Capitolul I. Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penale Secţiunea 1. Principiile fundamentale care stau la baza procesului penal Principiile fundamentale sunt acele reguli cu caracter general care au aplica‑ bilitate în întreaga activitate derulată pe parcursul procesului penal, definind la nivel de ansamblu structura şi desfăşurarea acestuia. Sediul materiei este dat de dispoziţiile art. 2‑12 din Codul de procedură penală, în cuprinsul cărora întâlnim delimitate, ca principii procesuale fundamentale: legalitatea procesului penal, separarea funcţiilor judiciare, prezumţia de nevinovăţie, aflarea adevărului, ne bis in idem, obligativitatea punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale, caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal, dreptul la libertate şi siguranţă, dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane şi a vieţii private, limba oficială şi dreptul la interpret. Chiar dacă nu sunt explicit prevăzute de lege, apreciem că la acestea se adaugă şi alte două principii rezultate din ansamblul reglementării, anume cel al egalităţii persoanelor în procesul penal şi cel al operativităţii procesului penal. §1. Principiul legalităţii Principiul legalităţii (nulla iustitia sine lege) dă expresie regulii că procesul penal trebuie să se desfăşoare, în toate etapele sale, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de lege (art. 2 din Codul de procedură penală). Principiul legalităţii procesului penal este o transpunere pe plan particular a principiului general al legalităţii consacrat în art. 1 alin. (5) din Constituţia României, unde se arată: „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie” [1] . Noul Cod de procedură penală garantează legalitatea procesuală prin instituirea, pe de o parte, a sancţiunilor ce pot interveni în caz de nesocotire a dispoziţiilor procesuale, iar, pe de altă parte, prin fixarea unor pârghii de supraveghere şi control permanent între participanţii la procesul penal. Sancţiunile ce operează în caz de încălcare a normelor de procedură penală se împart în două categorii: sancţiuni aplicabile persoanelor (sancţiuni personale) şi sancţiuni aplicabile activităţii procesuale nelegale (sancţiuni procedurale). Din categoria celor personale face parte amenda judiciară, ce poate fi aplicată acelui [1] I. NEAGU, Tratat de procedură penală. Partea generală, ed. a 3‑a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 72.
Transcript
Capitolul I. Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penale
Secţiunea 1. Principiile fundamentale care stau la baza procesului penal
Sediul materieiestedatdedispoziţiileart.2‑12dinCoduldeprocedurăpenală,în cuprinsul cărora întâlnim delimitate, ca principii procesuale fundamentale:legalitateaprocesuluipenal,separareafuncţiilorjudiciare,prezumţiadenevinovăţie,aflareaadevărului,ne bis in idem,obligativitateapuneriiînmişcareşiaexercităriiacţiunii penale, caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal,dreptullalibertateşisiguranţă,dreptullaapărare,respectareademnităţiiumaneşiavieţiiprivate,limbaoficialăşidreptullainterpret.Chiardacănusuntexplicitprevăzutedelege,apreciemcălaacesteaseadaugăşialtedouăprincipiirezultatedinansamblulreglementării,anumecelalegalităţiipersoanelorînprocesulpenalşicelaloperativităţiiprocesuluipenal.
§1. Principiul legalităţii
Principiullegalităţii(nulla iustitia sine lege)dăexpresiereguliicăprocesulpenaltrebuiesăsedesfăşoare,întoateetapelesale,curespectareadispoziţiilorprevăzutede lege (art.2dinCoduldeprocedurăpenală).Principiul legalităţiiprocesuluipenalesteo transpunerepeplanparticularaprincipiuluigeneralallegalităţiiconsacratînart.1alin.(5)dinConstituţiaRomâniei,undesearată:„ÎnRomânia,respectareaConstituţiei,asupremaţieisaleşialegiloresteobligatorie”[1].
[1] I. Neagu,Tratat de procedură penală. Partea generală, ed. a3‑a,Ed.Universul Juridic,Bucureşti,2013,p.72.
4 Parteagenerală
participantlaprocesulpenalcareefectueazăoactivitateprocesualăaltfeldecâtprevedelegea.Spreexemplu,potrivitart.283alin.(4)lit.k)dinCoduldeprocedurăpenală,nerespectareadecătresuspectsauinculpataobligaţieideaîncunoştinţaînscris,întermendecelmult3zile,organelejudiciaredespreoriceschimbarealocuinţeipeparcursulprocesuluipenalsesancţioneazăcuamendădela500la5.000lei.Deasemenea,atuncicândîncălcareanormeideprocedurăaparţineunuiorganjudiciar,poateintervenirăspundereadisciplinarăaacestuia.Spreexemplu,conform art. 99 lit. j) dinLegea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şiprocurorilor[1], fapta de a nu respecta secretul deliberării[2] constituie abateredisciplinară.
Sancţiunile procedurale lipsesc de efecte acele acte procesuale realizate cuîncălcarealegii.Înacestsens,art.280‑282dinCoduldeprocedurăpenalăregle‑menteazănulitatea; conformart.280alin. (1)dinCoduldeprocedurăpenală,„încălcareadispoziţiilorlegalecarereglementeazădesfăşurareaprocesuluipenalatragenulitateaactuluiîncondiţiileprevăzuteexpresdeprezentulcod”,iarpotrivitalin.(2)alaceluiaşiarticol,„acteleîndepliniteulterioractuluicareafostdeclaratnul sunt la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o legătură directăîntreacesteaşiactuldeclaratnul”.Deasemenea,art.102alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenalăstabileştecăprobeleobţinuteînmodnelegalnupotfifolositeînprocesulpenal.
Alături de sancţiuni, Codul de procedură penală stabileşte şi un sistem depârghii de controlalactivităţiiunorparticipanţilaprocesulpenaldecătreceilalţi,cuscopuldeagarantarespectarealegiideprocedurăpenală.Spreexemplu,con‑formart.299alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenală,procurorulexercităsupra‑vegherea activităţii organelor de cercetare penală, astfel ca niciun suspect sau
inculpatsănufiereţinutdecâtîncazurileşiîncondiţiileprevăzutedelege.Deasemenea,potrivitart.342dinCoduldeprocedurăpenală,proceduradecamerăpreliminarăarecaobiectverificareadecătrejudecătoruldecamerăpreliminarăalegalităţiiadministrăriiprobelorşiaefectuăriiactelordecătreorganeledeurmărirepenală.Totastfel,sentinţaprincareprimainstanţăarezolvatfondulcauzeiestesupusăcontroluluidecătreinstanţadeapel(atuncicândtitulariicăiideatacauexercitat‑o),dupăcum,înanumitecondiţii,chiarhotărâriledefinitivepotfisupuseverificăriiprinintermediulcăilorextraordinaredeatac(spreexemplu,recursulîn casaţie). În ipoteza în care s‑ar constata căhotărârea supusăverificării estenelegală,eavafidesfiinţatăsaucasată,urmândaseprocedalaonouăjudecatăconformdispoziţiilorlegale.
Articolul3dinCoduldeprocedurăpenalăreglementeazăseparareafuncţiilorjudiciareşi,practic,aceastadeterminăşidivizarea procesului penal în patru faze;astfel,acumsepoatevorbidesprefazadeurmărirepenală,despresoluţionareauneicauzeîncamerapreliminară–etapacamereipreliminare–,desprejudecatapropriu‑zisăşiapoidesprepunereaînexecutareahotărârilorjudecătoreştipenalerămasedefinitive.Sepoateconstataînsăcăîntimpulurmăririipenalesedesfăşoarădouăfuncţiiprocesuale,şianumeceadeurmărirepenalăpropriu‑zisă,pecareorealizeazăorganeledeurmărirepenală,şiceadedispoziţieasupradrepturilorşilibertăţilorfundamentale.
Funcţia de urmărire penalăsedesfăşoarăînaceleaşicoordonatecaşiînlegislaţiaanterioară,respectivvizeazăstrângereaprobelorpentruaflareaadevărului.Ceade‑adouafuncţiedintimpulurmăririipenale,pecareorealizeazăjudecătoruldelainstanţadejudecatăcompetentă,senumeştefuncţiadedispoziţieasupradrepturilorşilibertăţilorfundamentalealeparticipanţilorlaurmărireapenalăşiserealizeazădecătre judecătoruldedrepturişi libertăţi.Acest judecătorsepronunţăasupramăsurilordeprevenţie,asupramăsurilorasigurătoriişiasupraaltorchestiunicareţindebunadesfăşurareafazeideurmărirepenală.
În cadrul camerei preliminare,următoareafazăaprocesuluipenal,avemde‑afacecuunfiltrualactivităţiiorganelordeurmărirepenală.Aceastapoatefinumităo„anticameră”ajudecăţiipropriu‑zise,pentrucăjudecătoruldecamerăpreliminarăverificălegalitateasesizăriiinstanţei,darsepronunţăşiasupralegalităţiişiloialităţiiadministrăriiprobelorîncursulurmăririipenale.Înacelaşitimp,judecătoruldecamerăpreliminarăcenzureazăsoluţiilepecareledăprocurorulînprimafazăaprocesuluipenal.
6 Parteagenerală
Astfel,dupăfazadeurmărirepenală,încareseadministreazăprobe,secautătoateinformaţiilenecesareaflăriiadevărului,organuldeurmărirepenalăsedez‑învesteşteprinadoptareasoluţieidetrimitereînjudecată,întocmindtotunrechi‑zitoriu,potrivitactualeireglementări,însădosarulnumaiajungedirectîninstanţă,ci treceprinetapaobligatorieacamereipreliminare, la judecătoruldecamerăpreliminară.Acestaverifică,întrealtele,legalitateasesizării,adicădacăaceastăinstanţăestecompetentă,dacăactuldesesizare întruneştecondiţiileprevăzutedelegepentruasecontinuaprocesulpenalînaceacauzăşi,înplus,caonoutatefaţădevecheareglementare,verificăşidacăprobeleaufostadministratelegalşiloial.Loialitateaadministrăriiprobelorsereferălaadministrareaprobelorfărăasefacepresiunidenicionaturăasuprapersoanelorcareparticipălaprocesulpenal.
Înceeacepriveştefaza judecăţii,suntfoartepuţinedeosebirifaţădevecheareglementare.Ceeaceseîntâmplăînsă,întrucâtesteplasatacestfiltruînaintedejudecată,estecăîn faza judecăţii nu se mai pot invoca excepţii sau nulităţi cu privire la urmărirea penală.Prin introducereaacestuifiltru, legiuitoruladoritsă scurtezedurata procesului penal, în care procedura cuprivire la legalitateaprobaţiuniişicuprivirelaexcepţiişinulităţipoateduramaxim60dezile,iaratuncicânddosarulajungelajudecatapropriu‑zisă,numaipotfiridicateproblemedinpunctdevederealexcepţiilor,alnulităţilor,allegalităţiişiloialităţiiadministrăriiprobaţiunii. În cazul în care judecătorul de cameră preliminară căruia i‑a fosttrimisăcauzaestenecompetent,acestavatrimitedosaruljudecătoruluidecamerăpreliminarădelainstanţacompetentă,iaruneventualconflictdecompetenţăserezolvătotdeunjudecătordecamerăpreliminarădelainstanţaierarhicsuperioarăcomună.
Înviziunea iniţialăa legiuitorului, separarea funcţiilor judiciarea fostgân‑dită în aşa fel încât între judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul decameră preliminară şi judecătorul de fond să existe o incompatibilitate, însă,constatându‑secăacestlucrunusepoateîndeplini,s‑arevenitşis‑astabilitcăîntre judecătorul de cameră preliminară şi cel care soluţionează cauza în fond nu există incompatibilitate,maimult,s‑astabilitca,dupăfiltru,judecătorulcareasoluţionatcauzaîncamerapreliminarăsădevinăînsuşijudecătorulfondului[1].Întrucâtînpracticaanterioară,pânălaîncepereacercetăriijudecătoreşti,puteautrecelunişichiaranidezile,aceastăchestiuneafosttranşatădenoulcodşiafoststabilituntermenfixîncaresăserezolvetoateproblemelepremergătoareînceperiicercetăriicauzeidecătrejudecătoruldecamerăpreliminară.Toateacesteverificări,respectivcenzura,analizacererilor,excepţiilor,legalităţiişiloialităţiiprobelor,suntfăcutedeacelaşijudecător,într‑oprocedurăcaredureazădeterminat,maxim 60 de zile,timpîncareserealizeazăocorespondenţăcupărţileşicuprocurorul.Judecătoruldecamerăpreliminară,înmomentulîncareprimeştedelainculpat,prinapărător,cererioriexcepţii,lecomunicăprocurorului,căruiaîifixeazăuntermenpentru
Judecataşipunerea în executare a hotărârilorauacelaşiconţinutcaşiînvecheareglementare.Analizadetaliatăaacestorfazeimportantealeprocesuluipenalvafirealizatăîncapitolelecorespunzătoaredinparteaspecialăaprezenteilucrări.
§3. Prezumţia de nevinovăţie
Principiul prezumţiei de nevinovăţie este înscris atât în art. 6 parag. 2 dinConvenţiaeuropeanăadrepturiloromului,câtşiîndispoziţiileart.23alin.(11)dinConstituţiaRomâniei.ÎnCoduldeprocedurăpenalăelîşigăseştesediullaart.4alin.(1),conformcăruia„oricepersoanăesteconsideratănevinovatăpânălastabilireavinovăţieisaleprintr‑ohotărârepenalădefinitivă”.
Prezumţiadenevinovăţieconstituiegaranţiaprocesualăcă,înlipsădeprobecerte, nicio persoană nu poate fi trasă la răspundere penală. În reglementareamoduluiîncaresederuleazăprocesulpenal,legeaobligăorganelejudiciaresăporneascădelapresupunereanevinovăţieisuspectuluisauinculpatului.Subacestaspect,semnalămcă,petimpulderulăriiactivităţiiprocesualepânălarămânereadefinitivăahotărâriipenale,celcareînrealitateaobiectivăacomisoinfracţiunevaaveastatutulunuinevinovatînrealitateaprocesuală.Pecaledeconsecinţă,sarcinadeadovediprinprobevinovăţiauneipersoanerevine,peparcursulprocesuluipenal,organelorjudiciare.
Principiul prezumţiei denevinovăţie nu înseamnă atitudineapasivă faţă deinfractori, ci impune ca organul care efectuează urmărirea penală împotrivauneipersoanesăîidovedeascăvinovăţiaşicainstanţadejudecatăsănudeclarevinovatăopersoanăpânăcevinovăţiasanurezultăcucertitudinedinprobeleadministrate[1].Aceastăregulăesteînscrisăînmodexplicitlaart.99alin.(1)tezaIdinCoduldeprocedurăpenală,potrivitcăruia„înacţiuneapenalăsarcinaprobeiaparţine înprincipal procurorului”, text dublat dedispoziţiile art. 99 alin. (2),conformcăruia„suspectulsauinculpatulbeneficiazădeprezumţiadenevinovăţie,nefiindobligatsăîşidovedeascănevinovăţia,şiaredreptuldeanucontribuilapropriaacuzare”.
Prezumţiadenevinovăţiefacecasarcina probei în procesul penal să revină celui care acuză,adicăorganelordeurmărirepenală(eius incumbit probatio qui dicit, non qui negat).Pânălamomentulcândseproducprobedevinovăţie,suspectulsauinculpatulpoateaveaoatitudinepasivă,nefiindobligatsădovedeascănimic,dinmomentceprezumţiadenevinovăţie îiprofită[2].Odatăceexistăprobede
[1] gr. Theodoru,Tratat de Drept procesual penal,ed.a2‑a,Ed.Hamangiu,Bucureşti,2008,p.99.
Dinjoculprobelorsenaştehotărâreajudecătoreascăprincareinstanţarezolvăfondulcauzei,carepoatefiunadecondamnare,derenunţarelaaplicareapedepsei,deamânareaaplicăriipedepsei,deachitaresaudeîncetareaprocesuluipenal.Dupăcumrezultădindispoziţiileart.396alin.(2)‑(4)dinCoduldeprocedurăpenală,condamnarea,renunţarealaaplicareapedepseişiamânareaaplicăriipedepseipotfipronunţatenumaidacăinstanţaconstată,„dincolo de orice îndoială rezonabilă”,căfaptaexistă,constituieinfracţiuneşiafostsăvârşitădeinculpat.Aceastaînseamnăcăprezumţiadenevinovăţieserăstoarnănumaiprinprobecertedevinovăţie.Dacăînsă,înurmaadministrăriiîntreguluiprobatoriu,rămâneîndoială,aceastasevainterpreta întotdeauna în favoarea suspectului sau inculpatului, potrivit art. 4alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenală(in dubio pro reo).
Dupăcumsepoateobservadinceledemaisus,prezumţia de nevinovăţie are caracter relativ.Eaînceteazăsămaisubzistefaţădeinculpatulacăruivinovăţieafostdovedităfărădubiu,fiindstabilităprinhotărâreajudecătoreascădefinitivădecondamnare,renunţarelaaplicareapedepseisauamânareaaplicăriipedepsei.
Aflareaadevăruluiconstituieunuldintrescopurilefireştialeoricăruiprocespenal.Deaceea,numeroasetextealeCoduluideprocedurăpenală auînvedereaflarea adevărului ca obligaţie şi ca sarcină primordială a organelor judiciare.Elocventeînacestsenssuntdispoziţiileart.349alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală, conformcărora„instanţadejudecatăsoluţioneazăcauzadedusăjudecăţiicugarantarearespectăriidrepturilorsubiecţilorprocesualişiasigurareaadministrării
[1] I. Neagu,op. cit.,p.79.[2] N. VoloNcIu,Drept procesual penal,Ed.DidacticăşiPedagogică,Bucureşti,1972,p.49;
M. BasaraB,Drept procesual penal,vol.I,ed.a2‑a,Universitatea„Babeş‑Bolyai”Cluj,FacultateadeDrept,apud I. Neagu,op. cit.,p.79.
probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului,curespectareadeplinăalegii”(s.n.).
Adevărulobiectivseaflă,încursulprocesuluipenal,prinprobe.Conformart.97alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală, constituieprobăoriceelementdefaptcareserveştelaconstatareaexistenţeisauinexistenţeiuneiinfracţiuni,laidentificareapersoaneicareasăvârşit‑oşilacunoaştereaîmprejurărilornecesarepentrujustasoluţionareacauzei„şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal”.
Datăfiindinterdependenţadintrescopulaflăriiadevăruluişiprobeledinproce‑sulpenal,seimpunecaacesteadinurmăsăfieadministrateîntotalitate,indiferentdacă profită sau nu suspectului ori inculpatului. Sub acest aspect, dispoziţiileart.5alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenalăstipuleazăcă„organeledeurmărirepenală auobligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, câtşi în defavoarea suspectului sau inculpatului.Respingerea sau neconsemnareacu rea‑credinţă a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului sesancţionează(...)”.
§5. Ne bis in idem
Anumiteprincipiicares‑aucristalizatînpracticaanterioarăsuntprevăzute,înmodexpres,înCoduldeprocedurăpenală.Spreexemplu,„ne bis in idem”,adicăprincipiul autorităţii de lucru judecat,estereglementatînmodexpresînactualulCoddeprocedurăpenală,caregulăabsolută.
Excepţiadelaprincipiulautorităţiidelucrujudecatprevăzutădedispoziţiileart.335dinCoduldeprocedurăpenalăanterior,cevizaextindereaacţiuniipenalepentru alte actemateriale, când instanţa reunea cauzele şi desfiinţa o hotărâredefinitivă,numaiexistă,toateacestesituaţiiurmândafirezolvateînactualaregle‑mentareînproceduracamereipreliminare,iarnuîncursuljudecăţii.
Înactualareglementare,TitlulIalPărţiigeneralereferitorlaprincipiilelegiiprocesualepenale înscrieprincipiulne bis in idem laart.6,subforma:„Niciopersoanănupoatefiurmărităsaujudecatăpentrusăvârşireauneiinfracţiuniatuncicândfaţădeaceapersoanăs‑apronunţatanteriorohotărârepenalădefinitivăcuprivirelaaceeaşifaptă,chiarşisubaltăîncadrarejuridică”.Nouareglementaremenţine caracterul autorităţii de lucru judecat de cauză ce împiedică punereaînmişcaresaucontinuareaexercităriiacţiuniipenale[art.16alin.(1)lit.i)dinCoduldeprocedurăpenală],iarrămânereadefinitivăahotărâriijudecătoreştiestedeclaratădreptcauzădestingereaacţiuniipenale[art.17alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenală][1].
Deasemenea,esterecunoscutîncontinuareefectul negativ al autorităţii lucru‑lui judecatînmateriaunorcererispeciale,însă,reglementândefectelehotărâriijudecătoreştipenaleînprocesulcivil,acesteasuntlimitatelaexistenţafapteiilicite
[1] c. celea,Rezumatultezeidedoctoratcutitlul„Autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale. Ne bis in idem”, p.11,www.univnt.ro.
10 Parteagenerală
şi lapersoana făptuitorului, textulart.28dinCoduldeprocedurăpenalăfiindambiguu,întrucâtîntezaaII‑aaalin.(1)seprevedecăinstanţacivilănuestelegatădehotărâreadefinitivădeachitaresaude încetareaprocesuluipenal înceea cepriveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite,deşidintezaIaaceluiaşiarticolseînţelege,aplicândraţionamentuljuridicper a contrario,cătoatecelelalteelementealerăspunderiiciviledelictuale,cuexcepţiaexistenţeifapteiiliciteşiapersoaneifăptuitorului,sestabilescdecătreinstanţacivilă,indiferentdacăprinhotărâreapenalăs‑adispusosoluţiedeachitare,deîncetareaprocesuluipenalsaudecondamnare[1].
Deasemenea,suntlimitate,potrivitart.52alin.(3)dinCoduldeprocedurăpenală,şiefectelehotărârilorjudecătoreştidefinitivealealtorinstanţedecâtcelepenale pronunţate asupra unor chestiuni prealabile; în materia căilor de atac,dispoziţiileart.426lit.b)coroboratecucelealeart.16alin.(1)lit.i)şiart.396alin.(6)dinCoduldeprocedurăpenală,reglementândsituaţiileîncaresepoatefacecontestaţieînanulareîmpotrivahotărârilorpenaledefinitive,prevădcazulîncareinculpatulafostcondamnat,deşiexistauprobecuprivirelacauzadeîncetareaprocesuluipenalconstândînexistenţaautorităţiidelucrujudecat,iardispoziţiileart.438alin.(1)pct.8coroboratecuart.16alin.(1)lit.i)şiart.396alin.(6)dinacelaşiactnormativ,reglementândsituaţiileîncaresepoatepromovaunrecursîncasaţie,prevădcazulîncareînmodgreşits‑adispusîncetareaprocesuluipenalpentruexistenţaautorităţiidelucrujudecat;totînmateriacăilorextraordinaredeatac,subaspectulefectuluipozitivalautorităţiilucruluijudecat,noiledispoziţiiprocesuale penale menţin puterea cu care legiuitorul înţelege să învesteascăhotărârileinstanţeisupremeprincareserealizeazăinterpretarealegiişidezlegareaunorchestiunidedrept,respectivhotărâriledateînsoluţionarearecursurilorîninteresullegiişihotărârileprealabilepentrudezlegareaunorchestiunidedrept.
Onoutatede reglementareprivindautoritateade lucru judecat înCoduldeprocedurăpenalăs‑aobservatîndispoziţiileart.589alin.(6),careextindefecteleautorităţiilucruluijudecatahotărâriipenaleanterioaredeadmitereacereriideamânareaexecutăriipedepseicuînchisoareaşiasupraexecutăriiuneialtehotărârijudecătoreştipenaledefinitiveprincareafostaplicatăopedeapsăcuînchisoarea,întrucâtprevădcăceldinurmămandatdeexecutareapedepseiînchisoriinupoatefiexecutatpânălaexpirareatermenuluideamânarestabilitdeinstanţă[2].
§6. Principiul oficialităţii
Acest principiu este prevăzut la art. 7 dinCodul de procedură penală, subdenumireamarginalăde„obligativitatea punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale”.
Caoconsecinţăaacestuiprincipiu,însarcinaorganelorjudiciares‑aufixatobligaţii legate de declanşarea şi derularea procesului penal. Spre exemplu,potrivitart.305alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală,„cândactuldesesizareîndeplineştecondiţiileprevăzutedelegeşiseconstatăcănuexistăvreunuldintrecazurilecareîmpiedicăexercitareaacţiuniipenaleprevăzutelaart.16alin.(1),organuldeurmărirepenalădispune (formulareafiindimperativă–n.n.)începereaurmăririipenalecuprivirelafaptă”.
Aşacumreiesedindispoziţiileart.7dinCoduldeprocedurăpenală, obligativi‑tatea punerii în mişcare şi a exercitării vizează acţiunea penală.Rezultă,prinurmare,căprincipiuloficialităţiiacţioneazăîn laturapenalăacauzei. În laturacivilăaprocesuluipenalsemanifestăînsăprincipiul disponibilităţii,acţiuneacivilăurmândasedeclanşaşiexercitadoarcaurmareavoinţeipersoaneivătămatesauasuccesoriloracesteia[1].
Delaoficialitateaprocesuluipenallegiuitorulderogă în anumite situaţii.Astfel:a)potrivitart.7alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenală, încazurileşiîncondi‑
ţiileprevăzuteexpresdelege,procurorul poate renunţa la exercitarea acţiunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interespublicînrealizareaobiectuluiacesteia.Obiectulacţiuniipenaleestereprezentatdetragerealarăspunderepenalăacelorcareausăvârşitinfracţiuni[art.14alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală].Cutoatecă,deprincipiu,infracţiunealezeazăîntreagasocietateşiaceastatrebuiesăreacţioneze,existăsituaţiiconcreteîncare,dinevaluareamoduluişiamijloacelordecomitere,aconsecinţelorproduse,apersoaneifăptuitorului,seconstatăcăfaptaareoînsemnătatescăzută,iarinteresulpublicpentruurmărireaei(reflectatînimpactulînsocietatealactivităţiiprocesuale,în cheltuielile pe care aceasta le presupune etc.) lipseşte. În asemenea cazuri,procurorulpoaterenunţa–curespectareaanumitorcondiţii(prevăzutelaart.318dinCoduldeprocedurăpenală)–laurmărireapenală,ceeaceconstituieoexcepţiedelaregulaobligativităţiiexercităriiacţiuniipenaleîncazulsăvârşiriioricăreiinfracţiuni;
b)potrivitart.7alin.(3)dinCoduldeprocedurăpenală, încazurileexpresprevăzutedelege,procurorulpuneînmişcareşiexercităacţiuneapenalădupă intro‑ducerea plângerii prealabileapersoaneivătămatesaudupă obţinerea autorizării ori sesizăriiorganuluicompetentsaudupă îndeplinirea unei alte condiţiiprevăzutedelege.
c)existăsituaţiiîncare,deşiacţiuneapenalăafostpusăînmişcaredinoficiu,exercitareasaulterioarăestelăsatăsubsemnuldisponibilităţii,întrucâtpersoana vătămată poate să se împace cu făptuitorul, pentru infracţiunile la care legeaprevedeînmodexpresaceastăposibilitate,potrivitart.159alin.(1)dinCodulpenal[spreexemplu,încazulinfracţiuniidefurt,însituaţiileexpresprevăzutedelege–art.231alin.(2)dinCodulpenal,saualinfracţiuniideînşelăciune].
Conformdispoziţiilorart.8dinCoduldeprocedurăpenală,organelejudiciareauobligaţiadeadesfăşuraurmărireapenalăşijudecatacurespectareagaranţiilorprocesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât săfieconstatatelatimpşiînmodcompletfaptelecareconstituieinfracţiuni,niciopersoanănevinovatăsănufietrasălarăspunderepenală,iaroricepersoanăcareasăvârşitoinfracţiunesăfiepedepsităpotrivitlegii,într‑untermenrezonabil.
Caogaranţieefectivăpentrurespectareaacestuiprincipiu,înactualaregle‑mentare,îndispoziţiileart.4881‑4886dinCoduldeprocedurăpenală,esteprevă‑zutăcontestaţia privind durata procesului penal,prinintermediulcăreia,atuncicândactivitateadeurmărirepenalăsaudejudecatănuseîndeplineşteîntr‑odura‑tărezonabilă,suspectul,inculpatul,persoanavătămată,parteacivilăşiparteares‑ponsabilăcivilmente[3]potsolicitaaccelerareaprocedurii.
§8. Principiul garantării dreptului la libertate şi siguranţă
Dreptul la libertate şi siguranţă, principiu european şi constituţional, esteprevăzutdedispoziţiileart.5dinConvenţiaeuropeanăadrepturiloromuluişideart.23dinConstituţiaRomâniei.
Conformart.9alin.(1)‑(2)dinCoduldeprocedurăpenală,încursulprocesuluipenalestegarantatdreptuloricăreipersoanelalibertateşilasiguranţă,măsurileprivativesaurestrictivedelibertateputândfidispusenumaiînmodexcepţionalşi doar în cazurile şi în condiţiileprevăzutede lege.Textele consacră explicitregula că procesele penale trebuie să se desfăşoare, de principiu, cu suspectul sau inculpatul în stare de libertate–aspectnormal,dinmomentcelibertateaestestareafireascăaoricăreipersoane,iarsuspectulşiinculpatulbeneficiază,peparcursulprocesuluipenal,deprezumţiadenevinovăţie.
Măsurile procesuale privative sau restrictive de libertate sunt permise, darluarea lor trebuie săfie excepţia şi să intervinănumai cu respectarea strictă acazurilorşicondiţiilorexpresprevăzutedelege.Spreexemplu,înmateriaarestăriipreventive,secererespectareacondiţiilordeluareaacesteimăsuriprevăzuteatâtdedispoziţiileart.202alin.(1)‑(3),câtşidecelealeart.223dinCoduldeprocedurăpenală,adurateimaximeamăsuriiarestăriipreventiveîncursulurmăririipenale,prevăzutădedispoziţiileart.236alin.(4),darşiîncursuljudecăţii,prevăzutădedispoziţiileart.239alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală.
Seimpuneobservaţiacănaturaexcepţionalăaprivăriisaurestrângeriilibertăţiipersonalepetimpulactivităţiiprocesualepenalevizeazănunumaimăsurilepre‑ventive(reţinerea,controluljudiciar,controluljudiciarpecauţiune,arestulladomi‑ciliu şi arestarea preventivă), dar şi orice altămăsură procesuală care implicăprivareasaurestrângerealibertăţiipersoanei.Spreexemplu,poatefivorbadespremăsurainternăriinevoluntareînvedereaefectuăriiexpertizeipsihiatrice[art.184alin.(5)‑(28)dinCoduldeprocedurăpenală]saudespremăsuradesiguranţăainternăriimedicaleprovizorii(art.247‑248dinCoduldeprocedurăpenală).
Garanţia caracterului de excepţiealacestormăsuriesteprevăzutădedispoziţiileart.9alin.(4)‑(5)dinCoduldeprocedurăpenală.Astfel:
Potrivitart.9alin.(3)dinCoduldeprocedurăpenală,oricepersoanăarestatăare dreptul de a fi informată în cel mai scurt timp şi într‑o limbă pe care o înţelege asupra motivelor arestării sale şi are dreptul de a formula contestaţie împotriva dispunerii măsurii.Textulesteincidentatâtînceeacepriveştearestareapreventivă,câtşimăsurapreventivăaarestuluiladomiciliu.Regulacuvaloarede principiu prevăzută de art. 9 alin. (3) din Codul de procedură penală estedetaliată în dispoziţiile din titlul consacratmăsurilor preventive dinCodul deprocedurăpenală; spreexemplu,art.228alin. (1),potrivit căruia,după luareamăsuriiarestăriipreventiveîncursulurmăririipenale,„inculpatuluiiseaduclacunoştinţă,deîndată,înlimbapecareoînţelege,motivelepentrucares‑adispusarestareapreventivă”,normaaplicându‑seînmodcorespunzătorşiatuncicândmăsuraarestăriipreventiveafostluatăîncamerapreliminarăsauîncursuljudecăţii[art.238alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală].Precizăm,totodată,căproceduracontestaţieiîmpotrivaîncheierilorprincare,încursulurmăririipenale,alcamereipreliminaresaualjudecăţii,s‑adispusasupramăsurilorpreventiveseregăseşteîndispoziţiileart.204‑206dinCoduldeprocedurăpenală.
Înprocesulpenalromânexistăuncadrulegislativadecvatocrotiriilibertăţiipersoanei, în care numărul şi diversitatea garanţiilor care asigură acest dreptfundamental al persoanei constituie premise reale ale realizării neabătute alegalităţiiîndomeniulmăsurilordeprevenţie[1].
Conformart.10dinCoduldeprocedurăpenală,părţileşisubiecţiiprocesualiprincipaliaudreptul de a se apăra ei înşişi sau de a fi asistaţi de avocat.Prinurmare,apărareasepoaterealizafiepersonal,fiecuajutoruluneipersoanespecializateîndomeniuldreptului.Înunelesituaţii,legeaconsacrăînsăobligativitateaasistenţeijuridicedinparteaavocatului,porninddelapremisaimposibilităţiipărţiisauasubiectului procesual principal de a‑şi asigura singur o apărare eficientă [spreexemplu,atuncicândinculpatulesteminorsauarestat,potrivitart.90lit.a)dinCoduldeprocedurăpenală,saucândpersoanavătămatăoriparteacivilăestelipsitădecapacitatedeexerciţiusaucucapacitatedeexerciţiurestrânsă,potrivitart.93alin.(4)dinCoduldeprocedurăpenală].
Părţile,subiecţiiprocesualiprincipalişiavocatulaudreptulsăbeneficiezedetimpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării. Particularizând această regulăcuvaloaredeprincipiu,dispoziţiileart.83lit.b)dinCoduldeprocedurăpenalăconsacră,spreexemplu,dreptulinculpatuluide a consulta dosarul,încondiţiilelegii,iarart.94alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenalăstipuleazăacelaşidreptşiînfavoareaavocatului.Consultareadosaruluipoatefirestricţionatăîncursulurmăririipenaledecătreprocuror,darnumaidacăprinaceastas‑arputeaaduceatingerebuneidesfăşurăriaurmăririipenale,iardupăpunereaînmişcareaacţiuniipenale,numaipentruoperioadădecelmult10zile,potrivitdispoziţiilorart.94alin.(4)dinCoduldeprocedurăpenală.Deasemenea,învedereapregătiriiapărării,avocatulinculpatuluiaredreptuldealuacunoştinţădeîntregmaterialuldosaruluideurmărirepenalăînproceduriledesfăşurateînfaţajudecătoruluidedrepturişilibertăţi privindmăsurile privative sau restrictivededrepturi, la care avocatulparticipă,potrivitdispoziţiilorart.94alin.(7)dinCoduldeprocedurăpenală.
Potrivitdispoziţiilorart.10alin.(3)dinCoduldeprocedurăpenală,suspectulşiinculpatulaudreptul de a fi informaţideîndatăşiînaintedeafiascultaţidesprefaptapentrucareseefectueazăurmărireapenalăsau,dupăcaz,pentrucares‑apusînmişcareacţiuneapenalăşiîncadrareajuridicăaacesteia.Deasemenea,potrivit
[1] M. FraNchIMoNT, a. JacoBs, a. MasseT, Manuel de procédure pénale, Ed. CollectionScientifiquedelaFacultédeDroit,Liège,1989,p.803,apud I. Neagu,op. cit.,p.97.
[2] T. PoP,Drept procesual penal,vol.I,TipografiaNaţională,Cluj,1946,p.345,apud I. Neagu,op. cit.,p.97.
16 Parteagenerală
art.10alin.(4),înaintedeafiascultaţi,lisevapuneînvederecăaudreptul de a nu face nicio declaraţie.
Conformart.10alin.(5)dinCoduldeprocedurăpenală,organelejudiciareauobligaţia de a asigura exercitarea deplină şi efectivă a dreptului la apărare de cătrepărţişisubiecţiiprocesualiprincipaliîntotcursulprocesuluipenal.Numaipuţinînsă,dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună‑credinţă,potrivitscopuluipentrucareafostrecunoscutdelege;pentruapreveniabuzuldedreptconstândînexercitareacurea‑credinţăadrepturilorprocesualeşiproceduraledecătrepărţi,legeaîlsancţioneazăcaabaterejudiciară[art.283alin.(4)lit.n)dinCoduldeprocedură penală], stabilind, totodată, şi că, spre exemplu, în cursul judecăţii,persoanavătămatăşipărţileaudreptullaunsingurtermenpentruangajareaunuiavocatşipregătireaapărării[art.356alin.(3)dinCoduldeprocedurăpenală].
Reţineatenţiaşiîmprejurareacăgarantarealaniveldeprincipiuadreptuluilaapărarenuserezumălaprevederileart.10dinCoduldeprocedurăpenală,fiindinstituiteşialtedispoziţiicareau,implicit,acelaşiefect.Spreexemplu,potrivitdispoziţiilorart.5alin.(2)şiart.306alin.(3)dinCoduldeprocedurăpenală,organeledeurmărirepenalăauobligaţiadeastrângeşiadministraprobeatâtînfavoarea, cât şi îndefavoarea suspectului sau inculpatului, ceeacepresupune,inerent,luareaînconsiderare,dinoficiu,şiaaspectelorfavorabileceluiacuzatdecomitereaunei infracţiuni.Deasemenea, înproceduracamereipreliminare,conformdispoziţiilorart.344alin.(2)dinCoduldeprocedurăpenală,inculpatuluiiseaduclacunoştinţădreptuldea‑şiangajaunapărătorşitermenulîncarepoateformulaînscriscererişiexcepţiicuprivirelalegalitateaadministrăriiprobelorşiaefectuăriiactelordecătreorganeledeurmărirepenală.Totastfel,persoanavătămată,inculpatul,celelaltepărţişiavocaţiiacestoraaudreptulsăiacunoştinţădeacteledosaruluiîntotcursuljudecăţii,iardacăpersoanavătămatăsauunadintrepărţiseaflăînstarededeţinere,preşedintelecompletuluiiamăsuripentrucaeasăîşipoatăexercitaacestdreptşipentruaputealuacontactcuavocatulsău[art.356alin.(1)‑(2)dinCoduldeprocedurăpenală].
§10. Principiul respectării demnităţii umane şi a vieţii private
Respectareademnităţiiumaneafostprevăzutăcaregulădebazăaprocesuluipenalşiînreglementareaanterioară,fărăafaceînsăreferireşilarespectareavieţiiprivate. În doctrină, acest ultimaspect a fost însă analizat uneori ca principiufundamentalînprocesulpenal[1].
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) dinCodul de procedură penală,orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane.Acestprincipiufundamentalfixeazăcadrullegal
Garantarearespectăriiprincipiuluiesteasiguratăatâtprindispoziţiidindreptulprocesualpenal,câtşidindreptulpenalsubstanţial.Spreexemplu,potrivitdis‑poziţiilor art. 101 alin. (1)‑(2) dinCodul de procedură penală, este oprit a seîntrebuinţaviolenţe,ameninţăriorialtemijloacedeconstrângereînscopuldeaseobţineprobe,dupăcumnupotfifolositemetodesautehnicideascultarecareafecteazăcapacitateapersoaneidea‑şiamintişidearelataînmodconştientşivoluntarfaptelecareconstituieobiectulprobei.Deasemenea,conformdispoziţiilorart.106alin. (1)dinCoduldeprocedurăpenală,dacă, în timpulaudieriiuneipersoane,aceastaprezintăsemnevizibiledeobosealăexcesivăsausimptomeleuneibolicareîiafecteazăcapacitateafizicăoripsihicădeaparticipalaascultare,organuljudiciardispuneîntrerupereaascultăriişi,dacăestecazul,iamăsuripentrucapersoanasăfieconsultatădeunmedic.Totastfel,urmărireapenalăşijudecatasesuspendăatuncicândseconstată,prinexpertizămedico‑legală,căsuspectulsauinculpatulsuferădeoboalăgravăcareîlîmpiedicăsăiapartelaprocesulpenal[art.312alin.(1)şiart.367alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală].Toateacestedispoziţiiau,printrealtele,menireadeaîmpiedicapunereaînposturiumilitoareaparticularilorcareparticipălaprocedurilejudiciare.
Conformart.11alin. (2)dinCoduldeprocedurăpenală,respectarea vieţii private, a inviolabilităţii domiciliului şi a secretului corespondenţei sunt garantate. Restrângereaexercităriiacestordrepturinuesteadmisădecâtîncondiţiilelegiişidacăestenecesarăîntr‑osocietatedemocratică.
Legeaprevederestrictivcazurileşicondiţiile încareorganele judiciarepotrecurgelamăsuricareaducatingereacestordrepturifundamentale,fixându‑se,implicit,garanţiileprocesualenecesarespreaseevitaingerinţelenejustificateînexerciţiullor.Spreexemplu,dindispoziţiileart.139alin.(1)lit.c)dinCoduldeprocedurăpenalărezultăcă,pentruautorizareasupravegheriitehniceauneipersoane(în care se includmetode precum interceptarea comunicaţiilor, supraveghereavideo,audiosauprinfotografiere),judecătoruldedrepturişilibertăţitrebuiesăverificedacăprobelenuarputeafiobţinuteîntr‑unaltmod,carenuimplicălezareadrepturilorfundamentale,sauobţinerealorarpresupunedificultăţideosebitece
Garanţiiasemănătoarepotfiobservateşiînprivinţaaltoractivităţiprocesuale.Spre exemplu, în cursul urmăririi penale, atunci când pentru executarea unuimandatdeaducereestenecesarăpătrundereafărăconsimţământîntr‑undomiciliusausediu,acestasevaemitedeunjudecătordedrepturişilibertăţi,potrivitart.265alin.(4)dinCoduldeprocedurăpenală;spredeosebire,însituaţiilecenuimplicăoasemeneaatingereadusăinviolabilităţiidomiciliului,mandatuldeaducereseemitedecătreorganuldeurmărirepenală.
§11. Limba oficială şi dreptul la interpret
Cadrul politico‑juridic conturat de principiile fundamentale ale procesuluipenalcuprindeînperimetrulsăuşireguladebazăpotrivitcăreiaîndesfăşurareaprocesuluipenalsefoloseştelimbaromână[2].
Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1)dinCoduldeprocedurăpenală, limba oficială în procesul penal este limba română.Legearecunoaştecetăţenilorromâniaparţinândminorităţilornaţionaledreptul de a se exprimă în limba maternă înfaţainstanţelordejudecată,daracteleproceduraleseîntocmescînlimbaromână.
Principiuldecurge,înmodfiresc,dindispoziţiileart.16alin.(1)dinConstituţiaRomâniei, conformcăruia „cetăţenii sunt egali în faţa legii (deci şi a legii deprocedurăpenală–n.n.)şiaautorităţilorpublice(decişiaorganelorjudiciarepenale–n.n.),fărăprivilegiişifărădiscriminări”.
Egalitateapersoanelorînprocesulpenalsemnificăregulacăurmărireapenalăşijudecataseefectuează,pentrutoatepersoanele,decătreaceleaşiorganedeurmărirepenalăşiinstanţedejudecată,fiind interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare [art.126alin.(5)tezaIdinConstituţiaRomâniei].Activitateaprocesualăarelocdupăaceleaşiregulipentrutoatepersoanele,fărădiferenţeînraportderasă,grupsocial,etnie,sexetc.
Egalitateanu înseamnă însăuniformitate,motivpentrucare,dacă lacazuriidenticetratamentultrebuiesăfieidentic,legiuitorul poate totuşi să instituie reguli diferite în raport de situaţii diferite.Deaceea,nupotfi înţeleseca inegalităţisituaţiileîncareseînfiinţeazăinstanţespecializatepeanumitematerii,cumsuntceleprivitoarelaminori.Nicifaptulcă,încazulanumitorpersoane,titularedecalităţispeciale(precumsenatoriisaudeputaţii),intervinecompetenţapersonalăauneiinstanţesuperioare[înexemplulanterior,ÎnaltaCurtedeCasaţieşiJustiţie–art. 40 alin. (1) dinCodul de procedură penală] şi sunt incidente unele regulispeciale de procedură [precum faptul că nu pot fi reţinuţi, percheziţionaţi sauarestaţidecâtcuîncuviinţareacamereidincarefacparte,dupăascultarealor–art.72alin.(2)dinConstituţiaRomâniei]nuînseamnăcăacesteaauosituaţieprivilegiată,cidoarcălegeaţinecontdeanumiterealităţi,alecărorefecteîncearcăsăleanihileze(spreexemplu,influenţadecaresebucurăasemeneademnitariînsocietate,darşirisculşicanăriilorprinimplicareînprocesepenale,cuscopuldea‑iinfluenţaînluareadeciziilor).
Credemchiarcăregulaoperativităţiidecurge implicitdindispoziţiileart.8dinCoduldeprocedurăpenală, care impunnecesitateaca infracţiunile„să fie constatate la timp”,iaroricepersoanăcareasăvârşitoinfracţiunesăfiepedepsită,încondiţiilelegii,„într‑un termen rezonabil”.
CeleritateaînderulareaprocedurilorjudiciareînmateriepenalărezultăşidinaltedispoziţiialeCoduluideprocedurăpenală.Spreexemplu,potrivitart.60,procurorulsauorganuldecercetarepenală,dupăcaz,esteobligatsăefectuezeacteledeurmărirepenalăcarenusuferăamânare,chiardacăacesteaprivescocauzăcarenuestedecompetenţasa.Deasemenea,potrivitart.43alin.(2),instanţapoatedispunereunireacauzelorînanumitesituaţiiprevăzutedelege,„dacă prin aceasta nu se întârzie judecata”.
Secţiunea a 2‑a. Limitele aplicării legii procesuale penale
Conformdispoziţiilorart.13alin.(1)dinCoduldeprocedurăpenală,legeaprocesualăpenalăseaplicăînprocesulpenalactelorefectuateşimăsurilordispuse,de la intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare,cuexcepţiasituaţiilorprevăzuteîndispoziţiiletranzitorii.Aceastăregulăestecunoscutăsubdenumireade„tempus regit actum”.
