Abrevieri

alin. =alineat(ul)art. =articol(ul)C.A. =Curtea de ApelC.pen. =vechiul Cod penalC.proc.pen. =vechiul Cod de procedură penalăC.S.J =Curtea Supremă de Justiţiedec. =deciziadec.pen. =decizia penalăDIICOT =Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi

TerorismDNA =Direcţia Naţională Anticorupţiedos.inst. =dosar instanţăd.u.p. =dosar de urmărire penalăEd. =EdituraI.C.C.J. =Înalta Curte de Casaţie şi JustiţieJDL =judecătorul de drepturi şi libertăţiJCP =judecătorul de cameră preliminarălit. =literaMAP =mandat de arestare preventivăNCP =noul Cod penal (Legea nr. 286/2009)NCPP =noul Cod de procedură penală (Legea nr. 135/2010)nr. =număr(ul)O.U.G. =Ordonanţă de urgenţă a Guvernuluip. =paginapct. =punct(ul)RIL =recurs în interesul legiis. =secţias.pen. =secţia penalăS.U. =Secţiile Unite ale I.C.C.J.Trib. =TribunalulT.M.B. =Tribunalul municipiului BucureştiT.S. =Tribunalul Suprem

FIŞA nr. 1LOGICA ŞI PRINCIPIILE PROCESULUI PENALI. PARTEA TEORETICĂProces penalare patru faze1.urmărirea penală:are ca moment de debut ordonanţa de începere a urmăririi penale şi ca moment final trimiterea sau netrimiterea în judecată;2.camera preliminară-cu procedura de judecată prevăzută de noul Cod de procedură penală;3.judecta începe la momentul începerii judecăţii, după trecerea cauzei prin camera preliminară, respectiv sesizarea instanţei cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei, şi are ca moment final pronunţarea hotărârii definitive;4.punerea în executare a hotărârilor începe cu primele acte de punere în executare a hotărârii judecătoreşti definitive şi se finalizează cu sesizarea organului judiciar de executare.

ordinea activităţilor judiciare procesuale în cadrul fazelor procesului penal este prestabilită de lege;

nu este necesar ca procesul penal să treacă prin toate cele trei faze procesuale;-fiecare fază a procesului penal are una sau mai multe etape procesuale, după cum urmează:urmărirea penală are trei etape procesuale: etapa de investigare a faptei (odată cu începerea urmăririi penale până la punerea în mişcare a acţiunii penale), cea de investigare a persoanei (după punerea în mişcare a acţiunii penale) şi rezolvarea cauzei de către procuror:camera preliminară are o singură etapă: judecata în camera preliminară;faza judecăţii cuprinde:judecata în primă instanţă şi judecata în apel (singura cale ordinară de atac), iar faza executării: punerea în executare a hotărârii penale, şi dacă este cazul, modificări ce ar putea interveni în cursul executării.

Procedură penalăProces penal + proceduri în faza de executare (de exemplu contestaţia la executare, întreruperea executării pedepsei etc.)+proceduri în cadrul căilor extraordinare de atac.

OBSERVAŢII:1.în cadrul procesului penal organele judiciare îşi desfăşoară activitatea în vederea descoperirii infracţiunilor, identificării participanţilor la acestea şi tragerea lor la răspundere penală;2.sunt organe judiciare: a)organele de cercetare penală; b) procurorul;c) judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de cameră preliminară; d) instanţele judecătoreşti;3.pe lângă organelor judiciare, sunt angrenate în activitatea juiciară:părţile procesuale (inculpat,partea civilă,partea responsabilă civilmente), subiecţii procesuali principali (suspectul şi persoana vătămată), precum şi alţi participanţi (avocaţi , martori ,experţi etc.).

principiile procesului penal se află în legătură indisolubilă unele cu altele.Principiul legalităţii constituie un principiu cadru din care decurg celelalte principii.Aflarea adevărului se află, de asemenea, în legătură cu toate celelalte principii.

PRINCIPII PREVĂZUTE EXPLICIT DE NOUL COD DE PROCEDURĂ PENALĂ

1.PRINCIPIUL LEGALITĂŢII [art.2 NCPP] legiuitorul trebuie să prevadă normele procedurale în mod explicit în vederea satisfacerii

exigenţei de previzibilitate; desfăşurarea întregului proces penal şi a procedurilor penale trebuie realizată cu

respectarea legii (nullum iudicium sine, nemo iudex sine lege); se aplică atât în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră prelimuinară şi al

judecăţii, cât şi după rămânerea definitivă a hotărârii; asigurarea respectării principiului legalităţii este realizată prin instituirea unor sancţiuni

procesuale (nulitate, excluderea probelor nelegal sau neloial administrate etc.) dar şi prin prevederea unor obligaţii procedurale pozitive în sarcina procurorului, judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată (supravegherea urmăririi penale de procuror, verificarea legalităţii sesizării instanţei, a actelor procesuale sau procedurale sau a probelor din cursul urmăririi penale în cadrul procedurii de cameră preliminară, verificarea legalităţii sentintei penale în căile de atac etc.)

2.PRINCIPIUL SEPARĂRII FUNCŢIILOR JUDICIARE (art.3.NCPP) potrivit art. 3. alin. (1)NCPP, în procesul penal se exercită următoarele funcţii judiciare:

funcţia de urmărire penală; funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, funcţia de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată; funcţia de judecată.

1.Funcţia de urmărire penală (de anchetă)-se realizează de procurorul şi de organele de cercetare penală;-potrivit art.3.alin (4)NCPP, în exercitarea acestei funcţii, procurorul şi organele de cercetare ale poliţiei judiciare strâng probe pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată a inculpatului;- în conţinutul funcţiei de urmărire penală intră: desfăşurarea investigaţiei faptei după momentul sesizării şi începerii urmăririi penale, continuarea efectuării urmăririi penale faţă de suspect, supravegherea urmăririi penale efectuate de organele de cercetarea penală de către procuror, strângerea de probe, punerea în mişcare a acţiunii penale, extinderea cercetării sau a acţiunii penale, aprecierea cu privire la necesitatea trimiterii sau a dispunerii unei soluţii de clasare ori de renunţare la urmărirea penală;-procurorul este actorul principal al funcţiei de anchetă, conducând şi supraveghind activitatea organelor de cercetare penală al poliţiei judiciare şi ale organelor de cercetare penală speciale.2.Funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală-se realizează de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;-asupra actelor şi măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul de drepturi şi libertăţi (cu excepţia cazurilor prevăzute de lege).3.Funcţia de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată-se realizează de judecătorul de cameră preliminară:-judecătorul de cameră preliminară efectuează un control de legalitate atât a actului de trimitere în judecată, cât şi a probelor pe care se bazează acesta, respectiv a actelor efectuate în cursul urmăririi penale.

4.Funcţia de judecată-se realizează de către instanţa de judecată în complet legal constituite [art.3. alin.(7)NCPP];

-constă în administrarea probatorului, evaluarea probatoriului administrat în vederea pronunţării unei hotărâri cu privire la temeinicia acuzaţiei penale formulate de procuror împotriva inculpatului, precum şi pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să fie rezolvat conflictul de drept penal dedus judecăţii.5.Separaţia/cumulul de funcţii judiciare-art.3 alin.(3)NCPP prevede cu titlu de principiu că, în desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, aşadar legând separaţia funcţiilor judiciare de conceptul de imparţialitate funcţională, noul Cod de procedură penală consacră faptul că existenţa unei situaţii de cumul de funcţii judiciare generează, în principiu, o situaţie de incompatibilitate;-cu toate acestea, teza finală a alin.(3) a art.3 NCPP stipulează că nu se poate reţine o situaţie de incompatibilitate între exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată, aceeaşi persoană putând fi în aceeeaşi cauză atât judecător de fond, cât şi judecător de cameră primară.

3.PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE (art.4 NCPP) orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o

hotărâre penală definitivă; în acest fel se acordă o protecţie indivizilor împotriva unor acuzaţii arbitrare sau abuzive;

este garantată prin reglementarea separaţiilor funcţiilor judiciare şi se află într-o legătură indisolubilă cu alte garanţii procedurale ca: imparţialitatea instanţei, dreptul la tăcere şi privilegiul împotriva autoincriminării;

nu constituie o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie luarea unei măsuri preventive faţă de suspect sau inculpat;

nu este incompatibilă cu încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei sau cu judecarea în cazul recunoaşterii învinuirii;

constituie o:1.Garanţie procedurală (preponderent de probă):

organele de urmărire penală trebuie să dovedească pe bază de probe legal şi loial administrate acuzaţia formulată împotriva suspectului sau inculpatului care poate uza de dreptul la tăcere (actori incumbit probatio);

suspectul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăţia sa, iar în cazul când există probe de vinovăţie, acesta are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie;

art.4 alin. (2)NCPP prevede cu titlu de principiu că, după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în forma convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului;

art.396 alin.(2)NCPP prevede că se pronunţă condamnarea dacă instanţa constată dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat;

este o prezumţie relativă ce poate fi răsturnată numai prin realizarea unei probaţiuni complete din care să rezulte dincolo de orice dubiu vinovăţia învinuitului sau inculpatului.

2.Regulă de fond:are natura unui drept subiectiv sau inculpatului care trebuie respectat de toate autorităţile şi persoanele; vătămarea acestui drept subiectiv dă naştere unui drept la despăgubire.4.PRINCIPIUL AFLĂRII ADEVĂRULUI (art.5.NCPP)

organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului su inculpatului [art.(1)NCPP];

situaţia de fapt se stabileşte în procesul penal pe baza probelor legal şi loial administrate;subiecţii procesuali principali sau părţile pot propune probe şi cere administrarea lor în tot cursul procesului penal; potrivit art.(5)NCPP, respingerea ori neconsemnarea cu rea credinţă a probelor propuse în favoarea susupectului sau inculpatului se sancţionează;

organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de administra probe atât în favoarea cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului; procurorul procedează la rezolvarea cauzei penale atunci când constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă şi există probele necesare şi legal administrate (art.327 NCPP);

instanţa de judecată soluţuionează cauza dedusă judecăţii cu garantarea respectării drepturilor subiecţilor procesuali şi asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului,cu respectarea deplină a legii [art.349 alin.(1) NCPP].

Limite1.existenţa unei cauze de disponibilitate (un impediment la punerea în mişcare sau xercitarea acţiunii penale);2.imposibilitatea folosirii în procesul penal a probelor nelegal sau neloial administrate, dacă se aduce atingere, astfel dreptului la un proces echitabil;3.neagravarea situaţiei în propriul apel (non reformaţio in peius).5NE BIS IN IDEM (art.6NCPP)

art.6 NCPP prevede că nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică;

pentru a se putea invoca incidenţa ne bis in idem,trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii:

a)existenţa unei hotărâri definitive;b)noul proces penal să se îndrepte în contra aceleaşi persoane;c)să privească fapte identice ori fapte care sunt în mod substanţial aceleaşi.scopul acestui princiipiu este acela de a interzice reluarea procesului penal ce a fost închis prinr-o hotărâre definitivă, pentru ca persoana cu privire la care s-a pronunţat o hotărâre definitivă să nu fie nevoită să trăiască cu temerea că un nou proces penal va putea fi pornit împotriva sa pentru aceleaşi fapte.

6.PRINCIPIUL OFICIALITĂŢII [art.7NCPP] noul Cod de procedură penală nu prevede explicit principăiul oficialităţii,prevăzând însă

obligativitatea punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale în cadrul principiilor generale, care include în realitate aspecte ce ţin de principiul oficialităţii;

în procesul penal nu se aplică principiul disponibilităţii ca în procesele civile; actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu:

1.procesul penal începe, de regulă, din oficiu;2.după începerea urmăririi penale actele procesuale se efectuează din oficiu;3.în principiu, părţile sau subiecţii procesuali principali nu pot opri desfăşurarea procesului penal;

4.trimiterea în judecată se dispune din oficiu;5.instanţa judecă procesele penale din oficiu, iar hotărârrile acesteia sunt puse în executare din oficiu.OBSERVAŢII:1.procesul penal se stinge fie prin constatarea unei cauze care împiedică exercitarea acţiunii penale ori ca efect al aplicării principiului oportunităţii,fie prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive;2.obligativitatea exercitării acţiunii penale a fost atenuată prin introducerea principiului oportunutăţii urmăririi penale, în baza căruia procurorul va putea renunţa motivat la urmărirea penală în cazurile şi condiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege;3.art.7 alin (2)NCPP prevede faptul că în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres de lege (infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani), procurorul, poate renunţa la exercitarea actiunii penale dacă,în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizarea obiectului acestuia.În aceste ipoteze, procurorul va dispune soluţia de renunţare la urmărirea penală, ca efect al principiului oportunităţii.EXCEPŢII (CAZURI DE DISPONIBILITATE)1.când pentru punerea în mişcare a acţiunii penale este necesară plângerea prealabilă;

este posibilă retragerea plângerii prealabile; legiuitorul a prevăzut posibilitatea punerii în mişcare a acţiunii penale şi din oficiu la

infracţiunile pentru care legea prevede cerinţa plângerii prealabile în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă;acţiunea penla poate fi pusă în mişcare şi din oficiu în situaţia în care persoana juridică vătămată prin săvârşirea infracţiunii este reprezentată chiar de către infractor; deopotrivă, art. 157 alin.(5)NCP a prevăzut că în situaţia în care persoana vătămată a decedat sau persoana juridică a fost lichidată, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu;

în caz de retragere a plângerii pralabile, suspectul/inculpatul poate să ceară continuarea procesului penal.

OBSERVAŢIE:1.solicitarea suspectului de continuare a procesului penal în caz de retragere a plângerii prealabile nu atrage aplicarea din nou a regulilor oficialităţii, întrucât, în ipoteza în care se constată că fapta de care acesta este acuzat este infracţiune, nu se va putea dispune trimiterea în judecată sau condamnarea,ci numai clasarea/încetarea procesului penal ca efect al cauzei de disponibilitate.2.în cazul infracţiunilor pentru care deşi acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, legea permite împăcarea [de pildă, înşelăciunea (art.244NCP];3.când pentru punerea în mişcare a acţiunii penale este necesară o încuviinţare sau o autorizaţie prealabilă (imunitatea diplomatică, imunitatea parlamentară, imunitatea prezidenţială, imunitatea membrilor guvernului, inamovibilitatea judecătorilor, autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz a procurorului general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la aplicarea legii penale în temeiul principiului personalităţii [art.9 alin.(3)NCP], respectiv autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ipoteza aplicării legii penale în baza principiului realităţii [art.10 alin.(2)NCP].

Cauze penale:1.de acuzare publică:principiu oficialităţii se aplică pe tot parcursul procesului penal.2.de acuzare privată:acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; este posibilă retragerea plângerii prealabile.3.de acuzare publică şi privată:acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, dar este posibilă împăcarea, sau înşelăciunea privind asigurările).7.CARACTERUL ECHITABIL ŞI TERMENUL REZONABIL AL PROCESULUI PENAL (art.8NCPP)

organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali,astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil;

titularii dreptului la un proces echitabil sunt atât părţile, cât şi subiecţii procesuali principali;

termenul rezonabil:dies a quo. momentul în care este formulată în mod oficial o acuzaţie în materie penală împotriva unei persoane 2. dies ad quem: momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare sau de lichidare, respectiv încetarea procesului penal sau a unei soluţii de netrimitere în judecată dispusă de către procuror (clasare sau renunţare la urmărirea penală);

aprecierea caracterului rezonabil al procedurilor se face in concreto în funcţie de următoarele criterii:a)comportamentul părţilor;b)importanţa pentru părţi a obiectului procedurii;c)comportamentul autorităţilor,d)complexitatea cauzei;

potrivit art. 488¹ alin.(1)NCPP, dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplineşte într-o durată rezonabilă, se poate face contestaţie, solicitându-se accelerarea procedurii;

noul Cod de procedură penală vizează numai contestaţia în accelerare, nu şi pe cea în despăgubiri,care potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului trebuie să existe cumulativ în dreptul intern.

8.GARANTAREA DREPTULUI LA LIBERTATE ŞI SIGURANŢĂ (ART.9 NCPP)în cursul procesului penal nici o persoană nu poate fi reţinută, arestată preventiv sau la domiciliu sau privată în alt mod de libertate, şi nici supusă vreunei forme de restrângere a libertăţii decât în cazurile şi condiţiile strict limitative de lege;

măsurile privative de libertate sunt dispuse numai de magistraţi, cu excepţia reţinerii, care poate fi dispusă şi de organele de cercetare penală;

orice persoană arestată are dreptul de a fi informată în cel mai scurt timp şi într-o limbă pe care o înţelege asupra motivelor arestării sale şi are dreptul de a formula conterstaţie împotriva dispunerii măsurii;

persoana arestată preventiv sau la domiciliu are posibilitatea de a formula cererea de înlocuire a măsurii

privative de libertate cu măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţuine;

dreptul să istată de avocat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii;

atunci când se constată că o măsură privativă sau restrictivă de libertate a fost dispusă în mod nelegal, organele judiciare competente au obligaţia procedurală pozitivă de a dispune revocarea măsurii şi,după caz, punerea în libertate a celui reţinut sau arestat;

orice persoană faţă de care s-a dispus în mod nelegal, în cursul procesului penal, o măsură privativă de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite în condiţiile art.538-542NCPP.

9.GARANTARE DREPTULUI DE APĂRARE (art.10 NCPP) dreptul la apărare este garantat suspectului, persoanei vătămate,inculpatului şi celorlate

părţi în tot parcursul procesului penal; apărarea se poate exercita atât personal, cât şi prin avocat;

oricare parte sau subiect procesual principal are dreptul să fie asistat de avocat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii

părţile,subiecţii procesuali principali şi avocatul au dreptul să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării;

suspectul şi inculpatul beneficiază de anumite drepturi specifice:1.dreptul de a nu da nici o declaraţie pe parcursul procesului penal,atrăgândui-se atenţia, că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nici o consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;înainte de a fi ascultaţi, organele judiciare trebuie să pună în vedere suspectului şi inculpatului că au dreptul de a nu face nici o declaraţie; nerespectarea acestei obligaţii atrage sancţiunea excluderii probei nelegal administrate;2.dreptul de a fi informat de îndată şi înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectuează urmărirea penală şi încadrarea juridică a acesteia.Inculpatul are dreptul de a fi informat de îndată despre fapta pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva lui şi încadrarea juridică a acesteia;3.dreptul de a consulta dosarul,în condiţiile prevăzute de art. 94 NCPP;4.dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii;5.dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a cauzei;6.dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;7.dreptul de apela la un mediator, în cazurile permise de lege,8.dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale.

organele judiciare sânt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi să administreze probele necesare în apărare.

OBSERVAŢIE:încălcarea dispoziţiilor referitoare la asistarea suspectului sau inculpatului de un avocat când acesta este obligatoriu potrivit legii este sancţionată cu nulitatea absolută.

10.PRINCIPIUL RESPECTĂRII VIEŢII PRIVATE(art.11 teza 1 NCPP)

respectarea vieţii private, a inviolabilităţii domiciliului şi a secretului corespondenţei sunt garantate în cadrul procesului penal;

în principiu organele judiciare nu trebuie ca prin activităţile procesuale pe care le efectuează să aducă atingere dreptului la viaţa privată;

ingerinţele în drepturile garantate (supravegherea tehnică, percheziţia domiciliară etc.) reprezintă o limitare a exerciţiului drepturilor la viaţă privată, la corespondenţă sau domiciliu şi poate fi permisă numai în situaţiile în care aceasta este prevăzută de lege, a urmărit un scop legitim, este necesară într-o societate democratică şi este proporţională cu scopul urmărit;

în cazul în care ingerinţa în dreptul la viaţă privată nu este realizată în condiţiile strict şi limitative prevăzute de lege, poate atrage incideanţa legii penale, fapta putând întruni elementele constitutive ale infracţiunii de violare a domiciliului (art.224 NCP), violare a sediului profesional (art.225NCP), violare a vieţi private (art.226NCP).

11. RESPECTAREA DEMNITĂŢII UMANE(art.11 teza II-a NCPP)

orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane, fără a fi supusă la rele tratamente;

pe parcursul procesului penal este interzisă întrebuinţarea de violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe.De asemanea, nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei, această interdicţie aplicându-se chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare;

supunerea la rele tratamente în cadrul procedurilor penale are caracter penal, putând fi reţinute infracţiunile de cercetare abuzivă (art.280NCP),supunerea la rele tratamente (art.281NCP) ori tortura (art.282NCP);

probele obţinute prin supunerea persoanei la rele tratamente urmează a fi excluse, neputând servi la stabilirea adevărului în cauza penală;

respectarea demnităţii umane se realizează şi prin intermediul următoarelor instituţii procesuale:suspendarea urmăririi penale, suspendarea judecăţii, amânarea sau întreruperea executării închisorii.

12.PRINCIPIUL FOLOSIRII LIMBII MATERNE ŞI AL RESPECTĂRII DREPTULUI LA INTERPRETARE ŞI TRADUCERE (art.12NCPP)întraga activitate procesuală penală, scrisă şi orală, trebuie să se efectueze în limba română, care este limba oficială în cadrul procedurilor penale;au drept la asistenţă gratuită din partea unui interpret:-părţile şi subiecţii procesuali care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima în limba română [art.128 alin.(4) din Constituţie, art.12 alin(3)NCPP],-cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale care doresc să îşi exercite dreptul de a se exprima în limba maternă în faţa instanţei de judecată;

activitatea de interpret şi traducător se efectuează de persoane atestate în profesie şi autorizate de Ministerul Justiţiei.

OBSERVAŢII:

1.cheltuielile judiciare cu interpretul şi traducătorul vor rămâne în sarcina statului, indiferent de soluţia dispusă de procuror sau pronunţată de instanţă în cauză, asistenţa fiind gratuită;2.pentru situaţii excepţionale în care se impune luarea urgentă a unei măsuri procesuale sau atunci când nu se poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea loc în prezenţa oricărei persoane care poate comunica cu cel ascultat, organul judiciar având însă obligaţia de a relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibilă;3.dacă persoana audiată este surdă, mută sau surdo-mută, audierea se face cu participarea unei persoane care are capacitatea de a comunica prin limbajul special.În această situaţie, comunicarea se poate face şi în scris, în cazuri excepţionale, dacă nu este prezentă o persoană autorizată care poate comunica prin limbajul special, iar comunicarea nu se poate realiza în scris, audierea acestor persoane se va face cu ajutorul oricărei persoane care are aptitudini de comunicare, organul judiciar având însă obligaţia de a relua audierea prin interpret imediat ce aceasta este posibilă;4.potrivit art.12 alin.(3)NCPP, este asigurată părţilor şi subiecţilor procesuali principali, în mod gratuit, posibilitatea de a lua la cunoştinţă de piesele dosarului, de a vorbi şi de a pune concluzii în instanţă prin interpret;5.art.329 alin.(3)NCPP prevede că în situaţia în care inculpatul nu cunoaşte limba română, se vor lua măsuri pentru traducerea autorizată a rechizioriului; când nu există traducători autorizaţi, traducerea rechizitoriului se face de o persoană care poate cmunica cu inculpatul;6.încălcarea dreptului părţii sau a subiectului procesual principal la asistenţă gratuită din partea unui interpret poate atrage incidenţa sancţiunii nulităţii relative.

PRINCIPII IMPLICITE ALE PROCESULUI PENAL1.PRINCIPIUL EGALITĂŢII PERSOANELOR ÎN PROCESUL PENAL

art.4 din Constituţie prevede egalitatea între cetăţeni fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex,de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială;

justiţia se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără a se face vreo discriminare în sensul interdicţiilor prevăzute de legea fundamentală [art.2 alin. (1) din Legea nr.304/2004];

în procesul penal, indiferent de părţile cauzei, îşi desfăşoară activitatea aceleaşi organe judiciare, stabilite explicit în lege, potrivit aceloraşi reguli procedurale prevăzute de Codul de procedură penală sau de legile speciale;instituirea unei competenţe personale sau a unor proceduri abreviate în ipoteza recunoaşterii vinovăţiei nu este incompatibilă cu principiul egalităţii.

II.PARTEA PRACTICĂ Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte

drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei-dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane- s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:1)vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei;2)sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului;la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată;3)la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive

prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte erga omnes;4) hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată din probe , trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.Toate aceste cerinţe sunt argumente pentru transformarea concepţiei asupra prezumţiei de nevinovăţie dintr-o simplă regulă, garanţie a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăţiei printr-o hotărâre penală definitivă.Regula in dubio reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăseşte în materia probaţiunii.Ea se explică prin aceea că,în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată,autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine, şi de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.Înainte de a fi o problemă de drept regula in dubio pro reo este o problemă de fapt.Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive,complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză,că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită cu ajutorul probelor în scopul cunoaşterii.Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există, şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie şi deci inculpatul trebuie achitat (I.C.C.J.,s.pen.,dec.nr.3465/2007).

Instanţa este obligată să dea cuvântul tuturor părţilor, neacordarea cuvântului tuturor părţilor, neacordarea cuvântului constituie o violare a dreptului de apărare (T.S.,s.pen.,dec.nr.2669/1976).

Dreptul oricăreia dintre părţi de a fi asistată de apărător îi corespunde obligaţia corelativă a organelor judiciare de a asigura părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale, în condiţiile prevăzute de lege (Trib. Bucureşti,s.I pen.,dec.nr.1673/2004).

Omisiunea acordării ultimului cuvânt al inculpatului este sancţionată cu nulitatea relativă, această măsură fiind necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei (C.A.Bucureşti,s. a_II- pen,dec.nr.890/2005).

Când persoana vătămată este un surdo-mut, retragerea plângerii prealabile, făcută prin declaraţie consemnată în încheiere nu este valabilă, dacă aceasta, nu s-a făcut prin interpret sau printr-un înscris depus la dosar (C.S.J.,s.pen,dec,nr.1397/1992).

Folosirea interpreţilor se asigură fie de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, fie prin desemnarea sau alegere de către părţi.Legea precizează expres că, în cazul desemnării sau alegerii de către părţi, interpretul trebie să fie autorizat potrivit legii (I.C.C.J.,s.pen.dec.nr.4219/2005).

Omisiunea organului de urmărire penală de a asigura în mod gratuit folosirea unui interpret, în cazurile prevăzute de lege, atrage nulitatea relativă a actelor efectuate în cursul urmăririi penale (I.C.C.J,s.pen.dec.nr.3039/2006).

Fişa nr.2PARTICIPANŢII ÎN PROCESUL PENAL.ORGANELE JUDICIAREI.PARTEA TEORETICĂ1.CADRU GENERALParticipanţii în procesul penal sunt: organele judiciare (instanţa de judecată, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară, Ministerul Public şi organele de cercetare penală), avocatul, părţile (inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente), subiecţii procesuali principali (persoana vătămată şi suspectul),precum şi alţi subiecţi procesuali (martori,experţii, interpreţii etc.);Succesorii intervin numai în cadrul laturii civile a procesului penal;în cazul în care decedează părţile laturii penale a procesului (inculpatul sau persoana vătămată),aceştia nu vor putea fi înlocuiţi de succesori;Reprezentanţii participă în cadrul procesului penal în baza unui mandat legal sau convenţional în numele şi interesul suspectului, persoanei vătămate, inculpatului sau a altor părţi reprezentate. Reprezentanţii pot îndeplini toate actele procesuale pe care şi participanţii reprezentaţi le puteau face, cu excepţia acelora care au caracter strict personal (de exemplu, instanţa nu poate asculta în locul inculpatului absent pe reprezentantul acestuia).Măsurile luate de organele judiciare vizează persoana reprezentată;Reprezentanz legal (ope legis):reprezentanţii persoanelor vătămate lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, reprezentanţii persoanei juridice suspect sau inculpat;avocatul din oficiu care reprezintă inculpatul arestat la instanţa care va realiza un act procedural prin comisie rogatorie;Reprezentantul convenţional (mandatarul special): orice persoană care are capacitate deplină de exerciţiu, în cazul în care reprezentantul convenţional este apărătorul, acesta are şi dreptul de a pune concluzii.Substituiţii procesuali sunt subiecţicare acţionează în procesul penal în temeiul unui drept propriu, dar în interesul unei părţi (formularea unei plângeri penale de copilul major pentru părinţii săi-persoane vătămate- ori de un soţ pentru celălalt); au numai o facultate, nu o obligaţie procedurală pozitivă de a acţiona.OBSERVAŢII:1.succesiunea în latura civilă a cauzei penale poate consta atât în transmiterea calităţii procesuale active, cât şi a celei pasive;2.în cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal.În cazul în care părţile civile nu şi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna, prin ordonanţă, respectiv , prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezanta interesele.Încheierea sau ordonanţa va fi comunicată părţilor civile, care trebuie să încunoştinţeze procurorul sau instanţa în cazul în care refuză să fie reprezentaţi prin avocatul desemnat din oficiu. Părţile civile pot fi citate prin reprezentantul legal sau printr-o publicaţie de circulaţie naţională. Toate actele de procedură comunicate reprezententului sau de care reprezentantul a luat la cunoştinţă sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate;3.în situaţia în care în cauză există un număr mare de persoane vătămate care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului

penal. În cazul în care persoanele vătămate nu şi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna, prin ordonanţă,respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezanta interesele. Încheierea sau ordonanţa va fi comunicată persoanelor vătămate, care trebuie să încunoştinţeze în termen de trei zile de la primirea comunicării, procurorul sau instanţa în cazul în care refuză să fie reprezentaţi prin avocatul desemnat din oficiu.Persoanele vătămate pot fi citate prin reprezentantul legal sau print-o publicaţie de circulaţie naţională,toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat la cunoştinţă sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate. Reprezentantul persoanelor vătămate exercită toate drepturile recunoscute de lege acestora;4. există şi situaţia în care legea prevede posibilitatea persoanei în favoarea căreia s-a efectuat actul procesual de către substituitul procesual să nu şi-l însuşească (de exemplu, în cazul în care plângerea penală este formulată de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ, persoana vătămată poate să declare că nu îşi însuşeşte plângerea);5. între reprezentant şi substituitul procesual există următoarele deosebiri:a) reprezentantul are obligaţia de a acţiona, în vreme ce substituitul procesual are facultatea de a acţiona;b)reprezentantul acţionează în numele şi în interesul reprezentatului; în vreme ce substituitul procesual acţionează în nume propriu, însă pentru valorificare unui interes al părţii;6.acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces, reorganizare, desfiinţare sau dizolvare a părţii civile, dacă moştenitorii sau după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile, în termen de cel mult 2 luni de la data decesului sau a reorganizării, desfiinţării ori dizolvării; în cazul în care moştenitorii/succesorii nu optează pentru continuarea exercitării acţiunii civile în termenul de două luni, instanţa penală va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă,aceasta putând fi exercitată înfaţa instanţei civile;7. în caz de deces, reorganizare, desfiinţare sau dizolvare a părţii responsabile civilmente, acţiunea civilă rămâne în componenţa instanţei penale dacă partea civilă indică moştenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii responsabile civilmente, în termen de cel mult doupă luni de la data la care a luat la cunoştinţă de împrejurarea respectivă.2.ORGANELE JUDICIAREA.Instanţele judecătoreşti-justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti:Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;curţi de apel;tribunale specializate;instanţe militare, judecătorii;-în fiecare judeţ funcţionează mai multe judecătorii şi un tribunal; în circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din judeţ, sau după caz din municipiul Bucureşti; circumscripţiile curţilor de apel cuprind mai multe tribunale;-este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare;- instanţele de judecată sunt independente de puterea executivă, de Ministerul Public sau de puterea legislativă;-Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, pe o durată de 6 ani şi este garantul independenţei justiţiei (are dreptul şi obligaţia de a sesiza şi din oficiu pentru a apăra judecătorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea).De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii apără reputaţia profesională a judecătorilor.B.Ministerul Public

-Ministerul Public reprezintă în activitatea judiciară interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor;-Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurorii constituiţi în parchete în condiţiile legii;-parchetele sunt constituite pe lângă fiecare instanţă:parchetele de pe lângă judecătorii, parchetele de pe lângă tribunale, parchetele de pe lângă curţile de apel, Parchetul de pe lângă Îmalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti,Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial;-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are următoarea structură:a)secţia de urmărire penală şi criminalistică,b)secţia judiciară;c) secţia parchetelor militare,d)secţia de resurse umane şi documentare;-la Parchetul de pe lăngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează două unităţi specializate:DIICOT (structură specializată în combaterea criminalităţii organizate şi terorismului) şi DNA (structură specializată în combaterea marii corupţii), conduse de procurori- şefi;-procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii, controlului ierarhic, unicităţii, şi indivizibilităţii;-codul de procedură penală foloseşte noţiunea de „procuror” iar nu pe cea de „Minister Public”;-procurorul este magistrat şi nu este parte în proces, având calitatea de participant.C.Judecătorul de drepturi şi libertăţi-reprezintă în activitatea judiciară garantul împotriva arbitrariului în dispunerea măsurilor ce presupune ingerinţe în drepturile şi libertăţile fundamentale;-poate proceda la audierea martorilor în cursul urmăririi penale în cadrul procedurii audierii anticipate;-este garantul dreptului la un proces echitabil într-un termen rezonasbil, soluţionând contestaţia cu privire la depăşirea termenului rezonabil al urmăririi penale;-este posibil ca în cadrul unei instanţe unul sau mai mulţi judecători să funcţioneze ca judecători de drepturi şi libertăţi;SE PRONUNŢĂ CU PRIVIRE LA:a.încuviinţarea percheziţiilor domiciliare/informatice;b.încuviinţarea folosirii metodelor şi tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ( soluţionare cererii procurorului de emitere a mandatului de supraveghere tehnică(prelungirii cererii de supraveghere tehnică;2. confirmarea măsurii supravegherii tehnice autorizate în condiţiile de urgenţă de procuror;3.soluţionarea propunerii procurorului de autorizare a obţinerii datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor şi reţinute de aceştia;4.soluţionarea propunerii procurorului de autorizare a obţinerii de date privind situaţia financiară a unei persoane);c.măsurile preventive 1.luarea/prelungirea/revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive sau a arestului la domiciliu;2. confirmarea mandatului de arestare preventivă emis în lipsă;3.înlocuirea măsurii controlului judiciar sau controlul judiciar pe cauţine cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive respectiv a măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive;4. soluţionarea cererilor de contestare a încetării de drept a măsurii arestului la domiciliu sau a arestării preventive,respectiv a contestaţiilor formulate de procuror sau de inculpat împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale;5.

plângerea formulată de inculpat împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar/controlului judiciar pe cauţiune etc.),d.măsuri asigurătorii (1. soluţionarea contestaţiei formulate împotriva ordonanţei procurorului vizând măsurile asigurătorii;2. soluţionarea propunerii procurorului de valorificare a bunurilor sechestrate, când nu există acordul proprietarului, respectiv a contestaţiei formulate împotriva închierii privind valorificarea bunurilor sechestrate, când nu există acordul proprietarului);e.luarea/ridicarea obligării provizorii la tratament medical/internării medicale provizorii a suspectului sau inculpatului în cursul urmăririi penale;f.luarea/prelungirea/revocarea măsurii internării nevoluntare în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice;g.încuviinţarea examinării fizice a persoanei în absenţa consimţământului celui examinat;h. emiterea mandatului de aducere la solicitarea procurorului.D.Judecătorul de cameră preliminară

efectuează un control de legalitate a posteriori atât a rechizitoriului, cât şi a probelor pe care se bazează acesta, respectiv a actelor efectuate în cursul urmăririi penale;

este acelaşi judecător care va exercita şi funţia de judecată.E.Organele de cercetare penală

urmărirea penală este realizată de procuror şi organele de cercetare penală; sunt organe de cercetare penală:

1.organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare: atribuţiile organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare sunt îndeplinite de lucrătorii

specializaţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor anume desemnaţi în condiţiile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori avizul procurorului desemnat în avest sens;

organele de cercetare ale poliţiei judiciare sunt organizate şţi funcţionează în structura aparatului central al Ministerului Administraţiei şi internelor, în structura Inspectoratului General al Poliţiei Române, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române şi a unităţilor teritoriale ale acestora.Ca excepţie, în scopul efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităţilor de urmărire a infracţiunilor de corupţie, în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie funcţionează prin detaşare ofiţeri de poliţie, constituind poliţia judiciară a Direcţiei Naţionale Anticorupţie;

poliţiştii care nu fac parte din poliţia judiciară au dreptul şi obligaţia de a efectua orice act de constatare a săvârşirii infracţiunii, conform legii.Aceştia au obligaţia de a încunoştinţa de îndată procurorul sau organele de cercetare ale poliţiei judiciare cu privire la constatarea săvârşirii infracţiuniilor şi de a le înainta, totodată, actele de constatare.

2.organele de cercetare speciale.a.atribuţiile sunt îndeplinite de ofiţeri anume desemnaţi în condiţile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,b.îşi desfăşoară activitatea de urmărire penală sub conducerea şi supravegherea procurorului;c.efectuează acte de urmărire penală corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârşirii infracţiunilor de către militari sau în cazul săvârşirii infracţiunilor de corupţie şi de serviciu prevăzute de Codul Penal săvârşite de către personalul navigant al marinei civile,dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranţa navei sau navigaţiei ori a personalului.

Fişa nr.3PARTICIPANŢII ÎN PROCESUL PENAL.PĂRŢILEI.PARTEA TEORETICĂ1.CADRU GENERAL

în latura penală a procesului penal este doar inculpatul, iar în latura civilă sunt părţi:inculpatul,partea civilă şi partea responsabilă civilmente;

potrivi nouluiCod de procedură penală, victima infracţiunii nu mai este parte procesuală, ci subiect procesual principal:;în aceeaşi cauză pot exista mai mulţi inculpaţi, mai multe persoane vătămate/civile sau mai multe părţi responsabile civilmente;părţile au drepturi şi obligaţii procesuale şi pot realiza acte procesuale;făptuitorul este persoana care a şăvârşit o faptă prevăzută de legea penală, cu privire la care nu a fost încă începută urmărirea penală; nu este parte procesuală ori subiect pasiv al acţiunii penale;noul Cod de procedură penală face referire la noţiunea de făptuitor în art.44,48,61,62,147,148,154,158,252,289,293,296,310,321,360;

supectul este persoana cu privire la care , din datele şi probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală,după începerea urmăririi penale in rem, procurorul poate dispune continuarea urmăririi penale faţă de suspect.

OBSERVAŢII:Spre deosebire de inculpat, suspectul.1.nu poate fi arestat preventiv/arestat la domiciliu ori supus măsurii controlului judiciar sau pe cauţiune;2.nu poate fi trimis în judecată.2.PERSOANA VĂTĂMATĂ

este persoana fizică sau juridică care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal;

dacă pesoana vătămată nu doreşte să participe la procesul penal, trebuie să înştiinţeze despre aceasta organul judiciar,care, dacă apreciază necesar, o va putea audia în calitate de martor

organul de urmărire penală înainte de prima ascultare a persoanei vătămate, are obligaţia procedurală pozitivă de a-i aduce la cunoştinţă persoanei vătămate următoarele drepturi şi obligaţii:

a.dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;b.dreptul de a apela la un mediaror, în cazurile permise de lege;c.dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, în condiţiile prevăzute de lege;d.dreptul de a fi încunoştinţată cu privire la desfăşurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum şi dreptul de a se constitui parte civilă;e.obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare;f.obligaţia de a comunica orice schimbare de adresă.

noul Cod de procedură penală stipulează o paletă largă de drepturi în favoarea persoanei vătămate de natură a conduce la respectarea mai eficientă a dreptului acesteia la un proces echitabil; dintre drepturile procesuale relevante, menţionăm: dreptul de a fi

informată cu privire la drepturile sale; dreptul de a consulta dosarul; dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii; dreptul de a adresa întrebări inculpatului,martorilor şi experţilor,dreptul de a fi informată,într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale, la cererea sa expresă, cu condiţia de a indica o adresă pe teritoriul României. o adresă de poştă electronică, la care aceste informaţii să îi fie comunicate; dreptul de a fi informată la cerere, cu pivire la punerea inculpatului în libertate în orice mod, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.

OBSERVAŢII;1.persoana vătămată nu participă în procedura de cameră preliminară şi nici în procedurile desfăşurate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi referitoare la măsurile preventive;2.victima infracţiunii poate avea în procesul penal atât calitatea de persoană vătămată, cât şi cea de parte civilă, renunţarea la despăgubiri nu conduce la pierderea calităţii de persoană vătămată.3.PĂRŢILE PROCESULUI PENAL1.Inculpatul

este persoana( fizică sau juridică) împotriva căreia a fost pusă înmişcare acţiunea penală în vederea tragerii la răspundere penală pentru participarea (în calitate de autor, coautor, complice, instigator) la comiterea unei infracţiuni(tentativă incriminată, faptă consumată sau epuizată);

depturile procesuale ale inculpatului sunt prevăzute de legiuitor în vederea garantării dreptului la un proces echitabil,vizând, în esenţă dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia; dreptul de informare cu privire la acuzaţia penală formulată, împotriva sa; dreptul la apărare; dreptul la tăcere, dreptul de a propune probe în apărare;dreptul de a consulta dosarul,dreptul de a asista personal sau prin avocat la efectuarea actelor de urmărire penală, dreptul de a primi comunicarea copiei certificate a rechizitoriului său, după caz, a traducerii autorizate a acestuia;dreptul de a formula în scris, în termenul stabilit de judecătorul de cameră preliminară, cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrăriiprobelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală; dreptul de a avea ultimul cuvânt etc.;

noul Cod de procedură penală stipulează o serie de obligaţii procesuale în sarcina inculpatului, dintre care menţionăm: obligaţia de a exercita cu bună-credinţă drepturile procesuale conferite de lege; obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgândui-se atenţia că în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă,obligaţia de a comunica în scris în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgândui-se atenţia că în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii citaţiile şi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă,obligaţia de a se prezenta la chemările organelor juidiciare,atrăgândui-se atenţia, că în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă.

2.Partea civilă este persoana (fizică sau juridică) vătămată care exercită acţinea civilă în cadrul

procesului penal, solicitând daune-interese materiale şi/sau morale suspectului, inculpatului ori părţii responsabile civilmente;

pantru ca persoana vătămată să se constituie parte civilă în procesul penal, trebuie ca infracţiunea a cărei victimă fost să fi produs un prejudiciu material,sau moral, cert, actual sau viitor şi care nu a fost deja reparat;

pot avea calitatea de parte civilă în procesul penal.1. persoana care a fost nemijlocit vătămată prin infracţiunea comisă,2. unităţile spitaliceşti pentru cheltuielile de spitalizare efectuate cu victima infracţiunii,3.persoanele care au suportat cheltuielile de înmormântare a victimei;4.moştenitorii victimei infracţiunii;5.orice persoane care au suferit un prejudiciu direct din comiterea infracţiunii (de pildă, concubina care primea în mod constant întreţinerea de la victima infracţiunii);

organele judiciare au o obligaţie procedurală de a informa persoana vătămată, înainte de ascultarea acesteia, că se poate constitui parte civilă; de asemanea, i se atrage atenţia că declaraţia de participare în proces ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale ori în faza de judecată până la începerea cercetării judecătoreşti;

constituirea ca parte civilă se poate face în scris sau oral, în cursul urmăririi penale ori în faţa instanţei de judecată, până la începerea cercetării judecătoreşti( nu doar până la citirea actului de sesizare).

în declaraţia de constituire de parte civilă, persoana vătămată trebuie să indice natura şi întinderea pretenţiilor, motivele şi probele pe care acestea se întemeiază; în cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral organele de urmărire penală au obligaţia de a consemna aceasta într-un proces –verbal, în vreme ce instanţa va consemna constituirea de parte civilă în încheierea de şedinţă;

dacă persoana vătămată sau succesorii acesteia nu s-au constituit parte civilă înainte de începerea cercetării judecătoreşti, ulterior nu mai pot exercita acţiunea civilă în cadrul procesului penal, chiar dacă există acordul inculpatului;

atunci când acţiunea civilă a fost exercitată în mod legal în procesul penal, până la terminarea cercetării judecătoreşti şi chiar în absenţa consimţământului inculpatului, partea civilă poate:a)îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă,b) mări sau micşora întinderea pretenţiilor;c)solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri băneşti dacă repararea în natură nu mai este posibilă;

atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau ,după caz, de către procuror;

partea civilă poate renunţa total sau parţial la exercitarea acţiunii civile în procesul penal, personal sau prin mandatar special; renunţarea are caracter definitiv, partea civilă neputând reveni asupra ei chiar dacă revenirea ar fi făcută înainte de începerea cercetării judecătoreşti;

dacă în cursul procesului penal partea civilă decedează/îşi încetează existenţa, moştenitorii sau succesorii în drepturi ori lichidatorii pot continua acţiunea civilă exercitată de partea civilă dacă îşi exprimă opţinea în acest sens în termen de cel mult două luni de la data decesului sau a reorganizării, desfiinţării ori dizolvării;

drepturile procesuale ale părţii civile sunt prevăzute de legiuitor în vederea garantării dreptului la un proces echitabil dintre care enumerăm următoarele:dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale; dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare,de a ridica excepţii şi de a pune concluzii; dreptul de a fi ascultată;dreptul de a adresa întrebări inculpatului, martorilor şi experţilor,dreptul de a fi informată, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul de urmărire penale.

OBSRVAŢII:1.persoanele lipsite ce capacitate de exerciţiu sau având capacitate restrânsă trebuie să fie reprezentate sau asistate la constituirea ca parte civilă în procesul penal în condiţiile noului Cod civil;2.nu se poate realiza constituirea ca parte civilă în procesul penal de către creditorii persoanei vătămate, pe cale acţiunii oblice;3. dacă persoana vătămată a transmis pe cale convenţională dreptul la repararea prejudiciului unei alte persoane, înainte de constituirea ca parte civilă, dobânditorul dreptului litigios nu va putea exercita acţiunea civilă în cadrul procesului penal, ci numai în faţa instanţei civile. Dacă transmiterea convenţională a dreptului la repararea prejudiciului are loc după constituirea ca parte civilă, acţiunea civilă poate fi soluţionată în cadrul procesului penal sau disjunsă, pentru a fi soluţionată separat de instanţa penală.3. Partea responsabilă civilmente

este persoana (fizică sau juridică) care, potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională (de exemplu, societatea de asigurări) de a repara în întregime sau în parte,singură sau solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este chemată s răspundă în proces;

potrivit Codului civil, poate fi parte responsabilă civilmente:1.persoana care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri este obligată să supravegheze un minor;2.comitenţii pentru pagubele produse de prepuşii lor.

partea civilmente responsabilă participă în procesul penal:1.prin introducerea în cauză la cererea părţilor civile (nu şi a inculpatului ori a altei părţi responsabile civilmente,dispoziţiile procedurale fiind edictate în vafoarea creditorului, iar nu a debitorului);introducerea în cauză se face în tot cursul urmăririi, iar în cazul judecăţii numai înainte de începerea cercetării judecătoreşti la prima instanţă; procurorul sau instanţa nu pot dispune din oficiu introducerea părţii responsabile civilmente în procesul penal;2.prin intervenţia din proprie iniţiativă până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă,luând procedura din stadiu în care se afla în momentul intervenţiei.

când exercitarea acţiunii civile se face de procuror, acesta este obligat să introducă partea responsabilă civilmente în proces în cursul urmăririi penale sau să ceară introducerea în procesul penal a părţii responasbile civilmente în faţa instanţei de judecată, până la începerea cercetării judecătoreşti;

în caz de deces al părţii responsabil civilmente persoană fizică, respectiv de încetare din orice motiv prevăzut de lege a existenţei părţii responsabile civilmente persoană juridică, acţiunea civilă se exercită în continuare în cadrul acestui proces penal împotriva moştenitorilor universali sau cu titlu universal ai acesteia care au acceptat succesiunea ori a statului, în caz de vacanţă succesoarlă, sau a succesorilor în drepturi sau lichidatoriilor acesteia, dacă partea civilă indică moştenitorii, sau, după caz,succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii responsabil civilmente, în termen de două luni de la data decesului sau a reorganizării, desfiinţării ori dizolvării;

partea responsabil civilmante, are în ceea ce priveşte acţiunea civilă toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat, toate actele procesuale/procedurale sau probele din latura civilă sunt în aceeiaşi măsură favorabile sau defavorabile inculpatului şi părţii responsabile civilmente;

partea responsabilă civilmente poate formula apărări şi în nume propriu în vederea demonstrării inxistenţei unei răspunderi civile pentru fapta altuia;

partea responsabilă civilmente nu poate formula în procesul penal acţiune în regres împotriva inculpatului pentru recuperarea sumei de bani care acesta urmează a fi obligată la plată pentru fapta ilicită a inculpatului;

când într-o cauză penală sunt mai mulţi inculpaţi. precum şi câte o parte responsabilă civilmente pentru fiecare inculpat, numai inculpaţii vor răspunde solidar, în vreme ce fiecare inculpat va răspunde solidar cu partea resposabilă civilmente doar în limitele părţii din prejudiciu ce îi este imputată inculpatului în raport de gravitatea culpei sale.

II.PARTEA PRACTICĂ Cheltuielile generate de asistenţa medicală acordată victimei infracţiunii pot constitui, în

procesul penal, obiect al tragerii la răspundere civilă a inculpatului şi părţii responsabile civilmente.Instituţia sanitară căreia i s-a cauzat prin fapta penală o vătămare materială, dacă participă în procesul penal şi exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal, dobândeşte calitatea de parte civilă (I.C.C.J,s.pen.,dec.nr.167/2010).

Constituirea ca parte civilă, în faţa instanţei este valabilă chiar dacă la momentul la care a avut loc, procedura de citare a inculpatului la judecată nu era completă, acesta nefiind prezent în instanţă datorită nelegalei sale citări (T.S.s..pen.dec.nr.203071971).

Insatnţa penală nu este în drept să soluţioneze acţiunea civilă când obligaţia de dezdăunar e ia naştere ca urmare a săvârşirii unui fapt ilicit extrapenal (T.S.,s.pen.dec.nr.616/1976).

Dobânditorul de bună credinţă al lucrului furat ce a fost ridicat în cursul urmăririi penale de la cumpărător şi predat părţii vătămate, are calitatea de parte civilă în procesul penal, dacă cere ca făptuitorul să-i restituie preţul plătit (T.S.,s.pen.dec.nr.816/1983).

Nu se poate constitui parte civilă alături de persoana vătămată dintr-un accident întreprinderea la care aceasta era încadrată pentru suma ce reprezintă despăgubiri, acoperind timpul cât şi inculpatul şi el accidentat, a avut nevoie de îngrijiri medicale (T.S.,s.pen.nr.1110/1978).

Constituirea de parte civilă este posibilă ulterior unei declaraţii exprese prin care persoana vătămată renunţă la despăgubiri numai în ipoteza în care se stabileşte că aceasta a fost în eroare sau a fost supusă unui dol ori unei violenţe care a determinat declaraţia (T.S.s.pen.dec.nr.872/1984).

Întrcât s-a făcut dovada că partea vătămată, care a decedat pe parcursul procesului, a suferit un prejudiciu prin acţiunea inculpaţilor (vătămări corporale consecutive acţiuni de lovire într-o infracţiune de tâlhărie), moştenitorii acesteia sunt subiecţi activi ai acţiunii civile. Moştenitorii pot exercita acţiunea civilă nomine et iure proprio, când infracţiunea a cauzat mortea victimei, sau iure hereditatis, când moartea părţii civile s-a datorat altei cauze decât infracţiunea.Cum în cauză moştenitorii victimei se află în cea de-a doua situaţie,ei sunt îndreptăţiţi a primi ceea ce ar fi primit şi victima dacă ar fi trăit, iar trauma psihică provocată acesteia justifică acordarea sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale, sumă la plata căreia au fost obligaţi inculpaţii în solidar (Trib.Bucureşti,s.I pen.,sent.nr.99/2006).

În procesul penal ,Fondul de protecţie a victimilor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente şi poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate (I.C.C.J.,S.U.,dec,.nr.3/2010).

Fişa nr.4PARTICIPANŢII ÎN PROCESUL PENAL.AVOCATUL

I.PARTEA TEORETICĂ1.CADRUL GENERAL

avocatul nu are calitatea de parte în procesul penal,fiind însă unul dintre participanţii ce joacă un rol imporant;

apărarea poate fi realizată în procesul penal prin propria persoană sau prin avocat (persoană specializată aptă să realizeze o apărare tehnică) ales sau desemnat din oficiu în vederea protecţiei intereselor persoanei vătămate, suspectului, inculpatului sau a celorlalte părţi prin asigurarea asistenţei juridice sau reprezentării;

părţile sau subiecţii procesuali principali au dreptul să fie asistaţi de unul ori de mai mulţi avocaţi; în ipoteza în care sunt angajaţi mai mulţi avocaţi aleşi, asistenţa juridică este asigurată şi atunci când cel puţin unul dintre avocaţi este prezent;

asistenţa juridică se acordă, potrivit legii, numai de avocatul ales sau desemnat din oficiu înscris într-un barou ce face parte din U.N.B.R.

nu poate fi desemnat ca avocat din oficiu sau angajat avocat ales al unei părţi sau al unui subiect procesual principal sau, dacă a fost angajat,nu poate asigura asistenţa juridică sau reprezentarea în faţa organelor judiciare;

a)soţul ori ruda până la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecătorul;;b) martorul citat în cauză;c)cel care a participat în aceeiaşi cauză în calitate de judecător sau de procuror;d)altă parte sau un alt subiect procesual.2. ASISTENŢA JURIDICĂ

Asistenţa juridică reprezintă una dintre componentele dreptului la apărare şi este:1.facultativă, în majoritatea cazurilor, părţile sau subiecţii procesuali principali putând să îşi angajeze un avocat ales;2obligatorie, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.Cazurile în care asistenţa juridică a suspectului sau inculpatului este obligatorie (art.90 NCPP):1.cât timp suspectul sau inculpatul este minor în cursul urmăririi penale,2.în ipoteza în care la momentul sesizării instanţei inculpatul era minor;3. numai în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea (fapt consumat) săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani;4.pe tot parcursul procesului penal, atât timp cât suspectul sau inculpatul este internat într-un centru de detenţie sau într-un centru educativ /indiferent dacă suspectul sau inculpatul este minor sau a împlinit vârsta de 18 ani);5. ori de câte ori suspectul sau inculpatul este reţinut sau arestat (preventiv/la domiciliu sau în executarea unei pedepse privative de libertate) chiar în altă cauză;6.când suspectul sau inculpatul este supus măsurii de sigursnţă a internării medicale chiar în altă cauză;7.ori de câte ori organul de urmărire penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de c ameră preliminară sau instanţa apreciază că suspectul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea.OBSERVAŢII:1.suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulţi avocaţi în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii; în ipoteza în care inculpatul

are angajaţi mai mulţi avocaţi aleşi, asistenţa juridică este asigurată şi atunci când cel puţin unul dintre avocţi este prezent;2.încălcarea normelor procesuale privind asistenţa juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului este sancţionată cu nulitatea absolută;3.organele judiciare au obligaţia să încunoştinţeze pe suspect sau inculpat, înainte de a i se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un avocat, întocmind în acest sens un proces-verbal;4.în cursul judecăţii instanţa stabileşte existenţa sau inexistenţa vreunui caz de asistenţă juridică obligatorie în funcţie de încadrarea juridică din rechizitoriu/acordul de recunoaştere a vinovăţiei sau după caz, în funcţie de noua încadrare juridică rezultată în urma schimbării încadrării juridice depuse de instanţă;5.când asistenţa juridică este obligatorie, dacă suspectul sau inculpatul nu şi-a ales un avocat, se iau măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu;6.delegaţia avocatului din oficiu încetează la prezentarea avocatului ales;7.în tot cursul procesului penal, când asistenţa juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseşte nejustificat, nu asigură substituirea, sau refuză nejustificat să exercite apărarea, deşi a fost asigurată exercitatrea tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i acestuia un termen rezonabil şi înlesnirile necesare pentru pregătirea unei apărări efective, făcându-se menţiunea despre aceasta într-un proces verbal ori, după caz, în închiderea de şedinţă;8.în cursul judecăţii, când asistenţa juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseşte nejustificat la termenul de judecată, nu asigură substituirea sau refuză să efectueze apărarea, deşi a fost sigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i un termen de minim 3 zile pentru pregătirea apărării.Cazuri de asistenţă juridică obligatorie a persoanei vătămate, părţii civile sau părţi responsabil civilmente;a.când persoana vătămată sau partea civilă este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă;b. când organul judiciar apreciază că din anumite motive presoana vătămată, partea civilă sau responsabilă civilmente nu şi-a putut face singură apărarea.OBSERVAŢIE:încălcarea normelor procesuale privind asistenţa juridică obligatorie a părţii civile şi părţii responsabile civilmente este sancţionată cu nulitatea absolută,iar încălcarea normelor procesuale privind asistenţa juridică obligatorie a persoanei vătămate poate fi sancţionată cu nulitatea relativă în condiţiile art.282NCPP.3.DREPTURILE AVOCATULUIA.În cursul urmăririi penale1.dreptul avocatului, părţilor sau al subiecţilor procesuali principali să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală cu excepţia:a.situaţie în care se utilizează metodele speciale de supraveghere ori cercetare;b.percheziţiei corporale sau vehiculelor în cazul infracţiunilor flagrante;

avocatul părţilor sau al subiecţilor procesuali principali poate solicita să fie încunoştinţată de data şi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi;

lipsa avocatului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală sau a audierii, dacă există dovada că acesta a fost înconştinţat,înconştinţarea se face prin notificare telefonică, fax,e-mail.sau prin alte asemenea mijlooace, încheindu-se în acest sens un proces verbal, în cazul efectuării percheziţiei domiciliare, încunoştinţarea avocatului se poate face şi după prezentarea organului de urmărire penală la domiciliul persoanei ce urmează să fie percheziţionată;

în cazul în care avocatul este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face menţiunea despre aceasta şi despre eventualele obiecţiuni formulate, iar actul este semnat şi de avocat;

2.dreptul să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pentru pregătirea şi realizarea unei apărări efective;3.dreptul avocatului de a lua contact cu suspectul sau inculpatul reţinut sau arestat, asigurândui-se confidenţialitatea convorbirilor,cu respectarea măsurilor necesare de supraveghere vizuală, de pază şi securitate, fără să fie interceptată sau înregistrată convorbirea dintre ei;4.dreptul apărătorului de a formula în scris, cereri, plângeri, şi de a depune memorii pe parcursul urmăririi penale,

avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să participe la audierea oricărei persoane de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, să formuleze plângeri.cereri şi memorii,

când procurorul a respins cererile fomulate de avocat, acesta din urmă poate formula plângere la procurorul ierarhic superior, dacă plângerea vizează nerespectarea dreptului avocatului de a participa la orice act de urmărire penală, de a consulta dosarul sau de a-i fi asigurat contractul confidenţial cu suspectul sau inculpatul, procurorul ierarhic superior este obligat să rezolve plângerea şi să comunice soluţia, precum şi motivarea acesteia,în cel mult 48 de ore de la data formulării;

5.dreptul avocatului de aconsulta dosarul în condiţile art.94NCPP.B.În cursul procedurii de cameră preliminară

avocatul are dreptul să-l asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, să ia cunoştinţă de întregul dosar,să formuleze cereri sau excepţii (de pildă, nulitatea actului de sesizare, restituirea cauzei la procuror, excluderea anumitor probe nelegal administrate etc.)iar în cazul în care inculpatul este arestat, să ia contact cu acesta;

C.În cursul judecăţii dreptul avocatului de a-l asista pe inculpat, de a exercita drepturile procesuale ale

acestuia, de a lua cunoştinţă pe tot parcusul judecăţii de întregul dosar, de a formula cereri sau excepţii, iar în cazul când inculpatul este arestat, de a lua contact cu acesta.

OBSERVAŢII.1.înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea pe care o reprezintă sau o asistă în proces nu poate fi folosită ca mijloc de probă decât dacă din cuprinsul ei rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea săvârşirea de către avocat a unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art.139 alin.(2)NCPP;2.legea nu instituie şi o obligaţie procedurală pozitivă în sarcina organelor de urmărire penală de a-i pune în vedere avocatului dreptul de a participa la toate actele de urmărire penală, existând o prezumţie că acesta îşi cunoaşte drepturile.

II.PARTEA PRACTICĂ Dacă apărătorul ales al inculpatului, care asistă la efectuarea actelor de urmărire penală,

refuză să semneze vreun act, îndemnându-l şi pe inculpat să procdeze în aceeaşi manieră, şi părăseşte biroul, organul de urmărire penală poate desemna un avocat din oficiu, întrucât o astfel de atitudine a avocatului ales echivalează cu lipsa de apărare (C.A.Bucureşti,s.I pen.dec.nr.279/1998)

Desemnarea unui singur apărător pentru mai mulţi inculpaţi care au în cauză interese contrare echivalează cu neasistarea acestora de către apărător, în cazul în care asistenţa juridică este obligatorie potrivit legii (T.S.s.pen.,dec.nr.590/1976).

Este întemeiată cererea formulată de inculpat la primul termen de judecată de amânare a cauzei în vederea angajării unui avocat.Respingerea cererii când prezenţa apărătorului este obligatorie, cu motivarea că inculpatul a avut suficient timp pentru angajarea unui avocat, precum şi judecarea cauzei cu desemnarea unui apărător din oficiu, echivalează cu o judecată în lipsa apărătorului (I.C.C.J.,s.pen.dec.nr.1122/2002).

În cazul în care, deşi interesele inculpaţilor erau contradictorii, aceştia au fost asistaţi de acelaşi avocat ales, intervine nulitatea absolută a hotărârii (I.C.C.J.,s.pen.dec.nr.2638/2004).

Ultimul cuvânt al inculpatului prilejuieşte deci acestuia posibilitatea de a-şi expune atitudinea faţă de faptele ce i se impută, faţă de procesul care s-a desfăşurat şi de modul cum priveşte tragerea sa la răspundere penală.Prin încălcarea prevederilor Codulu de procedură penală, unul dintre aspectele esenţiale ale dreptului la apărare, necordarea ultimului cuvânt al inculpatului, poate afecta aflarea adevărului şi soluţionarea corectă a cauzei (I.C.C.J.,s.pen.dec.nr.1801/2005).

Împrejurarea că la audierea martorilor de către procuror nu a participat recurenta inculpată şi apărătorul său ales nu constituie o încălcare la dreptul de apărare, întrucît faza de urmărire penală este napublică, iar adresarea de întrebări pe care apărătorul ales al inculpatei martorilor repreziontă o facultate a organului de urmărire penală/procurorului, şi nu o obligaţie conferită expres de lege, astfel cum este prevăzut în cazul fazei de cercetare judecătorească, unde părţile pot adresa întrebări martorilor prin intermadiul preşedintelui completului, cu respectarea principiului contradictorialităţii (I.C.C.J.,Completul de 5 judecători,dec.nr.160/2012,nepublicată).

III. MODELE DE ACTE EFECTUATE ÎN PROCESUL PENAL1.CERERE FORMULATĂ DE AVOCATUL INCULPATULUI DE A PARTICIPA LA ACTELE DE URMĂRIRE PENALĂ DOMNULE PROCUROR,Subsemnatul X avocat ales/ desemnat din oficiu al inculpatului Y în dosarul penal nr…./....,al Parchetului de pa lângă judecătoria Y, având ca obiect acuzaţia de a fi săvârşit infracţiunea de furt calificat, SOLICITSă fiu informat în timp util cu privire la data şi locul efectuării oricărui act de urmărire penală în cauză (atât de organul de cercetare penală cât şi de procuror) pentru a putea participa la efectuarea acestora.Menţionez că pot fi contactat la următorul număr de tel./faxÎn drept îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art 92 alin(1)NCPPDATA SEMNĂTURA

2.ADRESĂ BAROU PENTRU DESEMNAREA UNUI AVOCAT DIN OFICIUJudecătoria XDOSAR PENAL NR.../... Către BAROULX-Serviciul Asistenţă JuridicăVă solicităm desemnarea unui avocat din cadrul Baroului dvs, pentru a acorda asistenţă juridică inculpatului...............(date de identificare) trimis în judecată în stare de libertate/arest sub acuzaţia de a fi săvârşit infracţiunea de viol prevăzută de art 218 alin (1) NCP, JUDECĂTOR Fişa nr. 5ACŢIUNEA PENALĂI.PARTEA TEORETICĂ1.CADRU GENERALA.Acţiunea penală- element central al procesului penal:1.Noţiune:este mijlocul procesual prin care se realizează tragerea la răsundere penală a autorului sau a participanţilor la comiterea unei infracţiuni.2.Subiectactiv:statul,prin Ministerul Public, sau anumite autorităţi publice în cazurile explicit prevăzute de lege;pasiv:inculpatul.3. Obiect:tragerea la răspundere penală a infractorului prin aplicarea unei sancţiuni penale.4.Temei de fapt:fapta concretă săvârşită.5.Temei de drept:încălcarea dispoziţiei normei de incriminare.B. Trăsături.1.acţiune publică.este exercitată de către stat;2. acţiune obligatorie: statul trebuie să o exercite ori de câte ori sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, având în vedere caracterul ei punitiv;3.acţiune personală.:nu poate fi exercitată decât împotriva subiecţilor activi ai infracţiunii;4.acţiune indivizibilă: statul trebuie să o exercite împotriva tuturor participanţilor la săvârşirea infracţiunii;5.acţiune irevocabilă şi indisponibilă: statul nu o mai poate retrage sau nu poate renunţa la exercitarea ei, aceasta trebuind să fie continuată până la soluţionarea ei prin hotărâre judecătorească definitivă.

2.PUNEREA ÎN MIŞCARE A ACŢIUNII PENALE constituie momentul de început al acţiunii penale care se dispune prin intermediul unui

act de inculpare; se dispune întotdeauna in personam în ipoteza în care se constată, după începerea

urmăririi penale că există probe din care rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul din cazurile de împidicare prevăzute la art.16 alin (1)NCPP;

Procurorul dispune punerea în mişcare a acţiunii penale prin: a.ordonanţă, în cursul urmăririi penale; b.declaraţia orală consemnată în încheierea de şedinţă în cazul infracţiunilor de audienţă

[art.360 alin. (2) NCPP].

acţiunea penală nu mai poate fi pusă în mişcare de camerele reunite ale Parlamentului, în şedinţă comună, când decid punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare.

OBSERVAŢII:1.nu se poate dispune punerea în mişcare a acţiunii penale:a) odată cu începerea urmăririi penale;b)prin rechizitoriu;c) prin încheierea instanţei sau a judecătorului de camară preliminară;2.pe deoparte este posibil ca în cadrul unui proces penal să fie exercitate mai multe acţiuni penale, pe de altă parte, este posibil ca în mai multe procese penale să fie exercitată o singură acţine penală;3. în cazul unităţii de infracţiune sau al participaţiei penale la aceeiaşi infracţiune, se va exercita o singură acţiune penală;4.după punerea în mişcare a acţiunii penale, organele de urmărire penală trebuie să îl cheme pe inculpat în scopul aducerii la cunoştinţă a drepturilor prevăzute de art.83 NCPP, precum şi în vederea încheierii unui posibil acord de recunoaştere a vinovăţiei sau pentru a proceda la ascultarea inculpatului;5.la cererea inculpatului i se eliberează o copie a ordonanţei de inculpare;6.punerea în mişcare a acţiunii penale reprezintă o condiţie pentru luarea măsurii controlului judiciar, controlului judiciar pe cauţiune, arestului la domiciliu, arestării preventive sau pentru încheierea unui acord de recunoaşter a vinovăţiei;7. în urma extinderii urmăririi penale, procurorul poate dispune şi extinderea acţiunii penale cu privire la date sau persoane noi.3.EXERCITAREA ACŢIUNII PENALE

este activitatea ce se desfăşoară în procesul penal în vederea tragerii la răspundere penală a persoanei care a comis o infracţiune (administrarea de probe, formularea de cereri în cursul judecăţii etc.)

4.CAZURILE CARE ÎMPIEDICĂ PUNEREA ÎN MIŞCARE SAU EXERCITARE ACŢIUNII PENALE1.fapta nu există [art.16 alin.(1) lit.a)NCPP];

operează in rem şi presupune inexistenţa faptei în materialitatea ei sau lipsa unei probaţiuni din care să rezulte dincolo de orice dubiu rezonabil că există o faptă prevăzută de legea penală;

2. fapta nu este prevăzută în legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege [art.16 alin.(1) lit.b)NCPP];

operază in rem şi se poate reţine fie atunci când fapta concretă comisă nu îndeplineşte condiţiile privitoare la latura obiectivă sau subiectivă a infracţiunii, fie în cazul în care fapta a fost dezincriminată;

3. nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea [art.16 alin.(1) lit.c)NCPP]; operează in personam şi se poate reţine atunci când din probe rezultă că fapta există,

constituie infracţiune, însă nu a fost săvârşită de persoana faţă de care a fost formulată sesizarea, de suspect sau inculpat, ci de o altă persoană (determinată sau nederminată), ori că există un dubiu cu privire la faptul că suspectul sau inculpatul este persoana care a săvârşit infracţiunea;

4.exită o cauză justificativă sau de neimputabilitate [art.16 alin.(1) lit.d)NCPP], teza I a art.16 alin. (1) lit.e)NCPP operează in rem şi presupune că din probele

administrate rezultă o cauză justificativă generală (art.19-20 NCPP) sau specială [art.201

alin.(6)NCPP,art.203 alin.(2)NCPP,art.272 alin.(2)NCPP,art.277 alin.(4)NCP,art.302 alin.(5)NCP];

teza a II-a a art.16 alin.(1) lit.e)NCPP operează, în general in personam (cu excepţia cazului fortuit care produce efecte in rem şi pesupune că din probele administrate rezultă vreuna dintre cauzele generale de neinputabilitate prevăzute în art. 23-31 NCP ori vreo cauză specială de neimputabilitate [de pildă, constrângerea la darea de mită prevăzută de art.290 alin.(2) NCP];

5.lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale [art.10 lit.e) NCPP];

lipsa plângerii prealabile:presupune faptul că persoana vătămată sau un mandatar special al acesteia nu a formulat plângere prealabilă ori a formulat-o cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege în materia infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu ori are o capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea penală se poate pune în mişcare şi din oficiu;

lipsa autorizaţiei prealabile:lipsa autorizării prealabile a procurorului general de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul mai întâi sesizat sau, după caz, a procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul aplicării legii penale în spaţiul în temeiul principiului personalităţii [art.9 alin. (3) NCP], respectiv lipsa autorizării prelabile a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ipoteza aplicării legii penale în baza principiului realităţii [art.10 alin.(2) NCP];

deopotrivă, se poate reţine: lipsa aprobării Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, al Senatului sau al Preşedintelui României pentru trimiterea în judecată a unui judecător al Curţii Constituţionale; lipsa încuviinţării prealabile a C.S.M. pentru reţinerea, arestarea sau efectuarea unei percheziţii domociliare cu privire la un magistrat etc., spre deosebire de plângerea prealabilă autorizarea prealabilă nu poate fi retrasă ulterior;

lipsa sesizării organului competent:pentru punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale pentru infracţiunile prevăzute de art.413-417 NCP,acţiunea penală se pune în mişcare la sesizarea comandantului unităţii militare;

6.a intervenit amnistia sau prescripţia,decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică [art.16 alin.(1) lit.f) NCPP];

înainte de începerea urmăririi penale ori în cursul procesului penal trebuie să fi intervenit amnistia antecondamnatorie sau să se fi împlinit termanul (general sau special) de prescripţie al răspunderii penale ori să fi survenit decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică ori radierea persoanei juridice;

7.a fost retrasă plângerea prealabilă în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii [art.16 alin.(1) lit.g)NCPP];

retragerea plângerii prealabile.trebuie să fie explicită, necondiţionată şi să intervină până la judecarea definitivă a cauzei; poate fi realizată oral sau în scris în faţa organelor judiciare; în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, dar acţiunea penală a fost pusă în

mişcare din oficiu în condiţiile legii,retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însuşită de procuror prin ordonanţă, produce efecte in personam;

împăcarea părţilor:trebuie să fie personală, explicită, totală (atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă a cauzei),, necondiţionată, definitivă şi poate fi realizată pe tot parcursul urmăririi penale, în faza camerei preliminare sau în faza judecăţii până la citirea actului de sesizare a instanţei numai cu privire la infracţiunile la care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, în cazurile în care aceasta este prevăzută explicit de lege, în cazul în care infracţiunea este săvârşită de reprezentantul persoanei juridice vătămate, împăcarea va produce efecte numai dacă este însuşită de procuror prin ordonanţă; produce efecte in personam,

încheierea unui acord de mediere în condiţiile legii, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea urmăririi penale;

urmărirea penală sau judecata se suspendă pe o perioadă de maxim 3 luni;8.există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege [art.16 alin.(1) lit.h)NCPP];

trebuie să se constate intervenţia unei cauze de nepedepsire generată [art.34NCP,art.51NCP] ori specială [art.220 alin.(5)NCP, art.269 alin.(3)NCP,art.273 alin. (3)NCP];

9.exită autoritate de lucru judecat [art.16 alin.(1) lit.i)NCPP]; trebuie să se constate existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive ( de condamnare,

renunţare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare sau de încetare a procesului penal) precum şi identitatea de persoană ( între cea în privinţa căreia s-a pronunţat hotărârea definitivă şi persoana în privinţa căreia se intenţionează începerea urmăririi penale sau punerea în mişcare a acţiunii penale) şi identitatea de obiect (între fapta materială pentru care s-a pronunţat hotărârea definitivă şi fapta materială de care este acuzată din nou aceeiaşi persoană-fapte identice ori fapte care sunt în mod substanţial aceleaşi);

10. a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii [art.16 alin.(1) NCPP]; după ce transferul procedurii penale a fost aprobat de statul solicitat, nici o altă procedură

pentru aceeiaşi faptă nu mai poate fi începută de autorităţile judiciare române, transferul de proceduri constituind un impediment la punerea în mişcare sau exercitarea acţinii penale, statul român redobândeşte dreptul de a începe sau, după caz, de a relua urmărirea penală pentru acea faptă dacă:a)statul solicitat îl informează că nu poat finaliza urmărirea penală ce i-a fost transferată;b)ulterior, ia cunoştinţă de existenţa unui motiv care ar împiedica cererea de transfer al procedurii penale;

11.există o imunitate politică ori de jurisdicţie; imunitatea politică:este conferită Preşedintelui României pe durata mandatului, pentru

infracţiunile comise înainte de începerea mandatului prezidenţial ori pentru cele săvârşite în cursul acestuia, cu excepţia înaltei trădări;

imunitatea de jurisdicţie: este conferită reprezentanţilor diplomatici ai statelor străine, precum şi altor persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român.

OBSERVAŢII:1.cazurile prevăzute de art.16 lit.a)-d) NCPP implică lipsa temeiului de drept al acţiunii penale, întrucât infracţiunea constituie unicul temei al răspunderii penale;

2.cazurile prevăzute de art.16 lit.e)-j) NCPP implică lipsa de obiect a acţiunii penale;3.spre deosebire de plângerea prealabilă, autorizarea prealabilă ori sesizarea organului competent nu poate fi retrase ulterior.5.SOLUŢIIA.În cazul în care constată existenţa unui impediment de la art. 16 NCPP,PROCURORUL dispune:1.Clasarea-prin:-ordonanţă;-rechzitoriu.

OBSERVAŢII:1.judecătorul de drepturi şi libertăţi poate evalua existenţa/inexistenţa impedimentelor prevăzute de art.16NCPP la momentul în care se pronunţă cu privire la măsurile preventive, fără a putea dispune o soluţie pe fondul cauzei;2.judecătorul de cameră preliminară nu poate analiza în procedură de cameră preliminară dacă există vreun impediment dintre cele prevăzute de art.16 NCPP şi nici nu poate dispune o soluţie cu privire la acţiunea penală;3.în cazurile prevăzute de art.16 lit.b),d)NCPP, procurorul care dispune clasarea, dacă apreciază că fapta ar putea atrage măsuri ori sancţiuni, altele decât cele prevăzute de legea penală, sesizează organul copetent;4.în cazul în care se constată existenţa unui impediment dintre cele prevăzute de art.16NCPP, procurorul nu poate dispune renunţarea la urmărirea penală, iar instanţa renunţarea la aplicarea pedepsei sau aplicarea amânării pedepsei.B.În situaţia în care se constată existenţa unui impediment de la art.16 NCPP, INSTANŢA DE JUDECATĂ dispune:1.Achitareapentru cauzele prevăzute de art.16 lit.a)-d)NCPP prin:sentinţă (în urma judecăţii în primă instanţă);decizie(în urma judecăţii în apel).2.încetarea procesului penal pentru cauzele prevăzute de art. 16 lit.f)-j)NCPP sau a vreunui caz de imunitate prin:-sentinţă(în urma judecăţii în prima instanţă)-decizie(în urma judecăţii în apel).6.ORDINEA DE PRIORITATE A REŢINERII CAUZELOR PREVĂZUTE DE ART: 16 NCPPIpoteze:1.când se constată existenţa, atât a unui caz dintre cele prevăzute de art.16 lit a)-d)NCPP cât şi a unuia dintre cele prevăzute de art.16 lit.e)-j)NCPP.se reţine cazul de la art.16 lit.a)-d)NCPP şi se dispune numai clasarea/achitarea;2.când se constată existenţa mai multor cazuri dintre cele prevăzute de art. 16 lit.a)-d)NCPP:se reţine primul dintre acestea prin raportarea la ordinea în care acestea sunt enumerate de art.16 NCPP (Nu la succesiunea în timp a constatării impedimentelor) şi se dispune clasarea/achitarea pe un singur temei;3.când se constată existenţa mai multor cazuri dintre cele prevăzute de art. 16 NCPP lit.e)-j)NCPP:se reţine primul dintre acestea prin raportare la ordinea în care acestea sunt enumerate în art.NCPP( nu la succesiunea în timp a constatării impedimentelor) şi se dispune clasarea/încetarea procesului penal pe un singur temei;

4. când se constată atât existenţa mai multor cazuri dintre cele prevăzute de art.16 lit.a)-d)NCPP, cât şi existenţa mai multor cazuri prvăzute de art.16 lit.e)-j)NCPP. se reţine primul caz de la art.16 a-d)NCPP şi se dispune numai clasarea pe un singur temei.7.CONTINUAREA PROCESULUI PENAL LA CEREREA SUSPECTULUI SAU INCULPATULUI; DUPĂ STINGEREA ACŢIUNII PENALE1.este un drept al suspectului sau inculpatului cu privire la care se poate dispune clasarea (după începerea urmăririi penale) sau încetarea procesului penal (în cursul judecăţii) ca urmare a intervenţiei amnistiei antecondamnatorii, prescripţiei răspunderii penale, retragerea plângerii prealabile ori a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul dispunerii faţă de suspect sau inculpat a soluţiei de renunţare la urmărirea penală; nu poate solicita continuarea procesului penal făptuitorul, persoana vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente,2.suspectul sau inculpatul care solicită continuarea procesului penal urmăreşte dovedirea nevinovăţiei sale şi reţinerea de organul judiciar a unui caz ce împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzut de art.16 alin.(1) lit.a)-d) ipoteza I NCPP;3.când după continuarea procesului penal se constată existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute de art.16 alin.(1) lit.a)-d) ipoteza I NCPP, procurorul dispune clasarea, iar instanţa de judecată achitarea,având în vedere unul dintre aceste temeiuri;4.dacă după continuarea procesului penal nu se constată existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute de art.16 alin.(1) lit a)-d)ipoteza INCPP,procurorul dispune clasarea, iar instanţa de judecată încetarea procesului penal ca urmare a intervenţiei amnistiei antecondamnatorii, prescripţiei răspunderii penale, retragerii plângerii prealabile ori a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate sau soluţia de renunţare la urmărirea penală.

II.PARTEA PRACTICĂ Dacă lovirea sau actele de violenţă săvârşite din culpă au pricinuit o vătămare ce necesită

pentru vindecare îngrijiri medicale ce nu depăşesc 10 zile, fapata nefiind incriminată referitor la vătămarea corporală din culpă şi deci nefiind prevăzută de legea penală instanţa dispune achitarea inculpatului (T.M.B.,s.a-II-a pen.dec.nr. 79/1998).

Dacă fapta constitue contravenţie, inculpatul va fi achitat pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală, şi nu pentru inexistenţa faptei (Trib.Braşov,s.pen. dec.nr. 610/1972).

Existenţa unor hotărâri judecătoreşti contradictorii privind dreptul de proprietate asupra unui imobil dă naştere pentru paretea care a folosit terenul despre care credea că este al său, unei erori invincibile, care înlătură caracterul penal al faptei (C.A.Bucureşti, s pen dec.nr.633/2003).

În situaţia în care inculpatul decedează pe parcursul judecării cauzei instanţa va dispune, pentru acest motiv, încetarea procesului penal, chiar dacă anterior decesului fapta de care este acuzat inculpatul a fost amnistiată (T.S.s.pen.dec.nr.3220/1974).

Cănd partea vătămată este surdo-mut, retragerea plângerii prealabile făcută prin declaraţie consemnată în încheiere nu este valabilă, decât dacă s-a făcut prin interpret sau printr-un înscris depus la dosar (C.S.J.,s,pen. dec.nr.1397/1992).

Fişa nr. 6ACŢIUNEA CIVILĂI.PARTEA TEORETICĂ

1.CADRU GENERALA.Acţiunea civilă1.Noţiune:mijlocul procesual prin care se realizează tragerea la răspundere civilă a inculpatului, a părţii responsabile civilmente ori a succesorilor în drepturi ,este acţiunea cu caracter accesoriu acţiunii penale;2.Subiecţi:activi:partea civilă sau Ministerul Public în cazul exercitării acţiunii civile pentru persoanle lipsite de capacitate de exerciţiu sau cele care au capacitate de exerciţiu restrânsă;pasiv:, inculpatul partea responsabilă civilmente, moştenitorii inculpatului sau ai părţii responsabile civilmente care au acceptat succesiunea ori succesorii în drepturi ai persoanelor juridice care şi-au încetat existenţa în oricare din modalităţile prevăzute de lege, ori după caz, au fost reorganizaze;3.Obiect:tragerea la răspundere delictuală a inculpatului, a părţii responsabile civilmente ori a succesorilor în drepturi ai acestora în vederea reparării prejudiciului produs prin infracţiune;Temei de fapt: fapta ilicită concretă cauzatoare de prejudiciu;5. Temei de drept:încălcarea dispoziţiilor legale ce dă dreptul la repararea daunei civile.B.Trăsături:1.acţiune privată:este exercitată de persoana care a suferit un prejudiciu prin săvârşirea infracţiunii;2.acţiune facultativă:este la latitudinea persoanei prejudiciate exercitarea aţiunii faţă de caracterul ei reparatoriu;3.acţiune patrimonială:poate fi exercitată atât împotriva participanţilor la săvârşirea infracţiuniii, cât şi a persoanei responsabilă civilmente ori a moştenitorilor, respectiv al succesorilor în drepturi ai acestora;4.acţiune divizibilă:persoana prejudiciată poate solicita tragerea la răspundere civilă a uneia ori a mai multor persoane care au produs prejudiciul;5. acţiune disponibilă:peraona prejudiciată poate renunţa la exercitarea acţiunii.2.CONDIŢIIPentru exercitarea acţiunii civile în procesul penal este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii:1.infracţiunea comisă să fi produs un prejudiciu material sau moral;

prejudiciul trebuie să fie cert, actual sau viitor, să nu fi fost deja reparat;2.să existe o legătură decauzalitate între infracţiunea săvârşită şi prejudiciul produs;3. să existe vinovăţia inculpatului la producerea prejudiciului,

infractorul va răspunde civil pentru culpa cea mai uşoară (culpa levissima) în producerea prejudiciului;

4.persoana prejudiciată să se constituie parte civilă în procesul penal; ultima cerinţă nu este necesară în situaţia în care acţiunea civilă este exercitată de

procuror.OBSERVAŢII:1.contituie criterii pentru aprecierea vinovăţiei civile: împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi (art.1358NCPP);

2.când victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o [art.1371 alin.(1)NCPP];3.inculpatul (persoană fizică sau juridică) poate fi obligat la plata daunelor, morale părţii civile persoană fizică sau juridică.3.EXERCITAREA ACŢIUNII CIVILE ÎN PROCESUL PENAL DE CĂTRE PROCUROR1.acţiunea civilă se exercită în procesul penal de către procuror în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu (minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau interzisul judecătoresc) sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă (minorul care a împlinit vârsta de 14 ani);2.dacă persoana vătămată este un minor căsătorit sau un minor care a dobândit capacitate anticipată de exerciţiu, va tebui să uzeze de dreptul de opţine, întrucăt în aceste ipoteze acţiunea civilă nu poate fi exercitată la procesul penal de către procuror;3.Ministerul Public are calitatea de subiect activ al acţiunii civile;4.chiar dacă reprezentanţii legali ai persoanei vătămate lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă exercită acţiunea civilă în procesul penal, aceştia nu dobândesc calitatea de subiect activ al acţiunii civile sau calitatea de parte civilă.

4.DREPTUL DE OPŢIUNE AL PERSOANEI PREJUDICIATE PRIN SĂVÂRŞIREA UNEI INFRACŢIUNI

persoana pejudiciată prin infracţiune are dreptul de a opta între exercitatrea acţiunii civile în faţa instanţei civile sau exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal;

persoana prejudiciată trebuie să reflecteze asupra opţiunii alese, deoarece, odată exercitat dreptul de opţiune, acesta are în principiu caracter definitiv (electa una via non datur recursus ad alteram).

A.Excepţii de la electa una via:1.persoana prejudiciată prin infracţiune care s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal se poate adresa instanţei dacă:a.urmărirea penală sau judecata a fost susupendată;b.procurorul a dispus clasarea;c.instanţa panală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.2.persoana prejudiciată prin infracţiune care a exercitat acţiunea civilă în faţa instanţei civile poate exercita ulterior acţiunea civilă înprocesul penal dacă:a.acţiunea penală a fost pusă în mişcare după ce persoana prejudiciată a înregistrat cererea de chemare înjucată la instanţa civilă;b.urmărirea penală sau judecata a fost reluată după suspendarea ori când urmărirea penală a fost redeschisă după dispunerea clasării/renunţării la urmărirea penală, cu excepţia situaţiei în care instanţa civilă a pronunţat deja o hotărâre chiar dfinitivă.B.Limite ale electa una via1.cţiunea cevilă se exrcită în procesul penal de către procuror când persoana prejudiciată prin infracţiune este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă;2.acţiunea se exercită numai în faţa insatnţei civile dacă persoana prejudiciată prin infracţiune a transmis dreptul la repararea pejudiciului pe cale convenţională, unei alte persoane, înainte de a se fi constituit partea civilă în procesul penal.

5. CAZURI SPECIALE DE EXERCITARE A ACŢIUNII CIVILE LA INSTANŢA CIVILĂ

noul Cod de preocedură penală prevede cinci cazuri speciale de exercitarea acţiunii civile în faţa instanţei civile:

1.dacă instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiuea civilă dispunând prin hotărâre definitivă achitarea [art.16 alin. (1) lit. b) teza I NCPP] sau încetarea procesului penal [art.16 alin. (1) lit.e), f) ,g), i) şi j) NCPP];2.când acţiunea civilă a fost exercitată de procuror şi dacă se constată din probe noi că paguba şi daunele morale nu au fost integral reparate prin hotărâre definitivă a instanţei penale, diferenţa poate fi cerută pe calea unei acţiuni la instanţe civilă;3.în cazul în care după constituirea de parte civilă s-au născut ori s-au desoperit noi pagube materiale şi/sau daune morale;4. dacă instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă în cazul în care moştenitorii, sau după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii civile nu îşi exprimă opţiunea de a continua exrcitarea acţiunii civile, după caz, partea civilă nu indică moştenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii responsabile civilmente în termen de cel mult două luni de la data decesului sau a reorganizării , desfiinţării ori dizolvării părţii civile/părţii responsabile civilmente, după caz;5.în cazul în care instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă, în caz în care instanţa penală lasă acţiunea civilă nesoluţuionată.OBSERVAŢIE:dacă acţiunea civilă nu a fost încă judecată definitivă, judecata în faţa instanţei civile se suspendă după punerea în mişcare a acţiunii penale şi până la rezolvare în primă instanţă a cauzei penale,dar nu mai mult de un an.6.ALTE ASPECTE PRIVIND REPARAREA PREJUDICIULUI produs prin infracţiune

instanţa penală se va pronunţa în limitele în care au fost exercitată acţiunea civilă în procesul penal cu privire la repararea prejudiciului material sau moral produs prin infracţiune;

răspunderea delictuală a inculpatului este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului produs prin infracţiune, putând fi acordate daune pentru [art.1385 alin.(1)-(4)NCPP]:

a.pierderea suferită de cel prejudiciat(demnum emergens);b.câştigul pe care în condiţii obişnuite partea civilă ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit (lucru cessans);c.cheltuieli pe care partea civilă le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului;d.pierderea şansei efective de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă.

repararea prejudiciului se face potrivit dispoziţiilor legii civile:1.în natură prin:a)restituirea lucrului;b)restabilirea situaţiei anterioare;c) desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris fals şi prin orice alt mijloc de reparare în natură.2.prin echivalent:plata unei sume de bani (sumă globală sau prestaţie periodică), când repararea în natură nu mai este posibilă în totul sau în parte.OBSERVAŢII:1.repararea pagubei prin echivalent are caracter subsidiar faţă de repararea în natură;

2.în situaţia în care prin infracţiunea comisă a fost adusă atingere vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane la stabilirea despăgubirilor ce trebuie acordate trebuie avute în vedere: prejudiciul creat prin pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă, cheltuielile de îngrijire medicală, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale victimei infracţiuni, restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială ale victimei (art.1385NCPP);3.în cazul participaţiei penale se va reţine răspunderea civilă solidară a participanţilor la comiterea infracţiunii prin care s-a produs prejudiciul;4.partea responsabil civilmente poate răspunde solidar cu inculpatul, în condiţiile legii civile;7. SOLUŢIIInstanţa de judecată poate dispune următoarele soluţii cu privire la acţinea civilă exercitată în procesul penal:1.admite în tot sau în parte acţiunea civilă când pronunţă:a.o soluţie de condamnare ( cu executarea pedepsei în regim de detenţie ori cu suspendarea sub supraveghere a excutăriip edepsei )respectiv o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei şi sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale;b.achitarea în temeiul prevăzut de art. 16 alin.(1) lit.b) teza a II-a sau lit.d)NCPP,c.încetarea procesului penal în temeiul prevăzut de art.16 alin.(1) lit.h)NCPP.

totodată, instanţa trebuie să examineze necesitatea şi proporţionalitatea, luării de măsuri asigurătorii privind reparaţiile civile, dacă acestea nu au fost luate anterior;

în situaţia în care instanţa dispune instituirea unui sechestru sigurător, dispoziţiile din hotărâre sunt executorii în această privinţă, chiar dacă inculpatul sau partea responsabilă civilmente a atacat hotărârea.

2.respingerea aţiuneia civilă ca neîntemeiată când pronunţă: a.o soluţie de condamnare ( cu executarea pedepsei în regim de detenţie ori cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei)respective o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei şi nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale;b.achitarea în temeiul prevăzut de art.16 alin.(1) lit. a),b) teza a-II-a sau c),d) NCPP,c.încetarea procesului penal în temeiul prevăzut de art.16 alin.(1) lit.h) NCPP.

totoadată instanţa va dispune revocarea măsurii asigurătorii luate în cauză.3. lasă nesoluţionată acţiunea civilă când pronunţă:a.achitarea în temeiul prevăzut de art.16 alin.(1) teza I NCPP;b.încetarea procesului penal în temeiul prevăzut de art. 16 alin.(1) lit.e),f) g),i) sau lit.j) NCPP;c.admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi nu s-a încheiat tranzacţia sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă.

dacă instanţa a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii luate în cauză se menţin, aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termrn de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

4. ia act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penalOBSERVAŢII:1.instanţa penală fie se pronunţă prin aceeeaşi hotărâre atât asupra acţiunii penale, cât şi asupra acţiunii civile, fie disjunge soluţionarea acţiunii civile, pronunţându-se prin hotăriri diferite;2.instanţa are obligaţia de a se pronunţa din oficiu, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris ori la restituirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii;

3.procurorul/judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră peliminară nu poate dispune vreuna din soluţiile de mai sus cu privire la acţiunea civilă exercitată în procesul penal, fiind necesar ca asupra acesteia să se pronunţe o instanţă independentă şi imparţială;4.procurorul poate lua în cursul urmăririi penale măsuri asigurătorii în vederea reparării prejudiciului, în cazul în care dispune trimiterea în judecată, procurorul poate solicita instanţei menţinerea măsurilor asigurătorii.8. AUTORITATEA DE LUCRU JUDECAT A PENALULUI ÎN CIVIL, RESPECTIV A CIVILULUI ÎN PENAL

potrivit art. 28 alin.(1)NCPP, hotărârea definitivă a instanţei penale (indiferent de soluţia dispusă) are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o, instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de începere a procesului penal în ceeea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite;

în cazul în care acţiunea civilă a fost soluţionată până la începerea procesului penal, hotărârea definitivă a instanţei civile nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire penală, şi a instanţei penale, cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia [art.28 alin.(2) NCPP];

dacă instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei, şi între părţi nu s-a încheiat tranzacţia de acord de mediere cu privire la cţiunea civilă, instanţa lasă nesoluţionată acţinea civilă. În această situaţie hotărârea prin care s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în faţa instanţei civile, însă va avea autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o;

rezoluţiile sau ordonanţele prin care procurorul dispune o soluţie de clasare sau renunţare la urmărirea penală (chiar menţinete de judecătorul de cameră preliminară în urma respingerii plângerii formulate împotriva acestora) nu pot fi invocate cu autoritate de lucru judecat în faţa nstanţei civile.

II.PARTEA PRACTICĂ Este inadmisibilă acţiunea civilă, având ca obiect plata pensiei de întrţinere restante

exercitată în cadrul procesului penal privind infracţiunea de abandon de familie, în cazul în care această sumă poate fi executată silit în baza unei sentinţe civile ce reprezintă titlu executoriu, evitându-se astfel pronunţarea a două hotărâri care care să reprezinte titluri executorii pentru eceeaşi obligaţie (T.M.B.,s.a-II-a pen.dec.nr.355/2004).

Existenţa vinovăţiei sub forma culpei se evaluează atât în raport cu criteriul obiectiv al posibilităţii, oricărui om atent, aflat în aceleaşi împrejuriri ca şi făptuitorul, de a prevedea rezultatul, cât şi cu criteriul subiectiv al posibilităţii făptuitorului de a prevedea rezultatul în raport cu nsuşirile, capacitatea , experienţa de viaţă şi starea –psiho-fizică a acestuia în momentul săvârşirii faptei.În cazul uciderii unei persoane prin acţiunea animalelor aflate în proprietatea inculpatului, lipsa culpei, constatată în raport cu aceste criterii, deşi înlătură existenţa infracţiunii de ucidere din culpă, nu înlătură răspunderea delictuală pentru prejudiciul cauzat de animale,deoarece această formă de răspundere se întemeiază pe prezumţia de culpă în supraveghere, de vinovăţie în exercitarea pazei juridice şi pe ideea de garanţie din partea paznicului juridic a animalului (I.C.C.J.s.pen.dec.nr.2259/2005);

Ca regulă, gravitatea faptei nu constituie un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, autorul faptei urmând a răspunde integral pentru prejudiciul cauzat. Cu toate acestea, în cazul în care paguba a fost cauzată atât din culpa autorului faptei, cât şi din vina victimei, adică din culpa lor comună, nu există nici un temei juridic în baza căruia partea din paguba cauzată prin culpa victimei să fie reparată de autor.Despăgubirile civile, pe care trebuie să le suporte autorul, nu vor prezenta, în astfel de situaţii,repararea intregrală a faptei, ci numai a unei părţi a cesteai, întinderea ei determiându-se în raporta cu gravitatea culpelor autorului şi vicitmei,stabilita pe baza probelor administrate de autorităţile judiciare(I.C.C.J.s.pen.dec.nr. 167/2010)

Instanţa penală investită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunilor cu efecte complexe cum sunt cele de ucidere din culpă şi de vătămare corporală din culpă săvârşite de un conducător auto, a fost investită să judece acţiunea civilă alăturată celei penale, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretenţiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât şi cu privire la pretenţiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiaşi fapte (I.C.C.J.,S.U.,RIL,nr1/2004).

Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabileşte pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată.În cazul infracţiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale- în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogăţire fără temei-trebuie să ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

Răspunderea delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită şi prin urmare, cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în raport cu posibilităţilor de plată ale inculpatului (I.C.C.J.,s.pen.dec.nr.2617/2009).

În cazul în care, urmare înşelăciunii, a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, iar dobânditorul bunului vinde, la rândul său, acel bun, prin contract unui cumpărător de bună-credinţă, ambele contracte, trebuie anulate ca măsuri de restabilire a situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii (C.S.J.s.pen.dec.nr.3100/2001)

Restabilirea situaţiei anterioare, ca efect al anulării contractului încheiat prin inducerea în eroare a părţilor vătămate, pentru cauză ilicită, presupune anularea actelor de înstrăinare subsecvaete, potrivit principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis. Întrucât acest principiu priveşte efectele nulităţii faţă de terţi, aplicarea sa nu se poate face automat, ci doar după analizarea cazurilor de nulitate (absolută su relativă) cu privire la fiecare dintre contracte. Hotărârea instanţei civile privind constatarea nulităţii absolute a contractelor încheiate prin inducerea în eroare a părţii vătămate, pentru cauză ilicită, nu are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale (T.M.B.,s.pen.dec.nr.525/2004).

În cazul săvârşirii infracţiunii de omor, obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice către copii minori ai victimei, până la majioratul acestora , are rol de a acoperi prejudiciul cauzat minorilor prin lipsirea acestora de contribuţia lunară pe care victima o avea la întreţinerea lor. Ca atare, obligarea inculpatului la plata unei sume globale, reprezentând prestaţia periodică calculată cumulat până la majoratul minorilor, este nelegală (I.C.C.J., s.pen.dec.nr.822/2006).

Indiferent de împrejurarea ca fapta este ori nu infracţine ori a fost săvârşită cu intenţie sau din culpă, răspunderea pentru repararea prejudiciului este în principiu acelaşi. De aceea, simpla culpă, chiar vina cea mai uşoară, alături de celelalte condiţii este suficientă pentru angajarea integrală a răspunderii delictuale (I.C.C.J.,s.civ.dec-nr.3602/2005).

Fişa nr.7.COMPETENŢA . FORMEI. PARTEA TEORETICĂ1. FORMEA. Competenţa funcţională

este forma de competenţă prin raportare la care este stabilită activitatea specifică pe care o poate realiza un organ judiciar într-o fază sau o etapă procesuală;

competenţa funcţională a instanţelor judecătoreşti este reglementată de norme imperative; încălcarea competenţei funcţionale a instanţei judecătoreşti atrage sancţiunea nulităţii

absoluteB. Competenţa materială

este forma de competenţă prin raportare la care se determină care dintre organele judiciare de grade diferite (ierarhic ordonate) este competent să urmărească/soluţioneze/judece o cauză penală în funcţie de obiectul acesteia;

normele care reglementează competenţa materială a instanţelor judecătoreşti sunt imperative, încălcarea lor, prin judecarea cauzei de o instanţă inferioară în grad instanţei competente material, atrăgând sancţiunea nulităţii absolute;

încălcarea dispoziţiilor procedurale care reglementează competenţa materială a organelor de urmărire penală va putea atrage sancţiunea nulităţii relative, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 282 alin (1)NCPP.

C.Competenţa personală. se referă la competenţa determinată de o anumită calitate aa făptuitorului; determină, prin derogare de la competenta materială, care dintre organele judiciare de

grade diferite este competent să urmărească/judece o anumită cauză penală; o anume calitate personală a persoanei vătămate ori a părţii civile/responsabile civilmente

nu prezintă importanţă din puntul de vedere al determinării competenţei personale. competenţa personală a instanţelor judecătoreşti este reglementată de norme imperative; încălcarea dispoziţiilor procedurale care reglementează competenţa personală a

instanţelor judecăzoreşti atrage sancţiuea nulităţii absolute; încălcarea dispoziţiilor procedurale care reglementează competenţa personală a organelor

de urmărire penală va putea atrage sancţiunea nulităţii relative, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.282 alin.(1)NCPP.

D.Competenţa teritorială forma de competenţă prin raportae la care se determină care dintre organel judiciare de

rang egal au competenţa d a urmări/judeca o anumită cauză; încălcarea poate atrage sancţiunea nulităţii relative.

2.COMPETENŢA FUNCŢIONALĂA.Competenţa funcţională a organelor de urmărire penală1.organele de cercetare penală. efectuează cercetarea penală

2.procurorul:supraveghează efectuarea cercetării penale, efectuează urmărirea penală în cazurile prvăzute de lege, participă la şedinţele de judecată, exercită căile de atac prevăzute de lege.B.Competenţa funcţională a instanţelor judecătooreşti (civile)1.judecătoria:judecă în primă instanţă sau soluţionează unele cauze date în competenţa acestuia prin lege;2.tribunalul:judecă în primă instanţă sau soluţuinează unele cauze date de competenţa sa prin lege;3.curtea de apel:judecă în primă instanţă şi în apel sau soluţionează unele cauze date în competenţa sa prin lege;4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:judecă.a)în primă instanţă, procesele şi cererile date prin lege în competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţia şi Justiţie b)apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel şi de Curtea Militară de Apel c)contestaţiile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, de Curtea Militară de Apel şi de Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţied)apelurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşţti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nici o cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel;e)recursurile în casaţie împotriva hotărârilor definitive, în condiţiile prevăzute de lege;f)sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept;g)soluţionează unele cauze date în competenţa sa prin lege.C.Competenţa funcţională a instanţelor militare1.tribunalul militar:judecă în primă instanţă sau soluţionează unele cauze date în competenţa acesteia prin lege;2.curtea militară de apel.judecă în prmă instanţă şi în apel sau soluţionează unele cauze date în competenţa sa prin lege;OBSERVAŢII.1.tribunalul nu judecă în apel,2.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are o secţie militară în materie penală. Căile de atac declarate împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele militare se judecă de secţia penală a instanţei supreme.D.competenţa funcţională a judecătorului de drepturi şi libertăţi1.soluţionează în primă instanţă cererile, propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări cu privire la actele şi măsurile care restrâng drepturile şi libertăţile fundamantale ale persoanei,;2.judecătorul de drepturi şi libertăţi de la tribunal, curtea de apel sau Înalta curte de Casaţie şi justiţie soluţionează contestaţiile formulate împotriva soluţiilor pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa imediat ierarhi inferioară.E.Competenţa funcţională a judecătorului de cameră preliminară1.se pronunţă în primă instanţă asupra legalităţii actului de trimitere în judecată şi a probelor pe care se bazează acesta., precum şi asupra legalităţii soluţiilor de netrimitere în judecată2.judecătorul de cameră preliminară de la tribunal, curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează contestaţiile formulate împotriva soluţiilor pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa imediat ierarhic inferioară.3.COMPONENŢA MATERIALĂA.Componenţa materială a organelor de cercetare penală

au o competenţă materială generală pot efectua acte de cercetare penală cu privire la orice infracţiune, cu excepţia celor date

de lege în competenţa obligatorie a procurorului.B.Competenţa materială a Ministerului Publicparchetul competent material este de regulăcel de pe lângă instanţa competentă să judece cauza în primă instanţăprocurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua în vederea efectuării urmăririi penale cauze care sunt date de lege în competenţa materială a parchetelor ierarhic inferioare pri dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superiorC.Competenţa materială a instanţelor judecătoreşti1.competenţa materială a judecătorieijudecă în primă instanţă toate infracţiunile cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe (competenţă generală)soluţionează şi alte cazuri anume prevăzute de lege.2.Competenţa materială a tribunaluluijudecă în primă instanţă infracţiunile stric şi limitativ prevăzute de lege:a.infracţiunile prevăzute de noul Cod penal la art.188-191 (omor,omor calificat, uciderea la cererea victimei, determinarea sau înlesnirea sinuciderii),art.209-211 (sclavia, traficul de persoane, traficul de minori), art.254(distrugerea calificată), art.263 (trafic de imigranţi).art.282(tortura), art.289-294 (luarea de mită; darea de mită, trafic de influenţă, cumpărare de influenţă, luare sau dare de mită comise de membrii unei instanţe de arbitraj sau în legătură cu aceştia, luare de mită, dare de mită trafic de influenţă cumpărare de influenţă comise de funţionari străini sau în legătură cu aceştia) art.303 (divulgarea informaţiilor secrete de stat) art. 304 (divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice) art.306(obţinerea ilegală de fonduri ) art.307 (deturnare de fonduri). art.309( infracţiunile de serviciu incriminate mai grav atunci când au produs consecinţe deosebit de grave). art.345 (nerespectarea regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive)art.346(nerespectarea regimului materiilor explozive) art.354 (transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit) şi art. 360-367 (infracţiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice, precum şi constituirea unui grup infracţional organizat).b.infracţiunile săvârşite cu intenţie depăşită care au avut ca urmare moartea unei persoane [loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art.195 NCP), întreruperea cursului sarcinii care a avut ca urmare moartea femeii însărcinate [art.201 alin.(3) teza II.a NCP]. lipsirea de libertate care a avut ca urmare moartea victimei [art.205 alin.(4)NCP],violul care a avut ca urmare moartea victimei [art.218 alin.(4)NCP],agresiunea sexuală care a avut ca urmare moartea victimei [art.219 alin.(3)NCP], tâlhăria sau pirateria care a avut ca urmare moartea victimei(art.236NCP9, tortura care a avut ca urmare moartea victimei [art.282 alin.(3)NCP]etc.]c.infracţiunile cu privire la urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau Direcţia Naţională Anticorupţie dacă nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe ierarhic superioare;d.infracţiunile de spălarea banilor şi infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art 9 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare;e.alte infracţiuni date de lege prin competenţa sasoluţionează şi alte cazuri anume prevăzute de lege (de pildă, soluţionează conflictele de competenţă ivite între judecătoriile din circumscripţia sa)3.Competenţa materială a curţii de apel

judecă în primă instanţă infracţiunile strict şi limitativ prevăzute de lege:a.infracţiunile prevăzute de art.394-397 NCP,art.399-412NCP[infracţiunile contra securităţii naţionale, cu excepţia art.398 (înalta trădare)] şi art.438-445NCP (infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război)b.infracţiuni privind securitatea naţională a României, prevăzute în legile speciale;c.infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale, şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe;d.infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executorii judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi precum şi auditorii publici externi;e.infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai înaltului cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;f.infracţiunile săvârşite de magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe;g.infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului,de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori;h.cererile de strămutare în cazurile prervăzute de lege.judecă ca instanţă de apel apelurile declarate împotriva sentinţelor penale pronunţate în primă instanţă de judecătorii şi tribunale,soluţionează alte cazuri anume prevăzute de lege.4.Competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiejudecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare (art.398 NCP) infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din Romania în Parlamentul European, membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (competenţă personală)judecă în instanţa de apel: apelurile împotriva hotărârilor penale pronun ţate în primă instanţă de curţile de apel, de curţile militare de apel şi de secţia penală a înaltei curţi de Casaţie şi Justiţie,judecă ca instanţă în apel:apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, de curţile militare de apel şi de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţia şi Justiţie;judecă recursurile în casaţie: împotriva hotărârilor penale definitive, precum şi recursurile în interesul legii;soluţioneazăalte cazuri anume prevăzute de lege.5.Competenţa materială a judecătorului de drepturi şi libertăţijudecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează în cursul urmăririi penale, cererile , propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări privind:a.măsurile preventiveb.măsurile asigurătoriic.măsurile de siguranţă cu caracter provizoriud.actele procurorului în cazurile exprese prevăzute de legee.încuviinţează percheziţiile domiciliare/informatice, a folosirii metodelor şi tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ale a altor procedeee probatorii potrivit legiif.procedura audierii anticipateg. alte situaţii expres prevăzute de lege6.Competenţa judecătorului de cameră preliminară

Judecătorul de cameră preliminarăa.verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror;b.verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor precesuale de către organele de urmărire penală;c.soluţionează plângerile împotriva soluţiilor de clasare sau renunţare la urmărirea penală;d.soluţionează alte situaţii expres prevăzute de lege.OBSERVAŢII:1.potrivit noului Cod de procedură penală tribunalul: a) va judeca toate infracţiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia de Investigaţiilor de Crimă Organizată şi Terorism sau Directia Naţională Anticorupţie, dacă nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe ierarhic superioare;b)nu va mai avea competenţa materială de a judeca tâlhăria care a produs consecinţe deosebit de grave , variantele agravate ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal,infracţiunea de viol când victima nu a aîmplinit 15 ani ori cercetarea abuzivă sau supunerea la rele tratamente, represiunea nedreaptă, evadarea înlesnirea evadării, infracţiuni care vor intra în sfera de competenţă a judecătoriei;c) va avea competenţa de a judeca variantele agravate ale delapidării, abuz înserviciu, neglijenţă în serviciuetc.d)nu va mai judeca recursuri;e) va judeca contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege;2.potrivit noului Cod de procedură penală, Curţile de apel:a) nu mai au competenţa de a judeca conflictul de interese;b)judecă infacţiunile săvârşite de auditorii publici externi, de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori;c)judecă apelurile formulate împotriva hotărârilor penale pronunţate, în primă instanţă, atât în judecătorii, cât şi de tribunal.4.COMPETENŢA PERSOMALĂ

este necesar ca la momentul consumării (epuizării) infracţiuni să existe calitatea personală care determină competenţa;

când competenţa este determinată de calitatea supectului sau inculpatului pierderea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determină modificarea competenţei personale a instanţei/parchetului dacă fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale suspectului/inculpatului ori dacă s-a dat citire actului de sesizare a instanţei[art.48 alin.(1)NCPP];

când făptuitorul dobândeşte calitatea personală după săvârşirea infracţiunii, competenţa se va stabili potrivit regulilor de la competenţa materială, iar nu potrivit celor de la competenţa personală, cu excepţia cazului în care făptuitirul dobândeşte o calitate care determină competenţa personală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A.Competenţa personală a organelor de cercetare penală reprezintă competenţa conferită de lege după calitate persoanei organelor de cercetare

penală speciale şi vizeză competenţa de efectuare a actelor de urmărire penală corespunzător specializării structurii din care face parte;

B. Competenţa personală a parchetelor sunt în componenţa personală de urmărire penală proprie a procurorului:

a)infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi memebri din România ai Parlamentului European, de membrii Guvernului de judecătorii Curţii Constituţuionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;b)infracţiunilşe săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste in stanţe;

c)infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executorii judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi precum şi de auditorii publici externi;d)infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religiose organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai înaltului cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;e)infracţiunile săvârşite de magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţle de apel şi Curtea Militară de Apel precum şi procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe:;f)infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori.C. Competenţa personală a instanţelor judecătoreşti1.competenţa personală a instanţelor civilea.Competenţa personală a jdecătoriei şi tribunalului

ca regulă, nu au competenţă personală cu excepţia cazurilo pvăzute de legi speciale,b.Competenţa personală a curţii de apel

judecă în primă instanţă:a)infracţinile săvârşite de judecătorii de la judecătorii, tribunale şi de procurorii da la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe;b)infracţinile săvârşite de avocaţi, notari publici, executorii judecătoreşti, de controlurii financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi,c) infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai înaltului cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;d)infracţinile săvârşite de magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curte Militară de apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe,e)infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi de preşedintele Consiliului Legislativ, de Avocatul Poporului de adjuncţii Avocatului Poporului şi de chestori,

c.Competenţa prsonală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din

România în Parlementul European, de membri Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de procurorii de la parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

ca instanţă de apel judecă apelurile declarate împotriva sentinţelor penale pronunţate în primă instanţă de Curtea de apel ori de Curtea

militară de Apel, precum şi apelurile declarate împotriva sentinţelor penale pronunţate de secţia penală a Înaltei curţi în primă instanţă.2.Competenţa personală a instanţelor militare

toate instanţele militare din România judecă potrivit competenţei personale: a.Competenţa tribunalului militar judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari până la gradul d colonel

inclusiv, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe;b.Curtea militară de apel

judecă în primă instanţă:

a)infracţiunile prevăzute de art.394-397 NCP, art.399-422NCP[infracţiunile contra securităţii naţionale cu excepţia art.398 (înalta trădare) şi art.438-445NCP (infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război) săvârşite de militari,b)infracţiunile privind securitatea naţională a României prevăzute de legi speciale, săvârşite de militari,c) infracţiunile săvârşite de judecătorii tribunalelor militare şi de procurorii militari de la parchetele militare care funcţionează pe lângă aceste instanţe;d) infracţiunile săvârşite de generali, mareşali şi amirali,e)cererile de strămutare a judecării unei cauze de la un tribunal militar la un alt tribunal militar,

ca instanţă de apel judecă apelurire declarate împotriva sentinţelor pronunţate în primă instanţă de tribunalele militare;

soluţionează conflictele de competenţă ivite între tribunalele militare din circumscripţia sa, precum şi contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de acestea în cazurile prevăzute delege, precum şi alte cauze anume prevăzute de lege.

OBSERVAŢIE:infracţiunile săvârşite de judecătorii militari de la curtea militară de apel, respectiv de procurorii de pe lângă această instanţă sunt judecate de curtea de apel (instanţa civilă), iar nu de curtea militară de apel care va avea încontinuare competenţă personală numai cu privire la infracţiunile săvârşite de judecătorii militari de la tribunalul militar, sau tribunalul militar teritorial, precum şi cu privire la procurorii militari de la parchetele de pe lângă acestea.5.COMPETENŢA TERITORIALĂ

au competenţă teritorială la nivelul întregii ţări. organele de cercetare penală de la nivelul central (depildă, Direcţia de Investigaţii Criminale sau Direcţia de Investigare a Fraudelor din cadrul Insapetoratului General al Poliţiei Române) Parchetul de pelângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

A. Competenţa teritorială a organelor judiciare cu privire la infracţiunile săvârşite pe teritoriul României

competenţa teritorială pentru urmărirea/judecarea infracţiunilor săvârşite de persoane fizice sau juridice pe teritoriul României este determinată IN ORDINE, de următoarelecriterii legale [art.41 alin.(1)NCPP]:

1.locul unde s-a săvârşit infracţiunea;2.locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul ,persoană fizică;3.locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârşit fapta;4.locuinţa sau , după caz sediul persoanei vătămate.Ordinea de prioritate se aplică:1.în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan atunci cănd urmărirea penală s-a efectuat cu rspectarea acestei ordini,2.când urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini (chiar dacă există sesizări succesive ale mai multor instanţe).Competenţa revine instanţei mai întâi sesizate.1.când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanţe dintre cele care ar avea competenţa teritorială să judece cauza potrivit ordinii de mai sus, iar urmărirea penală s-a efectuat cu respectarea acestei ordini,2. când nici unul dintre locurile prevăzute de art.41 alin (1)NCPP nu este cunoscut.

În cazul în care o infracţiune a fost săvârşită în circumscripţia mai multor instanţe,oricare dintre acestea au competenţă să judece cauza, în ipoteza în care există un conflict de competenţă între aceste instanţe, competenţa va reveni instanţei mai întâi sesizate.Determinarea competenţei teritoriale a organelor de urmărire penală:a.urmărirea penală se efectuează de către organul de urmărire penală din circumscripţia instanţei competente să judece cauzab.dacă urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea ordinii prevăzute de art.41 alin.(1)NCPP, este obligatorie sesizarea instanţei competente potrivit acestei ordini.B. Competenţa teritorială a organelor judiciare cu privire la infracţiunile săvârşite în strănătate

este necesar ca întraga infracţiune să fie săvârşită în străinătate, efectuarea unui singur act sau producerea rezultatului pe teritorriul României făcând ca fapta să fie considereată a fi săvârşită în Romania;

urmărirea penală se efectuează de parchetul în a cărui circimscripţie teritorială, se află instanţa competentă teritorial, potrivit regulilor de mai jos, să judece cauza;

sunt competente teritorial pentru judecarea infracţiunilor săvârşite în strănătate :1.instanţa în a cărei circumscripţie se află locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz,sediul inculpatului persoană juridică,2.judecătoria sectorului 2 Bucureşti, tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, respectiv Înalta Curte de Casaţia şi Justiţie (în funcţie de competenţa materială sau personală a acestora) în cazul în care inculpatul nu locuieşte sau după caz nu are sediul în România, judeătoria sectorului 2 Bucureşti, tribunalul Bucureşti, Curtea de apel Bucureşti( în funcţie de competenţa materială a acestora), în cazul în care făptuitorul nu are domiciliul şi nici nu locuieşta în România;3.dacă infracţiunea a fost săvârşită pe o navă aflată în largul mării, competenţa teritorială va aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află primul port român în care ancorează nava;în situaţia în care nava nu ancorează într-un port român, competenţa teritorială aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică, ori după caz, sediul inculpatului persoană juridică respectiv judecătoriei sctorului 2 Bucureşti, Tribunalului Bucureşti, a Curţii de Apel Bucureşti, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (în funcţie de competenţa materială sau personală a acestora), în cazul în care inculpatul nu locuieşte sau după caz, nu are sediul în România;4.în cazul în care infracţiunea a fost săvârşită de o aeronavă română, aflată în zbor deasupra unui teritoriu străin, competenţa teritorială aparţine instanţei în a cărei rază terotorială se află primul loc de aterizare pe teritoriul român a aeronavei române, dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul ţării, competenţa teritorială aparţine instanţei în acărei circumscripţie se află locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori după caz, sediul inculpatului persoană juridică, respectiv Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti,Tribunalul Bucureşti, Curţii de Apel Bucureşti respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (în functie de cpmpetenţa materială sau personală a acestora )în cazul în care inculpatul nu locuieşete sau, după caz, nu are sediul în România.II. PARTEA PRACTICĂ

Competenţa curţii de apel priveşte persoanele care au calitatea de avocat, indiferent dacă la data săvârşirii infracţiunii această calitate era suspendată, întrucât suspendarea calităţii de avocat nu echivalează cu încetarea acestei calităţi (I.C.C.J,s.pen.,încheierea nr.397/2009).

Atunci când competenţa de judecată în primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost determinată de calitatea inculpatului, de senator sau deputat, iar acestuia ia încetat

mandatul, dacă fapta nu are legătură cu atribuţiile de serviciu ca parlamentar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa de a judeca în primă instanţă cauza (...)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului. Funcţia de secretar de stat nu este asimilată celei de membru al guevernului şi prin urmare,Înalta Curte de Casţie şi Justiţie nu are competenţa de a judeca în primă instanţă infracţiunile săvârşite de secretarii de stat (I.C.C.J.,s.pen.sent.nr.1/2009).

Fişa nr. 8VERIFICAREA COMPETENŢEI DE CĂTRE ORGANELE JUDICIARE: LIPSA DE COMPETENTĂAORGANELORJUDICIAREI PARTEA TEORETICĂ

în cursul urmăririi penale organele de cercetarea penală şi procurorul îşi verifică competenţa (materială, teritorială, personală) fie din oficiu, fie ca urmare a invocării unei excepţii de necompetenţă;

în cursul judecăţii instanţa îşi verifică competenţa (materială, teritorială, personală, fie din oficiu, fie ca urmare a invocării a unei excepţii de necompetenţă sau ca urmare a formulării unei căi de atac,

judecătorul de drepturi şi libertăţi sau judecătorul de cameră preliminară îşi poate verifica competenţa materială, teritorială, personală din oficiu ori în cazul în care este invocată o excepţie de necompetenţă, în cadrul procedurilor care se desfăşoară în faţa acestora, putând dispune declinarea de competenţă în favoarea judecătorului competent.

OBSERVAŢIE:constatarea de către instanţă, la primul termen de judecată cu procedura completă nu o împiedică ca pe parcursul cercetării judecătoreşti ori în stadiul dezbaterilor să verifice competenţa materială sau personală fie din oficiu, fie ca urmare a invocării excepţiei de necompetenţă de către persoana vătămată, părţi sau de procuror.1.EXCEPŢIA DE NECOMPETENŢĂ

este mijlocul procesual prin care se invocă necompetenţa unui organ judiciar sesizat cu o cauză penală, solicitându-se totodată trimiterea cauzei organului judiciar competent.

A.Invocare1.în cursul urmăririi penale excepţia de necompetenţă poate fi invocată din oficiu sau de părţi ori de subiecţii procesuali principali;2.în faza de judecată, excepţia de necompetenţă poate fi invocată din oficiu, de părţi, persoana vătămată sau de procuror;3.excepţia de necompetenţă materială şi cea după calitatea persoanei a instanţei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot parcursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii definitive;4.excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătoreşti;5.excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată numai până la începerea cercetării judecătoreşti.B. Soluţii1.Procurorul

a.respinge excepţia de necompetenţă prin ordonanţă;urmărirea penală continuă a fi efectuată de parchetul sesizat,b.admite excepţia de necompetenţă prin ordonanţă şi declină competenţa de efectuare a urmăririi penale parchetului competent;- declinarea de competenţă atrage dezînvestirea parchetului care dispune această măsură;-dosarul este trimis în vederea continuării urmăririi penale la parchetul în favoarea căruia s-a dispus declinarea;- dacă declinarea de competenţă s-a dispus ca urmare a necompetenţei materiale sau personale, parchetul căruia i s-a trimis cauza are facultatea de a menţine probele administrate. actele îndeplinite de măsurile dispuse de parchetul care şi-declinat competenţa,-dacă declinarea s-a dispus ca urmare a necompetenţei teritoriale, probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse de parchetul care s-a dezînvestit se menţin în mod obligatoriu.2.Instanţa de judcatăa. respinge excepţia de necompetenţă prin încheiere care poate fi atactă numai odată cu fondul, judecata continuă la instanţa sesizată,b.admite excepţia de necompetenţă prin sentinţă definitivă şi dispune declinarea competenţei de judecare a cauzei către o altă instanţă,-declinarea de competenţă atrage dezînvestirea instanţei care a dispus această măsură;-sentinţa penală prin care se dispune declinarea constituie actul de sesizare a instanţei la care a fost trimisă cauza,-dosarul este trimis în vederea continuării judecăţii la instanţă în favoarea căreia s-a dispus declinarea;-dacă declinarea de competenţă s-a dispus ca urmare a necompetenţei materiale sau personale, instanţa căreia i s-a trimis cauza are facultatea de a menţine probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse de instanţa care şi-a declinat competenţa;- dacă declinarea s-a dispus ca urmare a necompetenţei teritoriale, probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse d instanţa care s-a dezînvestit se menţi în mod obligatoriu.3.Jdecătorul de drepturi şi libertăţi/de cameră preliminară poate admite/respinge excepţia de necompetenţă prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.OBSREVAŢII:1.instanţa de judecată nu îşi poate declina competenţa de judecată în favoarea unui organ nejudiciar român sau a unui organ judiciar din străinătate,2.instanţa la care a fost trimisă în urma declinării de competenţă poate să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă a sa sau să pună în dezbatere o astfel de excepţie invocată de persoana vătămată, părţi ori de procuror şi să dispună declinarea judecării cauzei la o altă instanţă sau chiar la instanţa de la care a primit cauza prin declinare (în ultima situaţie dând naştere unui conflict negativ de competenţă),3.sentinţa definitivă prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi declină competenţa în favoarea altei instanţe reprezintă atât declinator, cât şi regulator de competenţă, iar instanţa, în favoarea căreia a fost declinată soluţionarea cauzei nu-şi mai poate declina la rândul său competenţa, cu excepţia cazului în care, în urma reţinerii unor noi împrejurări rezultate din cercetarea judecătorească, se constată că fapta constituie o infracţiune dată prin lege în competenţa altei instanţe.2.CONFLICTUL DE COMPETENŢĂA. Formeconflictul de competenţă poate fi:

1.conflict pozitiv de competenţă.: când două sau mai multe organe judiciare sesizate simultan sau succesiv au aceeaşi cauză se declară campetente să soluţioneze o cauză penală;2.conflict negativ de competenţă: când două sau mai multe organe judiciare îşi declină reciproc competenţa, unul în favoarea celuilat.OBSERVAŢIE:conflictul se poate ivi numai între organele judiciare care au activitate procesuală de acelaşi fel (numai între organe de urmărire penală,respectiv numai între instanţe, nu şi între un organ de urmărire penală şi o instanţă);B.Soluţionarea conflictului de competenţă1. În faza de urmărire penală:a.conflictul de competenţă ivit între doi sau mai mulţi procurori se rezolvă de către procurorul ierarhic superior comun celor aflaţi în conflict ( de exemplu, conflictul de competenţă dintre un procuror de la parchetul de pe lângă judecătorie şi un procuror de la parchetul de pe lângă tribunal se soluţionează de prim -procurorul parchetului de pe lângă tribunal);b.conflictul de competenţă dintre două sau mai multe organe de cercetare penală se rezolvă de către procurorul care exercită suparavegherea activităţii de cercetare a cestor organe.

sesizarea procurorului competent să soluţioneze conflictul de compatenţă se face de organul de urmărire penală care şi-a declinat ultimul competenţa în cazul conflictului negativ de competenţă.

2.în faza de judecată.a.conflictul dintre două sau mai multe instanţe de judecată se soluţionează de insatnţa ierarhic superioară comună insatnţelor aflate în conflict,b.conflictul dintre o instanţă civilă şi o instanţă militară se soluţionează de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

sesizarea instanţei ierarhic superioare comune se poate face atât de instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă în cazul conflictului pozitiv, respectiv de instanţa care şi-a declinat ultima competenţă în cazul conflictului negativ de competenţă, cât şi de procuror sau de părţi (nu de subiecţii procesuali principali)

până la soluţionarea conflictului pozitiv de competenţă, judecarea cauzei se suspendă; instanţa superioară comună celor aflate în conflict soluţionează conflictul în şedinţă

publică cu citerea părţilor pronunţând o încheiere definitivă (regulator de competenţă) care este obligatorie pentru instanţă căreia i se trimite cauza spre judecare, afară decazul în care în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătoreşti, se constată că fapta constituie o infracţiune dată prin lege în competenţa altei instanţe.

OBSERVAŢII:1.dacă insatnţa chemată să soluţioneze conflictul de competenţă apreciază că în cauză este competentă o altă instanţă decât cele între care a intervenit conflictul de competenţă şi faţă de care nu este instanţă superioară comună, trimite dosarul instanţei superioare comune;2.regulile prevăzute de lege pentru soluţionarea conflictului de competenţă în faza de judecată se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care conflictul intervine între doi judecători de drepturi şi libertăţi sau între doi judecători de cameră preliminară.II.PARTEA PRACTICĂ

O instanţă superioară care nu-şi prorogă competenţa în caz de schimbare a încadrării juridice, declinându-şi competenţa în favoarea instanţei inferioare, poate crea un conflict negativ 8T.S., s.pen.,dec.nr.481/1981).

conflictul de competenţă există cănd două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină reciproc competenţa de a judeca aceeaşi cauză. referirea la instanţe priveşte numai instanţele judecătoreşti prevăzute în lege şi în consecinţă, nu există conflict pozitiv sau negativ de competenţă între secţiile aceleiaşi instanţe judecătoreşti (I.C.C.J.,s.pen.încheierea nr.70/2009)

hotărârea prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare în primă instanţă, inclusiv în urma în care situaţia de fapt rămâne neschimbată, competenţa materială şi teritorială a instanţei astfel sesizate este definitiv determinată şi nu poate face obiectul unei cenzuri nici chiar în cale de atac declarată împotriva soluţiei pronunţate în primă instanţă asupra fondului pricinii (C.A.Bucureşti,s.a-II-a pen.dec.nr.1572/2005).

Dacă excepţia de necompetenţă teritorială a fost ridicată după începerea cercetării judecătoreşti, hotărâre aprin care prima instanţă, considerându-se necompetentă din punct de vedere teritorial, şi-a declinat competenţa pe acest temei este nelegală, întrucât, odată cu începerea cercetării judecătoreşti prima instanţă a câştigat definitiv, prin prorogare legală, competenţa teritorială de judecată a cauzei (I.C.C.J.,s.pen., încheierea nr.751/2001, pe www.scj.ro).

FIŞA NR: 9PROROGAREA DECOMPETENŢĂI.PARTEA TEORETICĂ

prorogarea de competenţă semnifică extinderea competenţei unui organ judiciar şi asupra unei cauze penale care nu este de competenţa sa;

prorogarea de competenţă este legală, nefiind în nici un caz vorba de o prorogare de competenţă convenţională,

operează numai în favoarea unui organ judiciar de acelaşi grad sau a unui organ judiciar ierarhic superior în grad, nu în favoarea unui organ judiciar infr’erior.

1.CAUZELE DE REUNIRE

A.Ipotezele de reunire obligatorie a cauzelor:1.în ipoteza infracţiunii continuate2.în ipoteza concursului formal de infracţiuni3.în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune (infracţiunea continuă, complexă sau de obicei, ori în ipoteza unităţii naturale coelctive)B. Ipoteze de reunire facultativă a cauzelorInstanţa poate dispune reunirea cauzelor, dacă prin aceasta nu se întârzie judecata, înurmătoarele situaţii:când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeiaşi persoană (concursul real de infracţiuni)când la săvârşirea unei infracţiuni au participat în calitate de coautori, instigatori, complici două sau mai multe persoane (participaţia penală).când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiţiei

prorogarea de competenţă în situaţia reunirii cauzelor vor opera numai în următoarele situaţii.

1.toate cauzele se află în faza de urmărire penală,2.toate cauzele se află în faza camerei preliminare

3.toate cauzele se află în faza de judecată, în etape procesuală a judecăţii în primă instanţă, chiar după desfiinţarea cu trimitere spre judecare4.toate cauzele se află în apel;este necesar ca instanţele de apel să fie egale în gradC. Competenţa în caz de prorogareprorogarea de competenţă va apărea:1.în favoarea instanţei mai întîi sesizate, dacă toate instanţele în faţa cărora se află cauzele sunt egale în grad şi de aceeiaşi natură (fie numai civile,fie numai militare)2.în favoarea instanţei superioare în grad, în cazul în care competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit,3.în favoarea instanţei civile, dacă una dintre instanţe este civilă, iar alta militară (egale în grad); dacă instanţa militară este superioară în grad competenţa se prorogă în favoarea instanţei civile echivalente în grad cu instanţa militară;4.în cazul infracţiunilor de tăinuire, favorizare a făptuitorului şi nedenunţare a unor infracţiuni, competenţa aparţine instanţei care judecă infracţiunea la care aceasta se referă, iar în cazul în care competenţa după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.

reunirea cauzelor ca urmare a prorogării de competenţă se dispune de instanţa în favoarea căreia operează prorogarea de competenţă din oficiu ori la cererea părţilor sau a procurorului,

dacă instanţa militară este superioară în grad celei civile, reunirea cauzelor se dispune de instanţa militară, care apoi trimite dosarul instanţei civile corespunzătoare în grad competente;

în cazul în care se dispune disjungerea, distingem:a.în cursul urmăririi penale:dacă pentru fapta sau pentru suspectul/inculpatul care a determinat competenţa prin prorogare a parchetului iererhic superior, procurorul a dispus disjungerea respectiv clasarea (urmată de disjungere), competenţa de a efectua urmărirea penală pentru celelelte fapte/prsoane nu rămâne dobândită parchetului ierarhic superior în favoarea căruia a operat prorogarea de competenţă, ci cauza se va transmite parcetului ierarhic inferior regulilor de drept comun;b.în cursul judecăţii: competenţa de a judeca rămâne dobândită instanţei ierarhic superioare în favoarea căreia a operat prorogarea de competenţă potrivit regulilor de mai sus, chiar dacă pentru fapta sau pentru inculpatul care a determinat competenţa acestei instanţe s-a dispus disjungerea, espectiv încetarea procesului penal ori achitarea (urmată de disjungere).OBSERVAŢII:1.prorogarea de competenţă se va opera corespunzător regulilor de mai sus şi în faza de urmărire penală;2.dacă se reţine un caz de reunire între infracţiuni pentru care competenţa aparţine Direcţiei Naţionale Anticorupţie, respectiv Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate organizată şi terorism, competenţa de a efectua urmărirea penală în cauzele reunite aparţine organului de urmărire penală specializat mai întâi sesizat, cu excepţia cazului în care s-a dispus disjungera cu privire la infracţiunea care atrage competenţa celeilalte structuri, în acest caz acesteia revenindu-i competenţa de a efectua urmărirea penală;3. instanţa se pronunţă cu privire la reunirea cauzelor prin încheiere care poate fi atacată numai odată cu fondul.2.CHESTIUNILE PREALABILEChestiuni prealabil

1.chestiuni extrapenale de a căror soluţionare depinde rezolvarea cauzei penale (pot privi situaţia permisă a infracţiunii, o cerinţă esenţială a acesteia etc.Chestiuni preliminare1.chestiuni de natură penală de a căror soluţionare NU depind rezolvarea cauzei pernaleChestiuni prealabile2.se soluţionează de instanţa penală înainte de pronunţarea unei soluţii pe fond, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instanţe cu excepţia situaţiilor în care competenţa de soluţionare nu aparţine organelor judiciareChestiuni preliminare2.se soluţionează de instanţa penală înainte de pronunţarea unei soluţii pe fondChestiuni prealabile3.se soluţionează potrivit regulilor şi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparţine; hotărârile definitive ale altor instanţe, decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile, în procesul penal, au autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale cu excepţia împejurărilor care privesc existenţa infracţiunii.Chestiuni preliminare3.se soluţionează potrivit normelor de procedură penalăOBSERVAŢII:1.NU va opera prorogarea de competenţă în cazul chestiunilor prejudiciale care sunt chestiuni pealabile ce urmează a fi rezolvate înainte de soluţionarea fondului cauzei penale de o altă instanţă decât instanţa penală (de exemplu, excepţia de neconstituţionalitate cererea privind formularea unor întrbări preliminare pentru interpetarea dreptului Uniunii Europene etc.)2. orice chestiune prejudicială este o chestiune prealabilă3.nu orice chestiune prealabilă este şi o chestiune pejudicială.3.SCHIMBAREA CALIFICĂRII FAPTEI

calificarea faptei se referă la incriminarea ei prin lege sau ordonanţă de urgenţă a Guvernului ca infracţiune

dacă în cursul judecării cauzei intervine o lege care determină schimbarea calificării juridice, iar noua calificare atrage competenţa materială a altei instanţe, instanţa iniţial sesizată prin prorogarea competenţei păstrează cauza spre judecare în continuare, afară de cazul când prin legea prin care a fost schimbată calificarea s-ar dispune asltfel.

OBSERVAŢII: NU se va reţine existenţa unui caz de prorogare de competenţă dacă în cursul urmăririi penale intervine o lege care determină schimbarea calificării juridice, iar noua calificare juridică atrage competenţa materială a altui parchet, deoarece parchetul iniţial sesizat nu poate păstra cauza spre soluţionare, ci va trebui să dispună declinarea competenţei în favoarea parchetului devenit compatent; în acest caz finalizarea urmăririi penale, va fi sesizată instanţa competentă potrivit noii calificări juridice.4.SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII JURIDICE A FAPTEI

reprezintă actul procesual prin care organul judiciar (procurorul, în cursul urmăririi penale sau instanţa de judecată, în timpul judecării cauzei) schimbă infracţiunea de care este acuzat suspectul sau inculpatul într-o altă infracţiune (formă agravată, consumată în loc de tentativă etc.)

va opera prorogarea de competenţă atunci când instanţa de judecată dispune schimbarea încadrării juridice, iar competenţa materială de judecare a cauzei prin raportare la noua încadrare juridică aparţine unei instanţe ierarhic superioare.

OBSERVAŢII:1.judecătorul de drepturi şi libertăţi sau judecătorul de cameră preliminară nu poate dispune schimbarea încadrării juridice2.în ipoteza în care noua încadrare juridică atrage competenţa materială a instanţei superioare, se va dispune declinarea competenţei de judecare a cauzei la instanţa superiooară.II.PARTEA PRACTICĂ

Reunirea cauzelor pentru o mai bună înfăprtuire a justiţiei este posibilă numai dacă între cauze există vreo legătură (T.S.s.pen.dec.nr.1726/1981)

Instanţa a procedat în mod nelegal disjungând aspectele referitoare la confiscarea specială, considerând că acestea ţin de latura civilă a cauzei, când în realitate rezolvarea lor trebuie să se facă în cadrul laturii penale a procesului (T.S.s.pen.dec.nr.1301/1977)

Fişa nr. 10INCOMPATIBILITATEA ORGANELOR JUDICIARE

I.PARTE TEORETICĂ1. Incompatibilitatea judecătoruluiA. Cazuri1.judecătorul este incompatibil să judece cauza dacă a fost reprezentant sau apărător al vreuneia dintre părţi ori al unui subiect procesual principal (suspect sau persoană vătămată) chiar şi în altă cauză [art.64 alin (1) lit.a)NCPP]2.judecătorul este incompatibil să judece cauza dacă este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaţie dintre cele prevăzute la art.177 NCP (membru de familie) cu una dintre părţi, cu un subiect procesual principal (suspect sau persoană vătămată), cu avocatul ori cu reprezentantul acestora [art.64 alin.(1) litb) NCPP]3. judecătorul este incompatibil să judece cauza dacă a fost expert sau martor în cauză [art.64 alin.(1) litc) NCPP]4.judecătorul este incpmpatibil să judece cauza dacă este tutore sau curator al unei părţi sau al unui subiect procesual principal (persoană vătămată sau suspect) [art.64 alin.(1) lit.d) NCPP]5.judecătorul este incompatibil să judece dacă a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfăşurată în faţa unui judecător sau a unei instanţe de judecată [art.64 alin.(1)lit.e)NCPP]6. judecătorul este incompatibil să judece cauza dacă există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată [art.64 alin. (1) lit.f)NCPP]7.judecătorii care sunt soţi, rude sau afini între ei până la dradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaţie dintre cele prevăzute la art.177 NCP( membru de familie) nu pot fae parte din acelaşi complet de judecată [art.64 alin.(2)NCPP]8. judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate particiap la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac, sau la judecarea cauzeibdupă desfiinţarea sau casarea hotărârii [art.64 alin.(3) NCPP]]9.judecătorul de drepturi şi libertăţi nu poate participa în aceeaşi cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac [art.64 alin.(49 NCPP]10.judecătorul de cameră preliminară care a participat la soluţionarea plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată nu poate participa, în această cauză, la judecarea în fond sau în căile de atac [art.64 alin.(5) NCPP]

11. judecătorul care s-a pronunţat cu privire la o măsură supusă contestaţiei nu poate participa la soluţionarea contaestaţiei [art.64 alin.(6) NCPP]Nu este incompatibil1. judecătorul de drepturi şi libertăţi care a soluţionat în cursul urmăririi penale propunerea de arestare preventivă/arest la domiciliu să participe în cursul urmăririi penale la soluţionarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive/arest la domiciliu, a cererilor de revocare, înlocuire sau încetatre de drept al măsurii arestării preventive/arestului la domiciliu sau la soluţionarea unei alte propuneri de arestare preventivă a aceluiaşi inculpat, într-o altă cauză,2.judecătorul de drepturi şi libertăţi care a soluţionat o propunere de prelungire a măsuri arestării preventiv/ arestului la domiciliu să participe la soluţionarea unei alte propuneri de prelungire a arestării preventive/arestului la domiciliu sau a cererilolor de revocare, înlocuire sau încetare de drept al măsurii arestării preventive/arestului la domiciliu;3.judecătorul de drepturi şi libertăţi care a participat la judecarea contestaţiei împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive/arestului la domiciliu în cursul urmăriri penale să soluţioneze o nouă contestaţie, având ca obiect o altă încheiere, prin care s-a dispus în aceeeaşi fază de urmărire penală cu privire la măsura arestării preventive/arestului la domiciliu în aceeaşi cauză.B. Abţinerea şi recuzarea

în ipoteza în care constată existenţa unui caz de incompatibilitate, judecătorul are obligaţia de a formula, de îndată, în scris sau oral declaraţia de abţinere, abţinerea nu produce efecte prin simpla formulare a declaraţiei fiind necesar să fie dispusă o soluţie cu privire la aceasta de către organul judiciar competent

dacă judecătorul nu consideră că se află într-un caz de incompatibilitate şi nu formulează declaraţia de abţinere, părţile subiecţii procesuali principali sau procurorul pot formula în tot cursul procesului penal cerere de recuzare de îndată ce află de existenţa cazului de incompatibilitate,

în cazul în care completul recuzat constată că cererea de recuzare este inadmisibilă o va respinge ca atare, fără a o înainta altui complet în vederea soluţionării, este inadmisibilă cererea de recuzare formulată de o persoană, care nu are calitatea de parte,subiect procesual principal sau procuror sau cea în care nu se invocă niciun caz de incompatibilitate ori care conţine motive generale şi echivoce sau cea prin care este recuzată întreaga instanţă ori sunt rcuzaţi aceeiaşi judecători care mai fuseseră recuzaţi fără succes pentru acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării cererii anteriare

odată formulată declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare judecătorul nu va mai efectua nici un act în cauză;totuşi judecătorul de drepturi şi libertăţi şi judecătorrul de cameră peliminară sau completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu prticiparea judecătorului recuzat se pronunţă asupra măsurilor preventive;

competenţa de soluţionare: abţinerea sau recuzarea judecătorului de drepturi şi libertăţi şi a judecătorului de cameră preliminară se soluţionează de un judecător de aceeaşi instanţă, iar abţinerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluţionează de un alt complet de judecată;

soluţionarea dclaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face în cel mult 24 de ore dala data formulării cererii/declaraţiei în camera de consiliu, fără participarea celui care declară că se abţine sau care este recuzat, dacă apreciază necesar pentru soluţionarea cerererii, judcătorul sau completul de judecată, după caz pot efectua orice verificări şi

pot asculta procurorul, subiecţii procesuali principali, părţile şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se solicită;

soluţii-completul investit cu soluţionarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare cu soluţionarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare poate dispune:

1.admiterea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac;

prin aceeaşi încheiere trebuie stabilit care dintre judecătorii aflaţi în stare de rudenie sau afinitate rămân să judece încontinuare cauza, când cererea de recuzare sau declaraţia de abţinere s-a întemeiat pe dispoziţiile art.. 64 alin (2) NCPP, precum şi în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse de judecătorul incompatibil se menţin;

dosarul se repartizează aleatoriu, cu excepţia situaţiei în care abţinerea sau recuzarea vizează unul sau mai mulţi membri al completulu colegial, când completul care a soluţionat incidentul procedural va păstra cauza pentru judecată;

dacă soluţionarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare a fost făcută de instanţa ierarhic superioară, şi din cauza abţinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată la instanţa competentă să soluţioneze cauza, instanţa ierahic superioară trebuie să demisioneze pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat abţinerea sau recuzarea din circuscripţia aceleiaşi curţi de apel sau din circuscripţia unei curţi de apel învecinate.

2.respingerea ca neîtemeiată a declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare prin încheiere care nu este supusă nuciunei căi de atac.completul iniţial investit continuă judecarea cauzei.OBSERVAŢII:1. de regulă în practică, la judecată în primă instanţă după formularea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare, completul suspendă judecarea cauzei şi înaintează declaraţia/cererea completului competent, care se pronunţă de îndată, în cazul în care este admisă declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza va trebui să procedeze la citarea părţilor pentru un nou termen de judecată, acestea neputând fi considerate că au termen de cunoştinţă în faţa completului nou-constituit (chiar dacă aveau termen în cunoştinţă în faţa completului care s-a abţinut sau care a fost recuzat) dacă este respinsă declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare, completul investit iniţial cu judecarea cauzei reintră în sală şi continuă judecata;2.nerespectarea dispoziţiilor referitoare la incompatibitatea judecătorilor este sancţionată cu nulitatea absolută.2. INCOMPATIBILITATEA PROCURORULUIA. Cazuri1.este incompatibil să supravegheze sau să efectueze urmărirea penală şi să participe la judecata cauzei ori la alte proceduri procurorul care a fost reprezentant sau avocat al unei părţi ori al unui subiect procesual principal, în aceaşi cauză, sau în altă cauză;2.este incompatibil să supravegheze sau să efectueze urmărirea penală şi să participe la judecarea cauzei ori la alte proceduri procurorul care este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaţie dintre cele prvăzute la art 177 NCP (membru de familie) cu una dintre părţi, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori reprezentantul acestora,3. procurorul est incompatibil să supravegheze sau să efectueze urmărirea penală şi să participe la judecata cauzei ori la alte proceduri dacă a fost expert sau martor în cauză

4.este incompatibil să supravegheze sau să efectueze urmărirea penală şi să participe la judecata cauzei ori la alte proceduri procurorul care este tutore sau curator al unei părţi sau al unui subiect procesual principal;5.este incompatibil să supravegheze sau să efectueze urmărirea penală şi să participe la judecata cauzei ori la alte proceduri procurorul cu privire la care există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea sa este afectată:6.procurorul este incompatibil să participe la judecata cauzei ori la alte proceduri dacă este soţ, rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv,ori se află într-o altă situaţie dintre cele prevăzute la art. 177. (membru de familie) cu judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau cu unul din membrii completului de judcată7.procurorul care a participat ca judecător într-o cauză nu poate în aceeaşi cauză, să exercite funcţia de urmărire penală sau să pună concluzii la judcarea acelei cauze în primă instanţă şi în căile de atac;8.procurorul este incompatibil să participe la judecarea cauzei sau la alte proceduri în faţa judecătorului dacă este soţ, rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaţie din cele prevăzute la art.177 NCP (membru de familie) cu grefierul ori cu magistratul asistent.OBSERVAŢIE:potrivit noului Cod de procedură penală, procurorul care a efectuat urmărirea penală nu este incompatibil să procedeze la refacerea ei, când judecătorul de cameră preliminară a decis restituirea cauzei la parchet.B. Abţinerea şi recuzarea

în ipoteza în care constată existenţa unui caz de incompatibilitate, procurorul are obligaţia de a formula, de îndată, în scris sau oral declaraţia de abţinere

dacă procurorul nu considră că se află într-un caz de incompatibilitate şi nu formulează declaraţia de abţinere, părţile pot formula în tot cursul procesului penal cerere de recuzare de îndată ce află de existenţa cazului de incompatibilitate,

competenţa de soluţionare aparţine atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judcăţii, procurorului ierarhic superior.

soluţii-procurorul ierehic superior soluţionează declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare prin ordonanţă care nu este supusă niciunei căi de atac, în cel mult 48 de ore de la primirea declarţiei/cererii putând dispune:

1.admiterea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare; procurorul iereahic superior va indica, prin ordonanţă, care procuror va efectua urmărirea

penală, precum şi actele efectuate sau măsurile luate de procurorul incompatibil care se menţin.

2. respingerea ca neîntemeiată a declaraţiei de abţinere sau acererii de recuzare, în cursul urmăririi penale, procurorul a cărei abţinere sau recuzare a fost respinsă

continuă efectuarea/supravegherea urmăririi penale; în cursul judecăţii procurtoru de şedinţă a cărei abţinere sau recuzare a fost respinsă

continuă să participe la judecarea cauzei.3.INCOMPATIBILITATEA ORGANULUI DE CERCETARE PENALĂA. CazuriOrganul de cercetare penală este incompatibil de a efectua acte de cercetare penală dacă:1.a fost reprezentant sau avocat al unei părţi ori al unui subiect procesual principal, în aceeaşi cauză su în altă cauză;

2.este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într.o altă situaţie dintre cele prevăzute la art.177 NCP (membru de familie) cu una dintre părţi, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprzentantul acestora3.a fost expert sau martor în cauză;4.este tutore sau curator al unei părţi sau al unui subiect procesual principal5. există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea organului de cercetare penală este afectată.B.Abţinerea şi recuzarea

declaraţia de abţinere şi cererea de recuzare a organului de cercetare penală se pot formula oral ori în scris numai în faza de urmărire penală;

competenţa de soluţionare aparţine procurorului care supraveghează cercetarea penală. prin ordonanţă, în cel mult 48 de oere de la data formuării;

soluţii-se poate dispune, prin ordonanţă, care nu este supusă niciunei căi de atac, fie respingerea, fie admiterea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare,

în ordonaţa prin care s-a admis cererea de recuzare sau declaraţia de abţinere să se indice persoana care va efectua cercetarea penală precum şi actele efectuate sau măsurile luate de orgenul de cercetare penală incompatibil care se menţin;

împotriva ordonanţei prin care a fost respinsă cererea de recuzare a organului de cercetare penală nu poate fi formulată plângere în condiţiile art. 336 NCPP la procurorul ierarhic superior celui care a dispus-o.

II.PARTEA TEORETICĂ judecătorul care participă la judecarea cauzei în apel nu se află într-un caz de

incompatibilitate dacă anterior, în aceeaşi cauză a făcut parte din completul de judecată care a dispus în apel, desfiinţara sentinţei cu trimitere spre judecare la prima instanţă pentru motive de nulitate relativă (I.C.C.j. s.pen. dec. nr. 2680/2009).

Schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanţei prin încheierea pronunţată înainte de soluţionarea cauzei nu atrage incompatibilitatea judecărorului care afăcut parte din completul de judecată (I.C.C.J.,SU.RIL dec.nr.1/2006)

judecătorul care a participat la judecarea unui proces civil stabilind că între părţi există grave neânţelegeri locative dipunând evacuarea unei părţi, nu poate judeca această cauză sunb aspectul său penal, al unor infracţiuni locative, pentru că şi-a exprimat anterior părerea(T.S.dec.. pen. nr.1450/1967)

judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia UI.C.C.J,S.U.RIL.,dec.nr.15/2006).

Părintele inculpatului audiat nu poate formula cererea de recuzare, neavând calitatea de parte (T.S.s.pen.dec.nr.3239/1975).

Judecătorul este incompatibil să participe la judecarea cauzei în apel, cale de atac prin care hotărârea primei instanţe a fost criticată de către inculpat cu privire la încadrarea juridică, dacă anterior a făcut parte din completul care a judecat recursul împotriva hotărârii de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi penale, şi prin decizia pronunţată în recurs, rezolvând problema referitoare la competenţa organului de urmărire penală şi-a exprimat părerea cu privire la încadrarea juridică a faptelor (I.C.C.J.s.pen.decvnr.3948/2011,www.scj./ro).

judecătorul care a soluţionat cauza conform procedurii abreviate a recunoaşterii vinovăţiei cu privire la unii dintre inculpaţi nu depine incompatibil să judece acţiunea

penală şi civilă la ceilalţi inculpaţi, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor s-a făcut prin acelaşi rechizitoriu, pentru infracţiuni în care există stare de conexitate sau indivizibilitate. Judecâtorul devine incompatibil doar dacă în considerentele hotărârii pronunţate şi-a exprimat părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în cauza disjunsă (I.C.C.J.,RIL.dec.nr.17/2012).

Simplu fapt că judecătorul a activat anterior ca procuror nu este suficient pentru a se considera că se aduce atingere aparenţei de imparţialitate, în absenţa unor elemente concrete care să indice o incapacitate de a manifesta o atitudine obiectivă raportat la soluţionarea cauzei de faţă, neexitânnd temeiuri pentru a se constata, din acest motiv, încălcarea dreptului la un proces echitabil (C.A. Bucureşti,s.aII-a pen.dec.nr. 381/2011).

Fişa nr. 11I.PARTEA TEORETICĂ1.STRĂMUTEREAA. CazuriStrămutarea se poate dispune când:1. există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor este afectată datorită împrjurărilor cauzei sau a calităţii părţilor;2.există pericolul de tulburare a ordinii publiceB. Procedura strămutării1.cererea de trămutarepoate fi formulată de:a. partea interesată (nu de subiecţii procesuali principali)b de procuror.2.competenţa de soluţionare a cererii de strămutare aparţine fie Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie când se solicită strămutarea judecării unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, fie curţii de apel când se solicită strămutarea judecării unei cauze unei cauze de la un tribunal sau după caz, de la o judecătorie din circumscripţia sau de la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa , respectiv curţii militare de apel când se solicită strămutarea judecării unei cauze de la un tribunal militar la alt tribunal militar;3.cererea de strămutare se depune la instanţa de unde se solicită strămutarea şi trbuie să cuprindă: indicarea temeiului de strămutare, motivarea în fapt şi în drept, menţiunea dacă inculpatul este supus unei măsuri preventive (control judiciar sau pe cauţiune, arest la domiciliu, sau arestarea preventivă; la cerere se anexează înscrisurile pe care aceasta se întemeiază;)4.procedura de informare în vederea soluţionării cereriii de strămutare este necesară strângerea de informaţii cu privire la existenţa cauzei de strămutare, Înalta Curte de Casţie şi Justiţie sau curte de apel competentă poate solicita informaţii de la preşedintele instanţei de unde se solicită strămutarea sau de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, comunicându-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare. Când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa ierarhic superioară, informaţiile se cer preşedintelui curţii de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere Când curteaa de apel competentă este instanţa ierarhic superioară, informaţiile se cer preşedintelui tribunalului la care se află cauza a cărei strămutare se cere5.pregătirea şedinţei de soluţionare a cererii de strămutare:preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentru înconştinţa părţile despre introducerea

cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluţionarea acesteia, cu menţiunea că părţile pot trimite memorii şi se pot prezenta la termenul fixat pentru soluţionarea cererii; în informaţiile trimise Înaltei Curţi de Casaţie Şi Justiţie sau curţi de apel se face menţiunea expresă despre efectuarea încunoştinţăriloe, ataşându-se şi dovezile de comunicare a acestora;6.în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv sau arest la domiciliu Înalta Curte de Casţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă poate dispune aducerea acestuzia la judecarea strămutării dacă apreciază că prezenţa sa este necsară pentru soluţionarea cererii; în ipoteza în care s-a apreciat necesară prezenţa inculpatului arestat preventiv sau la domiciliu, preşedintele completului care judecă cererea destrămutare ,dispune desemnarea unui avocat din oficiu, în cazul în care nu există avocat ales acesta nu se prezintă;7.soluţionarea cererii de strămutare:a.examinarea cererii de strămutare se face în şedinţă publică în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii cu ascultarea concluziilor părţilor care sunt prezente;b.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel/curtea militară de apel competentă va soluţiona cererea de strămutare prin sentinţă motivată (iar nu prin încheiere) care nu este supusă niciunei căi de atac,c.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curte de apel/curtea militară de apel competentă poate dispune fie respingerea cererii de strămutare , fie admiteea cererii de strămutare şi stabilirea instanţei la care se strămută cauza (curtea de apel/curtea militară de apel dispune strămutarea judecării cauzei la una dintre instanţele din circumscripţia sa de acelaşi grad cu instanţa de la care se solicită strămutarea;Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curţii de la care se solicită strămutarea;d.dacă admite cerea de strămutare. Înalta Curte de Casţie şi Justişie sau curtea de apel competentătrebuie să stabilească în ce măsură se menţin actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat cauza.

OBSERVAŢII:1.strămutarea presupune mutarea unei cauze de la instanţa sesizată care potrivit legii este competentă să o judece la o altă instanţă egală în grad;2.este inadmisibilă strămutarea judecării unei cauze aflate pe rolul Înatei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sau pe rolul completului de 5 judecători din cadrul instanţei supreme;3.admiterea strămutării nu atrage incidenţa vreunei sancţiuni procedurale cu privire la actele de urmărire penală,4.este posibilă strămutarea judecăţii în procedura de cameră prelimnară;5.dacă înainte ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel/curtea militară de apel competentă să se pronunţe cu privire la cererea de strămutare instanţa sesizată a procedat la judecarea cauzei. hotărârea pronunţată este definitivă de drept, prin efectul admiterii cererii de strămutare;6.dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel /curtea militară de apel competentă a respins o cerere de strămutare, o nouă cerere de strămutare este admisibilă numai dacă se descoperă împrejurări necunoscute de instanţa supremă la momentul soluţionării cererii anterioare sau ivite după momentul soluţioării acesteia.2.DESMNAREA ALTEI INSTANŢE PENTRU JUDECAREA CAUZEI ÎN PRIMĂ INSTANŢĂA. Cazuri

Desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei se poate dispune când:1.există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătoruilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei ori calităţii părţilor;2.există pericolul de tulburare a ordinii publice.B.Procedura desemnării altei insatnţe pentru judecarea cauzei1. cererea de desemnare a altei instanţe egală în grad cu cea căreia i-ar reveni potrivit legii, competenţa teritorială să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul poate fi formulată numai de procurorul care efectuează sau supravegheză urmărirea penală;2.competenţa.procurorul care efectuează sau supravegheză urmărirea penală poate cere:i.Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să desemneze o altă curte de apel decât cea căreia i-ar reveni competenţa teritorială să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul, dacă există dovezi din care să rezulte vreunul dintre cazurile în care se poate dispune strămutarea unei cauze penale;ii.curţii de apel competente să desemneze un alt tribunal, după caz, o altă judecătorie decât cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizate în cazul în care se va emite rechizitoriul dacă există dovezi din care să rezulte vreunul din cazurile în care se poate dispune strămutarea unei cauze penale.3.soluţionarea cererii de desemnare a altei instanţe:a.examinarea cererii se face în camera de consiliu, fără participarea părţilor, în termen de 15 zile;b.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curte de apel competentă se pronunţă prin încheiere motivată care nu este supusă nici unei căi extraordinare de atac;c.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă poate dispune fie respingerea cererii, fie admiterea cererii şi desemnarea unei instanţe egale în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa teritorială să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în situaţia în care se va emite rechizitoriul.OBSERVAŢII:1.părţile nu pot solicita Înaltei Curţi d Casaţie şi Justiţie sau curţii de apel competente desemnara altei instanţe care să fie sesizată în situaţia în care se va emite rechizitoriul;2.după sesizarea instanţei nu poate fi formulată o cerere de desemnare a altei instanţe, putându-se solicita numai strămutarea;3.nu se poate solicita desemnarea altei instanţe care să soluţioneze căile de atac declarate împotriva sentinţei primei instanţe;4.spre deosebire de strămutare, procedura de desemnare a altei instanţe pentru judecarea cauzei nu presupune existenţa etapei informării şi nici încunoştinţarea părţilor cu privire la data soluţionării cererii procurorului,5.dacă admite cererea de desemnare a altei instanţe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţi sau curtea de apel competentă nu trebuie să stabilească în ce măsură se menţin actele de urmărire penală efectuate;6.legea nu prevede nici o limitare cu privire la instanţa care poate fi desemnată,7.dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curte de apel competentă a respins o cerere de desmnare a altei instanţe, o nouă cerere este admisibilă numai dacă se descoperă împrejurări necunoscute de instanţă la momentul soluţionării acesteia,8.în situaţia în care se dispune restituirea cauzei la parchet de către judecătorul de cameră preliminară, cauza se va trimite parchetului care a efectuat urmărirea penală.

3.TRIMITEREA CAUZEI LA UN ALT PARCHETA.Cazuri

trimiterea cauzei la un alt parchet se poate dispune când există o suspiciune rezonabilă că activitatea de urmărire penală este afectată din pricina împrejurărilor cauzei sau calităţii părţilor ori subiecţilor procesuali principali ori există pericolul de tulburare a ordinii publice.

B.Procedura de trimitere a cauzei la alt parchet1.cererea de trimitere a cauzei la alt parchet poate fi formulată de părţi, măsura poate fi dispusă şi din oficiu, ca urmare a învederării existenţei unui caz de trimitere prin referatul procurorului care efectuaeză/supraveghează urmărirea penală;2.componenţa de a dispune trimiterea cauzei la un alt parchet egal în grad, din altă circumscripţie teritorială aparţine Procurorului General de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie3.soluţionare:Procurorul General de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate dispune prin ordonanţă motivată fie respingerea cererii de trimitere a cauzei la alt parchet, fie admiterea cererii şi trimiterea cauzei la un alt parchet;4. dacă se dispune trimiterea cauzei la un alt parchet, instanţa competentă teritorial să judece cauza în ipoteza dispunerii unei soluţii de trimitere în judecată este:a.instanţa pe lângă care funcţionează parchetul la care a fost trimisă cauza şi care a efectuat urmărirea penală , dacă acesta corespunde vreunuia dintre criteriile prevăzute de art.41.arl.(19NCPP;b.instanţa corespunzătoare unităţii de parchet de la care a fost luat dosarul, dacă nici unul dintre locurile enumerate în art.41 alin.(1) NCPP nu se află în circumscrpţia teritorială a instanţei pa lângă care funcţiunează parchetul la care a fost trimisă cauza.OBSERVAŢII:1.în procedura de trimitere a cauzei la alt parchet se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din materia strămutării (art.73-74 NCPP9) referitoare la procedura de informare, de încunoştinţarea a părţilor, efectele asupra acteloer efectuate în cauză de parchetul la care a fost trimisă cauza, care efectuează sau supravegheză urmărirea penală, poate cere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să desemneze o instanţă egală în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul.II. PARTEA PRACTICĂ

Când s-a dispus strămutarea judecării cauzei în apel, iar instanţa de control judiciar a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanţă, competentă să rejudece cauza este instanţa de fond din raza teritorială a instanţei de control judiciar unde a fost strămutată judecarea cauzei în apel, iar nu instanţa care a pronunţat sentinţa (C.S.J.s.pen.dec.nr.739/2003).

Dacă instanţa la care se află cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, împotriva hotărârii pronunţate de aceasta fiind declarat apel, prin efectul admiterii cererii de strămutare hotărârea este desfiinţată, acest efect prevalând asupra dispoziţiei de menţinere a actelor îndeplinite, cuprinsă în încheierea de admitere a cererii de strămutare (I.C.C.j s.pen.,încheiere nr.2272/2006).

Fişa nr . 12TEORIA GENERALĂ A PROBELORI.PARTEA TEORETICĂProbe

1.orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa sancţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal [art.97 alin.(1) NCPP]2.probele nu se pot obţine decât prin intermediul mijloacelor de probă3.dacă procurorul constată că au fost respectate dispoziţile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate, procedează la rezolvarea cauzelor;4.instanţa îşi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză.

Mijoace de probă1.mijloace prevăzute de lege prin care se stabilesc faptele sau împrjurările ce constituie probe2.mijloacele de probă sunt enumerate exemplificativ de noul Cod de procedură penală;proba se obţine în procesul penal prin orice alt mijloc de probă care nu este intezis prin lege.Procedeu probatoriu1.modalitatea prin care se obţine un mijloc de probă,2.administrarea probelor se realizează prin diferite procedee probatorii (de pildă, efectuarea unei expertize, percheziţia).1. CLSIFICAREA PROBELORA.În funcţie de raportul lor cu obiectul probaţiunii1.probe directe-probele care se află în legătură directă cu existenţa infracţiunii, vinovăţia sau nevinovăţia învinuitului sau inculpatului, proba directă este un fapt principal,2.probe indirecte (indicii)-probele care se află în legătură indirectă cu existenţa infracţiuniii, vinovăţia sau nevinovăţia învinuitului sau inculpatului, proba indirectă este un fapt probatoriu.

OBSERVAŢII:două sau mai multe probe indirecte pot servi la stabilirea adevărului într-o cauză penală chiar dacă nu sunt coroborate cu vreo probă.B.În funcţie de izvorul lor1.probe imediate- probele care ajung la cunoştinţa organelor judiciare dintr-un izvor direct;2. probe mediate- probe care ajung la cunoştinţa organelor judiciare dintr-un izvor derivat;2.OBIECTUL PROBAŢIUNIIpotrivi art.98 NCPP constituie obiect al probei.a.existenţa infracţiunii şi săvârşirea ei de către inculpat;b.faptele privitoare la răspunederea civilă, atunci când există parte civilă constituită în cauză;c.faptele şi împrejurările de fapt de care depinde aplicarea legii,d.orice împrejurare necesară pentru justa soluţionare a cauzeiA. Faptele sau împrejurările care TREBUIE dovediteSunt fapte sau împrejurări de fapte ce trebuie dovedite (obligatoriu) în procesul penal.1.faptele principale (res probanda)- faptele sau împrejurările de fapt referitoare la fapta prevăzută de legea penală şi persoana care a săvârşit-o,2.faptele probatorii (res probantes)- faptele sau împejurările de fapt care , deşi nu se referă direct la faptul principal conduc totuşi la stabilirea acestuia în mod indirect,3.faptele care se referă la normala desfăşurare a procesului penal-de exemplu, cele referitoare la suspendarea percesului penal.B.Faptele sau împrejurările care POT fi dovedite:

Sunt fapte sau împrejurări de fapt cu privire la care există posibilitatea (nu obligaţia) de a fi dovedite în procesul penal:1.faptele auxiliare- faptele sau împrejurările de fapt, care deşi nu se referă direct la faptul principal, pot servi la dovedirea relevanţei ori a admisibilităţii unor probe referitoare la faptul principal,2.faptele similare-faptele asemănătoare (de aceeaşi natură) faptului principal,3.faptele negative sau pozitive determinate (de pildă,alibiul)C.Fapte sau împrejurări care NU TREBUIE DOVEDITEExistă dispensă de probe în ceea ce priveşte.:1.prezumţiile legale relative-în cazul acestora se poate face dovada contrară, nu există dispensă de probă pentru prezumţiile judiciare;2.faptele notorii sau evidente;3.faptele necontestate de niciunul dintre participanţii la proces.D. Faptele sau împrejurările care NU POT fi dovediteNu este admisibilă probaţiunea în ceea ce priveşte:1.prezumţiile legale absolute;2.faptele negative sau pozitive nedeterminate;3.faptele contrare concepţiei comune despre lume.

OBSERVAŢII:1.dispoziţiile legii penale şi ale legii procesuale penale nu intră în obiectul probaţiunii, cu excepţia dispoziţiilor legale din dreptul străin;2.obiectul iniţial al probaţiunii poate fi lărgit în cursul urmăririi penale prin extinderea urmăririi şi/sau a acţiunii penale cu privire la alte fapte sau persoane.4.CONDIŢIILE NECESARE PENTRU ADMINISTRAREA UNEI PROBEPentru ca o probă să fie administrată în procesul penal, este necesar ca aceasta să fie:1.legală-să fie prevăzute de lege sau să nu fie interzisă de lege;2.pertinentă-serveşte la dovedirea unor fapte şi împrejurări privind cauza aflată în faza de urmărire penală sau judecată, având legătură cu aceasta3.concludentă-contribuie la aflarea adevărului într-o cauză penală, fiind esenţială pentru soluţionarea cauzei penale;4.utilă-este necesară pentru soluţionarea cauzei, reciproca nefiind valabilă.-potrivit art.100 alin. (4)NCPP, organele judiciare (de urmărire penală sau instanţa de judecată) pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când:a)proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză (probă nepertinentă sau neconcludentă)b)se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă (probă inutilă)c)proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu (probă inutilă).d)proba este imposibil de obţinut;e)cererea a fost formulată de o persoană neîndreptăţită;f)administrarea probei este contrară legii (probă nelegală).

OBSERVAŢII:1.oric eprobă concludentă este şi oprobă pertinentă.

2.nu orice probă pertinentă este şi oprobă concludentă;3.orice probă utilă este şi o probă concludentă;4.nu orice probă concludentă este şi o probă utilă.5.SARCINA PROBEI

A.În latura penală a cauzei sarcina probei (onus probandi) incumbă în principal procurorului şi organelor de

cercetare penală, pentru realizarea obiectului urmăririi penale, organele de cercetare penală au obligaţia ca,

după sesizare, să caute şi să strângă datele ori informaţiile cu privire la existenţa, infracţiunilor şi identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni, să ia măsuri pentru limitarea consecinţelor acestora, să strângă şi să administreze probele cu respectarea prevederilor art.100 şi 101NCPP,

după începerea urmăririi penale, organele de urmărire penală, străng şi administrează probele,atât în favoarea, cât şi în defavoarea supectului ori inculpatului;intervenţia instanţei are caracter subsidiar doar atunci când administrarea probelor este imperios necesară formării convingerilor sale;

când acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, sarcina probei incumbă şi acesteia;

suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia, dacă în cauză au fost administrate probe de vinovăţie, suspectul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, putând solicita administrarea de probe în apărare.

B.În latura civilă a cauzeisarcina probei aparţine părţii civile, cu excepţia situaţiei în care acţiunea civilă este exercitată de procuror(în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă), când sarcina probei incumbă în faza de urmărire penală procurorul şi organele de cercetare penală, iar în cursul judecăţii procurorului;inculpatul şi partea responsabilă civilmente au posibilitatea de a dovedi netemeinicia pretenţiilor civile prin propunerea de probe pertinente, concludente şi utile cauzei.

OBSERVAŢII:1.sarcina probei constituind o obligaţie procesuală, nu se confundă cu dreptul părţilor sau al subiecţilor procesuali principali de apropune probe în procesul penal;2.prin excepţie, sarcina probei aprţine părţii care invocă o cauză justificativă sau de neimputabilitate (cu excepţia prezumţiei de legitimă apărare) ori o chestiune prealabilă sau preliminară.6. ADMINISTRAREA PROBELORadministrarea probelor reprezintă activitatea prin care sunt strânse sau aduse în faţa organului judiciar probele legale pertinente, concludente şi utile pentru stabilirea faptelor şi împrejurărilor a căror existenţă sau inexistenţă trebuie constatată în vederea aflării adevărului în cauză.A.PrincipiiÎn procesul de administrare a probelor trebuie respectate următoarele principii:1.principiul legalităţii:în procesul,penal trebuie administrate probele obţinute cu respectarea dispoziţiilor legale;

2.principiul loailităţii:este interzisă utilizarea oricărei strategii sau manopere ce are ca scop administrarea, cu rea-credinţă, a unui mijloc de probă, sau care are ca efect provocarea, comiterea unei infracţiuni în vederea obţinerii unui mijloc de probă, dacă prin aceste mijloace se aduce atingere demnităţii persoanei, drepturile acestuia la un proces echitabil sau la viaţa privată;potrivit art.101NCPP, este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiunea sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe,tot astfel, nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei,chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare (de pildă, utilizarea hipnozei) deopotrivă este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe,3.principiul libertăţii:faptele sau împrejurările ce formează obiectul probaţiunii pot fi dovedite prin orice mijloc de probă care nu este interzis de lege;ca excepţie, legea stabileşte în unele cazuri obligativitatea administrării anumitor mijloace de probă,limitând astfel sfera mijloacelor de probă cu care se poate dovedi o anumită faptă sau împrejurare (de exemplu, pentru dovedirea chestiunilor prealabile se pot folosi numai mijloacele de probă din materia căreia îi aparţine acea chestiune).

OBSERVŢII:1.pe lângă aceste principii, trebuie respectate şi principiile genarale ale procesului penal şi în special principiul respectării vieţii private şi principiul respectării demnităţii umane. Având în vedere juristprudenţa CEDO, trebuie asigurat şi principiul respectării secretului surselor jurnaliştilor,2.principiul loialităţii procesuale constituie un principiu corector al principiului libertăţii acesta rezultă din art.97 alin.(2)NCPP, care permite folosirea oricăror mijloace de probă ce nu sunt interzise de lege;3.nu constituie provocare activitatea desfăşurată de organele judiciare în condiţiile şi limitele autorizate de procuror în cadrul procedeului probator al participării autorizate la anumite activităţi (art.150NCPP),care presupune comiterea unei fapte similare laturii obiective a unei infracţiuni de corupţie, efectuarea de tranzacţii, operaţiuni sau orice fel de înţelegeri privind un bun sau privind o persoană despre care se bănuieşte că ar fi dispărută, că este victima traficului de persoane ori a unei răpiri, efectuarea de operaţiuni privind droguri precum şi prestarea unui serviciu, desfăşurate cu autorizarea organului judiciar competent, în scopul obţinerii de mijloace de probă.B. Procedura administrării probelor

în cursul urmăririi penale,procurorul sau organele de cercetare penală din oficiu sau la cererea părţilor ori a subiecţilor procesuali principali dispun strângerea probelor pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei;

în cursul judecăţii, instanţa administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părţilor şi în mod subsidiar, din oficiu atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale;

insatnţa întreabă procurorul, părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe.În cazul în care se propun probe, trebuie să se arate faptele şi împrejurările ce urmează a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se află aceste mijloace,

iar în ceea ce priveşte martorii şi experţii, identitatea şi adresa acestora.Probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti.Acestea sunt puse în dezbatere contradictorie a părţilor şi sunt avute în vedere de instanţă la deliberare. Totuşi probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi pot fi administrate din oficiu de către instanţă, dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. Procurorul , persoana vătămată şi părţile pot cere administrarea de probe noi şi în cursul cercetării judecătoreşti. Insatnţa poate dispune din oficiu administrarea de probe necesare pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei;

în cazul în care procurorul sau instanţa a încuviinţat administrarea unei probe, poate reveni motivat în cursul procesului asupra acestei măsuri când proba anterior încuviinţată nu mai este utilă sau nu mai este posibilă administrarea ei;

judecătorul de cameră preliminară nu poate încuviinţa administrarea de probe cu privire la obiectul camerei preliminare;

în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi se poate proceda la ascultarea martorilor în cadrul procedurii de administrare anticipată a probatoriului, care presupune audiertea, în faza de urmărire penală, a martorului de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, la cererea procurorului, atunci când există riscul ca la un martor să nu mai poată fi audiat în cursul judecâţii.

7.APRECIEREA PROBELOR principiul liberei aprecieri a probelor:organelor judiciare au dreptul să aprecieze în mod

liber atât valoarea fiecărei probe administrate indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, cât şi credibilitatea, lor,

probele nu au o valoare a priori stabilită de legiuitor, importanţa acestora rezultă în urma apreierii lor de organele judiciare consecutiv analizei ansamblului materialului probator administrat în mod legal şi loial în cauză,

potrivit art.103 alin.(3)NCPP, hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsura determinată pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor protejaţi (inclusiv în ipotezele în care persoanele vătămate sunt audiate cu asigurarea protecţiei)

aprecierea probelor se face în conformitate cu legea şi întotdeauna motivat.II .PARTEA PRACTICĂ

Dacă instanţa a admis odatîă o probă, ea nu mai poate reveni asupra dispoziţiei decât dacă s-ar stabili că acea probă este neconcludentă, inutilă,ori administrarea sa este imposibilă (T.S., s.pen.dec.nr. 3180/1974).

Mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal,legea nefăcând nici o deosebire în ceea ce priveşte forţa lor probantă, în raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătoreşti.

Neexistând nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între decalaraţiile succesive ale inculpatului sau ale martorilor, insatnţa poate să considere, atunci când declaraţiile lor sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, având obligaţia de a le înlătura motivat pe celelalte. Într-oasemenea situaţie instanţa va reţine că nu sunt expresia adevărului acele declaraţii care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză (C.S.J.s.pen-dec.br.1634/1999)

.Dacă din probele administrate rezultă că inculpatul a săvârşit infracţiunea imputată, deşi acesta neagă comiterea faptei instanţa nu poate respinge probele solicitate în apărare, pe considerentul că administrarea lor ar fi inutilă (T.S.s,pen.dec.nr.5799/1970),

Principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanţei de judecată libertatea să aprecieze, concludenţa tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului impune instanţei de judecată să dea valoare aceleor probe care coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul. Din perspectiva celor arătate, curtea reţine că instanţele au înlăturat în mod nejustificat probe care dovedesc identitatea inculpatului ca autor al faptei şi vinovăţia acestuia (I.C.C.J.,s.pen.dec.nr.1975/2005).

Instanţa poate să reţină numai o parte a probelor ca fiind expresia realităţii, dar trebuie să motiveze înlăturarea celorlalte. Simpla retractare sau modificare de către inculpaţi sau martori a unor declaraţii nu poate însă duce la înlăturarea, în mod automat şi nemotivat, a declaraţiilor anterioare, cât timp acestea se coroborează şi cu alte probe ale dosarului (I.C.C.J.,s.pen.decv.nr.4835/2004).

Folosirea uni investigator sub acoperire în scopul surprinderii în flagrant delict de trafic de droguri a făptuitorului nu constituie provocare. De vreme ce o persoană, consumatoare de droguri a comis în mod repetat acţiuni specifice traficulu ilicit de droguri, nu agentul sub acoperire este cel care o determină să comită sau să continue săvârşirea acestora, rezoluţia în acest sens fiind luată anterior de făptuitor (I.C.C.J.s.pen.dec.nr.5169/2003).

Având în vedre că probele nu au valoare mai dinainte stabilită şi ca expresie a principiului in dubio pro rea- în sensul că atunci când, urmare a administrării tuturor probelor necesare soluţionării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăţiei inculpatului şi această îndoială nu este înlăturată după administrarea de noi probe şi deci prezumţia de nevinovăţie nu este răsturnată- orice îndoială este în favoarea inculpatului (I.C.C.J.s.pen.dec.nr.6535/2004).

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind art.6. din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale reflectată în special în cauza Ramanauskas c. Lituaniei, activitatea investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului acestuia respectă graniţele conferite de art.6. din Convenţie, neexistând o provocare, dacă se limitează la examinarea, de o manieră pasivă, a activităţii infracţionale, fără a exercita asupra persoanei o influenţă de natură a instiga la comiterea unei infracţiuni, care altfel nu ar fi fost săvârşite, în scopul de a face posibilă constatarea infracţiunii. Prin urmare activitatea investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului acestuia respectă graniţele dreptului la un proces echitabil, neexitând o provocare în cazul în care contactul investigatorului şi al colaboratorului cu inculpaţii a avut loc în contextul în care inculpaţii căutau în mod activ cumpărători şi vânzători de droguri, aceştea propunând investigatorului şi colaboratorului său să le procure şi să le vândă droguri (I.C.C.J.s.pen.dec.nr.917/2011).

Fişa nr. 13DECLARAŢIILE PĂRŢILOR ŞI ALE SUBIECŢILOR PROCESUALI PRICIPALII. PARTEA TEORETICĂ1.DECLARAŢIA SUSPECTULUI/INCULPATULUIA.Procedura obţinerii declaraţiilor suspectului/inculpatului

declarţiile suspectului/inculpatului pot fi obţinute:1. prin ascultareascultarea presupune două etape:a.întrebări şi lămuririprealabile

la începutul primei audieri suspectul sau inculpatul este întrebat cu privire la nume,prenume , poreclă, data şi locul naşterii, codul numeric personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia , starea civilă, situaţia militară,studii, profesia ori ocupaţia, locul de muncă, domiciliu şi adresa unde locuieşte efectiv şi adresa la care doreşte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedente penale sau dacă împotriva sa se desfăşoară un alt proces penal, dacă solicită un interpret, în cazul în care nu vorbeşte sau nu înţelege limba rămână, ori nu se poate exprima, precum şi cu privire la orice alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale,la audierile ulterioare întrebările de mai sus se repetă doar atunci când organul judiciar consideră nacesar;

suspectului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţă calitatea în care este audiat, fapta prevăzută de lege penală, pentru săvârşirea căreia este suspectat sau pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi încadrarea juridică a acesteia prcum şi drepturile prevăzute la art.83NCPP şi următoarele obligaţii:a) obligaţiile de a se prezentala chemările organelor judiciare, atrăgândui-se atenţia , că în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă;b) obligaţia de a comunica în scris în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgândui-se atenţia că în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă. Aceste drepturi şi obligaţii i se comunică şi în scris, sub semnătură, iar în cazul în care nu poate ori refuză să smneze, se va încheia un proces- verbal;

b.relatarea orală, liberă suspectul sau inculpatul este lăsat să declare tot ceea ce doreşte referitor la fapta

prevăzută de legea penală care i-a fost comunicată, după care i se pot pune întrebări de către procuror, instanţă, părţi, subiecţi procesuali principali sau avocaţii acestora;

1-Potrivit art.83NCPP, încursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi:a)dreptul de a nu da nici o declaraţia pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nici o consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloc de probă împotriva sa;a)dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentu care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia;b)dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii,c) drptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă obligatorie,dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;d)dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii;e)dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a cauzei;f)dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;g)dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege,g-1)dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;h)alte drepturi prevăzute de lege.

suspectul sau nculpatul are dreptul să se consulte cu avocatul atât înainte, cât şi în cursul audierii, iar organul judiciar, când consideră necesar, poate permite acestuia să utilizeze însemnări şi notiţe proprii;

în cursul audierii, suspectul sau inculpatul îşi poate exercita dreptul la tăcre cu privire la orica dintre faptele ori împrejurările despre care este întrebat,

în cursul urmăririi penale, când suspectul ori inculpatul este un minor care nu a împlinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului,organul de urmărire penală citează părinţii acestuia ori după caz, pe tutore, curator sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află temporar minorul, prcum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protectia copilului din localitatea unde se desfăşoară audierea;când suspectul sau inculpatul este un minor care a împlinit 16 ani, citarea la ascultare acestuia a părinţilor, ori după caz, a tutorelui, curatorului sau a persoanei în grija ori supravegherea căreia se află temporar minorul, precum şi a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din localitatea unde se desfăşoară se dispune numai dacă organul de urmărire penală consideră necesar, în faza de judecată,citarea acestor persoane este obligatorie, indiferent de vârsta minorului, neprezentarea persoanelor legal citate la ascultarea sau confruntarea minorului nu împiedică efectuarea acestor acte,

în cursul judecăţii, dacă sunt mai mulţi inculpaţi, audierea fiecăruia dintre ei se face în prezenţa celorlalţi inculpaţi;când interesul aflării adevărului o cere, instanţa poate dispune audierea vreunuia dintre inculpaţi fără ca ceialţi să fie de faţă,declaraţiile luate separat, sunt citite în mod obligatoriu celorlalţi inculpaţi, după audierea lor,inculpatul poate fi din nou audiat în prezenţa celorlalţi inculpaţi sau a unora dintre ei,ascultarea este contradictorie cu ocazia ascultării de către instanţă, inculpatul este lăsat să arate tot ce ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judeactă, apoi i se pun întrebări în mod nemijlocit de către procuror, de persoana vătămată, de partea civilă, de partea resposabil cuvilmente, de ceilalţi inculpaţi, precum şi de avocaţii acestora şi de avocatul inculpatului a cărei audiere se face.Preşedintele şi ceilalţi memebri ai completului pot, de asemenea, pune întrebări, dacă apreciază necesar, pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa de judecată poate cenzura întrebările adresate inculpatului prin raportare la pertinenţa, concludenţa şi utilitatea acestora;

dacă în timpul audierii suspectul sau inculpatul prezintă semne vizibile de oboseală excesivă sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultării şi dacă este cazul, ia măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic;

declaraţile suspectului sau inculpatului se consemnează în scris, atât în faza de urmăire penală cât şi în cea de judecată în declaraţie se consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultări, menţionându-se de fiecare dată ora începerii şi ora închiderii ascultării, în fiecare declaraţie se consemnează totodată, ora începerii şi ora încheierii ascultării suspectului sau inculpatului,

dacă este de acord cu conţinutul declaraţiei scrise, suspectul sau inculpatul o semnează pe fiecare pagină, dacă suspectul sau inculpatul are de făcut completări, rectificări ori precizări, acestea sunt indicate în finalul declaraţiei, fiind urmate de semnătura suspectului sau a inculpatului, când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar consemneazăacest lucru în declaraţia scrisă, declaraţia scrisă este consenată de organul de urmărire penală care a procedat la audierea suspectului sau inculpatului, de judecătorul de drepturi şi libertăţi ori de preşedintele completului e

judecată şi de grefier, de avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei vătămate, părţii civile sau părţii responsabie civilmente, dacă aceştia au fost prezenţi, precum şi de interpret, când declaraţia a fost luată printr-un interpret,

în cursul ermăririi penale, acultarea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audiovideo, atunci când înregistrarea nu este posibilă acest lucru se consemnează în declaraţia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.

OBSERVAŢII.1.ascultarea suspectului/inculpatului constituie una dintre modalităţile în care aceştia îşi exercită dreptul la apărare în procesul penal, ea constituie un drept al suspectului/inculpatului căruia îi corespunde obligaţia corelativă a organelor judiciare de a proceda la ascultarea acestuia (de exemplu ascultarea suspectului/inculpatului este obligatorie înainte de luarea măsurii reţinerii);2.declaraţiile extrajudiciare ale suspectulu/inculpatului nu constituie mijloc de probă;3.cu ocazia ascultării de către organele judiciare, suspectul/inculpatul nu depune jurământ4. suspectul şi inculpatul beneficiază de dreptul la tăcere şi de privilegiul împotriva aotoincriminării, putând refuza să dea declaraţii, să răspundă unor întrbări sau să remită înscrisuri, obiecte care l-ar putea acuza,5.noul Cod de procedură penală a prevăzut posibilitatea ascultării suspectului sau inculpatului aflat în detenţie prin videoconferinţă, în cazuri excepţionale şi dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor.În cazul în care legea prevede că în cauză asistenţa juridică este obligatorie, ascultarea nu poate avea loc decât în prezenţa avocatului la locul de detenţie al suspectului sau inculpatului.6.organul judiciar trebuie să aducă la cunoştinţa inculpatului posibilitatea încheierii, în cursul urmăririi penale, a unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, iar în cursul judecăţii, posibilitatea de a beneficia de reucerea pedepsei prevăzute de lege, ca urmare a recunoaşterii invinuirii,7.în cursul urmăririi penale procurorul poate decide în funcţie de strategia de anchetă ascultarea suspecţilor/inculpaţilor în prezenţa celorlalţi suspecţi/inculpaţi din cauză sau separat,8.noul Cod de procedură penală nu mai prevede obligaţia luării unei declaraţii olografe înainte de ascultarea suspectului sau inculpatului. În măsura în care organele de urmărire penală apreciază din raţiuni de strategie că este necesară luarea unei declaraţii olografe, nu există impedimente legale pentru a se proceda în acest mod, cu condiţia aducerii la cunoştinţă în prealabil a drepturilor.2.prin confruntare

procedeul probatoriu al confruntării poate fi realizat numai după ce suspectul sau inculpatul a fost în prealabil ascultat şi numai după ce constată că între declaraţiile acestuia şi declaraţiile altor părţi, subiecţii procesuali ori ale martorilor există contradicţii, dacă confruntarea este necsară pentru lămurirea cauzei;

declaraţiile sunt consemnate în procesul-verbal de confruntare.B.Valoarea probantă

declaraţia suspectului/inculpatului este divizibilă, putând fi avută în vedere de organele judiciare la stabilirea situaţiei de fapt în tot sau numai în parte în care aceasta poate fi corobarată cu ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, pe cale de consecinţă organele judiciare pot înlătura motivat parte din declaraţie a

suspectului/inculpatului când acesta nu poate fi coroborată cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză;

declaraţia suspectului/inculpatului este retractabilă, suspectul/inculpatul după ce a dat o declarţie în faţa organelor judiciare, poate să revină ulterior pe parcursul procesului penal şi să o retracteze în tot sau în parte; organele judiciare pot solicita suspectului/inculpatului să dea explicaţii cu privire la modificarea poziţiei procesuale, organele judiciare vor putea reţine numai declaraţia sau parte din declaraţie care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză,

declaraţiile suspectului/inculpatului sunt supuse principiului liberei apreieri a probelor, noul Cod de procedură penală nemaiprevăzând o dispoziţie explicită din care să rezulte că acestea au o valoar probantă condiţionată

2.DECLARAŢIA PERSOANEI VĂTĂMATEA. Procedura obţinerii decalaraţiilor persoanei vătămate

declaraţiile persoanei vătămate pot fi obţinute.1. prin ascultareascultarea persoanei vătămate constitue o obligaţie a organelor judiciare;presupune următoarele etape:a.întrbări ,lămuriri prealabile, comunicărila începutul primei audieri, organul judiciar adresează întrebări persoanei vătămate cu privire la nume, poreclă, data şi locul naşterii, codul numeric personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, starea civilă, situaţia militară, studiile, profesia ori ocupaţia, locul de muncă, domiciliu şi adresa unde locuieşte efectiv şi adresa la care doreşte să îi fie comunicate actele de procedură,antecedentele penale sau dacă împotriva sa se desfăşoară vreun proces penal, dacă solicită un interpret, în cazul în care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate exprima, precum şi cu privire la orice alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale, întrebările de mai sus se repetă la audierile ulterioare doar atunci când organul judiciar consideră necesar,persoanei vătămate i se aduce la cunoştinţă cu ocazia primei audieri faptul că în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, aceasta poate să fie informată cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod,persoanei vătămate i se aduce la cunoştinţă următoarele drepturi şi obligaţii:a)dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;b)dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege,c)dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepţii şi de apune concluzii în condiţiile prevăzute de leged)dreptul de a fi încunoştinţată cu privire la desfăşurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum şi dreptul de a se constitui parte civilă;e)obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciaref)obligaţia de a comunica orice schimbare de adresă;b) realatarea orală, liberă

persoana vătămată este lăsată să declare tot ceea ce doreşte referitor la fapta prevăzută de legea penală care i-a fost comunicată, după care i se pot pune întrebări;

persoana vătămată are dreptul să se consulte cu avocatul , atât înainte cât şi în cursul audierii, iar organul judiciar, când se consideră necesar poate permite acesteia să utilizeze însemnări şi notiţe proprii;

dacă în timpul audierii persoana vătămată prezintă semne vizibile de oboseală excesivă sau smptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultării, şi dacă este cazul, ia măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic;

declaraţiile persoanei vătămate se consemnează în scris.În declaraţie, se consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultării, menţionându-se cine le-a formulat şi se menţionează de fiecare dată ora începerii şi ora încheierii ascultării, în fiecare declaraţie se consemnează, totodată ora încperii şi ora încheierii ascultării persoanei vătămate, dacă este de acord cu conţinutul decalarţiei scrise, persoana vătămată o semnează.Dacă persoana vătămată are de făcut completări, rectificări ori precizări acestea sunt indicate în finalul decalraţiei, fiind urmate de semnătura persoanei vătămate,

când persoana vătămată nu poate sau refuză să semneze organul judiciar consemnează acest lucru în declaraţia scrisă; declaraţia scrisă se semnează de organul de urmărire penală care a procedat la ascultarea persoanei vătămate ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, de avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei vătămate, părţii civile sau părţii responsabile cuvilmente dacă aceştia au fost prezenţi precum şi de interpret, când declaraţia a fost luată printr-un interpret,

în cursul urmăririi penale, audierea persoanei vătămate se înregistrează prin mijloacectehnice audio sau audiovideo, atunci când organul de urmărire penală cosideră necesar sau atunci când persoanan vătămată a solicitate aceasta în mod expres, iar înregistrarea este posibilă,

OBSREVAŢII.:1. cu ocazia ascultării, persoana vătămată nu depune jurământ;2.în cazul în care victima infracţiunii nu doreşte să participe în procesul penal ca persoană vătămată, ascultarea acesteia se desfăşoară după procedura audierii martorului;3.procurorul sau instanţa de judecată poate dispune faţă de persoana vătămată măsuri de protecţie prevăzute la art. 125-130 NCPP.2. prin confruntare

procedeul probatoriu al confruntării poate fi realizat numai după ce persoana vătămată a fost în prealabil ascultată şi numai dacă se constată că între declaraţiile acesteai şi cele ale inculpaţilor, ale celorlalte părţi/subiecţi procesuali principali ori ale martorilor există contradicţii

declaraţiile sunt consemnate în procesul –verbal de confruntare.B.Valoarea probantă

declaraţile persoanei vătămate sunt supuse principiului liberei aprecieri a probelor, noul Cod de procedură penală nemaiprevăzând o dispoziţie explicită din care să rezulte că aceasta au o valoare probantă caodiţionată.

3.DECLARAŢIA PĂRŢII CIVILE ŞI PĂRŢII RESPONSABILE CIVILMENTEA.Procedura obţinerii declaraţiilor părţii civile şi părţii resposabile civilmente

declaraţiile părţii civile sau responsabile civilmente pot fi obţinute:1. prin ascultare

ascultarea părţilor constituie o obligaţie a organelor judiciare; la începutul primei audieri, organul judiciar adresează întrebări părţii civilmente cu

privire la nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, codul numeric personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, starea civilă, situaţia militară, studiile, profesia ori ocupaţia, locul de muncă, domiciliul şi adresa unde locuieşte fectiv şi adresa la care

dorteşte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă împotriva sa se desfăşoară vreun proces penal,dacă solicită un interpret, în cazul în care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate exprima, precum şi cu privire la orice alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale; întrebările de mai sus se repetă la audierile ulterioare doar atunci când organul judiciar consideră necesar,

părţii civile sau responsabile civilmente i se aduc la cunoştinţă următoarele drepturi:a)dreptul de a fi asistate de avocat, iar în cazurile de asistare obligatorie, dreptul de a li se desemna un avocat din oficiub)dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de legec) dreptul de a propune administrare de probe, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii în legătură cu soluţionarea laturii civile a cauzei, în condiţiile prevăzute de lege.

partea civilă sau responsabilă civilmente este lăsată să declare tot ceea ce doreşte referitor la fapta prevăzută de legea penală care i-a fost comunicată, după care i se pot pune întrebări;

partea civilă sau responsabilă civilmente are dreptul să se consulte cu avocatul atât înainte cât şi în cursul audierii, iar organul judiciar, când considră necesar, poate permite acesteia să utilizeze însemnări şi notiţe proprii;

dacă în timpul audierii suspectul sau inculpatul prezintă semne vizibile de oboseală excesivă sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultării şi dacă este cazul, ia măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic;

declaraţiile părţii civile sau rsponsabile se consemnează în scris.În declaraţie, se consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultării, menţionându-se cine le-a formulat şi se menţionează de fiecare dată ora începerii şi ora încheierii ascultării, în fiecare declaraţie se consemnează, totodată ora încperii şi ora încheierii ascultăriipersoanei civile , dacă este de acord cu conţinutul decalarţiei scrise, persoana civilă o semnează.Dacă partea civilă are de făcut completări, rectificări ori precizări acestea sunt indicate în finalul decalraţiei, fiind urmate de semnătura persoanei civile.

.

în cursul urmăririi penale, audierea părţii civile se înregistrează prin mijloacectehnice audio sau audiovideo, atunci când organul de urmărire penală cosideră necesar sau atunci când persoana civilă a solicitate aceasta în mod expres, iar înregistrarea este posibilă,

OBSERVAŢII:1. cu ocazia ascultării, partea civilă şi paretea responsabilă civilmente nu depun jurământ,2.procurorul sau instanţa de judecată poate dispune faţă de partea civilă măsurile de protectie prevăzute la art.125-130 NCPP.2.prin confruntare

procedeul probatoriu al confruntării poate fi realizat numai după ce persoana civilă a fost în prealabil ascultată şi numai dacă se constată că între declaraţiile acesteia şi cele ale

inculpaţilor, ale celorlalte părţi/subiecţi procesuali principali ori ale inculpaţilor există contradicţii

declaraţiile sunt consemnate în procesul –verbal de confruntare.B.Valoarea probantă

declaraţile persoanei civile sunt supuse principiului liberei aprecieri a probelor, noul Cod de procedură penală nemaiprevăzând o dispoziţie explicită din care să rezulte că aceasta au o valoare probantă caodiţionată.

II: PARTEA PRACTICĂ Nu există temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive

ale inculpaţilor şi ale victimei , instanţa fiind îndreptăţită a reţine numai pe acelea pe care le consideră că eprimă adevărul şi care se coroborează cu alte mijloace de probă. Simpla retractare de către inculpaţi a unor declaraţii. nu poate produce efectul de a înlătura declaraţia retractată, mai ales atunci când situaţia de fapt arătată în cuprinsul ei rezultă şi din alte probe ale dosarului (C.A.Bucureşti,s.I.pen.dec.nr.99/1997).

Mărturisirea este recunoaşterea pe care o persoană o face cu privire la existenţa sau inexistenţa unei fapte, pe care o altă persoană îşi întemeiază fie pretenţia, fie apărarea. Judiciară sau extrajudiciară, mărturisirea este admisibilă ca mijloc de probă numai în legătură cu drepturile de care partea poate dispună, dacă se referă la faptul afirmat de partea adversă, dacă este conştientă şi liberă şi dacă este expresă. Verificarea admisibilităţii mărturisirii implică mai ales examinarea a două aspecte în compunerea condiţilor ce trebuie îndeplinite şi anume dacă voinţa autorului a fost conştientă, liberă şi dacă, declarând că nu şi-a îndeplinit obligaţiile nu s-a aflat cumva în eroare de fapt. Sub primul aspect voinţa celui care face mărturisirea trebuie să fie conştientă şi liberă,, prin decalraţie,, şi ,,într-o anchetă.. ce corespunde celei mai frecvente şi fireşti modalităţi de înfăţişere judiciară a mărturisirii, şi anume recunoaşterea unor fapte în faţa organelor de urmărire penală sau a unor autorităţi judecătoreşti.Împrejurările concrete în care a fost elaborată recunoaşterea trebuie să excludă orice suspiciune cu privire la existenţa unei presiuni obiectve. Pentru ca o eventuală şi pretinsă presiune să ducă la nevalabilitatea mărturisirii, ar trebui să se concretizeze prin exercitarea unor ameninţări grave cu un rău considerabil şi iminent de natură să-l determine pe cel încauză pentru a evita consecinţele, să facă declaraţii neadevărate.Sub al doilea aspect trebuie supusă verificării eventuala eroare de fapt în care se afla partea când a făcut mărturisirea (C.S.J.s. pen.dec.nr.575/1992).

Organul judiciar este îndreptăţit să înlăture declaraţiile date înainte asupra cărora inculpatul a revenit, dar numai în măsura în care retractarea temeinic motivată şi de natură să formeze convingerea că relatările anterioare nu prezintă adevărul (T.S.s,pen.dec.nr.63/1980).

Instanţele au făcut o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor Codului de procedură penală, înlăturând motivat declaraţiile părţii vătămate date în faza de cercetare judecătorească care nu se coroborează cu declaraţiile anterioare ale aceleiaşi părţi precum şi cu restul materilului probator administrat în cauză, reţinând că ele sunt subiective în contextul relaţiilor apropiate care au existat între acestea şi fratele inculpatului în raport de împrejurarea că ulterior datei săvârşirii faptei, partea vătămată a fost încarcerată în acelaşi penitenciar cu inculpatul. Susţinerile părţii vătămate în sensul că ,personal, nu a

dorit să depună plângere sunt relevante şi vin în sprijinul acestei aprecieri (I.C.C.J.s.pen.dec.nr.6623/2004).

Modificarea în cursul cercetării judecătoreşti a declaraţilor părţii vătămate şi ale martorilor nu este justificată, iar varianta relevată de aceştia în sprijinul inculpatului în sensul că partea vătămată s-a împiedicat şi a căzut, înţepându-se de lamela unui grătar, este neverosimilă, fiind combătută de concluziile medico-legale, coroborate cu declaraţiile iniţiale ale părţii vătămate şi ale martorilor (I.C.C.J.s.pen.dec..nr.4503/2004).

III. MODELE DE ACTE EFECTUATE ÎN PROCESUL PENAL1.Model al declaraţiei de suspect/inculpat în cursul urmăririi penaleMinisterul PublicParchertul de pe lângă Judecătoria XDosar nr.

DECLARAŢIE DE SUSPECT/INCULPAT

Anul.........luna.......ziua...........Nume........................................................................Prenume.......................................................posesor al actului de identitae..........seria.............nr............. eliberat de...............la data de ..............CNP..................Numele şi prenumele purtat anterior...........................Porecla........................Data naşterii................Numele şi prenumule tatălui.................Numele şi prenumele mamei.....................Cetăţenia..............................Stare civilă................................Situaţia militară.........................................Studii............................Profesia ocupaţia.......................Locul de muncă..............................Domiciliul şi adresa unde locuieşte (reşedinţa)...................Adresa aleasă pentru a-i fi comunicate actele de procedură..............................Antecedente penale................................Alt proces penal aflat în desfăşurare împtriva sa................Alte date pentru stabilirea situaţiei personale..........................................

Mi s-a adus la cunoştinţă că urmează să fiu audiat în calitate de (suspect/inculpat) sub aspectul acuzaţiei de a fi săvârşit infracţiunea de.....................pevăzută de art................... constând în aceeea că...................După ce mi-au fost aduse la cunoştinţă drepturile prevăzute de art.10 şi art.83C.proc.pen., precum şi obligaţiile prevăzute de art.108.C.proc .pen.În prezenţa apărătorului ales/din oficiu............................cu delegaţia nr......................declar următoarele............................Întrebare......................Răspuns.................

Ascultarea suspectului/inculpatului a început la ora.....................Ascultarea suspectului/inculpatului s-a terminat la ora....................Declaraţia a fost/nu a fost înregistrată audio/audiovideo (cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă)

PROCUROR/OCP, AVOCAT, SUSPECT/INCULPAT,

2.Modelul de proces –verbal de confruntare a suspectului/inculpatului cu persoana vătămată în cursul urmăririi penale

Ministerul PublicParchetul de pe lângă Judecătoria XDosar nr.................

PROCES_VERBAL de confruntareAnul..............luna............... ziua..................în...........Procuror........ din cadrul Parchetului de pe lângă JudecătoriaXFiind în continuarea cercetărilor în dosarul de urmărire penală nr........./. privind pe.suspectul/inculpatul.......acuzat de săvârşirea infracţiunii de........... prevăzută de art...... din ....şi constatând că există contraziceri între declaraţiile:

1.suspectului/inculpatului A.fiul lui.......şi...născut la data de.........în.....domiciliat în.........loc de muncă....... ocupaţia............posesor al CI............ seria........CNP........... cetăţenia...........studii.........situaţia militară...........antecedente penale................şi...........2.persoanei vătămate B.................domiciliat în..........str..nr.......bloc...... scara...etaj.......ap...... judeţul......./sectorul...........Pentru lămurirea cauzei am procedat la confrunaterea lor după cum urmează:1.Întrebare pentru suspectul/inculpatul A.........................Răspuns..........Semnătura suspect/inculpat2.Întrebarepentru persoana vătămată B.......................Răspuns...Semnătura parsoanei vătămate3.Întrebare pentru suspectul/inculpatul A......................Răspuns..............Semnătura suspectului/inculpatului4. Întrebarepentru persoana vătâmată B.................Răspuns............Semnătura persoanei vătămate

Închiat într-un singur exeplar.

PROCUROR, AVOCAT, PERSOANE CONFRUNTATE,

Fişa nr. 14MARTORIII.PARTEA TEORETICĂ1. DECLARAŢIILE MARTORILORA.Procedura obţinerii declaraţiilor martorului

dclaraţiile martorului pot fi obţinute:1.prin ascultare

ascultarea martorului constituie o obligaţie a organelor judiciare legea pervede ca prezentarea în faţa organelor judiciare, efectuarea de declaraţii şi

ralatarea adevărului constituie obligaţii ale persoanelor chemate în calitate de martor;aceste obligaţii au caracter personal, neputând fi îndeplinite prin repezentanţi, dacă martorul legal citat refuză să se prezinte la organele judiciare acestea pot dispune aplicarea unei amenzi judiciare sau pot dispune aducerea acestuia cu mandat (care poate fi executat inclusiv prin costrângerea)

nu pot avea calitatea de martor în procesul penal persoanele juridice, părţile, subiecţii procesuali principali şi organele judiciare

pot fi audiate în calitate de martor persoanele care au întocmit proces-verbal în calitate de organe de constatare (art.61NCPP) sau de comandanţi de nave sau aeronave (art.62NCPP) potrivit competenţelor specifice ale acestora;

nu sunt obligate să dea declaraţii în calitate de martor:a.persoanele obligate să păstrze secretul profesional, de stat, de serviciu, dacă ascultarea se referă la împrejurările de care au luat la cunoştinţă în exerciţiul profesiei sau al serviciului şi nu există încuviinţarea persoanei faţă de care există obligaţia păstrării secretuluib.soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului;c.persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului sau al inculpatului,d.jurnaliştii în condiţiile în care prin ascultarea lor se urmăreşte divulgarea surselor de informare;

minorul poate fi ascultat ca martor, până la vârsta de 14 ani martorul minor este ascultat în prezenţa unuia dintre părinţi, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului instituţiei căruia îi este încredinţat minorul spre creştere şi educare; dacă aceste persoane nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat,persoană vătămată, partea civilă, parte responsabilă civilmente ori martor în cauză ori că există suspiciunea rezonabilă că pot influenţa declaraţia minorului, audierea acestuia are loc în prezenţa unui reprezentant al autorităţii tutelare sau a unei rude cu capacitate deplină de exeriţiu, stabilite de organul judiciar; dacă se consideră necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmărire penală sau instanţa dispune ca la audierea martorului minor să asiste un psihologascultarea martorului presupune două etape:

a.întrbări prealabile, comunucări şi jurământul la începutul primei audieri, organul judiciar adresează întrebări părţii civilmente cu

privire la nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, codul numeric personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, starea civilă, situaţia militară, studiile, profesia ori ocupaţia, locul de muncă, domiciliul şi adresa unde locuieşte fectiv şi adresa la care dorteşte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă împotriva sa se desfăşoară vreun proces penal,dacă solicită un interpret, în cazul în care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate exprima, precum şi cu privire la orice alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale; întrebările de mai sus se repetă la audierile ulterioare doar atunci când organul judiciar consideră necesar,în caz de îndoială asupra identităţii martorului aceasta se stabileşte prin orice mijloc de probă

martorlui i se comunică obiectul cauzei, faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor şi apoi este întrebat dacă este membru de familie sau fost soţ al suspectului, inculpatului persoanei vătămate, ori al celorlalte părţi din procesul penal, dacă se află în relaţie de prietenie sau de duşmănie cu aceste persoane, precum şi dacă a suferit vreo pagubă în urma săvârşirii infracţiunii, martorului nu i se adresează întrebările privind persoana sa când faţă de acesta s-a dispus o măsură de protecţie a datelor de identitate;

martorului i se aduc la cunoştinţă următoarele drepturi şi obligaţii:a.dreptului de a fi supus măsurilor de protecţie şi de a beneficia de restituirea cheltuielilor prilejuite de chemarea în faţa organelor judiciare,atunci când sunt îndeplinite condiţiile pevăzute de lege;b.obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare atrăgându-i-se atenţia că ,în cazul neândeplinirii acestor obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sac.obligaţia de acomunica înscris, în termen de 5 zile, orice schimare a adresei la care este citat, atrăgându-i-se atenţia că în cazul neândeplinirii acestei obligaţii, se poate dispune împotriva sa sancţiunea amenzii judiciare;d.obligaţia de a da declaraţii conforme cu realitatea, atrăgându-o-se atenţia că legea pedepseşte infracţiunea de mărturie mincinioasă; martorului minor care la data audierii nu a împlini vârsta de 14 ani nu i se comunică această obligaţie, dar i se atrage atenţia să spună adevărul;martorul depune jurământul religios sau dă o declaraţie solemnă prin care se angajează să declare adevărul în faţa organelor jdiciare

b.relatarea orală, liberă organul de urmărire penală sau instanţa îi aduce la cunoştinţă martorului, înainte de a

începe ascultarea acestuia, obiectul cauzei şi îi arată care sunt faptele sau împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerândui-se să declare tot ce ştie cu privire la aceasta,

martorul este audiat asupra faptelor sau împrejurărilor de fapt care constituie obiectul probaţiunii în cauză în care a fost citat,audiwrea martorului poate fi extinsă asupra tuturor împrejurărilor necesare pentru verificarea credibilităţii sale,

după ce martorul declară ceea ce ştie în legătură cu cauza penală în care este acultat i se pot pune întrebări numijlocit de către părţi, subiecţi procesuali, procuror, de instanţa de judecată sau de judecătorul de drepturi şi libertăţi, cu privire la faptele şi împrejurările care trebuie constatae în cauză, cu privire la persoana părţilor, precum şi în ce mod a luat

la cunoştinţă despre cele declarate, martorului nu i se pot adresa întrebări privind opţiunea politică, idiologică sau religioasă ori alte circumstanţe personale şi de familie, cu excepâia cazului în care acestea sunt stric necesare pentru aflarea adevărului în cauză sau pentru verificarea credibilităţii martorului,

audierea martorului minor trbuie să evite producerea oricărui efect negativ asupra astării psihice a acestuia

dacă în timpul audierii martorului acesta prezintă semne vizibile de oboseală excesivă sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultării şi dacă este cazul, ia măsuri pentru ca persoana să fie consultată de un medic;

declaraţiile martorului se consemnează în scris.În declaraţie, se consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultării, menţionându-se cine le-a formulat şi se menţionează de fiecare dată ora începerii şi ora încheierii ascultării, în fiecare declaraţie se consemnează, totodată ora încperii şi ora încheieriiascultării martorului, dacă este de acord cu conţinutul decalarţiei scrise, martorul semnează.

dacă este de acord cu conţinutul declaraţiei scrise, martorul semnează pe fiecare pagină, dacă martorul are de făcut completări, rectificări ori precizări, acestea sunt indicate în finalul declaraţiei, fiind urmate de semnătura martorului, când martorul nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar consemnează acest lucru în declaraţia scrisă, declaraţia scrisă este consemnată de organul de urmărire penală care a procedat la audierea martorului, de judecătorul de drepturi şi libertăţi ori de preşedintele completului de judecată, de grefier, de avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei vătămate, părţii civile sau părţii responsabile civilmente, dacă aceştia au fost prezenţi, pecum şi de interpret, când declaraţia a fost luată printr-un interpret

în cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, atunci când organul de urmărire penală consideră necesar sau atunci când martorul a solicitate aceasta în mod expres, iar înregistrarea este posibilă,

2.prin confruntare

procedeul probatoriu al confruntării poate fi realizat numai după ce martorul a fost în prealabil ascultat şi numai după ce constată că între declaraţiile acestuia şi declaraţiile altor părţi, subiecţii procesuali ori ale martorilor există contradicţii,

declaraţiile sunt consemnate în procesul-verbal de confruntare.B.Valoarea probantăsunt supuse principiului liberei aprecieri a probelor decalarţia martorului este divizibilă, pentru a fi acceptată în tot sau în parte de organele judiciare,declaraţia martorului nu este retractabilă, retractarea declaraţilor date anterior în cauză poate atrage răspunderea penală a martorului pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă

OBSERVAŢII:1.în procesul penal martorul poate fi numai o persoană fizică, nu şi o persoană juridică

2.martorul nu are obligaţie pozitivă de a se prezenta în faţa organelor judiciare din proprie iniţiativă, fiind necesară chemarea acestuia, cu excepţia situaţiei în care nedenunţarea este incriminată;3.martorul are dreptul să refuze să răspundă la întrebările care nu au legătură cu obiectul cauzei penale în care este ascultat4.în cazul în care sunt mai mulţi martori în cauză, aceştia vor fi ascultaţi separat unii de alţii,5.o persoană nu poate avea în acelaşi proces penal simultan atât calitatea de martor cât şi pe cea de expert, interpret, apărător, repezentant, calitatea de martor având întâietate6.faptul că o persoană a fost anterior condamnată pentru comiterea infracţiuni de mărturie mincinoasă nu constituie un impediment de a fi martor într-o altă cauză în viitor (de pildă, după condamnarea definitivă pentru mărturie mincinoasă, persoana condamnată este martorul unei infracţiuni de omor)7.chiar dacă soţul sau rudele apropiate ale suspectului/inculpatului acceptă să dea declaraţii în procesul penal, organele judiciare nu vor putea să îi audieze în calitate de martori dacă aceste persoane sunt totodată victime ale infracţiunii şi au înţeles să participe în proces în calitate de persoană vătămată,8.persoanele care se află într-o situaţie ce pune la îndoială, în mod rezonabil, capacitatea de afi martor pot fi audiate doar atunci când organul judiciar constată că persoana este capabilă să relateze în mod conştient fapte şi împrejurări de fapt conforma cu realitatea;9.copii fraţilor şi surorilor suspectului sau inculpatului nu pot refuza să dea declaraţii în calitate de martor10.martorul se bucură de dreptul de a păstra tăcerea şi de a nu contribui la propria incriminare, în măsura în care o face s-ar putea autoincrimina;acest drept a fost consacrat în art.118NCPP, porivit căruia declarţia de martor dată de o persoană, care în aceeiaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa.Ea poate fi folosită în favoarea martorului (devenit suspect sau inculpat)precum şi împotriva celorlalţi suspecţi/inculpaţi din cauză.Organele judiciare au obligaţia să menţioneze cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală avută de martor11.martorul aflat în detenţie poate fi audiat la locul de deţinere prin videoconferinţă, în cazuri excepţionale şi dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor12.martorii ameninţaţi sau vulnerabili pot beneficia de măsuri de protecţie potrivit art.125NCPP, martorul ameninţat este cel cu privire la care există o suspiciune rezonabilă că viaţa, inegritatea corporală, libertatea ,bunurile sau activitatea profesională ori a unu membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organele judiciare sau a declraţiilor sale;sunt martori vulnerabili:a.martorul care a suferit o traumă ca urmare a săvârşirii infracţiunii ori ca urmare a comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatuluib.martorul minor.

II.PARTEA PRRACTICĂ

Susţinerile inculpatului că declaraţiile martorilor sunt subiective, deoarece sunt înrudiţi cu familia victimei, nu pot fi luate în considerare, aceste declaraţii servind la aflarea adevărului în condiţile încare au fost coroborate cu constatările şi concluziile medico-

legale şi restul materialului probator aflat la dosarul cauzei (I.C.C.Js.pen.dec. nr.2167/2005)

împrejurarea că cea mai mare parte a martorilor au retractat declaraţiile date în cursul urmării penale nu poate fi luată înconsiderare câtă vreme nu a făcut dovada presiunilor exercitate asupra lor (aşa cum susţin)iar la dosar sunt declaraţii scrise de aceştia (I:.C.C.J.s.pen.dec.nr.3112/2004).

Probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, instanţa neputând înlătura declaraţiile date de martori în faza de urmărire penală numai pe considerentul că aceşti martori audiaţi în instanţă nu şi-au mai menţinut declaraţiile iniţiale(I.C.C.Js.pen.dec.nr6352/2004).

Un alt aspect invocat a vizat nelegala audiere în calitate de martor a unor persoane care factual, au avut calitatea de făptuitori sau învinuiţi în aceeaşi cauză, până la terminarea urmăririi penale.În acest sens, apărarea a făcut menţiunea specială la martora P.A., susţinând că aceasta este principalul martor al acuzării, deşi iniţial fusese cercetată în caltite de învinuită în dosarul nr.8/P/2006, iar prin rechizitoriul emis în cauză pendinte s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată faţă de aceasta. Deşi de necontestat argumentul apărării cu privire la lipsa de obiectivitate a persoanei chemate să depună mărturie şi care are calitate de denunţător în cautză, lipsă de obiectivitate ce decurge din caracterul interesat în a obţine şi păstra o soluţie de netrimitere în judecată cu privire la propria participare la săvârşirea faptelor asupra cărora dă mărturie, Înalta Curte de Casaţie şi justiţie-Completul de 5 judecători consatată că o astfel de situaţie nu a fost prezumată de legiuitor ca născând un impediment la audiere prin instituirea unei incompatibilităţi.De altfel, chiar jurisprudenţa CEDO a statuat că martorii sunt persoanele care au formulat declaraţii în cursul urmăririi penale coacuzaţii, informatorii şi agenţii sub acoperire în cauza Luca c. Italia reţinîmdu-se că nu prezintă relevanţă din perspectiva CEDO faptul că declaraţia aparţine unui martor sau unui coacuzat, aceasta putând servi ca temei al unei condamnări, atât timp cât se conformează exigenţelor art.6. parag.1şi3 lit.d) din CEDO.În plus dispoziţiile Codului de procedură penală stabilesc că sancţiunea procesuală a excluderii mijloacelor de probă intervine atunci cînd declaraţiiile martorilor sunt obţinute prin constrăngere. Cum în cauză nu s-a făcut dovada exercitării vreunei constrângeri asupra martorilor audiaţi, niciuna dintre aceste persoane nereclamând existenţa vreunei presiuni din partea anchetatorilor, Înalta Curte de Casaţie şi justiţie-Completul de 5 judecători canstată că declaraţiile martorilor au fost administrate cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedură penală astfel încât constituie mijloace de probă legal administrate şi care corespund exigenţelor art.6 paragr.1 şi 3 dinCEDO (I.C.C.J,Completul de 5 judecători dec.nr 160/2012, nepublicată).

Fişa nr.15PERCHEZIŢIAI.PARTEA TEORETICĂ1.PERCHEZIŢIAeste procedeul probatoriu prin care sunt căutate în vederea ridicării de obiecte sau înscrisuri care pot fi folosite ca probe în procesul penal,A.Percheziţia corporală

percheziţia corporală constă în examinarea corporală externă a unei persoane, în cavităţi bucale, a nasului, a urechilor, a părului, a îmbrăcămintei, a obiectelor pe care o persoană le are asupra sa sau sub controlul său, la momentul efectuării percheziţiei;

în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că prin efectuarea unei percheziţii corporale vor fi descoperite urme ale infracţiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce reprezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, organele judiciare sau orice autoritate cu atribuţii în asigurarea ordinii şi securităţii publice procedează la efectuarea percheziţiei corporale,

poate fi dispusă, în principiu, în cursul urmăririi penale,în cazul infracţiunilor flagrante, percheziţia corporală poate fi efectuată şi înainte de începerea urmăruirii penale, instanţa de judecată poate dispune efectuarea percheziţiei corporale prin încheiere.

OBSERVAŢII:1.pentru efectuarea percheziţiei corporale nu este necesară emiterea unui mandat de percheziţie2.mijlocul de probă ce rezultă în urma procedeului probatoriu al percheziţiei corporale/vehiculului este procesul verbal în care sunt consemnate activităţile realizate cu ocazia efctuării percheziţiei; o copie a procesului-verbal se lasă la persoana perchezuţionată,3.spre deosebire de percheziţia corporală, procedeul probatoriu al examinării fizice constă în examinarea externă şi internă a corpului unei persoane, precum şi prelevarea de probe biologice; examinarea fizică poate fi realizată cu consimţământul prealabil în scris al celui examinat, fie ca urmare a autorizării procedeului probatoriu de judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cazul în care persoana examinată refuză să îşi dea consimţământul;4.avocatul suspectului sau inculpatului nu are dreptul să asiste la efectuarea percheziţiei corporale în cazul infracţiuniilor flagrante.B.Percheziţia vehiculului

constă în examinarea exteriorului sau interiorului unui vehicul sau a unui alt mijloc de transport ori a componentelor acestora, când persoanei i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris tăgăduieşte existenţa sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori există indicii temeinice că efectuarea unei percheziţii este necesară pentru descoperirea şi strângerea probelor,

poate fi dispusă, în principiu în cursul urmăririi penale, în cazul infracţiunilor flagrante, percheziţia vehiculului poate fi efectuată şi înainte de începerea urmăririi penale,instanţa de judecată poate dispune efectuarea percheziţiei vehiculului prin încheiere.

OBSERVAŢII:1.pentru efectuarea percheziţiei vehiculului nu este necesară emiterea unui mandat de percheziţie2.mijlocul de probă ce rezultă în urma procedeului probatoriu al percheziţiei vehiculului este procesul-verbal în care sunt consemnate activităţile realizate cu ocazia efectuării percheziţiei.3.avocatul suspectului sau inculpatului nu are dreptul să asiste la efectuarea percheziţiei vehiculului în cazul infracţiunilor flagrante.C. Percheziţia domiciliarăconstă în cercetarea locuinţei unei persoane fizce, a sediului unei persoane juridice sau a oricărui alt spaţiu, delimitat în orice mod, care aparţine sau este folosit de o persoană fizică sau juridică pentru descoperirea şi strângerea probelor cu privire la infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală, la conservarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.1.Percheziţia domiciliară poate fi efectuată la:a.domiciliul,reşedinţa, locul unde locuieşte efectiv suspectul sau inculpatul (încăperi, curte, grădină etc.)b.locuinţa persoanei vătămate/părţii civile/părţii responsabile civilmente (încăperi, curte, grădină etc.)

c,locuinţa unui martor sau a unei rude a suspectului sau inculpatului (încăperi, curte, gridină,etc.)d.sediul unei persoane juridice sau al unei autorităţi publicee.sediul CSM sau al unei instanţe ori al unei unităţi de parchet,f.sediul unui birou notarial sau al unui birou de avocaturăg.celula unui deţinutf.camera de hotel2.Condiţii necesare pentru emiterea mandatului de percheziţie domiciliară:a. să fi fost începută urmărirea penalăb.să existe o suspiciune rezonabilă că prin realizarea acestui precedeu probatoriu pot fi descoperite, ridicate sau conservate probe cu privire la săvârşirea infracţiunii pentru care a fost începută urmărirea penală,de asemenea este posibilă dispunerea percheziţiei domiciliare în scopul conservării urmelor săvârşirii infracţiunii ori al prinderii suspectului ori inculpatului, precum şi în vedcerea identificării, căutării, localizării şi prinderii persoanelor date în urmărirec.efectuarea percheziţiei să fie necesară şi proporţională cu scopul urmărit (asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal)

OBSERVAŢIE: nu echivalează cu efecturea procedeului probator al percheziţiei pătrunderea în domiciliul unei persoane pentru a pune în executare un mandat de arestare sau, în cazul unei infracţiuni flagrante, pentru a prinde infractorul, care încercând să scape, apătruns şi s-a ascuns în locuinţă.3.Competenţa dispunerii percheziţiei domiciliarepercheziţia domiciliară se poate dispune:a.în cursul urmăririi penale de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supravegează urmărirea penalăb.în cursul judecăţii de completul la care a fost repartizat aleatoriu cauza în vederea judecăţii.4.Procedura emiterii mandatului de percheziţie domiciliară în cursul urmăririi penaleeste constituită din următoarele etape:a. referatul motivat al procurorului prin care se solicită emiterea mandatului de percheziţie domiciliară însoţit de dosarul de urmărire penală (sau copie certificată a acestuia) este înregistrat la instanţa competentăb.constituirea dosarului şi repartizarea aleatorie a acestuia judecătorului de drepturi şi libertăţi, dosarul astfel constituit nu are caracter public;c.soluţionarea cauzei în camera de consiliu, fără citarea părţilor, cu participarea obligatorie a procurorului în cel mult 24 de ore de la înregistrarea cereriid.întocmirea minutei soluţiei dispuse de către judecătorul de drepturi şi libertăţie.întocmirea mandatului de percheziţie domiciliară în cazul în care cererea parchetului a fost admisăf.redactarea încheierii în care judecătorul de drepturi şi libertăţi expune motivele pentru care a dispus emiterea mandatului de percheziţie.OBSERVAŢII:1.practica judiciară a relevat că există un număr extrem de redus de situaţii în care percheziţia domiciliră a fost dispusă în cursul judecăţii, teoretic în cursul judecăţii percheziţie domiciliră poate fi dispusă de instanţa de judecată din oficiu la cererea procurorului sau a vreunei părţi;

instanţa se pronunţă cu privire la percheziţia domiciliară în camera de consiliu fără citarea părţilor.Participare procurorului este obligatorie;2.comandanţii de nave care investighaeză infracţiunile săvârşite pe acestea pe timpul cât navele pe care le comandă se află în afara porturilor pot verifica lucrurile pe care pasagerul le are cu sine,chiar dacă acestea se află în cabina privată a pasagerului [art.62 ali.(1)NCPP];3.percheziţia domiciliară poate fi executată în mod legal numai dacă este emis mandatul de percheziţie de judecătorul de drepturi şi libertăţi, chiar şi atunci când există consimţământul persoanei la care urmează să se efectueze ori în cazul infracţiunilor flagrante.4.mandatul de percheziţie poate fi folosit numai o singură dată şi nu poate fi emis pentru o perioadă mai mare de 15 zile.5.Efectuarea percheziţiei domiciliare în faza de urmărire penalePercheziţia domiciliară se efectuează:a.de procuror sau de organul de cercetare penală însoţit, după caz, de lucrătorii operativi,b.între orele 6,ooşi 2o,oo cu excepţia situaţiei în care infracţiunea este flagrantă sau percheziţia urmează să se efectueze într-un local public. Percheziţia care este începută între orele 6,00-20,00 poate fi continuată şi în timpul nopţii;c.este interzis efectuarea în acelaşi timp cu percheziţia a oricăror acte procedurale în aceeiaşi cauză, care prin natura lor împiedică persoana la care se face percheziţia să participe la efectuarea acesteia, cu excepţia situaţiei în care se desfăşoară, în aceeiaşi cauză, simultan, mai multe percheziţii.OBSERVAŢII:_1.noul Cod de procedură penală aduce o serie de elemente de noutate la nivelul reglementării percheziţiei domiciliare, cum ar fi: a) posibilitatea organelor judiciare de a restricţiona libertatea de mişcare a persoanelor prezente sau accesului altor persoane la locul percheziţiei pe durata acesteia dacă este necesar;b)obligaţia impusă organului judiciar de a solicita înainte de începerea percheziţiei predarea de bunăvoie a persoanelor sau a obiectelor căutate care,dacă sunt predate, percheziţia nu se mai efectuează;c)obligaţia impusă de lege organului judiciar de a înmâna o copie a mandatului emis de judecător uneia dintre persoanele expres arătate în textul de lege;d) dreptul persoanei la care se efectuează percheziţia, reprezentantul acesteia, mumbru de familie sau oricărei persoanei în prezenţa căreia se face percheziţia şi care are capacitatea deplină de exerciţiu de a solicita ca la efectuarea percheziţiei să participe un avocat;e) dreptul persoanei la care se efctuează percheziţia de a fi asistată ori reprezentată de o persoană de încredere;f) prevederea explicită a faptului că atât locul, cât şi biectele sau persoanele găsite pe parcursul percheziţiei pot fi fotografiate ori înregistrate audiovideo, după care fotografiile şi înregistrările se anexează procesului verbal de percheziţie şi fac parte integrantă din aceasta;2.instanţa care a dispus în cursul judecăţii efectuarea percheziţiei trimite mandatul procurorului pentru a lua măsuri în vederea efectuării percheziţiei;3.instanţa de judecată poate efectua personal percheziţiia domiciliară numai cu ocazia efectuării unei cercetări la faţa locului;4.organele care efctuează percheziţia domiciliară pot ridica numai obiectele şi înscrisurile ce au legătură cu fapta pentru care a fost concepută urmărirea penală;de asemenea, se ridică întotdeauna obiectele şi înscrisurile a căror circulaţie sau deţinere este interzisă de lege.5.în mod excepţional, percheziţia poate începe fără înmânarea copiei mandatului de percheziţie, fără solicitarea prealabilă de predare a persoanei sau a obiectelor, precum şi fără informarea prealabilă privind posibilitatea solicitării przenţei unui avocat ori a unei persoane de încredere, în următoarele cazuri: a)când este evident faptul cvă se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau

distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă importanţă pentru cauză;b) dacă există supiciunea că în spaţiul în care urmează a se efectua percheziţia se află o persoană a cărei viaţă sau integritate fizică este pusă în pericol;c) dacă există suspiciunea că persoana căutată s-ar putea sustrage procedurii.6.organele judiciare care efectuează percheziţia pot folosi forţa în mod adecvat şi proporţional, pentru a pătrunde într-un domiciliu.a) dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezistenţă armată sau alte tipuri de violenţă ori există un pericol cu privire la distrugerea probelor;b) în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit nici un răspuns la solicitările organelor judiciare de a pătrunde în domiciliu,7. dacă se solicită prezenţa unui avocat, începerea percheziţiei este amănată până la sossirea acesteia dar nu mai mult de două ore de la momentul la care acest drept este comunicat, luându-se măsuri de conservare a locului ce urmează a fi percheziţionat.În cazuri excepţionale, ce impun efectuarea percheziţiei de urgenţă, sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, percheziţia poate începe şi înainte de expirarea termenului de două ore,8.noul Cod de procedură penală prevede posibilitatea procurorului de a solicita autorizarea percheziţiei şi în locurile învecinate în cazurile în care există suspiciuni rezonabile privind posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în aceste locuri, descriind acste locuri în referatul înaintat judecătorului de drepturi şi libertăţi;9.la efectuarea percheziţiei domiciliare nu mai este, în principiu necesară prezenţa martorilor asistenţi, persoanei percheziţionate i se poate permite să fie asistată ori reprezentată de o persoană de încredere, când persoana la care se face percheziţia este reţinută ori arestată, va fi adusă la percheziţie, În cazul în care nu poate fi adusă, ridicarea obiectelor şi înscrisurilor, precum şi percheziţia domiciliară se fac în prezenţa unui reprezentant ori martor sistent;deopotrivă, prezenţa unui martor asistent este necesară în cazul în care în spaţiul unde urmează a fi executată percheziţia nu se află nici o persoană.6. Procesul- verbal de efectuare a percheziţiei domiciliareprocesul-verbal ce constituie mijlocul de probă rezultat în urma percheziţiei domiciliare cuprinde:a) numele , prenumele şi calitatea celui care îl încheie;b)numărul şi data mandatului de percheziţie,c)locul unde s-a încheiat,d)data şi ora la care a început şi ora la care s-a terminat efectuarea percheziţiei,cu menţionarea oricărei întreruperi venite,e)numele, prenumele, ocupaţia şi adresa persoanelor care au fost prezenze la efectuarea percheziţiei, cu menţionare calităţii acestora,f)efectuarea informării persoanei la care se va efectua percheziţia cu privire la dreptul de a contacta un avocat care să participe la percheziţie,g)descrierea amănunţită a locului şi codiţiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracţiunii au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amănunţită, pentru a putea fi recunoscute, menţiuni cu privire la locul şi condiţiile în care suspectul sau inculpatul a fost prins.h)obiecţiile şi explicaţiile persoanelor care au participat la efectuarea percheziţiei precum şi menţiunile referitoare la înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate;i)menţiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lăsate în păstrare,j)menţiuni prevăzute de lege pentru cazurile speciale.

o copie de pe procesul verbal se lasă persoanei la care s-a făcut percheziţia sau de la care s-au ridicat obiectele şi înscrisurile ori uneia dintre persoanele care au participat la percheziţie,

procesul-verbal de percheziţie nu are o valoare probantă superioară celorlalte mijloace de probă prevăzute de lege, fiind supuse principiului liberei aprcieri a probelor.

OBSERVAŢIE.-în cazul percheziţiei domiciliare efectuate la o autoritate publică, instituţie publică sau la alte persoane juridice de drept public trebuie avute în vedere următoarele aspecte:a.organul judiciar se legitimează şi înmânează o copie a mandatului de percheziţie reprzentantului autorităţii, instituţiei sau persoanei juridice de drept public,b.percheziţia se efectuează în prezenţa reprezentantului autorităţii instituţiei sau persoanei juridice de drept public ori a altei persoane cu capacitate deplină de exerciţiu,c.o copie de pe procesul-verbal de percheziţie se lasă la reprezentantul autorităţii ,instituţiei sau persoanei juridice de drept public.

Fişa nr. 16CONSTATĂRILE ŞI EXPERTIZELEI. PARTEA TEORETICĂ1.CONSTATAREAA.Condiţiipentru a se putea dispune efctuarea unei constatări, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii.1.să fie începută urmărirea penală2.să existe pericolul de dispariţie a unor mijloace de probă sau de shimbare a unor situaţii de fapt ori să fie necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei,3.să fie nevoie de cunoştinţele unor speciaslişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul organului de urmărire penală ori în cadrul altor organe de specialitate.OBSERVAŢII:1.instanţa de judecată nu poate dispune efectuarea unei constatări şi nici completarea sau refacerea acesteia, ci numai efectuarea unei expertize;2.efectuarea unei consatatări are caracter facultativ, Codul de procedură penală neprevăzând vreo situaţie în care dispunerea acesteia este obligatorie;3.efetuarea unei constatări poate fi dispusă dacă sunt îndeplinite condiţiile de mai sus fie înainte, fie ulterior punerii în mişcare a acţiunii penale.B.Aspecte procedurale

se dispune din oficiu sau la cererea unei dintrer părţi sau a unui subiect procesual principal de organul de urmărire penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă:

1.obiectul constatării 2.întrebările la care trebuie să răspundă specialiştii 3.termenul în care urmează a fi efectuată lucrarea se efectuează asupra materialului şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de către

organul de urmărire penală.

OBSERVAŢIE:spre deosebire de expertiză, efectuarea constatării nu implică citarea părţilor sau a subiecţilor procesuali, prezenţa acestora la efectuarea constatării,desemnarea unui specialist-parte etc.C.Raportul de constatare

constituie mijlocul de probă ce rezultă în urma procedeului probatoriu al constatării, cuprinde. numele şi calitatea celui care l-a întocmit, prezentarea situaţiilor care au făcut

obiectul constatării, descrierea operaţiilor efectuate de spaecialist, a metodelor, programelor şi echipamentelor utilizate, precum şi concluziile speciaslistului, care pot fi certe afirmative, certe negative sau de probabilitate, raportul se transmite organului de urmărire penală care l-a dispus.

certificatul medico-legal întocmit în urma examinării medico-legale persoanei (art.189NCPP) are valoarea unui raport de constatare,

dacă se apreciază că raportul de constatare nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise organul de urmărire panală din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi al subiecţilor procesuali principali va dispune prin ordonanţă refacerea sau complterea constatării tehnico-ştiinţifice ori efectuarea unei expertize (dacă nu mai există urgenţa)

organul de urmărire panală va dispune efectuarea unei expertize şi atunci când, deşi raportul de constatare este clar şi complet, faţă de complexitatea cauzei apreciază însă că este necesară întocmirea unui raport de expertiză, precum şi în situaţia în care părţile sau subiecţii procesuali principali contestă concluziile raportului de constatare.

D.Valoarea probantăraportul de constatare este supus principiului liberei aprecieri a probelor, având aceeiaşi valoare probatorie ca orice alt mijloc de probă; poate fi reţinut la stabilirea situaţiei de fapt dintr-o cauză penală sau înlăturat de către organele judiciare.2.EXPERTIZAA.Caractereefectuare expertizei:

1.este , în principiu facultativă; organele judiciare o pot încuviinţa. numai dacă este pertinentă, concludentă şi utilă cauzei penale.2 ca excepţie este obligatorie:a.expertiza medico-legală psihiatrică.i) în cazul ucuderii sau vătămării copilului nou-născut ori a fătului de către mamă (art.200NCPP),ii.pentru stabilirea discernământului minorului cu vârsta între 14 şi 16 aniiii.atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoieli asupra stării psihice a suspectului sau inculpatului raportat la momentul săvârşirii infracţiunii ce face obiectul acuzaţiei penale;b.expertiza medico-legală pentru stabilirea.i.boala gravă de care suferă inculpatul în vederea suspendării urmăririi penale sau judecăţii (art.367NCPP).ii.)dacă cel condamnat suferă d o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei [art.589 alin.(1) lit.a)NCPP, art.592NCPP];c.efectuarea unei expertize atunci când părţile sau subiecţii procesuali principali contestă concluziile raportului de constatare;

B.Aspecte procedurale1.dispunerea procedeului probatoriu:din oficiu ori la cererea scrisă a părţilor sau a subiecţilor procesuali principali de organele de urmărire penală prin ordonanţă sau de instanţa de judecată prin încheiere,2.stabilirea obiectivelor expertizei. este întotdeauna făcută de organul judiciar.3.numirea expertului.a.de organul de urmărire penală sau instanţa de judcată care a dispus efectuarea exprtizei, se va desemna un expert sau mai mulţi experţi dintre cei autorizaţi să efectueze experiza în funcţie de domenuil de specialitate,b. de conducerea institutului medico-legal, al laboratorului de expertiză ciminalistică sau a institutului de spacialitate,când expertiza urmează a fi efectuată în cadrul acestora, organul de urmărire penală ori instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei se adresează acestora pentru desemnarea expertului;4.lămuririr şi încunoştinţări. organul judiciar fixează un termen la care sunt chemate părţile,subiecţi procesuali principali precum şi expertul când:a.se aduce la cunoştinţa părţilor subiecţii procesuali principali şi expertului obiectul expertizei şi întrebările la care expertul trebuie să răspundă, de asemenea, după caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze,b.se pune în vedere părţilor, subiecţilor procesuali şi expertului că au dreptul să facă observaţii cu privire la aceste întrebări şi că pot cere modificarea sau completarea lor; după examinarea obiecţiilor şi cererilor făcute de părţi, subiecţii procesuali şi expert,organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, încunoştinţându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părţile sau subiecţii procesuali principali,c.expertul este înştiinţatcu cu privire la faptul că are obligaţia de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observaţie sau constatare şi de a expune o opinie imparţială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile ştiinţei şi expertizei profesionale;d. părţile şi subiecţii procesuali principali sunt încunoştinţaţi că au dreptul să ceară numirea şi a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele care să participe la efectuarea expertizei, în cazul în care părţile solicită participarea unui expert-parte la efectuare expertizei, organul de urmărire pernală sau instanţa va lua act de această solicitare şi îl va desemna pe acel expert cu condiţia ca acesta să fie un expert independent autorizat şi să nu se afle în vreun caz de incompatibilitate ,desemnarea expertului-parte trebuie realizată înainte de chemarea părţilor şi a expertului desemnat de organul judiciar prntru lămuriri, în cazul în care expertiza este dispusă de insatnţă, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei.OBSERVAŢII.:1.în cazul în care partea sau subiectul procesual principal solicită efectuarea unei expertize cererea trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor şi împrejurărilor supuse evaluării şi a obiectivelor care trebuie lămurite de expert;2.în domeniile strict specializate, dacă pentru înţelegerea probelor sunt necesare anumite cunoştinţe specifice sau alte asemenea cunoştinţe, instanţa ori organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialişti care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora; aceştia nu vor realiza un raport de expertiză, ci vor fi ascultaţi potrivit procedurii de ascultare a martorilor,tot astfel, când serviciul medico-legal ori laboratorul de

expertiză criminalistică sau institutul de specialitate consideră necesar ca la efectuarea expertizei să participe si să-şi dea părerea şi specialiştii de la alte instituţii, poate folosi asistenţa sau avizul acestora.C.Drepturile expertuluiîn vederea efectuaării expertizei expertul are următoarele drepturi:1.dreptul să ia cunoştinţă de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei, în cursul urmăririi penale, cercetarea dosarului se face cu încuviin

nţarea organului de umărire;2.dreptul de a cere lămuriri organului de urmărire penală sau instanţei cu privire la anumite

fapte ori îprejurări ale cauzei,3.dreptul de a cere lămuriri părţilor şi subiecţilor procesuali principali cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de organele judiciare4.dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleaşi motive pentru care martorul poate refuza depunerea mărturiei5.dreptul la un onorariu pentru activitatea depusă în vederea efectuării expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui să le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea expertizei;6.dreptul de a beneficia de măsurile de protecţie, în condiţiile prevăzute de art.125NCPP.D. Obligaţiile expertuluiîn vederea efectuării expertizei expertul are următoarele oblgaţii:1. de a se prezenta în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;2. de a întocmi raportul de expertiză cu respectarea termenului limită stabilit de ordonanţa organului de urmărire penală sau încheierea instanţei. Termenul limită din ordonanţă sau încheiere poate fi prelungit, la cerererea expertului, pentru motive întemeiete, fără ca prelungirea totală acordată să fie mai mare de 6 luni.E.înlocuirea expertuluiorganele judiciare pot dispune înlocuirea expertului.-1. în cazul în care expertul nu finalizează raportul de expertiză până la termenul fixat, întârzie sau refuză nejustificat efectuarea expertizei2. când este admisă declaraţia sa de abţinere sau cererea de recuzare a expertului3.în cazul în care expertul se află în imposibilitate obiectivă de a efectua sau finaliza expertiza.înlocuirea expertului se dispune prin ordonanţă de către organul de urmărire penală sau prin încheiere de către instanţă, după citarea expertului, iar măsura se comunică asociaţiei sau corpului profesional de care aparţine acesta.F.Raportul de expertizăconstituie mijlocul de probă ce rezultă din procedeul probatoriu al expertizei.raportul de expertiză se întocmeşte în scris şi cuprinde:1.partea introductivă. în care se arată organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele şi prenumele expertului, obiectivele la care expertul urmează să răspundă, data la care a fost efectuată, materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată, dovada încunoştinţării părţilor, dacă au particiapat la aceasta şi au dat explicaţii în cursul expertizei, data întocmirii raportului de expertiză,2.partea expozitivă. prin care sunt descrise operaţiile de efectuare a expertizei, metodele, programele şi echipamentele utilizate,

3.concluziile. prin care se răspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare, precum şi orice alte precizări şi constatări rezultate din efectuarea expertizei, în legătură cu obiectivele expertizei, când sunt mai mulţi experţi, se întocmeşte un singur raport d expertiză,dacă sunt deosebiri de păreri opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului şi se motivează.OBSERVAŢIE:dacă expertiza a fost efectuată în lipsa părţilor ori a subiecţilor procesuali, aceştia sau avocatul lor sunt încunoştinţaţi cu privire la întocmirea raportului de expertiză şi cu privire la dreptul de a-l studia.G.Audierea expertuluiîn cursul urmăririi penale sau al judecăţii, expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instanţă, la cererea procurorului, a părţilor, a subiecţilor procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor expertului,dacă expertiza a fost efectuată de o instituţie medico-legală, institut sau laborator de specialitate, instituţia va desemna un expert dintrre persoanele care au participat la efectuarea expertizei, ce urmează a fi audiat de către organul de urmărire penală sau de instanţăaudierea expertului se efectuează potrivit dispoziţiilor privitoare la audierea martorilor.H.Suplimentul de expertiză dacă organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei consideră că raportul de expertiză nu este complet, iar această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea expertului, poate dispune efectuarea unui supliment de expertiză (lămuriri suplimentare)suplimentul de expertiză poate fi dispus în cursul urmăririi penale de organul de urmărire penală din oficiu sau la cererea părţilor ori a subiecţilor procesuali principali,respectiv în cursul judecăţii de instanţă din oficiu sau la cererea procurorului a părţilor ori a subiecţilor procesuali principali,efectuarea suplimentului de expertiză poate fi realizată fie de către acelaşi expert, fie de către altulsuplimentul de expertiză se poate realiza prin întocmirea unui raport suplimentar de expertiză când expertiza a fost efectuată în cadrul instituţiei medico-legale, unui institut sau laborator de specialitate, organul de urmărire penală sau instanţa se adresează instituţiei respective în vederea efectuării suplimrntului de expertiză.I.Efectuarea unei noi expertizeorganul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune efectuarea unei nou expertize dacă are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză (concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contaradictorii ori între conţinutul şi concluziile raportului de expertiză există contradicţii), iar aceste deficienţe nu pot fi înlăturate prin audierea expertuluiefectuarea unei noi expertize poate fi dispusă în cursul urmăririi penale de procuror din oficiu sau la cererea părţilor/subiecţilor procesuali principali respectiv în cursul judecăţii de instanţa din oficiu sau la cererea procurorului sau a părţilor,cînd organul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune efectuarea une noi expertize de către o instituţie medico-legală, aceasta este efectuată de o comisie în condiţiile legii,OBSRVAŢIE:noua expertiză va vea aceleşi obiective şi se efectuează după aceeiaşi procedură ca şi expertiza anterioară.J.Valoarea probantă

raportul de expertiză este supus principiului liberei apreciari a probelor având aceeişi valoare probantă ca orice alt mijloc de probă; concluziile raportului de expertiză pot fi reţinute la stabilirea situaţiei de fapt dintr-o cauză penală sau înlăturate motivat de către organele judiciare,în situaţia în care într-o cauză penală au fost efectuate mai multe expertize, iar raportul are concluzii diferite, procurorul sau instanţa de judecată poate reţine motivat una dintre aceste concluzii, înlăturând motivat pe celeleate.II.PARTEA PRACTICĂ

Deşi are un regim diferit de cel al unei expertize nu se poate considera că prin efectuarea raportului de constatare s-a încălcat dreptul la apărare al inculpaţilor, căci aceştia au avut posibilitatea să analizeze modul în care s-a dispus şi a fost întocmită constatarea, inclusiv concluziile acestei constatări.Aspectele atestate în concluziile raportului de constatere sunt dovedite şi prin alte mijloace de probă cu caracter obiectiv, aşa încât chiar şi în situaţia în care ar exista suspiciuni cu privire la imparţialitattea şi obiectivitatea persoanelor care au întocmit raportul de constatare (fiind vorba despre experţi din cadrul organului de urmărire penală), nu există temeiuri pentru a se considera că s-a încălcat dreptul la un preoces echitabil (C.A.Bucureşti s. a-II-a pen..dec.nr.381/2011)

În cazul în care comportarea inculpatului în cursul şedinţei de judecată este de natură să creeze îndoieli asupra stării sale psihice, instanţa trebuie să dispună efectuarea unei expertize psihiatrice, chiar dacă inculpatul întrebat de instanţă, susţine că nu este iresponsabil şi nu cere efectuarea expertizei (C.S.J.s.pen.dec.nr.3311/2000, nepublicată).

În mod intemeiat instanţa de apel a înlăturat concluziile expertizei contabile, singura probă pe baza căreia tribunalul a dispus achitarea inculpaţilor.Ignorând total caracterul fictiv al operaţiunilor contabile, expertul contabil a verificat numai corectitudinea aritmetică şi contabilă a înregistrărilor în evidenţele societăţilor comerciale, precum şi respectarea normelor bancare.Or,inculpaţilor nu li s-a reţinut săvârşirea vreunei evaziuni fiscale, ci a celei de înşelăciune în daune bugetului de stat, prin prezentarea centralizatoarelor fictive prin care se atestă fals o activitate de aprovizionare şi desfacere de îngrăşăminte chimice, în scopul obţinerii de foloase materiale injuste (I.C.C.J.s.pen.dec.nr.3180/2004).

III. MODELE DE ACTE EFECTUATE ÎN PROCESUL PENALModel de ordonanţă prin care se dispune efectuarea unei constatări dactiloscopiceParchetul de pe lângă Judecătoria XDosar nr..... REZOLUŢIE

Anul............luna.............ziua...........Procurorul A din cadrul parchetului de pe lângă Judecătoria Xanalizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală nr..../.........privind suspectul Y acuzat de săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.....

CONSTATPrin ordonanţa din data de....... s-a dispus continuarea efectuării urmăririi penale împotriva suspectului Y cu privire la săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzut de art......În fapt s-a reţinut că în seara zilei de ... suspectul Ya pătruns prin efracţie în locuinţa persoanei vătămate Z de unde a sustras mai multe bunuri.Constatând că pentru lămurirea de urgenţă a faptelor şi împrejurărilor cauzei referitoare la stabilirea identităţii persoanei care a comis infracţiunea de furt calificat şi a lăsat urmele papilare descoperite cu ocazia cercetării la faţa locului, sunt necesare cunoştinţele unor specialişti,În temeiul art.172 alin.(9)NCPP şi art. 181-1NCPP,

DISPUN:1. efectuarea unei constatări dactiloscopice de specialişti din cadrul.............2.Specialiştii vor răspunde la următoarea întrebare: dacă urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la faţa locului din locuinţa persoanei vătămate Z şi impresiunea digitală prelevată prin amprentare de la suspectulY conţin caracteristici similare ?4.Pentru efectuarea constatării se pun la dispoziţia specialiştilor următoarele: urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la faţa locului..... de pe.....fixată prin.......... ambalată în plic sigilat cu sigiliu M.A.I. nr... fişa cu impresiunile digitale prelevate de la numitul....

PROCUROR

SEMNĂTURĂ,

Fişa nr. 17

CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI ŞI RECONSTITUIRE

I. PARTEA TEORETICĂ1.CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI

constă în cercetarea locului unde se bănuieşte că s-a săvârşit infracţiunea, atunci când este necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt ce prezintă importanţă pentru stabilirea adevărului precum şi ori de căte ori există supiciuni cu privire la decesul unei persoane;

în cursul urmăririi penale poate fi dispusă prin ordonanţă de procuror sau de organele de cercetare penală, iar în cursul judecăţii instanţa de judecată prin încheiere,

dacă părţile sau subiecţii procesuali au solicitat să asiste la efectuarea actelor de urmărire penală, organele judiciare trebuie să procedeze la încunoştinţarea lor despre efectuarea

cercetării la faţa locului, când suspectul sau inculpatul este reţinut ori arestat preventiv ori la domiciliu, dacă nu poate fi adus la cercetarea la faţa locului, organul de urmărire penală îi pune în vedere că are dreptul să fie reprezentat şi îi asigură, la cercetare, repezentarea,

noul Cod de procedură penală nu prevede obligaţivitatea pezenţei martorilor asistenţi la cercetarea la faţa locului,

organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate dispune prezenţa medicului legist sau a oricăror peroane a căror prezenţă o consideră necesară la cercetarea la faţa locului,

organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate interzice persoanelor care se află ori care vin la locul unde se efectuează cercetarea să comunice între ele sau cu alte persoane.

organul de urmărire penală sau instanţa de judecată încheie un proces-verbal în legătură ce activitatea desfăşurată cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului cu privire la constatările făcute, urmele şi obiectel găsite şi ridicate care constituie mijloc de probă;

cu ocazia cercetării la faţa locului pot fi prelevate urme biolagice, efectuate fotografii, recostituiri, schiţe, desene ori alte asemenea lucrări, care se anexează la procesul –verbal,

2.RECONSTITUIREA reconstituirea în întregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care s-a comis fapta

poate interveni în situaţia în care organele judiciare apreciază că este necesară pentru verificarea şi pecizarea unor date sau probe administrate ori pentru a stabili împrejurările de fapt ce prezintă importanţă pentru soluţionarea cauzei

în cursul urmăririi penale poate fi dispusă prin ordonanţă de procuror sau de organele de cercetare penală, iar în cursul judecării prin încheiere

în catzul în care declaraţiilor martorilor, ale părţilor sau ale subiecţilor procesuali principali cu privire la activităţile sau situaţiile ce trebuie reconstiruite sunt diferite, reconstituirea trebuie efectuată separat pentru fiecare variantă a dersfăşurării faptei descrise de aceştia,

în principiu, reconstituirea se efectuează în prezenţa suspectului sau inculpatului, afară de cazul când aceasta nu este posibilă, în cazul în care asistenţa juridică a suspectului sau inculpatului este obligatorie, reconstituirea se face în prezenţa acestuia, asistat de avocat. Atunci când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să larticipe la reconstituire, aceasta se afectează cu perticipare altei persoane,

reconstituirea trebuie să fie efectuată astfel încât să nu fie încălcată legea sau ordinea publică, să nu fie adusă atingere moralei publice şi să nu fie pusă în pericol viaţa sau sănătatea persoanelor;

organul de urmărire panală sau instanţa de judecată încheie un proces-verbal în legătură cu activitatea desfăşurată cu ocazia reconstituirii care constituie mijloc de probă

II.PARTEA PRACTICĂ Procesul –verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto executate infirmă susţinerile

inculpatului, ale persoanei vătămate şi ale martorilor care au susţinut că inculpatul ar fi alunecat pe zăpadă şi ar fi antrenat în cădere pe partea vătămată, din cele două mijloace de probă rezultă că la locul faptei nu a existat nici zăpadă nici alunecuş (I.C.C.J.s.pen.dec.nr.3901/2006).

Faţă de probele administrate, instanţele au reţinut corect vinovăţia inculpatului, probele administrate fiind de natură a le convinge asupra temeiniciei acuzaţiilor ce i se aduc prin

rechizitoriu. Efectuare altor probe (suplimentarea excpertizei dactiloscopice ori rconstituirea) nu este necesară decât dacă organul de urmărire panală sau instanţa de judecată le gă-

seşte necesare pentru verificarea şi precizarea unor date. Or, atât înstanţa de fond, cât şi instanţa de apel nu au considerat necesare aceste probe. Înalta Curte constată, de asemenea, că probele nu sunt necesare în raport cu probele deja efectuate în cauză. Pe de altă parte, întrucât inculpatul a contestat participarea sa, reconstituirea ar fi lipsită de concludenţă (I.C.C.J.s. pen.dec.nr.462/2004).

Fişa nr. 18REŢINEREA ŞI ARESTAREA PREVENTIVĂI. PARTEA TEORETICĂ1.REŢINEREAA.Condiţii necesare pentru a se dispune luarea măsurii reţinerii suspectului/inculpatului1.să existe probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune (indeferent de pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta)2.să fie începută urmărirea penală pentru infacţiunea pantru care există suspiciunea că a fost săvârşită, iar procurorul să fi dispus continuarea urmăririi penale faţă de suspect/punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat3.să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mişcare au exercitarea acţiunii penale prevăzută d art.16NCPP4.audierea prealabilă a suspectului sau inculpatului în prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu5.măsura reţinerii să fie necesară în scopul asigurării benei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni (buna desfăşurare a procesului penal)6.măsura reţinerii să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse suspectului/inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteiacondiţia specială în cazul suspectului/inculpatului minor:reţinerea minorului cu vârsta între 14 şi 18 ani nu se poate dispune decât dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalităţii şi dezvoltării acestuia nu sunt disproporţionate faţă de scopul urmărit prin luarea măsurii;cazul special al infracţiunii de audienţă:dacă în cursul şedinţei se săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, peşedintele completului de judecată constată acea faptă şi îl identifică pe făptuitor, în cazul în care procurorul participă la judecată, poate declara că începe urmărirea penală, pune în mişcare acţiunea penală şi îl poate reţine pe suspect/inculpat, chiar fără audierea prealabilă a acestuia în pezenţa avocatului.B.Procedura

reţinerea se dispune prin ordonanţă (actul procesual) de procuror sau de organul de cercetare penală pe o durată de cel mult 24 de ore;

pe durata reţinerii nu se include timpul strict necesar conducerii suspectului la sediul organului judiciar; persoanele aduse cu mandat rămân la dispoziţia organului judiciar numai pe durata impusă de audiere sau de îndeplinirea actului procesual care a făcut

necesară prezenţa lor,dar nu mai mult de 8 ore, în afară de cazul când s-a dispus reţinerea acestora

suspectul/inculpatului reţinut i se înmânează un exemplar al ordonanţei de reţinere şi i se aduce la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, infracţiunea de care este suspectat şi motivele reţinerii,

prsoanei reţinute i se comunică sub semnătură, în scris. a)drepturile prevăzute la art.83NCPP,

b)drepturile prevăzute la art.210 alin.(1) şi (2)NCPP (dreptul la încunoştinţarea membrilor familiei sau a reprezentanţilor diplomatici)c)dreptul de acces la asistenţa medicală de urgenţăd)durata maximă pentru care se poate dispuune măsura reţineriie)dreptul de a face plângere împotriva măsurii dispuseimediat după reţinere, persoana reţinută are dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita organului judiciar care a dispus măsura să încunoştinţeze un membru al familiei sale ori o altă persoană desemnată de aceasta despre luarea măsurii de reţinere şi despre locul unde este reţinută; dacă persoana reţinută nu este cetăţean român, acesta are imeniat după reţinere şi dreptul de a încunoştinţa sau de a solicita încunoştinţarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al cărui cetăţean este sau,după caz a unei organizaţii internaţionale umanitare, dacă nu doreşte să beneficieze de asistenţa autorităţilor din ţara sa de origine, ori a repezentanţei organizaţiei internaţionale competente, dacă este refugiat sau , din orice motive, dac se află sub protecţia unei astfel de organizaţii. Inspectoratul General pentru Imigrări este informat cu toate situaţile cu privire la dispunerea măsurii preventive faţă de această categorie de persoane,când s-a dispus reţinerea unui suspect/inculpat minor, este obligatoriu să fie încunoştinţat reprezentantul legal al acestuia, după caz, persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se află minorul;ori de căte ori este chimbat locul de reţinere pe parcursul măsurii preventive, suspectul/inculpatul reţinut are dreptul de a informa familia sau reprezentanţii diplomatici derspre noua locaţie în care este privat de libertate,împotriva ordonanţei organului de cercetare penală prin care s-a luat măsura preventivă de libertate a reţinerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii, la procurorul care supravegează cercetarea penală;dacă reţinerea a fost dispusă de procuror, plângerea se înaintează la prim-procurorul parchetului sau, după caz procurorul ierarhic superior celui care a dispus măsura, dacă se constată că reţinerea a fost liată cu încălcarea prevederilor legale sau dacă nu mai există vreun temei care să justifice privarea de libertate se va dispune revocarea măsurii preventive;la expirarea termenului pentru care a fost dispusă măsura reţinerii, aceasta încetează de drept iar suspectul/inculpatul va pus în libertate dacă nu este arestat în cauză/în altă cauză.

OBSERVAŢII.1.după emiterea ordonanţei nu se întocmeşte şi un mandat de reţinere,2.dacă reţinerea a fost dispusă de organul de cercetare penală, aceasta are obligaţia de a-l informa pe procuror cu privire la luarea măsurii preventive de îndată şi prin orice mijloace,

3.durata rstrângerii libertăţii ca urmare a punerii în executare prin constrângere a unui mandat de aducere nu intră în durata reţinerii4.în cazul în care propunerea de arestare este respinsă, reţinerea nu încetează de drept. suspectul/inculpatul urmând să rămână privat de libertate până la expirarea reţinerii5.reţinerea nu poate fi înlocuită cu arestarea preventivă/arestul la domiciliu sau cu internarea medicală nevoluntară ori cu internarea medicală provizorie;6.pe peroada reţinerii suspectul sau inculpatul, organul de cercetare penală sau procurorul care a dispus măsura are dreptul d a proceda la fotografiere şi amprnterea acestuia,7.persoanei reţinute i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încunoştinţarea doar pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul –verbal în mod excepţional, pentru motive temeinice încunoştinţarea nu este făcută imediat după reţinere. ci poate fi întârziată cel mulr 4 ore.2. ARESTAREA PREVENTIVĂA.Cazuri şi condiţii necesare pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatuluiA.1. Ipoteza de arestare preventivă autonome de condiţia pericolului pentru ordine publică [art.223 alin.(1) lit.a)-dNCPP]1.să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune (indeferent de pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta)2.să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzută de art 16 NCPP.3.să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru infracţiunea pentru care există suspiciunea că a fost săvârşită de inculpat4.să existe unul dintre cazurile pevăzute de art.223 alin (1) lit.a)-d)NCPPa.inculpatul a fugit ori s-a acuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte [lit.a)]b.inculpatul încearcă să influienţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament [lit.b)]c.inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă o înţelegere frauduloasă cu aceasta [lit.c)]d.există suspiciunea rezonabilă că,după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa innculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pegăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni [lit.d)]5.măsura arestării preventive să fie necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal,al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii uneialte infracţiuni (buna desfăşurare a procesului penal)6.măsura arestării preventive să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia7.audierea prealabilă a inculpatului de judecărorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară/instanţa de judeecată în prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu.A.2.Ipoteze de arestare preventivă dispusă în considerarea pericolului pentru ordinea publică pe care îl reprezintă inculpatul [art.223 lin.(2)NCPP]1.să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit: 1.o infracţiune inenţionată contra vieţii 2.o infracţiune prin care s-a acuzat vătămarea

corporală sau moartea unei persoane,în ambele ipoteze este necesar ca fapta să fi fost comisă cu intenţie sau praeterintenţie,3. o infra cţiune contra securităţii naţionale prevăzută de codul penal şi alte legi speciale,4. o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme de persoane 5. acte de terorism 6.spălarea banilor 7.falsificare de monedă ori alte valori 8.şantaj 9 viol 10 lipsire de libertate 11 evaziune fiscală 12 ultraj 13. ultraj judiciar 14. o infracţiune de corupţie 15. o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică 16. o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare2.să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzute la art.16 NCPP.3.să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru infacţiunea pentru care a fost săvârşită de inculpat4.privarea de libertate să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publicăîn vederea stabilirii existenţei stării de pericol pentru ordinea publică judecătorul de drepturi şi libertăţi/ judecătorul de cameră preliminară/instanţa de judecată va avea în vedere următoarele criterii:1.gravitatea faptei (inclusiv prin raportare la urmările produse)2. modul şi ciscumstanţele de comitere a faptei 3.anturajul şi mediul din care provine inculpatul4. antecedentele penale ale inculpatului 5.orice împrejurări privitoare la persoana inculpatului.5.măsura arestării preventive să fie necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judeactă ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni(buna desfăşurare a procesului penal)6.măsura arestării preventive să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia7.audierea prealabilă a inculpatului de judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară/instanţă de judecată în prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu.

Condiţia specială în cazul inculpatului minor:arestarea preventivă poate fi dispusă şi faţă de un inculpat minor, în mod excepţional, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalităţii şi dezvoltării acestuia nu sunt disproporţionate faţă de scopul urmărit prin luarea măsurii.

OBSERVAŢII:1.nu se poate dispune arestarea preventivă a suspectului2.luarea măsurii arestării preventive se poate dispune în mod legal şi fără audierea inculpatului a. când din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu se prezintă sau nu poate fi adus în faţa judecătorului c.când invocă dreptul la tăcere refuzând să dea declarţiiB.Procedura luării măsurii arestării preventive

arestarea preventivă se poate dispune numai prin încheierea judecătorului de dreptiri şi libertâţi/judecătorul de cameră preliminară/instanţa de judecată:

1.pe o durată de cel mult 30 de zile indiferent de faza procesuală în care a fost dispusă 2.durata reţinerii nu se deduce din durata arstări preventive pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale

trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:

1.întocmirea de către procuror a referatului cu propunerea de arestare preventivă în care trebuie motivată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege şi necesitatea luării măsurii arestării preventive2.înregistrarea referatului cu propunerea de arestare preventivă la care se află copii numerotate şi certificate de grefa parchetului de pe actele dosarului ori numai de pe cele care au legătură cu propunerea formulată la instanţa competentă din care face parte judecătorul de drepturi şi libertăţi(judecătorul de drepturi şi libetăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau judecătorului de drepturi şi libertăţi de la insatnţa corespunzătoare în grad instanţei căreiai-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă în a cărei circuscripţie se află locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul archetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea)3.repartizarea aleatorie a cauzei şi preluarea acesteia de judecătorul de drepturi şi libertăţi,4.comunicarea orei de soluţionare a propunerii de arestare preventivă atât avocatului (ales sau numit din oficiu), cât şi procurorului (acesta din urmă fiind obligat să asigure prezenţa în faţa judecătorului a inculpatului reţinut)5.asigurarea posibilităţii studierii dosarului de către avocat înaintea începerii şedinţei de judecată în scopul pregătirii apărării6.deschiderea şedinţei de judecată din camera de consiliu7.încunoştinţarea inculpatului despre obiectul propunerii de arestare preventivă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi8.ascultarea inculpatului prezent, respectiv consemnarea faptului că acesta înţelege să uzeze de dreptul de a păstra tăcere9.dezbaterea propunerii de arestare preventivă, judecătorul de drepturi şi libertăţi dând cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului; inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt10.deliberarea şi consumarea soluţiei în minută11.întocmirea mandatului de arestare preventivă în situaţia în care a fost admisă propunerea de arestare12.propunerea soluţiei în camera de consiliu13.încunoştinţarea inculpatulu arestat, în limba pe care o înţelege, despre motivele arestării, înmânându-i-se un exemplar al mandatului de arestare14.inculpatul faţă de care s-a dispus măsura arestării preventive i se comunică sub semnătură în scris:a) drepturile prevăzute la art.83NCPP,b) drepturile prevăzute la art.210 alin.(1) şi (2)NCPP(dreptul la încunoştinţarea membrilor de familie sau a reprezentenţilor diplomatici) c) dreptul de acces la asistenţa medicală de urgenţă d)dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea arestării cu o altă măsură preventivă e)dreptul de a face contestaţie împotriv măsurii dispuse15.încunoştinţarea despre luare măsurii arestării preventive de judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura a unui membru al familiei inculpatului ori a unei alte persoane desemnată de acesta; dacă persoana arestată nu este cetăţean român, aceasta are şi dreptul de a încunoştinţa sau de a solicita încunoştinţarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al cărui cetăţean este sau după caz a unei organizaţii internaţionale umanitare, dacă nu doreşte să beneficieze de asistenţa autorităţilor din ţara sa de origine, ori a reprezentanţei organizaţiei internaţionale competente, dacă este

refugiat sau, din orice alt motiv, se află sub protecţia unei astfel de organizaţii.Inspetoratul General pentru Imigrări este informat în toate situaţiile cu privire la dispunerea măsurii preventive faţă de această categorie de persoane, efectuarea încunoştinţării se consemnnează într-un preoces-verbal;imediat după introducerea sa într-un loc de detenţie, inculpatul are dreptul de a încunoştinţa prsonal sau de a solicita administraţiei locului respectiv să încunoştinţeze membrii de familie sau reprezentanţii diplomatici despre locul unde este deţinut, în cazul schimbării ulterioare a locului de detenţie, imediat după producerea schimbării, inculpatul are dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei locului respectiv să încunoştinţeze membrii de familie sau reprezentanţii diplomatici despre noul,loc unde este deţinut,16.redactarea încheierii în care judecătorul de drepturi şi libertăţi expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minută.

OBSERVAŢII:1.noul Cod de procedură penală nu mai prevede obligaţia procurorului de a proceda la audierea inculpatului înainte de a formula propunerea de arestae preventivă;2. procurorul va trebui să sesizeze judecătorul de drepturi şi libertăţi de la insrtanţa competentă, în vedrea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut , cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii acestuia;3.nu este necesar ca propunerea de arestare preventivă a inculpatului să fie soluţionată înainte de expirarea datei reţinerii;în acest caz judecătorul, de drepturi şi libertăţi va consatat că a expirat durata măsurii reţinerii şi că inculpatul se află în stare de libertate şi va continua soluţionarea propunerii de arestare;4.propunerea de arestare preventivă se poate soluţiona în lipsă când inculpatul:a)fiind în stare de libertate şi legal citat, lipseşte nejustificat b)este dispărut c)se sustrage de la urmărirea penală d)fiind în stare de libertate şi legal citat, din cauza stării aănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu se prezintă în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi e) find în stare de reţinere sau arest în altă cauză, din pricina stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate, nu poate fi adus în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi,5.deliberând asupra propunerii de arestare preventivă judecătorul de drepturi şi libertăţi poate dispune una din următoarele soluţii.a) admiterea propunerii parchetului şi starea preventivă a inculpatului pe o perioadă de maxim 30 de zile, în situaţia în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune arestarea preventivăb) respingerea propunerii de arestare preventive, în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune arestarea preventivăc) respingerea propunerii de arestare preventive şi luarea măsurii arestului la domiciliu, controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune;6.când măsura arestării preventive a fost luată faţă de un inculpat în a cărui ocrotire se află un minor, o persoană pusă sub interdicţie, o persoană căreia i s-a instituit tutela sau curatela ori o persoană care, datorită vârstei, bolii sau altei cauze, are nevoie de ajutor, autoritatea competentă este încunoştinţată în vederea luării măsurii legale de ocrotire pentru persoana respectivă;obligaţia de încunoştinţare revine judecătorului de drepturi şi libertăţi de la prima instanţă sau de la instanţa ierarhic superioară care a luat măsura arestării preventive, modul de îndeplinire a acestei obligaţii fiind consemnat într.un preoces verbal;

7.în vederea executării mandatului de arestare prventivă emis în lipsă, organul de poliţie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia, precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoirea reprzentantului legal al acesteia,8.împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra propunerii de arestare preventivă se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa superioară soluţionează contestaţia pri încheiere motivată care se pronunţă în camera de consiliu.9.contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arstării preventive sau luarea măsurii arestului la domiciliu, controlul judiciar sau a controlului judiciar pe cauţine după respingerea propunerii de arestare preventivă nu este suspensivă de executare10.dacă persoana vătămată a solicitat în condiţiile art.111 alin (5)NCPP înştiinţarea sa cu privire la eliberarea în orice mod a persoanei arestate, judecătorul care a emis mandatul consemnează aceasta într-un proces-verbal, pe care îl predă organanului de poliţie, care îl va înainta administraţiei locului de detenţie;11.în cazul în care arestarea s-a dispus în lipsă, noul Cod de procedură penală a stipulat procedură remediu la judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura arestării preventive ce se desfăşoară în camera de consiliu, pentru a se stabili, în urma audierii inculpatului, dacă se dispune sau nu confirmarea măsurii arstării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune şi punerea în libertate a inculpatului dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză,12.faţă de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeiaşi cauză, în cursul urmăririi penale se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate.pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului în cursul procedurii de cameră preliminară, trebuie parcurşi următorii paşi procedurali.

1.judecătorul de cameră preliminară poate, din oficiu sau la propunerea motivată a procurorului(formulată fie prin rechizitoriu, fie ulterior emiterii acestuia printr-o propunere separată pe parcursul procedurii de cameră preliminară, să analizeze necesitatea luării măsurii arestării preventive a inculpatului

2. inculpatul aflat în stare de libertate se citează pentru termenul fixat de judecătorul de cameră preliminară pentru dezbaterea necesităţii luării măsurii arestării prventive;3.asistenţa judiciară a inculpatului de către un avocat,ales sau numit din oficiu, la soluţionarea propunerii de arestare preventivă este obligatorie, avocatul ales sau din oficiu al inculpatului trebuie să aibă timpul şi înlesnirile necesare pentru studierea dosarului,4.şedinţa are loc în camera de consiliu, cu participarea procurorului şi a inculpatului (dacă se prezintă) şi/sau a avocatului acestuia;5.încunoştinţareainculpatului despre obiectul propunerii de arestare preventivă de către judecătorul de cameră preliminară6.ascultarea inculpatului prezent, respectiv consemnarea faptului că acesta înţelege să uzeze de dreptul de a păstra tăcerea7.dezbaterea propunerii de arestare preventivă, judecătorul de cameră preliminară dând cuvăntul procurorului şi avocatului inculpatului, inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt;

8.deliberarea şi consemnarea unei soluţii în minută9.întocmirea mandatului de arestare preventivă în situaţia în care a fost admisă propunerea de arestare,10. pronunţarea soluţiei în camera de consiliu11. încunoştinţarea inculpatului arestat, în limba pe care o înţelege, despre motivele arestării, înmânîmdu-i-se un exemplar al mandatului de arestare12. inculpatul faţă de care s-a dispus măsura arestării preventive i se comunică sub semnătură în scris:a) drepturile prevăzute la art.83NCPP,b) drepturile prevăzute la art.210 alin.(1) şi (2)NCPP(dreptul la încunoştinţarea membrilor de familie sau a reprezentenţilor diplomatici) c) dreptul de acces la asistenţa medicală de urgenţă d)dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea arestării cu o altă măsură preventivă e)dreptul de a face contestaţie împotriv măsurii dispuse13. încunoştinţarea despre luare măsurii arestării preventive de judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura a unui membru al familiei inculpatului ori a unei alte persoane desemnată de acesta; dacă persoana arestată nu este cetăţean român, aceasta are şi dreptul de a încunoştinţa sau de a solicita încunoştinţarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al cărui cetăţean este sau după caz a unei organizaţii internaţionale umanitare, dacă nu doreşte să beneficieze de asistenţa autorităţilor din ţara sa de origine, ori a reprezentanţei organizaţiei internaţionale competente, dacă este refugiat sau, din orice alt motiv, se află sub protecţia unei astfel de organizaţii.Inspetoratul General pentru Imigrări este informat în toate situaţiile cu privire la dispunerea măsurii preventive faţă de această categorie de persoane, efectuarea încunoştinţării se consemnnează într-un preoces-verbal;imediat după introducerea sa într-un loc de detenţie, inculpatul are dreptul de a încunoştinţa prsonal sau de a solicita administraţiei locului respectiv să încunoştinţeze membrii de familie sau reprezentanţii diplomatici despre locul unde este deţinut, în cazul schimbării ulterioare a locului de detenţie, imediat după producerea schimbării, inculpatul are dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei locului respectiv să încunoştinţeze membrii de familie sau reprezentanţii diplomatici despre noul,loc unde este deţinut,14.redactarea încheierii în care judecătorul de cameră preliminară expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minută.OBSERVAŢII:1. judecătorul de cameră preliminară poate dispune prin încheiere motivată care se pronunţă în camera dde consiliu, una dintre următoarele soluţii:a) arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă demaxim 30 de zile, în situaţia în care se consată că sunt îndeplinute condiţiile pentru a se dispune arestarea preventivă b) respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de procuror situaţie în care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune arestarea preventivă2.judecătorul de cameră preliminară poate dezbate necesitate luării măsurii de arestare preventivă în lipsă când inculpatul:a)fiind în stare de libertate şi legal citat, lipseşte nejustificat b)este dispărut c)se sustrage de la urmărirea penală d)fiind în stare de libertate şi legal citat, din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu se prezintă în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi e) find în stare de reţinere sau arest în altă cauză, din pricina stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate, nu poate fi adus în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi,3.împotriva încheierii princare judecătorul de cameră preliminară dispune asupra propunerii de arestare preventive se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi incukpatul care au fost prezenţi la pronunţare auduă caz la comunicare pentru

procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare judecătorul de cameră de la insatnţa ierarhic superioară soluţionează contestaţia prin încheiere motivată , care se preonunţă în camera de consiliu4.contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive sau luarea măsurii arestului la domiciliu, controlul judiciar sau a controlului judiciar pe cauţine după respingerea propunerii de arestare preventivă nu este suspensivă de executare5. dacă persoana vătămată a solicitat în condiţiile art.111 alin (5)NCPP înştiinţarea sa cu privire la eliberarea în orice mod a persoanei arestate, judecătorul care a emis mandatul consemnează aceasta într-un proces-verbal, pe care îl predă organanului de poliţie, care îl va înainta administraţiei locului de detenţie;

6.în cazul în care arestarea s-a dispus în lipsă, noul Cod de procedură penală a stipulat procedură remediu la judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura arestării preventive ce se desfăşoară în camera de consiliu, pentru a se stabili, în urma audierii inculpatului, dacă se dispune sau nu confirmarea măsurii arstării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune şi punerea în libertate a inculpatului dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză,7. faţă de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeiaşi cauză, în cursul urmăririi penale se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate.1.instanţa de judecată poate, din oficiu sau la propunerea motivată a procurorului

(formulată fie prin rechizitoriu, fie ulterior emiterii acestuia printr-o propunere separată pe parcursul procedurii de cameră preliminară, să analizeze necesitatea luării măsurii arestării preventive a inculpatului

2. inculpatul aflat în stare de libertate se citează pentru termenul fixat de judecătorul de cameră preliminară pentru dezbaterea necesităţii luării măsurii arestării prventive;3.asistenţa judiciară a inculpatului de către un avocat,ales sau numit din oficiu, la soluţionarea propunerii de arestare preventivă este obligatorie, avocatul ales sau din oficiu al inculpatului trebuie să aibă timpul şi înlesnirile necesare pentru studierea dosarului,4.şedinţa are loc în camera de consiliu, cu participarea procurorului şi a inculpatului (dacă se prezintă) şi/sau a avocatului acestuia;5.încunoştinţareainculpatului despre obiectul propunerii de arestare preventivă de către judecătorul de cameră preliminară6.ascultarea inculpatului prezent, respectiv consemnarea faptului că acesta înţelege să uzeze de dreptul de a păstra tăcerea7.dezbaterea propunerii de arestare preventivă, judecătorul de cameră preliminară dând cuvăntul procurorului şi avocatului inculpatului, inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt;8.deliberarea şi consemnarea unei soluţii în minută9.întocmirea mandatului de arestare preventivă în situaţia în care a fost admisă propunerea de arestare,10. pronunţarea soluţiei în camera de consiliu11. încunoştinţarea inculpatului arestat, în limba pe care o înţelege, despre motivele arestării, înmânîmdu-i-se un exemplar al mandatului de arestare12.

inculpatul faţă de care s-a dispus măsura arestării preventive i se comunică sub semnătură în scris:a) drepturile prevăzute la art.83NCPP,b) drepturile prevăzute la art.210 alin.(1) şi (2)NCPP(dreptul la încunoştinţarea membrilor de familie sau a reprezentenţilor diplomatici) c) dreptul de acces la asistenţa medicală de urgenţă d)dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea arestării cu o altă măsură preventivă e)dreptul de a face contestaţie împotriv măsurii dispuse13. încunoştinţarea despre luare măsurii arestării preventive de judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura a unui membru al familiei inculpatului ori a unei alte persoane desemnată de acesta; dacă persoana arestată nu este cetăţean român, aceasta are şi dreptul de a încunoştinţa sau de a solicita încunoştinţarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al cărui cetăţean este sau după caz a unei organizaţii internaţionale umanitare, dacă nu doreşte să beneficieze de asistenţa autorităţilor din ţara sa de origine, ori a reprezentanţei organizaţiei internaţionale competente, dacă este refugiat sau, din orice alt motiv, se află sub protecţia unei astfel de organizaţii.Inspetoratul General pentru Imigrări este informat în toate situaţiile cu privire la dispunerea măsurii preventive faţă de această categorie de persoane, efectuarea încunoştinţării se consemnnează într-un preoces-verbal;imediat după introducerea sa într-un loc de detenţie, inculpatul are dreptul de a încunoştinţa prsonal sau de a solicita administraţiei locului respectiv să încunoştinţeze membrii de familie sau reprezentanţii diplomatici despre locul unde este deţinut, în cazul schimbării ulterioare a locului de detenţie, imediat după producerea schimbării, inculpatul are dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei locului respectiv să încunoştinţeze membrii de familie sau reprezentanţii diplomatici despre noul,loc unde este deţinut,14.redactarea încheierii în care judecătorul de cameră preliminară expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minută.OBSERVAŢII:1.instanţa nu se poate pronunţa asupra necesităţii luării măsurii arestării preventive, prin senţinţă, respectiv decizie2.instanţa de judecată poate dispune prin încheiere motivată care se pronunţă în şedinţă publică una din următoarele soluţii:a) arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de maxim 30 de zile în situaţia în care se constată că sunt îndeplinite condiţile pentru a se dispune arestarea preventivă b) respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de procuror în situaţiia în care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru care dispune arestarea preventivă3.instanţa de judecată poate dezbate necesitatea luării măsurii

de arestare preventivă în lipsă când inculpatul:a)fiind în stare de libertate şi legal citat, lipseşte nejustificat b)este dispărut c)se sustrage de la urmărirea penală d)fiind în stare de libertate şi legal citat, din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu se prezintă în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi e) find în stare de reţinere sau arest în altă cauză, din pricina stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate, nu poate fi adus în faţa instanţei de judecată

4. împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra propunerii de arestare preventivă se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa superioară soluţionează contestaţia pri încheiere motivată care se pronunţă în şedinţă publică

5.faţă de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeiaşi cauză, în cursul urmăririi penale se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate.C.Prelungirea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale1. Condiţii:este necesar ca temeiurile care au determinat arestarea iniţială să impună în continuare privarea de liberatte sau să existe temeiuri noi care să justifice privarea de libertate2.Durata prelungirii:_a.prelungirea măsurii arestării preventive se poate dispune pe o durară de cel mult 30 de zileb.limita pelungirii măsurii arestării preventive: durata totală a privării de libertate în cursul urmăririi penale să nu depăşească un termen rezonabil în orice caz nu mai mult de 180 de zile3.Procedura:pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:a.întocmirea de către procuror a referatului cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive în care trebuie motivată necesitatea continuării privării de libertateb.înregistrarea la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă (judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea)a referatului cu propunerea prelungirii măsurii arestării preventive la care se află ataşat dosarul de urmărire penală/copii certificate ale acestuia înainte de expirarea duratei privării de libertate dispuse anterior în cauză, procurorul are obligaţia înaintării propunerii de pelungire a arestării preventive cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive (termen de recomandare)c.repartizarea aleatorie a cauzei şi preluarea acesteia de judecătorul de drepturi şi libertăţi competentd.comunicarea orei de soluţionare a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive atât avocatului cât şi procuroruluie.asigurarea posibilităţii studierii dosarului de către avocat înaintea începerii şedinţei de judecatăf.deschiderea şedinţei de judfecată din camera de consiliug.încunoştinţarea inculpatului despre obiectul propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive de către preşedintele completului de judecatăh.ascultarea inculpatului cu privire la motivele pe care se întemeiază propunerea de prelungire a arestării preventive, în prezenţa unu iavocat ales sau numit din oficiuh.dezbaterea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, judecătorul dând cuvântul procurorului şi apărătorului inculpatului, inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânti.deliberarea şi con semnarea soluţiei în minută.j.pronunţarea soluţiei în camera de consiliuk.redactarea încheierii în care judecătorul de drepturi şi libertăţi expene motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minută.OBSERVAŢII:1.dacă arestarea preventivă a fost dispusă iniţial de către judcător de drepturi şi lbertăţi de la o instanţă inferioară celei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, prelungirea acestei măsuri se poate dispune numai de un judedcător de drepturi şi libertăţi de la

instanţa competentă în momentul soluţionării propunerii de prelungire sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia a cărei circumscripţiie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea2.după deliberarea judecătorulii acesta poate dispune:prin încheiere motivată pronunţată îm camera de consiliu una din următoarele soluţii:a. admiterea propunerii procurorului şi prelungirea măsurii arestării preventive pe o durată de cel mult 3o de zile, verificând în acelaşi timp ca durata totală a privării d libertate în cursull urmăririi penale să nu depăşească un termen rezonabil şi în orice caz nu mai mult de 180 de zile(inclusiv situaţia în care inculpeţii sunt minori cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani9b.respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării prventive ca neâtemeiatăc. respingerea propunerii de prelungire a măsurii arstării peventive cu măsura arestării la domiciliu, controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune3.împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra propunerii de prelungire arestare preventivă se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare4.nu este suspensivă de executare contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive.5.soluţionarea contestaţiei se face în camera de consiliu în procedură, cu prticiparea procurorului şi asistenţa juridică obligatorie a inculpatului,judecătorul de la instanţa superioară soluţionează contestaţia prin încheiere motivată care se pronunţă în camera de consiliuD.Verificarea legalităţii şi temeiniciei stării de arest în camera preliminarăpentru a se dispune verificare legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului în camera preliminară, trebuie parcurşi următorii paşi procesuali:1.sesizarea instanţei de către procuror prin rechizitoriu în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv2.reaprtizarea aleatorie a cauzei şi preluarea acesteia de către judecătorul de cameră preliminară3.stabilirea termenului în care se va dezbate legalitatea şi temeinicia arestării preventive (în termen de 3 zile de la primirea dosarului înainte de expirarea duratei arestării preventive4.comunicarea zilei şi orei când se va dezbate legalitatea şi temeinicia arestării preventive atât avocatului inculpatului(ales sau numit din oficiu) cât şi precurorului5.asigurarea studierii dosarului de către avocat înaintea începerii şedinţei de judecată6.deschiderea şedinţei de judecată din camera de consiliu7.încunoştinţarea inculpatului arestat de către preşedintele completului de judecată despre obiectul dezbaterii8.dezbaterea legalităţii şi temeiniciei arestării preventivă, judecătorul de drepturi şi libertăţi dând cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului; inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt9. deliberarea şi con semnarea soluţiei în minută10pronuţare soluţiei în camera de consiliu11.redarea încheierii în care judecătorul de cameră preliminară expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minută.

OBSERVAŢII:

1.după deliberare judecătorul de cameră poate dispune soluţii:a) menţinerea stăii de arest) revocarea arestării preventive)înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu a controlului judiar şi cel pe cauţiuned) încetarea de drept a măsurii arestării preventive

2.împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune asupra propunerii de arestare preventivă se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare ,3.nu este suspensivă de executare contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive., respectiv încetarea de drept a măsurii arestării preventive4.soluţionarea contestaţiei se face în camera de consiliu în procedură, cu prticiparea procurorului şi asistenţa juridică obligatorie a inculpatului,judecătorul de la instanţa superioară soluţionează contestaţia prin încheiere motivată care se pronunţă în camera de consiliu5.judecătorul de cameră preliminară are ca obligaţie din oficiu să verifice periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile , dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii arestării preventive6.în cazul în care inculpatul arestat preventiv se află internat în spital şi din cauza stării de sănătate nu poate fi adus în faţa judecătorului sau când din cau ză de forţă majoră ori stare de necesitate deplasarea nu este posibilă, analiza legalităţii şi temeiniciei stării de arest se va face în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa avocatului acestuia, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.E.Verificarea legalităţii şi temeiniciei stării de arest în cursul judecăţii

pentru a se dispune verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului, trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:1.punerea în discuţie a inculpatului şi a procurorului periodic dar nu mai târziu de 60 de zile a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive2.dezbaterea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în şedinţă publică în prezenţa incupatului asistat de avocat şi a procurorului, judecătorul va da cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului, inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt3.deliberarea şi consemnarea soluţiei în minută4.pronunţarea soluţiei în şedinţă publică5.redactarea încheierii în care judecătorul expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minută.OBSERVAŢII:1.după deliberare instanţa de judecată poate dispune soluţii:a) menţinerea stării de arest) b)revocarea arestării preventive c)înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu a controlului judiar şi cel pe cauţiuned) încetarea de drept a măsurii arestării preventive2.în cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracvţiunea pentru care face obiectul sesizării insatnţei de judecată în ipoteza în care maximul special al pedepsei prvăzute de lege pentru infracţiunea de care este acuzat inculpatul este mai mare de 10 ani, în nici un caz durata arestării prventive în primă

instanţă nu poate depăşi 5 ani.Aceste termene decurg dela data sesizării instanţei de judecată în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv, şi respectiv, de la data punerii în executare a măsurii, când faţă de aceasta s-a dispus arestarea prventivă de procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii sau în lipsă(deci fără a fi luată în considerare durata măsurii arestării prventive din cursul urmăririi penale şi/sau din camera preliminară):

3.împotriva încheierii prin care instanţa de judecată dispune în primă instanţă asupra arestării preventive se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare ,4. nu este suspensivă de executare contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive., respectiv încetarea de drept a măsurii arestării preventive5.încheierile prin care instanţa de apel dispune asupra măsurii arestării preventive sunt definitive indiferent de soluţia adoptată6.spre deosebire de procedura de soluţionare a contestaţiei împotriva încheierii jedecătorului de drepturi şi libertţi sau de cameră preliminară, în cazul în care se află în curs de judecată, nu se poate proceda la soluţionarea contestaţiei în lipsa inculpatului nici măcar în cazurile de excepţie-statea de sănăate sau forţă majoră sau stare de necesitate. şi pentru care nu poate fi adus la judecată.F.Revocarea , înlocuirea, încetarea de drept a măsurii arstării definitive1.Revocarea măsurii arestării prevetive: se dispune dacă au încetat temeiurile care au determinat-o(încetarea existenţei tuturor temeiurilor de fapt şi de drept ce au fost avute în vedere la luarea prelungirii sau menţinerii măsurii) ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii;2. înlocuirea măsurii arestării preventive: se dispune când temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.211 NCPP art.216NCPP, rspectiv art.218NCPP şi în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei preocesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşpară este suficientă pentru realizarea scopului pevăzut la art.202 alin.(1)NCPP, măsura arestării preventtive a inculpatului poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu,a controlului judiciar sau a controlului pe cauţiune.3.Măsura arestării preventive înceteează de drept:a.la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului de 30 de zile, dacă judecătorul de cameră sau instanţa nu au procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în acest termen, respectiv la expirarea termenului de 60 de zile, dacă instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei preventive în acest termen,b.dacă procurorul dispune clasarea sau renunţarea la urmărirea penalăc.când instanţa de judecată pronunţă o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânarea aplicării pedepsei ori de condamnare cu suspendare a executării pedepsei sub supraveghere,chiar nedefinitivă,d.când înainte de pronunţarea unei sentinţe în primă instanţă, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul învinuirii, fără a se putea depăşi în nici un caz limita de 5 anie. în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunţate în sentinţa de condamnare

f.când instanţa pronunţă o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii egală cu durata reţinerii şi arestării preventiveg. când instanţa pronunţă o hotărâre de condamnare la pedeapsa amenzii (care nu însoţeşte pedeapsa închsorii) sau la o măsură educativă,h.la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnarerevocarea arestării preventive sau înlocuirea ei cu o altă măsură preventivă se poate dispune la cererea scrisă a persoanei private de libertate, a procurorului sau din oficiu, de către:i.judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă ori a instanţei corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află locul de deţeinere în cursul urmăririi penaleii.judecătorul de cameră preliminarăcăruia i s-a repartizat aleatoriu cauza spre soluţionareiii.instanţa sesizată cu juecarea cauzei în primă instanţă sau în apel.încetarea de drept a măsurii arestării preventive poate fi constatată atât de judecătorul de drepturi, judecătorul de cameră sau instanţa de judecată, cât şi de procurorul care dispune clasarea sau renunţarea la urmărirea penală în chiar cuprinsul ordonanţei prin care se dispune această soluţieOBSERVAŢII.1.în ipoteza în care există o nelegalitate vădită, flagrantă la luarea /prelungirii/menţinerii arestării preventive, această nelegalitate originară, iar nu ulterioară, poate costitui temei pentru revocarea măsurii arestării peventive;2. arestarea preventivă nu pote fi înlocuită cu măsura reţinerii. internării nevoluntare în vedrea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice sau a internării medicale provizorii3.în cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră, soluţionarea cererii de revocare sau înlocuire, respectiv a cererii de consatatre a încetării de drept a măsurii arestării preventive se desfăşoară în cameră de consiliu, în vreme ce în cursul judecăţii soluţionarea cererii de revocare sau înlocuire se desfăşoară, în principiu, în şedintă publică(cu excepţia soluţionării cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu controlul judiciar pe cauţiune care se desfăşoară în camera de consiliu, inclusiv în faza de judecată) soluţionarea cererii de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive se judecă în şedinţă publică4. soluţionarea cererii de revocare sau înlocuire se face numai după ascultarea inculpatului arestat preventiv asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază cererea în prezenţa unui avocat. cererea de revocare sau înlocuire se soluţioneasză în lipsa inculpatului în cazul în care inculpatul arestat preventiv se află internat în spital şi din cauza stării de sănătate nu poate fi adus în faţa judecătorului sau când din cau ză de forţă majoră ori stare de necesitate deplasarea nu este posibilă, analiza legalităţii şi temeiniciei stării de arest se va face în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa avocatului acestuia, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.5.împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi judecătorul de cameră sau instanţa se pronunţă cu privire la revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive pot formula contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare ,6.contestaţia formulată împotriva încheierii prin carea s.-a dispus revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura arestului la domiciliu, controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune este suspensibilă de executare

7.contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a constatat încetarea de drept a măsurii arestării preventive nu este suspensivă de executare, încheierea fiind executorie

II. PARETEA PRACTICĂ Recunoaşterea prezumţiei de nevinovăţie nu exclude luarea măsurilor preventive, ci

garantează că acestea nu vor fi luate în cadrul şi în condiţiile riguros prevăzute de normele constituţionale şi de dispoziţiile procedurii penale.Concilierea dintre existenţa şi aplicarea măsurilor preventive privative de libertate şi recunoaştere şi prezenţa perpetuă a prezumţiei de nevinovăţie pe tot percursul procesului penal se realizaeză prin observarea dinamicii acesteia din urmă, a modului în care, dintr-o noţiune abstractă cu valoare de garanţie a drepturilor fundamentale ale individului, aceasta capătă substanţă pe măsura derulării procesului penal.În cursul procesului penal, forţa prezumţiei de nevinovăţie scade sau creşte, în funcţie de probatoriu efectuat, în final la stadiul de certitudine a nevinovăţiei sau dimpotrivă la negarea sa completă. Art.5 lit.c) din Convenţia europeană a drepturilor omuluii condiţionează legalitatea privării de libertatte de existenţa unor motive verosimile temeinice că s-a săvârşit sau că se va săvârşi o infrcţiune sau autorul va fugi după săvârşirea unei infracţiuni.Noţiunea de ,,motive verosimile,, a fost interpretată de Curtea Europeană în sensul existenţei unor date, informaţii, care să convingă un oservator obiectiv că e posibil ca persoana respectivă să fi săvârşit infracţiunea ce face obiecrtul judecăţii. Aceste date nu trebuie să aibă aceeiaşi forţă cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula acuzarea (I.C.C.J.s,pen.dec.nr.4284/2009).

Nu se poate susţine că interceptările de convorbiri telefonice redate în scris prin procese-verbale, care nu au fost certificate de procuror, nu au nici o valoare la luarea măsurii arestării preventive, atât timp cât legea procesual penală nu impune procurorului să fi certificat redarea chiar în momentul solicitării luării măsurii, existenţa scrisă a acestor procese-verbale fiind indicii temeinice, toate consemnările fiind valabile până la înscrierea în fals (C.A.Bucureşti s.I pen., încheierea,59/2007).

Dacă inculpatul trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni privind traficul de persoane, a remis o sumă de bani victimei infracţiunii şi imediat după încasarea sumei de bani, victima a declarat în faţa instanţei că îşi retractează declaraţiile anterioare împotriva inculpatului, fără motive pertinente care să justifice retractarea, există date că inculpatul încearcă o înţelegere frauduloasă cu persoana vătămată (I.C.C.J s.pen. dec. nr.4313/2009).

Pentru a constata incidenţa în cauză a faptului că prezenţa inculpatului în faţa judecătorului nu este posibilă, din cauze obiective sau subiective, instanţa investită cu propunerea de luare a măsurii prventive este obligată să dispună citarea persoanei în cauză, căci numai în urma acestei proceduri, obligatorie de altfel pentru soluţionarea aproape a oricărei cauze penale, instanţa poate proceda la analizarea propunerii de arestare preventivă,chiar şi în lipsa inculpatului şi fără audierea acestuia. Un asemenea demers este necesar chiar şi atunci când motivul arestării persoanei este sustragerea sa de la urmărirea penală, nefiind suficientă doar susţinerea procurorului în acest sens, aceasta fiind suficientă doar pentru justificarea neaudierii inculpatului şi de către procuror (C.A.Bucureşti,s.aII-a pen. încheierea nr.101/2005).

Împrejurarea că inculpatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu constituie un impediment pentru luarea şi menţinerea arestării preventive a acestuia (C.A.Braşov s.pen. dec..nr.322/2004).

Existenţa unui alt mandat de arestare preventivă a inculpatului într-o altă cauză nu afectează legalitatea măsurii arestării preventive luate faţă de acesta în cauza de faţă (I.C.C.J.-s.pen.dec.nr.6090/2005).

Minuta leagă judecătorul sau instanţa şi constituie o garanţie că la redactarea încheierii nu se vor omite, adăuga sau schimba ceva privind soluţia şi de aceea, în special în cazul încheierilor care pot fi atacate separat cu recurs, cum sunt cele mai multe dintre încheierile prin care judecătorul sau instanţa se pronunţă asupra măsurilor preventive, se impune ca rezultatul deliberării să fie consemnat într-o minută.În lipsa minutei nu ar putea fi realizat controlul judiciar asupra rezultatului deliberării şi nici asupra modului în care au fost respectate dispoziţile relative ale compunerii completului de judecată, dispoziţiile prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute ()I.C.C.J.,S.U. RIL dec.nr.-17/2005).

Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să desemneze o instanţă egală în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul.Admiterea cererii şi desemnarea unei instanţe egale în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă nu operează, prin urmare, anterior emiterii rechizitorului.În consecinţă, competenţa de a soluţiona propunerea de prelungire a duratei arestării în cursul urmăririi penale aparţine instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond sau instanţei corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscipţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvâşirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supravegheză urmărire penală, chiar dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a desmnat o instanţă egală în grad cu cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechzitoriul (I.C.C.J.s,pen,încheierea nr.4189/2010).

Propunerea de prelungire a arestării preventive se soluţionează în camera de consiliu.Încălcarea acestei dispoziţii, prin soluţionarea propunerii în şedinţă publică, reprezintă un caz de nulitate relativă, care atrage nulitatea actului numai dacă s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. (I.C.C.Js,pen.dec.nr.5025/2003).

În analiza pe care o reclamă dispoziţiile Codului de procedură penală privitoare la prelungirea arestului preventiv, instanţa este chemată să verifice exclusiv dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun încontinuare privarea de libertate sau dacă s-au ivit temeiuri noi care să justifice aceasta.Rezultă ,aşadar, că în aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, instanţa nu are în drept să statueze în fond asupra temeiniciei acuzaţiilor, o asemenea examinare efectuându-se numai în baza sesizării prin rechizitoriu.Prin urmare ,valabilitatae continuării detenţiei nu este condiţionată de existenţa unor probe certe de vinovăţie, aşa cum se susţine de către apărare, fiind suficient să se constate persistenţa suspiciunilor rezonabile că persoana arestată a comis o infracţiune şi că restrângerea libertăţii individuale serveşte pe mai departe unei necesităţi reale de interes public (I.C,C.J.s.pen, încheierea nr.3440/2010).

Aprecierea duratei rezonabile a detenţie potrivit art.5 parag.3 din Convenţia europeană a drepturilor omului se analizează in concreto în funcţie de trăsăturile fiecărui caz în parte.Aprecierea ,,limitelor rezonabile,,ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedeea în ce măsură există indicii cu privire la un intertes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, or, în speţă fapta inculpatului care aduce atingere bunei desfăşurări a ordinii sociale şi siguranţei raporturilor juridice reclamă menţinerea stării de arest preventiv a acestuia (I-C.C.J.s.pen.dec.nr.2633/2009).

Împrejurarea că la momentul judcării propunerii de arestare durata reţinerii a expirat nu afectează posibilitatea luării măsurii arestării, atâta vreme cât judecătorul,analizând propunerea, constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.În recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă, instanţa nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă şi nici de a verifica apărări care ţin de fonndul cauzei.Până la dovada contrarie, probele administrate de procuror nu pot fi înlăturate de către instanţa sesizată cu luarea unei măsuri preventive(C.A.Cluj s.pen. şi de minori, dec nr.32/2010).

În toate cazurile în care mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, însă procedura de executare nu s-a putut realiza, nu sunt incidente dispoziţiilor privind măsura arestării preventive în lipsa inculpatului (I.C.C.J.,RIL,dec.nr.14/2012 pe www,scj.ro).

De examinarea cauzei, instanţa de control judiciar, consideră că, în ceea cel priveşte pe inculpatulB:B:A: există presupuneri rezonabile că acesta a comis pretinsele infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată subzitând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.Plecând de la jurisprudenţa C:E:D .O., instanţele interne au definit de-a lungul timpului criterii şi elemente care trebuie avute în vedre în analiza existenţei,,peicolului pentru ordinea publică,, ce nu trebuie confundat cu ,,pericolul social al faptelor,, şi anume reacţia publică declanşată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranţă ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în librtate a inculpatului, precum şi profilul profesional al acestuia. Cu toate acestea, în examinarea condiţiei relative la pericolul concret pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a inculpatului, nu se poate face abstracţie de gravitatea faptelor depre care există indicii că au fost comise de inculpat, modalitatea în care acesta a acţionat şi contribuţia efectivă în cadrul pretinsului grup infracţional organizat. Pericolul concret pentru ordinea publică se deduce în fiecare caz individual şi se particularizează în concret, fiind o noţiune cu conţinut dinamic şi variabil determinat de ciscumsatnţele cauzei, persoana inculpatului şi infacţiunile pe care se presupune că le-a comis. În contextul prezentei cauze există presupuneri rezonabile că inculpatulB.B.A .ar fi comis pretinsele infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată în raport cu mijloacele de probă în modalităţile reţinute, iar circumstanţele personale favorabile ale acestuia în ceea ce priveşte lipsa antecedentelor penale, studii superioare, comportarea în societate a acestuia nu sunt în măsură ca în mod exclusiv să conducă la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.Faţă de cele mai sus menţionate, instanţa de recurs consideră că scopul măsurii arestării preventive depuse faţă de inculpat subzistă încontinuare, aşa că se impune menţinerea ca legală şi temeinică a acesteia (I.C.C.J,Completul de 5 judecători, dec.nr.175/2012).

III. MODELE DE ACTE EFECTUATE ÎN PROCESUL PENAL1.Model de ordonanţă prin care se dispune luarea măsurii reţinerii

Parchetul de pe lângă Jdecătoria XDosar nr.

ORDONANŢĂ DE REŢINERE

Anul.............luna..........ziua.....................ora.................Procuror A din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria XExaminând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu numărul de mai sus privind pe suspectul............. CONSTAT:

Prin ordonanţa din data de........... s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de....... prevăzute de art.............. din................În fapt s-a reţinut că (situaţia de fapt reţinută de organul de cercetare penală)În drept, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de..............prin ordonanţa din data de....... s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la această faptă de suspectul.................Având în vedere că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă probe şi indicii temeinice care atestă participarea suspectului............. la săvârşirea infracţiunii pentru care este cercetat şi sunt îndeplinite totodată şi condiţiile stabilite de art.209 NCPP în sensul că............iar pe măsura reţinerii este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal,În temeiul prevederilor art. 202, art. 203 alin. (1) şi (4) şi art.209 alin.(1),(3),(10) şi (11) din Codul de procedură penală şi art.108 din Legea nr.254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurii privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal,

DISPUN

1. Reţinerea suspectului......fiul lui.......şi al.....născut la data de......în.......cu domiciliul în........str...........nr.......bl......sc......ap........ jud........... posesor al BI/Ci seria..... nr..... eliberat de ........ CNP.......studii.......starea civilă.......antecedente penale..... pe o durată de......ore....., începând su data de..... ora.... până la data de........... ora... inclusiv

2.Organele de poliţie vor reţine şi vor preda pe suspectul..... la Centrul de reţinere şi arestare preventivă........3,Administraţia centrului de reţinere şi de arestare preventivă va primi şi va reţine pe suspect timp de........ ore şi va înainta dovada de executare a măsurii reţinerii.

2.Model de mandat de arestare preventivă

ROMANIATRIBUNALUL XDOSAR NR:....... MANDAT DE ARESTARE PREVENTIVĂ NR./U.P. ANU.L....:LUN.A....... ZIUA.....Judecătorul de drepturi şi libertăţi....de la TRIBUNALUL XAvând în vedere încheierea de şedinţă din Camear de Consiliu de la ....prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C:D –fiul lui....născut la.... în..... domiciliu în.....CNP.......În fapt s-a reţinut că........În drept, fapta de care aste acuzat inculpatul C.D. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de...... prevăzute de......Văzând că inculpatul/a) se află în situaţiile prevăzute de art.223 alin.(1)../alin.(2) NCPP, întrucât...........În temeiul art. 202 alin.(1),(3)şi (4) lit. e)NCPP, art.223 alin.(1) lit...alin(2)....NCPP, art 226NCPP, ORDONArestarea preventivă a inculpatului C.D. porecla...născut la data de........în..... CNP......fiul/fiica lui..... şi al.....cetăţenia....starea civil... studii.... situaţia militară....... profesia/ocupaţia...loc de muncă... cu domiciliu în ...... şi reşedinţa.....(.ne)cunoscut cu antecedente penal/ dacă împotriva sa se desfăşoară un proces penal pentru o perioadă de.... zile începând cu... până la data de...... inclusivOrganele de poliţie îl vor reţine şi preda pe inculpat la Centrul de reţinere preventivă....Centru de reţinere şi arestare preventivă îl va primi şi reţine pe inculpatul.....pe o perioadă de....zile cu începere de la data de.....până la data de....inclusiv.

JUDECĂTOR DE DRFEPTURI ŞI LIBERTĂŢI ................................................(semnătura judecătorului şi ştampila instanţei)

Am primit un exemplar al mandatului INCULPAT/Ă ..................................Inculpatul/a refuză să semneze3. Model de minută a încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă cu privire la propunerea de arestare preventivă a uni inculpat reţinut în cursul urmăririi penaleVARIANTA 1.Judecătoria XDosar nr... ÎNCHEIERE Şedinţa din Camera de consiliu din data de...............Admite propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria X......... privind arestarea preventivă a inculpatului........... CNP....Dispun arestarea preventivă a inculpatului........ pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de...... până la data de.......inclusiv şi emiterea mandatului de arestare preventivă în acest sens.În baza art.275 alin )3)NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.Onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.cu drept de contastare în terman de 48 de ore da la pronunţare/comunicare.Pronunţată în camera de consiliu azi....ora.....

JUDECĂTOR DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI

VARIANTA 2Judecătoria XDosar nr.....

ÎNCHEIERE din camera de consiliu din data de...........Respinge ca neîtemeiată propunerea Ministerului Public-Parchetul de pe lângă Judecătoria X... de arestare preventivă a inculpatului.......CNP.......În baza art. 275 alin.(3) C.proc .pen, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.Onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondurile Min Just.Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare/comunicare.Pronunţată în camera de consiliu azi....ora...... JUDECĂTOR DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI ...............................

4.Model de minută a încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă cu privire la propunerea de prelumngire a măsurii arstării preventive în cursul urmăririi penaleVARIANTA !

Judecătoria XDosar nr..... ÎNCHEIEREŞedinţa din Camera deconsiliu din data de................Admite propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria XÎn baza art. 234 şi erm. NCPP, dispune prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului..... CNP....... arestat în baza MAP nr..... emis de Judecătoria ..... arestat în dosarul nr... pe o perioadă de...zile, cvu începere de la date de... până la data de...... inclusiv.Măsura dispusă se va comunica locului de detenţie, care are obliigaţia de o duce la cunoştinţa inculpatului.În baza art.275 alin.(3)NCPP , cheltuielile avansate de stat rămân în sarcina acestuia.Onorarul avocatului din oficiu va fi avansat din fondurile MIn Just.Cu drept d contastare întermen de 48 de ore da la pronunţare /comunicare.âPronunţată în camera dew consiliu azi ..... ora....

JUDECĂTOR DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI

VARIANTA 2.Judecătoria XDosar nr.... ÎNCHEIEREŞedinţa din Camera de Consiliu din data de...................Respinge ca neîntemeiată propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria X de prelungire a durate măsurii arestării preventive a inculpatului.......arestat în baza MAP nr..... emis de judecătoria........ în dosarul nr.......În baza art.275 alin(3)NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .Onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondurilr Min Just.Cu drept de contestare în termen de 48 de ore de la pronunţare /comunicarePronunţată în camera de consiliu azi... ora.....

JUDECĂTOR DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI ....................................

5. Model de minută de verificare a legalităţii şi temeiniciei stării de arest în camera preliminarăJudecătoria XDosar nr.... ÎNCHEIEREŞedinţa din Camera de consiliu din data de...............Constată legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului/inculpaţilor........ CNP.........

Menţine arestare preventivă a inculpatului........................CNP.... arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.... din.... emis de Judecătoria..... în dosarul nr.......Măsura dispusă va fi adusă la cunoştinţa inculpatului/inculpaţilor prin administraţia locului de detenţie.În baza art.275 alin(3) NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.Onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondurilr Min. Just.Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţarea/comunicare.Pronunţată în camera de consiliu azi... ora.....

JUDECĂTOR DE CAMARĂ PRELIMINARĂ

6. Model de minută privind verificarea legalităţii şi temeiniciei stării de arest în cursul judecăţiiJudecătoria XDosar nr...... ÎNCHEIERE DATAMenţine starea de arest preventiv a inculpatului.......arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr....emis la data de........ de judecătoria........în dosar nr.......Măsura dispusă se va comunica administraţiei locului de detenţie, care are obligaţia de a duce la cunoştinţa inculpatului.În baza art.275 alin.(3)NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare/comunicare.Pronunţată în şedinţă publică, azi.... ora.....

PREŞEDINTE

Fişa nr. 19

ARESTUL LA DOMICILIUI.PARETEA TEORETICĂA.Cazurile şi condiţiile pentru a se dispune luarea măsurii arestului la domiciliuA.1.Ipoteze de arest la domiciliu autonome de condiţia pericolului pentru ordinea publică [art.223 alin.(1)lit.a)-d)NCP

1.să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune(indiferent de pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta)

2.să nu existe vreo cauză care împidică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzută de art.16NCPP3.să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală pentu infracţiunea pentru care există suspiciunea că a fost săvâtşită de inculpat4.să existe unul dintre cazurile prevăzute de art.223 alin.(1) lit. a)-d)NCPP

a.inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte [lit.a)]

b.inculpatul încearcăsă influenţaze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert, sau să distrugă, să altereze, să ascundă, ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament [lit.b)]

c.inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă o înţelegere frauduloasă cu aceasta [lit.c)]

d.există suspiciunea rezonabilă, că după punerea î mişcarea a acţiunii penale împotriva sa , inculpatul a săvârşit cu intanţie o nouă infracţiune au pregăteşte o nouă infracţiune[lit.d)]

5.inculpatul să nu fi fost condamnat definitiv anterior pentru infracţiunea de evadare 6.măsura arestului la domiciliu să fie necesară şi suficientă în scopulasigurărri bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea panală sau de la judecată orti al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni (buna desfăşurare a procesului penal)7.măsura arestului la domiciliu să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia8.audierea prealabilă a inculpatului de jdecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară/instanţa de judecată în pezenţa avocatului ales ori numit din oficiu.A.2.Ipoteze de arest la domiciliu dispus în considerarea pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul [art.223 alion.(2)NCPP]1.să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit:1) o infacţiune intenţionată contra vieţii,2)o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane. în ambele ipoeze este necesar ca fapta să fi fost comisă cu intanţie sui praeterintenţie,3)o infracţiune contra secirităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale,4(o infracţiue de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane5)acte de terorism 6) spălarea banilor7)falsificarea de monede ori alte valori8)şantaj9)viol,10)lipsire de libertate11)evaziune fiscală12)ultraj, 13) ultraj judiciar14) o infracţiune de corupţie, 15) o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare elctronică.16) o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapasa închisorii de 5 ani ori mai mult2.pentru infracţiunile de la pct.1)-15) nu prezintă importanţă pedeapsa prevăzută de lege3.să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzută de art.16NCPP4.să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru infacţiunea pentru care există suspiciunea că a fost săvârşită de inculpat5.inculpatul să nu fi fost condamnat definitiv anterior pentru comiterea unei infracţiuni de evadare6.arestul la domiciliu să fie necesar pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publicăîn vedrea stabilirii existenţei stării de pericol pentru ordinea publică, judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară/instanţa de judecată va avea în vedere următoarele criterii:1)gravitatea faptei (inclusiv prin raportare la urmările produse)2) modul şi

circumstanţele de comitere a faptei 3) anturajul şi mediul din care provine inculpatul4)antecedentele penale ale inculpatului5) orice împrejurări privitoare la persoana inculpatului7.măsura arestării la domiciliu să fie nacesară şi suficientă în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni (buna desfăşurare a procesului penal)8. măsura arestului la domiciliu să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia;9.audierea prealabilăa inculpatului de către judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară/ instanţa de judecată în prezenţa avocatului ales ori din oficiu.OBSERVAŢII-.1.nu se poate dispune arestul la domiciliu faţă de suspect2.nu se va dispune măsura arestului la domiciliu dacă suspiciunea rezonabilă vizează comiterea de către inculpat a unei infracţiuni asupra unui membru de familie (violenţa în familie-art.199NCPP sau uciderea sau vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă(art.200NCPP) rele tratamente aplicate minorului (art.197NCP, traficul de minori(art.211NCP violul[art.218alin.(3)lit.b)NCP], agresiunea sexualală[art.219 alin.(2)lit.b)NCP,actul sexual cu un minor[art.220alin.(4) lit.a)NCP etc.B.Procedura luării măsurii arestului la domiciliu

Arestul la domiciliu se poate dispune numai prin încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră peliminară/instanţa de judecată:1.pe o durată de cel mult 30 de zile, indiferent de faza procesuală în care a fost dispusă2.durata reţinerii nu se deduce din durata arestului la domiciliupentru a se dispune arestul la domiciliu faţă de inculpat în cursul urmăririi penale, trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:1.întocmirea de către procuror a referatului cu propunerea de arest la domiciliu în care trebuie motivată îndeplinirea condiţilor prevăzute de lege şi necesitatea luării măsurii preventive 2.înregistrarea referatului cu propunere de arest la domiciliu la care se află copii numerotate şi certificate de grefa parchetului de pe actele dosarului ori numai de pe cele care au legătură cu propunerea formulată la instanţa competentă din care face parte judecătorul de drepturi şi libertăţi(cel care i-ar reveni competenţa să ju de ce în primă insatnţă sau cel de la instanţa egală în grad competentă să judece cazul în a cărei circumscripţie se află locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care supraveghează urmărirea penală3.reaprtizarea aleatorie a cauzei şi preluarea acesteia de către judecătorul de drepturi şi libertăţi4.comunicarea orei de soluţionare a propunerii de arest la domiciliu atât avocatului(ales sau numit din oficiu) cât şi procurorului(acesta din urmă fiind obligat să asigure pezenţa în faţa judecătorului a inculpatului reţinut) dacă inculpatul se află în stare de libertate, pentru soluţionarea propunerii de arest la domiciliu judecătorul de drepturi şi libertăţi trebuie să dispună citarea inculpatului la adresele cunoscute(incusiv aducerea sa cu mandat),neprezentarea inculpatului nu împiedică judecătorul de drepturi şi libertăţi să soluţioneze propunerea înaintată de procuror, prezenţa avocatului său ales sau desemnat din oficiu este obligatorie;5.asigurarea posibilităţiii studierii dosarului de către avocat înaintea începerii şedinţei de judecată înscopul pregătirii apărării

6.deschiderea şedinţei de judecată din camera de consiliu7.încunoştinţarea inculpatului cu privire la infracţiunea de care este acuzat şi dreptul de a nu face nici o declaraţie atrăgându-i-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa de către judecătorul de drepturi şi libertăţi8.ascultarea inculpatului prezent despre fapta de care este acuzat şi despre motivele pe care se întemeiază propunerea de arest la domiciliu formulată de procuror respectiv consemnarea faptului că acesta înţelege să uzeze de dreptul de a păstra tăcere9. dezbaterea propunerii de arest la domiciliu judecătorul de drepturil în prezenţa incupatului asistat de avocat şi a procurorului, judecătorul va da cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului, inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt

10.deliberarea şi consemnarea soluţiei în minută11.pronunţarea soluţiei în camera de consiliu12.inculpatul faţă de care s-a dispus măsura arestului la domicili i se comunică sub semnătură în scris:a) drepturile prevăzute la art.83NCPP,b) drepturile prevăzute la art.210 alin.(1) şi (2)NCPP(dreptul la încunoştinţarea membrilor de familie sau a reprezentenţilor diplomatici) c) dreptul de acces la asistenţa medicală de urgenţă d)dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea arestării cu o altă măsură preventivă e)dreptul de a face contestaţie împotriv măsurii dispuse

13.redactarea încheierii în care judecătorul expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minută.OBSERVAŢII:1.noul Cod de procedură penală nu prevede obligaţia procurorului de a proceda la audierea inculpatului înainte de a formula propunerea de arest la domiciliu2.nu este necesar ca propunerea de arest la domiciliu a inculpatului să fie soluţionată înaite de expirarea duratei reţinerii,în acest caz, judecătorul de drepturi va constata că a expirat durata măsurii reţinerii şi că inculpatul se află în stare de libertate şi va continua soluţionarea propunerii3.după deliberarea propunerii de arestare la domiciliu judecătorului acesta poate dispune:prin încheiere motivată pronunţată îm camera de consiliu una din următoarele soluţii:a. admiterea propunerii procurorului şi măsura arestării la domiciliu pe o durată de cel mult 3o de zile, când sunt îndeplinite (inclusiv situaţia în care b)respingerea propunerii de luarea măsurii arestului la domiciliu în situaţia încare nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune măsura peventivăc)respingerea propunerii de luarea măsurii arestului la domiciliu şi luarea măsurii controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune.4.punerea în executare a măsirii arestului la domiciliu sa face prin comunicarea copiei de pe încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii preventive către organul de poliţie îb a cărui circumscripţie se află imobilul în care locuieşte inculpatul,stabilit pri încheiere,către serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor şi organelor de frontieră5.în cuprinsul încheierii prin care se dispune măsura arestului la domiciliu judecătorul de drepturi, trebuie să pevadă în mod explicit obligaţiile pe careinculpatul trebuie să le respecte şi totodată trebui să-i pună în vedere inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arstării prventive6.îndeplinirea obligaţilor impuse de judecătorul de drepturi, judecătorul de cameră sau instanţa de judecată, impuse în sarcina inculpatului faţă de care s-a dispus msura arestului la domiciliu,

este supravegheată de organul de poliţie(organul de supraveghere) în a cărui circumscripţie ser află imobilul în care locuieşte inculpatul, stabilit prin încheiere7. împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi judecătorul de cameră sau instanţa dispune asupra propunerii de arest la domiciliu se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare ,judecătorul de drepturi de la instanţa ierarhică superioară soluţionează contestaţia prin încheiere motivată care se pronuntă în camera de consiliu.8.contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu sau luarea măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune, după respingerea propunerii de arest la domiciliu nu este suspensivă de executare.pentru a se dispune faţă de inculpat arestul la domiciliu în cursul procedurii de cameră preliminară trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:1.judecătorul de cameră poate din oficiu sau la propunerea motivată a procurorului(formulată fie prin rechizitoriu, fie ulterior emiterii acestuia, printr-o propuneree separată pe parcursul procedurii de cameră) să analizeze necesitatea luării măsurii arestului la domiciliu2.inculpatul aflat în stare de libertate se citează pentru termenul fixat de judecătorul de cameră pentru dezbaterea necesităţii luării măsurii arestului la domiciliu3.asistenţa juridică a inculpatului de către un avocat, ales sau numit din oficiu, la soluţionarea propunerii de arest la domiciliu este obligatorie, avocatul ales sau din oficiu al inculpatului trebuie să aibă timpul şi înlesnirile necesare pentru studierea dosarului4.şedinţa areloc în camera de consiliu, cu participarea procurorului şi a inculpatului (dacă se prezintă şi/sau avocatului acestuia;5.încunoştinţarea inculpatului despe obiectul propunerii de arest la domiciliu de către judecătorul de cameră6.ascultarea inculpatului prezent respectiv consermnarea faptului că acesta înţelege să uzeze de dreptul de a păstra tăcerea7.dezbaterea propunerii de arest la domiciliu, judecătorul de cameră dând cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului, inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt,8.deliberarea şi consemnarea soluţiei în minută9.redactarea încheierii în care judecătorul de cameră peliminară expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minutăOBSERVAŢII:

1.judecătorul de cameră poate dispune prin încheiere motivată care se pronunţă în camera de consiliu una din următoarele soluţii:a. admiterea propunerii procurorului şi măsura arestării la domiciliu pe o durată de cel mult 3o de zile, când sunt îndeplinite (inclusiv situaţia în care respingerea propunerii de luarea măsurii arestului la domiciliu în situaţia încare nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune măsura peventivăc)respingerea propunerii de luarea măsurii arestului la domiciliu şi luarea măsurii controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune.2. împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi judecătorul de cameră sau instanţa se pronunţă cu privire la arestul la domiciliu se poate formula contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare ,judecătorul de

cameră de la insatnţa ierarhic superioată soluţionează contestaţia prin încheiere motivată care se pronunţă în camera de consiliu3.contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu sau luarea măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune, după respingerea propunerii de arest la domiciliu nu este suspensivă de executare.pentru a se dispune faţă de inculpat măsura erestului la domiciliu în cursul judecăţii trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:1.instanţa de judecată poate, din oficiu(depildă în cazul consattării unei infracţiuni de audienţă)au la propunerea motivată a procurorului să analizeze necesitatea luării măsurii arestului la domiciliu2.inculpatul aflat în stare de libertatese citează pentru termenul fixat de instanţa de judecată pentru dezbatera necesutăţii luării măsurii arestului la domiciliu3.asistenţa judiciară a inculpatului de către un avocat,ales sau numit din oficiu, la soluţionarea propunerii de arest la domiciliu este obligatorie; avocatul ales sau din oficiu al inculpatului trebuie să aibă timpul şi înlesnirile necesare pentru studierea dosarului,4.şedinţa este publică, cu participarea procurorului şi a inculpatului (dacă se prezintă) şi/sau a avocatului acestuia5.încunoştinţarea inculpatului despe obiectul propunerii de arest la domiciliu de către instanţa de judecată6. ascultarea inculpatului prezent respectiv consermnarea faptului că acesta înţelege să uzeze de dreptul ca acesta să uzeze de dreptul de a păstra tăcerea 7,dezbaterea propunerii de arest la domiciliu, judecătorul de cameră dând cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului, inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt,8. deliberarea şi consemnarea soluţiei în minută9.pronunţarea soluţiei în şedinţă publică10.redactarea încheierii în care instanţa de judecată expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minutăOBSERVAŢII:1.instanţa nu se poate pronunţa asupra necesităţii luării măsurii arestului la domicilu, prinsentinţă, respectiv decizie 2.instanţa de judecată poate dispune prin încheiere motivată care se pronunţă în şedinţă publică una din următoarele soluţii:a. admiterea propunerii procurorului şi măsura arestării la domiciliu pe o durată de cel mult 3o de zile, când sunt îndeplinite (inclusiv situaţia în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune măsura preventivă b)respingerea propunerii de luarea măsurii arestului la domiciliu în situaţia încare nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune măsura peventivăc)respingerea propunerii de luarea măsurii arestului la domiciliu şi luarea măsurii controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune.3.împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi judecătorul de cameră sau instanţa dispune asupra propunerii de arest la domiciliu se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare ,judecătorul de drepturi de la instanţa ierarhică superioară soluţionează contestaţia prin încheiere motivată care se pronuntă în şedinţă publicăC.Conţinutul măsurii arestului la domiciliu

1.Conţinutul:obligaţia impusă inculpatului, pe o perioadă determinată de a nu părăsi imobilul unde locuieşte, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune unor restricţii stabilita de acestaprin imobil în care se execută arestul la domiciliu se înţelege locuinţa inculpatului, încăperea dependinţa sau locul împrejmuit ţinând de acesta unde inculpatul locuieşte efedctivObligaţii.a.obligaţia de a face să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judedecătorului de drepturi, a judecătorului de cameră sau a instanţei de judecată ori de căte ori este chemat,b.obligaţia de a nu face:să nu comunice cu persoana vătămatâ sau membri de familie ai acesteia, cu alţi participanţi la comiterea infracţiunii, cu martorii ori experţii, precum şi cu alte persoane satbilite de organul judiciarc.judecătorul de drepturi, judecătorul de cameră sau instanţa de judecată poat dispune ca pe durata arestului la domiciliu inculatul să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere,3.Cazuri în care poate fi părăsit domiciliul:a.pentru prezentarea în faţa ornanelor judiciare, la chemarea acestorab.cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de drepturi, judecătorul de cameră sau instanţa de judecată dispusă pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învăţământ sau de pregătirea profsională ori la alte activităţi similare sau pentru procurarea mijlocelor esenţiale, precum şi în alte situaţi temeinic justificate, încuviinţarea poate fi dispusă de organele judiciare prin încheiere ca urmare a cererii scrise şi motivate a inculpatului pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatuluic.în cazuri urgente pentru motive întemeiate, inculpatul poate părăsi imobilul, fără permisiunea judecătorului de drepturi ,a judecătorului de cameră sau instanţei, pe durata de timp strict necesară informând imediat despre aceasta instituţia, organul sau autoritatea desemnată cu supraveherea sa şi organul judiciar care a luat măsura arestului la domiciliu ori în faţa căruia se află cauzaOBSRVAŢIE:sunt considerate cazuri de urgenţe sitauţiile în care inculpatul a părăsit imobilul pentru a salva de la un pericol imediat viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori a altei persoane sau un interes general.În aceste situaţii , organul de suparaveghere verifică realitatea şi temeinicia motivelor invocateD.Prelungirea măsurii arestului la domiciliu încursul urmăririipenale1.Condiţii: este necesar ca temeiurile care au determinat arestarea iniţială să impună în continuare privarea de libertate sau să existe temeiuri noi care să justifice privarea de libertate2.Durata prelungirii:a.prelungirea măsurii arestului la domiciliu se poate dispune pe o durată de cel mult 30 de zileb.limita prelungirii măsurii arestului la domiciliu: durata totală a privării de libertate în cursul urmăririi penale să nu depăşească un termen rezonabil şi în orice caz, nu mai mult de 180 de zile3.Procedura:pentru a se dispune pelungirea măsurii arestului la domiciliu a inculpatului,trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:

1.întocmira de către procuror a referatului cu propunere de prelungire a măsurii arestului la domiciliu, în care trebuie motivată necesitatea continuării privării de libertate2.înregistrarea la judecătorul de depturi ,de instanţa de judecată competentă din care face parte judecătorul de drepturi şi libertăţi(cel care i-ar reveni competenţa să ju de ce în primă insatnţă sau cel de la instanţa egală în grad competentă să judece cazul în a cărei circumscripţie se află

locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori la sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea)a referatului cu propunere de prelungire a măsurii arestului la domiciliu la care se află ataşat dosarul de urmărirev penală/copii cerificate ale acestuia înainte de expirarea duratei privării de libertate dispuse anterior în cauză, procurorul are obligaţia înaintării propunerii de prelungire a arestului la domiciliu cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu (termen de recomandare)3. reapartizarea aleatorie a cauzei şi preluarea acesteia de către judecătorul de drepturi competent4.comunicarea orei de soluţionare a propunerii de prelungire a măsurii arestării la domiciliu atât avocatului cît şi procurorului.5.asigurarea posibilităţii studierii dosarului de către avocat înainte de începerea şedinţei de judecată6.deschiderea şedinţei de judecată din camera de consiliu7. încunoştinţarea inculpatului despe obiectul propunerii de arest la domiciliu de către preşedintele completului de judecată8.ascultarea inculpatului cu privire la motivele pe care se întemeieză propunerea de prelungire a arestului la domiciliu în prezenţa unui avocat ales sau numit din oficiu9. dezbaterea propunerii de prelungire a măsurii arestului la domiciliu judecătorul de cameră dând cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului, inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt,10. deliberarea şi consemnarea soluţiei în minută11. pronunţarea soluţiei în şedinţă publică12. redactarea încheeri în care judecătorul de drepturi expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minutăOBSERVAŢII:1. dacă arestul la domiciliu a fost dispus iniţial de către un judecător de drepturi de la o instanţă inferioră ,prelungirea acestei măsuri se poate dispune de un judcător de la o instanţă superioară care se sflă în circulscripţie, locul unde s-a consatat săvârşirea faptei sau sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit perpunerea;2.judecătorul de drepturi poate dispune prin încheiere motivată care se pronunţă camera de consiliu una din următoarele soluţii:a. admiterea propunerii procurorului şi măsura prelungirii arestării la domiciliu pe o durată de cel mult 3o de zile, când sunt îndeplinite (inclusiv situaţia în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune măsura să nu depăşeescă 180 de zile (cănd inculpaţii sunt minori inclusiv-vârste cuprinse între 14 şi18 ani b)respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului la domiciliu 3.împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi dispune asupra propunerii de prelungire arestului la domiciliu se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile da la data înregistrării4. nu este suspensivă de executare contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestului la domiciliu5.soluţionarea contestaţiei se face în camera de consiliu în procedură, cu participarea procurorului şi asistenţa juridică obligatorie a inculpatului, judecătorul de drepturi de la instanţa ierarhic superioară soluţionează contestaţia prin încheiere motzivată, care se pronunţă în camera de consiliu.E.Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestului la domiciliu în camera preliminară

pentru a se dispune verificarea legalităţii şi temeiniciei arestului la domiciliu a inculpatului în camera preliminară, trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:a.sesizarea instanţei de către procuror prin rechizitoriu în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest la domiciliub.reapartizarea aleatorie a cauzei şi preluarea acesteia de către judecătorul de cameră preilimară c.stabilirea termenului în care se va dezbate legalitatea şi temeinicia arestului la domiciliu( întermen de 3 zile de la primirea dosarului, înainte de expirararea duratei arestului la domiciliu)d.comunicarea zilei şi orei când se va dezbate legalitatea şi temeinicia arestului la domiciliu atât avocatului inculpatului (ales sau din oficiu), cât şi procuroruluie.asigurarea studierii dosarului de către avocat înaintea începrii şedinţei de judecatăf,deschiderea şedinţei de judecată din camera de consiliug.încunoştinţarea inculpatului arestat la dfomiciliu de către peşedintele completului de judecată despre obiectul dezbateriih. dezbaterea legalităţii şi temeiniciei arestului la domiciliu fără citarea părţilor, dar în prezenţa inculpatului asistat de avocat şi a procurorului , judecătorul de cameră dând cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului, inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt,i.deliberareaşi consemnarea soluţiei în minutăj.pronunţarea soluţiei în camera de consiliuk. redactarea încheierii în care judecătorul de cameră expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minutăOBSERVAŢII:1.după deliberare, judecătorul de cameră poate dispune una din următoarele soluţii:a.menţinerea arestului la domiciliub.revocarea arestului la domiciliuc.înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune d.încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu2. împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră dispune asupra arestului la domiciliu se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare 3.nu este suspensivă de executare contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea măsurii arestului la domiciliu respectiv încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu4.soluţionarea contestaţiei se face în camera de consiliu în procedură, cu participarea procurorului şi asistenţa juridică obligatorie a inculpatului, judecătorul de cameră de la instanţa ierarhic superioară soluţionează contestaţia prin încheiere mozivată, care se pronunţă în camera de consiliu.5.judecătorul de cameră are oblgaţia ca din oficiu, să verifice periodic dar nu mai mult de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au dterminat menţinerea măsurii arestului la domiciliu

F.Verificarea legalităţii şi temeiniciei arestului la domiciliu în cursul judecăţiipentru a se dispune verificarea legalităţii şi temeiniciei arestului la domiciliu a inculpatului în camera preliminară, trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:1.punerea în discuţia inculpatului şi aprocurorului periodic dar nu mai tîrziu de 60 de zile a legalităţii şi temeiniciei arestuluila domiciliu

2. dezbaterea legalităţii şi temeiniciei arestului la domiciliu în şedinţă publică, în prezenţa inculpatului asistat de avocat şi a procurorului , judecătorul de cameră dând cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului, inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt,3.deliberarea şi consemnarea soluţiei în minută4. pronunţarea soluţiei în şedinţă publică5. redactarea încheierii în care judecătorul de cameră expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minutăOBSERVAŢII:1.după deliberarea , instanţa de judecată poate dispune: soluţii:a. admiterea propunerii procurorului şi măsura arestării la domiciliu b)revocarea arestului la domiciliu c) înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune, .d.încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu2.împotriva încheierii prin care instanţa dispune asupra arestului la domiciliu se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare 3. nu este suspensivă de executare contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea măsurii arestului la domiciliu respectiv încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu4.încheierile prin care instanţa de apel dispune asupra măsurii arestului la domiciliu sunt definitive, indiferent de soluţia adoptatăG.Revocarea , înlocuirea, încetarea de drept a măsurii arstului la domiciliu1.Revocarea măsurii arestului la domiciliu.se dispune dacă au încetat temeiurile care au determinat-o (încetarea existenţei tuturor temeiurilor de fapt şi de drept ce au fost avute în vedere la luarea, prelungirea sau menţinerea măsurii) ori au mai apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii2.Înlocuirea măsurii arestului la domiciliu: se dispune când sau schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, sunt îndeplinite condiţile de la art.211NCPP, art.216NCPP respectiv art.223NCPP şi în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin (19NCPP, respectiv măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.(1)NCPP3,Măsura arestului la domiciliu încetează de drept:a.la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului de 30 de zile, dacă judecătorul de cameră sau instanţa nu au procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestului la domiciliu în acest termen, rspectiv la expirarea termenului de 60 de zile, dacă instanţe nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestului la domiciliu în acest termen

b.dacă procurorul dispune clasarea sau renunţarea la urmărirea penalăc.când instanţa de judecată pronunţă o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânarea aplicării pedepsei ori de condamnare cu suspendare a executării pedepsei sub supraveghere,chiar nedefinitivă,d. în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunţate în sentinţa de condamnaree.la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare

revocarea arestului la domiciliu sau înlocuirii ei cu o altă măsură preventivă se poate dispune la cererea scrisă a persoanei private de libertate, a procurrorului sau din oficiu de către-.i.hudecătorul de drepturi din cadrul instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă ijstanţă,ori al instanţei corespunzătoare în grad în a cărei circumscrtipţie se află locul de deţinere, în cursul urmăririi penaleii.judecătorul de cameră căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza spre soluţionareiii.instanţa sesizată cu judecarea cauzei în primă instanţă sau în apel.încetarea de drpt a măsurii arestului la domiciliu poate fi constatată atât de judecătorul de drept, judecătorul d cameră sau instanţa aât şi de procurorul care dispune clasarea sau renunţarea la urmărirea penală în chiar cuprinsul ordonanţei prin care se dispune această soluţieOBSERVAŢII:1în ipoteza în care există o nelegalitate, vădită, flagrantă, la liarea/pelungirea/menţinerea arestului la domiciliu, această nelegalitate originară,iar nu ulterioară, poate constitui temei pentru revocarea măsurii arestului la dfomiciliu2.arestul la domiciliu nu poate fi înlocuit cu măsura reţinerii, internării nevolntare în vederea efectuării expertizei medico –legale psihiatrice sau a internării medicale provizorii.3.în cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră, soluţia cererii de revocare sau înlocuire, respectiv a cererii de constatare a încetării de drept a măsurii arestului la domiciliu se desfăşoară în camera de consiliu, în vreme ce în cursul judecăţii soluţionarea cererii de revocare sau înlocuire se desfăşoară, în principiu în şedinţa publică (cu excepţia soluţionării cererii de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu controlul judiciar pe cauţiune, care se desfăşoară în camera de consiliu, inclusiv în faza de judecată) soluţionarea cererii de constatare a încetării de drept a măsurii arestului la domiciliu se judecă în şedinţă publică.4.soluţionarea cererii de revocare sau înlocuire se face numai după ascultarea inculpatului arestat la domiciliu asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază cererea în prezenţa unui avocat, cererea de revocare sau înlocuire se soluţionează în lipsa inculpatului în cazul în care inculpatul arestat preventiv se află internat în spital şi din cauza stării de sănătate nu poate fi adus în faţa judecătorului sau când din cau ză de forţă majoră ori stare de necesitate deplasarea nu este posibilă, analiza legalităţii şi temeiniciei stării de arest se va face în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa avocatului acestuia, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.5.împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi judecătorul de cameră sau instanţa se pronunţă cu privire la revocarea sau înlocuirea măsurii arestului la domiciliu se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare 6.contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea măsurii arestului la domiciliu sau înlocuirea acestuia cu măsura controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune este suspensivă de executare7.contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a constatat încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu nu este suspensivă de executare, încheiere fiind executorie

Fişa nr. 20CONTROLUL JUDICIARI. PARTEA TEORETICĂA.Condiţii necesare pentru a se dispune luarea măsurii controlului judiciar

1.să existe probe (directe sau indirecte) sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune (indiferent de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceasta)2.. să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzută de art.16NCPP3..să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru infacţiunea pentru care există suspiciunea că a fost săvârşită de inculpat4.audierea prealabilă a inculpatului în pezenţa avocatului ales sau din oficiu.5.măsura controlului judiciar să fie necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori a prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni (buna desfăşurare a preocesului penal)6.măsura controlului judiciar să fie proporţională cu gravitatea cauzei aduse inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.B.Procedura luării măsurii controlului judiciarmăsura preventivă a controlului judiciar poate fi dispusă:1.de procuror, în cursul urmăririi penale, prin ordonanţămăsura controlului judiciar poate fi luată numai după audierea inculpatului în prezenţa avocatului ales sau din oficiumăsura controlului judiciar nu se dispune pe durata unui termen fix ci va subzista până la momentul revocării sau înlocuirii cu altă măsură peventivă, putând dura chiar pe întregul parcurs al procesului penalordonaţa motivată prin care prcurorul dispune luarea măsurii controlului judiciar se comunică inculpatuluiîmpotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea măsurii controlului judiciar inculpatul poate pune plângere în termen de 48 de ore de la comunicarecompetenţa soluţionării: judecătorul de drepturi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fondsoluţionarea plângerii prsupune parcurgerea următorilor paşi procedurali:1.efectuarea dec ătre judecătorul de drepturi căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza ,a unei adrese la aparchet de înaintare a dosarului de urmărire penală la termrnul stabilit pentru soluţionarea plângerii2.citareainculpatului3.desemnarea unui avocat din oficiu când inculpatul nu are un avocat ales, asistenţa juridică fiind oblogatorie4.asigurarea posibilităţii studierii dosarului de către petent şi avocaţii săi înaintea începerii şedinţei de judecată în scopul pregătirii apărării5.deschiderea şedinţei de judecată în camera de consiliu participarea procurorului este obligatorie.6.ascultarea inculpatului, atunci când este prezent şi doreşte să dea declaraţiie,7.dezbaterea plângerii formulate, fiind acordat cuvântul petentului (inculpatul) personal şi avocatului (din oficiu sau ales) al petentului, precum şi al procurorrului8.deliberarea şi consemnarea soluţiei în minută9.pronunţarea soluţiei în camera de consiliu10 .redactarea încheierii în care judecătorul de drepturi expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minutăOBSERVAŢII:

1.plângerea inculpatului împotriva ordonaţei procurorului prin care s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar nu este suspensivă de executare2.neprezentarea inculpatului la judecată nu împiedică soluţionarea plângerii3.instanţa soluţionează, plângerea formultă, poate dispune. a.admiterea plângerii şi revocarea măsurii controlului judiciar b) admiterea plângerii şi înlăturarea ca nelegale sau nejustificate a unora dintre obligaţiile stabilite prin ordonanţa procurorului c)respingerea plângerii ca nefondatăd) respingerea plângerii ca tardivă sau ca inadmisibilă4.împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi se pronunţă cu privire la plângerea formulată de inculpat pot face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare 5.contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea măsurii controlului judiciar este suspensivă de executare.2. de juecătorul de drepturi, în cursul urmăririi penale, prin încheiereîn cazul respingerii propunerii de arestare preventivă /arest la domiciliu a inculpatului, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.211NCPP judecătorul de drepturi poate dispune, prin aceiaşi încheiere luarea măsurii controlului judiciar

-în situaţia în care judecătorul de depturi respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, poate dispune prin aceeiaşi încheiere înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar-în cursul urmăririi penale judecătorul de drepturi poate dispune înlocuirea măsurii arestării prventive/arestului la domiciliu al inculpatului cu măsura controlului judiciar, fie ca urmare a cererii inculpatului, fie a celei formulate de procuror3.de judecătorul de cameră peliminară,prin încheiere, din oficiu sau la cererea procurorului

procedura se desfăşoară în camera de consiliu cu citarea inculpatului asistenţa juridică şi participarea procurorului fiind obligatorie judcătorul de cameră va proceda la ascultatrea acestuia, dacă este prezent, judecătorul de cameră dispune cu privire la luarea măsurii controlului judiciar prin încheiere motivată pronunţată în camera de consiliu întocmirea minutei în două exemplare originale este obligatorie

judecătorul de cameră poate dispune înlocuirea măsurii arstării preventive/arestului la domiciliu al inculpatului cu măsura controlului judiciar, fie ca urmare a cererii inculpatului,fie a celei formulate de procuror

împotriva încheierii prin care judecătorul de camerăse pronunţă cu privire la luarea

controlului judiciar se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare

4.instanţa de judecată legal sesizată, prin încheiere, din oficiu sau la cererea procurorului procedura se desfăşoară în şedinţă publică cu citarea inculpatului asistenţa juridică şi

participarea procurorului fiind obligatorie;instanţa va proceda la ascultarea acestuiua dacă este prezent, instanţa dispune cu privire la luarea măsurii controlului judiciar prin

încheiere motivată pronunţată în şedinţă publică întocmirea minutei în două exemplare originale este obligatorie

instanţa poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive/arestului la domiciliu al inculpatului cu măsura controlului judiciar fie ca urmare a cererii inculpatului, fie a celei formulate de procuror

împotriva încheierii prin care instanţa dispune cu privire la luarea controlului judiciar se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare

OBLIGAŢII1.Obligaţii care TREBUIE impuse CUMULATIV

pe durata măsurii controlului judiciar, procurorul, judecătorul de drepturi şi libertăţi/de cameră preliminară sau instanţa trebuie să impună inculpatului să respecte următoarele obligaţii:

a. să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chematb.să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţeic.să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de căte ori este chemat2.Obligaţii care POT FI impuseprocurorul, judecătorul de drepturi/cameră sau instanţa are facultatea de a dispune motivat ca inculpatul să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:a. să nu depăşească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuiab.să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau să se deplaseze doar la locurile stabilite de acestac.să poarte permanent un sistem electronic de supraveghered.să nu revină la locuinţa familiei,să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiai acesteia, de alţi participanţi la comiterea infracţiunii, de martori ori experţi sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar şi să nu comunice cu acestea direct sau idirect, pe nici o calee.să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit faptaf.să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţăg.să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicăriig.să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publicei.să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciarj.să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte armek.să nu emită cecuriOBSERVAŢII:1. în cuprinsul ordonanţei sau încheierii prin care se dispune luarea măsurii controlului judiciar trebuie prevăzute în mod expres obigaţiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata acestuia şi i se atrage atenţia că, în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţilor

care-i revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive2.organul judiciar care a dispus controlul judiciar trimite o copie de pe ordonanţa sau încheierea prin care a luat această măsură secţiei de poliţie în raza căreia domiciliază sau locuieşte persoana în cauză precum şi dacă este cazul, celorlalte instituţii abilitate să supravegheze respectarea obligaţiilor impuse.În cazul cetăţenilor străini faţă de care s-a impus interdicţia de a părăsi ţara, comunicarea se face şi Oficiului Român pentru Imigrări după primirea copiei de pe actul prin care s-a dispus controlul judiciar organul de poliţie procedează de înadtă la stabilirea programului de supraveghere şi cheamă persoana aflată sub control judiciar, pentru a-i aduce la cunoştinţă acest program

3.Modificarea obligaţiilor impuse1.se poate dispune dacă pe durata măsurii controlului judiciar intervin motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie înlocuirea sau încetarea celor existente2.competenţă:modificarea obligaţiilor poate fi dispusă din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului:a.în cursul urmăririi penale de procuror, prin ordonanţă (indiferent dacă măsura a fost luată de procuror sau de judecătorul de drepturi şi libertăţi)b.în procedura de cameră într-o procedură desfăşurată încamera de consiliu, de judecătorul de cameră prin încheiere pronunţată în camera de consiliuc,în cursul judecăţii, în procedură desfăşurată în şedinţă publică de instanţa competentă să judece cauza, prin încheiere pronunţată în şedinţă publicăOBSERVAŢIE:împotriva încheierii judecătorului de cameră sau a instanţei se poate formula contestaţie în cvondiţiile art.205 NCPP, rspectivart.206NCPP.

4.Încuviinţarea depăşirii temporare a limitei teritoriale fixate de organul judiciarpoate fi dispusă.a.în cursul urmăririi penale, de procuror, prin ordonanţă sau de judecătorul de drepturi prin încheiere ( în cazul în carea cesta a dispus măsura preventivă)b.în cursul procedurii de cameră preliminară, de judecătorul de cameră, prin încheierec.în cursul judecăţi de către instanţa de judecată prin încheiere

ordonanţa prin care procurorul respinge cererea de încuviinţare a părăsirii temporare a lcalităţii sau a ţării poate fi atacată cu plângere în condiţiile art 336NCPP, de la procurorul ierarhic superior

încheierea prin care judecătorul de drepturi, judecătorul de cameră sau instanţa încuviinţează sau respinge cererea de părărsire temporară a localităţii sau a ţării poate fi atacată cu contestaţie în condiţiile art.204-206NCPP care se apaplică îm mod corespunzător

D. Verificarea legalităţii şi temeiniciei controlului judiciar în camera preliminară judecătorul de cameră trebuie să preocedeze din oficiu în termen de 3 zile de la primirea

dosarului (termen de recomandare), la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii controlului judiciar în camera de consiliu, cu citarea inculpatului, şi participarea procurorului, inculpatul are obligaţia impusă, prin măsura controlului judiciar de a se prezenta la chemarea judecătorului de cameră

după deliberare, judecătorul de cameră poate pronunţa prin încheiere una dintre următoarele soluţii:

a)menţinerea controlului judiciar

b)revocarea măsurii controlului judiciar c)înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive sau arestului la

domiciliu; împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră se pronunţă cu privire la luarea

controlului judiciar se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare

OBSERVAŢII:1.ascultarea inculpatului nu este obligatorie2.este obligatorie întocmirea minutei în dublu exemplarE. Verificarea legalităţii şi temeiniciei controlului judiciar în cursul judecăţii

instanţa de judecată trebuie să procedeze din oficiu la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii controlui judiciar în şedinţă piblică cu citarea inculpatului şi participarea procurorului, inculpatul are obligaţia, impusă prin măsura controlului judiciar de a se prezenta la chemarea instanţei

după deliberare, instanţa de judecată poate pronunţa prin încheiere una dintre următoarele soluţii:

a)menţinerea controlului judiciar b)revocarea măsurii controlului judiciar c)înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive sau

arestului la domiciliu; împotriva încheierii prin care instanţa dispune asupra controlului judiciar se poate

face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare

F.Revocarea, înlocuirea sau încetarea măsurii controluluii judiciar1.Revocareaa.se poate dispune când au încetat temeiurile care au determinat-o( încetarea tuturor temeiurilor de fapt şi de drept care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea măsurii9 ori au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsuriib.competenţă. revocarea controlului judiciar se poate dispune.i.de procuror, din oficiu sau la cererea inculpatului în ipoteza în care procurorul este cel care a dispus luarea măsurii controlului judiaciar în cursul urmăririi penaleii.de jdecătorul de drepturi la cererea inculpatului sau procurorului în cursul urmăririi penale, în cazul în care măsura controlului judiciar a fot dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi, procurorrul nu are competenţa de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurilor preventive dispuse de acestaiii. de judecătorul de cameră căruia i s-a repartizat aleatoriu spre soluţionare din ofociu ori la cererea inculpatului sau a procuroruluiIV.de instanţa sesizată cu judcarea cauzei în primă instanţă sau apel, din ofociu ori la cererea inculpatului sau procurorului.2.Înlocuireaa.când sau schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii,sânt îndeplinite condiţiile pevăzute de art.209 NCPP art,223 NCPP respectiv art. 218 NCPP şi în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduite procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura

preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.(1) NCPP, se poate dispune înlocuirea.1măsurii controlului judiciar cu controlul judiciar pe cauţiune,, cu arstul la domiciliu ,arestarea preventivă,cu măsura reţinerii

b.competenţă:înlocuirea controlului judiciar cu măsura arestării preventive sau arestului la domiciliu se poate dispune a.în cursul urmăririi penale de procuror, prin ordonanţă (indiferent dacă măsura a fost luată de procuror sau de judecătorul de drepturi şi libertăţi)b.în procedura de cameră într-o procedură desfăşurată încamera de consiliu, de judecătorul de cameră prin încheiere pronunţată în camera de consiliuc,în cursul judecăţii, în procedură desfăşurată în şedinţă publică de instanţa competentă să judece cauza, prin încheiere pronunţată în şedinţă publică

OBSERVAŢII:1.înlocuirea controlului judiciar cu măsura reţinerii se dispune de procuror prin ordonanţă.2.înlocuirea controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau arestării preventive se poate dispune de către judecătorul de drepturi de judecătorul de cameră d,e instanţa de judecată la cererea procurorului din oficiu când inculpaul încalcă cu rea-credinţă obligaţiile sau există suspiciunea rezonabilă că va înfăptui o altă infracţiune pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva sa.

3.Încetarea de drepta.cazuri. măsura controlului judiciar încetează de drept.i,în cazurile în care instanţa de judecată pronunţă o hotărâre de achitarea , de încetare a procesului penal de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă;ii.în cazurile în care procurorul dispune o soluţie de clasare sau de renunţare la urmărirea penalăiii..la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnartea inculpatuluib.constatarea încetării de drept a măsurii poate fi efectuată din oficiu de procuror prin ordonanţă de clasare sau de renunţare la urmărirea penală, sau de instanţa de judecată prin hotărâre.

Fişa nr.21

CONTROLUL JUDICIAR PE CAUŢIUNEI.PARTEA TEORETICĂA.Cazuri şi condiţii necesare pentrua se dispune luarea controlului judiciar pe cauţiuneA.1.Ipoteze de control judiciar pe cauţiune autonome de condiţia pericolului pentru ordinea publică [art.223 alin.(1) lit.a)-d)NCPP]1.să existe probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune (indiferent de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceasta)2.. să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzută de art.16NCPP3..să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru infacţiunea pentru care există suspiciunea că a fost săvârşită de inculpat

a.inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte [lit.a)]

b.inculpatul încearcăsă influenţaze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert, sau să distrugă, să altereze, să ascundă, ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament [lit.b)]

c.inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă o înţelegere frauduloasă cu aceasta [lit.c)]

d.există suspiciunea rezonabilă, că după punerea î mişcarea a acţiunii penale împotriva sa , inculpatul a săvârşit cu intanţie o nouă infracţiune au pregăteşte o nouă infracţiune[lit.d)]

5. inculpatul să fi depus cauţiunea stabilită de organul judiciar

6.măsura controlului judiciar pe cauţiune să fie necesară şi suficientă în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni (buna desfăşurare a procesului penal)7.măsura arestului la domiciliu să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia8.audierea prealabilă a inculpatului de judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară/instanţa de judecată în pezenţa avocatului ales ori numit din oficiu.A.2.Ipoteze de control judiciar pe cauţiune dispus în considerearea pericolului pentru ordinea publică pa care îl prezintă inculpatul [art.223 alin.(2)NCPP]1.să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit:1) o infacţiune intenţionată contra vieţii,2)o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane. în ambele ipoeze este necesar ca fapta să fi fost comisă cu intanţie sui praeterintenţie,3)o infracţiune contra secirităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale,4(o infracţiue de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane5)acte de terorism 6) spălarea banilor7)falsificarea de monede ori alte valori8)şantaj9)viol,10)lipsir de libertate11)evaziune fiscală12)ultraj, 13) ultraj judiciar14) o infracţiune de corupţie, 15) o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare elctronică.16) o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapasa închisorii de 5 ani ori mai mare 2.pentru infracţiunile de la pct.1)-15) nu prezintă importanţă pedeapsa prevăzută de lege3.să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzută de art.16NCPP4.inculpatul să fi depus cauţiunea stabilită de organul judiciar5. cotrolul judiciar pa cauţiune să fie necesar pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică-în vederea stabilirii existenţei stării de pericol pentru ordinea publică judecătorul de drepturi şi libertăţi/ judecătorul de cameră preliminară/instanţa de judecată va avea în vedere următoarele criterii:1.gravitatea faptei (inclusiv prin raportare la urmările produse)2. modul şi ciscumstanţele de comitere a faptei 3.anturajul şi mediul din care provine inculpatul4. antecedentele penale ale inculpatului 5.orice împrejurări privitoare la persoana inculpatului.6.măsura controlului judiciar pe cauţiune să fie nacesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judeactă ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni(buna desfăşurare a procesului penal)

6.măsura conrolului judiciar pe cauţiune să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia7.audierea prealabilă a inculpatului de judecătorul de drepturi şi libertăţi/judecătorul de cameră preliminară/instanţă de judecată în prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu.

OBSERVAŢIE:nu se poate dispune controlul judiciar pe cauţiune faţă de suspectB.Pocedura luării măsurii controlului judiciar pa cauţiune1.de procuror, în cursul urmăririi penale, prin ordonanţămăsura controlului judiciar pe cauţiune poate fi luată numai după audierea inculpatului în prezenţa avocatului ales sau din oficiu şi numai în măsuara în care inulpatul a depus cauţiunea stabilită de procurormăsura controlului judiciar pe cauţiune nu se dispune pe durata unui termen fix, ci va subzista până la momentul revocării sau înlocuirii cu altă măsură preventivă, putând dura chiar pe întreg parcursul procesului penalordonanţa motivată prin car procurorul dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune se comunică inculpatuluiîmpotriva ordonanţei procurorrului prin care se dispune luarea măsurii controlului jdiciar pe cauţiune inculpatul poate face plângere în termen de 48 de ore de la comunicare;competenţa soluţionării. judecătorul de depturi de al instanţa căreia i-ar reveni competenţa să 1.efedctuarea de către judecătorul de drepturi căruia i s-a repartizat cauza aleatoriu a nei adrese la parchet de înaintare a dosarului de urmărire penală la termanul stabilit pentru soluţionarea plângerii2.citarea inculpatului3 desemnarea unui avocat din oficiu când asistenţa juridică este obligatorie:4..asigurarea posibilităţii studierii dosarului de către avocat înainte de începerea şedinţei de judecată5..deschiderea şedinţei de judecată din camera de consiliu6..ascultarea inculpatului în prezenţa unui avocat ales sau numit din oficiu7. dezbaterea plângerii formulate dând cuvântul procurorului şi avocatului inculpatului, inculpatul beneficiază şi de ultimul cuvânt,8. deliberarea şi consemnarea soluţiei în minută9. pronunţarea soluţiei în camera de consiliu10. redactarea încheeri în care judecătorul de drepturi expune motivele pentru care a dispus soluţia consemnată în minutăOBSERVAŢII:1. plângerea inculpatului împotriva ordonanţei procurorrului prin care s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune nu este suspensivă de executare2,neprezentarea inculpatului la judecată nu împiedică soluţionarea plângerii3.instanţa soluţionează, plângerea formultă, poate dispune. a.admiterea plângerii şi revocarea măsurii controlului judiciar b) admiterea plângerii şi înlăturarea ca nelegale sau nejustificate a unora dintre obligaţiile stabilite prin ordonanţa procurorului c)respingerea plângerii ca nefondatăd) respingerea plângerii ca tardivă sau ca inadmisibilă4.împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi se pronunţă cu privire la la luarea măsurii controlului judiciar se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare

5.contestaţia formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune este suspensivă de executare2. de judecătorul de drepturi, în cursul urmăririi penale, prin încheiere

în cazul respingerii propunerii de arestare preventivă/arest la domiciliu a inculpatului, dacă sunt întrunite condiţile prevăzute de art.216NCPP judecătorul de drepturi poate dispune prin aceeiaşi încheiere luarea măsurii cotrolului judiciar pa cauţiune

în situaţia în care judecătorul de drepturi respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării peventive, poate dispune prin aceeiaşi încheiere măsura arestării peventive cu măsura controlului judiciar pe auţiune în cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive/arestului la domiciliu al inculpatului cu măsura controlului judiciar pe cauţiune fie ca urmare a cererii inculpatului, fie a celei formulate de procuror art .242 alin.(10)NCPP, dacă găseşte cererea întemeiată, judecătorul de drepturi prin încheiere, dată în camera de consiliu, admite în principiu cererea şi stabileşte valoarea cauţiunii acordând inculpatului termen pentru depunerea ei;dacă cererea nu este întemeiată, judecătorul dispune resingerea acesteia, împotriva acestei încheieri (indiferent de soluţia pronunţată) pot formula contestaţie procurorul sau inculpatul în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru cei prezenţi, respectiv de la comunicare pentru procurorul sau inculpatul care au lipsit de la pronunţare, termenul fixat pentru depunerea cauţiunii curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de admitere în principiu, apoi în baza art.242 alin(11)NCPP dacă se depune cauţiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi prin încheiere dată în camera de consiliu, admite cererea de înlocuire a măsurii preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune stabileşte obligaţiile ce vor reveni inculpatului pe durata măsurii şi dipune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză,potrivit art.242 alin (12)NCPP dacă nu se depune cauţiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi prin încheiere dată în camera de consiliu, în lipsa inculpatului şi a procurorului respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat

3.de judeătorul de cameră preliminară, prin încheiere, din oficiu sau la cererea formulată de inculpat procedura se desfăşoară în camera de consiliu cu citarea inculpatului asistenţa juridică şi

participarea procurorului fiind obligatorie;instanţa va proceda la ascultarea acestuiua dacă este prezent, instanţa dispune cu privire la luarea măsurii controlului judiciar prin încheiere motivată pronunţată în camera de consiliu întocmirea minutei în două exemplare originale este obligatorie

judecătorul de acameră poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive/arestului la domiciliu al inculpatului cu măsura controlului judiciar pa cauţiune fie ca urmare a cererii in culpatului, fie a cele formulate de procuror potrivitart.242 alin.(10)NCPP dacă găseşte cererea întemeiată judecătorul de cameră prin încheiere dată în camera ce consiliu cererea şi stabileşte valoarea cauţiunii

, acordând inculpatului termen pentru depunerea ei;dacă cererea nu este întemeiată, judecătorul dispune respingerea acesteia, împotriva acestei încheieri (indiferent de soluţia pronunţată) pot formula contestaţie procurorul sau inculpatul în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru cei prezenţi, respectiv de la comunicare pentru procurorul sau inculpatul care au lipsit de la pronunţare, termenul fixat pentru depunerea cauţiunii curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de admitere în principiu, apoi în baza art.242 alin(11)NCPP dacă se depune cauţiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi prin încheiere dată în camera de consiliu, admite

cererea de înlocuire a măsurii preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune stabileşte obligaţiile ce vor reveni inculpatului pe durata măsurii şi dipune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză,potrivit art.242 alin (12)NCPP dacă nu se depune cauţiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi prin încheiere dată în camera de consiliu, în lipsa inculpatului şi a procurorului respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat-împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi se pronunţă cu privire la la luarea măsurii controlului judiciar se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare 4.de instanţa de judecată legal sesizată prin încheiere, din oficiu sau la cererea procurorului

procedura se desfăşoară în şedinţă publică cu citarea inculpatului asistenţa juridică şi participarea procurorului fiind obligatorie;instanţa va proceda la ascultarea acestuiua dacă este prezent, instanţa dispune cu privire la luarea măsurii controlului judiciar prin încheiere motivată pronunţată în camera de consiliu întocmirea minutei în două exemplare originale este obligatorie.prima instanţă nu poate dispune prin sentinţade condamnare, luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiuneinstanţa poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive/arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune fie ca urmre a cererii inculpatului , fie a celei a procurorului în situaţia în care s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive/arestului la domiciliu, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.216NCPP şi în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului , se apreciază că măsura este suficientă coform art.202alin.(1), potrivit art.242 alin,(10)-(12)NCPP procedura se desfăşoară în camera de consiliu;-împotriva încheierii prin care instanţa dispune cu privire la luarea controlului judiciar pe cauţiune se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare C.OBLIGAŢII1.obligaţii care TREBUIE impuse CUMULATIV

pe durata măsurii controlului judiciar, procurorul, judecătorul de drepturi şi libertăţi/de cameră preliminară sau instanţa trebuie să impună inculpatului să respecte următoarele obligaţii:

a. să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chematb.să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţeic.să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de căte ori este chemat.

2.Obligaţi care POT FI impuse

procurorul, judecătorul de drepturi/cameră sau instanţa are facultatea de a dispune motivat ca inculpatul să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:

a. să nu depăşească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuiab.să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau să se deplaseze doar la locurile stabilite de acestac.să poarte permanent un sistem electronic de supraveghered.să nu revină la locuinţa familiei,să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiai acesteia, de alţi participanţi la comiterea infracţiunii, de martori ori experţi sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar şi să nu comunice cu acestea direct sau idirect, pe nici o calee.să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit faptaf.să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţăg.să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicăriig.să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publicei.să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciarj.să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte armek.să nu emită cecuriOBSERVAŢII:

1. în cuprinsul ordonanţei sau încheierii prin care se dispune luarea măsurii controlului judiciar trebuie prevăzute în mod expres obigaţiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata acestuia şi i se atrage atenţia că în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilorcare-i revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive2.organul judiciar care a dispus controlul judiciar trimite o copie de pe ordonanţa sau încheierea prin care a luat această măsură secţiei de poliţie în raza căreia domiciliază sau locuieşte persoana în cauză precum şi dacă este cazul, celorlalte instituţii abilitate să supravegheze respectarea obligaţiilor impuse.În cazul cetăţenilor străini faţă de care s-a impus interdicţia de a părăsi ţara, comunicarea se face şi Oficiului Român pentru Imigrări după primirea copiei de pe actul prin care s-a dispus controlul judiciar organul de poliţie procedează de înadtă la stabilirea programului de supraveghere şi cheamă persoana aflată sub control judiciar, pentru a-i aduce la cunoştinţă acest program.3.Modificarea obligaţiilor impuse

1.se poate dispune dacă pe durata măsurii controlului judiciar intervin motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie înlocuirea sau încetarea celor existente2.competenţă:modificarea obligaţiilor poate fi dispusă din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului:

a.în cursul urmăririi penale de procuror, prin ordonanţă (indiferent dacă măsura a fost luată de procuror sau de judecătorul de drepturi şi libertăţi)b.în procedura de cameră într-o procedură desfăşurată încamera de consiliu, de judecătorul de cameră prin încheiere pronunţată în camera de consiliuc,în cursul judecăţii, în procedură desfăşurată în şedinţă publică de instanţa competentă să judece cauza, prin încheiere pronunţată în şedinţă publicăOBSERVAŢIE:

împotriva încheierii judecătorului de cameră sau a instanţei se poate formula contestaţie în cvondiţiile art.205 NCPP, rspectivart.206NCPP.4.Încuviinţarea depăşirii temporare a limitei teritoriale fixate de organul judiciar

poate fi dispusă.a.în cursul urmăririi penale, de procuror, prin ordonanţă sau de judecătorul de drepturi prin încheiere ( în cazul în carea cesta a dispus măsura preventivă)b.în cursul procedurii de cameră preliminară, de judecătorul de cameră, prin încheierec.în cursul judecăţi de către instanţa de judecată prin încheiere

ordonanţa prin care procurorul respinge cererea de încuviinţare a părăsirii temporare a localităţii sau a ţării poate fi atacată cu plângere în condiţiile art 336NCPP, de la procurorul ierarhic superior

încheierea prin care judecătorul de drepturi, judecătorul de cameră sau instanţa încuviinţează sau respinge cererea de părărsire temporară a localităţii sau a ţării poate fi atacată cu contestaţie în condiţiile art.204-206NCPP care se apaplică îm mod corespunzător

D. Cauţiunea1.Obiectul cauţiunii: suma de bani pe care inculpatul sau un substituit procesual se obligă să o depună în numerar sau la care se raportează garanţia reală mobiliară sau imobiliară adusă (drept real accesoriu)2.limitele cauţiunii.limita minimă a cauţiunii este de 1000 lei neexitând o limită maximă.3.Scopul cauţiunii:garantează prezenţa persoanei aflată sub control judiciar în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţei, buna administrare a justiţiei , precum şi respectarea obligaţiilor pevăzute de lege sau impuse de organul judiciarOBSREVAŢIE:organul judiciar trebuie să aibă în vedere la stabilirea cauţiunii gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului, situaţia materială şi obligaţiile legale ale acestuia, deopotrivă, trebuie analizat dacă perspectiva pierderii cauţiunii în caz de nepezentare va acţiona ca o frână suficient de puternică pentru a-l împiedica pe acuzat să se sustragă procedurilorE.RESTITUIREA CAUŢIUNII1. Cazuricauţiunea se restituie când:a.se revocă controlul judiciar pe cauţiuneb.se dispune clasarea sau renunţarea la urmărirea penalăc.se pronunţă o hotărâre chiar nedefinitivă prin care se dispune renunţareala aplicarea pedepsei,amânarea aplicării pedepsei, achitatrea sau încetarea procesului penal, încă numai în măsura în care nu s-a dispus plata din cauţiune, a despăgubirilor băneşti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracţiune, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii;d.se dispune condamnarea la perdeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie sau la pedeapsa amenzii, însă numai în măsura în care nu s-a dispus plata din cauţiune a despăgubirilor băneşti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infracţiune, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii,e.în orice alt caz în care se dispune confiscarea cauţiuniiOBSERVAŢIE:în cazurile prevăzute la litc) şi d) dacă persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar instanţa a admis acţiunea civilă, acesta va dispune, totodată, plata din cauţiune a despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate prin infracţiune, deopotrivă atunci

când instanţa dispune obligarea la plate cheltuielilor judiciare către stat, sau către persoana vătămată ori către partea civilă (căreia i s-a admis acţiunea civilă) acestea se vor plăti din cauţiune, însă numai după plata despăgubirilor civile, dacă au fost acordate. tot astfel, atunciinculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii, se va dispune plata acesteia din cauţiune, însă numai după acoperirea depăgubirilor băneşti pentru repartarea pagubelor,dacă au fost acordate, şi după plata cheltuielilor judiciaresuma de bani depusă cu titlu de cauţiune NU se restituie dacă măsuar controlului judiciar pe cauţiune a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau a arestului preventiv în cazul în care , pe durata măsurii controlului judiciar pe cauţiune, inculpăatul a încălcat cu rea-credinţă obligaţiile carei reveneau, cauţiunea se va face venit la bugetul statului, numai dacă nu s-a depus plata din cuţiubne a despăgubirilor civile, a cheltuielilor judiciar sau a amenzii, în ipoteza încare după efectuarea acestor plăţi, rămâne un rest de cauţiune, confiscarea va viza numai acest restProceduracauţiunea se rstituie:a.prin hotărârea prin care instanţa s pronunţă asupra cauzeib.prin ordonanţă procurorului prin care se dispune clasarea sau renunţarea la urmărirea penalăc.prin încheierea judecătoruli de drepturi, a judecătorului de cameră sau instanţei prin care se dispune revocarea măsurii preventiveF. Verificarea legalităţii şi temeiniciei controlului judiciar pe cauţiune în camera preliminarăjudecătorul de cameră trebuie să procedeze din oficiu în termen de 3 zile de la primirea dosarului (treman de recomandare) la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii controlului judiciar pa cauţiune în camera de consiliu, cu citarea inculpatului şi procurorului,inculpatul are aobligaţia impusă prin măsura controlului judiciar d a se prezenta la chemarea judecătorului de cameră preliminară

după deliberare, instanţa de judecată poate pronunţa prin încheiere una dintre următoarele soluţii:a)menţinerea controlului judiciarpe cauţiuneb)revocarea măsurii controlului judiciar pe cauţiunec)înlocuirea măsurii controlului judiciar pe cauţine cu măsura arestării preventive sau arestului la domiciliu;împotriva încheierii prin care instanţa dispune asupra controlului judiciar se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare OBSERVAŢII:

1.ascultarea inculpatului nu este obligatorie2.este obligatorie întocmirea minutei în dublu exemplarG.Verificarea legalităţii şi temeiniciei controlului judiciar pe cauţiune în cursul judecăţiiinstanţa de judecată trebuie să procedeze din oficiu la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurilor controluli judiciar pe cauţiune în şedinâi publică cu citarea inculpatului şi paritcipara procurorului ,inculpatul are obligaţia de a se prezenta la chemarea instanţei. după deliberare, instanţa de judecată poate pronunţa prin încheiere una dintre următoarele soluţii:

a)menţinerea controlului judiciarpe cauţiuneb)revocarea măsurii controlului judiciar pe cauţiunec)înlocuirea măsurii controlului judiciar pe cauţine cu măsura arestării preventive sau arestului la domiciliu;împotriva încheierii prin care instanţa dispune asupra controlului judiciar se poate face contestaţie în termen de 48 de ore de la pronunţare pentru procurorul şi inculpatul care au fost prezenţi la pronunţare sau după caz de la comunicare pentru procurorul şi inculpatul care au lipsit de la pronunţare H.Revocarea, înlocuirea, încetarea de drept a măsurii controlului judiciar pe cauţiune

1.Revocareaa.se poate dispune când au încetat temeiurile care au determinat-o( încetarea tuturor temeiurilor de fapt şi de drept care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea măsurii9 ori au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsuriib.competenţă. revocarea controlului judiciar se poate dispune.i.de procuror, din oficiu sau la cererea inculpatului în ipoteza în care procurorul este cel care a dispus luarea măsurii controlului judiaciar în cursul urmăririi penaleii.de jdecătorul de drepturi la cererea inculpatului sau procurorului în cursul urmăririi penale, în cazul în care măsura controlului judiciar a fot dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi, procurorrul nu are competenţa de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurilor preventive dispuse de acestaiii. de judecătorul de cameră căruia i s-a repartizat aleatoriu spre soluţionare din ofociu ori la cererea inculpatului sau a procuroruluiIV.de instanţa sesizată cu judcarea cauzei în primă instanţă sau apel, din ofociu ori la cererea inculpatului sau procurorului.2.Înlocuireaa.când sau schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii,sânt îndeplinite condiţiile pevăzute de art.209 NCPP art,223 NCPP respectiv art. 218 NCPP şi în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduite procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.(1) NCPP, se poate dispune înlocuirea.1măsurii controlului judiciar cu controlul judiciar pe cauţiune,, cu arestul la domiciliu ,arestarea preventivă,cu măsura reţinerii

b.competenţă:înlocuirea controlului judiciar cu măsura arestării preventive sau arestului la domiciliu se poate dispune i.de judecătoruli de drepturi la cererea procuroruluiii.judecătorul de cameră sau la cererea procuroruluiiii.de instană sesizată cu judecare cauzei în primă instanţă sau în apel din oficiu sau la cererea procurorului.OBSERVAŢII:1.înlocuirea controlului judiciar pe cauţiune cu măsura reţinerii se dispune de procuror prin ordonanţă2,înlocuirea controlulu judiciar pe cauţiune cu măsura arestului la domiciliu sau arestării preventive se poate dispune în cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar pe cauţiune, inculpatul încalcă cu rea-credinţă obligaţile carei revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârşirea cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în

mişcare a acţiunii penale împotriva sa, de către judecătorul de drepturi, judecătorul de cameră sau instanţa de jdecată la cererea procurorului sau din oficiu

3.Încetarea de drepta.cazuri.-- măsura controlului judiciar încetează de drept.i,în cazurile în care instanţa de judecată pronunţă o hotărâre de achitarea , de încetare a procesului penal de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă;ii.în cazurile în care procurorul dispune o soluţie de clasare sau de renunţare la urmărirea penalăiii..la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnartea inculpatuluib.constatarea încetării de drept a măsurii poate fi efectuată din oficiu de procuror prin ordonanţă de clasare sau de renunţare la urmărirea penală, sau de instanţa de judecată prin hotărâre.

Fişa nr. 22MĂSURI ASIGURĂTORII.RESTITUIREALUCRURILOR:RESTABILIREA SITUAŢIEI ANTERIOAREI.PARTEA TEORETICĂ1.MĂSURILE ASIGURĂTORIIA.Noţiune:sunt măsurile procesuale constând în indisponibilizarea pe parcursul procesului penal a bunurilor mobile sau imobile ale suspectului, inculpatului ( şi în unele cazuri ale părţii responsabile civilmente ori ale altor persoane)pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea bunurilor de la urmărire care pot face obiectul confiscării spaeciale sau al confiscări extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiuneB. CategoriiMăsuri asigurătorii:1.în vederea reparării pagubei-constau în indisponibilizarea bunurilor mobile/imobile ori a veniturilor suspectului inculpatului/părţii responsabile civilmente până la concurenţa valorii probabile a pagubei produse,2. în vederea garantării executării pedepsei amenzii penale- constau în indisponibilizarea bunurilor suspectului sau inculpatului, până la maximul special al pedepsei amenzii prevăzute de lege3.în vederea executării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a confiscării extinse- canstau în indisponibilizarea bunurilor suspectului sau inculpatului sau a altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate4.pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare- constau în indisponibilizarea bunurilor suspectului sau inculpatului şi a persoanei responsabile civilmente pâna la concurenţa valorii prebabile a cheltuielilorC.Reguli procedurale generale

instituirea măsurilor asigurătorii sunt facultative purând fi dispuse din oficiu, la cererea părţii civile sau la cererea procurorului (realizată fie prin rechizitoriu, fie separat în cursul procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii),

ca excepţie,luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul în care persoana vâtâmată prin infracţiune este lipsită d capacitate sde exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsâ sau atunci când legea pevede expes aceastamăsuril asigurătorii pot fi dispuse:1.în ursul urmăririi penasle: de către procuror prin ordonanţă2.de procedura de cameră preliminară de judecători de cameră prin încheiere3.în faza de judecată. de instanţa de încheiere.OBSERVAŢII:1.măsurile asigurătorii nu pot fi dispuse de către organele de cercetare penală2,nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii bunurile insesizabile potrivit dispoziţiilor legii civile-insesizabile sau relativ (bunurile proprietate publică,drepturile creditorului izvorâte din contractul de întreţinere);3.măsurile asigurătorii pot fi dispuse atât înainte cât şi după punerea în mişcare a acţiunii penale4.măsurile asigurătorii dispuse în vederea garantării executării pedepsei, amenzii nu pot fi aplicate pe bunurile părţii responsabile civilmente5.măsurile asugurătorii se menţin pe durata procesului penal,dacă nu sunt revocate

D.aducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătoriiordonanţa procurorului de luare a sechestrului asigurător se aduce la îndeplinire de către organul de cercetare, încheierea instanţei judecătoreşti prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire prin executorul judecătorescpunerea în aplicare a dispoziţiei de indisponibilizare parcurge următorii paşi.1.organul însărcinat cu aducerea la îndeplinire a măsurii identifică şi evaluează bunurile sechestrate, putând recurge în caz de necesitate şi la experţi2.bunurile perisabile, obiecte din metale sau pietre preţioase mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă şi de muzeu, colecţiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului vor fi ridicate în mod obligatoriu3.bunurile perisabile se predau autorităţilor competente, potrivit profilului de activitate, care sunt obligate să le primească şi să le valorifice de îndată4. sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor sau cele ridicate se consemnează după caz pe numele suspectului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispoziţia organului care a dispus instituirea sechestrului, căruia i se predă recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor5.metalele sau pitrele preţioase ori obiectele confecţinate cu acestea şi mijloacele de plată străine se depun la cea mai apropiată instituţie bancară;depunerea se face în termen de 48 de ore de la ridicare,dacă obiectele sunt strict necesare urmăririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai târziu de 48 de ore de la pronunţarea în cauză a unei soluţii definitive6.titlurile de valoare interne, obiectele de artă sau de muzeu şi colecţiile de valoare se predau spre păstrare instituţiilor de specialitate; predarea se face în termen de 48 de ore de la ridicare, dacă obiectele sunt stric necesare urmăririi penale pedarea se face ulterior, dar nu mai târziu de 48 de ore de la pronunţare în cauză a unei soluţii definitive7.celelalte bunnuri mobile sechestrate pot fi lăsate persoanei care le deţine cu punerea acestora sub sigiliu sau ridicate caz în care se numeşte un custode obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului8.organul care aplică sechestrul încheie un proces-verbal despre toate actele efectuate, descirind în amănunt bunurile sechestrate, cu ridicarea valorii lor. În procesul –verbal se arată şi bunurile

exceptate de lege de la urmărire găsite la persoana căreia i s-a aplicat sechestrul. De asemenea, se consemnează obiecţiiile suspectului sau inculpatului ori ale părţii rsponsabile civilmente,precum şi ale altor persoane interesate9.un exemplar al procesului -verbal se lasă persoanei asupra bunurilor căreia i s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa acesteia, celor cu care locuieşte, administratorlui, portarului sau celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte ori unui vecin.În cazul în care o parte din bunuri sau totalitatealor au fost predate unui custode, se lasă acestuia o copie de pe procesul -verbal.Un exemplar se înmănează şi organului judiciar care a dispus luarea măsurii asigurătorii, în termen de 24 de ore de la încheierea procesului-verbal, pentru bunurile imobile schestrate, procurorul judecătorul de cameră sau instanţa care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent notarea ipotecară asupra bunurilor sechestrate, anexând copie de pe ordonanţa sau încheierea prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru, tot astfel se va proceda şi în ipoteza în care se dispune înscrierea ipotecară asupra bunurilor mobile10.sumele poprite se consemnează de debitori, după caz,la dispzoţia organului care a dispus poprirea sau a organului de exeutare, în termen de 5 zile de la scadenţă, iar recipisele sunt predate procurorului. judecătorulu de cameră ori instanţei în termen de 24 de ore de la consumareOBSERVAŢIE.în procesul-verbal se menţionează şi faptul că părţile au fost încunoştinţate că.a)pot solicita valorificarea bunului sau bunurilor schestrate b)în cursul procesului penal, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, bunurile mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător pot fi valorificate de către organele judiciare chiar şi fără consimţământul propietarului, dacă sunt îndeplinite condiţiile pevăzute de art.252-1 alin(29NCPPE.Contestara măsurilor asigurătoriiîn cursul urmării penale suspectul ori inculpatul sau orice persoană interesată poate face contestaţie împotrivaa)măsurii asigurătorii luate de procurorb)modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de procurordacă măsura asigurătorie este luată de judecătorul de cameră sau de instanţă se poate formula contestaţie numai împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii nu şi cu privire la însăşi măsura asiguratoriecompetenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine.1.judecătorului de dreptuir şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza de fond, atunci când este formulată în cursul urmăririi penale, contestaţia poate fi formulată în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanţei de luare a măsurilor asigurătorii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia; soluţionarea contestaţiei se face în camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestaţia şi a persoanelor interesate, asistenţa juridică nu este obligatorie ,participarea procurorului fiind obligatorie, judecătorul de drepturi soluţionează contestaţia prin încheiere definitivă putând dispune admiterea contestaţiei şi revocarea măsurii asigurătorii ori a formelor de executare nelegal întocmite sau respingerea contestaţiei ca tardivă sau neîntemeiată2.juecătorul de cameră preliminară în ipoteza în care măsura asiguratorie este luată de judecătorul de cameră, procurorul, suspectul ori inculpatul ori altă persoană interesată poate face contestaţie la judecătorul de cameră în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii, contestaţia nu suspendă executarea şi se soluţionează cu citarea părţilor şi participarea obligatorie a procurorului în termen de 5 zile de la înrregistrarea acesteia prin încheiere definitivă

3.instanţei, încursul judecăţii. procurorului, inculpatului sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie la instanţa de judecată, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii; contestaţia nu suspendă executarea şi se soluţionează cu citarea părţilor şi participarea obligatorie a procurorului în termen de 5 zile de la înregistrarea acesteai prin încheiere definitivăOBSERVAŢIE:formularea cotestaţiei nu este suspensivă de executareF.Soluţii privind măsurile asigurătoriiProcurorul:a.dacă a dispus trimiterea în judecată, rechizitoriul poate cuprinde propunerea de luarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, în această ipoteză, judecătorul de cameră trebuie să se pernunţe cu privire la propunerea formulată de procurorb.dacă a dispus o soluţie de netrimitere în judecatăi.poate menţine măsurile asigurătorii privind reparaţiile civile şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, care vor înceta de drept dacă pesoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la comunicarea ordonanţei de clasare sau de renunţarela urmărirea penalăii. dispune revocarea măsuriilor asigurătorii luate în vederea garantării executării pedepsei amenzii penale2. Insatanţa:a.dacă admite acţiunea civilă trebuie să examineze necesitattea luării măsurilor asigurătorii, privind reparaţiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anteriorb. dacă a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă măsurile asigurătorii în cauză privind reparaţiile civile se menţin, măsurile încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în terme de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărâriic.dacă a respins acţiunea civilă poate revoca măsurile asigurătoriiOBSERVAŢIE:după soluţionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut contestaţie împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asigurătorii, se poate face contestaţie împotriva legii civile2.RESTITUIREA LUCRURILORA.Noţiunemăsura procesula ce constă în restituirea lucrurilor, ridicate de la suspect ori inculpat sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra, persoanei vătămate sau altei persoane din posesia sau detenţia căreia lucrurile au fost luate pe nedrept, iar prin restituire nu sunt îngreunate stabilirea situaţiei de fapt şi justa soluţionare a cauzeimăsura procesuală are caracter provizoriu, urmând repararea prejudiciului şi durează până la soluţionarea definirivă a cauzei, persoana căreia i sunt restituite are obligaţia de a le păstra până la rămânerea definitive a hotărâriiB.Competenţarestituirea lucrurilor se poate dispune la cererea oricărei persoane interesate care cuprinde un drept asupra lucrurilor ridicate sau din oficiu:1.în cursul urmăririi penale de către procuror prin ordonanţă2.în cursul urmăririi penale de către judecătorul de drepturi prin încheiere, ca urmare a soluţionării contestaţiei formulate împoriva ordonanţei procurorului prin care s-a respins cererea de restituire a lucrurilor3.în procedura de cameră preliminară de judecătorul de cameră preliminară4.în cursul judecătţii de către instanţăC.Contestaţia în faza de urmărire penală

în cursul urmăririi penale.1.suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate formula contestaţie împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune restituirea unor bunuri2.persoana vătămată sau orice persoană interesată poate formula contestaţie împotriva ordonanţei procurorului prin care a fost respinsă cererea de restituire a unor bunuriReguli procedurale pentru soluţionarea contestaţiei:1.competenţa de soluuţionarea contestaţiei aparţine judecătorului de dreptruri de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judeca cauza în fond2.termen.contestaţia poate fi formulată în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanţei prin cae s-a dispus cu privire la restitirea bunurilor3.soluţionarea contestaţiei se face în camera de consiliu cu citarea celui care a făcut contestaţia şi a persoanelor intetesate4.participarea procurorului fiind însă oblogatorie5.judecătorul de drepturi soluţionează contestaţia prin încheiere definitivăC.Contestaţia în PROCEDURA DE CAMERĂ PRELIMINARĂ sau în cursul judecăţii

1.Obiect.numai împotriv modului de aducere la îndeplinire a măsurii luate de către judecătorul de cameră ori de către insanţă2.Competenţă.judecătorul de cameră ori instanţa de judecată3.procedura.a.contestaţia nu suspendă executareab.se soluţionează în şedinţă publică cu citarea părţilor şi participarea obligatorie a procurorului. întermen de 5 zile dela înregistrarea acesteiac.judecătorul,de cameră preliminară ori instaţa soluţionează contestaţia prin încheiere definitivăOBSERVAŢII:1.instanţa de judecată după deliberare, se pronunţă prin sentinţă/decizie şi asupra restituirii lucrurilor2.după soluţionarea definitivă a procesuluip penal, cu privire la lucrurile ridicate şi nerestituite în cursul judecării cauzei, se popate face contestaţie potrivit legii civile.3.RETABILIREA SITUAŢIEI ANTERIOARE1.este măsura procesuală ce constă în restabilirea situaţiei anterioare săvărşirii infracţiunii, când chimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vădit în comiterea infracţiunii, iar restabilirea este posibilă2.se poate dispune numai faza de judecată de către instanţa. prin încheiere, la cererea persoanei vătămate sau din oficiu.3. instanţa , chiar dacă nu există constituirea de partea civilă, se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiuniiII. PARTEA PRACTICĂ

Dacă procurorul sau insanţa de judecată constată că lucrurile ridicate de la inculpat sau de la orice persoană care le-a primit spre păstrare sunt proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detenţia sa, dispune restituirea acestora persoanei vătămate. Orice persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere acest drept şi restituirea. După soluţionarea definitivă a procesuluin penal, cu privire la lucrurile ridicate şi nerestituite în cursul judecării cauzei, se poate face contestaţie potrivit legii civile.Or, în cauză, petentul a solicitat după ce a fost condamnat definitiv, restituirea

unui lucru despre care susţine că i-ar fi fost ridicat în cursul urmăririi penale de către organele de poliţie, caz în care el trebuia să se adereseze juecătoriei cu o acţune civilă şi nu instanţei penale(C.A.Suceava,s.pen.dec.nr.152 din 7 martie 2005).

Faptul că bunul asupra căruia se solicită restituirea sau menţinerea sechestrului nu se află în proprietatea exclsivă a inculpatului, ci acesta îl deţine în codevălmăşie cu soţia sa, nu constituie un impediment pentru luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii (C.A.Bucureştia.a II.apen.dec.nr.824/2005).

Organul de urmărire penală a instituit poprirea asupra sumei de 200000 euro-obiect al infracţiunii de cumpărare a influienţei-pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.Este adevărat că bunurile asupra cărora sunt instituite măsurile asugurătorii sunt indisponibilizate, în sensul că titularul dreptului de proprietate pierde, temporar o componenţă constitutivă a acesteia, prerogativa dispoziţiei-ius abudenti sau abucus-însă nu poate fi primită susţinerea inculpatului în sensul că prin luarea măsurilor asigurătorii s-a ajuns la o dublă sancţionare a acestuia, pe de o parte pentru că,potrivit acuzării, a remis deja cionculpatului V.C. suma de 200000 de euro, iar pe de altă parte pentru că, urmare a institirii popririi se va dispune automat şi confiscarea sumei respective.,confiscarea specială nu operează automat, ca efect al luării în cursul procesului penal a unei măsuri asigurătorii cu privire la această măsură urmând a se pronunţa instanţa cu ocazia soluţionării fondulu cauzei (I.C.C.J.s.pen. încheierea din 4 martie 2011).

Fişa nr.23.TERMENELEI. PARTEA TEORETICĂintervalul de timp înăuntrul căruia ori până la care trebuie sau poate fi îndeplinit un act, activitate sau o măsură procesuală ori exercitat un drept procesualOBSERVAŢII:celeritatea procesului penal se relevă şi prin îndeplinirea actelor într-un termen scurt, legea folosind expresii ca,,de urgenţă,, [art.51 alin.(6)NCPP, respectiv art.159 alin (9)NCPP sau ,,de îndată,,[art. 184 alin.(12)NCPP, art.185 alin.(2)NCPP]1. CLASIFICAREA.Termenul proceduraltermenul înăutrul căruia sau după îndeplinirea căruia se pot îndeplini sau trebuie îndeplinite anumite acte, activităţi ori măsuri procesuale. categortii de termene procedurale.1.termen de recomandare.termenul înăuntrul căruia ar trebui îndeplinite anumite acte procesuale sau procedurale, a cărui nerespectare nu atrage consecinţe juridice cu privire la valabilitatea actului îndeplinit2.termen absolut: termenul înăuntrul căruia ar trebui îndeplinite anumite acte procesuale sau procedurale. a cărui nerespectare atrge consecinţe juridice cu privire la valabilitatea actului îndepinit (decăderea, tardivitatea, încetarea de drept a măsurii preventive, nulitatea)1.termen imperativ (peremptoriu):termenul înăuntrul căruia trebuie exercitat un drept procesual ori efectuate anumite acte procesuale sau procedurale, sub sancţiunea decăderii ori a anulării actului,actul efectuat după împlinirea termenului imperativ este tardiv,

2.termen prohibitiv(dilatoriu).termenul înăuntrul căruia nu pot fi efectuate acte procesuale ori procedurale, acestea putând fi îndeplinite numai după expirarea duratei care, sub cancţiunea nulităţii. termenul prohibitiv constituie un fapt un impediment la efectuarea legală a unui act procesual sau procedural pe durata sa, actul efectuat înainte de împlnirea termanului prohibitiv este prematur,1,terman legal.termenul prevăzut de lege2.termen judiciar.termenul stabilit de organele judiciare chemate să soluţioneze cauzatermen de regresiune.termenul ce se calculează în sensul invers curgerii timpului2.termenul de succesiune.termenul ce se calculează în sensul curgerii timpuluimod de calcul.1se calculează pornind de la ora, ziua, luna sau anul menţionat în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul în când legea prevede altfel,2.termenele pe ore sau pe zile se calculează potrivit sistemului zilelor libere, neluându-se în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se îm plineşte3.termenele pe luni sau ani se calculează potrivit sistemului calendaistic în sensul că expiră, după caz, la sfârşitul zilei corespunzătoare. a ultimei luni ori la sfârşitul zilei şi lunii corespunzătoare din ultimul an dacă acestă zi cade într-o lună care nu are zi corespunzătoare, termenul expiră în ultima zi a lunii.prorogarea termenului.dacă termenul procedural (pe zile, luni , ani) expiră într-o zi nelucrătoare(sâmbăta ,duminica, într-o zi de sărbătoare legală) momentul final al termenului va fi prelungit până la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează, când ultima zi a termenului nu cade într-o zi nelucrătoare, nu prezinră importanţă pentru calcularea duratei acestuia că în cuprinsul termenilui au existat şi zile nelucrătoare.OBSRVAŢII1.termenele procedurale nu pot fi suspendate sau întrerupte2.termenul de trei luni în care trebuie formulată plângera prealbilă este un termen procedural de decădere3.termenel procedurale nu se calculează în nici un caz după sistemul intermediar în care ziua de început a termenului intră în calculul acestuia în ziua în care se sfârşeşte nu intră în calculul termenuluiB. Termenul substanţialtermenul prevăzut de lege în materia măsurilor restrictive sau privative de drepturi extraprocesuale şi a unor instituţii de drept penalmodul de calcul. termenele pe ore sau zile se calculează pe sistemul zilelor pline, ora sau ziua de la care începe şi cea care marchează împlinirea termenului intrînd în durata acestuiaOBSERVAŢII.1.instituţia prorogării termenului nu operează în privinţa termenelor substanţiale,chiar dacă termenul se îndeplineşte într-o zi nelucrătoare, expirarea acestuia NU se va proroga până la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează2.expirarea termenului substanţial atrage sancţiuni specifice(încetarea de drept a măsurii preventive)3.termenele subsatnţiale nu pot fi suspendate sau întrerupte2. ACTUL CONSIDERAT CA FIIND FĂCUT ÎN TERMEN

actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la oficiul poştal prin scrisoare recomandată simplă (nu prin scrisoare simplă ori printr-un serviciu de curierat), la

administraţia locului de deţinere ori la unitatea militară chiar dacă înregistrarea la organul judiciar are loc după expirarea termenului

înregistrarea sau atestarea făcută de către administraţia locului de detenţie pe actul depus, recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută de unitatea militară pe actul depus reprezintă dovada datei depunerii actului

dacă actul este transmis de parte prin scrisoare simplă, fax ori prin poşta electronică (e-mail) va ficonsiderat făcut în termen dacă data înregistrării acestuia la organul judiciar este înăuntrul termenului neprezentând importanţă data depunerii scrisorii la poştă a trimiteri faxului ori a emiterii mesajului în formă electronică

dacă un act care trebuia făcut într.-un a numit termen a fost comunicat sau transmis, din necunoaştere ori dintr-o gerşeală vădită a expeditorului înainte de expirarea termenului unui organ judiciar care nu are competenţă, se consideră că a fost depus în termen, chiar dacă actul ajunge la organul judiciar competent după expirarea termenului fixat

actul efectuat de procuror este considerat ca făcut în termen dacă data la care a fost trecut în registrul de ieşire la parchetului este înăuntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului, cu excepţia căilor de atac în privinţa cărora dclaraţia de apel a procurorulu trebuie să fie înregistrată în termunul legal la registrul instanţei.

3.LUAREA ÎN CUNOŞTINŢĂ A TERMANULUI DE JUDECATĂ persoana vtămată şi părţile prezete la un termen de judeactă iau în cunoştinţă nouş

termen, nemaifiind citate pentru termenele ulterioare chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene

dacă judecata se amână, martorii, experţii şi interpreţi prezenţi în instanţă iau în cunăştinţă noul termenn, nemaifiind necesară citarea lor,

înfăţişarea persoanelor vătămate î persoană sau prin repezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta dinurmă a luat legătura cu persoana reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare,partea sau alt subiect procesual principal prezent personal, prin reprezentant sau prin avocatul ales la un termen, precum şi celui căruia personal prin reprezentant sau avocat prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s.a înmânat în mod legal citaţia pentru un termen de judecată nu mai sut citaţi, pentru termenele ulterioare cu ecepţia când trebuie să fie obligatoriu

la cererea persoanelor care iau termanul în cunăştinţă, instanţa le înmânează citaţii, spre a le servi la locul de mincă

II. partea practică termenele procedurale pe ore, cum este termenul de 48 de ore prevăzut pentru exercitarea

recursului împotriva încheierii prin care instanţa respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţional se calculează pe unităţi libere de timp, în sensul că ora la care începe să curgă termenul şi ore în care acesta se împlineşte nu intră în durata termenului prorogarea termenelor procedurale prevăzută în dispoziţiile Codului de procedură penală. potrivit cărora atunci când ultima zi a unui termen cade într.o zi nelucrăoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează- unde este aplicabilă termenelor procedurale pe ore ci numai termenelor procedurale a căror durată este fixată pe zile, luni sau ani (I.C.C.J.s.pen. dec.nr.2575 din 6 iulie 2009).

Fişa nr.24.SANCŢIUNI PROCESUALE PENALE

I.PARETEA TEORETICĂ1.AMENDA JUDICIARĂ1. organele judiciare pot aplica persoanei care a comis o abatere disciplinară prevăzută de lege o sancţiune pecuniară;2.amenda se aplică de organul de urmărire penală prin ordonanţă, iar de judecătorul de drepturi, de judecătorul de cameră şi instanţa prin încheiere3,persoana amendată poate cere anularea ori reducerea amenzii. Cererea de anulare se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ori a încheierii de amendare4.dacă persoana amendată justifică de ce nu şi-a putut îndeplini obligaţia, judecătorul de drepturi, judecătorul de cameră sau instanţa poate dispune anularea ori reducerea amenzii5.cererea de anulare sau reducere a amenzii aplicate prin ordonanţă va fi soluţionată de judecătorul de drepturi prin încheiere6.cererea de anulare sau reducere a amenzii va fi soluţionată de un alt judecător de drepturi respectiv alt judecător de cameră ori de un alt complet, prin încheiere2. DECĂDEREA

1. este sancţiunea procesuală ce intervine în cazul neexercitării unui drept procesual în termenul imperativ (peremptoriu) prevăzut de lege, constând în pierderea exerciţiului dreptului procesual;2. nu implică existenţa unei legalităţi a unui act procesual/procedural;3. operează de drept;4. actul efectuat după intervenţia decăderii este nul şi nu poate fi refăcut, cu excepţia situaţiei în care instanţa a dispus repunerea în termenul de exercitare a dreptului.

3. NULITATEA

A. Condiţii

Pentru a fi incidentă sancţiunea nulităţii trebuie îndeplinite următoarele condiţii:1. să existe o încălcare a unei dipoziţii legale referitoare la desfăşurarea procesului penal;2. actul nelegal să fi produs o vătămare procesuală;3. vătămarea procesuală să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.OBSERVAŢIE.prin vătămare procesuală se înţelege atingerea adusă bunei desfăşurări a procesului penal, echitabilitatea procedurilor ori drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale învinuitului şi părţilor procesuale

B. Efectele generale ale nulităţii1. nulitatea nu produce efecte de drept, find necesar să fie invocată din oficiu sau de părţi în cursul procesului penal şi să fi fost constatată de organele judiciare înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;2. actul constatat nul de organele judiciare nu produce efecte juridice;3. nulitatea produce efecte retroactive, actul fiind nul din momentul întocmirii lui în mod nelegal, iar nu de la data la care organul judiciar dispune anularea actului;4. actele concomitente cu actul nul sau subsecvente acestuia sunt nule în măsura în care sunt independente cu actul nul (nulitatea iradiază şi asupra actelor cu care actul nul se află într-o legătură cauzală); actele anterioare actului nul nu sunt lovite de nulitate;

5.atunci când constată nulitatea unuiact, organul judiciar dispune când este necesar şi dacă este posibil refacerea acelui act cu respectarea dispoziţiilor legaleOBSERVAŢII : 1. nulitatea poate fi invocată şi constatată şi după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti dacă motivul de nulitate constituie temei pentru promovarea unei căi extraordinare de atac; 2. dacă nulitatea este constatată de organul judiciar care a efectuat actul, acesta va fi cel care are obligaţia de a-l reface; 3. dacă nulitatea este constatată de un alt organ juduciar, refacerea actului poate fi efectuată fie de organul care a constatat nulitatea, fie de un alt organ judiciar (inclusiv organul care a efectuat actul nul).

C.Clasificare1. Nulitatea absolutăa. Cazuri de nulitate absolută (limitative):a. încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la compunerea completului de judecatăb.încălcarea dispoziţiilor privind competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor de judecată atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente d. încălcarea dispoziţiilor privind publicitatea şedinţei de judecatăe.. încălcarea dispoziţiilor privind participarea procurorului; atunci când participarea lui este obligatorie potrivit legiiv. încălcarea dispozţiilor privind prezenţa suspectului sau inculpatului atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;vi. încălcarea dispoziţiilor privind asistara de către avocat a suspectului sau inculpatului, prcum şi a celorlalte părţi atunci când asistenţa este obligatorie;b. Invocarea nulităţii absolute

poate fi invocată:i.primele patru cazuri prevăzute la lit.a)-d) pot fi invocate în orice stare a procesuluiii.cazurile prevăzute la lit.e) şi f) trebuie invioate.1.până la încheierea procedurii în cameră preliminară dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi prnale sau în procedura camerei2.în orice stare a procesului dacă încălcarea a intervanit în cursul judecăţii3.în orice stare a procesului indiferent de momentul la care a intervenit încălcarea, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinpvăţieiiii. în cursul urmăririi penale, nulotattea absolută poate fi invocată de părţi ori de subiecţi pa calea cererii ori a plângerii (art.340NCPP) sau poate fi constatată din oficiu.IVîn procedurile desfăşurate în faţa judecătorului de drepturi/judecătorului de cameră, nulităţile absolute pot fi invocate oricând inclusiv pe calea contestaţiei

V. în cursul judecăţii, din oficiu de instanţă, de procuror sau de părţi prin formularea de excepţii ori prin exercitare căilor de atac.

c. Acoperirea nulităţii absolute de regulă nulitatea absolută, nu poate fi acoperită; ca excepţie, legea prevede explicit cazuri în care nulitatea absolută este acoperită:

a.dacă declinarea a fost determinată de competenţa materială sau după calitatea persoanei, instanţa căreia i s-a transmis cauza poate menţine motivat probele administrate, actele îndeplinite şi măsurile dispuse de instanţa care şi-a declinat competenţa [art50 alin.(2)NCPP]

b.atunci când este admisă o declaraţie de abţinere sau o cerere de recuzare a judecătorului, instanţa care se pronunţă asupra incidentului procedural poate menţine actele efctuate de judecătorul incompatibil [art.68 alin..(6)NCPP]OBSERVAŢII: 1. nulitatea absolută este prevăzută în mod explicit de lege; 2. în cazul nulităţii absolute vătămarea produsă de actul nelegal este prezumată absolut, aşa încât pentru anularea actului este necesară şi suficientă dovedirea nerespectării dispoziţiilor legale sancţionate cu nulitatea absolută; 3. nu va fi incidentă sancţiunea nulităţii absolute în cazul în care actele de cercetere care nu suferă amânare au fost efectuate de organele de cercetare penală, chiar dacă acestea privesc o cauză a cărei urmărire penală trebuie efectuată în mod obligatoriu de procuror; 4. nelegala compunere a completului se referă la încălcarea dispoziţiilor privind numărul de judecători din complet, a celor referitoare la asiguraerea continuităţii completului care deliberează asupra cauzei, la existenţa vreunui caz de incompatibilitate etc.

2. Nulitatea relativăa. Cazuri: nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, persoana vătămată, suspect, inculpat, partea vivilă partea responsabilă civilmanre care trebuie să facă dovada.1.încălcarea dispoziţiilor legale2.a vătămării procesuale3.a faptului că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului4.existenţa unui interes procesual propriu în respectarea dispoziţiilor legal încălcate.b.invocare nulităţii relativepoate fi invocată în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu:a.până la închiderea procedurii de cameră dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură;b.până la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţieic. Acoperire nulităţii relative1.când persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege2.dacă persoana interesată a renunţat în mod expres la invocarea nulităţii

OBSERVAŢIE: instanţa de judecată nu va mai putea invoca din oficiu nulităţile relative1. Nulitatea totală- nulitatea ce priveşte actul în întregul său;2. Nulitatea parţială- nulitatea ce priveşte numai o parte a actului.1. Nulitatea expresă- nulitatea prevăzută explicit de lege; nulităţile exprese sunt nulităţile absolute;2. Nulitatea virtuală- nulitatea care nu este explicit prevăzută de lege; nulităţile virtuale sunt nulităţile relative.

4. COMPARAŢIE ÎNTRE NULITATE ŞI DECĂDERENulitate1. se aplică numai actelor procesuale sau procedurale;respectiv actelo princare s-a dispus autorizat administrare unei probe princare aceasta a fost administrată2. presupune existenţa unei nelegalităţi cu privire la conţinutul sau forma actului procesual sau procedural;3. trebuie constatată şi dispusă de un organ juduciar.

Decădere1. priveşte drepturile procesuale;2. presupune expirarea termenului imperativ (peremptoriu) în care trebuia exercitat dreptul procesual;3. operează de drept, fără a fi întotdeauna necesară dispunerea acesteia de organul juduciar.

5. EXCLUDEREA PROBELOR NELEGAL SAU NELOIAL ADMINISTRATE1. este sancţiunea specifică în materia probelor administrate cu încălcarea principiilor legalităţii şi loialităţii şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de Convenţia europeană;2,cazurile de excludere automată (independent de orice vătămare) a probelor:a.probele obţinute prin tortură, precum şi probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal b.probele obţibnute prin încălcarea con fidenţialităţii contractul între suspectul sau inculpatul reţinut sau arestat şi avocatul său se exclud [art.89 alin.(2)NCPP]3.principiu.art.102 alin.(2) NCPP-probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal, nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei4.excepţia.dacă încălcarea dispoziţiei legale nu atrage aplicarea sancţiunii nulităţii actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată proba, chiar nelegală, va putea fi folosită în cadrul procesului penal;5.excluderea probelor derivate (fructul pomului otrăvit) probele derivate se exclud dacă au fost obţinute în mod direct din probele obţinute în mod nelegal şi nu puteau fi obţinute în alt mod.OBSERVAŢII:1,excluderea probelor nelegal sau neloial administrate nu este o sancţiune procesuală autonomă, ci subsumată nulităţii, intervenind numai în măsura în care se constată nulitatea (absolută sau relativă) a actului pin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată2.dacă organele de urmărire penală au administrat o probă cu încălcarea principiilor legalităţii şi loialităţii, aducând atingere depturilor garantate de Convenţia Europeană a drepturilor omului, iar din acele mijloace de probă au rezultat fapte sau împrejurăti care au condus în mod direct şi necesar la administrarea în mod legal a altor mijloace de probă, acestea din urmă vor fi excluse, instanţele neputându-şi fundamenta hotărârea pe aceste probe derivate.3,excluderea probelor nelegale sau neloial administrate poate fi invocată de procuror sau de oricare dintre părţi sau subiecţi procesuali principali în faza de urmărire penală, în faţa camerei preliminare ,numai inculpatul poate solocita aplicarea art.102NCPP şi excluderea probelor nelegal administarte, celelalte părţi sau subiecţi neparticipând în cadrul acestei proceduri6. INADMISIBILITATEA1. sancţiunea procesulă prin care se împiedică efectuarea unui act interzis sau neprevăzut de lege sau exercitarea unui drept procesual epuizat deja print-o altă cale procedurală;2. poate interveni ca urmare a decăderii sau nulităţii;3. actul inadmisibil este nul şi nu poate fi refăcut;4. nu este permisă de lege acoperirea cazurile de inadmisibilitate.5.aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii nu este condiţionată de existenţa unei vătămări ca în cazul nulităţii6.poate privi atât actele părţilor cât şi ale procurorului ori ale altor participanţi

7.legiuitorul a prevăzut la unele instutuţii o procedură filtru de analiză a admisibilităţii în principiu(de exemplu, în cazul revizuirii, contestaţiei în anulare etc.)II. PARTEA PRACTICĂ -Până la momentul la care inculpatul s-a przentat în faţa instanţei, la mai multe termene suscesive de judecată,instanţe de fond a audiat o mare parte din martorii din acte, în condiţiile în care procedura de citarea fost nelegal îndeplinită cu o serie de persoane vătămate şi părţi civile. Mai mult, o parte din martori au fost audiaţi sub rezerva reaudierii lor ulterioare, aspect ce rezultă atât din încheierile de şedinţe, cât şi din menţiunile efectuate pe declaraţiile luate în cauză.Chiar dacă procedând astfel, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile Codului de procedură penală, această neregularitate procedurală este prevăzută sub sancţiunea nulităţii relative, putând fi invocată numai de către partea ale cărei drepturi procesuale au fost încălcate, în termenul prevăzut de lege, cu dovedirea vătămării ce i-a fost adusă şi care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului respectiv, desfiinţarea hotărâriii judecătoreşti pronunţate şi trimiterea cauzei spre judecare.Or,verificând aceste condiţii legale Curtea a constatat că inculpatul putea invoca o asemenea nulitate, cu consecinţa reaudierii martorilor audiaţi iniţial cu lipsă de procedură, la primul termen de judecată, cu procedura completă, respectiv la momentul la care acesta s-a prezentat şi a fost audiat de către instanţa de fond.Însă,din actele existente la dosar, a rezultat nu numai faptul că inculpatul nu a formulat o asemenea cerere în termenul legal, ci şi faptul că el nu a solicitat nicicând, pe parcursul judecăţii, de la arestarea sa preventivă şi până la finalizarea cercetării judecătoreşti în primă instanţă, reaudierea martorilor deja audiaţi, ci doar a insistat în administrarea acelor probe care nu fuseseră încă administrate până la momentul prezenţei sale în instanţă, peluând practic şi însuşindu-şi astfel probatoriul administrat până la acea dată. Mai mult, inculpatul nu a putut dovedi nici vătămarea care i s-a adus prin audierea martorilor în aceste împrejurări, căci aceasta s-a făcut în condiţiile încare lipsa de procedură la termenele respective a fost doar cu părţi vătămate sau civile şi nu în ceea ce-l priveşte (I.C.C.J.s.pen.dec.nr.3587/2005).

Numai dispoziţiile relative la publicarea şedinţei de judecată, iar nu şi cele relative la lipsa ei de publicitate, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute (I.C.C.J., s. pen., dec. nr .6338/2005).Inculpatul nu poate invoca nulitatea judecării pe temeiul că părţii vătămate nu i s-a asigurat asistenţa juridică obligatorie prevăzută de Legea nr. 678/2001 (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 5847/2004).Având în vedre obiectul cauzei, se constată că soluţia asupra unei propruneri de arestare preventivă presupune verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru dispunerea măsurii preventive , iar nu a legalităţii probelor puse la dispoziţie judecătorului. Prezumţia rezonabilă de comitete a unei infracţiuni se desprinde sau nu din probele dosarului, iar stabilirea certă a situaţiei de fapt, încadrării juridice a faptelor şi vinovâţiei inculpatului sunt aspecte ce ţin de etapa cercetării judecătoreşti. În această fază a soluţionării propunerii de arestare preventivă Curta nu are abilitatea de acenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă şi nici de a verifica apărări care ţin de fondul cauzei. Până la dovada contrarie, probele administarte de procuror nu pot fi înlăturate de către instanţa sesizată cu luarea unei măsuri preventive.Cu privire la legalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice, s-a constatat că parchetul a respectat dispoziţiile legale şi jurisprudenţa în materie, efectuarea lor, subsumându-se condiţiilor prevăzute de Codul de procedură penală. Dispoziţiile din Codul de procedură penală

român au fost apreciate în acord cu jurisprudenţa CEDO şi nu încalcă drepturile persoanei, iar interceptările convorbirilor purtate de inculpat B.R.V. cu învinuiţii din cauză au fost consemnate în procesele-verbale a căror conformitate cu relitatea au fost certificate de procuror, în condiţiile legii.Curtea s-a rezumat la a verifica existenţa autorizaţiei pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon, precum şi respectarea condiţiilor cerute de lage pentru autorizarea acestor activităţi, nefiind necesar, în actualul stadiu al cauzei, a se analiza incidenţa dispoziţiilor referitoare la excluderea probelor nelegale.Pe de altă parte, folosirea în prezenta cauză a convorbirilor sau comunicărilor interceptate potrivit legii într.-o altă cauză este posibilă, iar instanţa, sesizată cu propunerea de arestare, nu este investită să cenzureze dacă obţinerea probelor- în altă cauză din care au fost preluate- a respectat condiţiile legii, ci se limitează la aprecia asupra aparenţei de legalitate a dovezilor, pe care propunerea parchetului se sprijină (C.A.Cluj.s,pen.încheiere nr.127 din 1 noiemnbrie 2011).

Fişa nr. 25.SESIZAREAÎNCEPEREA URMĂRIRII PENALE

I. PARTEA TEORETICĂ1.SESIZAREA ORGANELOR DE URMĂRIRE PENALĂ

sesizarea organelor judiciare se poate face prin:A. Plângere1. Noţiune: modalitatea prin care persoana fizică sau juridică care a fost victima unei infracţiuni încunoştinţează organele de urmărire penală despre comiterea faptei;2. Caracter: facultativ;3. Titulari: a. persoana vătămată, personal sau prin mandatar special;b. substituiţii procesuali: unul din soţi pentru celălalt soţ; copilul major pentru părinte;c. reprezentantul legal pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu;4. Formă: se face în scris sau oral (consemnându-se într-un proces-verbal de organul care o primeşte);5. Conţinut: numele, prenumele, calitatea, codul numeric personal şi domiciliul petiţionarului,ori pentru persoanele juridice, denumirea, sediul, codul inic de înregistrare, codul de identificasre fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerrţului sau de înscriere în registrl presianelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, descrierea faptei care fomează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă;6. Depunere: la organul de urmărire penală şi trebuie să aibă conţinutul de mai sus sub sancţiunea restituirii pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care lipsesc; plângerea greşit îndreptată la instanţa de judecată se trimite pe cale administrativă organului de urmărire penală competent; în situaţia în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuieşte

pe teritoriul României, cetăţean român, străin sau persoană fără cetăţenie, prin care se sesizează săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat să primească plângerea şi să o transmită organului competent din ţara pe teritoriul căruia a fost comisă infracţiunea.

OBSERVAŢII: 1. persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere, cu încuviinţarea părsoanelor prevăzute de legea civilă; 2.în cazul în care făptuitorul este persoana care reperzintă legal sau încuviinţiază actele persoanei vătămater, sesizarea organelor de urmărire penală se face din oficiu3. în cazul în care plângerea este depusă de organul de urmărire penală necompetent, se va trimite pe cale administrativă către organul de urmărire penală competent; 4. persoana vătămată nu este obligată să indice încadrarea juridică a faptei în plâgere; 5. dacă persoana vătămată a indicat în plângere o încadrare juridică a faptei reclamate, organele judiciare nu sunt ţinute de aceasta, putând să înceapă urmărirea penală pentru încadrarea juridică pe care o consideră legală.6dacă plângerea nu îndeplineşte condiţiile de formă neesenţiale sau dacă descrierea faptei în plângere este incompletă ori neclară, procuroruul va dispune restituirea pe cale administrativă a plângerii cu indicarea elementelor care lipsesc.

B. Denunţ1. Noţiune: modalitatea prin care o persoană fizică sau o persoană juridică, alta decât cea vătămată prin infracţiune, încunoştinţează organele de urmărire penală despre săvârşirea unei infracţiuni;2. Caracter: facultativ, cu excepţia situaţiei în care nedenunuţare este incriminată;3. Titulari: orice persoană fizică sau juridică care are cunoştinţă despre comiterea unei infracţiuni, fără a fi victima acsteia ;4. Forma: se face în scris sau oral (consemnându-se într-un proces-verbal de organul care îl primeşte);5. Conţinut: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul denunţătorului, ori pentru persoanele juridice, denumirea, sediul, codulu unic de înregistrare, codul de identificasre fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerrţului sau de înscriere în registrl presianelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal descrierea faptei care formează obiectul denunţului, indicarea fătuitorului, dacă este cunoscut, şi a mijloacelor de probă, precum şi semnătura denunţătorului;6. Depunerea: la organul de urmărire penală; denunţul greşit îndrepat la instaţa de judecată se trimite pe cale administrativă organului de urmărire penală competent.OBSERVAŢII: 1. persoana care a comis o infracţiune poate formula un denunţ cu privire la fapta comisă; 2. denunţul anonim sau denunţul făcut sub un nume fictiv nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege pentru a constitui un act de sesizare a organelor judiciare, dar poate conduce la sesizarea acestora din oficiu; 3. odată înregistrat la organele de urmărire panală, denunţul nu mai poate fi retras; 4. denunţătorul poate fi audiat în calitate de martor de organele de urmărire penală.5.orice cpersoană cu funcţie de conducere în cadrul unei autorităţi a administraţiei publice sqau în cadrul altor autorităţi publice, instituţii publice ori a altor persoane jutidice de drept public, precum şi orice persoană cu atribuţii de control, care în exercitara atribuţiilor de control a luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţini pentru care acţiunea penală se pune în

mişcare din oficiu sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire panală şi să ia măsuri pentru ca uemele infracţiunii, corpurile delicte, şi orice alte mijloace de probă să nu dispară6.orice persoană care exercită un serviciu de interes public în cadrul altor autorităţi publice, instituţii publice ori a altor persoane jutidice de drept public, precum şi orice persoană cu atribuţii de control, care în exercitara atribuţiilor de control a luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţini pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire panală, 7.dacă plângerea nu îndeplineşte condiţiile de formă neesenţiale sau dacă descrierea faptei în plângere este incompletă ori neclară, procuroruul va dispune restituirea pe cale administrativă a plângerii cu indicarea elementelor care lipsesc

C. Sesizarea din oficiu1. operează când organele de urmărire penală iau la cunoştinţă despre săvârşirea infracţiunii fără a fi fost sesizate pe altă cale (de exemplu, din datele oferite de serviciile de informaţii, după declasificare sau în cazul în care constată o infracţiune flagrantă ori este trimis un denunţ anonim);2. organele de urmărire penală întocmesc un pros-verbal de sesizare din oficiu.

OBSERVAŢII: 1. spre deosebire de orgenele de urmărire penală, insatnţa nu se poate autosesiza şi judeca o cauză penală; 2. procesul-verbal de sesizare din oficiu are valoare numai a unui act de sesizare, neconstituind act de începere a urmăririi penale.3.organele de urmărire penală se pot sesiza din oficiu şi în ipoteza în care în urma restituirii pe cale administrative a plângerii sau denunţului acestea nu sunt regularizate conform elementelor menţionate de procuror

D. Plângerea prealabilă1. Natura juridică: condiţie de pedepsibilitate, cât şi o condiţie de procedibilitate;2. Titulari: a. persoana vătămată personal sau prin mandatar special;b. reprezentanţii legali ai persoanei vătămate lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă;3. Conţinut: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul denunţătorului, ori pentru persoanele juridice, denumirea, sediul, codul inic de înregistrare, codul de identificasre fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerrţului sau de înscriere în registrl presianelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal descrierea faptei care formează obiectul denunţului, indicarea fătuitorului, dacă este cunoscut, 4. Indivizibilitatea:a. activă: dacă prin săvârşirea infracţiunii au fost vătămate mai multe persoane, infractorul va răspunde penal chiar dacă plângerea prealabilă a fost fomulată numai de una din persoanele vătămate; b. pasivă: dacă infracţiunea a fost săvârşită de mai multe persoane aceştia vor răspunde penal chiar dacă plângerea prealabilă a fost formulată numai cu privire la unul dintre participanţi;5. Termen: plângerea prealabilă trebuie formulată în termen de 3 luni (termen de decădere) calculat:

a. din ziua în care persoana vătămată a aflat despre comiterea faptei;b. din ziua în care reprezentanţii legali ai persoanei vătămate lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă respectivau aflat despre comiterea faptei 6. Depunere: la organele de urmărire penală; în cazul în care plângerea prealabilă a fost greşit îndreptată la instanţa de judecată, se trimite pe cale administrativă organului de urmărire penală competent, fiind considerată valabilă dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent; 7. Procedura în caz de infracţiune flagrantă (art. 298 NCPP.): organul de urmărire penală este obligat să constate săvârşirea acesteia, chiar în lipsa plângerii prealabile; după constatarea infracţiunii flagrante, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată şi, dacă aceasta declară că face plângere prealabilă, , începe urmărirea penală în caz contrar, procurorul va dispune clasarea în cauză, fiind incidentimpedimentul la punerea în mişcare a acţiunii penale de la art.16 alin.(1) lite)NCPP 8. Procedura în caz de dacă există vreuna dintre cauzele de reunire între o infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi o altă infracţiune pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, se va proceda astfel:a. dacă disjungerea este posibilă se aplică dispoziţiile generale privind competenţa organelor de urmărire penală;b. dacă disjungerea nu este posibilă, se aplică dispoziţiile art. 35 C.proc.pen.9. Procedura în caz de schimbare a încadrării juridice (art. 286 C.proc.pen.) când într-o cauză în care s-au făcut acte de cercetare penală se constată ulterior că fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală are obligaţia de a chema partea vătămată şi de a o întreba dacă înţelege să facă plângere prealabilă. În caz afirmativ, organul de cercetare penală continuă cercetarea. În caz afirmativ, organulr de urmărire penală continuă cercetarea În caz contrar, procurorul va dispune clasarea, în cazul în care în urma schimbării încadrării juridice competenţa aparţine altui organ de urmărire penală procurorul dispune declinarea competenţei de efectuare a urmăririi penale către acest organ care are obligaţia de a chema partea vătămată pentru a o întreba dacă înţelege să formuleze plângere prealabilă.

OBSERVAŢII: 1. datorită specificităţii instituţiei plângerii prealabile, dreptul de a formula plângere prealabilă nu poate fi cesionat (inter vivos, respectiv mortis causa); 2. în cazul încare făptuitorul este reprezentantul legal al minorului sau incapabilului, termenul de 3 luni curge de la data numirii unui nou reprezentant legal3.art. 157 alin.(5)NCPP a prevăzut că în situaţia în care persoana vătămată a decedat sau persoana juridică a fost lichidată, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare din oficiu, acesta poate fi făcută atât înainte cât şi după expirarea termenului de formulare a plângerii, considerăm că acţiunea se pune în mişcare şi din oficiu şi în ipoteza în care pe întrega durată a termenului persoana vătămatăa fost în imposibilitatea obiectivă de a formula plângerea prealabilă aflată în legătură directă cu infracţiunea, decedând ca urmare a infracţiunii după expirarea termenului de formulare a plângerii pealabile, în situaţia în care decesul sau lichidarea imediată dupăexpirarea termenului de gormulare a plângerii prealabile, iar victima nu s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a formula plânderea prealabilă,acţiunea penală nu pate fi pusă în mişcare din oficiu.Plângerea1. constitue numai act de sesizare al organelor de urmărire penală; 2. lipsa plângerii poate fi suplinită prin sesizare din oficiu sau prin formularea unui denunţ;

3. nu poate fi restrânsă;4.titulai: numele, prenumele, calitatea, codul numeric personal şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă;5. titulari:a. persoana vătămată, personal sau prin mandatar special;b. substituiţii speciali: unul din soţi pentru celălalt soţ, copilul major pentru părinte;c. reprezentantul legal pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu;d. persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere personal, cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă.

Plângerea prealabilă1. este atât act de sesizare al organelor de urmărira penală, cât şi o condiţie de procedibilitate şi pedepsibilitate;2. lipsa plângerii prealabile constitue un impediment la punerea în mişcare a acţiunii penale;3. legea permite retragerea plângerii prealabile;4.titulari: a. persoana vătămată personal sau prin mandatar special;b. reprezentanţii legali ai persoanei vătămate lipsite de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

E. Modalităţi speciale de sesizare în mod similar cu ipotezele în care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată

de existenţa unei plângeri prealabile, legea prevede o serie de situaţii în care organele de urmărire penală, chiar sesizate în orice mod, nu pot începe procesul penal în lipsa unor sesizări speciale cum ar fi:

1. sesizarea comandantului militar pentru infracţiunile prevăzute de art.413-417 NCPP comise de un militar, în cazul cărora acţiunea penală se3 puner în mişcare la sesizarea comandantului, pentru celeletae infracţiuni de care sunt acuzaţi militarii, sesizarea va urma rgulile generale,

3. autorizarea prealabilă a organului competent în cazul aplicării legii penale în spaţiul în temeiul principiului personalotăţii [art.9 alin)3)NCPP, când acţiunea penală este condiţionată de autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială se află parchetul, mai târziu sesizat sau după caz a procurorului general al parchetului de pe lângă Înalte Curte de Casaţie şi Justiţie, tot astfel în ipoteza aplicării legii penale în baza principiului realităţii [art.10 alin.(2)NCP], cănd punerea în mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului genaral al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi JustiţieOBSERVAŢIE.Organul de urmărire penală, după, sesizare, nu are obligaţia de a-l informa pe comandantul unităţii militare cu privire al actele procesuale dispuse în cauză

2.ACTELE ÎNCHEIATE DE UNELE ORGANE DE CONSTATARE:NOUA FORMĂ DE SESIZARE1.Cazuri.ori de câte ori există a suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni2.Organele de constatare:

a.organele inspecţiei de stat. ale altor organe de stat, precum şi ale autorităţilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracţiunile care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare controlează, potrivit legiib.orgsanele de control şi cele de conducere ale autorităţilor administraţiilor publice, ale altor auroritâţi publice pentru infracţiunile în legătură cu serviciul de către cei aflaţi în subordine ori sub controlul lorc.organele de ordine publică şi siguranţă naţională pentru infracţiunile constatate în timpul exercitării atribuţilor prevăzute de lege3.Obligaţiile organelor de constatarea.să întocmescă un proces-verbal cu privire la aspecte constatatesă ia măsuri de conservare a locului săvârşiri infracţiunii şi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă..În cazul infracţiunilor de flagrant, organele de constatare au dreptul de a face percheziţii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penalăc.când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecţii ori precizări sau au de dat explicaţii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de consatatre are obligaţia de a le consemna în procesul –verbald.să înainteze actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă, de îndată, organelor de urmărire penală.4.Valorificarea actelor organelor de constatare:p-v încheiat de organele de constatare constituie act de sesizare a organelor de urmărie penală şi nu poate fi supus controlului pe calea cotenciosului administarativOBSERVAŢII.1.actele întocmite de organele de constatare nu intră în categoria actelor premergătoare urmăririi penale, noul Cod de procedură pernală nemai prevăzând posibilitatea efectuării acestora şi nici nu pot fi asimilate verificărilor prealabile care sunt efectuate de organele de urmărire penală2.actele de constatare nu pot fi restituite pe cale administrativă pentru carenţe de formă3. EXAMINAREA SESIZĂRII1.Verificarea competenţei:la primirea sesizării, primul pas procedural pe care trebuie să-l facă organul de urmărire penală este acela de a prodeda la verificarea competenţei sale, în cazul în care organul apreciază că este necompetent înaintează procurorului cauza, împreună cu propunerea de trimitere a sesizării orasnului competent.2.Restituirea plângerii/denunţului pe cale administrativă al doilea pas procedural a organului, să verifice sesizarea, în urma verificării organul dispune pe cale administrativă restituirea plângerii în ipoteza în care.1.plângerea sau denunţul nu îndeplineşte condiţiile de formă neesenţială (remediabile) prevăzute de lege ( de pildă, lipsa CNP-ului)2.în plângere/denuţ descrierea faptei este incompletă ori neclarăOBSERVAŢIE:în cazul în care din plângere sau denunţu lipsesc condiţiile esenţiale ale sesizării sau fapta nu este deloc descrisă, se va dispune clasarea , iar nu restituirea pe cale administrativă.3.Verificărilr prealabileori de câte eori este necesară o autorizarea prealabilă sau îndeplinirea unei alte condiţii prealabile pentru continuarea efctuării urmăririi penale începută in rem faţă de o persoană, organul de urmărire penală efectuează verificări prealabile

parchetul ,odată cu sesizarea instituţiei competente, înaintează un referat întocmit de procurorul căruia i-a fost repartizată lucrarea, care va cuprinde rezultatulş verificărilor prealabile cu privire la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală.OBSERVAŢIE-verificările prealabile nu pot fi asimilate actelor pregătitoare începerii urmăririi penale, acestea se efectuează după începerea urmăririi prnale in rem şi înainte de dispunerea efectuării urmăririi penale faţă de suspect.4. ÎNCEPEREA URMĂRIRII PENALEA. Condiţii

pentru a se dispune începerea urmăririi penale trebuie îndeplinite următoarele condiţii:1. condiţia pozitivă: să rezulte din cuprinsul actului de sesizare (care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege fie ab initio, fie în urma regularizării ca urmare a restituirii pe cale administrativă) date cu privire la săvârşirea unei infracţiuni;2. condiţia negativă: să nu existe vreun impediment la punerea în mişcare a acţiunii penale dintre cele prevăzute de art. 16 NCPPOBSRVAŢIE: după verificarea competenţei precum şi a îndepliniri condiţiilor de formă şi de fond (esenţale sau neesenţiale) ale sesizării organele de urmărire penală, dacă apreciază că nu se impune restituirea pe cale administrativă, respectiv clasarea, vor dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă.B.Organe competentepot dispune începerea urmăririi penale prin ordoasnţă motivată dată de:1.organele de cercetare penală2.procurorC. Formeurmărirea penală va fi începută in rem (cu privire la faptă) potrivit noului cod în urma analizei actului de sesizare urmărirea penală începe cu privire la faptă, urmând ca din actele efectuate au probele strânse şi administrate să se stabileasă dacă rezultă o suspiciune rzonabilă cu privire la comiterea faptei de o anumită persoană

OBSERVAŢII.1.ordonanţa prin care organul de cercetare începe urmărirea penală nu trebuie suspusă confirmării procurorului, organele de cercetare având însă obligaţia de a-l informa.2.dacă apreciază că începera urmăririi penale dispusă de organele de cercetare este nelegală sau netemeinică, procurorul va putea dispune prin ordonanţă infirmarea acesteia şi dispunerea unei soluţii de clasare.D.Efectuarea urmăririi penale faţă de suspectcând din datele şi probele existente încauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penalăprocurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitattea de supect persoanei care a dobândit calitattea de suspect i se aduc la cunoştinţă, în scris, înainte de prima audiere, această calitate, fapta pentru care este suspectat, încadrarea juridică a acesteia, drepturile procesuale prevăzute la art.83NCPP, încheindu-se un proces –verbal

OBSERVAŢIi:

1Începerea urmăririi penale nu echivalează cu formularea unei acuzaţii penale împotriva unei persoane. momentul în care se poate vorbi de existenţa unei acuzaţii este cel în care se dispune continuarea efctuării urmăririi penale faţă de suspect2.faţă de persoanele pentru care urmărirea penală este condiţionată de obţinerea unei autorizaţii prealabile sau de îndeplinirea unei alte condiţii prealabile(de pildă miniştri în funcţie care au şi calitatatea de parlamentari) efctuarea urmăririi penale se poate dispune numai după obţinerea autorizaţiei ori după îndeplinirea condiţiei.3.dacă suspectul este o persoană juridică, aducerea la cunoştinţă a calităţii, drepturile şi obligaţiile se realizează prin reprezentantul său legal. Dacă pentru aceeiaşi faptă sau pentru fapte conexe s-a dispus efectuarea urmăririi penale şi împotriva reprezentantului legal ale persoanei juridice, aceasta va trebui să.-şi desemneze un mandatar, în caz contrar procurorul trebuie să dispună desemnarea ca mandatar a unei persoane din rândul practicienilor în insolvenţă, autorizaţi potrivit legii;4.când judecătorul de cameră preliminară(JCP) admite plângerea împotriva ordonanţei de clasare, poate trimite cauza la procuror, în vederea începerii urmăririi penale, neputând dispune prin încheiere începerea urmăririi penale.5.patrivit noului Cod de procedură penală,schimbarea încadrării jurdice a faptei poate avea loc chiar înainte de a se dispune continuarea efectuării urmăririi penale faţă de suspect sau punerea în mişcare a acţiunii penale.6.dacă persoana faţă de care s-a dispus continuarea urmăririi penale este un minor cu vârsta între 14-16 ani, organul are oblgaţia de a cita la orice ascultare sau confruntare cu minorul şi părinţii acestuia după caz, pe tutore sau persoana în grija căruia se află minorul ori supravegherea acestua precum şi direcţia copilului din localitate unde se dsfăşoară audierea.7.în ipoteza în care suspectul minor are vârsta între16 şi 18 ani,organul poate cita la orice ascultare sau confruntare cu minorul părinţii acestuia, pe tutore sau peroana care supraveghează sau îngrijeşte copilul precum şi direcţia copilului din localitate.%.CLASAREA-SOLUŢIE DE NEURMĂRIREA.CazuriClasarea se poate dispune în următoarele ipoteze:-sesizarea îndeplineşte condiţiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzute la art.16 alin.(1)NCPP-sesizarea nu îndeplineşte condiţiile de fond sau de formă esenţiale prevăzute delege de pildă, lipsa oricărei descrieri a faptei)B. Competenţ, clasarea, ca soluţie de neurmărire penală, poate fi dispusă numai de procuror, nu şi de organul de urmărire penală.C. Procedura1.întocmirea de către organe a unui referat cu propunere de clasare2.analiza de către procuror a propunerii de clasare, precum şi a actului de sesizare, dipunând:a. clasarea, prin ordonanţă.când se constată existenţa unui impediment la punerea în mişcare a acţiunii penale dintre cele prevăzute la art.16 NCPPcasarea poate fi totală (pentru toate faptele şi/sau persoanele) sau parţiale, în această din urmă ipoteză, procurorul va dispune disjungerea cu privire la celelalte fapte/persoane;motivarea de procuror a ordonanţei prin care se dispune clsarea este facultativă sau poate cuprinde doar argumente suplimentare în situaţia în care procurorul îşi însuşeşete motivele de fapt şi de drept cuprinse în propunerea organului de cercetare penală

cheltuielile de judecată sunt suportate de stato copie de pe ordonanţă prin care se dispune clasarea se comunică persoanei care a făcut sesizarea precum şi după caz oricărei persoane interesate.b.restituirea actelor organului de cercetare pentru începera urmăririi penale,când nu sunt întrunite condiţiile pentru a se dispune clasarea sau când dispune numai parţial cu privire la unele fapte, o soluţie de clasare şi disjunge cauza cu privire la celelalte fapte.c.începerea urmăririi penale prin ordonanţă când procurorul apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a dispune o astfel de măsură.

OBSERVAŢII.1.spre deosebire de începerea urmăririi penale, unde actul procesual trebuie întotdeauna motivat, când se dispune clasarea, motivarea de procuror a ordonanţei este facultativă.2.procurorul mai poate dispune prin ordonanţă şi în cazul în care infirmă ordonanţa de începere a urmăririi penale şi dispune prin acelaşi act clasarea3.împotriva actului prin care se dispune clasarea poate fi formulată plângere în condiţiile art.340NCPP4.ordonanţa prin care procurorul ierarhic superior soluţionează plângerea formulată în temeiul art.339NCPP împotriva actului prin care s-a dispus clasarea trebuie întotdeauna motivată.

Fişa nr.26DESFĂŞURAREA URMĂRIRII PENALEI. PARTEA TEORETICĂ1.CADRU GENERALA:Obiectul urmăririi penale (art,285NCPP)

obiectul urmăririi penale îl constituie:a. strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii penale sau civile a acestora;b. evaluarea probelor strânse pentru a se constata dacă este cazul să se dispună punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului sau o soluţie de clasare respectiv renunţare la urmărirea penalăB. Limitele urmăririi penale1. Limita iniţială: actul prin care se dispune începerea urmăririi penale;2. Limita finală: trimiterea în judecată sau dispunerea clasarea urmăririi penale.

C. Etapele urmăririi penale urmărirea penală are două etape procesuale:

1. cercetarea penală;2. rezolvarea cauzei de către procuror.

D. Caractere ale urmăririi penale urmărirea penală are caracter:

1. nepublic;2. necontradictoriu;3. preponderent scris.

E. Organele de urmărire penală sunt organe de urmărire penală:

1. procurorii constituiţi în parchete;2. organele de cercetare penală:a. organele de cercetare ale poliţiei judiciare: lucrătorii specializaţi din Ministerul Administraţie şi Internelor, desemnaţi nominal de Ministrul Administraţiei şi Internelor, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;b. organele de cercetare specială:i. ofiţeri anume desemnaţi de în condiţiile legii, care au primit avizul conform al procurorului grneral al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi JustiţieOBSERVAŢII.1.potrivit art.3 din Legea 364/2004, poliţiştii care nu fac parte din poliţia judiciară au dreptul şi obligaţia de a efectua orice act de constatare a săvârşirii infracţiuniilor, conform legii, după efectuarea actului de constatre aceştia au obligaţia de a încunoştinţa de îndată pe procurorul sau organele de cercetare ale poloţiei judiciare cu privire le constatarea săvârşirii infacţiuniilor şi de a le înainta totodată, actele de constatare.2.conform art.66 alin.(2) Legea nr.304/2004 serviciile şi organele specializate în culegerea ,prelucrarea şi arhivarea informaţiilor (de pildă SRI;SIE;DIA; DGIPI etc.)au obligaţa de a pune de îndată la dispoziţia parchetului competent, la sediul acestuia, toate datele şi toate informaţiile, neprelucrate obţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor.

F. Actele efectuate în cursul urmăririi penale actele efectuate în cursul urmăririi penale sunt:

1. acte de cercetare penală: acte procedurale prin care se strâng probele cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la sabilirea răspunderii penale sau civile a acestora;2. acte de urmărire penală: acte procesuale prin care, după evaluarea probelor strânse, se dispune punerea în mişcare a acţiunii penale, trimiterea sau netrimiterea în judecată ori cele prin care organele de urmărire penală dispun, potrivit competenţei lor, cu privire la luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurilor preventive ori a altor măsuri procesuale.

organul de urmărire penală dispune în cursul urmăririi penale asupra actelor sau măsurilor procesuale prin ordonanţă,

atunci când organele de cercetare formulează propuneri adresate procurorului, întocmesc un referat ce are un conţinut similar ordonanţei

OBSERVAŢII: organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale nu pot efectua acte de cercetare penală, sau urmărire penală, putând însă efectua acte de cercetare penală pentru fapte care potrivit legii, constituie ameninţări la aderesa siguranţei naţionale.sau de colaboratoriG.Obligaţii ale organelor de urmărire penală1.pentru realizarea obiectului urmărit, organele de cercetare penală, au obligaţia ca, după sesizare, să caute şi să strângă date ori informaţii cu privire la existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor care au săvârşit infracţiuni, şi să ia măsuri pentru limitarea consecinţelor acestora să stângă şi să administreze probe cu respectarea principilor libertăţii ş iloialităţii procesuale

2.organele de cercetare penală au obligaţia de a efectua actele de cercetare care nu suferă amânare, chiar dacă privesc o cauză pentru care nu au competenţă de a efectua urmărirea penală, va opera în aceste cazuri o prorogare legală de competenţă determinată de situaţia de urgenţă3.după încetarea urmăririi penale,organele strâng şi administrează probe atăt în favoarea căt şi în defavoarea suspectului ori inculpatului4.organul este obligat să strângă probele necesare pentru identificarea bunurilor şi valorior supuse confiscării speciale şi confiscării extinse, potrivit Codului penal5.organele au obligaţia ca după sesizare să îl informeze pe procuror despre activităţile pe care le efectuează sau urmează să le efectuezeOBSERVAŢII:1.în ipoteza în care sunt încălcate normele de competenţă materială sau personală cu ocazia efectuării urmăririi penale(excepţie făcând actele care nu suferă amânare) sancţiunea incidentă este nulitatea relativă, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.282NCPP2.secretul bancar şi cel profesional (cu excepţia secretului profesional a avocatului)nu sunt opozabile procurorului (fiind însă opozabile organelor de cercetare) după începerea urmăririi penale.

2. SUPRAVEGHEREA URMĂRIRII PENALE este activitatea desfăşurată din oficiu de procuror în cursul urmăririi penale ce constă în

conducerea şi controlul activităţii organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare sau a altor organe de cercetare speciale;

procurorul conduce şi supravegheză nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, respectiv conduce şi controlează activitatea altor organe de cercetare penale speciale;veghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, el poate să asiste la efctuarea oricărui act de cercetare penală

procurorul poate prelua efectuarea urmăririi penale de la organele de cercetare penală, efectuând personal actele de urmărire penală în cauză;

dispoziţiile date de procuror sunt obligatorii pentru organele de cercetare penală; supravegherea se realizează prin:

a. verificarea actelor de cercetare penală;b. participarea la efectuarea actelor de urmărire penală;procurorul poate să ceară spre verificare la sediul parchetului orice dosar de la organul de cercetare, care este obligat să-l trimită, cu toate actele ,materialele şi datele privitoare la faptele care formeazăobiectul cercetării, deopotrivă verifică dosarele la sediul organelor de cercetare organele sunt obligate să informeze pe procuror despre acţiunile salec. soluţionarea plângerilor fomulate împotriva actelor de cercetare penală prin care s-a adus o vătămare a depturilor şi intereselor legitime ale unei persoane;d. infirmarea actelor organelor de cercetare penală;e. trecerea unei cauze de la un organ de cercetare la altul.OBSERVAŢII.1.dispoziţiile date de procuror în legătură cu efectuarea actelor de cercetare sunt obligatorii pentru organul de cercetare, precum şi pentru alte organe Organele ierarhc superioare ale poliţiei judiciare sau ale organelr de cercetare speciale nu pot da îndrumări privind cercetarea penală

2.noul Cod de procedură prevede posibilitattea infirmării prin ordonanţă a actelor organelor de către procuror, respectiv ale procurorului faţă de procurorul superior pe motive de nelegalitate şi orie netemeinice.trecerea cauzei de la un organ la altul se poate dispune de procuror prin ordonanţă:a.dacă apreciază că este necesară b .dacă se reţine existenţa vreunuia dintre cazurile de reunire prevăzute de art.43NCPP5.atăt în cazul în care procurorul dispune trecerea cauzei de la un organ de cercetare penală la altul, cât şi în ipoteza trimiterii cauzei la organul de cercetare penală, actele îndeplinite şi măsurile dispuse anterior se menţin.6.în cazul în care se constată neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă de către organul de cercetare dispoziţile date de procuror acesta poate:a.sesiza conducătorul organului de cercetare b. aplica sancţiunea amenzii judiciare pevăzută de art.283 alin.(1) lit. a)NCPP sau art.283 alin.(4)lit.m)NCPP c.solicită retragerea avizului de poliţie judiciară3.Preluarea efectuării urmăririi penale

procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua în vederea efectuării urmăririi penale cauze care sunt date de lege în competenţa materială a parchetelor ierarhice inferioare prin dispoziţia coducătorului parchetului ierarhic superior

pentru a dispune preluarea, este necesar ca o cauză penală să fie înregistrată pe rolul parchetului ierarhic inferior şi să nu fi dispusă încă o soluţie de cauză

preluarea cauzelor se poate dispune prin ordonanţă motivată de conducătorul parchetuluiierarhic superior din oficiu, la propunerea perchetului pe rolul căruia se află dosarul, sau la cererea părţilor sau a subiecţilor procesuali principali

pot constitui situaţii în care se dispune preluarea pentru asigurarea unei mai bune efectuări a urmăririi penale

a.când sunt înregistrate mai multe cauze pe rolul parchetelor ierarhice inferioare cu privire la care se impune reunirea

b.când se constată existenţa unor deficienţe ale activităţii de urmărire penală în cadrul parchetului ierarhic inferior, care pot fi de natură să conducă la încălcarea termenului rezonabil a procesului penal

c.când faţă de complexitatea cauzei şi de resursele logistice sau umane ale parchetului ierarhic inferior, buna desfăşurare a urmăririi penale se poate realiza în mod mult mai eficient de parchetul ierarhic superior

d.când imparţialitatea procurorilor ar putea fi ştirbită din cauza duşmăniilor locale, calităţii părţilor sau a subiecţilor procesulai principali ori a altor împrejurări concrete ale cauzei

e.când procurorul care a instrumentat cauza a fost promovat sau transferat la parchetul ierarhic superior, caz în care poate dispune preluarea pentru ca acesta să finalizeze cauza

prleuarea dosarelor penale de la un parchet ierarhic inferior la cel superior în vederea efectuării urmăririi penale se poate realiza atât în ipoteza în care urmărirea penală trebuie efectuată în mod obligatoriu de procuror, cât şi în cazul în care acesta doar supraveghează actele de cercetare penală efectuate de către organe.

în cazul în care s-a dispus preluarea, un exemplar al ordonanţei motivate a coducătorului parchetului ierarhic superior se ataşează la dosarul cauzei.

OBSERVAŢII.1.DNA şi DIICOT nu pot prelua cauze de la parchetele de pe lângă instanţe

2.reunirea cauzelor nu se realizează prin instituţia preluării, fiind un caz de prorogare de competenţă (de pildă nu putem vorbi de aplicarea instituţiei preluării cauzei, în ipoteze în care perchetul iererhic superior, prim sesizat într-un dosar penal, decid reunirea prin conexare la acesta a unui alt dosar aflat pe rolul parchetului ierarhic inferior)3.în cazul în care se procedează la prelurea simultenă a mai multor cauze, este obligatoriu emiteterea a câtei unei ordonanţe pentru fiecare cauză în parte,.

3. EFECTUAREA URMĂRIRII PENALE DE PROCUROR urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procurorul a.în cazul infracţiunilor pentru care competenţa de judecată în primă instanţă aparţine

Î.C.C.j sau curţii de apel b.în cazul infracţinilor la art.188-191NCPP(omor, omor calificat, ucidere la cererea

victimei, determinarea sau înlesnirea sinuciderii)art.257NCPP(ultrajul)art. 276NCPP(presiuni supra justiţiei)art. 277NCPP(compromiterea intereselor justiţiei)art.279NCPP(ultraj judiciar)art.280.-283NCPP(cercetare abuzivă, supunerea la rele tratamente, tortura represiunea nedreaptă) şi art.289.-294NCPP(luare de mită, dare de mită,trafic de inflenţă, cumpărare de influenţă, luare sau dare de mită comisiei de membri unei instanţe de arbitraj sau în legătură cu aceştia, luare de mită, dare de mită, trafic de infuenţă, cumpărare de influenţă străină sau în legătură cu aceştia).

c.în cazul infracţiunilor săvîrşite cu intenţie depăşită, care au avut ca urmare moartea unei persoane[loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art,195NCP9, întruperea cursului sarcinii carea avut ca urmare moartea femeii însărcinate-art. 201 alin.(3)tezaa-II-aNCP, lipsirea de libertate car a avut ca urmare moartea victimei-art.205 alin.(4)NCP, violul care a avut ca urmare moartea victimei- art.218 alin.(4)NCP agresiunea sexuală carea a vut ca urmare moartea victimei art.219 alin.(3)NCP, tâlhăria sau pirateria tot cu moartea victimei(art236NCP)tortura tot cu moartea victimei-art.282 ali.(3)NCPetc.

d.în cazul infracţinilor pentru care competenţa de a efectua urmărirea penală aparţine D.II.COT

e.în alte cazuri prevăzute de lege de pildă(de .la infracţiunile săvârşite de militari, chiar dacă au avut sau nu legătură cu serviciul, se efectuează obligatoriu de procurori militari)

ca excepţie, procurorul sau organul de cercetare, este obligat să efectueze acte de urmărire penală care nu suferă amânare, chiar dacă privesc o cauză ce nu are legătură cu competenţa acestora.Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit de îndată procurorrului competent

( procurorul competent poate delega, prin ordonanţă, efectuarea unor acte de cercetare

penală procurorului ierarhic inferior sau organului de cercetare penală.procurorul ierearhic inferior nu poate dispune delegarea efectuării actelor ce i-au fost delegate către organul de cercetare penală, întrucât organul judiciar nu poate să delege la rândul său efctuarea actului

4. PUNEREA ÎN MIŞCARE A ACŢIUNII PENALE se pune îm miş-

care de procuror prin oronanţă, în cursul urmăririi penale , de îndată ce se consatată că există probe din care să rezulte că o persoană a săvâsşit o infracţiune şi nu există vreunul din cazurile de la art.16 alin.(1)ncpp

potrivit noului Cod este obligatoriu ca pe parcursul cercetării penale procurorul să dispună punerea în m işcare a acţiunii penale pentru a putea dispune trimiterea în judecată, astfel rechizitoriu nu mai poate avea valoare unui act de inculpare ci de sesizare,

constiuie un moment distinct de la cel al începerii urmăririi penale cu privire la faptă, precum şi de cel al efectuării urmăririi penale faţă de suspect, nu este exclus ca prin acelaşi act să se dispună atât continuarea urmăriri penale faţă de o persoană cât şi punerea în mişcare a acţiunii penale

cercetarea penală poate fi efectuată cu acţiune penală pusă în mişcare sau fără ca aceasta să fi fost pusă în mişcare; în acest ultim caz, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare prin rechizitoriu;

pe parcursul cercetării penale procurorul poate dispune punerea în mişcare a acţiunii penale (in personam) din oficiu

după punere în mişcare a acţiunii penale, organele de urmărire au următoarele obligligaţ procedurale pozitive:

1. să îl cheme pe inculpat şi să-l infomeze despre fapta pentru care este acuzat, dându-i explicaţii cu privire la drepturile şi obligaţiile procesuale pe care le are; această obligaţie incumbă organelor de urmărire penală şi în cazul în care inculpatul nu locuieşte în ţară, când pentru fixarea termenului de prezentare în vederea acestei informări trebuie să se ţină seama de reglementările speciale privind asistenţa juridică internaţională în materie penală;2.să îi aducă la cunoştinţă drepturile pevăzute de art 83NCPP şi obligaţiile procedurale pevăzute de art108NCPP, se aduce la cunoştinţă că poate încheia un acord de reconoaştere a vinovăţiei3. să îl audieze pe inculpat, cu excepţia cazului în care acesta se sustrage de la urmărire, este dispărut sau nu mai locuieşte în ţară, când cercetatea poate continua şi fără ascultarea inculpatului.OBSERVAŢII.1procurorul poate dispune prin aceiaşi ordonanţă punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de mai multe persoane ori faţă de o singură persoană, dar pentru mai multe infracţiuni2.nu este necesară punerea din nou în mişcare a acţiunii penale după schimbarea încadrării juridice3. acordul de recunoaştere avinovăţiei nu poate fi încheieat decât după punerea înm işcare a acţiunii penale4.în cazul infracţiunilor de audienţă, procurorul poate declara că pune în mişcare acţiunea penală faţă de inculpat5,în ipoteza în care inculpatul este o persoană juridică, procurorul comunică organului punerea în mişcare a acţiunii penale, la data depunerii acestei măsuri în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare. În privinţa instituţiilor care nu sunt supuse, condiţiei înregistrării sau autorizării pentru a dobândi personalitate juridică, informarea se face către organul care a înfiinţat acea instituţie. Organele sesizate sunt obligate să comunice organului judiciar în termen de 24 de ore de la data înregistrării, în copie certificată, orice menţiune înregistrată de aceasta cu privire la persoana juridică

6.în nici o ipoteză judecătorul de cameră care se pronunţă cu privire la plângerea formulată împotriva actelor procurorului nu ppoate dispune punerea în mişcare a acţiunii penale prin încheiere

5. EXTINDEREA CERCETĂRII PENALEA.Cazuripotrivi art.311NCPP, se poate dispune.1.extinderea urmăririi penale cu privire la alte fapte. când se constată fapte noi, care pot fi infracţiuni autonome, dar şi acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni( în acest ultim caz putându-se dispune şi o schimbare a încadrării juridice)2.extinderea urmăririi penale cu privire la alte persoane.când se constată date noicu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea faptei pentru care s-a început urmărirea penală şi s-a dispus continuarea ei faţă de suspect în acest caz, înaintea dispunerii extinderii, trebuie să existe suspect sau inculpat în cauză.3.extindrea urmăririi penale poatefi dispusă.a.după începerea urmăririi penale in rem şi înainte de dispunerea efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de suspect (numai cu privire la o altă faptă)b.după dispunerea continuării efectuării urmăririi penale faţă de suspect şi înainte de punerea în mişcare a acţiunii[fie cu privire la o altă faptă(infracţiune autonomă de care este acuzat suspectul sau act materuial al aceleiaşi infracţiuni, cu sau fără schimbartea încadrării juriduce, ori cu privire la o altă faptă de care este acuzaz însă care nu a fost comisă de acesta,fie cu privire la o altă persoană care dobândeşte astfel calitatea de suspectc.după punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat [fiefie cu privire la o altă faptă(infracţiune autonomă de care este acuzat suspectul sau act material al aceleiaşi infracţiuni, cu sau fără schimbartea încadrării juridice, dacă se dispune totodată şi extinderea acţiunii penaleB. Procedură1. se dispune de organul de cercetare prin ordonanţă motivată, numai cu privire la alte fapte sau de procuror prin ordonanţă motivată, fie cu privire la alte fapte, fie cu privire la alte persoane2,organul de cercetare care a dispus extinderea este obligat să-l informeze pe procuror cu privire la măsura dispusă, propunând după caz, punerea în mişcare a acţiunii3.procurorul care a dispus extinderea faţă de un alt suspect este obligat să informeze despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea4.în cazul în care extinderea urmăririi s-a dispus pentru mai multe persoane are obligaţia să îl cheme pe suspect, căruia i se aduce la cunoştinţă, înainte de prima sa audiere, această calitate , pentru care este suspectat, încadrarea juridică a acesteia, drepturile procesuale prevăzute de art.83 încheindu-se n p-v5.procurorul sesizat de organul d urmărire penală sau din oficiu poatedispune extinderea acţiunii penale cu privire la aspectele noi.OBSERVAŢII.1.spre deosebire de vechiul cod, organele de cercetare penală pot dispune extinderea urmăririi penale, însă numai cu privire la alte fapte, acestea neavând competenţa originară de a dispune efectuarea urmăririi penale faţă de suspect şi pe cale de consecinţă logică, nici de a extinde efectuarea urmăririi penale faţă de alti suspecţi2. extinderea urmăririi penale se poate dispune atât în cazurile în care procurorul supravegează urmărirea penală. cât şi atunci când procurorul efectuează urmărirea pernală

3,este posibil ca prin acelaşi act să se dispună atât extinderea urmăririi penale cât şi schimbarea încadrării juridice(când după o faptă de furt apare o faptă de lovire sau alte violenţe) astfel se procedează la extindere cu schimbarea încadrării juricice în infracţiunea de tâlhărie)7.EXTINDEREA ACŢIUNII PENALE

noul Cod prevede posibilitate extinderii acţinii penale numai în faza de urmărire se dispune de procuror, din oficiu sau în urma sesizării oeganului (prin referat) în ipoteza

în care se constată că există probe din care să rezulte că o persoană a săvârşir o infracţiunne pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale şi nu există vreun motiv împotriva art16 alin.(1)NCPP

procurorul dispune extinderea acţiunii penale pin ordonanţă motivatăOBSERVAŢII.1.judecătorul de drepturi, judecătorul de cameră sau instanţa nu pot dispune extinderea acţiunii penale2.prin aceiaşi ordonanţă procurorul poate dispune atât extinderea urmăririi penale, cât şi extinderea acţiunii penale8.SUPENDAREA URMĂRIRII PENALEA.Cazurise poate dispune când.1.suspectul/inculpatul suferă de o boală gravă, care îl impiedică să participe la procesul penal, atestată prin expertiză medico-legală2,în situaţia în care există un impediment legal temporar pentru punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de o persoană (de pildă imunitatea de care se bucură preşedintele României art.84 din Constituţie)3.pe perioada desfăşurării procedurii de mediere, potrivit legii.Suspendarea operează până la încheierea procedurii de mediere Suspect/inculpat şi persoanan vătămată dar nu mai mult de 3 luni.Procedură1.se dispune de procuror prin ordonanţă motivată care se comunică părţilor şi subiecţilor, după comunicare se restituie organului de cercetare2.în mod excepţional, în timp cît urmărirea este suspendată , organele de urmărire continuă să efectueze toate actele a căror îndeplinire nu este împiedicată de situaţia suspectului sau inculpatului cu respectarea dreptului la apărare al părţilor sau subiecţilor.La reluarea urmăririi.actele efectuate în timpul suspendării pot fi refăcute dacă este posibil, la cererea suspectului su inculpatului 3.organul d cercetare este obligat să verifice periodic, dar nu mai mult de 3 luni de la data dispunerii suspendării, dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea urmăririi penale4.procurorul dispune prin ordonanţă reluarea urmăririi penale în cazul în care se constată prin orice mijloace de probă (declaraţii de martori, ale invinuitului / inculpatului, expertiză medicală) că nu mai există cauza de suspendare.OBSERVAŢII: OBSERVAŢII: 1. organele de cercetare penală nu pot dispune suspendarea urmăririi penale; 2. dacă suspendarea urmăririi penale se poate dispune numai în baza unei expertize medico-legale, reluarea procesului penal nu este condiţionată de constatarea dispariţiei cauzei de suspendare numai printr-o expertiză medico-legală; în vederea aprecierii necesităţii reluării urmăririi penale, procurorul poate dispune efectuarea unei expertizemedico-legale, dar poate şi să dispună reluarea urmăririi penale întemeindu-se pe alte milloace de probă; 3. suspendarea urmăririi penale constituie o cauză de suspendare a cursului prescripţiei răspunderii

penale; 4. comunicarea ordonanţei de suspendare părţii civile este necesară pentru a asigura posibilitatea acesteia de a părăsi calea penală şi de a formula acţiune civilă în faţa instanţei civile (excepţie de la electa una1.organele de cercetare nu pot dispune suspendare urmăririi penale2.dacă suspendarea urmăririi penale se poate dispune numai în baza unei expertize medico-legale, reluarea procesului penal nu este condiţionată de constatarea dispariţiei cauzei des uspendare, procurorul poate dispune efectuarea unei expertize medicale, dar poate să şi dispună reluarea urmăririipenale întemeindu-se pe alte mijloace de probă3.suspendare urmăririi penale constituie a o cauză de suspenadare a cursului prescripţiei răspunderii penale4. comunicarea ordonanţei de suspendare părţii civile este necesară pentru a asigura posibilitatea acesteia de a părăsi calea penală şi de a formula acţiune civilă în faţa instanţei civile (excepţie de la electa una via), după,reluarea procesului penal, partea civilă are posibilitatea de a reveni dacă instanţa civilă nu a pronunţat încă o hotărâre9.PROCEDURA AUDIERII ANTICIPATEA.Condiţii.1să fie începută urmărirea penalănu prezintă importanţă dacă s-a dispus continuarea efectuării urmăririi penale faţă de suspect sau punera în mişcare a acţiunii penale.2.să exite riscul ca un martor să nu mai poată fi audiat în cursul judcăţiinu poate fi utilizată procedura audierii anticipate pentru ascultarea altui subiect procesual, cuxcepţia martoruliB. Proceduraparcurgerea procedurii audierii anticipate presupune următorii paşi procedurali:1.sesizarea de căte procuror a judecătorului de drepturi2.repartizarea aleatorie a cazului3.procedura filtru, în care judecătorul de drepturi apreciază cu privire la temeinicia sau netemeinicia cererii în funcţie de condiţiile enumarate mai sus,iar nu prin raportare la pertinenţa sau utilitatea probei.În ipoteza în care judecătorul de drepturi apreciază că nu sunt întrunite condiţiile pevăzute de art.308 alin(1)NCPP, respinge cererea prin încheiere definitivă4. dacă judecătorul de depturi apreciază că cererea este întemeiată, stabileţşte de îndată data şi locul audierii, dispunându-se citarea părţilor şi subiecţilor5.participarea procurorului este obligatorie la audierea martorului6.audierea martorului de către judecător de drepturi

OBSERVAŢII:1.regulile prevăzute de noul cod pentru audierea martorului în cursul judecăţii se vor aplica în mod corespunzător în cadrul procedurii audierii anticipate2.în cursul judecăţii,dacă procurorul ,persoana vătămată sau părţile insistă în reaudierea martorului şi acesta este posibilă, instanţa va proceda la o nouă ascultare a cestuia, dacă apreciază că proba este legală, pertinentă, concludentă şi utilă, în ipoteza în care ascultarea martorului nu mai este posibilă instanţa va da citire declaraţiei martorului dată în processul audierii anticipate şi va ţine cont de aceasta în evaluarea pe care o face cu prilejul deliberării

II. PARTEA PRACTICĂ

Exercitarea supravegherii activităţii de cercetare penală de către alt procuror decât cel căruia îi revine competenţa.)., nulitatea sesizării instanţei şi a celorlalte acte de procedură, impunându-se refacerea acestora (C.S.J., s. pen., dec. nr. 1350/1998).

Deşi se prevede că în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale se menţionează încadrarea juridică a faptei, schimbarea ulterioară a acesteia nu necesită emiterea unei noi oeronanţe de punere în mişcare a acţiunii (T.S., s. pen., dec. nr. 852/1980).

III. MODELE DE ACTE EFECTUATE ÎN PROCESUL PENAL1. ordonanţă de punere în mişcare a acţiunii penaleMINISTERUL PUBLICPARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA XDOSAR NR.ORDONANŢĂde punere în mişcare a acţiunii penale

Anul ...., luna ............., ziua ......., în (localitatea).

Procuror A., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X

Analizând actele şi lucrările existente în doarul penal cu numărul de mai sus CONSTAT următoarele:

Prin ordonanţa din ........,........,s- a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 223 . (NCP.........................În fapt, s-a reţinut că:........(situaţia de fapt reţinută de organele de urmărire penală)Prin ordonanţă din data .......s-a dispus efectuara în continuare a urmăririi penale cu privire la această faptă de suspectulA.B.Din analiza cor oborată a probelor administrate în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că fapta pentru care s-a început urmărirea penală a fost săvârşită de către A.B.Avănd în vedere că în cauză nu există vreunul dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzute la art,16 alin.(1)NCPP

DISPUN:

1. Punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de A.B.(date de stare civilă) sub aspectul acuzaţiei de a fi comis infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.223NCP

PROCUROR(semnătura)

2.Ordonanţa de extindere a urmăririi penale faţă d o altă persoanăMINISTERUL PUBLICPARCHETUL DE PE LĂNGĂ JUDECĂTORIA XDOSAR NR:

ORDONANŢĂAnul.......luna.....ziua...... ora....... în ..Procuror A din cadrul parchetului de pe lângă judecătoria Xexaminând actele existente în dosarul penal de mai sus CONSTAT URMĂTORELE.Prin ordonanţa din data de...... s- a dispus încetarea urmăririi pena pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.233NCP.În fapt s-a reţinut că......(situaţia de fapt reţinută de organele de urmărire penală)Prin ordonanţă din data .......s-a dispus efectuara în continuare a urmăririi penale cu privire la această faptă de suspectulA.B.Din analiza cor oborată a probelor administrate în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că fapta pentru care s-a început urmărirea penală a fost săvârşită de către A.B.Avănd în vedere că în cauză nu există vreunul dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzute la art,16 alin.(1)NCPP DISPUN.Extinderea urmăririi penale faţă de D.E.....(date de stare civilă) faţă de care se va efectua urmărire apenală în calitate de suspect sub aspectul acuzaţiei de complicitate la tâlhărie prevăzută de art.233NCP PROCUROR,

Fişa nr. 27TERMINAREA URMĂRIRII PENALE. SOLUŢII. RELUAREA URMĂRIRII PENALE

I. PARTEA TEORETICĂ1.TERMINAREA URMĂRIRII PENALEA. Cadrul generalTerminarea urmăririi penale (art.321-323NCPP).)

are loc odată cu terminarea tuturor activităţilor de cercetare penală; după terminare cercetării penale în cauză organul de cercetare penală care a efectuat

urmărirea penală sub supravegherea procurorului întocmeşte referatul de terminare a urmăririi penale.

Epuizarea (terminarea) urmăririi penale ca fază procesuală are loc prin trimiterea în judecată efectuată de procuror, prin clsare sau renunţare la

urmărirea penală; urmărirea penală este efectiv închisă ca fază procesuală.

B. Forme

potrivit noului Cod, acţiunea penală trebuie să fie întotdeauna în mişcare înainte de terminarea urmăririi penale pentru a putea fi sesizată instanţa1. Terminarea urmăririi penale fără punerea în mişcare a acţiunii penale (

când urmărirea penală este terminată fără punerea în mişcare a acţiunii penale, trebuie parcurşi următorii paşi procedurali:

1. ascultarea învinuitului şi lămurirea ultimelor aspecte probatorii;2. trimiterea cauzei la procuror însoţită de referatul de terminare a urmăririi penale;3. prezentarea materialului de urmărire penală de către procuror.2. Terminarea urmăririi penale cu acţiunea penală pusă în mişcare

în această ipoteză procurorul poate dispune o soluţie de netrimitere în judecată (clasarea sau renunţarea la urmărirea penală)în ipoteza în care procurorul apreciază că se impune trimiterea în judecată trebuie ca în prealabil să pună în mişcare acţiunea penală, să procedeze la ascultarea inculpatului şi la lămurirea ultimilor aspecte probatoriide îndată ce urmărirea penală ete terminată, organul de cercetarte penală înintează dosarul procurorului împreună cu un referat în care sunt încorporate propunerile cu privire la soluţia ce trebuie dispusă în cautză2.Terminarea urmăririi penale cu acţiunea penală pusă în mişcarecând urmărirea penală este terminată cu acţiunea penală pusă în mişcare organul de cercetare înaintează dosarul procurorului împreună cu un referat în care sunt încorporate propunerile cu privire la soluţia ce trebuie dispusă în cauză (trimiterea în judecată,clasarea, renunţarea la urmărirea penală)OBSERVAŢII1.referatul organului de cercetare trebuie să cuprindă.a) denumirea organului şi data emiterii b.numele şi prenumele şi calitatea celui care întocmeştec. fapta care face obiectul urmăririi, încadrarea juridică, date referitoare la persoana suspectă, obiectul actului sau măsurii procesuale, tipul soluţiei. date referitoare la măsurile asigurătorii alte mijloace de probă şi locul unde se află.semnătura celui care a întocmit, se va menţiona dacă sunt mai multe fapte şi mai mulţi inculpaţi, trebuie arătate faptele pentru care se renunţă la urmărire şi care se clasează2.în termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetarte, procurorul procedează la verificarea lucrărilor urmăririi penale şi se pronunţă asupra acestora, rezolvarea cauzelor în care sunt arestaţi se face de urgnţă şi cu precădere3.noul Cod nu mai prevede instituirea materialului de urmărire penală

3. SOLUŢII CE POT FI DISPUSE DE PROCUROR procurorul, verificând dosarul de urmărire penală, poate dispune:

1. trimiterea în judecată prin rechizitoriu pentru a emite rechizitoriu este necesar ca procurorul să constate că în cursul urmăririi

penale au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului şi că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate, din care rezultă că fapta există, a fost săvârşită de învinuit/inculpat şi că acesta răspunde penal;

rechizitoriu poate fi, după caz, numai act de sesizare fiind necesar ca acţiunea penală să fi fost pusă în mişcare în praelabil pe parcursul urmăririi penale rechizitoriu este suspus verificării sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic superior celui

care l-a întocmit, acesta poate constata legalitatea şi temeinicia rechizitorului sau infirma rechizitoriu şi reterstitui cauza pentru refacerea lui sau completare

pe lângă soluţia de trimitere în judecată, rechizitoriu poate cuprinde şi soluţii de clasare sau renunţare la urmărirea penală,

rechizitoriul însoţit de dosarul cauzei şi de un număr necesar de copii certificate ale rechizitoriului, pentru a fi comunicate inculpaţilor, se trimite instanţei competente să judece cauza în fond

în situaţia în care inculpatul nu cunoaşte limba română, se vor lua măsuri pentru tradecerea autorizată a rechitzitoriului, când nu sunt traducători autorizaţi, traducera se face de o persoană care poate comunica cu inculpaţii, cetăţeanul minoritar poate cere să fie tradusă în limba maternă

OBSERVAŢIE. potrivit noului Cod, rechizitoriul poate cuprinde şi propunerea formulată de procuror de luare, menţinere ,revocare sau înlocuire a unei măsuri preventive de către judecătorul de cameră(controlul judiciar , şi cel pe cauţiune, arest la domiciliu, arestare preventivă) ori a unei măsuri asigurătorii(procurorul nemaiputând dispune menţinerea măsurii asigurătorii) sau luarea unei măsuri de siguranţă cu caracter medical4. Clasarea

pentru a dispune clasarea este necesar ca procurorul să constate că, există una dintre cauzele care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzuze la art16NCPP

clasarea ca soluţie de netrimitere în judecată, înlocuieşte în noul Cod soluţiile de scoatere de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale sau clasarea prevăzută de vechiul cod clasarea se dispune atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile de formă sau de fond senţiale ori când chiar din actul de sesizare rezultă vreunul din impedimente de la art.16NCPP

poate fi totală când se referă la toate acuzaţiile pentru care s-a început urmărirea penală sau parţială când se referă numai la o parte din acestea (pentru restul se poate dispune trimiterea în judecată)

clasarea se dispune prin: ordonanţă (indiferent dacă în cauză a fost sau nu pusă în mişcare acţiunea penală) rechizitoriu. dipoziţii complenmentare[art,315 alin.(2)NCPP]actul prin care se dispune clasarea

poate săcuprindă şi dispoziţii privind. a.ridicarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, aceste măsuri încetează de drept dacă

persoana vătămastă nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei

b.restituirea bunurilor ridicate sau a cauţiunii c.sesizarea judecătorului de cameră cu propunerea de luarea măsurii de siguranţă a

confiscării speciale d.sesizarea judecătorului de cameră cu propunerea de desfinţare totală sau parţială a unui

înscris(privit ca instrument nu ca negotium iuris) e.sesizarea instanţei competente potrivit dispoziţiilor legii speciale în materia

sănătăţii mintale în vederea dispunerii internării nevoluntare f.cheltuielile judiciare, stabilind cuantumul acestora, cine trebuie să le suporte şi

ordonând încasarea lor

dacă clasarea se dispune cu privire la un inculpat arestat preventiv sau a domiciliu, măsura arestării încetează de drept, procurorul având obligaţia să o constate prin actul procesual prin care dispune clasarea, procurorul înşiinţează prin adresă administraţia locului de deţinere cu privire la încetarea de drept a măsurii arestării preventive, în vederea punerii de îndată în libertate a inculpatului

motivarea ordonanţei de clasare de procuror este obligatorie a.dacă procurorul nu îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de

cercetare penală b.dacă în cursul urmăririi penale suspectului i-a fost adusă la cunoştinţ această calitate atunci când procurorul îşi însuşe motivele de fapt şi de drept din referatul cu propunere

de clasare întocmit de organul de cercetare şi nu există un suspect în cauză urmărirea penală fiind începută doar in rem nu va mai proceda la elaborarea unei motivări autonome a ordonanţei de clasare

ordonanţea de clasare se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, după caz, altor persoane interesate. Dacă ordonanţa nu cuprinde motivele de fapt şi de drept, se comunică şi o copie a referatului oraganului de cercetare.după comunicare, persoana interesată poate formula plângere împotiva ordonanţei de clasare

3. renunţarea la urmărirea penală prin noul Cod obligativitatea exercitării acţiunii penale a fost atenuată prin introducerea

principiului oportunităţii urmăririi penale ce este inerent activităţii parchetelor, în baza căruia procurrorul va putea renunţa la urmărirea penală în cazurile şi condiţiilor strict limitativ prevăzute de art.318NCPP

procurorul are posibilitatea de a face apel la principiul oportunităţii urmăririi penale şi de a dispune renunţarea la urmărirea penală numai în cazul în care sunt satisfăcute următoarele condiţii:

a.să fi fost începută urmărirea penală în cauză nu este nececesar să fi fost dispusă continuarea urmăririi penale faţă de suspect, respectiv

punerea în mişcare a acţiunii penale burmărirea penală să vizeze o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa amenzii

sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani prezintă importanţă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea fapt consumat c.procurorul să constatate că nu există un interes public în urmărirea acesteia în vederea aprecierii lipsei unui interes public, vor fi avute în vedere aprecierii lipsei unui

interes public, vor fi avute în vedere următoarele criterii: i.conţinutul faptei ii.modul şi mijloacele de săvârşire a faptei,ii.scopul urmărit prin comiterea

fapteiv.împrejurările concrev.urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea faptei

vi. când autorul faptei este cunoscut (suspect sau inculpat), la aprecierea interesului public sunt avute în vedere şi persoana suspectului sau inculpatului, conduita avută anterior şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii

renunţarea la urmărirea penală-se dispune prin: ordonanţă rechizitoriu

odată cu dispunerea renunţării la urmărirea penală, procurorul poate impune suspectului sau inculpatului una sau mai multe din următoarele obligaţii:

a. să înlăture consecinţele faptei sau să reapare paguba ori să convină cu partera civilă o modalitate de reparare aacesteiab.să ceară public scuze persoanei vătămatecsă presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile în afară de cazul în care din cauza sănătăţii, persoanele nu pot presta această muncăd.să frecventeze un program de consiliereîn cazul în care procurorul intenţionează să impună obligaţii suspectului sau inculpatului, este necesară consultarea sa prealabilă în vederea unei mai bune individualitzări a acestora sau pentru a constata dacă acesta îşi exprimă acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, consultarea nu este necesară dacă procurorul nu intenţionează să stabilească vreo obligaţieîn cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul să îndeplinească una sau mai multe obligaţii de a face, stabileşte prin ordonanţă termenul până la care acestea urmează a fi îndeplinite care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentrun obligaţii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civilă şi care curge de la comunicarea ordonanţei în cazul neândeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor, procurorul revocă ordonanţa.Sarcina de a face dovada îndeplinirii obligaţiilor sau prezentarea motivelor de neândeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului. O nouă renunţare la urmărirea penală în aceiaşi cauză nu mai este posibilăordonanţa prin care s-a despus renunţarea la urmărirea penală se comunică în copie pesoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau după caz, altor persoane interesate.După comunicare, persoana interesată poate formula plângere împotriva ordonanţei de renunţare la urmărirea penală4,restituirea sau trimiterea cauzei pentru refacerea urmăririi pernalepentru a dispune prin ordonanţă restituirea cauzei organului de cercetare care a efec tuat urmărirea penală sau trimitetea cauzei unui alt organ de cercetare pentru refacerea urmăririi penale, trebuie ca procurorul să constate că nu au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului sau echitabilitatea procedurii în faza de urmărire penală5. restituirea cauzei pentru completarea urmăririi pernale

pentru a dispune, prin ordonanţă, restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale, procurorul trebuie să constate că cercetarea penală nu este completă.

6. trimiterea cauzei la organul competent pentru a se dispune, prin ordonanţă, trimiterea cauzei la organul competent, este necesar

ca procurorul să constate că pentru anumiţi infractori sau anumite infracţiuni urmărirea penală s-a făcut de un alt organ de cercetare penală decât cel prevăzut de lege.

observaţie.noul Cod nu mai prevede între soluţiile care se pot dispune după terminarea cercetării penale suspendarea cauzei, avânîn vedre xcă în mod practic aceata nu se dispune la momentul terminării urmăririi penale3. RELUAREA URMĂRIRII PENALEA. Cazuri

Reluarea urmăririi penale se poate dispune în caz de (art.332NCPP.):1. încetarea cauzei de suspendare a urmăririi penale;2. restiruirea cauzei de către instanţa de judecată în vederea refacerii urmăririi penale;3. redeschiderea urmăririi penale.

în oricare dintre cazurile enumerate mai sus nu se poate dispune reluarea urmăririi penale dacă se constată că între timp a intervenit unul din impedimentele prevăzute de art.16 NCPP

pot dispune reluarea urmăririi penale numai procurorul (pct.1 şi 3) sau judecătorul de cameră (pct2)

Observaţii.1.organele de cercetare penală nu pot dispune reluarea urmăririi pwenale2.după reluarea urmăririi se pot dispune orice măsuri procesuale privative sau rtestrictive de luibertate, chiar dacă acestea nu fuseseră dispuse anteriorB. Restituirea cauzei de către judecătorul de cameră în veerea refacerii urmăririi penalwese dispune prin încheiere, de către judecătorul de cameră când.a.rechizitoriul ester nerergulamentar întocmit, neregulariotatea nu a dfost remediată de procuror în 5 zile acordate( fie n u a fost remediată deloc, fie a fost remediată doar parţial, fie procurorul nu a oferit nici un răspuns) iar neregulartitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii.b.a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penalec.procurorul solicită restituirea cauzeiîncheierea judecătorului de cameră poate fi atacată cu contestaţieOBSEVAŢII.1.urmărirea penală este reluată atunci când judecătorul de cameră a dispus restituirea cauzei la parchet ca urmare a excluderii unor probe în cursul urmăririi penale,reluarea se dispune nu prin încheierea judecătorului de cameră ci prin ordonanţă de către procurorul c are supraveghează sau efectuează urmărirea penală2. atunci când retestituirea a fost dispusă de judecătorul de cameră în urma constatării neregulilor actului de sesizare şi a imposibilităţii stabilirii obiectului şi a limitelor judecăţii, este posibil să rezulte necesitatea efectuării unor acte de urmărire penală suplimentare pe lângă remedierea neregularităţii actului de sesizare în acest caz, reluarea se dispune de către conducătorul parchetului ierarhic superior prevăzut de lege, iar nu prin ordonanţa procurorului care supraveghează sau efectuează uemărirea penală Prin ordonanţă de reluare a urmăririi penale se pot menţiona şi actele ce urmează a fi efectuate.

C. Redeschiderea urmăririi penale intervine în următoarele cazuri. se constată că nu a existat cazul care a determinat luarea acestor măsuri sau că a

dispărut împrejurarea pe care se întemeia soluţia de netrimitere în judecată;în cazul în care procurorul nu cel superior- consatată că au apărut fapte sau împrejurări noi din care să rezulte că au dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea3.cînd constată că suspectul sau inculpatul nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile impuse prin ordonanţă de renunţare la urmărirea penală4.când judecătorul de camară a admis plângerea formulată împotriva actului prin care s-a dispus soluţia de netrimitere în judecată şi a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale, dispoziţiile judcătorului de cameră sunt obligatorii pentru organul de urmărire penalăse dispune prin ordonanţăîn cazurile de redeschidere a urmăririi penale enumerate la pct 1-3 procurorul trebuie să sesizeze judecătorul de cameră în vederea confirmării ordonanţei de redeschidere în termen de cel mult 3 zile calculate de la data dispunerii soluţiei de redeschidere(termen de cădere) sub

sancţiunea nulităţii.Judecătorul de cameră hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu fără participarea procurorului şi a supectului sau după caz a inculpatului asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale.Încheierea judecătorului de cameră este definitivăOBSERVAŢII:1.sfera instituţiei redeschiderii urmăririi penale nu se suprapune peste ce a ainstituţiei infirmării, aceasta din urmă putând fi dispusă cu privire la orice act cu măsură proceesuală nelegală a organelor de urmărire penală.2.ca excepţie pot exista cauze penale cu privire la care nu se poate dispune redeschiderea urmăririi penale ex. când s-a dispus clasarea pentru împlinirea prescripţiei speciale a răspunderii penale.D.Reluarea urmăririi penale după suspendare

în timp cât urmărirea este suspendată, organele de cercetare pot efectua actele a căror îndeplinire nu este împiedicattă de situaţia suspectului, cu respectarea dreptului la apărare a părţilor sau subiecţilor procesuali

organul de cercetare penală este obligat să verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni de la data dispunerii suspendării, dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea urmăririi penale.

reluarea urmăririi penale după suspendare are loc când se consatată de procuror ori de organul de cercetare, după caz. că a încetat cauza care a determinat suspendarea

organul care consatată că a încetat cauza de suspendare înaintează dosarul procurorului pentru a dispune asupra reluării

reluarea se dispune prin ordonanţă la reluarea urmăririi, actele efectuate în timpul suspendării pot fi refăcute, dacă este

posibil, la cererea suspectului sau inculpatuluiII. PARTEA PRACTICĂ

Sesizarea instanţei de judecată este lovită de nulitate atunci când prin rechzitoriu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului pentru o infracţiune pentru care nu fusese începută urmărirea penală (C.A.Braşov s.pen.dec.nr.-987-2003).

Prin fapta arătată în actul de acuzare nu se poate înţelege simpla referire la o anumită faptă menţionată în suscesiunea activităţiloer inculpatului, ci la deaschiderea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice, şi anume de a investi instanţa, o atare condiţie neputând fi îndeplinită decât în cazul în care fapta arătată prin rechizitoriu este însoţită de precizarea încadrării ei juridice şi de dispoziţia de trimitere în judecată pentru această faptă (C.S.J Completul de 9 judecători, dec,nr,74-2001).

În prezenta cauză. procurorul a procedat la trimiterea în judecată a unei persoane fără identitate, ale cărei date de stare civilă sunt susţinute, confirmate doar de persoanele din anturajul inculpatului- mamă , fraţi,- fără vreo reflectare a documentelor oficiale.În acord cu concluziile la care a ajuns instanţa de prim control judiciar, o asemenea nelegalitate nu este imputabilă instanţei, ci în mod prioritar organelor de urmărire, care trebuie să manifeste rol activ în scopul strângerii datelor necesare lămuririi cauzei, sub toate aspectele, al justei soluţionări a cauzei, în sensul trimiterii în judecată a unei persoane cu identitate stabilită în condiţiile legii.procedura trimiterii în judecată se efectuează prin rechizitoriu, care constituie un act procedural scris în care se consemnează actul de dispoziţie al procurorrului de trimitere în judecată.Este ştiut că în judecată nu poate fi

trimis decât un inculpat, o persoană faţă de care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi este de la sine înţeles că persoana respectivă trebuie identificată în baza legii.Lipsa elementelor de identificare a persoanei ce face obiectul judecăţii atrage nelegalitate trimiterii în judecată, fără îndeplinirea condiţiilor de esenţă.Rechizitoriul este actul procedural în care se consemnează dispoziţiile de trimitere în judecată a inculpatului, instanţa de judecată fiind sesizată cu judecarea numai faptei şi persoanei cuprinse în actul de sesizare.Printre menţiunile cu caracter obligatoriu pe care trebuie să le cuprindă rechizitoriul se înscriu şi acelea referitoare la date ce privesc persoana inculpatului, datele de stare civilă ce se impun a fi stabilite cu certitudine şi în baza evidenţelor de specialitate, şi nu într-o manieră, exclusiv în baza susţinerilor anumitor persoane, fie ele şi apropiate persoanei inculpatului. Îndeplinirea unor asemenea exigenţe se înscrie în rigoarea procedurii de trimiterte în judecată, momentul procesual de o deosebită importană în derularea procesului penal. Contrar susţinerilor procurorului Î.C.C.J. consideră că rezolvarea unei chestiuni precum identitatea inculpatului de către instanţa de judecată nelegal investită din perspectiva datelor ce ar fi trebuit să conducă la identificarea inculpatului nu poate face obiectul unei chestiuni prealabile(I.C.C.J.s.pen.dec-nr.2102-2012, pe www.sc./ro.)

III:MODELE DE ACTE EFECTUATE ÎN PROCESUL PENAL3. Model de rechizitoriu

Parchetul de pe lângă Judecătoria VERIFICAT,Dosar nr. conform art.328 alin.(1)NCPP.

RECHIZITORIUDATA

PROCUROR ................ din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria ...............................Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu numărul ................ privind pe inculpatul ..................... cercetat în stare de libertate/arest preventiv/arestat în altă cauză, sub aspectul săvârşirii infracţiunii/lor de ...................... prevăzută/e de art. .........................

Expun următoarele:

1. În fapt:Descrierea faptelor reţinute, analiza corobată a probelor (cu indicarea filelor şi a volumelor de urmărire penală), arătarea motivelor pentru care sunt reţinute unele mijloace de probă sau pentru care sunt înlăturate altele, combaterea/reţinerea argumentelor folosite de inculpat în apărare. Se analizează, de asemenea, faptele pentru care s-a început urmărirea penală, dar pentru care nu se conturează probe în acuzare şi pentru care urmează a se pronunţa o soluţie de scoatere de sub urmărire penală. Se analizează faptele pentru care s-a început urmărirea penală, dar pentru care se constată existenţa unor impedimente la exercitarea acţiunii penale.

2. Mijloacele de probă (enumerarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, cu indicarea filelor, indicarea mijloacelor materiale de probă, a modului în care au fost păstrate. De exemplu: Probaţiunea administrată în cauză se compune din ...).

3. În dreptAnaliza elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a început urmărirea penală: latură obiectivă, latură subiectivă (inclusiv în situaţia în care acestea nu sunt întrunite), menţionându-se unde este cazul că acţiunea penală va fi pusă în mişcare prin rechizitoriu. De asemenea, se analizează starea de recidivă ce rezultă din fişa de cazier sau orice alte cauze de agravare sau atenuare a pedepsei (tentativă, minoritate, provocare etc.). Hotărârile se vor cita astfel: prin sentinţa nr./dată, pronunţată de Judecătoria/Tribunalul, în dosarul ..., definitivă prin decizia nr./data pronunţată de ... în dosarul ...

4. Latura civilăDate cu privire la prejudiciu, pricizarea datei la care s-au constituit părţile vătămate părţi civile, suma, obiectul: daune materiale/morale şi împotriva cui, precum şi a măsurilor asigurătorii luate (facultative sau obligatorii) pentru garantarea reparării prejudiciului. De asemenea, se va preciza dacă prejudiciul a fost recuperat sau nu de partea vătămată.

5. Date privind persoana învinuitului/inculpatului (Circumstanţe personale)Date privind antecedentele penale ale inculpatului, situaţie familială, studii, ocupaţie, atitudinea procesuală (recunoaştere/nerecunoaştere), etc.

6. Date privind urmărirea penală (Alte date)Mijloacele de sesizare (plângere/denunţ/oficiu), efectuarea urmăririi penale, , faţă de suspect, aducerea la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor procesuale,punerea în mişcare a acţiunii penale, extinderea urmăririi penale, schimbarea încadrării juridice, conexiuni, măsuri asigurătorii, măsuri de siguranţă, anularea înscrisurilor falsificate, restituirea unor bunuri, confiscarea spec ială, menţiuni cu privire la asistarea-reprezentarea suspectului sau inculpatului pe parcursul urmăririi penale.7. Măsuri preventive vor fi menţionate: reţinerea, arestarea preventivă, arestul la domiciuliu prelungirea arestării preventive, obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara, prelungirea obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara; data punerii în libertate (cu indicarea actului procesual/procedural), cu menţionarea datei la care expiră ultima prelungire şi a necesităţii aplicării dispoziţiilor72 NCP. deopotrivă pot dfi formulate propuneri către judecătorul de cameră cu privire la luarea sau menţinerea unor măsuri preventive

Temeiurile trimiterii în judecată: art.327 lit.a)NCPPDe exemplu:

DISPUN

1. 2. Trimiterea în judecată în stare de arest/libertate a inculpatului .......................(date de stare civilă) pentru săvârşirea infracţiunilor de ......................... prevăzute de ..................

Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea ......................, pentru efectuarea cercetărilor penale faţă de autor necunoscut, având calitatea de militar, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. .................Disjungerea cauzei şi formarea unui dosar separat (privind faptele prezentate la pct. ...... din rechizitoriu ......), în vederea continuării cerectărilor penale.În baza art.329., dosarul se trimite Judecătoriei competente să judece cauza în prima instanţă.,

urmând a fi citaţi:

Inculpat ................... domiciliat în ............................................................Parte vătămată ...................... domiciliat în .....................................................Martori:1. ..........................., domiciliat în ............................................................2. ..........................., domiciliat în ............................................................Potrivit art.274 alin.(1)NCPP., se stabilesc cheltuieli judiciare în cuantum de 200 lei care vor fi suportate de inculpat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu.

PROCUROR,

Fişa nr. 28

PLÂNGEREA ÎMPOTRIVA ACTELOR PROCURORULUI DE NEURMĂRIRE SAU DE NETRIMITERE ÎN JUDECATĂ ( ART.340NCPP.)

I. PARTEA TEORETICĂ

1. OBIECTUL PLÂNGERII sunt supuse cotrolului judiciar: al judecătorului de cameră preliminară

1. soluţii de clasare indiferent de actul prin care sunt dispuse (rezoluţie, ordonanţă, rechizitoriu);2. soluţiile derenunţare la urmărirea penală) indiferent de actul prin care sunt dispuse (ordonanţă, rechozutoriu).

OBSERVAŢII: NU constituie obiect al plângerii soluţia dispusă prin actul procurorului ierarhic superior, în urma parcurgerii procedurii interne. sau dispoziţia de restituire pe cale administrativă a plângerii/denunţului

2. ETAPELE PROCESUALE asigurarea controlului judiciar al soluţiilor presupune parcurgerea a două etape:

A. Procedura internă( obligatorie)1. presupune o verificare a legalităţii şi temeiniciei soluţiei de /clasare sau de renunţare la urmărirea penală de către procurorul ierarhic superior celui care a dispus-o (art. 336-339 NCPP.);2. admisibilitatea plângerii în faţa judecătorului este condiţionată de menţinerea de către procurorul ierarhic superior a soluţiei de /clasare; sau renunţare la urmărirea penală-, ca excepţie judecătorul de cameră va putea analiza o plângere formulată în temeiul art 340NCPP în ipoteza în care constată caracterul nelegal al soluţiei procurorului ierarhic superior de respingere ca tardivă a plângerii fomulate în „procedura internă” sau când acesta nu s-a pronunţat în termenul prevăzut de lege, dar ulterior expirării acestuia respinge plângrea fomulată în procedura internă.

OBSERVAŢII: 1.dacă judecătorul de cameră preliminară sesizat cu o plângare împotriva unei soluţii de /clasare sau de renunţare la urmărirea penală constată că anterior sesizării nu a fost parcursă „procedura internă”, va dispune trimiterea pe cale administrativă a plângerii în vederea soluţionării de către procurorul ierarhic superior.2.formularea plângerii nu are efect suspensiv, actul sau măsura atacată continuând să producă efecte.

B. Procedura judiciară a judecătorului de cameră preliminară competenţa de soluţionare: judecătorul de cameră de la instanţa (judecătorie,

treibunal, curte de apel, I.C.C.J.) căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, potrivit încadrării juridice reţinute de procuror.

OBSERVAŢII: dacă prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a unor inculpaţi, s-a dispus o soluţie de trimitere în judecată pentru anumite infracţiuni şi de clasare sau renunţarea la urmărirea penală şi pentru altele, nu va opera prorogarea de competenţă în favoarea instanţei sesizate prin rechizitoriu, ci competenţa se va determina în funcţie de persoana şi infracţiunea ce fac obiectul soluţiei atacate.

3. CALITATEA PROCESUALĂ ACTIVĂ pot face plângere personal sau prin mandatar special:

1. părţile; sau subiecţii procesuali principali2. orice alte persoane ale căror interse legitime au fost vătămate sau sunt susceptibile de a fi vătămate prin soluţia de clasare sau renunţare la urmărirea penală4. TERMENUL DE FORMULARE A PLÂNGERII

plângerea trebuie formulată în 20 de zile (termen procedural) care se calculează de la:

1. data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a plângerii, dacă plângerea a fost rezolvată în termen de 20 de zile de la data înregistrării plângerii la parchet;2. dacă plângerea nu a fost rezolvată în termen de 20 de zile de la înregistrare, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluţionată plângerea, dar nu mai târtziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare5. PROCEDURA DE SOLUŢIONARE

procedura de soluţionare implică parcurgerea următorilor paşi procedurali:1. înregistrarea plângerii la instanţa competentă; în situaţia în care plângerea a fost depusă de procuror, acesta o va înainta împreună cu dosarul cauzei instanţei competente2. repartizarea aleatorie a cauzei şi chiar în ziua primirii şi preluarea acesteia de judecăătorul de cameră l căruia i-a fost repartizată;3. stabilirea termenului de soluţionare a plângerii4.comunicare termenului împreună cu un exemplar al plângerii, procurorului şi părţilor care pot depune notwe scrise cu privire la temeinicia plângerii.Persoana care a avut în cvauză calitatea de inculpat poate formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.Procurorul, în termen de cel mult 3 zile de la ptinirea comunicării, are obligaţia de a trimite judecătoruzlui de cameră dasarul cauzei.

5. procedura este necontradictorie (fără participarea petantului, a procurorrului şi a inculpaţilor)şi se desfăşoară în camera de consiliu, judecătorul de camweră e pronunţă prin încheiere motivată6.. deliberarea şi întocmirea minutei; judecătorul poate pronunţa una din următoarele soluţii:A.în cauzel, în care s-a dispus punwerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră dispune prin încheierte definitivă şi.a. ADMITE,P LÂNGEREA prin sentinţă definitivă, plângerea şi:i. desfiinţează soluţia, atacată şi., trimite cauza procurorului 1.pentru începerea urmăririi penale 2pentru a completa urrmărirepentru a puune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penalăîn cauză.c. RESPINGE, prin sentinţă definitivă, plângerea ca:i. tardivă, dacă aceasta a fost formulată după expirarea termenului de formulare prevăzut de lege;ii. inadmisibilă, dacă aceasta nu vizează o soluţie clasare sau de renunţare la urmărirea penală, dacă plângerea a fost formulată de o persoană care nu are calitate procesuală activă sau dacă petentul nu a parcurs în prealabil procedura internă etc.;iii. nefondată, menţinând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată ori cea din rechizitoriu.c.admite plângerea şi schimă termenul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se crează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcurt plângereaB.în cauzele în care s-a dispus punerea în m işc are a acţiunii penale. judecătorul de cameră1.verifică legalitattea administrăeii probelor şi a efectuării uemăririi penale, putând exclude probe sau constata nulitatea actelor de urm,ărire penală(componenţea propriu-zisă a judecătorului de cameră)2.în baza aprecierii efectuate prin raportare la probele legal administrate dispune:a)respingerea plângerea nefondată b)admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a completa urmărirea penalăc)admite plângerea desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală,când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând spre repartizare aleatorie, în acest caz încheierea judecătorului de cameră constituie actul de sesizare a instanţeid.admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se crează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângereaC. Ia act de retragerea plângerii formulate7.redactarea încheierii pronunţate, în care sunt expuse motivele care l-au condus pe judecătorul de cameră la soluţia dispusă8.Comunicarea încheierii judecătorului de cameră9.Contestaţia.a.încheierea judecătorului de cameră este un principiu definitiv cu excepţia celei prin care s-a dispus începerea judecăţii când procurorul şi inculpatul pot face motivat contestaţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efec tuării urmăririi penale.b.poate fi formulată întermen de 3 zile de la data comunicării încheierii judecătorului de cameră şi trebuie întotdeaun a motivată,contestaţia nemotivată este inadmisibilă.

c.se depune la judecătorul de cameră care a soluţionat plângerea şi se înaintează spre soluţionare judecătorului de cameră de la instanţa ierarhic superioară cănd instanţa sesizată cu plângere este Î.C.C.j., completului competent potrivit legii, procedura se desfăşoară în şedinţă publică fără participarea procurorului şi a inculpatuluid.jdecătorul de cameră care se pronunţă în şedinţă publică, prin încheierea motivată poate dispune una din următoarele soluţii:i.respinge contestaţia ca tardivă. inadmisibilă ori nefondată şi menţine dispoziţia de începere a judecăţiiii.admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă plângerea, dacă excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale au fost greşit soluţionate.În ipoteza în care contestaţia a fost formulată de procuror, judecătorul de cameră va putea constata legalitattea actelor de urmărire penală sau a probelor pe care judecătorul de cameră care s-a pronunţat în primă instanţă ca fiind nelegale.În ipoteza în carre contestaţia este formulată de inculpat, judecătorul de cameră va putea constata nelegalitatea actelor de urmărire panală le-a apreciat ca legale.Ulterior, judecătorul de cameră va putea dispune oricare dintre soluţiile prevăzute de art.341 alin.(7)pct.2NCPP

OBSERVAŢII: 1. asistenţa judiciară a persoanei ce a formulat plângerea, precum şi a persoanei faţă de care s-a dat o soluţie de neurmărire/netrimitere în judecată nu este obligatorie, chiar dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care s-a dispus soluţia de neurmărire sau de netrimitere în judecată este de 5 ani sau mai mare; numai în cazul în care apreciază că petentul sau intimatul nu şi-ar putea face singur apărarea, instanţa dispune desemnarea unui apărător din oficiu; 2. când judecătorul admite plângerea şi dispune deschiderea urmăririi penale, va indica în considerentele sentinţei faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate, precum şi mijloacele de probă ce urmează a fi adminisrate, procurorul fiind ţinut de hotărârea instanţei; 3.soluţiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu nu pot fi atacate cu plângere direct la judecătorul de cameră în cazul în care este sesizat cu o astfel de plângere, judecătorul de cameră o va trimite organului judiciar competent art.339NCPP. 4.împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată se poate formula în condiţile art.339NCPP, o singură plângere la procurorul ierarhic superior, iar dacă aceasta este respinsă, persoana nemulţumită se poate adresa numai judecătorului de cameră şi nu procurorului ierarhic superior celui care a respins această plângere.5.organul judiciar competent să soluţioneze plângerea împotriva ordonanţei prim-procurorului, prin care s-a infirmat ordonanţa procurorului de netrimiterte în judecată şi s-a dat aceiaşi ori altă soluţie de netrimiterte în judecată, pentru alte motive sau pentru unele dintre motivele invocate de petent, este procurorul ierarhic superior.numai în situaţia în care, la rândul său, procurorul ierarhic superior, astfel sesizat, a respins plângerea şi a menţinut soluţia prim-procurorului, persoana vătămată, sau alta interesată se pot adresa cu plângere judecătorului de cameră.6.plângerea împotriva soluţiei de clasare nu putea viza decât aspecte de nelegalitate şi neteimeiniciei cu privire la cercetările efectuate şi cu privire la persoanele la care s-a referit petiţionara în plângerea iniţială cu care a sesizat parchetul,În calea de atac internă nu se poate extinde cadrul procesual ierarhic superior 7. soluţiile prin care procurorul ierarhic superior infirmă ordonanţa procurorului din subordinea sa şi dispune completarea cercetărilor efectuate în cauză pot fi atacate doar cu plângere la procurorul ierarhic superior art.339NCPP, neputând fi atacate şi la judecătorul de cameră în cond .art340NCPP 8.nu există compatibilitate a persoanei care a efectuat urmărirea penală, în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale. 9. când judecătorul admite plângerea şi trimite cauza în vederea începerii

urmăririi penale/redeschiderii urmăririi penale, procurorul este cel care dispune începerea, respectiv redeschiderea urmăririi penale; acesta are obligaţia legală de a se conforma sentinţei judecătorului, exceptând situaţia în care între data rămânerii definitive a hotărârii şi cea în care dosarul a ajuns la parchet au apărut fapte sau împrejurări noi necunoscute judecătorului care impun adoptarea unei soluţii de clasare;10.încheierea definitivă a judecătorului de cameră nu pot fi supuse revizuirii, nefiind hotărâri prin care s-a soluţionat fondul cauzei11.probele care au fost excluse de judecător de cameră nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei, atunci când judecătorul de cameră a admis plângerea şi a dispus începerea judecăţii

Fişa nr. 29CAMERA PRELIMINARĂI.PARTEA TEORETICĂ1.CADRUL GENERALA.Obiectul camerei preliminareobiectul camerei preliminare constă în verificarea după trimiterea în judecată:a.competenţei organelor de urmărire penalăb.legalităţile sesizării/actului de sesizare(dacă rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul ierarhic superior, dacă cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art.328NCPP, dacă sunt descrise faptele care constituie obiectul acuzării faţă de fiecare inculpat în parte pentru a se putea stabili obiectul şi limitele judecăţii etc,c.legalităţii şi loialităţii probelor în cursul urmăririi penale pentru a verifica incidenţa sancţiunii derivate a excluderii[sancţiunea excluderii este derivată din sancţiunea nulităţii astfel cum rezultă din prevederile art.102 alin(2)NCPPd.a legalităţii efec tuării actelor de către organele de urmărire penală pentru a verifica incidenţa sancţiunii nulităţii (absolute sau relative)OBSERVAŢII:1.analiza în camera preliminară este concentrată pe aspecte ce ţin de acţiunea penală.procedura presupunând o dezbatere a topicelor ce constituie obiectul camerei preliminare în cadrul unei confruntări între acuzare şi apărare2.juecătorul de cameră nu exercită nici funcţia de acuzare şi nici pe c ea de judecată, ci o funcţie distinctivă de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată3.nu verifică temeinicia/aparenţa de temeinicie a probelor sau a trimiterii în judecată şi nici caracterul complet al urmăririi penale sau oportunitatea ori suficienţa probelor administrate în acuzareB.Durata procedurii de cameră prelimnară1 cel mult 60 de zile de la data înregistrării a cauzei la instanţă2.termenul de 60 de zile este un termen de recomandareC. Măsuri pregătitoare1.sesizarea instanţei şi înregistrarea dosaruluirechizitoriul însoţit de dosarul cauzei şi de un număr necesar de copii certificate ale rechizitoriului respectiv ale traducerii autorizate(când inculpatul nu cunoaşte limb română sau

este minoritar) pentru a fi comunicate inculpaţilor, se trimit instanţei competente să judece cauza de fond.2.repartizarea aleatorie a dosarului judecătorului de cameră3.Măsuri prealabile dispuse de cameră prin retzoluţiea.comunicarea copiei certificate a rechitoriului şi după caz,traducerea autorizatăb.stabilirea termenului(în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei) în care inculpatul poate formula cereri şi excepţii(cel puţin 20 de zile de la data comunicării)c.Încunoştinţarea inculpatului despre obiectul procedurii în cameră, dreptul de a-şi angaja un apărător ales şi termenul în care poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administririi probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penalăd,desemnarea unui avocat din oficiu când asistenţa juridică este obligatorie4.Comunicarea parchetuluijudecătorul de cameră comunică procurorului.a. cererile şi excepţiile formulate de căte inculpat/avocatul acestuiab. excepţiile ridicatr din oficiuOBSERVAŢII:1.dacă nu s-au forulat cereri de excepţii de inculpat ori judecătorul de cameră nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea termenului stabilit judecătorul de cameră constată legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi efc tuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii2. inculpatul sau avocatul acestuia nu pot solicita administrarea de probe în vederea dovedirii nelegalităţii actelor de urmărire penală sau a probelor administrate, cererile şi excepţiile trebuie să fie raportate la actele dosarului de urmărire penală,3.excepţiile invocate de judecătorul de cameră din oficiu trebuie consemnate în încheiere, care se comunică procurorului.5.Răspunsul parchetuluia.facultativ, procurorul poate opta să nu răspundă cererilor şi excepţiilor transmise de judecătorul de camerăb.răspunsul la excepţii ar trebui să fie redactat de procurorul care a efectuat sau supravegeat urmărirea penală,acesta având o imagine de ansamblu cu privire la actele de urmărire penală. în ipoteza în care procurorul decide să răspundă excepţiilor comunicate, răspunsul trebuie formulat în scrisc.în termen de 10 zile de la comunicarea excepţiilorD.Analiza (preliminară)efectuată de judecătorul de cameră

se desfăşoară în şedinţă nepublică (camera de consiliu) fără participarea procurorului şi a inculpatului ori a altor părţi sau subiecţi procesuali

se analizează doar cererile scrise şi răspunsul procurorului prin raportare la ansamblul materialului de urmărire penală

judecătorul de cameră se pronunţă prin încheiere motivată la expirarea termenului în care procurorul putea răspude cererilor şi excepţiilor

având în vedere obiectul camerei judecătorul de cameră poate dispune următoarele:a.constată legalitate sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală(dacă au fost respinse toate cererile şi excepţiile formulate de inculpat sau invocate din oficiu ori nu s-a formulat nici o cerere sau excepţie) şi dispune începerea judecăţiib.constată neregularitatea actului de sesizare (de pildă ,se constată că actul de sesizare nu este apt să investească în mod valabil instanţa de judecată, nefiind descrisă fapta de care este acuzat

inculpatul, sau nu poate stabili intervaul de timp în care a fost comisă fapta ori rchizitoriul nu a fost întocmit de procurorul din cadrul parchetului competent sau nu a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul ierarhic superior)c.exclude toate probele administrate, constatând nulitatea actelor prin care s-a dispus ori a fost autorizată administrarea probelor ori prin care probele au fost administrated.exclude o parte din probele adminstrate, constatând nulitatea dor a unor acte prin care s-a dispus ori a fost autorizată administrarea probelor ori prin care probele au fost administratee,constată incidenţa sancţiunii nulităţii absolute[prin raportare la disp.art.281 alin.(1) lit.e) şi f)NCPP] sau a ulităţii relative[după aceasta a fost invocată de persoana interesată în termenul prevăzut de art.282 alin.(4) lit.a)NCPP şi există o vătămare importanrtă a drepturilor procesuale care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului]E.Procedura remediuîn cazul în care judcătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare, în cazul în care sancţionează potrivit art.280-282NCPP actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exlude una sau mai multe probe administrate încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriulobservaţie.procedura remediu vizează numai îndreptarea neregulelor actului de sesizare, procurorul neputând proceda la refacerea actelor nule administra pobele excluse, deoarece cauza nu se mai află în faza de urmărire penalăn termen de 5 zile de la comunicarea încheierii judecătorului de cameră PROCURORUL poate:1.să remedieze neregulile actului de sesizare constatate de judecător, astfel încât să poată fi stabilite obiectivele şi limitele judecăţii şi să comunice că menţine dispoziţia de trimitere în judcată2.să solicite restituirea cauzei (de pildă când au fost excluse toate probele, ipoteză în care soluţia de restituire este previzibilă)3.să comunice că înţelege să îşi menţină acuzaţia formulată prin raportare la probele şi actele considerate a fi fost efectuate în mod legal, în ipoteza în care s-a constatat nulitatea numai a unei părţi a actelor de urmărire penală sau a fost exclusă numai o parte din probele nelegal sau neloial administrate4.să nu exprime vreo poziţie faţă de neregulile constatateF. Soluţiijudecătorul de cameră poate dispune una din soluţii:1.începerea judecţiia.cănd constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuîării actelor de urmărire penalăb.dacă procurorul a remediat neregulile actului de seizare constatată de judecătorul de cameră, menţine soluţia de trimitere în judecată şi pot fi stabilite obiectul şi limitele judecăţii(fapta şi persoana pentru care s-a formulat acuzaţia penalăc.dacă poate fi stabilit obiectul sau limitele judcăţii, iar procurorul menţine soluţia de trimitre în judecată, în ipoteza în care au fost excluse o parte din probe, sau anulate unele acte procesuale sau procedurale.2. restitirea cauzei la parchetjudecătorul de cameră restituie cauza la parchet dacă:a.rchizitoriul este neregulamentar întocmit, neregulile nu au fost remediate de procuror în 5 zile (FIE NU AU FOST REMEDIATE DELOC SAU AU FOSTT REMEDIAT

PARŢIAL), SAU NU S-A OFERIT NICI UN RĂSPUNS) IAR NEREGULILE ATRAGE IMPOSIBILITATEA STABILIRII OBIECTULUI SAU LIMITELE JUDECĂŢII,b.a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penalec,procurorul solicită restituirea cauzei.OBSERVAŢII1.restituirea se va dispune şi în ipoteza în care procurorul a răspuns în termenul de 5 zile, acoperind neregularitatea actului de sesizare, însă judecătorul de cameră, în urma unei noi evaluări, constată că în realitate nu s-au acoperit toate neregulile constatate ori nu poate fi stabilit obiectul sau limitele judecăţii,2.urmărirea penală este reluată atunci când judecătorul de cameră a dispus restituirea cauzei la parchet ca urmare a excluderii tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale, reluarea se dispune nu prin încheierea judecătorului de cameră ci prin ordonanţă de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală.3.atunci când restituirea a fost dispusă de către judecătorul de cameră în urma constatării neregulilor actului de sesizare şi nestabilirii obiectului şi limitele judecăţii este posibil să rezulte posibilitatea efectuarea unor acte de urmărire suplimentare pe lângă remedierea neregulilor , reluarea se dispune de conducătorul parchetului ori de procurorul ierarhic superior prevăzut de lege, iar nu prin ordonanţa procurorului care supraveghează sau efectueazăurmărirea penală.Prin ordonanţă de reluare a urmăririii penale se vor menţiona şi actele ce urmează a fi efectuate,G.Contestaţiaîn termen de 3 zile de la comunicarea încheierii judecătorului de cameră. procurorul şi inculpatul pot face contestaţiecontestaţia poate viza:a.modalitatea în care judecătorul de cameră s-a pronunţat cu privire la neregulile actului de sesizare, legalitatea probelor de pildă greşita excluderer/neexcludere a unor probe, greşite constatare a regulilor actului de sesizare etc.b.soluţie de începere a judecăţii(fie în ipoteza în care au fost respinse toate excepţiile, fie ca atunci când au fost anulate acte, excluse probe,, iar procurorul a acoperit în condiţiile legii neregularitatea sesizării şi a menţinut trimiterea în judecată)respectiv soluţia de restituire a cauze i la parchet.

în ipoteza în care iculpatul nu a formulat cereri sau excepţii, şi nici judecătorul de cameră nu le-a invocat din oficiu. încheierte prin care se dispune începerea judecăţii este definitivă, şi pe cale de consecinţă, contestaţia este inadmisibilă;

contestaţia se depune la judecătorul de cameră care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentrusoluuţionare

contestaţia se judecă d judecătorul de cameră de la instanţa supuroară. î camera de consiliu termen 6o de zile.

judecătorul de camerăcăruia i sţa repartiza aleatoriu contestaţia comunică aceasrta intimatului(procuroruluisau inculpatului), precum şi tzermenului de formulare de cereri/ excepţii ri angaja un avocat, în ipoteza în care apărarea este obligatorie judecătorul desemnează unul din oficiu

la expirarea termenului, judecătorul soluţionează contestaţia analizând motivele pe care aceasta se întemeiază, precum şi cererile şi excepţile onvocatr

non reformatio in peius se aplică cu privire la soluţiile pe care le poatze dispune judecătorul de camweră cu ocazia soluţionării contestaţiei numai de inculpat

judecătorul d camră care soluţionează contestaţia poate dispune prin încheiere una dintre soluţiile:

i.respinge contestaţia ca tardivă. inadmisibilă ori nefondată şi ii.admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă plângerea, dacă excepţiile cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale au fost greşit soluţionate.În ipoteza în care contestaţia a fost formulată de procuror, judecătorul de cameră va putea constata legalitattea actelor de urmărire penală sau a probelor pe care judecătorul de cameră care s-a pronunţat în primă instanţă ca fiind nelegale.admite contestaţia şi trimite cauza spre rejudecarer cân nu au fost respectzate dispoziţile privind comunicareaia act de retragerea contastaţiaiOBSERVAŢII.1.odată cu rămânerea definitivă a încheierii judecătorului de cameră, faza camerei preliminare este încheiată .În ipoteza în care prin închiderea definitivă s.-a dispus începerea judecăţii, insatanţa stabileşte termen şi dispune citarea părţilor şi a subiecţilor2, judecătorul de cameră nu este incompatibil să exercite şi funcţia de juidecată2.MĂSURI PREVENTIVE ÎN CAMERA PRELIMINARĂjudecătorul de cameră se prinonunţă cu privire la.a.luarea unei măsuri preventive (control judiciar, cel pe cauţiune, arestul la domiciliu sau arestarea preventivă) la cererea procurorului sau din oficiu,b.înlocuirea ,revocarea, sau încetarea de drept a măsurilor preventive luate sau prelungite în cursul urmăririi penale la cererea inculpatului , a procurorului sau din oficiuc.legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu, arstării preventive, con trolului judiciar, şi a celui pe cauţiune luate sau prelungite în cursul urmăririi penale.d.legalitatea sau temeinicia măsurii arestării preventive sau a arestului la domiciliu, înainte de expirarea termenului de 30 de zile pentu care aceste măsuri au fost luate sau prelungite în cursul urmăririi penalee.confirmarea măsurii arestării preventive luate în lipsă fie de judecătorul de cameră, fie de judecătorul de drepturi în cursul urmăririi penale.

MODELE DE ACTE PROCESUALE1.model de minută a încheierii prin care judecătorul de cameră constată neregularitatea actului de sesizare după analiza cererilor şi excepţiilor invocate din oficiu sau de inculpat şi se dispune comunicarea către parchet

Dosar nr.

ÎNCHEIERE................. DATA......Constată neregularitatea rechzitoriului nr....emis la data de.......de Parchetul de pe lângă Judecătoria....Dispune comunicarea prezentei încheieri Parchetului de pe lângă Judecătoria.... în vederea remedierii neregularităţilor actului de sesizare constatat în actul de sesizare.Pune în vedere procurorului să comunice judecătorului de cameră în termen de 5 zile dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restiturea cauzei.

Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.Pronunţată în camera de consiliu, azi....Semnătura judecător de cameră prelominară

2.Model de minută a încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţiiDosar nr.

ÎNCHEIERE...... DATA........

În baza art.346 alin.(2)NCPP, constată neregularitatea rechizitoriului nr...emis la data.....de Parchetul de pe lângă Judecătoria........prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatuluiX (date de stare civilă) sub aspectul acuzaţiei de a fi comis infracţiunea de......prevăzută de art....a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul XÎn baza art.275 alin (3)NCPP, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.Pronunţată în camera de consiliu, azi.......Semnătura judecător de cameră preliminară,

3. Model de minută a încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune restituirea cauzei la procuror

Dosar nr.

ÎNCHEIERE... DATA........În baza art.346 alin (3) lit.a) C,proc pen. dispune restituirea la Parchetul de pe lângă Judecătoria... a cauzei privind pe inculpatul X , trimis în judecată prin rechizitoriul acestei unităţi de parchet emis la data de..... în dosarul nr.... sub aspectul acuzaţiei de a fi comis infracţiunea de...... prevăzută de art...În baza art.275 alin (3)NCPP,cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.Cu drept de contestaţie în 3 zile de la comunicare.Pronunţată în camera de consiliu, azi.....semnătura judecătorului de cameră preliminară,

Fişa nr. 30

DESFĂŞURAREA JUDECĂRII CAUZELOR PENALE ÎN PRIMA INSTANŢĂ(PROCEDURA DE DREPT COMUN)

I. PARTE TEORETICĂ

1. OBIECTUL JUDECĂŢII ÎN PRIMA INSTANŢĂ

1. potrivit art.371 NCPP., indiferent dacă judecata se desfăşoară potrivit procedurii de drept comun sau potrivit procedurii simplificate, a recunoaşterii învinuirii se mărgineşte la fapta şi persoana arătate în actul de sesizare [rechizitoriul sau încheierea judecătorului de cameră prin care a fost admisă plângerea împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată şi a dispus începerea judecăţii în baza art.341 alin.(7) pct.2 lit.c)NCPP,2. obiectul iniţial al judecăţii poate fi extins , noul Cod de proceduiră penală nemai prevăzând instituţiile extinderii procesului penal cu privire la alte fapte sau cu privire la alte persoane.2. PROCEDURA DE JUDECATĂ DE DREPT COMUN1. procedura de judecată în primă instanţă de drept comun (neabreviată) parcurge următorii paşi proceduali:A. Înregistrarea cauzei la instanţa de judecată1.după cejudecătorul de cameră a dispus prin încheiere definitivă începerea judecăţii, completul de judecată, fixează primul termen de judecată;2.aceiaşi persoană care a exercitat funcţia de judecător de camweră preliminară poate exrcita şi funcţia de judecată.OBSERVAŢIE.dosarul cauzei se va afla lA studiu la completul de judecată, fie în arhiva instanţei unde va putea fi consultat de părţi, subiecţii procesuali principali,şi avocaţii acestora sau de către procuror.

B. Măsuri administrative pentru asigurarea bunei desfăşurări a cauzei la PRIMUL TERMEN DE JUDECATĂ

1. preşedintele completului de judecată dispune prin rezoluţie măsurile administrative necesare pentru pregătirea primului termen de judecată: citarea părţilor, adresă la barou în vederea desemării unui apărător din oficiu când asistenţa juridică este obligatorie, încunoştinţarea părţii vătămate că se poate constitui parte civilă până la citirea actului de sesizare etc. (2. completul învestit cu judecarea unei cauze penale, din oficiu sau la cererea părţilor, să preschimbe primul termen sau termenul de luare la cunoştinţă stabilit pentru judecarea cauzei în urma repartizării aleatorii, cu respectarea principiului continuităţii completului în situaţia în care din motive obiective instanţa nu îşi poate desfăşura activitatea de judecată la termenul fixat ori în vederea soluţionării cu celeritate a cauzei. Preschimbarea termenului se dispune prin rezoluţia judecătorului, în camera de consiliu şi fără citarea părţilor. Părţile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat [noul Cod de procedură nu prevede obligaţia motivării rezoluţiai de prtweschimbae a termenului;3. grefierul întocmeşte lista de şedinţă, care se afişează cu 24 de ore înaintea termenului de judecată; la întocmirea listei se ţine seama de data intrării cauzelor la instanţă, dându-se întâietate

cauzelor în care sunt deţinuţi şi celor cu privire la care legea prevede că judecata se face de urgenţă.

C. Primul termen de judecată1. deschiderea şedinţei de judecată; preşedintele completului veghează asupra menţinerii ordinii şi solemnităţii şedinţei, putând lua măsurile necesare în acest scop;2. apelul părţilor: preşedintele completului anunţă, potrivit ordinii de pe lista de şedinţă, cauza a cărei judecare este la rând, dispunând facerea de către grefier a apelului părţilor şi al celorlalte persoane citate şi constată care dintre ele s-au prezentat;3. verificarea îndeplinirii procedurii de citare:a. judecarea poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită; neprezentarea părţilor citate nu împiedică judecarea cauzei; când instanţa consideră că este necesară prezenţa uneia dintre părţile lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata; când procedura de citare nu este îndeplinită sau este viciată, judecarea cauzei se va amâna; pentru primul termen de judecată, prsoana v ătămată se citează cu menţiunea că se poater constitui parte civilă pâna la începwerea c ercetării judecătoreştic. prezenţa inculpatului privat de libertate (arestat în cauză sau în altă cauză, sau în executarea unei pedepse) este obligatorie pentru a se aprecia că procedura este completă;judecarea poate avea loc în lipsa inculpatului dacă acesta este dispărut, se sustrage de la judecată ori şi-a schimbat adresa fără a o aduce la xcunoştinţa organelor judiciare şi în urma verificăriilor efectuate, nun iase cunoaşte noua adresă. în cazul în care inculpatul refuză să se prezinte la instanţă, va fi adus silit, împotriva voinţei sale; d. părţile se pot prezenta şi participa la juecată chiar dacă nu au fost citate sau nu au primit citaţia, preşedintele având îndatorirea să stabilească identitatea acestora. În cazul în care este lipsă de procedură sau un viciu al procedurii de citare, înfăţişarea părţii nelegal citate în instanţă, în persoană sau prin reprezentant (în cazul persoanelor juridice), ori prin avocat ales sau avocat din oficiu (dacă acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată), acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare;e. luarea în cunoştinţă a termenului de judecată: părţile prezente personal la un termen de judecată iau în cunoştinţă noul termen, nemaifiind citate pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul din aceste termene; în situaţia în care partea este reprezentată la un termen de judecată prin avocat ales, prin avocat din oficiu care a luat legătura cu partea reprezentată ori în cazul în care se prezintă la termenul de judecată un alt reprezentant al părţii, persoana juridică, se consideră că partea are termen în cunoştinţă; de asemenea, are termen în cunoştinţă partea căreia, personal, prin reprezentant sau apărător ales sau prin funcţionarul în persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat în mod legal citaţia pentru un termen de judecată. cu excepţia situaţiilor în care prezenţa acestora este obligaorie.4. prşedintele completului se asigură că părţile au avut timpul şi facilităţile necesare pregătirii apărării în cauză:a. instanţa poate dispune amânarea cauzei dacă părţile solicită aceasta în vederea angajării unui apărător;doar unsingur termenb. persoana vătămată, inculpatul, celelalte părţi şi avocaţii acestora au dreptul să ia cunoştinţă de actele dosarului în cursuil judecăţii aceasta nu poate(instanţa)restricţionas prin încheiere dreptul de a consulta dosarul sau vreunul dintre mijloacele de probîă aflate într copperţile acestuia.când peersoana cătămată nu mai beneficiază de asistenţă juridică se mai dă un termen pentru angajarea avocatului.

judecata în lisă: pe tot parcursul judecăţii persoana vătîămată şi părţile pot solicita oral sau scria, cajudecata să se desfăşoare în lipsă, în acest caz nemaifiind citate pentru termenele următoare,.6la primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită şi cauza se află în stare de judecată, preşedintele dispune ca grefierul să dea citire rechzitoriului (actul prin care s-a dispus trimiterea în judecată) ori după caz, a încheierii judecătorului de cameră prin care a admis plângerea formulată împătriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată şi a dispune începerea judecăţii în condiţiile art.341 ali(7) pct.2lit.c)NCPP sau să facă o prezentare suscintă a acestuia7. preşedintele explică inculpatului în ce constă invinuirea ce i se aduce,îl înştiinţează pe inculpat cu privire la drepturile sale, dreptul de a pune întrebări coinculpaţilor, persoanei vătămate, celorlalte părţi, martorilor ,xperţilor şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării penale când soscoteşte că este necesarpreşedintele încunoştinţează partea civilă, partea responsabilă civilmente şi persoanan vătămată (nu şi inculpatul)cu privire la probele administrate în faza urmăririi penale car au fost exluse şi care nu vor fi avute în vedere la soluţionarea cauzei şi pune în vedere persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă până la începeerea cercetării judecătoreşti.

OBSERVAŢII: 1. prin compunerea instanţei se înţelege alcătuirea completului de judecată cu numărul de judecători prevăzuţi de lege, în vederea judecării cauzei penale; în primă instanţă completul de judecată este compus dintr-un singur judecător (sistemul judecătorului unic); 2. prin constituirea instanţei se înţelege ansamblul subiecţilor oficiali ce compun instanţa şi care participă la şedinţa de judecată la un termen determinat; instanţa se constituie din completul de judecată, procuror (de şedinţă) şi grefierul de şedinţă; 3. militarii şi deţinuţii sunt citaţi la fiecare termen; 4. în situaţia în care în aceiaşi cauză au calitatea de inculpat atât persoana juridică, cât şi reprezentanţii legali ai acesteia , preşedintele verifică dacă inculpatul persoană juridică şi-a desemnat un reprezentant, iar în caz contrar, procedează la desemnarea unui reprezentant, din rândul practicienilor în insolvenţă; 5. când judecarea se amână, martorii, experţii şi interpreţii iau în cunoştinţă noul termen, nemaifiind necesară citarea lor; la cererea persoanelor care iau termenul în cunoştinţă, instanţa le înmânează citaţii, spre a le servi drept justificare la locul de muncă, în vederea prezentării la noul termen; 6. încălcarea dispoziţiilor relative la citare poate atrage aplicarea sancţiunii nulităţii relative,.; 7participarea procurorului la judecată este obligatorie în toate cazurile, abenţa aceastuia (inxclusuv în ipoteza în care i-a fost acordat cuvântul) sancţionată cu nulitatea absolută;;.; 8. desfăşurarea şedinţei de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice audio; 9.. în cursul şedinţei de judecată grefierul ia note cu privire la desfăşurarea procesului; procurorul şi părţile pot cere citirea notelor şi vizarea lor de către preşedinte; în caz de contestare, de către participanţii la proces, a notelor grefierului, acestea vor fi verificate şi, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrărilor din şedinţa de judecată; după terminarea şedinţei de judecată, participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului; notele grefierului pot fi contestate până la termenul următor;care vor fi verificate în baza înregistrărilor din şedinţa de judcată.10 când o parte sau alta tulbură şedinţa ori nesocoteşte măsurile luate, preşedintele îi atrage atenţia să respecte disciplina, iar în caz repetat ori de abateri grave, dispune îndepărtarea ei din sală.D. Cercetarea judecătorească1. după ce nsatnţa a dat citire actului de sesizare, a adus la cunoşrtinţa inculpatului învinuirea şi drepturile procesuale de care se bucură în cursul judecăţii , a încunoşrtinţat

persoana vătămată că se poate sonstitui în parte civilă , întrabă procurorul, părţile şi pwersoana vărămată dacă propun administratrea de probe

2. până la începerea cercetării judecătoreşti persoana vătămată se poate constitui parte civilă în procesul penal;3. citirea actului de sesizare de către grefier este momentul care marchează începutul cercetării judecătoreşti şi poate avea loc fie la primul termen de judecată, fie la un termen ulterior;4. după citirea actului de sesizare, preşedintele completului de judecată explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce; totodată, înştiinţează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaţilor, celorlalte părţi, martorilor experţilor şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socoteşte că este necesar;5. instanţa pune în dezbaterea contradictorie a părţilor şi a procurorului probele care urmează a fi administrate în cursul cercetării judecătoreşti; părţile şi procurorul pot solicita administrarea de probe; instanţa din oficiu poate propune administrarea unor probe; după ce toate părţile prezente şi procurorul şi-au exprimat punctul de vedere cu privire la probaţiunea ce poate fi administrată în cauză, instanţa, după deliberare, dispune prin încheiere încuviinţarea administrării numai a probelor pertinente, concludente şi utile soliţionării cauzei;6. cercetarea judecătorească continuă cu administrarea probelor încuviinţate de către instanţă în condiţii de publicitate, contradictorialitate şi nemijlocire în următoarea ordine: ascultarea inculpatului, a coinculpaţilor, ascultarea părţii vătămate, a părţii civile şi părţii responsabile civilmente, ascultarea martorului, expertului sau interpretului şi, după caz, prezentarea mijloacelor materiale de probă şi examinarea înscrisurilor; instanţa poate dispune unele schimbări în această ordine, dacă ele sunt necesare pentru buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti; când inculpatul este prezent, schimbarea ordinii nu poate fi dispusă decât după ascultarea acestuia;7. dacă în cursul cercetării judecătoreşti administrarea unei probe anterior admise apare inutilă, instanţa, după ce ascultă procurorul şi părţile, poate dispune ca acea probă să nu fie administrată;8. pe tot parcursul cercetării judecătoreşti părţile şi procuroul pot solicita administrarea de noi probe;9. terminarea cercetării judecătoreşti: preşedintele completului de judecată constată că au fost administrate toate probele pertinente, concludente şi utile, necesare judecării cauzei penale. dacă s-au făcut completările necesare, preşedintele declară terminarea cercetării judecătoreşti.

OBSERVAŢII:1. începerea cercetării judecătoreşti echivaleză cu administrare promei probe2.potrivit noului Cod, instanţa nu mai este prima în ordinea adresării întrebării inculpatului, după ce acesta este lăsat să arate tot cec ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, i ase port pune întrbări în mod nenijlocit de cătere părocuror, de persoana vătămată, de partea civilă. de partera responsabilă cuvilşmente, de ceilalţi inculpaţi, pecum şi de avocaţii acestora, şi de avocatul inculpatului acîărui audiere se face iar apoi dacă sweaprciază ca necesar pentru buna soluţionare a cauzei

3. când inculpatul refuză să dea declaraţii, instanţa dispune citirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior, aceasta constituie o modalitate specială de administrare a probelor în acest caz; 5.. după ce instanţa a procedat la ascultarea părţilor, va dispune citarea martorilor încuviinţaţi în cauză pentru a fi ascultaţi; 3. martorii, experţii şi interpreţii prezenţi pot fi ascultaţi, chiar dacă nu au fost citaţi sau nu au primit citaţie, însă numai după ce s-a stabilit identitatea lor; 4 procurorul sau instanţa trebuie să manifeste diligenţele pentru a întreba pe inculpat dacă este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, se dispune o asemenea măsură când se amână aplicarea pedepsei, prestarea este obligatorie când când se dis pune măsura suspendării sau supravegherii.. instanţa dispune citirea declaraţiilor anterioare când martorul, expertul sau interpretul face declaraţii care sunt în contrazicere cu cele date anterioare; 5. martorii, experţii sau interpreţii ascultaţi rămân în sală, la dispoziţia instanţei, până la terminarea actelor de cercetare judecătorească care se efectuează în şedinţa respectivă; dacă instanţa găseşte necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei, din sala de şedintă, în vederea reaudierii lor ori a confruntării lor; instanţa, luând concluziile procurorului şi ale părţilor, poate încuviinţa plecarea martorilor, experţilor sau interpreţilor după ascultarea acestora.Declaraţiil şi răspunsurile inculpaţilor, ale martorilor şi a altor persoane se consemnează întocmai, în declaraţia se menţionează şi întrebărilr puse şi sunbiectul care le-a adresat precum şi ora de începere şi ora terminării audierii, întrebările respăinse nu se xconsemnează în declaraţie, ci în încheierea de şedinţdeclaraţia va fi semnată de persoana audiată, de prweşedintele completului, de grefier şi de către interpret –dacă este cazul- de avocaţii inculpatuluji, părţii civile, părţile responsabile civilmente, persoana vătămată, dacă aceştia au fost prezenţi.

E. Dezbaterea1. după ce instanţa constată terminată cercetarea judecătorească, declară deschise dezbaterile;2. în cadrul dezbaterilor cuvântul se dă în următoarea ordine: procurorul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente şi incupatul. În cazul în care este necesar, insatnţa de judecată poate da cuvântul şi în replică, respectându-se aceeaşi ordine; procurorul şi părţile au dreptul la replică în ceea ce priveşte chestiunile noi, ivite cu ocazia dezbaterilor. Inculpatul are cel din urmă cuvântul;3. când socoteşte necesar, instanţa poate cere părţilor, după încheierea dezbaterilor, să depună concluzii scrise; procurorul şi părţile pot depune concluzii scrise ori de câte ori consideră necesar a face cunoscute argumentele în sprijinul poziţiei, lor chiar dacă nu au fost cerute de instanţă.

OBSERVAŢII: 1. lipsa dezbaterilor atrage nulitatea absolută a hotărârii; 2. procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele adimistrate; când cercetarea judecătorescă nu confirmă învinuirea sau când a intervenit vreuna din cauzele de încetare a procesului penal prevăzute în art. 16 NCPP procurorul este obligat să pună concluzii de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal.3.durata concluziilor procurorului. ale părţilor, ale persoanelor vătămate, şi ale avocaţilor acestora poate fi limitată.preşedintele completului poate hotărî că acestea trebuie să aibă o durată limitată Preşedintele are dreptul să întrerupă pe cei care iau cuvântul dacă depăşesc limitele cauzei ce se judecă.

4,pentru motive temeinice, dezbaterile pot fi întrerupate, întreruperea nu poate fi mai mare de 3 zile.

F. Ultimul cuvânt al inculpatului1. după închiderea dezbaterilor inculpatul are personal cuvântul în vederea prezentării punctului său de vedere cu privire la acuzaţia ce îi este adusă, fără a-i putea fi puse întrebări şi fără a putea fi întrerupt;2. după ascultarea ultimului cuvânt al inculpatului, preşedintele completului anunţă faptul că a rămas în pronunţare; în cazul în care se apreciază că deliberarea nu va avea loc chiar în ziua în care cauza a rămas în pronunţare, preşedintele completului poate anunţa în şedinţă publică data pentru care se va amâna pronunţarea.

OBSERVAŢII: neacordarea ultimului cuvânt al inculpatului poate atrage sancţiunea nulităţii relative,dacă inculpatul relevă fapte sau îm prejurări noi, esenţiale, pentru soluţionarea cauzei, instanţa dispune reuiarea cercetării judecătoreşti G. Deliberarea1. după încheierea dezbaterilor completul de judecată deliberează în vederea determinării soluţiei ce urmează a fi pronunţată în cauza penală;2. deliberarea are loc în secret în ziua în care cauza a ieşit în pronunţare; instanţa poate amăna pronunţarea cel mult 15 zile;3. rezultatul deliberării se consemnează în minută, care se întocmeşte în două exemplare originale, din care unul se ataşează la dosarul cauzei, iar celălalt se depune, spre conservare, la dosarul instanţei.

OBSERVAŢII: 1. dacă, cu ocazia deliberării, instanţa constată că nu au fost lămurite toate împrejurările cauzei, fiind necesară administrarea unor probe noi, va dispune repunerea cauzei pe rol şi reluarea cercetării judecătoreşti; 2. în situaţia în care instanţa costată că trebuie să mai supună în dezbatera părţilor şi a procurorului anumite situaţii de fapt sau de drept, va dispune repunerea cauzei pe rol şi reluarea dezbaterilor; ambele ipoteze (atât la pct. 1, cât şi la pct. 2) citarea părţilor este obligatorie; 3. lipsa minutei sau contradicţia dintre minută şi dispozitivul hotărârii sunt sancţionate cu nulitatea absolută a hotărârii pronunţate; 4. minuta se semnează numai de judecător nu şi de grefier; dispozitivul hotărârii judecătoreşti, care este parte integrantă din sentinţa judecătorească, se semnează şi de grefier.

H. Pronunţarea în şedinţă publică1. minuta rezultată în urma deliberării instanţei cu privire la toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei atât în ceea ce priveşte acţiunea penală, cât şi acţiunea civilă se citeşte în şedintă publică de către preşedintele completului de judecată, asistat de grefier;2. pronunţarea soluţiei în şedinţă publică are loc în ziua în care s-au încheiat dezbaterile sau la termenul la care s-a amânat pronunţarea;3. părţile sau procurorul nu se citaeză la pronunţare.

I. Redactarea hotărârii judecătoreşti

redactarea hotărârii are loc ulterior pronunţării, în cel mult 30 de zile de la pronunţare. ---prevederile referitoare la participarea procurorului rezultă că, potrivit legii, nu este

suficientă numai prezenţa procurorului, ci acesta este obligat să pună concluzii, arătând şi ordinea în care, în cursul dezbaterilor, preşedintele completului de judecată trebuie să dea cuvântul. Prin urmare, într-o corectă aplicare a legii, situţia în care procurorul, deşi prezent în instanţă la termenul când s-a dezbătut cauza, nu a pus concluzii este echivalentă cu neparticiparea procurorului la judecată, fapt ce conduce la nulitatea absolută a hotătârii (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2683/2005).

--Hotărârea se pronunţă în şedinţă publică, iar minuta, care trebuie să aibă conţinutul dispozitivului, urmează a avea şi menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică. Lipsa din minută a acestei menţiuni nu atrage însă nulitatea absolută a hotărârii, întrucât încălcarea dispoziţiei legale menţionate nu face parte dintre cele prevăzute la art. 197 alin. (2) C.proc.pen., ci nulitatea relativă dacă sunt întrunite condiţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C.proc.pen. În situţia în care dispozitivul hotărârii conţine menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedintă publică, inculpatului neaducându-i-se nici o vătămare, se reţine că nu sunt întrunite condiţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C.proc.pen.(C.S.J, s. pen., dec. nr. 1656/1995).

Întocmirea minutei constituie garanţia că rezultatul judecăţii înscris în dispozitiv este expresia deliberării judecătorilor care au pronunţat hotărârea şi care o semnează. Lipsa minutei face imposibilă verificarea concordanţei dipozitivului hotărârii cu soluţia adoptată în urma deliberării şi a componenţei completului de judecată care a pronunţat-o. În consecinţă, hotărârea este lovită de nulitatea absolută. (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2076/1996).

Fişa nr. 31JUDECATA ÎN CAZUL RECUNOAŞTZERII ÎNVUNUIRII (PROCERDURA ABREVIATĂ)

I. PARTEA TEORETICĂ1PEROCEDURA ABREVIATĂ A JUDECĂŢII ÎN CAZUL RECUNOAŞTERII INVINUIRIIA. Condiţii de aplicare a procedurii abreviate

instanţa poate proceda la judecarea cauzei în condiţiile art. 320¹ C.proc.pen. dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1. instanţa să fi constatat legalitatea actului de sesizare;2. inculpatul să fi fost acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede numai pedeapsa amenzii, pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii sau numai pedeapsa închisorii;3. înainte de citirea actului de sesizare inculpatul să fi declarat personal sau prin înscris autentic că recunoaşte în totalitate fapta/faptele descrise în rechizitoriu (atât sub aspect subiectiv, cât şi sub aspect obiectiv);4. inculpatul să fi solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.instanţa să nu considere necesară asdministrara altor probe deccât cele din cursul urmăririi penale pentruformarea convingerii sale.OBSERVAŢII.

1,dacă inculpatul a fost trimis în judecată pentru un concurs de infracţiuni este necesar ca pentru nici una dintre acestea legea să nu prevadă pedeapsa detenţiunii pe viaţă.nu se poate proceda la judecata potrivit procedurii abreviate dacă inculpatul recunoaşte numai o parte din faptele reţinute în rechzitoriu ori atunci când recunoaşte fapta în materialitatea ei, nu însă şi în forma de vinovăţie cu care procurorul consideră că a fost comisă fapta.3.inculpaţii minori sau inculpaţii majori care au comis infracţiuni în timp ce erau minori nu pot solicita judecarea potrivit procedurii abreviate, sistemul sancţionator al acestora vizând numai posibilitatea aplicării de măsuri educative sau neprivative de libertate,4, pentru a fi judecat potrivit procedurii abreviate, inculpatul trebuie să fi recunoscut numai faptele descrise în rechzitoriu nu şi încadrarea juridică a acestora5,potivit noului Cod, constituie o condiţie de judecată potrivit procedurii abreviate, prezenţa incupatului în faţa instanţei, aceasta neputând declara că doreşte să se judece în condiţiile art,375NCPP printr-un înscris autentic ori prin reprezentant (legal sau convenţional cu mandat special), ca în condiţiile vechiului codB. Cazuri speciale în care inculpatul beneficiază de efectele atenuante ale procedurii abreviate.inculpatul poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă în urmtoarele 4 ipoteze în carea fost efectuată o cercetare judecătorească deşi ab initio inculpatul a recunoascut situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare, neavând din această perspectivă nici o culpă procesuală..1când insatanţa a respins cererea inculpatului de a fi judecat procedurii de abrevierii, a efectuat o cercetare judecăatorească, iar în urma acesteia reţine aceeiaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în cazul de sesizare şi recunoscută de inculpat.2.când instanţa deşi a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivi procedurii abreviate efectuează totuşi cercetarea judecătorească numai pentru stabilirea încadrării juridice, iar în urma acestea reţine aceiaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoascută de către inculpat3.când insatnţa .deşi a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii abreviate, dispune schimbarea încadrării juridice, iar apoi apreciază că este necesară administrarea altor probe efectuând cercetarea judecătorească, iar în urma acesteia reţine aceiaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat4,, când instanţa , deşi a admins cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii abreviate, după deliberare constată că, pentru asoluţionarea acţiunii penale se impune administrarea altor probe în afara înscrisurilor, dispunând repunerea cauzei pe rol şi efectuarea cercetării judecătoreşti, iar în urma acesteia reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat.B. Procedura

procedura abreviată de judecată în primă instanţă parcurge următorii paşi procedurali:1.la primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită şi cauza se află în stare de judecată, preşedintele dispune ca grefierul să dea citire rechizitoriului (actul prin care s-a dispus trimiterea în judcată) ori după caz. a încheierii judecătorului de cameră prin care a admis plângerea formulată împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată şi a dispus începerea judecăţii art.341 alin.(7) pct.2 lit.c)NCPP sau să facă o prezentare succintă a acesteia.

2.preşedintele explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce, îl înştiinţează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declaratie, atrăgându-i.-se atenţia că ceea ce

declară poare fi folosit împotriva sa, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaţilor, persoanei vătămate, celorlalte părţi, martorilor, experţilor şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socoteşte că ester necesar3.preşedintele încunoştinţează partea civilă. partea responsabilă civilmente şi partea vătămată (nu şi pe inculpat) care a participat la procedură de cameră cu privire le probele administrate în faza urmăririi penale care au fost excluse şi care nu vor fi avute în vedere la soluţionarea cauzei şi pune în vedere persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătoreşti4.preşedintele pune învedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi sau persoana vătămată, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându..i la cunoştinţă dispozit. art.396 alin(10) cu privire la reducerea limitelor de pedeapsă5.solicitarea formulată de inculpat înainte de începerea cercetării judecătoreşti ca judecata să se desfăşoare potrivi procedurii abreviate6. ascultarea inculpatului sub aspectul recunoaşterii faptelor descrise în actul de sesizare.7.punerea în discuţie a procurorului. persoanei vătămate şi a părţilor a solicitării inculpatului ca judecata să se desfăşoare potrivit procedurii abreviate8. încuviinţarea procedurii:a. instanţa de judecată admite cererea de judecată potrivit procedurii abreviate atunci când sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus şi din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constitue infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat;b. instanţa de judecată respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În acest caz, instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.9. probatoriu: instanţa poate încuviinţa inculpatului numai administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere pe care inculpatul le poate depune la acel termen; la care instanţa a admis cererea de judcată potrivit procedurii abreviate sau la un termen ulterior, acordat în acest scop.Pentru prezentarea de înscrisuri, instanţa nu poate acorda decât un singur termen10. dezbaterile, ultimul cuvânt al inculpatului, deliberarea, pronunţarea urmează regulile din procedura generală.

OBSERVAŢII: 1. incupaţii minori pot solicita judecarea potrivit procedurii abreviate; 2. pentru a fi judecat potrivit procedurii abreviate inculpatul trebuie să fi recunoscut numai faptele descrise în rechizitoriu, nu şi încadrarea juridică a acestora sau faptul că acestea prezintă pericolul social al unei infracţiuni; 3. nu reprezintă o condiţie de judecată potrivit procedurii abreviate prezenţa inculpatului în faţa instanţei, acesta putând declara că doreşte să se judece în condiţiile art. 320¹ C.proc.pen. şi printr-un înscris autentic, caz în care ascultarea sa nu mai este obligatorie.

C. Efectele procedurii abreviate1. soluţionarea cauzei la primul termen de judecată cu procedura completă dacă sunt îndeplinite condiţiile de mai sus, fără a se mai proceda la administrarea de probe în cursul cercetării judecătoreşti;

2. inculpatul beneficiză de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

OBSERVAŢII:1.spre deosebire de vechiul Cod, noul Cod nu mai prevede condiţionarea admiterii cererii de constatare ca din probele administrate în cursul urmăririi penale instanţa să reţină că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat2.dacă instanţa reţine în procesul de individualizare judiciară a pedepsei cisrcumstanţe atenuantelegale sau judiciare în favoarea inculpatului, aplicarea efectelor circumstanţelor atenuante se face prin raportarea la limitele pedepsei închisorii reduse ca urmare a aplicării procedurii. abreviate3.judecarea potrivit procedurii abreviate nu conferă inculpatului un drept la aplicarea minimului special al pedepei reduse cu o treime/pătrime, instanţa de judecată urmând a proceda la individualizarea judiciară a pedepselor prin raportare la criteriile prevăzute de art,74NCP între limitele reduse de pedeapsă, deopotrivă inculpatul nu dobândeşte un drept la obţinerea amânării aplicării pedepsei ori a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei4.în cazul în care judecata se desfăşoarîă potrivit regulilor proceduriii abreviate, instanţa de judecată se va pronunţa atât cu privire la acţiunea penală, cât şi cu privire la cţiunea civilă, exercitată în cadrul procesului penal,ca excepţie, instanţa va dispune disjungerea acţiuni civile când pentru dovedirea pretenţiilor civile este necesară administrarea altor probe decât înscrisurile ori când administrarea probei cu înscrisuri pe latură civilă ar presupune acordarea a mai mult de un termen.5.faptul că judecata se desfăşoară potrivit procedurii abreviate nu atrage per se o modificare sau înlocuire a temeiurilor arestării preventive/arestului la domiciliu.6,în cazul participaţiei penale, dacă numai unul sau unii dintre inculpaţi optează pentru judecarea în condiţiile procedurii abreviate, iar instanţa admite cererea, va proceda în consecinţă pentru aceştia, dispunând disjungerea judecăţii cauzei cu privire la ceilalţi inculpaţi, dacă disjungerea este posibilă.Instanţa poate dispune în urma deliberării oricare dintre soluţiile prevăzute de noul Cod. condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei(caz în care este ineficientă reducerea limitelor de pedeapsă întrucât în cauză, instanţa nu stabileşte o pedeapsă), amânarea aplicării pedepsei, achitarea, încetarea procesului penal.II. PARTEA PRACTICĂ

judecătorul care a soluţionat cauza conform procedurii abreviate a recunoaşterii vinovăţiei cu privire la unii dintre inculpaţi nu devine incompatibil să judece acţiunea penală şi civilă cu privire la ceilalţi inculpaţi, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor s.-a făcut prin acelaşi rechizitoriu, pentru infracţiunile între care există stare de conexitate sau indivizibilitate.judecătorul devine incompatibil doar dacă în considerentele hotârârii pronunţate şi-a exprimat părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în cauza disjunsă (I.C.C.JCompletul de RIL,dec.nr.17/2012).

Nu sunt aplicabile depoziţiile abreviate a recunoaşterii vinovăţiei în cazul în care inculpatul nu recunoaşte fapta aşa cum a fost reţinută prin rechizitoriu (I.C.C.J.s.pen.dec.nr.2219)

Procedura abreviată a recunoaşterii vinovăţiei presupune ,printrre altele condiţii, ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reţinute în sarcina sa în actul de sesizare a instanţei.Recunoaşterea faptelor trebuie să fie totală şi necondiţionată sub toate aspectele

de fapt, singura contestare admisibilă fiind numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor,Chiar şi sub acest ultim aspect, prin contestarea încadrării juridice a faptelor nu se poate tinde la schimbarea, chiar şi parţială a situaţiei de fapt astfel cum aceasta este expusă în actul de trimiteta în judecată (I.C.C.J.s.pen.dec.nr.3136/20011).

Nu sunt aplicabile dispoziţiile procedurii abreviatr a recunoaşterii vinovăţiei în condiţiile în care, dşi inculpatul

II. PARTEA PRACTICĂ

Obiectul judecăţii, care este în acelaşi timp obiectul învestirii, este determinat de cuprinsul actului de sesizare, care este, astfel, implicit, caracterizat şi ca act de învestire. Judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana cu priviere la care a avut loc trimiterea în judecată şi învestirea instanţei. Pentru a determina ce se înţelege prin „fapta” şi „persoana” arătate în actul de sesizare, se impune ca textul art. 317 să fie raportat la cel al art. 263 C.proc.pen., care se referă la cuprinsul rechizitoriului. În art. 263 alin. (1) se prevede că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată. Este de observat că, dintre aceste menţiuni pe care trebuie să le cuprindă rechizitoriul, art. 317 C.proc.pen., care fixează obiectul judecăţii, adică limitele învestirii, se referă numai la faptă şi persoană. Dar, în accepţiunea acestui text de lege, prin faptă arătată în actul de sesizare nu se poate înţelege simpla referire la o anumită faptă menţionată în succesiunea activităţilor inculpatului, ci la descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice, şi anume de a învesti instanţa, o atare condiţie neputând fi îndeplinită decât în cazul în care fapta arătată prin rechizitoriu este însoţită de precizarea încadrării ei juridice şi de dispoziţia de trimitere în judecată pentru acea faptă. Astfel, s-ar putea ajunge la efectuarea urmăririi penale cu asigurarea garanţiilor procesuale înscrise în lege numai pentru o singură faptă sau un număr restrâns de fapte, pentru ca, în final, (...) să se ceară condamnarea şi pentru alte fapte, uneori mai complexe, fără a se parcurge etapele obligatorii, cu inerente garanţii menite să asigure aflarea adevărului şi dreptul de apărare al celui judecat, ceea ce ar fi contrar principiilor de bază ale dreptului procesual penal, precum şi obligaţiei înscrise în art. 5 pct. 2 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturior omului şi libertăţilor fundamentale, la care Romania a aderat, potrivit căreia orice porsoană arestată trebuie să fie informată asupra oricărei acuzaţii aduse împoriva sa (C.S.J., C9, dec. nr. 74/2001).

Hotărârea instanţei de fond prin care s-a dispus restituirea dosarului procurorului, în vederea refacerii actului de sesizare, în temeiul art. 300 alin. (2) C.proc.pen., este supusă căii ordinare de atac a recursului înr-un termen de 3 zile de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă, potrivit art. 332 alin. (4) C.proc.pen. (I.C.C.J., S.U. RIL, dec. nr. 28/2007).

Conform art. 300 alin. (1) C.proc.pen., instanţa este datoare să verifice, din oficiu, la prima înfăţişere, regularitatea actului de sesizare. Potrivit art. 264 alin. (1) C.proc.pen., „rechzitoriul constituie actul de sesizare a instanţei de judecată”. Jurisprudenţa şi doctrina sunt, într-o covârşitoare majoritate, în sensul opiniei că verificările instanţei, conform art. 300 alin. (1) C.proc.pen., poartă asupra actului propriu-zis (rechizitoriului), asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege în ceea ce priveşte conţinutul actului de sesizare şi respectării art. 264 alin. (3) C.proc.pen. În principiu, examinarea eventualelor nulităţi din cursul de urmărire penală (încălcarea unor norme care reglementează faza urmăririi penale) este o activitate distinctă de examinare a regularităţii actului de sesizare şi rezultă din existenţa, distinctă, a art. 300 C.proc.pen., respectiv, a art. 332 C.proc.pen. În măsura în care se constată nulităţi ale urmăririi penale, care presupun restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii acesteia, ca o consecinţă firească se impune, evident, şi refacerea rechizitoriului. Această observaţie trebuie însă corelată cu alte principii în materia efectelor nulităţii, astfel cum sunt acceptate în doctrină (izolarea efectului nulităţii şi efectul extensiv al nulităţii), susţinându-se constant – în doctrină – că în reglementarea Codului de procedură penală român actual nu sunt dispoziţiile exprese în ceea ce priveşte efectul extensiv al nulităţii, urmând ca propagarea acestui efect să fie apreciată în fiecare caz concret de către organele judiciare în raport cu relaţia ce există între actul lovit de nulitate şi celelalte acte procesuale întocmite. Neobservarea unor dispoziţii care reglementează urmărirea penală nu atrage, în toate cazurile, nulitatea absolută şi, respectiv, restituirea cauzei la procuror. Distinct, încălcarea unor dispoziţii din faza de urmăririi penale pot atrage – în condiţiile legale – nulitatea relativă, iar nu nulitatea absolută. De lege lata această concepţie a legiuitorului este reflectată de dispozţiile art. 197 alin. (1) şi (2)-(3) C.proc.pen., art. 197 alin. (1) şi (4) C.proc.pen., respectiv art. 332 alin. (1) şi (2) C.proc.pen. Potrivit actualului Cod de procedură penală, noţiunea juridică de „excepţii” – în sensul propriu-zis al acesteia – se referă la aspectele privind competenţa organelor judiciare, iar nu la nulităţi („excepţia nulităţii”). Modalitatea juridică prin care procurorul sau părţile pot invoca necompetenţa organelor judiciare este „excepţia de necompetenţă”, aceasta realizându-se prin formularea unei cereri prin care se „redică excepţia de necompetenţă” (în acest sens fiind art. 39 C.proc.pen.). Potrivit Codului de procedură penală „nulitatea” nu este o excepţie, ci o sancţiune procedurală care intervine în cazul încălcării dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal (art. 197 C.proc.pen.). Invocarea eventualelor încălcări ale legii în activitatea de urmărire penală se face uneori din oficiu, dar de regulă prin formularea de către procuror sau partea interesată a unei cereri [art. 197 alin. (4) C.proc.pen.]. Distinct de „excepţii”, „cereri” şi „chestiuni prealabile” – astfel cum sunt reglementate de Codul de procedură penală – pentru verificarea anumitor acte ale fazei urmăririi penale au fost instituite procedurrile juridice specifice (speciale) care trebui aplicate de judecător. Astfel, pentru verificarea actului de sesizare (rechizitoriului), legiuitorul a instituit o procedură specială, cea reglementată în art. 300 C.proc.pen. Potrivit art. 300 alin. (2) C.proc.pen., în cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregulitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia. În doctrină şi jurisprudenţă se apreciază că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la „sesizarea instanţei” are în vedere încălcarea dispoziţiilor privitoare la „sesizarea primară” (sesizarea prin rechizitoriu), „sesizarea

suplimentară” (extinderea acţiunii penale, extinderea procesului penal) şi „sesizarea de trimitere” (casarea cu trimitere, declinarea competenţei, regulatorul de competenţă, strămutarea). Aşa cum s-a menţionat anterior, jurisprudenţa şi doctrina sunt, într-o covârşitoare majoritate, în sensul opiniei că verificările instanţei conform art. 300 alin. (1) C.proc.pen., poartă asupra actului propriu-zis (rechizitoriului), asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege în ceea ce priveştae conţinutul actului de sesizare şi respectării art. 264 alin. (3) C.proc.pen. (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 377/2010).

Judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de detenţie, iar aducerea inculpatului arestat la judecată este obligatorie. Pe de altă parte, atunci când o parte sau oricare altă persoană tulbură şedinţa sau nesocoteşte măsurile luate, preşedintele îi atrage atenţia să respecte disciplina, iar în caz de repetare ori de tulburări grave, dispune îndepărtarea ei din sală. Partea îndepărtată este chemată în sală inainte de începerea dezbaterilor, iar preşedintele îi aduce la cunoştinţă actele esenţiale efectuate în lipsă şi îi citeşte declaraţiile celor ascultaţi. Neaducerea inculpatului arestat în sala de judecată, la dezbateri, atrage nulitatea absolută a hotărâtii pronunţate (C.A. s. pen., dec. nr. 1251/2007).

mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmDin prevederile referitoare la participarea procurorului rezultă că, potrivit legii, nu este suficientă numai prezenţa procurorului, ci acesta este obligat să pună concluzii, arătând şi ordinea în care, în cursul dezbaterilor, preşedintele completului de judecată trebuie să dea cuvântul. Prin urmare, într-o corectă aplicare a legii, situţia în care procurorul, deşi prezent în instanţă la termenul când s-a dezbătut cauza, nu a pus concluzii este echivalentă cu neparticiparea procurorului la judecată, fapt ce conduce la nulitatea absolută a hotătârii (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2683/2005).

Întocmirea minutei constituie garanţia că rezultatul judecăţii înscris în dispozitiv este expresia deliberării judecătorilor care au pronunţat hotărârea şi care o semnează. Lipsa minutei face imposibilă verificarea concordanţei dipozitivului hotărârii cu soluţia adoptată în urma deliberării şi a componenţei completului de judecată care a pronunţat-o. În consecinţă, hotărârea este lovită de nulitatea absolută prevăzută la art. 197 alin. (2) C.proc.pen. (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2076/1996).

mmmmmmmmmmmmmmmmmmHotărârea se pronunţă în şedinţă publică, iar minuta, care trebuie să aibă conţinutul dispozitivului, urmează a avea şi menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică. Lipsa din minută a acestei menţiuni nu atrage însă nulitatea absolută a hotărârii, întrucât încălcarea dispoziţiei legale menţionate nu face parte dintre cele prevăzute la art. 197 alin. (2) C.proc.pen., ci nulitatea relativă dacă sunt întrunite condiţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C.proc.pen. În situţia în care dispozitivul hotărârii conţine menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedintă publică, inculpatului neaducându-i-se nici o vătămare, se reţine că nu sunt întrunite condiţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C.proc.pen.(C.S.J, s. pen., dec. nr. 1656/1995).

Potrivit art. 320¹ alin. (7) C.proc.pen., dispoziţiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă. În consecinţă, procedura judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei nu este aplicabilă, dacă acţiunea penală priveşte tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav, deoarece, potrivit art.176 C.pen., infracţiunea de omor deosebit de grav se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, iar utilizarea în lege a sintagmei „o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea

pe viaţă” presupune neluarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei, cum este tentativa (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 250/2012).

În cazul aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C.proc.pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, nu poate fi valorificată ca cicumstanţă atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a-II-a C.pen., întrucât recunoaşterii săvârşirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică. Dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C.pen. pot fi aplicate concomitent cu dispoziţiile art. 320¹ C.proc.pen., numai atunci când se constată existenţa unei alte atitudini a inculpatului după săvârşirea infracţiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit .c) C.pen. (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 754/2012).

În cazul în care judecata s-a desfăşurat potrivit procedurii reglementate în art. 320¹ C.proc.pen., dacă în actul de sesizare a instanţei procurorul a reţinut circumstanţa atenuantă legală a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C.pen. cu privire la ambele infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa nu poate înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C.pen. pentru una dintre infracţiuni, în absenţa cercertării judecătoreşti din care să rezulte o modificare a stării de fapt reţinute în actul de sesizare a instanţei (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2334/2011).

III. MODELE DE ACTE EFECTUATE ÎN PROCESUL PENAL1. Model de minută a hotărârii de condamnare pentru un concurs de infracţiuni săvârşite în recidivă postcondamnatorie.Dosar nr. Judecătoria ABSecţia Penală

Hot.DATA

În baza art. 182 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen., condamnă pe inculpatul X [date de stare civilă prevăzute de art. 70 alin. (1) C.proc.pen.] la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă în stare de recidivă mare postcondamnatorie.În baza art. 71 C.pen interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.În baza art. 39 alin. (2) C.pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. contopeşte pedeapsa stabilită în prezenta cauză de 4 ani închisoare cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1 an închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală 1/2009, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani de închisoare.În baza art. 239 alin. (4) şi (5) C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen. condamnă pe inculpatul X la pedeapsa de 6 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj în stare de recidivă mare postcondamnatorie.În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.În baza art. 39 alin. (2) C.pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen., contopeşte pedeapsa stabilită în prezenta cauză de 6 ani închisoare cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1 an

închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţa 1/2009, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.În baza art. 33 lit. a) C.pen. şi art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. contopeşte pedepsele astfel aplicate, inculpatul X urmând să execute pedeapsa cea mai grea de şase ani de închisoare, pe care o sporeşte cu un an, în final inculpatul executând 7 ani închisoare.În baza art. 71 C.pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II-a şi b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.Ia act că părţile vătămate Y şi Z nu s-au constituit parte civilă în procesul penal.În baza art. 191 alin. (1) C.proc.pen., obligă inculpatul la 250 lei (RON) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.Onorariul avocatului din oficiu al inculpatului în cuantum de 200 lei, urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.Cu recurs în 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru părţi.Pronunţată în şedinţă publică, azi, data...........................

SEMNĂTURA JUDECĂTOR

2. Model de încheiere prin care instanţa se pronunţă asupra legalităţii actului de sesizare şi a proelor ce urmează a fi administrate în cauzăDosar nr.

ROMÂNIA JUDECĂTORIA XSECŢIA PENALĂ

ÎNCHEIEREŞedinţa publică din data de .....................

Instanţa constituită din:PREŞEDINTE:

GREFIER:

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria X – a fost repezentat de procuror ..........................

Pe rol se află soluţia cauzei penale privind pe inculpatul C.E., trimis în judecată în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria X nr. ........... din data de ............, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., precum şi pe partea vătămată Z.La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, personal şi asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat ......., care depune la dosarul cauzei împuternicirea nr. .........., lipsă fiind partea vătămată.Procedura de citare este legal îndeplinităS-a făcut referat cauzei de către grafierul de şedinţă, care învederează instanţei faptul că la dosar a fost depud un referat întocmit de către Biroul de Executări Penale din cadrul acestei instanţe cu privire la Sentinţa penală nr. ............... a Judecătoriei X.Întrebat fiind, inculpatul, personal, învedereată instanţei că este de acord să fie asistat juridic de

apărătorul desemnat din oficiu de către Baroul Bucureşti.În temeiul art. 320 C.proc.pen., instanţa ia act de faptul că partea vătămată Z nu s-a constituit parte civilă, întrucât prejudiciul a fost recuperat prin restituirea bunurilor sustrase.În temeiul art. 300 C.proc.pen., instanţa pune în discuţia părţilor regularitatea actului de sesizare.Având cuvântul, apărătorul inculpatului prezintă următoarele motive de neregularitate a sesizării instanţei care atrag incidenţa art. 332 C.proc.pen.:a) nu se poate stabili cu certitudine momentul începerii urmăririi penale faţă de inculpatul din cauză, întrucât momentul sesizării organelor judiciare coincide cu momentul începerii urmăririi penale;b) toate actele procesuale şi procedurale efectuate şi probele obţinute în cauză după reţinerea inculpatului sunt nule, deoarece au fost întocmite în lipsa unui avocat ales sau desemnat din oficiu pentru inculpat, cu încălcarea dispoziţiilor privind obligativitatea asistării de către apărător a persoanei inculpate aflate în stare de reţinere.Reprezentantul Ministerului Public solicită instanţei să respingă susţinerile avocatului, ca nefondate, şi să constate regularitatea actului de sesizare a instanţei.În temiul art. 300 C.proc.pen., instanţa constată regularitatea actului de sesizare.Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat şi axcepţii de invocat, potrivit art. 322 C.proc.pen., instanţa dispune citirea actuluide sesizare, respectiv rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria X cu nr. ............. din data de ...............Potrivit art. 70 C.proc.pen., instanţa îi aduce la cunoştinţă inculpatului fapta ce formează obiectul învinuirii, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, dreptul de a nu da nicio declaraţie, atrăgându-i-se atenţia că tot ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, precum şi dreptul de a pune întrebări celorlalte părţi şi martorilor şi de a da explicaţii pe tot parcursul cercetării judecătoreşti, când socoteşte ce este necesar.Având în vedre consimtământul inculpatului la luarea declaraţiei, potrivit art. 70 alin. (2) teza a II-a C.proc.pen., instanţa îi atrage atenţia inculpatului să declare tot ceea ce ştie cu privire la fapta şi la învinuirea ce i se aduce.Potrivit art. 323 C.proc.pen., instanţa procedează la ascultarea inculpatului, declaraţia acestuia fiind consemnată în proces-verbal şi ataşată la dosarul cauzei, după ce în prealabil a fost citită şi semnată de către acesta.În continuare, potrivit art. 320 C.proc.pen., instanţa acordă cuvântul pentru propunerea de noi probe.Având cuvântul, apărătorul inculpatului, desemnat din oficiu, solicită instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere, fiind dreptul inculpatului în acest sens şi primul termen de judecată acordat în prezenta cauză, precum şi faţă de împrejurarea că în sarcina inculpatului a fost reţinută şi recidiva postcondamnatorie. De asemenea, mai solicită audierea martorilor din rechizitoriu, precum şi încuviinţarea probei cu înregistrarea audio-video a camerelor de supraveghere din mall.Reprezentantul Ministerului Public arată că nu solicită administrarea de noi probe – în afara celor propuse prin rechizitoriu – urmând a fi audiaţi în faza de judecată martorii propuşi prin rechizitoriu; totodată, solicită respingerea probelor cu înregistrarea audio-video şi expertiza criminalistică a acesteia, solicitate de apărătorul inculpatului, întrucât nu sunt concludente şi pertinente.

INSTANŢA

I. Analizând din oficiu regularitatea actului de sesizare, prin prisma dispoziţiilor art. 300 C.proc.pen. şi a motivelor invocate de apărătorul inculpatului, va constata legalitatea de sesizare pentru următoarele considerente:Potrivit art. 300 alin. (1) C.proc.pen., instanţa este datoare să verifice, din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare. În conformitate cu art. 300 alin. (2) C.proc.pen., în cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia.Art. 264 alin. (1) C.proc.pen. prevede că „rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei de judecată”.De asemenea, în art. 263 alin. (1) şi (2) C.proc.pen. se arată că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţiile de trimitere în judecată. În rechizitoriu se arată, de asemenea, numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces şi locul unde urmează a fi citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces şi locul unde urmează a fi citate.Verificarea rechizitoriului, ca act de sesizare a instanţei, efectuată în temeiul art. 300 alin. (1) C.proc.pen., poartă asupra actului de sesizare propriu-zis, mai exact asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege cu privire la conţinutul actului de sesizare şi asupra respectării dispoziţiilor art. 264 alin. (3) C.proc.pen., iar nu asupra modului în care au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale.Din conţinutul dispoziţiilor art. 300 C.proc.pen. rezultă că instanţa. în contextul verificării actului de sesizare, se preocupă exclusiv de latura formală a actului, şi nu de fondul cauzei care face obiectul sesizării instanţei şi care urmează a fi examinat ulterior, în şedinţele de judecată. Neregularitatea actuluii de sesizare se poate referi la imprecizia sau lipsa unor menţiuni necesare, la lipsa semnăturii procurorului, la neataşarea unor copii de pe rechizitoriu. Verificarea aspectului formal al actului de sesizare a instanţei, potrivit dispoziţiilor art. 300 C.proc.pen., nu ţine de cadrul procesual în care urmează să se desfăşoare judecata, fiind o chestiune prealabilă începerii cercetării judecătoreşti. Sesizarea legală a instanţei presupune şi respectarea unor condiţii extrinseci actului de sesizare, respectiv: ca acesta să nu fi fost infirmat de prim-procurorul parchetului în urma verificării legalităţii şi temeiniciei şi să fie înaintat instanţei competente de procurorul ierarhic superior, condiţii ce sunt îndeplinite în cauză.Prin urmare, dacă rechizitoriul a foost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă şi de conţinut prevăzute în art. 262-264 C.proc.pen., instanţa nu poate dipune restituirea dosarului la procuror în vedrea refacerii rechizitoriului, potrivit art. 300 alin. (2) C.proc.pen., cu motivarea că au fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale, întrucât examinarea modului în care au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale este o activitate distinctă de examinare a regularităţii actului de sesizare şi rezultă din existenţa. distinctă. a art. 300 C.proc.pen. şi a art. 332 C.proc.pen. care reglementează restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Or, din examinarea rechizitoriului nr. .......... emis la ........ de Parchetul de lâmgă Judecătoria X, instanţa constată că în speţă nu există, la acest moment procesual, temeiuri pentru a concluziona că nu au fost respectate „dispoziţiile privitoare la sesizarea instanţei”, aceasta fiind făcută prin rechizitoriul întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 262-264 C.proc.pen. (condiţii de formă şi

de conţinut). Astfel, rechizitoriul nr. ......... din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X, organ de urmărire penală competent raportat la infracţiunea reţinută prin rechizitoriu. În privinţa condiţiilor de formă ale unui rechizitoriu, prevăzute de art. 263 C.proc.pen. raporat la art. 203 C.proc.pen., instanţa constată că actul prin care a fost sesizată cuprinde toate menţiunile prevăzute de lege şi că a fost verificat şi confirmat de procurorul ierarhic superior, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, respectându-se dispoziţiile art. 264 C.proc.pen.Constatând că a fost legal sesizată, instanţa, în continuare, are în vedere efectele nulităţii actelor procesuale şi procedurale, respectiv faptul că actele ulteriaore unuia afectat de o cauză de nulitate vor fi, la rândul lor, lovite de această sancţiune în măsura în care se întemeiază sau prezintă o strânsă legătură cu acesta. Astfel, în cazul nerespectării dispoziţiilor legale priving desfăşurarea urmăririi penale, va fi aplicabilă instituţia reglementată de art. 332 C.proc.pen., care se referă la refacerea urmăririi penale şi deci, implicit, a rechizitoriului. În consecinţă, având în vedere că a început etapa cercetării judecătoreşti, instanţa urmează ca, înainte de analiza probelor administrate şi a cererilor noi în probaţiune, să examineze motivele de nulitate invocate de către apărătorul inculpatului din perspectiva nerespectării dispoziţiilor legale privind desfăşurarea urmăririi penale, faţă de dispoziţiile art. 332 C.proc.pen., care prevăd că pentru a putea fi restituit dosarul în vedrea refacerii urmăririi penale, instanţa trebuie să constate nelegalitatea actelor de urmărire penală înainte de finalizarea cerectării judecătoreşti.Având în vedere considerentele expuse mai sus, va proceda la analizarea motivelor invocate de apărătorul inculpatului din perspectiva nerespectării dispoziţiilor legale privind desfăşurarea urmăririi penale. a) Astfel, în raport de susţinerile apărătorului inculpatului privind faptul că momentul sesizării organelor de cercetare penală, acela al comiterii faptelor, pecum şi acela al rezoluţiei de începere a urmăririi penale corespund perfect în timp, fiind imposibilă o astfel de desfăşurare a evenimentelor, se poate constata că acest aspect este o cauză de nulitate relativă potrivit art. 197 alin. (1) şi (4) C.proc.pen., iar nu de nulitate absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C.proc.pen. Cum printre condiţiile prevăzute de art. 197 alin. (1) şi alin. (4) C.proc.pen. pentru a se dispune anularea unor acte procesuale se găseşte şi cea privind vătămarea care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului care a conţine, trebuia să se facă în cauză dovada acestei vătămări. Or, în speţă, nu s-a făcut niciun fel de dovadă în acest sens, iar instanţa apreciază, având în vedere principiul aflării adevărului care guvernează desfăşurarea procesului penal, natura aspectelor de nelegalitate semnalate şi situaţia în care s-a aflat inculpatul în prezenta cauză, că nu se impune anularea actului de începere a urmăririi penale şi restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale.b) În privinţa semnalării nerespectării dispoziţiilor legale privind prezenţa apărătorului la audierea inculpatului, având în vedere că acesta se afla în stare de reţinere, instanţa constată că aceste dispoziţii au fost respectate. Ordonanţa prin care inculpatul a fost reţinut a fost emisă la data de .... ora ,00-30. (fila nr. 28 d.u.p.). Chiar dacă în cuprinsul acesteia se arată că reţinerea dispusă începe de la ora ,20-35. , totuşi s-a avut în vedere, potrivit art. 144 alin. (1) C.proc.pen., deducerea perioadei între orele ,20-35.,−00-30. în care inculpatul a fost supus măsurii administrative a conducerii la sediul organului de poliţie, prevăzute de art. 31 lit. b) din Legea nr. 218/2001; tot în cadrul acestui interval de timp, mai precis între orele ,22-00.−,23-40., inculpatul a fost audiat cu privire la fapta de care a fost învinuit, aducându-i-se la cunoştinţă, cu această ocazie, fapta pentru care este audiat, dar şi dreptul de a fi asistat de un apărător, inculpatul refuzând solicitarea unei asistenţe juridice (fila nr. 31 d.u.p). Instanţa constată că declaraţia inculpatului de le acea dată nu afost semnată de vreun apărător, ales sau din oficiu.

Dar, având în vedere că nu se dispusese încă măsura reţinerii, inculpatul nu se afla în nicio situaţie de asitenţă juridică obligatorie, prevăzută la art. 171 alin. (2) C.proc.pen. prin urmare, având în vedere că toate declaraţiile ulterioare ale inculpatului au fost luate în prezenţa unui apărător din oficiu, potrivit dispoziţiilor imperative ale legii, instanţa constată că nu au fost încălcate dispoziţiile privind asistenţa juridică obligatorie.

II. Deliberând asupra probelor solicitate:În primul rând, instanţa constată că, potrivit art. 67 C.proc.pen., la încuviinţarea administrării probelor propuse de către părţi, trebuie avute în vedere mai multe criterii: pertinenţa, concludenţa şi utilitatea probelor, toate aceste condiţii trebuind întrunite cumulativ pentru ca o probă să fie încuviinţată în cadrul procesului penal.

a. Referitor la solicitarea reprezentantului Ministerului Public şi cea a inculpatului asistat de apărător de reaudiere a martorilor menţionaţi în rechizitoriu, instanţa le va admite, în baza art. 64 C.proc.pen. şi a art. 67 C.proc.pen., apreciind că proba testimonială cu martorii respectivi este legală, pertinentă, concludentă şi utilă cauzei.În cauză, instanţa constată că proba testimonială cu martorii menţionaţo în rechizitoriu este legală, având în vedere dispoziţiile art. 64 alin. (1) C.proc.pen., pertinentă, întrucât serveşte la dovedirea unor fapte şi împrejurări esenţiale pentru cauza penală de faţă, concludentă având în vedere contribuţia ei la aflarea adevărului, precum şi utilă, deoarece administrarea ei este necesară pentru soluţionarea cauzei.Astfel, trei dintre martorii menţionaţi în rechizitoriu, respectiv A, B, D au asistat personal, în mod direct la faptă, astfel încât cunosc detalii ale împrejurărilor cauzei. Referitor la martorul C, instanţa apreciază că, deşi nu a fost prezent în mod nemijlocit la faptă, întrucât în timpul săvârşirii acesteia el îl aştepta pe inculpat în maşină, totuşi a fost de faţă în momentul în care acesta a ieşit din cadrul mall-ului, însoţit fiind de organele de poliţie şim astfel, a dezvăluit în cursul urmăririi penale informaţii cu privire la conduita inculpatului în raport cu poliţiştii şi cu împrejurările ulterioare comiterii faptei. Pe cale de consecinţă, se impune reaudierea acestor martori în vederea stabilirii atitudinii inculpatului înainte şi după ieşirea acestuia din mall, precum şi, implicit, a poziţiei sale subiective din acele momente faţă de împrejurările cauzei.

b. Referitor la solicitarea inculpatului, asistat de apărător, de administrare a probei cu înscrisuri în circumstanţiere, instanţa o va admite, în baza art. 320 alin. (4) C.proc.pen., a art. 64 C.proc.pen. şi a art. 67 C.proc.pen., apreciind că proba este legală, pertinentă, concludentă şi utilă cauzei.Astfel, analizând condiţiile prevăzute de art, 67 C.proc.pen., instanţa apreciază că proba este legală, având în vedere dispoziţiile art. 64 alin. (1) C.proc.pen., pertinentă, întrucât serveşte la dovedirea unor fapte şi împrejurări esenţiale pentru cauza penală de faţă, concludentă având în vedere contribuţia ei la aflarea adevărului, precum şi utilă, deoarece administrarea ei este necesară pentru soluţionarea cauzei.În acest sens, instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 6 alin. (2) teza a II-a C.proc.pen., care obligă organele judiciare să administreze probele necesare în apărare, luând în considerare faptul că eventualele circumstanţe personale ale inculpatului pot lămuri mai bine instanţa asupra împrejurărilor cauzei. Pe cale de consecinţă, instanţa urmează să încuviinţeze cererea de administrare a probei cu înscrisuri în circumstanţiere, urmând ca inculpatul să depună înscrisurile ce fac obiectul probei până la termenul următor.

c. referitor la solicitarea inculpatului, asistat de apărător, de administrare a probei cu înregistrările audio-video ale camerelor de supraveghere din incinta mall-ului unde au avut loc faptele deduse judecăţii, instanţa o va admite, în baza art. 320 alin. (4) C.proc.pen., a art. 64 C.proc.pen., a art. ,𝟗𝟏-𝟔. alin. (2) C.proc.pen. şi a art. 67 C.proc.pen., apreciind că proba este legală, pertinentă, concludentă şi utilă cauzei. Astfel, analizând condiţiile prevăzute de art. 67 C.proc.pen., instanţa apreciază că proba este legală, având în vedere dispoziţiile art. 64 alin. (1) C.proc.pen., precum şi cele ale art. ,91-6. alin. (2) C.proc.pen., pertinentă, întrucât serveşte la dovedirea unor fapte şi împrejurări esenţiale pentru cauza penală de faţă, concludentă având în vedere contribuţia ei la aflarea adevărului, precum şi utilă, deoacere administrarea ei este necesară pentru soluţionarea cauzei. În acest sens, instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 6 alin. (2) teza a II-a C.proc.pen., care obligă organele judiciare să administreze probele necesare în apărare. Analizând materialul probator administrat în cauză, în faza de urmărire penală, instanţa constată că, deşi în complexul comercial, la masa alăturată, stăteau două persoane tinere care au atenţionat partea vătămată asupra sustragerii unor bunuri din geaca acesteia, aceste persoane au rămas neidentificate, astfel că nu există la dosar nici declaraţia acestora, nici cea a unei alte persoane care să-l fi văzut în mod nemijlocit pe inculpat când a sustras bunurile de la partea vătămată. Prin urmare, se impune lămurirea unor împrejurări ale cauzei, cu atât mai mult cu cât inculpatul a dat dovadă de o atitudine ascilantă în cursul urmăririi penale, iniţial nerecunoscând fapta, afirmând că banii îi aparţin, apoi revenind asupra declaraţiei anterioare şi susţinând că a observat banii sub scuanul părţii vătămate, de unde i-a ridicat, iar ulterior, la termenul de faţă, recunoscând actul de sustragere a bunurilor din geaca părţii vătămate.În consecinţă, faţă de multitudinea de declaraţii contradictorii date de inculpat în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, precum şi faţă de principiul coroborării mijloacelor de probă administrate în procesul penal, instanţa urmează a încuviinţa cererea apărătorului de administrare a probei cu înregistrările respective. În vedrea administrării probelor încuviinţate, instanţa urmează să amâne judecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

În baza art. 300 C.proc.pen., constată regularitatea actului de sesizare a instanţei.În baza art. 67 C.proc.pen., încuviinţează proba testimonială solicitată atât de reprezentantul Ministerului Public, cât şi de apărătorul inculpatului, respectiv audierea martorilor A, B, C, D propuşi prin rechizitoriu.Încuviinţează pentru inculpat proba cu înscrisuri în circumstanţiere, sens în care îi pune în vedere inculpatului, prin apărător desemnat din oficiu, ca până la următorul termen de judecată să depună la dosarul cauzei înscrisurile încuviinţate.Încuviinţează pentru inculpat proba cu înregistrările audio-video ale camerelor de supraveghere efectuate în incinta mall-ului în data de ...... între orele ,20-00.−,21-00..Se va emite o adresă către mall în vederea punerii la dispoziţie a înregistrărilor audio-video arătate mai sus.Amână judecarea cauzei în vederea administrării probatoriului şi acordă termen de judecată la data de ........ pentru când se vor cita inculpatul la locul de detenţie – Peninteciarul ..........., partea

vătămată la adresa de domiciliu, şi martorii A, B, C, D la adresele de dpmiciliu.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi ...........................

PREŞEDINTE GREFIER(semnătură) (semnătură)

Termen la ...................... C1, ora .............

Inculpat – la Peninteciarul .......................CE (fiul lui ................., născut la data de .................)

Parte vătămatăZ – cu domiciliul .......................MARTORI – cu avertisment amendă judiciară în caz de neprezentareA – cu domiciliul ..................................B – domiciliat în ..............................C – domiciliat ...................................D – cu dimiciliul în ............................

FIŞA nr. 27

EXTINDEREA OBIECTULUI JUDECĂŢII. SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII JURIDICE.RESTITUREA CAUZEI LA PROCUROR

I. PARTEA TEORETICĂ

1. EXTINDEREA OBIECTULUI JUDECĂŢII ÎN PRIMA INSTANŢĂA. Extinderea ACŢIUNII PENALE pentru alte acte materiale (art. 335 C.proc .pen.)1. Condiţii

pentru a se dispune extinderea acţiunii penale trebuie îndeplinite următoarele condiţii:a. instanţa să fi început cercetarea judecătorească şi să fi administrat o serie de probe;b. din probele administrate rezultă în sarcina inculpatului date cu privire la alte acte materiale decât cele reţinute în rechizitoriu ce intră în conţinutul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată (în cazul infracţiunilor complexe, continuate sau de obicei);

ş 4II. PARTEA PRACTICĂ

Împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată se poate formula, în condiţiile art. 278 C.proc.pen., o singură plângere la procurorul ierarhic superior, iar dacă această etapă este

respinsă, persoana nemulţumită se poate adresa numai instanţei de judecată, şi nu procurorului ierarhic superior celui care a respins această plângere (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 833/2006).

Organul judiciar competent să soluţioneze plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei prim-procurorului, prin care s-a infirmat rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată şi s-a dat aceeaşi ori altă soluţie de netrimitetre în judecată, pentru alte motive sau pentru unele dintre motivele invocate de petent, este procurorul ierarhic superior. Numai în situaţia în care, la rândul său, procurorul ierarhic superior, astfel sesizat, a respins plângerea şi a menţinut soluţia prim-procurorului sau nu a soluţionat plângerea în termenul legal prevăzut la art. 277 C.proc.pen., persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt afectate se pot adresa cu plângere instanţei de judecată (I.C.C.J., S.U. RIL, dec. nr. 1/2009).

Soluţiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu nu pot fi atacate cu plângere direct la instanţă. În cazul în care este sesizată cu o astfel de plângere, instanţa o va trimite organului judiciar competent, conform art. 278¹ alin. (13) C.proc.pen., în vederea parcurgerii etapelor prevăzute de art. 278 din acelaşi cod (I.C.C.J., S.U., RIL, dec. nr. 17/2009).

Plângerea împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale nu putea viza decât aspecte de nelegalitate şi netemeinicie cu privire la cercetările efectuate cu privire la persoanele la care s-a referit petiţionara în plângerea iniţială cu care a sesizat parchetul. În calea de atac internă nu se poate extinde cadrul procesual cu privire la alte persoane de către procurorul ierarhic superior (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2552/2005).

Soluţiile prin care procurorul ierarhic superior infirmă rezoluţia procurorului din subordinea sa şi dispune completarea cercetărilor efectuate în cauză pot fi atacate doar cu plângere la procurorul ierarhic superior în condiţiile art. 278 C.proc.pen., neputând fi atacate şi la instanţa de judecată în condiţiile art. 278¹ alin. (1) C.proc.pen. (C.A. Târgu-Mureş, s. pen., dec. nr. 6/2006).

Plângerea petentului, având ca obiect recuzarea unui procuror, nu poate fi supusă judecăţii instanţei în cadrul procedurii prevăzute în art. 278¹ C.proc.pen., acest text referindu-se numai la plângerea îndreptată împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2958/2005).

Când se pune în discuţie tardivitatea, în materia introducerii plângerii în termenul de 20 de zile de la data comunicării rezoluţiei procurorului ierarhic superior, nu poate opera analogia cu alte drepturi procesuale (dreptul la apel sau dreptul la recurs), fiecare cale de atac fiind reglementată distinc, iar instituţia repunerii în termenul de apel sau în cel de recurs operează numai în cadrul acestor căi ordinare de atac. Or, repunerea în termenul de a declara plângere nu este prevăzută în art. 278¹ C.proc.pen., care se referă la plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată şi deci nu poate fi aplicată prin analogie de la alte căi de atac (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1370/2008).

Prin acelaşi act de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată, dar şi neînceperea urmăririi penale, două soluţii având natură şi consecinţe juridice diferite faţă de persoanele şi infacţiunile arătate, care presupun stadii procesuale distincte şi exclud existenţa vreunui caz de conexitate. Plângerea fomulată în temeiul art. 278¹ C.proc.pen. se judecă de instanţa competentă în raport cu infracţiunea şi calitatea persoanei faţă de care s-a dispus

soluţia de neurmărire, iar nu de instanţa competentă să-i judece pe inculpaţii trimişi în judecată (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 2503/2005).

Admiterea strămutării nu aduce nici o atingere lucrărilor procesuale efectuate în cursul fazei de urmărire penală, dispoziţia din art. 60 alin. (2) C.proc.pen. referindu-se numai la actele îndeplinite în faţa instanţei, ceea ce este explicabil, fiindcă ceea ce se strămută este numai judecata cauzei penale. Rezultă că, vizând o anume cauză penală privind pe unul sau mai mulţi inculpaţi trimişi în judecată în acea cauză, efectele strămutării nu pot fi extinse şi asupra altor persoane în privinţa cărora, prin acelaşi act de inculpare, conform art. 262 C.proc.pen., s-a dispus SUP sau încetarea urmăririi penale. Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 278¹ din alin. (1) C.proc.pen., plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este de competenţa instanţei căreia i-ar reveni, aceasta este instanţa competentă să soluţioneze împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală (I.C.C.J., s. pen., încheierea nr. 3592/2006).

Strămutarea judecării unei cauze reprezintă o prorogare de competenţă teritorială între instanţe de acelaşi grad şi vizează exclusiv faza judecăţii, nu şi pe cea a urmăririi penale. Drept urmare, dacă judecătorul de la instanţa învestită ca urmare a admiterii unei cereri de strămutare ,dispune în temeiul art. 278¹ alin. (8) lit. b) C.proc.pen., admiterea plângerii şi desfiinţarea rezoluţiei sau a ordonanţei atacate, va trimite cauza, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, parchetului iniţial sesizat, şi nu parchetului de pe lăngă instanţa la care s-a strămutat cauza (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 393/2008).

Dispoziţiile art. 49 alin. (4) C.proc.pen. se interpretează în sensul că nu există incompatibilitate a persoanei care a efectuat urmărirea penală, în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, prevăzută de art. 278¹ alin. (8) lit. b) cu referire la art. 273 alin. (1¹) C.proc.pen. (I.C.C.J., S.U., RIL, dec. nr. 11/2009).

În cazul soluţiei de admitere a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 278¹ alin. (8) lit. b) C.proc.pen., menţiunile privind faptele, împrejurările ce urmează a fi constate şi mijloacele de probă se vor indica numai în considerentele hotărârii (I.C.C.J., S.U., RIL, dec. nr. 26/2008).

Soluţia dispusă – de admitere a plângerii, desfiinţare a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii cercetărilor – nu este prevăzută şi permisă de lege. Articolul 278¹ alin. (8) lit. b) C.proc.pen. se referă la trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale. În cauză a fost confundată instituţia trmiterii cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale prevăzută în art. 278¹ alin. (8) lit. b) C.proc.pen. cu instituţia restituirii cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale prevăzută în art. 332 C.proc.pen. În vreme ce în cazul trimiterii cauzei procurorului urmează a se începe urmărire penală, deci să se pornească procesul penal de către procuror, în cazul restituirii cauzei în vederea refacerii cercetărilor, urmărirea penală a fost începută, s-a pus în mişcare şi acţiunea penală, iar desfăşurarea procesului penal a intrat deja în faza cercetării judecătoreşti; de aici apar şi toate diferenţierile între calitatea de făptuitor, învinuit/inculpat a persoanei trimise în judecată, implicit a dreprurilor şi obligaţiilor procesuale. Confuzia între instituţiile procesual-penale a determinat şi greşita apreciere făcută de instanţa de fond cu privire la nelegalitatea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale determinată de pretinsa lipsire de apărare a petiţionarului. Cum cauza se afla în faza actelor

premergătoare, nefiind încă începută urmărirea penală şi deci declanşat procesul penal, dispoziţiile art. 171-172 C.proc.pen. nu operează, nefiind vorba de asistenţa juridică a învinuitului sau a inculpatului, calitate pe care nu o avea nicio persoană în cauză, cu atât mai puţin petiţionarul - persoană vătămată (I.C.C.J., s. pen., dec. nr. 1718/2007).

În cazul plângerii fomulate, în baza art. 278¹ C.proc.pen., de persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată şi care solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau ordonanţă ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanţa poate dispune schimbarea acestuia, în condiţiile art. 278¹ alin. (8) lit. b) C.proc.pen.(I.C.C.J., S.U., RIL, dec. nr. 44/2008).

Învinuitul faţă de care s-a dispus SUP prin rechizitoriu poate solicita, pe calea plângerii în faţa judecătorului împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, schimbarea temeiului de drept al dispoziţiei de scoatere de sub urmărire penală. În caz de admitere a plângerii, judecătorul nu poate pronunţa decât soluţia prevăzută în art. 278¹ alin. (8) lit. b) C.proc pen., iar nu şi soluţia prevăzută de art. 278¹ alin. (8) lit. c) C.proc.pen., întrucât reţinerea cauzei spre judecare prevăzută în acest text de lege implică dobândirea calităţii de inculpat de către învinuitul care a formulat plângerea şi, în consecinţă, agravarea situaţiei acestuia în propria cale de atac, cu încălcarea principiului procesual non reformatio in peius (I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 3554/2009).

FIŞA nr. 26

DESFĂŞURAREA JUDECĂRII CAUZELOR PENALE ÎN PRIMA INSTANŢĂ

I. PARTE TEORETICĂ

1. OBIECTUL JUDECĂŢII ÎN PRIMA INSTANŢĂ

1. potrivit art. 317 C.proc.pen., indiferent dacă judecata se desfăşoară potrivit procedurii de drept comun sau potrivit procedurii simplificate, se mărgineşte la fapta şi persoana arătate în actul de sesizare [rechizitoriul sau încheierea instanţei prin care a fost admisă plângerea împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată cu reţinerea cauzei spre judecare în baza art. 278¹ alin. (8) lit. c) C.proc.pen.], cu privire la care a fost pusă în mişcare acţiunea penală;2. obiectul iniţial al judecăţii poate fi extins cu privire la alte fapte (art. 336 C.proc.pen.) sau cu privire la alte persoane (art. 337 C.proc.pen.).

(atunci când acţiunea penală a fost pusă în mişcare în prealabil pe parcursul urmăririi penale) sau act de inculpare şi de sesizare (când acţiunea penală este pusă în mişcare chiar prin rechizitoriu); în ambele situaţii rechizitoriul este supus verificării sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, de către procurorul ierarhic superior celui care l-a întocmit; acesta poate constata legalitatea şi temeinicia rechizitorului sau infirma rechizitoriul şi restitui cauza pentru refacerea sau completarea urmăririi penale;

pe lângă soluţia de trimitere în judecată, rechizitolul poate cuprinde şi soluţii de NUP sau

2. când urmărirea penală este terminată cu acţiunea penală pusă în mişcare, trebuie

parcurşi următorii paşi procedurali:1. ascultarea inculpatului şi lămurirea ultimelor aspecte probatorii;2. întocmirea referatului de terminare a urmăririi penale şi prezentarea materialului de urmărire penală;3. trimiterea cauzei la procuror.

OBSERVAŢII: 1. indiferent dacă urmărirea penală a fost efectuată cu acţiunea de urmărire penală pusă în mişcare sau nu, cu ocazia ascultării învinuitului/inculpatului organele de urmărire penală trebuie să verifice dacă acesta mai are cereri de administrare de probe şi să se pronunţe cu privire la acestea; 2. cercetarea penală este considerată terminată în cazul în care învinuitul nu a propus noi probe sau dacă cererea sa de probe a fost respinsă; 3. realitatea practică relevă faptul că prezentarea materialului de urmărire penală este realizată de către procuror indiferent dacă în cauză a fost sau nu pusă în mişcare acţiunea penală.2. PREZENTAREA MATERIALULUI DE URMĂRIRE PENALĂ

este un act procesual obligatoriu, iar nu facultativ; prezentarea materialului de urmărire panală nu este lăsată de lege la latitudinea procurorului; încălcarea de către organele de urmărire penală a dispoziţiilor legale privind prezentarea materialului de urmărire penală poate atrage sancţiunea nulităţii relative a actului de sesizare în condiţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C.proc.pen.;

prezentarea materialului de urmărire penală presupune parcurgerea următorilor paşi procedurali (art. 250-253 C.proc.pen.):

1. efectuarea de către organul de urmărire penală a tuturor actelor de cercetare/urmărire penală necesare soluţionării cauzei;2. citarea în vederea înfăţişării personale a învinuitului/inculpatului la prezentarea materialului de urmărire penală; în cazul învinuitultui/inculpatului minor, la efectuarea prezentării materialului de urmărire penală trebuie citaţi părinţii, iar când este cazul, tutorele, curatorul sau persoana sub supravegherea căreia se află minorul, precum şi Serviciul de Probaţiune de la domiciliul minorului; neprezentarea persoanelor citate la la prezentarea materialului de urmărire penală nu împiedică efectuarea actului;3. punerea în vedere învinuitului/inculpatului şi, după caz, a apărăorului acestuia, că are dreptul de a lua la cunoştinţă de lucrările de urmărire penală, arătându-i-se şi încadrarea juridică a faptei cercetate;4. asigurarea posibilităţii efective de a lua cunoştinţă nemijlocit de întreg materialul de urmărire penală; dacă învinuitul/inculpatul nu ştie să citescă. organul de urmărire penală citeşte acestuia materialul de urmărire penală; în cazul în care învinuitul/inculpatul nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate exprima în limba română, i se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de materialul de urmărire penală prin intermediul unui interpret;5. învinuitul/inculpatul, după ce a luat cunoştinţă de lucrările din dosar, este întrebat dacă are de fomulat cereri noi sau dacă doreşte să facă declaraţii suplimentare; 6. întocmirea procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

OBSERVAŢII: 1. cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală învinuitul/inculpatul poate solicita administrarea de probe noi, poate formula cereri noi sau poate face declaraţii suplimentare; organul de urmărire penală se pronunţă asupra cererii formulate de

învinuit/inculpat prin ordonanţă, putând să le respingă ca neîntemeiate, ori să le admită şi să efectueze actele cerute, sau să administreze probele solicitate; 2. dacă asistenţa juridică este obligatorie, prezentarea materialului de urmărire penală, trebuie realizată cu asigurarea prezenţei apărătorului învinuitului/inculpatului, sub sancţiunea nulităţii absolute [art. 197 alin. (2) C.proc.pen.] şi a restituirii cauzei la parchet; 3. în cazul în care, după prezentarea materialului de urmărire penală, organele de urmărire penală efectează alte acte de crcetare penală în cauză, trebuie să se procedeze la o nouă prezentare; 4. dacă la prezentarea materialului de urmărire penală inculpatul fomulează o cerere de schimbare a încadrării juridice care este apreciată de procuror ca fiind întemeiată, se va proceda după cum urmează: a. în ipoteza în care noua încadrare juridică nu determină schimbarea competenţei materiale: se va întocmi ordonanţa de schimbare a încadrării juridice, apoi se va proceda la aducerea la cunoştinţă a noii încadrări juridice, inculpatul fiind chemat în vederea audierii sub aspectul noii încadrări juridice; totodată, îi va fi adus la cunoştinţă faptul că are posibilitatea formulării de noi probe sub aspectul noii încadrări juridice; în final se va proceda la o nouă prezentare a materialului de urmărire penală; b. în ipoteza în care noua încadrare juridică determină schimbarea competenţei materiale: se va întocmi o singură ordonanţă prin care se va dispune schimbarea încadrării juridice şi declinarea competenţei către parchetul competent.

Nu este obligatorie prezentarea materialului de urmărire penală când (art. 254 C.proc.pen.):1. inculpatul sau apărătorul său a lipsit în mod nejustificat la chemarea organului de urmărire penală;2. inculpatul sau apărătorul său refuză în mod nejustificat să ia cunoştinţă de materialul de urmărire penală;3. inculpatul este dispărut; dacă până la înaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezintă, este prin ori adus, se procedează la prezentarea materialului de urmărire penală.

3. SOLUŢII CE POT FI DISPUSE DE PROCUROR procurorul, verificând dosarul de urmărire penală, poate dispune:

1. trimiterea în judecată, respectiv punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată prin rechizitoriu

pentru a emite rechizitoriu este necesar ca procurorul să constate că în cursul urmăririi penale au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului şi că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate, din care rezultă că fapta există, a fost săvârşită de învinuit/inculpat şi că acesta răspunde penal;

rechizitoriu poate fi, după caz, numai act de sesizare (atunci când acţiunea penală a fost pusă în mişcare în prealabil pe parcursul urmăririi penale) sau act de inculpare şi de sesizare (când acţiunea penală este pusă în mişcare chiar prin rechizitoriu); în ambele situaţii rechizitoriul este supus verificării sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, de către procurorul ierarhic superior celui care l-a întocmit; acesta poate constata legalitatea şi temeinicia rechizitorului sau infirma rechizitoriul şi restitui cauza pentru refacerea sau completarea urmăririi penale;

pe lângă soluţia de trimitere în judecată, rechizitolul poate cuprinde şi soluţii de NUP sau SUP, respectiv ÎUP.

2. SUP

pentru a dispune SUP este necesar ca procurorul să constate în urma verificării materialului de urmărire penală că există un impediment la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale din cele prevăzute la art. 10 lit. a)-e) C.proc.pen.;

reprezintă o soluţie de netrimitere în judecată dispusă intuitu personae; poate fi totală, când se referă la toate acuzaţiile, pentru care s-a început urmărirea penală,

sau parţială, când se referă numai la o parte din acestea (pentru restul se poate dispune trimiterea în judecată sau chiar ÎUP);

SUP se dispune prin: rezoluţie (dacă nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală); ordonanţă [dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare sau atunci când soluţia este

întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. b¹) C.proc pen., indiferent dacă a fost sau nu pusă în mişcare acţiunea penală];

rechzitoriu. dispoziţii complementare (art. 249 C.proc.pen. raportat la art. 245 C.proc.pen.):

actul prin care se dispune SUP trebuie să se dispună şi asupra: a) revocării măsurilor asigurătorii luate în vederea executării pedepsei amenzii; b) confiscării lucrurilor potrivit art. 118 C.pen. şi restituirii celorlalte bunuri; dacă proprietatea corpurilor delicte şi a celorlalte obiecte care au servit ca mijoace materiale de probă este contestată, ele sunt păstrate de organul de cercetatre penală până la hotărârea instanţei civile; c) măsurile asigurătorii privind reparaţiile civile şi a restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, în cazul în care s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile, aceste măsuri se vor considera desfiinţate, dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la comunicarea încetării urmăririi penale; d) sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris (privit ca instrumentum, nu ca negotium iuris); e) cheltuielilor judiciare, stabilind cuantumul acestora, cine trebuie să le suporte şi ordonând încasarea lor; f) restituirii cauţiunii în cazurile prevăzute de lege;

dacă SUP se dispune cu privire la un învinuit/inculpat arestat, măsura arestării preventive încetează de drept, procurorul având obligaţia să o constate prin actul procesual prin care dispune SUP.

3. ÎUP pentru a dispune ÎUP este necesar ca procurorul să constate în urma verificării

materialului de urmărire penală că există un impediment la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale dintre cele prevăzute de art. 10 lit. f)-h), i¹) j) C.proc.pen.;

poate fi totală, când se referă la toate acuzaţiile pentru care s-a început urmărirea penală, sau parţială, când se referă numai la o parte din acestea (pentru restul se poate dispune trimiterea în judecată sau chiar SUP);

ÎUP- se dispune prin: rezoluţie (dacă nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală); ordonanţă (dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare); rechizitoriu. dispoziţiile complementare (art. 245 C.proc pen.) din actul prin care se dispune ÎUP sunt

similare cu cele de la SUP;

dacă ÎUP se dispune cu privire la un învinuit/inculpat arestat, măsura arestării preventive încetează de drept, procurorul având obligaţia să o constate prin actul procesual prin care dispune ÎUP.

4. Clasarea pentru a dispune clasarea este necesar ca procurorul să constate că, că există una dintre

cauzele care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale prevăzuze la art16NCPP fapta nu este prevăzută de legea penală ori faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celui subiectiv, sau că a intervenit amnistia, prescripţia), prevăzute de art.10 C.proc.pen. şi nu există învinuit în cauză; nu se poate dispune clasarea pentru temeiuri prevăzute de art.10 C.proc.pen. care acţionează intuitu personae.

5. restituirea sau trimiterea cauzei pentru refacerea urmăririi penale pentru a dispune, prin ordonanţă, restituirea cauzei organului de cercetare penală care

a efectuat urmărirea penală sau trimitrea cauzei unui alt organ de cercetare penală pentru refacerea urmăririi penale, trebuie ca procurorul să constate că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului sau echitabilitatea procedurii în faza de urmărire penală.

6. restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale pentru a dispune, prin ordonanţă, restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale,

procurorul trebuie să constate că cercetarea penală nu este completă.7. trimiterea cauzei la organul competent

pentru a se dispune, prin ordonanţă, trimiterea cauzei la organul competent, este necesar ca procurorul să constate că pentru anumiţi infractori sau anumite infracţiuni urmărirea penală s-a făcut de un alt organ de cercetare penală decât cel prevăzut de lege.

3. RELUAREA URMĂRIRII PENALEA. Cazuri

Reluarea urmăririi penale se poate dispune în caz de (art. 270 C.proc.pen.):1. încetarea cauzei de suspendare a urmăririi penale;2. restiruirea cauzei de către instanţa de judecată în vederea refacerii urmăririi penale;3. redeschiderea urmăririi penale.

în oricare dintre cazurile enumerate mai sus nu se poate dispune reluarea urmăririi penale dacă se constată că între timp a intervenit unul din impedimentele prevăzute de art.10 C.proc.pen.;

pot dispune reluarea urmăririi penale numai procurorul (pct.1 şi 3) sau instanţa/judecătorul (pct. 2 şi 3).

OBSERVAŢII: 1. organele de cercetare penală nu pot dispune reluarea urmăririi penale; 2. după reluarea urmăririi penale, se pot dispune orice măsuri procesuale privative sau restrictive de libertate, chiar dacă aceste nu fuseseră dispuse anterior.

B. Restituirea cauzei de insatnţa de judecată în vederea refacerii urmăririi penale: se dispune, prin sentinţă, de instanţă când se constată că urmărirea penală este lovită de

vreun caz de nulitate absolută; când în cursul urmăririi penale nu au fost respectate dispoziţiile referitopare la competenţa materială sau personală, restituirea se dispune

numai dacă se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat urmărirea penală de un alt organ decât cel competent;

sentinţa penală prin care se dispune restituirea poate fi atacată cu recurs de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în termen de 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.

C. Redeschiderea urmăririi penale intervine când, după ce s-a dispus o soluţie de SUP sau ÎUP, se constată că nu a existat

cazul care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia soluţia de netrimitere în judecată;

se dispune de procuror prin ordonanţă; are loc şi în cazul în care judecătorul a admis plângerea fomulată împotriva actului prin

care s-a dispus soluţia de netrimitere în judecată şi a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale [art. 278¹ alin. (8) lit. b) C.proc.pen.].

D. Reluarea urmăririi penale după suspendare în cazul în care se constată, pe baza unei expertize medico-legale sau print-un alt mijloc

de probă, că starea de sănătate a învinuitului/inculpatului îi permite acestuia să participe la urmărirea penală, procurorul dispune prin ordonanţă reluarea urmăririi penale.

III. MODELE DE ACTE EFECTUATE ÎN PROCESUL PENAL1. Model de proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penalăMINISTERUL PUBLICPARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA XDOSAR NR.

PROCES-VERBALAnul ...., luna ...., ziua ....

Procuror A.B. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X

Constatând că în dosarul nr. .../... privind pe învinuitul/inculpatul acuzat de săvârşirea infracţiunii de ...., prevăzută de art. ... C.pen. au fost efectuate toate actele de urmărire penală necesare, în baza art. 250 C.proc.pen. am chemat pe inculpatul ..., punându-i în vedere că are dreptul să ia cunoştinţă de materialul de urmărire penală de la dosar, arătându-i şi încadrarea juridică a faptelor de care este acuzat.După ce i-am pus la dispoziţie dosarul şi a luat cunoştinţă de întreg conţinutul lui, am întrebatpe inculpat dacă are de formulat cereri noi sau dacă vrea să facă declaraţii suplimentare.Învinuitul/inculpatul a declarat următoarele (situaţiile de fapt).Învinuitul/inculpatul a fost asistat de ..., apărător ales/oficiu.Acest proces-verbal a fost întocmit într-un singur exemplar, azi ..............................

PROCUROR APĂRĂTOR INCULPAT

2. Ordonanţă de respingere a cererilor de probe formulate de inculpat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penalăMINISTERUL PUBLICPARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA XDOSAR NR.

ORDONANŢĂAnul ............, luna ........., ziua ........., în ............. (localitatea).

Procuror AB, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X

Analizând actele şi lucrările existente în dosarul penal cu numărul de mai sus privind pe C.D:, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi 209 alin. (1) lit. e) C.pen. şi a infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C.pen.,

CONSTAT următoarele:

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul C.D. a formulat următoarele cereri de administrare de probe, consemnate în procesul-verbal din .........., potrivit art. 251 C.proc.pen., după cum urmează:1. reaudierea părţilor vătămate ................, precum şi a martorilor ....................., întrucât, la momentul audierelor iniţiale, inculpatul nu a fost informat cu privire la efectuarea acestora.Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost informat de organele de urmărire penală cu privire la data efectuării fiecărui act de urmărire penală. Faptul că acesta nu s-a prezentat la audierea părţilor vătămate şi a unor martori nu îi conferă un drept la reaudierea acestora la finalul urmăririi penale. Pe cale de consecinţă, această cerere a inculpatului va fi respinsă ca nefondată.2. confruntarea inculpatului cu partea vătămată Y şi cu martora Z, având în vedere aspectul că starea sa de sănătate nu îi putea permite să fugă cu banii, cât şi faptul că martora are interes în cauză, fiind fiica părţii vătămate.Potrivit dispoziţiilor art. 87 C.proc.pen., organul judiciar procedează la confruntarea unor persoane ascultate în aceeaşi cauză, dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei şi când se constată că există contradicţie între declaraţiile acestora. Faptul pe care inculpatul doreşte să-l dovedească prin intermediul confruntării, şi anume imposibilitatea sa de a fugi cu banii sustraşi de la partea vătămată Y din cauza stării de sănătate, nu justifică încuviinţarea în cauză a procedeului probatoriu. În ceea ce priveşte cel de-al doilea motivinvocat, se remarcă faptul că fiica părţii vătămate poate fi martor în proces, iar depoziţia sa va fi luată în considerare numai dacă se coroborează cu celelalte mijloace de probă, ţinând cont şi de situaţia personală a acesteia. Prin urmare, nu este necesară o confruntare a inculpatului cu martora, motivat de faptul că aceasta din urmă are un interes în cauză.3. confruntarea părţii vătămate Y cu martora Z, având în vedere nelămuririle care rezultă din declaraţiile acestora.Inculpatul nu a arătat în concret în ce constau nelămuririle dintre declaraţiile părţii vătămate Y şi ale martorei Z. Analiza acestor declaraţii relevă faptul că există contradicţii esenţiale între acestea pentru a căror lămurire este necesară efectuarea procedeului probatoriu al confruntării.4. audierea martorilor M şi N, în circumstanţiere, pentru a dovedi buna comportare a inculpatului după eliberarea sa din penitenciar.Buna comportare a inculpatului nu este un element concludent, esenţial în cauză, deoarece nu

aduce informaţii esenţiale şi edificatoare pentru rezolvarea cauzei. Pede altă parte, procurorul nu realizează o individualizare a sancţiunii pentru a fi necesară administrarea de martori în circumstanţiere în această fază procesuală. În plus, inculpatului i s-a încuviinţat depunerea de înscrisuri în circumstanţiere pe parcursul urmăririi penale.

Pentru aceste motive, în baza art. 275 C.proc.pen. raportat la art. 252 alin. (1) C.proc.pen., cu referire la art. 67 alin. (2) C.proc.pen.,

DISPUN:

Respingerea cererilor de probaţiune formulate de inculpatul C.D.

PROCUROR(semnătura)

3. Model de rechizitoriu

Parchetul de pe lângă Judecătoria VERIFICAT,Dosar nr. conform art. 264 alin. (3) C.proc.pen.

RECHIZITORIUDATA

PROCUROR ................ din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria ...............................Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu numărul ................ privind pe inculpatul ..................... cercetat în stare de libertate/arest preventiv/arestat în altă cauză, sub aspectul săvârşirii infracţiunii/lor de ...................... prevăzută/e de art. .........................

Expun următoarele:

1. În fapt:Descrierea faptelor reţinute, analiza corobată a probelor (cu indicarea filelor şi a volumelor de urmărire penală), arătarea motivelor pentru care sunt reţinute unele mijloace de probă sau pentru care sunt înlăturate altele, combaterea/reţinerea argumentelor folosite de inculpat în apărare. Se analizează, de asemenea, faptele pentru care s-a început urmărirea penală, dar pentru care nu se conturează probe în acuzare şi pentru care urmează a se pronunţa o soluţie de scoatere de sub urmărire penală. Se analizează faptele pentru care s-a început urmărirea penală, dar pentru care se constată existenţa unor impedimente la exercitarea acţiunii penale.

2. Mijloacele de probă (enumerarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, cu indicarea filelor, indicarea mijloacelor materiale de probă, a modului în care au fost păstrate. De exemplu: Probaţiunea administrată în cauză se compune din ...).

3. În dreptAnaliza elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a început urmărirea penală: latură obiectivă, latură subiectivă (inclusiv în situaţia în care acestea nu sunt întrunite), menţionându-se unde este cazul că acţiunea penală va fi pusă în mişcare prin rechizitoriu. De asemenea, se analizează starea de recidivă ce rezultă din fişa de cazier sau orice alte cauze de agravare sau atenuare a pedepsei (tentativă, minoritate, provocare etc.). Hotărârile se vor cita astfel: prin sentinţa nr./dată, pronunţată de Judecătoria/Tribunalul, în dosarul ..., definitivă prin decizia nr./data pronunţată de ... în dosarul ...

4. Latura civilăDate cu privire la prejudiciu, pricizarea datei la care s-au constituit părţile vătămate părţi civile, suma, obiectul: daune materiale/morale şi împotriva cui, precum şi a măsurilor asigurătorii luate (facultative sau obligatorii) pentru garantarea reparării prejudiciului. De asemenea, se va preciza dacă prejudiciul a fost recuperat sau nu de partea vătămată.

5. Date privind persoana învinuitului/inculpatului (Circumstanţe personale)Date privind antecedentele penale ale inculpatului, situaţie familială, studii, ocupaţie, atitudinea procesuală (recunoaştere/nerecunoaştere), necesitatea aplicării de către instanţă a dispoziţiilor art. 61 C.pen.De exemplu:În temeiul art.61 C.pen. instanţa va dispune revocarea liberării condiţionate a inculpatului din pedeapsa de ...... dispusă prin, urmând a contopi pedeapsa aplicată în cauză cu restul de ......... rămas neexutat.

6. Date privind urmărirea penală (Alte date)Mijloacele de sesizare (plângere/denunţ/oficiu), începerea urmăririi penale, confirmarea începerii urmăririi penale, aplicarea art. 6 C.proc.pen. (aducerea la cunoştinţă a dreptului de a păstra tăcerea şi de a nu contribui la propria incriminare şi cu privire la drepturile procesuale), punerea în mişcare a acţiunii penale, extinderea cercetărilor, schimbarea încadrării juridice, conexări, măsuri asigurătorii [luarea, precum şi dispoziţia de menţinere, potrivit art. 267 alin. (4) C.proc.pen.], menţionarea dovezii de restituire a bunurilor către partea vătămată, măsuri de siguranţă, anularea înscrisurilor falsificate, restituirea unor bunuri, confiscarea specială, menţiuni cu privire la asistarea/reprezentarea învinuitului sau a inculpatului pe parcursul urmăririi penale, prezentarea materialului de urmărire penală, menţiuni cu privire la motivele neprezentării materialului de urmărire penală cu indicarea actelor efectuate de procuror pentru a asigura prezenţa inculpatului sau a constata că inculpatul este dispărut sau se sustrage.

De exemplu:Potivit dispoziţiilor art. 267 alin. (4) C.proc.pen., se va dispune prin prezentul rechizitoriu menţinerea măsurilor asigurătorii luate în cursul urmăririi penale, prin ordonanţele din ...........Se va dispune prin acest rechizitoriu punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de învinuitul ........., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute prin ..........

Totodată, în temeiul art. 348 C.proc.pen., instanţa se va pronunţa cu privire la anularea înscrisului falsificat, aflat la dosar.

7. Măsuri preventive vor fi menţionate: reţinerea, arestarea preventivă, prelungirea arestării preventive, obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara, prelungirea obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara; data punerii în libertate (cu indicarea actului procesual/procedural), cu menţionarea datei la care expiră ultima prelungire şi a necesităţii aplicării dispoziţiilor art. 88 C.pen. şi 300¹ C.proc.pen. de către instanţă.

De exemplu:Potrivit dispoziţiilor art. 160 C.proc.pen., instanţa urmează să se pronunţe, conform art. 300¹din acelaşi cod, cu privire la menţinerea arestării preventive luate faţă de inculpatul .................În temeiul art. 88 C.pen., urmează ca instanţa să deducă din durata pedepsei pe care o va aplica inculpatului ............ timpul reţinerii şi arestării preventive a acestuia, de la data de .......la zi.

Temeiurile trimiterii în judecată: art. 262 alin. (1) pct. 1 lit a) C.proc.pen./art. 262 alin. (1) pct. 1 lit. b) C.proc.pen.

De exemplu:Având în vedere că urmărirea penală este completă, că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului şi că există probele necesare, legal administrate, în temiul art. 262 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.proc.pen./art. 262 alin . (1) pct. 1 lit. b) C.proc.pen.,

DISPUN

1. Punerea în mişcarea a acţiunii penale faţă de învinuitul (date de stare civilă) pentru săvârşirea infracţiunilor de .................2. Trimiterea în judecată în stare de arest/libertate a inculpatului .......................(date de stare civilă) pentru săvârşirea infracţiunilor de ......................... prevăzute de ..................

Menţinerea măsurilor asigurătorii luate în cursul urmăririi penale prin ordonanţele din ................ cu privire la sumele de ......................Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea ......................, pentru efectuarea cercetărilor penale faţă de autor necunoscut, având calitatea de militar, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. .................Disjungerea cauzei şi formarea unui dosar separat (privind faptele prezentate la pct. ...... din rechizitoriu ......), în vederea continuării cerectărilor penale.În baza art. 264 C.proc.pen., dosarul se trimite Judecătoriei competente să judece cauza în prima instanţă în conformitate cu art. 25 alin. (1) şi art. 30 alin. (2) cu referire la art. 30 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., urmând a fi citaţi:

Inculpat ................... domiciliat în ............................................................Parte vătămată ...................... domiciliat în .....................................................Martori:1. ..........................., domiciliat în ............................................................2. ..........................., domiciliat în ............................................................Potrivit art. 191 alin. (1) C.proc.pen., se stabilesc cheltuieli judiciare în cuantum de 200 lei care

vor fi suportate de inculpat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu.

PROCUROR

5. Model de rezoluţie de SUPMINISTERUL PUBLICPARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA XDOSAR NR.

REZOLUŢIEAnul ............, luna ............, ziua ..................., în ................. (localitatea).

Procuror A.B., din cadrul Parchetului de pe lângă .......................Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu nr. de mai sus privind pe învinuiţii G, S, şi R cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals de monedă sau alte valori, constituirea unui grup de crimă organizată în vederea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C.pen., art. 282 alin. (1) şi (2) C.pen., art. 7 lit. a) din Legea nr. 39/2003 şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002,

CONSTAT următoarele

La datele de .................. şi ..................... faţă de învinuiţii S, R, şi G s-a început şi extins urmărirea penală pentru acuzaţia de a fi săvârşit infracţiunile de înşelăciune, fals de monedă sau alte valori, constituirea unui grup de crimă organizată în vederea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C.pen., art. 282 alin. (1) şi (2) C.pen., art. 7 lit. a) din Legea nr. 39/2003 şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că (situaţia de fapt reţinută de procuror din probele administrate).Referitor la participaţia învinuiţilor S, R, şi G la săvârşirea activităţilor infracţionale mai sus menţionate, din probele administrate a rezultat că, sub aspectul laturii obiective, aceştia au desfăşurat activităţi de asistare şi ajutare a inculpatului K pentru plasarea acestor instrumente falsificate în circuitul comercial, însă, sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că aceştia nu au acţionat cu intenţie, în sensul că nu au cunoscut că instrumentele sunt falsificate, de bună-credinţă fiind. au crezut că vor putea să obţină resurse financiare licite în vederea desfăşurării unor activităţi comerciale.În aceste condiţii, dată fiind lipsa laturii subiective, urmează a se dispune SUP a învinuiţilor, menţionaţi mai sus, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals de monedă sau alte valori, constituirea unui grup de crimă organizată în vedrea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C.pen., art. 282 alin. (1) şi (2) C.pen., art. 7 lit. a) din Legea nr. 39/2003 şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, deoarece nu au acţionat cu intenţia săvârşirii acestor fapte.Pentru aceste motive, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen.

DISPUN

1. Scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilorS – fiul ................., născut la data de .............. în .................., domiciliat în ................R – fiul ................., născut la data de .............. în .................., domiciliat în ................G – fiul ................., născut la data de .............. în .................., domiciliat în ................

sub aspectul acuzaţiei de a fi săvârşit infracţiunile de înşelăciune, fals de monedă sau alte valori, constituirea unui grup de crimă organizată în vederea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C.pen., art. 282 alin. (1) şi (2) C.pen., art. 7 lit. a) din Legea nr. 39/2003 şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, 2. În temeiul art. 249 alin. (2) C.proc.pen. raportat la art. 246 alin. (1) C.proc.pen., se vor comunica învinuiţilor...... şi persoanei vătămate....... copii de pe soluţia de scoatere de sub urmărire penală.3. Conform art. 192 alin.(3) C.proc.pen.,cheltuielile judiciare în sumă de ......lei rămân în sarcina statului.

PROCUROR

6. Model de dispozitiv complex de rechizitoriu

DISPUN

1. În baza art. 262 pct. 1 lit. a) C.proc.pen.¹, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului A.B. (fiul lui ...... şi ...., născut la data de ......, în ......, CNP......., cu domiciliul în ....... posesor al cărţii de identitate seria ...... nr. ..... emis la data de ...... de Secţia ......... Poliţie, naţionalitate română, studii: ......., stagiul militar .......) pentru săvârşirea infracţiunii de ...... prevăzută de art. ...... C.pen.

2. În baza art. 263 alin. (4) C.proc.pen. raportat la art. 262 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., cu referire la art. 11 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. şi art. 10 alin. (1) lit. c) C.proc.pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.B. (fiul lui ...... şi ......., născut la data de ........., în .......... CNP ........., cu domiciliul în ........, posesor alcărţii de identitate seria ......... nr. ......... emis la data de .......... de Secţia ...... Poliţie, naţionalitate română, studii: ......, stagiul militar ..........................) sub aspectul acuzaţiei de a fi săvârşit infracţiunea de ......, prevăzută de art. ........., întrucât fapta nu a fost comisă de învinuit.Conform art. 192. alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare în sună de ...... lei rămân în sarcina statului.În temeiul art. 249 alin. (2) C.proc.pen. raportat la art. 246 alin. (1) C.proc.pen., se vor comunica învinuitului ............ şi persoanei vătămate ........................, copii de pe soluţia de scoatere de sub urmărire penală.

3. În baza dispoziţiilor art. 263 alin. (4) C.proc.pen. şi art. 228 alin. (6) C.proc.pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C.proc.pen., neînceperea urmăririi penale, faţă de numitul X.Z. (fiul lui ..... şi ....., născut la data de ......, în ....., CNP ........., cu domiciliul în ....., posesor al cărţii de identitate seria ...... nr. ...... emid la date de ......... de Secţia ...... Poliţie, naţionalitate română, studii: ....., stagiul militar .........) pentru infracţiunea de ..... prevăzută de art. ........ C.pen., întrucât fapta este comisă în stare de minoritate.Conform art. 192 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare în sumă de .......... lei rămân în

sarcina statului.În temeiul art. 228 alin. (6) C.proc.pen., copii de pe soluţia de neîncepere a urmăririi penale se vor comunica numitului X.Z., precum şi persoanei vătămate ........,

PROCUROR

7. Model ordonanţă cu dispoziţii complexe : SUP şi încetarea urmăririi penaleMINISTERUL PUBLICPARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA XDOSAR NR.

ORDONANŢĂAnul ....., luna ..............., ziua ......., în ...........(localitatea).

Procuror A.B., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X.Analizând actele şi lucrările existente în dosarul penal cu numărul de mai sus

CONSTAT următoarele

Prin rezoluţia din data de ......... s-a început urmărirea penală faţă de C.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 şi vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C.pen.Din actele din dosar rezultă că, în data de ......., învinuitul C.D., angajat al SC P: SRL, în funcţia de şofer, în timp ce conducea autospeciala cu numărul de înmatriculare ......... în curtea interioară a complexului Park, în momentul în care a vrut să ruleze în marşarier nu s-a asigurat şi a accidentat-o pe partea vătămată Y, producându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 15 zile de îngrijiri medicale.Partea vătămată Y a depus plângere prealabilă în termen la data de .......... însă, după începerea urmăririi penale, la data de ........., a declarat în mod explicit în faţa organelor de urmărire penală că înţelege să îşi retragă plângerea prealabilă, depunând şi un înscris notarial în acest sens.Din actele din dosar rezultă că infracţiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 există şi a fost comisă cu vinovăţie de învinuitul C.D.Potrivit dispoziţiilor art. 18¹ alin. (2) C.pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.Analizând aceste criterii, se poate constata că în privinţa învinuitului sunt aplicabile dispoziţiile art. 18¹ alin. (1) C.pen., deoarece valorile sociale apărate prin norma penală au suferit o vătămare redusă, iar învinuitul nu este cunoscut cu antecedente penale.Faţă de cele expuse, apreciem că fapta comisă a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală, fiind în mod vădit lipsită de importanţă şi neprezenţând gradul de pericol social al unor infracţiuni. În acest context, considerăm posibilă îndreptarea conduitei învinuitului C:D: prin aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în cuantum de 100 lei.Referitor la infracţiunea de vătămare corporală din culpă se va reţine că a fost retrasă plângerea prealabilă astfel că acţiunea penală nu mai poate fi exercitată.Pentru aceste motive,

În baza art. 242 C.proc.pen., art. 249 C.proc.pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b¹) şi h) C.proc.pen. şi art. 18¹ C.pen., art. 91 C.pen.

DISPUN:

1. Încetarea urmăririi penale faţă de învinuitul C.D. (fiul lui ................, născut la data de ......... în ........, domiciliat în ..........., CNP .........) sub aspectul acuzaţiei de a fi săvârşit infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C.pen., întrucât a intervenit retragerea plângerii prealabile de partea vătămată Z.2. Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.D. (fiul lui ........., născut la data de ....... în .........., domiciliat în .........., CNP .......) sub aspectul acuzaţiei de a fi săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 319/2006, pentru lipsa de pericol social concret al faptei.3. În baza art. 18¹ alin. (3) C.pen. raportat la art. 91 lit. c) C.pen., dispun aplicarea faţă de învinuitul C.D. a amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 100 lei.4. În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) şi (5) C.proc.pen. se stabilesc cheltuielile judiciare în sumă de 50 lei (aferente soluţiei de scoatere de sub urmărire penală), care vor fi suportate de către învinuitul C.D. şi care se vor executa prin organele fiscale – Trezorerie.5. În baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) şi (5) C.proc.pen. se stabilesc cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei, care vor fi suportate de către partea vătămată Z (aferente soluţiei de ÎUP dispuse ca urmare a retragerii plângerii prealabile) şi care se vor executa prin organele fiscale – Trezorerie.6. În baza art. 249 alin. (2) C.proc.pen. şi art. 246 alin. (1) C.proc.pen., se vor comunica învinuitului ....... şi persoanei vătămate .........., copii de pe prezenta ordonanţă.

PROCUROR

FIŞA nr .25PLÂNGEREA ÎMPOTRIVA ACTELOR PROCURORULUI DE NEURMĂRIRE SAU DE NETRIMITERE ÎN JUDECATĂ ( ART. 287¹ C.PROC.PEN.)

I. PARTEA TEORETICĂ

1. OBIECTUL PLÂNGERII sunt supuse cotrolului judiciar:

1. soluţii de NUP indiferent de actul prin care sunt dispuse (rezoluţie, ordonanţă, rechizitoriu);2. soluţiile de netrimitere în judecată ( SUP, ÎUP, clasare) indiferent de actul prin care sunt dispuse (rezoluţie, ordonanţă, rechozutoriu).

OBSERVAŢII: NU constituie obiect al plângerii soluţia dispusă prin actul procurorului ierarhic superior, în urma parcurgerii procedurii interne.

2. ETAPELE PROCESUALE asigurarea controlului judiciar al soluţiilor de NUP/SUP/ÎUP/clasare presupune

parcurgerea a două etape:

A. Procedura internă( obligatorie)1. presupune o verificare a legalităţii şi temeiniciei soluţiei de NUP/SUP/ÎUP/clasare de către procurorul ierarhic superior celui care a dispus-o (art. 275-278 C.proc.pen.);2. admisibilitatea plângerii în faţa judecătorului este condiţionată de menţinerea de către procurorul ierarhic superior a soluţiei de NUP/SUP/ÎUP/clasare; ca excepţie, judecătorul va putea analiza o plângere fomulată în temeiul art. 278¹ C.proc.pen., în ipoteza în care constată caracterul nelegal al soluţiei procurorului ierarhic superior de respingere ca tardivă a plângerii fomulate în „procedura internă” sau când acesta nu s-a pronunţat în termenul prevăzut de lege, dar ulterior expirării acestuia respinge plângrea fomulată în procedura internă.

OBSERVAŢII: dacă judecătorul sesizat cu o plângare împotriva unei soluţii de NUP/SUP/ÎUP/clasare constată că anterior sesizării nu a fost parcursă „procedura int