9

26 septembrie – 3 octombrie

Despre viaţa lui Ieremia dispunem de mai multe informaţii decât despre viaţa oricărui alt profet. Datele biografice din cartea sa ne aju-tă să-i înţelegem mai bine lucrarea. Impactul său asupra istoriei a fost atât de mare, încât şi în timpul lui Isus Ieremia era un profet apreciat.

În acelaşi timp, dacă judecăm omeneşte, lucrarea lui pare că a avut prea puţin succes. După mai multe decenii de avertizări şi rugăminţi stăruitoare, poporul a refuzat, în proporţie covârşitoare, să asculte în-ştiinţările din partea Domnului.

Totuşi în ciuda opoziţiei, Ieremia nu era un om care putea fi cum-părat sau vândut; el a rămas „o cetate întărită, un stâlp de fier şi un zid de aramă” (Ieremia 1:18), prin puterea Domnului.

Ieremia nu a avut o viaţă prea fericită. Chemarea divină i-a adus suferinţă, respingere, chiar întemniţare. Mai mult, numeroase proble-me au fost provocate tocmai de aceia pe care căuta să-i ajute, pe care dorea să-i îndrepte în direcţia cea bună. În acest punct, suferinţele lui le-au prefigurat pe cele pe care urma să le îndure Domnul Isus Însuşi.

CHEMAREA LUI IEREMIA LA SULJBA DE PROFET

Astăzi se încheie Săptămâna sănătăţii. Sabatul viitor este Sabatul Bibliei.

SABAT DUPĂ-AMIAZĂ

1 1

S T U D I U L

Pentru studiul din această săptămână, citeşte: 1 Împăraţi 2:26; Isaia 1:19; 6:5; Ieremia 1:1-5; 6-19; 7:5-7; Matei 28:20.

Completează și memorează: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te ____________________________

_____________________________________________________________________________________ .” (Ieremia 1:5)

CREŞTIN SAU LUMESC

Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu… Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care

pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut.(Evrei 12:15,16)

Duminică, 27 septembrie

A fost odată un om care se numea Isaac. La vârsta de șaizeci de ani, lui Isaac i s-au născut doi băieţi gemeni, Esau și Iacov. Esau a de-venit un vânător iscusit, un bărbat vânjos. Iacov, în schimb, avea

preocupări mai pașnice. Într-o zi, Esau a venit acasă obosit și teribil de înfometat. Când l-a văzut pe fratele său amestecând într-o ciorbă făcută probabil din linte, orez, ceapă și carne, i-a spus: „Iacov, dă-mi și mie din ciorba ta. Sunt lihnit!”

Iacov și-a dat seama că putea profita de pe urma slăbiciunii lui și i-a spus: „Vinde-mi dreptul tău de întâi născut!” Cerea mult. Primul născut avea dreptul la succesiune, deţinea principala autoritate în familie și în comunitate, moștenea toate poziţiile deţinute de tatăl său, ca să nu mai spunem că primea cea mai mare parte din averea familiei.

Esau și-a spus în sinea lui că nevoia de hrană era mai importantă în clipa aceea decât moștenirea și a acceptat târgul. Biblia îl numește „lu-mesc”, ceea ce înseamnă că era interesat doar de lucrurile trecătoare din lumea aceasta. Raportul vieţii sale ne arată că era un om neînţelept și ne-chibzuit – s-a căsătorit cu femei canaanite, a trăit de azi pe mâine, urmașii lui au devenit un trib de nomazi. În schimb, urmașii lui Iacov au format poporul făgăduinţei.

Oamenii care nu au ridicat în inimile lor un altar Domnului nu au în viaţă decât pleavă. Fericirea înseamnă libertatea de a-i iubi pe oameni, eli-berarea din robia păcatului, libertatea de a avea cea mai bună viaţă posibil, de a-ţi împlini potenţialul prin puterea lui Dumnezeu.

10

11

1Potrivit chemării lor, profeţii erau apărătorii Legii lui Dumnezeu. Ei aveau ca temelie legământul şi Cele Zece Porunci (Ieremia 11:2-6). Mica 3:8 ne prezintă un rezumat al misiunii profetului: „Să fac cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui şi lui Israel, păcatul lui.” Iar noţiu-nea de păcat capătă sens doar în relaţie cu Legea (vezi Romani 7:7).

Judecata lui Dumnezeu nu era inevitabilă, ci urma să se abată asu-pra poporului dacă nu renunţa la căile lui rele. Dar schimbarea nu este uşoară, mai ales când poporul şi-a făcut un obicei din a face răul. Cine nu a remarcat că oamenii se obişnuiesc destul de repede cu un lucru rău, pe care altădată îl priveau cu oroare? Mesajul profeţilor pentru popor era un apel la conştientizarea răutăţii faptelor comise şi a consecinţelor refuzului de a le abandona. Iar mesajul acesta venea de la Domnul, nu de la ei.

Profeţii nu precizează întotdeauna în ce mod le-a fost revelat Cu-vântul lui Dumnezeu sau cum l-au auzit. Uneori Dumnezeu le vor-bea direct, alteori Duhul Sfânt îi mişca prin vise, viziuni ori printr-un „susur blând şi subţire” (1 Împăraţi 19:12). Odată ce primeau mesa-jul despre voinţa divină, ei aveau misiunea de a-l transmite oamenilor obişnuiţi sau, dacă era nevoie, regilor, împăraţilor şi generalilor.

Lucrarea aceasta presupunea o mare responsabilitate: dacă ros-teau adevărul, puteau fi ucişi de aceşti oameni puternici, dar, dacă nu spuneau adevărul, riscau să cadă sub pedeapsa divină. Este greu să fii profet, dar Biblia ne arată că aceia care au acceptat această misiune au luat-o în serios. Şi putem fi recunoscători că au luat-o în serios, pen-tru că mesajul lor a fost păstrat în Scriptură până astăzi. În acest sens, ei ne vorbesc şi nouă! Întrebarea rămâne aceeaşi, la fel ca în vremea lui Ieremia: Vom asculta noi?

Ce ne spun nouă astăzi, după atâta timp, scrierile profeților?

Profeții

1. Care au fost mesajele transmise de profeţi poporului? Ce relevanţă au aceste mesaje astăzi? Isaia 1:19; Ieremia 7:5-7;

Ezechiel 18:23. (Vezi şi Matei 3:7-11.) ___________________________________________________________________________________________________________________

„FRICA DOMNULUI”

Frica Domnului este începutul înţelepciunii.

(Psalmii 111:10)

Luni, 28 septembrie

Frica Domnului reprezintă trăsătura distinctivă a vieţii creștine. Dar despre ce fel de frică este vorba aici? Nu este vorba despre fri-ca de ceea ce ni s-ar putea întâmpla, întrucât ea este semnul lip-

sei de credinţă în Dumnezeu și în providenţa Sa. Avem toate motivele să ne încredem în Domnul: „Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Şi voi n-aţi primit un duh de robie ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: «Ava!», adică: «Tată!»” (Romani 8:14,15).

Frica de Domnul este atitudinea de respect și de teamă amestecată cu admiraţie faţă de Dumnezeul sfânt, este preţuirea caracterului Său, în toate aspectele lui. Respectul faţă de Domnul este ceva nobil, la fel ca iubi-rea faţă de El. Concepţia noastră despre El, despre dragostea și sfinţenia Sa, este una înaltă, care ne inspiră devotament.

Ar fi bine să folosim mai des prilejul de a avea comuniune cu Domnul în liniște și cu o atitudine de respect. Când suntem stăpâniţi de Duhul Sfânt, manifestările noastre denotă echilibru și demnitate interioară. În prezenţa lui Dumnezeu nu putem fi frivoli. Frica de Domnul este diame-tral opusă dezmăţului specific sărbătorilor păgâne. Dorinţa de a trăi emo-ţii intense în cadrul închinării religioase intră în contrast cu închinarea cu respect și teamă din credinţa creștină. Unele religii false caută evadarea din cotidian prin dansuri sălbatice și delir demonic.

Cei care vor sta pe marea de sticlă înaintea lui Dumnezeu vor cânta astfel: „Cine nu se va teme, Doamne, și cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu ești sfânt și toate neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta…!” (Apocalipsa 15:4). Fără respect, nu putem deveni profund spiri-tuali. Sfinţii stau înaintea Domnului cu teamă sfântă, se apropie de El cu încredere, dar cu pioșenie și în tăcere.

12

13

După încheierea conflictului cu Adonia pentru succesiunea la tron şi după întărirea domniei, Solomon l-a îndepărtat pe Abiatar din slujba de preot şi l-a exilat în cetatea lui de baştină, Anatot, care se crede că era situată la circa cinci kilometri nord-est de Ierusalim. Hilchia, tatăl lui Ieremia era membru al familiei preoţeşti care locuia în Anatot. Unii au speculat că părinţii lui Ieremia ar fi fost descendenţii lui Abiatar. Oricum, ştim din Ieremia 1:1 că acest tânăr era de neam ales. Observăm aşadar că, de-a lungul istoriei, Domnul a chemat la slujba de profet tot felul de oameni – păstori, rabini, pescari, preoţi.

Ellen G. White spune despre Ieremia următoarele: „Fiind mem-bru al preoţiei levitice, Ieremia fusese instruit încă de copil pentru slujba sfântă. În acei ani fericiţi de pregătire, era prea puţin conştient că fusese rânduit de la naştere ca «proroc al neamurilor»; iar când a venit chemarea divină, a fost copleşit de simţământul nevredniciei sale. «Ah, Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil» (Ieremia 1:5,6).” – Profeţi şi regi, p. 407

Preoţii trebuiau să fie conducătorii morali şi spirituali ai naţiunii; lor le-a fost încredinţat un rol important, cu impact în aproape orice domeniu al vieţii spirituale a poporului. Unii au fost credincioşi misi-unii primite, alţii au abuzat de ea şi au nesocotit-o în moduri greu de imaginat. După cum vom vedea în continuare, Ieremia a avut cuvinte foarte aspre pentru aceşti preoţi necredincioşi care se dovediseră ne-demni de răspunderile şi de chemarea primite.

Care sunt responsabilităţile tale spirituale, fie acasă, fie în bise-rică, fie în ambele locuri? Dacă ar fi să-ţi vorbească astăzi un profet despre aceste responsabilităţi, ce crezi că ţi-ar spune?

1

Originile lui Ieremia

2. Citeşte 1 Împăraţi 1 şi 2:26. De ce a fost exilat Abiatar la moşiile lui din Anatot? ____________________________

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

PĂSTREAZĂ ÎNVĂŢĂTURILE SĂNĂTOASE

Dreptarul învăţăturilor sănătoase… ţine-l cu credinţa şi dragostea care sunt în Hristos Isus. Lucrul acela bun care ţi s-a încredinţat,

păzeşte-l prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi. (2 Timotei 1:13,14)

Marți, 29 septembrie

Oamenii sunt de părere că, în materie de religie, nu contează ce convingeri au, că nu este o problemă chiar atât de mare dacă nu știu exact care este adevărul, dacă nu știu ce spune Cuvântul

lui Dumnezeu. Ei merg la biserică fără să cerceteze convingerile biseri-cii respective. Trăiesc an după an fără să strângă măcar un minimum de cunoștinţe biblice, clădindu-și speranţele de a primi viaţa veșnică pe o temelie de nisip.

În zilele finale, este extrem de necesar să studiem adevărul din Cu-vântul lui Dumnezeu. Vrăjmașul sufletelor își modifică mereu modul de atac și vine cu tot mai multe contrafaceri. De aceea se impune cu atât mai mult să stăm fermi pe adevărul cel de neclintit. Avem nevoie să obţinem o cunoaștere mai clară a Cuvântului lui Dumnezeu.

Oamenii care se adună în biserica creștină sunt foarte diferiţi ca vâr-stă, educaţie și capacităţi. Se strâng laolaltă cei învăţaţi și cei neînvăţaţi, părinţii și copiii, toţi oameni păcătoși aflaţi în căutarea mântuirii prin har. Unii doresc să primească „laptele duhovnicesc și curat”, alţii, dimpotrivă, doresc să primească hrană tare. Lucrul cel mai important este însă ca toţi să căutăm să înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu se spună despre noi că suntem un popor care „piere din lipsă de cunoștinţă”!

Cuvântul lui Dumnezeu este pâinea vieţii. Prin el putem avea zil-nic comuniune cu Dumnezeul cel viu și putem auzi glasul Său. „Caută să te înfăţișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului” (2 Timotei 2:15). Să nu ne mulţumim cu lapte, ci să căutăm hrana tare din Cuvânt! Ea este esenţială pentru maturizarea noastră și pentru stabi-litatea noastră spirituală.

14

15

La fel ca alți profeţi din Vechiul Testament (şi ca Pavel în Noul Testament – vezi Galateni 1:1; Romani 1:1), Ieremia nu a ezitat să spună cine l-a chemat. El arată foarte clar în aceste versete, şi practic în întreaga sa carte, că rostea „Cuvântul Domnului” care îi vorbise. Convingerea aceasta fermă i-a dat fără îndoială putere să meargă înainte în ciuda împotrivirii înverşunate şi în ciuda trudei, durerii şi încercărilor.

Chemarea lui Ieremia a avut loc în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia, ceea ce ca dată aproximativă înseamnă anii 627-626 î.Hr. Nu se cunoaşte cu exactitate anul naşterii profetului şi nici vârsta la care el şi-a început lucrarea. În opinia lui însă, la data aceea, era doar un copil, era prea tânăr pentru această răspundere.

Chemarea lui Ieremia ca profet a avut loc înainte de naşterea sa. Dumnezeu l-a pus deoparte pentru această lucrare încă din momen-tul conceperii lui. Cuvintele traduse cu „te pusesem deoparte” (vers. 5) provin dintr-un verb care înseamnă printre altele „a fi sfinţit”, „a fi sfânt” şi „a consacra”. El are în mod clar o conotaţie sacră şi religioasă, legată şi de serviciul de la sanctuar. Și cuvântul „sanctuar” provine din aceeaşi rădăcină. Ideea pe care o conţine este aceea de „punere deoparte pen-tru un scop sfânt”. Iată care era deci planul lui Dumnezeu cu Ieremia încă înainte de naşterea lui. Textele acestea nu susţin preexistenţa pro-fetului sau predestinaţia, ci preştiinţa lui Dumnezeu.

Dumnezeu ştie sfârşitul de la început. Ce încurajare desprinsă de aici ne poate fi utilă în încercările cu care ne confruntăm în mod inevitabil?

1

Chemarea lui Ieremia la slujba de profet

3. Citeşte Ieremia 1:1-5. Ce ni se spune aici despre chemarea primită de Ieremia? ______________________________

________________________________________________

4. Ce asigurare şi ce mângâiere a primit Ieremia? Ieremia 1:4,5 __________________________________________________________________________________________

CUVÂNTUL DOMNULUI A VORBIT

Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.

(Ioan 6:63)

Miercuri, 30 septembrie

Scriptura nu reprezintă o colecţie de idei exprimate și adunate de un grup de cercetători. Ea conţine ceea ce Dumnezeu i-a comunicat omului. Este un mesaj divin. Ea vine direct de la Dumnezeu.

Prin urmare, ea este glasul lui Dumnezeu pentru noi. În Biblie, expre-sia „Dumnezeu a zis” – sau celelalte expresii asemănătoare – apare de mii de ori. Când Dumnezeu a vorbit, cuvântul Său a dat fiinţă lumii. Când a vorbit, cerurile au venit la existenţă. Când a vorbit, i S-a descoperit omu-lui și i-a arătat care e voinţa Sa. Acesta este singurul cuvânt care mântu-iește, vindecă, transformă. Prin el, Domnul Însuși ne vorbește. Când El spune că ne iubește, știm că lucrul acesta este adevărat.

Este vital să credem în Cuvântul Său, întrucât ceea ce credem ne deter-mină atitudinile și modul de a trăi. Iar dacă dăm crezare Cuvântului Său, atunci trebuie să-l și împlinim. Cuvântul Său nu trebuie privit separat de Persoana Sa. Ele merg întotdeauna împreună. Există o parabolă despre un om de știinţă care îi ţine o prelegere unui om chinuit de sete în deșert. El își începe discursul cam așa: „Să luăm în considerare proprietăţile apei. Apa este un lichid incolor care, dacă este încălzit până la temperatura de o sută de grade Celsius, se transformă în vapori. Pe de altă parte, dacă este răcit până la temperatura de zero grade Celsius, se transformă în gheaţă. Apa este compusă din doi atomi de hidrogen și unul de oxigen și se no-tează cu formula chimică H2O.” Cu buzele și cu gâtul uscat, muribundul îl întrerupe exasperat: „Domnule, fie-ţi milă și dă-mi să beau puţină apă!”

Dumnezeu nu ne-a oferit un tratat despre religie. Când ne-a dat Cu-vântul Său și făgăduinţele Sale, El ni S-a dăruit de fapt pe Sine. Ne-a oferit Apa vieţii. Nu ni S-a dăruit pe Sine ca să avem subiecte de discuţii, ci ca să avem viaţă.

16

17

1În ciuda asigurării că Domnul îl alesese în mod special, Ieremia era speriat şi nu se simţea în stare să aducă la îndeplinire chemarea. Cunoscând situaţia de atunci şi ştiind câte erau de făcut, nu şi-a dorit această slujbă.

Niciunul dintre aceşti bărbaţi nu a simţit că se ridica la înălţimea aşteptărilor (chiar dacă motivele erau diferite). Însă probabil că aceas-ta era o condiţie esențială pentru slujba de profet: conştienţa propriei nevrednicii şi neputinţe pentru o misiune atât de importantă. Să fiu purtător de cuvânt pentru Creator? Nu e de mirare că toţi au dat înapoi, cel puţin la început.

În primul răspuns pe care l-a dat după ce a fost chemat, Ieremia a menţionat imediat neputinţa lui de a vorbi bine, la fel ca Moise. Şi Isaia a făcut referire în răspunsul său la gura sa, la buzele sale. Cu toţii au înţeles că această chemare presupunea printre altele vorbirea şi comunicarea. Ei urmau să primească de la Dumnezeu mesaje pe care erau apoi datori să le transmită altora. Astăzi, un mesaj poate fi făcut public pe o pagină de internet sau prin intermediul unui telefon mobil, dar atunci comunicarea trebuia să fie faţă către faţă. Să ne ima-ginăm cum era să stai înaintea conducătorilor ostili sau a oamenilor turbulenţi şi să le spui cuvinte de mustrare şi de avertizare! Este de înţeles de ce au ezitat.

Dumnezeu ştie sfârşitul de la început. Ce încurajare desprinsă de aici ne poate fi utilă în încercările cu care ne confruntăm în mod ine-vitabil?

Motive de șovăire

5. Compară Ieremia 1:6 cu Isaia 6:5 şi Exodul 4:10-15. Ce lucruri au în comun aceste relatări? __________________

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII CREŞTIN?

S-au mirat… şi au priceput că fuseseră cu Isus.

(Faptele apostolilor 4:13)

Joi, 1 octombrie

Ce înseamnă să fii creștin? Dintre toate întrebările pe care ni le pun oamenii, la aceasta trebuie să dăm un răspuns clar, precis și simplu.Când citim în Biblie despre transformarea lui Petru, e limpede

un lucru, și anume că puterea de a fi creștin cu adevărat vine odată cu primirea în viaţă a Domnului Hristos. Omul care nu Îl are pe Hristos nu este creștin.

Cu câteva săptămâni înainte de evenimentul descris în Faptele apos-tolilor 4, Petru Îl tăgăduise în mod rușinos pe Domnul. Dar Dumnezeu l-a găsit, l-a iertat și l-a schimbat. În textul de astăzi, îl descoperim pe noul Petru, care dă o mărturie puternică despre Hristos și care trăiește pentru El.

Înainte de tăgăduire, Domnul Hristos l-a îndemnat: „După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe fraţii tăi” (Luca 22:32). Prima condiţie esenţială pentru a fi creștini este întoarcerea la Dumnezeu. Din punct de vedere intelectual, aceasta înseamnă că avem convingerea că Isus este Fiul lui Dumnezeu, că El a murit pentru păcatele noastre și că lu-crează în noi pentru a ne reface după chipul de la început. Din punct de vedere moral și spiritual, aceasta înseamnă că suntem conștienţi de nevoia noastră după Hristos ca Mântuitor și Domn, Singurul care are răspunsul la problema păcatului din viaţa noastră. De asemenea, înseamnă că ne supunem conducerii Sale – acum suntem ai Lui, El a devenit Persoana cea mai importantă din viaţa noastră.

Numele de creștin nu poate fi cumpărat cu bani și nici nu poate fi primit pe baza unor merite. El poate fi obţinut numai prin acceptarea Domnului Hristos prin credinţă. A crede în Hristos înseamnă a fi câști-gat complet de El, a fi trup și suflet de partea Sa. Înseamnă a începe o viaţă nouă cu El.

18

19

1Profetul este trimisul lui Dumnezeu; rolul lui este să vorbească din partea lui Dumnezeu. Ieremia nu a fost chemat să găsească solu-ţii la problemele naţiunii şi nici să devină o mare personalitate ori un lider charismatic pe care oamenii să-l urmeze. Ieremia a avut misiu-nea unică de a transmite poporului şi conducătorilor lui cuvintele lui Dumnezeu. Accentul nu cade pe om sau pe potenţialul uman, ci pe suveranitatea şi puterea lui Dumnezeu. Profetul trebuia să îndrepte privirile oamenilor către Domnul, singurul la care se afla soluţia pen-tru problemele lor. Desigur că lucrurile stau la fel şi astăzi.

Unele versiuni ale Bibliei redau expresia ebraică din versetul 11 prin „ramură de migdal” sau „migdal veghetor”, pierzând din vedere jocul de cuvinte de aici. Cuvântul „a veghea” şi cuvântul „migdal” pro-vin din aceeaşi rădăcină. Domnul spune aici că veghează la împlinirea Cuvântului Său.

S-ar putea argumenta că mesajul principal al cărţii Ieremia se gă-seşte în versetele 11 şi 12. Dumnezeu este plin de har şi de iertare. Dacă poporul Său renunţă la păcat, El este credincios ca să-l ierte şi să-l refacă, dar, dacă nu renunţă, El este tot atât de credincios ca să-Şi împlinească judecata rostită împotriva lui şi să aplice pedeapsa.

Observăm că Dumnezeu nu S-a adresat aici poporului în gene-ral, ci lui Ieremia în mod direct, atrăgându-i atenţia să se pregătească pentru opoziţia pe care urma să o înfrunte. Indiferent ce avea să se întâmple, Dumnezeu îi dăduse asigurarea că va veghea asupra lui. După cum vom vedea, el urma să aibă mare nevoie de această asigu-rare. Şi oare nu avem toţi nevoie de ea?

Citeşte Matei 28:20. Ce asigurare găsim aici pentru noi, cei care trăim în acest timp?

Veghetorul

6. Despre ce a fost prima viziune a profetului? Ieremia 1:11-19 _____________________________________________

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________

REDESCOPERIREA LUI ISUS HRISTOS

Şi, dacă de acolo vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi, dacă-L vei căuta din toată inima

ta şi din tot sufletul tău. (Deuteronomul 4:29)

Vineri, 2 octombrie

Jurnalistul britanic Malcolm Muggeridge a scris o carte cu titlul Jesus Rediscovered [Isus redescoperit]. În cea mai mare parte a vieţii, el a fost necredincios și sceptic. Cu ocazia unui interviu pentru o emisiune

televizată, un pastor american renumit l-a întrebat: „De ce vorbiţi despre redescoperirea lui Isus, când El nu v-a fost deloc străin?” Muggeridge a dat următorul răspuns: „Nu vreau să spun că nu mai auzisem despre Isus sau că nu mai citisem despre El. Dar, ani la rând, Isus Hristos a rămas străin de cunoașterea și de experienţa mea. Abia acum L-am cunoscut.”

Numai Isus Hristos are puterea de a-i transforma pe oameni. Prin El putem deveni ceea ce El intenţionează să fim. Dar nu Îl putem găsi până când nu conștientizăm faptul că Îi aparţinem cu totul. Este extrem de ciu-dat că, atunci când sunt bolnavi sau au necazuri, oamenii simt dintr-odată o mare nevoie să se încreadă în Dumnezeu și să cunoască puterea Lui vindecătoare și eliberatoare. Dar cât de minunat este să fii conștient că El este cu tine tot timpul!

Cel care merge la biserică numai când se îmbolnăvește sau are nevoie de ajutor spune de fapt: „Doamne, Tu ești important pentru mine, dar nu chiar atât de important.” Cel care nu merge niciodată la biserică pentru a se închina și a se întâlni cu Dumnezeu spune: „Doamne, Tu nu însemni nimic pentru mine. Nu am nevoie de Tine.” Cel care nu se roagă nicio-dată spune același lucru. Dar, când studiem Biblia și ne rugăm, spunem: „Doamne, am nevoie de Tine. Am încredere în Tine. Te iubesc din toată inima.” Numai relaţia neîntreruptă cu Domnul ne poate oferi această ex-perienţă. Fără relaţia cu El, nevoile noastre rămân neîmplinite și proble-mele noastre rămân nerezolvate.

Rodul cunoașterii Sale este slujirea. Atunci viaţa noastră nu va mai gravita în jurul propriei persoane, ci în jurul Persoanei Sale.

Soarele apune la: B 18:55, CT 18:45, IS 18:48, MS 19:01, SM 19:07, DJ 19:05, AR 19:14

20

21

1În introducerea la comentariul despre cartea lui Ieremia, Martin Luther spunea că Ieremia a fost un profet trist, care a trăit într-o perioadă deplorabilă şi lucrarea sa a fost extrem de dificilă, pentru că poporul era ţâfnos şi încăpăţânat. Aparent, nu a avut mare suc-ces. Duşmanii lui au făcut mari presiuni asupra lui, au încercat de câteva ori să-l ucidă. Cu toate acestea, el avea să ajungă să vadă cu ochii lui cum țara este devastată și poporul dus în exil.

Ellen G. White scrie: „Timp de patruzeci de ani, Ieremia avea să stea înaintea naţiunii ca martor pentru adevăr şi neprihănire. În-tr-un timp de apostazie nemaiîntâlnită, el trebuia să exemplifice, prin viaţa şi caracterul său, închinarea la singurul Dumnezeu ade-vărat. Pe parcursul asediilor grele ale Ierusalimului, trebuia să fie portavocea lui Iehova. El trebuia să prevestească prăbuşirea casei lui David şi distrugerea frumosului templu construit de Solomon. Iar când avea să fie întemniţat din cauza prezicerilor sale neînfri-cate, trebuia să continue să vorbească lămurit împotriva păcatului din locurile înalte. Dispreţuit, urât, respins de oameni, în final avea să fie martor la împlinirea literală a propriilor profeţii despre con-damnarea iminentă şi să ia parte la tristeţea şi la necazul de după distrugerea cetăţii sortite pieirii.” – Profeţi şi regi, p. 408

BIBLIA ȘI CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND

BIBLIA: Exodul 19–251. Ce reacţie a avut poporul la manifestările slavei lui Dumnezeu

pe muntele Sinai? ___________________________________2. Ce se întâmpla cu un rob dacă, din vina stăpânului, îşi pierdea

un ochi sau un dinte? ________________________________3. Care este motivul pentru care Dumnezeu a promis izgonirea

progresivă a băştinaşilor din ţară? _______________________4. De ce a cerut Dumnezeu să I se construiască „un locaş sfânt”? _____________________________________________

Cartea VIAȚA LUI IISUS, capitolul 405. Ce se va întâmpla cu cei care nu își dau seama că sunt fără

încetare dependenți de Dumnezeu? ______________________________________________________________________

Studiu suplimentar

22

1

SUGESTII PENTRU PĂRTĂȘIE1. Împărtăşeşte cu grupa ta bucurii sau tristeţi, împliniri sau

neîmpliniri, biruinţe sau înfrângeri pe care le-ai trăit săptămâna trecută, precum și răspunsuri la rugăciune sau lipsa acestora! Ce ai înţeles din acestea?

2. Povestește-le celorlalți despre o situație din săptămâna trecută, în care ai conștientizat prezența lui Dumnezeu în viața ta! Ce anume te-a determinat s-o conștientizezi?

ÎNTREBĂRI PENTRU DEZBATERE

PENTRU DISCUȚIA ÎN GRUPE

1. Care era responsabilitatea primordială a profeților din ve-chime și la ce consecințe se puteau aștepta?

2. Care erau originile lui Iere-mia și de ce este important să știm din ce categorie socială provenea?

3. Ce convingere avea Ieremia cu privire la chemarea sa ca profet și cum l-a ajutat această convinge-re să treacă prin încercările vieții?

4. De ce a șovăit Ieremia să ac-cepte chemarea de a fi profet și ce anume i-a dat curaj?

5. Despre ce a fost prima viziu-ne a lui Ieremia?

1. Care este mesajul scrierilor profeților pentru noi, cei de astăzi? Care este reacția noastră față de acest mesaj?

2. Cum ne raportăm astăzi la lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu – pastori, prezbiteri etc.? Cum tra-tăm soliile și apelurile lor?

3. Ce încurajare personală găsim în experiența chemării lui Ieremia la slujba de profet?

4. Ce speranță găsim și noi în cuvintele spuse de Dumnezeu lui Ieremia?

5. Ce asigurare prețioasă ne oferă nouă, astăzi, mesajul primei viziuni a lui Ieremia?

APLICAȚIEEXPLICAȚIE

23

1SUGESTII PRACTICE

1. Împărtășește cu grupa un lucru practic pe care l-ai învățat din acest studiu și cum îți propui să-l aplici în viața ta!

2. Transmite-i un mesaj de încurajare și susținere cuiva pe care îl consideri chemat de Dumnezeu la o lucrare specială, dificilă!

3. Care este planul misionar al grupei tale? Faceți un plan împreu-nă sau continuați-l pe cel început deja!

SUGESTII PENTRU RUGĂCIUNE:

apărut la întâmplare!

care ne-a dat viață!

Dumnezeu!

1. __________________________________________2. __________________________________________3. __________________________________________4. __________________________________________5. __________________________________________

SĂ NE RUGĂM…„Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoșteam…”

(Ieremia 1:5)