-
Taxa poştală plătită în numerar, conform aprobării Nr.
13.837/1942.
Anul XXIV Blaf, la 18 Octom vrie 1942 Cenzurat
Nr. 42
ABONAMENTUL
Un a n • • • p e j u m ă t a t e , pe u n s f e r t
s t r ă i n ă t a t e
200 Lei 100 Lei 50 Lei
500 Lei
înscrisă >în registrul pitblicaţiunilor iperiodiee al
Tribunalului Târnava-Mică sub Nr. 3—1933.
întemeietori: f AL Lupeami-t le l in şi Iuliu Maior «Proprietar
şi director: HJL1U 1MAIOR
Redactor: SEVER RARBU
ANUNŢURI ŞI RECLAME conform regulamentului de aplicare
a tarifului comercial, categoria Y.f
L i m b a n o a s t r ă c i o b ă n e a s c ă Călătorind în
tren,întruna din zh
\g trecute, ml-a fost dat să aoaţ \şlntn călătorit din vagon fel
dej li! de veşti, fel de fel de vorbe. Unui pma una, altul altă
veste, al Uel-
stornea altei vi nou şi te trezeai iumă că nu ştiai, ce să alegi
din vbtle lor. Printre a////. ^
. L i J - , - ' »«» vru şl o pereche io buni d>\T , *, ' , *
ş S O t ~ f a~ s a a şti multe şl cari vorbeau
tye vorbe „domneşti",-de trebuia să M puţin să te gândeşti, să
vezi ce «tu să spună. Vorbeau gdomneşte" W tel, încât ceilalţi
ţărani u din
Von se cructau de vorbele lor. Din când în când, penUuca săi fie
»mat domni*, aruncau câte o
j»M franţuzită ca j,parol, mersi, won, o rlvaar, parol donor*
şti W il alte de (felul acesta, pe cari f lt auzi numai prin
mahalalele' fWior din Vt ohlul Regat, hm privit lung pe cel doi şi
am
f W f l i , cât de rău stă omului să fbutcă aşa cum nu-i stă
bine co-
peste pupăză. Cât de mult ieosebean vorbele celorlalţi
ţărani
Y vagon de ale celor doi ţăran!, JOI toi ţărani erau şt cei doi,
numai
' ovtau pe ei nişte haine „domneşti' t { V a Justă*. Erau ţărani
plecaţi k sate la oraş ca servitori dar şl-
Schimbat hainele şt acum purtau tingă pacostea de „nădragi*
şl
i s t a * şl domnia de vorbe- Şl-au mnbat limba ce au învăţat-o
acasă f a mama lor, dupăcum şi-au f'nbat ţl portul.
^nd şi ascultând vorbele lor în 1 *tnotm ce-l tăceau roţile
vagonu-ilMndul ml'a fugit departe la o IPfc citită nu demultîntr'o
carte,
' e " e ce U-se potrivea aşa de bine i r d o i şi altora zeci şl
sute ca el. 4
l v e a m pe geamul din faţa mea ,81 în:eout să deapăn în
minte
r Povestel pe care o înşir alct | j Mltorll acestei gazete.
I p n c povestea că un mâgfrus, al i tată muncea din greu pe
ogor, * ' a oraş şl întră servitor la un
Stolerului îi plăcu măgăruşul
Cu diplome de Malte stadii — şt într'o zii víanse Mor ul de
satul său de părinţi ée căsuţa mică acoperită ca paejde măgăruşii
cu cart a copilărit, de Imca aride zburda în voe sl a tffwtAW
&t¡$ul sútfr- mde a şi Jjunţ, Şl a îmbrăţişat pf tatăl süu şt a
început sa vorbească aşa —
»BoD§or Papa! 'Sublimă clipă, * ă pot în , [braţe s£ 4e
strârg
Parol, îrr.i vine să şi plâng M-a torpilat atâta .doral s'admir
un peisaj
. [natal Difuz íeí irj l să-mi aducă o rr.e'cpee de
[caval Eblcissnte răsgtituri aă-mi umple ochii de
[lumină Senzaţii roze să mâ'nbete, culcat mü
[branşe de glicină: Să mai mă soarbă când a ploaie psalmo-
Jdiasi'n zbor prigorii Vâltorile efervescente fa care 'noată
roata
; fmorii; Copil ce altădată pur S'ascnlt cum ciocârlia roe 'n
încântaţii in
r f a z u r Hieratic să mă 'nalţ şi ea Eterizat spre Dumnezeu
Asemeni unui fam de m i r a u , care f i n i a a
[putut scăpa Dintr'o, cădelniţă d e aur, Papa iubitul mea
JPapa l" —
Măgarul cel bătrân a rămas înmărmurit auzind aşa vorbe late şt a
întrebat nedumerit: — .JBiT unse limbă, dragul tatei, vorbeşti
i[aceste vorbe late Căci eu din toate câte spus-ai abia
"nţetes-
(am jumătate" — — jla limba cultă primenită, Papa, cum mă
['măţară anii; Aţa cam tu vorbeşti acuma abia de mai
[[vorbesc ciobanii" —
Moarul bătrân înciudat, scirpl-nându-se după ureche, nu prea a
înţeles, dece limba „ciobănească* Ue kue mereu primenită şt a zis:
— „ D e om primeni-o dragul tatei, mereu
[ca floarea ia ureche, Peri-ve limba coastrâ dulce, frumoasă
fără
[de pereche!"—
iar pentruca cele spuse de bătrân „să-l usture* pe mfgăru f, de
pe un Brusture o porumbiţă a zis: — «Nu mlgăruşii toţi din carte
deprind o
[limbă aşa pestriţă. Ci tusmal proştii ţi 'ngâmfajii —
pue&ndu-
[şl penele piune — Nesocotesc şi uită toată comoara limbii
|Ior străbune; Şi au- si dau seama âăbăucii — acel infu-
[muraţi şi proşti, — Că'a zisa „lirebă ciobănească" poţi
spâne
tot — când o cunoşti". —
Cine are urechi de auzit să audă. I. R O Ş C 0 V E L ,
Obreja
Dumineca misiunilor
' • l e : " e f e ut şcoli înalte, să înveţe
- M l Rarul a 'nvătat ce-i drept l u n « a un măgar deştept"
De cinsprezece ani Biserica Catolică, (• a treia Duminecă a
lunii octornvrie, atrage atenţia tuturor fiilor ei asupra acelora
care zac „irs întunerec şi in umbra morţii*, asupra acelora care
încă nu-1 cunosc pe Dumnezeul cel adevărat şi pe cel pe care I-a
trimis, pe Isus Christos: asupra păgânilor.
Şi cât de duioasă şi de mişcătoare e această zi pentru noi, care
cunoaştem pe Dumnrzen şi bunătatea lui, pentru noi care am început
să-l iubim pe genunchi scumpi ăi măicuţelor noastre dragii Mai ales
că ştim că sunt atâtea suflete, pentru care sângele lui Isus a curs
pe Calvar şi care totuşi n'au Inge nunchiat niciodată înaintea lui,
ca să 1 adoare şi să-i mulţumească pentru nemărginitele
binecovân
ttări pe care le-a vărsat peste ei din belşugul inimii sale
sfinte.
Simţim par'că înfruntarea lor meritată, strigătul de fraţi
des-năc'ăjduiţi care fără vina lor or-becăess In Sntnnerecul
păgânătăţii.
£ grăitoare următoarea întâmplare petreentă In China: In timp ce
un preot predica despre Isus, B Î I tânăr chinez, In ochii căruia
se citea stata dragoste pentru acest Dumnezeu lntromenit, II
întrerupse brusc cu întrebarea: — Părinte, mai trăieşte Isus?
Preotul zâmbind li răspunse — Nu dragă, Isus a murit de o mie nonă
sute de ani I — Şi nu vi-e ruşine, izbucni tânărul, numai acuma,
după o mie nouă sute de ani, veniţi să ne vorbiţi despre Isas!
înfruntarea tânărului chinez răneşte sufletele noastre, care
par' I
că prea mult s'au închis In cercul strâmt al egoismului
dăunător.
Ia această zi închinată lor; a-celora ce încă niciodată nu şi-au
Împreunat mâinile ca să-l cheme pe Dumnezeu lată; acelor ce nu ştiu
ce-i drsgoatea, bunătatea, mila şi iertarea, — să ne reculegem,
să-i cuprindem, in dragostea noastră de creştini şi de Ir aţf.
Două lucruri ne cere Biserica în Dumineca Misiunilor', rugăciune
şi ajutor.
Rugăciune, ci ci „toată darea cea bacă şi tot darul desăvârşit;,
de sus este, pogorind dela tine Pariatele luminilor". Rugăciunea
inimilor noastre recunoscătoare,, pestru că ne-a învrednicit să-l
cunoaştem şi să 1 iubim; rugăciunea inimilor noastre milostive,
pentriaca bunul Dumnezeu să trimită peste ei belşugul cereştilor
sale haruri, să-i facă părtaşi răscumpărării, să alunge din inimile
lor întunerecul necredinţei „să-i unească ca sfânta sa Catolică şi
Apostolică Biserică"...
Iar pe cei care lasă părinţi şi fraţi, ţară, rudenii şi (ot, şi
pleacă în numele lui Isus, să le dacă lumina si căldură sacri a
Evangheliei, pe neînfricaţii şi eroicii misionari marele Misionar:
Isus, să-i ocrotească şi să fie ca ei In fiecare clipă.
Ajutor ne cere apoi Biseria în Dumineca Misiunilor!
La poarta fiecărei inimi Isus bate azi, cerşind pentru aceşti
fraţi fără credinţă mila noastră sinceră şi cerată: câţiva lei,
după putinţa şi bunăvoinţa fiecăruia. In fiecare sat din lumea
întreagă se vor aduna bani pentru misiuni.' şi pentru misionari, şi
banii aceştia vor fi trimişi la Roma şi de acolo împărţiţi pentru
ajutorarea fraţilor noştri aşa; de urgisiţi.
Banii noştri vor mângâia atâţia bătrâni sărmani, a căror virată
a fost plină numai de amărăciuni, vor şterge lacrimile de pe feţele
gingaşe ale atâtor copii care n'au cunoscut dragostea de mamă; vor
sfărâma lanţurile atâtor sclavi; vor da o bucată de pâine
-
Pag. 2 U N I R E A P O P O R U L U I
atâtor bieţi nenorociţi;*vor ajuta pe misionari să pătrundă în
sufletele acelea zbuciumate şi stinghere : il vor duce pe Isus
acolo unde astăzi sunt numai lacrimi, întunerec fi moarte/
Şi Isus va înscrie In inima sa, cu litere de aur, numele şi mila
noastră creştinească, iar in ziua judecăţii ne va spune şi nouă:
,Veniţi, binecuvântaţii Părintelui meu, de moşteniţi vi? aţa de
veci,
că am fost flămând şi m'aţi săturat, gol şi m'aţi îmbrăcat*. Şi
la întrebare noastră mirstă „Doamne, când a fost aceasta !" ne va
răspunde: „Când aţi făcut unora dintre aceştia mai mic*, acestea
mie mi le-aţi tăcut.. .
In felul acesta vom putea spune că am făcut şi noi ceva pentru
acest Isus, pe care de atâtea ori 1 am răstignit cu păcatele
noastre.
Simion I . Crişanu
GRĂUNŢE SUFLETEŞTI
Deşărtăciunea deşărtăciunilor
Un pictor tânăr foarte talentat ajunsese la culmea fericirii
pământeşti. Toată lumea 11 lăuda şi-1 ruga să-i picteze câte un
tablou, aşa că a ajuns la bogăţii foarte msri. Dar tocmai aceasta
i-a răpus capul. Căci s'a apucat de petreceri, de mân cări şi
beuturi bune, ceeace i a răpus in curând viaţa. Era abia de 24 ani,
când ajunse pe patul morţii. Vazându-1 pe doctorul cam îngândurat,
11 întreabă. 9 Medicul ii răspunse cam in doi peri şi-1 încuraja.
Atunci bolnavul devenind farios, strigă cât putu, s ă i spună fără
lacunjur adevărul Medicul, îngrozit de mania tacă rului, ti
răspunse: „Mai mult de 24 ore cu s guranţâ că n'o mai poţi duce".
Atunci bolnavul ceru o bucată de hârtie şi un creion. S;rise pe
hârtie mai întâiu anul luna şi ziua morţii, apoi anul, luna şi ziua
naşterii, şi făcu scăderea. Rezultatul a fost că a trăt: 24 ani, 3
luni şi 7 zile.
iar pe urmă adause: „ = 0" a-decă: egal la zero, la nimic, şi
aruncă hârtia cât colo.
A avut toată dreptatea. O viaţă fără de Dumnezeu e ca şt
netrăită şi egală cu zero. Noi oare cum am trăit până acuma? Pentru
Dumnezeu ori numai pentru noi? Câci dacă am trăit numai pentru noi,
viaţa noastră este egală la zero, la nimic, a-decă e ca şi când
nici nu am fi trăit-o. Mai rău: că dacă n'am fi trăit-o, nu eram;
aşa însă, suntem şi ne prăbuşim spre iad.
Un profesor din Praga ne povesteşte că în vara anului 1931 se
coborî, cu trei prieteni ai săi, în catacombele mănăstirii
carme-litane d n Praga. Cei patru prieteni nu duseră decât două
lămpi de petrol cn sine, cari răspândeau o lumină foarte slabă. Cu
toate acestea puteau deosebi destul de bine inscripţiile de pe
mormintele nobililor îngropaţi a-colo. Nu peste mult ajunseră la
câteva sicrie deschise, In cari se vedeau cadavrele uscate ale
fostelor dame de curte, ale ofiţerilor, principilor şi conţilor,
toate cu orbitele goale, iar din mâtă-surile cu cari fuseseră
înmormântate nu se vedeau decât resturi ici-colo. Tăcuţi trecură
dela cadavru la cadavru, iară gându
rile lor deveniră din clipită In clipită tot mai triste. Unul
dintre cei patru prieteni întrerup» în slârşit liniştea zicând:
„Aici ar trebui aduşi toţi bogaţii fără Dumnezeu ai pământu'ui şi
pe toţi ceice păcătuesc atât de des împotriva poruncii a şasa
dum-nezeeşti, ca să vadă că omu-i un mare nimica". „Nimica"
răsunară catacombele din toate patru părţile, iară cei patru
prieteni ieşiră îngroziţi.
Da, un mare nimica e viaţa noastră, iar noi ne legăm totuşi atât
de tare de ea. Drept are deci biserica noastră când cântă la
înmormântarea mirenilor:
„Adusu-mi am aminte de pro-rocul ce strigă: eu sunt pământ şi
cenuşă; şi m'am uitat şi In morminte şi am văzut oase goale şi am
zis: oare, care este împăratul sau ostaşul, sau bogatul sau
săracul, sau dreptul sau păcătosul?"
înţeleptul grec Diogone se făcu odată, înaintea lui Alexmdru cel
Mare, ca şi câpd ar căuta ceva printre căpăţinile morţilor. „Ce
cauţi cu atâta zor"? îl întreabă Alexandru Masaedon. „Caut —
răspunse — capul regelui Filip, al tatălui tău, şi nu-1 pot
deosebi. Dacă-1 poţi afla Majestatea Ta, arată-mi-1". Grozav
răspuns, nu-i aşa?
Cu tot dreptul putem deci cânta la înmormântare: „Cu a-devărat
deşertăciune sunt toate şi viaţa aceasta este umbră şi vis. Că în
deşert se tulbură tot pământeanul, precum a zis Scriptura: când
dobândim lumea, a-tunci in groapă ne aşezăm, unde laolaltă sunt
împăraţii şi săracii".
P ă r i n t e l e l u l i u
Cetiţi şi răspândiţi
„UNIREA POPORULUI"
Mănăstirea $M l 0 P u l u i
Pe frumoasa vale aH se ascunde între d^i'^Wni
mănăstire din T r a n s i l v a n a > a t n f « m » i n f n »
_ . . u l « . Arul. a întemeiat o mănăstire c N.codim pe la 1400 p;
**UI cută sub num-rea de '»** Prislopul*. Tot călugă u1 > dim a
înfiinţat şi c e a Z ,N* mânâstire din Muntenia ^ k mai veche
mănăstire din u 1 dov*. Dacă ar avea pl a s J r * ştirea
Prislopului, ar p u t * 0 1 povestească multe lucruri p câte n'a
trecut în 542 de ! A fost săracă, dar a I n z e C ! c u moşii
domniţa Zamfir» fii' Voevodului Munteniei cu n u n . . ? Moise Vodă
(1529-1530) Doî niţa Zamfira pribegind prin TrarJ silvania, şi-a
petrecut ultimii a i ai mănăstirii la Prislop. Acolo şi fost
îngropată şi se vedei,, azi piatra de pe mormântul A cn o
inscripţie latinească. Dom! niţa Z i m f i r a a înzestrat Mâna>
tirea rrislopului cu moşii mari. In cele trecute vremuri gâ8in la
Prislop şi Episcopi.
In secolul al XVIiI-a Mănăstirea Prislopului a fost aprind.
Zidurile"au rămas. întregi, iar in biserică a rămas neatiflsă
Icoana Maicii Domnului, pe care o cinstesc în mod deosebit
pelerinii cari vin an de an la acest lâcii dumnezeesc. Vlădicii
Blajului, li marea lor dragoste pentru mi năstiri, a u refăcut şi
Mănăstirea Prislopului. In ea trâeso dupl cbipul îngeresc cei pe
cari Dom-mezeu i - a înzestrat cu darul ct-j lugăriei. In fiecare
an se fit pelerinaje, la cari vin mii de credincioşi. Mănăstirea e
a ci-lugârilor baziliani, adică a cete cari urmează regula
călugăreascl a celui dintre sfinţi Părintelui nostru Vasile cel
Mare («•
FOIŢA „UNIRII POPORULUI"
Doine Rău"i Doamne prin străini, Ca dssculţ prin mărăcini,
Mărăcinele te'mpunge, Străinu te face a plânge. Ducem'aş cât luna'n
stele Numai să/mi treacă de jele. Duce'tn'aş căt luna'n nor, Numai
să'tni treacă de dor.
Ot urît, urît, urît Boală făr' de crezământ, De te/ai duce'n
codri, duce, Ursu'n labe/i să te/apuce. Urîtul din ce se face? Din
omul care nu
-
U W I t f f c A P O P o R U L U I
Vlădicii ardeleni E p i s c o p u l A t a n a s i e R e d n i
c
Pag. 3
VII.
9 k
o< IDi
ţi •1 I I» ÍÍ ¡ I
lil i
I jOl , t D Í C U
petra Paul Aron i-a urmat acestuia : Atanasie Red-
" ie fel din Giuîeştii Mărar u l u i . Studiile şi le a făcut '
Viena. El a obţinut dela îm-itie porţiuni canonice pentru
A preoţi şi nn ajutor de lOOO galbeni. S'a îngrijit şi el
r t c mult de şcolile Blajului, ."fost un episcop cu vieaţă
* jjtj, A făcut şi el multe şi o-jitoare vizitaţii canonice. Lui
{rjnic i-a urmat In se»unul jdicesc. Episcopul Grigore Maior
j r e era de fel din Şărvad, jarul Dejului, unde tatăl
H fusese preot unit. A stu-fit la Cluj, şi Ia Roma, unde luat
doctoratul în filosofie şi
jologie. Reîntors în ţară, a a-unul dintre cei dintâi pro-
lesori ai şcolilor blăjene. El a tot si cel dintâîu bibliotecar
e-iscopesc. A fost numit episcop
b 1772 şi consacrat la Viena ziua de 23 Aprilie 1773, fiind iată
şi împărăteasa Măria Te
nia cu întreagă curtea ei. înotaţi de ritul nostru, împărăteasa
a înfiinţat la Viena un se -nioar numit „Sfânta Barbara", în a
I»
i» "tiiegării dela Bixad, Nicula, * Obreja, Moisek). La
praznice
K dac mulţi oameni din jurul J Haţegului la Sfânta
Mănăstire,
căci departe de grija cea Iuţească, în liniştea codrului,
su-Ictol omului e mai liniştit şi se
;a cu mai multă credinţă, prof. Iosif E. Naghiu
care Românii aveau 15 locuri. Intre nenumăraţii care au locuit
în acest institut în timpul studiilor lor la Universitatea din
Viena, se înşiră episcopii Samuil Vulcan, Vaşile Erdely, loan
Vancea, Mi-haii Pavel, prepozitul Ion Micu Moldovan şi alţii.
Maior a depus foarte mult zel pentru lăţirea şi întărirea Unirii
cu Roma. tc vremea sa, şi mai ales la îndemnul său s'au, întors la
Uaire peste 300 de sate româneşti care au părăsit Unirea pe vremea
tulburărilor cauzate de nişte călugări bătăuşi puşi în slujba
duşmanilor neamului nostru, ca sârbul Visarion Sărai, ca măciucaşul
Şofronie şi alţii din acelaş alust.
Maior a trimis ia studii înaUe> la Roma, pe Gheorghe Şincai
şi Petru Maior, şt alţii.
Ţinuta lui Maior a impus respect tuturor. De atunci au rămas
faimoasele cuvinte: „Ăsta e Vlădică, nu nimica 1" Zelul său n'a
plăcut duşmanilor neamului, care mult au uneltit împotriva sa,
obligânduM să se retragă lotr'o mănăstire din Alba Iuiia în 1782,
unde a şi murit cu 3 ani mai târziu.
Din sărmana sa avere ce a putut agonisi, Maior a lăsat o
fundaţiune de 120 galbeni, din care să se premieze an de an, elevii
cei mai distinşi dela Liceul din Blaj.
P r . l o a n V u l t u r profesor
Icoane de pe îronf Chiar Timoşcenco personal a
inspectai poziţiile!
In stepa calmucă. Prizonerii bolşevici luaţi în după amiaza
aceasta stăteau pe gânduri, în bluzele lor pământii, răniţi, parte
cu bandajele sângerânde. Departe în fund, cazematele ardeau încă,
ultimele cuiburi de rezistenţă erau răsturnate, artileria germană
ciocănea liniile sovie tice din spate, infanteria trăgea de zor.
Vuetul bătăliei răsuna încă în jurul prizonierilor. Dar nu-i mai
mişca nimic, şi priveau pierduţi î-nainte, cu ochii lipsiţi de
lumina vreunui gând.
Fusese o zi fierbinte şi o luptă crâncenă. Acum soarele cobora.
Din cazematele sfărâmate flăcările ţâşneau tot mai sus, un fum
negru înăbuşea ţinutul.
Stepa are aci mii de posibilităţi de apărare. Coline nesfârşite,
văi care taie adânc coamele, printre ele mlaştini şi lacuri. In
iarba de stepă înaHă, uscată, se ascundeau vederii puşcaşii cari
puteau stăpâni fără greutate înălţimile. Şi acum alte cazemate:
cazemate de lemn, îngropate în pământ şi întărite cu plăci de oţel!
Bolşevicii ascunseseră în ele şi ţineau linia aceasta de zece zile
Atacul a început în ceasurile de după amează Antiaeriana grea,
alezată pe înălţimile din jur, a luat casematele sub foc;
proectilele ei luminoase se întindeau deasupra regiunii ca nişte
nemăsurate degete de toc. Apoi au pornit tunurile de asalt,
infanteria a înaintat cu ele pe un front larg, făcând siguranţa din
toate părţile şi curăţând cu grijă întreg terenul pe care se
înainta. Mitralierele ţăcăneau, gloanţele de puşcă sfredeleau
văzduhul.
Tunurile de asalt au înaintat până la câteva sute de metri de
poziţiile inamice. Apoi au început să lucreze. Un foc orbitor,
pocnete şi
detunături asurzitoare, şi efectul se putea vedea eu ochii
liberi. Cazematele srdeau, sfărâmate şi risipite în bucăţi, Totuşi
din gropi şi găuri se trăgea sălbatec ca şi până acum. Prin urmare
obişnuita situaţie: bolşevicii n'aveau nici gând să renunţe la
lupta fără înţeles.
Infanteria iară atacă, bolşevicii se apărau până la ultimul, şi
totuşi lupta a ţinut foarte puţin. Cadavrele bolşevicilor umpleau
acum cu sutele gropile. Un locotenent prizonier ne-a spus că
Timoşenco însuşi inspectase acum câtva timp linia de cazemate :
poziţia trebuia ţinută cu orice preţ. Erau trupe proaspete a-celea
aduse pentru apărarea ei, regimente din armata din Răsăritul
îndepărtat.
Ceilalţi prizonieri stăteau mai Ia o parte. Îşi dădeau oare
seama, ce se petrecuse în faţa ochilor lor? Nu se apărasere ei cât
putuseră mai bine? Nu şezuserâ bine ascunşi în găurile lor? Nu
fusereră mai mulţi la număr decât Germanii? Atunci de e fuseseră
sdrobiţi, prinşi? Sc observa bine: mintea nu-i mai ajuta să
înţeleagă.
Infanteristul german numără acum nepăsător prizonierii. Erau mai
mul;i decât socotiseră Germanii când porniseră la asalt.. Morţii
din gropi nu se mai numărau...
Cinci oameni au murit înăbuşiţi de musiul care fierbea. O
întâmplare curioasă s'a petrecut Într'un orăşel din Italia.
Proprietarul unei mari pivniţe de vinuri nu mai venia din beciul
unde fierbea mustul. Un prieten al său a coborlt sa-1 caute. N'a
mai venit nici el şi atunci fiul, soţia şi fica sa au coborlt pe
rând să-1 caute în pivniţă. Au murit insă cu toţii Înăbuşiţi de
gazele ce ieşiau din butoaiele, unde fierbea mustul. Târziu apoi au
fost găs
-
U N I R E A P O P O R U L U I 42
Lupta dela Stalingrad Soartea acestui oraş este pe
cetluită. Bolşevicii luptă cu îndârjire pentru a mai păstra încă
o parte din acest oraş. In cele din urmă au trebuit în ă să
părăsească părţi însemnate din poziţiile lor. Ştirile mai'noui
sosite din acest front spun, că centrul oraşului a fost ocupat,
trupele germane şi române, ajungând până la râul Volga. Se aude că
partea de oraş rămasă necucerită nu va mai fi lua'ă prin asalt ci
va fi nimicită cu tunuri grele şi foarte grele.
In G'ucaz, trupele germane şi aliate înaintează deasemenea, mai
multe înălţimi însemnate, fiind ocupate prin lupte grele, corp la
corp. Oraşul petrolifer Malgobe k din ţi autul Grozny a fost
cucerit de trupele germane.
In celelalte părţi ale frontului, bolşevicii atacă cu mare
înverşunare, dar au fost opriţi de trapele germane şi aliate. La
Miazănoapte de Caucaz, trupele germane au deschis drumul spre
Tuapse. Pe frontul Donului, la Mazânoapte, lângă Leningrad, Iacul
Iimen şi pe frontul finlandez au fost respinse toate atacurile
bolşevicilor.
Schimbări la conducerea armatelor ruseşti
In armata rusească sunt pe ca'e să se întâmple unele schimbări
însemnate. In fruntea armatelor a fost numit generalul Sapoşnicov.
Acest general urmăreşte să Ic locuiască pe toţi comisarii politici,
sari aveau o însemnătate mare In conducerea armatelor ruseşti.
Lupte pe sub pământ
Năzdrăvănia aceasta s'a petrecut pe frontul din Răsărit.
Scl-
La gara din al nost sat El de noi s'a 'ndepărtat La das Trenul
la Abrud Intre munţii d n Apus Frunzuliţă de pe soc A fost cu tata
la un loc După ce-a fost echipat El la schiuri a plecat A mers la
sihluri cu Mstfl Pe munţii pustii cu codri Câteva cărţi ne-au venii
Na ştim undi s'a oprit Din cărţi am ştiut aşa Ca plecat la Rusia Na
ştia mal trăieşte ori ba Adio verişorii met Dumnezeu ştie de el
Compusă de Măria Oltean 1. Vasile din Grebeniş
daţii lui Stalin se luptă vitejeşte. Nu sunt ca soldaţii de pe
vremuri ai ţarului Nicolae. In ziua de 5 Octomvrie a:eşti soldaţi
au încercat să ajungă în liniile germane, săpându-şi drumuri ps sub
pământ. Planul lor însă nu le a reuşit, căci a fost descoperit de
Gernrani, cari i-au atras în cursă şi apoi i au nimicit.
Scrisoarea lui Stalin Intr'o scrisoare pe care a adre
sat-o unui gazetar american Stalin, stăpânul Rusiei, se plânge
de faptul că Americanii şi Englezii nu îşi ţin cuvântul şi nu
încearcă să facă un front in Apus. Acest front al doilea cum i-se
spune, este foarte trebuincios Ruşilor, pentru a mai putea să
reziste Gtrmanilor. Scrisoarea cu declaraţiile lui Stalin, a
stârnit discuţii mari In parlamentul englez. %
Reîntronarea credinţei în Rusia
Iată ce spune un mitropolit rus despre lucrul acesta. In timpul
bolşevicilor bisericile au fost prigonite înîi'an chip ingrotitor.
Din cele mai multe biserici azi n'a mai r^ mas nimica. In Rusia,
spune acest mitropolit, nu va putea fi reîntronată credinţa, decât
după nmicirea desăvârşită a bolşevismului.
Turburările din India I Cresc pe zi ce merge. Poporul
indian ascultă porunca lui Gandhi care a proclamat nesupunerea
ci vilă faţă de autorităţile engleze. In fabrici, ateliere, oficii
sunt in continuu terburări şi răscoale Intre poliţie şi civili sunt
dea-serrenia ciocniri.
Bulgaria era să fie ocupată de Ruşi
Din destăinuirile făcute de un general rus luat prizonier, s'a
aflat că guvernul rusesc urmăria să ocupe Bulgaria. Se spune că şi
Turcia era să fie ocupată de bolşevici.
La Don bolşevicii au fost respinşi
Intre ultimele ştiri venite de pe frontul din Răsărit se spune
că, trupele germane, italiene şi române au respins toate atacurile
bolşevicilor de pe frontul Donului, La Orei, Msdyn, Rjev, Volchov
şi Ladoga situaţia s'a Îndreptat tn favorul Germanilor. Dease-msnîa
la miazănoapte, lângă lacul Ilmen şi Ladoga au câştigat însemnate
poziţii bolşevice.
Miniştri bulgari în România
In săptămâna aceasta au sosit în ţară, ca oaspeţi, doi miniştri
balgari. La sosirea In capitala ţării noastre li-s'a făcut
miniştrilor bulgari o primire frumoasă. Vizita miniştrilor bulgari
este un semn >A legăturilor de prietenie dintre România şi
Ba!g*ria.
Japonezii au atacat Australia
In vremea din urmă avioanele japoneze au bombardat partea de
miazănoapte a Australiei. A-propierea Japonezilor de Australia a
făcut pe conducătorii acestei ţări să ceară ajutor dela Englezi.
Răspunsul le a fost Insă c*, vreme de mai mu!te luni, Englezii nu
îi vor putea-ajuta.
Rusia duce lipsă de cereale
Se spun că până acum Statele-Unite au trimis foarte multe
cereale In Rusia. Aceasta arată că Rusia care era grânarul Europei,
începe să simtă lipsa cerealelor. De altfel in Rusia se simte şi
lipsa altor lucruri, a materiilor pentru fabrici, căci cele mai
bogate ţinuturi i-au fost ocupate de Germani.
Luptele pe apă Io lupte pe apă, în faţa Africei
de Miazăzi submarinele germane au scufundat 22 vapoare engleze.
Alte vapoare engleze au fost scufundate în apele Oceanului Atlantic
de Nord şi în golful Sfântul Laurecţiu.
Pe frontul din Africa au fost puternice atacuri de aviaţia
germană. Germanii au bombardat lutăriturile dela El Alamein şi
portul AUx*ndr a.
Tot în Apus se va hotărî
Soartea războiului tot în Apus se va hotărî. Răfuiala cea mare
dintre Englezi şi Germani se va da tot în Apus Crâncenul război din
Răsărit nu este cel care va hotărî. După ce acest război se va
sfârşi, Germanii îşi vor în toarce din nou toate puterile în spre
Apus. Aşa scriu une'e ga zete despre soarta războiului de acum.
Pe unde se P O a r ( ă războiul
— Noua Guinee, \ n z u U căforilor de oamenii-!%
In Răsăritul Indepărtit rea războiului s'a mutat'HPUSI'' dochina
Ia insulele O c , n r , , lo-cific. Acum se dau lun t e j^te pentru
stăpânirea inUf-Guinee. Această insulă esi mai întinsă dintre toate
i lf? de pe pământ. Are 0 8 n ' ? l
de 831.670 k i l o m e t ^ t r ^ S de vreo patru ori cât ţ a r a
' £
Bucata aceasta uriaşe de mânt, scăldată de toate r>J, de
valurile mărilor are D D t n t
P ă r ţ i l e
33anj de sticlă. Se spune că guvernul american plănuieşte să
Înlocuiască banii de argint şi aramă, cu bani fabricaţi din sti
clă. Această măsură se ia pentru economisirea metalului trebuincios
Ia fabricarea armelor.
roase bogăţfi, o climă p0ru,.. caldă şi este udată din bel,' de
plo'. Din pricina căldurilor, a ploilor mari pământul Noui, Guir.ee
este acoperit de p4Quri uriaşe, prin care n'au străbătut încă
oameni, de ierburi mari, M adevărat iad verde, prin c a i e foiesc
cele mai ciudate animale şi păsări.
Locuitorii de pe Noua Guinee sunt In parte sălbatici, vânători
de oameni şi canibali, adică mâncători de oameni. Li-seaicepi-puaşi
adică oameni cu părul creţ sau foarte negri.
Noua Guinee sau „Insula căci-balilor" cum i-se mai spune, eite
cheia războiului din apele Oceanului Pacific. Pe acolo duce dramul
ypre Australia şi de aceei se dau atâtea lupte pentra sti pâairea
ei.
Noua Cakdonie, o insulă francezi, pierdută în apde Oceanului
Pacific
Furia războiului s'a abilul peste o lume nouă necunoscuţi încă o
lume ca din poveşti, N»»1 C a l e d o n i e o insulă francei!, din
pustiul Oceanului Pacific. U-sula este aşezată într'o climi caldă,
fără ierni, cu ploi uriaşe şi furtuni nimicitoare.
Paseri şi animale trăiesc ţine pe această insulă. Mai curioasă
este paserea lătrătoâ care are un strigăt aiemânatoi cu lătratul
unui câne.
Odinioară insula aceasta e"| locul unde guvernul fr«n bătut
răsboiul de azi'
http://Guir.ee
-
i ^ j a ^
pierea u n u i î n v ă ţ ă t o r [eSpre g a z e t e l e c r e ş
t i n e
|. , i c ă o l aici scrisoarea urmă* ? e vrednică să fie
cetită:
^ c i t e
ONORATĂ REDACŢIE,
U N I R E A p o p a R u L UI
M a l t e ziare am cetit, căci nurul lot este mare, dar n'a
m
' « « « I r a r e si j j s i t oia
anul care să se ocupe jj cele sufleteşti. Toate caută
' n e pună la curent cu teatrele, operele, cu
cinematografele
10cu fel de fel de lucruri care !,„ nici o importanţă, cari
nu
t folosesc aproape la nimic j,câ le cetim, iar de suflet nu
forbesc nimic. pir'că le-ar fi frică să rezer
ve numai nn colţ din paginile ¡tle malte, in cari se scrie
câte-0 lucrări după care însetoşesză nfletele noastre, lucruri
fo-jsitoare mântuirii sufletului. Des te aceste lucruri nn vorbesc
întinsele lor pagini, ci numai
de lucrurile acestei lumi. Dar printre atâtea ziare câte
un cetit, iată că a ajuns prin mâna mea şi un ziar adevărat
creştinesc, un ziar plin de nu-trtm&nt necesir sufletelor
noastre, mi ales In aceste zi e de grele cercări ce ne apasă zi de
zi,
când veşnic trebuie să fim treji ti priveghem, după cum ne
ipone Isas Cristos : „Drept aceea rivegh^aţi, căci ña -ştiţi
ziua, nici ceasul, in care Fiul Omului va tmi«. (Mat. 25, 13).
Acest ziar «te .UNIREA POPüRULUI". 'iod l-am cetit pentru prima
tta, (cu ocazia unei concentrări B'aj), am văzut că se deose-
teite cu totul de atâtea ziare «ttite până acum. Nu este
sia-
cinematografelor. Nu este zia-teatrelor. Nu este ziam' mo-
lel°r, ci este ziarul adevăratului iţeştin, c a r e c e a f j [
u c e p e i S Q S " oasele noastre, care ne aduce
fiecare săptămână bucuria şuetelor noastre, care în fiecare
'tămână vine să ne mângâie
'"n atâtea lucruri frumoase, cari " wată calea şi adevărul.
Pen
aceasta m'am legat atât de * 1 d e acest ziar, de care nn Honf*
^ e s P a r t ' pentrn nimic
ttiÜ!' ° e s e 0 8 t e n e s c in fiecare Rămână să ne trimită
la casele « o a s t r e . acest ziar cât mai bogat, | c 0 c a t mai
multe învăţături, C r • , n i P , l n c s c cuvântul lui ( ţ
s Uistos care zice: „Tot cel haini V a m a r t n r i s i P c m i
n e •oio • o a m e n i i o r , mărturisi-1-^ 8 1 eu înaintea
Tatălui meu 32) n t c . I n c e r i a » a ( M a t e i l 0 » cţ(jt0
. . e c ' datori suntem şi noi Cri».ru s ă " l mărturisim pe Isus
I, r n 0 8 9' la acei fraţi ai noştri,
ajuns acest creşti v» z i a r » pentruca, cetindu-1 teC|t n d câ
este un izvor ne-UCft * h r a n ă sufletească, să 'ele i D a "P 8 e
ască nici din ca-W a c e s t i z v 0 T ' Avem o acei ? S f â a t ă
« d e a sprijini pe
e s e ostenesc să răspân
Ştirile = săptănqâriii
Episcopii j ^ o s s u ş i flusu l a iJIaj. Sâmbătă, 10
O:tomvrie, bear, aproape de ora 9, au sosit J? ^ l a J . venind cu
automobilul Prefecturii judeţului Cluj-Turda, Preasfmţiţii episcopi
Dr. Iuliu Hossu al Cluj-Gherlei şi Dr. Alexandru Rusu al
Maramureşului din Baia Mare. In curtea mitropolitană au fost
aşteptaţi şi primiţi de către Capitlul Metropolitan în frunte cu
Ilustritatea Sa Dr. Victor Macaveiu, vicar gene-ral şi prepozit
capitular. Prea-sfinţiţii au primit Luni (12 Oc-tomvrie) In
audienţă pe toţi refugiaţii din Blaj. A fost o întâlnire cât se
poate de duioasă. Preasfinţiţii vor rămânea în ţară vreme de o
lună.
Calendarul dela Blaj va apărea şi anul acesta în două ediţii,
una preoţească, setei, ca a-tunci când va ieşi de sub tipar, să se
trimită fără întârziere.
p ă r i n ţ i i s ă - ş i trimită regulat B&piîi Ia Ş C O a
l ă . Ministerul a dat porunca »sprâ ca părinţii să-şi trimită
regulat copiii Ia şcoală. Aceia cari nu-şi vor trimite regulat
copiii la şcoală, vor trebui să facă atâtea zile de muncă de folos
obştesc, câte a lipsit şi copilul lor dela şcoală.
J r t u ş c a t de u n c â n e t u r b a t . Muncitorul tipograf
lo*n Ctcio u dn Blaj, pe când se Întorcea dela Sibiu, în ziua de 12
Octombrie, pe drumul dela gară spre casă a fost atacat de un câae
turbat. După o luptă scurtă, in care i a rupt hainele şi i a
pricinuit mai multe răni, cânele a dispărut, fără să se poată afla
a cui este.
Cum se v a f a c e p o m e n i r e a celor d o i vlădici a i S i
a j u l u i , l o a n , Inocerytiu JrTicu Clain şt l o a n Yan.ceâ
de $uteasa . Canotorul arhiepiscopesc di" Blaj a hotărît ca In
toamna anului acesta să facă pomenirea sărbătorească a marelui
mitropolit Vancea. Serbarea
Pag. 5
dească învăţăturile lui Isus Cristos prin presă. . .
Dacă în vieaţa aceasta risipim atâţia bani pe lucruri de cari
ne-am putea lipsi cu desăvârşire, cade se a da un ban şi pe acel
izvor nesecat de învăţătură şi lumină, care este ziarul „UNIREA
POPORULUI* dela Blaj.
CORUŢIU VIOREL. înv. refugiat-Năsăud
va avea loc îo ziua de 1 Noem-vrie. S'a mai hotărît apoi ca să
se dea un premiu de 10.000 lei pentru cea mai bană lucrare despre
vieaţa marelui mitropolit Vancea. Pomenirea muceaicalni vlădica
Inocenţiu Micu Clain se va face la primăvară, In ziua* de 3115
Maiu, într'un cadru mai sărbătoresc. Pentru acele serbări se
deschidă un concurs de cea mai bună lucrare muzicală, închinată
Vieţii marelui vlădică. Sont trei premii, unul de 50 000 Lei, altul
de 30 000 Lei, iar altul de 20.000 Lei.
Examenele particulare. înscrierea eie»ilor ia exammeie
particulare se face intre 1 Octomvrie şi 1 Noemvrie, la şcoalele
cele mai apropiate de judeţul In care domiciliază elevii.
Comori descoperite într'o mare pădure americană. Un calator mex
an « descoperit în inima unei mari păduri din Argentina, o comoară
de metale şi pittri preţioase ascunse In mormintele vechilor
locuitori americani. Se crede că aceste comori sunt vechi de peste
500 ani.
Când începe camuflarea luminilor. ln:epând cu 11 Ociomvnr, in
întreagă ţara camuflarea luminilor se face dela ora 18 30 şi până
la 6.30 dimineaţa.
Cum se pot trimite ştiri prin. pesta militară radio. Po»ta
militară radi» trimite in fiecare zi ştiri ostaşilor cari luptă pe
front. Aceia cari vreau să trimită ştiri soldaţilor, vor scrie
ştirea pe o carte poştală, arătând şi adresa soldatului căruia să
i-se trimită ştirea şi vor trimite cartea poştală Ia Bucureşti,
Posta Militară Radio.
pentru monumentul Iui lacob JVTureşian,u am primit dela
dl.Ghe-o-ghs Coran dela Ludos Lei 100, i*r dela Pâr. loan Batăciu
din Sângeorgiul de Câmpie Lei 300 Am mai primit dela dl Va-
sile Hoza comerciant Sibiu suma de Lei 500 aşa că am ajuns la
suma de 7250, pe care o avem depusă la Banca Populară
„Axen-teSeveru" din Blaj Pentruca să patern ridica un monument cit
de simplu, avem nevoie de cel puţin de 10 ori pe atâţia bani, pe
cari nădăjduim că-i vom putea aduna dela cetitorii noştri
dragi.
£ murit împunsă de un bou. Femeia S m a r a n d i O a r u d i o
comuna C i o r o , pc când mergea spre casă dela târg din Caracal,
s'a apropiat prea tare de boii săteanului Ştefan Sulger. Boii fiind
nărăvaş1, unul din boi a împuns-o cu cornul în pântece. După câteva
ceasuri, nefericita femeie a murit In chinuri miri.
Un tren încărcat cu benzină si dinamită se prăbuşeşte într'o
prăpastie. I n i ă u i p i a r m s'a petrecut in America,
-
Pag . 6 U N I R E A P O P O R U L U I
DOCTORUL SATELOR
Soacră, soacră, poamă acra I ! . . . — Menopauza şi h
pzriensiunea —
Ca soacrele sunt rele, e lucru ştiut de toată lumea şi de când e
lumea. Dară nu toată „lumea" ştie, de ce sunt soacrele rele, şi
nici nu bănuesc mulţi, de re.
Răutatea ia soacre este o stare sufletească a vârstei lor, după
cum gingăşia este pentru copilaşi şi veselia pentru tineret.
Soacră, soacră poamă acră, De te ai coace-un an
