CertA
S
ISSN: 2537- 4397ISSN-L: 2537- 4397
Pedagogia viitorului
Să învățăm ALTFEL!
Corespondențe Trecut-Prezent-Viitor
Noi...despre Noi...cu Noi
Idei, Gânduri și Creații
ECHIPA DE REDACȚIE
COORDONATOR
Iliescu Claudia
REDACTORI
Pahonțu Ana Maria
Moraru Georgeta
Filip Virgil
Chirobocea Nicolae
Vădan Mirela
COLABORATORI
I.S.J. Prahova
CCD Prahova
Primăria Măgurele
ISSN: 2537- 4397
ISSN-L: 2537- 4397
Cuprins
I. Pedagogia viitorului
1. Virgil FILIP, Dezvoltarea competenței interculturale- obiectiv central al educației
postmoderne
2. Elisabeta Bianca CIULAC, Educația pentru carieră
3. Claudia ILIESCU, Calitatea activitatilor extrașcolare Contributii la pregătirea pentru
viață a elevilor.
4. Ana Maria PAHONȚU, Pedagogia multimedia
5. Adriana PETCU, Demersuri creative în activitatea de predare-învățare.
II. Să învățăm ALTFEL! Activități educative
1. Magdalena-Maria GEORGESCU, Cristina LUNGAN, Modelul educațional finlandez
aplicat cu succes la noi în școală
2. Ana Maria PAHONTU, Parteneriatul european Hărți pentru a construi și a înțelege
Europa ERASMUS+
3. Georgeta MORARU, Proiect regional Magia Crăciunului
4. Claudia ILIESCU, Proiect judeţean Monumente istorice şi tradiţii locale
5. Ana Maria PAHONTU, Proiect interjudețean Francofonia la noi
III. Corespondențe Trecut-Prezent-Viitor
1. Cetatile dacice si rolul lor in istoria locala “Ramidava in Prahova?”
2. Repere din istoria locala. Tezaurul dacic de la Coada Malului – Prahova, 1932
IV. Noi...despre Noi...cu Noi
1. Mirela VADAN, Experiențe de învățare prin voluntariat în cadrul Strategiei Naționale de
Acțiune Comunitară
2. Madalina NICOLAE, Action anti-bullying
V. Idei, Gânduri și Creații
1
2
Dezvoltarea competenței interculturale- obiectiv central al educației postmoderne
Prof. Filip Virgil
A. Societatea globală și competența interculturală
Provocările inerente construcției unei societăți globale, în care recunoașterea diversității
culturale joacă un rol fundamental, determină modificări structurale, evidente și la nivelul câmpului
educațional. În setul de competențe acumulate de elev în decursul desfășurării traseului educațional,
apare astfel absolut necesară o competență care permite o conștientizare de către elev a fenomenului
interculturalității, o cunoaștere a bogăției și varietății unor culturi diferite, dar și dezvoltarea
respectului și toleranței față de identitatea diferită a Celuilalt.
Pentru J.M.Bennett și M.J.Bennett, competența interculturală poate fi definită ca „abilitatea de
a comunica eficient” în contexte care implică intersectarea unor culturi diferite, dar și „de a relaționa
adecvat într-o varietate de contexte culturale”.[1] Mai mult, se poate vorbi de o competență de
comunicare interculturală, pe care cercetătorii fenomenului (în viziunea lui Ildikó Lázár) o percep ca pe
o completare a competenței de comunicare.[2] Competența menționată integrează trei dimensiuni
fundamentale care permit și o posibilă evaluare a acesteia. Prima dimensiune este legată de a cunoaște
și presupune înțelegerea raportului dintre culturile comparate (în termeni de asemănări și diferențe). A
doua dimensiune este de a ști să faci și implică interacțiunea desfășurată într-o limbă străină în diferite
contexte date. Nu în ultimul rând, a treia dimensiune trimite către nivelul de a exista/de a ființa,
reunind atitudini, valori, credințe, motivații, etc.[3]
B. Raportul dintre competența interculturală și predarea limbilor străine
Asimilarea competenței interculturale de către elevi capătă o nouă dimensiune în special în
cadrul orelor de limbi străine. Profesorul, facilitator al educației, deplasează accentul pe rolul
comunicării cu celălalt, dar și pe construirea și dezvoltarea unor atitudini și valori care să asigure o
conștientizare a diversității identității culturale. În studiul său, M.J.Bennett introduce conceptul de
fluent fool, referindu-se la o persoană capabilă de a se exprima într-o limbă străină, dar incapabilă de a
înțelege „conținuturile sociale și filosofice ale acelei limbi”.[4] Un astfel de vorbitor riscă să provoace
neînțelegeri și chiar conflicte interculturale. Obiectivul dezvoltării competenței interculturale îl
constituie exact opusul: elevul se poate exprima în limba învățată, dar este și capabil să interacționeze
corect din punctul de vedere al conștientizării culturale.
Într-un articol din 2004, Kip Cates sugerează zece pași care pot fi urmați pentru ca profesorul și
clasa acestuia să atingă această competență, pentru ca ora de limbă străină să capete o dimensiune
internațională.[5] Kip Cates își concentrează atenția pe aspecte generale, precum reconsiderarea rolului
limbii engleze sau redefinirea misiunii profesorului, dar și pe chestiuni concrete legate de tematică
(abordarea unor subiecte de interes global) sau de strategii și activități de predare (desfășurarea de
jocuri, de jocuri de rol sau vizionarea de filmulețe care pot contribui la dezvoltarea competenței).
Pentru Kates, un rol major îl pot juca activitățile extracurriculare, călătoriile școlare (de tipul
excursiilor de studiu), dar și concursurile internaționale, prin intermediul cărora elevii au acces la
experiențe culturale diferite (autoarea sugerează ipostaza corespondenței între elevi din țări diferite).
În privința profesorului, autoarea articolului nu uită să precizeze necesitatea sporirii cunoștințelor prin
intermediul dezvoltării profesionale.
C. Competența interculturală și depășirea prejudecăților și stereotipurilor
3
O comunicare eficientă cu un reprezentant al unei alte culturi presupune în primul rând
abandonarea unei viziuni greșite. Bazate pe strategia greșită a generalizării, prejudecățile și
stereotipurile devin obstacole periculoase care conduc la instalarea unui climat de tensiune între
reprezentanți ai unor culturi diferite, la construirea unei relații negative în care ura ocupă locul central.
Asumarea de către elevi a competenței interculturale asigură îndepărtarea unor astfel de pericole. Un
elev care percepe diferența într-un mod pozitiv, ca pe un factor de colaborare și apropiere, și nu ca pe
un aspect negativ care determină repartizări ierarhice de tipul superior/inferior, are capacitatea de a
declanșa și susține relații și raporturi eficiente cu cei din jurul său si mai târziu în cariera aleasă.
Schimbarea unor fenomene negative care există în societatea globală contemporană poate fi
rezultatul tocmai al asimilării unor astfel de competențe. De exemplu, Emil Păun și Laura Șerbănescu
atrăgeau atenția asupra corespondenței dintre educația interculturală și fenomene precum intoleranța:
„Educația interculturală este un mod eficient de a aborda fenomenul modern al rasismului, al
discriminării rasiale și intoleranței.”[6]
Pentru Michael Byram, Bella Gribkova și Hugh Starkey, astfel de obstacole pot fi depășite
printr-un management eficient al clasei, în care să se asigure șansa analizării nu numai a unor idei sau
gânduri, dar și a unor sentimente. Dezbaterile trebuie concentrate pe criticarea unor idei, și nu pe
atacarea persoanelor care emit astfel de idei, astfel încât discuțiile să capete un caracter constructiv.
Pentru autori, de asemenea, analiza critică a discursului poate deveni o variantă de conștientizare a
prejudecăților și stereotipurilor existente la nivelul unui fragment de text. [7]
Competența interculturală, respectiv competența de comunicare interculturală, reprezintă în
concluzie o șansă de a deschide căile de comunicare între reprezentanți ai unor tradiții culturale
diferite. Dezvoltarea unei astfel de competențe depinde într-o măsură foarte mare de implicarea
profesorului. Așa cum sublinia și Lies Sercu într-un articol din 2005, este necesară o revizuire a
manierei de a percepe misiunea profesorului (în special a profesorului de limbi străine). Accentul se
deplasează pe dezvoltarea propriei educații interculturale într-un proces de perfecționare continuă, de
asimilare a unor cunoștințe, abilități sau atitudini specifice. [8]
Note:
1. Bennett, M.J., Bennett, J.M., Developing intercultural sensitivity, în Landis, D., Bennett, J., Bennett, M., Handbook of
Intercultural Training, Sage, Thousand Oaks, p. 149 (trad.n.).
2. Ildikó Lázár, Intercultural Communication and Language Teaching, în Web Collaboration for Intercultural Language
Learning, edited by Kurt Kohn&Claudia Warth, icEurope Comenius Project Guide, MV-Wissenschaft, 2008, p. 16.
3.Conceptual Framework of Reference for ICC, în Developing and Assessing Intercultural Communicative Competence , edited
by Ildikó Lázár with Martina Huber-Kriegler, Denise Lussier, Gabriela S. Matei, Christiane Peck, European Centre for Modern
Languages/Council of Europe, Graz/ Strasbourg, 2007, p. 25-26.
4. Bennett, M.J., How not to be a fluent fool: Understanding the cultural dimension of language, în New Ways of Teaching
Culture, edited by A.E. Fantini, TESOL, Alexandria, 1997, p. 16 (trad.n.).
5. Cates, Kip, Becoming a Global Teacher: Ten Steps to an International Classroom, în The Language Teacher, Publication of
the Japan Association for Language Teaching, iulie 2004, p. 31.
6. Păun, Emil, Șerbănescu, Laura, Domenii educaționale reprezentative. Noile educații. Formal, nonformal și informal în
educație. Alternative educaționale, în Potolea, Dan, Neacșu, Ioan, Iucu, Romiță B., Pânișoară, Ion-Ovidiu, Pregătirea
psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II, Polirom, Iași, 2008, p. 82.
7. Byram, Michael, Gribkova, Bella, Starkey, Hugh, Developing the Intercultural Dimension in Language Teaching. A Practical
Introduction for Teachers, Council of Europe, Strasbourg, 2002, p. 27-28.
8. Sercu, Lies, Teaching Foreign Languages in an Intercultural World, în Foreign Language Teachers and Intercultural
Competence. An International Investigation, Multilingual Matters, Clevedon, 2005, p. 5.
4
EDUCAŢIA PENTRU CARIERĂ
prof. Elisabeta Bianca CIULAC
Inspectoratul Școlar Județean Prahova
Trăim într-o societate în care ritmul schimbărilor este unul alert mai ales în ceea ce priveşte
piaţa muncii. Acest fapt impune din partea indivizilor flexibilitate, receptivitate la nou, capacitate de
adaptare cu uşurinţă la schimbare. Din această perspectivă, procesul de educaţie, formare şi orientare
desfăşurat de şcoală trebuie să se centreze nu atât pe formarea unor absolvenţi bine instruiţi, cât mai
ales pe pregătirea unor absolvenţi direct angajabili şi imediat productivi.
Realizarea acestui deziderat nu este posibilă fără activitatea de consiliere şi orientare şcolară şi
profesională, activitate care este sinonimă cu educaţia pentru carieră. Este adevărat că, nu de puţine
ori, în alegerea şcolii şi a profesiei un rol de luat în seamă îl are întâmplarea, şansa sau coincidenţa
fericită. Aceasta nu înseamnă că este şi o condiţie suficientă pentru alegerea carierei. Dimpotrivă,
pentru a veni în « întâmpinarea şansei » trebuie multiplicate ocaziile favorabile opţiunii, alegerii,
deciziei şcolar- profesionale. Acest demers se poate realiza doar prin activitatea de consiliere şi
orientare a carierei.
Realitatea socială ne demonstrează că locurile de muncă actuale încep să difere din ce în ce mai
mult de cele existente acum zece ani. Sunt solicitate noi calificări şi deprinderi pentru noi locuri de
muncă. De exemplu, multe dintre ele se caracterizează printr-un nivel înalt de tehnicizare ceea ce
reclamă necesitatea formării unor deprinderi /capacităţi de utilizare a unor mijloace moderne, precum
calculatorul. Altele necesită achiziţionarea unor categorii de competenţe cum ar fi: limbi străine,
informatică, management, comunicare şi relaţii cu publicul.
Privatizarea şi restructurarea determină instituţiile să se reorganizeze şi chiar să-şi reducă
personalul ceea ce generează sporirea nivelului şomajului. Statisticile arată că rata acestuia este mai
ridicată în rândul anumitor categorii de populaţie printre care se numără tinerii până la vârsta de 25 ani,
persoanele de sex feminin, persoanele de peste 45 - 50 ani, persoanele cu deficienţe. Având în vedere
această situaţie, activitatea de consiliere a carierei nu presupune, cu necesitate, înlăturarea obstacolelor
din calea individului , însă avertizează individul că acestea există, că majoritatea pot fi evitate şi ceea
ce este cel mai important – îl învaţă cum să o facă.
Un aspect de maximă importanţă este cel legat de aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană,
fapt care impune o nouă abordare a acestui domeniu de activitate. La nivel european, noile realităţi
politice, culturale şi economice impun actualizări, modernizări şi restructurări ale tradiţionalelor
sisteme naţionale de orientare profesională. Aceasta se justifică prin faptul că piaţa forţei de muncă va
avea particularităţi noi, diferite de cele naţionale. Prin urmare, educaţia pentru carieră trebuie să – l
pregătească pe elev pentru a face faţă provocărilor profesionale, a fi capabil să se adapteze în diferite
contexte economice, sociale şi culturale specifice unei pieţe multinaţionale a locurilor de muncă.
În acest context al schimbărilor profunde, complexe, elevul trebuie să se întrebe mai degrabă ce
carieră să-şi aleagă, cu sensul de ce stil de viaţă îşi doreşte, decât să opteze pentru o anumită activitate
simplă care să-i furnizeze doar mijloacele de trai. De asemenea, trebuie să înţeleagă, aşa cum afirma
M.Jigău că „ o carieră profesională de 25-40 ani de muncă va însemna cu necesitate reorientări
profesionale, intervale de şomaj sau retrageri voluntare de pe piaţa forţei de muncă pentru
perfecţionarea/ actualizarea cunoştinţelor” (Jigău, M., 2007, p.51).
Cum viitorul în carieră nu trebuie identificat , ci creat printr-un demers activ, această activitate
oferă elevului posibilitatea de a se cunoaşte şi evalua pe sine realist, de a explora aria de oferte şcolare
şi profesionale şi de a face o alegere în cunoştinţă de cauză. Însă, cea mai importantă achiziţie a
elevului este capacitatea de planificare a propriei cariere. Aceasta presupune elaborarea unor proiecte
5
personale privind cariera, care să fie aplicate în practică şi care să permită autoafirmare,
autodezvoltare personală.
Conţinutul activităţii de consiliere şi orientare a carierei
Educaţia pentru carieră este, între altele, şi rezultatul unui proces în care se întrepătrund două
sisteme de reprezentări: pe de o parte, reprezentările universului profesional şi ale ofertei de formare,
pe de altă parte, reprezentarea de sine. Acest fapt exprimă ideea ca toţi factorii implicaţi în această
activitate să-şi concentreze eforturile în următoarele direcţii:
• cunoaşterea personalităţii elevului şi dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere;
• informarea şcolară , profesională şi dezvoltarea capacităţii de autoinformare;
• educarea/dezvoltarea capacităţilor de decizie şi planificare a carierei.
Ca act de reflectare a personalităţii unui individ în propria-i conştiinţă, autocunoaşterea
presupune confruntarea impresiilor despre sine cu cele ale altora cu privire la propria persoană şi
extragerea unor concluzii realiste. De asemenea, implică identificarea calităţilor şi defectelor, punerea
corectă în balanţă a realizărilor personale, aprecierea adecvată a succeselor şi eşecurilor.
În domeniul consilierii şi orientării carierei o alegere corectă necesită o bună autocunoaştere, ceea
ce înseamnă ca elevul:
• să-şi cunoască punctele tari şi cele slabe;
• să-şi delimiteze aria intereselor profesionale;
• să-şi identifice credinţele şi valorile despre muncă;
• să-şi descopere aptitudinile şi deprinderile;
• să-şi stabilească corect tipul de personalitate.
Informarea şcolară şi profesională
Prin intermediul acesteia elevul trebuie să cunoască: a) diversitatea tipurilor, profilurilor de
şcoli şi specializări; b) specificul anumitor meserii căutate pe piaţa muncii ( indicaţii/ contraindicaţii
medicale, nivel de pregătire, calităţi, capacităţi psihice şi fizice); c) dinamica pieţei muncii; d)
aspecte legate de legislaţia muncii ( încadrarea în muncă, drepturile şi obligaţiile salariatului, aspecte
juridice şi implicaţii psihologice ale şomajului).
Nu lipsite de importanţă sunt informaţiile despre dinamica socio-economică europeană şi chiar
mondială. Din acest punct de vedere se impune informarea elevilor cu privire la următoarele aspecte:
• globalizarea pieţei forţei de muncă;
• extinderea sistemului economiei de piaţă în majoritatea ţărilor lumii;
• punerea în aplicare de noi politici guvernamentale cu privire la dezvoltarea economică, şcolară şi
formare profesională;
• aplicarea în practică a noilor politici de migraţie şi mobilitate transfrontalieră a forţei de muncă.
De asemenea, el trebuie familiarizat cu modalităţi de autoinformare. Asta înseamnă că trebuie
învăţat „să caute”, „ cum să caute”, „ unde să caute” – la ce instituţii să apeleze, să se informeze în
vederea alegerii carierei.
Activitatea de consiliere trebuie să-l sprijine pe elev în conceperea unui plan de acţiune în
vederea căutării unui loc de muncă. Acest plan implică căutare, explorare, autoinformare. Astfel,
elevul trebuie învăţat : să identifice sursele de informare, să se informeze contactând direct firmele, să
întocmească toate documentele de autoprezentare/ autocaracterizare ( scrisoare de intenţie, C.V.,
interviu, scrisoare de mulţumire).
Dezvoltarea capacităţilor de decizie şi planificare a carierei
Concret, decizia de carieră reprezintă procesul de selecţie a unei alternative din mulţimea de
variante disponibile la un moment dat. Importanţa acesteia rezidă în interacţiunile multiple dintre
6
carieră şi celelalte aspecte ale vieţii: stilul de viaţă, starea de bine, exercitarea rolurilor, prestigiul.
Aşadar, decizia de carieră nu trebuie luată la întâmplare ci trebuie să se bazeze pe o motivaţie
corespunzătoare, să dovedească raţionalitate şi să fie liberă. Acesta presupune:
- sprijinirea elevului în vederea raportării corecte la posibilităţile şi aspiraţiile personale, dar
şi cele ale familiei;
- înţelegerea de către elev a valorii şi consecinţelor deciziei pentru viitorul său profesional;
- formarea la acesta a unui sistem de valori cu relevanţă socială;
- cultivarea responsabilităţii faţă de sine şi faţă de societate.
Este foarte important ca luarea deciziei să se facă având în vedere „sfatul de orientare”. Gh.
Tomşa consideră că acesta are „ un caracter facultativ, constând în informaţii şi indicaţii cu privire la
profilul de studii şi ramura de activitate profesională în care elevul are cele mai mari şanse de
dezvoltare şi afirmare”(Tomşa, Gh., 1999, p.147). Datorită complexităţii şi mai ales implicaţiilor pe
care le are, acordarea sfatului de orientare revine ca sarcină dominantă consilierului şcolar. Acest fapt
nu exclude colaborarea cu ceilalţi factori, deoarece consilierul şcolar trebuie să fie un bun collaborator
şi pentru aceştia pe probleme legate de consilierea şi orientarea carierei elevului. Semnificativ este
faptul că acest sfat nu trebuie să fie unul imperativ, ci mai degrabă el trebuie să exprime părerea despre
corectitudinea alegerii făcute de elev, despre felul în care acesta se cunoaşte, despre ceea ce trebuie să
facă în viitor pentru a-şi putea transpune în viaţă opţiunea. În consecinţă, elevul trebuie să
conştientizeze faptul că părinţii, dirigintele, prietenii, colegii, consilierul şcolar îl sprijină în alegerea
carierei, însă el este cel care va decide. Hotărârea îi aparţine, este personală.
Aşadar, trebuie învăţat să acţioneze independent şi să fie responsabil, fiindcă numai aşa va fi
capabil ca în viitor, în diferitele situaţii cu care se va confrunta pe parcursul său şcolar şi profesional,
să adopte cu promptitudine decizii corecte, realiste, responsabile care să-i asigure succesul, afirmarea
personală.
Bibliografie :
- “Consilierea carierei”- M.Jigău, Editura Sigma, Bucureşti, 2007;
- “Dicţionar de consiliere şi orientare”- Gh. Tomşa, Editura Credis, Bucureşti, 2005
7
CALITATEA ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE CONTRIBUŢII LA PREGĂTIREA
PENTRU VIATA A ELEVILOR
Prof. Claudia Iliescu
Şcoala Gimnazială Măgurele
"Educaţia este un proces al vieţii şi nu o pregătire pentru viaţă. Cred că şcoala trebuie să
reprezinte viaţa actuală, viaţa tot atât de reală şi de vitală pentru copil ca aceea pe care el o duce în
familia sa, cu vecinii săi, pe locurile lui de joacă." John Denvey.
Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai ales de
schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale. Accentul trece de pe informativ pe
formativ. Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre
patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur
diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de necontestat.
Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia
extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine
stabilit în formarea personalităţii tinerilor. Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin
procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra elevilor.
Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din
procesul de învăţare şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra
dezvoltării elevilor.
Prin activitățile extracurriculare se urmărește identificarea și cultivarea corespondenței optime
dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum și stimularea comportamentului
creativ în diferite domenii. Un impact pozitiv al activităților extracurriculare îl are formarea și
dezvoltarea personalității elevilor, inițierea, proiectarea și implementarea de programe și proiecte prin
atragerea de fonduri extrabugetare. Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter
interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele
primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activitatea educativă şcolară şi extraşcolară permite transferul şi aplicabilitatea cunoştinţelor,
abilităţilor, competenţelor dobândite în cadrul orelor prevăzute în programa şcolară. Elevii sunt atraşi
de activităţile artistice, reacreative, distractive, care ajută la dezvoltarea creativităţii, gândirii critice şi
stimulează implicarea în actul decizional privind respectarea drepturilor omului, conştientizarea
urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea valorilor, toleranţa, comunicarea
interculturală etc. Activitatea educativă școlară și extrașcolară dezvoltă gândirea critică și stimulează
implicarea tinerei generații în actul respectării drepturilor omului și al asumării responsabilităților
sociale, realizându-se astfel, o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea comportamentală.
Activităţile extracurriculare organizate împreună cu elevii pot avea un conţinut cultural, artistic,
spiritual, ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi
activitatea comunităţii locale. Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea
procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor şcolarilor, la organizarea raţională şi
plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună
şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor
extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în
imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni
frumoase şi valoroase. Modelarea, formarea şi educaţia omului cer timp şi dăruire.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor
li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme
conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună
voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi
deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai
frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestui obiectiv depinde în
8
primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a
temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .
Şcoala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le
comunicăm elevului, nu poate da satisfacţie setei de investigare şi cutezanţă creatoare, trăsături
specifice copiilor. Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească
setea de cunoastere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile. Totodată particularităţile specifice ale educației extracurriculare
pentru cetățenie activă facilitează implementarea noii abordării didactice prin care elevul devine
resursă, producător, lider de opinie, deci participant activ.
Bibliografie :
* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ,
în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionescu, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate în
curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002
* Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar, în
“Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
PEDAGOGIA MULTIMEDIA
Prof. Pahonţu Ana-Maria
În prezent, învăţarea poate fi un demers pe cât de dificil pe atât de plăcut şi – de ce nu? –
distractiv, datorită varietăţii de metode şi, mai ales, mijloace didactice. Ne referim aici la practica
pedagogică, ce se adaptează în permanenţă noilor tehnologii multimedia, în sensul de a fi incluse în
demersul didactic. Fie că este vorba despre documente audio şi/sau video, emisiuni radio, televizate
sau Internet, potenţialul inovator al resurselor multimedia constă în cumularea text- imagine- sunet a
conţinuturilor disponibile, permiţând astfel dezvoltarea concomitentă a competenţelor de înţelegere şi
exprimare, dar şi interacţiunea, comunicarea.
Panorama tehnologiilor multimedia care pot fi utilizate în procesul didactic este foarte largă, pornind
de la utilizarea calculatorului, a manualelor numerice şi a platformelor specializate până la utilizarea
Internetului.
Principalul atu al tehnologiei web 2.0 este faptul că se valorifică inteligenţa colectivă, orice
persoană putând să publice conţinuturi şi să reacţioneze la ceea ce au publicat alţii. Astfel, evoluţia
Internetului permite învăţarea bazată nu numai pe căutarea şi gestionarea informaţiilor, dar mai ales pe
colaborare şi interacţiune.
Principalele instrumente online care prezintă interes didactic în învăţarea limbii franceze sunt blogul,
wiki, reţelele sociale, mesageria electronică, forumul. Utilizarea acestora se înscrie în perspectiva
acţională de învăţare, deoarece este implicat un grup - comunitatea de învăţare şi o sarcină de învăţare
care va fi realizată prin interacţiunea între membrii grupului.
Blogul are forma unui jurnal online, uşor de creat şi administrat, care funcţionează pe baza unui soft de
gestionare a conţinuturilor. Este compus din articole afişate în mod anticronologic, mesajul cel mai
recent apărând primul pe pagină.
Cititorul are posibilitatea să adauge comentarii la aceste articole şi să comunice astfel cu
autorul sau cu alţi vizitatori. În cadrul unei clase, profesorul poate să deschidă un blog ca spaţiu de
comunicare şi consultare: rezumate ale lecţiilor sau ceea ce s-a lucrat pe parcursul săptămânii, puncte
importante de reţinut, informaţii suplimentare sau complementare lecţiei din clasă, prezentarea unor
compuneri etc. Elevii pot să răspundă la mesajele publicate de profesor sau de ceilalţi elevi. Profesorul
poate să-i încurajeze pe elevi să scrie despre regiunea/ ţara lor, despre timpul liber, să creeze un
portofoliu al clasei, blogul fiind astfel o unealtă de analiză şi de autoevaluare.
9
Wiki este un instrument de publicare şi de colaborare, bazat pe o tehnologie uşor de învăţat
(wiki înseamnă rapid în hawaiiană). Acesta permite mai multor elevi să editeze împreună un text. Este
vorba deci despre un tip de scriere colaborativă, în care elevii au posibilitatea să împartă, să modifice,
să adauge sau să şteargă conţinut. Utilizarea wiki în cadrul orelor prezintă mai multe avantaje:
ameliorarea competenţelor lingvistice şi sociale, precum şi deyvoltarea creativităţii şi a motivaţiei
elevilor.
Reţelele sociale sunt cele mai cunoscute şi mai utilizate dintre instrumentele web 2.0. Prin
natura sa, o reţea socială propune numeroase posibilităţi de co-acţiune şi de interacţiune cu locutori
nativi, ceea ce asigură contactul direct cu limba în situaţii autentice. Pot fi publicate mesaje, imagini,
fişiere audio, video, comentarii. Acest instrument permite realizarea unui grup pentru corespondenţă şi
colaborare într-un anumit domeniu pentru profesori, elevi sau două clase implicate într-un proiect etc.
Forumul este o aplicaţie care permite postarea de mesaje publice accesibile tuturor sau doar membrilor
înregistraţi. Firul de discuţie este constituit din mesajul original care poate fi lansat de profesor şi
mesajele de răspuns.
Mesageria electronică permite schimburi bilaterale sau colective. Foarte uşor de utilizat, acest
instrument prezintă avantajul de a păstra mesajele, pentru a reveni asupra lor, a le analiza şi a ameliora
exprimarea scrisă.
De cele mai multe ori, atât forumul cât şi mesageria electronică pot fi ataşate unei platforme de
învăţare online, de exemplu Moodle, platforma existentă şi în cadrul şcolii noastre la adresa
http://www.scoala-magurele.ro/moodle/index.php, care permite gestiunea unui spaţiu de curs, în care
profesorii postează resurse, informaţii pentru elevi, iar elevii rezolvă sau depun teme care vor fi
recuperate de profesori direct de pe platformă. Deoarece prezintă în acelaşi timp mai multe funcţii,
aceasta poate funcţiona complementar orelor de curs, ca o clasă virtuală, mutând interacţiunea reală
dintre elevi în spaţiul online.
În prezent, apariţia acestor instrumente ne situează într-o zonă de convergenţe multiple şi puternice
dintre evoluţiile didactică, socială, ideologică şi tehnologică. Acesta este un fapt istoric major: un
asemenea nivel de convergenţă nu s-a produs anterior. (Christian Puren, La Didactique des langues
face à l’innovation technologique, 2001)
Desigur, nu putem trage o concluzie clară într-un domeniu care evoluează atât de rapid, însă
avem suficiente motive să afirmăm că utilizarea Internetului în procesul de predare- învăţare va duce
pedagogia într-o etapă superioară pe care o putem deja numi … multimedia.
DEMERSURI CREATIVE ÎN ACTIVITATEA
DE PREDARE-ÎNVĂȚARE
Inv. Petcu Adriana
Şcoala Gimnaziala Beuca
Idealul educaţional, obiectivele curriculare generale vizează deja de multă vreme valorificarea
şi desăvârşirea potenţialului uman în vederea formării unei personalităţi armonioase şi creative,
capabilă să se implice şi să exercite orice profesiune cu randament optim. Idealul educaţional include,
deci, ca notă intrinsecă, creativitatea, şi urmăreşte dezvoltarea celor mai importante calităţi general-
umane: aptitudini, atitudini, motivaţii, interese.
Viaţa modernă, cu schimbările socio-economice şi micşorarea depozitului de resurse
convenţionale, impune dezvoltarea creativităţii şi punerea ei în slujba progresului uman şi bunăstarea
materială şi spirituală a omenirii. Rolul cel mai important în depistarea, stimularea şi finalizarea
creativităţii îl ocupă şcoala. Astfel şcoala contemporană trebuie să fie centrată pe elev, oferindu-i
posibilitatea de dezvoltare la maxim a capacităţilor şi aptitudinilor creatoare prin procesul învăţării.
În domeniul educaţiei, criteriul de validare a creativităţii este eficienta comunicării pedagogice.
Acţiunea eficientă în acest domeniu înseamnă medierea permanentă realizabilă între subiect şi obiect,
cu participarea creatoare a acestora. Atitudinile creative ale cadrelor didactice orientează capacităţile
personalităţii acestora în direcţia proiectării unor activităţi pedagogice inovatoare. Între atitudinile
creative ale cadrelor didactice se remarcă încrederea în forţele proprii (dublată de o pregătire
10
profesională foarte bună), interesele cognitive şi devotamentul faţă de profesie, atitudinea antirutinieră,
cutezanţa, perseverenţa în căutarea de soluţii optime, atitudinea valorizatoare şi simţul valorii,
receptivitatea la nou, respectul fată de originalitate şi cultivarea consecventă a acesteia şi angajarea
sociala.
În demersul didactic, creativitatea se transpune în flexibilitate, opusul stereotipiilor, rutinei.
Structura creativităţii exprimă interdependenţa dintre produsul creator, procesul creator si
personalitatea creatoare. Elementul nou, raportat la experienţa socială sau cea individuală a creatorului,
este produs creativ. El trebuie să îndeplinească cerinţele de originalitate, relevanţă, şi utilitate.
Produsul creator de tip pedagogic se situează la nivelul inventivităţii, a capacităţii profesorului de a
realiza corelaţii instrucţionale şi educaţionale noi. Poziţia profesorului în faţa provocărilor pe care le
constituie instruirea în societatea actuală trebuie reorientată în acord cu cerinţele prezentului, dar mai
ales ale viitorului. Este necesară redimensionarea rolurilor şi ipostazelor, comportamentul deschis şi
atitudinea pozitivă, activizantă şi reflexivă, promovându-se învăţarea interactivă şi realizându-se
stimularea potenţialului creativ al elevilor.
Când elevii sunt implicaţi în procesul învăţării creative, achiziţiile sunt mai eficiente şi mai
consistente. Elevii dobândesc capacitatea de a-şi reorganiza şi restructura permanent propriile achiziţii,
devenind capabili să elaboreze proiecte personalizate de învăţare, să-şi asume responsabilitatea
desfăşurării învăţării, conştientizând, aplicând, evaluând, gestionând şi dobândind progresiv autonomie
în formarea proprie .
Criza prin care trece educaţia în zilele noastre, necesită schimbări la nivelul sistemului de
învăţământ. Cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor. Un prim pas
trebuie făcut în formularea obiectivelor instructiv-educative, astfel încât cultivarea creativităţii să stea
alături de educarea gândirii, prin combaterea conformismului cultural manifestat la mulţi dintre
profesori.
Foarte importantă este atitudinea profesorului, relaţia sa cu elevii. Atitudinea autoritară poate crea
blocaje afective ale elevilor. Este de preferat o atmosferă democratică, destinsă, prietenoasă. Profesorul
trebuie să fie apropiat de elevi, îngăduitor (în limite rezonabile), să încurajeze imaginaţia. Profesorii
trebuie să pătrundă în inima elevilor dându-le exemple de viaţă, povestindu-le din experienţa proprie
sau a altora, rezolvând conflictele prin blândeţe şi surprinzându-i cu reacţii neaşteptate.
În concluzie, „o şcoală în care profesorul nu învaţă şi el este o absurditate” afirma C. Noica.
Așadar, creativitatea didactică în educație, se naște și se dezvoltă într-o stare de libertate a tuturor,
individuală și socială, în deplină concordanță cu actele politico-economice, morale și culturale ale
societății, care permit și asigură independența personalității în vocație și acțiune practică. Pentru a se
adapta la realităţile noi, cadrul didactic trebuie să-şi cultive aptitudinile creative, să-şi activizeze
resursele interne care acţionează favorabil asupra propriei creativităţi şi să stimuleze creativitatea
elevilor pe care îi formează.
BIBLIOGRAFIE
1. A. Cosmovici, L. Iacob, Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1999.
2. C. Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2001.
3. C. Ciocănel, ”Dezvoltarea creativităţii în învăţământ” http://www.asociatia-profesorilor.ro
4. N. Jurcău, (coord.), - Psihologia educaţiei, Editura U.T. Pres, Cluj-Napoca, 2001.
11
ACTIVITĂȚI EDUCATIVE
MODELUL EDUCAȚIONAL FINLANDEZ
APLICAT CU SUCCES LA NOI ÎN ȘCOALĂ
Profesor matematică Magdalena-Maria Georgescu
Școala Gimnazială ,,Sfânta Vineri”, Ploiești, Prahova
Inspectoratul Școlar Județean Prahova
Profesor limba engleză Cristina Lungan
Școala Gimnazială ,,Sfânta Vineri”, Ploiești, Prahova
Stagiile de formare continuă prin
Programul Erasmus+ oferă cadrelor didactice
șansa de a intra în contact cu diverse sisteme
educaționale care oferă exemple de bună
practică ce pot fi adaptate si puse în practică la
noi în țară, întrucât ele au fost testate și s-au
dovedit deosebit de eficiente în țările
respective.
În perioada 4-8 octombrie 2015 am
hotărât să participăm la cursul “Benchmarking-
Exemple de bună practică” în cadrul proiectului
de mobilitate școlară Erasmus+, acțiunea cheie
1 care s-a desfășurat la Helsinki, în Finlanda,
deoarece voiam să aflăm care este cheia
reușitei, atât pentru profesori, cât și pentru
elevi.
Cursul a avut drept obiective
familiarizarea cu sistemul performant de
învățământ finlandez, prin participarea la ore,
atât în învățământul primar, gimnazial, liceal,
dar și vocațional. De asemenea, am avut ocazia
să facem schimb de experiență, prin
prezentarea punctelor tari și slabe din școala
fiecărui participant.
Un lucru important pe care l-am aflat în
cadrul acestei experiențe, de care și școala
românească este interesată de ceva timp, este
schimbarea abordării structurii programei
şcolare, de la axarea pe discipline, la axarea pe
teme de interes. Astfel, sistemul de învăţământ
finlandez va cunoaşte în următorii ani una
dintre cele mai radicale reforme prin care
materii clasice precum matematica sau istoria
vor fi eliminate şi înlocuite cu studiul unor
teme sau fenomene. Promotorii acestei idei
spun că schimbarea reprezintă de fapt o
adaptare a educaţiei la felul în care a evoluat
lumea în care trăim, în condiţiile în care pentru
finlandezi principala menire a şcolii este de a-i
pregăti pe copii pentru viitor.
Rezultatele și beneficiile participării la
acest curs nu au întârziat să apară chiar din
prima săptămână după întoarcerea noastră la
școlă, în sensul că am acordat o atenție mărită
utilizării metodelor interactive în procesul de
predare-învățare, am pus un accent deosebit pe
ritmul propriu de învățare al fiecărui elev în
parte și, nu în ultimul rând, am folosit mai mult
mijoacele audio-video in timpul orelor.
Impactul asupra instituţiei, personalului
şcolii, elevilor, părinţilor și comunităţii locale
s-a concretizat prin schimbarea sau updatarea
12
ofertei școlare și a curriculumului în
conformitate cu nevoile societății de astăzi și
ale copiilor, precum și dezvoltarea
competențelor elevilor, pornind de la abilitățile
lor individuale, mai ales că ei vor ajunge să
facă în viitor meserii care nici nu există în
prezent.
În concluzie, experiența finlandeză ne-a
întărit convingerea că există șanse ca elevii să
devină din ce în ce mai motivați să participe
activ la procesul instructiv-educativ, numai că
acest lucru necesită o restructurare totala și o
întelegere că vremurile s-au schimbat și, odata
cu ele, și interesul copiilor, iar modelele
educaționale de succes cum ar fi cel din
Finlanda, ar trebui aplicate și în România.
PARTENERIATUL EUROPEAN
HĂRȚI PENTRU A CONSTRUI ȘI A ÎNȚELEGE EUROPA
Preocuparea permanentă a Școlii
Gimnaziale Măgurele de a-i pregăti pe elevi să
se integreze cât mai bine într-o lume aflată în
mișcare s-a materializat încă o dată prin
stabilirea unui nou parteneriat european cu alte
trei școli din Franța (Collège Alex Mézenc, Le
Pouzin), Italia (Instituto Comprensivo Dalmatio
Birago, Passignano sul Trasimeno) și
Portugalia (Agupamento de Escolas Dr. Flavio
Gonzalves, Povoa de Varzim). Acest proiect
vizează schimbul de bune practici și
favorizează deschiderea noastră spre Europa,
contribuind la formarea cetățeniei europene
active.
Obiectul de studiu în cadrul proiectului
sunt hărțile. Plecând de la ideea că Europa
actuală este fructul unei construcții progresive
și încă în evoluție, care se bazează pe legături
ce se țes între popoare de-a lungul istoriei, pe
relații complexe care le unesc, le aseamănă, le
diferențiază și uneori le opun, parteneriatul
școlar Hărți pentru a construi și a înțelege
Europa are ca vector acest instrument de
reprezentare a lumii, foarte prezent în viețile
noastre.
Pe parcursul a doi ani școlari 2016-2017
și 2017-2018, elevii îndrumați de profesorii lor
vor derula activități în fiecare dintre cele patru
școli, urmând ca în cadrul reuniunilor
transnaționale să
fie prezentate
rezultatele obținute
și să se realizeze
activități comune
de proiect. Astfel,
vor avea loc 4
reuniuni
transnaționale cu
elevii: Italia
(februarie 2017),
România (mai
2017), Portugalia
(noiembrie 2017) și Franța (aprilie 2018).
Valoarea adăugată a acestor activități o
constituie tocmai dimensiunea lor europeană,
transnațională, faptul de a aborda o tematică
comună din perspective culturale diferite,
precum și utilizarea limbilor străine pentru a
colabora și a comunica între membrii echipelor.
Vom aborda așadar hărțile ca o reprezentare a
lumii și ca pe un instrument de comunicare
între noi. Ele vor reprezenta o modalitate
privilegiată pentru a reprezenta mediul nostru
de viață, lumea, legăturile existente și de a le
împărtăși celorlalți.
În contextul actual al tensiunilor legate
de integrarea într-o lume aflată în mișcare, este
necesar mai mult ca oricând să le dăm elevilor
noștri posibilitatea de a înțelege mai bine
relațiile existente în Europa, precum și să îi
ajutăm să perceapă sentimentul unei
apartenențe comune, o cetățenie la scara
spațiului european. A cartografia lumea este un
mod de a o înțelege mai bine, un mod de
reprezentare și de comunicare, un subiect
13
pertinent pentru studiul transdisciplinar și
transnațional.
Acest proiect este posibil datorită
cofinanțării prin Programul Erasmus+ al
Comisiei Europene, nr. referință 2016-1-FR01-
KA219-024080_4 .
MAGIA CRĂCIUNULUI
Crăciun magic, seară magică, atingere
magică, iubire magică - oamenii vorbesc despre
magie când sunt atinşi de emoţii speciale pe
care nu pot sau, mai degrabă, nu vor să le
explice. „Adu puţină magie în viaţa ta" - e
dictonul ce rezonează fenomenal de bine cu
aşteptările unei întregi generaţii. Magia este
visul omului matur, zâna, spiriduşul sau Moş
Crăciunul celor care au nevoie să li se întâmple
lucruri extraordinare pentru a le spori pofta de
viaţa.
Crăciunului modern i s-a adăugat cu
atât de mult succes această nouă semnificaţie,
încât ea pare să devină amprenta sărbătorii. Eşti
îmbiat să accepţi gândul că ţi se poate întâmpla
şi ţie, să fii dispus să cauţi, să vezi lucruri
speciale, situaţii magice, detalii şi ocazii
inexplicabile, sentimente aparte. Pentru cei care
primesc oferta, magia Crăciunului înseamnă
emoţie, anticipare şi vis.
Să fii mai bun, să asişti la miracolul
transformării oamenilor de Crăciun înseamnă,
de fapt, aceeaşi căutare a copilului din noi după
un tărâm al frumuseţii, al purităţii. Pentru toţi
aceştia, magia sau miracolul Crăciunului este
magia propriului vis.
Iată de ce am dorit sa propunem
aceasta tematica pentru concursul nostru.Prin
culoare imaginație și creativitate elevii au
încercat să aducă în faţa noastră câte puţin din
frumuseţea sărbătorii de Crăciun,pe care cu
atâta nerăbdare o aşteptăm cu toţii.
Continuând iniţiativa începută în anul
trecut, invatatorii din Şcoală Măgurele, au
organizat în anul şcolar 2015-2016 ,ediţia a III-
a a Concursului de de arte vizuale “Magia
Crăciunului” Intrând pe tărâmul magic al sărbătorilor
de iarnă , care ne–a fermecat pe toţi încă din
copilărie, elevii au participat cu entuziasm la
acest concurs , punându-şi la încercare talentul
în artă plastică și lucrari practice deosebite.
Scopul urmărit în acest concurs a fost:
Identificarea, stimularea şi valorificarea
potenţialului artistic al copiilor din
învăţământul primar, prin realizarea
unor lucrări artistico- plastice originale.
Astfel concursul propus de noi a trezit
interesul cadrelor didactice şi a elevilor de la
numeroase şcoli din ţară. Astfel au participat la
concursul MAGIA CRĂCIUNULUI un număr
de 690 de copii de la 105 şcoli, din 35 de
judeţe ale ţării. Judetele implicate au fost:
Prahova, Ilfov,Ialomita, Dâmbovița, Buzău,
Galați,Giurgiu, Teleorman,Argeș, Olt, Vâlcea,
Dolj, Gorj, Cluj, Mures, Brasov, Hunedoara,
Alba, Satu-Mare, Maramures,
Harghita,Bistrița-Năsăud, Arad, Caras-Severin,
Timis, Sălaj, Bihor, Constanta, Tulcea, Bacău,
Botoșani, Suceava, Neamț,Iași, Vrancea
Din judeţul Prahova au participat un
număr de 9 şcoli. Aceşti elevi au fost
coordonati de 190 cadre didactice din
învăţământul primar.
14
Concursul s-a finalizat cu acordarea unui
număr de 358 premii: 45 premii I, 80 premii II
şi 50 premii III, 183 mențiuni precum și
diplome de participare pentru unii elevi.Unii
elevi au participat cu lucrări la mai multe
secţiuni ale concursului.
Diseminarea rezultatelor s-a făcut prin
organizarea unei expoziţii în incinta Scolii
Gimnaziale, Comuna Măgurele. Expoziţia s-a
bucurat de un real succes în rândul elevilor,dar
şi al locuitorilor comunei, care au avut prilejul
s-o admire cu ocazia desfăşurării serbărilor de
Crăciun.
Interesul de care s-a bucurat concursul
nostru ne-a determinat să continuăm şi în anul
2016 cu desfăşurarea acestui proiect la nivel
regional.
Prof. inv. primar Moraru Georgeta
PROIECT JUDEŢEAN
MONUMENTE ISTORICE ŞI TRADIŢII LOCALE
Parteneri:
Primăria Comunei Măgurele
Centrul Cultural Măgurele
Şcoala Gimnazială Zamfira
Şcoala Gimnazială Teisani
Şcoala Gimnazială Izvoarele
Şcoala Gimnazială Gornet
Centrul Cultural Izvoarele
Argument:
Identitatea unei comunităţi locale este
elementul de bază şi punctul de plecare în
construirea unei societăţi civile active şi
funcţionale. Numai având o definire clară a
propriilor valori locale, a potenţialului se poate
merge mai departe în dezvoltarea comunităţii.
Afirmarea propriei identităţi ar trebui să fie nu
o acţiune impusă din exterior, ci o expresie a
dorinţei de afirmare pe plan regional, naţional
şi chiar internaţional a comunităţii. Din acest
motiv instrumentul cel mai potrivit pentru
(re)descoperirea identităţii şi afirmarea ei este
cunoaşterea valorilor comunităţii locale, a
tradiţiilor şi obiceiurilor, a prsonalităţilor şi
monumentelor, a trecutului comunităţii.
Proiectul oferă copiilor posibilitatea să se
implice în cunoaşterea şi păstrarea nealterată a
obiceiurilor şi tradiţiilor.
Proiectul este aşadar o reacţie la nevoia
de a promova şi valorifica patrimoniul local ca
mijloc de afirmare a identităţii locale. Această
activitate se doreşte a fi o poartă deschisă spre
istorie şi spiritualitate, spre umanitatea noastră
culturală care să ne trezească interesul viu
pentru promovarea unor monumente şi tradiţii
prin care de fapt ne recunoaştem adevărata
noastră identitate .
Scopul proiectului
Familiarizarea elevilor cu tradiţiile şi
obiceiurile comunităţii, valorizarea istoriei
locale şi dezvoltarea sentimentului de
apartenenţă la comunitatea locală din care fac
parte.
Obiectivele proiectului
- promovarea şi valorificarea
patrimoniului cultural local
- conştientizarea importanţei cunoaşterii
obiceiurilor şi tradiţiilor populare
pentru păstrarea identităţii româneşti
- identificarea elementelor locale
tradiţionale specifice zonei în care
locuiesc
- descrierea tradiţiilor şi obiceiurilor
specifice comunităţii locale şi cultivarea
15
respectului faţă de acestea
- conştientizarea necesităţii conservării
şi promovării monumentelor istorice
- cultivarea sensibilităţii artistice a
copilului
- realizarea unui schimb de experienţă
între cadrele didactice participante
Graficul activităţilor
1. Lansarea proiectului – Monumente
istorice şi tradiţii locale -20 ianuarie
2017
2. Realizarea lucrărilor la nivelul
unităţilor de învăţământ participante
-23 ianuarie-17 februarie 2017
3. Înscrierea participanţilor -20
februarie – 16 martie 2017
4. Organizarea expoziţiei tematice - 20-
31 martie 2017, Căminul Cultural
Măgurele
5. Monumente şi personalităţi locale-
prezentarea materialelor în format
PowerPoint - 21 aprilie 2017
6. Susţinerea programului artistic de
către formaţiile din unităţile
participante - 5 mai 2017
FRANCOFONIA LA NOI
Studierea limbii franceze în şcolile din
România nu este un fapt întâmplător, ci
urmarea firească a certitudinilor pe care istoria
ni le demonstrează: mai întâi, originea latină a
celor două limbi europene, precum şi legătura
îndelungată pe care ţara noastră o păstrează cu
Franţa, limba franceză fiind un mijloc de
propagare a ideilor revoluţionare care au
schimbat faţa Europei în secolele al XVII-lea şi
al XVIII-lea.
Francofonia este un concept apărut încă
din secolul al XIX-lea, având ca punct de
plecare comunitatea oamenilor care vorbesc
limba franceză, ca limbă maternă sau ca limbă
străină, şi care împărtăşesc valori umane
comune precum libertatea, solidaritatea,
drepturile omului etc. România este membră a
Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, din
anul 1993, fiind unul dintre cele 80 de state de
pe cele cinci continente.
În acest context, în fiecare an, pe data
de 20 martie, francofonii din lumea întreagă
sărbătoresc Ziua Internaţională a Francofoniei.
Această sărbătoare a devenit o tradiţie şi în
şcoala noastră, unde, cu această ocazie, elevii
participă la activităţi care au ca obiectiv
învăţarea limbii franceze, conştientizarea
apartenenţei la o comunitate numeroasă ce are
în comun limba franceză.
Proiectul La Francophonie chez nous a
prins viaţă încă din anul 2013, în parteneriat cu
alte trei şcoli din judeţ Şcoala Gimnazială Ing.
Gh. Pănculescu Vălenii de Munte, Colegiul
Naţional Jean Monnet din Ploieşti, Şcoala
Gimnazială Platon Mocanu din Drajna, cu
sprijinul Alianţei Franceze din Ploieşti.
Principalele activități au vizat realizarea de
materiale tematice în școlile partenere,
participarea directă la activitatea principală,
comună, a proiectului care a cuprins
urmatoarele etape: prezentare, expozitie,
concurs si festival.
16
Incepand din anul școlar 2015-2016, acest
proiect a fost inclus în Calendarul Activităților
Educative Județene, fiind organizat de Scoala
Gimnaziala Măgurele, în parteneriat cu alte trei
școli din judetul Prahova: Liceul Tehnologic
Măneciu, Scoala Gimnaziala Eroilor Lipănești,
Colegiul National I.L. Caragiale Ploiesti, cu
susținerea Alianței Franceze din Ploiești. La
activitatea comună organizată cu ocazia Zilei
Francofoniei au participat aproximativ 100 de
elevi și profesori din cele patru școli partenere.
Elevii au primit diplome și premii constând în
dicționare, cărți si CD-uri în limba franceză,
contribuind la creșterea motivației pentru
studiul limbii franceze. Un alt rezultat al
acestui proiect este faptul că elevii si profesorii
participanti au posibilitatea de a colabora pe o
temă de interes comun, dezvoltând relații de
prietenie si colaborare, care se vor concretiza in
proiectele viitoare.
Pentru ediția din acest an, proiectul va
primi un suflu nou, datorită faptului că vor
participa elevi și profesori din alte județe.
Prof. Pahonțu Ana-Maria
17
Cetatile dacice si rolul lor in istoria
locala
“Ramidava in Prahova?”
Istoria nu este
memorie.
De aceea istoricul
ţine cont de
memoria martorilor,
dar nu se rezumă la
aceasta, ci practică
demersul ştiinţific
de stabilire a
faptelor prin
confruntarea
amintirilor cu
documente.
De câte ori ne gândim la strămoşii nostri,
ne vin în minte aceste locuri fabuloase. Poate din
cauza misterului ce le înconjoară, poate din cauza
frumuseţii sălbatice a Vaii Telejenului. Dar dacă
am vrea să înţelegem mai mult din identitatea
noastră, să înţelegem mai mult din rădăcinile
noastre şi din trecutul străbunilor noştri, ar trebui
să ne întoarcem privirile catre judetul Prahova, veche vatră de istorie româneasca. Intens locuit de
geto-daci, ţinutul Prahovei dispune de un număr
important de dovezi arheologice în acest sens (
ceramică, unelte, arme, etc..). La Tinosu, Drajna de
Sus, Gura Vitioarei, Coada Izvorului, au fost
identificate locurile pe care cândva se ridicau
puternice cetăţi dacice. Prezenţa romană,
deasemenea este atestată din plin de cele trei castre
puternice: Tîrgşor, Mălăiesti, Drajna de Sus.
Complexele de la Tîrgşor şi Budureasca, vechile
cetăţi de la Slon şi Tabla Buţii atestă prezenţa şi
neântrerupta continuitate de locuire pe aceste
meleaguri a poporului român. Tinutul Prahovei se
afla in centrul statului centralizat si independent
din timpul regelui Burebista si sa nu uitam ca in
anul 1980 se descopera la Budureasca imaginea
stindardului dacic pe o ceasca de lut. Aceasta este
prima si cea mai veche imagine a stindardului
dacic: balaurul cu cap de lup si coada penata.
Hartile reprezentand teritoriul Daciei au
avut ca sursa descrierea facuta de geograful grec
Ptolemeu (cca. 90 – 168 p.Chr.), care a lasat ca
mostenire si o incercare de coordonate geografice.
Ptolemeu (Ptolemey), cel mai mare geograf al
antichităţii, a trăit cea mai mare parte a vieţii sale
la Alexandria. Cea mai importantă lucrare a sa în
domeniul geografic a fost Geografia, un tratat care
cuprindea cam tot ce se ştia despre lumea
cunoscuta în Imperiul Roman al secolului al II-lea.
Lucrarea făcea referire la circa 8000 de indicaţii
toponimice şi cuprindea 28 de hărţi, realizate prin
utilizarea unor proiecţii cartografice. Din păcate
copiile care au rezistat vremurilor nu mai conţineau
şi hărţile. Din această cauză ediţiile tipărite ale
tratatului cuprindeau hărţi întocmite pe baza
inform
aţiilor
din
textul
ptole
meic.
Metod
ele
sale
cartog
rafice
au
dăinui
t aproape un mileniu şi jumătate.
Ramidava in Prahova?
18
Una dintre controversele care planează încă
în istoriografia românească este legată de
localizarea cetăţii dacice Ramidava amintită de
Ptolomaeus Claudius Castronom, imediat dupa
cucerirea Daciei de catre romani, insa localizarea
cu precizie a acesteia nu a fost inca facuta. Hadrian
Daicoviciu, M. Mecrea împreună cu alţi autori
plasează Ramidava din raţionamente arheologice şi
strategice la Drajna de Sus, pe locul numit
Grădiştea unde va fi ridicat castrul roman.
Constantin Giurescu (1946) plasa Ramidava în
Moldova sud-vestică iar la Drajna punea sub
semnul întrebării existenţa Cetăţii Pirum.
Una dintre cele mai sigure localizări ale
toponimelor lui Ptolemeu este Comidava în Ţara
Bârsei, graţie unei inscripţii descoperite de M.
Mecrea în 1939 în castrul roman din apropiere. În
aceste condiţii, cunoscând sigur poziţia Comidavei
şi ţinând seama de distanţele relative dintre
localităţile lui Ptolemeu se poate afirma că
Ramidava a fiinţat pe Valea Teleajenului la Drajna
(Vulpe R., 1975). Daca ar fi sa analizam
materialele documentare publicate de diferiti
istorici, avand in vedere si motivatia economica a
existentei unei asemenea cetati, putem afirma ca
localizarea cea mai posibila a cetatii Ramidava ca
centru organizatoric al tribului dac al Cotensilor
este in bazinul superior al raului Teleajen (anticul
Ordissus).
Terasele largi, pădurile vaste şi mai ales
râul Teleajen cu afluenţii săi mai importanţi
adăposteau o populaţie numeroasă, bine organizată
din punct de vedere militar, care odată cu
intensificarea presiunii romane va ridica cetăţi de
apărare la Gura Vitioarei, pe Gorganul de lângă
Bughea şi la Homorâciu, în vârful Cetăţuia.
Favorabilităţile geografice din acest sector
subcarpatic, printre care merită incluse şi resursele
bogate de sare, sunt reflectate în bună măsură şi de
interesul arătat de stăpânirea romană, care
construieşte pe aceste meleaguri spre Ardeal un
drum pavat cu piatră. Acestea toate ne indeamna să
ne întrebăm: Unde s-a aflat acum 2000 de ani
centrul vieţii civice, politice şi militare pe Valea
Teleajenului?
Ducând mai departe cunoştinţele şi tradiţia
de reprezentare specifică antichităţii, hărţile
medievale publicate în vestul şi nordul Europei vor
prelua în majoritatea cazurilor vechea terminologie
referitoare la teritoriul Daciei. Astfel, pe unele
materiale cartografice medievale, râurile şi
aşezările poartă denumirile date de Ptolemeu.
Harta geografului şi cartografului Gerard Mercator
publicată la Amsterdam în preajma anului 1578
aminteşte toponimul cu aspect getic Rhamidava
însă localizarea este cu totul incertă. Reiese totuşi
că în apropiere, mai la nord, tribul Ramae se
învecina cu cel al Cotensilor. Ambele, nume sunt
ipotetic atribuite unor neamuri celtice pătrunse în
interiorul Daciei şi contopite în masa populaţiei
geto-dacice. Harta gravată de P. Kaerius aparţinând
aceluiaşi Mercator, intitulată Dacia şi publicată în
anul 1620 aduce unele lămuriri privind poziţia
Ramidavei la sudul Carpaţilor, pe un afluent al
râului Naparis (Ialomiţa).
Care este afluentul nenumit pe malurile
căruia se afla cetatea Ramidava? În comparaţie cu
Prahova, râul Teleajen a deschis calea populaţiei de
la nord şi sud de Carpaţi cu câteva milenii înainte
de Hristos, fapt dovedit şi de ceramica munteană
cu aspecte întâlnite în zona Ardealului. Valea
râului Teleajen a jucat un rol primordial în difuzia
neamurilor invadatoare peteritoriul Daciei încă din
epoca bronzului, după cum crede Vasile
Pârvan(1926) când explică originea depozitului de
seceri şi topoare de la Drajna de Jos în lucrarea
„Getica”.Aşadar, credem că afluentul pe care râul
Naparis îl primeşte din zona Carpaţilor de Curbură
pe unele materiale cartografice nu este râul
Prahova ci Teleajenul.
În sprijinul acestei idei mai amintim harta
deosebit de valoroasă a lui Guillaume Sanson,
publicată la Paris în 1650, privitoare la Orientul
Iliric, Moesia şi Tracia. Aici fiecare dintre cele trei
cursuri de apă sunt reprezentate individual,
Ialomiţa se numeşte Naparis, Teleajenul poartă
numele de Ordissusiar, Prahova nu este însoţit de
hidronim. Pe malul drept al râului Ordissus apare
19
cetatea Ramidava şi in apropiere de confluenţa cu
Prahova, în zona de câmpie, cetatea Pirum.
Repere din istoria locala.
Tezaurul dacic de la Coada Malului –
Prahova, 1932
În absenţa unor izvoare scrise şi chiar a
unora orale, se poate arăta că istoria comunei
Măgurele se pierde în negura vremilor. Desigur, în
decursul anilor, cu deosebire în secolul al XX-lea
au fost făcute cercetări de renumiţi istorici, precum
Nicolae Iorga, Nicolae Simache, Eleonora Alexiu,
fostă elevă a marelui istoric, dar şi de către istorici
ai Prahovei. Toţi aceştia au demonstrat existenţa în
zonă a unor puternice cetăţi daco-getice încă de
prin secolele III şi II î.Hr, la Coada Malului, Făget,
Drajna şi Mehedinţa, unde se crede că există cea
mai importantă descoperire arheologică, care
datează din vremea Regelui dac Burebista.
Prea multe amănunte în legătură cu acest
tezaur şi cu punctul precis unde a fost descoperit
nu se cunosc, datorită faptului că existenţa sa a fost
trecută sub tăcere chiar de către cel care l-a
descoperit, aproape două decenii. În condiţii, de
asemenea, nebuloase, tezaurul a devenit
proprietatea unui negustor de antichităţi, care l-a
revândut unui colecţionar particular. Acesta n-a
putut afla decât că fusese găsit la Coada Malului şi
nimic mai mult. De aceea, diversele speculaţii în
jurul locului unde a fot dscoperit sunt simple
gratuităţi. Ar fi, totuşi, de remarcat că fibulele cu
mască umană din tezaurul descoperit aici sunt două
dintre puţinele chipuri omeneşti ce apar în cadrul
artei toreutice (a meşteşugului cizelării) dacice care
ne sugerează
capacitatea de
înţelegere şi de
preţuire a obiectelor
de podoabă lucrate
artistic de către
locuitorii plaiurilor
nord-danubiene.
Tezaurul dacic
de la Coada Malului
se compune dintr-un
colier realizat din
bară de argint cu
secțiune pătrată și
tensionat în jurul axului longitudinal, „o bucată din
bară de format rotund”, două fibule din argint cu
piciorul aplatizat în formă de triunghi isoscel pe
care e redat chipul unui personaj masculin (sau
feminin), „o brățară plurispirală din sârmă, cu
secțiunea de cinci mm și un tub realizat prin
înșurubarea unei plăcuțe dreptunghiulare”. Incerta
este aparteneta la aceasta descoperire a unei
monede de argint imitatie timpurie – Filip al II-lea,
dupa cum sustine D. Popescu – Inv. Arch. Fasc.5,
1968. Cele mai interesante sunt fibulele de argint,
cu mască umană executată în tehnica „au repoussé”
pe arcul cu aspect cordiform. Fibule cu placa
arcului puternic reliefata in tehnica au repousse,
prezinta la exterior urme de aurir, masoara peste 11
cm lungime si cantaresc intre 42 si 52 g. Arcul este
puternic curbat in preajma resortului, formand un
unghi de 90 de grade pe o portine scurta de cca 2
cm. Placa arcului se laţeste putenic si are conturul
unui triunghi isoscel, cu colturile bazei rotunjite si
varful spre portagrafa, asemanator conturului unei
frunze de iedera ( cvasicordiform). Placile acestor
fibule comporta o margine usor suprainaltata, cu
impresiuni oblice
Pe fibulele de la Coada Malului, masca
umana este incorjurata de un camp de siruri de
puncte poansonate. Deasupra protomei umane,
regasim un registru triunghiular ornamentat, cu
doua zigzaguri mai mari oblice dispuse simetric si
despartite de un al treilea mai mic, vertical. Aceste
decoruri din registrul triunghiular ar putea fi
interpretate eventual ca reprezentari ale unor aripi.
Pe volumul gatului mastii de la Coada Malului s-a
realizat un zigzag incadrat de linii care pot fi
interpretate ca intentii de redare a unei podoabe a
gatului.
Elemntul central al compozitiei in constituie
protoma umana, puternic reliefatafata de suprafata
placii, reprezentata frontal cu o coafura bogata,
dispusa in doua cozi ondulate de o parte si de alta a
20
fruntii. Reliefarea mai subtila a pometilor obrajilor,
incadrarea volumului ochilor de pleoape arcuite si
arcade pe care s-au redat prin gravare sprancenele,
barbia mai preominenta si despartirea buzelor
printr-o incizie marginita de doua poansonari care
sugereaza intredeschiderea si surasul gurii (efect
preluat din arta clasica) sunt detalii specifice numai
fibulelor elaborate de la Coada Malului. Aceste
doua piese de disting ca produse ale unui mester
influentat de anumite procedee si efecte plastice
specifice orfevreriei greco-romane.
Istoricul și cercetătorul Mihai Gramatopol
susține că pe aceste fibule apare chipul zeiţei
Bendis, cel ce ne este cunoscut şi din descrierea
tezaurului getic de la Galice (Bulgaria), fibula din
Transilvania aflată la Muzeul Naţional din
Budapesta, tezaurul de la Bălăneşti (descoperit în
1964; în prezent se găseşte la Muzeul din Piteşti),
teaca de pumnal de la Popeşti pe care apare coafura
cu bucle pe frunte de pe monedele de tip Bendis
sau de pe fragmentul ceramic de la Popeşti, toate
acestea fiind documente incontestabile, referitoare
la iconografi a acestei zeităţi dacice. Pe fibulele de
la Coada Malului se remarcă componentele
fizionomice specifice sexului: îngustimea fină a
gurii la bază, bogăţia capilară aranjată în două
coade groase care pornesc în lături, obrajii şi ochii
caracteristic feminini. În jurul acestor chipuri se
află incizat un decor liniar în formă de ramură de
brad (este încadrată de „Pomului Vieții”; este
„inclusă” în verticalitatea lui).
Bendis (Béndis, Mendis) este o zeiță din
mitologia dacică adorată ca zeiță a Lunii, a
pădurilor, a farmecelor, a nopții și poate ca zeiță
magiciană (a misterelor). Herodot o menționează
pe zeița Bendis ca fiind împrumutată de neamul
trac de la daci. Este o Zeiță a căsătoriei, care
veghea asupra legăturilor matrimoniale. Numele ei
este derivat din indo-europeanul „bhendh”, cu sens
de „legătură” (de unde „bandă”, sau „bentiță”, ca
„cea care unește”, „cea care leagă”, „cea care
„îndoaie”). Preluată din panteonul geto-dac, din
secolul al V-lea î. Hr, Bendis apare ca obiectul
unui cult statal în Atena (Grecia). În ceremoniile
numite „Bendideia” aveau loc două procesiuni, una
formată din atenieni, alta din tracii bogați din
Pireu.
Prima atestare documentară a
comunei
Aceasta apare printr-un hrisov la 2
septembrie 1493 din vremea voievodului Vlad
Basarab al IV-lea – Călugărul, domn al Ţării
Româneşti, fiul natural al lui Vlad Dracul, care, la
rândul său era fiul lui Mircea cel Bătrân. Acest
document este hrisovul emis de domnitorul Ţării
Româneşti, Vlad Călugărul, la Târgovişte, la 2
septembrie 1493 (7002), hrisov prin care „Vlad
voievod, domnul Ţării Româneşti întăreşte
jupanului, Staico logofătul, ginerele său şi fiilor
săi, Jupan Pîrvu şi Jupan Barbu, asupra moşiei
Bucovului, schimbată pentru fraţii din Bucov,
Topliţa, Bârzeşti, pentru jumătăţile din Suharna”.
(Martori: Scrie Radu clucer).
A doua atestare documentară a
comunei este cea din anul 1503 (7011), din vremea
domnitorului Radu cel Mare (1495-1508),
document care prezintă conflictul dintre Iancu
Căpitan ot Gherghiţa şi fiul său, vitreg,
Dumitraşcu, precum şi Clucerul Dumitru din
Filipeşti, care revendica, prin hrisoave, stăpânirea
asupra satului Măgureni, numele mai vechi al
aşezării Măgurele.
COORDONATOR: prof. Claudia Iliescu
Elevi: Radulescu Bianca Gabriela
Barbu Catalina
21
PALATUL DOLMABAHCE
Prof. Diana Haidei
Școala Spirea Sorescu Zamfira
Istanbul , orașul care face legătura
dintre continentul european și cel asiatic este
cel mai mare oraș al Turciei,o punte între
Orient și Occident.Orașul este împărțit în două
de Strâmtoarea Bosfor ce leagă Marea Neagră
și Marea Marmara.În partea europeană a
orașului se află principalele obiective
turistice,precum Moscheea Albastră,Aya Sofia,
Cisterna, Obeliscul lui Theodosius, Palatul
Topkapi, Turnul Galata,Bazarul egiptean etc.
Dintre acestea m-a impresionat foarte mult
Palatul Dolmabahce,ai cărui arhitecți au fost
Gabaret și Nikogoș Balyan. Ultima
extravaganță a Imperiului Otoman a fost
construcția Palatului Dolmabahce, inaugurat în
1856 de sultanul Abdulmecit.Dolmabahce
înseamnă “umplut cu verdeață”, ce vine din
cuvântul turcesc ”dolma” (umplut) și ”bahce”
(grădină).
Palatul Dolmabahce poate fi comparat,
ca opulență – cu cele 46 de încăperi ornate cu
aur și cristal, cu Palatul Versailles din Franța.
Costurile totale ale construcției s-au ridicat la 5
milioane de bani de aur, echivalentul a 35 de
tone de aur,dintre care 14 tone de aur în formă
de frunză de aur au fost folosite pentru a auri
tavanul celor 45.000 de mp ai palatului. Acesta
este situat pe o suprafata de 20 de ha,intre
Bosfor si zona Dolmabahce din Beșiktaș.În
urmă cu 400 de ani aici se afla un golf imens.În
perioada otomană acest golf era utilizat pentru
salutarea flotelor care plecau în expediții.În
secolul al XVII-lea golful a fost asanat și a
devenit grădina privată a sultanului unde erau
organizate deseori petreceri. Designul conține
elemente eclectice din Baroc, Rococo și
Neoclasic, împletite cu arhitectura tradițională
otomană pentru a crea o nouă sinteză. Aspectul
palatului și decorul reflectă influența crescândă
a stilurilor și a standardelor europene în cultura
și arta otomană, în timpul perioadei Tanzimat.
Dolmabahce este cel mai mare palat din
Turcia, având în vedere că în sine construcția
ocupă 45.000 mp. Înainte, sultanul și familia sa
au trăit la Palatul Topkapi, însă acesta nu mai
prezenta lux și stil pentru această familie, astfel
că Abdulmecid a luat decizia de a construi
Palatul Dolmabahce lângă locul fostului Palat
Besiktas, care a fost demolat. Palatul
Dolmabahce a fost casa a șase sultani din anul
1856, când a fost prima oară locuit, până la
abolirea lui Califat în 1924: ultima persoană
regală care a locuit aici a fost Califatul
Abdulmecid Efendi. O lege intrată în vigoare
din 3 martie 1924 a transferat proprietatea
palatului în moștenire națională a Republicii
Turciei.
Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul și
primul președinte al republicii anterior
menționată, a folosit palatul ca rezidență
prezidențială în timpul verilor. Ataturk și-a
petrecut ultimile zile ale tratamentului său
medical în acest palat, unde a murit pe data de
10 noiembrie 1938. Toate ceasurile din palat au
fost oprite și setate la 9:05 după moartea sa.
Ceasul din camera în care a murit Ataturk arată
încă ora 9:05, în memoria sa.
Palatul Dolmabahce este o clădire
dreptunghiulară care a fost proiectată în mod
simetric.Este alcătuit din 285 de camere,46
lojii,6 băi turcești și 68 de toalete.Clădirea
principală a palatului a fost ridicată paralel cu
nivelul mării,de-a lungul coastei și este
alcătuită din trei părti: Camera Imperială,
Salonul de festivități și Camera privată.În
centrul palatului se află o lojă de ceremonii și o
sală de baluri care este mai înaltă și mai
impunătoare decât celelalte părți ale
palatului.Haremul este situat vertical față de
mare și este conectat la palat printr-un plan în
formă de L.Secțiunea Haremului Imperial
(Harem-I Humayun)din cadrul palatului este
alcătuită din camerele Reginei
22
Mamă,dormitorul Reginei Mamă, camera de
lucru a lui Ataturk,camera lui Abdulaziz,
camera lui Abdulmecit, camera de călarie a
haremului,camera unde prințesele participau la
cursuri.În aceste secțiuni se află astăzi expuse
servicii de masă din porțelan,servicii de ceai
care au fost folosite în viața zilnică a
ocupanților palatului,servicii de argint și de
cristal în stil otoman,vaporizatoare de
parfumuri,picturi in ulei.În saloanele palatului
se află 36 de candelabre de Boemia,Bakara și
Beykoz. În palat atrag atenția șemineurile de
cristal,balustradele din cristal,candelabrele de
cristal si argint.(cel mai mare având 4,5 tone).
Punctul culminant al unei vizite la Dolmabahce
e intrarea în Sala Muayede, o incintă care îți
taie respirația. E o sală atât de înaltă încât sub
cupola ei ar putea încăpea un bloc cu 12 etaje.
De cupola cu diametru de 25 de metri și înaltă
de 36 m atârnă un candelabru de cristal,
fabricat în Anglia,în secolul al XIX
lea.Candelabrul, un cadou de la regina Victoria,
are 750 de lămpi și cântărește 4.5 tone.
Dolmabahce are cea mai mare colecție boemă
și de candelabre de cristal Baccarat din lume,
una dintre scările mari are balustrade de cristal
Baccarat. Impresia de grandoare a sălii care se
deschide către mare printr-o terasă e dată de
cele 56 de coloane sculptate și de pictura
tridimensională care îi accentuează proporțiile
printr-o iluzie optică.
În cei 2.000 de metri pătrați ai Sălii
Muayede s-au petrecut evenimente cu
rezonanță istorică pentru Turcia. De Ramadan,
aici era adus de la Palatul Topkapi tronul
sultanului, care primea onorurile prinților și
ambasadorilor acreditați. În această sală
sultanul Abdulmecid l-a primit pe împăratul
Franz Joseph și tot aici Murad al V-lea s-a
încoronat. Dar locul e legat și de modernizarea
Turciei: primul parlament al Imperiului
Otoman și-a ținut ședința inaugurală sub
aceeași cupolă în 1877, iar la proclamarea
republicii tot în Muayede Hall, Mustafa
Kemal Ataturk și-a ținut primul discurs în
calitate de președinte. Discursul a fost tipărit și
înrămat pe unul din pereții sălii. În fine, la
moartea lui Ataturk în 1938, trupul neînsuflețit
a fost depus chiar în sala Muayede astfel încât
admiratorii săi din Istanbul și din toată Turcia
să îl poată omagia pe acest mare reformator.
Palatul Dolmabahce este considerat
“Versailles-ul Est-ului”. Dolmabahce încă mai
este folosit de Parlamentul sau de Președintele
Turciei pentru întruniri oficiale sau pentru a
găzdui personalități sau oficialități ale altor
state. Dacă doriți să vizitați Istanbulul,nu ratați
Palatul Dolmabahce!
23
Motto:
„Dacă mi se spune – uit
Dacă învăţ – îmi amintesc
Dacă mă implic – învăţ”
STRATEGIA NAȚIONALĂ DE ACȚIUNE
COMUNITARĂ
Anul școlar 2016-2017 a adus noi
perspective educaționale Școlii Gimnaziale
Măgurele, datorită proiectului „Strategia
Naţională de Acţiune Comunitară”(SNAC),în
colaborare cu Centrul de Servicii Comunitare
“Sfânta
Maria”din
Vălenii de
Munte.
SN
AC este un
program
coerent şi
coordonat de activităţi desfăşurate cu
regularitate ,care antrenează voluntari şi copii
cu nevoi speciale, aflaţi în situaţii de risc, în
dificultate sau în pericol. Este un program la
care participă elevi voluntari și cadre didactice ,
care implică o varietate largă de activități
creative și pline de imaginație, a căror menire,
pe lângă mesajul educativ, este acela de a crește
gradul de integrare socială.
Strategia
Naţională de Acţiune
Comunitară îşi
propune următoarele
obiective:
1.Cooptarea copiilor
aparținând grupurilor
dezavantajate
/familiilor
vulnerabile din punct
de vedere social,
copiilor/elevilor cu
CES din centrele de
plasament, în
comunităţile locale;
2.Implicarea copiilor cu dificultăți de adaptare,
a profesorilor, elevilor şi a altor voluntari în
cadrul unor proiecte ce vor fi realizate
împreună;
3.Realizarea incluziunii şi implicării prin
angajare a tuturor celor interesaţi într-un
program educaţional de activităţi ce
promovează intens, printre altele, integrarea
socială;
4.Familiarizarea voluntarilor cu organizarea
practică și implementarea unui Program de
Acţiune Comunitară, în scopul sprijinirii /
dezvoltării educaţionale a persoanelor
defavorizate.
Aceasta strategie presupune dezvoltarea
activităţii de voluntariat, care permite acestora
să devină cetăţeni informaţi şi devotaţi
solidarităţii umane.
Voluntarii desfăşoară diferite activităţi
(de socializare, jocuri, confecționarea de
medalioane, felicitări și alte mici obiecte
decorative ,de divertisment,excursii,vizite la
atracții turistice și istorice, de terapie etc.) cu
copii şi adulţi ,care au un acces limitat la viaţa
comunităţii.
Astfel, vineri 11 noiembrie, echipa de
voluntari SNAC de la Scoala Gimnazială
Măgurele a participat la prima acţiune inclusă
în proiect, săptămâna
numită” Atelier desen”.
Această activitate s-a
desfăşurat la Centrul de
Servicii Comunitare
“Sfanta Maria”din
Vălenii de Munte.Echipa
de voluntariat, alcătuită
din opt elevi de la
învătămantul primar /
gimnazial şi cadrele
didactice implicate, a realizat activităti de
24
pictură şi a urmărit consolidarea abilităţilor
copiilor de a trăi împreună cu ceilalţi într-o
societate unită şi solidară, în care contează
valenţele umanitare, implicarea, angajamentul,
responsabilitatea. Toţi elevii s-au declarat
încântaţi de această activitate şi în special de
ceea ce presupune activitatea de voluntariat.
SNAC are următoarele beneficii pentru
voluntari:
1.Promovarea cunoştinţelor şi aptitudinilor lor
cu privire la unele aspecte importante ale
educaţiei, într-un mod plăcut şi incitant
2.O mai bună înţelegere şi conştientizare a
nevoilor individuale si a provocărilor cu care se
confruntă alte persoane din comunitatea lor
3.Încurajarea ingeniozității, inteligenţei şi
creativității lor, pentru a răspunde nevoilor lor
individuale precum şi ale comunităţii din care
fac parte
4.Obţinerea sentimentului de împlinire în urma
întreprinderii de activități competitive și utile
5. Dezvoltarea și îmbunătățirea unor calităţi
precum toleranța, răbdarea şi devotamentul
Actiunile comunitare din cadrul SNAC
oferă oportunităti si sanse egale de afirmare
tuturor copiilor, fie că sunt cu dizabilităti,
provin din medii sociale defavorizate sau din
scoli obisnuite. Acestea, ca activităţi voluntare,
reprezintă o oportunitate de învăţare valoroasă,
care nu vine prin studierea cărţilor, ci prin
implicarea activă şi personală în procesul de
învăţare.
Prof. înv.primar Vădan Elena Mirela
ACTION ANTI-BULLYING
Siguranța la școală înseamnă nu doar că
elevii sunt protejați, ci faptul că ei au un
sentiment al siguranței, pot iniția un dialog cu
profesorii și se află într-un mediu care le
consolidează respect ul față de sine.
Conform statisticilor s-a scos în
evidență că în mod repetat, în școală, 3 din 10
copii sunt amenințați cu bătaia/lovirea de alți
colegi, alți 3 din 10 sunt excluși de colegi din
grupul de copii, 1 din 4 a fost umilit în fața
colegilor.
Bullying-ul este atitudinea
ostilă, violența emoțională
și/sau fizică intenționată,
repetitivă, care implică un
dezechilibru de putere.
O persoană hărțuită,
singură, nu poate opri un
bully, dar ajutată , acest lucru
poate deveni posibil. De
aceea, cadrele didactice de la
Școala Gimnazială, Măgurele
au luat atitudine. Motto-ul lor
a fost ce spunea Mahatma Gandhi ,,Mă opun
violenței, deoarece chiar și atunci când pare că
face bine, binele este doar temporar, pe când
răul pricinuit este permanent!”
În prima fază d-na director Iliescu
Claudia, d-na Pahonțu Ana, d-na Nicolae
Mădălina au participat la cursul ACTION
ANTI-BULLYING, inițiat de ISJ Prahova în
colaborare cu NortHampton Centre for
Learning Behaviour (din Marea Britanie),
CeCe (din Spania), ICaro (din Italia).
vizează întreaga școală,
strategii pentru crearea unui
mediu educațional non-
violent. Și elevii au fost
implicați prin activități de
dezbateri, workshop-uri, cât și
în sesiuni de desen pe teme
conexe.
ACTION ANTI-
BULLYING a culminat cu
vizita partenerilor din Spania,
Italia, Marea Britanie, care au apreciat
activitatea cadrelor didactice, modul de a-i face
pe elevi să rezoneze cu obiectivele acestui
proiect, cu găsirea de soluții centrate pe viitor,
un viitor care la Școala Gimnazială Măgurele
să însemne pentru fiecare elev dreptul de a se
simți în siguranță, respectat și acceptat.
25
TE VOI IUBI MEREU
Te iubesc pur si simplu
Nu pentru ca ma iubesti,
Te iubesc pentru ca te iubesc!
Si ma gandesc la tine tot timpul
Tu nu ma judeci, ma pretuiesti!
Zambesc mereu cand esti cu mine
Si nu voi inceta o clipa sa ma gandesc,
Din nimic se naste ceva maret cand
sunt cu tine.
Iti spun sincer: Te iubesc!
Totul pare roz cand esti cu mine,
Viata pare perfecta cand te afli aici,
Uit de tot pentru tine
Stiu ca orice-ar fi, esti aici sa ma
ridici.
Tu imi dai curaj si putere
Sa pasesc in viata pe drumul meu,
Cand te vad, simt iubire
Si esti mereu aici, cand mi-e greu.
Nu te iubesc pentru ceea ce esti,
Te iubesc pentru ceea ce sunt cand
sunt cu tine,
Tu ma schimbi in bine,
Ma simt altfel cand esti cu mine!
Pana Alexia Claudia
Clasa a VII-a
Vitaminele si rolul acestora în organismul
uman
Miercuri, 16 noiembrie 2016, elevii
școlii Măgurele au susținut o activitate de
conștientizare și informare cu privire la rolul și
importanța unei alimentații sănătoase, sub
coordonarea doamnelor profesoare Mihăilescu
Mihaela și Mei Roșu Carmen. Elevii au pregătit
cu această ocazie prezentări PowerPoint pe
această temă, dar au și creat panouri și postere.
Mai mult, au elaborat joculețe interactive care
să sporească nivelul cunoștințelor colegilor.
Activitatea s-a înscris în seria demersurilor
interdisciplinare, fiind rezultat al împletirii
noțiunilor de biologie și chimie, acumulate de
elevi în cadrul orelor de curs.
Curiozitatea elevilor a fost răsplătită de
răspunsurile bine documentate ale colegilor
care au reușit încă din debutul activității să
capteze atenția într-o manieră atractivă și
relaxantă. Feedback-ul oferit de doamnele
profesoare, dar și de doamna director, a
contribuit la creșterea motivației elevilor de a
descoperi și de a se informa, de a folosi
resursele tehnologice moderne într-o manieră
pozitivă.
La finalul acestei activități, elevii au
exprimat dorința de a participa la cât mai multe
astfel de acțiuni:
26
"Activitatea care s-a
desfasurat pe
parcursul acestei zile
care a avut ca tema
Vitaminele,un izvor
de sanatate ne-a
ajutat să aflam care
sunt alimentele care
merita sa fie
consumate si care
contin coloranti.
Gandeste sanatos si
vei trai mai fericit,vei avea un organism mai
sanatos.Viata ta va fi una minunata si plina
doar de ganduri bune. Le multumesc mult
cadrelor didactice care au venit cu initiativa si
care ne-au deschis mintea. Unele alimente
chiar merita sa fie consumate datorita tuturor
beneficiilor pe care ni le aduc.Activitatea de
astazi a avut o influenta profunda asupra
micilor ascultatori care nu stiau benefiiciile
unui aport normal de vitamine.Sigur vei trai
mai sanatos si vei avea o viata mai buna atunci
cand consumi vitamine!!Vitaminele sunt un
izvor de sanatate!!" Pana Alexia,clasa a VII-a
,Scoala Gimnaziala Magurele.
"Ma bucur ca am oportunitatea de a
participa la aceste evenimente desfasurate la
nivelul scolii noastre.Consider ca am avut o
dezbatere interesanta despre influenta
vitaminelor asupra organismului nostru,despre
beneficiile acestora. De asemenea, mi-au
placut si prezentarile celorlalti. In urma acestei
experiente am acumulat cunostinte noi si
fascinante despre vitamine. Am remarcat faptul
ca o viata sanatoasa inseamna o viata plina de
zambete si de aceea incurajez fiecare persoana
in parte sa fie mai atenta la produsele
alimentare pe care le consuma ." Nicolae
Alexandra,clasa a VII-a ,Scoala Gimnaziala
Magurele
O ZI PLINĂ DE EMOȚII
Educaţia face parte
din viaţa de zi cu zi a
fiecărui om, de aceea, ca şi
cadre didactice,trebuie să
insuflăm celor mici
dragostea pentru cunoaştere,
educaţie, autoeducaţie, cultivarea
respectului pentru cei care oferă educaţia, adică
dascălii, fie ei
educatori, învăţători
sau profesori. Astfel,
în această zi deosebită,
5 octombrie, am
încercat să realizez cu
elevii mei (cls. a IV-a
B), CARTEA
ȘCOLII. Copiii au fost
entuziasmați de idee,
astfel că imaginația lor
a zburdat și cele mai
năstrușnice idei au fost transpuse în paginile
acesteia. Rezultatul finit a fost impresionant:o
veritabilă colecție de cărți valoroase în paginile
cărora se regăseau impresiile pline de
sinceritate ale unor copii cu sufletul curat
despre ceea ce înseamnă școala.Mărturie este și
poezia unuia dintre elevi:
"Școală dragă, te iubesc!
Școală, eu îți mulțumesc!
Multe tu m-ai învățat,
Eu mereu te-am respectat."
(Tănase Theodora)
Activitatea a culminat cu realizarea unei
expoziții a cărților și cu acordarea diplomelor
pe care toți elevii le-au meritat din plin .
Prof. Dobre Aurelia
Satul meu în prag de toamnă...
Ca să te poți bucura cu adevărat de
splendoarea toamnei trebuie să o vezi la sat:
prin împrejurimile, grădinile și curțile
gospodarilor, dar și în incinta școlii, una dintre
cele mai importante instituții ale localității
noastre, unde zilnic pășesc zeci de copii. Astfel,
în cadrul activității extracurriculare cu tema
,,Satul meu în prag de toamna”, elevii clasei a
III-a A au fost informați cu privire la
monografia comunei Măgurele, apoi au
participat la o acțiune de ecologizare în jurul
școlii. Prin derularea acestui proiect copiii au
fost antrenați în vederea cunoașterii
elementelor caracteristice localității noastre și
în același timp s-a
încercat o educare a
lor în spiritul
valorificării
frumuseților naturii,
precum și formarea
unor deprinderi de a
27
respecta reguli de conviețuire, de a fi toleranți,
cooperanți și de a lua inițiativa în vederea
păstrării curățeniei în școală și satul natal.
Prof. învățământ primar,
Cuculeanu-Munteanu Adriana
Anotimpul culorilor, prin ochii copiilor din
Măgurele
V-aţi gândit vreodată că un copil poate
merge de plăcere la şcoală în timpul vacanţei?
Se întâmplă la Măgurele, unde nu unul, ci mai
mulţi copii merg la cercul de pictură chiar şi în
perioada vacanţei şcolare. Iar rezultatul muncii
lor s-a văzut în vernisajul expoziţiei de pictură
"Anotimpul culorilor", vernisaj care a avut loc
la Muzeul Memorial ”Constantin şi Ion Stere”
Bucov. Cele mai multe tablouri au fost realizate
la atelierele de pictură organizate de Şcoala
Gimnazială Măgurele în parteneriat cu Primăria
comunei. Trebuie să menţionăm şi abilitatea
Claudiei Iliescu, directoarea unităţii de
învăţământ, care reuşeşte să îi
facă pe elevi să se simtă bine şi să revină,
oricând, cu plăcere la şcoală
Copiii din Măgurele au avut prilejul de
a participa şi la vernisajul expoziţiei temporare
”România 100 - Memoria Marelui Război”,
eveniment înscris în Programul ”România 100”
la Muzeul Memorial ”Constantin şi Ion Stere”
Expoziţia este organizată cu prilejul
împlinirii a 100 de ani de la intrarea României
în Primul Război Mondial şi aduce, în atenţia
publicului vizitator, mărturii ale jertfei
soldaţilor români. Expoziţia prezintă fotografii
inedite din Primul Război Mondial, dar şi
obiecte păstrate cu grijă în depozitele Muzeului
Judeţean de Istorie Prahova. Expoziţia poate fi
vizitată până la sfărşitul lunii martie.
Sursă:http://stiriactuale.ro/administratie/
16785-anotimpul-culorilor-prin-ochii-copiilor-
din-magurele.htmle 2017.
28
ISSN: 2537- 4397ISSN-L: 2537- 4397