MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA FACULTATEA DE FARMACIE Aleea Universităţii nr. 1, Campus, Corp B, Constanţa TEL./FAX: 0241-605050 E-mail: pharma-ovidius@univ-ovidius.roWeb: http://www.pharmaovidius.ro

CATEDRA DISCIPLINE FARMACEUTICE NR. I Nr. Inregistrare 409/19.01.2011

TESTE GRILĂ PENTRU EXAMENUL LA DISCIPLINA

CHIMIE FIZICĂ

SEMESTRUL I, SESIUNEA DE IARNĂ

Specializarea FARMACIE, Anul II

Şef Catedră I Discipline Farmaceutice Prof. univ. dr. Rodica Sirbu

Şef Disciplină CHIMIE FIZICĂ

Prof. univ. dr. Rodica Sirbu

2010-2011

Partea I a Proprietăţi fizico-chimice ale substanţelor- Metode fizice de analiză

COMPLEMENT SIMPLU

1 Metodele fizice moderne de analiză fac posibilă obţinerea datelor de structură în manieră elegantă şi de mare precizie. Care afirmatie este adevarată ?

A. Substanţele se caracterizează numai printr-o serie de proprietăţi fizice cum sunt: densitatea, punctul de topire, punctul de fierbere si proprietăţi electrice

B. Substanţele se caracterizează printr-o serie de proprietăţi fizice cum sunt: densitatea, punctul de topire, punctul de fierbere, proprietăţi electrice, proprietăţi magnetice, proprietăţi optice etc.

C. Proprietăţile fizice ale substanţelor sunt determinate numai de structurile lor chimice şi anume: de structura atomilor sau ionilor

D. Prin structură fizica înţelegem totalitatea cunoştinţelor numai despre aranjarea geometrică a atomilor sau a ionilor în molecule

E. parametrii fizici uzuali utilizaţi în caracterizarea proprietăţilor fizice si chimice ale substanţelor nu sunt corelati numai prin functii de stare intensive

2 Masa specifică sau densitatea se defineşte ca raportul dintre masa substanţei şi volumul său, sau altfel spus, densitatea reprezintă masa unităţii de volum. Care afirmatie este adevarată ?

A. Densitatea nu este influenţată de temperatură şi presiune, aşa încât nu totdeauna această caracteristică este însoţită de condiţiile în care a fost determinată.

B. Densitatea unei substanţe nu depinde de natura atomilor care compun molecula şi de structura reţelei cristaline în cazul substanţelor solide.

C. Pentru solide, densitatea se determină frecvent la 200C, iar pentru lichide şi gaze la 00C. Densitatea se măsoară în kg/m3 sau g/cm3, la presiunea de 1 atm.

D. Raportul dintre masa unui corp şi a unui volum egal, dintr-un alt corp de referinţă, de obicei apa distilată la 100C, poartă numele de densitate relativă.

E. Cu creşterea temperaturii, densitatea substanţelor creşte; în cazul apei această proprietate este valabilă la temperaturi superioare lui 4 0C.

3 Punctul de topire reprezintă temperatura la care agitaţia termică a elementelor care compun reţeaua cristalină este atât de mare, încât reţeaua se topeşte. Care afirmatie este adevarată ?

A. Fenomenul topirii nu apare sub influenţa căldurii, ci numai atunci când vibraţiile particulelor cristalului cresc şi înving forţele ce menţin particulele în reţea.

B. Punctul de topire scade cu creşterea forţelor din reţeaua cristalină (forţe de reţea). C. In timpul topirii substanţelor, faza solidă coexistă cu cea lichidă, iar temperatura

rămâne constantă. D. Cantitatea de căldură necesară trecerii unui mol de solid în lichid, la temperatura

de topire, se numeşte căldură molară de topire şi se exprimă în jouli/mol. E. Fiecare substanţă biologica are o căldură molară de topire proprie. Căldura molară

de topire este egală şi de acelasi semn cu căldura molara de solidificare. 4 Punctul de fierbere este o caracteristică a substanţelor şi indică temperatura de trecere din

starea lichidă în starea de vapori. Care afirmatie este adevarată ? A. Temperatura la care presiunea de vapori a unei substanţe lichide devine mai mica

decât presiunea atmosferică. B. Cantitatea de căldură necesară trecerii unui mol de lichid, existent la temperatura

normală de fierbere, în stare solidă, se numeşte căldură molară de vaporizare şi se exprimă în jouli/ mol.

C. În cazul unei substanţe pure, punctul de fierbere scade pe toată durata procesului de fierbere.

D. Impurităţile cresc punctul de fierbere. E. Pentru o substanţă pură şi la aceeaşi presiune, punctul de fierbere este egal cu

punctul de lichefiere. 5 Referitor la proprietăţi electrice ale substanţelor, care afirmatie este adevarată ?

A. Dipolii electrici se caracterizează printr-un moment electric de dipol numit şi dipol-moment care se notează cu μ şi este egal cu suma dintre sarcina e a electronului şi distanţa r care separă cele două centre ale sarcinilor electrice

B. Media momentelor electrice de dipol din unitatea de volum se numeşte polarizaţie şi se notează cu P.

C. Polarizaţia de deformare rezultă prin deformarea orbitelor electronice şi este dependentă de temperatură.

D. polarizabilitate este o caracteristică a fiecărei substanţe si reprezintă uşurinţa cu care se deplasează electronii in jurul ionilor in câmp electric

E. Dacă o moleculă se introduce îutr-un câmp electric, ea tinde să se orienteze cu polii săi în direcţia opusa câmpului, rezultând o polarizaţie de orientare P2, care inlocuieste polarizaţia de deformare.

6 Referitor la ecuaţia Mossotti - Clausius care afirmatie este adevarată ? A. este folosită în cazul moleculelor polare; B. este folosită când frecvenţa câmpului electric aplicat este mare, astfel încât

polarizarea de orientare sa fie cu valoare finita C. este folosită când moleculele prinse într-o reţea cristalină sunt împiedicate să se

orienteze in câmp electric, astfel încât polarizarea de orientare sa fie cu valoare finite

D. este folosită în cazul moleculelor apolare;

E. este folosită când frecvenţa câmpului electric aplicat este mare, astfel încât polarizarea de orientare sa fie cu valoare infinita

7 Referitor la valoarea globală a momentului de dipol care dă indicaţii asupra structurii moleculei, care afirmatie este adevarată ?

A. Intr-o structură liniară a moleculei momentele de legătură fiind egale şi dirijate în sensuri opuse, nu se anihilează reciproc, exemplu molecula de dioxid de carbon are momentul de dipol nul,

B. Derivaţii benzenului cu atomi diferiţi, grefaţi pe ciclul aromatic, au momente electrice diferite de zero.

C. In cazul moleculelor simetrice ca metan, etan, tetraclorură de carbon, benzen, dipol-momentul nu este nul, ca rezultat al compensării momentelor de legătură.

D. o moleculă polarăum este clorura de metil este însă, are momentul de dipol nul, E. Dacă însă doi substituenţi identici se găsesc în poziţia para în molecula benzenului,

se anuleaza reciproc si dipol-momentul global al moleculei este diferite de zero. 8 Refracţia moleculară reprezintă fenomenul de schimbare bruscă a direcţiei unei raze de

lumină la trecerea printr-o suprafaţă de separare dintre două medii transparente diferit. Referitor la indicele de refractie , care afirmatie este adevarată ?

A. indicele de refracţie poate fi influenţat numai de natura substanţei celor două medii;

B. indicele de refracţie poate fi influenţat numai de anizotropia mediilor în cazul substanţelor cristaline;

C. indicele de refracţie poate fi influenţat numai de temperatura şi presiunea; D. indicele de refracţie poate fi influenţat numai de lungimea de undă a radiaţiilor

folosite E. În teoria electromagnetică a luminii, Maxwell demonstrează legătura între indicele

de refracţie absolut este egal cu constanta dielectrică a mediului 9 Referitor la ecuaţiile Mossotti-Clausius, si Lorentz-Lorenz, care afirmatie este adevarată ?

A. polarizabilitatea moleculară poate fi măsurată la frecvenţe tipice ale luminii din domeniul vizibil prin măsurători ale indicelui de refracţie.

B. Mărimea Rm numita refracţie moleculară nu are caracter aditiv deşi rezultă prin însumarea contribuţiilor grupărilor individuale constitutive ale moleculei

C. Refracţia moleculară Rm nu depinde de structura moleculei şi de tipul legăturilor din moleculă.

D. Rm, numita refracţie moleculară calculată cu ecuaţia Lorentz-Lorenz, nu trebuie corectată, în cazul moleculelor duble sau triple refracţia moleculară

E. Rm numita refracţie moleculară nu stă la baza unei metode fizice în determinările de structură moleculara

10 Sarcina şi mişcările electronilor în atomi sau în ioni pot determina apariţia a trei categorii

de substanţe cu proprietăţi magnetice diferite: diamagnetice, paramagnetice şi feromagnetice. Care afirmatie este adevarată ?

A. Substanţele atrase de un câmp magnetic se numesc substanţe diamagnetice. B. Substanţele respinse de un câmp magnetic se numesc substanţe paramagnetice. C. Substanţele atrase puternic de un câmp magnetic, mult mai puternic decât cele

paramagnetice sunt substanţe feromagnetice. D. Proprietăţile feromagnetice apar la toate substanţe solide şi cristalizate. E. Substanţele feromagnetice se magnetizează mai puţin decât cele paramagnetice şi

nu menţin o parte din magnetizare şi după dispariţia câmpului magnetic. 11 Referitor la diamagnetism care afirmatie este adevarată ?

A. Diamagnetismul apare numai la substanţe feromagnetice, dar este cu mult mai mare şi de sens opus, încât susceptibilitatea magnetică globală este paramagnetică.

B. Diamagnetismul este influenţat de temperatură, C. Paramagnetismul nu scade cu ridicarea temperaturii. D. Proprietatea diamagnetică a unei molecule poate fi estimată cu ajutorul unor tabele

ce dau contribuţia diamagnetică a diferiţilor atomi dintr-o moleculă (constante Pascal).

E. substanţele diamagnetice nu sunt respinse de câmpul magnetic sub influenţa căruia se găsesc.

12 Referitor la substanţele paramagnetice care afirmatie este adevarată ? A. substanţele paramagnetice sunt atrase de un câmp magnetic, ele au un moment

magnetic permanent, generat de existenţa electronilor neîmperecheaţi. B. Paramagnetismul nu depinde de temperatură, deoarece orientarea moleculelor

care au moment magnetic C. atracţia substanţele paramagnetice spre interiorul câmpului, nu este perturbată de

agitaţia termică D. paramagnetismul creste cu creşterea temperaturii. E. Paramagnetismul se întâlneşte foarte des.

13 Referitor la fermagnetice care afirmatie este adevarată ? A. Proprietăţi feromagnetice nu se întâlnesc la cobalt, la nichel, la unele lantanide

(gadoliniu, ceriu, samariu), apare la fier si aluminiu B. Feromagnetismul apare la acele substanţe care sunt atrase de un câmp magnetic

cu o intensitate mult mai mare decât substanţele paramagnetice. C. Feromagnetismul nu este generat de momentele magnetice de spin ale

electronilor necuplaţi din atomi D. Feromagnetismul nu apare ca o proprietate a reţelelor cristaline în care atomii

sunt uniţi prin legături metalice. E. Susceptibilitatea substanţelor feromagnetice este o constantă,

14 Referitor la proprietatile magnetice ale nucleelor, care afirmatie este adevarată ? A. spinul nuclear nu este determinat de existenţa protonilor şi neutronilor din nucleu. B. Nucleele alcătuite dintr-un număr pereche de protoni sau neutroni, au momente

magnetice nucleare diferite de zero I ≠ 0. C. Dacă nucleele sunt alcătuite dintr-un număr pereche de protoni şi de neutroni,

spinul lor nuclear este nul 1 = 0 şi nu au momente magnetice, D. Nucleele compuse dintr-un număr impar de protoni sau de neutroni posedă

momente magnetice nucleare, μ, egale cu zero. E. Nucleele cu spin egal cu zero se comportă ca un minuscul magnet permanent (sau

un dipol magnetic). 15 Referitor la proprietatile magnetice ale nucleelor, care afirmatie este adevarată ?

A. Cuplajul spin – spin se realizează între protoni echivalenţi legaţi de acelaşi atom de carbon sau de atomi de carbon adiacenţi.

B. Efectul, numit cuplare spin-spin, nu se transmite prin electronii de legatură C. Deplasarea chimică, δ, nu se exprimă de obicei prin diferenţa de câmp faţă de

tetrametilsilan (TMS) D. Mişcarea electronilor în jurul protonului în moleculele organice, plasate într-un

câmp magnetic, crează efecte electromagnetice induse, care determină plasarea semnalelor RMN în diferite zone.

E. Deplasarea chimică, δ, nu permite să se identifice vecinatatea imediată a fiecărui proton din moleculă.

16 Referitor la punctul de fierbere, care afirmatie este adevarată ? A. Ceşte pe toată durata procesului de fierbere. B. pentru o serie omoloagă, punctul de fierbere creşte cu creşterea catenei de atomi

de carbon, în cazul compuşilor farmaceutici C. Introducerea unei grupe -CH2- în moleculele alcanilor ridică punctul de fierbere

cu circa 400C. D. Introducerea unei grupe -CH2- în moleculele alcanilor ridică punctul de fierbere

cu circa 100C. E. Introducerea unei grupe -CH2- în moleculele alcanilor ridică punctul de fierbere

cu circa 20C. 17 Referitor la moment electric de dipol, care afirmatie este adevarată ?

A. Momentul dipolar este o mărime scalară, deci are o direcţie, un punct de aplicaţie, mărime şi sens.

B. Momentul dipolar este o mărime vectorială, deci nu are o direcţie, un punct de aplicaţie, mărime şi sens.

C. este egal cu produsul dintre sarcina e a electronului şi distanţa r care separă cele

două centre ale sarcinilor electrice D. este egal cu produsul dintre sarcina nucleului şi distanţa r care separă cele două

centre ale sarcinilor electrice E. este egal cu produsul dintre sarcina electronului şi a nucleului şi distanţa r care

separă cele două centre ale sarcinilor electrice 18 Referitor la polarizaţia moleculară, care afirmatie este adevarată ?

A. poate fi polarizaţie de deformare şi de orientare B. poate fi polarizaţie de volum si de masa C. poate fi polarizaţie polară şi nepoleră D. poate fi polarizaţie electronică şi magnetică E. poate fi polarizaţie nucleară şi atomică

19 Ecuaţia Mossotti - Clausius este folosită într-unul din următoarele cazuri: A. frecvenţa câmpului electric aplicat este mică, B. frecvenţa câmpului electro-magnetic aplicat este nulă, C. Polarizaţia totală Pm este neglijabilă D. moleculele sunt apolare; E. moleculele sunt polare;

20 Referitor la refracţia moleculară, care afirmatie este adevarată ? A. este fenomenul de schimbare bruscă a direcţiei unei raze de lumină la trecerea

printr-o suprafaţă de separare dintre două medii transparente diferit. B. este fenomenul de reflectare la trecerea unei raze de lumină printr-o suprafaţă de

separare dintre două medii transparente diferit. C. depinde de entropia moleculei şi de permitivitatea mediului. D. depinde de entalpia moleculei şi de temperature mediului. E. stă la baza unei metode chimice importante, în determinările de structură.

21 Referitor la indicele de refracţie care afirmatie este falsă ? A. poate fi influenţat de natura substanţei celor două medii; B. poate fi influenţat de anizotropia mediilor în cazul substanţelor cristaline; C. poate fi influenţat de temperatura şi presiunea; D. poate fi influenţat de conductivitatea subsatnţei care o traversează; E. poate fi influenţat de lungimea de undă a radiaţiilor folosite (fenomenul de

dispersie). 22 Referitor la tipul moleculelor, care afirmatie este adevarată ?

A. moleculele sunt polare.dacă cele două centre coincid, B. moleculele sunt nepolare;dacă cele două centre nu coincid C. molecula este un dipol dacă este un sistem de două sarcini electrice D. Moleculele nepolare, sunt numite şi dipoli electrici E. Moleculele formate din atomi identici ca: O2; Cl2; H2; N2 sunt molecule polare

23

Referitor la polarizabilitatea moleculelor, care afirmatie este adevarată ? A. este o caracteristică a fiecărei substanţe şi reprezintă uşurinţa cu care se deplasează

electronii. B. Cu cât este mai mare polarizabilitatea de volum, cu atât este mai mică

polarizabilitatea moleculei, C. polarizabilitatea reflectă tăria cu care sarcinile pozitive moleculare controlează

distribuţia altor atomi D. . este o caracteristică a fiecărei substanţe fiind variabilă cu tăria câmpului electric E. . este o caracteristică a fiecărei substanţe fiind variabilă cu volumul

24 Referitor la determinarea spectrului de absorbţie al unei substanţe, care afirmatie este adevarată ?

A. Spectrul de absorbţie al unei substanţe se obţine înscriind într-un grafic variaţia extincţiei, E, a coeficientul de extincţie, ε, sau raportul (I0/I) în funcţie de lungimea de undă sau numărul de undă, exprimate în unităţi convenabile pentru domeniul spectral respectiv.

B. Determinarea spectrului de absorbţie al unei substanţe constă în măsurarea frecventei luminii ce o străbate, pentru toate lungimile de undă ale regiunii considerate.

C. Spectrul de absorbţie al unei substanţe se obţine înscriind într-un grafic variaţia extincţiei, E, a coeficientul de extincţie, ε, sau raportul (I0/I) în funcţie de intensitatea câmpului, exprimat în unităţi convenabile pentru domeniul spectral respectiv.

D. Determinarea spectrului de absorbţie al unei substanţe constă în măsurarea frecventei luminii ce o străbate, pentru toate regiunile spectrale considerate.

E. Determinarea spectrului de absorbţie al unei substanţe constă în măsurarea frecventei luminii ce o străbate, la aceeaşi permitivitate a mediului considerat.

25 Referitor la determinarea spectrului de rotaţie al unei substanţe, care afirmatie este adevarată ?

A. S-a stabilit o regulă de selecţie valabilă pentru mişcarea de rotaţie moleculară cuantificată: tranziţiile de rotaţie pot avea loc între două sau mai multe niveluri de energie rotatorie vecine,

B. S-a stabilit o regulă valabilă pentru mişcarea de rotaţie moleculară cuantificată: tranziţiile de rotaţie pot avea loc numai între două niveluri de energie rotatorie vecine,

C. Deci la temperatura ambiantă, rotaţia moleculară nu este excitată datorită energiei termice.

D. Numărul cuantic j poate varia, în cursul unei tranziţii, cu mai multe unităţi la o

tranziţie de rotaţie între două niveluri de energie rotatorie vecine, E. Numărul cuantic j nu poate varia, în cursul unei tranziţii, numai cu o singură

unitate la o tranziţie de rotaţie între două niveluri de energie rotatorie vecine,. 26 Referitor la susceptibilitatea magnetică a unui mol de substanţă, care afirmatie este

adevarată ? A. se numeşte susceptibilitate magnetică totala B. se numeşte susceptibilitate magnetică partială C. se numeşte susceptibilitate magnetică molară D. se numeşte susceptibilitate magnetică moleculară E. se numeşte susceptibilitate magnetică de masa sau de volum

27 Referitor la proprietăţile magnetice ale substanţelor, care afirmatie este adevarată ? A. Diamagnetismul nu apare şi la substanţe paramagnetice, B. Diamagnetismul apare şi la substanţe paramagnetice, C. Diamagnetismul este influenţat de temperatură, D. Proprietatea diamagnetică a unei molecule nu poate fi estimată cu ajutorul unor

tabele E. Proprietatea diamagnetică a unei molecule nu poate fi estimată pe baza

constantelor Pascal 28 Referitor la proprietăţile magnetice ale substanţelor, care afirmatie este adevarată ?

A. Substanţele paramagnetice sunt respinse de un câmp magnetic, B. Paramagnetismul nu depinde de temperatură, C. Substanţele paramagnetice sunt atrase de un câmp magnetic, D. Paramagnetismul se întâlneşte des E. Paramagnetismul apare la substanţe care au orbitali cu electroni împerechiaţi, ca

de exemplu, la metale alcaline în stare solidă, 29 Referitor la proprietăţile magnetice ale substanţelor, care afirmatie este adevarată ?

A. Feromagnetismul apare la acele substanţe care sunt atrase de un câmp magnetic cu o intensitate mult mai mare decât substanţele diamagnetice.

B. Feromagnetismul apare la acele substanţe care sunt atrase de un câmp magnetic cu o intensitate mult mai mare decât substanţele paramagnetice.

C. Feromagnetismul este generat de momentele magnetice nuclear ale electronilor necuplaţi din atomi

D. Feromagnetismul este generat de momentele magnetice nuclear ale electronilor necuplaţi din atomi

E. Feromagnetismul apare la acele substanţe care sunt atrase de un câmp electric cu o intensitate mult mai mare decât substanţele paramagnetice.

30 Referitor la spectroscopia RMN, care afirmatie este adevarată ? A. se bazează pe proprietatea unor nuclee de a poseda moment electric.

Partea I-a Proprietăţi fizico-chimice ale substanţelor- Metode fizice de analiză

COMPLEMENT MULTIPLU 31 Referitor la magnetonul Bohr,care afirmaţii sunt adevărate?

A. reprezintă unitatea de moment magneto-cinetic

B. este o mărime constantă

C. reprezintă unitatea de moment magnetic

D. In SI, are valoarea μB=9,274 *10-28 JT-1

E. In SI, are valoarea μB=19,4 *10-10 JT-1

32 Referitor la metodele de determinare a susceptibilităţii magnetice care afirmaţii sunt adevărate?

A. se bazează pe efectele magneto-mecanice, B. se bazează pe forţele ce apar între probe şi un magnet ce produce un

câmp magnetic exterior probei. C. se măsoară cu balanţa de susceptibilitate, D. se măsoară cu balanţa Gouy . E. se măsoară cu balanţa Proust.

33 Moleculele polare, numite şi dipoli electrici, se comportă într-un câmp electric ca un sistem format din două sarcini electrice egale şi de semn opus, separate între ele printr-o distanţă r. Referitor la dipolii electrici, care se caracterizează printr-un moment electric de dipol numit şi dipol-moment, care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Dipol-momentul se notează cu μ şi este egal cu produsul dintre sarcina e a electronului şi distanţa r care separă cele două centre ale sarcinilor

electrice: re*=→μ

B. Momentul dipolar este o mărime scalară, deci are o direcţie, un punct de aplicaţie, mărime şi sens. Convenţional, direcţia este dreapta care

B. se bazează pe proprietatea unor electroni de a poseda moment magnetic de spin. C. se bazează pe proprietatea unor electroni de a poseda moment cuantic nuclear. D. se bazează pe proprietatea unor nuclee de a poseda moment magnetic de spin. E. se bazează pe proprietatea unor nuclee de a poseda moment electric de spin

electronic.

uneşte cele două sarcini electrice, sensul fiind ales de la sarcina negativă la cea pozitivă.

C. Toate moleculele nesimetrice sunt polare, în timp ce moleculele simetrice sunt nepolare.

D. Moleculele formate din atomi identici ca: O2; Cl2; H2; N2 sunt molecule polare.

E.Moleculele formate din atomi diferiţi, cu electronegativităţi diferite, ca molecula de apă, alcool etilic, fenol, acid clorhidric gazos şi uscat şi altele, sunt molecule polare.

34 Media momentelor electrice de dipol din unitatea de volum se numeşte polarizaţie şi se notează cu P. Acţiunea unui câmp electric F asupra unei molecule polare sau nepolare produce o deplasare relativă a sarcinilor negative faţă de cele pozitive. Aceasta este polarizaţia de deformare P1. Referitor la polarizaţia moleculelor, din care se poate calcula momentul de dipol, care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Polarizaţia de deformare este alcătuită din polarizaţia electronică (deplasarea relativă a electronilor faţă de nucleu) şi polarizaţia atomică (deplasarea relativă a atomilor din moleculă). Ea rezultă prin deformarea orbitelor electronice şi este independentă de temperatură.

B. Momentul electric astfel apărut, indus de câmpul F este proporţional cu intensitatea câmpului: μ = αF. Constanta α se numeşte polarizabilitate şi este o caracteristică a fiecărei substanţe; ea reprezintă uşurinţa cu care se deplasează electronii.

C. Dacă o moleculă se introduce îutr-un câmp electric, ea tinde să se orienteze cu polii săi în direcţia câmpului, rezultând o polarizaţie de orientare P2, pe lângă polarizaţia de deformare.

D. Polarizabilitatea moleculei, (α), poate fi convertită într-o

polarizabilitate de volum, (α’), prin relaţia: 0

'

4πεαα = unde: εo este

permitivitatea electrică a vidului E. Polarizaţia totală a moleculei, Pm este prin urmare produsul dintre P1

(polarizaţia de deformare, independentă de temperatură), existentă pentru molecule polare şi P2 (polarizaţia de orientare, care scade cu creşterea temperaturii şi este nulă pentru moleculele nepolare).

35 Polarizaţa moleculară a fost studiată de către Peter Joseph Wilhelm Debye (1884—1966) şi este reprezentată de ecuaţia următoare (ecuaţia lui

Debye): ⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛+=

KTNPm 34

3 2μαπ , unde: N este numărul lui Avogadro; α -

polarizabilitatea (o constantă ce caracterizează deformaţia orbitelor electronice); μ - momentul electric al moleculei; K = R/N - constanta lui Botzmann, R fiind constanta gazelor perfecte; T - temperatura absolută în grade Kelvin. Referitor la polarizaţia moleculelor, care afirmaţii sunt adevarate ?

A. polarizaţia moleculară indusă va fi: ANP −== απ43

1

B. polarizaţia de orientare va fi:TB

KTNP ==

94 2

2μπ

C. Polarizaţia totală Pm (Pm = A+ B/T), este legată de constanta dielectrică a substanţei cu masa moleculară M şi densitatea d prin relaţia lui

Clausius-Mossotti:dM

KTNPm *

21

343 2

+−

=⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛+=

εεμαπ , unde: ε este

constanta dielectrică, caracteristică pentru oricare material dielectric. D. Ecuaţia Mossotti - Clausius este folosită într-unul din următoarele

cazuri:moleculele sunt apolare; frecvenţa câmpului aplicat este mare, astfel încât polarizarea de orientare este neglijabilă;moleculele fiind prinse într-o reţea cristalină sunt împiedicate să se orienteze astfel încât polarizarea de orientare este neglijabilă sau chiar nulă.

E. Intr-o diagramă se trec în ordonată valorile polarizaţiei totale Pm , iar pe abscisă valorile 1/T. Se obţine astfel o dreaptă a cărei pantă B, este egală cu: B=4πNμ2/9K

36 Refracţia moleculară reprezintă fenomenul de schimbare bruscă a direcţiei unei raze de lumină la trecerea printr-o suprafaţă de separare dintre două medii transparente diferit. Referitor la polarizaţia moleculelor si refracţia moleculă care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Indicele de refracţie poate fi influenţat de următorii factori: natura substanţei celor două medii; anizotropia mediilor în cazul substanţelor cristaline; temperatura şi presiunea; lungimea de undă a radiaţiilor folosite (fenomenul de dispersie) si prin Legea a doua a refracţiei stabileşte legătura dintre cei doi indici de refracţie relativ şi absolut prin relaţia: rnin sinsin 21 =

B. Înlocuind în ecuaţia Mossotti-Clausius, se regăseşte ecuaţia

Lorentz-Lorenz: mAm PNdM

nnR ==

+

−= '

34

21

2

2απ , unde: Rm se numeşte

refracţie moleculară. C. Conform ecuaţiei Lorentz-Lorenz polarizabilitatea moleculară

poate fi măsurată la frecvenţe tipice ale luminii din domeniul vizibil (1015 –1016 Hz) prin măsurători ale indicelui de refracţie.

D. În teoria electromagnetică a luminii, Maxwell demonstrează legătura între indicele de refracţie absolut şi constanta dielectrică a mediului prin relaţia: ε=-n2

E. Sunt însă situaţii în care refracţia moleculară Rm, calculată cu ecuaţia Lorentz-Lorenz, trebuie corectată, spre exemplu în cazul moleculelor duble sau triple când valoarea calculată a lui este mai mare decât suma simplă a refractivităţilor de legătură. Cu toate aceste neajunsuri refracţia moleculară Rm stă la baza unei metode fizice importante, în determinările de structură.

37 Sarcina şi mişcările electronilor în atomi sau în ioni pot determina apariţia a trei categorii de substanţe cu proprietăţi magnetice diferite: diamagnetice, paramagnetice şi feromagnetice. Care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Substanţele atrase e de un câmp magnetic se numesc substanţe diamagnetice.

B. Substanţele respinsde un câmp magnetic se numesc substanţe paramagnetice.

C. Substanţele atrase puternic de un câmp magnetic, mult mai puternic decât cele paramagnetice sunt substanţe feromagnetice.

D. Proprietăţile feromagnetice apar numai pentru anumite substanţe solide şi cristalizate.

E. Substanţele feromagnetice se magnetizează de cel puţin un milion de ori mai puternic decât cele paramagnetice şi menţin o parte din magnetizare şi după dispariţia câmpului magnetic.

38 Intensitatea forţelor de repulsie sau de atracţie a unei substanţe într-un câmp magnetic se numeşte intensitate de magnetizare şi se notează cu I. Care afirmaţii sunt adevarate ?

A. intensitatea de magnetizare; ea este proporţională cu intensitatea câmpului magnetic H şi cu o constantă de proporţionalitate χvol numită susceptibilitate magnetică de volum:I=χvol H sau χvol =I/H

B. Susceptibilitatea magnetică specifică χsp este definită prin expresia: χsp = χvol /d, d fiind densitatea substanţei.

C. Susceptibilitatea magnetică a unui mol de substanţă se numeşte susceptibilitate magnetică molară χmol şi este dată de produsul χspM,

unde: M este masa moleculară a substanţei. Rezultă că susceptibilitatea magnetică moleculară este determinată de

intensitatea de magnetizare, după relaţia: MdM

HI

spmol χχ −== unde:

χmol este susceptibilitatea magnetică moleculară; χsp este susceptibilitatea magnetică specifică.

D. Metodele de determinare a susceptibilităţii magnetice se bazează pe efectele magneto-chimice, respectiv pe forţele ce apar între probe şi un magnet ce produce un câmp magnetic exterior probei.

E. Efectele magneto-mecanice, se măsoară cu balanţa de susceptibilitate, spre exemplu balanţa Gouy pentru măsurători de susceptibilitate magnetică de volum.

39 Referitor la susceptibilitatea magnetică ce caracterizează comportarea substanţelor într-un câmp magnetic, care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Susceptibilitatea magnetică a substanţelor diamagnetice este pozitivă şi este de ordinul 10-6 unităţi c.g.s.

B. Susceptibilitatea magnetică pentru substanţele paramagnetice este negativă şi are valori de ordinul 10-3 – 10 -4 unităţi c.g.s.,

C. substanţele feromagnetice este de asemenea pozitivă şi ajunge la valori de ordinul 106 unităţi c.g.s.

D. susceptibilitatea magnetică de volum se măsoară cu balanţa Gouy E. Susceptibilitatea magnetică constituie un criteriu de apreciere al

aromaticităţii substanţelor organice. 40 Referitor la aplicatiile măsurătorilor de susceptibilitate magnetică ce au

multiple aplicaţii în domeniul chimiei şi în particular în cel al controlului farmaceutic precum şi în domeniul medical, care afirmaţii sunt adevarate ?

A. susceptibilitatea permite aprecieri pentru aromaticitatea substanţelor din diferenţele dintre valorile susceptibilităţii magnetice determinată experimental faţă de cele calculate (cu ajutorul constantelor Pascal şi a altor incremente corespunzătoare).

B. pentru substanţele diamagnetice susceptibilitatea nu este o mărime aditiv constitutivă,

C. Prin măsurători de susceptibilitate paramagnetică se detectează proporţiile gazelor paramagnetice din amestecuri de alte gaze industriale, ca de exemplu O2, NO, NO2, ClO2, etc.

D. Susceptibilitatea magnetică permite determinarea gradului de disociere a unor substanţe în radicali liberi. Susceptibilitatea magnetică permite determinarea proporţiilor diverselor gaze cu

molecule paramagnetice. E. În domeniul medical, prin măsurători de susceptibilitate magnetică

se determină raportul dintre oxihemoglobină (complex organic cu rol fiziologic care este diamagnetică) şi hemoglobină (care este paramagnetică). Se poate aprecia astfel diferenţa dintre sângele arterial şi cel venos prin cunoaşterea proporţiei de hemoglobină şi oxihemoglobină.

41 Referitor la proprietatile magnetice ale materiei care afirmaţii sunt adevarate ? A. substanţele diamagnetice sunt respinse de câmpul magnetic sub

influenţa căruia se găsesc. B. Proprietăţi diamagnetice se întâlnesc la gazele rare şi la ionii simpli

care au configuraţie electronică de gaz rar pe ultimul strat, cum sunt Na+, Ca2+, Cl -, Br-, Zn2+ etc.

C. sunt diamagnetice moleculele şi ionii complecşi care conţin un număr par de electroni împerechiaţi în orbitali de legătură, ca de exemplu CH4, CH3-H3, C6H6.

D. Diamagnetismul apare şi la substanţe paramagnetice, dar paramagne-tismul este cu mult mai mare decât diamagnetismnl şi de sens opus, încât susceptibilitatea magnetică globală este paramagnetica

E. Diamagnetismul este o proprietate particulara a materiei si este influenţat de temperatură.

42 Referitor la proprietatile magnetice ale materiei care afirmaţii sunt adevarate ? A. Substanţele paramagnetice sunt respinse de un câmp magnetic, ele au

un moment magnetic permanent, generat de existenţa electronilor neîmperecheaţi.

B. Paramagnetismul depinde de temperatură, deoarece orientarea moleculelor care au moment magnetic şi atracţia lor spre interiorul câmpului, este perturbată de agitaţia termică şi deci paramagnetismul scade cu creşterea temperaturii.

C. Prin determinarea proprietăţilor magnetice se poate constata dacă apar radicali liberi.

D. El apare la substanţe care au orbitali cu electroni neâmperechiaţi, ca de exemplu, la metale alcaline în stare solidă, la moleculele de O2, NO, ClO2, la atomul de hidrogen, etc.

E. sunt paramagnetici atomii de halogeni, radicalii organici ca: CH3-; C2H5-; C(C6H5)3- şi majoritatea ionilor metalelor tranziţionale (aceştia având mai mulţi electroni necuplaţi).

43 Referitor la proprietatile magnetice ale materiei care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Feromagnetismul este generat de momentele magnetice de spin ale electronilor necuplaţi din atomi şi apare ca o proprietate a reţelelor cristaline în care atomii sunt uniţi prin legături metalice.

B. La substanţele feromagnetice se găseşte orientare paralelă pentru momentele electronilor unei benzi de conducţie întregi, care poate apare pe porţiuni relativ mari ale cristalului, numite domenii Weiss (având dimensiuni de ordinul 10-8 cm).

C. In lipsa unui câmp magnetic, domeniile Weiss sunt orientate întâmplător, dar într-un câmp magnetic, toate domeniile Weiss se orientează antiparalel; magneţii permanenţi nu reţin această orientare şi după îndepărtarea câmpului magnetic.

D. Susceptibilitatea substanţelor feromagnetice nu este o constantă, ci depinde de intensitatea câmpului aplicat şi scade cu temperatura ca şi susceptibilitatea substanţelor paramagnetice.

E. în timp ce la substanţele paramagnetice susceptibilitatea scade fără întrerupere, când temperatura creşte, la substanţele feromagnetice apare o discontinuitate. Temperatura la care apare această discontinuitate se numeşte punct Curie.

44 Referitor la proprietatile magnetice ale materiei care afirmaţii sunt adevarate ? A. La punctul Curie se observă o discontinuitate şi a capacităţii calorice,

care devine deosebit de mare. B. Unele substanţe feromagnetice, introduse într-un câmp magnetic sub

punctul Curie, rămân magnetizate şi după dispariţia câmpului, adică devin magneţi permanenţi.

C. Dacă magneţii permanenţi se încălzesc peste punctul Curie pierd proprietăţile magnetice, dar după răcire se pot magnetiza din nou prin introducerea într-un câmp magnetic.

D. Punctul Curie apare la o temperatură joasa; deasupra acestui punct substanţele feromagnetice devin diamagnetice,

E. dacă se răcesc sub punctul Curie, le reapar proprietăţile feromagnetice.

45 Un electron necuplat dintr-un atom posedă, datorită rotaţiei în jurul propriei sale axe, un moment magnetic de spin şi se comportă ca un magnet minuscul. Plasat într-un câmp magnetic electronul tinde să se alinieze câmpului. Momentul magnetic al electronului, într-un câmp magnetic, nu poate adopta decât două orientări opuse: una ,,paralelă” şi alta ,,antiparalelă” cu câmpul. Ambele orientări sunt determinate de numărul cuantic de spin, s = ± 1/2. Referitor la energia necesară pentru a reorienta magnetul elementar în câmp

magnetic (RES), care afirmaţii sunt adevarate ? A. Cele două orientări corespund unor energii diferite, una joasă, alta

înaltă: -1/2 gHμB şi +1/2 gHμB B. In aceste expresii, g este factorul giromagnetic, H este intensitatea

câmpului magnetic exterior, iar μB este magnetonul Bohr. C. Energia necesară pentru a reorienta magnetul elementar de la sensul

corespunzând energiei joase la cel corespunzând energiei înalte, este

conform relaţiei: BBB gHgHgHE μμμ =−=Δ )21(

21

D. Cum ΔE = h ν, frecvenţa ν care corespunde acestei energii se poate calcula cu ecuaţia:ν = gHμB /h

E. În spectroscopia optică absorbţia este dependentă de intensitatea câmpului electromagnetic al radiaţiei absorbite, diferenţa dintre cele două niveluri de energie între care are loc tranziţia fiind o caracteristică externă a moleculei.

46 Referitor la rezinanţa electronică de spin, (RES), care afirmaţii sunt adevarate?

A. Absorbţia prin fenomenul rezonanţei electronice de spin (numită şi rezonanţă paramagnetică) se situează deci în regiunea spectrală a microundelor.

B. Absorbţia se manifestă printr-o scădere a intensităţii radiaţiei ce străbate substanţa supusă in câmp electromagnetic.

C. Uneori curba de absorbţie in soectroscopia RES prezintă structură fină, adică benzile sunt despicate într-un număr de maxime ascuţite, care se datoresc unei interacţiuni a spinului electronului impar cu spinii nucleari ai atomilor vecini.

D. Metoda rezonanţei electronice de spin nu este cu mult mai exactă pentru detectarea electronilor necuplaţi în molecule şi ioni decât me-toda măsurării susceptibilităţii paramagnetice.

E. În spectroscopia optică absorbţia este dependentă de intensitatea câmpului electromagnetic al radiaţiei absorbite, diferenţa dintre cele două niveluri de energie între care are loc tranziţia nu poate genera direct spectre de absorbtie.

47 Magnetismul nuclear este generat de mişcarea de rotaţie a nucleelor atomice în jurul unei axe. Având sarcini electrice ce se găsesc în mişcare, nucleele prezintă un moment magnetic de spin nuclear, caracterizat printr-un număr cuantic de spin nuclear notat cu I. Pentru diferite nuclee, I are valoarea 1/2

sau multiplu de 1 /2, adică 1; 3/2; 2 etc. Referitor la proprietăţile magnetice ale nucleelor, care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Nucleele compuse dintr-un număr impar de protoni sau de neutroni posedă momente magnetice nucleare, μ, egale cu zero

B. Proprietatea nucleelor de a se orienta într-un câmp magnetic paralel sau antiparalel cu câmpul, sta la baza metodei spectrale de analiză a substanţelor, cunoscută sub numele de rezonanţă magnetică nucleară (RMN).

C. Nucleele cu spin diferit de zero se comportă ca un minuscul magnet permanent (sau un dipol magnetic).

D. momentul magnetic nuclear poate adopta doar două orientări, una paralelă cu câmpul şi alta antiparalelă, caracterizate prin numere cuantice de spin -1/2 respectiv +1/2 (momentul magnetic, μ, al nucleului face însă un anumit unghi în direcţia câmpului magnetic exterior).

E. Ştiind că ΔE = hν ajungem la relaţiile:π2hHg

E n=Δ si π

ν2

Hg n= în

care: h este constanta lui Planck, iar gn, aşa-numitul ,,factor g nuclear”, este o constantă care depinde de natura nucleului

48 Referitor la proprietăţile magnetice ale nucleelor (RMN), care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Pentru ca să se producă o tranziţie nucleară de la nivelul de energie joasă la nivelul de energie înaltă, trebuie să se absoarbă o cuantă de energie ΔE.

B. în spectroscopia de rezonanţă magnetică nucleară diferenţa de energie între cele două niveluri şi energia tranziţiei nu depinde de intensitatea, H, a câmpului magnetic exterior.

C. In practică se menţine ν constant şi se variază intensitatea câmpului magnetic, H, până când diferenţa de energie între niveluri, ΔE devine cea corespunzătoare frecvenţei fixe ν la care se observă spectrul. In acest moment se obţine o bandă de absorbţie (rezonanţă).

D. Mărind în continuare intensitatea H, nu mai sunt realizate condiţiile de rezonanţă şi absorbţia scade la zero; se obţine un spectru cu maxime.

E. Într-un câmp magnetic cu H = 10 000 gauss pentru nucleul hidrogenului (protonul), corespunde frecvenţa ν = cca. 42 MHz. O asemenea frecvenţă este situată în domeniul undelor de radio.

49 Referitor la spectroscopia RMN, care afirmaţii sunt adevarate ? A. Energiile radiaţiilor absorbite sunt deci extrem de mici, de cca. 103

ori mai mare decât cele ce intră în joc în rezonanţa electronică de spin.

B. Mişcarea electronilor în jurul protonului în moleculele organice, plasate într-un câmp magnetic, crează efecte electromagnetice induse, care determină plasarea semnalelor RMN în diferite zone.

C. Efectul de ecranare nu este acelaşi pentru diferitele categorii de protoni din moleculă, ci depinde de densitatea locală a norului electronic şi deci de natura legăturii şi de natura atomilor învecinaţi.

D. Eşalonarea diferitelor semnale RMN în funcţie de intensitatea câmpului magnetic fiind determinată de natura legăturilor chimice, diferenţa între poziţiile a două semnale poartă numele de deplasare chimică (“chemical schift”- δ).

E. Deplasarea chimică, δ, se exprimă de obicei prin diferenţa de câmp faţă de tetrametilsilan (TMS) raportată la intensitatea totală a câmpului. Valoarea astfel exprimată nu depinde de frecvenţa oscilatorului de radiofrecvenţă.

50 Referitor la spectroscopia RMN, care afirmaţii sunt adevarate ? A. Deplasarea chimică se exprimă în raport cu semnalul unei substanţe

aleasă drept standard. B. Pentru protoni, în moleculele organice, se foloseşte drept standard

tetrametilsilanul, (CH3)4Si C. Tetrametilsilanul, este o substanţă care dă un singur semnal RMN

(toţi protonii fiind echivalenţi). Acesta apare într-o regiune de câmp intens, în care protonii altor molecule, în general, nu absorb.

D. Deplasarea chimică se mai poate exprima ca diferenţa de frecvenţe (în Hz) între frecvenţa semnalului şi cea a standardului, considerându-se că spectrul s-ar înregistra menţinând câmpul constant şi variind frecvenţa. Transformarea se face prin calcul.

E. Exprimată în acest fel, deplasarea chimică nu depinde de frecvenţa oscilatorului de radiofrecvenţă. De aceea aparatele de frecvenţă mai mare au o rezoluţie mai bună.

51 Referitor la spectroscopia RMN, care afirmaţii sunt adevarate ? A. Deplasarea chimică, δ, permite deci să se identifice vecinatatea

imediată a fiecărui proton din moleculă. B. Analiza deplasărilor chimice corespunzătoare atomilor de hidrogen

dintr-un număr mare de molecule diferite a permis extragerea unor concluzii generale potrivit cărora deplasărilor chimice li se atribuie aceleasi vecinătăţi.

C. În general nesaturarea reduce valorile deplasărilor chimice, δ, deci pentru moleculele nesaturate tranziţia de rezonanţă se produce la valori mai joase ale câmpului magnetic aplicat.

D. Ciclurile aromatice produc un efect de ecranare puternic. S-a confirmat astfel aromaticitatea unui mare număr de compuşi organici.

E. Spectroscopia RMN este utilizată in determinarea raporturilor componenţilor unui amestec şi studiul echilibrului unor fenomene tautomere; studiul cinetic a unor reacţii chimice, studiul fenomenului de schimb izotopic, în analiza conformaţională, etc.

52 Referitor la spectroscopia RMN, care afirmaţii sunt adevarate ? A. Mecanismul cuplării spinilor nucleari este reprezentat de o

interacţiune directă spin-spin care poate fi asimilată cu interacţiunea dintre doi magneţi care pot avea unul faţă de altul orientări paralele sau antiparalele.

B. Cuplajul spin - spin se realizează între protoni neechivalenţi legaţi de acelaşi atom de carbon sau de atomi de carbon adiacenţi.

C. La aceleaşi trei semnale din spectrul de rezoluţie joasă, se observă că fiecare semnal este despicat în mai multe benzi înguste (structură fină). Această despicare a semnalelor este datorată unei interacţiuni între spinul nuclear al unui proton cu spinul nuclear al unui proton legat de un carbon vecin. Acest efect este numit cuplare spin-spin

D. cuplarea spin-spin,se transmite prin electronii de antilegatură. E. Prin determinarea deplasărilor chimice şi a constantelor de cuplare,

spectroscopia RMN a devenit una din cele mai eficiente metode pentru stabilirea structurii moleculelor şi în mod special a compuşilor organici.

53 Referitor la spectroscopia RMN, care afirmaţii sunt adevarate ? A. La molecule simple, numărul de benzi înguste în care este despicat

semnalul RMN al unui proton (multiplicitatea semnalului) este 2n, n fiind numărul protonilor vecini cu care spinul acestui proton poate cupla.

B. Dacă cuplajele cu aceşti protoni sunt identice, o parte din benzile înguste se suprapun şi numărul lor devine egal cu n +3.

C. Grupa CH2 (lângă trei protoni ai grupei CH3) dă un semnal cu patru benzi înguste (un cuartet de benzi); grupa CH3 (lângă doi protoni ai

grupei CH2) dă un triplet de benzi înguste. D. Distanţa dintre maximele benzilor înguste ale unui semnal RMN

este o măsură a interacţiunii sau a gradului de cuplare a spinilor protonilor care produc acest semnal, cu protonii vecini.

E. Această distanţă este numită constantă de cuplare, J şi este independentă de intensitatea câmpului H şi se exprimă în Hz (sau în cps – cicluri pe secundă).

54 Referitor la spectroscopia RMN, care afirmaţii sunt adevarate ? A. Cuplajul spin-spin nu apare între protoni având aceeaşi deplasare

chimică, cum este de multe ori cazul la protonii din grupele CH2 şi CH3.)

B. Spectrele RMN sunt des utilizate în cercetarea biochimică şi farmaceutică putând fi utilizate pentru: confirmarea unor mecanisme de reacţie în cazul în care unii intermediari au o viaţă suficient de lungă ca să poată fi surprinşi ca entităţi chimice distincte;

C. Fiecare tip de protoni dă, în spectrul RMN, un semnal separat. Ariile relative ale diferitelor semnale sunt proporţionale cu numărul protonilor care se produc.

D. In spectroscopia RMN ariile semnalelor corespunzătoare protonilor de la grupele CH3, CH2 şi OH, ale etanolului sunt în raportul 3:2:1.

E. constantă de cuplare, J este dependentă de intensitatea câmpului H şi se exprimă în Debye

55 Referitor la spectroscopia de masă, care afirmaţii sunt adevarate ? A. Spectrometria de masă este o metodă fizică de analiză care are drept

scop determinarea precisă a maselor atomice ale izotopilor, separarea acestora, precum şi o serie de alte investigaţii ale substanţelor organice.

B. Principiul metodei se bazează pe faptul că ionii de diferite greutăţi, după accelerarea într-un câmp electric, supuşi unui câmp magnetic perpendicular pe direcţia lor de deplasare, vor fi deviaţi mai mult sau mai puţin în funcţie de masa şi de sarcina lor.

C. În spectroscopia de masă pot fi studiate numai particule gazoase supuse ionizării în camere speciale de ionizare.

D. Un flux de electroni emis de un filament incandescent bombardează molecula în camera de ionizare, iai in urma ciocnirii dintre moleculă cu electroni se formează specii moleculare cu energie

micsorată E. Moleculele bombardate in camera de ionizare, pot ceda surplusul de

energie fie prin schimbarea configuraţiei lor electronice, fie prin radiaţie.

56 Referitor la spectroscopia de masă, care afirmaţii sunt adevarate ? A. În camera de ionizare când schimbarea configuraţiei moleculelor

are loc prin pierdere de electroni se formează ioni moleculari pozitivi (m+), iar dacă schimbarea configuraţiei are loc prin câştig de electroni se formează ioni moleculari negativi (m-).

B. Se pare că procesul de formare a ionilor moleculari pozitivi este mult mai probabil.

C. În cazul în care energia fluxului de electroni este mult mai mare decât energia necesară ionizării, molecula se fragmentează în ioni pozitivi, negativi, radicali şi molecule neutre simple, Acestia nu deranjează in instalaţiile de analiza Nu necesita evacuarea cu pompe de vid.

D. În hirocarburile saturate, înlăturarea oricărui electron se produce cu egală probabilitate, datorită faptului că tăria legăturii este aproximativ aceeaşi. Fragmentarea acestor ioni moleculari poate avea loc la oricare dintre legăturile C-C, rezultând ioni de carboniu şi radicali alchil

E. Ionii de fragmentare cu masa mare se pot descompune mai departe în timp ce ionii mai mici sunt mai stabili şi deci vor apărea în spectru prin pickuri mai intense.

57 Referitor la spectroscopia de masă, care afirmaţii sunt adevarate ? A. Spectrul de masă este dat prin linii verticale de înălţime

proporţională cu abundenţa, abscisa fiind divizată în unităţi m/e B. . Pickului ce corespunde fragmentului cel mai abundent, numit şi

pick de bază, i se atribuie abundenţa 100, iar celorlalte pickuri li se atribuie valori proporţionale cu abundenţa relativă faţă de pickul de bază.

C. Pickul cu valoarea m/e cea mai ridicată (numit pick molecular) corespunde ionului molecular M+, iar m/e reprezintă valoarea exactă a masei moleculare a compusului studiat.

D. spectroscopia de masă reprezintă o metodă precisă de determinare a masei şi a formulei moleculare a substanţelor.

E. spectroscopia de masă permite stabilirea compoziţiei procentuale a unor amestecuri de substanţe nevolatile.

58 La impactul dintre un foton cu o moleculă, fotonul suferă fie difuzie (un şoc elastic fără pierdere de energie), fie absorbţie (adică el măreşte energia internă a moleculei). Referitor la spectroscopia moleculară de absorbţie, care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Are loc absorbţie de energie atunci când energia fotonului corespunde cu diferenţa de energie între două niveluri de energie posibile, ale moleculei.

B. Prin observarea procesului in care are loc o tranziţie de la nivelul de energie la care se află molecula la un nivel superior, cu ajutorul unui spectrofotometru se obţine un spectru de absorbţie al moleculei,

C. un spectru de absorbţie al moleculei, este o reprezentare a absorbţiei funcţie de frecvenţă sau de lungimea de undă.

D. Molecula excitată prin absorbţia unei cuante de energie rămâne în această stare un timp foarte scurt (de ordinul 10 - 10 secunde). Ea poate reemite o cuantă de energie egală (sau ceva mai mică) cu cea absorbită, (fluorescenţă),

E. Molecula excitată poate pierde energia numai printr-un număr mai mare de şocuri termice.

59 Referitor la spectroscopia moleculară de absorbţie, care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Dacă energia absorbită depăşeşte o anumită valoare, caracteristică pentru fiecare substanţă, una din legăturile moleculei se poate rupe, molecula disociază în atomi sau radicali.

B. Ca şi atomii, moleculele absorb (şi emit) energie în

cuante:λ

ν hchE ==Δ

C. cuantele de lumină se regăsesc numai în anumite regiuni spectrale, D. Energia unei cuante este proporţională cu numai ce frecvenţa (nu si

cu lungimea de undă) ea nu variază o dată cu aceste mărimi. E. Prin absorbţia unui foton, în funcţie de energia acestuia, o moleculă

poate suferi trei feluri de schimbări sau variaţii ale energiei ei: o variaţie a energiei de rotaţie, o variaţie a energiei de vibraţie şi o variaţie a energiei electronice.

60 Referitor la spectroscopia moleculară de absorbţie, care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Fiecare tranziţie între două niveluri energetice, diferite prin numerele lor cuantice, determină apariţia unei linii în spectrul de absorbţie al moleculei. Aceste linii spectrale sunt foarte departate, ele nu se

contopesc de obicei apărând în spectru ca benzi de absorbţie. B. Energia necesară pentru a provoca schimbări în starea de rotaţie a

moleculelor, adică o tranziţie între două niveluri de rotaţie (caracterizate prin numere cuantice de rotaţie, j = 0, 1, 2...) este foarte mică, de ordinul 10 –2 – 10 –3 kcal mo1 -1. Aceste energii corespund regiunii de microunde din spectru.

C. Pentru a produce tranziţii între niveluri de vibraţie (cu numere cuantice v = 0, 1, 2...) sunt necesare energii de câteva kcal mol -1. Aceste tranziţii provoacă apariţia de benzi în regiunea infraroşie a spectrului.

D. Tranziţiile între două niveluri electronice ale moleculei (adică saltul unui electron din starea fundamentală într-un orbital molecular vacant de energie mai mare) necesită energii încă şi mai mari (35—150 kcal mol -1, după natura legăturii excitate) corespunzând regiunii vizibile sau ultraviolete a spectrului. (Numerele cuantice ale nivelurilor energetice implicate în tranziţii electronice se notează cu n = l, 2, 3...).

E. tranziţie de vibraţie nu poate fi realizată niciodată singură, ci este totdeauna însoţită de tranziţii de rotaţie, manifestându-se fiecare printr-o linie spectrală. Din cauza numărului lor mare şi a apropierii lor în spectru ele se contopesc sub forma benzilor caracteristice ale spectrelor în infraroşu. Aceste spectre sunt deci spectre de vibraţie-rotaţie.

61 Referitor la spectroscopia moleculară de absorbţie, care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Cu atât mai mult, tranziţiile electronice sunt inevitabil însoţite de numeroase tranziţii de vibraţie şi de rotaţie, deci spectrul electronic-vibratoriu-rotatoriu rezultat este, de obicei, alcătuit din benzi late (în care uneori se disting o serie de maxime, o aşa-numită structură fină, datorită tranziţiilor de vibraţie).

B. Aparatura utilizată în obţinerea spectrelor - spectrofotometrele - sunt de tipuri diferite funcţie de regiunea spectrală pentru care sunt con-struite.

C. Toate se compun însă, în principiu, din următoarele dispozitive esenţiale: sursă luminoasă, un monocromator, un recipient cu pereţi transparenţi, numit celulă de absorbţie, un detector şi un dispozitiv pentru măsurat şi înregistrat efectele detectate.

D. Nu toate aparatele moderne sunt dotate cu dublu fascicul, E. Fasciculul luminos iniţial este divizat, cu ajutorul a două oglinzi, în

două fascicule de intensitate egală, dintre care unul străbate celula cu soluţia substanţei iar celălalt străbate o celulă identică cu solvent. Prin

compensaţia optică sau electronică a celor două efecte măsurate, se elimină unele influenţe datorate solventului.

62 Referitor la spectroscopia moleculară de absorbţie, care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Pentru determinarea spectrelor de microunde se utilizează drept sursă de radiaţii un tub electronic de construcţie specială, numit clistron. Acesta emite radiaţii perfect monocromatice, aşa că monocromatorul nu mai este necesar.

B. Pentru determinarea spectrelor în infraroşu se utilizează drept surse luminoase vergele de oxizi greu fuzibili (Zr, Th, Ce; sursă Nernst *) sau de carbură de siliciu, încălzite, prin trecerea unui curent electric, la cca. 1500°C.

C. Pentru înregistrarea de spectre electronice de absorbţie se folosesc tuburi de descărcări electrice, cum sunt lămpile de hidrogen, care dau spectre continue în regiunea ultravioletă a spectrului şi lămpi cu filament incandescent pentru domeniul vizibil.

D. Spectrele de microunde se determină la substanţe în fază solidă si lichidă, la presiune foarte joasă.

E. Pentru determinarea spectrelor în infraroşu sau în ultraviolet se utilizează de obicei soluţii ale substanţelor în solvenţi transparenţi pentru radiaţiile respective, sau, când substanţa este gazoasă la presiune normală, se măsoară spectrul substanţei în această stare.

63 Referitor la spectroscopia moleculară de absorbţie, care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Pentru măsurători de spectre în infraroşu se pot utiliza amestecuri de substanţe cu KBr, presate sub formă de pastile (KBr fiind transparentă pentru infraroşu).

B. Pentru a fi măsurată radiaţia transmisă (neabsorbită) trebuie transformată în altă formă de energie. Această funcţie nu o îndeplineşte detectorul.

C. In spectroscopia de microunde se utilizează detectoare cu cristale de germaniu sau siliciu şi sisteme de amplificare electronică, ca în aparatele radar.

D. In spectroscopia în infraroşu servesc drept detectoare termoelemente, iar în regiunea vizibilă şi ultravioletă celule fotoelectrice.

E. Curentul produs de detector este înregistrat, obţinându-se curbe de absorbţie. Acestea reprezintă fracţiunea din cantitatea de lumină care

a fost absorbită (sau transmisă) în funcţie de lungimea de undă, λ, sau de numărul de undă, ν.

64 Referitor la Legea Lambert-Beer, care afirmaţii sunt adevarate ? A. Când lumina străbate o substanţă sau soluţia ei, radiţiile de lungimi de

undă diferite nu sunt absorbite în proporţie diferită. B. Determinarea spectrului de absorbţie al unei substanţe constă în

măsurarea micşorării intensităţii luminii ce o străbate, pentru toate lungimile de undă ale regiunii considerate.

C. Dacă se notează cu I0 şi I intensităţile luminii înainte şi după străbaterea unei soluţii, atunci intensitatea luminii este micşorată conform următoarei expresii (legea Lambert-Beer): log(Io/I)= εcl, unde: c este concentraţia a soluţiei, este grosimea a stratului de soluţie străbătut, iar mărimea E = log I0/I se numeşte extincţie (densitate optică sau absorbanţă), ε este o proprietate caracteristică a substanţei, independentă de concentraţie, dar variază cu lungimea de undă,

D. Dacă grosimea, l, se exprimă în centimetri; concentraţia, c, în mol/L; constanta ε se numeşte coeficient molar de extincţie.

E. Mărimea ε este o măsură a absorbţiei luminii, de o anumită lungime de undă, într-un strat cu grosimea de 1 cm, al unei soluţii 1 molare a substanţei absorbante.

65 Referitor la spectroscopia moleculară de absorbţie, care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Spectrul de absorbţie al unei substanţe se obţine înscriind într-un grafic variaţia unei mărimi ce caracterizează absorbţia luminii - de ex. extincţia, E, coeficientul de extincţie, ε, sau raportul (I0/I) - - în funcţie de lungimea de undă sau numărul de undă, exprimate în unităţi convenabile pentru domeniul spectral respectiv.

B. In spectrele astfel obţinute apar minime şi maxime; C. Benzi de absorbţie, corespund regiunilor de absorbţie maximă. D. Fiecare bandă de absorbţie este caracterizată prin lungimea de undă

λmax (sau numărul de undă ν’max) şi coeficientul de extincţie εmax, în punctele de maxim ale curbei

E. Spectrul de absorbţie al unei substanţe se obţine înscriind într-un grafic numai variaţia unei mărimi ce caracterizează absorbţia luminii -raportul (I0/I)- în funcţie de fracventă exprimate în unităţi convenabile pentru domeniul spectral respectiv.

66 Referitor la spectrele de rotatie ale moleculelor, (spectre de microunde), care afirmaţii sunt adevarate ?

A. energia unei tranziţii de la starea fundamentală de rotaţie (j = 0), la

prima stare de rotaţie excitată (j = 1), va fi: I

hErErE2

2

214π

=−=Δ , în

care: I este momentul de inerţie al moleculei în jurul axei de rotaţie considerate, iar j sunt numerele cuantice de rotaţie (j = 0, 1, 2, 3).

B. Experimental, având diferite valori ΔE şi introducând valorile numerice ale constantelor, se poate calcula momentul de inerţie, I.

C. Inlocuind ΔE cu hν se pot calcula frecvenţa, ν, a radiaţei absorbite şi numerele cuantice j ale nivelurilor de rotaţie implicate. Pentu că I are valori foarte mici energiile necesare pentru excitarea rotaţiei moleculelor sunt de asemenea mici. Deci la temperatura ambiantă, rotaţia moleculară este excitată datorită energiei termice.

D. S-a stabilit astfel o regulă valabilă pentru mişcarea de rotaţie moleculară cuantificată (o aşa-numită regulă de selecţie): tranziţiile de rotaţie nu pot avea loc numai între două niveluri de energie rotatorie vecine, sau j nu poate varia, în cursul unei tranziţii, numai cu o unitate.

E. spectrul de rotaţie se compune din linii echidistante, ale căror frecvenţe diferă prin mărimea constantă, h2/4π2I.

67 Referitor la spectrele de rotatie ale moleculelor, (spectre de microunde), care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Trebuie ţinut cont că dau spectre de rotaţie toate moleculele B. Nu dau spectre de microunde moleculele diatomice ca N2, Cl2 şi

O2, nici moleculele CH4 şi nici celelalte hidrocarburi saturate sau moleculele simetrice ca CCl4.

C. Momentele de inerţie ale moleculelor de N2, Cl2 şi O2, se pot determina din structura de rotaţie a spectrelor de rotaţie-vibraţie (infraroşu şi Raman).

D. Momentul de inerţie, I, al unei molecule diatomice, este dat de relaţia de mai jos, în care m reprezintă masa redusă a celor doi atomi, de mase m1 şi m2, şi r distanţa dintre ei: I=mr2 şi m=m1m2/(m1+m2)

E. Precizia metodei este de ordinul 0,0001 Å, neatinsă de nici o alta metodă. Cu ajutorul acestei metode, folosind momentele de inerţie ale moleculelor, s-au putut determina lungimile legăturilor,

unghiurile de valenţă şi momentul electric al moleculelor. 68 Referitor la spectrele de rotaţie-vibraţie (spectre IR ) care afirmaţii sunt

adevarate ? A. La absorbţia radiaţiilor infraroşii au loc tranziţii între nivelele

vibratorii care sunt însoţite şi de tranziţii rotatorii. B. În spectrele IR (spectrele de rotaţie-vibraţie) fiecare nivel de

vibraţie este compus dintr-o succesiune de niveluri de rotaţie, de energie mică.

C. Tranziţiile între două niveluri de vibraţie sunt compuse dintr-un număr mare de tranziţii între diferitele niveluri de rotaţie aparţinând celor două niveluri de vibraţie. Aceste tranziţii corespund la frecvenţe foarte apropiate, dar nu identice.

D. între două niveluri, tranziţia de vibraţie produce în spectru o singură linie, fara a prezenta si structura fină de rotaţie (un număr mai mare de linii echidistante apropiate)

E. Aceste linii pot fi puse în evidenţă cu aparatură de rezoluţie bună în cazul unor molecule simple (de ex. HCl, CH4, NH3 etc.). In spectrele moleculelor mai complicate (cu mai multe axe de rotaţie distincte şi cu momente de inerţie mari) liniile se contopesc într-o bandă mai largă

69 Referitor la spectrele de rotaţie-vibraţie (spectre IR ) care afirmaţii sunt adevarate ?

A. spectrele IR sunt datenumai de vibraţii de alungire care se produc de-a lungul axei legăturii şi pot fi simetrice când atomii de hidrogen se depărtează şi se apropie simultan de atomul de carbon şi asimetrice când atomii oscilează în contrafază.

B. spectrele IR sunt date numai de vibraţii de deformaţie, în care se produce o deformaţie a unghiurilor de valenţă

C. În cazul unor molecule diatomice, ca HCI, HBr etc., este posibilă o vibraţie de un singur fel, aceea prin care atomii se apropie şi se depărtează unul de altul, oscilând în jurul unei poziţii de echilibru ca un oscilaror armonic

D. Frecvenţa de vibraţie fundamentală, ν, a unui oscilator armonic,

rezultă din expresia următoare:mf

πν

21

= în care m este masa redusă

a celor doi atomi, iar f (dyn. cm-1) este costanta de forţa si reprezintă forţa de revenire raportată la unitatea de lungime a deplasării

E. Frecvenţa vibraţiilor, ν, este cu atât mai mică cu cât masa atomilor este mai mare şi cu atât mai mare cu cât constanta de forţă, f, a legăturii chimice este mai mare.

70 Referitor la spectrele de rotaţie-vibraţie (spectre IR ) care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Spre deosebire de vibraţiile sistemelor macroscopice, vibraţiile atomilor în molecule sunt cuantificate.

B. Energia de vibraţie a unui oscilator molecular armonic poate adopta

orice valori proprii, ce satisfac relaţia: ⎟⎠⎞

⎜⎝⎛ +=

21ννν hE în care: v sunt

numerele cuantice de vibraţie (v = 0, 1, 2, 3...). C. Vibraţia fundamentală corespunde tranziţiei de la nivelul de energie v =

0 la nivelul v = 1. In spectru apar şi benzi corespunzând unor armonice superioare v0 → v 2 etc. Energia de vibraţie Ev0, (numită energia punctului zero) a nivelului corespunzând numărului cuantic v0, este diferită de zero. Ea reprezintă cea mai joasă energie pe care o poate poseda sistemul, atestând existenţa unei vibraţii a atomilor chiar în

starea fundamentală. 20ν

νhE =

D. Ecuaţia unui oscilator armonic, reprezentat printr-o curbă simetrică şi anume o parabolă se poate transforma in expresii derivate prin adăugarea unui termen de corecţie pătratic (rezultând curba Morse). Nivelurile de energie corespunzătoare curbei Morse sunt date de

expresia:222

21

421

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛ +−⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛ += ννννν D

hhE

E. Curba Morse se abate de la aceea a oscilatorului armonic clasic, cu atât mai mult cu cât nivelul de energie este mai înalt şi cu cât cuanta de energie absorbită a fost mai mare. se reliefează de asemenea că nivelurile energetice de vibraţie sunt din ce în ce mai apropiate, convergând către o limită a seriei, Z, dincolo de care urmează o regiune de absorbţie continuă care corespunde unei energii D sau energia de disociere

71 Referitor la spectrele de rotaţie-vibraţie (spectre IR ) ale moleculelor poliatomice care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Sunt complicate din cauza multiplelor posibilităţi de vibraţie şi rotaţie ale atomilor sau unor grupe de atomi în molecule.

B. Pentru a absorbi în infraroşu este necesar ca molecula să posede, în ansamblul ei, un moment electric permanent (ca în cazul spectrelor de

rotaţie), fara ca legăturile dintre atomi trebuie să fie polare, adică să posede momente electrice de legatură.

C. Se produce o tranziţie de vibraţie numai atunci când, prin aceasta, are loc şi o variaţie a momentului electric de legătură, căci numai un dipol electric oscilant poate intra în interacţiune cu câmpul radiaţiei electromagnetice, absorbind energie.

D. Pe baza anumitor consideraţii mecanice se prevede că o moleculă, compusă din n atomi, poate efectua 3n - 6 vibraţii (sau 3n - 5, adică o frecvenţă în plus, dacă molecula este liniară). Fiecare din aceste vibraţii are o frecvenţă proprie şi deci poate fi excitată de radiaţii infraroşii de o frecvenţă determinată.

E. Sunt posibile două feluri de vibraţii, unele numite vibraţii de întindere (sau de valenţă) care produc o lungire sau scurtare a distanţei dintre atomi şi vibraţii de deformaţie, care modifică unghiurile de valenţă.

72 Referitor la spectroscpia empirică in IR ale moleculelor poliatomice care afirmaţii sunt adevarate ?

A. Spectroscopia în IR serveşte curent pentru identificarea substanţelor şi verificarea purităţii lor.

B. Fiecare substanţă posedă un spectru caracteristic deosebit de al oricărei alte substanţe, cu ajutorul căreia poate fi uşor recunoscută.

C. Prin măsurarea intensităţii unei benzi din spectrul unei substanţe se poate determina concentraţia lor în amestecuri cu alte substanţe.

D. Prin compararea spectrelor unui mare număr de substanţe, s-a stabilit că fiecare tip de legătură se manifestă prin una sau mai multe benzi, ce nu sunt decât puţin influenţate de ceilalţi atomi sau de celelalte legături din moleculă.

E. Spectrele în IR pot servi numai pentru a recunoaşte prezenţa anumitor atomi şi a naturii legăturilor dintre ei într-o moleculă.

73 Efectul Raman (enuntat in 1928; prevăzut teoretic de Smekal 1923), constă în excitarea unei molecule, prin absorbţia unei cuante de energie mare (din ultraviolet), la un nivel electronic superior. După un timp foarte scurt, molecula emite energie radiantă. Referitor la efectul Raman care afirmaţii sunt adevarate ?

A. parte din lumina emisă are însă frecvenţa mai mare decât cea absorbită. In spectru apar benzi distincte.

B. Diferenţele între numerele de undă ale acestor benzi şi numărul de undă al luminii absorbite se numesc (impropriu) frecvenţe Raman (exprimându-se în cm-1).

C. Frecvenţele Raman sunt independente de frecvenţa luminii absorbite şi sunt caracteristice pentru substanţa cercetată.

D. In cadrul efectului Raman, vom presupune că molecula iniţială se află la nivelul electronic fundamental şi la un anumit nivel de vibraţie, de ex. la v = 0. Dacă după emisia cuantei absorbite molecula nu revine la nivelul de vibraţie iniţial, ci la un nivel mai înalt v = 1, v = 2 etc., cuanta emisă este de energie mai mică decât cea absorbită. În spectru apar frecvenţe Raman (linii Stokes – sateliţii roşii)

E. Dacă molecula era iniţial la un nivel de vibraţie mai înalt decât cel final, liniile emise, numite linii anti-Stokes, (sateliţi violeţi), au frecvenţe mai mari decât frecvenţa luminii incidente. Intensitatea liniilor anti-Stokes este mai mică decât aceea a liniilor Stokes, nivelurile superioare fiind mai puţin populate iniţial.

74 Aspectul general al unui spectru Raman este de acelaşi ordin de mărime ca frecvenţele spectrelor în IR, fiindcă sunt determinate de diferenţe între aceleaşi niveluri de energie de vibraţie. Pentru spectrele Raman sunt însă valabile alte reguli de selecţie. Referitor la efectul Raman care afirmaţii sunt adevarate ?

A. vibraţie a atomilor, în moleculă, dă naştere unei frecvenţe în IR numai dacă are loc şi o variaţie a momentului electric al moleculei.

B. Apariţia unei frecvenţe Raman nu necesită numai o variaţie a polarizabilităţii.

C. la moleculele cu centru de simetrie, frecvenţele care apar în spectrul Raman lipsesc din spectrul IR şi invers.

D. Ca şi spectrele în IR, frecvenţele Raman sunt complicate prin compo-nente de rotaţie, ceea ce determină aspectul lor de benzi, şi nu de simple linii.

E. Efectul Raman este foarte puternic iar înregistrarea unui spectru prin metoda fotografică (spectrografie) durează foarte mult, ea necesită cantităţi mari de substanţă. Introducerea laserului ca sursă de excitare a îmbunătăţit metoda.

76 Orbitalii legăturii simple pot fi de legătură σ ocupaţi cu electroni în stare fundamentală şi orbitali de antilegătură σ* care sunt neocupaţi în stare fundamentală dar se pot ocupa în stare excitată. In mod analog se pot ocupa şi orbitalii de legătură π şi de antilegătură π* . Referitor la tranziţiile electronice (UV-VIS) care afirmaţii sunt adevarate ?

A. tranziţiile σ → σ* necesită cea mai mare energie. Aceste tranziţii

apar în regiuni de lungimi de undă mici (se manifestă spectral numai în ultravioletul îndepărtat).

B. Tranziţiile n → σ* şi n → π* sunt caracteristice compuşilor ce conţin atomi cu electroni neparticipanţi.

C. In cazul moleculelor cu legături duble sunt caracteristice tranziţiile π → π*.

D. În afară de aceste tipuri de orbitali există şi orbitali de nelegătură “n”, localizaţi la un singur atom.

E. Toţi orbitalii de legătură σ şi orbitali de antilegătură σ* sunt ocupaţi cu electroni în stare fundamentală

77 Tranziţiile in UV-VIS dau naştere la benzile de absorbţie ce prezintă anumite caracteristici (lungimea de undă la care are loc absorbţia maximă şi coeficientul molar de extincţie) În funcţie de aceste caracteristici benzile de absorbţie au fost grupate în: A. benzi R ce se datoresc unor tranziţii n → π* ale grupelor nesaturate

simple. Aceste benzi au extincţii mici. B. benzi K ce apar la moleculele nesaturate conjugate şi se datoresc unor

tranziţii π →π*. Aceste benzi au extincţii mari. C. Benzi A ce se datoresc unor tranziţii π* → n →π, ale grupelor

nesaturate simple. Aceste benzi au extincţii mijlocii D. benzi B ce apar la molecule aromatice şi heterociclice. Aceste benzi au

extincţii mici şi apar la lungimi de undă mici şi medii. E. benzi E ce se datoresc tranziţiilor electronice în sistemul de trei

legături etilenice incluse într-un nucleu aromatic. Aceste benzi au extincţii mari şi apar la lungimi de undă mici.

78 In interpretarea spectrelor electronice se utilizează termeni specifici, cum ar fi: A. Cromofor = grupare de atomi capabilă să absoarbă în UV; B. Auxocrom = grupare de atomi capabilă să modifice lungimea de undă

la care absorb cromoforul; C. Efect batocrom = deplasarea absorbţiei spre lungimi de undă mai mari; D. Efect hipsocrom = deplasarea absorbţiei spre lungimi de undă mai mici;

Efect hipocrom = scăderea intensităţii absorbţiei; Efect hipercrom = creşterea intensităţii absorbţiei.

E. Efect hipocrom = deplasarea absorbţiei spre lungimi de undă mai mici; Efect hipsocrom = scăderea intensităţii absorbţiei; Efect hipercrom = creşterea intensităţii absorbţiei.

79 Metoda RMN- Rezonanţă mgnetică nucleară permite: A) măsurarea rapidă cantitativă şi stabilirea raportului în care se găsesc

componentele în amestec, precum şi posibilitatea de a evidenţia proporţia proporţia de transformare a stereoizomerilor, a izomerilor optici activi, a tautomerilor,etc.

B) evaluarea timpilor de relaxare glogali ai nucleelor care însumează timpii de relaxare spin-spin, a timpului de relaxare spin-reţea precum şi timpii de relaxare chimică corespunzători dezactivării chimice a nucleelor.

C) evaluarea rapidă a stabilitătii unor compuşi medicamentoşi care in mod uzual in diferiti solvenţi sunt deosebit de instabili

D) măsurarea maselor moleculare a compuşilor medicamentoşi în functie de timpii de relaxare spin-reţea precum şi timpii de relaxare chimică

E) determinarea purităţii şi a conţinutului de metale grele din medicamentele expuse la căldură în timpul conservării prin măsurarea deplasării chimice şi a constantelor de cuplare

80 Referitor la fenomenul de fierbere, care afirmaţii sunt incorecte? A. Prin punct normal de fierbere se înţelege temperatura de solidificare a

unui lichid la presiunea de o atmosferă. B. Punctul de fierbere este o caracteristică a substanţelor şi indică

temperatura de trecere din starea lichidă în starea de vapori C. Fierberea se produce sub influenţa căldurii. D. Fierberea se produce sub influenţa cresterii temperaturii E. Punctul de fierbere creşte pe toată durata procesului de fierbere..

81 Referitor la spectrele IR (spectrele de rotaţie-vibraţie) care afirmaţii sunt adevarate ?

A. fiecare nivel de vibraţie este compus dintr-o succesiune de niveluri de rotaţie, de energie mică.

B. Tranziţiile între două niveluri de vibraţie sunt compuse dintr-un număr mare de tranziţii între diferitele niveluri de rotaţie aparţinând celor două niveluri de vibraţie.

C. Aceste tranziţii corespund la frecvenţe foartedepartate, dar nu identice. D. Aceste tranziţii corespund la frecvenţe foarte apropiate, identice. E. Tranziţiile între două niveluri de vibraţie sunt compuse dintr-un număr

mic de tranziţii între diferitele niveluri de rotaţie aparţinând celor două niveluri de vibraţie.

82 Referitor la metodele spectrofotometrice care afirmaţii sunt adevarate? A. metodele spectrofotometrice permit un studiu analitic al reacţiilor în

soluţie, pentru substanţele medicamentoase, B. metodele spectrofotometrice sunt utilizate doar pentru identificarea şi

determinarea structurilor, C. metodele spectrofotometrice sunt utilizate doar pentru studii

fundamentale ale echilibrelor în soluţie. D. metodele spectrofotometrice se bazează pe procese de adsorbţie a

radiaţiilor luminoase de către moleculele substanţelor E. metodele spectrofotometrice se utilizează pentru controlul,

caracterizarea şi cercetarea medicamentelor 83 Referitor la metoda curbelor de etalonare care afirmaţii sunt adevarate?

A. metoda curbelor de etalonare presupune trasarea unei curbe de calibrare, adsorbanţă - concentraţie, care nu trece prin origine

B. metoda curbelor de etalonare presupune trasarea unei curbe de calibrare, obţinându-se o dreaptă care pleacă din originea coordonatelor,

C. metoda curbelor de etalonare presupune trasarea unei curbe de calibrare, a cărei pantă nu depinde de mărimea coeficientului molar de adsorbanţă.

D. metoda curbelor de etalonare presupune trasarea unei curbe de calibrare, a cârei pantă depinde de mărimea coeficientului molar de absorbanţă

E. metoda curbelor de etalonare presupune trasarea unei curbe de calibrare, adsorbanţă-concentraţie, pe probe de concentraţie cunoscută, care prezintă un palier

84 Referitor la domeniul spectral UV-VIS care afirmaţii sunt false? A. domeniul spectral UV-VIS este format din trei zone spectrale B. domeniul spectral UV-VIS este format din două zone spectrale C. Ultravioletul apropiat cuprins între 185 şi 400 nm; D. Ultravioletul apropiat cuprins între 185 şi 700 nm; E. Ultravioletul apropiat cuprins între 285 şi 400 nm

85 Referitor la domeniul spectral UV-VIS care afirmaţii sunt false? A. domeniul spectral UV-VIS este format din trei zone spectrale B. vizibilul cuprins între 400 şi 700 nm C. Infraroşu foarte apropiat cuprins între 700 şi 1400 nm. D. ultravizibilul cuprins între 400 şi 700 nm E. ultravioletul apropiat cuprins între 185 şi 400 nm;

86 Referitor la spectrofotometria diferenţială care afirmaţii sunt adevarate? A. spectrofotometria diferenţială are marele avantaj al citirii directe a

absorbţiei substanţei active, B. spectrofotometria diferenţială are dezavantajul citirii indirecte a

absorbţiei substanţei active, C. spectrofotometria diferenţială are avantaj al citirii directe a absorbţiei

substanţei active luând în considerare absorbţia produşilor de degradare sau a altor substanţe auxiliare care însoţesc produsul pur

D. spectrofotometria diferenţială se aplică la toate substanţele care pot suferi modificări spectrale reproductibile sub acţiunea pH-ului sau a unor reactivi cum ar fi subsatanţe cu caracter acidu-bazic sau oxido-reducător.

E. spectrofotometria diferenţială se aplică la toate substanţele care nu pot suferi modificări spectrale reproductibile sub acţiunea pH-ului sau a unor reactivi cum ar fi subsatanţe cu caracter acidu-bazic sau oxido-reducător

87 Referitor la metodele spectrale în vizibil care afirmaţii sunt adevarate? A. metodele spectrale în vizibil pot fi utilizate la un număr foarte mare

de substanţe necolorate B. metodele spectrale în vizibil se folosesc cu succes în stabilirea

gradului de stabilitate a unui component studiat dacă produşii de degradare sau celelalte componente dau coloraţii caracterizate prin aceeaşi parametri spectrofotometrici

C. metodele spectrale în vizibil pot fi utilizate la un număr foarte mare de substanţe necolorate dar care prin complexare chimică dau coloraţii instabile,

D. metodele spectrale în vizibil pot fi utilizate la un număr foarte mare de substanţe necolorate dar care prin complexare chimică dau coloraţii stabile,

E. metodele spectrale în vizibil se folosesc cu succes în stabilirea gradului de stabilitate a unui component studiat dacă produşii de degradare sau celelalte componente nu dau coloraţii caracterizate prin aceeaşi parametri spectrofotometrici

88 Referitor la spectrele Raman care afirmaţii sunt adevarate? A. spectrele Raman sunt spectre de rotaţie B. spectrele Raman sunt spectre de absorbţie C. frecvenţele Raman sunt independente de frecvenţa luminii absorbite D. frecvenţele Raman sunt dependente de frecvenţa luminii absorbite E. în spectrele Raman apar frecvenţe Raman sau linii Stokes-sateliţii

roşii.

89 Referitor la spectrele IR care afirmaţii sunt adevarate? A. in spectrele IR fiecare nivel de rotaţie este compus dintr-o succesiune

de niveluri de vibraţie B. spectrele IR sunt numai spectre de absorbţie C. spectrele IR sunt numai spectre de vibraţie D. spectrele IR sunt numai spectre de rotaţie- vibraţie E. in spectrele IR fiecare nivel de vibraţie este compus dintr-o succesiune

de niveluri de rotaţie 90 Referitor la spectrele IR care afirmaţii sunt adevarate?

A. in spectrele IR tranziţiile între două niveluri de vibraţie sunt compuse dintr-un număr mare de tranziţii între diferitele niveluri de rotaţie aparţinând celor două niveluri de vibraţie

B. in spectrele IR tranziţiile între două niveluri de rotaţie sunt compuse dintr-un număr mare de tranziţii între diferitele niveluri de vibraţie aparţinând celor două niveluri de rotaţie

C. in spectrele IR tranziţiile între două niveluri de vibraţie corespund la frecvenţe foarte apropiate

D. in spectrele IR tranziţiile între două niveluri de vibraţie corespund la frecvenţe identice

E. in spectrele IR fiecare nivel de vibraţie este compus dintr-o succesiune de niveluri de rotaţiede energie mică

91 Referitor la vibraţiile moleculare care afirmaţii sunt adevarate? A. vibraţiile moleculare pot fi de alungire sau de comprimare B. vibraţiile moleculare pot fi de alungire sau de deformaţie C. vibraţiile de alungire se produc de-a lungul axei legăturii D. vibraţiile de alungire se produc de-a lungul momentelor de inerţie E. vibraţiile de alungire se produc de-a lungul unghiurilor de valenţă

92 Referitor la vibraţiile moleculare care afirmaţii sunt adevarate? A. vibraţiile moleculare de alungire pot fi simetrice şi asimetrice B. vibraţiile moleculare de alungire pot fi simetrice în situaţia în care

atomii de hidrogen se depărtează şi se apropie simultan de atomul de azot

C. vibraţiile moleculare de alungire pot fi asimetrice în situaţia în care atomii oscilează în contrafază

D. vibraţiile moleculare de deformaţie pot fi asimetrice în situaţia în care atomii oscilează în contrafază

E. vibraţiile moleculare de deformaţie pot fi simetrice în situaţia în care atomii de hidrogen se depărtează şi se apropie simultan de atomul de

azot. 93 Referitor la semnificaţia mărimilor din Legea Bouguer - Lambert - Beer care

afirmaţii sunt adevarate? A. ε se numeşte coeficient de absorbanţă B. ε se numeşte coeficient molar de absorbanţă C. ε se numeşte absorbtivitatea molară D. ε se numeşte absorbtivitate şi se exprimă în mol-1cm E. ε se numeşte absorbtivitate molară şi se exprimă în mol-1cm-2

94 Referitor la determinarea spectrelor care afirmaţii sunt adevarate? A. pentru determinarea spectrelor de microunde se utilizează drept sursă

de radiaţie clistronul B. pentru determinarea spectrelor în IR se utilizează drept sursă de

radiaţie clistronul C. pentru determinarea spectrelor în IR se utilizează drept surse

luminoase vergele de oxizi uşor fuzibili (Zr, Th, Ce) D. pentru determinarea spectrelor în IR se utilizează drept surse

luminoase vergele de oxizi greu fuzibili (Zr, Th, Ce) E. pentru determinarea spectrelor în IR se utilizează drept surse

luminoase vergele de oxizi greu fuzibili (sursă Nernst) 95 Referitor la determinarea spectrelor de microunde care afirmaţii sunt

adevarate? A. pentru determinarea spectrelor de microunde se utilizează drept sursă

de radiaţie clistronul B. pentru determinarea spectrelor de microunde monocromatorul nu mai

este necesar C. determinarea spectrelor de microunde se utilizează la substanţe în fază

lichidă D. determinarea spectrelor de microunde se utilizează la substanţe în fază

solidă E. determinarea spectrelor de microunde se utilizează la substanţe în fază

gazoasă la presiune foarte mare 96 Referitor la determinarea spectrelor în IR care afirmaţii sunt adevarate?

A. pentru determinarea spectrelor în IR se utilizează drept sursă de radiaţie clistronul

B. pentru determinarea spectrelor în IR se utilizează soluţii ale substanţelor în solvenţi transparenţi

C. pentru determinarea spectrelor în IR se utilizează si pentru substanţe gazoase la presiune normală

D. determinarea spectrelor în IR se utilizează şi la substanţe în fază gazoasă la presiune foarte mare

E. pentru determinarea spectrelor în IR se utilizează si pentru substanţe gazoase la presiune mică

97 Referitor la vibraţia moleculelor care afirmaţii sunt adevarate? A. vibraţiile pot fi de două feluri: vibraţii de întindere şi vibraţii de

valenţă sau de deformaţie B. vibraţiile de întindere produc o alungire a distanţei dintre atomi C. vibraţiile de valenţă produc o alungire a distanţei dintre atomi D. vibraţiile de deformaţie produc o alungire a distanţei dintre atomi E. vibraţiile de valenţă produc modificarea unghiurilor de valenţă

98 Referitor la spectrele Raman care afirmaţii sunt adevarate? A. pentru spectrele Raman nu sunt valabile regulile de selecţie B. spectrele Raman se utilizează pentru stabilirea structurii moleculelor C. din spectrele Raman de vibraţie se pot obţine informaţii despre

distanţele dintre unghiurile de valenţă D. din spectrele Raman de rotaţie se pot obţine informaţii despre

distanţele dintre unghiurile de valenţă E. din spectrele Raman de vibraţie se pot obţine informaţii despre

distanţele dintre nucleele molecule 99 Referitor la bezile de absorbţie care afirmaţii sunt adevarate?

A. benzile R se datorează unor tranziţii ale grupelor nesaturate simple şi prezintă extincţii mari

B. benzile R se datorează unor tranziţii de tip n →π ale grupelor saturate C. benzile R se datorează unor tranziţii de tip n →π* ale grupelor

nesaturate D. benzile R se datorează unor tranziţii de tip n →π* ale grupelor

nesaturate duble E. benzile R sprezintă extincţii mici

100 Referitor la bezile de absorbţie care afirmaţii sunt adevarate? A. benzile R apar la molecule aromatice B. benzile B apar la molecule aromatice C. benzile K apar la molecule aromatice D. benzile B apar la molecule heterociclice E. benzile K apar la molecule heterociclice

Partea a II Termodinamică chimică fenomenologică

COMPLEMENT SIMPLU 101 Referitor la procesele termodinamice cvasistatice (de echilibru), care afirmaţie este

corectă? A. sunt procesele care are loc într-un sistem izolat adiabatic, Q=0. B. sunt procesele in care variaţia parametrilor de stare este aşa de lentă încât

sistemul se află tot timpul în stări de echilibru C. sunt procesele in care variaţia parametrilor de stare este aşa de rapidă încât

sistemul se află tot timpul în stări de echilibru D. sunt procesele care se desfăşoară la temperatură constantă, dT=0. E. sunt procesele care se desfăşoară la entalpie constantă, dH=0..

102 Referitor la procesele termodinamice adiabatice care afirmaţie este adevărată? A. sunt procesele care se desfăşoară la temperatură constantă, dT=0. B. sunt procesele care se desfăşoară într-un sistem izolat la entalpie constantă,

dH=0. C. sunt procesele care are loc într-un sistem izolat, care respectă conditia Q=0. D. sunt procesele care se desfăşoară într-un sistem izolat la entropie constantă,

dS=0. E. sunt procesele in care variaţia parametrilor de stare este aşa de lentă încât

sistemul se află tot timpul în stări de echilibru 103 Referitor la procesele termodinamice izoterme care afirmaţie este adevărată?

A. sunt procesele în care sistemul nu revine de la starea finală la cea iniţială, B. sunt procesele în care se produc transformări ireversibile. C. sunt procesele în care sistemul termodinamic parcurge o succesiune de stări de

echilibru. D. sunt procesele care se desfăşoară la temperatură constantă, dT=0. E. Proces care se desfăşoară la presiune constantă, dP=0.

104 Referitor la procesele termodinamice izocore care afirmaţie este adevărată? A. sunt procesele care se desfăşoară la dλ = 0. B. sunt procesele care se desfăşoară la entalpie constantă, dH=0. C. . sunt procesele care se desfăşoară la temperatură constantă, dT=0. D. sunt procesele care se desfăşoară la volum constant, dV=0. E. sunt procesele care se desfăşoară la entropie constantă, dS=0.

105 Referitor la procesele termodinamice izobare care afirmaţie este adevărată?

A. sunt procesele care se desfăşoară la volum constant, dV=0. B. sunt procesele care se desfăşoară la temperatură constantă, dT=0. C. sunt procesele care se desfăşoară la presiune constantă, dP=0. D. sunt procesele care se desfăşoară la entropie constantă, dS=0. E. sunt procesele care se desfăşoară la entalpie constantă, dH=0..

106 Referitor la procesele termodinamice izoentropice care afirmaţie este adevărată? A. sunt procesele care se desfăşoară la entropie constantă, dS=0. B. sunt procesele care se parcurge o succesiune de stări de echilibru. C. sunt procesele care se desfăşoară atât de rapid în timp încât în orice moment

sistemul poate fi considerat în echilibru D. sunt procesele care se desfăşoară cu trecerea dintr-o stare iniţială de echilibru

într-o stare finală de echilibru fără a trece succesiv prin stări intermediare de echilibru.

E. sunt procesele care se desfăşoară la entalpie constantă, dH=0. 107 Referitor la procesele termodinamice izoentalpice care afirmaţie este adevărată?

A. sunt procesele care se desfăşoară la volum constant, dV=0. B. sunt procesele care se desfăşoară la presiune constantă, dP=0. C. sunt procesele care se desfăşoară la entropie constantă, dS=0. D. sunt procesele în care sistemul nu revine de la starea finală la cea iniţială, E. sunt procesele care se desfăşoară la entalpie constantă, dH=0.

108 Referitor la procesele termodinamice ciclice care afirmaţie este adevărată? A. sunt procesele care sistemul parcurge un ciclu de transformare atingând starea

iniţială, dE=0. B. sunt procesele în care se desfăşoară la presiune constantă, dP=0. C. sunt procesele în care sistemul parcurge un ciclu de transformare neatingând

starea iniţială, dS=0 D. sunt procesele în care sistemul nu revine de la starea finală la cea iniţială, dV

=0 E. sunt procesele în care sistemul termodinamic nu parcurge o succesiune de stări

de echilibru, fiind o transformare ireversibilă 109 Referitor la procesele termodinamice neciclice care afirmaţie este adevărată?

A. sunt procesele în care sistemul parcurge un ciclu de transformare atingând starea iniţială, dE=0.

B. sunt procesele în care sistemul nu parcurge un ciclu de transformare. Se porneşte de la o stare finită către o altă stare finită, dE≠0.

C. sunt procesele în care sistemul evoluează de la starea finală la starea iniţială trecând prin aceleaşi stări intermediare de echilibru, dP=0.

D. sunt procesele care sistemul parcurge un ciclu de transformare atingând starea

iniţială, dE≠0. E. sunt procesele în care sistemul termodinamic parcurge o succesiune de stări de

echilibru, fiind o transformare reversibilă. 110 Referitor la procesele termodinamice diferenţiale care afirmaţie este adevărată?

A. sunt procesele în care au loc variaţii foarte mici ale parametrilor fizico-chimici la trecerea sistemului dintr-o stare dată în alta foarte apropiată.

B. sunt procesele în care sistemul evoluează de la starea finală la starea iniţială trecând prin aceleaşi stări intermediare de echilibru prin care a trecut în transformarea primară de la starea iniţială la cea finală, fără ca în mediul exterior să se fi produs vreo modificare.

C. sunt procesele care decurg cu viteză finită, în cursul transformării necvasistatice,

D. sunt procesele în care sistemul termodinamic trece dintr-o stare iniţială de echilibru într-o stare finală de echilibru fără a trece succesiv prin stări intermediare de echilibru.

E. sunt procesele în care parametrii de stare suferă variaţii finite la trecerea sistemului de la starea iniţială la starea finală.

111 Referitor la procesele termodinamice integrale care afirmaţie este adevărată? A. sunt procesele în care au loc variaţii foarte mici ale parametrilor fizico-chimici

la trecerea sistemului dintr-o stare dată în alta foarte apropiată. B. sunt procesele în care sistemul evoluează de la starea finală la starea iniţială

trecând prin aceleaşi stări intermediare de echilibru prin care a trecut în transformarea primară de la starea iniţială la cea finală, fără ca în mediul exterior să se fi produs vreo modificare.

C. sunt procesele care decurg cu viteză infinită, în cursul transformării cvasistatice,

D. sunt procesele în care sistemul termodinamic trece dintr-o stare iniţială de echilibru într-o stare finală de echilibru fără a trece succesiv prin stări intermediare de echilibru.

E. sunt procesele în care parametrii de stare suferă variaţii finite la trecerea sistemului de la starea iniţială la starea finală.

112 Referitor la procesele termodinamice reversibile care afirmaţie este adevărată? A. sunt procesele în care au loc variaţii foarte mici ale parametrilor fizico-chimici

la trecerea sistemului dintr-o stare dată în alta foarte apropiată. B. sunt procesele în care sistemul evoluează de la starea finală la starea iniţială

trecând prin aceleaşi stări intermediare de echilibru prin care a trecut în transformarea primară de la starea iniţială la cea finală, fără ca în mediul exterior să se fi produs vreo modificare.

C. sunt procesele care decurg cu viteză infinită, în cursul transformării cvasistatice,

D. sunt procesele în care sistemul termodinamic trece dintr-o stare iniţială de echilibru într-o stare finală de echilibru fără a trece succesiv prin stări intermediare de echilibru.

E. sunt procesele în care parametrii de stare suferă variaţii finite la trecerea sistemului de la starea iniţială la starea finală.

113 Referitor la procesele termodinamice reversibile care afirmaţie este adevărată? A. sunt procesele în care au loc variaţii foarte mici ale parametrilor fizico-chimici

la trecerea sistemului dintr-o stare dată în alta foarte apropiată. B. sunt procesele în care sistemul evoluează de la starea finală la starea iniţială

trecând prin aceleaşi stări intermediare de echilibru prin care a trecut în transformarea primară de la starea iniţială la cea finală, fără ca în mediul exterior să se fi produs vreo modificare.

C. sunt procesele care decurg cu viteză infinită, în cursul transformării cvasistatice,

D. sunt procesele în care sistemul termodinamic trece dintr-o stare iniţială de echilibru într-o stare finală de echilibru fără a trece succesiv prin stări intermediare de echilibru.

E. sunt procesele în care sistemul nu revine de la starea finală la cea iniţială, iar în evoluţia sa sistemul termodinamic nu parcurge o succesiune de stări de echilibru.

114 Sistemele termodinamice se găsesc într-o interacţiune continuă cu mediul înconjurător, datorită schimburilor posibile de energie şi substanţă. Care afirmaţie este corectă?

A. Stabilirea experimentală a echivalentului mecanic al caloriei dedus de către Joule şi Mayer este comform expresiei:

calJconstCCVPJ

VP/1868,4. −==

−Δ

−=

B. Dacă se iau în consideraţie numai lucrul mecanic de expansiune se poate obţine o formă particulară a principiului I: PdVdUQ +=δ

C. În termodinamică se ia în consideraţie enegia internă sau conţinutul în energie al sistemului deosebită de energia datorată factorilor externi:

ΔE total – (ΔEc - ΔEp) = ΔU.

D. Să presupunem că un sistem trece din starea 1 în starea 2 pe o anumită cale I şi apoi revine la starea iniţială pe o altă cale II parcurgând un proces energie într-o transformare ciclică avem: ΔQ = Δ L

E. Pentru procese elementare ecuaţia principiului I se scrie sub forma:

PdVdYQ −=δ 115 Principiul I al termodinamicii cunoscut şi ca principiul conservării energiei reprezintă

în formularea sa cea mai generală extinderea principiului echivalenţei asupra tuturor formelor de energie (energie mecanică, termică, electrică, radiantă). Care afirmaţie este incorectă?

A. Este principiul conservării energiei sau al indistructibilităţii energiei, al unităţii energiei şi al echivalenţei dintre diferitele sale forme.

B. energia nu poate fi creată din nimic şi nu poate fi anihilată. Dacă dispare o energie de un fel în locul ei apare o altă formă de energie.

C. Căldura nu este proporţională cu lucrul mecanic care a generat-o iar lucrul mechanic produs nu este proporţional cu cantitatea de căldură generată

D. diferitele forme de energie se transformă una în alta în proporţii riguros echivalente

E. Raportul dintre lucrul mecanic şi căldură este întotdeauna constant şi reprezintă echivalentul mecanic al caloriei

116 Referitor la semnificaţia derivatelor parţiale ale funcţiilor termodinamice introduce de principiul I pentru procesele fizico-chimice în care sunt implicate medicamentele, care afirmaţie este corectă?

A) Căldura latentă de expansiune hTχ este cantitatea de căldură care trebuie dată sistemului pentru a-i menţine temperatura constantă la creşterea volumului cu o unitate, în absenţa reacţiilor chimice fiind dată de relaţia:

χχ

,,

TT

hVPU

=−⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

B) In carul unui proces la care participă compuşi medicamentoşi pentru stabilirea semnificaţiei derivatelor parţiale ale entalpiei se porneşte de la următoarea expresie a principiului I al termodinamicii:

λλχχ

dUdVPTUdT

TUQ

VTTV ,,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎥⎥⎦

⎤

⎢⎢⎣

⎡+⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=∂

C) Ţinând cont de semnificaţia derivatelor parţiale ale energiei interne pentru medicamente, expresia principiului I al termodinamicii se poate formula şi astfel: λλχ dhdPhdTCQ VTTP ,,, ++=∂

D) În cazul proceselor fizico-chimice la care participă medicamentele se

poate scrie următoarea ecuaţie: λλ

λ,,

,PP

P TVP

TUC ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=

E) Pentru medicamente entalpia proceselor se poate scrie ca funcţie de stare dependentă de parametrii asociaţi prin ecuaţia:

λλχχ

dHdPVHdT

THdH

VTTV ,,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=

117 La formularea unui medicament se ţine cont de principiul II al termodinamicii şi de funcţia de stare introdusă de acesta. Referitor la acest principiu care afirmaţie este adevărată?

A. medicamentul trebuie sa fie economic indiferent de procesul de preparare dar să aibă entropia minimă, 0≤ΔS , în toate fazele de preparare

B. Prin enunţul dat de S. Carnot principiului II al termodinamicii, în destinderea izotermă a ciclului Carnot, lucrul de detentă este pozitv si este egal cu )( 122 TTCL V −=

C. Entropia a fost introdusă de Carathéodory care a stabilit relaţia:

0≤−=∂∫ BA

n

A

i SSTQ

D. Postulatul lui Clausius defineşte principiul inaccesibilităţii adiabatice: în vecinătatea fiecărei stări a unui sistem termic omogen, în echilibru, există stări care nu pot fi atinse prin procese adiabatice reversibile

E. In cazul sistemelor medicamentoase desfăşurarea unui proces ireversibil într-un loc dat este legată de producera unui flux de entropie definit prin

entropia produsă: 0≥=dT

Sdiσ

118 Medicamentele participă la procese fizico-chimice care au loc în sisteme deschise, neizolate şi care pot fi caracterizate prin potenţiale termodinamice. Referitor la potenţiale termodinamice care afirmaţie este adevărată?

A. Variaţia potenţialului Gibbs dG cu parametrii de stare asociaţi este dat

de ecuaţia: STG

V

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

λ,

B. Variaţia potenţialului Helmholtz dF cu parametrii asociaţi este dat de

ecuaţia: VPF

S

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

γ,

C. Intre potenţialele termodinamice se stabilesc diferite relaţii prin ecuaţiile lui Maxwell care se plică proceselor fizico-chimice ale medicamentelor

cum ar fi: λλ ,, PT T

VPS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

D. Ecuaţiile lui Maxwell stabilesc ecuaţii pentru definirea afinităţii chimice

cum este ecuaţia: λλ ,, PVT T

AS⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

E. Afinitatea chimică este definită prin ecuaţia: VTVT

AS,

,

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

119 În cazul proceselor chimice la care participă medicamentele sunt stabilite criterii de echilibru şi de selecţie date de afinitatea chimică şi de viteza de reaţie, exprimate prin relaţiile:

A. 0=A şi 0=v este o imposibilitate fizică

B. 0≠A şi 0=v procesul se desfăşoară în pseudoechlibru chimic

C. 0A şi 0v procesul se desfăşoară în sens invers

D. 0≺A şi 0≺v procesul se desfăşoară în sens direct

E. 0≠A şi 0=v procesul se desfăşoară la echilibru

120 Domeniul spectral UV-VIS de analiză este format din următoarele zone spectrale

A) ultravioletul apropiat cuprins între 185 nm şi 400 nm, vizibilul cuprins intre 400 nm şi 700 nm, infrarosu apropiat

B) vizibilul cuprins intre 400 nm şi 700 nm, infrarosu si domeniul de microunde

C) ultravioletul apropiat cuprins între 185 nm şi 400 nm, vizibilul cuprins intre 400 nm şi 700 nm, regiunea de radiofrecvenţă

D) ultravioletul apropiat cuprins între 185 nm şi 400 nm, vizibilul cuprins intre 400 nm şi 700 nm, limita roşie a vizibilului (800 nm)

E) vizibilul cuprins intre 400 nm şi 700 nm, domeniul de microunde şi ultravioletul de vid

121 În interpretarea spectrelor electronice în vizibil şi ultraviolet cromatoforul este: A) o grupare de atomi capabilă să modifice lungimea de undă la care se

produce absorbţia B) o grupare de atomi capabilă să absoarbă în UV C) o grupare de atomi capabilă să producă deplasarea absorbtiei la lungimi

de undă mai mari D) o grupare de atomi capabilă să producă scăderea intensităţii absorbţiei E) o grupare de atomi capabilă să producă creşterea intensităţii absorbţiei

122 Relaţiile incorecte care pot fi stabilite pentru criteriile de evoluţie şi de selecţie pentru

procesele naturale sunt:

A) 0, ≠Δ PTμ şi 0, ≤Δ PTS

B) 0, ≤Δ PTG şi 0, ≤Δ PSH

C) 0, ≤Δ VTF şi 0, ≥Δ PTS

D) 0, ≤Δ VSU şi 0, ≤Δ PSH

E) 0, ≥Δ VTS şi 0, ≤Δ PTG

123 In reacţiile chimice si procesele fizice ale medicamentelor care se desfăşoară la echilibru care afirmatie este adevărată?

A) Deşi constanta de echilibru KP nu depinde de presiune, aceasta modifică valoarea constantei Kx deci a valorii avansării prin ecuaţia:

0lnln=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

Δ+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

TT

x

PP

PK

ν

B) Conform ecuaţiei PP

K

T

x νΔ−=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ln

la reacţii care decurg cu creştere

de volum adică 0≤Δν , creşterea presiunii conduce la creşterea valorii Kx ; echilibrul se deplasează în sensul unei proporţii mari de produşi de reacţie în amestec la creşterea presiunii

C) Conform ecuaţiei PP

K

T

x νΔ−=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ln

la reacţii care decurg cu

micşorare de volum, creşterea presiunii conduce la scăderea valorii Kx ; echilibrul se deplasează în sensul scăderii proporţiei de produşi de reacţie în amestec la creşterea presiunii

D) Pentru obţinerea unui randament bun în produşi de reacţie este necesară scăderea presiunii procesului

E) Dacă prezintă interes reacţiile compuşilor medicamentoşi care decurg la echilibru fără variaţie de volum, efectul presiunii este determinant şi trebuie analizat

124 La medicamente în cazul sistemelor binare compuse din două faze la echilibru dintre faze este permisă interpretarea diagramelor de fază (care exprimă variaţia parametrilor de stare intensivi cu compoziţia sistemului sau dependenţa dintre parametrii de stare) prin anumite regularităţi specifice. Referitor la echilibrul de tipul:

( ) ( )βα2121 CCCC +=+ care afirmatie este incorectă?

A) La echilibrul dintre 2 faze ale unui sistem binar în conditii izobare, temperatura de coexistenţă trece printr-o valoare extremă sau inflexiune cu tangenta orizontală atunci când compoziţia celor 2 faze este aceeaşi si

este valabilă ecuaţia 02

=⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂∂

PxT

B) La echilibrul dintre 2 faze ale unui sistem binar în conditii izobare, dacă presiunea de coexistenţă trece printr-o valoare extremă atunci când

compoziţia celor 2 faze este aceeaşi si este valabilă ecuaţia 02

=⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂∂

PxP

C) Afinităţile de transfer ale componenţilor C1 şi C2 între cele două faze sunt: αβ μμ 1111 −=Δ−= GA şi αβ μμ 2222 −=Δ−= GA

D) Entalpiile de transfer ale componenţilor C1 şi C2 între cele două faze

sunt: αβ

111

−−

−=Δ HHH şi αβ

222

−−

−=Δ HHH E) Volumele de transfer ale componenţilor C1 şi C2 între cele două faze

sunt: αβ

111

−−

−=Δ VVV şi αβ

222

−−

−=Δ VVV 125 7. La medicamentele care sunt din punct de vedere termodinamic, sisteme

eterogene este valabilă legea fazelor a lui Gibbs. Referitor la relatia cantitativă care o stabileşte această lege care afirmaţie este adevărată?

A) Relatia dintre constituient, fază si varianţă este dat de ecuaţia: PCCPCF −+−+≥ 2)1(

B) Condiţia de echilibru impune ecuaţii de tipul: 0....321 =++++ P

Cdndndndn λλλλ βαα

C) Prin introducerea multiplicatorilor Lagrange se pot stabili ecuaţii de

tipul: 0=⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛+

∂∂

CPC

PPC n

Gdn λ

D) Energia liberă Gibbs pentru întregul sistem format din un număr de C constituienţi aflaţi în P faze, se compune aditiv cu ecuaţii de tipul:

Cn

P GGGGG ++++= ...321γβα

E) În cazul legii Gibbs între numărul ecuaţiilor şi numărul variabilelor de stare este valabilă relaţia: 2+≥ CP

126 8. Principiul III al termodinamicii a fost introdus de Nernst în anul 1906 în urma studiilor unor sisteme în medii condensate la temperaturi joase. Care afirmaţie este adevărată?

A. El se bazează deasemenea şi pe studiile experimentale ale lui Richards din 1902 asupra mărimilor termodinamice calculate din măsurători de electricitate în cazul unor medii cunoscute

B. la temperaturi scăzute entropia nu mai este funcţie de stare şi tinde către

o valoare constantă care nu mai depinde de pararametrii de stare pentru că:

0T

)V

S(lim

0TT

)P

S(lim

0T

≠∂

∂

→

≠∂

∂

→

C. În limbaj geometric teorema calorică a lui Nernst se enunţă astfel “tangenta trigonometrică a unghiului pe care îl face tangenta geometrică cu axa absciselor este diferită de 0”.

D. odată cu scăderea temperaturii către 0 K la sistemele în echilibru, variaţia de entalpie liberă ΔG şi cea de entalpie ΔH (deci de energie internă) devin independente de temperatură iar la 0K procesele decurg fără variaţie de entropie şi de capacitate calorică.

E. Reprezentarea teoremei lui Nernst se poate face prin una din ecuaţiile

necesare şi suficiente: 0)(lim;0)(lim00

≠Δ≠∂Δ∂

→→Ssau

TG

TPT

127 Legea acţiunii maselor a lui Güldberg şi Waage defineşte constanta de echilibru a reacţiei care este egală cu raportul dintre produsul concentraţiilor corpurilor rezultate din reacţie, ridicate la puterile coeficienţilor stoechiometrici corespunzători şi produsul concentraţiilor reactanţilor la puterea coeficienţilor lor stoechiometrici. Care afirmatie este adevarată ?

A. Echilibrul chimic este caracterizat de ecuaţia: 0ln),(

'

''=

Π

Π+Δ

i

i

ii

iio

x

xRTPTG

ν

ν

B. În cazul gazelor perfecte variaţia stoechiometrică a potenţialului chimic molar parţial standard este diferită de variaţia energiei libere molare Gibbs: oo GΔ≠Δμ

C. Constanta de echilibru nu depinde de parametrii de stare asociaţi reacţiei chimice, cum ar fi temperatura şi presiunea.

D. Constanta de echilibru nu este un număr fără dimensiune ci cu formulări diferite în funcţie de modul de exprimare a concentraţiei.

E. Constanta de echilibru a fost denumită şi constantă de afinitate, întrucât valoarea sa reflectă o afinitate numai între produsii de reactanţi.

128 Constantele de echilibru se formulează în funcţie de modul de exprimare a concentraţiilor corpurilor care participă la reacţiile reversibile. Care afirmatie este adevarată ?

A. În cazul reacţiilor ce se desfăşoară în fază gazoasă modalitatea cea mai potrivită de exprimare a concentraţiei este presiunea parţială a componenţilor iar constanta de echilibru Kc

B. Legătura constantelor de echilibru Kx şi Kp se stabileşte ţinând seama de

conversia dintre concentraţii şi anume fracţia molară xi = Pi/P. C. Legătura constantelor de echilibru Kx şi

Kp KPpppp

pppp

xxxx

xxxxK

i

ii

i

ii

i

ix

ννννν νννν

νννννννν

Δ−== ''3

'2

'1

''3

'2

'1

1

''3

'2

'1

''3

'2

'1

''3

'2

'1

33

221

''3

'2

'1

......

......

.......

......

D. pentru toate cele trei forme diferite ale constantei de echilibru Kx, Kp şi Kc se

poate scrie: νν ΔΔ− −=−= )(PVRTKVPKK cPx

E. Relaţia de legătură a fracţiei molare şi concentraţia volumică este:PVRTcx ii

−=

129 În 1884,principiul lui Le Chatelier, a fost enunţat astfel: “dacă asupra unui sistem în echilibru se exercită o constrângere externă echilibrul se deplasează în sensul diminuării constrângerii”. Care afirmatie este adevarată ?

A. dacă asupra unei reacţii chimice la echilibru se exercită o forţă externă concentraţia reactanţilor şi a produşilor se modifică astfel încât să se diminueze forţa exercitată.

B. la o reacţie cu variaţie de volum (ΔV<0), o perturbare a presiunii (dP>0) conduce la o micşorare a avansării (dλ<0) şi invers,

C. la o reacţie cu micşorare de volum (ΔV>0) mărirea presiunii (dP>0) conduce la o creştere a valorii avansării (dλ>0).

D. dacă o reacţie la echilibru este însoţită de absorbţie de căldură (ΔH<0), adică reacţia este endotermă, constanta de echilibru creşte cu temperatura;

E. dacă reacţia este însoţită de degajare de căldură (ΔH>0), reacţie exotermă, constanta de echilibru scade cu creşterea temperaturii.

130 Efectul presiunii asupra echilibrului chimic poate fi analizat de asemenea pe baza constantei de echilibru sau a avansării de echilibru. Care afirmatie este adevarată ?

A. Variaţia constantei de echilibru cu presiunea se evidenţiază prin derivarea logaritmului constantei de echilibru în raport cu presiunea

B. Conform principiului Le Chatelier, constanta de echilibru creşte cu descresterea presiunii şi favorizează formarea produşilor cu volum mai mic dacă reacţia decurge la echilibru cu ΔV>0

C. Conform principiului Le Chatelier constanta de echilibru descreşte cu creşterea presiunii şi favorizează formarea compuşilor cu volum mai mare dacă .ΔV<0

D. pentru calcularea constantei de echilibru la o temperatură dată, dacă se cunoaşte valoarea sa la o altă temperatură, se utilizează ecuatia următoare sub

forma sa integrală 2ln

RTH

TK

P

x Δ−=⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂

∂

E. izoterma Planck – van Laar.se defineste prin ecuaţia:RT

VPK

T

x Δ−=⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂

∂ ln .

131 Considerând ecuaţia de legătură KP=KxPΔν , rezultă: 0lnln=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

Δ+⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂

∂

TT

x

PP

PK

ν şi

PPK

T

x νΔ−=⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂

∂ ln .Care afirmatie este adevarată ?

A. Se observă că deşi constanta KP nu depinde de presiune, aceasta nu modifică valoarea constantei Kx deci a valorii avansării de echilibru.

B. permite la echilibre în gaze ideale să se prevadă influenţa presiunii ţinând cont de semnul mărimii Δν (variaţia totală a coeficienţilor stoechiometrici): La reacţii cu Δν=0, efectul presiunii este nul;

C. La reacţii cu Δν>0, (creştere de volum), creşterea presiunii conduce la cresterea valorii Kx. Deci efectul creşterii presiunii este favorabil;

D. La reacţii cu Δν<0 (micşorare de volum), creşterea presiunii produce micşorarea valorii Kx.

E. La reacţii cu Δν<0 deplasarea se produce în sensul creşterii proporţiei de produşi în amestec, la scaderea presiunii.

132 Ca potenţiale termodinamice au fost definite : energia liberă Helmholtz, F, entalpia liberă Gibbs, G, potenţialul termodinamic Planck, Φ şi funcţia lui Massieu,Ψ. Care afirmatie este adevarată ?

A. Diferenţiala totală a funcţiei F este : SdTTdSdUdF −−≥ B. Energia liberă Helmholtz, F se defineşte ca diferenţa dintre energia internă U

a sistemului şi energia legată (T S): TSUF −= C. Dacă în procesul de echilibru se efectuează numai lucru de expansiune se

poate scrie: PdVSdTdF −−≥ D. Pentru T = constant se obţine : PdVdF −≥ E. Deci la T şi V constant se obţine ecuaţia: 0)( , ≥VTdF

133 Majoritatea proceselor însă se desfăşoară în condiţii de P şi T constante. In acest caz a fost introdus un nou potenţial termodinamic şi anume entalpia liberă Gibbs. Care afirmatie este adevarată ?

A. Potenţialul Gibbs se defineşte ca diferenţa dintre entalpie şi energia legată, T,S: TSHG −≠

B. La echilibru sunt valabile relaţiile: 0)( , ≠PTdG

C. Altfel spus, în condiţii de T şi P constante, decurg spontan acele procese care sunt însoţite de crestere a entalpiei libere Gibbs.

D. Entalpia liberă Gibbs permite stabilirea în mod analog cu energia liberă

Helmholtz a unui criteriu de minim de evoluţie şi echilibru. 0)( , ≤PTdG

E. Variaţia elementară a entalpiei libere Gibbs cu parametrii asociaţi T, P şi λ

este sub forma: λλλλ

λ dGdPPGdT

TGdG

PTTPPT

,,,,,)( ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

−⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

−⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=

134 Care afirmatie este adevarată ? A. Potenţialul termodinamic Planck este definit cu ajutorul energiei libere

Helmholtz sub forma : TG

=Φ

B. Funcţia lui Massieu este un potenţial termodinamic definit cu ajutorul energiei

libere Gibbs sub forma:TF

=Ψ

C. Criteriile de evoluţie şi de echilibru definite cu ajutorul acestor două potenţiale în funcţie de parametrii asociaţi sunt sub forma: 0)( , ≤Φ PTd

D. Pe baza criteriilor Helmholtz şi Gibbs, care sunt criterii de maxim, au fost definite şi criterii de minim prin potenţialul termodinamic Planck şi prin funcţia lui Massieu . 0)( , ≥Ψ VTd

E. Criteriile de evoluţie şi de echilibru definite cu ajutorul acestor două potenţiale în funcţie de parametrii asociaţi sunt sub forma:

135 Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate ? A. reacţiile exoterme sunt reacţii în care se absoarbe energie iar cele endoterme

sunt reacţiile în care au loc cedări de energie; B. reacţiile exoterme sunt reacţii în care nu se eliberează energie iar cele

endoterme sunt reacţiile în care nu se absoarbe energie; C. entropia scade cu tăria legăturii dintre atomi; D. reacţiile exoterme sunt reacţii în care se eliberează energie iar cele

endoterme sunt reacţiile în care se absoarbe energie; E. entalpia scade la dizolvarea unui gaz în apă.

136 Cantitatea de energie acceptată sau degajată de un sistem depinde de : A. stările iniţiale şi finale ale sistemului ; B. stările intermadiare prin care trece sistemul ; C. starea iniţială dar cea finală nu afectează sistemul; D. energia solară care este înregistrată în acel moment; E. parametrii de sare nu influenţeză cantitatea de energie acceptată sau

degajată de sistem. 137 Cunoscându-se entalpiile de formare, arătaţi care din următorii oxizi

este cel mai stabil ? A. CO(g)

Hf0 = −110,4 kJ/mol

B. SO2(g) Hf0 = −296,61 kJ/mol

C. SiO2(s) Hf0 = −858,572 kJ/mol

D. Fe2O3(s) Hf0 = −821,4 kJ/mol

E. CO2(g) Hf0 = −393,2 kJ/mol.

138 Căldura molară de dizolvare se defineşte ca fiind: A. căldura degajată de dizolvarea unui mol de substanţă într-un litru de solvent

B. căldura absorbită la dizolvarea unui mol de substanţă într-un litru de solvent C. căldura degajată sau absorbită la dizolvarea unui mol de substanţă într-un

litru de solvent D. căldura degajată sau absorbită la dizolvarea unui mol de substanţă într-o

cantitate foarte mare de solvent E. nici una din definiţii nu este corectă.

139 Cunoscând următoarele reacţii şi efectele termice în aceleaşi condiţii de presiune şi temperatură, deduceţi căldura de formare din elemente a N2O:

N2(g) + 3H2(g) = 2NH3(g) ΔH1 = −22 kcal 3N2O(g) + 2NH3(g) = 4N2(g) + 3H2O(g) ΔH2 = −201 kcal N2H4(g) + O2(g) = N2(g) + 2H2O(g) ΔH3 = −138 kcal N2(g) + 2H2(g) = N2H4(g) ΔH4 = +23,6 kcal

A. +24,25 kcal/mol B. +17,13 kcal/mol C. −242,5 kcal/mol D. −17,13 kcal/mol E. +41,38 kcal/mol.

140 În care din cazuri reacţia este posibilă la orice temperatură ? A. ΔH < 0; ΔS > 0 B. ΔH < 0; ΔS < 0 C. ΔH > 0; ΔS > 0 D. ΔH > 0; ΔS < 0 E. ΔG > 0; ΔS > 0.

141 Care afirmaţie referitoare la energia de legătură este corectă ? A. este egală cu energia de hidratare a moleculelor B. este suma energiilor de formare a elementelor C. este media energiilor de disociere pentru un anumit tip de legătură D. are întotdeauna valori mai mari decât ale energiei de ionizare E. măreşte dizolvarea substanţelor.

142 Despre energiile de legătură dintre doi atomi de carbon se poate spune:

A. EC−C > EC=C > EC≡C B. EC−C = EC=C = EC≡C C. EC−C < EC=C < EC≡C D. EC−C < EC=C > EC≡C E. EC−C > EC=C < EC≡C.

143 La care dintre următoarele reacţii variaţia entalpiei libere a sistemului este ΔG < 0 ?

A. CO2g = COg +½ O2g B. I2,g + H2,g = 2HI g C. NO2 = NOg + ½ O2g D. CO2g + NOg= NO2g + COg E. 2H2O2g = 2H2Ol + O2g.

Se dau valorile: (Go298)H202 = - 24, 73 kcal/mol,

(Go298)H20 = - 56,68 kcal/mol, (Go

298)HI = +1,70 kcal/mol, (Go

298)NO2g = +51,83 kcal/mol, (Go298)COg = -137,1 kcal/mol,

(Go298)CO2g = -394,17 kcal/mol, (Go

298)NOg = +86,52 kcal/mol, 144 Într-o reacţie catalitică promotorul măreşte:

A. gradul de dispersie a reactanţilor B. activitatea catalizatorului C. suprafaţa de contact D. intimitatea contactului reactanţilor E. gradul de dispersie al catalizatorului.

145 Se consideră că descompunerea pietrei de var are loc fără nici o variaţie de entalpie. Variaţia entropiei în timpul reacţiei este ΔS=160,5 J/mol iar entropiile standard sunt: pentru CO2(g) 213,6 J/grad.mol, iar pentru CaCO3(s) 92,79 J/grad.mol. Entropia standard a CaO(s) este:

A. 52,30 J/grad.mol B. 250,40 J/grad.mol C. 42,35 J/grad.mol D. 50,23 J/grad.mol E. 39,62 J/grad.mol.

146 Variaţia de entropie la dizolvarea sării de bucătărie în apă este : A. ΔS < 0 B. ΔS > 0 C. ΔS = 0

D. ΔS nu variază E. ΔS este oscilantă

Se dau valorile: (So298)NaCl = 72,31 J/mol grad

(So298)H2Ol = 69,81 J/mol grad, (So

298)HClg = 186,7 J/mol grad, (So

298)N(OH) = 52,25 J/mol grad. 147 Care afirmaţie referitoare la căldura de neutralizare este corectă ?

A. reprezintă căldura degajată la hidroliza unui ion gram de hidroniu care reacţionează în soluţie diluată cu un ion gram de ion hidroxil;

B. reprezintă căldura absorbită la neutralizarea unui mol de substanţă într-o cantitate mare de solvent pentru a forma o moleculă gram de apă

C. reprezintă căldura degajată când un mol de hidroniu reacţionează în soluţie concentrată cu un mol de hidroxil pentru a forma o moleculă gram de apă;

D. reprezintă căldura degajată când un ion gram de hidroniu reacţionează în soluţie diluată cu un ion gram de ion hidroxil pentru a forma o moleculă gram de apă;

E. reprezintă căldura absorbită la reducerea unui mol de substanţă într-o cantitate mare de solvent pentru a forma o moleculă gram de apă.

148 Despre energia de legătură se poate spune că: A. este egală cu energia coulombiană; B. reprezintă o valoare medie a energiilor de disociere pentru un

anumit tip de legătură; C. este egală cu energia dipol-dipol ; D. are întotdeauna valori mai mari decât suma energiei de disociere şi

a celei de scindare; E. cu cât energia de legătură este mai mică cu atât legătura este mai

puternică. 149 Căldura de vaporizare a apei (ΔH) la 1050 C este de 40 066 J/mol grad. Variaţia

entropiei este 107,4 J/mol grad. Care afirmaţie referitoare la variaţia de entalpie la conversia unui mol de apă lichidă în vapori este corectă ?

A. −1062 J/mol; spontan B. 263 J/mol; echilibru C. −531 J/mol; spontan D. 0 J/mol; echilibru E. 530 J/mol; nu este spontan.

150 Considerând notaţiile:

Ea = energia de activare, E* = energia complexului activat, ER = energia reactanţilor, Ep = energia produşilor de reacţie, ΔH = entalpia de reacţie, care relaţie corespunde calculului energiei de activare ?

A. Ea = ΔH + ER B. Ea = Ep - ER C. Ea = E* + ER D. Ea = E* - ER E. Ea = E* - ΔH.

151 Care ecuaţie termochimică este incorect scrisă ? A. C(s) + O2(g) → CO2(g), ΔH = −393,2 kJ. B. CO(g) + 1/2O2(g) → CO2(g), ΔH = −282,8 kJ. C. Ca(g) + 2H2O(1) → Ca2+

(g) + HO−(1) + H2(g), ΔH = −430,54 kJ.

D. 1/2H2(g) + 1/2I2(g) = HI(g), ΔH = 25,9 kJ. E. 2Al(s) + 3/2O2(g) → Al2O3(s), ΔH = −1670 kJ.

152 Considerând variaţia entalpiei libere, o reacţie este spontană atunci când: A. ΔG < 0 B. ΔG = 0 C. ΔG > 0 D. spontaneitatea nu este influenţată de variaţia entalpiei libere E. spontaneitatea depinde atât de creşterea entalpiei libere cât şi de scăderea

temperaturii 153 Care afirmaţie este incorectă ?

A. entropia creşte cu masa moleculară a substanţelor B. entropia creşte la vaporizarea sau sublimarea substanţelor C. entropia scade cu tăria legăturii dintre atomi D. entropia scade la dizolvarea unui solid în apă E. entropia scade la dizolvarea unui gaz în apă.

154 Variaţia de entalpie ΔH depinde de: A. stările intermediare ale transformării B. starea iniţială şi cea finală C. timpul necesar transformării D. volum E. energia liberă Helmholtz.

155 Ştiind că entalpia liberă de formare a apei este − 228,23 kJ/mol, iar a H2O2 −103,25 kJ/mol, care afirmaţie referitoare la reacţia de descompunere a apei oxigenate este corectă ?

A. ΔG = −124,98 kJ; reacţia este spontană B. ΔG = 124,98 kJ; reacţia nu este spontană C. ΔG = 321,48 kJ; reacţia nu este spontană D. ΔG = −321,48 kJ; reacţia este spontană E. ΔG = −124,98 kJ; reacţia nu este spontană.

156 La arderea carbonului: A. ΔS > 0 şi ΔH > 0 B. ΔS < 0 şi ΔH < 0 C. ΔS > 0, iar ΔH < 0 D. ΔS < 0, iar ΔH > 0 E. ΔS = 0; ΔH = 0.

157 Se dau următoarele reacţii termochimice: Ca(s) + 2H2O(1) = Ca+2

(aq) + 2 HO−(aq) + H2(g) + 430,54 kJ

CaO(s) + H2O(1) = Ca+2(aq) + 2 HO−

(aq) + 81,5 kJ H2(g) + 1/2O2(g) = H2O(1) + 285,5 kJ Variaţia de entalpie pentru reacţia: Ca(s) + 1/2O2(g) = CaO(s) este:

A. ΔH = −285,5 kJ B. ΔH = −392,5 kJ C. ΔH = +836 kJ D. ΔH = −634,54 kJ E. ΔH = +634,40 kJ.

158 Care dintre relaţii demonstrează că reacţia: NH4NO2(s) → N2(g) + 2H2O(l) are loc în condiţii normale:

A. ΔG = 0; ΔH < 0; ΔS > 0 B. ΔG > 0; ΔH < 0; ΔS < 0 C. ΔG < 0; ΔH < 0; ΔS > 0 D. ΔG < 0; ΔH > 0; ΔS > 0 E. ΔG < 0; ΔH > 0; ΔS < 0

159 Cunoscându-se valorile energiilor de legătură: EH-H = 430 kJ/mol; EN-N = 940 kJ/mol şi EN-H = 385 kJ/mol, precum şi ΔS = −100 J/mol.gram, care este entalpia de formare a amoniacului şi temperatura peste care reacţia de sinteză devine spontană ?

A. −40 kJ/mol; 4000 C

B. −80 kJ/mol; 4000 C C. 40 kJ/mol; 1270 C D. −40 kJ/mol; 1270 C E. 80 kJ/mol; 1270 C.

160 Despre căldura de reacţie ΔH se poate spune că: A. pentru reacţiile exoterme este dependentă de energia de activare B. pentru reacţiile endoterme este dependentă de energia de activare C. atât pentru reacţii endoterme cât şi pentru reacţii exoterme depinde

de energia de activare D. atât pentru reacţii exoterme cât şi pentru reacţii endoterme depinde

de energia de activare şi viteza de reacţie E. atât pentru reacţii exoterme cât şi pentru reacţii endoterme este

independentă de energia de activare şi de viteza de reacţie. 161 Care este căldura de formare a amoniacului având în vedere

următoarele reacţii şi variaţii de entalpie: 4 NH3 (g) + 3O2 (g) → 2N2 (g) + 6H2O (g) ΔH1 = −1265,7 kJ 2 H2 (g) + O2 (g) → 2H2O (g) ΔH2 = −483,2 kJ 1/2N2(g) + 3/2H2 (g) → NH3 (g) ΔH3 = ?

A. 56 kJ/mol B. −46 kJ/mol C. −30 kJ/mol D. 136 kJ/mol E. 42 kJ/mol.

162 Precizaţi răspunsul corect referitor la reacţia: 2HgI2(s) → Hg2I2(s) + I2(g) A. entalpia liberă a reacţiei este ΔG < 0 la scăderea temperaturii B. entalpia liberă a reacţiei este ΔG = 0 la temperatură mai mică decât

concentraţia C. entalpia liberă a reacţiei este ΔG > 0 la creşterea temperaturii D. entalpia liberă a reacţiei este ΔG < 0 la creşterea temperaturii E. entalpia liberă a reacţiei este ΔG = 0, deci este o reacţie ireversibilă.

163 Care afirmaţie referitoare la căldura molară de dizolvare este corectă ? A. reprezintă căldura degajată la oxidarea unui mol de substanţă; B. reprezintă căldura absorbită la neutralizarea unui mol de substanţă

într-cantitate mare de solvent; C. reprezintă căldura degajată sau absorbită la dizolvarea unui mol de

substanţă într-o cantitate mare de solvent; D. reprezintă căldura absorbită la arderea unui mol de substanţă într-o

cantitate mare de solvent; E. reprezintă căldura absorbită la reducerea unui mol de substanţă într-

o cantitate mare de solvent. 164 Care afirmaţie referitoare la căldura de formare este corectă ?

A. reprezintă variaţia de entropie a sistemului în reacţia de sinteză a unui mol de substanţă din elementele componente;

B. reprezintă variaţia de energie internă a sistemului în reacţia de sinteză unui mol de substanţă din elementele componente;

C. reprezintă variaţia de entalpie a sistemului în reacţia de sinteză a unui mol de substanţă din elementele componente;

D. reprezintă variaţia de entalpie a sistemului în reacţia de oxidare a unui mol de substanţă din elementele componente;

E. reprezintă variaţia de entalpie liberă a sistemului în reacţia de oxidare unui mol de substanţă din elementele componente.

165 Care afirmaţie referitoare la energia internă este corectă ? A. reprezintă suma entropiilor rezultate din diferite mişcări şi

interacţiuni ce au loc în sistem; B. reprezintă suma capacităţilor calorifice rezultate din diferite mişcări

şi interacţiuni ce au loc în sistem; C. reprezintă suma energiilor rezultate din diferite mişcări (translaţie,

rotaţie, vibraţie) şi interacţiuni (intramoleculare şi intermoleculare) ce au loc în sistem;

D. reprezintă suma afinităţilor mecanice rezultate din diferite mişcări (translaţie, rotaţie, vibraţie) şi interacţiuni (intramoleculare şi intermoleculare) ce au loc în sistem;

E. reprezintă suma afinităţilor chimice rezultate din diferite mişcări şi interacţiuni ce au loc în sistem.

166 Fie reacţia N2O4(g) ⇔2 NO2(g) la 21,5 oC şi 59,7 mmHg. Dacă gradul de disociere α = 0,483 valorile constantelor Kx, Kp, Kc sunt:

A. 16 40.10-9 76.10-2 B. 5 104.10-5 6,4.10-6 C. 1,21 95,04.10-3 3,94.10-3 D. 7,5 64.10-1 16,4.10-7 E. 9,51 88.10-2 4,4.10-4

167 Un amestec de hidrogen şi iod, având concentraţiile iniţiale egale cu 0,02 moli/L, se încălzesc la 327 0C. Cunoscând valoarea constantei de echilibru K=8,34, pentru reacţia: 1/2H2 + 1/2I2 ⇔ HI, care sunt concentraţiile celor 3 componente la echilibru:

A. [H2]=[I2]=3,86.10-3 mol/L [HI] = 3,228.10-3 mol/L B. [H2]=[I2]=3,86.10-3 mol/L [HI] = 32,28.10-3 mol/L C. [H2]=[I2]=10-2 mol/L [HI] = 10-2 mol/L D. [H2]=[I2]=2.10-2 mol/L [HI] = 4.10-2 mol/L E. [H2]=[I2]=3,86.10-3 mol/L [HI] = 7,72.10-3 mol/L.

168 Legea echilibrului chimic a fost dată de: A. Berthelot B. Le Chatelier si Laplace C. Guldberg şi Waage D. Waage si Mayer E. Guldberg si Planck

169 Relaţia K = x2 c/(1-x) reprezintă: A. Legea diluţiei a lui Ostwald B. Legea lui Guldberg şi Waage C. Principiul lui Le Chatelier D. Produsul ionic al apei E. Gradul de hidroliză

170 Care afirmaţie referitoare la principiul lui Le Chatelier, este corectă ? A. dacă asupra unui sistem în echilibru se acţionează cu o constrângere

echilibrul se deplasează în sensul creşterii constrângerii B. dacă asupra unui sistem în echilibru nu se acţionează cu o constrângere

echilibrul se deplasează în sensul diminuarii constrângerii C. dacă asupra unui sistem în echilibru se acţionează cu o constrângere

echilibrul nu se deplasează în sensul diminuarii constrângerii D. dacă asupra unui sistem în echilibru se acţionează cu o constrângere

echilibrul se deplasează în sensul diminuarii constrângerii E. dacă asupra unui sistem în echilibru se acţionează cu o constrângere

echilibrul rămâne constant 171 Pentru reacţia 3Fe2O3(s) ⇔ 2Fe3O4(s)+1/2O2(g) se cunosc ΔHo

298= 55,5 kcal/mol şi ΔGo

298=46,5 kcal-mol. Constanta de echilibru Kp la 25 oC are valorile: A. 7,8 . 10-35 B. 1,8 . 10-30 C. 6,4 . 10-15 D. 8,5 . 10-40 E. 7,8 . 10-20

172 Într-un vas de 2 L se introduc la 200 oC şi la presiunea de 1,315 atm abur şi fier având loc reacţia:

3/4 Fe + H2O ⇔1/4 Fe3O4+H2 Cunosând că la echilibru presiunea parţială a hidrogenului este de 1,255 atm constanta de echilibru Kp are valoarea:

A. 80,6 B. 40,5 C. 20,9 D. 10-2 E. 4.103

173 Considerând sistemul gazos: A + B ⇔ 2AB, concentraţiile iniţiale sunt: [A] = a moli/L, [B] = b moli/L, [AB] = 2c moli/L. Care este valoarea constantei de echilibru ?

A. Kp = 4c2 / (a-c)(b-c) B. Kp = 2c2 / (a-c)(b-c) C. Kp = c2 / (a-c)(b-c) D. Kp = Kc E. Kp = c2 / ab.

174 Pentru reacţia: A + B ⇔ C + 2D, s-a lucrat cu un amestec de A şi B în raport molar 1:2. Expresia constantei de echilibru este:

A. Ke = 4x3 / (1-x)(2-x)V B. Ke = 3x2 / (1-x)(2-x)V C. Ke = 2x / (1-x)2 (2-x)V D. Ke = 3x3 / (1-x)2 (2-x)V E. Ke = 5x3 / (1-x)2 (2-x)V.

175 Să se deducă relaţiile dintre Kc, Kp şi Kx pentru următoarea reacţie în fază gazoasă: N2 + 3H2 ⇔ 2NH3.

A. Kc = Kp(RT)-2 Kp = KxP-2 Kc = Kx(P/RT)-2 B. Kc = Kp(RT)2 Kp = KxP2 Kc = Kx(P/RT)2 C. Kc = Kp(RT)-2 Kp = Kx /P Kc = Kx(P/RT)2 D. Kc = Kp(RT)2 Kp = KxP2 Kc = Kp(RT)2P2 E. Kc = Kp(RT)2 Kp = Kx P-2 Kc = Kx(P/RT)-2

176 Pentru reacţia: 2A + B ⇔ C + 2D, concentraţiile la echilibru sunt: [A]=10-1 mol/L, [B]=2.10-1 mol/L, [C]=5.10-1 mol/L, iar Kc=2,25. Concentraţia substanţei D la echilibru este:

A. 0,09 mol/L B. 0,95 mol/L C. 6,7 mol/L

D. 0,67 mol/L E. 0,3 mol/L.

177 Se dau următoarele reacţii: (1) CO(g) + Cl2(g) ⇔ COCl2(g) (2) H2(g) + I2(g) ⇔ 2HI(g) (3) H2O (g) ⇔ H2(g) + ½ O2 (g) Care afirmaţie este corectă ?

A. creşterea presiunii favorizează deplasarea echilibrului în reacţiile (1) şi (2) de la stânga la dreapta

B. scăderea presiunii favorizează deplasarea echilibrului în reacţia (3) de la dreapta la stânga

C. creşterea volumului favorizează deplasarea echilibrului în reacţiile (1) şi (3) de la stânga la dreapta

D. scăderea temperaturii favorizează deplasarea echilibrului în reacţia (3) de la stânga la dreapta

E. creşterea temperaturii favorizează deplasarea echilibrului în reacţia (3) de la stânga la dreapta.

178 Să se calculeze constanta de echilibru, Kp, la 727 K, pentru reacţia: 2NO(g) + O2(g) ⇔ 2NO2(g), cunoscând constantele de echilibru la 727 K ale reacţiilor: SO2(g) + NO2(g) ⇔ SO3(g) + NO(g) Kp1 = 7,6 atm-1 SO2(g) + 1/2O2(g) ⇔ SO3(g) Kp2 = 26,8 atm-1

A. 3,52 atm B. 3,52 atm-1 C. 12,43 atm-1/2 D. 12,43 atm-1 E. 6,21 atm1/2

179 La conversia CO cu vapori de apă s-au găsit 2 moli/L din fiecare gaz. Care din afirmaţiile de mai jos este adevărată ?

A. iniţial au reacţionat 3 moli CO cu 2 moli apă B. Kc=1 C. Kp≠ Kc D. Densitatea amestecului rezultat la echilibru este 3,75 g/L E. Densitatea amestecului rezultat la echilibru este 1,75 g/L

180 Pentru reacţia: A + B ⇔ 2C, concentraţiile la echilibru sunt [A]=[B]=2 moli/L, iar randamentul de transformare este de 25%. Valoarea constantei de echilibru este :

A. 0,176

B. 1,76 C. 1,00 D. 4,35.10-2 E. 4,35.10-1.

181 Care afirmaţie referitoare la proprietăţile unui sistem în echilibru este incorectă ? A. este stabil dacă se menţin constante condiţiile exterioare B. este rezultatul a două procese care se desfăşoară cu viteze egale dar

în sensuri opuse C. entalpia liberă a sistemului este egală cu zero D. prezintă mobilitate, revine spontan la starea iniţială când încetează

acţiunea perturbatoare E. entalpia liberă a sistemului este ΔG > 0.

182 Ştiind că în reacţia de echilibru: A + B ⇔ C + D, concentraţiile la echilibru sunt: [A]=5 moli/L, [B]=8 moli/L, iar [C]=[D] şi Kc=0,4, care sunt valorile concentraţiilor pentru substanţele C şi D ?

A. 2 moli/L B. 3 moli/L C. 4 moli/L D. 2,5 moli/L E. 3,5 moli/L

183 Ştiind că pentru reacţia generală: 3A ⇔ B + 2C, compoziţia la echilibru este de [A]=1 mol/L, [B]=1 mol/L şi [C]=2 moli/L, se cere concentraţia iniţială a substanţei A:

A. 2 moli/L B. 4 moli/L C. 5 moli/L D. 6 moli/L E. 8 moli/L.

184 Gradul de disociere al acidului iodhidric este 0,245 la 520 0C. Care sunt valorile constantelor Kp şi Kc la această temperatură ?

A. 6.10-2 B. 5.10-3 C. 2,5.10-4 D. 2.10-2 E. 3.10-3.

185 Relaţia dintre constantele Kc şi Kp pentru reacţia: CO2(g) + H2O ⇔ CO(g) + H2O(g) este:

A. Kp = KcRT

B. Kp = Kc/RT C. Kp = Kc (RT)2 D. Kp = Kc E. Kp = Kc (RT)-4

186 Din CO şi Cl2 la întuneric şi 1270 C se obţine fosgen: CO + Cl2 ⇔ COCl2. Dacă s-au luat în lucru 1 mol CO şi 1 mol Cl2 şi doar 80% din CO se transformă, la presiunea de 1 atm, valorile constantelor de echilibru Kc şi Kp, precum şi unităţile lor de măsură sunt:

A. Kp=24 atm-1 Kc=787,2 L/mol B. Kp=25,8 mol/L.atm Kc= L-1mol-1 C. Kp=25,8 atm Kc=856,5 mol/L D. Kp=25,8 atm/l.mol Kc=856,5 mol/L2 E. Kp=25,8 atm-1/l Kc=856,5 L2/mol2.atm.

187 Pentru reacţia: A ⇔ 3B + C s-au luat în lucru 2 mol/L substanţă A. Dacă la echilibru s-au găsit 0,5 mol/L din substanţa A, valoarea lui Kc este:

A. 2,73 mol/L B. 27,3 mol2/l2 C. 273,3 mol3/l3 D. 273,3 mol/L E. 27,33 mol3.

188 Pentru reacţia: A + 2B ⇔C+D la echilibru [A]=[B]=[C]=[D]=2 mol/L. Concentraţiile iniţiale ale reactanţilor la 1,5 atm sunt:

A. [A]=4 mol/L [B]=4 mol/L B. [A]=6 mol/L [B]=4 mol/L C. [A]=4 mol/L [B]=6 mol/L D. [A]=4 mol/L [B]=4 mol/L E. [A]=2 mol/L [B]=2 mol/L

189 Pentru reacţia: A + 2B ⇔ C + D la echilibru [A]=[B]=[C]=[D]=2

mol/L. Constantele Kc şi Kp la 1,5 atm sunt: A. Kc=0,5 mol/L Kp=3 atm B. Kc=5 moli Kp=2,66 atm C. Kc=0,5 l.mol-1 Kp=2,66 atm-1 D. Kc=0,5 mol-1 Kp=0,75 atm1 E. Kc=50 moli Kp=5 atm.

190 În starea de echilibru a sistemului: N2 + 3H2 ⇔ 2NH3 concentraţiile

substanţelor sunt [N2] = 3 moli, [H2] = 9 moli şi [NH3] = 4 moli. Care au fost concentraţiile iniţiale ?

A. [H2] = 13 moli, [N2] = 7 moli B. [H2] = 17,5 moli, [N2] = 5,5 moli C. [H2] = 35 moli, [N2] = 11 moli D. [H2] = 15 moli, [N2] = 7 moli E. [H2] = 15 moli, [N2] = 5 moli.

191 În starea de echilibru a sistemului: N2 + 3H2 ⇔ 2NH3 concentraţiile substanţelor sunt [N2] = 3 moli, [H2] = 9 moli şi [NH3] = 4 moli. Care au fost concentraţiile iniţiale ?

A. [H2] = 13 moli, [N2] = 7 moli B. [H2] = 17,5 moli, [N2] = 5,5 moli C. [H2] = 35 moli, [N2] = 11 moli D. [H2] = 15 moli, [N2] = 5 moli. E. [H2] = 5 moli, [N2] = 9 moli

192 În reacţia: H2 + I2 ⇔ 2HI, compoziţia sistemului la echilibru este: [H2]=4 moli/L, [I2]=0,5 moli/L şi [HI]=10 moli/L. Ce valoare are constanta de echilibru ?

A. 2,5 B. 50 C. 3 D. 5 E. 4.

193 Compoziţia unui sistem chimic aflat în echilibru, în anumite condiţii de temperatură şi presiune este:

A. constantă, dacă nu intervin factori externi B. constantă şi în prezenţa unor factori externi perturbatori C. constantă dacă vitezele directă şi inversă sunt egale cu zero D. variabilă, depinzând de concentraţia iniţială a reactanţilor E. constantă indiferent de condiţii.

194 Într-o reacţie de echilibru: 1A + 2B ⇔ 2C + 1D, concentraţiile molare ale componenţilor la echilibru sunt egale cu: [A]=1 mol/L, [B]=2 moli/L, [C]=2 moli/L, [D]=1 mol/L.

Valoarea constantei de echilibru este egală cu: A. 1 B. 2 C. 3 D. 1,5

E. 2,5. 195 Se dă echilibrul: B + 2 A ⇔ 3C. Cunoscând concentraţiile iniţiale ale substanţelor

A=2 moli/L, B=2 moli/L şi randamentul de 60%, constanta de echilibru este: A. 4 B. 1,8 C. 3,2 D. 1,6 E. 6,5.

196 În starea de echilibru a sistemului: N2 + 3H2 ⇔ 2NH3, concentraţiile substanţelor sunt: [N2]=3 moli/L; [H2] = 9 moli/L; [NH3]=4 moli/L. Care erau concentraţiile iniţiale ale H2 şi N2 ?

A. 5 moli/L [N2], 15 moli/L [H2] B. 15 moli/L [N2], 5 moli/L [H2] C. 13 moli/L [N2], 7 moli/L [H2]. D. 20 moli/L [N2], 10 moli/L [H2] E. 10 moli/L [N2], 10 moli/L [H2].

197 Care afirmaţie referitoare la constanta de echilibru Kc este corectă ? A. este o mărime adimensională B. este o mărime a cărei valoare depinde de valorile concentraţiilor

reactanţilor şi produşilor de reacţie C. este o mărime cu valoare subunitară D. este o mărime a carei dimensiune este (mol/L)n, unde n reprezintă

diferenţa dintre coeficienţii stoechiometrici ai produşilor de reacţie şi cei ai reactanţilor

E. este o mărime care caracterizează reacţia de ionizare a electroliţilor tari.

198 Concentraţiile la echilibru pentru reacţia: A + B ⇔ 2C sunt [A]=[C]=1 mol/L iar [B]=0,75 moli/L. Concentraţiile iniţiale ale reactanţilor şi valoarea constantei de echilibru sunt:

A. [A]=0,5 mol/L [B]=1,75 mol/L Kc=1,33 B. [A]=1,5 mol/L [B]=1,25 mol/L Kc=1,33 C. [A]=1,0 mol/L [B]=0,75 mol/L Kc=3,66 D. [A]=1,5 mol/L [B]=1,5 mol/L Kc=2,66 E. [A]=1,5 mol/L [B]=1,25 mol/L Kc=2,66.

199 Care afirmaţie este corectă ? A. reacţia care are loc între ionii unei sări şi moleculele de apă se

numeşte dizolvare

B. reacţia care are loc între ionii unei sări dizolvate şi moleculele de apă se numeşte hidratare

C. reacţia care are loc între ionii unei sări dizolvate şi moleculele de apă se numeşte hidroliză

D. reacţia care are loc între ionii unei sări dizolvate şi moleculele de apă se numeşte electroliză

E. reacţia care are loc între ionii unei sări dizolvate şi moleculele de apă se numeşte solvoliză.

200 Care afirmaţie este incorectă ? A. pentru un sistem în echilibru creşterea temperaturii favorizează

reacţia endotermă B. pentru un sistem în echiliru scăderea temperaturii favorizează

reacţia exotermă C. variaţia concentraţiei unuia dintre componenţii unui sistem poate

duce la modificarea echilibrului chimic D. variaţia de volum pentru sisteme în fază gazoasă, care decurg fără

variaţia numărului de moli, nu duce la deplasarea echilibrului chimic

E. la echilibru viteza reacţiei directe v1 este egală cu viteza reacţiei inverse v2 (v1 = v2).

201 Într-un volum de 100 mL soluţie saturată de PbCl2, aflată în contact cu sarea solidă de PbCl2, solubilitatea sării, PbCl2, se calculează cu relaţia:

A. 3*1

sPS =

B. sPS =

C. 22*1/sPS =

D. 322*1

sPS =

E. sPS 3=

202 Care afirmaţii referitoare la produsul de solubilitate sunt corecte? A. în soluţia saturată a unui electrolit greu solubil, produsul concentraţiilor ionilor

acestuia este constant, la o temperatură dată şi se numeşte produs de solubilitate;

B. într-o soluţie nesaturată, produsul concentraţiilor ionilor rezultaţi este constant, la o temperatură dată dată şi se numeşte produs de solubilitate;

C. produsul de solubilitate, Ps, este invers proporţional cu constanta de solubilitate

Ks ; D. produsul de solubilitate variază cu totalitatea speciilor reactive la o

temperatură dată; E. produsul de solubilitate, Ps, variază direct proporţional cu constanta de

solubilitate Ks . 203 Apariţia ionilor H3O+ în soluţiile apoase ale acizilor reprezintă:

A. un proces de dizolvare B. o reacţie de hidratare C. o reacţie de ionizare D. o reacţie de homoliză E. o reacţie de disproporţionare acido-bazică.

204 Care afirmaţie referitoare la constanta de hidroliză (Kh) a sării NaCN este corectă ? A. Kh = KH2O / Ka B. Kh = KH2O / Kb C. Kh caracterizează echilibrul de complexare a ionului Na+ cu

molecule de apă D. Kh = [HCN][HO−] / [CN−][H2O] E. Kh caracterizează echilibrul de solubilitate a sării Na+CN−.

205 Dacă pH-ul unei soluţii este egal cu 3, concentraţia ionilor de hidrogen conţinuţi într-un litru de soluţie este:

A. [H+]=103 mol/L B. [H+]=10-3 mol/L C. [H+]=5.10-3 mol/L D. [H+]=3.10-3 mol/L E. [H+]=3.10-3 mol/L

206 Relaţia care defineşte produsul ionic al apei este: A. K = [HO-] [H3O+] / [H2O]2 B. KH2O = [HO-] [H3O+] C. KH2O = [H3O-] = [HO-] = 10-7 mol/L D. [H3O+] = 10-p E. Kh = KH2O / Ka.

207 O soluţie 0,1 M de acid clorhidric are pH=3. Valoarea Ka a acestui acid este: A. 10-3 moli/L B. 10-5 moli/L C. 10-2 moli/L D. 10-6 moli/L E. 5.10-3 moli/L.

208 Densitatea soluţiei de alcool care conţine 60% în greutate metanol este 0,8946 g/cm 3 , iar volumul molar parţial al apei, −

1V , este 16,8 mL/mol. Să se găsească valoarea volumului molar parţial al metanolului, −

2V . A. volumului molar parţial al metanoluluieste 20,1 mL/mol B. volumului molar parţial al metanoluluieste 50,9 mL/mol C. volumului molar parţial al metanoluluieste 60 mL/mol D. volumului molar parţial al metanoluluieste 38,9 mL/mol E. volumului molar parţial al metanoluluieste 30 mL/mol

209 Să se deducă expresia pentru volumul molar parţial −

1V dacă se cunoaşte dependenţa soluţiei de molalitate.

A. 1

2

1

/)(

ndmdVMmV

Vρρ

−−=

−

B. 1

12

1

/)(

ndmdVMmV

Vρρ

−−=

−

C. 1

21

1

/)(

ndmdVMmV

Vρρ

−−=

−

D. 1

2

1

/)(

ndmdVM

Vρρ

−=

−

E. 2

2

1

)(

ρ

ρdmdVM

V−

=−

210 Să se deducă expresia pentru volumul molar parţial −

2V dacă se cunoaşte dependenţa soluţiei de molalitate.

A. 1

2

2

/)(

ndmdVMmV

Vρρ

−−=

−

B. 1

12

2

/)(

ndmdVMmV

Vρρ

−−=

−

C. 1

21

2

/)(

ndmdVMmV

Vρρ

−−=

−

D. 1

2

2

/)(

ndmdVM

Vρρ

−=

−

E. 2

2

2

)(

ρ

ρdmdVM

V−

=−

211 Calculaţi volumul molar aparent al NaCl într-o soluţie apoasă de concentraţie 4%, ştiind că densitatea acestei soluţii la 20 oC este ρ = 1,0268 g/mL, iar densitatea apei pure este la aceeaşi temperatură ρo = 0,998203 g/mL.

A. volumul molar aparent este 17,79 B. volumul molar aparent este 25,3 C. volumul molar aparent este 40.5 D. volumul molar aparent este 10,2 E. volumul molar aparent este 36,75

212 Densitatea soluţiei apoase care conţine 30% NH3 la 15 oC este 0,8951 g/cm 3, iar volumul molar parţial al apei este 18 cm3/mol. Calculaţi volumul molar parţial al amoniacului în această soluţie.

A. volumul molar parţial al amoniacului este 25.3 B. volumul molar parţial al amoniacului este 23,6 C. volumul molar parţial al amoniacului este 70,5 D. volumul molar parţial al amoniacului este 30,5 E. volumul molar parţial al amoniacului este 69,8

213 Volumul soluţiei de NaCl (mL) la 25 oC variază cu molalitatea m după relaţia: 32 2,15,24,169,1002 mmmV −++= (m>0,25) Volumul molar al apei pure la 25 oC este 18,069 mL/mol. Să se

deducă ecuaţia generală pentru −

2V la NaCl în soluţie apoasă. Să se particularizeze pentru m = 1

A. volumul molar parţial este 47,8 mL/mol B. volumul molar parţial este 25,8 mL/mol C. volumul molar parţial este 30,5 mL/mol D. volumul molar parţial este 17,8 mL/mol E. volumul molar parţial este 36,7 mL/mol

214 Volumul soluţiei de NaCl (mL) la 25 oC variază cu molalitatea m după relaţia: 32 2,15,24,169,1002 mmmV −++= (m>0,25) Volumul molar al apei pure la 25 oC este 18,069 mL/mol. Să se deducă ecuaţia generală pentru Vφ la NaCl în soluţie apoasă. Să se particularizeze

pentru m = 1 A. volumul molar aparent este 47,8 mL/mol B. volumul molar aparent este 16,8 mL/mol C. volumul molar aparent este 20,5 mL/mol D. volumul molar aparent este 57,8 mL/mol E. volumul molar aparent este 66,7 mL/mol

215 Volumul soluţiei de NaCl (mL) la 25 oC variază cu molalitatea m după relaţia: 32 2,15,24,169,1002 mmmV −++= (m>0,25) Volumul molar al apei pure la 25 oC este 18,069 mL/mol. Să se

deducă ecuaţia generală pentru −

2V la NaCl în soluţie apoasă.

A. volumul molar parţial este 22 6,35554,56 mmV −+=

−mL/mol

B. volumul molar parţial este 22 6,3154,46 mmV −+=

−mL/mol

C. volumul molar parţial este 22 6,13254,46 mmV −+=

−mL/mol

D. volumul molar parţial este 22 6,354,16 mmV −+=

− mL/mol

E. volumul molar parţial este 22 6,13254,26 mmV −+=

−mL/mol

216 Volumul soluţiei de NaCl (mL) la 25 oC variază cu molalitatea m după relaţia: 32 2,15,24,169,1002 mmmV −++= (m>0,25) Volumul molar al apei pure la 25 oC este 18,069 mL/mol. Să se deducă ecuaţia generală pentru Vφ la NaCl în soluţie apoasă.

A. volumul molar aparent este mmmmV

32 2,05,04,683,5 −++−=φ

mL/mol

B. volumul molar aparent este mmmmV

32 2,55,24,263,0 −++−=φ

mL/mol

C. volumul molar aparent este mmmmV

32 2,55,24,363,3 −++−=φ

mL/mol

D. volumul molar aparent este mmmmV

32 2,15,24,1683,0 −++−=φ

mL/mol

E. volumul molar aparent este mmmmV

32 2,125,224,7683,66 −++−=φ

mL/mol 217 Intr-o soluţie diluată volumul molar parţial al substanţei

dizolvate este dat de relaţia: bmaV +=−

2 , în care m este molalitatea, a,b sunt constante. Să se exprime volumul molar

parţial al solventului −

1V în funcţie de m,b şi alte mărimi caracteristice solventului pur.

A. volumul molar parţial al solventului 2000

210

21bmM

VV −=−

B. volumul molar parţial al solventului 2000

210

11bmM

VV −=−

C. volumul molar parţial al solventului 2000

220

21bmM

VV −=−

D. volumul molar parţial al solventului 2000

220

11bmM

VV −=−

E. volumul molar parţial al solventului 2000

230

21bmM

VV −=−

218 La ce valori ale lui x1 şi x2 panta lui −

2V în raport cu x2 este dublă şi de semn contrar

pantei lui −

1V în raport cu x2

A. x1 = 2/3 şi x2 =1/3 B. x1 = 1/3 şi x2 =2/3 C. x1 = 2/5 şi x2 =1/3 D. x1 = 2/3 şi x2 =2/5 E. x1 = 2/7 şi x2 =5/7

219 Presiunea unui gaz care ocupă volumul V1= 2 m3 scade izoterm de la P1=8 x105Nm-2 la P2= 2x105 Nm-2. Care este lucrul mecanic efectuat de gaz ?

A. lucrul mecanic efectuat de gaz este -38,4 x105J B. lucrul mecanic efectuat de gaz este – 22,2 x105J C. lucrul mecanic efectuat de gaz este – 44,2 x105J D. lucrul mecanic efectuat de gaz este – 54,2 x105J E. lucrul mecanic efectuat de gaz este – 64,2 x105J

220 Revenirea unui sistem termodinamic în starea iniţială din starea finală se realizează: A. printr-o transformare ciclică, cu aport de energie din exterior B. printr-o transformare reversibilă, fără aport de energie din exterior C. printr-o transformare adiabatica fără aport de energie din exterior D. printr-o transformare politripă, cu aport de energie din exterior E. printr-o transformare izotermă, cu aport de energie din exterior

221 Căldura unui corp reprezintă: A. senzaţia avută la atingerea unui corp cald B. un transfer de energie internă C. o diferenţă de temperatură D. un transfer de presiune E. un transfer de electroni

222 Referitor la starea sistemului la echilibru termodinamic, care afirmaţie este adevărată?

A. se modifică de la sine B. agitaţia termică a moleculelor incetează C. se menţine fără aport de energie din exterior D. se menţine numai cu aport de energie din exterior E. se menţine fără aport de energie din interior

223 Temperatura unui sistem termodinamic este o mărime fizică ce măsoară: A. gradul de dezordine al agitaţiei moleculare B. gradul de ordonare al agitaţiei universale C. gradul de intensitate al agitaţiei universale D. lungimea de undă la care se produce agitaţia moleculară E. numai lungimea de undă la care se produce agitaţia moleculară

224 Măsurarea temperaturii unui corp este posibilă: A. datorită capacităţii simţurilor B. datorită tranzitivităţii echilibrului C. datorită netranzitivităţii echilibrului termodinamic D. datorită capacităţilor calorice E. datorită entalpiilor corpurilor

225 Scările de temperatură folosite sunt diferite deoarece: A. nu există un criteriu obiectiv de măsurare B. există un criteriu obiectiv de măsurare, dar nu se cunoaşte C. există mai multe criterii obiective de măsurare şi sunt cunoscute D. există mai multe criterii obiective de măsurare şi nu sunt cunoscute E. există criterii subiective de măsurare.

226 Noţiunea de gaz ideal s-a introdus deoareca: A. nu erau cunoscute gazele reale B. erau cunoscute gazele reale, dar formulele erau complicate C. rezultatele calculelor teoretice pentru acest model sunt complicate D. starea de gaz ideal este o stare limită, pur teoretică E. starea de gaz ideal nu este o stare limită, pur teoretică ci o stare aproape reală

227 Relatiile dintre parametrii de stare a unui gaz închis într-un recipient pot fi descrise de:

A. legea Gay-Lusac B. legea Clapeyron C. legea lui Dalton D. legea Hess E. legea Nernst

228 Relatiile dintre parametrii de stare a unui gaz real comprimat care se destinde intr- un vas mai mare sunt date de:

A. ecuatia de stare a gazelor ideala B. transformarea izotermă C. descriu efectul Joule –Thomson D. descriu efectul lui Raoult si Henry E. descriu efectul Gibbs

229 Legea Joule arată că gazul real în condiţii de gaz ideal, la destindere demonstrează că: A. energia internă este funcţie de temperatură B. gazul se răceşte, energia internă scade C. energia internă depinde de presiunea gazului D. energia internă depimde de capacitatea calorică la presiune constantă E. entalpia depinde de volumul gazului

230 Referitor la un sistem termodienmic care nu primeşte căldură din exterior, care afirmaţie este adevărată? A. Energia internă rămâne constantă, dar se produce lucru mecanic B. sistemul termodienmic nu produce lucru mecanic, dar energia interă variază C. sistemul termodienmic nu produce lucru mecanic, iar energia interă scade D. Energia internă rămâne creşte, şi se produce lucru mecanic E. Energia internă rămâne creşte, dar nu se produce lucru mecanic

231 Referitor la un sistemtemodinamic ce poate produce lucru mecanic, care afirmaţie este adevărată?

A. Primind căldură se poate transforma integral în lucru mecanic B. Se realizează într-o transformare izotermă C. Nu primeşte căldură, iar temperatura rămâne constantă D. Nu primeşte căldură, iar temperatura creşte E. Se realizează într-o transformare politropă.

232 Calorimetria permite măsurarea cantităţilor de căldurăschimbate de orice sistem pe baza principiului A. Căldura este egală cu lucrul mecanic ce il poate efectua B. Căledura trece de la un corp mare, cu energie internă mare, la un corp mic cu

energie internă mică C. Căledura trece de la un corp mic cu energie internă mare, la un corp mare, cu

energie internă egală D. Căledura trece de la un corp mic cu energie internă mare, la un corp mare, cu

energie internă mare E. Căledura trece de la un corp mare, cu energie internă mică, la un corp mic cu

energie internă mică 233 Referitor la entropia definită ca mărime de stare de principiul al II-lea al

termodinamicii, care afirmaţie este adevărată?

A. variaţia sa se produce independent de temperatură şi de volum, B. Variaţia sa se produce independent de temperatură şi de presiune C. Variaţia sa intr-o transformareireversibilă este constantă D. Variaţia sa intr-o transformare reversibilă este nulă E. Variaţia sa intr-o transformare reversibila la echilibru este crescătoare

234 Referitor la lichide care sunt practic incompresibile, care afirmaţie este adevărată? A. Sunt aşa deoarece numărul de molecule este foarte mare B. Tensiunea superficială este foarte mare C. Stratul superficial exercită o presiune internă foarte mare D. Stratul superficial exercită o presiune internă foarte mică E. Sunt aşa deoarece numărul de molecule este foarte mic.

235 Pelicula formată dintr-o soluţie glicerică pe o ramă orizontală din sirmă cu o latură mobilă, cum tinde să deplaseze latura mobilă? A. În sensul măririi suprafetei, B. În sensul micşorării suprafeţei C. Nu deplasează latura mobilă D. În sensul măririi volumului E. În sensul micşorării volumului

236 Referitor la o pelicula formată dintr-o soluţie glicerică pe o ramă orizontală din sirmă cu o latură mobilă, cum acţionează forţele suprficiale?

A. În planul tangent peliculei superficiale B. Perpendicular pe planul peliculei C. În afara stratului superficial D. In planul paralel cu planul peliculei superficiale E. In interiorul planului peliculei superficiale.

237 Pe baza teoriei cinetico-molecularese poate spune că. A. Presiunea gazului depinde de energia cinetică dar nu depinde de temperatură B. Temperatura gazului depinde de energia cinetică dar nu depinde de temperatură C. Presiunea gazului depinde de temperatură D. Entalpia gazului depinde de volul E. Energia internă a gazului depinde de presiune

238 O substanţă aflată sub temperatură critică se află în: A. Stare de vapori B. Stare de gaz C. Stare de echilibru D. Stare solida E. Stare ingheţetă

239 Rufele ude se usucă mai repede când:

A. Presiunea vaporilor saturanţi de apă din aer este mică B. Presiunea vaporilor saturanţi de apă din aer este mare C. Presiunea vaporilor saturanţi de apă din aer este constantă D. Presiunea vaporilor nesaturanţi de apă din aer este mică E. Presiunea vaporilor nesaturanţi de apă din aer este mare

240 Topirea unui corp solid diferă de vaporizarea unei substanţe lichide A. În timpul topirii se absoarbe căldură latentă, la vaporizare nu B. În timpul vaporizării se absoarbe căldură latentă, la topire nu C. În timpul topirii şi vaporizării se absoarbe căldură latentă,dar in cantităţi diferite D. În timpul topirii şi vaporizării se absoarbe căldură latentă,dar in cantităţi egale E. În timpul topirii şi vaporizării se absoarbe căldură latentă,dar in cantităţi foarte

mari 241 Referitor la temperatura unui sistem termodinamic, care afirmaţie este adevărată?

A. Se măsoară numai la echilibrul termodinamic B. Detrmină complet starea acestuia C. Se micşorează cînd acesta efectuează lucru mecanic D. Se măreşte cu creşterea numărului de molecule din sistem E. Se micşorează cu creşterea numărului de molecule din sistem

242 Densitatea soluţiei de alcool care conţine 70% in greutate etanol este de 0,9 g/cm3, iar

volumul molar parţial al apei, −

1V este 16,8 mL/ mol. Volumul molar parţial al etanolului este:

A. 65 mL/mol B. 75 mL/mol C. 55 mL/mol D. 45 ml/mol E. 85 mL/mol

243 Densitatea soluţiei care conţine 80% in greutate etanol este de 0,9 g/cm3, iar volumul

molar parţial al apei, −

1V este 16,8 mL/ mol. Volumul molar parţial al etanolului este: A. 63,2 mL/mol B. 73,2 mL/mol C. 53,2 mL/mol D. 43,2 ml/mol E. 83,2 mL/mol

244 Intr-un cilindru cu piston se află o masă m= 2,89 kg aer. Volumul ocupat de aer la temperatura t1=0°C este V1=0,5 m3. Aerul absoarbe izobar caldura Q şi se dilată până cănd devine V2=0,55 m3. Se cunosc R=8,314 Jmol-1K-1, Maer=28,9, Cp=7R/2. Lucrul mecanic efectuat de aer este:

A. 22,7 kJ B. 32,7 kJ C. 42,7 kJ D. 52,7 kJ E. 62,7 kJ

245 Intr-un cilindru cu piston se află o masă m= 2,89 kg aer. Volumul ocupat de aer la temperatura t1=0°C este V1=0,5 m3. Aerul absoarbe izobar caldura Q şi se dilată până cănd devine V2=0,55 m3. Se cunosc R=8,314 Jmol-1K-1, Maer=28,9, Cp=7R/2.

Variaţia de temperatură a aerului este: A. 17,3 K B. 27,3 K C. 37,3 K D. 47,3 K E. 57,3 K

246 Intr-un cilindru cu piston se află o masă m= 2,89 kg aer. Volumul ocupat de aer la temperatura t1=0°C este V1=0,5 m3. Aerul absoarbe izobar caldura Q şi se dilată până cănd devine V2=0,55 m3. Se cunosc R=8,314 Jmol-1K-1, Maer=28,9, Cp=7R/2.

Caldura absorbita a aerului este: A. 59,4 kJ B. 69,4 kJ C. 79,4 kJ D. 89,4 kJ E. 99,4 kJ

247 Intr-un cilindru cu piston se află o masă m= 2,89 kg aer. Volumul ocupat de aer la temperatura t1=0°C este V1=0,5 m3. Aerul absoarbe izobar caldura Q şi se dilată până cănd devine V2=0,55 m3. Se cunosc R=8,314 Jmol-1K-1, Maer=28,9, Cp=7R/2. Variaţia energiei interne a aerului este:

A. 96,7 kJ B. 86,7 kJ C. 46,7 kJ D. 56,7 kJ E. 76,7 kJ

248 Intr-un cilindru cu piston se află o masă m= 4 kg oxigen. Volumul ocupat de oxigen la temperatura t1=27°C este V1=1 m3. Aerul absoarbe izobar caldura Q şi se dilată până cănd devine V2=1,05 m3. Se cunosc R=8,314 Jmol-1K-1, AO=16, Cp=7R/2. Lucrul mecanic efectuat de oxigen este:

A. 37,94 kJ B. 87,94 kJ

C. 77,94 kJ D. 57,94 kJ E. 67,94 kJ

249 Intr-un cilindru cu piston se află o masă m= 4 kg oxigen. Volumul ocupat de oxigen la temperatura t1=27°C este V1=1 m3. Aerul absoarbe izobar caldura Q şi se dilată până cănd devine V2=1,05 m3. Se cunosc R=8,314 Jmol-1K-1, AO=16, Cp=7R/2.

Variaţia de temperatură a oxigenului este: A. 25 K B. 10 K C. 19 K D. 15 K E. 17 K

250 Intr-un cilindru cu piston se află o masă m= 4 kg oxigen. Volumul ocupat de oxigen la

temperatura t1=27°C este V1=1 m3. Aerul absoarbe izobar caldura Q şi se dilată până cănd devine V2=1,05 m3. Se cunosc R=8,314 Jmol-1K-1, AO=16, Cp=7R/2.

Caldura absorbita a oxigenului este: A. 34,56 kJ B. 64,56 kJ C. 44,56 kJ D. 74,56 kJ E. 54,56 kJ

251 Intr-un cilindru cu piston se află o masă m= 4 kg oxigen. Volumul ocupat de oxigen la temperatura t1=27°C este V1=1 m3. Aerul absoarbe izobar caldura Q şi se dilată până cănd devine V2=1,05 m3. Se cunosc R=8,314 Jmol-1K-1, AO=16, Cp=7R/2.

Variaţia energiei interne a oxigenului este: A. – 13,38 kJ B. – 23,38 kJ C. – 33,38 kJ D. – 43,38 kJ E. – 53,38 kJ

252 5 m3de aer la presiunea P1= 4 atm se destinde până la un volum triplu şi presiune P2=1 atm. Indicele de politropie este egal cu:

A. 0,73 B. 0,83 C. 0,43 D. 0,53 E. 0,63

Se cunosc ln 3=1,09, ln 4 = 1,38, ln 5= 1,6 şi ln 7= 1,94 253 6 m3de aer la presiunea P1= 4 atm se destinde până la un volum triplu şi presiune P2=1

atm. Indicele de politropie este egal cu: A. 0,58 B. 0,38 C. 0,68 D. 0,78 E. 0,48

Se cunosc ln 3=1,09, ln 4 = 1,38, ln 5= 1,6 şi ln 7= 1,94 254 7 m3de aer la presiunea P1= 5 atm se destinde până la un volum triplu şi presiune P2=1

atm. Indicele de politropie este egal cu: A. 0,6 B. 0,3 C. 0,5 D. 0,4 E. 0,2

Se cunosc ln 3=1,09, ln 4 = 1,38, ln 5= 1,6 şi ln 7= 1,94 255 7 m3de aer la presiunea P1= 4 atm se destinde până la un volum triplu şi presiune P2=1

atm. Indicele de politropie este egal cu: A. 0,65 B. 0,55 C. 0,35 D. 0,45 E. 0,25

Se cunosc ln 3=1,09, ln 4 = 1,38, ln 5= 1,6 şi ln 7= 1,94 256 7 m3de aer la presiunea P1= 4 atm se destinde până la un volum dublu şi presiune P2=1

atm. Indicele de politropie este egal cu: A. 0,34 B. 0,44 C. 0,24 D. 0,54 E. 0,64

Se cunosc ln 3=1,09, ln 4 = 1,38, ln 5= 1,6 şi ln 7= 1,94 257 Pentru reacţia HCl 100H2O+NaOH 200H2O+ H2O(l)=NaCl 200 H2O+ H2O(l)

Daca se cunosc entalpiile integrale de dizolvare ale reacţiilor: (1) HCl(g)+100 H2O= HCl 100 H2O (ΔiHdiz)1= -20 kcal (2) NaOH(s)+100H2O=NaOH 100H2O (ΔiHdiz)2= -11 kcal (3) NaCl(s)+200H2O=NaCl 200 H2O (ΔiHdiz)3= 10 kcal

şi entalpiile standard de formare ale substanţelor:

substanţa HCl NaOH(s) NaCl(s) H2O(l) (ΔH0 298)f kcal/mol

-23 -120 -80 -70

ΔH0 298 pentru reacţia HCl 100H2O+NaOH 200H2O+ H2O(l)=NaCl 200 H2O+ H2O(l) este egal cu:

A. 44 kcal B. 34 kcal C. 54 kcal D. 64 kcal E. 74 kcal

258 Densitatea soluţiei de alcool care conţine 70% in greutate etanol este de 0,9 g/cm3, iar

volumul molar parţial al apei, −

1V este 16,8 mL/ mol. Volumul molar parţial al etanolului este: A. 65 mL/mol B. 75 mL/mol C. 55 mL/mol D. 45 ml/mol E. 85 mL/mol

259 Densitatea soluţiei care conţine 80% in greutate etanol este de 0,9 g/cm3, iar volumul

molar parţial al apei, −

1V este 16,8 mL/ mol. Volumul molar parţial al etanolului este: A. 63,2 mL/mol B. 73,2 mL/mol C. 53,2 mL/mol D. 43,2 ml/mol E. 83,2 mL/mol

260 Intr-un cilindru cu piston se află o masă m= 2,89 kg aer. Volumul ocupat de aer la temperatura t1=0°C este V1=0,5 m3. Aerul absoarbe izobar caldura Q şi se dilată până cănd devine V2=0,55 m3. Se cunosc R=8,314 Jmol-1K-1, Maer=28,9, Cp=7R/2. Lucrul mecanic efectuat de aer este:

A. 22,7 kJ B. 32,7 kJ C. 42,7 kJ D. 52,7 kJ

E. 62,7 kJ 261 Intr-un cilindru cu piston se află o masă m= 2,89 kg aer. Volumul

ocupat de aer la temperatura t1=0°C este V1=0,5 m3. Aerul absoarbe izobar caldura Q şi se dilată până cănd devine V2=0,55 m3. Se cunosc R=8,314 Jmol-1K-1, Maer=28,9, Cp=7R/2. Variaţia de temperatură a aerului este:

A. 17,3 K B. 27,3 K C. 37,3 K D. 47,3 K E. 57,3 K

262 Intr-un cilindru cu piston se află o masă m= 2,89 kg aer. Volumul ocupat de aer la temperatura t1=0°C este V1=0,5 m3. Aerul absoarbe izobar caldura Q şi se dilată până cănd devine V2=0,55 m3. Se cunosc R=8,314 Jmol-1K-1, Maer=28,9, Cp=7R/2. Caldura absorbita a aerului este:

A. 59,4 kJ B. 69,4 kJ C. 79,4 kJ D. 89,4 kJ E. 99,4 kJ

263 Intr-un cilindru cu piston se află o masă m= 2,89 kg aer. Volumul ocupat de aer la temperatura t1=0°C este V1=0,5 m3. Aerul absoarbe izobar caldura Q şi se dilată până cănd devine V2=0,55 m3. Se cunosc R=8,314 Jmol-1K-1, Maer=28,9, Cp=7R/2. Variaţia energiei interne a aerului este:

A. 96,7 kJ B. 86,7 kJ C. 46,7 kJ D. 56,7 kJ E. 76,7 kJ

264 Căldura de dizolvare a m moli de NaCl in 1000 g. Apă la 25 oC este dată (în calorii) de ecuaţia 2/522/3 5,243726476923 mmmmH +−+=Δ Se cunoaşte ca 1J=4,17 Kcal . Pentru cazul limilă m=1, căldura diferenţială de

dizolvare este egală cu: A. 694 cal/ mol B. 3,32 KJ/mol

C. 794 cal/mol D. 5,32 KJ/mol E. 2,32 KJ/mol F. 6,32 KJ/mol

264 Căldura de dizolvare a m moli de NaCl in 1000 g. Apă la 25 oC este dată (în calorii) de ecuaţia 2/522/3 5,243726476923 mmmmH +−+=Δ Se cunoaşte ca 1J=4,17 Kcal. Pentru cazul limilă m=1, căldura integrală de dizolvare

este egală cu: A. 4,82 KJ/mol B. 3,82 KJ/mol C. 5,82 KJ/mol D. 2,82 KJ/mol E. 6,82 KJ/mol

265 Căldura de dizolvare a m moli de NaCl in 1000 g. Apă la 25 oC este dată (în calorii) de ecuaţia 2/522/3 5,243726476923 mmmmH +−+=Δ Se cunoaşte ca 1J=4,17 Kcal . Pentru cazul limilă m=1, căldura diferenţială de dizolvare este egală cu:

A. 3,32 KJ/mol B. 4,32 KJ/mol C. 5,32 KJ/mol D. 2,32 KJ/mol E. 6,32 KJ/mol

266 Căldura de dizolvare a m moli de NaCl in 1000 g. Apă la 25 oC este dată (în calorii) de ecuaţia 2/522/3 5,243726476923 mmmmH +−+=Δ Se cunoaşte ca 1J=4,17 Kcal . Pentru cazul limilă m=1, căldura diferenţială de diluare este egală cu:

A. 3,21 cal/mol B. 10,24 J/mol C. 2,21 cal/mol D. 8,24 J/mol E. 6,24 J/mol

267 Căldura de dizolvare a m moli de NaCl in 1000 g. Apă la 25 oC este dată (în calorii) de ecuaţia 2/522/3 5,243726476923 mmmmH +−+=Δ Se cunoaşte ca 1J=4,17 Kcal . Pentru cazul limilă m=1, căldura integrală de diluare este egală cu:

A. 2,34 cal/mol B. 4,34 cal/mol

C. 7,34 cal/mol D. 9,34 cal/mol E. 6,34 cal/mol

268 Căldura de dizolvare a m moli de NaCl in 1000 g. Apă la 25 oC este

dată (în calorii) de ecuaţia 2/522/3 5,243726476923 mmmmH +−+=Δ Se cunoaşte ca 1J=4,17 Kcal . Pentru cazul limilă m=1, căldura integrală de diluare este egală cu:

A. 16,52 J/mol B. 26,52 J/mol C. 36,52 J/mol D. 46,52 J/mol E. 56,52 J/mol

269 Căldura de reacţie la oxidarea incompletă a carbonului la volum constant ΔU=-26 103 cal/mol la 25 oC. Se cunosc R=1,987 cal/mol K şi 1J=4,17 Kcal. Căldura de reacţie ΔH pentru aceeaşi temperatură dar la presiune constantă este egală cu:

A. + 107,87 KJ/mol B. +207,87 KJ/mol C. – 107,87 KJ/mol D. – 207,87KJ/mol E. + 407,87 KJ/mol

270 Căldura de reacţie la oxidarea incompletă a carbonului la volum constant ΔU=-26 103 cal/mol la 25 oC. Se cunosc R=1,987 cal/mol K şi 1J=4,17 Kcal. Căldura de reacţie ΔH pentru aceeaşi temperatură dar la presiune constantă este egală cu:

A. + 22 806, 77 cal/mol B. – 22 806, 77 cal/mol C. +25 806 , 77 cal/mol D. – 25 806, 77 cal/mol E. + 28 806, 77 cal/mol

Partea a II Termodinamică chimică fenomenologică

COMPLEENT MULTIPLU 271 Noţiunea de gaz ideal s-a introdus deoareca:

A. nu erau cunoscute gazele reale B. erau cunoscute gazele reale, dar formulele erau complicate C. rezultatele calculelor teoretice pentru acest model sunt simple D. starea de gaz ideal este o stare limită, pur teoretică E. starea de gaz ideal nu este o stare limită, pur teoretică ci o stare aproape

reală 272 Relatiile dintre parametrii de stare a unui gaz închis într-un recipient pot fi descrise

de: A. legea Gay-Lusac B. legea Clapeyron C. legea transformării generale a gazelor D. legea Hess E. legea Nernst

273 Măsurarea temperaturii unui corp este posibilă: A. datorită capacităţii simţurilor B. datorită tranzitivităţii echilibrului C. datorită netranzitivităţii echilibrului termodinamic D. datorită capacităţilor calorice E. datorită agiatatiei termice moleculare

274 Temperatura unui sistem termodinamic este o mărime fizică ce măsoară: A. Gradul de dezordine al agitaţiei moleculare B. Gradul de ordonare al agitaţiei moleculare C. Gradul de intensitate al agitaţiei moleculare D. Lungimea de undă la care se produce agitaţia moleculară E. Numai lungimea de undă la care se produce agitaţia moleculară

275 Referitor la procesele fizice de detentă liberă în care sunt implicate medicamentele care afirmaţii sunt adevărate?

A. Procesul de detentă laminară nefiind adiabatic este izoentalpic caracterizat prin relaţia: 112212 VPVPUU +=−

B. În expansiunea liberă coeficientul Joule-Thomson este definit prin relaţia ( )

H

T

PTPH)/(

/∂∂∂∂

−=μ

C. Calculul variaţiei temperaturii într-o detentă de la presiunea P1 la presiunea

P2 se calculează cu relaţia: ∫=Δ2

1

P

P

dPT μ

D. Procesul adiabatic de detentă al gazelor nu e însoţit totdeauna de o scădere a temperaturii şi are o valoare mică, putând fi aplicat în scopul răcirii şi respectiv al lichefierii gazelor prin diferite procedee

E. În expansiunea liberă coeficientul Joule-Thomson este definit prin relaţia

TP P

HC ⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=− μ

276 Referitor la procesele de dizolvare şi diluare a medicamentelor care din următoarele afirmaţii sunt incorecte ?

A. căldura primă de dizolvare (sau căldura stendard de dizolvare) reprezintă efectul termic care apare la dizolvarea unui mol de substanţă într-o cantitate foarte mare de solvent încât să rezulte o soluţie infinit diluată şi este dată de relaţia: o

dizi

dizi HH

mΔ=Δ

→lim

0

B. la saturaţie efectul termic care apare la dizolvarea unui mol de substanţă într-o cantitate de solvent pentru formarea unei solutii suprasaturate se numeşte căldură totală de dizolvare şi este dată de ecuaţia

Ssat

dizsatdiz

idiz

i HHH H 2+Δ=Δ=Δ−

unde S este o sare greu solubilă descrisă

prin procesul OHnSOHnS ls 2121 *=+ soluţie saturată

C. căldura diferenţială de diluare reprezintă cantitatea de căldură care însoţeşte diluare unei cantităţi oarecare de soluţie atnci când se adaugă un mol de

solvent şi este dată de relaţia dild

n

HHnH

H Δ=+Δ=⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂∂ − 0

212

1

D. căldura primă de dizolvare se exprimă prin intermediul căldurii integrale de dizolvare, iar la diluţie extremă avem valabilă relaţia: 0

dizdsat

dizi HH Δ=Δ

E. căldura ultimă de dizolvare reprezintă cantitatea de căldură care însoţeşte restabilirea echilibrului, care are loc la tranziţia unei cantităţi infinit de mici de solid, în soluţia aflată foarte aproape de saturaţie unde avem valabilă

relaţia: Ssat

satdiz

d HHH 22 −=Δ−

277 Fie două soluţii acide: soluţia A cu pH = 2 si soluţia B cu pH = 5 În care din cele două solutii concentraţia ionilor de hidrogen este mai mare şi cu cât?

A) în soluţia A de 1000 ori B) în solutia A de 3 ori

C) în solutia B de 1000 ori D) în solutia A de 103 ori E) în solutia A de 10-3 ori

278 Referitor la echilibrele izoterme şi izobare lichid-vapori cu formare de azeotropi care afirmaţii sunt adevărate?

A. în amestecurile lichide miscibile ale unor medicamente se întâlnesc cazuri în care curbele de fierbere şi de condensare prezintă maxime şi minime în care cele două curbe coincid la o compoziţie comună a fazei lichide şi a fazei de vapori la aceeşi temperatură în condiţii izoterme şi la aceeaşi presiune în condiţii izobare

B. azeotropul este punctul extrem caracterizat prin ml

mg xx )()( 22 =

C. pentru cazul izobar şi izotrop din condiţiile analitice caracteristice azeotropilor se regăsesc teoremele Gibbs-Konovalov

D. din analizarea unei game largi de amestecuri cu azeotropi se constată că azeotropii pozitivi definiţi în conditii izobare prezintă un maxim al temperturii de fierbere

E. din analizarea unei game largi de amestecuri cu azeotropi se constată că azeotropii negativi definiţi în conditii izobare prezintă un minim al temperturii de fierbere

279 Valorile ΔH, ΔS şi ΔG ale unei reacţii chimice date de medicamente: A) depind numai de natura reactanţilor şi de domeniul de lungimi de

undă B) depind numai de parametrii de stare şi de compoziţie C) depind numai de concentraţia reactanţilor şi temperatură D) depind de natura reactanţilor, de T şi P şi de concentraţia

reactanţilor. E) Depind de compoziţie, de tempertură şi de parametrii mecanici (P

sau V) 280 Referitor la legile termochimiei care afirmaţii sunt corecte?

A) legea Dalton se defineşte astfel: cantitatea de căldură care însoţeşte o reacţie chimică ce evoluează într-un anumit sens este egală şi de semn contrar cu efectul termic asociat reactiei opuse

B) legea Hess stabileşte constanţa cantităţii de căldură într-o serie de procese desfăşurte între aceleaşi stări limită şi independenţa efectului termic de drumul urmat de reacţie

C) Legea Kirchhoff reda variaţia efectului termic ce însoţeşte o reacţie

cu temperatura D) Legea Lavoisier Laplace nu stabileşte identitatea valorică a efectelor

termice în reacţii opuse şi semnul lor diferit E) Legea Gibbs se enunţă prin variaţia entalpiei rezultate la presiune

constantă într-o reacţie chimică este aceeaşi independent de etapele urmate de reacţie şi nu este condiţionată numai de starea iniţială şi finală a sistemului considerat.

281 Referitor la temperatura, care afirmatie este incorectă? A. temperatura uzuală se măsoară în scala Celsius (centigradă) B. Scala Fahrenheit este folosită de obicei în ţările nordice care

folosesc limba engleză cu excepţia Angliei care a adoptat scala Celsius pentru uz comercial şi civil

C. Legatura dintre scala Fahrenheit şi scala Celsius este T= t + 273,16 D. Temperatura absolută se măsoară pe scala Kelvin E. Scala Kelvin este o scală arbitrară stabilită pe baza principiului III al

termodinamicii 282 Referitor la variaţia potenţialelor termodinamice în cazul compuşilor

medicamentoşi care afirmaţii sunt corecte? A. Variaţia unui potenţial termodinamic în raport cu variabila termică

extensivă entropia este egală cu variabila termică intensivă,

temperatura respectând relaţia: TSA

P

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

−λ,

B. Variaţiile variabilelor termice intensive sau extensive în raport cu una din variabilele V sau P sunt egale cu derivatele parţiale a variabilelor mecanice conjugate P sau V în raport cu cealaltă

variabilă termică conform relaţiilor: λλ ,, VS S

PVT

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ şi

λλ ,, VT TP

VS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

C. Variaţia unui potenţial termodinamic în raport cu presiunea sunt

egale cu volumul respectând relaţiile: VPG

T

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

λ,

şi

VPF

T

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

λ,

D. Variaţia în raport cu compoziţia a unei variabile mecanice este egală cu variaţia afinităţii chimice în raport cu celaltă variabilă mecanică

conform relatiei: λλ ,, GPG P

AV⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ şi

λλ ,, GVG VAP⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

E. Variaţia în raport cu compoziţia a unei variabile mecanice este egală cu variaţia afinităţii chimice în raport cu celaltă variabilă mecanică

conform relatiei: λλ ,, SPS P

AV⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ şi

λλ ,, SVS VAP⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

283 Referitor la soluţiile de medicamente cu comportare parţial ideală care afirmaţii sunt corecte?

A. Soluţiile regulare sunt reprezentate de sisteme formate din molecule cu dimensiuni apropiate care respectă relaţia:

tconsP

HT

VTVT

E

P

EE tan=⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂∂

=⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂∂

−

B. Soluţiile atermice prezintă funcţii termodinamice formulate simplu prin diferite aproximaţii bazate însă pe condiţia dată de relaţia:

0≠−= EE TSG C. Soluţiile atermice prezintă entalpia de amestecare în reprezentare

grafică ca o funcţie parabolică cu punctul de extrem la poziţia BA xx = D. Solutiile regulare un caracter partial ideal prin satisfacerea tuturor

condiţiilor unui amestec ideal cu excepţia entropiei de exces care este: 0≠ES

E. Soluţiile regulare binare prezintă un efect termic la amestecare care este atribuit variaţiei energiei configuraţionale, la trecerea componenţilor din stare pură în soluţie, şi care respectă relaţia

)( 2ββββ xxxxH BA

M −==

284 În care din cazuri reacţia este posibilă la orice temperatură ? A) ΔH < 0; ΔS > 0 B) ΔH < 0; ΔS < 0 C) ΔH > 0; ΔS > 0 D) ΔH > 0; ΔS < 0 E) ΔG < 0; ΔS > 0.

285 56. Referitor la reacţiile chimice date de medicamente în starea de echilibru chimic care afirmaţii sunt adevărate?

A. Pentru reacţii care decurg conform condiţiilor impuse de izoterma de reacţie a lui van’t Hoff , sensul de desfăşurare a unei eacţii chimice atestă modalităţi de explicitare a sensului de desfăşurare a unei reacţii

chimice: xx KK ≺, procesul este posibil termodinamic

xx KK , reacţia nu poate decurge

B. Corelaţiile între diversele formulări ale constantelor de echilibru atestă

echivalenţele : νΔ

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛=

PRTKK cx ;

PRTcx ii = şi ( ) νΔ= RTKK cP

C. Variaţia constantei de echilibru cu parametrii de stare este dată de relaţia: RCRTHS

x PTaeK // ΔΔ−Δ−=

D. Principiul lui Le Chatelier explică influenţa presiunii asupra echilibrului

chimic conform izotermei Plank-van Laar : RT

VPK

T

x Δ−=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂ ln

E. Echilibrul chimic într-o reacţie chimică este caracterizat prin ecuaţia:

0),(

,

,

,

0 =+Δ

ii

ii

i

i

x

x

RTPTGυ

υ

286 . Referitor la entropia sistemelor medicamentoase care afirmaţie este adevărată? A) În demonstrarea justificării statistice a principiului II al termodinamicii

entropia ca funcţie de probabilitatea termodinamică de stare pentru un

sistem binar este dată de relaţia : 2

1

2,

1,

)()(

ΩΩ

=ΩΩ

=ffS

B) În sistemele izolate nu se înregistrează variaţii de entropie pentru procesele cvasistatice la parametrii constanţi iar pentru procesele naturale sensul unic de desfăşurare a acestora este dat de relaţiile:

0)( ,, ≤λVTdS şi 0)( ,, ≤λPTdS

C) În expansiunea izotermă şi reversibilă variaţia de entropie ce însoţeşte procesul de expansiune este:

VdVRdV

VTRTdV

TPdV

VUdT

TU

TQdS

TV==+⎥

⎦

⎤⎢⎣

⎡⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂∂

=

D) In cazul sistemelor medicamentoase relaţiile care leagă cele două

principii ale termodinamicii sunt: ( )λλλ dldVldTCT

dS VTTV ,,,1

++= şi

( )λλλ dhdPhdTCT

dS PTTP ,,,1

++=

E) Consuderând parametrii asociaţi ai entropiei sunt valabile ecuaţiile:

λλλλ

dUT

dPVPUdT

TU

TdS

PTVV ,,,

11⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎪⎭

⎪⎬⎫

⎪⎩

⎪⎨⎧

⎥⎥⎦

⎤

⎢⎢⎣

⎡−⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

= şi

λλλλ

dHT

dVPVPHdT

TH

TdS

VTVP ,,,

11⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎪⎭

⎪⎬⎫

⎪⎩

⎪⎨⎧

⎥⎥⎦

⎤

⎢⎢⎣

⎡+⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=

287 Referitor la echilibrele lichid –vapori în sisteme de de medicamente cu doi componenţi miscibili în orice proporţie care afirmaţii sunt incorecte:

A) Intre legea lui Raoult şi legea lui Henry există o corespondenţă directă : în soluţii diluate, dacă dizolvantul se supune legii lui Raoult , în mod necesar solventul respectă legea lui Henry

B) La echilibrul dintre dintre 2 faze a unei soluţii cu solvet volatil şi solut nevolatil sunt valabile următoarele relaţii: gl

11 μμ = şi

1*12

01 lnln PRTxRT −=− μμ

C) Într-o soluţie perfectă scăderea relativă a presiunii de vapori a solventului este egală cu fracţia molară a substanţei dizolvate conform

relaţiei: 01

10

12 P

PPx −=

D) Lrgea lui Henry se enunţă astfel: presiunea parţială a unui gaz în echilibru cu soluţia formată prin dizolvarea sa într-un lichid, este proporţională cu concentraţia gazului dizolvat conform relaţiei:

llx

H xP

xfK

l22

2

0lim

2

==→

E) Pentru expresiile legii lui Raoult si respectiv lui Henry sunt valabile relaţiile: 12

01 )1( PxP =− şi respective lxPP 2

02=

288 Din punct de vedere termodinamic referitor la soluţiile reale de medicamente care afirmaţii sunt corecte?

A) Pentru potenţiale chimice şi activităţi termodinamice sunt valabile ecuaţiile: iii aRTPT ln),(0 −= μμ şi ma mγ=2 ; ca xγ=2 ; 22 xa cγ=

B) Funcţiile de amestecare pentru soluţii reale de neelectroliţi pentru

entalpie sunt redate de ecuaţiile: ixP

iMi T

RTH,

2 ln⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

−=γ

şi

ixP

i

ii

M

TxRTH

,

2 ln⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

∂∂

∑−=γ

C) Expresiile utilizate pentru coeficientul de activitate pentru soluţiile reale de medicamente cu structuri de neelectroliţi sunt:

ii

iiii

i GxGxxRT ∑−=∑−

γln şi dPRTVdT

RTHd

E

iii

−−

+−= 2lnγ

D) Ecuaţia Giibbs-Duhem pentru soliţii reale de neelectroliti

medicamentoşi este dată de ecuaţia: dTRTHdx

E

ii

i 2ln −=∑ γ

E) Coeficientul osmotic, practic, pentru soluţii de medicamente este dat

de ecuaţiile: 100

),( 2*11

MRTmPT Φ+= μμ şi 2*11 ln),( xgRTPT += μμ

289 Referitor la soluţiile apoase de medicamente cu structuri de electroliţi care afirmaţie este adevărată?

A) Pentru soluţii apoase diluate de medicamente, conform teoriei Debye-Hückel coeficientul de activitate termodinamică funcţie de tăria ionică

se calculează cu relaţia: IBaIzzA

x+

⟩⟨−= −+

± 1)lg(γ unde A=0,5115 iar

B=0,329*108 B) Pentru soluţii apoase de medicamente cu structuri de electroliţi de tipul

de valenţă 1:2 relaţiile dintre molalitatea medie ionică, activitatea şi coeficientul mediu ionic sunt: mm 3/14=± ; 3327)( ±±± == γγ ν mmai şi

respectiv 3/12 )( −±± = γγγ C) Pentru soluţii apoase de medicamente cu structuri de electroliţi de tipul

de valenţă 3:2 relaţiile dintre molalitatea medie ionică, activitatea şi coeficientul mediu ionic sunt: mm 5/1108=± ; 55108)( ±±± == γγ ν mmai

şi respectiv 5/152 )( ±±± = γγγ D) Pentru soluţii apoase de medicamente cu structuri de electroliţi uni-

univalenţi expresiile uzuale legilor lui Harned stabilesc ecuaţii ce redau relaţii între coeficienţii de activitate şi tăria ionică sub forma:

322232 lg)lg( Iαγγ += şi 323233 lg)lg( Iαγγ +=

In cazul soluţiilor de electroliţi starea standard pentru solvent este explicitată prin ecuaţia: 11

011 ln),( γμμ xRTPT +=

290 Care din următoarele afirmaţii sunt incorecte ? A) căldura de neutralizare a acizilor tari cu baze tari în soluţii apoasediluate

nu depinde de natura reactanţilor B) prin căldură de neutralizare se înţelege căldura degajată când un ion

gram de hidroniu reacţionează în soluţie diluată cu doi ioni-gram de ioni hidroxid pentru a forma o moleculă-gram de apă

C) prin căldură de neutralizare se înţelege căldura degajată când un iongram de hidroniu reacţionează în soluţie diluată cu un ion-gram de ioni hidroxid pentru a forma o moleculă-gram de apă

D) căldura de neutralizare a acizilor tari cu baze tari în soluţii apoase diluate are întotdeauna valoarea -75,25 kJ/echivalent gram de acid sau bază (sau -13,7 kcal/mol) fiind o reacţie exotermă

E) căldura de neutralizare a acizilor tari cu baze tari în soluţii apoase diluateare întotdeauna valoarea de -13,7 kcal/mol) fiind o reacţie endotermă

291 Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte ? A) prin fază se înţelege o porţiune dintr-un sistem cu proprietăţi identice în

toată masa ei şi nu este separată de restul sistemului prin suprafeţe de separare la care se face saltul proprietăţilor fizice şi chimice

B) prin sistem se înţelege un ansamblu de corpuri care poate fi delimitat convenţional de mediul înconjurator şi care în timpul evoluţiei se comportă ca un întreg

C) entropia este o funcţie de stare introdusă de principiul I al termodinamicii şi dă seama de gradul de dezordine internă

D) ΔH este singurul factor care determină spontaneitatea unei reacţii chimice

E) Entalpia şi energia internă sunt funcţii de stare intoduse de principiul I al termodinamicii

292 Despre efectele termice în procesele de dizolvare se poate afima că: A) ele apar numai la dizolvarea in apă a substantelor madicamentoase si se

pot determica numai prin metode calorimetrice B) ele apar la diluarea solutiilor şi se pot determina si prin metode spectrale C) ele apar amestecarea gazelor sau a solidelor în lichide şi se pot calcula

prin metode calorimetrice şi din variaţia coeficienţilor de activitate cu temperatura

D) ele nu variază cu concentraţia şi se poate explica prin variaţia interacţiilor dintre ioni în soluţiile diluate faţă de soluţiile mai concentrate

E) fiind cunoscută aprioric căldura standard de dizolvare, poate fi cunoscută dependenţa de concentraţie a căldurii de dizolvare, dacă se determină căldura de diluare funcţie de concentraţie

293 Ca potentiale termodinamice au fost definite urmatoarele potentiale: A) energia libera Helmholtz F; B) potentialul termodinamic Massieu G

C) potentialul termodinamic Plank F; D) entalpia libera Gibbs G; E) potentialul termodinamic Plank Ф.

294 Energia libera Helmholtz F se defineste astfel: A) diferenta dintre entalpie a sistemului si energia legata TS; B) diferenta dintre energia interna a sistemului si energia legata TS; C) F= U- TS ; D) suma dintre energia interna a sistemului si energia legata TS; E) F= H- TS .

295 Referitor la entalpia libera Gibbs care afirmatii sunt adevarate? A) se aplica in aczul proceselor care se desfasoara in conditii de P si T

constante ; B) este o marime intensiva; C) se defineste ca diferenta dintre entalpie si energia legata; D) se defineste ca diferenta dintre energia interna a sistemului si energia

legata; E) in absenta oricarei alte forme de lucru emcanic, cu exceptia lucrului

mecanic de expansiune, scade catre o valoare minima, sau altfel spus, in conditii de T si P constante, decurg spontan acele procese care sunt insotite de descresterea entalpiei libere Gibbs

296 Referitor la entalpia libera Gibbs G care afirmatii sunt adevarate? A) are caracteristici de diferentiala totala exacta; B) variatia elemnatara a entalpiei libere Gibbs cu parametrii asociati se

poate scrie sub forma: λλλλ

λ dGdVVGdT

TGdG

PTTPVT

,,,,,)( ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=

C) variatia elemnatara a entalpiei libere Gibbs cu parametrii asociati se

poate scrie sub forma: λλλλ

λ dGdVVGdT

TGdG

PTTPPT

,,,,,)( ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=

D) variatia elemnatara a entalpiei libere Gibbs cu parametrii asociati se

poate scrie sub forma: λλλλ

λ dGdPPGdT

TGdG

PTTPPT

,,,,,)( ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=

E) este o marime intensiva 297 Referitor la entalpia libera Gibbs G care afirmatii sunt adevarate?

A) are caracteristici de diferentiala totala exacta; B) variatia elemnatara a entalpiei libere Gibbs cu parametrii asociati se

poate scrie sub forma: λλλλ

λ dGdVVGdT

TGdG

PTTPVT

,,,,,)( ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=

C) variatia elemnatara a entalpiei libere Gibbs cu parametrii asociati se

poate scrie sub forma: λλλλ

λ dGdVVGdT

TGdG

PTTPPT

,,,,,)( ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=

D) variatia elemnatara a entalpiei libere Gibbs cu parametrii asociati se poate scrie sub forma: λ

λλλλ dGdP

PGdT

TGdG

PTTPPT

,,,,,)( ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=

E) este o marime extensiva 298 Care dintre ecuatile lui Maxwell sunt corecte?

A) λ,SV

T⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ = -

λ,VVP⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

B) λ,TV

S⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ =

λ,VTP⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

C) λ,SP

T⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ =

λ,PSV⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

D) λ,SV

T⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ =

λ,PSV⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

E) λ,TP

H⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ = -

λ,PTV⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

299 Care dintre ecuatile lui Maxwell sunt corecte?

A) PS

T

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= -λ,PS

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ,

PT

S

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= λ,PT

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

B) PS

T

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= -λ,PH

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ,

PT

H

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= λ,PT

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

C) PT

V

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= -λ,TP

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ,

VT

P

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= λ,TV

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

D) PVT

P

,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= -λ,TP

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ,

VT

P

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= λ,,VTP

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

E) PVS

T

,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= -TPH

A

,,λ⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ,

λλ ,,PT

H⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ =

λ,,VPTA⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

300 Care dintre ecuatile lui Maxwell sunt corecte?

A) λ,SV

T⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ = -

λ,VVP⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ,

λ,TVS⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ =

λ,VTP⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

B) PS

T

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= -λ,PS

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ,

PT

S

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= λ,PT

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

C) PS

V

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= -λ,SP

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ,

VS

P

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= λ,SV

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

D) λ,,PSV

T⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ = -

λ,,TVVP⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ,

λ,,PTVS⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ =

λ,,TVTP⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

E) λ,,PSP

T⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ =

λ,,TPSV⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ,

λ,,PTPS⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ = -

λ,,VPTV⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ .

301 Care dintre ecuatile lui Maxwell sunt corecte?

A) VS

T

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= -λ,VS

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ,

VT

S

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= λ,VT

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

B) VSP

T

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ = -

λ,VSA⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ,

VTPS

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ =

λ,VTA⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

C) PS

V

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= -λ,SP

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ,

VS

P

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= λ,SV

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

D) VT

P

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= λ,TV

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ,

PT

V

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= -λ,TP

A⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

E) VS

T

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= -λ,VS

P⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ,

VT

S

,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

= λ,VT

P⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ .

302 Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la afinitatea chimia sunt adevarate?

A) Afinitatea chimica poate fi exprimata in functie de ecuatiile stoechiometrice ale potentialelor termodinamice, sub forma:

VSVS

AU,

,

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

;

B) Afinitatea chimica este o marime fundamentala in tratarea reactiilor

chimice; C) Afinitatea chimica este caracterizata prin definirea sa ca potential

termodinamic, prin intermediul principiului travaliului maxim: “Orice transformare chimica, realizata fara interventia unei energii externe tinde sa formeze sistemul la a carui construire se degaja cea mai mare cantitate de caldura”;

D) Afinitatea chimica reprezinta valoarea caldurii necompensate la variatia gradului de avansare a reactiei cu o unitate (cand reactioneaza un echivalent) si masoara gradul de spontaneitate al procesului;

E) Afinitatea chimica este caracterizata prin definirea sa ca potential termodinamic, prin intermediul principiului travaliului maxim: “Orice transformare chimica, realizata cu interventia unei energii externe tinde sa formeze sistemul la a carui construire se efectueaza cea mai mare cantitate de lucru mecanic”.

303 . Principalele postulate sub care s-a afirmat principiul II al termodinamicii

substantelor medicamentoase sunt urmatoarele cu exceptiile: A) Postulatul lui Kelvin arata ca este imposibil de realizat un proces al carui

unic rezultat sa fie o transformare in lucru mecanic a caldurii luate de la o sursa de temperatura uniforma;

B) Postulatul lui Thomson-Plank arata ca intr-un proces ciclic reversibil este imposibil de realizat transefrul caldurii de la un rezervor termic si conversia sa integrala in lucru, fara ca in acelasi timp sa se transfere o anumita cantitate de caldura de la un corp cald la altul mai rece;

C) Postulatul lui Thomson-Plank arata ca intr-un proces ciclic reversibil este imposibil de realizat transefrul caldurii de la un rezervor termic si conversia sa partial in lucru mecanic si energie, fara ca in acelasi timp sa se transfere o anumita cantitate de caldura de la un corp rece la altul mai cald;

D) Postulatul lui Kelvin arata ca este imposibil sa se transfere caldura de la un corp mai rece la un corp mai cald fara sa se produca modificari in mediul ambiant;

E) Postulatul lui Clausius arata ca este imposibil de realizat un proces al carui unic rezultat sa fie o transformare in lucru mecanic a caldurii luate de la o sursa de temperatura uniforma;

304 Principalele postulate sub care s-a afirmat principiul II al termodinamicii substantelor medicamentoase sunt urmatoarele cu exceptiile:

A) Postulatul lui Clausius arata ca este imposibil de realizat un proces al carui

unic rezultat sa fie o transformare in lucru mecanic a caldurii luate de la o sursa de temperatura uniforma;

B) Postulatul lui Thomson-Plank arata ca intr-un proces ciclic reversibil este imposibil de realizat transefrul caldurii de la un rezervor termic si conversia sa integrala in lucru, fara ca in acelasi timp sa se transfere o anumita cantitate de caldura de la un corp cald la altul mai rece;

C) Postulatul lui Thomson-Plank arata ca este imposibil de realizat un proces al carui unic rezultat sa fie o transformare in lucru mecanic a caldurii luate de la o sursa de temperatura uniforma;

D) Postulatul lui Clausius arata ca este imposibil sa se transfere caldura de la un corp mai rece la un corp mai cald fara sa se produca modificari in mediul ambiant;

E) Postulatul lui Thomson-Plank arata ca este imposibil de realizat un proces al carui unic rezultat sa fie o transformare in lucru mecanic a caldurii luate de la o sursa de temperatura uniforma;

305 Referitor la Ciclul Carnot care afirmatiii sunt adevarate? A) Ciclul Carnot este un ciclu ireversibil; B) Ciclul Carnot este constituit din patru procese: o destindere izobara la

presiunea p1, o comprimare izobara la presiunea p 2 unde p1 > p2 , o destindere adiabatica si o comprimare adiabatica;

C) Ciclul Carnot este constituit din patru procese: o destindere izocora la volumul V1, o comprimare izocora la volumul V2 unde V1 > V2 , o destindere adiabatica si o comprimare adiabatica;

D) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil; E) Ciclul Carnot este constituit din patru procese: o destindere izoterma la

temperatura T1, o comprimare izoterma la temperatura T2 unde T1 > T2 , o destindere adiabatica si o comprimare adiabatica;

306 Referitor la Ciclul Carnot care afirmatiii sunt adevarate? A) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil care se poate urmari din diagrama

Clapeyron in coordonatele p-V; B) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil care se poate urmari din diagrama

Gibss in coordonatele T-S; C) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil care se poate urmari din diagrama

Clapeyron in coordonatele S-T; D) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil; E) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil care se poate urmari din diagrama

Gibss in coordonatele P-T; 307 Entropia, functie a principiului II al termodinamicii sistemelor medicamentoase se

caracterizeaza prin: A) Entropia este o functie omogena de ordinul unu, in raport cu variabilele sale

fiind monotona crescatoare; B) Variatia elementara a entropiei cu parametrii de stare se poate scrie sub

forma:

λλλ

dSdVVSdT

TSdS

VTTPT ,,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=

C) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil care se poate urmari din diagrama Clapeyron in coordonatele S-T;

D) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil; E) Ciclul Carnot este un ciclu reversibil care se poate urmari din diagrama

Gibss in coordonatele P-T;

308 Referitor la randamentul ciclului Carnot care din urmatoarele afirmatiii sunt adevarate?

A)

1

21

4

32

1

21

ln

lnln

VVT

VV

TVVT −

=η ;

B)

1

21

4

32

1

21

ln

lnln

VVT

VV

TVVT +

=η ;

C)

1

21

4

32

1

21

ln

lnln

VV

T

VV

TVV

T

−

−=η ;

D) 1

21TT

+=η ;

E) 1

21TT

−=η .

309 Referitor la teorema lui Carnot- Clausius care din urmatoarele afirmatiii sunt

adevarate? A) randamentul unei masini termice care functioneaza dupa un ciclu Carnot

depinde numai de temperatura sursei calde; B) randamentul unei masini termice care functioneaza dupa un ciclu Carnot

depinde numai de temperatura sursei calde si a sursei reci; C) randamentul unei masini termice care functioneaza dupa un ciclu Carnot

depinde numai de temperatura sursei reci; D) randamentul unei masini termice care functioneaza dupa un ciclu Carnot nu

depinde numai de temperatura sursei calde si a sursei reci; E) randamentul unei masini termice care functioneaza dupa un ciclu Carnot nu

depinde de natura corpului de lucru; 310 Caratheodory stabileşte principiul inaccesibilitatii adiabatice şi anume:

A) „în vecinătatea fiecărei stări a unui sistem termic omogen, în echilibru, există stări care nu pot fi atinse prin procese adiabatice reversibile” ;

B) „ cantitatea infinitezimală de căldură δQ este o diferenţială totală exactă dar devine diferentiala partiala dacă i se ataşează un factor integrant T(t), numai în cazul sistemelor cu temperatură uniformă”;

C) „în vecinătatea fiecărei stări a unui sistem termic omogen, în echilibru, există stări care nu pot fi atinse prin procese izobare reversibile”, adică cantitatea infinitezimală de căldură δQ nu este o diferenţială totală exactă dar poate deveni dacă i se ataşează un factor integrant T(t), numai în cazul sistemelor cu temperatură uniformă’ iar factorul T(t) a fost numit temperatură cinetica

D) „în vecinătatea fiecărei stări a unui sistem termic omogen, în echilibru, există stări care nu pot fi atinse prin procese adiabatice reversibile”, adică cantitatea infinitezimală de căldură δQ nu este o diferenţială totală exactă dar poate deveni dacă i se ataşează un factor integrant T(t), numai în cazul sistemelor cu temperatură uniformă;

E) „în vecinătatea fiecărei stări a unui sistem termic omogen, în echilibru, există stări care nu pot fi atinse prin procese adiabatice reversibile”, adică cantitatea infinitezimală de căldură δQ nu este o diferenţială totală exactă dar poate deveni dacă i se ataşează un factor integrant T(t), numai în cazul sistemelor cu temperatură uniformă, iar factorul T(t) a fost numit temperatură a sistemelor adiabate reversibile.

311 Entropia, functie de stare a principiului II al termodinamicii are urmatoarele caracteristici:

A) Entropia este o marime extensiva cu caracter aditiv avand proprietatile unei diferentiale totale exacte

B) Entropia este o marime intensiva care depinde numai de starea initiala si finala a procesului

C) Entropia este o marime extensiva care nu depinde de drumul urmat de proces. Entropia poate avea ca variabile asociate parametrii T, V, λ sau T,

P, λ. D) Entropia poate avea ca variabile asociate parametrii T, V, λ sau T, P, λ. E) Entropia este o marime intensiva care nu depinde de starea initiala si finala

a procesului ci depinde de drumul urmat de proces 312 Referitor la entropie, functie de stare introdusa de principiului II al termodinamicii

care din urmatoarele caracteristici sunt adevarate? A) Entropia este o funcţie omogenă de ordinul unu, în raport cu variabilele

sale fiind monotonă descrescătoare; B) Entropia este o marime extensiva care nu depinde de drumul urmat de

proces si are variabile asociate parametrii T, V, λ sau T, P, λ; C) Entropia este o marime extensiva care depinde numai de starea initiala

si finala a procesului si poate avea ca variabile asociate parametrii T, λ ; D) Variaţia elementară a entropiei nu are proprietatea unei diferenţiale

totale exacte E) Entropia este o funcţie omogenă de ordinul unu, în raport cu variabilele

sale fiind monotonă crescătoare. 313 Variaţia elementară a entropiei cu parametrii de stare se poate scrie sub forma:

A) λλλ

dQdVVQdT

TVdS

VTTPT ,,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=

B) λλλ

dVdVVQdT

TQdS

VTTPT ,,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=

C) λλλ

dSdVVSdT

TSdS

VTTPT ,,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=

D) λλλλ

dQdPPQdT

TVdS

PTTP ,,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=

E) λλλλ

dSdPPSdT

TSdS

PTTP ,,,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=

314 Entropia, functie de stare a principiului II al termodinamicii are urmatoarele caracteristici:

A) Entropia este o funcţie omogenă de ordinul unu, în raport cu variabilele sale fiind monotonă descrescătoare;

B) Entropia este o marime extensiva care nu depinde de drumul urmat de proces si are variabile asociate parametrii T, V, λ sau T, P, λ;

C) Entropia este o marime extensiva care depinde numai de starea initiala si finala a procesului si poate avea ca variabile asociate parametrii T, λ ;

D) Variaţia elementară a entropiei nu are proprietatea unei diferenţiale totale exacte

E) Entropia este o funcţie omogenă de ordinul unu, în raport cu variabilele sale fiind monotonă crescătoare.

315 Care dintre expresii permit obţinerea variaţiei stoechiometrice a entropiei în

transformări cvasistatice ale unui sistem termodinamic?

A) )(1,,, λλλ dldVldTC

TdS VpTp ++= ;

B) )(1,,, λλλ dldVldTC

TdS VTTV ++= ;

C) )(1,,, λλλ dldTldVC

TdS VTTV ++= ;

D) )(1,,, λλλ dhdThdPC

TdS PTTp ++= ;

E) )(1,,, λλλ dhdphdTC

TdS PTTp ++= .

316 Principiul II al termodinamicii stabileste urmatoarele criterii de evolutie si de selectie generale, dintre care sunt valabile urmatoarele formulari:

A) (dS)T,V,λ = 0 si (dS)T,P,λ = 0 pentru procesele reversibile; B) (dS)T,V > 0 si (dS)T,P > 0 pentru procesele ireversibile, in evolutie; C) (dS)T,V < 0 si (dS)T,P > 0 pentru procesele ireversibile, in evolutie; D) (dS)T,V > 0 si (dS)T,P < 0 pentru procesele ireversibile, in evolutie; E) (dS)T,V < 0 si (dS)T,P > 0 pentru procesele ireversibile, care nu sunt

in evolutie. 317 Dintre conditiile generale de evolutie si selectie in literatura de specialitate, prin

intermediul entropiei, se gasesc uzual expresii de tipul: A) (dS)T,V,λ ≤0; B) (dS)T,P,λ ≥ 0; C) (dS)T,V,λ ≥0; D) (dS)T,P,λ ≤ 0; E) (dS)T,h,λ ≤ 0.

318 Principiul al II-Iea al termodinamicii aplicat la substantele medicamentoase este o lege statistică aplicabilă sistemelor macroscopice. Referitor la starea macroscopica cara din urmatoarele afirmatiisunt adevarate?

A) Probabilitatea de existenţă a fiecărei macrostări este proporţională cu numărul de microstări care alcătuiesc macrostarea respectivă, această probabilitate este denumită şi probabilitate cinetica pentru diverse stări ale sistemelor moleculare;

B) Probabilitatea de existenţă a fiecărei macrostări este proporţională cu numărul de microstări care alcătuiesc macrostarea respectivă, aceasta probabilitate poate lua o valoare foarte mica;

C) Probabilitatea de existenţă a fiecărei macrostări este proporţională cu numărul de microstări care alcătuiesc macrostarea respectivă, aceasta probabilitate poate lua o valoare foarte mica;

D) Probabilitatea de existenţă a fiecărei macrostări este proporţională cu numărul de microstări care alcătuiesc macrostarea respectivă, denumita si probabilitate termodinamica de stare;

E) Probabilitatea de existenţă a fiecărei macrostări nu este niciodata proporţională cu numărul de microstări care alcătuiesc macrostarea respectivă.

319 Legatura dintre probabilitatea termodinamica de stare şi funcţia de stare entropie are urmatoarele caracteristici:

A) a fost stabilită de Ludwig Boltzmann ; B) a fost stabilită de Carnot ; C) a fost stabilita prin ecuatia: S=KlnΩ ; D) a fost stabilita prin ecuatia: S=KlnΩ unde: K este constanta lui

Boltzmann K=l,381xl0-23 J/K, iar S este probabilitatea termodinamică de stare;

E) a fost stabilita prin ecuatia: S=KtlnΩ unde: K este constanta lui Boltzmann K=l,381xl0-23 J/K, iar Q este probabilitatea termodinamică de stare, t este temperatura sistemului

320 In cazul in care procesele decurg cu entropie constanta putem spune ca: A) in aceste conditii trebuie sa se absoarba caldura; B) ð Q’ = - ð Q < 0; C) ð Q’ = - ð Q > 0; D) un exempluil constituie procesele mecanice: E) in aceste conditii trebuie sa se degaje caldura.

321 Referitor la principiul I al termodinamicii care afirmaţii sunt adevărate? A. Principiul I al termodinamicii cunoscut şi ca principiul conservării

energiei si reprezintă în formularea sa cea mai generală extinderea principiului echivalenţei asupra tuturor formelor de energie (energie mecanică, termică, electrică, radiantă).

B. In formularea sa cea mai generală acest principiu poate fi enunţat ca principiul conservării energiei sau al indistructibilităţii energiei, al unităţii energiei şi al echivalenţei dintre diferitele sale forme.

C. Formularea cea mai generală a fost dată de Robert Mayer în1842: “energia nu poate fi creată din nimic şi nu poate fi anihilată. Dacă dispare o energie de un fel în locul ei apare o altă formă de energie”.

D. Mayer a concluzionat acest principiu al echivalenţei sub forma: “căldura este proporţională cu lucrul mecanic care a generat-o iar lucrul mecanic produs este proporţional cu cantitatea de căldură dispărută”

E. Principiul I se poate exprima sub forma: “diferitele forme de energie nu se transformă una în alta în proporţii riguros echivalente”.

322 .Cu privire la sursa de entropie sunt adevarate afirmatiile: A) sursa de entropie σ, este entropia produsă în unitatea de timp şi de

volum într-o zonă dată a sistemului; B) σ =diS/dV; C) σ =diS/dT ; D) Sursa de entropie este o mărime care într~o transformare ireversibilă

are o valoare pozitivă ; E) Sursa de entropie este o mărime care într~o transformare ireversibilă

are o valoare negativa. 323 Formularea locală a principiului II se poate evidenţia în termeni clasici astfel:

A) Ssist+Smediu<0 ; diSsist+diSmediu+deSsist+deSmediu<0; B) Ssist+Smediu>0 ; diSsist+diSmediu+deSsist+deSmediu>0; C) diSsist+diSmediu+deSsist+deSmediu>0 ; deSsist=-deSmediu D) diSsist+diSmediu+deSsist+deSmediu>0 ; deSsist=deSmediu E) diSsist+diSmediu+deSsist+deSmediu>0; diSsist+diSmediu<0.

324 Formularea locală a principiului II poate fi făcută şi sub forma : A) "într-un proces ireversibil sursa de entropie este totdeauna şi pretutindeni

mai mare decât 0 iar într-un proces reversibil ea devine egală cu 0 "; B) "într-un proces ireversibil sursa de entropie este totdeauna şi pretutindeni

mai mica decât 0 iar într-un proces reversibil ea devine egală cu 0 "; C) σ <0; D) "într-un proces ireversibil sursa de entropie este totdeauna şi pretutindeni

mai mica decât 0; E) σ >0.

325 In cazul entropiei gazului ideal putem scrie ecuatiile:

A) dS=1/T dVPVUdT

TU

TP ⎥⎥⎦

⎤

⎢⎢⎣

⎡+⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

λλ ,,

+1/T λλ

dU

VT ,⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

B) dS=CVdlnT+RdlnV ;

C) dS=CPdlnT+RlnP ;

D) dS=1/T λλλλ

dHTdPVPHdT

Th

PTTP ,,,

/1 ⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎪⎭

⎪⎬⎫

⎪⎩

⎪⎨⎧

⎥⎥⎦

⎤

⎢⎢⎣

⎡−⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ ;

E) S=S’0+CplnT+RlnP .

326 In cazul entropiei gazului ideal putem scrie ecuatiile: A) S=S’0+CplnT+RlnP ; B) S=S’0+CplnT-RlnP ; C) S=S0+CVlnT+RlnV ; D) S=S0+CVlnT-RlnV ; E) S=S0-CVlnT+RlnV .

327 .Pentru un proces finit, la trecerea unui gaz ideal de la stare I la o stare II, variaţia de entropie se exprimă în funcţie de variabilele sistemului asociat, prin ecuaţiile:

A) S2-S1=CVlnT2/T1+RlnV2/V1 B) S2-S1=CVlnT2/T1-RlnV2/V1 C) S2-S1=CVlnT2/T1+RlnP2/P1 D) S2-S1=CVlnT2/T1-RlnP2/P1 E) S2-S1>CVlnT2/T1-RlnP2/P1

328 Pentru un proces finit, la trecerea unui gaz ideal de la stare I la o stare II, variaţia de

entropie se exprimă în funcţie de variabilele sistemului asociat, prin ecuaţiile: A) S2-S1=CPlnT2/T1+RlnV2/V1 B) S2-S1=CVlnT2/T1+RlnV2/V1 C) S2-S1=CVlnT2/T1+RlnP2/P1 D) S2-S1=CVlnT2/T1-RlnP2/P1 E) S2-S1>CPlnT2/T1-RlnP2/P1

329 .In transformările izoterme, la trecerea unui gaz ideal de la stare I la o stare II, variaţiile de entropie se formulează astfel :

A) S2-S1= -RlnV2/V1 ; B) S2-S1=RlnP2/P1 ; C) S2-S1=RlnT2/T1 ; D) S2-S1=RlnV2/V1 ; E) S2-S1=RlnT2/V1 .

330 Despre ecuatiile lui Maxwell, in calculul variatiei de entropie putem spune urmatoarele:

A) pot fi scrise in forma:

λλ ,, VT TP

VS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

B) pot fi scrise in forma:

λλ ,, PT TV

PS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

−=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

C) pot fi scrise in forma:

λλ ,, PV T

PVS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

D) pot fi scrise in forma:

λλ ,, VV T

PTS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

E) pot fi scrise in forma:

λλ ,, PT T

PVS

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

331 Paradoxul lui Gibss, aplicat fazelor condensate cu comportare ideală, are

urmatoarele caracteristici:

A) se poate scrie sub forma: ∑=

=Δn

iii

M yyRS1

ln

B) se poate scrie sub forma: ∑=

−=Δn

iii

M yyRTS1

ln

C) Expresia reprezintă un paradox matematic privind semnul " - " în opoziţie cu creşterea entropiei

D) Expresia reprezintă un paradox matematic privind semnul " + " în opoziţie cu creşterea entropiei

E) se poate scrie sub forma: ∑=

−=Δn

iii

M yyRS1

ln

332 Paradoxul lui Gibss, aplicat fazelor condensate cu comportare ideală, are urmatoarele caracteristici:

A) Paradoxul lui Gibss reprezintă un paradox matematic privind semnul " - " în opoziţie cu creşterea entropiei;

B) Paradoxul lui Gibss reprezintă un paradox fizic al creşterii de entropie ce însoţeşte amestecarea lichidelor;

C) Paradoxul lui Gibss reprezintă un paradox matematic privind semnul " + " în opoziţie cu creşterea entropiei

D) Paradoxul lui Gibss reprezintă un paradox fizic al creşterii de entropie ce însoţeşte amestecarea gazelor;

E) Paradoxul lui Gibss arată că pentru o soluţie ideală de gaze perfecte entropia de amestecare este independentă de temperatura şi natura substanţelor

333 Sistemele termodinamice se găsesc într-o interacţiune continuă cu mediul înconjurător, datorită schimburilor posibile de energie şi substanţă. Care afirmaţie este corectă?

A. Stabilirea experimentală a echivalentului mecanic al caloriei dedus de către Joule şi Mayer este comform

expresiei: calJconstCCVPJ

VP/1868,4. −==

−Δ

−=

B. Dacă se iau în consideraţie numai lucrul mecanic de expansiune se poate obţine o formă particulară a principiului I: PdVdUQ +=δ

C. În termodinamică se ia în consideraţie enegia internă sau conţinutul în energie al sistemului deosebită de energia datorată factorilor externi: ΔE

total – (ΔEc+ ΔEp) = ΔU. D. Să presupunem că un sistem trece din starea 1 în starea 2 pe o

anumită cale I şi apoi revine la starea iniţială pe o altă cale II parcurgând un proces energie într-o transformare ciclică avem:

ΔQ = Δ L E. Pentru procese elementare ecuaţia se scrie sub forma: LQdU δδ −−=

334 Variaţia energiei interne (ΔU): A. depinde de energia de translaţie a particulelor constituente ale

sistemului B. depinde numai de energia de vibraţie şi rotaţie a particulelor `

constituente ale sistemului C. depinde de energia termică şi de energia de legătură a

particulelor constituente ale sistemului D. nu depinde de energia de translaţie, vibraţie, rotaţie a

particulelor constituente ale sistemului E. depinde de energia de translaţie, vibraţie, rotaţie a particulelor

constituente ale sistemului, de energia de interactie intermoleculera si intramoleculara

335 Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte ? A. În cazul sistemelor în care ΔH < 0 şi ΔS < 0, reacţiile sunt

spontane până la o anumită valoare a temperaturii B. în cazul sistemelor în care ΔH > 0 şi ΔS < 0, reacţiile sunt

spontane numai peste o anumită valoare a temperaturii C. în cazul sistemelor în care ΔG < 0, reacţiile sunt spontane, dacă

sunt temodinamic posibile D. în cazul sistemelor în care ΔG > 0 şi ΔS > 0, reacţiile sunt

spontane în cazul sistemelor în care ΔG < 0 şi ΔS > 0, reacţiile sunt spontane

336 Care dintre procesele de mai jos sunt exoterme ? A. CaO(s) + H2O(1) → Ca(OH)2(aq) B. CaC2(s) + 2H2O(1) → C2H2(g) + Ca(OH)2(aq) C. C2H2(g) + 5/2O2(g) → 2CO2(g) + H2O(g) D. CaCO3(s) → CaO(s) + CO2(g) E. H2 SO4+ nH2O(1) → H2 SO4*nH2O(1)

337 Care din următoarele afirmaţii sunt incorecte ? A. o substanţă este cu atât mai stabilă cu cât ΔH este mai mare B. în reacţiile reversibile căldura reacţiei directe este egală cu

căldura reacţiei inverse C. entalpia de formare a unei substanţe nu depinde de condiţiile în

care Se găseşte substanţa D. convenţional entalpia unui element este zero

E. entalpia de formare a unui element, conventional, este tabelată 338 Care din următoarele afirmaţii referitoare la reacţia sodiului metalic cu apa sunt

corecte ? A. ΔS < 0 B. ΔS > 0 C. ΔS = 0 D. ΔH < 0 E. ΔG = 0

339 Despre entalpiile de formare standard ale clorului gazos, bromului lichid şi iodului solid se poate spune că:

A. Hf0 Cl2(g) > Hf

0 Br2(1) > Hf0 I2(s)

B. Hf0 I2(s) > Hf

0 Br2(1) < Hf0 Cl2(g)

C. Hf0 Cl2(g) = Hf

0 Br2(1) < Hf0 I2(s)

D. Hf0 Cl2(g) = Hf

0 Br2(1) = Hf0 I2(s)

E. Hf0 Cl2(g) = Hf

0 Br2(1) = Hf0 I2(s)=0

340 Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte ? A. prin fază se înţelege o porţiune dintr-un sistem cu proprietăţi

identice în toată masa ei şi separată de restul sistemului prin suprafeţe de separare

B. formarea legăturilor chimice este un fenomen endoterm C. prin sistem se înţelege un ansamblu de corpuri care poate fi

delimitat convenţional de mediul înconjurator şi care în timpul evoluţiei se comportă ca un întreg

D. ΔH este singurul factor care determină spontaneitatea unei reacţii chimice

E. Mediul este o parte din lumea fizica, iar sisteul termodinamic este restul lumii fizice

341 Care din următoarele afirmaţii sunt incorecte ? A. căldura de neutralizare a acizilor tari cu baze tari în soluţii

apoase diluate nu depinde de natura reactanţilor B. prin căldură de neutralizare se înţelege căldura degajată când un

ion-gram de hidroniu reacţionează în soluţie diluată cu doi ioni-gram de ioni hidroxid pentru a forma o moleculă-gram de apă

C. prin căldură de neutralizare se înţelege căldura degajată când un ion- gram de hidroniu reacţionează în soluţie diluată cu un ion-gram de ioni hidroxid pentru a forma o moleculă-gram de apă

D. căldura de neutralizare a acizilor tari cu baze tari în soluţii

apoase diluate are întotdeauna valoarea -75,25 kJ/echivalent gram de acid sau bază.

E. Caldura de neutralizare este egala si de semn contrar cu caldura de vaporizare

342 Valorile ΔH, ΔS şi ΔG ale unei reacţii chimice: A. depind numai de natura reactanţilor B. depind numai de parametrii de stare C. depind numai de concentraţia reactanţilor D. depind de natura, de starea de agregare şi de concentraţia

reactanţilor si a produsilor de reactie E. depind de parametrii T, P, si parametrul de compoziţie a

reactantilor si a produsilor de reactie 343 Se consideră un amestec de iod cristalizat şi vapori de iod la o anumită temperatură.

Entropia sistemului creşte: A. dacă sistemul cedează căldura în mediul înconjurător, la

temperatură constantă B. dacă sistemul absoarbe căldura din mediul înconjurător la

temperatură constantă; C. dacă întreg sistemul trece în stare solidă; D. dacă întregul sistem trece în stare de vapori. E. Daca sistemul decurge reversibil

344 În care dintre următoarele reacţii variaţia entalpiei libere a sistemului este ΔG = 0 ? A. H2 + I2 ⇔ 2HI B. 2CuCl2(aq) + 4KI(aq) = 2CuI(s) + 4KCl(aq) + I2(aq) C. N2 + 3H2 ⇔ 2NH3 D. CaCO3 + HCl = CaCl2 + H2O + CO2O E. CO + O2= CO2

345 Într-o reacţie chimică se degajă sau se absoarbe căldură: A. numai când se modifică parametrii de stare B. numai când se modifică raportul stoechiometric al reactanţilor; C. când se trece dintr-o stare de stabilitate superioară într-o stare

cu stabilitate inferioară; D. când conţinutul energetic al reactanţilor diferă de conţinutul

energetic al produşilor de reacţie. E. Când reactia decurge in conditii normale cu schimb de caldura

cu mediul 346 După criteriul fizic reacţiile se clasifică în:

A. reacţii omogene şi eterogene; B. reacţii rapide şi lente; C. reacţii exoterme şi endoterme; D. reacţii de neutralizare şi hidroliză. E. Reactii de oxidare si reactii de ardere

347 După criteriul chimic reacţiile se clasifică în: A. reacţii hidrolitice şi de dizolvare; B. reacţii omogene şi eterogene; C. reacţii atomice şi nucleare; D. reacţii cu modificarea numărului de oxidare (cu transfer de

electroni) şi reacţii fără modificarea numărului de oxidare. E. Reactii de esterificare si reactii de hidroliza

348 Pentru o reactie de tipul aA+bB=cC+dD, ce decurge in faza gazoasa, care dintre relaţiile constantei de echilibru sunt incorecte ?

A. Kc = Kp(RT) Δn B. Kp = Pc C Pd

D / Pa A Pb B C. Kp = Pa A Pb B / Pc C Pd D D. Kp = Kc(RT)Δn E. Kp = Kx(RT)Δn

349 Considerând reacţia: 2NO2(g ) ⇔ N2O4(g), ΔH = -58,5 kJ/mol. Care afirmaţii sunt corecte ?

A. este o reacţie de dimerizare B. reacţia de formare a N2O4 este favorizată de scăderea

temperaturii C. reacţia de dimerizare este o reacţie exotermă D. reacţia de dimerizare este o reacţie endotermă. E. reacţia de dimerizare este o reacţie succesiva

350 Se dă transformarea chimică: Reactanţi ⇔ Produşi Care afirmaţii sunt incorecte ?

A. dacă Gproduşi > Greactanti reacţia se desfăşoară în sensul formării produşilor de reacţie

B. dacă Gproduşi > Greactanti reacţia se desfăşoară în sensul formării reactanţilor

C. dacă Greactanti > Gproduşi reacţia se desfăşoară în sensul formării reactanţilor

D. dacă Greactanti = Gproduşi concentraţia reactanţilor şi produşilor de

reacţie este constantă. E. dacă Greactanti ≠ Gproduşi concentraţia reactanţilor şi produşilor de

reacţie este constantă. 351 În reacţia de oxidare: SO2(g) + 1/2O2 ⇔ SO3(g)

la temperatura de 800 K şi presiunea de 1 atm se obţine un amestec gazos cu compoziţia volumetrică: 5% SO2, 10% O2, 85% SO3. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. Kc = 434,59 (L/mol)1/2 B. raportul molar SO2 : O2 iniţial (introdus în reacţie) este 12 : 5 C. Kx = 26,8 D. Kp = 53,72 atm-1/2 E. Kx = 126,8

352 Care din următoarele afirmaţii referitoare la sistemul în echilibru: 4NH3 (g) + 5O2 (g) ⇔ 4NO (g) + 6H2O(g), sunt corecte ?

A. Kp=P4 NO . P6

H2O / P4 NH3 . P5 O2 B. scăderea presiunii determină deplasarea echilibrului de la

stânga la dreapta C. creşterea cantităţii de amoniac determină deplasarea echilibrului

spre formarea apei D. creşterea concentraţiei O2 determină deplasarea echilibrului

spre formarea amoniacului E. creşterea concentraţiei CO2 din mediu determină deplasarea

echilibrului spre formarea amoniacului 353 La care dintre următoarele reacţii scăderea temperaturii favorizează formarea

produşilor de reacţie ? A. 4NH3 + 5O2 ⇔ 4NO + 6H2O ΔH = -905,8 kJ B. 2NO2 ⇔ N2O4 ΔH = 58 kJ C. 2NO + O2 ⇔ 2NO2 ΔH = -112,86 kJ D. 1/2H2 + 1/2I2 ⇔ HI ΔH = 25,9 kJ E. 1/2H2 + 1/2I2 ⇔ HI ΔH = 125,9 kJ

354 Precizaţi răspunsul corect referitor la constantele de echilibru pentru reacţiile date:

A. H2(g) + I2(g) ⇔ 2HI(g) Kc = Kp. B. 4NH3(g) + 4O2(g)⇔ 4NO(g) + 6H2O(g) Kc=Kp C. CO2(g) + H2(g) ⇔ CO(g) + H2O(g) Kc=Kp D. NH3(g) + 5O2(g) ⇔ 4NO(g) + 6H2O(g) Kc=Kp E. NH3(g) + 5O2(g) ⇔ 4NO(g) - 6H2O(g) Kc=- Kp

355 Compoziţia la echilibru, în procente de volum, a amestecului gazos A + B ⇔ 2C , la presiunea de 2,1 atm. (Kp= 0,1), este :

A. 43,2% pentru A şi B B. 27,5% pentru A şi B C. 13,1% pentru C D. 10,7% pentru C. E. 23% pentru A

356 Se amestecă 1 mol H2 cu 1 mol I2 cu formarea a 2 moli de HI. La scăderea presiunii, echilibrul reacţiei se deplasează:

A. spre dereapta B. spre stânga C. sinusoidal D. modificarea presiunii nu influenţează deplasarea echilibrului. E. echilibrul reacţiei se deplasează:

357 Într-o soluţie în care se găsesc ionii Ag+ şi Cl- de anumite concentraţii, se poate calcula produsul ]][[ −+= ClAgP pentru orice concentraţii diferite de concentraţia de saturaţie. Care afirmaţii referitoare la echilibrul de precipitare, sunt adevărate?

A. Dacă P<Ps , AgCl nu precipită, iar o cantitate suplimentară de AgCl se va dizolva;

B. Dacă P=Ps , AgCl nu precipită, dar soluţia este saturată, iar o cantitate suplimentară de AgCl rămâne nedizolvată;

C. Dacă P>Ps , AgCl precipită, până cînd P=Ps şi soluţia devine saturată;

D. Dacă P=Ps , AgCl precipită, soluţia este nesaturată, iar o cantitate suplimentară de AgCl rămâne nedizolvată.

E. Dacă P=Ps , AgCl nu precipită, soluţia este nesaturată

358 Pentru energia internă se pune în evidenţă pornind de la forma diferenţială a principiului I: đQ = dU + PdV, expresia variaţiei elementare a energiei interne cu

parametrii de stare asociaţi: λλλλ

dUdVPVUdT

TUQ

VTTV ,,,ð ⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎥⎥⎦

⎤

⎢⎢⎣

⎡+⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

= Care

afirmaţii referitoare la sensul fizic al derivatelor parţiale, sunt adevărate? A. Se defineşte coeficientul termic al energiei interne ca fiind capacitatea calorică

(molară) a sistemului CV la volum şi compoziţie constante λλ

,,

VV

CTU

=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

B. cantitatea de căldură dată unui mol din sistem spre a-şi mări temperatura cu 1oC ceea ce reprezintă limita către care tinde raportul dintre cantitatea de

căldură acceptată de sistem la creşterea temperaturii cu 1oC, C. La temperatură şi compoziţie constantă se defineşte căldura latentă de

expansiune lT,λ λλ

,,

TT

lPVU

=+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

D. cantitatea de căldură care trebuie dată sistemului pentru a-i menţine temperatura constantă la creşterea volumului cu o unitate, în absenţa reacţiilor chimice este căldura latentă de expansiune

E. In condiţiile menţinerii constante a parametrilor temperatură şi presiune se

defineşte variaţia stoechiometrică a energiei interne ΔU VTVT

lUU,

,−=Δ−=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

359 Fie o reacţie de tipul: '''2

'2

'1

'1332211 .................... iiii AAAAAAA ννννννν ++→+++

în care νi reprezintă coeficienţii reactanţilor A1, A2…Ai în timp ce νi’ reprezintă

coeficienţii stoechiometrici ai produşilor de reacţie A1’, A2

’, Ai’. Care afirmaţii sunt

adevărate? A. coordonata de reacţie, λ, definită ca gradul de avansare al reacţiei

este: i

ii nnν

λ−

=0

în care nio este numărul iniţial de moli, ni este numărul de moli la un

moment dat, iar νi coeficientul stoechiometric al componentului i. B. coordonata de reacţie, λ, definită ca si coordonata de reacţie, ia

valori între 0 şi 1 C. ca mărime de bilanţ energia internă este egală cu diferenţa dintre

suma energiilor molare parţiale ale produşilor de reacţie şi ale reactanţilor multiplicate cu coeficienţii lor

stoechiometric ∑∑ −=Δi

iiii

i UUU__

'' νν

D. căldura de reacţie ΔHT,P , şi reprezintă efectul termic asociat unei reacţii chimice care evoluează în condiţii specificate.

PTPT

HH,

,Δ=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂λ

E. entalpia se defineşte sub forma: PVUH −= 360 Care afirmaţii referitoare la starea de gaz ideal, sunt adevărate?

A. În cazul gazelor perfecte variaţia stoechiometrică a potenţialului chimic molar parţial standard este egal cu variaţia energiei libere molare Gibbs

oo GΔ=Δμ

B. echilibrul chimic este caracterizat de ecuaţia: 0ln),(

'

''=

Π

Π+Δ

i

i

ii

iio

x

xRTPTG

ν

ν

C. Sistemele ideale, reprezentate de amestecurile de gaze perfecte sau soluţii perfecte, se pot caracteriza prin potenţialul chimic al fiecărui component după ecuaţia: iii xRTPT ln),(* += μμ

D. unde: μi* potenţialul chimic standard este funcţie de temperatură şi presiune,

E. Din ecuaţia Clapeyron exprimată pentru 1 mol de gaz, se obţine bine cunoscuta relaţie a lui Mayer: RCC VP =+

361 Principiul I al termodinamicii se poate formula simplificat pentru procesele care se desfăşoară în condiţii de menţinere constantă a unei mărimi termice a sistemului sau a unui parametru de stare. Care afirmaţii sunt adevărate?

A. În cazul gazelor ideale legea lui Gay-Lussac şi Joule arată că: “energia internă a gazului ideal depinde numai de temperatură nu şi de presiune şi volum”.

B. În virtutea legii Boyle-Mariotte pentru gazul ideal s-a stabilit relaţia: În virtutea legii Boyle-Mariotte pentru gazul ideal s-a stabilit relaţia:

2

1

1

2

PP

VV

=

C. În transformarea adiabată (expansiune sau comprimare) ΔQ = const., iar schimburile de căldură dintre sistem şi mediu sunt excluse.

D. Procesele izocore şi izobare nu sunt considerate în categoria proceselor politrope în cazul particular al gazului perfect.

E. În procesele politrope capacitatea calorică C(m) a sistemului

rămâne constantă: .)( constdTdQ

mC ==

362 O aplicaţie directă a principiului I îl reprezintă formularea capacităţilor calorice, mărimi termice necesare exprimării funcţiilor termodinamice la diverse temperaturi. Care afirmaţii sunt adevărate?

A. Capacitatea calorică CV este o variabilă de stare a sistemului numai prin specificarea naturii procesului de schimb de căldură, adică la V=const., deoarece valoarea cantităţii Q depinde de natura procesului.

B. Capacitatea calorică CP este o variabilă de stare a sistemului numai prin specificarea naturii procesului de schimb de căldură, adică la P=const., deoarece valoarea cantităţii Q nu depinde de natura procesului.

C. Ca unităţi de măsură, în SI, pentru capacitatea calorică, sunt J/kg,K sau J/mol,K iar în sisteme tolerate se folosesc cal/Kg,K sau Kcal/mol,K.

D. Capacitatea calorică este o mărime extensivă, pozitivă şi depinde de natura sistemului.

E. Capacitatea calorifică a unui amestec sau soluţie depinde atât de temperatură şi presiune, cât şi de compoziţie.

363 Efectul Joule-Thomson sau efectul de ventil apare în expansiunea liberă a unui gaz de la o presiune mai mare la o presiune mai mică. Care afirmaţii sunt adevărate?

A. Fenomenul este cunoscut şi sub denumirea de detentă laminară sau detentă liberă.

B. Justificarea moleculară a fenomenului este dată prin efectul termic asociat destinderii, prin modificarea energiei potenţiale a moleculelor, datorită variaţiei distanţei care le separă.

C. Căldura absorbită de sistem în expasiunea liberă a unui gaz comprimat nu poate fi privită ca un reziduu al căldurii latente de vaporizare.

D. Procesul de destindere adiabatică a gazului are loc la entalpie constantă, efectul este izoentalpic iar variaţia elementară a entalpiei

este : 0=⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

+⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂ dP

PHdT

TH

TP

E. expresia coeficientului Joule-Thomson definit ca raportul variaţiei de temperatură (T2-T1) şi al variaţiei de presiune (P2-P1), care o determină în condiţii izoentalpe, pentru cazul limită când

(P2 - P1 )→ 0:T

P PHC ⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

=− μ

364 Referitor la fenomenul de detentă laminară sau detentă liberă. care afirmaţii sunt adevărate?

A. În condiţii standard de temperatură, practic toate gazele prezintă un coeficient Joule-Thomson, 0⟩μ , deci se răcesc prin detentă izoentalpică, (atracţia intermoleculară corespunde la 0⟩μ

B. La heliu, neon şi hidrogen, se observă insa o exceptie 0⟨μ , deci o respingere, ceea ce se explică prin diferenţa de interacţiune (respingerea intermoleculară corespunde la 0⟨μ ).

C. Efectul se inversează dacă predomină forţele atractive între molecule. La echilibrarea forţelor de repulsie şi atracţie energia gazului nu este

indenpendentă de presiune. D. Temperatura de inversiune este temperatura la care gazul nu este nici răcit,

nici înălzit în procesul de expansiune liberă. Ea depinde şi de presiunea de destindere. Pentru orice presiune există o temperatură (punct de inversiune) la care coeficientul Joule-Thomson îşi schimbă semnul.

E. Scăderea temperaturii la cea mai mare parte a gazelor prin efect Joule-Thomson, prin operaţii ciclice, sau continuu, permite obţinerea unor temperaturi scăzute, lichefierea gazelor (de exemplu procedeul Linde de lichefiere a aerului sau procedeul Hampson).

365 Trecerea unei substanţe dintr-o stare de agregare în alta, dintr-o formă alotropă sau polimorfă în altă formă alotropă sau polimorfă reprezintă o transformare de fază. Referitor la transformarile de fază, care afirmaţii sunt adevărate?

A. Ttransformărle de fază se pot reda prin ecuatia: βα CC ⇔ B. In procesele integrale bilantul energetic se calculeaza cu

ecuaţia : αβ HHH −=Δ C. Efectele termice asociate schimbărilor de stare de agregare au

valori mari comparativ cu entalpiile care însoţesc schimbările de stare alotropă sau modificările cristaline ale unor corpuri care pot fi inferioare chiar unei zecimi de kcal/mol.

D. Modificarea temperaturii nu influenţează sensibil valoarea efectelor termice care însoţesc schimbarea stării de agregare

E. Variaţiile mari de presiune influenţează entalpia procesului. 366 Referitor la efecte termice în procese de diluare, dizolvare şi amestecare, care

afirmaţii sunt adevărate? A. căldură integrală de dizolvare reprezintă cantitatea de căldură implicată la

dizolvarea unui mol de substanţă solidă într-o anumită cantitate de solvent pentru a se ajunge la o anumită concentraţie a soluţiei.

B. Căldura integrală de dizolvare este o mărime intensivă, poate fi pozitivă (efect endoterm) sau negativă (efect exoterm)

C. Căldura integrală de dizolvare nu depinde de concentraţie, si nici de temperatură şi presiune.

D. La diluţie extremă, se poate scrie: odiz

idiz

i

mHH Δ=Δ

→0lim

E. Mărimea odiz

i HΔ se numeşte căldură primă de dizolvare (sau căldură standard de dizolvare)

367 Referitor la efecte termice în procese de diluare, dizolvare şi amestecare, care afirmaţii sunt adevărate?

A. căldură primă de dizolvare (sau căldură standard de dizolvare)

reprezintă efectul termic care apare la dizolvarea unui mol de substanţă într-o cantitate foarte mare de solvent încât să rezulte o soluţie infinit diluată.

B. la saturaţie, efectul termic care apare la dizolvarea unui mol de substanţă într-o cantitate de solvent pentru formarea unei soluţii saturate se numeşte căldură totală de dizolvare

C. intre căldură totală de dizolvare căldură totală de dizolvare la saturatie si căldură primă de dizolvare (sau căldură standard de

dizolvare) este valabila euatia: Ssat

dizsatdiz

i HHH 2−=Δ−

D. dizd HΔ este căldura diferenţială de dizolvare şi reprezintă efectul

termic ce însoţeşte dizolvarea unui mol de substanţă într-o cantitate extrem de mare de soluţie cu o anumită concentraţie, astfel încât concentraţia soluţiei să rămână neschimbată.

E. dizd HΔ este căldura diferenţială de diluare şi reprezintă efectul

termic ce însoţeşte dizolvarea unui mol de substanţă într-o cantitate extrem de mare de soluţie cu o anumită concentraţie

368 Referitor la efecte termice în procese de diluare, dizolvare şi amestecare, care afirmaţii sunt adevărate?

A. este căldura diferenţială de diluare care reprezintă cantitatea de căldură ce însoţeşte diluarea unei cantităţi mari de soluţie atunci când se adaugă un mol de solvent, în aşa fel încât concentraţia acesteia să rămână neschimbată.

B. La diluţia infinită se defineste odiz

d HΔ este căldura primă de dizolvare şi se exprimă prin intermediul căldurii integrale de dizolvare:

So

odiz

d HHH 22 −=Δ−

C. La diluţie extremă avem: odiz

dodiz

i HH Δ=Δ

D. La saturaţie se poate scrie: Ssat

satdiz

d HHH 22 −=Δ−

unde satdiz

d HΔ se numeşte căldură ultimă de dizolvare şi reprezintă cantitatea de căldură care însoţeşte restabilirea echilibrului, care are loc la tranziţia unei cantităţi infinit de mici de solid, în soluţia aflată foarte aproape de saturaţie.

E. Aceste călduri diferenţiale, pot fi obţinute experimental prin metode calorimetrice, si nu sunt calculate din căldurile integrale (prin simplă derivare a căldurii integrale de dizolvare, se obţine căldura diferenţială de dizolvare).

369 Capitolul termodinamicii chimice care studiază efectele termice ce însoţesc reacţiile chimice se numeşte termochimie. Referitor la legile termochimiei, care afirmaţii sunt adevărate?

A. Legea Lavoisier-Laplace care stabileşte identitatea valorică a efectelor termice în reacţii opuse şi semnul lor diferit;

B. Legea lui Hess care stabileşte constanţa cantităţii de căldură într-o serie de procese desfăşurate între aceleaşi stări limite şi independenţa efectului termic de drumul urmat de reacţie;

C. Legea lui Kirchhoff care redă variaţia efectului termic al unei reacţii cu temperatura.

D. Legile termochimiei nu stabilesc regularităţi urmate de efectele termice ale reacţiilor chimice, constituind aplicaţii al principiului II al termodinamicii.

E. Caracterizarea termochimică a reacţiilor necesită indicarea efectelor termice standard care le însoţesc.

370 Referitor la efectele termice ce insotesc reactiile chimice, care afirmaţii sunt adevărate?

A. Convenţional efectele termice înscrise alături de reacţiile chimice se referă la cantitatea în moli a produsului de reacţie, fără să se mai specifice numărul respectiv de moli în unitatea de masă.

B. reacţiile termochimice sunt reacţiile chimice însoţite de efectele lor termice

C. În studiile termochimice nu se obţin date privind valoarea absolută sau actuală a conţinutului caloric al substanţelor, ci numai variaţia sa în urma unui proces, în raport cu o referinţă, convenţional aleasă.

D. Variaţia de energie internă sau de entalpie sunt reprezentate ca mărimi de bilanţ.

E. Reacţiile au loc fie cu absorbţie de căldură (exoterme) când efectul termic asociat este pozitiv, fie cu degajare de căldură (endoterme) când efectul termic asociat este negativ.

371 Referitor la efectele termice ce insotesc reactiile chimice, care afirmaţii sunt adevărate?

A. Condiţiile standard sunt stabilite la presiunea de o atmosferă şi temperatura la 273,16 K.

B. Stările de referinţă ale substanţelor nu se definesc în raport cu starea de agregare a corpurilor.

C. Pentru solide referinţa este considerată starea lor cea mai stabilă. D. Pentru gaze ca stare de referinţă este considerat gazul ideal la

presiunea de o atmosferă. E. În cazul soluţiilor este mai complicat de definit starea standard. În

anexele 3 şi 4 sunt prezentate efecte termice de formare pentru o serie de compuşi organici şi anorganici.

372 Referitor la legile termochimiei, care afirmaţii sunt adevărate? A. Legea Lavoisier-Laplace este o lege axiomatică şi a fost stabilită

pentru reacţiile chimice reversibile. B. Legea Lavoisier-Laplace se defineşte astfel: “cantitatea de căldură

care însoţeşte o reacţie chimică ce evoluează într-un anumit sens este egală şi de semn contrar cu efectul termic asociat reacţiei opuse.”

C. Legea Hess a fost descoperită empiric în anul 1836 si se enunţă astfel: variaţia entalpiei rezultante la presiune constantă (sau a energiei interne la volum constant) într-o reacţie chimică este aceeaşi independent de etapele urmate de reacţie şi este condiţionată numai de starea iniţială şi finală a sistemului considerat.

D. Justificarea acestei legi nu este dată de caracterul entalpiei şi a energiei interne de a fi funcţii de stare cu proprietăţi de diferenţiale totale exacte.

E. Legea Hess se aplica numai la calulul entalpiilor de reactie 373 Referitor la legile termochimiei, care afirmaţii sunt adevărate?

A. Consecinţa legii Hess este că ecuaţiile termochimice pot fi tratate ca ecuaţii algebrice în spaţiul reacţiilor chimice.

B. Aplicaţia practică a legii Hess este că ea permite calcularea efectelor termice a unor reacţii chimice care nu sunt accesibile experimental prin măsurători calorimetrice.

C. Legea Hess se aplica numai la calculul entalpiilor de formare când se cunosc căldurile de reacţie pentru un ciclu prestabilit.

D. Entalpia de formare se defineşte ca entalpia reacţiei de sinteză a unui mol de substanţă din elementele componente.

E. În cele mai multe cazuri entalpia de formare nu se poate determina direct calorimetric si nici prin calcule din calduri de combustie

374 Referitor la legile termochimiei, care afirmaţii sunt adevărate? A. Legea Kirchhoff stabileşte forma dependenţei dintre efectul termic al unui

proces fizic sau chimic şi temperatură. B. Variaţia efectului termic cu temperatura pentru un proces fizico-chimic este

egală cu diferenţa dintre capacităţile calorice ale corpurilor rezultate din

proces şi capacităţile calorice ale corpurilor iniţiale. C. Legea Kirchhoff nu se aplică corpurilor în orice stare de agregare, având

valabilitate generală. D. Forma diferenţială a ecuaţiei Kirchoff se integrează pe un domeniu dat de

temperaturi şi rezultă: ∫ Δ+Δ=Δ2

1

12

T

TPTT dTCHH

E. Pentru intervale mai mici de temperaturi, capacităţile calorice ale corpurilor variază puţin cu temperatura si se obtine: )( 1212

TTCHH PTT −Δ+Δ=Δ

375 Referitor la formularea cea mai generală a principiului I al termodinamicii care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. poate fi enunţat ca principiul conservării energiei sau al indistructibilităţii materiei, al unităţii ei şi al echivalenţei dintre diferitele sale forme.

B. poate fi enunţat ca principiul conservării energiei sau al indistructibilităţii energiei, al unităţii energiei şi al echivalenţei dintre diferitele sale forme.

C. poate fi enunţat ca principiul conservării energiei sau al indistructibilităţiimasei, al unităţii masei şi al echivalenţei dintre diferitele sale forme.

D. energia nu poate fi creată din nimic şi nu poate fi anihilată. Dacă dispare o energie de un fel în locul ei apare o altă formă de energie

E. energia nu poate fi creată din nimic şi nu poate fi anihilată. Dacă dispare o energie de un fel în locul ei nu mai apare o altă formă de energie

376 Referitor la sensul fizic al derivatelor parţiale pentru energia internă în raport cu parametrii asociaţi care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A) se pune în evidenţă pornind de la forma diferenţială a principiului I: đQ = dU - PdV şi expresia variaţiei elementare a entalpiei cu parametrii de stare.

B) se pune în evidenţă pornind de la forma diferenţială a principiului I: đQ = dU + PdV şi expresia variaţiei elementare a energiei interne cu parametrii de stare.

C) se defineşte coeficientul termic al energiei interne ca fiind capacitatea calorică (molară) a sistemului CV la volum şi compoziţie constante prin cantitatea de căldură dată unui mol din sistem spre a-şi mări temperatura cu 1oC

D) se defineşte coeficientul termic al energiei interne ca limita către care tinde raportul dintre cantitatea de căldură acceptată de sistem la creşterea temperaturii cu 1oC,

E) se defineşte coeficientul termic al energiei interne ca limita către care tinde raportul dintre cantitatea de căldură acceptată de sistem la volumului cu o

unitate. 377 Energia internă reprezintă o însumare a energiilor rezultate din diferitele mişcări şi

interacţiuni ce au loc în sistem. Ea este constituită din următoarele contribuţii: A. energia moleculară de translaţie în gaze şi lichide; B. energia de oscilaţie a particulelor constitutive a nodurilor reţelei în jurul

poziţiilor de echilibru în solide; C. energia de rotaţie pură sau rotaţie-vibraţie a atomilor din molecule; D. energie intramoleculară, de orientare şi de inducţie pentru formarea

moleculelor polare – nepolare; E. energie intermoleculară de excitare, şi de energie intranucleară.

378 Referitor la coordonata de reacţie, λ, care din următoarele afirmaţii sunt corecte ? A. a fost definită de Zemansky ca gradul de reacţie, B. a fost definită de De Donder a definit-o ca gradul de avansare al reacţiei.

C. Mărimea λ ia valori între 0 şi 1conform relaţiei:i

ii nnν

λ+

=0

, în care nio este

numărul iniţial de moli, ni este numărul de moli la un moment dat, iar νi coeficientul stoechiometric al componentului i.

D. Mărimea λ ia valori între 0 şi 1conform relaţiei:i

ii nnν

λ−

=0

în care nio este

numărul iniţial de moli, ni este numărul de moli la un moment dat, iar νi coeficientul stoechiometric al componentului i.

E. a fost definită de De Donder a definit-o ca gradul de reducere al reacţiei. 379 Referitor la sensul fizic al derivatelor parţiale pentru energia internă în raport cu

parametrii asociaţi care din următoarele afirmaţii sunt corecte ? A. se pune în evidenţă pornind de la forma diferenţială a principiului I: đQ = dU

- PdV şi expresia variaţiei elementare a entalpiei cu parametrii de stare. B. se defineşte coeficientul termic al energiei interne ca limita către care tinde

raportul dintre cantitatea de căldură acceptată de sistem la volumului cu o unitate

C. se pune în evidenţă pornind de la forma diferenţială a principiului I: đQ = dU + PdV şi expresia variaţiei elementare a energiei interne cu parametrii de stare.

D. se defineşte coeficientul termic al energiei interne ca fiind capacitatea calorică (molară) a sistemului CV la volum şi compoziţie constante prin cantitatea de căldură dată unui mol din sistem spre a-şi mări temperatura cu 1oC

E. se defineşte coeficientul termic al energiei interne ca limita către care tinde

raportul dintre cantitatea de căldură acceptată de sistem la creşterea temperaturii cu 1oC.

380 In cursul unei reacţii chimice sau a unui proces fizico-chimic ceea ce se măsoară experimental sunt variaţii de energie internă. Fie o reacţie de tipul: '''

2'

2'

1'

1332211 .................... iiii AAAAAAA ννννννν ++→+++ în care νi reprezintă

coeficienţii reactanţilor A1, A2…Ai în timp ce νi’ reprezintă coeficienţii

stoechiometrici ai produşilor de reacţie A1’, A2

’, Ai’. Variaţia stoechiometrică a

energiei interne într-o reacţie chimică la parametrii de stare constanţi rezultă prin A. exprimarea directă a bilanţului energetic în acord cu

ecuaţia: λνν dUUdUi

iiii

i ⎟⎟

⎠

⎞

⎜⎜

⎝

⎛−= ∑∑

__''

B. prin suma tuturor energiilor interne ∑∑ −=Δi

iiii

i UUU__

'' νν

C. exprimarea directă a bilanţului energetic în acord cu

ecuaţia: λνν dUUdUi

iiii

i ⎟⎟

⎠

⎞

⎜⎜

⎝

⎛+= ∑∑

__''

D. exprimarea directă a bilanţului energetic în acord cu

ecuaţia: λνν dHHdUi

iiii

i ⎟⎟

⎠

⎞

⎜⎜

⎝

⎛+= ∑∑

__''

E. exprimarea directă a bilanţului energetic în acord cu

ecuaţia: ∑∑ +=Δi

iiii

i HHU__

'' νν

381 Referitor la căldura de reacţie care din următoarele afirmaţii sunt corecte ? A. ΔHT,P , este căldura de reacţie la temperatură şi volum constant. B. ΔHT,P , reprezintă efectul termic asociat unei reacţii chimice care

evoluează în condiţii specificate, la temperatură şi presiune constantă este definită.

C. ΔU T,V este căldura de reacţie la temperatură şi volum constant. D. ΔUT,V , reprezintă efectul termic asociat unei reacţii chimice

care evoluează în condiţii specificate, la temperatură şi presiune constantă este definită.

E. ΔHT,P este căldura de reacţie la temperatură şi presione constantă.

382 În general procesele fizico-chimice se desfăşoară în condiţii caracterizate de variabilele T, P, şi λ. În aceste condiţii a fost necesară definirea unei alte funcţii de

stare introdusă de principiul I numită entalpie, A. sub forma: H=H(T,P, innn ......, 21 )

B. sub forma: H=H(T,P,λ) C. conform ecuaţiei: H= U+PV D. conform ecuaţiei: H= U-PV E. conform ecuaţiei: H= PV -U

383 Considerând definiţiile funcţiilor de stare entalpia expresia principiului I al termodinamicii este:

A. đQ=dH+VdP B. đQ=dH+PdV C. đQ=dH-VdP D. đQ = dU + PdV E. đQ = dU - PdV

384 Referitor la principiul I al termodinamicii care se poate formula simplificat pentru procesele care se desfăşoară în condiţii de menţinere constantă a unei mărimi termice a sistemului sau a unui parametru de stare, pentru un gaz ideal, care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. Într-o transformare izotermă lucrul de volum se transformă cantitativ în căldură şi invers, enegia internă a gazului perfect fiind exclusiv o funcţie de temperatură, dU = 0 deoarece (∂U/∂V)T = 0.

B. În cazul gazelor ideale legea lui Gay-Lussac şi Joule arată că: “energia internă a gazului ideal depinde numai de temperatură nu şi de presiune şi volum”. đQT=PV

C. În virtutea legii Boyle-Mariotte pentru gazul ideal s-a stabilit relaţia: PV = const.

D. În transformarea izobară P = const., iar variaţiile de presiune se exclud dP = 0. În această transformare principiul I este reprezentat prin ecuaţia : ðQp = dH.

E. În transformarea izocoră P = const., iar variaţiile de presiune se exclud dP = 0. În această transformare principiul I este reprezentat prin ecuaţia : ðQv = dH.

385 Referitor la transformările politrope care din următoarele afirmaţii sunt corecte?

A. Procesele izocore şi izobare sunt considerate în categoria proceselor politrope în cazul particular al gazului perfect.

B. Procesele izocore şi izobare sunt considerate în categoria

proceselor politrope în cazul particular al gazului real C. Indicele politropiei m poate lua valori între -∞ şi +∞ D. In transformarea politropă variază atât presiunea cât şi volumul. E. Indicele politropiei m poate lua valori între 0 şi 1

386 Referitor la caracterizarea proceselor termodinamice funcţie de indicele politropiei care din următoarele afirmaţii sunt corecte?

A. Intr-o transformare izobară P= const., valoarea indicelui politropiei m=0 capacitatea calorică C(m)=CP

B. Intr-o transformare izotermă, T=const. Q/dT→∞ şi dT= 0 , valoarea indicelui politropiei m=1, capacitatea calorică C(m) =∞

C. Intr-o transformare izocoră V=const. ., valoarea indicelui politropiei m=±∞, capacitatea calorică C(m) =CV

D. Intr-o transformare adiabată đQ/dT=0 valoarea indicelui politropiei m=χ, capacitatea calorică C(m) = C(χ); C(χ)=0; χ=CP/CV

E. Intr-o transformare adiabată đQ/dT=0 valoarea indicelui politropiei m=χ, capacitatea calorică C(m) =∞.

387 Referitor la Capacităţille calorice ale gazelor care din următoarele afirmaţii sunt corecte?

A. Pentru un gaz monoatomic care posedă doar grade de libertate

de translaţie CV= R23 iar dacă R=1,987cal/mol, K adunci

CV=3cal/mol,K. B. Capacitatea calorică la presiune constantă pentru gazul

monoatomic ideal se calculează din relaţia lui Mayer şi anume, : CP=CV+R=3 cal/molK + 2cal/molK = 5cal/molK.

C. Capacitatea calorică la presiune constantă pentru gazul monoatomic ideal se calculează din relaţia lui Mayer şi anume, : CP=CV - R=3 cal/molK - 2cal/molK = 1cal/molK.

D. Pentru un gaz monoatomic care posedă doar grade de libertate

de translaţie CP= R23 iar dacă R=1,987cal/mol, K adunci

CP=3cal/mol,K. E. Capacitatea calorică la presiune constantă pentru gazul

monoatomic ideal se calculează din relaţia lui Mayer şi anume, : CV = CP - R=3 cal/molK - 2cal/molK = 1cal/molK.

388 Constantele de echilibru se formulează în funcţie de modul de exprimare a concentraţiilor corpurilor care participă la reacţiile reversibile. Care afirmatii sunt adevarate ?

A. În cazul reacţiilor ce se desfăşoară în fază gazoasă modalitatea cea mai potrivită de exprimare a concentraţiei este presiunea parţială a componenţilor iar constanta de echilibru Kc

B. Legătura constantelor de echilibru Kx şi Kp se stabileşte ţinând seama de conversia dintre concentraţii şi anume fracţia molară xi = Pi/P.

C. Legătura constantelor de echilibru Kx şi

Kp KPpppp

pppp

xxxx

xxxxK

i

ii

i

ii

i

ix

ννννν νννν

νννννννν

Δ−== ''3

'2

'1

''3

'2

'1

1

''3

'2

'1

''3

'2

'1

''3

'2

'1

33

221

''3

'2

'1

......

......

.......

......

D. pentru toate cele trei forme diferite ale constantei de echilibru Kx, Kp şi Kc se

poate scrie: νν ΔΔ− == )(P

RTKPKK cPx

E. Relaţia de legătură a fracţiei molare şi concentraţia volumică

este:PVRTcx ii

−=

389 Căldura de dizolvare a m moli de NaCl in 1000 g. Apă la 25 C este dată (în calorii) de ecuaţia 2/522/3 5,243726476923 mmmmH +−+=Δ Se cunoaşte ca 1J=4,17 Kcal. Pentru cazul limilă m=1, căldura integrală de

dizolvare este egală cu: A. 4,82 KJ/mol B. 3,82 KJ/mol C. 5,82 KJ/mol D. 916 cal/mol E. 816 cal/mol

390 Căldura de dizolvare a m moli de NaCl in 1000 g. Apă la 25 C este dată (în calorii) de ecuaţia 2/522/3 5,243726476923 mmmmH +−+=Δ Se cunoaşte ca 1J=4,17 Kcal . Pentru cazul limilă m=1, căldura diferenţială de

dizolvare este egală cu: A. 4,32 KJ/mol B. 3,32 KJ/mol C. 794 cal/mol D. 2,32 KJ/mol E. 894 cal/mol

391 Căldura de dizolvare a m moli de NaCl in 1000 g. Apă la 25 C este dată (în calorii) de ecuaţia 2/522/3 5,243726476923 mmmmH +−+=Δ

Se cunoaşte ca 1J=4,17 Kcal . Pentru cazul limilă m=1, căldura integrală de diluare este egală cu:

A. 36,52 J/mol B. 4,34 cal/mol C. 26,52 J/mol D. 9,34 cal/mol E. 6,34 cal/mol

392 Căldura de dizolvare a m moli de NaCl in 1000 g. Apă la 25 C este dată (în calorii) de ecuaţia 2/522/3 5,243726476923 mmmmH +−+=Δ Se cunoaşte ca 1J=4,17 Kcal . Pentru cazul limilă m=1, căldura integrală de diluare este egală cu:

A. 16,52 J/mol B. 26,52 J/mol C. 36,52 J/mol D. 6,34 cal/mol E. 10,34 cal/mol

393 Căldura de reacţie la oxidarea incompletă a carbonului la volum constant ΔU=-26 103 cal/mol la 25 oC. Se cunosc R=1,987 cal/mol K şi 1J=4,17 Kcal. Căldura de reacţie ΔH pentru aceeaşi temperatură dar la presiune constantă este egală cu:

A. + 107,87 KJ/mol B. +207,87 KJ/mol C. -107,87 KJ/mol D. -25 806, 77 cal/mol E. + 35 806,77 cal/mol

394 Căldura de reacţie la oxidarea incompletă a carbonului la volum constant ΔU=-26 103 cal/mol la 25 oC. Se cunosc R=1,987 cal/mol K şi 1J=4,17 Kcal. Căldura de reacţie ΔH pentru aceeaşi temperatură dar la presiune constantă este egală cu:

A. + 22 806, 77 cal/mol B. -107,87 J/mol C. +25 806 , 77 cal/mol D. -25 806, 77 cal/mol E. + 28 806, 77 cal/mol

395 Cunoscând următoarel energii de legatură KcalCC 145==ε , KcalCC 80−=−ε , KcalHH 103=−ε şi KcalHC 98=−ε , şi 1J=4,17 Kcal, efectul termic al următoarei

reacţii )()( 62222 gHCHgHC →+ , este :

A. -18 Kcal/mol B. -28 Kcal/mol C. -117,04 KJ/mol D. -217,04 Kcal/mol E. -217, 04 KJ/mol

396 Presiunea unui gaz care ocupă volumul V1= 2 m3 scade izoterm de la P1=8x105 N/m2 la P2=2x105 N/m2 la. Care din următiarele afirmatii sunt adevarate ?

A. lucrul mecanic efectuat de gaz este egal cu -22,2 x105 J B. lucrul mecanic efectuat de gaz este egal cu -32,2 x105 J C. căldura aborbită este egală cu lucrul mecanic efectuat de gaz cu

semn schimbat D. căldura aborbită este egală cu lucrul mecanic efectuat de gaz E. căldura aborbită este mai mare decât lucrul mecanic efectuat de gaz

Se cunosc ln 3=1,09, ln 4 = 1,38, ln 5= 1,6 şi ln 7= 1,94 397 Presiunea unui gaz care ocupă volumul V1= 2 m3 scade izoterm de la P1=8x105

N/m2 la P2=2x105 N/m2 la. Care din următiarele afirmatii sunt adevarate ? A. variatia energiei interne este egal cu -32,2 x105 J B. căldura aborbită este egală cu lucrul mecanic efectuat de gaz cu

semn schimbat C. variatia energiei interne este nulă D. căldura aborbită este egală cu lucrul mecanic efectuat de gaz E. căldura aborbită este mai mare decât lucrul mecanic efectuat de gaz

Se cunosc ln 3=1,09, ln 4 = 1,38, ln 5= 1,6 şi ln 7= 1,94 398 Presiunea unui gaz care ocupă volumul V1= 2 m3 scade izoterm de la P1=8x105

N/m2 la P2=2x105 N/m2 la. Care din următiarele afirmatii sunt adevarate ? A. variatia energiei interne este mai mică decâi zero B. căldura aborbită este egală variatia energiei interne C. variatia energiei interne este nulă D. căldura aborbită este egală cu 22,2 x105 J E. căldura aborbită este mai mare decât lucrul mecanic efectuat de gaz

Se cunosc ln 3=1,09, ln 4 = 1,38, ln 5= 1,6 şi ln 7= 1,94 399 Presiunea unui gaz care ocupă volumul V1= 2 m3 scade izoterm de la P1=8x105

N/m2 la P2=2x105 N/m2 la. Care din următiarele afirmatii sunt adevarate ? A. variatia energiei interne este egal cu -32,2 x105 J B. căldura aborbită este 22,2x105 J C. variatia energiei interne este nulă D. lucrul mecanic efectuat de gaz este + 22,2 x105 J E. lucrul mecanic efectuat de gaz este - 22,2 x105 J

Se cunosc ln 3=1,09, ln 4 = 1,38, ln 5= 1,6 şi ln 7= 1,94 400 Presiunea unui gaz care ocupă volumul V1= 2 m3 scade izoterm de la P1=8x105

N/m2 la P2=2x105 N/m2 la. Care din următiarele afirmatii sunt adevarate ? A. căldura aborbită este mai mare decât lucrul mecanic efectuat de gaz B. căldura aborbită este 22,2x105 J C. variatia energiei interne este nulă D. lucrul mecanic efectuat de gaz este + 22,2 x105 J E. lucrul mecanic efectuat de gaz este - 22,2 x105 J

Se cunosc ln 3=1,09, ln 4 = 1,38, ln 5= 1,6 şi ln 7= 1,94

Partea IV-a Termodinamica sistemelor omogene si eterogene

COMPLEMENT SIMPLU 401 Referitor la sistemele omogene, constituite ca sisteme compuse dintr-o singură

fază, care afirmaţie este corectă? A. Faza nu reprezintă o porţiune dintr-un sistem care prezintă

aceleaşi proprietăţi în toată întinderea ei. B. tratarea acestor sistemelor omogene se face în mod unitar,

prin obţinerea funcţiilor termodinamice pentru sistemele gazoase precum şi pentru sistemele condensate (soluţii omogene lichide de neelectroliţi şi de electroliţi sau sistemele solide).

C. Soluţia desi nu este un sistem omogen, este un sistem policomponent, la care amestecarea se face la scară moleculară, spre deosebire de amestecurile mecanice care sunt sisteme eterogene.

D. Nu orice masă de gaz este determinată de trei variabile: temperatura, presiunea şi volumul.

E. În starea gazoasă, atomii sau moleculele nu se găsesc într-o stare de dezordine avansată, ei sunt insa la distanţe mari

402 La presiuni foarte mici gazele se supun unor legi simple, dictate de relaţia dintre parametrii de stare: presiunea P, volumul V, şi temperatura T. Referitor la sistemele omogene gazoase in stare ideala, care afirmaţie este corectă?

A. Legea Boyle – Mariotte caracterizează transformările izoterme şi

se enunţă astfel: volumul unei cantităţi anumite de gaz este invers proporţional cu presiunea, deci: .2211 constVPVPVP oo ===

B. Legea Charles - volumul de gaz ideal, VT , variază direct proporţional cu temperatura T la presiune constantă:

)1(0 TPPT β+= unde Vo este volumul la 0 oC. C. Legea Gay-Lussac - presiunea gazului ideal variază direct

proporţional cu temperatura, la volum constant. )1(0 TPPT β+= D. Legea lui Dalton - presiunea pe care o exercită un amestec de

gaze diferite, închise într-un recipient, nu este egală cu suma presiunilor exercitate de fiecare gaz component dacă ar fi singur şi ar ocupa acelaşi volum cât al amestecului la aceeaşi temperatură.

E. Conform acestor ipoteze gazul ideal nu posedă decât energie termică (energia de interacţiune moleculară fiind nulă) si nu are un volum propriu molecular, fiind neglijabil faţă de volumul total ocupat de el.

403 Referitor la constantele mecanice, care afirmaţie este corectă?

A. Pentru un proces izocor variaţia relativă a presiunii este proporţională cu variaţia temperaturii. Coeficientul de proporţionalitate fiind numit coeficient termic al presiunii, χ: ( ) χ−=∂∂ VTPP /)/1(

B. relaţia utilizată de obicei pentru evaluarea lui β din α şi χ, care nu sunt mai uşor accesibile determinărilor experimentale, este:

βαχ

P1=

C. Caracterizarea cantitativă a dilatării unui corp la presiune constantă, a comprimării unui corp la presiune constantă sau a variaţiei presiunii corpului cu temperatura la volum constant, se face utilizând constantele mecanice.

D. Coeficientul de proporţionalitate, α se numeşte coeficient de

dilatare termică şi este definit astfel:PT

VV

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛−=

1α

E. coeficient de compresibilitate izotermă βT se defineste prin

relatia: TTPV

Vβ−=

∂∂− ⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛ 1

404 Referitor la constantele mecanice, care afirmaţie este corectă?

A. Metoda ultrasonică nu a fost utilizată în ultimii ani pe scară largă pentru evaluarea βT la lichide şi soluţii moleculare, soluţii de electroliţi şi săruri topite.

B. Se constată din experienţa acumulată că atât valorile lui βT cât şi a lui α nu depind de structura substanţelor.

C. βT la lichidele moleculare neasociate este de trei ori mai mica decât la cele ionice,

D. În cazul solidelor anizotrope coeficienţii α şi βT sunt proprietăţi scalare.

E. La sistemele necondensate coeficienţii mecanici sunt mai mari. În cazul gazului ideal, din relaţia PV=RT, se poate obţine: T/1=α ,

T/1=β , PT /1=χ

405 Referitor la gazul ideal, care afirmaţie este corectă? A. Ecuaţia gazului perfect, fundamentată pe ipotezele

simplificatoare ale teoriei cinetico-moleculare a materiei, nu stă la baza tratării termodinamice a gazelor reale.

B. Ecuaţia de stare a gazelor perfecte pentru un mol de gaz se

poate scrie şi sub forma:1

11

TVP

TVP

o

oo =

C. Pentru un sistem de reacţie în fază gazoasă, ideal, potenţialul chimic al unui component chimic este: ( ) ( ) ( )titiii xRT ln0 −= μμ unde: (μ0

i)t este potenţialul chimic

standard funcţie numai de temperatură. D. Izoterma de reacţie a lui van’t Hoff permite stabilirea unei

alte modalităţi de explicitare a sensului de desfăşurare a unei reacţii chimice: K’x< Kx, ΔG<0 iar reacţia nu poate decurge

E. Invers, dupa izoterma de reacţie a lui van’t Hoff K’x> Kx, ΔG>0, iar procesul este posibil termodinamic

406 Referitor la sistemele omogene lichide, care afirmaţie este corectă?

A. Soluţia nu este o fază omogenă, condensată, formată din doi sau mai mulţi componenţi miscibili între carenu se exclud reacţiile chimice.

B. Din punct de vedere termodinamic soluţia nu este un sistem omogen, policomponent, la care amestecareanu se face la scară moleculară

C. În cele mai multe cazuri, o soluţie este formată dintr-un

component majoritar, numit dizolvant sau solvent şi unul sau mai mulţi componenţi minoritari, numiţi dizolvaţi sau soluţi.

D. Studiul termodinamic al soluţiilor în natură reprezintă un caz limită.

E. În caracterizarea termodinamică a soluţiilor, uzual, mărimile solventului sunt desemnate prin indicele 2, iar cele ale substanţelor dizolvate prin indicii 3, 4, n.

407 Referitor la soluţiile ce se pot fi clasificate după diverse criterii, care afirmatie este adevarata?

A) După starea de agregare a componenţilor - soluţii binare si soluţii multicomponente:

B) După numărul componenţilor - soluţii solide, soluţii lichide, si soluţii gazoase,

C) După natura componenţilor - soluţii diluate si soluţii concentrate. D) După proprietăţile termodinamice - soluţii perfecte, soluţii diluate ideale,

soluţii parţial ideale, soluţii neideale (reale). E) După concentraţiile componenţilor - soluţii de neelectroliţi si soluţii de

electroliţi 408 Referitor la soluţiile ideale care afirmatie este adevarata?

A. Solutia ideala nu este un caz limită, fiind caracterizată de relaţii termodinamice simple.

B. soluţiile perfecte, la care legile soluţiilor ideale sunt valabile pe întreg domeniul de concentraţii, sunt cunoscute şi ca “soluţii ideale propriu-zise”;

C. soluţiile foarte diluate, la care legile soluţiilor ideale sunt valabile numai la concentraţii mici, nu sunt soluţii ideale

D. Ecuaţiile soluţiilor ideale se bazează pe un model matematic complex care nu poate fi extins direct la soluţiile reale

E. ele nu pot fi aplicate direct la clasele uzuale de soluţii 409 Referitor la soluţiile perfecte care afirmatie este adevarata?

A) Soluţiile perfecte sunt formate din componenţi cu structură

chimică apropiată, B) moleculele lor nu au practic aceleaşi dimensiuni. C) Definirea soluţiilor perfecte nu se bazează pe o ipoteză de natură

cinetico-moleculară D) formarea unei soluţii ideale perfecte din componenţi puri, la T şi

P constante, nu are loc fără modificări ale energiilor de interacţiune dintre molecule.

E) În consecinţă, la formarea unei soluţii perfecte din componenţi puri, în condiţii izobar-izoterme, entalpia şi volumul soluţiei se compun aditiv din entalpiile respectiv volumele componenţilor puri, nefiind afectate de termeni corectivi. Mărimile de exces corespunzătoare sunt nule.

410 Referitor la soluţiile perfecte care afirmatie este adevarata? A) entalpia liberă Gibbs creste la formarea unei soluţii fata de cea

calculată aditiv din componenţii puri. B) formarea unei soluţii perfecte are loc la entalpie constantă, la

valori date ale temperaturii şi presiunii, fără degajare sau absorbţie de căldură: 0ð ,, == PTPT dHQ

C) Reciproca indică faptul că dacă amestecarea se realizează la presiune constantă, în condiţii adiabatice, în cazul unei soluţii perfecte au loc schimbări de temperatură.

D) într-o soluţie perfectă toate funcţiile termodinamice de amestecare sunt diferite de 0

E) Amestecarea este însoţită de expansiune şi de contracţia soluţiei. 411 Referitor la soluţiile diluate ideale care afirmatie este adevarata?

A) soluţiile diluate ideale nu constituie cazul limită în care cantitatea de solvent este predominantă în timp ce cantitatea de dizolvat este foarte mică,

B) raportul dintre numărul de moli de dizolvat şi de solvent fiind în general mai mic decât 10 –2 . Aceste soluţii respectă regularităţi

simple specifice. C) în soluţii diluate fiecare moleculă dizolvată nu este supusă unei

forţe de interacţie în raport cu moleculele solventului. D) Potenţialul chimic al solventului, în cazul unei soluţii diluate

ideale, nu este o funcţie liniară de logaritmul fracţiei molare

iii xRTTP ln)(* −= μμ E) soluţia ideală se formează cu variaţie de volum, volumul total al

soluţiei calculându-se aditiv din volumele componenţilor puri. 412 Referitor la solutii care afirmaţie este adevărată?

A. este o fază neomogenă B. este o fază necondensată C. formată numai din doi componenţi miscibili

D. între componenti se exclud reacţiile chimice E. între componenti nu se exclud reacţiile chimice

413 Referitor la sistemele eterogene care afirmatie este adevarata? A) sistemele eterogene sunt caracterizate prin: faza, constituentul

varianţa şi compozitie B) Faza este o porţiune dintr-un sistem care prezintă aceleaşi

proprietăţi în toată întinderea s dar nu sunt separate prin suprafeţe de separaţie

C) Tranziţia de la o fază la alta nu este caracterizată printr-un salt în proprietăţile fizice şi chimice

D) Varianţa nu se poate defini şi ca diferenţa dintre numărul variabilelor independente ale sistemului şi numărul ecuaţiilor de stare caracteristice sistemului.

E) Prin număr de constituenţi se înţelege numărul minim suficient şi necesar de specii chimice independente, a căror masă, în fiecare fază în parte, determină compoziţia sistemului. Componenţii se notează cu simbolul C.

414 Referitor la varianţa care afirmatie este adevarata? A) Varianţa unui sistem eterogen sau numărul gradelor de libertate

(F) reprezintă numărul variabilelor de stare independente (temperatura, presiunea, forţe electromotoare, forţe magnetice, forţe gravitaţionale, etc. ) asupra cărora se poate acţiona arbitrar, fără modificarea stării sistemului.

B) Invarianţa sau zerovarianţa nu se poate stabili la coexistenţa a trei faze ale aceluiaşi corp.

C) Punctul de coexistenţă a cinci faze în echilibru se numeşte punct triplu.

D) Punctul triplu nu poate fi menţinut numai cu condiţia de nu se acţiona arbitrar asupra nici uneia din variabilele de stare

E) Cel mai cunoscut exemplu îl reprezintă punctul triplu al apei oxigenate.

415 Referitor la legea fazelor care afirmatie este adevarata? A) Legea fazelor a lui Gibbs nu stabileşte o corespondenţă cantitativă

între elementele unui sistem eterogen: constituent, fază, varianţă presiune si entropie.

B) varianţa unui sistem este egală cu diferenţa dintre numărul componenţilor şi numărul fazelor plus 2. : PCCPCF −+−+= 2)1( ,

2+−= PCF C) suma variabilelor sistemului este : C+P(C-1)-2. D) numărul fazelor poate fi depăşit cu mai mult de doi faţă de

numărul constituenţilor independenţi. 2+−= PCF E) Pentru demonstrarea acestei legi se ia în consideraţie faptul că la

echilibru toate fazele unui sistem eterogen nu au aceeaşi temperatură şi presiune în toată întinderea lor.

416 Referitor la legea de distribuţie Nernst care afirmatie este adevarata? A) Legea de distribuţie Nernst nu are aplicabilitate în explicarea

fenomenului de distribuţie sau repartiţie a unui corp. B) Ea se referă la dizolvarea uniformă a unui corp între componenţii

unui sistem trifazic constituit din două lichide C) raportul concentraţiilor unui component repartizat între două faze

este constant la o temperatură şi presiune dată. D) Legea Nernst se poate demonstra numai pe consideraţii pur

termodinamice E) În reale constanta de distribuţie se exprimă numai în funcţie de

fracţiile molare ale componentului C în solvenţii daţi 417 Referitor la transformările de fază care afirmaţie este adevarată?

A) Transformările de fază sunt reprezentate numai de modificările suferite de un sistem eterogen la echilibru prin trecerea componenţilor săi dintr-o stare de agregare în alta,

B) Transformările de fază sunt reprezentate numai de modificările suferite de un sistem eterogen la preechilibru prin trecerea componenţilor săi dintr-o stare de agregare în alta,

C) Transformările de fază au fost clasificate de Ehrenfest numai în transformări de ordinul I şi transformări de ordin II.

D) Ordinul transformării de fază este dat după următoarea regulă: o transformare de fază este de ordinul n dacă derivatele energiei libere Gibbs de acelaşi ordin prezintă discontinuităţi la o temperatură dată, iar toate derivatele care le preced sunt continue.

E) În transformările de ordinul I sistemele se caracterizează totdeauna prin prezenţa a trei faze în echilibru, pe când în transformările de ordinul II nu se înregistrează acest fapt.

418 Din punct de vedere termodinamic soluţia este: A. Un sistem omogen policomponent, la care amestecarea se face la scară

moleculară B. Un sistem neomogen policomponent, la care amestecarea se face la scară

moleculară C. Un sistem omogen monocomponent, la care amestecarea se face la scară

moleculară D. Un sistem omogen monocomponent, la care amestecarea se face la scară

atomică E. Un sistem neomogen monocomponent, la care amestecarea se face la

scară moleculară 419 Ecuaţiile soluţiilor ideale pot fi aplicate direct la unele clase de soluţii cum ar fi :

A. Amestecurile de gaze la presiuni mari si temperaturi critice B. Amestecurile de substanţe cu proprietăţi foarte apropiate, la temperaturi

critice C. Solutii foarte diluate D. Amestecuri de gaze la presiuni inalte E. Amestecurile de substanţe cu proprietăţi diferite

420 Referitor la soluţiile cu comportate partial ideală, care afirmaţie este adevarată?

A. Pot fi soluţii perfecte B. Pot fi soluţii atermice C. Pot fi solutii reale D. Pot fi solutii de electroliţi E. Pot fi soluţii de neelectroliti

421 Referitor la soluţiile perfecte, care afirmaţie este adevarată? A. Formarea solutiei se face din componenţi puri la T şi V const. cu

modificarea energiilor de interacţiune dintre molecule B. Sunt formate din componeţi cu structură chimică diferită C. Sunt formate din componeţi cu structură chimică apropiată, moleculele lor

având practic aceleaşi dimensiuni D. Formarea solutiei se face din componenţi puri la T şi P const. cu

modificarea energiilor de interacţiune dintre molecule E. Formarea solutiei se face din componenţi puri în con diţii izobare şi ,

izocore 422 Din categoria soluţiilor ideale fac parte:

A. Soluţiile neideale propriu-zise B. Soluţiile perfecte C. Soluţiile concentrate ideale D. Solutiile rgulare E. Solutiile reale

423 Referitor la soluţiile perfecte, care afirmaţie este adevarată?

A. într-o soluţie perfectă toate funcţiile termodinamice de amestecare sunt diferite de 0 cu excepţia celor care conţin entropia.

B. într-o soluţie perfectă toate funcţiile termodinamice de amestecare sunt egale cu 0 cu excepţia celor care conţin entropia.

C. într-o soluţie perfectă toate funcţiile termodinamice de amestecare sunt egale cu 0 cu excepţia celor care conţin entalpia.

D. într-o soluţie perfectă toate funcţiile termodinamice de amestecare sunt diferite de 0

E. într-o soluţie perfectă toate funcţiile termodinamice de amestecare sunt diferite de 0 cu excepţia celor care conţin entalpia.

424 Referitor la soluţiilediluate ideale, care afirmaţie este adevarată? A. pentru o soluţie diluată ideală solventul respectă condiţiile specifice unei

soluţii perfecte: ),(),(),( * PTGPTPT iioi ≠≠ μμ

B. pentru o soluţie diluată ideală solventul respectă condiţiile specifice unei soluţii perfecte: ),(),(),( 1

*11 PTGPTPTo =≠ μμ

C. pentru o soluţie diluată ideală solventul respectă condiţiile specifice unei soluţii perfecte: ),(),(),( 1

*11 PTGPTPTo ≠= μμ

D. celelalte funcţii ale componentului i din amestec nu se obţin din variaţia potenţialului chimic cu parametrii de stare.

E. pentru un component oarecare i≠1 potenţialul standard este diferit de potenţialul Gibbs molar. ),(),(),( * PTGPTPT ii

oi ≠≠ μμ

425 Referitor la soluţiilediluate ideale, funcţiile de amestecare şi de exces se obţin din ecuaţiile:

A. pentru funcţiile de amestecare si de exces ioii xRT ln)( * +− μμ

B. pentru funcţiile de amestecare ∑ ∑−=−

i iiiii

M YxYxY

C. pentru functiile de exces ∑ ∑−=−

i iiiii

M YxYxY

D. pentru funcţiile de amestecare ∑ ∑−=−

i i

idiiii

E YxYxY

E. pentru functiile de exces ii

ii

oiii xxRSSx ln)(

*

∑∑ −−−

426 La soluţiile regulare, caracterul de comportare parţial ideală este susţinut de următoarele afirmaţii adevărate:

A. satisfac toate condiţiile unui amestec ideal,

B. entalpiei de amestecare, respectiv a entalpiei de exces, care sunt diferite de zero

C. entropia de exces este diferită de zero 0≠ES D. Volumul de excess este diferit de zero 0≠EV E. Energia liberă Gibbs de exces este zero 0== EE HG

427 Referitor la soluţiile atermice satisfac toate condiţiile unui amestec ideal, cu excepţia:

A. entalpiei de exces care este diferită de zero B. entropiei de exces care este diferită de zero C. energiei libere Gibbs de exces care este zero D. volumului de exces care este diferit de zero E. energiei libere Helmholtz de exces care este zero

428 Referitor la soluţiile atermice care afirmaţie sunt adevărate? A. s-ar putea apropia de soluţiile regulare, datorită naturii lor

complet diferite. B. componenţii soluţiei atermice sunt reprezentate de polimeri cu

greutăţi moleculare mult mai mari decât ale solventului C. componenţii soluţiei atermice sunt reprezentate de sisteme

formate din molecule cu dimensiuni apropiate, D. entropia molară de exces este negativă în toate cazurile în care

dizolvantul are un grad mare de polimerizare. E. energia liberă Gibbs, GE , prezintă valori pozitive

429 Referitor la expresia potenţialului chimic, care afirmaţie este adevărată? A. pentru soluţii reale este iii RTPT γμμ ln),(* +=

B. pentru soluţii reale este iii xRTPT ln),(* += μμ

C. pentru soluţii ideale este iii aRTPT ln),(* += μμ

D. pentru soluţii ideale este iii xRTPT γμμ ln),(* +=

E. pentru soluţii reale este iii aRTPT ln),(* += μμ 430 Referitor la activitatea termodinamică a componentului i care afirmaţie este

adevărată? A. se defineşte ca raportul dintre coeficientul de activitate şi concentraţie,

exprimată ca fracţie molară: iii xa γ/= B. se defineşte ca produsul dintre coeficientul de activitate şi concentraţie,

exprimată ca fracţie molară: iii xa γ= C. ai nu este o funcţie de T şi P şi de compoziţie (x1, x2….xi). D. nu se poate defini şi ca o limită, atât pentru solvent cât şi pentru substanţa

dizolvată E. activitatea unui component nu depinde de starea de referinţă aleasă

431 Referitor la fugacitatea termodinamică a componentului i care afirmaţie este

adevărată? A. fugacitatea se defineşte ca raportul dintre coeficientul de fugacitate şi

concentraţie, exprimată ca fracţie molară: iii xa γ/= B. fugacitatea f nu este o funcţie de T şi P totală şi de presiunile partiale ale

gazelor din amestec (p1, p2….pi). C. fugacitatea se defineşte ca produsul dintre coeficientul de fugacitate şi

presiunile parţiale ale gazelor din amestec: fiii pf γ=

D. nu se poate defini şi ca o limită, atât pentru solvent cât şi pentru substanţa dizolvată

E. fugacitatea unui component poate avea orice valoare numerică atât pozitivă cât şi negativă

432 Referitor la stări standard de referinţă, care afirmaţie este adevărată? A. starea standard a unui component a unui sistem real, este starea

sistemului pentru care coeficientul de activitate al componentului este egal cu unitatea.

B. starea standard a unui component dintr-un sistem real se defineşte drept starea sistemului pentru care activitatea componentului este egală cu unitatea

C. starea standard pentru solventul din soluţie este solventul la aceiaşi temperatură şi presiune ca şi a soluţiei.

D. starea standard a unui component dintr-un sistem real se defineşte drept starea sistemului pentru care activitatea componentului este diferită de unitate

E. starea standard pentru solventul din soluţie este este starea solventuluipentru care coeficientul de activitate al componentului este egal cu unitatea.

433 Referitor la ecuaţiile termodinamice ale unui component al soluţiilor reale , care afirmaţie este adevărată?

A. Pentru soluţii reale, expresia potenţialului chimic este:

ioii aRTPT ln),( += μμ

B. Pentru soluţii reale volumul molar parţial este:

T

io

iiP

RTVV ⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂

∂−=

−− γln

C. Pentru soluţii reale, expresia potenţialului chimic: este:

ioii xRTPT ln),( −= μμ

D. Pentru soluţii reale volumul molar parţial este:

T

io

iiPx

RTVV ⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂

∂−=

−− ln

E. Pentru soluţii reale entalpia molară parţială este

ixPi

o

iiT

RTHH ,2 )

ln(

∂∂

+=−− γ

434 Referitor la relaţiile între coeficienţii de activitate ai dizolvatului, într-o soluţie reală, care afirmaţie este adevărată?

A. activitatea termodinamică a dizolvatului dintr-o soluţie binară se poate formula astfel : xa mγ=2

B. activitatea termodinamică a dizolvatului dintr-o soluţie binară se poate formula astfel : ma mγ=2

C. activitatea termodinamică a dizolvatului dintr-o soluţie binară se poate formula astfel : fa mγ=2

D. activitatea termodinamică a dizolvatului dintr-o soluţie binară se poate formula astfel : aa mγ=2

E. activitatea termodinamică a dizolvatului dintr-o soluţie binară se poate formula astfel : ca mγ=2

435 Referitor la proprietăţile caracteristice ale unei solutii diluate ideale care afirmaţie este adevărată?

A. se formează cu variaţie de volum, (expanşiune sau Comprimare) B. nu se caracterizează prin termoneutralitate C. La echilibru de fază lichid-vapori sau solid vapori respectă

anumite regularităţi – lege lui Raoult şi legea lui Henry D. La echilibru de fază lichid-vapori sau solid vapori respectă

anumite regularităţi – legea lui Huggins E. Sunt formate din componenti cu mase moleculare apropiate dar

forme si dimensiuni diferite, cum sunt din poliomerii sau izotpii 436 Din categoria soluţiilor cu comportare partial ideală fac parte:

A. Solutii perfecte ideale B. Solutii atermice C. Solutii de electroliti reali D. Solutii de neelectroliti ideali E. Solutii dependente de temperatura

437 Solutiile reale de neelectroliti pot fi exprimete prin una din următoarele categorii

de funcţii: A. Constante molare termodinamice B. coeficienti de activitate sau coeficienţi fugacitate termodinamică C. coeficienţi ebuliometrici D. coeficienti criometrici E. constante de distribuţie

438 Se defineşte drept stare de referinţă a unui component a unui sistem real, starea sistemunui pentru care:

A. coeficientul de activitate al componentului este mai mare decât unitatea.

B. coeficientul de activitate al componentului este mai mic decât unitatea.

C. coeficientul de activitate al componentului este egal cu unitatea. D. coeficientul de activitate al componentului este mai mare sau

egal cu unitatea. E. coeficientul de activitate al componentului este mai mic sau egal

cu unitatea. 439 Referitor la coeficient osmotic care este alt corectiv al concentaţiei, care din

următoarele afirmaţie este adevărată? A. Definirea sa a fost generată de constatarea echivalenţei sale cu

raportul dintre presiunea osmotică a unei soluţii perfecte şi presiunea osmotică a soluţiei imperfecte

B. Coeficientul osmotic nu are o valabilitate generală, neputând fi extins la studiul tuturor proprietăţilor soluţiilor.

C. În soluţii diluate x1→1, γ1→1, iar lnγ1→0. Dacă se împarte lnγ1

cu lnx1, care este foarte mic, se obţin valori relativ mici pentru coeficientul osmotic.

D. Coeficientul osmotic nu poate fi uşor evaluat din date practice. E. Coeficientul osmotic este mai sensibil decât coeficientul de

activitate la abaterile soluţiei reale de la idealitate. 440 Referitor la funcţiile termodinamice de exces care din din următoarele afirmaţii

este adevărată? A. funcţia de exces este definită de diferenţa dintre funcţia

caracteristică sistemul ideal şi cea care caracterizează sistemului real YYY idE −=

B. Dacă funcţia Y este o proprietate generală, funcţia de exces este definită de diferenţa dintre funcţia caracteristică sistemului real şi

cea care caracterizează sistemul ideal: idE YYY −= C. Funcţiile de exces ale ansamblului nu se obţin fie prin aplicarea

ecuaţiei generale Gibbs, D. Funcţiile de exces ale ansamblului nu se obţin prin aplicarea

definiţiei funcţiei de exces şi însumarea pentru cei i componenţi. E. Funcţiile de exces nu au un caracter extensiv şi se raportează, de

obicei, la un mol de substanţă. 441 Referitor la soluţiile reale de electroliţi, care din din următoarele afirmaţii este

adevărată? A. Din punct de vedere termodinamic, soluţiile de electroliţi sunt

privite ca amestecuri simetrice în raport cu componenţii săi: electrolitul (electroliţii) dizolvat (dizolvaţi) şi solventul.

B. Din punct de vedere termodinamic, soluţiile de electroliţi sunt privite ca amestecuri nesimetrice în raport cu componenţii săi: electroliţii dizolvaţi şi nedizolvaţi şi solventul.

C. Din punct de vedere termodinamic, soluţiile de electroliţi sunt privite ca amestecuri nemiscibile în raport cu componenţii săi: electrolitul (electroliţii) dizolvat (dizolvaţi) şi solventul.

D. Din punct de vedere termodinamic, soluţiile de electroliţi sunt privite ca amestecuri miscibile în raport cu componenţii săi: electroliţii dizolvaţi şi ne dizolvaţi şi solventul.

E. Din punct de vedere termodinamic, soluţiile de electroliţi sunt privite ca amestecuri nemiscibile polifazice în raport cu componenţii săi: electroliţii dizolvaţi şi ne dizolvaţi şi solventul.

442 Referitor la soluţiile reale de electroliţi, care din din următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. Mărimile termodinamice caracteristice soluţiilor ternare de electroliţi se pot obţine din datele unor măsurători foarte precise ebuliometrice sau criometrice

B. Mărimile termodinamice caracteristice soluţiilor ternare de electroliţi se pot obţine din datele unor măsurători foarte precise de volum

C. Mărimile termodinamice caracteristice soluţiilor ternare de electroliţi se pot obţine din datele unor măsurători foarte precise intensitate

D. Mărimile termodinamice caracteristice soluţiilor ternare de electroliţi se pot obţine din datele unor măsurători foarte precise de spectroscopie in IR

E. Mărimile termodinamice caracteristice soluţiilor ternare de electroliţi se pot obţine din datele unor măsurători foarte precise de presiune

443 Referitor la relaţiile lui Harned care din următoarele afirmaţii este adevărată? A. într-o soluţie ternară de electroliţi coeficientul de activitate al

unui electrolit în amestec este egal cu coeficientul de activitate al aceluiaşi electrolit aflat într-un sistem binar, minus un supliment de interacţie.

B. Coeficienţii Harned nu depind de molalitatea totală a ternarului, m şi nu de molalităţile individuale, m2 şi m3

C. În amestecurile de electroliţi cu valenţe superioare celor 1-1 valente, legile Harned iau forma: lg( ) lgγ γ α2 23 2 2 3= − I şi

233233 lg)lg( Iαγγ −= , la tărie ionică (I) totală constantă, D. coeficienţi s-a redat cu rigoare printr-un calcul termodinamic,

rezultând: ( )2323 303.22

Φ+Φ+=m

αα unde: Φ2 este coeficientul

osmotic al apei din soluţia cu electrolitul (3), Φ3 este coeficientul osmotic al apei din soluţia cu electrolitul (2).

E. În amestecurile de electroliţi cu valenţe iferioare celor 1-1 valente, legile Harned iau forma: 322232 lg)lg( Iαγγ += şi

233233 lg)lg( Iαγγ −= , la tărie ionică (I) totală constantă, 444 Referitor la teoria Debye Hückel, care se bazează pe un model simplificat sl

soluţiilor de electroliţi, care din următoarele ipotezele simplificatoeste corectă? A. Ionii sunt sfere rigide fără sarcini electrice B. Nu există câmp electric datorat sarcinilor electrice C. Electrolitul este disociat in orice proporţie D. proprităţile solventului nu sunt independente de tăria câmpului

electric; E. între ioni nu se exercită forţe de natură coulombiană

445 Referitor la măsurătorile prin mărimi bazate pe pe proprietăţi coligative ale soluţiilor care din următoarele afirmaţii este adevărată?

A. măsurătorile crioscopice sunt mai complexe decât cele ebulioscopice,

B. măsurătorile crioscopice evidenţiază fenomenele la echilibrul solid-lichid, pe când măsurătorile ebulioscopice redau fenomenele la echilibru lichid-vapori.

C. constantele crioscopice au valori mai mici decât cele

ebulioscopice şi deci scăderea crioscopică ϑcr este în general mult mai mică decât creşterea ebulioscopică ϑeb.

D. măsurătorile crioscopice evidenţiază fenomenele la echilibrul lichid-vapori, pe când măsurătorile ebulioscopice redau fenomenele la echilibru solid-lichid.

E. constantele crioscopice au valori mai mari decât cele ebulioscopice şi deci creşterea crioscopică ϑcr este în general mai mare decât creşterea ebulioscopică ϑeb

446 Care din următoarele mărimi experimentale bazate pe proprietăţi coligative ale soluţiilor se evidenţiază:

A. lungimea de undă B. forţa gravitaţionă C. presiunea osmotică; D. efectul de ventil E. efectul detentei laminare

447 Fenomenul de osmoză constă în: A. în trecerea soluţie în solvent, atunci când cele două lichide sunt

separate de o membrană semipermeabilă. B. în trecerea solventului în soluţie, atunci când cele două lichide

sunt separate de o membrană permeabilă. C. în trecerea solventului în soluţie, atunci când cele două lichide

sunt separate de o membrană impermeabilă. D. în trecerea spontană a solventului în soluţie, atunci când cele

două lichide sunt separate de o membrană semipermeabilă. E. în trecerea soluţie în solvent, atunci când cele două lichide sunt

separate de o membrană permeabilă. 448 Care din următoarele mărimi experimentale bazate pe proprietăţi coligative ale

soluţiilor se evidenţiază: A. efectul ebuliometric B. forţa gravitaţionă C. intensitatea luminoasă; D. efectul de ventil E. efectul detentei laminare

449 Măsurătorile crioscopice evidenţiază fenomenele la: A. echilibrul lichid –vapori B. echilibrul solid-vapori C. echilibrul solid-vapori

D. echilibrul lichid –gaz E. echilibrul solid-lichid,

450 Legile osmozei fost stabilite de van' t Hoff, pentru soluţii diluate sunt redate prin: A. ecuaţia cRTM = , unde c este concentraţia în mol/l a substanţei

dizolvate, iar R este constanta universală a gazelor,

B. ecuaţia VM

RTgc

2

2= , unde c este concentraţia în mol/l a substanţei

dizolvate, iar R este constanta universală a gazelor, C. ecuaţia cRT=π , unde c este concentraţia în mol/l a substanţei

dizolvate, iar R este constanta universală a gazelor, D. ecuaţia 2112 )/(/ nPnRTPRTxid ==π unde T este temperatura

substanţei dizolvate, iar R este constanta universală a gazelor, E. ecuaţia 2112 )/(/ nPnRTPRTx ==π unde T este temperatura

substanţei dizolvate, iar R este constanta universală a gazelor. 451 În cazul soluţiilor de electroliţi referitor la mărimile coligative care din

următoarele afirmaţii este adevărată? A. mărimile coligative la soluţii de electroliţi au valori mai mari decât

cele corespunzătoare soluţiilor de neelectroliţi de aceeaşi concetraţie.

B. Studiul proprietăţilor coligative ale soluţiilor de electroliţi a stat la baza teoriei cinetico-moleculare a lui Arrhenius,

C. La electroliţii slabi disocierea este completă: în acest caz din proprietăţile coligative nu se poate calcula gradul de disociere α, al electroliţilor.

D. La electroliţii slabi disocierea este completă: în acest caz din proprietăţile coligative se poate calcula gradul de disociere α, al electroliţilor.

E. Studiul proprietăţilor coligative ale soluţiilor de electroliţi a stat la baza teoriei Clausius Clapeyron generalizată

452 Referitor la teorema a II a lui Gibbs-Konovalov enunţată la echilibru izoterm care din următoarele afirmaţii este adevărată?

A. la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, temperatura de coexistenţă trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

B. la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, compoziţia de coexistenţă trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau

inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

C. la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, presiunea coexistentă trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

D. la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, temperatura de coexistenţă nu trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

E. la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, presiunea coexistentă nu trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

453 Referitor la teorema a I a lui Gibbs-Konovalov enunţată la echilibru izobar care din următoarele afirmaţii este adevărată?

A. la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, temperatura de coexistenţă nu trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

B. la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, temperatura de coexistenţă trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

C. la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, compoziţia de coexistenţă trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

D. la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, presiunea coexistentă trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

E. la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, presiunea coexistentă nu trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

454 Referitor la teorema Clausius-Clapeyron generalizată, care din următoarele afirmaţii este adevărată?

A. redă relaţii exponentiale între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură, în condiţii izoterme,

B. redă relaţii liniare între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură, în conditii izoentalpice

C. redă relaţii exponentiale între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură, la compoziţie constantă,

D. redă relaţii liniare între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură, în conditii izoterme

E. redă relaţii liniare între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură, la compoziţie constantă.

455 Referitor la teorema Clausius-Clapeyron generalizată, care din următoarele afirmaţii este adevărată?

A. redă relaţii exponentiale între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură, în condiţii izoterme,

B. redă relaţii liniare între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură, în conditii izoentalpice

C. cazul coexistenţei unei faze lichide cu o fază de vapori se poate schematiza la echilibru astfel: gl CCCC )()( 2121 +⇔+ avem relaţii liniare între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură,

)( 2211

2211

2VxVxT

HxHxTP

x Δ+Δ

Δ−Δ=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

ββ

ββ

α

D. redă relaţii exponentiale între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură, la compoziţie constantă,

E. redă relaţii liniare între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură, în conditii izoterme

Partea IV-a Termodinamica sistemelor omogene si eterogene

COMPLEMENT MULTIPLU

456 Referitor la teorema a II a lui Gibbs-Konovalov enunţată la echilibru izoterm care din următoarele afirmaţii este adevărată?

A. la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, temperatura de coexistenţă trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

B. dacă presiunea de coexistenţă la echilibru dintre două faze ale unui sistem binar trece, la temperatura constantă, printr-o valoare extremă, atunci cele două faze trebuie să aibă aceeaşi compoziţie.

C. la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, presiunea coexistentă trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

D. la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, temperatura de coexistenţă nu trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

E. dacă temperatura de coexistenţă la echilibru dintre două faze ale unui sistem binar trece, la presiune constantă, printr-o valoare extremă, atunci cele două faze trebuie să aibă aceeaşi compoziţie.

457 Referitor la teorema Clausius-Clapeyron generalizată, care din următoarele afirmaţii este adevărată?

A. redă relaţii exponentiale între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură, în condiţii izoterme,

B. redă relaţii liniare între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură, în conditii izoentalpice

C. redă relaţii liniare între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură, la compoziţie constantă de tipul

)( 2211

2211

2VxVxT

HxHxTP

x Δ+Δ

Δ−Δ=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

ββ

ββ

α

D. redă relaţii exponentiale între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură, la compoziţie constantă,

E. cazul coexistenţei unei faze lichide cu o fază de vapori se poate schematiza la echilibru astfel: gl CCCC )()( 2121 +⇔+ avem relaţii liniare între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură,

)( 2211

2211

2VxVxT

HxHxTP

x Δ+Δ

Δ−Δ=⎟

⎠⎞

⎜⎝⎛∂∂

ββ

ββ

α

458 Mase moleculare se pot obţine din măsurători bazate pe proprietăţi coligative ale soluţiilor. Care din următoarele expresii sunt adevărate?

A. Din măsurători de presiune vapori 11

*112

2 PgPMg

MΔ

=

B. Din măsurători de presiune osmotică VRTg

Mπ2

2 =

C. Din măsurători de efecte ebulioscopice eb

eb

gKg

Mϑ

1

100022 =

D. Din măsurători de efecte crioscopice cr

cr

gKg

Mϑ1

22

1000=

E. Din măsurători de presiune vapori VRTg

Mπ2

2 =

459 Măsurătorile ebulioscopice evidenţiază fenomenele la:

A. echilibrul lichid –vapori B. echilibrul solid-vapori C. echilibrul solid-vapori D. echilibrul lichid –gaz E. echilibrul solid-lichid,

460 Referitor la teorema a I a lui Gibbs-Konovalov enunţată la echilibru izobar care din următoarele afirmaţii este adevărată?

A. la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, temperatura de coexistenţă trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

B. dacă presiunea de coexistenţă la echilibru dintre două faze ale unui sistem binar trece, la temperatura constantă, printr-o valoare extremă, atunci cele două faze trebuie să aibă aceeaşi compoziţie.

C. la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, presiunea coexistentă trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

D. la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, temperatura de coexistenţă nu trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

E. dacă temperatura de coexistenţă la echilibru dintre două faze ale unui sistem binar trece, la presiune constantă, printr-o valoare extremă, atunci cele două faze trebuie să aibă aceeaşi compoziţie.

461 Referitor la măsurătorile prin mărimi bazate pe pe proprietăţi coligative ale soluţiilor care din următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. măsurătorile crioscopice sunt mai simple decât cele ebulioscopice, B. măsurătorile crioscopice evidenţiază fenomenele la echilibrul

solid-lichid, pe când măsurătorile ebulioscopice redau fenomenele

la echilibru lichid-vapori. C. constantele crioscopice au valori mai mici decât cele ebulioscopice

şi deci scăderea crioscopică ϑcr este în general mult mai mică decât creşterea ebulioscopică ϑeb.

D. măsurătorile crioscopice evidenţiază fenomenele la echilibrul lichid-vapori, pe când măsurătorile ebulioscopice redau fenomenele la echilibru solid-lichid.

E. constantele crioscopice au valori mai mari decât cele ebulioscopice şi deci scăderea crioscopică ϑcr este în general mult mai mare decât creşterea ebulioscopică ϑeb.

462 Care din următoarele mărimi experimentale bazate pe proprietăţi coligative ale soluţiilor se evidenţiază:

A. presiunea de vapori; B. forţa gravitaţionă C. presiunea osmotică; D. efectul ebuliometric; E. efectul criometric.

463 Referitor la relaţiile lui Harned care din următoarele afirmaţii sunt adevărate? A. într-o soluţie ternară de electroliţi coeficientul de activitate al unui

electrolit în amestec este egal cu coeficientul de activitate al aceluiaşi electrolit aflat într-un sistem binar, minus un supliment de interacţie.

B. Coeficienţii Harned depind de molalitatea totală a ternarului, m şi nu de molalităţile individuale, m2 şi m3

C. În amestecurile de electroliţi cu valenţe superioare celor 1-1 valente, legile Harned iau forma: lg( ) lgγ γ α2 23 2 2 3= − I şi 233233 lg)lg( Iαγγ −= , la tărie ionică (I) totală constantă,

D. coeficienţi s-a redat cu rigoare printr-un calcul termodinamic, rezultând:

( )α α3 2 3 22

2 303= + −

. mΦ Φ unde: Φ2 este coeficientul osmotic al apei din

soluţia cu electrolitul (2), Φ3 este coeficientul osmotic al apei din soluţia cu electrolitul (3).

E. într-o soluţie ternară de electroliţi coeficientul de activitate al unui electrolit în amestec este egal cu coeficientul de activitate al aceluiaşi electrolit aflat într-un sistem binar, plus un supliment de interacţie.

464 Referitor la soluţiile ternare de electroliţi, mărimile de abatereδ23 , α2 şi α3 sunt corelate cu funcţiile de exces la amestecarea soluţiilor binare de electroliţi după ecuaţiile:

A. energiile libere Gibbs de exces la amestecarea ternarelor din binarele

corespunzătoare ( )ΔmEG RTm= − +

2 3034

2

2 3.

α α

B. entalpiile de exces la amestecarea ternarelor din binarele

corespunzătoare ( )ΔmEH RT m

T= +

2 3034

2 2

2 3. ∂

∂α α

C. entalpiile de exces la amestecarea ternarelor din binarele

corespunzătoare ( )ΔmEG RTm= − +

2 3034

2

2 3.

α α

D. energiile libere Gibbs de exces la amestecarea ternarelor din binarele

corespunzătoare ( )ΔmEH RT m

T= +

2 3034

2 2

2 3. ∂

∂α α

E. entropiile de exces la amestecarea ternarelor din binarele

corespunzătoare ( )ΔmEG RTm= − +

2 3034

2

2 3.

α α

465 Referitor la soluţiile reale de electroliţi, care din din următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. Din punct de vedere termodinamic, soluţiile de electroliţi sunt privite ca amestecuri simetrice în raport cu componenţii săi: electrolitul (electroliţii) dizolvat (dizolvaţi) şi solventul.

B. Din punct de vedere termodinamic, soluţiile de electroliţi sunt privite ca amestecuri nesimetrice în raport cu componenţii săi: electrolitul (electroliţii) dizolvat (dizolvaţi) şi solventul.

C. Din punct de vedere termodinamic, soluţiile de electroliţi sunt privite ca amestecuri electroneutre în raport cu componenţii săi: electrolitul (electroliţii) dizolvat (dizolvaţi) şi solventul.

D. Din punct de vedere termodinamic, soluţiile de electroliţi sunt privite ca amestecuri simetrice în raport cu componenţii săi: electrolitul nedizolvat (dizolvaţi) şi solventul.

E. Din punct de vedere termodinamic, soluţiile de electroliţi sunt privite ca amestecuri simetrice multifazice în raport cu componenţii săi: electroliţii dizolvaţi şi nedizolvaţi) şi solventul.

466 Referitor la soluţiile reale de electroliţi, care din din următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. Mărimile termodinamice caracteristice soluţiilor ternare de electroliţi se pot obţine din datele unor măsurători foarte precise ebuliometrice

B. Mărimile termodinamice caracteristice soluţiilor ternare de electroliţi se pot obţine din datele unor măsurători foarte precise de volum

C. Mărimile termodinamice caracteristice soluţiilor ternare de electroliţi se pot obţine din datele unor măsurători foarte precise criometrice.

D. Mărimile termodinamice caracteristice soluţiilor ternare de electroliţi se pot obţine din datele unor măsurători foarte precise de spectroscopie in IR

E. Mărimile termodinamice caracteristice soluţiilor ternare de electroliţi se pot obţine din datele unor măsurători foarte precise de presiune

467

Referitor la funcţiile termodinamice de exces care din din următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. Dacă funcţia Y este o proprietate generală, funcţia de exces este definită de diferenţa dintre funcţia caracteristică sistemului real şi cea care caracterizează sistemul ideal: idE YYY −=

B. funcţia de exces este definită de diferenţa dintre funcţia caracteristică sistemul ideal şi cea care caracterizează sistemului real YYY idE −=

C. Funcţiile de exces ale ansamblului se obţin prin aplicarea ecuaţiei generale Gibbs,

D. Funcţiile de exces ale ansamblului se obţin prin aplicarea definiţiei funcţiei de exces şi însumarea pentru cei i componenţi.

E. Funcţiile de exces au un caracter extensiv şi se raportează, de obicei, la un mol de substanţă.

468 Referitor la coeficient osmotic care este alt corectiv al concentaţiei, care din următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. Definirea sa a fost generată de constatarea echivalenţei sale cu raportul dintre presiunea osmotică a unei soluţii imperfecte şi presiunea osmotică a soluţiei ideale

B. Coeficientul osmotic are o valabilitate generală, putând fi extins la studiul tuturor proprietăţilor soluţiilor.

C. În soluţii diluate x1→1, γ1→1, iar lnγ1→0. Dacă se împarte lnγ1 cu lnx1, care este foarte mic, se obţin valori relativ mici pentru coeficientul osmotic.

D. Coeficientul osmotic poate fi uşor evaluat din date practice.

E. Coeficientul osmotic este mai sensibil decât coeficientul de activitate la abaterile soluţiei reale de la idealitate.

469 Referitor la valoarea coeficientului de activitate, care din următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. coeficientul de activitate al componentului este mai mare decât unitatea pentru solventul care manifestă abateri pozitive de la legea lui Raoult

B. coeficientul de activitate al componentului este mai mare decât unitatea pentru solventul care prezintă abateri negative de la legea lui Raoult.

C. coeficientul de activitate al componentului este mai mic decât unitatea mai mic decât unitatea pentru solventul care prezintă abateri negative de la legea lui Raoult.

D. coeficientul de activitate al solventului intr-o solutie este intotdeauna mai mica decât unitatea la orice concentraţie finită

E. coeficientul de activitate al componentului este mai mic decât unitatea mai mic decât unitatea pentru solventul care prezintă abateri pozitive de la legea lui Raoult.

470 Solutiile reale de neelectroliti pot fi exprimete prin una din următoarele categorii de funcţii:

A. activitate sau fugacitate termodinamică B. coeficienti de activitate sau coeficienţi fugacitate termodinamică C. coeficienţi osmotici D. fcunctii termodinamice de exces E. constante de distribuţie

471 Din categoria soluţiilor cu comportare partial ideală fac parte: A. Solutii regulare B. Solutii atermice C. Solutii de electroliti reali D. Solutii de neelectroliti ideali E. Solutii dependente de temperatura

472 Referitor la stări standard de referinţă, care afirmaţii sunt adevărate? A. starea standard a unui component dintr-un sistem real se defineşte

drept starea sistemului pentru care activitatea componentului este egală cu unitatea

B. Pentru substanţele pure, deci pentru sistemele monocomponente, starea standard este lichidul pur la P = 1 atm şi la orice temperatură. Corespunzător acestei convenţii, activitatea oricărui lichid pur la 1

atm este egală cu unitatea la orice temperatură; C. starea standard a unui component dintr-un sistem real se defineşte

drept starea sistemului pentru care activitatea componentului este diferită de unitate

D. Pentru substanţele pure, deci pentru sistemele monocomponente, starea standard este solidul pur la P = 1 atm şi la orice temperatură. Corespunzător acestei convenţii, activitatea oricărui solid pur la 1 atm este egală cu unitatea la orice temperatură;

E. starea standard pentru solventul din soluţie este este starea solventuluipentru care coeficientul de activitate al componentului este egal cu unitatea.

473 Referitor la proprietăţile caracteristice ale unei solutii diluate ideale care afirmaţie este adevărată?

A. se formează fără variaţie de volum, (expansiune sau comprimare) B. se caracterizează prin termoneutralitate C. la echilibru de fază lichid-vapori sau solid vapori respectă anumite

regularităţi – lege lui Raoult D. la echilibru de fază lichid-vapori sau solid vapori respectă anumite

regularităţi – legea lui Huggins E. la echilibru de fază lichid-vapori sau solid vapori respectă anumite

regularităţi – legea lui Flory 474 Referitor la expresia potenţialului chimic, care afirmaţii sunt adevărate?

A. pentru soluţii reale este iiii RTxRTPT γμμ lnln),(* ++=

B. pentru soluţii reale este iii xRTPT ln),(* += μμ

C. pentru soluţii ideale este iiii RTaRTPT γμμ lnln),(* ++=

D. pentru soluţii ideale este iii xRTPT ln),(* += μμ

E. pentru soluţii reale este iii aRTPT ln),(* += μμ 475 Referitor la activitatea termodinamică a unui component ai care afirmaţii sunt

adevărate? A. se defineşte ca raportul dintre coeficientul de activitate şi concentraţie,

exprimată ca fracţie molară: iii xa γ/= B. se defineşte ca produsul dintre coeficientul de activitate şi concentraţie,

exprimată ca fracţie molară: iii xa γ= C. ai este o funcţie de T şi P şi de compoziţie (x1, x2….xi). D. se poate defini şi ca o limită, atât pentru solvent cât şi pentru substanţa

dizolvată 1lim1

101

=→ x

ax

şi 1lim2

202

=→ x

ax

E. activitatea unui component nu poate avea orice valoare numerică 476 Referitor la fugacitatea termodinamică care afirmaţii sunt adevărate?

A. fugacitatea se defineşte ca raportul dintre coeficientul de fugacitate şi concentraţie, exprimată ca fracţie molară: iii xa γ/=

B. fugacitatea f este o funcţie de T şi P totală şi de presiunile partiale ale gazelor din amestec (p1, p2….pi).

C. fugacitatea se defineşte ca produsul dintre coeficientul de fugacitate şi presiunile parţiale ale gazelor din amestec: fiii pf γ=

D. se poate defini şi ca o limită, atât pentru solvent cât şi pentru substanţa

dizolvată 1lim1

101

=→ p

fp

şi 1lim2

202

=→ p

fp

E. fugacitatea unui component poate avea orice valoare numerică atât pozitivă cât şi negativă

477 Referitor la ecuaţiile termodinamice ale unui component al soluţiilor reale , care afirmaţii sunt adevărate?

A. Pentru soluţii reale, expresia potenţialului chimic este: ioii aRTPT ln),( += μμ

B. Pentru soluţii reale volumul molar parţial este: T

io

iiP

RTVV ⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂

∂+=

−− γln

C. Pentru soluţii reale, expresia potenţialului chimic: este:

ioii xRTPT ln),( −= μμ

D. Pentru soluţii reale volumul molar parţial este: T

io

iiPx

RTVV ⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂

∂−=

−− ln

E. Pentru soluţii reale entalpia molară parţială este ixP

io

iiT

RTHH ,2 )

ln(

∂∂

+=−− γ

478 Referitor la soluţiile atermice care afirmaţii sunt adevărate? A. s-ar putea apropia de soluţiile regulare, datorită caracterului lor

parţial ideal, B. se deosebesc fundamental de soluţiile regulare datorită naturii lor

complet diferite. C. componenţii soluţiei atermice sunt reprezentate de polimeri cu

greutăţi moleculare mult mai mari decât ale solventului D. componenţii soluţiei atermice sunt reprezentate de sisteme formate

din molecule cu dimensiuni apropiate, E. entropia molară de exces este pozitivă în toate cazurile în care

dizolvantul are un grad mare de polimerizare.

479 La soluţiile regulare, caracterul de comportare parţial ideală este susţinut de următoarele afirmaţii adevărate:

A. satisfac toate condiţiile unui amestec ideal, B. entalpiei de amestecare, respectiv a entalpiei de exces, care sunt

zero C. entropia de exces este zero 0=ES D. Volumul de excess este diferit de zero 0=EV E. Energia liberă Gibbs de exces este duferită de zero 0≠= EE HG

480 Referitor la soluţiilediluate ideale, funcţiile de amestecare şi de exces se obţin din ecuaţiile:

A. pentru funcţiile de amestecare si de exces ioii xRT ln)( * +− μμ

B. pentru funcţiile de amestecare ∑ ∑−=−

i iiiii

M YxYxY

C. pentru functiile de exces ∑ ∑−=−

i i

idiiii

E YxYxY

D. pentru funcţiile de amestecare ∑ ∑−=−

i i

idiiii

E YxYxY

E. pentru funcţiile de exces ∑ ∑−=−

i iiiii

M YxYxY

481 Referitor la soluţiile atermice satisfac toate condiţiile unui amestec ideal, cu excepţia:

A. entalpiei de exces care este diferită de zero B. entropiei de exces care este diferită de zero C. energiei libere Gibbs de exces care este diferită de zero D. volumului de exces care este diferit de zero E. energiei libere Helmholtz de exces care este diferită de zero

482 Referitor la soluţiilediluate ideale, care afirmaţii sunt adevărate? A. pentru o soluţie diluată ideală solventul respectă condiţiile specifice unei

soluţii perfecte: ),(),(),( 1*11 PTGPTPTo =≠ μμ

B. pentru o soluţie diluată ideală solventul respectă condiţiile specifice unei soluţii perfecte: ),(),(),( 1

*11 PTGPTPTo ≠= μμ

C. pentru o soluţie diluată ideală solventul respectă condiţiile specifice unei soluţii perfecte: ),(),(),( 1

*11 PTGPTPTo == μμ

D. pentru un component oarecare i≠1 potenţialul standard este diferit de potenţialul Gibbs molar. ),(),(),( * PTGPTPT ii

oi ≠≠ μμ

E. celelalte funcţii ale componentului i din amestec se obţin din variaţia potenţialului chimic cu parametrii de stare.

483 Ecuaţiile soluţiilor ideale pot fi aplicate direct la unele clase de soluţii cum ar fi : A. Amestecurile de gaze la presiuni moderate B. Amestecurile de substanţe cu proprietăţi foarte apropiate, cum ar fi izomerii

optic activi C. Solutii foarte diluate D. Amestecuri de gaze la presiuni inalte E. Amestecurile de substanţe cu proprietăţi diferite

484 Din categoria soluţiilor ideale fac parte: A. Soluţiile ideale propriu-zise B. Soluţiile perfecte C. Soluţiile diluate ideale D. Solutiile atermice E. Solutiile reale

485

Referitor la soluţiile cu comportate partial ideală, care afirmaţii sunt adevărate? A. într-o soluţie perfectă toate funcţiile termodinamice de amestecare sunt

egale cu 0 cu excepţia celor care conţin entropia. B. într-o soluţie perfectă amestecarea nu este însoţită nici de expansiune şi nici

de contracţia soluţiei. C. într-o soluţie perfectă energia internă de amestecare este diferită de 0 D. într-o soluţie perfectă constanta de echilibru Kx şi variaţiile sale cu

parametrii de stare sunt identic formulate cu expresiile specifice unui echilibru chimic în gaze perfecte.

E. într-o soluţie perfectă constanta de echilibru Kx şi variaţiile sale cu parametrii de stare sunt diferit formulate faţă de expresiile specifice unui echilibru chimic în gaze perfecte.

486 Referitor la soluţiile cu comportate partial ideală, care afirmaţie sunt adevărate? A. Pot fi soluţii perfecte B. Pot fi soluţii atermice C. Pot fi solutii regulare D. Pot fi solutii de electroliţi E. Pot fi soluţii de neelectroliti

487 Din punct de vedere termodinamic referitor le soluţii care afirmaţii sunt adevărate? A. Un sistem omogen

B. Un sistem policomponent, C. la care amestecarea se face la scară moleculară D. Un sistem neomogen E. Un sistem la care amestecarea se face la scară atomică

488 Referitor la soluţiile perfecte, care afirmaţie sunt adevărate? A. Sunt formate din componeţi cu structură chimică diferită B. Sunt formate din componeţi cu structură chimică apropiată, moleculele lor

având practic aceleaşi dimensiuni C. Formarea solutiei se face din componenţi puri la T şi P const. Cu

modificarea energiilor de interacţiune dintre molecule D. Formarea solutiei se face din componenţi puri la T şi P const. fără

modificarea energiilor de interacţiune dintre molecule E. Formarea solutiei se face din componenţi puri în con diţii izobare şi ,

izoterme iar entalia şi volumul soluţiei se compun aditiv din marimile componenţilor puri

489 Referitor la solutii care afirmaţii sunt adevărate? A. este o fază omogenă B. este o fază condensată C. formată din doi sau mai mulţi componenţi miscibili D. între componenti se exclud reacţiile chimice E. între componenti nu se exclud reacţiile chimice

490 Sistemele eterogene sunt caracterizate prin următoarele elemente: faza, constituentul şi varianţa. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. Faza este o porţiune dintr-un sistem care prezintă aceleaşi proprietăţi în toată întinderea sa. Fazele sunt separate prin suprafeţe de separaţie la nivelul cărora se produce saltul proprietăţilor fizico-chimice.

B. După numărul fazelor, sistemele eterogene se clasifică în sisteme bifazice, trifazice şi în general polifazice.

C. Constituentul reprezinta numărul minim suficient şi necesar de specii chimice independente, a căror masă, în fiecare fază în parte, determină compoziţia sistemului. Componenţii se notează cu simbolul C.

D. Varianţa unui sistem eterogen sau numărul gradelor de libertate (F) reprezintă numărul variabilelor de stare dependente asupra cărora se poate acţiona arbitrar, fără modificarea stării sistemului. Ele sunt determinate prin ecuaţii de stare ale sistemului.

E. Varianţa se poate defini şi ca diferenţa dintre numărul variabilelor independente ale sistemului şi numărul ecuaţiilor de stare caracteristice sistemului. Astfel, sistemele pot fi monovariante, bivariante etc.

491 Referitor la solutii care afirmaţie este adevărată? A. este o fază neomogenă B. este o fază condensată C. formată din doi sau mai mulţi componenţi miscibili D. între componenti se exclud reacţiile chimice E. între componenti nu se exclud reacţiile chimice

492 Referitor le legea de distributie Nernst care din următoarele afirmaţii sunt corecte ? A. Legea de distribuţie Nernst nu are aplicabilitate în explicarea

fenomenului de distribuţie sau repartiţie a unui corp. B. Ea se referă la dizolvarea uniformă a unui corp între componenţii

unui sistem bifazic constituit din două lichide C. raportul concentraţiilor unui component repartizat între două faze este

constant la o temperatură şi presiune dată. D. Raportul activităţilor corpului C în fazele coexistente α şi β este

constant la echilibru şi este definit prin constanta K, numită constanta de distribuţie Nernst.

E. În soluţii perfecte şi diluate ideale, constanta de distribuţie se exprimă în funcţie de fracţiile molare ale componentului C în solvenţii

daţi:α

β

C

CidPT

x

xK =),(

493 În cazul sistemelor binare compuse din două faze sunt stabilite anumite regularităţi care permit interpretarea unor diagrame de fază, exprimând variaţia parametrilor de stare intensivi cu compoziţia sistemului sau dependenţa dintre parametrii de stare. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. Ecuatiile care stau la baza ecuatiilor Gibbs Konovalov in sistem binar sunt:

0)()( 22

2

2

2222

2

211 =

∂

∂+

∂

∂−Δ−

Δ ββ

ββα

α

αα dx

x

Gxdx

x

GxdPVdT

TH ,

0)()( 22

2

2

1222

2

122 =

∂

∂−

∂

∂+Δ−

Δ ββ

ββα

α

αα dx

x

Gxdx

x

GxdPVdT

TH

B. teorema I a lui Gibbs-Konovalov se enunţă astfel: la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, temperatura de coexistenţă trece printr-o valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

C. teorema II a lui Gibbs-Konovalov se enunţă astfel: la echilibrul dintre două faze ale unui sistem binar, presiunea coexistentă trece printr-o

valoare extremă (maxim sau minim) sau inflexiune cu tangenta orizontală, atunci când compoziţia celor două faze este aceeaşi.

D. dacă presiunea de coexistenţă la echilibru dintre două faze ale unui sistem binar trece, la temperatura constantă, printr-o valoare extremă, atunci cele două faze trebuie să aibă aceeaşi compoziţie reprezinta reciproca.

E. Ţinând cont că xα1xβ2+xα2 xβ1 = xβ2+xα2 , prelucrarea ecuaţiilor se face ca şi în cazul izobar, respectiv izoterm, conducând la expresiile ce dau relaţii parabolice între creşterile de presiune şi variaţiile de temperatură, la compoziţie constantă care reprezinta ecuaţiile Clausius-Clapeyron generalizată

494 Transformările de fază sunt reprezentate de modificările suferite de un sistem eterogen la echilibru prin trecerea componenţilor săi dintr-o stare de agregare în alta, dintr-o formă cristalină în alta, din corpuri feromagnetice în paramagnetice, din conductori normali în supraconductori, etc. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. Ordinul transformării de fază este dat după următoarea regulă: o transformare de fază este de ordinul n dacă derivatele energiei libere Gibbs de acelaşi ordin prezintă discontinuităţi la o temperatură dată, iar toate derivatele care le preced sunt continue.

B. schimbările de stare de agregare, trecerile de la o formă cristalină la alta, sunt transformări de ordinul I,

C. trecerea unui conductor dintr-o stare normală într-o stare supraconductoare, a corpurilor feromagnetice în paramagnetice, etc., sunt transformări de ordinul III.

D. Transformările de fază de ordinul II se caracterizează prin saltul proprietăţilor fizice la punctul de tranziţie şi cuprind mărimi echivalente a derivatelor de ordinul II ale energiei libere, de exemplu coeficienţii de expansiune termică, de compresibilitate izotermă şi capacitate calorică la presiune constantă.

E. În transformările de ordinul I sistemele se caracterizează totdeauna prin prezenţa a două faze în echilibru

495 Echilibrul în sistem monocoponent, precum şi condiţia de echilibru descrisă prin egalitatea potenţialelor chimice, se pot reprezenta prin ecuaţii de tipul: γβα CCC ⇔⇔ Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. Orice substanţă pură se poate regăsi în una din cele trei faze distincte: o fază solidă, (cristalină, sau mai multe faze polimorfe), o fază lichidă sau o fază gazoasă.

B. Echilibrul de faze se studiază în reprezentări bidimensionale μ-T-P. C. Sistemul are trei faze în echilibru, F = C-P+2 = 1-3+2 = 0 , deci

sistemul monocomponent este invariant; D. Sistemul are numai două faze în echilibru, F =C-P+2 =1-2+2 = 1, deci

sistemul monocomponent este monovatiant; E. Sistemul are numai o singură fază, F = C-P+2 = 1-1+2= 2, sistemul

monocomponent este bivariant.

496 Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ? A. Ecuaţia lui Antoine este cea mai utilizată expresie pentru calculul

presiunilor de vapori ale sistemelor unicomponente, sub

forma:)(

lnTBAP

ς−= unde A şi B sunt constante pentru caracteristice

diferitelor corpuri. B. În cazul tratării echilibrelor de fază în sisteme unicomponente nu s-au

semnalat regularităţi C. Ecuaţia lui Antoine a fost dedusă din ecuaţia Clausius-Clapeyron şi dă

rezultate reproductibile cu datele experimentale pentru combinaţii organice şi nepolare.

D. Regula lui Ramsay şi Young prevede că raportul punctelor de fierbere a două lichide, asemănătoare chimic, are aceeaşi valoare la orice presiune.

E. Regula lui Trouton prevede că entropia de vaporizare a lichidelor neasociate are aceeaşi valoare, de circa 20 u.e./mol., la punctul lor normal de fierbere.

497 Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ? A. Transformarea reversibilă a unei forme cristaline în alta, la

temperatura de transformare, constituie fenomenul de enantiotropie. B. Transformarea ireversibilă a unei forme cristaline în altă formă

cristalină, la temperatura de transformare, constituie fenomenul de monotropie.

C. Fenomenul de monotropie este foarte usor de urmărit. Un exemplu îl

constituie diamantul şi grafitul, forma stabilă fiind grafitul. D. Stările mezomorfe reprezintă stări intermediare între starea solidă

cristalizată şi starea lichidă. Mezomorfismul a fost pus în evidenţă prin existenţa unei anizotropii, la unele corpuri lichide, într-un interval relativ extins de temperaturi.

E. Astfel, pentru unele corpuri organice s-a pus în evidenţă următoarea suită de stări: starea cristalină, starea smectică (lamelate, de obicei vâscoase), starea nematică sau filamentoasă (cristale lichide, de obicei fluide) şi starea lichidă. Domeniile de stabilitate care corespund acestor stări sunt delimitate de temperaturi de transformare.

498 Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ? A. Legea lui Raoult se aplica la echilirul între o fază lichidă bicomponentă

şi o fază de vapori a solventului: gl CCC 121 )( ⇔+

Componentul C2 al soluţiei perfecte considerate este nevolatil, deci în faza de gaz se regăseşte numai componentul C1.

B. legea lui Raoult se enunta astfel: intr-o soluţie perfectă scăderea relativă a presiunii de vapori a soventului este egală cu fracţia molară a

substanţei dizolvate: 21

11 xP

PPo

o=

−

C. Legea lui Henry se aplica la echilibrul de fază izoterm în care dizolvatul este mult mai volatil decât solventul (un gaz dizolvat într-un lichid): gl CCC 221 )( ⇔+

D. Presiunea parţială a unui gaz în echilibru cu soluţia formată prin dizolvarea sa într-un lichid, este proporţională cu concentraţia gazului dizolvat defineste legea lui Henry: l

H xKP 2= E. Între legea lui Raoult şi legea lui Henry nu există o corespondenţă

directă: în soluţii diluate, dacă dizolvantul se supune legii lui Henry, în mod necesar solventul respectă legea lui Raoult.

499 Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ? A. Efectul ebulioscopic izobar redă creşterea punctului de fierbere al

soluţiei faţă de solventul pur oeb TT 1−=ϑ (efectul ebulioscopic); dϑeb =

dT B. Ecuaţia Duhem-Margules ecuaţie stabileşte legătura dintre presiunile

parţiale de vapori a componenţilor cu comportare ideală în fază

gazoasă. 0lnln

2

22

2

11 =⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂

∂+⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛∂∂

TT xP

xx

Px

C. În practică se întâlnesc amestecuri de lichide miscibile ale căror curbe de fierbere şi de condensare prezintă maxime şi minime. Punctul extrem se numeşte punct azeotrop şi este caracterizat prin: (xg

2)m ≠(xl

2)m ‚ iar amestecul lichid nu se comportă ca un corp pur, distilând la o temperatură‚ respectiv la o presiune constantă.

D. Din analizarea unei game largi de amestecuri cu azeotropi se constată că azeotropii pozitivi, definţi în condiţii izobare, prezintă un minim al temperaturii de fierbere,

E. Din analizarea unei game largi de amestecuri cu azeotropi se constată că azeotropii negativi se caracterizează printr-un punct de fierbere maxim.

500 La echilibru lichid-vapori în sisteme cu componenţi nemiscibili în fază lichidă se poate stabili între cele două faze ale unui sistem bicomponent existenţa unei lacune complete de miscibilitate în faza lichidă, pe întreg domeniul de compoziţii. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

A. studiul unor astfel de echilibre se foloseşte des la antrenarea cu vapori de apă, bazându-se pe scăderea punctelor de fierbere ale lichidelor nemiscibile faţă de cele ale componenţilor puri.

B. Echilibrele de acest fel se pot studia atât în condiţii izoterme, cât şi în condiţii izobare.

C. La temperaturi ridicate cei doi componenţi coexistă în faza de gaz. D. studiul unor astfel de echilibre se foloseşte des la distilare, bazându-

se pe cresteres punctelor de fierbere ale lichidelor nemiscibile faţă de cele ale componenţilor puri.

E. Echilibrele de acest fel se pot studia atât în condiţii izoterme, cât şi în condiţii izocore.

Bibliografie minimală de studiu pentru studenţi: 1.R. Sîrbu, Chimie fizică, Ed. Ovidius University Press, C-ta, 2001, ISBN 973-614-

008-3 2.R. Sirbu, Termodinamica sistemelor omogene şi eterogene, Ed. Exponto, C-ta,

2001, ISBN 973-8227-80-1 3.R. Sirbu, T Negreanu-Pirjol, Metode fizico-chimice de analiză a substanţelor

farmaceutice, Ed Matrix Rom Bucureşti, 2004, ISBN 973-685-721-2

RASPUNSURI LA TESTE DE CHIMIE FIZICA

PARTEA I A PROPRIETĂŢI FIZICO-CHIMICE ALE SUBSTANŢELOR-

METODE FIZICE DE ANALIZĂ

COMPLEMENT SIMPLU COMPLEMENT MULTIPLU

66 ABCE 67 BCDE 68 ABCE 69 CDE 70 ACDE 71 ACDE 72 ABC 73 BCDE 74 ACDE 76 ABCD 77 ABDE 78 ABCD 79 ABCD 80 AE 81 AB 82 A,E 83 B,D 84 B,D,E 85 C,D 86 A D 87 DE 88 ACE 89 DE 90 ACE 91 B C 92 AC 93 BE 94 ADE 95 AB 96 BC 97 B,C 98 BD 99 CE 100 BD

31 BCD 32 ABCD 33 A,C 34 A, B, C, D 35 B,C, D,E 36 A,B,C,E 37 C,D,E 38 A,B,E 39 C,D,E 40 A,C,D,E 41 A,B,CD 42 B,C,D,E 43 ABDE 44 ABCE 45 ABCE 46 ABC 47 BCDE 48 ACDE 49 BCDE 50 AB CD 51 ACDE 52 ABCE 53 ACDE 54 ABCD 55 ABCE 56 ABDE 57 ABCD 58 ABCD 59 ABE 60 BCDE 61 ABCE 62 ABCE 63 ACDE 64 BCDE 65 ABCD

1 B 2 C 3 D 4 E 5 B 6 D 7 B 8 E 9 A 10 C 11 D 12 A 13 B 14 C 15 D 16 B 17 C 18 A 19 D 20 A 21 D 22 C 23 A 24 A 25 B 26 C 27 B 28 C 29 B 30 D

Partea a II

TERMODINAMICA FENOMENOLOGICA COMPLEMENT SIMPLU

101 B 102 C 103 D 104 D 105 C 106 A 107 E 108 A 109 B 110 A 111 E 112 B 113 E 114 B 115 C 116 D 117 E 118 C 119 B 120 D 121 B 122 A 123 A 124 B 125 C 126 D 127 A 128 B 129 A 130 E 131 B 132 B 133 D 134 E 135 D 136 A 137 C 138 D 139 B 140 A 141 B 142 C 143 D

144 B 145 E 146 C 147 D 148 B 149 C 150 D 151 C 152 A 153 D 154 B 155 A 156 C 157 D 158 C 159 D 160 E 161 B 162 D 163 C 164 C 165 C 166 C 167 B 168 C 169 A 170 D 171 A 172 A 173 D 174 A 175 E 176 A 177 E 178 D 179 B 180 E 181 E 182 C 183 B 184 D 185 D 186 A

187 C 188 C 189 A 190 E 191 D 192 B 193 A 194 A 195 E 196 A 197 D 198 B 199 C 200 D 201 D 202 A 203 C 204 A 205 B 206 B 207 B 208 D 209 A 210 E 211 A 212 B 213 D 214 B 215 D 216 D 217 B 218 A 219 B 220 A 221 B 222 C 223 A 224 B 225 C 226 D 227 A 228 C 229 A

230 C 231 B 232 C 233 D 234 C 235 B 236 A 237 C 238 A 239 A 240 C 241 B 242 C 243 C 244 A 245 B 246 C 247 D 248 C 249 D 250 E 251 B 252 C 253 A 254 D 255 A 256 B 257 B 258 C 259 C 260 A 261 B 262 C 263 D 264 C 264 B 265 A 266 C 267 E 268 B 269 C 270 D

Partea a II

TERMODINAMICA FENOMENOLOGICA

COMPLEMENT MULTIPLU

311 A, C,D 312 B, ,E 313 C, ,E 314 B, ,E 315 B, ,E 316 A,B 317 B,C 318 C,D 319 A,C 320 C,D,E 321 ABCD 322 A,C,D 323 B,C 324 A,E 325 A,B,C,D 326 :B,C, 327 A,D 328 B,D 329 D 330 A,B, 331 C,E, 332 A.D.E 333 B,C 334 A, C, E 335 A, C, E 336 A, B,C,E 337 A,C,E 338 B, D, 339 D,E 340 A,C, 341 BD 342 D,E 343 BD 344 AC 345 D,E 346 A,B,C 347 D,E 348 A,C 349 ABC 350 AC

271 C D 272 ABC 273 BE 274 ABC 275 C,E 276 BC 277 AD 278 B,C 279 D E 280 CD 281 CDE 282 BE 283 B,E 284 A,E 285 ABD 286 CD 287 AB 288 BC 289 AC 290 BD 291 BE 292 CE 293 A,D,E, 294 B,C 295 A,C,E 296 A,D 297 A,D,E 298 A,B,C, 299 A,,C, 300 A ,B,C, 301 A,C,D 302 A, B,C,D 303 C,D,E 304 A,C,E 305 D, E 306 A, B, D 307 A, B, D 308 A,E 309 B, E 310 A, D

351 AC 352 ABC 353 AC 354 BD 355 AC 356 DE 357 ABC 358 A,B,C,D 359 ABCD 360 ABCD 361 ABCE 362 ACDE 363 ABDE 364 ABDE 365 ABCE 366 ABDE 367 ABCD 368 ABCD 369 ABCE 370 ABCD 371 ACDE 372 ABC 373 ABD 374 ABDE 375 B, D

376 B C D 377 ABC 378 ABD 379 C D E 380 AB 381 BCE 382 ABC 383 CD 384 ABCD 385 ACD 386 ABCD 387 A B 388 B D 389 B D 390 B C 391 C E 392 B D 393 C D 394 B D 395 BC 396 ACE 397 BCE 398 CDE 399 B C E 400 ABCE

Partea a III

TERMODINAMICA SISTEMELOR OMOGENE SI ETEROGENE

COMPLEMENT SIMPLU

401 B 402 A 403 C 404 E 405 B 406 C 407 D 408 B 409 E 410 B 411 B 412 D 413 E 414 A 415 B 416 C 417 D 418 A 419 C 420 B 421 C 422 B 423 B 424 E 425 B 426 B 427 B 428 B

429 E 430 B 431 C 432 B 433 A 434 B 435 C 436 B 437 B 438 C 439 E 440 B 441 C 442 A 443 C 444 C 445 B 446 C 447 D 448 A 449 E 450 C 451 A 452 C 453 B 454 E 455 C

Partea a III

TERMODINAMICA SISTEMELOR OMOGENE SI ETEROGENE

COMPLEMENT MULTIPLU

456 BC

457 C E 458 ABCD 459 AD 460 A E 461 ABE 462 ACDE 463 BCDE

464 A B 465 B C 466 AC 467 A CDE 468 ABDE 469 ACD 470 ABCD 471 A B 472 ABD 473 A BC 474 ADE 475 BCD 476 B C D

477 A B E 478 ABCE 479 C DE 480 BC 481 BCE 482 CD E 483 ABC 484 ABC 485 A B D 486 BC 487 ABC 488 B D E 489 ABCD 490 ABCE 491 BCD 492 CDE 493 ABCD 494 ABDE 495 ACDE 496 ACDE 497 ABDE 498 ABCD 499 ABDE 500 ABC