului Pavel, popo-rul român nu este nicicald, nici rece – el estecăldicel! Ceea ce în-seamnă că românii tră-iesc, dar nu există, şi astadeoarece existenţa pre-supune gândire, demni-tate şi curaj urcat până laeroism. Va urma

�


Claudiu Lucaci

Viaţa unui om poate ficuprinsă într-o filă sauîntr-o enciclopedie. Deceea ce am realizat şiceea ce a rămas în urmafiecăruia dintre noi, de-pinde, până la urmă, ver-dictul posterităţii. Însă,uneori, există posibilita-tea ca un singur om săstrângă în mintea sa, cuo precizie uimitoare,parcursul sinuos al vieţii

altor semeni. OctavianCurpaş este acel colecţio-nar norocos al biografii-lor unor personaje carear fi rămas pentru tot-deauna anonime, dacăn-ar fi existat DumitruSinu, un român plecatdin ţara natală cu multtimp în urmă.

Autorul volumuluiEXILUL ROMÂNESCLA MIJLOC DE SECOLXX - "Paşoptişti" româniîn Franţa, Canada şi Sta-tele Unite, apărut la Edi-tura „Anthem", Arizona,

SUA, este, cel mai proba-bil involuntar, un antro-polog al exiluluiromânesc. Cartea sa esteun amestec de biografiipovestite şi impresii per-sonale, atent selecţio-nate şi inteligent dozate,astfel încât să te capti-veze până la final.

Din rândurile nume-roase ale cărţii răzbatestilul cursiv, în care exce-lează dialogurile cu neaMitică, povestitorul dinumbră, un fel de ghid ne-văzut al cititorului prin-

tre vieţile personajelor.Această construcţie inte-ligentă între povestitor şiautor naşte o simbiozăfermecătoare care-l cu-cereşte pe cititor chiar dela începutul volumului.

Celor care îşi dorescsă înţeleagă sacrificiile,împlinirile şi dezamăgi-rile unui transfug, le re-comand călduros aceastăcarte, pe care o considerun fel de „enciclopedie" adestinelor unor oameniobişnuiţi deveniţi eroi depoveste. Istorisirile in-spiră optimism şi încre-dere, iar în multeprivinţe capitolele cărţiicapătă valenţe particu-lare, care ne fac să cre-dem, că fiecare dintrenoi se poate recunoaşteîn rolul unui personajreal din amintirile luiNea Mitică.

O „enciclopedie“ a destinelor unor oameniobişnuiţi deveniţi eroi de poveste

Exilul românesc lamijloc de secol xx

Un cal deprimat stătea tolănitşi nu mai vrea pentru nimic înlume să se ridice. Stăpânul dis-perat chemă veterinarul.

- Aaaa, e foarte grav, singurasoluţie sunt aceste pastile pecare i le vei da câteva zile; dacănu reacţionează, trebuie eutana-siat.

Porcul auzi totul şi fuge la cal:- Ridică-te, altfel se sfârşeşte

rău!!!Dar calul nu reacţionează şi

dă încăpăţânat din cap.A doua zi, veterinarul vine să

vadă efectul pilulelor:- Nu reacţionează, mai aştep-

tăm o zi, dar cred că nu sunt spe-ranţe!

Porcul fuge din nou la cal:- Trebuie să te scoli, altfel vei

păţi mari necazuri!Calul, nimic!

A treia zi, constatând lipsaprogreselor, veterinarul îi cerestăpânului:

- Du-te după carabină, a venittimpul să-l scăpam pe bietul ani-mal de chinuri!

Porcul fuge disperat la cal:- Trebuie sa reacţionezi, e ul-

tima ocazie, te rog, ăştia suntgata să te omoare!!!

Calul se ridică, se scutură,face câteva mişcări de dans, o iala fugă în galop şi sare câteva ob-stacole. Stăpânul, care ţineamult la calul său, foarte fericit îispune veterinarului:

- Mulţumesc mult, eşti unmedic minunat, ai făcut un mi-racol!!! Trebuie neapărat să săr-bătorim evenimentul! Haide sătăiem porcul şi să facem o masămare!!!

Morala Zen: Vezi-ţimereu de treburile tale!

Propus de P. R.

Morală Zen Sărbători pline de luminăşi pace în suflete urămprof. Valerică-GheorgeCimpoca şi celor dragi.

La Mulţi Ani!

13nr. 49 � decembrie 2011 13

Cristina Oprea

În existenţa sa, artis-tul, adună buchete deamintiri, în care Timpulîşi păstrează parfumul.Pentru o perioadă scurtă,de numai o săptămână şieu, am adăugat buchetu-lui meu, o floare cu multepetale. Aceasta se nu-meşte Tabăra de Creaţieşi Documentare Artistică,,Imagini de Suflet” orga-nizată la CâmpulungMuscel de către Cenaclul„I.D. Negulici” al Casei deCultură „Tudor Muşa-tescu”.

Există o normalitatein viaţa creatorului de aface paşi, mici sau mari,scurte sau lungi peregri-nări, pentru a se docu-menta, pentru a mate-rializa gânduri şi trări înlucrări de grafică sau pic-tură. Aceste creaţii suntoferite apoi, cu ma re dra-goste, celor ce iubesc fu-mosul. Toate a ceste ta-bere constituie momen-tele marilor întâlniri exis-tenţiale, unde spaţiulvibrează, iar cuvintele setopesc, lăsând peisajelesă inunde sufletele artiş-tilor.

Recunosc sincer cămi-am întins aripile visă-rii peste frumosul oraş,pe care îl descopeream înfiecare zi. O stare ludică

mă cuprindea, aducândparfumul copilăriei. În-totdeauna sursele de in-spiraţie nu le cauţi înoraşe mari şi supra-aglo-merate. Oraşele demunte constituie miciperle, ce pot fi puse şi maimult în lumină prin crea-ţiile făcătorilor de fru-mos.

Cele şapte zile petre-cute aici, în zona Câmpu-lung Muscel au re-prezentat pentru minetrepte de cunoaştere şi e-voluţie spirituală. Nu a-firm întâmplător acestlucru. Am avut prilejul săpătrund în spaţiile sacreale mănăstirilor vizitate(Negru Vodă, Mălăieşti,Robaia) alături de familiaRadu Ştefan, unde amgăsit şi surse de inspiraţiepentru propria creaţie.

O altă pulsaţie amavut atunci când m-amtrezit păşind timidă, ală-turi de colegii mei (dinCâmpulung, dar şi dinalte zone ale ţării – Bucu-reşti, Timişoara, Reşiţa,Năsăud, Târgovişte, Plo-ieşti, Curtea de Argeş,Târgu Mureş, Târgu- JiuCraiova, Slatina) NeluConstantin, Liviu Cioa-că, George Paulian, Anto-neta Cocoş – Andreescu,Alexandru Mari- nescu,Carmen Kos- zo- ruş,Laura Bunescu, Ma- riaRăduţ, Ştefan Radu,Ionel Dâmboianu, IoanaMihăescu, Monica Doho-taru, Florica Ionescu,Ioana Lăpuţneanu, Mi-hai Şerbănescu, Ecate-rina Mihai, Ada OanceaŞuteu, Paul Măgduţă,Ioan Hultuoană, AurelGârjoabă, Dragoş Mincu-

lescu, Diana Ciurea,Mihai Marin Cristea, înmirificul spaţiu al locuin-ţei de tip tradiţional (si-tuat în cartierul ValeaRomâneşti) ce a aparţi-nut doamnei doctorMaria Colţ şi care, cu ge-nerozitate l-a dăruit ro-mânilor, intrat fiindastăzi în arealul muzeal -mică filială a MuzeuluiGoleşti. Aşa am ajuns săo cunosc pe această dis-tinsă doamnă ce m-a im-presionat din primulmoment. Privind-o mi-am dat seama că numaiun spirit aşa nobil puteaface acest gest mirific.

Aici, timpul parcă astat. Atunci când ampăşit pe poarta tradiţio-nală a fost o pătrundereîn alt timp, o reîntoarcerecătre străbuni. Două casecu o vechime de peste140 de ani, te întâmpinădornice parcă să-ţi dezvă-luie ţesături, cusături şialte obiecte de uz casnic,create cu măiestrie. Partedin mobilierul existent încasa cea mare este unicat,fiind creat chiar de cătretatăl doamnei doctor,preot şi profesor. Tot cese găseşte în curtea gene-roasă stă drept mărturiepentru generaţiile vii-toare, ,,povestind” desprebogăţia imaginarului,despre simbolistica tradi -ţi- onală împletită cu ceareligioasă, fiecare obiectavând propria istorioară.Merită să vizitaţi, daca văaflaţi în zonă, acest spaţiuplin de încărcătură bene-fică şi sper din suflet să văsimţiţi la fel de bine cumne-am simţit şi noi, arti-ştii. Aici au loc şi alte ac-

tivităţi culturale şi cineştie, poate, ve-ţi participala un astfel de eveniment,mai ales că se apropie curepeziciune Crăciunul.

Timpul şi-a întinsaripa şi ne-am trezit înmomentul prezentăriicreaţiilor personale. Eve-nimentul a avut loc, ca unmic happening, pe scărileCasei de Cultură ,,TudorMuşatescu”, unde toatălumea, cu mic cu mare, afost invtată la deschidere.Alăturându-se artiştilor,cu drag şi apreciere, aufost şi autorităţile oraşu-lui, domnul primar CălinAndrei, membrii ai Con-siliului local, Sergiu Cicudirector al Casei de Cul-tură a Sindicatelor, mem-brii ai Consiliuluijudeţean Argeş şi bineîn-ţeles doamna Maria Car-men Ştefănescu secretargeneral la A.L.Z.I.A.R.(Asociaţia Localităţilor şiZonelor Istorice şi deArtă din România).

Bucuria era evidentă pefaţa tuturor, dar după ver-nisaj, tristeţea, rece umbră,se înfăşura precum o lianăîn jurul sufletelor noastre.Urma să ne despărţim, fie-care urmându-şi drumul.Traversând oraşul dimi-nea- ţa devreme, spre a re-veni pe meleagurile natale,sunt înconjurată de aripilesperanţei. Mi-am datseama că am sădit uncopac în care au început săînflorească florile priete-niei. Timpul a stat o se-cundă, iar sunetul suav algândurilor bune a mângâ-iat răsăritul soarelui.

Pagină din jurnalul unui artist


Liviu Antonesei

În această seară, încadrul Serilor Timpul, afost lansat volumul deproză Cîteva idei desprefericire (1) al prietenuluinostru InimăRea, cu-prinzînd două romane,Damele din pălărie şiCasă pe pămînt. Din celde-al doilea, am publicatîn două rînduri frag-mente consistente în re-vista Timpul. Dupădeclaraţia autorului,acest prin volum va fiurmat de altele două,deja scrise. Calitateaacestuia mă face să aş-tept cu nerăbdare apari-ţia celorlalte două.Public mai jos textul carear fi trebuit sa serveascădrept prefaţă acestuiprim volum. Din motivemetafizice, dacă nu de-adreptul mistice, toatălumea, adică eu, autorulcărţii, editorul, corecto-rul, a uitat în freneziascoaterii rapide a cărţiide existenta sa! Îl publicaici, ca să nu rămînă fărăîntrebuinţare, chiar dacăo versiune mai scurtă aapărut deja în revistaTimpul din august. Cîtpriveşte lansarea caatare, a fost unul din cele

mai plăcute evenimentede acest fel la care amparticipat în ultimavreme, cinstit vorbind,în ultimii ani! Sper caacest volum să se bu-cure, cum spun în finalulprefeţei uitate, de vîntbun la pupă!

Un cuvînt înainteInteresant destin are

şi autorul acestor exce-lente pagini de proză!Plecat din ţinuturile Se-verinului la Bucureşti decopil, oraş în care şi-apetrecut cea mai mareparte a vieţii, s-a fixat înamiaza vieţii la Suceava,asta, ţinînd seama de ex-cepţionalele sale calităţide povestitor – că doarMoldova e celebră maiales prin povestaşii săi –, echivalînd cu un anumefel de întoarcere acasă. Ocasă pe pămînt, dupăcum sună titlul unuiadintre cele două romane,cu care debutează tîrziula editura revistei noas-tre. Dar destinul luiInimă Rea este intere-sant şi în alt sens, unulprofesional. Menit, pevremea studenţiei bucu-reştene, unei cariere defilolog şi literat, compli-caţiile vieţii, sau „mean-drele concretului”, ca săcitez un clasic al politi-chiei româneşti de as-tăzi, l-au condus spre ocarieră cazonă de nimicprevăzută decît, poate,de profesia tatălui său.Şi, iarăşi, în amiaza vie-

ţii, a regăsit drumulacela spre litere şi filolo-gicale. Eu l-am descope-rit în ceasul acesta aldublei sale întoarceri.Nu cu texte literare, maiîntîi, ci cu profunde şifosforescente comentariiîn marginea articolelorpublicate de alţii în edi-ţiile electronice ale ziare-lor, pe diferite site-uri,bloguri şi forumuri, in-clusiv însoţind articolede-ale mele din Cotidia-nul, VoxPublica şi, în ul-tima perioadă, de peblogul meu, de pe site-ulObservatorului Culturalsau din ediţia electronicăa ziarului Adevărul. M-au fermecat de la bun în-ceput comentariile saleevident elaborate, încare nu ştiam ce să apre-ciez mai întîi, sinuozită-ţile rafinate ale moduluiîn care mergea argumen-taţia, în care funcţionagîndirea, sau strălucirealipsită de superficialitatea stilului. M-am obişnuitatît de mult cu interven-ţiile sale pe acolo peunde scriu încît, atuncicînd lipseşte sau mi separe că întîrzie – toţiavem şi vieţiile noastrecu problemele lor, nuputem sălăşui non-stopîn cyberspaţiu! –, mi sestrînge inima, îmi esteteamă să nu se fi întîm-plat ceva. Între timp, ne-am şi cunoscut. I-am fostoaspete de cîteva ori laSuceava, a venit şi el la o

ediţie a Serilor Timpul,aici, în Iaşi, şi după cumam înţeles, i-a plăcut.Cum i-a plăcut să de-guste vinul casei de laBolta Rece, ceea ce îmiconfirmă că n-a greşitdeloc migrînd în Mol-dova şi, cu atît mai puţin,întorcîndu-se la litera-tură. Iar eu am fost feri-cit să descopăr unpartener de discuţii la felde fermecător precumautorul micilor şi atracti-velor bijuterii risipiteprin hăţişurile şi cotloa-nele cyberspaţiului.

Inimă Rea a mai avuto tentativă de întoarcerela umanităţi şi literaturăla începutul anilor nouă-zeci, cînd a fost o pre-zenţă frecventă îneliberata presă de co-mentariu politic şi cultu-rală post-decembristă.Părea să-şi fi regăsit dru-mul, dar n-a fost să fie!Viaţa mai avea de cerutplăţile sale şi nu i-a datrăgazul acestei reîntoar-ceri, care s-a petrecutacum trei sau patru ani.Dar, de data aceasta,chiar este o reîntoarcere.Nu te apuci să debuteziliterar, la această vîrstă,cu două romane de-odată, dacă nu ai gînduriserioase în ceea ce pri-veşte literatura! Douăromane, Damele din pă-lărie şi Casa pe pămînt,subsumate titlului gene-ral Idei despre fericire(1), cifra din parantezăsemnificînd că aventuraliterară abia a început,iar eu, ţinînd seama defarmecul scrisului luiInimă Rea, îmi doresc caîn anii care urmează

Inimă reaa debutat în proză!

Continuare înpagina 17


Ioan Vişan

Îainte de a-şi aşterneideile pe albul primitoralhârtiei, Toma GeorgeVeseliu îşi acordeazătoate simţurile, aidomaviolonistului virtuoz înculisa scenei pe care vasusţine un mare concert.Spun aceasta pentru că,romanul „Colonia” este,înainte de toate, un im-presionant concert deglasuri şi tonalităţi, detrăiri lucide şi melanco-lii, de încercări de pace şiclinchete de spadă, şitoate decantate dintr-unspaţiu social cunoscut şiatent studiat, autorulavând şansa de a găsiaici o diversitate de ca-ractere şi comporta-mente umane. Cartealuminează incandescent,cu imagini vii, pline deculoare fabulosul arealal împrejurimilor Târgo-viştei, cu precădere GuraOcniţei şi Răzvad.

Autorul pare fascinatde viaţa care vibrează înfirul de iarbă, în frunzapădurii, în piatra măci-nată de ape şi în miezulpământului din careomul îşi distilează esen-ţele. Arealul „Coloniei”pe cât de vechi, pe atâtde bogat în frământăriistorice, sociale, econo-mice şi culturale, este zu-

grăvit în mod exemplar,de aceea îmi permit să-lcompar pe autor cu unRembrand pictând cele-brul său tablou „Rondulde noapte”. Văzând ast-fel perioada întunecoasăa sistemului comunistprin distrugerea elitelorsocial-politice şi cultu-rale ale ţării, aceasta în-semnând fundalulobscur al tabloului. Con-centrând apoi luminadoar pe chipul persona-jelor, autorul ne oferăcomplexitatea de măştide pe aceste chipuri,realmente ale făuritori-lor aşa-zisei „noua orân-duire”, prefăcută maiapoi în „epoca de aur”. Şitotul după legi scrise saunescrise, made în„mama” Rusia adicădupă „regulamente”(nota autorului) care ce-reau ca indisciplinaţii săfie „luaţi din ţoale”, adicăsă fie „ridicaţi cum se gă-seşte (…) în cămaşă, fărăizmene (nota autorului,p. 9; 10), şi unde activis-tul şi miliţianul erau le-giuitorul şi legea, iarcetăţeanul de rând eraîntotdeauna posibila vic-timă pentru urmărirea şiarestarea căreia îşi pri-meau salariile cei doi.Când nu existau victime,atunci li se

aranja ceva special casă devină… Acesta a fostcrudul adevăr care a se-mănat în noi frica şi care

ne-a determinat să nesuspectăm unul pe altulşi în final să uram demoarte sistemul. Esteperioada când delaţiu-nea începe să devină oarmă la îndemâna oricui,iar încurajarea şi practi-carea în masă a acestuifenomen a produs nere-parabile rupturi în spiri-tualitatea românească.Relaţiile interpersonaleale personajelor din „Co-lonia” lui Toma GeorgeVeseliu ilustrează perfectacele rupturi. Corupţiadin sistem este un altadevăr demonstrat înnaraţiunea romanului.

Fenomenul a avutdarul de a împărţi popu-laţia românească în douăpărţi: una, care crăpa defoame şi alta care mureade îmbuibare” (nota au-torului, p. 75). Impor-tantele, chiar şimăruntele şi ocaziona-lele distincţii ale româ-nului sub comunismuldin „Colonia” erau câr-ciuma, ţuicăreala în doi-trei-patru; singuri sau cufemeile altora; acasă pela unul sau pe la altul; înşcoală, în primărie sau lasediul de partid. Şi maitoate aceste distracţii nuprea erau separate deprogramele de serviciu.Adulterul înflorea ca oprimăvară precoce, iarpromovarea femeii înmuncă şi în politică con-stituia un impuls energe-

tic în îndeplinirea cinci-nalelor. Energia căpătatăîn distracţiile cu ţuică şierau la temelia sarcinilorde serviciu în activitateacolhoznicilor, a primaru-lui, a preotului, a docto-rului, a pădurarului, amiliţianului etc. „Colo-nia” lui Toma GeorgeVeseliu, având avantajulunui spaţiu de întâlnire aţăranului, a funcţionaru-lui de la stat, a intelec-tualului, dar şi amuncitorului şi a ingine-rului din extracţia sării şia petrolului, acest lucruasigură autorului posibi-litatea de a prezenta cusucces şi mai ales de aataca nivelul oscilant degândire, de moralitateîndoielnică, de reacţiepiezişă la stimulii sociali,economici şi politici, atâtseparat în ce-l priveştepe ţăran, pe muncitor, peintelectual, dar şi în cepriveşte relaţia lor demuncă şi convieţuirea încomunitate. Autorul po-sedă o abilitate artisticădeosebită în folosirea cudecenţă şi a argoului decătre personajele sale.Un grai viu, croit perfectdupă tiparul trăirilor, algândurilor, al fericirilorşi disperărilor oamenilordin zonă. Naraţiu-nea curge pe toată

Între Rembrandşi Beethoven

�

Toma George Veseliu


gama portativuluide note muzicale

sufleteşti. Se ştie cât degreu este să scoţi la lu-mină şi să aşezi în expre-sii legate, fluenţagândurilor unui personajcăruia îi dai un rol în na-raţiune. Ei bine, GeorgeToma Veseliu reuşeştecu succes să pună în ex-presii legate autenticita-tea trăirilor exprimate depersonajele sale. Forfotavieţii şi a naturii, diversi-tatea întâmplărilor, toateîi par naratorului un feldistinct de „muzică de odezastruoasă sensibili-tate beethoveniană”(nota autorului, p. 16)Prototipurile femininesunt tuşate exemplar deculorile cenuşii ale psi-hologiei vremii (de la ne-veste credincioase pânăla amante şi virtuasenimfomane). Laura –Zambilica, femeia cu„origine sănătoasă, cudosar curat”, dar şi cutrupul îmbâcsit de fero-moni. Neîncrezătoare îndragoste, neîncrezătoareîn bărbaţi, predilectă no-torie spre parvenitism,este doar un exemplu,printre altele, de felulcum femeia vremii, carese da-n stambă cu „oa-menii de la raion” şi jucarolul în culisele uneiscene rurale pe care s-ajucat îndeplinirea cinci-nalelor şi propăşirea co-munismului. Unul dintremultele subiecte pentrucare textul romanului„Colonia” de GeorgeToma Veseliu nu a pututvedea lumina tiparniţe-lor comuniste, deşiMarin Preda îşi pusesesemnătura de „bun detipar” pe un text prescur-tat, (pe care nici Marin

Preda nu l-a atacat) afost acela prin care ca-sele cu anume pretenţiinobiliare, dacă nu erauexpropriate, atunci pro-prietarul era obligat săaccepte chiriaşi, neţi-nându-se cont de pre-tenţiile proprietarului. Eibine, George Toma Vese-liu şi-a plătit îndrăznealaacestui subiect al cărţii,pe lângă multe altele, curefuzul, uneori mascat,alteori direct al edituri-lor, dar şi cu obligaţiarescrierii (citeşte „curăţi-rii”) textelor până lapierderea lor. Vila docto-rului Vlăsceanu din „Co-lonia” este un exemplucare dovedeşte o regulăgenerală în ce priveşteinstalarea aici, fărăvoinţa proprietarului, aunor chiriaşi (îndeosebiactivişti) care deserveauColonia. Dacă se întâm-pla ca printre chiriaşi săfie şi femei atunci în casaaceea aveau loc întâm-plări demne de a ilustranu numai moralitateacelor ce manevrau trebu-rile prin instituţiile so-ciale, dar mai ales faptulcă relaţiile interumanenu se croiau după lozin-cile de peste tot, privindscopul şi rezultateleorânduirii sociale a vre-mii. „Colonia” Lui G. T.Veseliu nu sugereazădoar, ci chiar demons-trează obedienţa faţă desistemul comunist, dincare nu sunt excluse fe-meile, în special aceleaaşa-zise intelectuale. Amgăsit la G. T. Veseliu, caşi la Marin Preda, faptulcă intelectualii, mai alescadre didactice, făceaumuncă de propagandăpentru a-i determina peţărani să se înscrie la „în-

tovărăşire” mai apoi la„colectivizare”. Femeia,preponderentă în şcoli,era sarea şi piperul acti-vităţilor relaxante de pela primărie, de la şcoală,de la căminul cultural,dar şi din aer liber.Aceasta ca o apreciere atovarăşelor pentru acţiu-nile cu elevii, de strân-gere a spicelor dupăsecerătorile prost reglatesau după curăţirea izla-zurilor de mărăcini. În„Colonia” femeile suntmai îndoctrinate decâtbărbaţii şi uzează maimult decât trebuie deegalitatea cu aceştia. Re-laţiile femeilor cu „raio-nul”, cu „regiunea”, toatevizează promovarea pescara socială şi politică,pe baza promiscuităţii şia delaţiunii. În birourile„fustangiilor” de la raionse produceau orgii de ne-închipuit. Femeia, însăşiprin natura ei a fostcreată dintr-o materienestatornică, iar femeiacomunistă, în „Colonia”dovedeşte că nestatorni-cia este natura ei sau căeste fiinţa cea mai apro-piată de nestatorniciaUniversului. Poate deaceea religiile păgâneasociau Femeia cu zeită-ţile Apelor, Pământuluişi ale Cerului, dătătoarede viaţă, de lumină, darşi de dezastre şi proce-siuni orgiastice. Nesta-tornicia femeii însimţuri, dictată de fero-moni şi de perioadele încare aceştia o bântuie,avansat în sistemul ei degândire şi de acţiune,toate acestea formându-i un profil psihologicspecific, dar paralizantpentru o întinsă catego-rie de bărbaţi – aceia

care iubesc necondiţio-nat femeia (vezi cazulpreotului din „Colonia”),dar şi aceia care se daucocoşi, fiind convinşi căorice femeie ar trece prinpatul lor este adaptabilăla principiile şi la adevă-rurile sale. Totul greşit.În „Colonia”, o femeiepoate face din bărbatcam tot ce vrea ea. Îlpoate face mai întâi ne-priceput în cutare lucru.Îl poate face impotent fi-nanciar, determinându-l, atunci când îl simte cubani la pungă, să-i chel-tuie cu ea până la ultimulleu, pe lucruri trebuin-cioase sau mai puţin tre-buincioase. Îl poate faceîn cele din urmă impo-tent sexual, moment încare bărbatul-cocoş de-vine râmă, moluscă,şarpe otrăvitor, poate şicriminal dacă minteanu-l ţine bine. În cel maibun caz devine indife-rent şi-şi caută un refu-giu, în cârciumă sau cualtă femeie cu care viaţase repetă. În „Colonia”există şi cazul în carebărbatul iubitor, deşi bă-nuitor sau chiar convinscă femeia îl înşeală, ră-mâne cuminte şi trăieşteîn suferinţă alături de fe-meia devenită o fereastrăspre iad. Poate amintireacă la început privea prinacea fereastră Raiul, îlface să mai spere. În ce?Nici el nu ştie… De ce seîntâmplă toate acestea?Motivele sunt nume-roase. Mitul familie estegrav denaturat de pe-rioada comunistă aso-ciată romanului„Colonia”. (…) Scriituracărţii (n.n. Colonia deGeorge Toma Ve-seliu) este însoţită

�

�


permanent deamărăciunea vre-

mii comuniste în caremarile sentimente sausituaţii tragice suportă oreducere substanţială.Totul e ameliorat la câr-ciumă sau în fierbinţealaadulterului. Tragicul esteredus la comic, un comicuneori chiar grotesc(vezi cum se jură unuldintre personaje la aşe-zarea a două cadavre înacelaşi coşciug): „…arză-m-ar focu pe gât, colea labufet, cu rachiu de tesco-vină, plătit de Bibilică, fi-indcă el a descoperit aldoilea mort”. Într-oepocă degradantă femeiajoacă uneori un rolaproape pustiitor. Fe-meia pe care lumea o de-clară drept curvă devinecapabilă de a transformaea însăşi lumea din jurîntr-o târfă. GeorgeToma Veseliu creează re-plici cheie, bine aşezateîn contextul traiului vre-mii şi care dau o solidăosatură semnificaţiilor.Fiecare personaj are înspate o apăsare socială şifiecare are de plătit pen-tru ceva săvârşit ilegal

sau inventat de persoaneinteresate, pentru păcatereale sau inventate deacoliţii regimului. Dezi-deratul de spiritualitatepură este rar întâlnit şirefuză să se materiali-zeze în substanţă, atâtavreme cât la serviciu seinstalează raporturi derespingere, iar pentruameliorare se trece princârciumă pentru a se re-veni la raporturi de sim-patie. Liniile tragice suntdublate de trăsătura iro-nică, uneori caricaturală.Sentimentul de înstrăi-nare al exilaţilor din Co-lonie este temperat deabsolvirea răului prin în-tâlniri la cârciumă sauprin budoarul amante-lor. Planurile se supra-pun cu drama sacrificăriiinocenţei, mai ales femi-nine, pentru succesulexistenţial al personaje-lor conformiste. Acestsacrificiu al inocenţei seaflă în opoziţie cu purita-tea intransigentă care nupoate supravieţui celeimai uşoare adieri nefasteiscate de compromis. Fe-meile din „Colonia” înţe-leg existenţa ca pe un

teren al tranzacţiilor suc-cesive. Decise să ia de laviaţă tot ce se poate lua,ele adoptă un soi de înţe-lepciune al conformis-mului prudent. Femeiaadmite amantul ca să-şiasigure cel puţin o viaţămai confortabilă. Dra-gostea este înţeleasă ca osimplă plăcere şi e risi-pită în afara familiei, darcu teama pierderii ono-rabilităţii (…) Romanul„Colonia” este o suită deexperienţe de viaţă încare factorul comun esteexilul pentru păcateleomului în societatea co-munistă. Fiecare sec-venţă reprezentândrelaţii de serviciu, relaţiide familie (în care fe-meile fac din afecţiune onevroză, iar din amor odragoste artificială hi-pertrofiată de elemen-tele ei nevrotice), relaţiide cârciumă şi relaţii ex-traconjugale, toate con-tribuind la imagineaunui sistem ce avea sătindă spre faliment. Per-sonajele suferă de oscila-ţii interioare, ceea ce facsă apară inadaptări şinepotriviri marcante

între misiunile lor, fiecele de serviciu, fie celefamiliale. În „Colonia”nici un „exilat” nu parepătruns de idealuri în-alte care să-i provoaceînariparea inteligenţeispre întruparea unorcreaţii în afară de Matei,care era prezent în toateexperienţele de viaţă dinColonie, conştient că în-tâmplările ce nu pardeloc selectate suntdemne de a constitui ointeresantă materie pen-tru roman. Şi poate doarIancu Livadă să fi maifost pătruns de cevaidealuri înainte de a fifost exilat în colonie. Înfine, textul cărţii estestructurat pe mai multetonalităţi, unele de apa-renţă poliţistă, cu an-chete care angrenează peanchetatorul politic spe-cific comunismului.Onomastica romanuluicreează un plus de deli-ciu cititorului. Autoruldescrie cu atâta pasiuneşi nesaţ întâmplări alepersonajelor, dovedindcă, de fapt creaţia poatefi şi ea o nesăţioasăamantă.

�

cifra cu pricina să devinăuna cît mai mare. Douăromane am spus? Da,două romane, pe care nuo să mă apuc acum să lepovestesc, răpind citito-rului plăcerea lecturii şia descoperirii, dar des-pre care vreau totuşi săspun cîteva cuvinte.Două romane, însă atît

de diferite tematic, ca vi-ziune şi stilistic încît, ne-atent fiind, ai puteacrede că aparţin unor au-tori diferiţi. Nu, nu des-pre asta este vorba. Cînddebutezi la maturitate,lucrurile îţi sunt destulde limpezi în cap încît săştii cel mai bine modul încare trebuie să-ţi tratezi

literar temele recurente,obsesiile proprii, cumurmează să prezinţilumii mitul personal –cel care, adesea fără săştii, ţi-a diriguit viaţa şicare, pe neaşteptate, adecis să te conducă pedrumul literaturii, să-ţidiriguiască şi acestdrum.

Sînt fericit de aceastăregăsire în literatură alui Inimă Rea, cum sîntbucuros că, din întîm-plare, i-am fost cumva

un martor privilegiat, in-clusiv publicînd acumaproape doi ani, în Tim-pul, primele două paginide revistă din Casa pepămînt. Iar acum, edi-tura revistei publică dejaaceste două romane,care vor fi, cum am scrisdeja că sper, urmate dealtele. Cum încă maitrăim în era Navigatoru-lui, îi urez lui Inimă Reavînt bun la pupă! (august2011)

Inimă rea...Continuare din pagina 14


Lucian Gruia

Structural, tempera-mental, prin educaţie şivocaţie, Alexandu Cio-cioi aparţine valorilortradiţionale româneşti,în care precumpănescmorala şi religia creştinăortodoxă. Din aceste mo-tive el respinge postmo-dernismul ironic şidemolator al valorilortradiţionale, practicatastăzi de majoritateapoeţilor generaţiilorsfârşitului mileniului IIşi începutului mileniuluiIII, sub oblăduirea rân-jetului satisfăcut al criti-cilor notorii. Departe delumea dezlănţuită, auto-rul îşi şlefuieşte versurilecu migală orientală, re-nunţând la încrâncenă-rile balcanice inutile. Odovedeşte recentul săuvolum de versuri, ZBO-RUL DIN CLEPSIDRĂ(Ed. EX LIBRIS, 2011).Deşi inapetent la epatărişocante, Alexandru Cio-cioi urmăreşte inovaţiilestilistice moderne, adap-tându-le fondului săutradiţional. Complexita-tea liricii sale, publicatăpână în prezent în cincivolume, poate fi anali-zată prin două aspecte.

1. Ataşamentul la tra-diţiile patriarhale autoh-tone

Pentru AlexandruCiocioi cuvintele au va-loare numai dacă suntfolosite cu sinceritate însprijinul adevărului:„Doamnelor cuvinte! /atâta timp / cât nu staţi /cu adevărul la masă, /cât refuzaţi / culoareainimilor voastre / să nuvă împodobească trupul,/ noapte lungă / şi multăceaţă va fi!”

Din acest motiv etic elrespinge demagogia po-liticienilor veroşi şi ve-nali, înscăunaţi înfruntea ţării

după lovitura de statdin decembrie 1989: „Dela etajul întâi al unei lo-zinci râd sticlele îngro-pate în gheaţă şiîmprejurul mesei, culo-rile stau în poziţie dedrepţi, purtând în buzu-nare arginţi şi multevorbe cumpărate şi aşe-zate în rânduri de umi-linţă şi frică.”

Dacă în volumele:ULCIORUL DIN CU-VINTE şi FÂNTÂNA-RUL DE VORBE,simbolurile nobleţii ţără-neşti sunt fântâna de po-menire şi ulciorul (aici însensul că poetul este un„fântânar de vorbe”, iarapa fântânilor săpate deel, poemele, adună, spreaducere aminte şi imor-talizare, imagini alelumii noastre efemere),în volumul ZBORULDIN CLEPSIDRĂ, sim-

bolul dominant este, nuîntâmplător, poarta.

Acest simbol are pu-ternice conotaţii ontolo-gice. Prin poartă se trecedintr-un nivel existenţialîn altul şi chiar dinlumea aceasta în lumeacealaltă. Poarta repre-zintă orificiul de trecereal unei clepsidre. Jumă-tatea superioară esteconcretă, plină de o mul-ţime de probleme, gân-duri şi idei înghesuite,frecându-se, obstrucţio-nându-se unele pe altele.Partea inferioară repre-zintă o eliberare, un zborpentru stările trecuteprin orificiul clepsidrei.În această jumătate sedecantează pezia lui Ale-xandru Ciocioi, de undenumele volumului, ZBO-RUL DIN CLEPSIDRĂ.Trupul porţii este încrus-tat cu simbolurile exis-tenţei: „Poarta are peinimă / soarele copilăriei/ iar în jurul lui / cerul /de funie împletită /lângă florile primare /

ale drumurilor. // În-lăuntrul porţii / născăto-rii de semn / afară /veacul viu / făcător destatui.”

Poemele în proză,puternic metaforizate,pline de sugestii şi mis-tere evanescente, emanăun parfum aparte. Tex-tele încep persuaziv cuformula „Am uitat să văspun...” (similară celeicu care se deschid bas-mele: „A fost odată ca ni-ciodată...”), ca şi cumautorul ar fi omis cevaimportant, iar prinaceastă şoaptă, cititoruleste provocat să ciu-lească urechile. Iată unexemplu în care atitudi-nea civică a autorului seradicalizează în faţa ple-cării masive a populaţieinoastre active la muncăîn stăinătate, fenomencare poate primejduicontinuitatea tradiţiei:„Ne pleacă părinţii, şi-nurma lor tăcerile joacăsolemn un dans de în-toarcere la bradul denuntă a cărui vis rămâneîmpăiat, fără putinţa dea fi datină şi ţipăt deprunc laolaltă. (...) Nepleacă părinţii! şi copiiîmbrăcaţi în gesturi stră-ine cutreieră străzile încorăbii aproape oarbe,uitând cine sunt şi dacădin inima lor se maipoate naşte o casă!”

2. Experimente mo-derne grefate pe fondultradiţional

Tentaţia experimen-talistă a poetului Alexan-dru Ciocioi s-amaterializat în câtevapoezii vizuale, caligra-fiate în forme geome-trice, publicate învolumul FÂN-TÂNARUL DE

Alexandru Ciocioi

Zborul dinclepsidră

�

Lucian Gruia Alexandru Ciocioi


VORBE (amin-tim între pionie-rii acetei formule

lirice pe Apollinaire, cucelebrele sale „Calli-grammes”). AlexandruCiocioi uzitează în cali-grafiera câtorva poezii,de următoarele forme:stâlpul de poartă alcătuitdin două romboedreasamblate vertical, cuplualcătuit din două jumă-tăţi ovoidale, lacrima,triunghiul dreptunghic,pătratul, triunghiul isos-cel, lumânarea, scara etc.

În ZBORUL DINCLEPSIDRĂ aspectelemoderne se regăsesc înversul liber şi în tematica

actuală, desprinsă dincotidianul precar/anost.Momentul actual nu estepropice poeziei. Iată cumapare astăzi poetul: „L-am văzut dând deoparte/ frunze amare de nuc /şi cu zâmbetul / lipit deinimă / intra / în azilulde vise.”

***Volumul ZBORUL DIN

CLEPSIDRĂ reliefează as-pectele multiple ale perso-nalităţii autorului.

Apropiindu-se detoamna vieţii, AlexanduCiocioi ne transmite unemoţionant testamentulliric:

„Am să stau pe-aici /

o vreme / şi-un cuvântsă-mi fie / casă / iar cândziua mă va / geme / ams-aleg singur / o masă /şi pornind pe drum / degene / să vă scriu piatră/ aleasă / pentru casadin / mireasă! // Am săstau pe-aici / o vreme /tot ascuns printre /poeme! (Printre poeme)

În concluzie, Alexan-dru Ciocoi este un poettradiţionalist în esenţă,pentru care sacralitateauniversului a devenitaxiomă iar talentul poe-tic, expresia haruluidivin. Cu toate acestea,autorul rămâne deschismodernismului şi pro-

vocărilor inovaţiilor debun simţ, aduse de expe-rimentele literare.

De la volum la volum,lirica sa a evoluat spreexpresia metaforică şisimbolică revelatorii.Putem afirma că la oraactuală, Alexandru Cio-cio este un poet autentic,care şi-a creeat un stilpropriu, original. Since-ritatea expresiei, limpe-zimea imaginilor liricefac casă bună cu umanis-mul său cald.

Poezia, reprezintăpentru Alexandru Cio-cioi, o modalitate de aface lumea mai bună şimai frumoasă.

Toamnă fără iluziitrec vânturi prin sângepăsările ciugulesc timpultoamna coboară prin frunzecolorând sufletul săraccu triste îmbrătişări

pietrele respiră în striaţiiaerul umed de ploizidurile cu detalii barocedin pieţele vieţii noastrecheamă lumina între îngerinoaptea fuge speriatăca un soldat în tranşeeşi cheamă noroculsă tragă de sforile asfinţitului

întruparea în tăcerecrucea catedralei sparge noriinicio ploaie nu va mai cerne iluzii

ÎntâlnireaSimt cum se rostogoleşte întunericulse stinge sub paşi.Dunga orizontuluiîmprăştie flori de lumină,irizări pe obrazul cerului,răsăritul.

Bat cuiele înroşitela osiile anotimpului,să nu-i fugă roţilede povara aşteptării,pe pantele aprinsede dragostea ta.

Se întoarce timpul,pe partea sa nevăzutăşi curge destinulpeste pragul uşii în odaie,flacără fără umbre,pînă cănd prin întunericul tăuse scaldă îngerii,fără să-şi ude aripile.

Îţi aşteaptă întâlnireacu tine însăţi.

Vreau să văd plecareaNu-mi acoperiţi ochii cu întuneric, acoperiţi-i cu lumină! Vreau să privesc înochiul lui Dumnezeu; să-l chem în interiorul sufletului, cu cerul său cu tot, să-l simt cum face paşi mărunţi şi strânge din dinţicând nu-i convine. Zideşte mereu cuvântul, se plimbă ca un necunoscut, prin locul păcatelor brute, încercând nu să le ştergă, ci să îndrepte filonul spre adevăr. Cu fiecare gest, cu fiecare faptă, pregăteşte călătoria din întuneric spre lumea divină.

Nu-mi acoperiţi ochii cu moarte, vreau să văd plecarea, în tăcerea luminii.

Poeme de LleluNicolae Vălăreanu

�


VisareMă aduni într-un descântec

Mă întâmpini doar în visFaci s-aud divinul cântecDintre porţi de Paradis.

Te faci ploaie de suspineŞi eşti vânt răcoritor

Ce mă poartă către tineÎn abisul plin de dor.

Chipul tău, întruchipareA chemărilor apuse

N-are ochi, nici nume n-areNumai taine nepătrunse.

Sprijin fruntea, obosităDe privirea-ţi fără ochiŞi te las din nou spăşită

Să-mi descânţi ca de deochi.

Te-am găsit făr' să te cautÎn Miracol te descopăr

Şi-ntr-o muzică de flautEu, cu tine mă acopăr.

Şi-nvelită doar cu tineNoaptea asta-ncerc să dorm

Somnul dorului din mineCel mai lung şi dulce somn.

RugăminteAstăzi voi merge-am decisSpre orizonturi deschise

Din magazinul de viseSă îmi mai cumpăr un vis.

Nu mai am bani nici de paineDar îmi permit să visez

Soarele să mi-l aşezÎn dimineţi şi în mâine.

Nu pot s-adun lucruri deşarteVisarea e tot ce mai am

Mă-mbrac în acest amalgamÎn drumul ce duce departe.

Depun toata viaţa simbriaÎn contul din suflet deschis

Bănuţi ca să-mi cumpăr un visŞi ca să-mi trăiesc nebunia.

Şi de-aveţi răspuns la-ntrebarePe unde găsesc azi deschise

Mai noi magazine de viseSă-mi scrieţi vă rog o scrisoare.

Închisoare de luminăAzi din raze lungi de soare

Şi plămadă de zenitNaltă, dalbă închisoare

Tu, zâmbind, mi-ai construit.

Şi privesc printre zăbreleMelancolică, străină

Cum plutesc visele melePrintre raze de lumină.

Chiar de-i plină de lumină,Raze dulci, ameţitoare,Eu sunt tristă şi strainăÎn această închisoare.

De mi-i sete, de-s flămândăCu cauşul palmei tale

Mă hrăneşti, cu-alură blândăŞi-mi faci pat din moi petale...

Dacă tu ai înţelegeDacă te-ai opri puţin...N-ai trăi-n fărădelege

Şi-ai şti că nu-ţi aparţin.

Şi în loc de închisoareFie ea, toată lumină,

Mi-ai da aripi să mă zboareCătre zarea cea senină.

Mângâierea ta mi-e lacăt,Patul de petale, chin...

De-ai privi, măcar în treacătOchii mei, măcar puţin....

Ai lăsa deschisă poartaDe la dalba închisoare

Şi-ai lăsa să-mi curgă soartaPrintre razele de soare.

De voi vrea să-ţi fiu visareDe-mi va fi de tine dorN-oi alege o-nchisoare

Unde blând, m-ajuţi să mor.

Nu-ţi clădi tu fericirePe-a mea moarte, egoistŞi din prea multă iubireNu m-opri să mai exist...

Lasă-mă să zbor, iubiteSfarmă gratii, închisoare,

Să respir printre ispiteExistenţa-mi trecătoare.

Şi de-o trece fără tineViaţa mea, prin universUită-mă te rog, mai bine

Şi trecutul fie şters.

Te-oi ierta, de îmi vei cereŞi voi transforma în vis

Condamnata-ţi mângâiereCe-n lumină m-a închis.

Sete de culoare

Şevalet de-un alb sălbaticAşteptând culori promise

Să le-aşeze un lunaticCu-a lui pensulă de vise.

Asta sunt şi sunt o boareDe zbor dulce şi curat

Plângând dorul de culoareŞi căldura de bărbat.

Să iubesc în roşu foculŞi-n albastru nebunia

Să mai am tânjit noroculSă-mi fac bleu melancolia.

Trupul meu supus aşteaptăRochii verzi şi arămii

Sufletul un vis deşteaptăSă-l pictezi când o să vii.

Pe o muzică de mare,Valuri ce se sparg de ţărm

Aş îmbrăţişa culoareNenorocul să mi-l sfărm.

Cer senin albit de noriiDin zenit, asta sunt euSunt datornică culorii

Pânză pentr-un curcubeu.

Şi îmbrăţişez cu seteToată roua de pe flori

Mi-mpletesc zâmbind în pleteMelodia de culori.

P o e m e d e V a l i Z ă v o i a n u - S p a n i aEvadare din magazinul de vise


Dorel Schor

În materie de artă,surprizele sunt nume-roase. Unele sunt plă-cute, altele dimpotrivă.S-a întâmplat să ajung laexpoziţia unui numefoarte circulat şi să plecdezamăgit de cele vă-zute. Alteori, dimpotrivă,am descoperit un artistmai puţin cunoscut culucrări remarcabile. Estecazul pictoritei MarinaPurcea, aflată la prima eiexpoziţie vernisată în Is-rael, în oraşul Rehovot.Expoziţie intitulată „Am-prente“.

Artista mărturiseşte,într-un credo firesc, călucrările ei sunt inspiratedin natură, dar că nu in-tenţionează să copiezenatura. Ea renunţă la de-taliile nesemnificative,preferă simplificarea, ge -ometrizarea, abstractiza-rea. Lucrează cu sim -boluri. Performanţa eiconstă în sublimareaacestor simboluri în stăriemoţionale, redescope-rind cu voluptate for-mele fundamentale alefrumuseţii.

Marina Purcea a ab-solvit secţia de graphicdesign a Academiei deArte Frumoase „NicolaeGrigorescu“ din Bucu-reşti. Aceasta explică

desigur unele particula-rităţi: ariile focalizate,numărul restrâns deforme şi de culori, efec-tele de textură, de per-spective (multiple sau…lipsa), de umbre şi delumini, fondul pseudo-mozaical. Unele lucrărisugerează frumoase ta-piserii, marcate de dis-crete influenţe folcloricesau simboluri moderne,dar cu evidentă marcăoriginală.

Pictoriţa doreşte săsurprindă „tot ce-şi lasăamprenta pe retină şi su-flet“.

Să surprinzi totul egreu, poate de aceeadânsa îşi încearcă pute-rile în stiluri diverse,creează, experimentea -ză, inventează. Experi-

mentul cubist, abstractul

geometric, expresionis-

mul convenţional sau nu,

subrealismul îngemănat

cu simbolismul fac în

„opera omnia“ casă bună.

Şi nu lipsesc aluziile con-structiviste sau de op-artpână la o vedere stereos-copică. E interesant săconstaţi performanţa de

a sugera mişcare, tranzi-ţie, schim bare, distanţăcătre o destinaţie în caredomneşte muzicalitate,frumuseţe senzuală şi es-tetică.

Marina crede în ma-teria vizuală, în elemen-tele decorative, în fan -tezia naturii completatăşi îmbogăţită cu cea a ar-tistului. Stilul, în ciudatuturor influenţelor po-zitiv asimilate, se decan-tează descriptiv şi liric,ca o replică individualăinconfundabilă. Aparen-ţele naturale, deveniteemblematice, se com-bină cu elemente de rea-lism magic realizând oviziune utopică, un uni-vers de sine stătător.Pentru că, inversândecuaţia, Marina Purcea,chiar ne bucură sufletulşi retina.

Marina Purcea

ne bucură sufletulşi retina


Johnny Răducanu

� Cred în Duke Ellin-gton, în John Coltrane şiîn Louis Armstrong. Înjazz, Armstrong e Beet-hoven.

� Când mă uit în jurşi văd câţi ignoranţi secred specialişti, îmi dauseama că numai un partde-al meu face cât tot ceştiu ei. Ce talentat sunt!

� Odată, la Paris, unindian cu turban mi-aghicit în palma că o să fiucineva important.

� Aş fi avut veleităţide gangster. Nu de găi-nar, ci de gangster justi-ţiar. Azi, nici mitocaniinu mai sunt ca altadată.Pe vremuri mai citeaucâte-o carte.

� Pe mine m-au vio-lat fetele, aşa mult le-amiubit. Pentru ele mi-amdat şi camasa de pemine. Am fost îngăduitorchiar şi cu cele care mi-au făcut rău.

� Îmi plac femeile in-teligente şi emancipate.N-am găsit până acumfemeia vieţii mele. Tot-deauna a fost o aurorăfalsă şi am închis ochii.

� Într-o relaţie decuplu, totul e să ştii săumpli găurile din caşca-val. Niciodată nu-i poţioferi celuilalt totul. Eu oîmping să mearga şi laaltul.

� Nici o fată inteli-gentă, deşteaptă şi e -mancipată nu e uşă debiserică.

� În Suedia m-amculcat pe rând cu bunica,cu mama şi cu fata de 14ani care dormea cu poza

mea sub pernă. Strigausuedezele după mine„You’re a fucking man!”.Nu mai era nimeni deculoarea mea pe-acolo.

� În casa mea n-a in-trat nicio proastă. Dacă aintrat proastă, a ieşitdeşteaptă.

� La mine uverturilesunt frumoase, nu f.......Într-o zi mă pusesem înpat şi voiam să mă odih-nesc; ei i s-a făcut chefde dragoste şi, în timp cefaceam amor, a luat Ro-mânia Literară şi a înce-put să citească. Am văzutce face şi-i stiam şi rit-mul de citit. Şi ii zic: „Aiajuns la pasajul ălaunde George Călinescuspune că există câtevaipostaze în care poţi sănegi adevărul? La careeşti, la prima sau la adoua?” Atunci gagica aexplodat, a aruncat zia-rul şi a sărit pe mine ca ohienă.

� Un copil?! Nu credca mi-aş fi dorit. N-amvrut sa intru în progra-mul naţional de multipli-

care a rasei.

� Când am înţeles deunde porneşte toatăesenţa muzicii lui Beet-hoven, am avut o erecţie.

� La 20 de ani iubireaţi-o decid altii. La 30 e oconfuzie, din care uneorise mai nasc şi copii. La50 de ani începe să seapropie de adevăr. La 76de ani... nu mai e nici oiubire. Am iubit până lavârsta asta şi a iesit unc...cat. Acum am doar re-laţii.

� Politica nu mi-aplăcut niciodată. Cedracu’ să-mi placă la ea?!

� Iliescu mi-a dat odecoraţie şi m-a făcut ca-valer. L-am întrebat laureche în timpul ceremo-niei la ce e bun ordinulăla. „Pai, când o să mori,o să se tragă trei salvede tun.” „Mă c..c pe ele desalve!”, i-am răspuns.

� Daca e ceva ce re-gret în viaţa asta e că n-am putut să arunc în aercomunismul. Şi ce e şimai jalnic e că nici acum

nu pot.

� Sunt împotriva răz-boaielor, dar sunt totuşide acord cu americanii.

� Modestia e lucrumare. Eu m-am îngâm-fat la bătrâneţe. La 40 deani se spunea ca sunt celmai bun contrabasist dinEuropa şi mi se urcase lacap. Orgoliul nu mergemână în mână cu arta.Inspiraţia nu vine decâtpe suflet curat, ca într-un lan de grâu unde vân-tul aruncă doi-trei maci.

� Cea mai bună lecţiepe care am învăţat-o estesimţul măsurii. Exceselesunt pentru acasă, întrepatru pereţi.

� Nu mă duc la bise-rică, dar cred că existăDânsul. Dânsul chiar mi-a dat voie să-i înjur pepopi, fiindcă am spus căsunt din armata Lui, undea fost şi Beethoven gene-ral şi am primit derogaresă cânt şi cu muzica measă împac oamenii.

� Niciodată nu m-ainspirat nimic altceva săcânt, decât femeile. Cândcânt, fiecare notă e ero-tică, e o iubire care sedescarcă într-un final, caîn amor.

� Să nu credeti căîna intea morţii m-au a -pucat găinăriile. Sunt înperfecte facultăţi minta -le. Ţineţi minte că toţiar tiştii care au ceva despus au încontinuu, indi-ferent că şi-o exprimăsau nu, obsesia f...tului.Vorbitul meu e o formăde libertate. De fapt, vor-bele mele sunt doar niştemargini care echili-brează un conţinut ex-trem de subţire.

Ce am învăţat


Al. Florin Ţene

Poezia este „timpul”izvorât din spaţiul unuiimpuls ritmic de exis-tenţă. În acelaşi momenteste un loc al metaforei.Fiindcă, în aceste condi-ţii, metafora caracteri-zează gândirea poetică,fiind fundamentul aces-teia. Câmpul magneticcreeat de metaforă arepropietatea de a coor-dona semnificaţiile. Ast-fel, prin metaforă serealizează inspiraţia poe-tică ca expresie a gândi-rii. Poeţii de mareanvergură au intuiţia dea organiza metaforeleîntr-un sistem, creând oprofundă gândire poe-tică, cu un bogat fondmetaforic. Când abor-dăm universul uneiopere poetice, scriem defapt despre forţa cu carepoetul a ştiut să-şi con-struiască paleta sa de în-ţelesuri, subînţelesuriînglobate într-un sistemde semnificaţii, de speci-ficitatea sa, deci despremetafora sa.

Esenţa filozofică, launii poeţi profunzi, seaflă în câmpul metaforic.Când poetul este el în-suşi, adică în metaforă,se realizează o aparte-nenţă intimă, de profun-zime la Idee,într-ununivers al conştienţei şiinconştienţei. Metafora

este de sorginte filozo-fică. Un tot filozofic şiliric, inseparabil, se rea-lizează. O impresie deatemporalitate se reali-zează prin metaforă cândrealitatea imediată esteaparent respinsă deaceasta. Gândirea poeti-zantă este dată de meta-fora întâmplătoare, cândnu se constituie într-unsistem metaforic. În poe-zie metafora este o nece-sitate, dar şi semnulconştiinţei creatoare. Unritm metaforic există lafiecare poet autentic,specific fiecăruia. ŞiEminescu îşi are ritmulsău metaforic, însă, dife-rit de cel al lui Alec-sandri, Blaga, Stănescu,Virgil Mazilescu.

Universul poeziei estecreeat de sistemul meta-foric .Prin poezia luiEminescu, sau a luiBlaga, a lui Nichita Stă-nescu, se creează impre-sia că se evidenţiază odisjuncţie metaforică,adică o mobilitate a poli-lor în câmpul metaforic,o glisare de sensuri. Prinmetafore Lucian Blaga arecompus Spaţiul şiTimpul. Blaga efectueazăînsă o dublă lucrare: elnu numai că pune în evi-denţă metafora ca o ce-lulă poetică sensibilă, cişi ca o celulă sensibiliza-toare, prin incantaţia decuvinte. Însă nu abun-denţa de metafore im-primă forţă unei operepoetice, ci organizarea

metaforelor, atâtea câtesunt, într-un spaţiu desemnificaţii.

Prin metafore seesenţializează o realitate,se realizează o glisaredintr-un spaţiu şi timpdeterminat spre o zonă atangenţei imaginarului şirealului. Am puteaspune că acest transportse duce spre mit, căciacesta are în sine raţio-nalul ca domeniu filozo-fic şi imaginarul cadomeniu poetic. Astfel,prin această structură ametaforei ,poemul se în-carcă cu semnificaţii dememorie a existenţei,aşa cum orice mit este oistorie (memorie) despresine a umanităţii.

Stilul unui poet tre-buie dedus din consec-venţa sa la sistemul desemnificaţii care, înfinal, îl defineşte. Acestfapt înseamnă păstrarearitmului său iniţial. Dinpăcate, rareori judecăţilede valoare făcute de cri-ticii de poezie se fac dinsistemul metaforic res-pectiv asupra acelui sis-tem. Marea poezie estefactorul inestimabil alviabilităţii unei culturi,cum şi al maturităţiisale, aceasta stă subsemnul ritmurilor dis-tincte, de existenţă ini-ţiate şi fundamentale.Poetul aparţine poezieisale în virtutea faptuluică el şi-a contopit exis-tenţa sa cu opera poe-tică. Chiar dacă prin

aceasta nu descoperimîntocmai Omul, însă,descoperim şi înţelegemo esenţialitate umanărăsfrântă în destinulcreatorului. Actul creţieipoetice este o angajare laInfinit, iar poetul, con-ştient de lucrarea sa, nuva putea niciodată să fiesuspendat într-un punctimobil, ori în zona con-fortului intelectual, adicăîn spaţiul trăirilor do-bândite pe calea ideilorrecepţionate. Marea au-tenticitate eminescianăîşi are aici una dintre ră-dăcinile sale.

Opera poetică auten-tică este o intervenţie înAbsolut, o sinfonie ce vi-brează în spaţiu şi timpdefinită la Spaţiu şi timpinfinite, ea este, în fie-care Timp al său, o struc-turare ce tangenţiazăfilozofia implicată, a no-ţiunilor fundamentaleale existenţei. În măsuraîn care poetul răspundeîn existenţa sa despreexistenţă, avem clar rit-mul interior al opereisale. Acesta, adică rit-mul, nu este cadenţare,ci o esenţă, un ritm ceexprimă o intimitate spi-rituală cu poetul, princare cititorul este sensi-bilizat, apropiindu-l deceea ce rămâne inefabil,adică esenţă. Poetuluipoezia îi devine o inte-riorizare şi o interioritatenecesare. Dacă pentruMazilescu, poezia esteun fel de expulzare aeului, pentru Stănescuea este o adâncire a sine-lui. Dar, pentru amândoisistemul gândirii poeticedisimulează realitatea,

Metafora ca ritm algândirii poetice

Continuare înpagina 29


Octavian Mihalcea

În cartea lui FlorinDochia, Elegii de pestrada mea, apărută laEditura Premier din Plo-ieşti, actul trăirii esteabordat aproape tote-mic, paradigmă situatăîntr-o permanentă con-fruntare cu precara starede fapt caracteristicămundaneităţii. Filonulstenic nu poate fiinţafără a fi supus marilorîncercări. Lupta cu nega-tivitatea istoriei e presă-rată cu momente dificile:M-a umplut într-atâtaîncât acum sunt golit pe/ dinăuntru precum nu-cile seci de / octombrie,precum o caroserie de /automobil predată la de-pozitul de fiarevechi.(Prima elegie de pestrada mea). Pericolulînstrăinării planeazăperpetuu asupra firelorde iarbă imberbe. Deşiaşteptările sunt mari,realitatea nu poate con-cura filonul romantic alapuselor vremuri, acumde găsit doar în vise: Nicimierla nu se va tângui înteiul stingher din faţa /ferestrei, ci doar niştevrăbii obraznice mă / vortrezi la patru dimineaţăînainte ca / soarele să seuite peste dealul dinzare. (A treia elegie de pe

strada mea). Sunt lovi-turi de care chiar nu tepoţi feri, flagelări carac-teristice condiţiei de par-ticipant direct larealitatea străzii. Cău-tăm refugii, spaţii pro-tectoare, salvatoare: Eun păpuşar undeva carene joacă zilele ca pe nişte/ răni care se-nchid afarăşi se deschid / înăuntru.Mie îmi aduce uneori unmic / paradis al memo-riei stinse în care adorm/ ca un prunc. (…) Apoiîmi astup gura cu pă-mânt şi mă ascund sub /rădăcinile teiului de din-colo de fereastră (A patraelegie de pe strada mea).Ecouri bacoviene înso-ţesc acest elegiac peripluiniţiatic, propus de Flo-rin Dochia , pe un impre-sionant teritoriu alhipersensibilităţii: Dacăatrage fluturii, viespile,ţânţarii şi / muştele ia-răşi nu e de mirare căcisunt / câţiva tei în oraş,iubito, tocmai pentruasta / am venit să-ţispun, pe trotuare, subploaia / de vară, florilelor se descompun, e unul/ dintre aceştia chiar lafereastra mea (Elegia acincia - magnetica). Pie-sele albe, împreună cucele negre, contureazăimaginea après la lettre aunui simbolism tuşant.Poetul extrage din viaţăatât strivirile, cât şi lu-mina, recompunându-leoniric. Totul sub tămă-duitoarea privire aochiului sacru, simţit un-deva aproape. Versurilededicate poetului şi tra-ducătorului Baki Ymeri

invocă elegant seraficulfeminităţii, împreună cuîntrega atmosferă in-ubliabilă ce ţine de acestplan existenţial, privile-giat. În contrapartidă,întinarea ce se etaleazăla colţul străzii: Albertoîmi scrie din Kosova luică acolo are fete / fru-moase ca o câmpie decăpşuni. (…) Alberto!Adu wilhelminele şi sa-bilele, că aedul e orb / şiuituc. Vecinul de augustse preface în / eunuc. În-chid ferestrele. Atât maiapuc. (A şasea elegie depe strada mea). Parcăvedem plutitoare perso-naje chagalliene, cobo-rând spre eclectica viaţăcare se vieţuieşte, vorbalui Matheiu. Ecouri dinatmosfera dramatică alui Shakespeare defi-lează pe strada lui FlorinDochia, pe lângă bine şirău. Unele elegii suntbrăzdate de sugestivepasaje cu muzicalitateaparte, ca nişte stemeperene care, chiar dacăîn amurg, vor fi mereustăpânitoare: (I walkalong the street of sor-row The Boulevard of /Broken dreams Wheregigolo and gigalette Can/ take a kiss without re-gret So they forget their/ broken dreams Youlaugh tonight and cry /tomorrow When you be-hold your shattered /dreams And gigolo andgigalette Awake to fiind /their eyes are wet Withtears that tell of brocken/ dreams) (A noua elegiede pe strada mea sau tre-cea senină babydia). Din

păcate, opacitatea apar-ţine jocului existenţial.Unui zid îi urmeazăaltul. Fiorii extincţiei potgenera stări abnorme,dereglate. În stadiulacesta se naşte melanco-lia, în jurul luncilornoastre, lângă sufletelenoastre dornice să fie iu-bite. Exteriorul nu în-deamnă, de cale maimulte ori, la gânduribune. Rătăcirea esenţeieste pericolul majordintr-un tablou al maxi-mei clarobscurităţi: Rea-litatea de afară teîmbracă în crepuscul şi-n / cenuşi vechi, te înfră-ţeşte cu umbrele, chiar /cu umbrele tale, pe carele-a adunat în fiece / zi,la fiece ceas, de când teştie pe lume şi / le-ai as-cuns într-un loc secret (Aoptsprezecea elegie de pestrada mea). Ambientuldevine copleşitor şi in-cendiar. Chiar şi spaţiulevadărilor în vis estecrispant, pentru că Din-colo de geamul întunecate un întuneric şi mai /mare, în care se prăbu-şesc rând pe rând / cas-tele din cărţi de foc(Elegia 21). Marile aştep-tări, odată cu trecereavremii, se transformă înample peisaje iluzorii.Nebănuite, şi totuşiamar ştiute, se arată a ficăile istoriei. Este relie-fată liric strivitoareatraumă reprezentată decomunism. Tragică starea umanităţii. Anxietateacreşte în intensitate, iu-birea reprezentând a -proape singura cale dee vaziune dintr-un spaţiuce ostracizează: Uneoricoşmarurile rulează înculori vii, în haine/ subţiri, transpa-

Strada înaripată

�


Nicolae Bălaşa

În timp ce am lecturatvolumul „Paraidis, lite-ratură de cuţit”, autorLiviu Andrei, volum apă-rut la Ed. Aius, 2011, şiprefaţat de către TiberiuNeacşu, mi-au trecutprin minte multe. Evi-dent, mi-am pus, ca şiautorul prefeţei, uneleîntrebări, însă nu m-amlăsat sedus de un anumetip de autointerogaţie,cătă vreme din paginilecărţii, „o lume” creionatăabil îţi sare în ochi şi nuîţi dă pace mai abitir caoglinda fermecată care

ţine morţiş să îţi araterealitatea, de aici, deoriunde, de acum saudin tot timpul. Tranşant,în cărţile sale, Liviu An-drei stă sub semnul stilu-lui şi al comunicării. Amsă încep cu a doua trăsă-tură, nu pentru că ar ţinede domeniul evidenţei, cipentru că, vreau sau nu,trebuie să dau cumvadreptate celor de la PaloAlto, California, caresusţin cu încrâncenarecă „totul comunică”. Ofac însă nu fără a leaminti faptul că, celpuţin la nivel artistic, opagină de carte, în cazulvolumului numit maisus, cu prisosinţă, repre-

zintă tulburătorul traseual trăirilor şi zbaterilorîntre idei şi cuvinte.Problema, la volumulpus în dezbatere, esteînsă, nu atât de comuni-care luată separat, cât deînţelegere ca parte a an-samblului, şi asta doarpentru faptul că, în gene-ral, în comunicarea inte-rumană, realizată cuajutorul limbajului, încomunicarea verbală,cum se spune, cotidianăsau în forme elevate şispeciale (precum în vo-lumul Paraidis, litera-tură de cuţit), seîntâlnesc o serie de feno-mene care pun dificileprobleme (evident, deînţelegere). La generalvorbind, în toate tipurilede comunicare, dar maiales în aceasta de tip ar-tistic, pe lângă fenome-nele de ambiguitate şivaguitate, se găsesc celecare ţin de vorbirea indi-rectă, de aluzii, de suge-stii, de suspiciuni, dediversitatea figurilor şitropilor (metaforă, me-tonimie, sinecdocă, iro-nie), de comunicareaprin figuri retorice ale tă-cerii şi ale jocurilor delimbaj, de implicăturileşi explicăturile, prezenteinevitabil în orice procescomunicaţional şi, defapt, de folosirea între-gului arsenal al figurilorstilistico-retorice. Dacă

la toate elementele enu-merate anterior, ele-mente bine plasate înacest volum de proză,mai adugăm gesturile,postura, vestimentaţia,poziţia spaţială, contex-tul de exprimare al per-sonajelor, înţelegerea nejoacă şi mai mult farsecâtă vreme Liviu Andeiculege banalul cotidian,banal pe care, pe de oparte, îl esenţializează,iar pe de altă parte, îlexistenţializează, chiardacă lumea textului săueste o lume a dezorientă-rii umane. Această lumecreionată de autorul vo-lumului, comunică (îninteriorul său) şi se lasăcomunicată (la nivelultextului, prin interme-diul cuvântului-incizie),pentru a releva, uneorifie şi numai la nivel in-tuitiv, mediul în care şiprin care se produc toatefaptele şi evenimentelesociale. Ori de aici, ma-rele pas făcut de cătreautor spre structurile on-tologiei umane asupraunui segment de popula-ţie doar sugerat literar lanoi, la români, de cătreEugen Barbu şi încă vreoalţi câţiva autori. Iar casă faci ontologie la nivelartistic, îţi trebuie ştiinţăde carte structurată axio-logic, ştiinţa de a comu-nica, şi stil. Stil pentru aieşi din rând, pentru nute lăsa amestecat îngloată, în curent, dupăcum delicat spun specia-liştii, locul unde cu greuîţi păstrezi identitatea.Câtă vreme paginile căr-ţilor sale conving, în-seamnă că Liviu Andreiare la îndemână celeenumerate anterior, dinplin.

Comunicare şi stilpentru o lumea destrămării

rente, te ademe-nesc cu / chipuri

de prinţese oarbe, cuflăcări violet / pe comoridispărute de mult în ni-sipurile / mişcătoare.De aceea vin şi te întreb://Cum e soarele pestrada ta, iubito? (Elegia22). Pare că suntem pri-zonierii unei fortăreţeglobale ce ne dominătrăirile. Ecoul traumati-zantei realităţi propriiscrierilor lui BrunoSchulz, Prăvălia de scor-ţişoară şi Sanatoriultimpului, transportămulte parabole în re-marcabilele Elegii de pestrada mea. Asistăm laetalarea unor ipostaze

poetice dificil de clasat,rodul maximalelor fugiîn imaginar: Prinţesamării de sare vine cusabia duhului şi-mi/mângâie rănile.Sunt în stare de joc.Plaja/mi se întinde subpiele ca o platoşă/inte-rioară. Ceva trebuie sămă apere de/răul as-cuns în carne. Ceva ca ofurtună/sahariană în-gropând caravane după/caravane. (le bateauivre dans le cimetièremarin). Purtând diversemăşti, Florin Dochiarăsfoieşte astfel mareacarte a universuluitransfigurat.

�


Muzeul de Mineralo-gie Baia Mare a fost, re-cent, gazda unuieveniment monden şiinedit care a marcat naş-terea unui nou roman is-toric. Este vorba desprelansarea celei de a nouacărţi semnate de scrii-toarea băimăreancă Ma-rina Angela Glodiciintitulată „Nobleţea au-rului”. Lucrarea a fosteditată de Editura Uni-vesităţii de Nord dinBaia Mare şi a văzut lu-mina tiparului la Tipo-grafia Risoprint din ClujNapoca.

Moderată de ing. Eli-sabeta Fodor, Şeful Sec-ţiei de Mineralogie ainstituţiei gazdă, mani-festarea s-a desfăşurat în7 octombrie, începândcu ora 13 şi cu participa-rea unui public selectformat din muzeografi,studenţi, elevi, profesori,scriitori, jurnalişti şi iu-bitori de cultură. Într-oatmosferă de înaltă ţi-nută, au vorbit desprecarte Nicolae Scheianu,redactorul de carte, criti-cul literar Augustin Coz-muţa, istoricul LucicaPop, având în marea ma-joritate doar cuvinte deapreciere atât faţă denoul roman cât şi despreautoare.

„Despre această lu-crare pot spune că esteun roman istoric, bineconturat, ce cuprinde re-voluţia paşoptistă şi ofrumoasă poveste dedragoste ce s-a întâmplatîn Cavnicul anilor aceia.Este ceva aparte faţă decelelalte cărţi lansate deautoare care sunt biogra-fice. Este o lucrare acce-sibilă, uşor de citit şiprofundă, promovândvalorile umane şi acel«aur» al nobleţei care artrebui exploatat şi în ziuade azi. Cred că romanulva avea succes şi o felicitpe Marina Glodici pen-tru acestă frumoasăcarte”, a subliniat Au-gustin Cozmuţa.

„Aşa cum am maispus şi în prefaţă, roma-nul este o altă surprizăpe care ne-a făcut-o Ma-rina Glodici după ce ne-aînvăţat cu volumele deversuri care pot spune căsunt de o mare valoareîndeosebi cele religioase.Romanul acesta este opoveste de dragoste ro-manţioasă dintre unprinţ englez şi o nobilăromâncă din Ţara Lăpu-şului. El subliniază cănobleţea nu este numaicasta, onorurile şi averileci, îndeosebi puritateasufletească, dragostea desemeni, bunătatea fărăcondiţionare, puterea desacrificiu şi de dăruire

înspre oameni. Este ocarte frumoasă, accesi-bilă şi profundă şi o re-comand cu căldurătuturor”, a precizat Nico-lae Scheianu.

„Prin maniera sa ac-cesibilă şi totuşi rigu-roasă de prezentare aevenimentelor istorice,prin stilul narativ plăcutal desfăşurării destinuluiprincipal, autoarea tre-zeşte în mod voit, curio-zitatea de a cunoaştelocuri şi fapte din trecu-tul acestor locuri, de adescoperi “aurul noble-ţei” la generaţiile de altă-dată. Recomand cumultă căldură aceastăcarte. Ea nu trebuie să vălipsească din bilbiotecă”,a spus istoricul LuciaPop.

Printre cei care aufost la lansare s-a numă-rat şi băimăreanul VasileTătar care a completat înmod spontan şirul luări-lor de cuvânt. „Eu perso-

nal sunt foarte plăcutsurprins de această cartecare este singura scrisădespre Cavnic, oraşulmeu natal unde am ab-solvit liceul. Este foartebine că se promovează şizona aceea pitoreascăîncărcată de istorie in-clusiv cea a mineritului.La ora actuală, reprezen-tanţi ai societăţii civilesunt de părere că ar tre-bui să se redeschidă mi-neritul, pentru a puteadepăşi criza economică.O felicit pe autoare şi oasigur că mulţi căvnicariîi vor rămânea recunos-cători pentru acest fru-nos roman care cusiguranţă va atrage mulţiturişti în judeţul nostru”,a opinat Vasile Tătar.

Mulţumind pentruparticipare, Marina Glo-dici a ţinut să precizezecât de important este săavem un sistem de valoriadecvat pentru a puteacontura caractere care săgenereze relaţii socialearmonioase ce stau labaza colaborării şi a pro-gresului general. În în-cheiere, cei prezenţi aufost invitaţi să admiresuperba colecţie de floride mină a Muzeului deMineralogie care esteunic în Europa şi chiar înlume.

George ROCA prezintă:

Scriitoarea Marina Glodicia lansat romanul„Aurul nobleţii”

La Mulţi Ani 2012!


Romulus Robert Reuţ(Gusti Lugojanu)

Fie ca grijile tale de peste zi sătreacă mai uşor, fie ca sufletul tăusă fie mai senin, mai împăcat cutot ceea ce Bunul Dumnezeu neîncearcă în marea Sa Lucrare, dea forma pământenii cu chipul şiasemănarea Sa.

LA MULŢI ANI, români!...Lamulţi ani, Omule Bun şi simplu,harnic, mărinimos, iubit totodată!La mulţi ani: Fiilor, Taţilor, Buni-cilor, tuturor Femeilor Tale şi mi-nunatului Om ce coeexistăsimultan! La mulţi ani şi vouă ceicu gândirea logică, analitică, lim-pede şi repede curgătoare, Lamulţi ani, izvoarelor nesecate deape cristaline şi tainicelor dorinţiale sensibilelor percepţii diafane,a mrejei zilei de azi ce abia s-anăscut. LA MULŢI ANI, ţie: An-drei, Nicolae, Cristian, Ştefan,Vasile, Ion şi vouă tuturor! Să ră-sune vesele glasurile copiilor încolindele sărbătoreşti cu ameste-cul dangătului de clopote ce ves-tesc Măreţele Sărbători: a darului,a prinosului, a Miracolului Naşte-

rii Mântuitorului! Fie-vă zilele se-nine şi pline de bucurii nemăsu-rate, alături de succesele mărunteşi un pahar plin cu vinul înţelep-ciunii, să aveţi marea şansă a Bi-necuvântării cu multă sănătate,alese bucate pe mese şi impor-tante realizări. Fie-vă zilele se-nine, dimineţile pline demiresmele acestei minunatetoamne târzii şi gerul iernii blândşi trecător.

La mulţi ani, Bunule Om, uitătoate bulversările şi convulsiiletimpurilor, aprindeţi văpăi de dor,fie-ţi sacrosante şi idilice zilele şinopţile, fiecare răsărit de soare săîţi apară maiestuos în capul satu-lui, târgului, oraşului, capitalei. Lamulţi ani, omule! pentru ceea ce amai rămas de trăit din viaţa ta,viaţă destul de searbădă şi tristăuneori. La mulţi ani şi vouă: Du-mitre, Gheorghe, Toadere, Petre,Adriane, Radu, Marian, Florian,

Costică..., vouă şi familiilor voas-tre, zilele acestea să vă poleiascăcu argint şi Lumină calea minu-nată a faptelor voastre.

La mulţi ani şi acelora ce punraţiunea înaintea pierzaniei mate-riale şi să reînviem Spiritul Sfinte-lor datini, oblojind rănile adânci,supurânde ale neşansei vieţilorşubrezite de nevoi!

La mulţi ani, popor român deSfintele Sărbători ale Creştinătă-ţii!

La mulţi ani, Omule! Sărbăto-rile ce vin să-ţi aducă bradul -pomul vieţii ce-ţi îmbrăţişează curamurile-i veşnic verzi, tăcerile şineîmplinirile, ferindu-te de fur-tuni şi năpaste, de zbucium şi de-ziluzii, de toate relele pământuluişi să-ţi dăruiască Speranţa - izvorde bucurie, lacrimi de fericire, cu-loare şi parfum viselor, savoareaşi buchetul vinului băut din Graa-lul Înţeleptului sub oblăduirea Ce-telor de Îngeri!

La mulţi ani cu sănătate!Să vă dea Domnul tot ce doriţi,Zile senine şi fericite,La mulţi, mulţi ani să trăiţi!

LA MULŢI ANI,POPOR ROMÂN!

Grădina de piatrăÎn modestia sa, EL dis-de-dimineaţă,trezeşte parcă un murmur recede valuri înspumate; stârnind nisipul aspru,grebla Călugărului Zenniciodată nu tremură,niciodată nu se rupe,nici nu geme, şi nici nu greşeşte,nu-i niciodată altfel...Dar mai ales El, niciodată nu se plânge:de ploaie, de arşiţă,

de ninsori, de gerurisau de vântul sacru.Totul e tăcere, doar ELdă ritmul clopoţeilor de vânt.Orice unduire îi simte năpasta vieţii,precum amprenta Universului Celestce se îngroapă în nisipul moale -Grădina sa de Piatră Nemuritoare, se desfată!

Tortura ( vis straniu)m-au pus în genunchi, cerşeamdoar o gură de apăsimţea, cum de sete – limba mi seumflă şi crapă.M-au trântit, zgâriind pardosealaşi atunci am urlat – vreau doar o gură de apă!Mi-au dat să beau, apă murdară,curgând dintr-o cană spartă.Atuncea căzut m-am târâtafară la soarecăutând doar o gură de apă,

stârnind după minetoţi câinii de-odatătârând, am ajuns alăturichiar lângă apă,acolo în noroiul de unde vite se-adapă,cerşind umilit, cu mâniedoar o gură de apă...brusc, din somn m-am trezitcu faţa lividă,cu gura uscatăatunci am cerutdoar pentru mine, o canăcurată şi rece, cu apă!...

Poeme deRomulusRobert Reuţ


Melania Cuc

Una dintre poetelecontemporane cu am-prentă sigură pe paginade carte, Cristina Ştefaneste autorul ce-şi destăi-nuie de bunăvoie tainaprin care a ajuns să fieaproape de lumină şi să,,zboare,, ca o pasăre.Imaginar.

La urma urmei, fie-care dintre poemele au-toarei volumului de faţă,vine şi completează deta-liul acelui puzzle pe careun creator cu vocaţie îlpoartă în minte şi suflet,o viaţă.

Modernă în expresie,cu miezul liricii perso-nale coagulat în rocadeja stabilă a unei expre-sii culturale, poeta măr-turiseşte starea-i degraţie a împlinirii unuiom prin vibraţia inte-rioară. Elegante ca nistefregate caligrafiate peorizontul oceanului,orânduite în pagină, caun dans de nouri pecerul de „duminicăseara” - ori, doar eferves-cente havuzuri ce ţîşnescdin măruntaiele pămân-tului, aşa sunt poemeleadunate în volumul inti-tulat ,,Călătorie pe unciob de stea,, - o cartefrumoasă, mustind deviaţa cuvintelor înfrăţite-

n sintagmă.Cristina Ştefan este o

poetă care nu rispieştevocalele pentru că ardori să se audă. CristinaŞtefan deţine o discreţiedemult uitată de mulţidintre poeţii zilei de as-tăzi. Esenţa doar bănuităsub coaja cuvântuluipoematic este ca o vrajăcare ne atrage dincolo deforma tipografică a pagi-nii de carte.

Visul cetăţii, prin careautoarea aleargă, este cao ceaţă de aur. Versul, caşi viaţa, se iscă din tăcerifertile, iar la marginealumii cuvintelor obiş-nuite, intervine putereade seducţie a talentului,prin care Cristina Ştefanne demonstrează că nune pierdem vremea ci-tindu-i cărţile.

Aliniată în primelerânduri ale poeziei femi-nine de astăzi, autoareanu-şi mai face problemeîn ceea ce o priveşte caautoare a unor detalii cu-rajoase prin expresie.

Asociate unor dru-muri mai puţin bătăto-rite, unor tărâmurisituate adesea între Cerşi Pământ, poemele

Cristinei Ştefan sunt că-lătorii iniţiatice şi fiecareimagine pare să seprindă de altă imagine,să se rotească în cerc. Înîntreg.

Efemeritatea este in-utită şi ea, este ghicită afi suspendată în aer şi întrupul poemului. Totuldevine posibil, aproapepalpabil. Aici, se resimtevivacitatea fiecărei sin-tagme cu care autoareaconstuieşte poemul,apoi, cartea. Exsită operfecţiune, o austeritateautoimpusă pentru aaduce scrisul la Artă. Şipoeta este conştientă dedarurile sale. Nu se zgâr-ceşte cu ,,vopselurile,, pecare le foloseşte în zu-

grăvirea distanţelor din-tre oameni şi aştri, darnici nu face risipă de ar-gumente în susţineraunei teze evident, impor-tante. Ea este ceea ceeste, un alchimist tainicşi în retortele atelieruluisău de Poeme, fierbe,gâlgâie în curgerea-i ne-văzută, Lumina. Printrecioburi cu reflexii filoso-fice clare, se amestecă şiaşchii de teamă tipicumană. Uneori, văzutulşi nevăzutul sunt para-lele stranii, idei care, dausemn că se vor întâlni to-tuşi, împotriva tuturorlegilor fizicii clasice.

Poezia pe care o scrieCristina Şetfan este ovrajă şi o vrajbă dintreOm şi Lumea înconjură-toare.

,,Călătorie pe un ciobde stea,, - o plachetă cuversuri nu doar intere-sante şi la modă astăzi,este o carte cu coperţicare lasă să transparăprin ele ideea măreaţă delibertate spirituală.

Aici, timpul şi spaţiuldevin doar două cotile-doane ale aceleaşi se-minţe, din caregerminează călătoria Cu-vântului, a Tainei ceaprinde în om, foculcreaţiei autentice.

Tainicul drumal Cuvântuluicare zideşte

(Cristina Ştefan, Călătorie pe un ciobde stea, poeme, Editura FundaţieiCulturale Cancicov, Bacău, 2010)

Urăm doamnei Lucreţia Măculescuşi întregii sale familii, cu ocazia

Sfântului Crăciun şi a Anului Nou,sănătate, linişte şi La Mulţi Ani!


Suflet de decembrieAlina Arbajter

Am urmărit orice reacţie, am închis până şi zgomotul acela de nestăpânit al inimii şi-am încercat să pătrund în aceea lume de vis a finţei tale.Am coborât imaginar treptele acelea împăienjenite de braţele sufletului încercând din răsputeri să mă-nfirip în cămăruţa pe jumătate luminată a inimi.Mi-am scos până şi pantofi aceştia plini de pietre strălucitoare, fiindu-mi teamă că am să te orbesc.Mi-era teamă că voi redeschide umbrele trecutului. Mi-era frică de primi pasi desculţi pe coloana infinitului ce ţi-a pecetluit soarta.

Am pătruns sfioasă şi tăcută n intimitatea sufletului tău.Am găsit pasiuni răvăşite de viaţă, obloane trase, culoare întunecoase, anotimpuri târzii şi iubiri ascunse. De fiecare dată când îmi întorc privirea mă izbeşte lumina ochilor tăi, mirosul toamnei târzii,Fântâna izvorâtă din picătura lacrimilor tale.

Intrând în acel lăcaş sfânt al sufletului tău am încercat să te cunosc mai bine, am dat la o parte obloanele trase, picurul lacrimilor şi cutia pandorei.

O parte din mine îmi spunea „Opreşte-te " dar cealaltă îmi spunea „Continuă".Am ales să mă strecor cu sensibilitatea femei în cufărul amintirilor şi să mă aplec în genunchi în fata vieţi tale.Am vrut să-ţi deschid acele rămăşiţe ale vieţi

şi să restabilesc aceea parte a tinereţi care ţi-a fost furată.Am dat la o parte voalul anilor şi te-am regăsit într-o iarnă cu priviri de nea.Erai acel om care cerea iertarea anilor pierduţi, erai tinereţea uitată din vremuri de demult.Speriată am trântit acel cufăr cu amintiri şi m-am ascuns pentru o clipă în spatele acelor coloane de frunze moarte.

Aş şi putut să urc şi mai sus în casa morţii să desprind de pe fundalul nopţi panza aceea de nenoroc, dar... cuvintele, vorbele, lacrimile erau de prisos.

M-am prins cu îndârjire de coloanele vieţi şi în genunchi m-am rugat la îngerul iubiri să îţi dea puterea să depăşeşti ceea ce nici măcar nu ai început să trăieşti.Am privit în urma cum picăturile vieţi se închid odată cu retragerea paşilor mei din lăcaşul sufletului tău şi reînviind am realizat că viaţa este atât de fru-moasă, că primii fulgi de nea mi-au acoperit sufletul pribeag acum la început de DECEMBRIE.Un suflet rătăcit în palma vieţi tale!

câtă vreme gândireapoetizantă a poeţilor dinsecolul XIX numeşte orealitate. Dar nu sepoate disimula o reali-tate mai înainte de a-i fiînţeles esenţele, de a o fitrăit printr-o experienţăproprie. O profundă şiputernică experienţă deviaţă naşte un sistempoetic. Nu întâmplătorcă Eminescu, O. Goga,Nichita Stănescu, VirgilMazilescu, Radu Gyr,etc. care au trăit mariexperienţe de viaţă, aucăutat un nou limbajpoetic.

Sistemul de gândirepoetică se construieştedin semnificaţii carerămân mult timp prin-

tre noi, şiapoi trecîn ecou,ca un sis-tem de ci-

tate. Ele sunt, şi devin şiale noastre, pentru căcuprind şi exprimăesenţa umană. Deoareceeste revelat eternuluman. O chemare lan-sată, o invitaţie disimu-lată, spre Întrebare,spre Nelinişte esteopera poetică. Aceastatrezeşte latenţe spiri-tuale. Ea se identificăuneori cu speranţa, de-oarece este şi ea o ten-siune spirituală spreviitor.

Poetul este locuitoruloperei sale şi cel care în-cearcă o reaşezare delumi. El este propria sapoezie. Iar Poezia estePoetul.

Metafora...Continuare din pagina 23


Viorel Vintilă

Vă spune ceva dată de15 noiembrie 1987? Pen-tru unii este doar o simplădată în calendar, pentrualţii o pagină importantaîn manualul de istorie, unmoment de referinţă pen-tru posteritate, un act decuraj nebun în faţa uneidictaturi represive caredevenea din ce în ce maigreu de suportat şi lumi-niţa de la capătul tunelului(democraţiei) era într-oeclipsă totală. Ziua de 15noiembrie 1987, o zi deduminică, în care plebeamioritică era chemată să-şi dea votul unicului can-didat comunist, omascaradă regizată, o sim-plă formalitate şi un gestcivic lipsit de importantă,jocurile politice fiind dejafăcute, câştigătorul curseielectorale (sic!) fiind cu-noscut înainte că stampilasă legifereze candidatul larangul de cetăţean, cutrese politice, al protipen-dadei comuniste.

Ca de obicei în acea pe-rioadă se lucra şase, chiarşapte zile pe săptămână,chipurile, să realizăm pla-nul, în timp ce salariileerau măcelărite şi tăiate cupână la 40% ducând ladisperare şi totală deznă-dejde pe cei 25 de mii deangajaţi ai Întreprinderiide Autocamioane, SteagulRoşu Braşov. Cuţitul ajun-sese la os şi pe la colţuritot mai mulţi îşi manifes-tau oprobriul şi scârbafaţă de conducerea comu-nistă în frunte cu al săudictator, Ceauşescu. Înacea zi de duminică, inevi-tabilul s-a produs şi mă-măligă a explodat.

Ca participant activ laRevoltă Anticomunistadin 15 Noiembrie 1987, văvoi prezenta evenimenteledin acea zi, aşa cum le-amperceput şi simţit eu la

vremea respectivă:Eram un tânăr care d-

abia terminase armata şieram angajat al secţiei 410(Sculărie) şi ca toţi ceilalţiangajaţi ai Întreprinderiide Autocamioane, „flutu-raşul” cu chenzina, îmi fu-sese „alterat” serios, pe 15noiembrie mă uitam la „li-chidare” şi aveam 800 delei în minus... la un salariude 2500 de lei... pe lângămizeria, frigul şi cozile in-terminabile pentru o bu-cată de carne sau pentruun litru de lapte. În jurulorei şapte dimineaţa, amajuns la locul de muncă şitrecând prin faţa secţiei440 (Matriţe) am văzutadunaţi şi foarte nervoşiun grup de zeci de munci-tori care fluturau „flutura-şii” cu salariul ciuntit,

exprimându-şi nemul-ţumi- rea şi indignareaprin decibeli puternicicare se puteau face auziţipână la poarta uzinei.Ceea ce nu ştiam era că re-volta mocnea încă dinnoaptea de 14 noiembrie,când schimbul III încetasemunca şi îşi manifesta ne-mulţumirea; în dimineaţazilei de 15 noiembrie,scânteia avea să explodezeşi să culmineze cu marşulcătre Comitetul Judeţeanal PCR-ului. În jurul oreiopt dimineaţa, ies şi euîmpreună cu mai mulţi co-legi în faţa secţiei şi ne în-dreptăm spre cei de lasecţia 440, unde venise undirector economic, careîncerca să calmeze spiri-tele, însă, muncitorii eraudeja la saturare şi nu mai

vroiau să audă limbajul delemn cu promisiuni goaleşi explicaţii marxist-leni-niste şi au început să-l îm-brâncească pe director şiunul dintre muncitorichiar îi dăduse una pestebot... Deja ne adunaserămcâteva sute de muncitori şiîncă mai ieşeau şi din altesecţii... s-a format o mul-ţime care intră din secţie însecţie cu mesajul: „Veniţicu noi!” Revolta începuse!

Luat de val m-am ală-turat muncitorilor caredupă ce şi-a îngroşat rân-durile au decis să se în-drepte spre „Palat”(administraţia uzinei)...acolo, muncitorii revoltaţiau spart mai toate geamu-rile clădirii... Mulţimea re-voltată şi nervoasă seîntrebă ce are putea facepentru că mesajul lor săpoate fi recepţionat...ci-neva a strigat: „Haideţi laComitetul Judeţean!”...idee care a fost imediat îm-părtăşită de cei prezenţi,astfel încât coloana protes-tatarilor a decis să pără-sească uzină, moment încare câţiva dintre munci-tori au luat cu ei şi câtevasteaguri tricolore care erauatârnate la poarta uzinei.

Odată ajunşi în faţaspitalului judeţean s-acântat „Deşteaptă-te ro-mâne!", ceea ce a descătu-şat oamenii de refularea şitribulaţiile care îi măcinaude peste 20 de ani... şi cădin senin a urmat: „JosCeauşescu!". Mii de oa-meni, printre care elevi şistudenţi, aveau în sfârşitcurajul să protesteze şi săse alăture coloanei „Stega-rilor”... un sprijin deosebitde important care a făcutca protestul, iniţial social,să devină unul politic... s-a ajuns de la „Vrem baniinoştri” sau „Vrem călduraşi mâncare” până la: „Joscomunismul!” şi„Jos Ceauşescu!”, o

15 NOIEMBRIE 1987

�


idee politică carenu a stat la baza de-clanşării acestei re-

volte spontane. Sincer,mie nu îmi venea să credce se întâmplă atunci, măfrecam la ochi şi la urechişi eram total siderat... săstrigi „Jos Ceauşescu!”într-un stat atât de dicta-torial cum era România,era ceva ce nu se mai au-zise... mai auzisem vagatunci, ca în anul 1977avusese loc o revoltă înValea Jiului, dar cred cămanifestaţia din 1987 afost mai amplă şi a avut unrăsunet şi un impact multmai puternic, zdrunci-nând din temelii sistemulcomunist. După estimărilede atunci, se pare că aufost în jur de 15-20 de miide protestatari, care anes-teziaţi de frigul din casa,de lipsa de mâncare şi detăierile salariale, au în-drăznit să se ia la trântă cusistemul comunist şi să-lpună la zid, strigând: „JosComunismul!”

Ajunşi în faţa Comite-tului Judeţean, sediul co-munist a fost devastat,s-au spart geamuri, s-aaruncat cu banane, porto-cale (ceea ce romanul derând vedea o dată pe an)cu telefoane... şi într-unfinal cineva a aruncat şiportretul lui Nicolae Ceau-şescu aflat undeva sus laultimul geam... în preala-bil, câţiva dintre colegiimei l-au luat la ţintă cuouă, dar în momentulcând tabloul a fost arun-cat, lumea era în delir,parcă fuseseră izbăviţi deo tiranie care nu se maitermină.... tabloul a fostrupt în bucăţi şi a fost in-cendiat în uralele mulţimiiextaziate la vederea aces-tui gest unic, nebunesc,dar cât se poate de real.

Nu exista un organiza-tor, un lider care să în-cerce să organizeze

mulţimea şi, eventual, săiniţializeze un dialog cucei de la conducerea Co-mitetului Judeţean dePartid, în care să fie pre-zentate nemulţumirilemuncitorilor. Pur şi sim-plu a fost o revoltă spon-tană, declanşată peneaşteptate, în urma tăie-rilor de salariu care nu pă-reau să mai aibă sfârşit.Nimeni nu ştia ce dezno-dământ va avea aceastărevoltă, probabil adrena-lina de moment ne blocasesimţul realităţii şi fricădispăruse total. Realitateaavea însă să fie alta... dupăvreo două ore de devastarea Primăriei în uralele celorde pe gazonul din faţa Pri-măriei... miliţia şi scutieriiîşi fac apariţia şi se desfă-şoară... fiecare fuge cumpoate... forţele de repre-siune intervin brutal şipun capăt revoltei. Am re-venit seară să văd ce semai întâmplă... totul eraîncercuit şi se lucra de zorla repararea geamurilorsparte şi la curăţirea spa-ţiului verde din faţa Pri-măriei. A doua zi dimi-neaţă, totul arată că nimicnu s-ar fi întâmplat.

Alta era însă, situaţiaîn uzină, unde aveau locşedinţe extraordinare deUTC şi de Partid în fiecarezi, ocazie cu care se înfieraacţiunea manifestanţilorşi se condamnau acei careau luat parte la aceste actede „huliganism”. Cei careau fost arestaţi atunci, aufost anchetaţi, bătuţi şitorturaţi groaznic în be-ciurile miliţiei şi securită-ţii din cauza cărora uniis-au ales cu boli degenera-tive. După fiecare şedinţăde acest gen, mai dispăreacâte unul dintre noi, fiindluat şi anchetat, iar apoichiar deportat în afară ju-deţului. Am avut colegi demuncă, printre care chiarsecretarul UTC din acel

timp, Eugen, care fusesearestat şi deportat în altjudeţ... Unul dintre colegiimei, un bun prieten, Pos-tolachi Florin, Preşedin-tele Asociaţiei 15 noiem-brie, a fost şi el arestat, an-chetat şi bătut de securişti,acum este deputat în Par-lamentul României. Chiardacă ne lega o prieteniedeosebită, niciodată numi-a dat detalii despre cli-pele petrecute în beciurilemiliţiei, aceste momentemarcându-i toată viaţa şide aceea îi era greu să-şireamintească şi să poves-tească prin ce a trecut...mi-a spus însă că a fostbătut rău, dar nu a vrut săintre în amănunte.

„După ce iniţial seanunţase pedeapsa capi-tală pentru muncitoriiarestaţi, sub presiuneaopiniei publice mondiale,comuniştii au revenit asu-pra hotărârii lor, depor-tând, în urma unui procesînscenat, un număr de 61de muncitori şi schimbândlocurile de muncă ale altor27 de persoane dintre celepeste 300 arestate şi an-chetate în sediile Miliţiei şiSecurităţii din Braşov şiBucureşti”. (http:// www.15noiembrie1987.ro/isto-ric.php). Cei deportaţi s-au reîntors la începutulanului 1990 şi au fostreangajaţi la vechiul lor demuncă şi fiecăruia dintreei le-a fost repartizat unapartament în CentrulCivic al Brasovului. Nuştiu dacă acum mai stă ca-reva dintre ei acolo, mulţidintre ei au vândut busi-nessurilor care s-au dez-voltat acolo...

În amintirea zilei de 15noiembrie 1987, în fiecarean, pe la această dată seorganizează Crosul „15Noiembrie”- traseul de 5kilometri al crosului reme-morând drumul dintreuzina „Steagul Roşu"

(Roman SA) şi ComitetulJudeţean de Partid (ac-tuala Prefectură), parcursde masă de manifestanţianticomunişti în noiem-brie 1987. Câţi îşi maiamintesc de momentul 15noiembrie 1987? Oare ameritat sacrificul celorcare atunci, şi-au riscatefectiv viaţa şi au dat do-vadă de un curaj nebun,ieşind pe străzi şi scan-dând lozinci împotriva luiCeauşescu? Să nu-i uitămpe cei 61 de muncitori de-portaţi şi pe cei 300 dearestaţi şi anchetaţi careau fost supuşi terorii şichinurilor din beciurileMiliţiei şi Securităţii.

Eu, unul, ca braşoveanşi ca participant la eveni-mentele din 15 noiembrie1987 nu pot uita această ziistorică şi prin acest arti-col vreau să îmi exprimrespectul şi apreciereapentru cei 61 de muncitorideportaţi (dintre care 12nu mai sunt printre noi) şipentru cei 300 de arestaţişi anchetaţi care au suferitde pe urma revoltei de laÎntreprinderea de Autoca-mioane. Revolta de la„Steagul Roşu” a fost bom-bă cu efect întârziat careavea să explodeze doi animai târziu, când Revoluţiadin decembrie 1989 aveasă-l detroneze pe dictatorulCeauşescu şi să dea spe-ranţe unei vieţi mai bune,care, din păcate, pentrumulţi nu s-a adeverit.

Să nu uităm momentul15 noiembrie 1987, ziuacând frica a fost învinsă şipusă la respect de către 15mii de oameni curajoşi,care au îndrăznit să-l în-frunte pe dictator şi săarunce cu ouă în tabloullui Ceauşescu atârnat pefrontispiciul clădirii Comi-tetului Judeţean şi săstrige: „Jos Ceauşescu!”.

�


Se-ntâmplă uneori să-ţi vezi unvis împlinit, o dorinţă realizatăcum eu, bunăoară, după ce amcitit despre a doua moarte a luiEminescu încercam să mi-l închi-pui pe autor şi-mi imaginam ce i-aş spune dacă l-aş cunoaşte. Eibine, chiar şi după ce l-am văzutîn carne şi oase pe Nae Georgescuşi-l văd încă şi-i strâng mâna şi elîmi sărută mâna cu politeţe, tot nuştiu exact ce să-i spun, sfiala ace-lor începuturi alterându-mi şispontaneitatea şi capacitatea de aproiecta scenarii pe o temă dată.Bucuria de a-l revedea restabileşteîntre noi un ceremonial ale cărui

reguli nici nu trebuie stabilite – aufăcut-o bunele maniere, cutumăde-o viaţă ! - şi nici analizate. Dardacă se mai întâmplă şi scene defelul celor la care am asistat, fă-când parte din publicul d-sale, as-cultându-l recitând din Homer înromână şi parţial în greacă, în tra-ducere proprie, atunci chiar cătrebuie să recunosc faptul că im-aginaţia este întrecuta de reali-tate, cu condiţia ca aceasta dinurmă să aibă şansa ei de normali-tate şi firesc, dar şi cu nuanţareacă deşi reale, asemenea prilejuripar totuşi incredibile.

Adevăratul motiv pentru caretrăim într-o lume străină esteacela că ne-am renegat starea ini-ţială de armonie dintre noi şi na-tură. Am optat pentru libertateaextremă trăită periculos, experi-mentalist, la extreme dacă nuîntre extreme. Ea nu are reguli, li-mite, morală, principii. Armonieii-a luat locul negarea-cu-orice-preţ. Preţului - preţul banului fărăvaloare, fără acoperire, virtual.Starea unei societăţi este reflec-

tată de felul în care se scrie, se iu-beşte, se râde, nu de cel în care semănâncă ori se doarme. Echili-brul formei clasice a poeziei curimă a fost negat de versul liberpână într-atât că este tot mai di-zarmonic şi agresor. El e permisiv,corespunzând opţiunii pentru oexprimare fără reguli şi convenţii,devenind însă prin aceasta însăşiRegula şi anume aceea de a nu semai respecta nimic. De aceeaomul nu mai crede decât după cevede – catastrofe, dezastre etc. -pentru că binele nu face poc ! cise manifestă în tăcere şi discreţie.

Ai avea atunci impresia, camine, în luna martie a acestui an2011, că normalitatea ne-a luaturma şi ţine aproape, simpatică,fidelă, mergând în spatele nostru,pe urma paşilor noştri, a căror căl-cătură o fi şi timidă şi fermă, bapoate chiar lipită de noi deşi necomportăm ca şi cum nu odorim… de teamă să nu fim ne-voiţi s-o scoatem afară la ore pre-cise, exact când nu avemdispoziţie. Pentru o gură de aer.Poate şi de rai.

La Mulţi Ani, Maestre!

Vă ureazăMonica Mureşan

de Moş Nicolae 2011

Despre o anumenormalitate

Din poveştile oamenilorPoem din volumul„Fără întoarcere“

Dorin Popa

„Numai unui mort nu-i mai estefoame şi sete” (Părintele GALERIU)

deşi ea acum mă priveşte vesel,uşor dominator

în curând va plângemi se va arunca în braţe

şi va plângefaţa ei va fi, peste un ceas,

buhăită şi plină de pistrui marida, ea-mi vorbeşte cu exuberanţă

ea despleteşte pentru mine o poveste

frumoasă şi tristădin veşnicele poveşti ale oamenilor

ea nu pare a şti acumnici măcar

că nu suntem de acelaşi sexpeste un ceas

mă va izbi cu pumnii în pieptva smulge cămaşa de pe minemă va săruta plânsă, pătatăcu disperare pentru întâia

pentru ultima datăn-o ascult,

o privesc dintr-o parte, concentrat– o doamnă distinsă, cu trăsături

delicate şi ferme –dacă aş săruta-o acum

ca pe un imbecilprins cu mâna în buzunar

m-ar pălmuiSEM

NA

L


De unde-atâta…energie?!

Valeri Toderici

De unde-atâta…energie?!Când te văd venind spre mine;Parc-am arcuri în călcâie;Să te strâng în braţe-mi vine!

Când îţi întâlnesc privirea;Doi ochi negri,sclipitori,Nu ştiu cum ”mă pierd cu firea;Te cuprind de subsiori.

Nasul mic,faţa rotundă,Roşie ca trandafirul;Nu ştiu cum,da-ntr-o secundă:Buzele-ţi sunt ca şi ...mirul.

Ca doua piscoturi nudeÎmbibate în ...solventLimba parcă... se ascunde,Dar apare...abundent!

Sânii tăi mă ,,enervează”Şi-imangai ca inbatat;Faţa ta se-nbujoreazăDe atâta mangaiat.

Ochii tăi se dau pe spate,Parcă-s ”hinte” răsturnate,Buzele...imaculate;Si tucat...pe săturate!

Nu există împlinireMai profundă,”mai cu saţ”Ca ”sărutul-prelungire”Şi cuprinsul: braţ cu braţ.

Sărutul e ”mulţumirea”Dăruită celuilalt,Pentru a dovedi iubireaOri şi când...neâncetat!

Gavril Moisa

Valeri Toderici vine de pe fer-mecătoarea vale a Telcişorului dinmirifica Ţară a Năsăudului. Pânăce şi-a luat zborul spre alte zări, atrăit şi copilărit pe valea Sălăuţei(cea care leagă Ardealul de Mara-mureş, cum îi place lui să selaude), care i-a marcat definitivcopilăria dar şi viitorul, fiind parcăatins de o aripă de înger, care l-aînaripat pe tânărul acela sfios,timid, ambiţios şi harnic, inteli-gent şi prietenos, să zboare câtmai sus şi cât mai departe spre îm-plinirea lui şi mulţumirea celordin jur.

Cu o figură plăcută, cu o privireluminoasă şi caldă în care vezi im-aginea omului bun, iscoditor şidornic de cunoaştere, Valeri To-derici vine dintr-o lume fasci-nantă, căreia îi cunoaşte binetoate ungherele şi problemele deorice fel şi de orice natură. L-amcunoscut cu ani în urmă în cadrulCenaclului cadrelor didactice dinMunicipiul Cluj-Napoca,, Octa-vian Goga”, unde inginerul specia-list în instalaţii, membru alcenaclului(dar şi a altor cenaclurişi societăţi locale), m-a impresio-nat şi emoţionat adesea cu crea-ţiile sau intervenţiile făcute, cusensibilitatea sa, cu preocupărileşi trăirile sale intens conjugate dedorinţa insistentă de a se autode-păşi, de a lăsa un semn în urma saşi nu numai.

Surpriza mea a fost însă şi maiplăcută după ce am reuşit să-i ci-tesc şi cele două lucrări publicate,volumul de eseuri,, Zaiul de peSlăuţa” şi cel de versuri ,,În caleauitării”(2009), care îl aşează şi pe

el, alături de înainaşii şi corifeiisăi, în panteonul nemuririi.

Valeri Toderici este incontesta-bil un meşter al condeiului, unbun cunoscător al metaforei, ine-dit şi original, având capacitateascriitoricească de a ne aduce înatenţie lumea aceea naturală şifascinantă a copilăriei sale, con-vingându-ne că ştie şi cunoaştefoarte bine ,, Zaiul de pe Sălăuţa”,reuşind prin cuvânt nu numai săne emoţioneze, ci şi să creeze şi săgenereze cititorului emoţii de ne-uitat.

Împărtăşesc şi eu ideea altorconfraţi că, atât prin vers cât şiprin evocările-eseu, Valeri Tode-rici ,, reânvie pentru cititorii săivremuri uitate, ascunse(dar nu ză-vorâte) în adâncul inimii şi rea-duse acum la lumină, cunostalgică bucurie”.

Poeziile sale, deşi unele sunt înfapt nişte poeme epice, sunt ade-vărate tablouri viu colorate ludic,de trăiri şi căutări, transpuse înversuri bine clădite din punct devedere poetic. El scrie simplu, di-rect, curat şi frumos, cu spiritul şistilul său reconfortant, cu harul şitalentul său de bun narator.

Am convingerea că atât în poe-zie cât şi în proză Valeri Todericimai are încă multe de spus, că ten-tativa şi intenţia sa de a deveni unscriitor de cea mai bună factură,se află pe un drum cu finalul aş-teptat de către noi toţi. Mult suc-ces!

Portret de scriitor

ValeriToderici


Simona BotezanWashington D.C.

De-a lungul timpuluifoarte puţini români dinSUA au fost remarcaţi demass-media pentru căau ales cariera militară,sau voluntariatul în For-ţele de Rezervă. Despremajoritatea nu se ştienimic, deşi vieţile lor auavut traiectorii ineditedatorită acestei decizii.

„Eroi sunt cei care şi-au păstrat raţionamentulşi umanitatea intacte înfaţa suferinţelor groaz-nice. Eroi cunoscuţi sauanonimi, unii ştiuţi doarde Dumnezeu, spuneaSilvia Cartwright. Am în-tâlnit asemenea eroi, iarastăzi vi-i prezint şidumneavoastră:

Pentru Daniel Lovaszînrolarea în armata ame-ricană a fost momentuldecisiv în viaţă. Nunumai că în 3 ani a obţi-nut cetăţenia atât de do-rită, dar a reuşit să-şiconstruiască o carierăstralucită. S-a înscris laUniversity of Baltimorepe banii armatei, şi-aluat licenţa şi master-ulîn asistenţă medicală,apoi a devenit profesorla o universitate în Flo-rida. Ulterior a lucrat în

cercetare la un spital mi-litar din Germania, ală-turi de soţia sa, care eramedic militar.

Căpitanul Daniel Lo-vasz a fost decorat înRomânia, în martie2009, pentru sprijinuldeosebit acordat soldaţi-lor români în spitalulmilitar Landstuhl dinGermania. Însemneledin partea MinisteruluiApărării Naţionale şi aleComandamentului Ope-raţional „Mareşal Ale-xandru Averescu”, i-aufost înmânate de gene-ral-locotenent DanGhica Radu.

Visul american al luiDaniel Lovasz a începutîn 1996, când a părasitvasul luxos de croazierăunde lucra ospătar. A co-borât la Miami cu o vizăde tranzit şi câteva sutede dolari în buzunar, şi aplecat în necunoscut.„Nu aveam bani, nuaveam nimic! Nu aveamun loc de muncă, nuaveam o casă, un acope-riş, am dormit în ma-şină. Cel mai greumoment a fost a douasăptămână după ce amfugit de pe vapor, pentrucă îmi expira viza. Dor-meam în maşină cu încăun baiat din Braşov, Cos-tică Axinte. Eram la mo-mentul de a alege dacămergem acasă sau maistăm", îşi aminteşte Da-niel. Şi a ales să stea! Aanalizat oportunităţile şia hotărât că trebuie să

obţină cetăţenia cât mairepede. „Cea mai uşoarămodalitate a fost să intruîn armată” a povestit Da-niel pentru România Li-beră. „Şi am intrat înarmata Americană, iaracum după 15 ani suntcăpitan în rezervă",spune Daniel, care locu-ieşte acum în Charles-ton, South Carolina.

Un caz special îl re-prezintă o familie deemigranţi care are patrucopii în armata SUA! Înurmă cu cinci ani, fami-lia Luca a emigrat în Sta-tele Unite, iar cei patrucopii ai lor s-au înrolat înUS Army şi îşi servesc cucinste şi onoare patriaadoptivă. Angela Lucaeste din Oradea, iar soţulei, Viorel, s-a născut laBraşov. Dintre cei patrucopii: Patricia, PaulRoger, Filip şi Jane, pri-mii trei sunt ofiţeri în USNavy. Jane este appren-tice cadet în US MarineCorps. Din august 2010,Jane Luca se află înCamp Bastion, Afganis-tan.

Patricia Luca Jacobs(fiica cea mai mare a so-ţilor Luca) are 27 de anişi a ajuns în SUA cu obursă de studii. A absol-vit cursurile universităţiiLa Salle din Philadelphiaşi pe cele ale Liberty Uni-versity, specializareaPsychology Conseling. În2006, când familia ei ausosit în Memphis, Ten-nessee cu un green card,

Patricia lucra deja în USNavy şi era singuramembră a familiei cu unviitor stabil în StateleUnite. După sosirea fa-miliei Luca în SUA, Pa-tricia a mai absolvitNaval PostgraduateSchool ASA, Section onStatistics in Defense andNational Security.

Paul Roger Luca afost al doilea dintre ceipatru frati, care a ales ca-riera militara in patriaadoptivă. Din 2009 eleste medic în baza mili-tară de la Yokoshua, Ka-nagawa, aparţinând USNavy.

Filip Luca, a absolvitîn 2011 Liberty Univer-sity, specialitatea StiinţeSociale & Teologie şieste, de asemenea, ofiţerîn US Navy.

Mezina familiei, JaneLuca, s-a înrolat în USMarine Corps imediatdupă absolvirea liceului(în vara lui 2009). Dupăprimul an de facultate side pregătire intensă înArnold Air Force Basedin Tennessee şi NavalAir Facility El Centro dinCalifornia, Jane a fost re-locată în Camp Bastion,cel mai mare oraş militardin lume. Bastionul esteo bază logistică brita-nică, situată în nord-ves-tul Afganistanului şideservită de 21.000 desoldaţi americani, en-glezi şi danezi. Este bazamilitară vizitată de pre-mierul Tony Blair în2006, de Prinţul Williamîn 2010, şi locul în carePrinţul Harry al MariiBritanii a participat latraning şi misiuni deluptă. În această unitatemilitară de elită,Jane Luca are

Poveste de Thanksgiving Day:

Românii din ArmataStatelor Unite

�


şansa si ambiţiasă-şi construiascăo carieră strălu-

cită.Ofiţer de carieră în

România, Tudorel Caligaa emigrat în SUA şi a alestot cariera militară. Ab-solvent al UniversităţiiNavale „Mircea cel Bă-trân” din Constanţa, Tu-dorel Caliga era dejaofiţer şi inginer electro-mecanic, atunci când aajuns în SUA şi s-a anga-jat în US Navy. Astăzinoua lui Mecca esteWashington NationalHarbor, port pe râul Po-tomac, situate în capitalaStatelor Unite, iar pasiu-nea lui pentru vapoare,ocean şi cariera militarăau rămas neschimbate.Actualmente TudorelCaliga lucrează la Am-trak.

Ianos Gyulai, unromân din Lugoj, şi fiulsău, Ares, au devenit vo-luntari în Forţele de Re-zervă, scrie publicaţiaGresham Outlook. Ceidoi au emigrat din Ro-mânia în 2009 şi s-aualăturat rezerviştilor ar-matei americane la 10

august 2010. Au aflatdespre Forţele în Re-zervă navigând pe Inter-net în căutarea unuiliceu pentru Ares. În ca-litate de rezervişti, româ-nii trebuie să seantreneze un weekendpe lună şi două săptă-mâni consecutive în fie-care an. Au depusjurământul la Centrulpentru Procesarea Înro-lărilor în Armată dinPortland, Oregon, înprezenţa locotenent-co-lonelului Thomas Crow-son, comandant alBatalionului de Recru-tare Portland.

Ianoş, în vârstă de 41de ani, a făcut armata înRomânia între 1988 şi1990 şi îşi aminteşte îndetaliu evenimentele din1989: „Am stat în ca-zarmă aşteptând ordine.Nicio persoană din ca-zarma mea nu a avut do-rinţa de a-i apăra pedictator şi pe soţia sa,care s-au folosit de Secu-ritate pentru a zdrobiopoziţia. Armata românăa fost de partea oameni-lor, nu şi Securitatea!”, adeclara Ianoş pentru Ro-

mânia Liberă, amin-tindu-şi zilele tensionateale revoluţiei române.

Prin înrolarea armatăel speră să poata studiapentru a-şi îmbunătăţiviaţa în Statele Unite şi aobţine mai rapid cetăţe-nia americană decât civi-lii. Întrebaţi dacă nusunt îngrijoraţi de o de-taşare în Irak sau Afga-nistan, Ares a răspuns cădeşi nu vor să fie detaşaţiîn acele ţări, dacă se vaîntâmpla acest lucru vorfi pregătiţi.

„Dacă un imigrantcivil poate aştepta mulţiani înainte de a devenicetăţean american, pen-tru un imigrant din ar-mata Statelor Unite,cetăţenia se poate obţineîn mai puţin de un an,deoarece acesta primeşteautorizaţiile de securi-tate (security clearance)mult mai rapid”, spuneKyle Morris, recrutorulcelor doi români. KyleMorris s-a declarat im-presionat de decizia lorde a servi ţara de adop-ţie. „Au fost motivaţi. Auvrut să facă acest lucru.Este frumos să avem oa-

meni aşa de angajaţicum sunt ei", a precizatrecrutorul.

În SUA a început se-zonul sărbătorilor deiarnă: pe 31 octombrieHalloween; apoi Vete-ran’s Day pe 11 noiem-brie, motiv pentru carem-am gândit la româniidin armata SUA. DeThanksgiving Day vreausă le mulţumesc în modspecial acestor oamenimândrii de originile lortricolore, pentru că auales să-şi reprezinte cucinste şi onoare ambelepatrii. Atunci când leeste greu m-aş bucurasă-şi amintească vorbelelui Napoleon: „Adevăra-tul eroism constă în a fisuperior faţă de proble-mele vieţii, în oriceformă ne-ar provoca laluptă”.

Iar de Crăciun, solda-ţilor români de pretutin-deni, acestor eroimodeşti şi necunoscuţi,le doresc să aibă parte desănatate şi cel mai pre-ţios cadou: un momentfericit în mijlocul fami-liei. Happy Holidays!

�

HarÎn luminişul dintre gânduri,Bat cu-ndrăzneală două scânduri,Sădesc acolo câte-o floare

Şi-apoi un răsărit de soare

Şi pun altoi de lămâiţă,Apoi un suflet de fetiţă,Zambile roz şi busuiocS-aducă inimii noroc,

Şi fac un gard doar din cuvinteSă ia confraţii toţi aminteCum se clădeşte-o casă nouăCând ţi-este sufletul de rouă.

Iubirea-i un izvorVreau să scriu pe cerul luniiCu flori albe de petunii,Vreau să scriu cu ghioceiPe ierni grele cu cercei,

Ţipăt încropit în noapte,

Litere nedescifrate,Vreau să scriu bolţi de cuvinte,Frunze galbene şi sfinte,

Dimineţi de bob de rouă,Vreau să scriu în lună nouă,Vreau să scriu în tine, dor,Că iubirea-i un izvor!

Seară de decembrieStau în casă, lângă foc,Lemnele trosnesc, se ard,Vai, ce bine e, ce cald!Timpul însă nu stă-n loc.

Limbile la ceas gonesc,Norii iasă, fug, se -adună,Cerul nu mai are lună,Clipele se rătăcesc.

poeme de BeatriceSilvia Sorescu


Vavila Popovici -SUA

Ei, da! „Pentru 50.000de euro nu mă dau jos dinpat!”Asta probă de ci-nism! Iată omul nou creatde aceste vremi post - re-voluţionare! Ăsta da, sen-timent de superioritate, deîncredere exagerată înpropriile capacităţi! Ăsta,da, narcisism! Om care şi-a văzut imaginea reflec-tată în nu ştiu ce oglindă şis-a îndrăgostit de ea...Ăsta da, orgoliul - mani-festare exagerată a egouluicare se doreşte superiorcelorlalţi! Asta da, neobră-zare - lipsă de cuviinţă,poate chiar impertinenţă?

Cu adevărat omulcinic are ceva diabolic,pervers în fiinţa sa. Cini-cii (de la kynos = câine),au fost adepţii şcolii filo-zofice antice întemeiatăde un elev al lui Socrate,sub deviza: „Să trăimconform naturii” - res-trângere la nivelul ani-malităţii, cu dispreţ faţăde principiile elementareale moralei. Emblemalor era un câine. Cinis-mul a apărut în acelevremi ca un antidot, carezultat al descurajăriisocietăţii greceşti dupărăzboiul peloponeziacdin secolul V î. H. care a

dus la decăderea Atenei,dar şi la ruinarea statelorgreceşti, iar după războieconomia a intrat într-operioadă de criză. În vre-murile noastre ce îi de-termină pe oameni sădevină cinici? Cinismuleste o manifestare a cru-zimii, iar după cumafirma Nietzsche, este„una dintre cele maivechi desfătări ale uma-nităţii, pentru că procurăcea mai înaltă voluptatea sentimentului puterii”.Nu cumva este şi lipsaiubirii de semeni?

Viaţa omului este unmotor în mişcare caretrebuie să producă ener-gie într-un mod oare-care. Orice energie ne -folosită slăbeşte, dispare.Activitatea este legea vie-ţii; trândăvia însemnămoarte. Ni se dă viaţăpentru ca noi să facemceva în tot acest timp dă-ruit, cât ne funcţionează„motorul”, lumea „can-delă a existenţei fiind, iaromul flacăra ei”. Şi lasfârşit dăruim noi împli-nirea sau neîmplinireavieţii – Creatorului… Dar

nu orice fel de mişcare, ciactivitate îndreptată spreun scop util şi creator,lenea şi hărnicia fiinddouă stări în care omulse poate încadra. Prinlene sau trândăvie - ati-tudine necinstită fiind,energia sufletească sescurge, trece în degra-dare morală ce vizeazăviaţa spirituală, şi care,în acelaşi timp tensio-nează relaţiile cu cei dinjur. Astfel lenea este de-finită ca „o rătăcire şi ne-păsare pentru mântuireaveşnică a sufletului, princare omul se întristeazăşi se dezgustă de binelepe care trebuie să-l să-vârşească; pentruaceasta el fuge de oste-neala cu care se face bi-nele”, ne învaţă Religia.Omul harnic are o dispo-ziţie pentru muncă - con-diţia existenţei, dovadă asănătăţii fizice şi sufle-teşti. Munca asigură di-namismul sufletului an -gajat creator spre produ-cerea bunurilor mate-riale şi spirituale; aduceadevărata bucurie. Chiardacă munca pretinde

efort şi sudoare, ea nuconstituie o povară a vie-ţii, ci angajează spre unideal care, pe măsura îm-plinirii, aduce sufletuluisatisfacţia deplină; neface viaţa mai frumoasă,cu rezultate care bucurăpe fiecare om şi bucuriase însumează, ajutândîntreaga societate. Con-diţia esenţială a vieţiifiind, munca este sfântăca viaţa însăşi. După în-văţătura creştină „Muncaeste izvor de virtuţi. Ealuminează mintea, întă-reşte voinţa, înalţă sim-ţămintele, aducerăbdare, bărbăţie, stăpâ-nire de sine, potoleştepatimile şi înlătură ispi-tele.” Şi să nu uităm că„pasărea este mai în si-guranţă când zboară, iaromul când munceşte.”

Acum, în aceste vre-muri, nu e timp pentruprea multă odihnă! Viaţaînseamnă muncă, stră-danie, jertfă. Importanteste însă felul în care nedesfăşurăm munca. Ade-vărata bucurie a vieţii osimt numai cei ce potaduna şi folosi bunurilevieţii prin munca lor cin-stită, aflată sub binecu-vântarea lui Dumnezeu,în armonie cu viaţa celordin jur, aşa cum orice in-strument dintr-o orches-tră intră în armonie cucelelalte. Nu se poatecânta fals! Iată că sepoate! ne dovedesc uniiprin acţiunile lor. Nu areureche muzicală sau re-fuză să-şi armonizezeunele impulsuri şi in-stincte şi spune cu dezin-voltură: „Nu mă dau josdin pat pentru doar50.000 de euro!”Aţi auzit? Iată mo-

„A trăi cinstit este totuna cu atrăi corect şi drept” - Platon

Cinsteafloare rară,

mult căutată,mult dorită

�


torul care îl poatemişca şi o spunefără jenă, metafo-

ric. El are etalonul său.Cum îndrăzneşti tu, un„oarecare” să nu-l res-pecţi? Acest gen de oa-meni nu au acelsentiment moral „prinesenţă activ”, după cumspunea un filozof; emo-ţia morală fiind senti-mentul unei solidarităţi,o armonie pe care osimţi, uneori o cauţi; eaeste măcar simpatia,dacă nu dragostea so-cială; ea este dragosteade ţară care trebuie să neînstăpânească inimile.Pot dormi liniştiţi oame-nii necinstiţi? Nu îiapasă greul păcatului?

Să ajungi un om se-rios şi cinstit, trebuie înprimul rând să fii călău-zit de principii şi valori.Cinstea nu este o vocaţie,dar este o opţiune do-bândită prin educaţie,prin voinţă; defectele decaracter se pot corecta;până la sfârşitul vieţiiavem a ne strădui de în-văţat… Cinstea e o floarerară, este adevărat! Ar

trebui să fie mult dorită,mult căutată! Omul cin-stit nu minte, nu înşealăpe nimeni, nu umblă cuşiretlicuri, nu fură, înnici unul dintre nenumă-ratele feluri în care sepoate fura, el este sincer,spune ceea ce gândeşteşi ceea ce nu distruge pecelălalt, el nu vrea săaibă decât ceea ce este allui şi ceea ce a dobânditpe drept. „Nu existămoştenire mai preţioasădecât cinstea” spuneaWilliam Shakespeare.

Necinstea înseamnăcorupţie, înseamnă aba-tere de la morală. Auto-rul unui articol ne spunecă „Transparency Inter-national definea corup-ţia astfel: Corupţia, însens larg, reprezintă fo-losirea abuzivă a puteriiîncredinţate, fie în secto-rul public fie în cel pri-vat, în scopul satisfaceriiunor interese personalesau de grup; definiţiadată corupţiei în cadrulONU şi reluată în strate-gia naţională anticorup-ţie este: Esenţa feno -menului corupţiei constă

în abuzul de putere să-vârşit în scopul obţineriiunui profit personal, di-rect sau indirect, pentrusine sau pentru altul, însectorul public sau însectorul privat; dezbate-rile din Parlament: Pen-tru populaţie cauzaprincipală a corupţiei setransformă într-un com-plex de cauze situate lanivel sistemic, adică legiprost făcute şi pe deasu-pra încălcate în mod sis-tematic de chiar cei carear fi trebuit să vegheze laaplicarea lor. Clientelismşi clici în competiţie peresurse.” Necinstea esteo haină care îmbracătoate ţările din lume, iarTransparency Interna-tional a comunicat zileleacestea că România estemai coruptă în anul 2011decât în 2010.

Un alt exemplar al ti-pului de corupt al tranzi-ţiei spunea într-uninterviu (citit într-unziar), că acela care în-calcă legea e un prostpentru că legea e atât depermisivă în Romania,încât poţi să faci şi să

desfaci o grămadă de lu-cruri cât se poate delegal, precizând că el nua încălcat legea nicio-dată, şi întrebat dacă aîncălcat moralitatea înafacerile sale, a răspunscă aşa ceva nu existădacă vrei să câştigi baniîn afaceri. Nu este şiaceastă o dovadă de ci-nism? Mă întreb: Oame-nii cinstiţi şi cu judecatadreaptă ce pot înţelegedin toate aceste expri-mări, afirmaţii? Dintoate aceste fapte necin-stite şi nepedepsite?

Mântuitorul ne spunecă „orice pom care nuaduce roadă bună se taieşi în foc se aruncă” (Matei7, 19). Cine o va face?Cine trebuie să o facă?

Dar să închei opti-mist, cu un citat al unuifilozof sicilian: „Omuleste o eternă făgă-duinţă”- adevăr izvorâtdintr-o pătrunzătoare şiîndelungată analiză a su-fletului omenesc. Eternapromisiune, eterna aş-teptare a schimbăriiomului în bine...

„Autobiografie“Am fost director la o mare in-

treprindere socialistă. Cafeaua dedimineaţă era pregatită de o se-cretară sexy, mergeam la servicicu Dacia neagră. O dată am fostîntrebat dacă fabrica nu contri-buie cu 10 mii de lei pentru în-mormântarea unui tovarăş dinComitetul Central. Am spus că cuatâţia bani aş înmormânta între-gul Comitet. Din acel moment amdevenit director la o intreprin-dere mai mică.

Cafeaua zilnică era pregătităde o secretară mai în virsta, laserviciu mergeam cu furgoneta

fabricii. O dată am fost apostrofatcă nu am fost la ultima şedinţă departid. Am răspuns că dacă ştiamca e ultima m-aş fi dus sigur. Dinacest moment am lucrat ca mais-tru.

La serviciu mergeam cu ma-şina proprie şi eu făceam cafeauade dimineaţă. În atelier aveam peperete poza lui Ceauşescu şi a Lo-lobrigidei. O dată mi-au spus căde ce nu dau jos poza curvei de peperete. Am luat poza lui Ceau-şescu. Din acest moment am lu-crat zilier la săpat şanţuri.

Mergeam la lucru cu bicicletaşi duceam cafeaua de acasa în ter-mos. O dată în timp ce săpam

şantul au venit şi mi-au spus să-mi ascund bicicleta deoarece vatrece pe acolo o delegaţie de par-tid de la Bucureşti. Am răspunssă nu-şi facă probleme, deoarecebicicleta este închisă cu un lacăt...din acel moment am rămas fărălucru... o vreme am fost şomerpână la schimbarea orânduirii...

M-am reabilitat, am intrat înpolitică, am intrat în partid. Ca-feaua îmi este servită de o secre-tară sexy, la serviciu merg cu unAudi cu şofer personal. În rest imiţin gura şi din când în când ridicmâna să votez. Îmi creşte nivelulde trai de la o zi la alta!

Propus de A.V.

�


Arpegii orphiceArpegii orphice… Tonuri tulburătoare,Ademeniri dinspre divinitate,Armonizări din şopot de izvoareÎn frunze de-adieri înfiorate.

Ecouri rostuite să amuzeCum a visat hieraticul PoetAleasă dăruire de la MuzeIn farmec de idilă, cântată, ori sonet.

DisputeAristotel şi-a exprimat părerea categorică :„Orpheus n-a existat. E un vis.Nu există nici o confirmare istoricăSi „Poemul Orphic” nu el l-a scris.”

Alţi gânditori antici au consemnat şi au spusCă „poemul nu l-a creat OrpheulCă acesta a fost gândit şi compusDe către Kerkops Pythagoreul”.Poemul Orphic este sortit să trăiascăImpodobit cu metafore, epitete şi graţieŞi este proiectat pe bolta cereascăIntr-o cosmică, strălucitoare constelaţie.

ArgonautNavigator pe Argo “ corabia vorbitoare”Furtuni înverşunate prin cântec a-mbânzit,Alăturea de Iason în expediţia-n carePe ape “ neatinse de vâsle” au plutit.

Stoluri de armonie se răspândeau pe apeSolfegiile la lyră talazuri îmblânzeauSyrenele vrăjite se adunau aproapeAtrase de splendoarea pe care-o auzeau.

Aura sublimăVremea a arătat că Poeţii nu morOrpheus însemnând armonie, graţie, mister;Muzele i-au aşezat cu mâinile lorLyra într-o constelaţie pec cer.

Intre adevăr şi-al iluziei rostUn filozof s-a pronunţat explicit :Dacă a fost sau n-a fost„Nimeni nu-i poate lua lui OrpheusAura sublimă conferită de mit”.

Poeme deGheorghe Paleldin volumul„ConstelaţiaLyrei”

Percepţie metafizicăEu trebuia să pier demult

Pe când aveam mai putini aniIar viaţa-mi plină de tumult

N-o preţuiam nici cât doi bani.

Când încă nu ştiam ce ştiuŞi peste tot eram prea viu

Şi mai puteam frumos visaLa Cineva, la Undeva...

Şi căutam Supremul ZeuJur-împrejur şi-n capul meu

Şi-l tot pierdeam şi-l regăseamDe nu aflam cum mă numeam.

Din clipa când Vale, mi-am zisCe-ar fi însemnat să-mi zic Abis?

Şi-am coborât într-un alt EuL-am perceput pe Dumnezeu.

AutorăstignireaAlerg spre mine şi mă caut

Dorm poate-n gândul unei floriSau mă-nfăşor in cânt de flaut

Ori mă împrăştii în ninsori

Mă am toreador şi taurM-aţâţ cu roşu şi mă sar

Ochii îmi plâng nădejdi de aurSi sub copite-adânc mă ar

Să cânt ca lebăda, se vreaDar eu mă gust de mult pieritCăci într-o clipa dulce - greaCu Dor de cer m-am otrăvit

Neîmpăcat mă caut, tristSpre soare încă mai privesc

Un singur frate am, pe ChristŞi deci m-autorăstignesc

Îmi mângâi stânga pironităCu dreapta încă liberă

Sfidez retina-nmărmurităCând tot înviu din literă

Şi iar mă caut, iar mi-e dorDin nou m-autorăstignesc

Şi pregătit lucid de zborUn Semn aştept ca sa pornesc

UmblătorulCând m-aburcau lupii, nebuniiŞi-mi reproşau vechi îndoieliReinvocam insemnul mâinii

Şi purcedam spre învoieli

Îmi scârţâia a drum călcâiulStrivit de glezna-mi visătoare

Căci mă muncea, mocnit, tehuiulPerfidul semn de întrebare

Strălimpede precum izvorulO lacrimă-mi gemea pe brânciDar îmi urmam ,docil, piciorul

Atras de tainele din stânci

Şi-acum se leagănă în noapteLămpaşul meu de umblător

Mă-mpresură nestinse şoapteŞi duhul blând al munţilor

Eu merg, şi tac, şi mă închinCăci de la vârf începe cerul

Spre care-acced în pas seninDoar, doar îi voi afla misterul

Poeme deIon Iancu Vale


Urăm Consiliului Judeţean Dâmboviţa şi Centrului Judeţean de Cultură Dâmboviţa,sub a căror egidă revista Climate literare şi-a putut desfăşura activitatea

Sărbători fericite şi La mulţi ani!

Gânduri bune la ceas de sărbătoarecititoarei noastre Veronica Strujan (New York)

şi celorlalţi prieteni din diaspora.Crăciun fericit şi La Mulţi Ani!

Toate urările de bine şi un Crăciun plin de bucurii,conducerii Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia“

şi Bisericii din Joseni.La Mulţi Ani!


Urăm colaboratorilor si cititorilor noştri, oriunde s-ar afla,cu ocazia Sublimei Naşteri şi a Anului Nou un Crăciun minunat,Sărbători fericite şi La Mulţi Ani! - Climate literare

Date post:	29-Mar-2016
Category:	Documents
Upload:	ion-iancu-vale
View:	241 times
Download:	5 times

Climate literare nr. 49

Documents