EVOLUTII IN PROCEDEELE TACTICE

FOLOSITE IN INVESTIGATIILE PENALE

Cercetarea la fata locului : Evolutii

1. Referiri notionale

Procedeul probator, denumit in Codul roman de procedura penala

cercetarea la fata locului (art. 129) – cunoscut in legislatiile occidentale si

ca cercetarea scenei infractiunii sau scena crimei , cum este cazul sistemului

judiciar de tip anglo-saxon, ori american – reprezinta actul de debut al

investigatiilor in fapte de periculozitate deosebita: omucideri, violuri sau

talharii urmate de moartea victimei, distrugeri, catastrofe sau accidente

grave, infractiuni din domeniul crimei organizate s.a.1

„Cercetarea la faţa locului se înscrie printre activităţile de bază ce

contribuie în mod substanţial la aflarea adevărului în cauză, de ea depinzând,

în mod esential, lămurirea problemelor referitoare la faptele şi împrejurările

acesteia, inclusiv cu privire la persoana făptuitorului”. ”Nu de puţine ori,

această activitate se constituie în unica modalitate de obţinere a probelor şi

mijloacelor materiale de proba, cel puţin în prima fază a cercetărilor.”

În accepţiunea specialiştilor, cercetarea la faţa locului poate fi definită ca

fiind acea activitate iniţială de urmărire penală şi de tactică criminalistică

care constă în cunoaşterea nemijlocită a locului unde s-a săvârşit

infracţiunea sau a locului în care au fost descoperite urmele acesteia, în

1 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag 357

1

vederea descoperirii,fixării şi ridicării urmelor şi în stabilirea împrejurărilor

în care infracţiunea a avut loc.2

Referitor la intelesul termenului de fata locului sau de loc al savarsirii

faptei, asa cum este folosit, uneori, in practica ori in literature de specialitate

(sau de scena a infractiunii, in Occident) , trebuie facuta o precizare: prin

aceasta expresie se are in vedere nu numai locul propriu-zis al savarsirii

infractiunii, ci si zonele mai apropiate sau alte locuri din care se pot

desprinde date referitoare la pregatirile, comiterea si urmarile faptei, inclusiv

caile de acces si de retagere a autorului din campul infractional.3

Cu privire la termenul analizat, exista si o interpretare legala potrivit

careia, prin “locul savarsirii infractiunii” se intelege locul unde s-a

desfasurat activitatea infractionala, in tot sau in parte, ori unde s-a produs

rezultatul acesteia (art.30 alin.4 C.pr.pen.).

2. Consideratii privind reglementarea procesual penala

Cercetarea la fata locului, ca si celelalte acte ori activitati de investigare a

faptelor penale, se face numai in stricta conformitate cu reglementarile

referitoare la acest procedeu probator. Astfel, potrivit prevederilor art. 129

alin.1 C.pr.pen. , cercetarea la fata locului poate fi dispusa motivat de catre

organul judiciar, ori de cate ori se considera necesar sa se apeleze la acest

procedeu probator.4

In faza de urmarire penala cercetarea la fata locului este dispusa printr-o

rezolutie motivata a organului de urmarire penala, de regula, dupa inceperea

2 Emilian Stancu, “procedee tactice folosite in investigatiile penale:Evolutii”, AIT Laboratories, Bucuresti, 2011, pag 14 3 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag. 357- 3584 idem 3.

2

urmaririi penale. Cercetarea se efectueaza in prezenta martorilor asistenti, cu

exceptia cazurilor cand aceasta prezenta nu este gasibila. De asemenea, daca

se considera necesar, la cercetare pot participa si partile, o eventuala

neparticipare a partilor incunostintate nefiind de natura sa impiedice

efectuarea cercetarii.

In faza de judecata , cercetarea la fata locului este dispusa de catre

instanta, printr-o incheiere, dupa inceperea cercetarii judecatoresti. Potrivit

art.129 alin.4 C.pr.pen., instanta de judecata efectueaza cercetarea la fata

locului cu citarea partilor si in prezenta procurorului , cand participarea

acestuia la judecata este obligatorie.5

Asa cum doctrina procesual penala si practica de specialitate o

demonstreaza, cercetarea la fata locului efectuata de instanta de judecata, nu

are nici intinderea si nici adancimea celei efectuate de organul de urmarire

penala, insa, semnificatia este la fel de mare intrucat instanta are

posibilitatea sa ia contact direct cu anumite aspecte ale locului in care s-a

comis infractiunea si sa cantareasca mai exact rezultatele desprinse din

cercetarile anterioare ale organelor de urmarire penala.

3. Obiectivele cercetarii la fata locului

Cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cand este necesar sa se faca

constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii, sa se descopere

si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si starea

mijloacelor materiale de proba si imprejurimile in care infractiunea a fost

savarsita.6

5 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag 358-3596 Art.129 alin.1 Cod de procedura penala/ actualizat 2012.

3

Privind importanta cercetarii la fata locului, trebuie amintit faptul ca

marea majoritate a autorilor lucrarilor de specialitate, atat procesual penale

cat si criminalistice, sunt de accord ca ne aflam in fata unui procedeu

probator cu adanca semnificatie in aflarea adevarului.

Un alt aspect important al cercetarii la fata locului il reprezinta faptul ca

organul de urmarire penala, ca si instanta de judecata, au posibilitatea sa

investigheze direct locul savarsirii faptei si sa evalueze consecintele

infractiunii, sa stabileasca imprejurarile in care a fost comis actul penal si sa-

l identifice pe autor – prin mijloace tehnice si reguli tactice adecvate – este

de natura sa contribuie efectiv la realizarea scopului procesului penal.7

Pe baza acestor consideratii, conchidem ca cercetarea la fata locului este

“partea cea mai importanta a cercetarii cauzei penale”, o activitate de

maxima importanta cu caracter imediat si de neinlocuit, in multe situatii

fiind aproape imposibil de repetat, in aceleasi conditii si cu aceleasi

rezultate.8

Obiectivele cercetarii la fata locului sunt, in fapt, o serie de sarcini bine

stabilite din punct de vedere tehnic, ca urmare a bogatei experiente practice

in materie, reluata si in literature de specialitate, atat din tara noastra cat si

din strainatate. In acest sens, evidentiem principalele sarcini care revin

cercetarii la fata locului :

a. Cunoasterea si investigarea directa de catre organul de urmarire

penala sau de catre instanta de judecata a scenei infractiunii sau a

locurilor inscrise in categoria “locul faptei”.

b. Descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor infractiunii , a mijloacelor

materiale de proba. Descoperirea urmelor, urmata de interpretarea lor

7 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag 3598 idem 7

4

imediata la fata locului, este de natura sa ofere indicii, cel putin cu

caracter general, cu privire la natura faptei si chiar la persoana

autorului.

c. Obtinerea de date cu privire la modul de operare al faptuitorului, la

numarul de persoane care au luat parte la comiterea infractiunii. Din

cercetarea la fata locului se poate deduce modul in care se desfasoara

activitatea infractionala, incepand din momentul patrunderii autorului

in campul cercetat si terminand cu retragerea sa

d. Identificarea eventualilor martori , intrucat in functie de conditiile

concrete ale locului si momentului savarsirii faptei, se poate stabili

daca, si in ce masura, activitatea infractorului putea fi perceputa de

cineva. Aceasta precizare se impune deoarece nu sunt putine cazurile

in care sunt gasiti imediat martori ai evenimentului.

e. Elaborarea unor versiuni generale privind fapta penala si participantii

privind savarsirea acesteia, cel putin cu caracter provizoriu. Sarcinile

cercetarii la fata locului sunt, in fond, obiective ale anchetei .9

4. Elemente tactice specifice cercetarii la fata locului

a. pregatirea echipei de cercetare a scenei infractiunii , care urmeaza sa

se deplaseze la fata locului in vederea efectuarii cercetarii, atat din

punct de vedere judiciar, cat si tehnic-criminalistic.

b. Dispunerea unor masuri cu caracter preliminar – sesizarea organului

de urmarire penala despre savarsirea unei fapte penale intr-unul din

modurile prevazute de art. 221 C.pr.pen., respective plangere, denunt

sau sesizare din oficiu.

9 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010,pag 360

5

La primirea sesizarii, organul de urmarire penala, indiferent daca este

competent sau nu, are datoria sa intreprinda de indata urmatoarele:

- identificarea persoanei care a facut plangerea sau denuntul

- determinarea locului, naturii, gravitatii si oricarui alt element care sa

serveasca la formarea unei prime imagini despre fapta petrecuta.

- Dispunerea masurilor urgente, strict necesare, premergatoare

cercetarii la fata locului, masuri pe care le va lua organul de cercetare.

c. Pregatirea mijloacelor tehnico-stiintifice criminalistice – sub raportul

tehnico-tactic criminalistic, o atentie deosebita va fi acordata

verificarii si pregatirii mijloacelor tehnico-stiintifice criminalistice

care urmeaza sa fie folosite pe parcursul cercetarii.

c.1. Pentru cercetarile care nu presupun o desfasurare de mijloace

deosebite sunt necesare: trusa criminalistica universala, trusa foto,

trusele criminalistice specializate

c.2 Pentru efectuarea unor cercetari cu un grad de complexitate mai

mare se apeleaza la laboratoarele criminalistice mobile care dispun de

urmatoarele : aparatura de inregistrare, aparatura diversa de detectie

(detectoare de metale, detectoare de cadavre, detectoare cu radiatii

invizibile, detectoare de substante explosive,de substante radioactive),

mijloace tehnice de identificare a persoanelor(dupa semnalmente

exterioare), aparatura de comunicatii radio (pentru mentinerea unei

legaturi operative cu unitatile de baza ale organelor judiciare), surse

proprii de energie electrica, utilaje de prelucrat materialele fotosensibile,

truse de prim ajutor, costume de protectie s.a.10

10 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag 362

6

5. Reguli tactice ale cercetarii la fata locului

Organele de urmărire penală, precum şi alte organe, de regulă ofiţeri sau

subofiţeri din Ministerul Administraţiei şi Internelor, care s-au sesizat cu

privire la săvârşirea unei infracţiuni ori au fost dirijaţi la locul faptei, sunt

obligaţi să ia unele măsuri urgente. Aceste măsuri, menite să asigure

conservarea locului faptei şi care – datorită urgenţei – pot fi efectuate şi de

alte organe” chiar dacă privesc o faptă ce nu intră în competenţa lor” sunt, în

principal următoarele:

a. Salvarea victimelor şi asigurarea acordării ajutorului medical „În

cazul infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii, integrităţii corporale

sau sănătăţii, precum şi în cazul infracţiunilor de tâlhărie,

nerespectarea normelor privind circulaţia pe drumurile publice,

accidentelor de muncă şi catastrofelor, salvarea vieţii victimelor şi

asigurarea acordării primului ajutor este o sarcină prioritară”. Pentru

aceasta se va solicita sprijinul persoanelor competente aflate în

apropiere – medici sau personal medical cu pregătire medie – în nici

un caz nu se va permite intervenţia unor persoane care, datorită lipsei

cunoştinţelor medicale, pot provoca agravarea leziunilor.11

„Înainte de a ridica victima, cel sosit primul la faţa locului trebuie să

noteze şi să marcheze locul şi poziţia în care se afla acesta în momentul

sosiri la faţa locului”.

Trebuie precizat faptul că ajutorul medical se acordă chiar şi atunci când

există riscul distrugerii unor urme, apărarea vieţii, sănătăţii, integrităţii

corporale neputând veni niciodată în concurs cu alte interese.

11 Emilian Stancu, “procedee tactice folosite in investigatiile penale:Evolutii”, AIT Laboratories, Bucuresti, 2011, pag 17.

7

b. identificarea martorilor oculari ;

c. Conservarea aspectului locului faptei prin: îndepărtarea “curioşilor”,

interzicerea pătrunderii acestora în câmpul infracţiunii, asigurarea

urmelor şi mijloacelor materiale de probă, în raport cu natura acestora,

natura locului faptei şi condiţiile meteorologice existente.

d. încunoştiinţarea organului de urmărire penală competent să efectueze

cercetarea la faţa locului:

Pregătirea temeinică a cercetării la faţa locului constituie una din

condiţiile esenţiale ale realizării scopului acestei activităţi.

Masurile pregatitoare parcurg doua etape

- pana la deplasarea la fata locului;

- dupa sosirea la fata locului.

e. cel sosit primul la faţa locului trebuie să noteze poziţia iniţială a

obiectelor, schimbările survenite şi cine le-a făcut;

f. nici o persoană nu are dreptul să pătrundă în câmpul infracţiunii, dacă

nu are abilitatea salvării victimelor;

Când cercetarea la faţa locului se face în teren deschis, ea poate fi

efectuată, după cum urmează:

- de-a lungul itinerariului parcurs de făptuitor, din locul unde s-a

consumat episodul principal ori se observa rezultatele activităţii

ilicite, spre exterior;

- din centrul locului faptei spre periferie, lărgindu-se din ce în ce mai

mult zona examinată, în spirală;

- pe sectoare dreptunghiulare, în situaţia în care terenul, deşi întins, are

puncte de reper ce pot uşura delimitarea acestuia.12

12 Emilian Stancu, “procedee tactice folosite in investigatiile penale:Evolutii”, AIT Laboratories, Bucuresti, 2011, pag 17-18

8

In literatura de specialitate sunt prezentate urmatoarele metode de

cercetare:

- metoda subiectivă, constă în aceea că echipa de cercetare procedează

la căutarea, descoperirea, relevarea, fixarea şi ridicarea urmelor şi

mijloacelor materiale de probă, urmând fidel traseul parcurs de

persoană din momentul impactului cu solul până în final.

- metoda obiectivă, constă în căutarea, descoperirea, fixarea, ridicarea

urmelor şi a mijloacelor materiale de probă într-o anumită ordine,

făcând abstracţie de modul şi succesiunea acţiunilor presupuse că s-au

întâmplat;

- metoda combinată, adică folosirea pe parcursul cercetării atât a

metodei subiective, cât şi a celei obiective, trecându-se de la una la

alta, în raport cu particularităţile cauzei şi diferitele metode ale

cercetării.”

g. Alte masuri pe care trebuie sa le intreprinda echipa de cercetare

imediat dupa sosirea la fata locului:

- organizarea activităţii de culegere de informaţii, care trebuie să se

desfăşoare în paralel cu cercetarea la faţa locului;

- asigurarea reluării în părţile neafectate (reluarea traficului aerian în

cazul producerii evenimentului pe pista de decolare sau atenţionare);

- asigurarea locurilor, instalaţiilor, documentelor ce prezintă importanţa

pentru cauză;

- luarea măsurilor pentru înlăturarea altor pericole iminente care să

asigure efectuarea cercetării la faţa locului într-un climat de protecţie

pentru membrii echipei (ex. explozii);

- stabilirea modalităţilor de legătură între membrii echipei şi a

schimbului de informaţii;

9

- asigurarea prezenţei martorilor asistenţi – dacă acest lucru nu s-a

realizat – şi, când situaţia impune, a reprezentanţilor de specialitate .

Regulile speciale sunt grefate pe regulile cu valabilitate generală fiind

determinate de specificul fiecărei cauze şi particularităţi concrete în care s-a

comis fapta. Dintre ele amintim:

- luarea măsurilor pentru a preveni producerea de incendii sau explozii;

- asigurarea reluării activităţii în părţile neafectate, ori după caz,

dirijarea traficului;

- protejarea locurilor, instalaţiilor şi documentelor;

- extinderea ariei de cercetare până la punctele limită unde s-ar putea

descoperi mijloace de probă; repetarea cercetării la faţa locului doar în

cazuri excepţionale, când condiţiile meteorologice şi vizibilitatea au

împiedicat desfăşurarea în bune condiţii a primei cercetări ori nu au

fost cunoscute toate porţiunile de teren ce intră în accepţiunea de ”loc

al faptei”.13

6. Fazele rezultatelor cercetarii la fata locului

„Cercetarea la faţa locului este o activitate complexă, de durată, care

solicită exactitate, calm, perseverentă, prudentă, eforturi şi, uneori, chiar

sacrificii, pentru realizarea scopului care îl urmăreşte”.

Ca metodică tactică generală, cercetarea la faţa locului parcurge două

etape (faze): faza statică şi faza dinamică. Sunt doua faze distincte dar care,

in raport cu multitudinea si diversitatea situatiilor legate de imprejurarile

13 Emilian Stancu, “procedee tactice folosite in investigatiile penale:Evolutii”, AIT Laboratories, Bucuresti, 2011, pag 18-19

10

comiterii faptei, pot aparea modificari tactice,in sensul ca, pot aparea cazuri

cand unele activitati din faza statica se executa in faza dinamica si invers.

În prima etapă, numită faza statică, interesează aspectul de ansamblu al

locului săvârşirii faptei, poziţiile relative ale diferitelor urme şi obiecte, căile

de acces. În această fază,se măsoară distanţele dintre diferite obiecte ale

infracţiunii, între diferitele urme ale acesteia, se execută fotografiile-schiţă,

fotografiile obiectelor principale de la locul faptei.

„Se va interzice fumatul în timpul cercetării locului faptei, sau se va fixa

un loc special pentru fumat. Nu se vor comenta cu glas tare rezultatele

cercetării, pentru a nu influenţa martorii oculari dacă sunt de faţa.”14

Dacă între timp vor veni organe de urmărire penală cu grade şi funcţii

superioare, acestea nu au voie să întrerupă lucrările, dar vor putea sta de

vorbă, în mod independent, cu fiecare membru din echipa de cercetare. De

altfel, din întreaga echipă de cercetare, în faza statică, nu intră pe terenul

propriu-zis al locului faptei decât conducătorul echipei şi specialistul

criminalist. Acesta din urma va executa fotografiile necesare. La nevoie

echipa va fi completată şi cu un al doilea specialist (medic sau inginer în

accidente cu caracter special), daca natura faptei o impune.

Marcarea drumului de acces în perimetrul de cercetat este atributul

specialistului criminalist, fiind abilitat de profesia ce o desfăşoară, de ordine

şi instrucţiuni de uz intern. După stabilirea căilor de acces, primul care

pătrunde în locul faptei este procurorul, împreună cu criminalistul şi medicul

legist.15

În această fază se marchează poziţia cadavrelor, făcută de medicul legist,

fără a schimba poziţia victimei. Tot în acest timp procurorul trebuie să facă o

14 Emilian Stancu, “procedee tactice folosite in investigatiile penale:Evolutii”, AIT Laboratories, Bucuresti, 2011, pag 1915 idem 14

11

descriere completă a cadavrelor, aceasta incluzând sex, înfăţişare, vârsta,

culoarea ochilor, părului. Foarte importantă este şi descrierea poziţiei

cadavrelor, locul unde a fost găsit, precum şi examinarea atentă a

îmbrăcămintei şi încălţămintei victimelor.

Multitudinea de urme create de faptuitor nu poate fi neglijata, astfel se

impune mai intai determinarea drumului de acces in locul faptei urmata de

reluarea activitatilor tactico-tehnice (inclusive folosirea cainelui de

urmarire), altfel echipa risca sa “imbogateasca” locul examinat. Fixarea

locului faptei in faza statica se face prin fotografii de orientare si fotografii

schita, ale obiectelor principale si ale urmelor, cand exista pericol de

disparitie a acestora.16

A doua etapă a cercetării locului săvârşirii faptei, numită faza dinamică

constă în examinarea amănunţită a fiecărui obiect purtător de urme,

deplasândul din locul unde a fost descoperit, pentru a asigura condiţii optime

de examinare. Se execută fotografia detaliilor acestor obiecte, se caută şi se

ridică urmele vizibile şi latente pe mâini, urmele de picioare, ale

instrumentelor de spargere, ale armelor de foc.

Cu privire la urmele ce trebuie căutate, acestea diferă în raport cu natura

faptei săvârşite, astfel: la infracţiunile comise prin violenţă, întotdeauna vor

fi căutate urme biologice, microurme, obiecte folosite de autori pentru

realizarea rezoluţiunii infracţionale. La faptele îndreptate împotriva avutului

public sau privat se vor căuta urme ale instrumentelor de spargere, urme de

natură papilară, urme de încălţăminte; în cazul distrugerilor, indiferent de

natura agenţilor care le-au provocat, se va examina focarul sau craterul

16 Emilian Stancu, “procedee tactice folosite in investigatiile penale:Evolutii”, AIT Laboratories, Bucuresti, 2011, pag 20

12

exploziei, în cercuri concentrice, pentru identificarea surselor care au produs

incendiul sau explozia.

O atenţie deosebită trebuie acordată examinării locului unde s-a consumat

episodul principal al faptei, pentru că aici pot rămâne o multitudine de urme.

La această fază a cercetării iau parte toţi membrii echipei, şi toţi specialiştii

necesari, în raport cu natura urmelor formate.

7. Fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului

Potrivit prevederilor art.131 C.pr.pen. despre efectuarea cercetarii la fata

locului se incheie un proces-verbal, care reprezinta mijlocul procedural

principal de fixare a rezultatelor acestui act initial de urmarire penala.

Procesului-verbal I se pot anexa fotografii, schite, desene ori alte asemenea

lucrari, cum ar fi, de exemplu, rolele de film sau benzile videomagnetice.

7.1. Procesul-verbal incheiat in vederea fixarii rezultatelor cercetarii la fata

locului se numara printre mijloacele de proba cu o semnificatie deosebita in

solutionarea cauzei penale. El va trebui sa corespunda unor cerinte, o buna

parte stabilite in mod expres de legiuitor. Din punct de vedere al formei si

cuprinsului, procesul-verbal va contine urmatoarele mentiuni, indicate in

art.91 C.pr.pen. :

Data si locul unde este incheiat;

Numele, prenumele si calitatea celor care il incheie;

Numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cand

exista;

Descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate;

Numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera

procesul-verbal, obiectiile acestora.

13

Raportandu-ne la structura procesului-verbal, formata dintr-o parte

introductiva, o parte descriptive si o incheiere, subliniem importanta si

amploarea partii descriptive, insasi legea procesual penala impunand

necesitatea descrierii amanuntite a situatiei locului, a urmelor gasite, a

obiectelor examinate si celor ridicate, a starii si pozitiei celorlalte mijloace

materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si, pe cat

posibil, cu dimensiunile respective (art.131 C.pr.pen). Procesul-verbal

trebuie redactat in termeni clari si precisi, “astfel incat lectura sa sa poata

reda intocmai imaginea locului faptei si pentru aceia care nu au participat la

cercetare la fata locului”.17

7.2. Pe plan tactic criminalistic, este necesar ca la redactarea partii

descriptive sa fie avute in vedere urmatoarele elemente18 :

Descrierea locului faptei va fi facuta in mod amanuntit, interesand

aspectul de ansamblu al acestuia, dimensiunile, topografia sa si

dispunerea fata de punctele cardinale, precum si fata de alte puncte de

reper mai apropiate, drumurile si caile de acces, alte particularitati.

Descrierea urmelor , a mijloacelor materiale de proba, a altor obiecte

examinate si ridicate va fi efectuata detaliat, indicandu-se cu precizie

locul in care au fost gasite, distantele dintre ele sau pana la obiectele

principale, forma, dimensiunea, culoarea, alte caracteristici fizico-

chimice sau particularitati de identificare, precum si metodele tehnico-

stiintifice criminalistice folosite pentru descoperirea, fixarea si

ridicarea acestora.

Mentionarea in procesul-verbal al oricarui element particular al

cercetarii. – imprejurarile negative / nu trebuie consemnate opiniile

17 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag 371.18 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010, pag 372,373,374.

14

sau interpretarile personale / interpretarea imediata a urmelor /

consecintele sau pagubele (produse de faptele infractionale cercetate,

indiferent de valoarea sau natura lor) / enumerarea exacta a urmelor,a

mijloacelor materiale de proba / persoana careia i-au fost

incredintate / ora inceperii si ora terminarii cercetarii la fata locului.

7.3. Referitor la conduita tactica urmata in redactarea procesului verbal,

consideram necesar ca acesta, pentru a-si indeplini intru totul rolul de mijloc

de proba, va trebui sa fie redactat in conformitate cu prevederile legii si in

conformitate cu anumite cerinte metodologice dupa cum urmeaza:

- Prezentarea obiectiva, completa si clara a rezultatelor cercetarii;

- Folosirea unui mod de exprimare riguros, exact, precis si concis;

- Descrierea celor constatate in ordinea in care s-a desfasurat cercetarea la

fata locului (redactarea, de regula, chiar la fata locului).

7.4. Schita locului faptei denumita si plan schita sau desen schita, este

destinata fixarii si prezentarii, in ansamblu, a locului faptei, a modului in

care sunt dispuse, in plan, obiectele si urmele infractiunii, precum si a

distantelor sau a raportului de pozitie dintre acestea. Principalul rol al schitei

locului faptei este acela de a facilita formarea unei imagini cat mai apropiate

de realitate asupra scenei infractiunii, astfel incat constatarile cuprinse in

procesul-verbal sa fie clar intelese.19

Schita locului faptei cuprinde mai multe subpuncte tehnice dupa cum

urmeaza:

- Planul-schita , executat la scara, in care sunt respectate riguros

proportiile dintre dimensiunile reale ale suprafetelor, distantelor etc. si

repezentarile acestora din plan.

19 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010,pag 373

15

- Desenul schita se realizeaza, de regula, printr-o simpla desenare a

locului faptei, fara sa se respecte intocmai proportiile dintre

dimensiunile reale sireprezentarile grafice, insa tot pe baza

masuratorilor executate la fata locului si prezentate in schita.

- Pentru fixarea pozitiei unui obiect in plan , se recurge la mai multe

metode, stabilite in functie de intinderea si de complexitatea locului

faptei:

a. Vizarea incrucisata sau metoda punctului de intretaiere , executata

din doua puncte diferite, denumite si puncte de statie. Punctele sunt

indicate la baza planului, din ele tragandu-se cate o linie spre obiectul

vizat, locul de intretaiere al celor doua linii reprezentand punctul in

care se afla dispus obiectul vizat.

b. Metoda triangulatiei , folosita in geodezie, in care punctele de

dispunere a obiectelor aflate la fata locului sunt determinate pe baza

distantei fata de o axa de referinta si a unor puncte fixe de reper, dupa

care se formeaza o retea de triunghiuri, aproximativ echilaterale, ce

vor indica coordonatele punctelor din teren

c. Metoda planului de rabatare , constand in desfasurarea pe orizontala

a peretilor si a tavanului unei camere (metoda aplicata in ceea ce

priveste schita locurilor inchise, a incaperilor).20

7.4. Fotografiile si inregistrarile video judiciare

20 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010,pag 373

16

Fotografia judiciara executata la fata locului se numara printer cele mai

importante mijloace de fixare a rezultatelor cercetarii, desi este considerata

drept o modalitate auxiliara procesului-verbal. Fotografia la fata locului

include:

a. Fotografia de orientare , destinata fixarii intregului loc al faptei,

punctelor de reper, de natura sa serveasca la identificarea zonei unde

s-a savarsit infractiunea.

b. Fotografiile schita , servesc la redarea, in primul rand al locului

faptei,cu tot ce are el mai caracteristic, redarea in intregime sau in

parte a locului respective, in functie de varianta in care este executata.

c. Fotografia obiectelor principale , de exemplu corpul victimei, armele

sau instrumentele folosite de autor in savarsirea infractiunii,

mijloacele materiale de proba s.a.

d. Fotografiile de detaliu , necesare punerii in evidenta a urmelor, a

detaliilor caracteristice a acestora, a modului in care sunt dispuse pe

suprafata obiectului purtator, a modificarilor, degradarilor etc. produse

prin savarsirea infractiunii.

Inregistrarea video judiciara , se inscrie printer metodele moderne de

fixare a rezultatelor cercetate la fata locului, devenite, in prezent,

indispensabilein cazurile deosebite (omor, distrugeri provocate de explozii si

incendieri, accidente feroviare, aeriene etc.).21

21 Emilian Stancu, Trat de Criminalistica , Universul Juridic, Bucuresti, 2010,pag 374

17