Pepiniere viticole

Coordonator:Prof. univ. dr. POP Nastasia

Masterand:FAT Carmen Florina

Cluj-Napoca 2015

INTRODUCERE 

Viţa  de  vie  este  atestată  pe  teritoriul  ţării  noaste încă  din  antichitate.  Se  cultivă  pentru  fructele  sale, strugurii,  care  prin  compoziţia  lor  chimică  exercită  o influenţă  pozitivă  asupra  organismului  îndeplinind  un  rol energetic, vitaminizant, alcalinizant, diuretic.

În  Europa,  România  ocupă  locul  6  la  suprafaţa viticolă,  locul  7  la  producţia  de  struguri  şi  locul  7  la producţia  de  vin.  Patrimoniul  viticol  reprezintă  1,6%  din patrimoniul  agricol  şi  2,4%  din  suprafaţa  arabilă  a României.

Cultura viţei de vie este cu atât mai rentabilă cu cât producţiile care se obţin sunt mai mari, de bună calitate şi la un preţ de cost cât mai redus.

Pepiniera viticolă

Pepiniera viticolă reprezintă o unitate complexă, alcătuită din mai multe componente, stâns unite  între ele,  specializată  în  producerea  materialului  săditor viticol. 

Dezvoltarea  viticulturii  ţării  noastre  nu  este posibilă  fără  organizarea  judicioasă  a  unei  reţele  de pepiniere  dotate  cu  utilităţile  şi  inventarul  specific necesar, care să răspundă cerinţelor atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. 

Cerinţele cantitative şi calitative ale pepinierelor     sunt prezentate în tabelul următor:

Componentele pepinierei viticole

Pepiniera  de  viţe  este  alcătuită  din  mai  multe compartimente, dependente unele de altele: plantaţia de portaltoi, plantaţia furnizoare de coarde altoi, şcoala de viţe cu terenul pentru asolament. 

Alături de aceste plantaţii, o pepinieră dispune şi de un  sector  indirect productiv, alcătuit din complexul de altoire şi forţare, spaţii de depozitare, etc. 

Plantaţia de portaltoi.  Mărimea  acesteia  se determină  în  funcţie  de  producţia  medie  de  butaşi preconizată  a  se  obţine  la  unitatea  de  suprafaţă  şi  de destinaţia acestora (70 - 120.000/ha). Pentru 1 ha şcoală de viţă  sunt  necesare  1,  2  sau  3  ha  plantaţii  furnizoare  de coarde portaltoi. 

Plantaţia furnizoare de coarde altoi.  Mărimea acesteia  depinde  de  necesarul  de  coarde  altoi,  pe  soiuri, ţinând  cont  de  faptul  că  de  la  un  butuc  se  recoltează  în medie câte 2 coarde a 6 ochi buni de altoit. Pentru 1 ha de şcoală  de  viţă  sunt  necesare  2  –  4  –  6  hectare  plantaţii furnizoare de coarde altoi. 

Şcoala de viţe. Veriga de bază a unei pepiniere viticole este  şcoala  de  viţe,  unde  are  loc  înrădăcinarea materialului săditor.  Şcolile  de  viţe  aduc  veniturile  cele  mai  mari  la unitatea  de  suprafaţă,  ceea  ce  contribuie  la  consolidarea economică a afacerii.

Mărimea  şcolii  de  viţă  este  în  funcţie  de  sarcina anuală de produse (numărul de viţe de obţinut), numărul de viţe plantat  la hectar şi procentul de viţe de calitatea  I, care sunt planificate a fi obţinute. Se calculează cu formula:

V = nr de viţe obţinut;V1= nr de viţe plantate;

V% = % viţe de cat. I.

După  mărime,  şcolile  de  viţă  pot  să  fie:  mici,  cu suprafaţă fără asolament de 5 ha, mijlocii de 6 – 10 ha (cele mai bune), mari de 11 – 15 ha şi foarte mari, de peste 15 ha. 

Asolamentul din şcoala de viţă. Ocupând  terenul  o singură perioadă de vegetaţie, şcoala de viţă poate fi tratată ca  o  cultură  anuală,  încadrată  într-un  asolament.  Cele  mai bune  rezultate  tehnice  şi  economice  sunt  oferite  de  un asolament de 5 – 6 ani, de tip agricol, legumicol, furajer sau mixt. 

Rodul final al şcolii de viţe din cadrul pepinierei viticole, îl  reprezintă viţa altoită care trebuie să  îndeplinească anumite caracteristici de calitate în vederea comercializării:•puritatea varietală 100 %; •puritatea  tehnică  minim  96  %  (impurităţi  tehnice:  material deshidratat,  avariat,  contorsionat,  vătămări  de  grindină  sau ger); •cordiţele cu o stare de maturare satisfăcătoare; •tulpina trebuie să fie de cel puţin 20 cm lungime; •fiecare plantă  trebuie  să aibă o  sudură adecvată, uniformă şi solidă; •fiecare  plantă  trebuie  să  aibă  minimum  3  rădăcini  bine dezvoltate şi bine repartizate radial.

Viţele  sănătoase,  care  corespund  normelor  de calitate,  se  leagă  în  pachete  de  câte  25,  50,  100  sau multiplu  de  100  de  bucăţi  din  aceeaşi  combinaţie altoi/portaltoi şi categorie biologică. Se face o legătură de 8 - 10 cm sub punctul de altoire şi două legături pe cordiţe.  Randamentele  obţinute,  în  mod  obişnuit,  în şcoala de viţe sunt mici, situându-se între 40-50 % viţe altoite. 

Avantajele unei pepiniere cu toate verigile sunt:-  folosirea  la  altoire  a  unui  material  sănătos,  autentic,  cu valoare  biologică  ridicată,  produs  în  pepinieră  şi  sub îndrumarea directă a specialiştilor;- organizarea sectorului de producere a materialului săditor la nivel de unitate sau de subunitate  (putând fi mai bine dirijat prin  introducerea  tehnicii  noi,  responsabilităţii  profesionale, gestionării, aprovizionării etc);

Sunt însă, unele unităţi care nu au decât şcoală de viţă, folosind material  provenit  de  la  alte  unităţi,  ceea  ce  duce  la obţinerea nu întotdeauna a unui material săditor de calitate. 

Determinarea suprafeţei pentru sectoarele direct productive. Sectoarele direct productive ale pepinierei viticole se  află  în  raporturi  de  subordonare  în  rândul  cărora  rolul conducător  revine  şcolii  de  viţă.  Pentru  stabilirea  suprafeţei aferente fiecăreia dintre acestea se pleacă de la densitatea de plantare  în  şcoala  de  viţă  şi  randamentul  de  viţe  altoite  sau nealtoite ce se obţin; acestea fiind diferite după locul  în care se  produc,  în  câmp  sau  solarii,  şi  producţiile  medii  ce  se realizează  în  plantaţiile  de  portaltoi  şi  în  cele  furnizoare  de coarde altoi. 

Ȋn  şcoala  de  viţe  organizată  în  câmp  cu  plantare  în rânduri simple distanţate la 1,2 m. se poate planta 116 – 120 mii/ha  butaşi  altoiţi;  când  plantarea  se  face  pe  biloane distanţate  la  1,4  m.  şi  cu  rânduri  duble  se  plantează  170 mii/ha; iar în solarii, 400 – 500 mii/ha. 

Mărimea pepinierei viticole

Mărimea  pepinierei  viticole  se  determină  în  funcţie de mărimea şcolii de viţe, respectiv de cantitatea de material săditor  viticol  care  se  produce  anual,  precum  şi  de suprafeţele  pe  care  le  ocupă  celelalte  sectoare  din  cadrul pepinierei. Astfel, pentru 1 ha de şcoala de viţe (cu 140 000 de butaşi altoiţi) sunt necesare: 2 ha de plantaţie de portaltoi şi 3 ha ale plantaţiei furnizoare de coarde altoi.

Atunci  când  pepiniera  deţine  toate  cele  3  sectoare direct productive, pentru cele mici se atribuie în medie 50 – 60 ha, pentru mijlocii 100 – 120 ha, pentru cele mari 150 – 200 ha şi pentru cele foarte mari peste 250 ha.

Sub  aspect  organizatoric  şi  tehnico-economic,  se apreciază  ca  fiind  mai  potrivite  pepinierele  de  mărime mijlocie, care să cuprindă toate sectoarele direct productive: şcoala de viţe, plantaţiile de portaltoi şi plantaţiile furnizoare de coarde altoi. 

O  asemenea  unitate  luată  în  ansamblu  permite  o dotare  adecvată,  angajarea  şi  specializarea  unui  nucleu  de forţa  de muncă  permanent  cu  posibilitatea  de  a  fi  folosită eficient  pe  tot  timpul  anului,  o  supraveghere  tehnică  de specialitate corespunzătoare şi economicitate favorabilă. 

Alegerea locului de amplasare a pepinierei

Cerinţele sporite ale viţelor altoite sau nealtoite faţă de  mediul  de  cultură,  gradul  ridicat  de  intensivitate, pretenţiile  mereu  crescute  faţă  de  calitatea  materialului săditor  produs  şi  de  economicitate  în  ansamblu  face necesară o preocupare atentă pentru amplasarea corectă a pepinierei viticole.

Alegerea  locului  de  amplasare  a  pepinierei  se  face după  criterii  ce  pot  fi  înglobate  în  3  grupe  de  factori  şi anume:  factori  (condiţii)  ecoclimatici, ecopedologici  şi social-economici. La alegerea amplasamentului trebuie avut în  vedere  dacă  pepiniera  va  cuprinde  toate  sectoarele productive, numai unele dintre ele şi care anume.

1. Factorii ecoclimatici. Factorii de analiză din această grupă  înglobează  temperatura,  lumina,  umiditatea,  aerul  şi condiţiile  naturale  critice.  Ȋn  rândul  celor  din  urmă  trebuie reţinut  în  primul  rând  brumele  şi  îngheţurile  târzii  de primavara, cele timpurii de toamnă şi grindina. 

Deşi  factorii  ecoclimatici  influenţează  desfăşurarea proceselor vitale ale viţei de vie în raporturile de interacţiune, trebuie  acordată  o  atenţie  mai  mare  acelora  cu  caracter limitativ care nu pot fi influenţaţi şi modelaţi în mod direct de către  un  om,  cum  ar  fi  temperatura,  lumina  şi  condiţiile naturale critice.  

2. Factorii ecopedologici.  Dacă  plantaţiile  de portaltoi  şi  cele  furnizoare  de  coarde  altoi  sunt  relativ mai  puţin  pretenţioase  faţă  de  sol,  şcoala  de  viţă  dă rezultate  favorabile  numai  pe  terenuri  nisipo-lutoase,  şi chiar  lutoase, profunde, uşoare,  structurate, permeabile şi  bine  aerate  care  se  încălzesc  uşor,  cu  un  conţinut  de minim  3%  humus,  aprovizionate  îndestulător  cu elemente nutritive uşor accesibile plantelor şi  în general cu o stare de fertilitate naturală bună.

Atunci  când  în  plantaţiile  furnizoare  de  coarde  altoi se  urmăreşte  înmulţirea  de  material  devirozat,  trebuie preferate numai terenuri nisipoase în care vectorul principal pentru  reinfestare,  nematodul  Xiphinema index  nu  se dezvoltă. 

Sub  aspect  orografic,  terenul  destinat  pepinierei viticole poate să fie uniform sau cu aspecte diferite pentru fiecare dintre cele trei sectoare direct productive. Ȋn mod obligatoriu,  şcoala  de  viţă  trebuie  să  fie  amplasată  pe terenuri plane sau cu o  înclinare de până,  la cel mult 4 – 5%. Plantaţiile de portaltoi se pot înfiinţa şi pe terenuri cu pantă  de  până  la  15%,  cu  expoziţie  sudică,  sud-vestică  şi sud-estică până la vestică şi estică. 

Plantaţiile  furnizoare  de  coarde  altoi  pot  fi amplasate  pe  terenuri  plane  sau  pe  terenuri  în  pantă  cu înclinare  de  până  la  25%,  cu  expoziţie  favorabilă  şi amenajate antierozional,  în mod asemănător ca şi pentru plantaţiile de vii roditoare.

3. Factorii social economici. Gradul  sporit  de intensivitate  specific  pepinierei  viticole  face  necesară folosirea  unui  volum  încă  mare  de  muncă  manuală,  de până la 7500 – 8000 ore/ha în şcoala de viţă, 2800 – 3000 ore/ha  în plantaţiile de portaltoi şi aproape 1100 – 1300 ore/ha în plantaţiile furnizoare de coarde altoi. 

Pepiniera viticolă presupune şi un volum mare de transporturi,  ceea  ce  implica  drumuri  amenajate,  cu racordare  la  reţeaua  locală  şi  naţională  şi  posibilităţi  de folosire a ei pe tot parcursul anului. 

Organizarea interioară a pepinierei

Organizarea  interioară  implică  împărţirea terenului pe: -> sectoare direct productive şi unităţi de exploatare, -> trasarea drumurilor, -> amplasarea componentelor de irigare, -> precizarea lucrărilor de amenajări antierozionale, -> amplasarea perdelelor de protecţie, -> dimensionarea şi amplasarea construcţiilor.

• Ȋmpărţirea terenului în unităţi de exploatare.  Ȋmpărţirea suprafeţei atribuită pepinierei în unităţi de exploatare trebuie astfel  concepută  încât  să  poată  asigura  folosirea  cât  mai completă şi eficientă a terenului  în concordanţă cu condiţiile de  mediu,  să  permită  deplasarea  şi  folosirea  judicioasă  a utilajelor  de  lucru,  să  înlesnească  coordonarea  şi supravegherea  în  bune  condiţii  a  întregii  activităţi.  Unităţile de  exploatare  caracteristice  sunt  reprezentate  prin  tarlale  şi parcele.

•  Amplasarea reţelei de drumuri. Folosirea terenului rezervat pepinierei  în  condiţii  de  exploatare  intensivă  presupune  o reţea  de  circulaţie  internă  bine  dimensionată  şi  uşor accesibilă  pe  tot  timpului  anului.  Reţeaua  de  circulaţie  este formată din drumuri principale, secundare şi mai rar poteci. 

• Amplasarea componentelor de irigare. Ȋn rândul elementelor cu  caracter  permanent  se  înscriu,  canalul  principal  de aducţiune a apei de  la  sursă până  la  şcoala de viţă  şi  canale secundare  de  distribuire  a  apei  până  la  nivel  de  parcelă. Elementele  cu  caracter  provizoriu  diferă  după  metoda  de irigare preconizată respectiv scurgerea  la suprafaţă sau  între biloane pe rigole şi brazde, prin aspersiune, picurare etc, şi au rolul  de  a  asigura  conducerea  apei  preluată  din  canalul secundar până la zona de infiltrare. 

• Amplasarea lucrărilor antierozionale.  Lucrările  de  prevenire şi combatere a eroziunii solului devin necesare pe terenuri cu pantă  mai  mare  de  12  –  15%  până  la  24  –  25%,  ele  fiind destinate înfiinţării de plantaţii furnizoare de coarde altoi şi se execută  prin  terasare,  după  aceleaşi  norme  tehnice  ca  şi pentru plantaţiile de vii roditoare. 

• Amplasarea perdelelor de protecţie  devine necesară  în  zonele de şes cu terenuri plane lipsite de obstacole naturale. Vânturile tari şi cu  frecvenţă  regulată  pot  influenţa  în mod  nefavorabil  activitatea din pepinieră prin acţiuni mecanice şi de creare a unor stări de stres datorate  condiţiilor  climatice.  Prevenirea/modelarea  unor asemenea efecte se pot realiza şi prin perdele de protecţie fixate pe marginea  amplasamentului  pepinierei,  în  partea  de  unde  bate vântul dominant.

• Amplasarea şi dimensionarea construcţiilor.  Construcţiile  din pepinieră  se  amplasează  cât mai  aproape  de  centrul  geometric  al perimetrului delimitat sau într-o margine a acestuia, cu acces direct spre  toate  sectoarele  din  interior,  şi  cu  exteriorul,  aproape  de utilităţile publice cum ar fi surse de energie electrică, apă potabilă, telefon, eventual canalizare ş.a.; fără riscul unor calamităţi naturale, inundaţii, alunecări de teren, surse de poluare etc.

Bibliografie 

1.Pop N. – “Curs de viticultură generală”, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012;

2.Popescu V., Chira L., Dejeu L. – “Producerea materialului  săditor pentru  legume, pomi şi viţa de vie”, Editura MAST, Bucuresti, 

2001;

3.Oprea Şt. – “Cultura viţei de vie”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995;

4.Oprea D. D., - “Lucrări practice de viticultură”, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1965;

5.http://www.agricultor.ro/article/35301/Vita-de-vie/0;

6.http://img1.goodfon.su/original/6000x4000/2/93/vinogradnik-oblaka-bochonok.jpg;

7.http://old.madr.ro/pages/proiecte_interne2012/legea-viei-si-vinului-aprilie2012.pdf;

8.http://www.incs.ro/legea_nr_266_2002.htm;

9.https://www.academia.edu/5665199/Viticultura?login=&email_was_taken=true;

10.http://www.elitenursery.com.au/images/tgvnormal.jpg;

11.http://www.nematologia.uchile.cl/wp-content/uploads/2012/08/10.png;

12.http://www.wineland.co.za/Media/Default/Technical/July%202013%20A%20guide%205.1/Goussard_51.bmp;

13.http://www.justice.gov.md/file/Centrul%20de%20armonizare%20a%20legislatiei/Baza%20de%20date/Materiale%202008/

Acte/PHG%20RT%20materialul%20de%20imultire%20si%20saditor%20viticol/PHG%20RT%20materialul%20de%20inmultire%20si

%20saditor%20viticol.pdf;

14.http://www.iseoverde.ro/cum-infiintam-o-pepiniera-de-vita-de-vie-altoita-i/;

Vă mulţumesc pentru atenţie!