CERCETARI PRIVIND EFECTUL INGRASAMINTELOR

ECOBIOLOGICE ASUPRA CALITATII LA UNELE

SOIURI DE MAR

1

CUPRINS

PARTEA DE LITERATURA:

Capitolul 1.

CULTURA MĂRULUI ÎN ROMÂNIA ŞI CERINŢELE FAŢĂ DE

FACTORII DE MEDIU

1.1 Importanta culturii mărului .......................................................6

1.2. Cerintele fata de mediu …………………………….....................7

Capitolul 2.

INGRASAMINTE FOLIARE ECOBIOLOGICE

2.1. Îngrăşăminte foliare ……………………………………….......14

2.2. Proprietăţile produsului Frucol .........………………………..16

2.3. Mecanismul absorbţiei foliare ……………………….............18

Capitolul 3.

PIERDERI CANTITATIVE SI CALITATIVE ALE MERELOR

DETERMINATE DE AGENTII PATOGENI SI CONTROLUL ACESTORA

3.1. Pierderi cantitative de recoltă ...................................................21

3.2. Pierderi calitative de recolta ...................................................21

3.3. Absorbţia şi distribuţia fungicidelor în plantă ......................23

3.4. Consecinţele acţiunii selective ale fungicidelor .......................24

3.5. Modul de acţiune al substanţelor active fungicide ..................25

3.6. Apariţia şi controlul rezistenţei fungilor ....................................28

3.7. Bolile merelor şi combaterea acestora ......................................29

PARTEA EXPERIMENTALA:

Capitolul 4.

SCOPUL LUCRĂRII, OBIECTIVELE CERCETĂRII,

MATERIALUL ŞI METODA DE CERCETARE

4.1. Scopul lucrarii …………………………………………………......40

4. 2. Obiectivele cercetării ....................................................................41

4.3. Organizarea experienţei ................................................................42 4.4. Analiza microbiologica a fungilor .............................................43

4.5. Verificarea incarcarii microbiologice in celulele depozitului pe durata

anotimpului rece. .....................................................................................................44

Capitolul 5.

STUDIU PRELIMINAR ASUPRA PROPRIETĂŢILOR FUNGICIDE ALE

PRODUSULUI FRUCOL

5.1 Identificarea fungilor prezenti in lotul experimental al plantatiei

pomicole de la INCDP Maracineni Arges…………………………………….46

5.2.Identificarea patogenilor prezenti pe mere inainte, in timpul, si la

sfarsitul perioadei de depozitare ………………………………........................52

Capitolul 6.

CONCLUZII .............................................................................................66

Capitolul 7.

3

BIBLIOGRAFIE ...................................................................................67

Capitolul 1.

CULTURA MĂRULUI ÎN ROMÂNIA ŞI CERINŢELE FAŢĂ DE

FACTORII DE MEDIU

1.1. Importanta culturii mărului

Marul este specia pomicola aflata in cultura din cele mai vechi timpuri si cu cea mai mare

raspandire la noi in tara si pe glob. Ocupa locul al treilea in cultura dupa portocal si bananier

aducand o productie mondiala de fructe, de 48900000t .

Datorita rolului deosebit pe care il au merele in alimentatia omului, marul constituie

principala specie pomicola in zonele temperate ale globului.

Continutul merelor se remarcă printr-o compoziţie complexă, specifica. Merele conţin

zaharuri, acizi organici, substanţe tanoide, proteine, pectine, celuloză, substanţe fenolice, alcooli,

esteri, eteri carbonilici, acetali etc.. Se apreciaza ca in medie 100 grame de măr conţin: 84 g apă,

0.3 g proteine, 0.4g lipide (din care 0.07 g colesterol), 15 g hidraţi de carbon (din care 0.9 g

fibre), 58 kcal din care se resorb 89 %, 90 U.I. vitamina A, 0.04 mg vitamina B1, 0.02 mg

vitamina B2, 0.1 mg vitamina B6, 0.2 g acid nicotinic, 3-30 mg vitamina C, 0.72 mg vitamina E,

0.2 mg vitamina PP. Merele mai conţin elemente minerale în următoarele cantităţi: 0.4-0.8 % N

în substanţă uscată, 0.09-0.20 % P2O5, 1.2 % K2O, 0.1 % CaO, toate din substanţa uscată .

Un rol deosebit in alimentatie este atribuit vitaminelor si sarurilor minerale, cu atat mai

mult cu cat aceste fructe se pot pastra pe o perioada mai lunga de timp(6-7 luni), incluzand si

perioada de iarna.

Valoarea alimentară a mărului este suplimentata de o serie de calitati terapeutice printre

care: tonic muscular şi al sistemului nervos, antireumatismal, hipocolesterolemiant (prin

pectină), răcoritor, digestiv, ocrotitor gastric, antiseptic intestinal (favorizează secreţia unei

diastaze intestinale bactericide), stimulent şi decongestiv hepatic, laxativ, depurativ sanguin,

“reîntineritor” al ţesuturilor .

Importanta culturii este determinata şi de anumite particularităţi agrobiologice specifice

ca: o adaptare buna la climatul temperat, suportarea valorilor extreme ale parametrilor

meteorologici şi solurile mai puţin fertile, merele suportă cu uşurinţă transportul pe distanţe mari

constituind o valoroasă materie primă pentru industrie.

1.2 Cerintele fata de mediu

Influenta factorilor de mediu asupra proceselor de crestere si fructificare a marului, este

hotaratoare in ceace priveste nivelul de desfasurare al fazelor fenologice si capacitatea de

productie a pomilor. Aceasta se manifesta mai intens, pe masura creşterii vârstei. Spre deosebire

de plantele anuale, sau cu cicluri scurte de viaţă, conditiile de mediu, determină modificări

morfologice reduse in desfasurarea celor doua procese.

Cercetări, din ultimele decenii privind impactul mediului asupra comportării plantelor,

arata ca odata cu schimbarea climatului globului şi a concentraţiei bioxidului de carbon din

atmosferă, au loc schimbari si in comportarea speciilor pomicole , cultivate: cresterea rezistentei

la stresul hidric, modificari in desfasurarea fazelor fenologice, etc. .

Reacţia plantei la stimulii climatici este foarte complexă, variind după factorii implicaţi,

care pot exercita efecte de diferite intensităţi în cursul anului . Efectul câtorva factori ai mediului

asupra creşterii a fost bine cercetat: bioxidul de carbon şi elementele minerale pentru

aprovizionarea cu materiale de construcţie, lumina ca sursă de energie şi factor care influenţează

morfogeneza, aprovizionarea cu apă pentru menţinerea turgescenţei, ca şi oxigenul şi

temperaturile favorabile pentru numeroase procese.

Aceeaşi autori precizează că indicatorii folosiţi pentru cuantificarea efectelor factorilor

meteorologici asupra proceselor fiziologice ale pomilor, sunt de cea mai mare importanţă pentru

evidenţierea timpurie a acestora. Se apreciază astfel că durata perioadei de creştere a lăstarilor,

dar şi lungimea acestora în diferiţi ani, sunt indicatori foarte sensibili ai deficitului de apă din

plantă. Producţia s-a corelat pozitiv cu precipitaţiile însumate şi cu durata de strălucire a soarelui,

dar negativ cu suma temperaturilor medii mai mari decât 7 C.

1.2.1. Temperatura aerului

Procesele fiziologice de bază ale pomilor sunt influentate si de temperatura aerului din

sol, respiraţia si transpiraţia, parcurgerea fenofazelor, epoca de maturare a fructelor, etc.,. La

pomi este imposibil de pus în evidenţă vreun dispozitiv histologic sau anatomic căruia să-i putem

atribui o funcţie specializată în perceperea excitaţiilor de origine termică. Se poate vorbi, în acest

caz, de o sensibilitate difuză la nivelul diverselor celule cu funcţii de protecţie, fotosinteză etc.

Percepţia termică la pomi se defineşte, deci, la nivelul celulelor întregului organism, cu atât mai

intens cu cât organele respective au o suprafaţă mai mare şi un volum mai redus.

5

Este importantă din aceste considerente talia părţii aeriene a pomilor şi distribuţia sistemului

radicular în plan vertical, ştiind că cu cât ne apropiem de suprafaţa solului cresc contrastele

termice şi se modifica intens evoluţia tuturor celorlalţi parametri meteorologici.

La specia măr, în general cea mai bună balanţă a carbonului pare să apară la temperaturi relativ

coborâte şi constante de vegetaţie prelungita .

În fenofaza, începutul umflării mugurilor şi începutul înfloririi o creştere a

temperaturii de la 0 la 10 C adeseori dublează rata activităţii enzimatice, acelasi efect se

inregistreaza si la o urcare până la limita optima .

Mult mai bine a fost cercetată fenofaza dintre începutul şi sfârşitul înfloririi. In conditii

normale la soiurile diploide, perioada de polenizare efectivă, durează 8 zile de la deschiderea

florilor . În unele ţări, cum ar fi Anglia, printre principalele cauze ale neuniformităţii producţiilor

de mere, se numără şi temperaturile scăzute din timpul polenizării . Vremea caldă la înflorire este

cu atât mai necesară, cu cât longevitatea ovulelor este mai redusă . Procentul de legare este mai

ridicat cand temperaturile medii ale aerului depăşesc 12 C, temperaturile maxime sant cuprinse

intre18-21 C, iar cele minime sunt superioare valorii de 5 C.

O nutriţie mai buna a organelor vegetale, favorizeaza cresterea rezistenţei la ger. De

asemenea gerul umed este mai periculos decât cel uscat. Celulele mai turgescente, pline cu apă şi

suc celular diluate, îngheaţă mai repede. O scădere rapidă a temperaturii este mai daunatoare

decât una treptată, instalată progresiv. Intre stadiul fenologic şi temperatura critică, există o bună

corelaţie între butonul închis şi fructul tânăr. Temperaturile critice pentru măr, sunt: -4.5 C,

pentru mugure; -3 C, pentru înflorirea deplină; şi -2 C, pentru fructul tânăr .

După înflorire şi până la începutul căderii fiziologice a fructelor, temperatura

rămâne un factor important, cu influenţă majoră asupra desăvârşirii legării şi a multiplicării

celulare în tinerele fructe. Astfel, în perioadele foarte reci de după înflorire (temperatura medie a

aerului 7-8 C), 70 % din ovule degenerează, iar 30 % erau fecundate. La 16-17 C, 94 % din

ovule erau fecundate . Dacă după înflorire temperaturile nu depăşesc 16-18 C, nu leagă decât 5

% din flori . Pe de altă parte temperaturile ridicate (31-32 C noaptea) timp de o lună după

înflorire, produc turtirea fructelor (nu creşte sfârşitul caliciului) . La temperaturi medii ridicate ,

în intervalul 16-24C, după înflorire, procentul de legare a fructelor se poate reduce.

În fenofaza căderii fiziologice a fructelor(iunie), temperatura scăzuta poate fi una din

cauzele potenţiale ale căderii fructelor . Temperaturile nocturne, din perioadele noroase, sau

ploioase sunt foarte importante pentru abscisie, pe când temperaturile de zi, nu par să influenţeze

atat de mult acest proces.

La temperaturi mai ridicate apar noaptea, în zilele noroase sau ploioase, se intensifică procesul

de respiraţie şi se produce cantitati mari de etilenă naturală, care influienteaza caderea fructelor.

Fenofaza creşterii intensive a lăstarilor, este controlată deasemenea de temperatură, şi

regimul pluviometric, care se afla permanent intr-o interacţiune cu factorii interni. Procesele de

crestere sunt inhibate in principal de condiţiile nefavorabile de mediu . În ceea ce priveşte

respiraţia rădăcinilor, s-a constat că aceasta este mai scăzută primăvara decat in timpul

verii(iunie până la sfârşitul lui august).Cresterea temperaturii solului cu 5 C, în luna mai a

intensificat respiraţia rădăcinii cu 15-20 % şi cu 10 % în iunie-august. După instalarea secetei

atmosferice(21 august-21 octombrie), încălzirea cu 5 C a solului în primii 5cm adâncime a

intensificat respiraţia rădăcinii cu 42 % în solul umed şi nu a influenţat-o în solul uscat.

Încălzirea solului a accentuat efectul secetei asupra umidităţii solului. Seceta a depresat respiraţia

cu 17 % în solul neîncălzit şi cu 36 % în solul încălzit.

Creşterea fructelor prin extensie celulară nu se corelează, în general, cu temperatura

aerului . În perioada diviziunii celulare în nopţile calde, care urmează după zile însorite,

diametrul fructelor creşte cel mai mult, cu 0,8-1 mm/zi. În nopţile reci, tot după zile însorite

diametrul fructelor creşte cu numai 0,3-0,5 mm/zi. La temperaturi nocturne de 22-23 C, din

perioada extensiei celulare, se realizează cea mai ridicată rată de creştere a fructelor la soiul Mc.

Intosh. Atât temperaturile nocturne mai mari cât şi mai mici, reduc rata de creştere.

Temperaturile minime scăzute, apărute într-o fază avansată de creştere a fructelor, pot grăbi

recoltarea. Influenţa temperaturii de după înflorire, a fost evidentă la recoltare, modificand mult

dimensiunea fructului, şi indicii de maturitate.

Analiza intensitatii proceselor fiziologice pe perioada de vară , a condus la concluzia că

odată cu creşterea temperaturii se intensifica si respiraţia.

La temperatura de 30 C se realizeaza compensarea. La o temperatură mare, rata respiratiei este

mai inalta, ceace face ca consumul de hidraţii de carbon sa creasca. Peste 40C activitatea

enzimatică se reduce drastic şi pot sa apăra unele daune. Intr-o zi fierbinte, pomii bine udaţi nu

pot asigura apa necesară frunzelor . Odată cu scăderea temperaturii aerului pomii isi refac

conţinutul în apă, se stimuleaza transportul hidraţilor de carbon si intensifica creşterea fructelor.

Temperaturile foarte ridicate, de peste 40 C, chiar dacă apar numai pentru o perioada scurta(4

ore), pot provoca arsuri grave pe suprafaţa fructului . Fructele crescute în plină lumină a soarelui,

(in zonele subtropicale) prezinta arsuri pe o suprafata mai mare sau mai mica, fapt ca nu pot fi

comercializate (optim).

7

Analizând efectul temperaturii aerului din perioada maturării fructelor, când minimele sunt

cuprinse între 3 şi 6 C şi maximele între 18 şi 23 C cu o lună înainte de recoltare, se obţine o

bună pigmentare a fructelor .

Evoluţia temperaturilor medii zilnice din intervalul 1 mai-15 iunie (în condiţiile în care

temperaturile nocturne ating 4 C, iar în sol se menţin la 16 C), între limitele de 16 şi 24 C, se

corelează pozitiv cu valorile culorii de fond determinate spectrometric, cu procentul de amidon şi

cu roşul acoperitor din perioada recoltării. Oscilaţia temperaturii între aceleaşi limite (16-24 C)

şi perioada calendaristică(1 mai-15 iunie), se corelează negativ cu greutatea medie a fructelor,

fermitatea acestora, conţinutul în acid malic şi în substanţă uscată .

De asemenea temperaturile foarte ridicate din timpul zilei inainte de nopţi reci,

stimuleaza sinteza antocianilor şi degradarea amidonului . În multe părţi ale lumii, aceleaşi

temperaturi ridicate provoacă arsuri ale soarelui de diferite grade de severitate, de la uşoara

albire a pigmenţilor în stratul epidermei, până la crăparea şi deshidratarea pieliţei.

Căldura excesivă datorată radiaţiei solare creează un gradient de zaharuri şi elemente

minerale în interiorul fructului, constituind cauza unor boli ale fructului (prabusirea) manifestate

în perioada de păstrare.

1.2.2. Lumina

Dacă temperatura influenţează în mod hotărâtor procesul de respiraţie, lumina hotărăşte,

în mod decisiv intensitatea fotosintezei. Când caracterizăm influenţa luminii asupra fotosintezei

la măr, trebuie să ne referim atât la intensitatea, calitatea cât şi la durata acesteia. Ca în

majoritatea cazurilor, durata de iluminare constituie factorul natural cu cea mai stabilă evoluţie

sezonală de la un an la altul. În ceea ce priveşte intensitatea luminii, nebulozitatea induce o

variaţie însemnată de la un an la altul, nu numai prin durata şi intensitatea apariţiei, ci şi prin

momentul din zi în care se înregistrează. Pe de altă parte planta se poate adapta când condiţiile

ambientale micşorează eficienţa interceptării şi utilizării radiaţiei luminoase; tendinţa este de a se

produce modificări în organismele vegetale pentru reducerea stresului de natură abiotică.

De la sfârşitul înfloritului şi pana la începutul căderii fiziologice a fructelor, o umbrire

de 30-40 % din radiaţia totală, are efect negativ . Prin reducerea interceptarii luminii de către

coroană, la 60-90 % (din lumina solară directă) se poate stimula căderea fructelor şi reducerea

dimensiunii celor ramase pe pom. Când umbrirea este urmată de aplicarea substanţelor de rărire

(racire chimica), căderea fructelor poate fi excesivă . In zilele noroase sau ploioase rata

fotosintezei active se reduce la 10-15 % din valoarea celei înregistrate la lumina directă a

soarelui .

Asa dar interacţiunea se rezumă la faptul că, temperaturile ridicate din perioada cu lumina slabă

(nopţi, zile noroase sau ploioase, umbriri artificiale) intensifica respiraţia şi producerea unor

cantităţi mari de etilenă naturală care provoacă abscisia.

Se consideră că 30 % din lumina solară directă este pragul cel mai de jos pentru o activitate

fotosintetică maximă . Umbrirea lăstarilor la 50 % din intensitatea luminii solare directe reduce

ritmul fotosintezei cu 5-10 %.

Umbrirea la 25 % din lumina solară directă a redus fotosinteza cu 60-70 %. Lumina din

coroană controlează distribuţia elementelor minerale şi a hidraţilor de carbon. Când frunzele sunt

umbrite, azotul este transferat din frunzele umbrite spre frunzele bine luminate. Situaţia ideală,

când se maximizează intercepţia luminii în coroană, este o suprafaţă mare a coroanelor pe

unitatea de volum. Condiţiile de iluminare din coroană se schimbă în timpul anului ca rezultat al

creşterii suprafeţei foliare, schimbării poziţiei limbului, a aplecării ramurilor datorită greutăţii

recoltei, pierderii frunzelor prin atacul bolilor şi dăunătorilor, secetei şi tăierilor din perioada de

vegetaţie. Frunzele pot însă, să se adapteze de la umbră la lumină, pentru o fotosinteză maximă,

în câteva secunde. In condiţii de zile lungi(16 ore) creşte greutatea specifică foliară, dar descresc

ratele fotosintetice în comparaţie cu regimul de zile scurte (8 ore).

Relaţia dintre lumină si creşterea fructelor, arata că frunzele şi fructele expuse radiaţiei

solare in timpul verii, necesită o bună aprovizionare cu apa pentru a-şi răci tegumentele, iar că o

durată mai mare de strălucire a soarelui favorizează creşterea fructelor în volum şi a substanţei

uscate din fructe. Cand ceilalţi factori sunt favorabili, într-o zi noroasă diametrul fructelor creşte

cu numai 0,1 mm, faţă de 0,3-0,7 mm în zilele senine . După câteva zile noroase creşterea se

opreşte. În faza de extensie a celulelor fructului, radiaţia solară intensă combinată cu temperaturi

ridicate şi cu lipsa apei din sol, constituie cele mai nefavorabile condiţii pentru creşterea

fructelor, ajungându-se uneori până la moartea celulelor epidermei şi apariţia de zone

suberificate în pulpă. Când radiaţia solară este intensă şi pomul nu-şi poate reface rezerva de apă,

merele se deshidratează parţial. La polul opus, umbrirea (30 % din lumina solară directă) timp de

45 zile înainte de recoltare, reduce dramatic colorarea fructelor şi a substanţei uscate din fruct la

recoltare .

Pentru o bună colorare (a fructelor roşii) este necesară o intensitate a luminii egală cu cel puţin

60-75 % din lumina solară directă. Pomii aflaţi în stres hidric îşi vor stopa devreme fotosinteza şi

nu vor utiliza lumina disponibilă, situaţia fiind similară cu inactivarea suprafeţei foliare prin

9

atacul păianjenilor. Umbririle târzii, apărute la 13-15 săptămâni de la înflorire nu mai provoacă

nici o diminuare a creşterii fructelor . Există şi încercări de alcătuire a unor modele de creştere a

fructelor care sunt utile ca instrumente de cercetare .

Modelul , funcţionează pe baza datelor privind intercepţia luminoasă şi raportul de repartiţie a

substanţei uscate, descriind bine creşterea mărului.

La sfarsitul perioadei de vegetaţie rezistenţa la ger creşte odata cu aparitia zilelor scurte.

Răspunsul nu se produce la durata zilei(scurtă sau lungă) ci la tendinţa de scădere a duratei zilei.

Pentru inducerea căderii frunzelor sunt recepţionate de către plante atât fotoperioada cât şi

seceta.

1.2.3. Precipitaţiile şi apa din sol

Precipitaţiile au efect major asupra proceselor fiziologice ale pomilor.Dintre toate

proprietăţile solului, capacitatea de apă utilă este cea care diferenţiază cel mai intens în spaţiu şi

timp accesibilitatea apei pentru sistemul radicular al pomilor . Cu cât capacitatea de apă utilă şi

permeabilitatea solurilor au valori mai ridicate, cu atât apa provenită în principal din precipitaţii,

va rămâne în cantităţi mai mari şi pe perioade mai lungi, disponibilă preluării ei de catre

rădăcini. În regim natural precipitaţiile atmosferice sunt de cele mai multe ori singura sursă de

aprovizionare a solului cu apă. În climatul specific arealului studiat aportul. de apă din

precipitaţii din perioada octombrie-aprilie, depăşeşte consumurile pomilor, iar cele două luni

care urmează şi în care pomii se află în plin sezon de vegetaţie, sunt cele mai bogate în

precipitaţii din an, considerând valorile medii multianuale şi acoperă în general nevoile pomilor.

Perioada iulie-septembrie se caracterizează însă în majoritatea anilor prin apariţia unor deficite

pluviometrice importante.

Mărul se încadrează în grupa speciilor cu cerinţe mari faţă de apă, alături de gutui şi prun

(zone cu 700mm precipitaţii anuale) şi cu rezistenţă mijlocie sau sensibile la secetă, în funcţie de

înrădăcinarea portaltoilor . Perioadele de secetă sunt mai greu suportate de merii pe rod şi de

soiurile cu maturare târzie a fructelor.

Principalul factor limitativ pentru creşterea şi obţinerea primelor recolte la merii tineri,

este umiditatea disponibilă din sol şi nu conţinutul în azot al solului.

Lipsa apei, care reduce activitatea rădăcinilor şi a sistemului vascular, si deficienţa in

azot, pot favoriza o inducţie excesivă.

În faza de alungire a celulelor fructului, ritmul de creştere este influenţat în principal de apa

disponibilă. Creşterea prin extensie a celulelor fructului apare când apa disponibilă pomului

depăşeşte rata transpiraţiei. Contracţia fructelor se corelează pozitiv cu intensitatea radiaţiei

solare şi cu puterea evaporantă a atmosferei. Rămânerea în urmă a creşterii fructelor din cauza

secetei, nu poate fi recuperată prin irigări târzii. Creşterea maximă a fructelor se realizează în

condiţii optime de aprovizionare cu apă pe întreg sezonul de creştere a fructelor.

Cele mai nefavorabile condiţii de creştere a fructelor sunt combinaţiile dintre temperaturile

foarte ridicate, radiaţia solară intensă şi stresul hidric din sol, care provoacă serioase dăunări

fructelor (moartea ţesuturilor corticale, moartea celulelor epidermei, apariţia de zone suberificate

etc.).

In perioada de vara apa, devine factorul dominant în creşterea pomului şi fructelor . Apa

este necesară pentru răcirea frunzişului şi a fructelor expuse radiaţiei solare directe. Prin

eliminarea apei în aer, frunzele şi fructele pot să-şi menţină o temperatură mai scăzută chiar

decât cea a aerului. În condiţii de deficit hidric frunzele îsi închid stomatele reducându-se

fotosinteza. Concentraţia glucidelor în interiorul celulelor creşte pentru a se proteja împotriva

deshidratării continue, crescând şi puterea de fixare a apei.

Raportul frunze/fructe are mare efect asupra acestor dereglări fiziologice(cazul aparitiei

bitter-pitt-ului). Când foliajul este mai bogat, cerul este senin şi temperatura aerului este optimă

pentru fotosinteză, în condiţii de stres hidric, acumularea glucidelor hidrolizabile este redusa.

Concentraţia ridicată a glucidelor din frunze atrage cantităţi însemnate de apă din fructe, dar şi

din ramuri şi tulpină. În timpul zilelor foarte călduroase chiar şi trunchiul pomilor pierde mari

cantităţi de apă. Această pierdere a apei începe la orele 9-10 dimineaţa, rămâne ridicată până

după-amiază, reducându-se odată cu coborârea soarelui pe boltă.

Accesibilitatea redusă a apei din sol , care limitează procesele de creştere, este o cauză

potenţială a căderii fructelor în iunie, iar pomii care resimt stresul hidric îşi vor opri devreme în

zi fotosinteza şi nu vor utiliza lumina disponibilă . Pe de altă parte vremea rece şi umedă din

lunile iunie şi iulie a scăzut concentraţia fructelor în calciu.

Deasemenea stresul apei provoacă scăderea nivelului amidonului în toate organele

pomilor, acţiunea fiind accentuată şi de durata mare a nopţilor . Ierburile asociate concurează

pomii pentru apă şi azot iar apa din sol condiţionează accesibilitatea azotului . În condiţii

normale de aprovizionare cu apă accesibilitatea azotului este mai mare decât în solurile uscate.

Existenţa mai multor pomi la unitatea de suprafaţă creşte solicitările faţă de apa din sol şi

modifică accesibilitatea azotului.

11

CAPITOLUL 2.

2.1. Ingrasaminte foliare ecobiologice

Cercetările preliminare au fost orientate în direcţia identificării unui suport lichid capabil

să menţină în suspensie/emulsie sau să solubilizeze toţi macro şi micronutrienţii în proporţiile şi

la concentraţiile indicate de literatura în domeniu, cu varianta impusa de fluctuaţiile de doze

tipice pentru nutriţia sezonieră a pomilor fructiferi.

Pe baza datelor obţinute, s-a formulat produsul pilot, pentru care a fost elaborata

tehnologia de laborator (faze, operaţii unitare, reacţii chimice, parametrii, tip de utilaj, materii

prime) .

Cu acest produs experimental au fost efectuate testările în laborator şi în câmp şi s-a

încercat modelarea compoziţiei în raport de răspunsul pomilor fructiferi la tratamentul foliar.

Un produs foliar trebuie să îndeplinească o serie de proprietăţi fizice si fiziologice

indispensabile acţiunii sale ca produs biologic activ. Dintre acestea, cele mai importante sunt:

-stabilitatea chimică;

-solubilitatea completă în apă;

-compatibilitatea cu apa dură folosită la diluare;

-puterea de penetrare prin membranele celulare;

-pH-ul moderat;

-aderenţa la suprafaţa frunzei;

-puterea de acoperire;

evitarea obstructiei somatice, fiziologice sau mecanice, proces in lipsa caruia produsul desi

foarte peformant in celelalte sensuri ar actiona ca un defoliant violent.

Prin modificarea compoziţiei şi exploaterea sinergiilor dintre componenţi încă două noi

proprietăţi, singulare pentru toată gama de lichide foliare, au fost conferite cu certitudine

produsului Frucol:

-generarea entităţilor active la suprafaţa frunzei în urma hidrolizei şi carbonatării cu

bioxidul de carbon a speciilor chimice stabilizate în concentratul microemulsionat;

-eliberarea asociaţiilor micelare şi a speciilor cristaline asociate micelelor la

dimensiuni nanometrice compatibile fiziologic speciilor considerate.

Cele două noi proprietăţi activeaza un nou mecanism de nutriţie foliară, prin care o

peliculă organică generată la suprafaţa încorporează toate entităţile active şi determina

disponibilizarea acestora cu viteza fiziologica specifica plantei.

Avantajele si dezavantajele îngrăşămintele foliare:

Avantajele îngrăşămintelor foliare sunt următoarele:

•Nutrienţii acţioneaza rapid si sunt plasaţi acolo unde unde este nevoie de ei :

•Micronutrienţii suplinesc necesitatea nutrienţilor;

•Micronutrienţii rămân fixati in sol;

•Aplicarea lor nu necesita costuri suplimentare dacă sunt aplicaţi o dată cu

pesticidele;

•Unele probleme nutriţionale pot fi rezolvate numai prin aplicarea nutrienţilor pe

frunze si fructe.

Dezavantajele fertilizării foliare sunt:

•Timpul de acţionare este adesea scurt ;

•Cantitatea acceptată de nutrienţii primari este mică si apar probleme legate de

concentraţie si de condiţiile meteorologice;

Îngrăşămintele foliare de obicei sunt aplicate cu pesticidele din urmatoarea cauze:

-pentru a imbunătăţii calitatea spray-ului (scaderea pH-ului si creşterea

continutului de electrolit) astfel se stabilizează;

-pentru a reduce evaporarea la o umiditate scazută a aerulu, de aceea majoritatea

picăturilor mici ajung la plantă in faza lichidă;

Argumente pentru utilizarea ingrăşămintelor foliare:

Îngrăşămintele foliare sunt aplicate pentru a remedia deficientele evidente de nutrienţi. Dacă

este observată deficienţa, nutrientul care lipseşte este aplicat prin pulverizare. Dacă deficientă nu

este bine determinate pot fi aplicate ingrăşeminte foliare complexe au ingrăşăminte mixte cu

micronutrienţi.

Înca un argument pentru aplicarea foliara este de a remedia deficienţele ascunse ale

nutrienţilor (in stare lentă), ce pot provoca pierderi seminificative in producţia recoltelor.

Îngrăşămintele sunt de asemenea utilizate pentru protejarea producţiei si calităţii, pentru

menţinerea nivelului de nutrienţi.

Fertilizantii de tip foliar sunt caracterizati de o eficenta agrochimica sporita, contribuind la

cresterea si dezvoltarea optima a plantelor si corectarea carentelor nutritionale, asigurand:

- formarea si dezvoltarea sistemului radicular si foliar, a organelor de reproducere,

a florilor, fructelor si semintelor;

13

- cresterea rezistentei plantelor la boli si daunatori;

- calitatea si rezistenta fructelor la transport si depozitare;

-sporuri de productie si produse de calitate superioara.

2.2. Proprietăţile produsului Frucol

Produsul Frucol, conceput ca un produs destinat controlului culorii şi calităţii fructelor

inainte şi dupa recoltare, prezintă următoarele efecte specifice:

-accelerază procesul de maturare a fructului prin intensificarea apotului de elemente

nutritive la rapoarte optime şi la doze ridicate de potasiu;

-intensifică procesele degradarii clorofiliene şi de formare a pigmenţilor în cortexul

fructelor prin dozele mari de potasiu şi eliberarea sulfului ionic şi coloidal;

-previne infestarea fructelor în faza de coacere şi în cursul perioadei de recoltare prin

utilizarea componentelor biocide şi fungicide;

-contribuie la conservarea calităţii fructelor dupa recoltare, prin tratamente

echilibrate înaintea depozitarii.

Produsul are un impact ecologic limitat fiind formulat pe baza unor componenţi

biodegradabili, cunoscuţi pentru impactul lor de mediu nesemnificativ. Astfel, utilitatea sa poate

fi extinsă şi la tratamentele efectuate în fermele organice.

În design-ul produsului s-a luat în considerare alimentarea pe cale foliară cu principalele

elemente nutritive (potasiu, fosfor şi mai putin azot) în raportul optim pentru faza de coacere, la

o viteza sporită de asimilare indusă de stimulatorii de creştere, prin 1-5 tratamente cu 30-60 zile

înaintea recoltării. În principiu, aportul sporit de potasiu aplicat pe cale foliară în faza de coacere

a fructului cuplat cu acţiunea biostimulatoare a naftenaţilor superbazici de potasiu concură la

accelerarea naturală a procesului de maturare şi coacere a fructului fără a interfera direct cu

producţia endogenă de etilenă. În acelaşi sens acţionează şi sulful cu valenţele -2, 0, +2 şi +4 sub

forma combinaţiilor chimice adecvate a căror funcţie scontată constă în accelerarea procesului de

rupere a moleculelor de clorofilă din coaja fructului în faza de coacere şi de stabilizare/fixare a

pigmenţilor rezultaţi în urma acestui proces .

Protecţia antifungicidă şi biocidă inainte de recoltare este asigurată de sulful coloidal

eliberat prin hidroliza direct pe frunză şi fructe a combinaţiilor din concentratul microemulsionat,

precum şi de oleaţii de potasiu şi de alcoolul etilic a căror acţiune individuală este relativ bine

cunoscută din literatura..

Cele trei tipuri de substanţe menţionate mai sus pot acţiona sinergic cu macronutrienţii P şi K

din formula de bază a produsului, respectiv cu naftenaţii superbazici de potasiu care asigură

asimilarea tuturor entităţilor nutritive cu o viteza sporită.

Protecţia dupa recoltare a produsului se bazează pe conţinutul de sulf coloidal şi sulf legat ca

sulfură, precum şi pe contribuţia bicarbonatului de potasiu (generat prin carbonatarea naturală a

microemulsiei la suprafaţa fructului) la eliminarea fungilor.

De asemenea, stimulatorii de creştere disponibilizaţi în perioada de maturare a fructului pot

întreţine şi intensifica acţiunea proceselelor biologice, contribuind astfel la conservarea calităţii

fructelor în cursul depozitării. O serie de alţi componenţi care completează formula sunt

justificaţi de controlul proprietăţilor cerute de aplicarea foliară a produsului (enumerate mai sus).

Agenţii de suprafaţă permit mărirea vitezei de penetrare a membranelor celulare, mono şi

trietanolamina măresc solubilitatea tuturor componenţilor organici, iar prezenţa bicarbonatului

de potasiu (rezultat în urmă carbonatării masei de reacţie) asigură tamponarea produsului

concentrat sau diluat la un pH moderat în vederea limitării stresului foliar de aplicare.

Precarbonaterea concentratului microemulsionat asigură hidroliza naftenaţilor superbazici de

potasiu, produşi cu aderenţă mare la suprafaţa frunzei .

Compozitia produsului Frucol este:

Naftenatul superbazic de potasiu cu superbazicitatea 4/1, ca stimulator de creştere şi

suport pentru grefarea tuturor proprietăţilor tipice produselor foliare;

Sulful sub forma combinaţiilor chimice în care sulful are valenţele -2, 0, +2 şi +4, ca

fungicid (sulf coloidal şi sulfură de potasiu), antioxidant (sulfit de potasiu), stimulator de creştere

(tiosulfatul de potasiu), precum şi ca activator al degradării clorofilei la pigmenţii tipici din

coaja (epiderma) fructelor;

Oleatul superbazic de potasiu, ca fungicid şi suport pentru grefarea tuturor proprietăţilor

tipice produselor foliare;

Alcoolul etilic ca biocid, solvent pentru acizii oleici şi suport pentru grefarea tuturor

proprietăţilor tipice produselor foliare;

Monoetanolamina şi trietanolamina în raport molar 2/1 ca solvent, moderator de pH şi

sursă de azot;

Bicarbonatul de potasiu, ca fungicid ecologic şi tampon de pH;

Surfactanţii din clasa alcoolilor etoxilaţi, ca agenţi de mărire a puterii de penetrare a

entităţilor nutritive prin membranele celulare.

15

În concluzie, compoziţia finală a produsului Frucol este:

Hidroxid de potasiu: 56 g/l

Acizi naftenici: 78 g/l

MEA/TEA (2/1 raport molar): 10 g/l

Sulf: 30 g/l

Acid oleic: 20 g/l

Surfactanţi (LABS/NF 9 4/1 masă): 2 g/l

Agenţi antispumanţi: 0,05 g/l

De asemenea, pentru a intensifica efectul produsului, s-a ajuns la concluzia că aplicarea

foliară trebuie făcută cu soluţii 1%, iar tratamentul postrecoltă (care constă în îmbăierea fructelor

înainte de depozitare) să se facă cu o soluţie 2 %.

2.3. Mecanismul absorbţiei foliare şi carbonaterea produsului diluat aplicat pe frunză şi

fruct.

Aplicarea produselor pentru controlul calităţii fructelor înainte de recoltare pe frunze

pentru absorbţia foliară şi nutriţia fructului şi direct pe fruct dupa recoltare presupune capacitatea

mare de acoperire şi aderenţa atât la suprafaţa frunzelor cât şi la suprafaţa fructelor.

Aceste două proprietăţi sunt controlate de carbonatarea soluţiei aplicate, evaporarea apei şi

hidroliza naftenatului superbazic de potasiu în urma scaderii pH-ului.

Astfel, pe suprafaţa umectată se formează un film organic aderent saturat cu CO2 care

înglobează toate entităţile active din compoziţia produsului aplicat.

Formarea filmului organic presupune existenţa unui domeniu larg de variaţie a pH-ului soluţiei

aplicate in cursul carbonatării directe cu bioxidul de carbon din atmosferă.

Existenţa acestui domeniu este esenţială pentru formarea micelelor naftenatului de potasiu.

Cercetările şi aplicaţiile practice din ultimele 4 - 5 decenii, inclusiv de la noi din tară, au stabilit

tot mai convingător că substanţele organice şi anorganice pot fi absorbite prin suprafaţa frunzei.

La prima vedere, acest fapt pare surprinzător, deoarece suprafaţa frunzei este acoperită de

cuticulă, care este considerată nepenetrabilă. Procesele de pătrundere a ionilor minerali în frunză

sunt diferite de cele ale absorbţiei prin celulele rădăcinii, care nu are la exterior un strat

asemănător cu cuticulă.

Deoarece nutriţia foliară este puţin cunoscută, puţin aplicată în practica pomicolă, vom

relata importanţa, necesitatea aplicării fertilizărilor foliare. Pentru a se convinge pomicultorii de

eficienţa aplicării şi absorţiei în frunze a ionilor minerali necesari nutriţiei, vom expune şi unele

aspecte ale mecanismului absorbţiei foliare.

În cursul perioadei de vegetaţie pomii folosesc cantităţi însemnate de elemente nutritive,

care nu se găsesc întotdeauna in cantităţile şi proporţiile necesare speciei sau soiului.

Preîntâmpinarea lipsei de macro şi microelemente este condiţia indispensabilă oricărei producţii

vegetale, cu randament şi eficienţă ridicate Se realizează prin fertilizarea soiului şi fertilizarea

extraradiculară, foliară.

Importanţa şi necesitatea aplicării nutriţiei foliare derivă în primul rând din multitudinea

de factori ce intervin în viaţa, în cursul perioadei de vegetaţie a pomilor fructiferi, care stânjenesc

absorbţia radiculară a mineralelor (accesul mineralelor este sub forma ionizata).

De asemenea, în această etapă este puţin posibil să asigurăm economic o nutriţie

radiculară echilibrată cu microelemente. Frunza are posibilitatea de a absorbi ionii minerali şi a-i

utiliza în metabolismul plantei.

În plantaţiile noastre pomicole, primăvara, temperatura aerului creşte mai rapid decât a

solului, ca urmare nitrificarea are loc în ritm lent, absorbţia radiculară este redusă. Ionii minerali

se asigură sub necesarul cerut de fenologia pomilor.

Pe solurile alcaline este îngreunată absorbţia ionilor de Fe, Mn, B, Zn. Solurile acide

frânează pătrunderea în planiă a unor cationi. Pe solurile sărăturate aplicarea îngrăşămintelor

chimice duce la accentuarea fenomenului, prin creşterea concentraţiei soluţiei solului. Conţinutul

ridicat al unor soluri în unele elemente nutritive îngreunează, blochează absorbţia altora -ex. în

solurile bogate în calciu fierul este slab absorbit ca şi fosforul şi manganul; calciul -în solurile

bogate în K; solurile turboase. bogate în materii organice, blochează cuprul şi manganul etc.

Plantaţiile mai vechi sunt amplasate pe terenuri mai puţin fertile, unde suplimentarea şi

echilibrarea nutriţiei radiculare cu cea foliară apar ca o necesitate.

Atenuarea efectelor negative ale factorilor care îngreunează absorbţia radiculară se poate

realiza prin aplicarea pe frunze a elementelor nutritive. Absorbţia în frunză se face foarte repede,

în 5-15minute.

Alte considerente biologice, agrochimice sau tehnologice, care impun necesitatea

aplicării în practica pomicolă a fertilizării foliare, sunt:

- Nutrienţii minerali se pot aplica în fazele de consum maxim, când sunt indispensabili

pentru metabolismul plantei.

- Carenţele în unele macro şi îndeosebi microelemente se elimină rapid prin aplicarea lor

pe frunze. Pătrund rapid în centrele de prelucrare a lor (cloroplastele din celulele mezofilului

frunzei), evitând crearea de deranjamente majore în creştere şi fructificare.

17

- Ingrăsămintele minerale cu macroelemente, aplicate în cantităţi mari, determină o

absorbţie, consum şi acumulare sporită de microelemente, care se pierd din sol odată cu recolta

sporită de fructe, ceea ce impune aplicarea corectivelor cu microelemente prin fertilizare foliară.

Sunt situaţii când sporurile de producţie nu sunt în corelaţie cu dozele mari de

îngrăşăminte minerale aplicate în sol. Una dintre cauze poate fi necorelarea raportului între

macroelemente şi între acestea şi microelemente. Aceste raporturi se pot corecta prin fertilizare

foliară. Îngrăşămintele chimice de mare concentraţie aduc în sol cantităţi tot mai mici de

microelemente.

Unele dintre cele mai importante avantaje ale nutriţiei foliare este că prin aplicarea foliară

a elementelor nutritive procentul de utilizare a lor creşte simţitor.

Nu se levigă, nu se fixează în complexele absorbante ale solului, nu este îngrădită

absorbţia de anumite însuşiri fizico - chimice şi biologice ale solului, ca în situaţia administrării

lor în sol.

Ingrăşarea foliară poate interveni rapid în diminuarea efectelor stresurilor cauzate de

accidentele climaiice: inundaţii, grindină, îngheţuri târzii, atac de boli şi dăunători. Hrănirea

foliară promptă, bogată, echilibrată şi adecvată stimulează refacerea foliajului, vindecarea

rănilor, pornirea în vegetaţie a mugurilor dorminzi etc.

Cercetările şi aplicările în producţie, într-o perioadă de 12 ani au reliefat eficienţa

deosebită a fertilizării foliare, aplicată complexat cu tratamentele fitosanitare.

Principalele procese fiziologice (fotosinteza, respiraţia) au fost stimulate semnificativ,

transpiraţia redusă de unele microelemente. În final, producţia de fructe, de mere, a crescut

cantitativ cu 17 - 22%. Calitatea fructelor s-a îmbunătăţit, inclusiv conţinutul mineral şi

organic(ex: conţinutul în acid ascorbic a crescut la lonathan cu 31%, la Starkimson cu 17% prin

nutriţia foliară cu B, K şi Mg; glucidele sunt influenţate pozitiv de N, P şi Fe aplicate foliar,

conţinutul în 16 aminoacizi esenţiali este influenţat pozitiv de N, Mo, Mn şi Ca).

Capacitatea de păstrare a merelor a crescut. În general, creşte rezistenţa la bolile

parazitare (fertilizarea foliară cu K, B, Mn} şi scade predispoziţia la afecţiunile fiziologice

(fertilizarea foliară cu calciu).

CAPITOLUL 3

PIERDERI CANTITATIVE SI CALITATIVE ALE MERELOR

DETERMINATE DE AGENTII PATOGENI SI CONTROLUL ACESTORA

Bolile plantelor sunt determinate de microorganisme parazite, ca de exemplu fungii,

bacteriile, micoplasma, viruşii şi nematoidele. Fungii sunt un grup mare de plante microscopice

fără clorofilă, care primesc energia şi hrana prin parazitarea altor plante cu clorofilă. Ei

reprezintă uneori un pericol constant pentru cea mai mare parte din culturile agricole.

În urma infecţiilor cu diverşi agenţi patogeni, la plante apar atât pierderi cantitative de

recoltă, cât şi deprecierea calităţii produselor horticole, in cursul perioadelor de vegetaţie sau,

frecvent, chiar după recoltarea acestora.

3.1. Pierderi cantitative de recoltă

Încă din faza de plăntuţă abia răsărită, plantele pot fi distruse ca urmare a infecţiilor cu

agenţii patogeni (de ex. Fusarium spp., la fasole, mazăre, etc.). În această situaţie recolta

plantelor respective este pierdută complet, iar, uneori, întreaga cultură poate fi compromisă.

Alţi patogeni pot provoca ofilirea plantelor într-o fază de vegetaţie avansată (Verticillium

dahliae la ardei, etc.). Sunt frecvente situaţiile în care, ca urmare a infecţiei, are loc uscarea

florilor şi a fructelor tinere (Erwinia amylovora şi Podosphaera leucotricha, la măr, Monilinia

laxa, la vişin, cais şi alţi pomi sâmburoşi, etc.)

Numeroşi agenţi patogeni cauzează necrozarea sau deformarea şi căderea frunzelor,

lipsind plantele de aparatul asimilator.

O altă cauză majoră a pierderilor de recoltă o reprezintă putrezirea tulpinilor, fructelor

etc., ca urmare a infecţiei cu diferiţi agenţi patogeni, din rândul bacteriilor (Erwinia carotovora,

la cartof, ceapă, morcov etc.) sau a fungilor (Botrytis cinerea la tomate, salată, Monilia

fructigena şi M. laxa, pe fructele de măr, păr, gutui, etc.).

3.2. Pierderi calitative de recolta

Pe lângă pierderile cantitative, evidenţiate prin cântărirea recoltei, majoritatea bolilor

plantelor au drept consecinţă şi deprecierea calităţii. Astfel, numeroşi agenţi patogeni care

19

infectează sămânţa sau fructul, duc la diminuarea facultăţii germinative a materialului seminal

sau chiar la anularea acesteia.

Consistenţa fructelor infectate suferă modificari importante. Astfel, ardeii crescuţi pe

plante infectate cu fungul Verticillium dahliae au pulpa subţire şi sunt parţial sau total ofiliţi

( zbârciţi).

Putrezirea, alterarea produselor horticole, după recoltare este, de asemenea, fenomen

frecvent, cu consecinţe foarte grave asupra recoltei. Astfel, fructele şi legumele infectate, chiar

fără semne vizibile de îmbolnăvire în momentul recoltării şi livrării, pot putrezi în scurt timp, ca

urmare a evoluţiei infecţiei (cartofi, mere-în câteva săptămâni; tomate, piersici-câteva zile,

căpşuni, cireşe-în câteva ore).

Compromiterea aspectului produselor este o consecinţă permanentă a infecţiilor cu

diverşi patogeni. Prezenţa atacului vizibil depreciază aspectul comercial al fructelor şi legumelor

(pete de rapăn-Venturia inaequalis pe fructele de măr).

În multe cazuri, fructele, legumele şi seminţele infectate sunt refuzate la export (mere

cu pete de rapăn-Venturia inaequalis tomate infectate de Corynebacterium michiganense).

Calitatea recoltelor scade, adesea, şi ca urmare a reducerii conţinutului în substanţe

utile (glucide, proteine, grăsimi, vitamine, etc.) sau a apariţiei de toxine (în fructe, legume şi

compoturi mucegăite) gome, straturi de suber (mere cu pete de rapăn-Venturia inaequalis) .

Având în vedere pericolul pe care îl reprezintă agenţii patogeni asupra calităţii fructelor,

este necesară o cunoaştere amănunţită a mijloacelor de prevenire şi combatere a bolilor

provocate de aceştia. Deoarece cea mai mare parte din bolile plantelor sunt determinate de fungi,

controlul dezvoltării fungilor se realizează prin folosirea unui anume grup de chimicale, numite

fungicide.

Toate produsele chimice utilizate pentru controlul bolilor plantelor sunt substanţe de

protecţie, care trebuie aplicate înainte de invazia agentului patogen. Numai câteva din aceste

substanţe sunt substanţe eradicante, adică pot elimina infecţia după instalarea ei în plantă.

Fungicidele nesistemice acţionează prin contactul direct cu planta şi, din acest motiv,

sunt folosite numai preventiv ca substanţe de protecţie. Fungicidele sistemice sunt absorbite prin

frunze şi rădăcini şi se deplasează către locul infecţiei prin seva plantelor.

Din acest motiv fungicidele sistemice sunt şi substanţe de protecţie şi substanţe eradicante.

Aceste substanţe produc moartea fungilor-acţiune fungicidă-sau inhibă dezvoltarea

fungilor-acţiune fungistatică.

Fungicidele se utilizează prin stropire (aproape 90 % din cantitatea totală utilizată), la

tratamentul seminţelor (aprox.10 %), şi în foarte mică măsură prin tratament la sol sau prin

fumigaţie (de ex. sulf).

3.3. Absorbţia şi distribuţia fungicidelor în plantă

Procentul de substanţe active de contact continuă să scadă. Aceste fungicide pătrund în

diversii fungi şi ii omoară, dar nu pot pătrunde în plante, deoarece cuticula acestora-stratul ceros

aflat la exteriorul celulelor plantei, cu rol de protecţie faţă de pierderile de apă prin evaporare-

împiedică penetrarea.

Spre deosebire de substanţele cu acţiune de contact, substanţele active sistemice sunt absorbite şi

se acumulează în plantă. În funcţie de modul şi de gradul de mobilitate în plantă, substanţele

active se impart în local sistemice şi sistemice propriu-zise. Acestea din urmă pătrund în

ţesuturile plantei şi sunt apoi distribuite acropetal în plantă(spre vârful frunzei; sistemie

ascendentă) odată cu fluxul de sevă determinat de fenomenul de transpiraţie al frunzei;

transportul bazipetal odată cu seva din phloem(sistemie descendentă) reprezintă o situaţie de

excepţie. Un exemplu de asemenea substanţă activă cu sistemie completă este fosetilul de

aluminiu (Aliette®, Mikal Flash®, Verita®). În cazul substanţelor cu acţiune local sistemică,

transportul în plantă după absorbţie nu se mai produce. Acest fapt este valabil şi pentru unele

strobilurine, care însă se pot redistribui ulterior pe suprafaţa frunzei după reumectarea

depozitului de produs-astfel, produsul nu rămâne pe frunză doar la locul aplicării. Ca urmare a

acestui fenomen, este posibilă realizarea în timp a unei distribuţii a substanţei active pe întreaga

plantă. Acest comportament al substanţei active este denumit mezostemic. În special la

temperaturi ridicate, substanţele active mezostemice (de ex. trifloxistrobin) se pot redistribui şi

prin intermediul fazei gazoase (redistribuire prin evaporare).

Pătrunderea substanţelor active sistemice în ţesuturile plantei este determinată de

proprietăţile lor fizico-chimice, în special de solubilitatea în apă sau grăsimi. Principalul obstacol

este constituit de stratul ceros exterior al cuticulei frunzei, datorită caracteristicilor ei hidrofobe

(figura 1). Structura şi compoziţia cuticulei sunt foarte complexe şi diferă în funcţie de specie,

stadiul de dezvoltare al plantei şi condiţiile de mediu. Penetrarea substanţei active în ţesuturi prin

cuticulă şi pereţii celulelor are loc datorită diferenţei de concentraţie. Acelaşi fenomen se

21

produce şi la absorbţia substanţei active în ciupercă, care, asemenea rădăcinilor plantelor, nu

posedă o cuticulă. În afară de substanţa activă, produsul comercial conţine diverşi ingredienţi, ce

contribuie la distribuirea uniformă a fungicidului în soluţia de stropit, la aderenţa pe frunză şi la

absorbţia în plantă.

Transportul substanţei active în ţesuturile plantei nu este însă influenţat de aceşti

ingredienţi ai formulării. Absorbţia a numeroase substanţe active este mult mai uşoară prin

ţesuturile lipsite de cuticulă ale rădăcinilor.

Totuşi, acest mod de utilizare al fungicidelor este limitat datorită efectului negativ asupra

absorbţiei prin rădăcini a altor substanţe organice şi anorganice din sol, precum şi datorită

pericolului de poluare a panzei freatice. Pentru substanţele active nesistemice, ca de ex. cupru,

există în plus pericolul apariţiei efectelor fitotoxice ca urmare a acumulării în sol.

Figura 1.

Penetrarea fungicidelor sistemice de la suprafaţa frunzei în

ţesutul frunzei şi spre locul de atac al patogenului

3.4. Consecinţele acţiunii selective ale fungicidelor

Substanţele active de contact, în special cele anorganice, posedă în general un spectru de

acţiune foarte larg. Efectul lor fungicid se bazează pe perturbarea simultană a numeroase reacţii

metabolice (inhibitori "multi-site") sau pe inhibarea unei singure funcţii esenţiale comune pentru

numeroase organisme (de ex. enzima ATP). Utilizarea acestor substanţe în protecţia culturilor

este posibilă numai datorită faptului că ele nu pot penetra cuticula celulelor plantei.

Deşi fungicidele de contact posedă un spectru larg de acţiune-adică au o selectivitate redusă-ele

prezintă în acelaşi timp unele dezavantaje care trebuie avute în vedere:

1. Sunt combătute numai stadiile timpurii de dezvoltare ale fungilor patogeni, adică

germinarea şi creşterea tubului germinal; după ce fungul a pătruns în plantă, el se poate

dezvolta nestingherit în continuare;

2. Stratul de fungicid trebuie să acopere suprafaţa plantei foarte uniform, pentru

a oferi o protecţie eficientă;

3. Deoarece noile creşteri nu sunt protejate, iar ploaia spală stratul fungicid existent,

tratamentele trebuie repetate relativ des, în funcţie de condiţiile de vreme şi viteza de

crestere a plantei;

4. Caracteristici ecotoxicologice deseori mai puţin favorabile.

Substanţele active sistemice inhibă anumite funcţii metabolice caracteristice fungilor

patogeni, fără a atinge însă concentraţia limită de fitotoxicitate în celulele plantei. Această

condiţie este absolut necesară pentru ca fungicidul să fie compatibil cu planta de cultură.

Spectrul de acţiune al acestor fungicide este deseori limitat la fungii patogeni asemănători, acesti

fungi apartinand unei aceleiaşi grupe. Substanţele active sistemice prezintă grade diferite de

selectivitate, ceea ce le conferă caracteristici ecotoxicologice mai favorabile şi permite

combaterea inclusiv a fungilor care au pătruns deja în plante.

Deoarece fungul poate fi expus fungicidului în oricare din stadiile lui de dezvoltare, dar

substanţa activă acţionează numai în anumite stadii şi în anumite puncte ale lanţului metabolic,

presiunea de selecţie la care este supus conduce deseori în timp la apariţia unor forme rezistente

prin modificarea unor reacţii metabolice. Avantajul sistemicităţii substanţelor active selective a

fost "plătit" în majoritatea cazurilor prin riscul apariţiei rezistenţei patogenilor la fungicid.

3.5. Modul de acţiune al substanţelor active fungicide

23

Ţinta acţiunii fungicidelor este constituită de diversele funcţii metabolice ale fungilor. În

majoritatea cazurilor procesul constă în inhibarea sau inactivarea enzimelor. În cazul

fungicidelor de contact, care posedă în general o acţiune tip "multi-site" (acţioneazå în mai multe

puncte), aceste proteine catalitice sunt deseori afectate neselectiv; ca urmare, apariţia rezistenţei

faţă de o acţiune cu un spectru atât de larg este foarte puţin probabilă. Exemple tipice sunt

constituite de substanţele fungicide anorganice cupru şi sulf, de cele organice din clasele

ditiocarbamaţi (mancozeb, propineb etc.), ftalimide (captan, etc.) şi sulfamide (tolilfluanid, etc.).

În cazul fungicidelor sistemice, care posedă în general o acţiune tip "singlesite" (o singură ţintă

a acţiunii fungicide), este afectată numai o singură enzimă, respectiv o grupă de enzime. Ţintele

cele mai comune ale acţiunii fungicidelor utilizate în prezent sunt:

Biosinteza sterolilor: sterolii reprezintă un element important al membranelor celulare.

Inhibitorii biosintezei sterolilor acţionează în diverse puncte ale lanţului sintezei din celulele

fungiolor patogeni. În timp ce morfolinele inhibă două enzime asemănătoare, triazolii (ex.

tebuconazol) şi imidazolii (ex. imazalil, procloraz) inhibă o singură enzimă, cu funcţie de

catalizator al reacţiei de descompunere a unei grupe metil.

Aceste două grupe cuprind mare parte din fungicidele utilizate în prezent şi acţionează

împotriva unui spectru larg de patogeni, cu excepţia ciupercii manei cartofului, Phytophtora

infestans, care nu sintetizează steroli.

Lanţul respirator: în lanţul de transport al electronilor din mitocondrii se stochează

energie sub forma de ATP. Acest process poate fi perturbat prin acţiunea diverselor grupe de

substanţe active, ca de ex. carboxanilide sau strobilurine (trifloxistrobin, azoxistrobin, kresoxim-

metil, etc.). Alte ţinte pentru fungicide sunt metabolismul acizilor nucleici şi biosinteza

tubulinelor. Tubulinele sunt printre altele răspunzătoare pentru creşterea organismelor.

Benzimidazolii şi fenilcarbamaţii inhibă de exemplu diviziunea celulară. Alte ţinte pot fi

biosinteza membranei celulare şi a melaninei, sinteza aminoacizilor sau a acizilor graşi, precum

şi prelucrarea semnalelor electrice de către fung.

Pentru alte fungicide, mecanismul intim biochimic a rămas necunoscut chiar după ani

mulţi de utilizare. Gradul în care o anumită substanţă chimică posedă acţiune fungicidă este

determinat de doi factori importanţi:

-dacă ţinta fungicidului este prezentă în celula fungului sau;

- dacă concentraţia fungicidului în celulele fungului este suficient de ridicată.

Nivelul concentraţiei este determinat de:

1) concentraţia fungicidului pe plantă, respectiv în plantă;

2) difuzia în celulele fungului;

3) metabolizarea substanţei active în fung;

4) eliminarea activă, cu consum de energie, din celula fungica.

Substanţele active sistemice acţionează, ca urmare a selectivităţii, numai asupra unei

singure grupe de fungi. Pe de altă parte, ele permit combaterea agenţilor patogeni care au pătruns

deja în plante-adică pot fi utilizate şi curativ.

În cazul în care se manifestă deja simptomele bolii, iar fungicidul permite totuşi stoparea

dezvoltării ulterioare a patogenului, atunci vorbim despre un efect eradicativ.

Fungicidele care nu sunt sistemice (fungicide de contact) nu pot fi aplicate decât

preventiv şi acţionează numai la suprafaţa plantei, asupra primelor stadii ale dezvoltarii fungice

(figura 2).

25

Ţintele fungicidelor în lanţul metabolic al ciupercilor

Figura 2.

3.6. Apariţia şi controlul rezistenţei fungilor

Fungii patogeni pot dezvolta în timp rezistenţă faţă de majoritatea fungicidelor selective

(fie ele sistemice sau ne-sistemice), ca urmare a utilizării repetate. Din cauza presiunii selective

produsă de acţiunea fungicidului, este posibil ca aceste caracteristici genetice ale unor indivizi să

se extindă foarte repede la întreaga populaţie, astfel încât toţi indivizii să dobandeasca rezistenţă.

Rezistenţa se manifestă şi faţă de alte fungicide care posedă acelaşi mecanism de acţiune, ele

pierzându-şi astfel eficienţa de combatere a acestor patogeni. În funcţie de gradul de rezistenţă-

definit ca raportul dintre concentraţiile de substanţă activă necesare combaterii fungilor rezistenti

şi a celor nerezistenti-putem deosebi două tipuri de rezistenţă.

În cazul rezistenţei de tip benzimidazol, la care fenomenul rezistenţei se bazează pe o

singură genă (rezistenţă monogenă), există o deosebire clară între populaţiile rezistente şi cele

nerezistente.

Rezistenţa se instalează într-un timp foarte scurt şi atinge valori foarte mari (factor de

rezistenţă foarte ridicat >1000). În afară de benzimidazoli, acelaşi fenomen se manifestă şi la

apariţia rezistenţei făinării grâului şi a făinării castraveţilor faţă de strobilurine. Spre deosebire de

rezistenţa tip benzimidazol, rezistenţa de tip azol(la inhibitorii biosintezei sterolilor) este

determinată de mai multe gene(rezistenţă poligenică). Ca urmare a utilizării repetate de-a lungul

anilor, se ajunge la scăderea treptată a eficacităţii acţiunii fungicide. La factori de rezistenţă cu

valori de 5-20, scăderea eficacităţii poate fi compensată parţial prin creşterea dozei de aplicare.

Pericolul apariţiei rezistenţei faţă de fungicidele cu acţiune selectivă creşte odată cu

numărul de aplicări (în faza de vegetaţie) a substanţelor active posedând acelaşi mod de acţiune.

Pentru prevenirea rezistenţei, este necesară utilizarea în tratamente succesive a substanţelor

active cu moduri diferite de acţiune.

În principiu, fungicidele trebuie utilizate numai atunci când există pericolul pierderilor de

recoltă şi a deprecierii calităţii datorate atacului bolii. Măsurile de combatere inutile conduc nu

numai la creşterea riscului de apariţie a rezistenţei, dar sunt în acelaşi timp şi neeconomice.

3.7. Bolile merelor şi combaterea acestora

Aspectele relatate atrag atenţia asupra necesităţii cunoaşterii amănunţite a agenţilor

patogeni şi a tuturor particularităţilor legate de prevenirea şi combaterea bolilor la platele

horticole. 

3.7.1. Făinarea mărului-Podosphaera leucotricha

Făinarea mărului constituie una din cele mai importante boli, deoarece produce pagube

mari în pepiniere şi livezi, în special la anumite soiuri sensibile şi în anumiţi ani cu condiţii

favorabile evoluţiei ciupercii. Boala a fost semnalată în 1877 în statul Iowa, astăzi fiind prezentă

pe toate continentele, în ţările unde se cultivă mărul. În ţara noastră, ca urmare a cultivării unor 27

soiuri sensibile, a aplicării îngrăşămintelor cu azot în cantităţi mari sau administrat singur şi a

adaptării agentului patogen, pagubele sunt importante.

Simptome. Boala se manifestă pe toată perioada de vegetaţie, începând de la

dezmugurire şi până la căderea frunzelor, cu intensitate mai mare în cursul lunii mai şi la

inceputul lui iunie. Sunt atacate frunzele, florile, lăstarii şi fructele tinere.

Frunzele tinere sunt cele mai predispuse la infecţii în primele zile după ce apar. Iniţial

infecţia apare pe partea inferioară a frunzei, sub formă de pete galbene, extinzându-se ulterior şi

pe partea superioară. Infecţia poate să apară şi sub forma unei pâsle albicioase pulverulente, care

acoperă ambele feţe ale limbului. În scurt timp frunzele se deformează, se încovoaie uşor spre

partea superioară, sunt mai puţin elastice şi se usucă de timpuriu. Fungul atacă cu rapiditate

lăstarii tineri pe care-i acoperă cu un manşon micelian albiciuos şi pulverulent, datorită formării

conidioforilor şi conidiilor, iar spre toamnă devine brun în urma formării periteciilor

punctiforme, de culoare neagră. Ramurile puternic atacate se îndoaie în formă de cârlig şi se

usucă. De la ramurile cu infecţie primară, ciuperca trece la alte organe, provocând infecţii

secundare, care apar ca pete izolate, albe, pâsloase, pulverulente . Florile atacate prezintă petale

deformate, în sensul că limbul petalelor se îngustează, pierd culoarea alb-roză şi devin albe, iar

în unele cazuri se îngroaşă şi se veştejesc. Florile atacate se usucă fără a forma fructe. La soiurile

de măr sensibile la făinare, această formă de atac duce, în unii ani, la importante pierderi de

recoltă. Atacul pe fructele tinere determină o stagnare în creştere şi, în unele cazuri, chiar o

cădere a acestora. În anii foarte favorabili bolii, la soiurile sensibile (Jonatan), atacul poate să

apară şi pe fructele dezvoltate, sub forma unei reticulaţii specifice (figura 3).

Agentul patogen-Podosphaera leucotricha

Fungul formează un miceliu de tip tal septat, incolor, pe suprafaţa organelor verzi ale

plantei. Pe miceliu se formează lanţuri lungi de conidii cilindrice, unicelulare, incolore.

Transmiterea peste iarnă are loc prin miceliul cuibărit intre solzii mugurilor. Primăvara,

boala reapare ca urmare a reintrării în vegetaţie a miceliului de rezistenţă existent în mugurii

infectaţi din anul precedent (figura 4 ). Soiurile de măr mai puţin atacate de făinare sunt: Red şi

Golden Delicious, iar ca soiuri sensibile: Ionathan, Idared, Rome, Gala.

Fig.3.Făinarea mărului fruct atacat Fig.4.Ciclul bolii-Podosphaera leucotricha

Prevenire şi combatere.

Una din măsurile profilactice constă în tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi, operaţie care

trebuie efectuată cel puţin în două etape. După tăierea lăstarilor, se va aplica un tratament cu

produse pe bază de sulf: Zeama sulfocalcică sau Polisulfură de bariu. În timpul vegetaţiei,

tratamentele se încep la dezmăgurit, folosind Fluidosoufre, Kumulus, Thiovit, Microthiol.

Următorul tratament se face în faza de buton roşu (la deschiderea primelor flori), folosind

aceleaşi produse şi concentraţii. Următorul tratament, la şfârşitul înfloritului, se face cu fungicide

carbendazimice (Benlate, Bavistin, Derosal) sau cu Stroby, produse care nu dăunează polenului

şi nu sunt toxice pentru albine. În continuare se pot utiliza diferite produse, din gama celor

omologate, cum sunt: Rubigan, Baycor, Shavit, etc .

3.7.2. Rapănul mărului-Venturia inaequalis

Rapănul sau “ pătarea cafenie a frunzelor şi fructelor şi rapănul ramurilor”, este

cunoscută în toate ţările globului unde se cultivă mărul, fiind foarte păgubitoare în zonele cu

climat umed, atât în plantaţii cât şi în depozitele de fructe (soiurile de măr depozitate pentru

iarnă). Originară din Europa, a fost semnalată pentru prima dată Suedia, fiind considerată ca cea

mai importantă boală a mărului.

Simptome. Patogenul atacă toate organele verzi ale pomului; frunze, ramuri, fructe. Pe

ambele feţe ale limbului foliar apar pete mici, cenuşii, cu dezvoltare radiară. Petele cresc, devin

brune-olivacee, cu aspect catifelat. Ulterior, începând din centrul petei, ţesuturile atacate se

29

necrozează şi puful de pe suprafaţă se exfoliază, rămânând prezent pe margini, ca o bordură

brună. Frunzele puternic atacate cad prematur. În primăverile reci şi ploioase, la unele soiuri

sensibile (Golden delicious) se produce îngălbenirea şi căderea în masă a frunzelor atacate, fapt

care duce la oprirea creşterii ramurilor şi a fructelor. Ulterior, pomii îşi formează frunze noi, însă

frctele rămân mici şi de calitate inferioară .

Pe fructe apar pete rotunde, asemănătoare celor de pe frunze, cu consecinţe grave:

fructele tinere, puternic atacate, se usucă, iar cele cu atac parţial cresc deformat şi crapă în

porţiunea petelor. Pe fructele dezvoltate sau chiar mature, apar pete rotunde, acoperite de puful

brun-olivaceu. Petele se adâncesc puţin şi chelesc, începând din centru, la fel ca petele de pe

frunze. Fructele cu pete de rapăn au o valoare comercială redusă, nu rezistă la păstrare(putrezesc

la depozitare) sau prezintă “dopuri de plută ” sub fiecare pată şi sunt refuzate la export (figura

5,6).

Fig. 5. Rapănul mărului – fruct atacat Fig.6. Ciclul bolii - Venturia inaequalis

Agentul patogen - Venturia inaequalis cu forma conidiană Fusicladium dendriticum.

Fungul este un parazit facultativ, el prezentând două faze, una parazitară şi una saprofită,

fiecare având un rol în ciclul evolutiv al bolii.

Faza parazitară corespunde cu dezvoltarea formei imperfecte(asexuată) cunoscută sub

numele de Fusicladium dendriticum (figura 7)., iar faza saprofită cu dezvoltarea formei perfecte-

Venturia inaequalis (figura 8).

Ciclul evolutiv al fungului începe cu faza parazitară, din momentul realizării infecţiei primare.

Miceliul fungului se dezvoltă în frunze, sub epidermă şi este constituit din filamente septate, cu

ramificare abundentă, caracteristică.

Fungul formează, toamna, în frunzele căzute, ca rezultat al procesului sexuat, peritecii, de

tip ascolocular, prevăzute cu câţiva perişori bruni, dispuşi în jurul ostaolei. În interior se

formează numeroase asce alungite cu ascopori bicelulari.

Ascoporii, ajunşi pe organele verzi ale plantei, produc infecţiile primare. Ulterior, încep

şi infecţiile provocate de conidii (infecţii secundare).

Forma de iernare a fungului o constituie forma perfectă (periteciile) şi miceliul de rezistenţă, din

ramuri, precum şi conidiile de vară rămase pe organele pomului .

Soiurile foarte sensibile la această boală sunt: Golden delicious, Starkrimson. Sensibile

sunt considerate: Jonathan, Ionared, London Pepping.

O rezistenţă mijlocie se întâlnşte la soiurile: Frumos de Boskoop, Clar alb, James Grieve etc.

Soiuri foarte rezistente (imune): Prima, Priam, Florina, Liberty, Nova Easygro, Red free,

Freedom etc. O bună rezistenţă o au şi soiurile noi, create în România: Pionier, Voinea, Romus

1, Romus 2, Romus 3 etc.

Fig. 7. Peritecie-Venturia inaequalis Fig. 8. Ascopor-Venturia inaequalis

Prevenire şi combatere

Este de preferat ca noile plantaţii să se înfiinţeze cu soiuri rezistente, fapt pentru care face

posibilă reducerea aproape totală a tratamentelor chimice.

Tratamentele chimice ale bolii sunt foarte variate. În ţara noastră unul din tratamente

implică Zeama bordeleză sau Polisulfura de calciu, în perioada de repaus, în perioada de

31

vegetaţie, primul tratament se face la dezmugurire, al doilea în faza de buton roşu-înfloritului, al

treilea-la şfârşitul înfloritului.

Tratamentele preflorale se fac cu produse cuprice ( Zeama bordeleză, Cuprozir, Funguran

OH ); la şfârşitul înfloritului se folosesc produse carbendazimice (Derosal, Topsin, Benlate), iar

apoi, în funcţie de avertizare, tratamentele se continuă, alternând produse din diferite grupe

chimice, cu respectarea concentraţiei de aplicare. Când în parcelă există şi pericol de făinare, se

va folosi un produs polivalent (Rubigan, Bayleton, Topas C, etc.).

Numărul de tratamente într-o perioadă de vegetaţie este variabil, în funcţie de rezistenţa

soiurilor, condiţiile meteo, rezerva biologică a patogenului în zona respectivă.

În condiţii de atac mediu sau slab, există posibilitatea aplicării tehnicii S.A.T.

(“ Single application treatment”), care presupune un singur tratament la începutul vegetaţiei,

folosind o concentraţie mai mare a fungicidului (ex. ditianona-0.6 %).

În acest caz se asigură protejarea pomilor contra rapănului pe timp de o lună, evitându-se

cheltuiala cu 2-3 tratamente .

O altă variantă de tratament a rapănului la măr este cea prezentată de Universitatea

Cornell S.U.A .

Fungicidele folosite pentru tratarea rapănului pot controla boala prin patru moduri de

acţiune: protecţie, activitate după infecţie, activitate presimptomică şi activitate postsimptomică.

Fungicide de protecţie.

Protecţia presupune abilitatea fungicidului de a distruge sau de inactiva sporii rapănului,

când fungicidul este deja pe frunza sau fructul atacat de boală, înainte ca infecţia să aibă loc.

Fungicidele de protecţie trebuie să prezinte o bună aderenţă la suprafaţa frunzei pentru a nu fi

indepartate uşor de către ploi.

Fungicide cu activitate după infecţie.

Activitatea după infecţie a unui fungicid presupune abilitatea acestuia de a distruge sau

de a opri dezvoltatea bolii şi totodată de a preveni apariţia leziunilor provocate de boală.

Fungicidele cu activitate presimptomică.

Activitatea presimptomică poate fi considerată o extindere a activităţii după infecţie.

Aceste fungicide inhibă sau reduc cu succes producţia de spori secundari.

Fungicidele cu activitatea postsimptomică.

Aceasta activitate presupune abilitatea fungicidului de a preveni sau de a inhiba mai

departe, producţia de spori secundari [tabel 1]

Caracteristicile fungicidelor aplicate pentru controlul rapănului la măr

Tabel 1.

33

S-slab; R-rezonabil; B-bine; FB-foarte bine; E-excelent.

3.7.3. Monilinioza-Monilinia fructigena

Produs

comercial

Substanţă

activă

(grup chimic)

Protecţie Retenţie Redistribuţie Activitate după

infecţie

(ore)

Activitate

presimptomică

Activitatea

postsimptomică

Captan 50WP Ftalimidă FB FB B 18-24 NU NU

Cyprodinil

(Vangard)

Anilinpirimidin

ă

B B ? 48 NU NU

Dodine (Syllit) Guanidină FB FB B 18-24 E FB

Fenarimol

(Rubigan)

Triazol R FB S 72-96 E R-B

ferbam

(Carbamate)

Carbamat B B B NU NU NU

Mancozeb

75DF

Ditiocarbamat FB FB B 18-24 NU NU

Myclobutanil

(Nova)

Triazol B FB S 72-96 E R-B

Pyrimethanil

(Scala)

Anilino-piridină B B ? 48 NU NU

Thiram

75WDG

Ditiocarbamat R-B R-B R 15-20 NU NU

Thiophanate-

methyl

TopsinM 70WP

Benzimidazol R B S-R 18-24 E FB

Trifloxistrobin(

Flint)

Strobilurin FB E B 48-72 B FB

Triflumizole

(Procure)

Imidazol R FB S 72-96 E R-B

Ziram Carbamat R-B S-R R-B NU NU

Sulf Sulf-anorganic R R-B R-B NU NU NU

Este o boală nelipsită, atât în livezi, cât şi în depozite, producând pierderi mari de fructe,

la toate speciile pomicole sămânţoase.

Simptome. Atacul poate să apară şi pe flori, lăstari şi fructe tinere (care se ofilesc, se

brunifică şi se usucă), însă este puţin frecvent şi fără importanţă practică imediată. Trebuie

prevenit, totuşi, pentru că focarele de atac din primăvară (numit şi “monilinioza din anul

precedent”) asigură sursă de inocul pentru infecţiile ulterioare, pe fructele dezvoltate.

Pe fructele dezvoltate, funcţie de condiţiile de mediu, pot să apară patru forme de

manifestare ale moniliniozei şi anume:

a) Putregaiul brun. Se manifestă prin apariţia unei pete brune care cuprinde pieliţa fructului şi

pulpa. La suprafaţa petei se formează cercuri concentrice de perniţe alb-cenuşii, apoi gălbui

(sporodochiile fungului, alcătuite din miceliu şi lanţuri de condii).

Pata se extinde de la o zi la alta, astfel încât, dupa 6-10 zile, fructul este complet putrezit şi, de

cele mai multe ori, cade.

Examinând fructul atacat, constatăm, în mijlocul cercurilor de sporodochii, prezenţa unor leziuni

(frecvent, un orificiu produs de viermele merelor). Forma aceasta de atac este întalnită în livezi,

pe vreme umedă şi caldă.

b) Putregaiul negru. Fructele putrezesc, având pieliţa de culoare brună-negricioasă, fără

sporodochii pe suprafaţă. Se întâlneşte în verile reci şi ploioase. Este, de ademenea, întâlnit la

fructele căzute pe iarbă (sunt frecvente cazurile în care pe fructul cu putregai brun, se dezvoltă în

continuare putregai negru).

În depozite, monilioza se manifestă, aproape în totalitate, sub această formă de putregai fără

sporodochii pe suprafaţa fructelor (figura 9).

c) Mumifierea fructelor. Se întâlneşte în livadă, la fructele care, după ce au putrezit parţial, sunt

surprinse de timpul secetos şi cald. Aceste fructe pierd apa, se zbârcesc, se întăresc (“se

mumifică”) şi rămân prinse în pom, până în anul următor, asigurând sursa pentru infecţiile

primare.

d) Putregaiul inimii fructului. La fructele care au canalul stilar deschis, prin care pătrund

conidiile ciupercii, antrenate de picăturile de apă, se dezvoltă un putregai brun, începând de la

căsuţa seminală şi extinzăndu-se treptat, spre periferie, ultima afectată fiind coaja fructului.

35

Această formă de atac, cu dezvoltare insidioasă, nu poate fi depistată în momentul alegerii

fructelor pentru depozitare, ca atare, în perioada păstrării, adesea, loturi întregi de fructe se

transformă într-o masă de putregai. Această formă de atac produce pierderi economice

importante.

Agentul patogen-Monilinia fructigena . Fungul formează un miceliu septat, ramificat, gălbui şi

conidii unicelulare, galbene la maturitate, care sunt prinse în lanţuri ramificate.

În fructele mumificate se formează miceliu sclerotiform, care, după trecerea iernii,

germinează, dând naştere la apotecii pendunculare, pe care se formează asce cu ascopori

unicelulari. Conidiile germinează şi produc infecţii între limite largi de temperatură 0-25 º C.

Infecţiile la fructele dezvoltate se fac, iniţial, prin orificii produse de virmele merelor,

rosături produse de viespi, albine sau furnici, ciupituri cauzate de păsări sau leziuni mecanice.

Petele de rapăn pot constitui şi ele poartă de intrare pentru miceliul fungului, mai ales la fructele

depozitate. De la fructul infectat, miceliul ciupercii trece, apoi, prin stăpungere directă, în

fructele lipite de acesta, dacă între ele există peliculă de apă (figura 10).

Fructele căzute (având ţesuturi strivite), cât şi cele atacate de rapăn, precum şi fructele

provenite din terenuri irigate şi fertilizate cu azot, sunt mai uşor infectate. Soiurile cele mai

sensibile la această boală sunt: Red delicious, Ionathan, Golden delicious, etc.

Prevenire şi combatere. Pentru a reduce cantitatea de inocul primar, este necesară

tăierea lăstarilor atacaţi şi a celor ce poartă fructe mumificate. Vor fi evitate dozele mari de azot

şi udarea abundentă, mai ales în partea a doua a perioadei de vegetaţie.

Tratamentele de iarnă, cu zeamă sulfocalcică sau polisulfură de bariu, utilizate după

tăierea lăstarilor cu fructe atacate, sunt eficace şi în combaterea moniliozei.

În timpul vegetaţiei, majoritatea fungicidelor (Tiuram, Topsin, Captan, Merpan), aplicate

pentru combaterea rapănului, asigură şi controlul moniliozei.

La intrarea în pârgă se vor utiliza fungicide specifice: Ronilan, Rovral, Sumilex, Konker.

Pentru a rezista mai bine la păstrare, cu două săptămâni înainte de recoltare se poate face un

tratament cu Caolin, în amestec cu Benomyl sau Metoben.

Recoltarea fructelor destinate depozitării se va face cu deosebită grijă, pentru a nu le

produce leziuni.Merele destinate păstrării de lungă durată pot fi tratate, înainte de depozitare, cu

soluţie de Caroben T – 0.2 %, Magnate – 0.09 %, prin îmbăiere .

O altă variantă de tratament a moniliozei la măr este cea prezentată în tabelul 2 .

Tabelul 2.

Substanţe fungicide folosite pentru combaterea rapănului,

moniliozei şi făinării mărului.

Produs comercial RapănulMonilioza

florilor

Monilioza

fructului

Făinarea

mărului

Benlate 50W + Captan

50WE E E R

Benlate 50W + Sulfur

95WE E E B

Coppers - - - -

Botran 75W + Captan

50W- B B -

Bravo 720 E B - -

Captan 50W B B B -

Ferbam 76W - - - -

Funginex 1.6E S E E -

Indar B E E E

Nova 40W - E - E

Orbit 3.6E - E E -

Rovral 50W N E E -

Ronilan 50W N E E -

Sulfur 95W B B B R

Topsin-M 70W +

Captan 50WB E E R

37

Topsin-M 70W +

Sulfur 95WB E E B

E = excelent, în general un bun control al bolii, în condiţii de boală avansată; B = bun, un bun

control al bolii; R = rezonabil, un control rezonabil asupra bolii;; S = slab, un control slab asupra

bolii; N = efect minim sau inexistent asupra bolii.

Fig.9 Monilioza mărului – fruct atacat Fig.10 Ciclul bolii - Monilniia fructigena

Nu sunt recomandate combinaţiile produselor care implică substanţele fungicide Benlate sau

Topsin-M, deoarece pot deveni ineficiente în combaterea rapănului sau moniliozei, prin

rezistenţa pe care o pot dezvolta fungii la aceste produse.

CAPITOLUL 4.

SCOPUL LUCRĂRII, OBIECTIVELE CERCETĂRII, MATERIALUL ŞI

METODA DE CERCETARE

4.1. Scopul lucrării

Ca si in alte domenii de activitate in pomicultura , în ultimele decenii au avut loc

transformări radicale. S-a trecut astfel la plantaţiile intensive care au necesitat o nouă tehnologie

ca alternativă la tehnologia clasică.

În această tehnologie şi-au găsit locul şi oserie de stimulatori metabolici pentru controlul

creşterilor vegetative şi echilibrarea fructificării precum si ingrasamintele foliare cu rol de

fertilizant foliar .

Studiul efectuat este necesar pentru a se putea da răspuns la o serie de probleme cu

privire la doza de aplicare şi mai ales care este momentul optim prin care, odată aplicat

ingrasamintul foliar, să se poată controla cel mai bine procesele urmărite (creşterea, fructificarea,

calitatea fructelor).

Studiul s-a dovedit a fi necesar şi pentru avantajele pe care le oferă utilizarea

ingrasamintelor foliare care actioneaza ca fertilizanti foliari si tot odata biostimulatori cu efect

fungicid. şi anume

- amplificarea termorezistentei florilor fata de gerurile târzii de primăvară;

39

- ameliorarea calitatatii fructelor;

- cresterea rezistenţei pomilor in raport cu bolile virale si fungice (i.e. rapăn,

făinare etc.);

- minimalizarea infestarii fungice in perioada depozitarii fructelor astfel incat in

acest spatiu timporal sa nu fie afectata calitatea fructelor si pe cale de consecinta

sa se reduca in mod drastic procentul fructelor depreciate.

Studiul, a fost efectuat la soiurile, de mar Jonathan si Idared. Astfel, aplicarea

ingrasamintelor foliare, conform acestei metode constituie o practica agrotehnică modernă care

pe langa rolul de fertilizant are si rolul de combatere a patogenilor fungici care colonizeaza

coroana pomului, constituind prin urmare o tehnica binara de lucru, cu impact pozitiv atat asupra

productiei fizice (care creste) cat si asupra pretului de cost (care scade).

4. 2. Obiectivele cercetării

Pentru atingerea scopului cercetărilor ne-am propus următoarele obiective :

a) crearea unui echilibru între creştere şi fructificare a marului;

b) asigurarea unei producţii anuale;

c) îmbunătăţirea calităţii fructelor (mărime, culoare);

d) reducerea pierderilor de fructe în timpul păstrării;

e) creşterea rezistenţei pomilor, la ger;

ceea ce din punctul de vedere al biosistemului vegetal si al sistemului sau de exploatare

(productie) revine la a spune:

reconfigurarea unei noi individualitati fiziologice a biosistemului vegetal;

amplificarea biostabilitatii temporare;

promovarea unei productivitati superioare din punct de vedere al factorului fruct;

ameliorarea calitatii biosistemului prin proiectarea vitalitatii sale superioare

asupra fructului;

marirea potentialului metabolic al biosistemului prin posibilitatea superioara de

neutralizare a agresorului termic (ger).

Lucrarea are ca obiectiv final aplicarea produselor foliare cu acţiune binara (fertilzanţi –

biostimulatori), a căror formulă va fi optimizată pe baza analizei (în laborator şi în câmp) a

răspunsului plantelor la acţiunea macro şi micronutrienţilor, precum şi a substanţelor

biostimulatoare aflate în rapoarte şi concentraţii variabile în funcţie de plantă, tehnologia de

aplicare şi etapa de dezvoltare fenologica.

Cercetarea va fi dezvoltata pe direcţia biologică - aplicativ agrochimică .

Obiectivele majore măsurabile pe direcţia biologică - aplicativ agrochimică stabilite

sunt:

a. Identificarea celor mai eficiente doze şi a celui mai bun moment de aplicare a fertilizantului

pentru; realizarea unui raport optim, între procesele de creştere şi fructificare;

b. Identificarea mecanismului acţiunii biostimulatoare la nivelul proceselor metabolice şi

biochimice din frunză şi studiul complementarităţii elementelor calciu, magneziu şi siliciu

sub acţiunea biostimulatorilor din clasa naftenaţilor metalelor alcaline şi tranziţionale;

c. Creşterea rezistenţei pomilor la bolile şi dăunătorii specifici; aplicarea unor

tehnici şi tehnologii care să asigure protecţia mediului şi protecţia consumatorului.

d. Creşterea producţiei de fructe şi a calităţii acesteia.

Noutatea ştiinţifică a lucrarii constă în obţinerea unor produse solubile şi emulsionate,

uşor de aplicat în teren, cu acţiune multiplă fertilizant-biostimulator, fungicide si implementarea

controlului microbiologic pe toata perioada de fructificare, crestere, coacere si depozitare a

fructelor .

Partea experimentala a lucrarii are ca obiective majore:

- Fundamentarea teoretica a formulei produselor cu acţiune dublă fertilizant-biostimulator. .

-Verificarea eficientei fungicidului si a schemei sale de aplicare in corelatie cu etapa

fenologica a dezvoltarii plantei.

4.3. Organizarea experienţei

Parcela experimentală, este în suprafaţă de 300 mp cu 83 de pomi. Variantele au fost dispuse în

blocuri liniare în trei repetiţii dispuse randomizat. Experienţa este trifactorială cu următorii

factori:

- factorul A – soiul cu două graduări:

- a1 – Jonathan

- a2 – Idared

- factorul B – substanţa de colorare a fructelor cu graduările:41

- b1 – Frucol 1

- b2 – Frucol 2

- b3 – Frucol

- factorul C – momentul de aplicare al produselor cu graduările:

- c1 – aplicare în perioada de creştere a fructelor prin

multiplicare celulară;

- c2 – aplicare în perioada de creştere a fructelor prin extensia

celulelor.

În funcţie de factorii experimentali au rezultat 6 variante după cum urmează:

V1 – martor netratat;

V2 – tratat cu Frucol 1 - 0,5 %;

V3 – tratat cu Frucol 2 - 0,5 %;

V4 – tratat cu Frucol - 0,5 % – 5 tratamente: 2 la creştere prin multiplicare şi 3 la creşterea prin

extensie;

V5 – tratat cu Frucol - 3 tratamente la creşterea prin extensie a fructelor;

V6 – tratat cu Frucol – 2 tratamente, ultimul în ziua recoltării fructelor.

Tratamentele s-au aplicat manual cu pompa de spate calculându-se un volum de soluţie de Frucol

1 l/pom.

Soiurile folosite au fost Jonathan si Idared

Experienta a fost, organizata in perioada 2008-2009 si amplasata pe terasa a doua a râului

Argeş, pe un sol aluvionar tipic de pietrişuri (de la 80 cm. adâncime), cu textură nisipoasă

(înlocuieşţe un ecosistem de luncă). Plantaţia a fost înfiinţată în primăvara anului 1984, cu

soiurile Idared si Jonathan, plantat în rânduri simple la distanta de 3,6/1 m (2778 pomi/ha.).

Sistemul de întreţinere a solului a fost înierbat pe interval si erbicidat pe rand, pe o bandă cu

lăţimea de un metru. Metoda de aşezare a parcelelor, a fost în blocuri dispuse liniar .

S-au administrat anual pe baza analizelor de sol, diagnoza foliară şi recolta scontată: 130

kg N / ha.; 175 kg P2O5 / ha.; 160 kg K2O / ha.

4.4. Analiza microbiologica a fungilor

Recoltarea si prelucrarea probelor pentru analiza microbiologica

Pentru analiza microbiologica s-au folosit mere contaminate din poligonul experimental

al INCDP Mărăcineni. Selecţia a fost aleatorie, urmărindu-se fructele cu cel mai evident grad de

infectare. Probele biologice au fost prelevate în containere sterile şi prelucrate în vederea

stabilirii prezenţei şi dominanţei fungilor specifici răspunzători de infecţiile prezente pe toată

durata perioadei de vegetaţie, inclusiv pe durata perioadei de depozitare a fructelor

Partea infectată a mărului a fost prelevată şi stocată în apă distilată sterilizată şi a servit,

în continuare, drept inocul pentru identificarea germenilor patogeni din clasa fungilor şi

drojdiilor . Aceste probe au fost păstrate 7 zile, făcându-se observaţii macroscopice după 3, 5, şi

7 zile asupra încărcării bacteriene şi desvoltăii fungilor la suprafaţa lichidului şi pe bucăţile de

fruct.

Din probele stocate în apă distilată sterilă au fost preluate probe pentru inoculare pe

mediu de cultură diferenţial Czapeck-Dox şi termostatate la 25° C, efectuându-se citiri la 3, 5 şi

7 zile prin examen macroscopic şi microscopic.

4.5. Verificarea incarcarii microbiologice in celulele depozitului pe durata

anotimpului rece.

Dupa recoltare merele au fost asezate in cofrage compartimentate. Inaintea depozitarii,

merele s-au racit treptat cu un gradient de temperatura de 50 C/h de la temperatura mediului

ambiant pana la temperature de 4,50 C. Merele din celule au fost in prealabil spalate si

dezinfectate, prin procedeul de aerosolizare, agentul dezinfectant a fost pe baza de iodofor

organic.

Iodoforul organic este o solutie de iod in iodura de potasiu solubilizata in solventi

organici pe baza de alcool etilic, toate iglobate in polglicoleter de nonil fenol etoxilat cu 10 – 16

grupari etilenice.

Iodul in solutie prezinta sapte specii diferite dintre care una singura se afla sub forma

ionizata, conform urmatoarelor structuri :

acid hipoiodic – - prezinta activitate germicida ;

cationul apos - - prezinta activitate germicida ;

43

ion triiod - - prezinta activitate antibacteriana si anume efect bacteriostatic;

ion iodit - - prezinta activitate antibacteriana si anume efect bacteriostatic;

ion hipoidit - - prezinta activitate antibacteriana si anume efect bacteriostat

ion iodat - - prezinta activitate oxidanta, iar la pH = 4 manifesta activitate

antimicrobiana.

Solutiile utilizate nu au prezentat toxicitate, nici pentru mere si nici pentru factorul uman.

Prin acest procedeu de dezinfectie s-a obtinut o decontaminare uscata, deoarece

particulele dispersate au diametere mici, nu pot forma un film continuu, astfel incat

suprafata ramane uscata.

Merele au fost introduse în depozit în data de 15 septembrie 2008. Inainte de depozitare

merele, au fost tratate(imersate) cu solutie de Frucol 1:200; tratament care a asigurat pe toata

durata depozitarii, protectie contra infectiilor fungice si bacteriene.

Încărcarea microbiologică a fost efectuata pe fructe inainte de intoducerea in depozit,

prima recoltare in luna ianuarie si adoua recoltare in luna martie momentul final al pastrarii

fructelor in celulele de depozitare. Experimentele au fost efectuate pe perioada septembrie 2008-

martie 2009.

Probele de microaerofloră au fost prelevate prin expunerea cutiilor Petri cu mediul de

cultură diferenţial Czapeck – Dox agarizat timp de 15 minute în depozitul INCDP Mărăcineni –

celula nr. 5 – după care au fost închise şi incubate la temperatura de 25° C timp de 7 zile,

perioadă în care s-au efectuat observaţii macroscopice la 3, 5 şi 7 zile de la cultivare.

Au fost expuse două cutii Petri în centrul încăperii şi două cutii Petri în colţurile încăperii

(zona de lângă uşă).

Confirmarea biochimica a fungilor s-a efectuat prin teste de asimilare si de fermentare a

glucidelor in urma caraora s-a putut identifica microorganismele izolate la nivel de specie si gen.

CAPITOLUL 5.

STUDIU PRELIMINAR ASUPRA PROPRIETĂŢILOR FUNGICIDE ALE

PRODUSULUI FRUCOL

Lotul demonstrativ a fost tratat cu produsul Frucol în 4 etape distincte, la intervale de 3

saptamâni în perioada Iulie-Septembrie 2008. S-au aplicat soluţii 0,5 % ale produsului la o

densitate de stropire de 500 l/ha. În paralel cu tratamentul, atât pe loturile tratate cât şi pe loturile

martor au fost aplicate toate lucrările standard pentru etapa respectivă.

Experimentul a fost efectuat pe soiurile Idared şi Jonathan.

Scopul experimentului a fost identificarea speciilor de fungi şi a gradului de infectare

înainte şi după fiecare tratament, precum şi a rezistenţei induse de tratamentul cu produsul

Frucol. Experimentul are un caracter preliminar deoarece determinările au fost doar calitative,

decurgând fără posibilitatea cuantificării gradului de infectare la nivelul întregului lot şi a întregii

producţii de mere. Pe de altă parte, trebuie luat în considerare şi faptul ca rezultatele

45

experimentale reflectă gradul particular de infectare şi în raport cu stadiul de maturare a

fructelor.

.

5.1. Identificarea fungilor prezenti in lotul experimental al plantatiei pomicole

de la INCDP Maracineni Arges

5.1.1. Densitatea fungică înainte de tratamentul cu Frucol

(varianta V1,V4)

Soiul Idared.

Varianta V1 (netratat-fig. 11, acest lot nu va fi tratat niciodată cu produsul Frucol).

Probele prezintă pe suprafaţa mediului de cultură fungi din genul Botrytis spp., Penicillium

citrin, Acremonium spp. şi fungi dimorfi din genul Geotricum spp. Prelevatele menţinute în

mediu apos steril au prezentat, după 10 zile, pe suprafaţa lichidului colonii de fungi de culoare

albă, care indică prezenţa genului Acremonium spp., iar lichidul de cultură este clar, fără

încărcare bacteriană.

Fig. 11. Soiul Idared. Varianta V1 (netratat)

Varianta V4 (tratat-fig. 12, netratat la această fază a experimentului)

Prezintă pe suprafaţa mediului de cultură aceleaşi genuri de fungi: Penicillium spp., Acremonium

spp., Alternaria spp. şi fungi dimorfi din genul Geotricum spp. Prelevatele menţinute în mediu

apos steril au prezentat, după 10 zile, pe suprafaţa lichidului colonii de fungi de culoare albă,

care indică prezenţa genului Acremonium spp. şi fungi dimorfi din genul Geotricum spp., iar

lichidul de cultură este clar, fără încărcare bacteriană.

Fig. 12. Soiul Idared Varianta V4 (netratat)

Soiul Jonathan.

Varianta V1 (netratat-fig. 13, acest lot nu va fi tratat niciodată cu produsul Frucol).

La nivel macroscopic, pe suprafaţa mediului de cultură au fost prezenţi fungi din genul

Penicillium spp., Aspergillius spp., Botrytis spp. şi fungi dimorfi din genul Geotricum spp.

Prelevatele menţinute în mediu apos steril au prezentat, după 10 zile, pe suprafaţa lichidului

colonii de fungi care indică prezenţa genului Aspergillius spp. şi a genului Botrytis spp., iar

lichidul de cultură este clar, fără încărcare bacteriană.

Fig. 13. Soiul Jonathan. Varianta V1( netratat)

Varianta V4 (tratat-fig. 14, netratat la această fază a experimentului).

47

Pe suprafaţa mediului de cultură au fost observaţi fungi din genul Penicillium spp., Alternaria

spp., Botrytis spp. şi fungi dimorfi din genul Geotricum spp. Prelevatele menţinute în mediu apos

steril au prezentat, după 10 zile, pe suprafaţa lichidului colonii de fungi care indică prezenţa

genului Botrytis spp., iar lichidul de cultură este clar, fără încărcare bacteriană.

Fig. 14. Soiul Jonathan. Varianta V4 (netratat)

Figurile 1-4 arată că întregul lot experimental prezintă în totalitate acelaşi tip şi grad de

încărcare fungică, cu mici variaţii ale densităţii încărcării.

5.1.2. Densitatea fungică după primul tratament cu Frucol (varianta V1,V4)

Pentru identificarea contaminării fungice probele au fost prelevate la 48 h de la aplicarea

tratamentului cu Frucol.

Soiul Idared.

Varianta V1 (martor-fig. 15) prezintăpe suprafaţa mediului de cultură o densitate

microbiană, care indică o contaminare reprezentatăde fungi dimorfi din genul Geotricum spp. şi

fungi din genul Penicillium spp.

Fig. 15. Soiul Idared. Varianta V1 (martor)

Varianta V4 (Idared tratat cu Frucol-fig. 16). Pe suprafaţa mediului de cultură se observă

o densitate microbiană, care indică o contaminare reprezentată de fungi dimorfi din genul

Geotricum spp. şi fungi din genurile Penicillium spp., Botrytis spp., Alternaria spp. şi

Acremonium spp.

Fig. 16. Soiul Idared. Varianta V4 (tratat cu Frucol)

Soiul Jonathan

Varianta V1 (martor-fig. 17). Probele effectuate indică pe suprafaţa mediului de cultură o

densitate microbiană reprezentată de fungi din genul Penicillium spp.

49

Fig. 17. Soiul Jonathan. Varianta V1 (martor)

Varianta V4 (tratat cu Frucol-fig. 18). Pe suprafaţa mediului de cultură a fost identificată

o densitate microbiană reprezentând fungi din genurile Penicillium spp., şi Acremonium spp.

Fig. 18. Soiul Jonathan. Varianta V4 (tratat cu Frucol)

5.1.3. Densitatea fungică după al doilea şi al patrulea tratament cu Frucol

(varianta V1,V4,V5)

Soiul Idared

Varianta V1 (martor-fig. 19). Pe suprafaţa mediului de cultură a fost identificată o

densitate microbiană reprezentată de fungi dimorfi din genul Geotricum spp. şi fungi din genul

Penicillium spp.

Fig. 19. Soiul Idared. Varianta V1 (martor) al doilea tratament cu Frucol

Varianta V5 (2 tratamente cu Frucol-fig. 20). Pe suprafaţa mediului de cultură a fost

identificată o densitate microbiană reprezentată de fungi dimorfi din genul Geotricum spp. şi

fungi din genul Acremonium spp.

Fig. 20. Soiul Idared. Varianta V5, (2 tratamente cu Frucol)

Varianta.V4 (4 tratamente cu Frucol-fig. 21). Pe suprafaţa mediului de cultură este

prezentă o densitate microbiană, care indică o contaminare cu fungi dimorfi din genul Geotricum

spp. şi fungi din genurile Alternaria spp. şi Acremonium spp.

Fig. 21. Soiul Idared Varianta V4 (4 tratamente cu Frucol)

Soiul Jonathan.

Varianta Jonathan V1 (martor-fig. 22). Pe suprafaţa mediului de cultură a fost

identificată o densitate microbiană cu densitate mare, reprezentată de fungi dimorfi din genul

Geotricum spp. şi colonii de fungi distincte din genul Penicillium spp. şi o colonie din genul

Acremonium spp.

Fig.. 22. Soiul Jonathan. Varianta V1 (martor-al doilea tratament cu Frucol)

Varianta Jonathan V5 (2 tratamente cu Frucol, martor-fig. 23). Pe suprafaţa mediului de

cultură a fost identificată o densitate microbiană reprezentată de fungi din genul Acremonium

spp., colonii de culoare albă cu centrul butonat. 51

Fig. 23. Soiul Jonathan Varianta V5 (2 tratamente cu Frucol)

Varianta Jonathan V4 (4 tratamente cu Frucol, martor-fig. 24). Pe suprafaţa mediului

de cultură este prezentă o densitate microbiană, reprezentată de colonii de fungi

distinctedingenurile Penicillium spp., Acremonium spp. şi Fusarium spp.

Fig. 24. Soiul Jonathan VariantaV4 (4 tratamente cu Frucol)

Studiul efectuat, ale cărui rezultate au fost prezentate mai sus, nu a avut drept scop

cuantificarea eficienţei produsului Frucol ca fungicid. În sine, studiul a pus în evidenţă doar

tipurile de fungi prezente în livada în care s-a efectuat experimentul. După cum a fost precizat în

protocolul determinărilor experimentale, au fost prelevate numai mere atacate vizibil de fungi şi

au fost identificate genurile particulare de fungi active pe toată durata maturării recoltei.

Cuantificarea efectului produsului Frucol va fi făcută la diverse intervale de timp şi la

sfârşitul perioadei de depozitare a merelor, când existenţa genurilor de fungi identificaţi în

această fază va fi confirmată pe merele atacate sau neatacate în timpul depozitării de lunga

durată a fructelor. Cu această ocazie vor fi stabilite fracţiile de fructe infectate, respectiv fracţiile

complet depreciate în funcţie de tratamentul aplicat pe loturile experimentale de unde au fost

recoltate fructele.

5.2. Identificarea patogenilor prezenti pe mere inainte, in timpul, si la sfarsitul

perioadei de depozitare

Tratamentele de dezinfectie al merelor inainte de depozit se efectueaza in scopul pastrarii

integritatii merelor pe durata pastrarii lor in anotimul rece in celulele de depozitare.Acest lucru

este ameliorat cu bune rezultate si prin efectuarea si pastrarea asepsiei la celulele de depozitare.

Prima serie a fost recoltată la data de 15 septembrie 2008, inainte de primul tratament cu

Frucol. Probele recoltate au fost fruct de mar ,facand parte din soiurile Idared şi Jonathan din

loturile variantelor destinate experimentului privind eficacitatea produselor Frucol, a doua serie

de probe a fost recoltată in ianuarie 2009, iar ultima serie a fost recoltata in luna martie la

sfarsitul perioadei de depozitare.

Au fost recoltate probe de fructe, de măr din soiurile Idared si Jonathan din acelasi lot

experimental. Probele au fost prelevate numai de pe loturile experimentale aferente variantelor

V1(lotul 162) - martor, V1 – tratament continuu cu Frucol. In paralel au fost prelevate probe de

microaeroflora pentru stabilirea transportului de fungi in prezenta curentilor de aer.

5.2.1. Identificarea patogenilor inainte de depozitare

Studiul microaeroflorei 53

Microaeroflora prezenta in campul experimental din plantatiile de mar a INCDP

Maracineni a fost examinata pe zona de cultivare a soiurilor Jonathan si Idared.

Dupa aplicarea tratamentelor pe toata durata de vegetatie si inainte de recoltare

rezultatele experimentale sunt redate in tabelul 3.

Tabel 3.

Microaeroflora prezenta in plantatiile de mar pe soiurile Jonathan si Idared

Soiul Varianta Microorganism identificat

Jonathan

V1 Acremonium spp., Alternaria spp.,

Botrytis spp., Fusarium spp.,

Rodotorula spp.V3 (martor) Alternaria spp., Botrytis spp.,

Monillia spp., Rodotorula spp.V4 Alternaria spp., Botrytis sp, Fusarium

spp., Penicillium spp. Rodotorula

spp.

Idared

V1 Acremonium spp., Alternaria spp.,

Botrytis spp., Candida spp., Fusarium

spp.V3 (martor) Alternaria spp., Botrytis spp., .,

Monillia spp. Penicillium citrin,

Rodotorula spp. V4 Alternaria spp., Botrytis spp.,

Penicillium citrin, Rodotorula spp

Studiul microflorei

Microflora przenta pe fructele soiurilor Jonathan si Idared inainte cu 15 zile de

introducerea acestora in depozit, s-a efectuat pe fructe sanatoase.

Densitatea fungica din microaeroflora este responsabila de contaminarile prezente pe

fructe si din celulele de depozitare pe perioada anotimpului rece.

Rezultate experimentale ale densitatii fungice pe soiurile Jonathan si Idared inainte de

introducerea in depozit sunt redate in tabelul 4

Tabel 4.

Microflora prezenta in plantatiile de mar pe soiurile

Jonathan si Idared inainte de introducerea in depozit

Soiul Varianta Microorganism identificat

Jonathan

Jonathan V1 +V5 Acremonium spp., Alternaria spp., Botrytis

spp., Candida spp., Penicillium citrin,

Rodotorulla spp. Jonathan V3 (netratat) Acremonium spp., Alternaria spp.,

Aspergillus spp., Geotricum spp., Monilia

spp., Penicillium spp., Rodotorula spp.Jonathan V3 +V4 Candida spp., Fusarium spp., Monilia spp.,

Penicillium spp., Penicillium citrin,

Rodotorula spp.

Idared

Idared V1 +V5 (Alar) Acremonium spp., Aspergillus spp., Candida

spp., Monilia spp.,Idared V3 (netratat) Acremonium spp., Alternaria spp., Candida

spp., Fusarium spp., Monilia spp.,Idared V4(parcela 4) Alternaria spp., Botrytis spp., Candida spp.,

Fusarium spp., Monilia spp.,Idared V1+V2(Frucol) Acremonium spp., Monilia spp., Penicillium

spp.,

55

Identificarea patogenilor prezenti pe fructe inainte de depozitare

Densitatea fungilor prezenti înainte de depozitare (septembrie 2008) pe fructele soiurilor

Jonathan si Idared au fost analizate conform protocolului de experimentare si sunt prezentate in

urmatoarele figuri.

Soiul Jonathan – fructe

Jonathan V1 (lotul 162).

S-au identificat colonii de fungi din genurile

Alternaria spp., Botrytis spp. şi fungi

dimorfi din genul Geotricum spp.(fig.25). Fig. 25

Jonathan V1 (tratament continuu).

S-au identificat colonii de fungi din

genul Alternaria spp., fungi dimorfi

din genul Geotricum spp. şi drojdii din

genul Candida spp.(fig.26)

Fig. 26

Jonathan V2 (lotul 162).

S-au identificat colonii de fungi din genurile

Alternaria spp., Botrytis spp. (o singură colonie)

şi fungi dimorfi din genul Geotricum spp.

(fig.27). Fig.27

Jonathan V2 (tratament continuu).

Nu au fost prezente infectări cu

fungi şi drojdii (fig. 28).

Fig.28

Jonathan V3 (tratament continuu).

S-au identificat colonii de fungi din genurile

Alternaria spp., Monillia spp. şi o colonie

de drojdie din genul Candida spp.(fig.29).

Fig.29

Jonathan V4 (lotul 162).

S-au identificat colonii de fungi din

genurile Alternaria spp. (5 colonii) ,

Botrytis spp. (2 colonii) şi o

colonie de fungi dimorfi din genul

Geotricum spp.(fig.30). Fig. 30

Jonathan V5 (lotul 162).

Densitatea fungică a fost redusă, fiind

prezente numai două colonii de fungi

din genul Alternaria spp.(fig.31). Fig. 31

Jonathan V6 (lotul 162).

Densitatea fungică a fost redusă, reprezentată

de fungi dimorfi din genul Geotricum spp.

(o colonie) şi două colonii de drojdii din

genul Candida spp.(fig..32). Fig. 32

57

Soiul Idared – fructe

Varianta V1. Densitatea fungică cu aspect de

pânză este reprezentată de fungi din genurile

Alternaria spp., Penicillium spp. şi cinci

colonii de drojdii (fig.33).

Fig. 33

Varianta V1 (tratament continuu).

Densitatea fungică maximă reprezentată

de fungi din genurile Alternaria spp.

şi Penicillium spp.(fig. 34).

Fig. 34

Varianta V2.

Densitatea fungică redusă, fiind prezenţi

fungi din genurile Aspergillius niger,

o colonie de Monillia spp. şi drojdii

din genul Candida spp.(fig.35).

Fig. 35

Varianta V2 (tratament continuu).

S-au identificat colonii de fungi din genurile

Alternaria spp., Monillia spp. şi fungi dimorfi

din genul Geotricum spp. (o colonie-fig.36).

Fig.36

Varianta V3.

Densitatea fungică redusă, fiind

prezenţi fungi din genurile Monillia spp.

şi Alternaria sp. (fig.37).

Fig.37

Varianta V3 (tratament continuu).

Densitatea fungică redusă, fiind prezente

drojdii din genul Candida spp. şi fungi dimorfi

din genul Geotricum spp.(o colonie-fig.38).

Fig.38

Varianta V4 (lotul 162).

Densitatea fungică a fost dominată

de genurile Botrytis spp., Acremonium spp.

şi Alternaria spp. (o colonie-fig.39).

Fig.39

Varianta V5 (lotul 162).

Densitatea fungică a fost reprezentată de

genurile Botrytis spp. (o colonie),

Alternaria spp. şi Geotricum spp., (fig.40).

Fig.40

Întregul lot experimental prezintă în totalitate acelaşi tip şi grad al densitatii fungice, cu mici

variaţii ale fungilor care colonizeaza fructele cat si prezenta acestora in aer

59

5.22. Identificarea patogenilor din celulele de depozitare in perioada

anotimpului rece .

Probele de microaeroflora au fost prelevate din celula de cercetare a depozitului INCDP

Maracineni-Arges la soiurule de mar Jonathan, Idared si Florina pe variantele de tratamente

V1-Alar, V4-Frucol si V3-Martor.

Studiul microaeroflorei-octombrieie 2008 prezente in celulele de cercetare si protocol ale

depozitului INCDP Maracineni este redat in tabelul 5.

Tabel 5.

Microaeroflora prezenta in celulele de cercetare a depozitului

ICDP

Densitatea incarcarii microbiene analizata in celulele de cercetare si de protocol depasesc

normele impuse de OMS 975/98 care accepta o incarcare microbiana in deposit de maxim 600

CFU/m3 [unitati formatoare de colonii(fungi)].

Densitatea fungica corespunde normativelor OMS 975/98 in punctele analizate din celula de

cercetare, iar in celula de protocol in zona de acces densitatea fungica depaseste valorile impuse

de normele Ordinului Ministerului sanatatii OMS 975/98.

Microorganism

identificat

Proba analizata UFC/m3

Alternariaspp.,

Acremonium.,

Penicillium citrin.

Colt celula cercetare-

0,8m

2234

Acremonium spp.,

Candida spp.,

Centru lada cu mere-

1,5m

300

Acremoniumspp.,

Penicillium citrin.

Colt celula cercetare-

paviment

600

Penicillium citrin Celula protocol-colt 667

Alternaria spp. Lada mere-0,6m 1667

Alternaria spp.,

Candida spp.

Lada mere-0,8m 1167

In luna ianuarie 2009.probele de microaeroflora au fost prelevate din celula de cercetare a

depozitului INCDP Maracineni-Arges la soiurule de mar Jonathan, Idared care au fost depozitate

in septembrie 2008.

Studiul microaeroflorei-ianuarie 2009 prezente in celula de cercetare a depozitului INCDP

Maracineni este redat in tabelul 6.

Tabel 6.

Microaeroflora prezenta in celula de cercetare a depozitului

ICDP Maracineni-Ianuarie 2007

UFC-

unitati

formatoare

de

colonii(fungi)

Contaminarea fungica in celula de cercetare corespunde normativelor OMS 975/98 in toate

punctele analizate.

Contaminarea fungica a merelor din soiurile Jonathan si Idared la aproximativ trei luni de

depozitare este redusa, iar din punct de vedere al patogenilor identificati in incita celulei de

cercetare si protocol nu implica riscul unor contaminari care sa conduca la deprecieri ale

fructelor in cantitati mari.

In paralel cu probele de microaeroflora au fost prelevate si probe de microflora in vederea

stabilirii gradului de contaminare al merelor din soiul Jonathan si Idared in cele trei luni de

depozitare.

Studiul microflorei przente pe fructele soiurilor Jonathan si Idared s-a efectuat pe fructe

sanatoase. Densitatea fungică pe soiurile Jonathan si Idared in depozit cat si procentul de fructe

depreciate dupa trei luni de stocare sunt redate in tabelul 7.

61

Proba analizata UFC/m3 Microorganism identificat

Lada mere paviment 134 Penicillium spp.

Lada mere 400 Aspergillus spp., Penicillium spp.

Pavement centru 333 Acremoniumspp., Aspergillus spp.,

Penicillium citrin.

Pavement usa 67 Acremoniumspp., Aspergillus spp.

Penicillium citrin.

Usa 167 Alternaria spp. Penicillium spp.

Centru 1 300 Alternaria spp., Penicillium spp.

Centru 2 33 Penicillium spp.

Tabel 7.

Microflora prezenta in celula de cercetare

Soiul Varianta Fructe depreciate

%

Microorganism

identificat

Jonathan

V1 8 Candida spp., Monilia

spp., Penicillium spp.V2 4 Acremonium spp.,

Penicillium spp.V3 0 Aspergillus spp.,

Candida spp., Fusarium

spp., Penicillium spp.V4 4 Acremonium spp.,

Candida spp.,

Penicillium spp.V5 4 Candida spp., Monilia

spp., Penicillium spp.

Idared

V1 0 Acremonium spp.,

Penicillium sppV2 0 Acremonium spp.,

Candida spp.,

Penicillium spp.V3 0 Acremonium spp.,

Penicillium sppV4 0 Aspergillus spp.,

Penicillium spp.V5 1 Acremonium spp.,

Aspergillus spp.,

Candida spp.

Prezenta mucegaiurilor patogene din genul Aspergillus spp., Fusarium spp. si Monilia

spp., pe fructe, reduc perioada de pastrare si cresterea procentului de fructe depreciate la

scoaterea acestora din spatiul de depozitare in luna martie.

La Soiul Jonathan contaminarea fungica cu fungi patogeni (Monillinia spp., Fusarium spp.) la

varianta V4 (tratament cu Frucol) nu exista in raport cu martorul V1 netratat.

La soiul Idared contaminarea fungica este redusa la varianta V4 (tratament cu Frucol) in raport cu

martorul V1(netratat).

Procentul de depreciere al frutelor la soiul Jonathan este zero la varianta de tratament V 4 fata de 8

% la varianta V1-martor (netratat), iar pentru soiul Idared datorita contaminarii fungice reduse

procentul de depreciere al fructelor nu este diferentiat intre variantele de tratamente aplicate

raportate la martor.

5.2.3. Identificarea agentilor patogeni pe mere la sfarsitul perioadei de

depozitare

Fructele au fost recoltate la data de 15.09.2008 separat, în conformitate cu variantele V1 –

V3. Tratamentele dupa recoltare au fost aplicate conform schemei a+b+c de aplicare a produselor

Frucol. După tratamentele corespunzătoare, fructele au fost depozitate pentru păstrare în

depozitul frigorific.

Temperatura de păstrare pentru soiurile Idared şi Jonathan a fost de 3–4° C. Umiditatea

atmosferică a avut valori cuprinse între 95–98 %. Fructele au fost scoase din depozitul frigorific

la data de 20.03 2009, după o perioadă de păstrare de aproximativ 4 luni. Pe soiuri şi pe variante

s-au obţinut următoarele rezultate în ceea ce priveşte deprecierea fructelor probelor extrase

(conform tabelului 8):

La soiul Idared se constată că cel mai mare procent de fructe depreciate se găseşte în varianta

martor.

În variantele tratate cu Frucol 1 şi Frucol 2, cele mai bune rezultate s-au obţinut atunci când

fructele tratate inainte de recoltare au fost stropite dupa recoltare cu produsele Frucol 1 şi

Frucol 2. În acest caz, procentul de depreciere a fost zero. Între celelalte variante nu există

diferenţe semnificative în ceea ce priveşte reducerea procentului de fructe depreciate.

La soiul Jonathan momentele alese pentru aplicarea produselor Frucol 1 şi Frucol 2, cât şi

concentraţiile aplicate, nu au stopat deprecierea fructelor. Se constată că în variantele tratate

procentul de depreciere a fost mai mare decât în varianta martor. Din acest motiv, la acest soi se

vor stabili alte momente de aplicare şi alte compoziţii şi concentraţii ale produselor.

Totuşi, rezultatele trebuie repetate, întrucât soiul ca atare a avut cel mai mult de suferit din cauza

temperaturilor ridicate din perioada de vegetaţie.

63

Tabelul 8.

Datele privind deprecierea fructelor la scoaterea din depozit la data de 20.03.2009

SoiulVari-

anta în câmp

Abreviere

Trata-ment la

recol-tare

Număr total de fructe

Număr fructe

sănă-toase

Nr. fructe depre-ciate

Masa totală a fructelor

(kg)

Masa fructelor

sănă-toase (kg)

Masa fructelor

depreciate (kg)

Fractia de fructe

depreciate, % masa

Idared 1 a 1 45 45 0 4.8 4.8 0 0

Idared 1 b 1 39 39 0 4.68 4.68 0 0

Idared 1 c 1 37 35 2 4.34 3.99 0.35 8

Idared 2 a 2 59 58 1 4.8 4.7 0.1 2.9

Idared 2 b 2 52 52 0 4.78 4.78 0 0

Idared 2 c 2 53 52 1 4.59 4.49 0.1 2.2

Idared 3 a 3 57 56 1 5 4.87 0.13 2.6

Idared 3 b 3 43 43 0 4.5 4.5 0 0

Idared 3 c 3 45 44 1 4.48 4.345 0.135 3

Jonathan 1 a 1 39 34 5 4.12 3.5 0.62 15

Jonathan 1 b 1 38 28 11 4.18 2.69 1.49 35.6

Jonathan 1 c 1 37 26 11 4.26 2.9 1.36 31.9

Jonathan 2 a 2 34 17 17 3.9 1.9 2 55

Jonathan 2 b 2 35 14 21 4.6 1.5 3.1 67.3

Jonathan 2 c 2 31 17 14 3.78 1.94 1.76 46.5

Jonathan 3 a 3 37 20 17 4.35 2.33 2.12 48.7

Jonathan 3 b 3 38 24 14 4.51 2.63 1.88 41.6

Jonathan 3 c 3 33 18 15 4.02 2.04 1.98 49.3

In luna martie 2009 s-au prelevat probe de fructe din celula de cercetare a depozitului

INCDP Maracineni care au fost diferentiate dupa procentul de depreciere. Situatia merelor

extrase din celula de depozitare este redata in tabelul 9.

Tabelul 9

Situaţia merelor în celula de depozit–cercetare INCDP Mărăcineni 2009

Soiul Varianta experimentală

Total fructe Fructe depreciate Fructe sănătoas

e

fructe extrase 24.03.2009 (stricate)

Fractia de fructe depreciate,%

Kg Nr.fructe Kg Nr.fructe

Jonathan

V1 I 2,262 17 0,466 4 13 0 24II 1,746 14 0,656 5 9 0 29

V2 I 2,894 22 0,348 3 19 0 14II 1,940 14 0,368 2 12 0 14

V3 I 2,698 21 0,290 2 19 0 9II 2,124 16 0,450 3 13 0 19

V4 I 2,774 21 0,414 3 18 0 14II 2,274 16 0,340 2 14 0 12

V5 I 3,354 26 0,776 6 20 0 23II 2,126 17 0,264 2 15 0 12

V6 I 3,252 25 0,696 5 20 0 20II 3,468 26 0,952 7 19 0 27

Idared

V1 I 2,274 11 0 0 11 0 0II 2,842 15 0,674 4 11 0 67

V2 I 0,794 4 0 0 4 0 0II 3,266 17 1,314 7 10 0 41

V3 I 3,132 17 0,844 4 13 0 24II 1,842 11 0,178 1 10 4 9

V4 I 1,762 10 0,168 1 9 3 1II 3,732 21 2,324 14 7 0 27

V5 I 2,112 11 0 0 11 3 0II 4,888 27 1,242 8 19 0 30

V6 I 1,930 12 0,176 1 11 3 8II 2,712 16 0,948 6 10 0 38

In luna martie 2009 au fost prelevate probe de fructe din celula de cercetare a depozitului

INCDP Maracineni Arges.

65

Studiul microflorei przenta pe fructele soiurilor Jonathan si Idared a fost analizata

microbiologic pe fructe sanatoase.

Densitatea fungică pe soiurile Jonathan si Idared in depozit dupa cinci luni de stocare sunt redate

in tabelul 10. si figurile 41-50 ale probelor de fructe analizate.

Tabel 10.

Microflora prezenta in celula de cercetare la 25.03.2009

Soiul Varianta Microorganism identificat

25.03.2009

Jonathan

V1 Fusarium spp., Penicillium spp., Rodotorula spp.V2 Alternaria spp., Monilinia spp.V3 Alternaria spp., Candida spp. Monilinia spp.V4 Candida spp., Penicillium spp.V5 Candida spp., Penicillium spp.

Idared

V1 Monilia spp., Penicillium sppV2 Alternaria spp., Monilinia spp., Rodotorula spp.V3 Alternaria spp., Rodotorula spp.V4 Alternaria spp., Monilinia spp., V5 Alternaria spp.,Fusariumspp.,Penicillium citrin

Prezenta mucegaiurilor patogene din genul Aspergillus spp., Fusarium spp. si Monilia

spp., pe fructe, la sfarsitul perioadei de depozitare atesta o concentratie ridicata de micotoxine

eliberate in pulpa fructelor.

Este interzisa utilizarea fructelor depreciate in hrana animalelor deoarece

micotoxinele( ochratoxina, patulina, vomitoxina, zearalenona) se cantoneaza in hrana animalului

si apoi in organismul uman dupa ingerarea alimentelor de origine animala.

Fig.41 Jonathan V1 Fig.42Jonathan V2

Fig.43. Jonathan V3 Fig.44. Jonathan V4 Fig. 45 Jonathan V5

Fig. 46 Idared V1 Fig.47 Idared V2

67

Fig. 48 Idared V3 Fig.49 Idared V4 Fig.50 Idared V5

Din studiile efectuate asupra probelor din depozit pe toata durata stationarii merelor in

celulele de depozitare ,s-au confirmat infectii la soiul Jonathan fata de soiul Idared, care a avut o

rezistenta mai puternica fata de agentii infectiosi.

Caracterul rezultatelor de mai sus este unul partial intrucat cercetarile in aceasta directie au

continuat si sunt in desfasurare si la data prezentarii de fata.

Cum perspectiva acestor cercetari este una mai ampla comunicarea rezultatelor viitoare urmeaza

sa faca obiectul unor lucrari prin care vom reveni asupra acestui domeniu.

CAPITOLUL 6.

Concluzii

Tratamentele efectuate in campul experimental cu produsul Frucol ,dupa ultimele

tratamente s-a bservat o diminuare a densitatii fungice la toate variantele experimentale

iar, la varianta V4, fungii din genul Botritys spp. au fost absenti pentru soiul Idared iar, la

soiul Jonathan au fost identificati fungi patogeni numai fungi din genul Fusarium spp.

Densitatea fungica din microaeroflora este responsabila de contaminarile prezente pe

fructe si din celulele de depozitare pe perioada anotimpului rece, deoarece au fost

identificati fungi din genul Botritys spp. si Fusarium spp. pe ambele soiuri de mar.

Densitatea fungica in anul 2009 a microaeroflorei din celulele de depozitare, corespunde

normativelor OMS 975/98 in punctele analizate in celula de cercetare, iar la celula de

protocol in zona de acces densitatea fungica depaseste valorile impuse de normele

Ordinului Ministerului sanatatii OMS 975/98.

Contaminarea fungica a microaeroflorei in anul 2009 din celula de cercetare corespunde

normativelor OMS 975/98 in toate punctele analizate contaminarea fungica a merelor din

soiurile Jonathan si Idared la aproximativ trei luni de depozitare este redusa astfel incat la

soiul Jonathan procentul de depreciere al frutelor este zero la varianta V4 fata de 8 % la

varianta V1- iar pentru soiul Idared datorita contaminarii fungice reduse procentul de

depreciere al fructelor nu este diferentiat intre variantele de tratamente aplicate .

La sfarsitul perioadelor de depozitare in anii 2008 si 2009 au fost semnalate urmatoarele

aspecte:

-in anul 2008 procentul de depreciere al fructelor a fost aproximativ acelasi

pentru toate variantele de tratamente aplicate.

-in anul 2009 procentul de depreciere al fructelor la soiul Jonathan la varianta

V4 este de 12 % in raport cu varianta martor V1 29 % iar, la soiul idared

pentru varianta V4 raportul de depreciere al fructelor este de 27 % fata de

67 % pentru varianta V1 martor.

-in martie 2009 densitatea fungica pe fructe a fost redusa fata de anii anteriori

iar, efectul tratamentelor cu ingrasaminte ecologice de tip Frucol a redus

densitatea de spori viabili la suprafata fructelor precum si prezenta fungilor

patogeni (Botritys spp. si Fusarium spp.) la variantele de tratament V4 la

ambele soiuri de mere studiate.

Pe parcursul depozitării, pe soiul Jonathan s-a menţinut o încărcare fungică atât pe

martor, cât şi pe variantele de tratamente efectuate cu îngrăşăminte foliare.

CAPITOLUL 7.

BIBLIOGRAFIE

1 ABBOTT, J.A., KLEIN. J.D., CAPMBELL, T.A., CONWAY, W.S., 2000 SAMS,

C.E., J. Texture Stud., 31, 109-121;

2 ALEXAN, M. şi BOJOR, O., 1983, “Fructele şi legumele - factori de terapie natural”.

Editura Ceres, Bucureşti: 13-29.

3 ALMEIDA, D. P. F.; HUBER, D. J. Physiologia Plantarum 105, 1999, 506–512;

4 AMZĂR Gh., 1981, “Stabilirea unor indici ecologici pentru alegerea terenurilor şi

zonarea cuturii mărului, părului şi prunului”. Teză de doctorat, A S A S , Bucureşti.

5 ATKINSON, R. G.; BOLITHO, K. M.; WRIGHT, M. A.; 1998, Iturriagagoitia-Bueno,

T.; Reid, S. J.; Ross, G. S. Plant Molecular Biology 38, 449–460;

6 BALABAN, C.,1993, Strategia experimentării şi analiza datelor experimentale. Editura

Academiei Române, Bucureşti, 5-124.

7 BARZOI D., 1985, microbiologia produselor alimentare de origine animala, Editura

Ceres, Bucuresti;

8 BEVERLY, D., HUNG, Y. C., PRUSIA, S.F., SCHWEFELT, R.L., TOLLNER, E.W.,

GARNER, J. C., ROBINSON, D., HortSci, 1987, 22, 1056;

9 BEYERS R.E., 1993, “New thinner chemistry for peach and apples”, Hort Science 28

(5): 125

10 BEYERS R.E., YODER K.S. 1997, “The effect of BAS-125W on apple trees growth,

fruit quality and fireblight suppression”. Hort Science, 32 (3): 557.

69

11 BLANKENSHIP, S. , Proc. 16th Annual Postharvest Conf., Yashima WA, 2000;

12 BLANKENSHIP, S. M.; Unrath, C. R., 1988, Journal of the American Society for

Horticultural Science 113, 88–91;

13 BLANPIED, G.D., SILSBY, K.J., 1998, Cornell Information Bulletin no. 221;

14 BLEECKER A.B., Kende H., 2000, Annu. Rev. Cell. Dev. Biol. 16: 1-18;

15 BORLAN, Z. and HERA, CR.,1984, Optimizarea agrochimică a sistemului sol - plantă.

Editura Academiei R. S. R., Bucureşti.

16 BRAMLAGE, W. J.; WEIS, S. A.; DRAKE, M., 1985, Journal of the American

Society forHorticultural Science 110, 493–498;

17 BRECHT, J. K. UF Postharvest Website http://postharvest.ifas.ufl.edu;

18 BYERS R.E., CARBAUGH D.H., PRESLEY C.N. and WOLF T.K., 1991, “The

influence of low light on apple fruit abscission”. Journal of Horticultural Science, 66:

7-17.

19 C. CRISTEA., M. CALOGREA., M. MURGEA., V.CHITU., L.FILIPESCU. 2004,

Nutrinaft products and their fungicide effects, Analele Universitatii din Craiova, vol.

IX(XLV),103

20 C.CRISTEA.,V.CHITU.,M.CIRJALIU MURGEA.,A.IONITA.,M.CALOGREA.,

L.FILIPESCU. 2005, Frucol Fungal Properties, RICCE XIV of Romanian Intrnational

Conference on Chemistry and Chemical Enginering, Bucuresti,p103

21 CEPOIU N., 1992, “Priorităţi în cercetarea pomicolă pentru mileniul III”. Horticultura

nr. 2: 7-9.

22 CHITU V. 2002, „Cercetări privind controlul creşterii şi fructificării la soiul de măr

Golden delicious prin aplicarea bioregulatorilor”, Teza de doctorat.

23 CIREAŞĂ, V., 1998, “Tendinţe de reînnoire a sortimentului mondial de măr”.

Hortinform, 6 (70): 16.

24 CONSTANTINESCU OVIDIU., 1974, Metode si tehnici in micologie, Editura Ceres,

Bucuresti;

25 CURRY E. A., 1994, “Effect of excessive solar radiation on fruit quality and mineral

nutrition of “Granny Smith” and “Delicious” apples”. HortScience, vol. 29 (5): 438.

26 CURRY, E. A.; GREENE, D. W.,1993, HortScience 28, 115–119;

27 DAVIDESCU D., DAVIDESCU VELICICA, 1972, “Testarea stării de fertilitate prin

plantă şi sol”, Editura Academiei R.S.R.: 24-25.

28 DEVER, M.C., CLIFF, M.A., HALL, J.W., 1995, J. Sci. Food Agric.,69, 329-338;

29 DIXON, J., HEWETT, E..W., 2000, N. Z. J.Crop Hortic. Sci., 28,155-173;

30 DOUD D. S. and FERREE D. C., 1980, “Influence of altered light levels on growth

and fruiting of mature “Delicious” apple trees”. Journal of the American Society for

Horticultural Science, 105: 325-328.

31 FAN, X.; BLANKENSHIP, S. M.; MATTHEIS,1999, J. P. Journal of the American

Society for HorticulturalScience 124, 690–695;

32 ***http://www.bayercropscience.ro/img/curier/pdf/20-245_Kurier1-2006_RO.pdf;

33 *** http://www.caf.wvu.edu/kearneysville/disease_month/applescab.html;aura ;

34 *** http://www.caf.wvu.edu/Kearneysville/disease_month/powderymildew.html;

35 ***** http://www-plb.ucdavis.edu/courses/w03/plb

112/handouts_03/Hormones3.j03.pdf;

36 ****** Harvest and postharvest handling, Penn. Tree Fruit Production Guide, 2003;

37

38

39

C. CRISTEA., GHE. CAMPEANU., L. FILIPESCU., M. STEFAN., 2008, The

biological responses to the advanced foliar fluidic nutrients applications, Roumanian

Biotechnological Letters.,Vol. 13, 3583-3589.

C. CRISTEA., GHE. CAMPEANU., M. MURGEA., L. FILIPESCU., 2008, The

fungidic effects of the Nutrinaft preparates, Roumanian Biotechnological

Letters.,Vol.13.,3589-3595.

C. CRISTEA., GHE. CAMPEANU., A. IONIŢĂ., L. FILIPESCU., 2007, The

antifungal properties of the Frucol preparates, Roumanian Biotechnological Letters.,

Vol.12, 3420-3425.

71