SARAH STRICKER

Cinci copeici

I

tfreditura rao

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomdnieiSTRICKER, SARAH

Cinci copeici / Sarah Stricker ; trad.: Graal Soft SRL. - Bucuregti :

Editura RAO,2016ISBN 978-606-77 6 - L22- |

I. Graal Soft (trad.)

82r.112.2-31=135.1

Editura RAOStr. Birgiului nr.9-11, Bucureqti, RomAnia

www.raobooks.comwww.rao.ro

SARAH STRICKERFunfKopeken

Prima dati a fost publicat in Germania cu titlulFUNF KOPEKEN by Eichborn -

A Division of Bastei Lubbe Publishing GroupCopyright @ 2013 by Bastei Lubbe AG, Koln

Toate drepturile rezervate

Traducere din limba gerrnaniGRAAL SOFT

@ Editura RAO,2014Pentru versiunea in lirnba romdnd

2016

ISBN 978-606-7 7 6-122 - |

aQ"rtruut 1

Tare urdti mai era mama. Orice altceva bunicul nu i-ar fi permisniciodati. Era uscati gi palidi, pielea ei nu reuqea si capete nicioculoare mai acitirii, nasul i se inro$ea ori de cAte ori se supera sau se

bucura, cand ii era frig ori cind transpira, iar asta doar aga, din purarirutate a trupului ei. Avea birbia ascu[ite qi gura gi mai ascu{iti, dincare caninii ei tliogi se aruncau inainte, iar asta era una dintre hibele('cle mai mici ale infiggarii ei, fiindci nu apuca si rAdi prea des.

Micar era chioari ca un pe$te, astfel incAt propria-i infiligare i-ascirpat o vreme, cel pulin in primii ani de viali. Abia prin clasa a treia,

clnd invilitoarea a observat ci nu putea citi niciun cuvdnt de la

tallli, a inceput si poarte nigte ochelari groqi i la Nana Mouskouri, inspatele cerora ochii i se vedeau ca doui pete de acuareli diluati. ,,Sise a$eze atunci in primul rind', se plangea mama ei, adicd bunica

nlca, in timp ce se chinuia si impleteascn puful de pe capul mamei

nrcle in doui codile. Apoi o pupa p9 obraji qi ii intindea pe ascuns

rrrmele de ruj, ca si-i dea pufinl culoare, insi bunicul striga: ,,Asta nuc parada modei, ce mama dracului, se duce acolo ca si invele ceva",

rrqa ci ochelarii au remas, in ciuda faptului ci pe bunica mea airPr16n1-o in noaptea aceea o asemenea durere de cap, ci bunicul aI re buit si se inchidi in closet a doua zi de dimineall timp de douizecitlc rninute.

l)ar gi mai tdrziu, dupi ce mama mea a cipitat lentile de contact,cnnd burta i s-a mai micgorat, iar fa{a i s-a inisprit, tot urdti a rimas.Abia cu pufin inainte de sfirgit, cAnd nici nu se mai putea ridica de

6 SARAH STRICKER

una singure in capul oaselor gi trebuia ca eu si o hrinesc cu lingura,

atunci, dintr-odati, s-a fbcut frumoasi. Culoarea, care nu fusese

niciodati o culoare propriu-zis6, s-a cojit de pe pirul ei ca o tencuiali

veche, de sub care s-a ivit o clrunfeali argintie. Ochii au inceput sl-istriluceasci, iar cele doui riduri abrupte de deasupra ridiciniinasului i s-au netezit. Pe misur[ ce moartea ii devora trupul, ea pirea

tot mai vie. OdatI chiar a flirtat cu medicul care vene a zilnic sd o vad6.

Se cunogteau inci de la Charit6, unde mama lucrase dupi ce miniscuse pe mine, lnsi pe atunci nu era femeie, ci doctorifi. Noul ei

zimbet cochet, clipitul din gene atunci cAnd el se apleca peste ea qi iiap[sa stetoscopul rece pe piept, flcand-o si tresari, pireau si iltulbure. Dar de la o virsti Ei o oarecare mirime a bu4ii, trebuie siaccepfi flirturile oricum ar fi ele' El ii rispundea la fel, spunindu-i

,,tinir[ doamn[" sau ,,domni$orica mea', lucruri pentru care, cu doar

o jumitate de an in urmi, cu siguranli mama l-ar fi dat afari din casi.

Sporoviiau despre wemurile de demult, care aculn, dintr-odatl,

fuseseri foarte bune, despre profesori, cunoqtinfe comune, incom-

petenta colegilor. Mama chicotea ca o feti1il ceea ce ea nu fusese

niciodati pe deplin. Ducea degetele la gAt, cu capul pulin aplecat

intr-o parte, iar el se lumina la rdndul lui, ca un ucenic de mlcelar care

tocmai a scos pentru prima oari, cu mAna goali, miruntaiele unei

scroafe. Doar din cind in cind, aga, pentru o schimbare, pe cindverifica weo valoare sau cdnd privirea i se oprea asuPra pungilor de

plastic de langi patul ei, igi freca fruntea 9i pirea ingrijorat, ceea ce nu

frcea decit si o binedispuni pe mama.

Era cAt se poate de mindri c[, in final, reuEise si dea intr-o boaliprezentabili, pe care nimeni nu i-o putea lua din vorbe. Uneori chiar

refuza si-gi ia medicamentele, degi probabil ci durerile erau de-a

dreptul insuportabile.

- Cate weme te mai doare ceva, gtii micar ci e incl acolo, zicea

ea, iar buzele ii dezveleau un rinjet pe care nu-l mai vizusem

niciodati la ea.

Cel mai straniu era insi ci nu se mai putea opri din povestit.Zdcea

in patul meu, care pe wemuri fusese al ei 9i care acum era din nou al

Cinci coPeici 7

ei, cu miinile impreunate deasupra buricului, de parci ar fi agteptat

trn copil, gi vorbea, gi vorbea, gi vorbea. Eu stiteam agezatd ldngi ea

av6nd in brale cine qtie ce hirtii pentru weun articol pe care trebuia

sil scriu, pentru ca ea s[ creadi ci nu frceam decdt o pauzi, astfel

incdt totul si pari o mici tacla gi si nu aminteasci atAt de mult de o

confesiune finaH, gi spuneam lucruri de genuL ,,Cum te mai simfi?"

sau: ,,Nuvrei si te odihneqti un pic?"

Dar mama continua si turuie de parci nici nu m-ar fi auzit; sirea

inapoi la inceput ca si completeze cine gtie ce detaliu, se pierdea inbanalitili, care - privind in urmi - deveneau mai mari gi mai fru-moase sau mai meschine gi mai urAte ori mai inspiimintitoare, pAnicAnd se potriveau perfect in acel punct de cotituri al viefii ei. Altelucruri importante nu povestea - restul erau incropeli ale minliimele, cirora ulterior le adiugam contur cu propriile imagini, aHturitle care in amintirea mea a.uzearfl vocea ei, chiar daci aceasta

riminea agifati in trecut. De cind mi gtiu, mama nu a vorbit decdt

despre viitor. Abia acum, cdnd s-a stafidit ca un bazin gonflabil golitde api la sfrrEitul verii, qi-a descoperit brusc gustul pentru trecut. Darde prezent nu s-a atins pAni la final.

Mama era prea uriti ca si plangi prea mult dupi frumuse{e.

Doar fetele drigu(e petrec ore intregi in fala oglinzii pentru a-qi

invi[a defectele pe dinafard.,capeopoeziepe care si o turuie apoi de

liecare dati cand primesc un compliment. Ea, in schimb, nu era

dispusi si stea si-gi analizeze aspectul exterior. Nu ar fi ficut decitsI-i acorde qi mai multi atenlie. Iar ,,moaca asta urAti" chiar numerita acest lucru.

- N-are rost, imi ziceaeacind ii ofeream rujul meu, nu strica or-zul pe gdgte.

- Nu are ce si strice, ii rispundeam eu, dar nu reugeam si o

conving si se machieze.

Ea suslinea c[ buzele ii erau prea aspre gi ci nimic nu era maidezgustitor decAt bucllile de piele sub care se aduna culoarea.

8 SARAH STRICKER

Susfinea ci pielea nu putea si respire sub toati ,,tencuiala". $i ci de la

rimel ii licrimau ochii.

Dar cel mai odios era felul in care se imbrica. CAnd se ducea la

seryiciu, inci se mai aranja: purta costum,blttzitalb6, pantofi cu toc'

Dar cand intra seara pe ugi, igi pierdea toate inhibifiile. inci din hol,

igi smulgea gemind hainele de pe ea qi apoi umbla weo jumi'tate de

ori doar in desuuri, aga ci prietenele care inci se mai incumetau sivind la mine acasi se refugiau rapid in camera mea. Abia cAnd se

ricorea complet era de acord si imbrace o pereche de pantaloni

scur{i de-ai tat[lui meu, de sub care se iveau coapsele ei denivelate,

arltand ca un aluat proaspit dospit. Deasupra purta tricouri ftrimdneci, pe care Ie cumpira in pachete de ctte cinci, pini cind se

destri.rnau cu totul. $i, evident, nu purta niciodat[ sutien. Suslinea cidantela de pe margine o irita pini fbcea rlni. Cdnd transpira, iar asta

se intdmpla deseori, sfdrcurile i se lipeau de materialul umed precum

copiii de pirinfi intr-o mul$me agitatl. Fdcea un adevirat spectacol

din urA[enia ei.

- M6ndrie, ziceaea.

Dar parci o auzeai rostind ,,incipifdnare". Pirul gi-l tundea

singuri: la spate suficient de lung ca si-l poati prinde cu un elastic de

borcan, iar in fa1[ scurt, astfel incat fafa ei recompusi la repezeal[ s[

fie expusi mereu, fbri apirare, tuturor privirilor. Dar era chipul

mamei mele, iar eu 1l iubeam. Cel pu[in pAni in clipa in care l-am

regisit intr-al meu.

La bunicul meu era totul exact invers. Singurul lucru care ilinteresa cu privire la aspectul exterior al mamei mele erau urmele pe

care le llsa el insugi. Frumuselea nu-l interesa. Aceasta prea aducea a

superficialitate, iar daci era ceva ce nu putea suporta, erau oamenii

superficiali, .pentru Dumnezeu", chiar dacl pe El il suporta chiar Ei

mai pu1in. Era ferm convins ci unui tdnir nu i se putea intimpla

nimic mai bun decit s[ se trezeasci cu un ,,pic de nisip in transmisie",

asta forma caracterul, ,,presupunAnd, desigur, c5' genele sunt in

reguli", dupi cum ii explica el asistentei care o ridica pe mama din

petupl ei, cu sprincenele impreunAndu-i-se pe frunte de atita

Cinci copeici 9

r ouvingere. PunAndu-gi ochelarii pe nas, studie trupugorul care ii era

lrlczentat, de la piciorugele sfrijite pani la trunchiul atdt de alungit gi

rlc uscifiv, incAt te temeai ca nu cumva si-i cadi din clipd in clipi,nriri ales unul ca al mamei mele.

- Un cap cAt un cur de cal, agaaa de maaare, zise bunicul desft-r itrrd bralele ca un grec care danseazi sirtaki.

Se pare - sau cel putin aga susline legenda pusi in circulalie delrtrrricul meu - ci mamei ii lipsea la nagtere acea adAnciturd pe care

,,t opiii obignuifi" o au la cap, acea gauri intre oase care mentine( riuriul flexibil pann cdnd creierul ajunge la maturitate. De aceea, inprirnii sli ani, capul ei pirea dispropor{ionat de mare.

Sigur ci, din punct de vedere medical, teoria bunicului e in-tkrielnici. Dar el avea cu gtiin{a aceeaqi relafie pe care o avea cur iocolata: la inceput, era singurul aliment real, furnizor de energie,hipotensiv, antidepresiv, hrana soldatului. Apoi, dupd ce m6.nca inrreq;tire, i se fhcea riu de la ea gi nu mai suporta nici s-o miroasi cuIunile. Toate obiecfiile prezentate de medici prieteni, la sfirgit chiarqi cle mama, nu il frceau decAt s5-gi apere povestea cu gi mai marevclremen!i.

- Liwati la cheie! striga el, apoi o mAngdia pe cregtetul capului.De la bunica nu te puteai agtepta la weo limurire. Aceasta se

tlezobignuise de adevir imediat dupl nunti, la fel ca gi de qah. inirnrbele, bunicul era cel imbatabil.

El lui, agadar, ghemotocul din bratele asistentei, risucindu-lincolo gi incoace de parci ar fi ciutat o eticheti, pe care in cele dinturrnl o gisi. Cu degetul arititor intins, se infipse in gropi{a din blrbiarrramei, gropifa lui, o adAncituri intunecati care intra mult in carne.l,r mama era inci un punctigor, de parci cineva ar fi inlepat pielea cuvlirful unui creion, dar era semnitura lui, fbri weo urmi de indoiali.li apisl bunicii mele un sirut pe frunte gi ii puse copilul in brafe.

- Ai ficut o treabi buni, Hilde, po(i fi mAndri, decreti el, apoiieqii pe coridor ca si giseasci pe cineva cu care si ciocneasci.

Singura care nu reugea cu niciun chip si se obiqnuiasci cu felul inerrre arlta miuna era bunica. Sigur cI o iubea pe mama. Nici nu ar fi

10 SARAH STRICKER

permis altceva. Dar de fiecare dati cdnd o privea, sim(ea o tensiune,

undeva la trei htimi de deget sub sAn. Citeodati, cAnd se credea

neobservatl, igi trecea mAna pe deasupra, de parci ar fi fost un loc

care ii didea mdncirimi gi despre care spera ci, Ia un moment dat, o

si-i amorfeasci. Dar oricdt ar fi frecat, tensiunea riminea tot acolo.

- Ei, haide, ia uitafi ce gurili fermecitoare! $i ce privire ageri, ex-

clama asistenta cAnd vi.au ochii rogii de plans ai bunicii. Nu faceli decat

sivi monta{i singuri. VL spun eu, o si intoarcl tofi capul dupi ea!

iqi infipse miinile in qold qi scuturi din cap tdzind, insi bunica igi

didea seama ci minfea.

- Am sperat doar ci o si semene cu mine, reuqi ea si ingaime

printre lacrimi.

- Dar sigur ci v[ seamini, rosti rispicat asistenta. E mama

buclficl rupti!Bunica crezu intr-adevir aceasti ultimd afirma[ie, aqa ci se porni

si plangi Ei mai abitir.

Poate ci i-ar fi fost mai ugor daci ar mai fi avut parte de inci oincercare, o a doua Eansi de a-gi turna mogtenirea intr-o formi mai

armonioasi. Dar cind rimisese insircinati, ,,ca printr-un miracof',

avea deja 36 de ani. $tia ci mama era tot ce putea s[ mai spere in mate-

rie de familie. Sigur, lisdnd-o Ia o parte pe cea a bunicului. Dar, daci

s-ar fi gandit pulin la asta, frri familie aproape ci ar fi fost mai bine.

Bunica nu simfea decAt disprel pentru neamurile solului ei, chiar

dacibuna-cuviinfi o obliga s6 ascundi asta cu ajutorul unor remarci

inso[ite adesea de un oftat cu privire la oraqele mari, unde prin

culturi se inlelegea gi altceva in afari de serbarea anuali de criciun aasocia{iei de gimnastici. Cdnd spunea asta, igi depirta degetul mic de

ceaqci qi iqi didea ochii peste cap pe sub genele fluturAnde, pani cand

bunicul, de atita fericire, o apuca de mdni pe sub masi. El i9i ura

familia chiar gi mai mult decit ea, degi cu mai pulini eleganli, insl la

el asta se numea ,,calabalAc", cuvAnt care nu avea nimic de-a face cu

dialectul din Palatinat, ci provenea mai degrabl din turci, aqa cum iiexplicase bunica. Lucru pentru care el o iubea chiar 9i mai mult.

Pentru el, t6n[ra femeie care apiruse intr-o buni zi in merceria

Cinci copeici 1l

l,rtrilui sdu, stribunicul meu, respingind desuul de culoarea pielii curl l)()litete ciutati, dar gi cu un dezgust limpede, nu era doar perso-rrilicarea eleganlei; simfea totodati ci ea recunogtea in el acea scdn-lcic de savoir faire neglijat prea adesea in patria sa, indiferent cAte

lirluri de mitase ar fi purtat la gAt.

Ilunicul provenea dintr-un citun, al cirui nume nu putea fi rostitrlccit cu o voce nazald, plinn de dispre!. Singurul din sat care mai,r(lunaprafperaftcuo atreiacarte in afarn de Biblieqide MeinKampfcrir fiatele siu Helmut (Derhelm), care ftcuse practici la o banci gi dealunci lucra la casieria de la Casa de Economii, fiind aI treilea inle rarhia satului, dupi preot gi primar. Stribunicul meu se bucurase der cva bani gi, chiar daci nu fusese educat, avusese destuli minte incAtsit gi trimiti ambii copii la gcoali, ceea ce pe atunci nu era nici normal,rriciieftin.

- Un tip rafinat, recunogtea pann gi bunica mea, care insi se

slinsese la scurti weme dupi ce se cunoscuseri, in urma unei rinir ilpitate in rizboi.

Restul familionului era compus in mare parte din mecanici,nsistenfi meficali sau electricieni, ceea ce u$ura enorm renovarea caseinrogtenite. Dar repara,tiile se pliteau cu desfundarea a nenumiratekxrlete, al clror conlinut ii era descris bunicii mele cu atita d6ruire, lar. iltc o ceagci de cafea, incAt - cel tirziu dupi o jumitate de o16 - ei i se

pilrea ci descoperi o paloare nesinitoasi pe chipul mamei, fiindnevoiti si iasl imediat cu ea Ia aer. Cu toate astea, nu renunta si iilrimiti in ziua urmitoare fiecirui oaspete cAte o felicitare decorati cuo violeti, in care ii mullumea pentru seara frumoasi, exprimdndu-qisperanla ci aceasta se va repeta cAt de curind.

Ea insigi crescuse la Berlin, fiind fiica unei familii bune, care, intoc-lrrai majoriti,tii locuitorilor oragului, fusese victima rizboiului. Bunicanrca era singura care supravieguise bombardamentului din 1943. $i astatkrar pentru ci, in ciuda incercirilor mamei ei de a o linigti,lovise atAt

|

.Muin Kampf (Lupta mea), al cirei autor este Hitlet este o operi autobiograficd,tlrrr qi o platformi-program a nazismului, reprezentdnd totodati bazinalio-rrir I -socialismului. (n.red.)