UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCAFACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

MODUL PEDAGOGICNIVELUL I

PSIHOPEDAGOGIE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Pedagogia contemporană

NUMELE Bîrzan

PRENUMELE Sergiu

SECŢIA EFS

GRUPA 101

FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT zi/taxă

LOCALITATEA Cluj-Napoca

~ 2014 ~

"Indiferent de ceea ce poti face sau visezi ca poti face, incepe. Indrazneala are geniu, putere si magie in ea" - W.H. Murray.

Pedagogia contemporană

Fig. 1.1 Pedagogia tradiţională şi pedagogia modernă

Imaginea din figura 1.1 este preluată din sursa:

http://www.skytopia.com/project/illusion/illusion.html. Privind din spate, se conturează

chipul unei bătrâne, adică trecutul, iar privind din faţă se vede chipul unei tinere, adică se

deschide perspectiva viitorului. Cum se vede şi în imaginea de mai sus, pedagogia

tradiţională este focalizată pe trecut, adică pe educaţia de menţinere, pe când, pedgogia

modernă sau contemporană este ancorată în prezent şi orientată către viitor. Astfel, pedagogia

contemporană se împarte în două categorii: macropedagogia şi micropedagogia.

1. Macropedagogia şi micropedagogia

În evoluţia sa, pedagogia este în căutarea modelelor optime de integrare a pregătirii

teoretice-pentru cunoştinţe şi a pregătirii practice-pentru competenţe deoarece în ultimele

decenii, domeniul ştiinţelor educaţiei au realizat progrese foarte mari. În ziua de azi nu mai

avem doar indivizi şi grupuri care învaţă, întâlnim organizaţii care învaţă, comunităţi care

învaţă, datorită faptului că oamenii au început să înţeleagă necesitatea învăţării şi formării

continue pe tot parcursul vieţii. Deşi fiecare individ în parte este responsabil pentru

dezvoltarea şi formarea sa, învăţarea se realizează prin participarea fiecăruia la interacţiune

multiplă, colaborare şi negociere.

După cum aminteam mai sus, pedagogia contemporană se bifurcă în două direcţii

interdependente şi complementare: macropedagogia, care reprezintă pedagogia sistemelor şi

micropedagogia care reprezintă pedagogia învăţării şi autoînvăţării.

Mircea Maliţa (1971, pag. 17) consideră că direcţiile de acţiune ale pedagogiei

contmporane ar trebui să se orienteze spre macropedagogie sau pedagogia sistemelor, care

abordează şcoala ca un subsistem integrat în ansamblul societăţii şi spre micropedagogie sau

pedagogia învăţării, care vizează învăţarea, ca activitate fundamentală pentru soluţionarea

problemelor.

Învăţarea este percepută diferit din perspectiva celui instruit si din perspectiva celui care

instruieşte. Din perspectiva celui instruit, învăţarea constituie „modalitatea specific umană de

achiziţie a cunoştinţelor, competenţelor sau atitudinilor” (Grandre dictionnaire de la

pszchologie, 1994, pag. 58), iar din perspectiva celui care instruieşte, învăţarea reprezintă o

activitate proiectată, organizată şi desfăşurată de cadrul didactic pentru a determina schimbări

comportamentale la nivelul personalităţii elevului. 1

Didactica modernă, psihologică, include noi teme:învăţarea cu ajutorul calculatorului sau

a altor device-uri, utilizarea mijloacelor tehnice de instruire, didactica adulţilor etc.

2. Direcţii de cercetare şi acţiune

Provocările lumii contemporane, conferă pedagogiei un loc bine definit în strategiile

dezvoltării naţionale şi globale. Este vorba în primul rând de schimbările conceptuale iar mai

apoi de modificările de substanţă, de optică, de mentalitate si de practică.

Se încearcă să se asigure legături stabile şi solide între şcoală, pe de o parte şi comunitate,

pe de altă parte, între educaţie şi viaţa reală. Integrarea socio-economică a educaţiei a devenit

o prioritate în toate statele lumii, vorbindu-se, în sens pozitiv, despre o „societate educativă”.

1 Dulamă Maria Eliza, Elemente din didactica Geografiei, Casa de Editură Atlas-Clusium, Cluj-Napoca, 2000, pag. 9.