Click here to load reader
Click here to load reader
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
CAPITOLUL I
PIAŢA TURISTICĂ A ROMÂNIEI
1.1. Definirea şi caracteristicile pieţei turistice în România
Piaţa turistică este reprezentată de totalitatea tranzacţiilor (actelor de vânzare-
cumpărare) al căror obiect îl constituie produsele turistice, privită în conexiune cu relaţiile pe
care le generează şi în spaţiul geografic şi chiar timpul în care se desfăşoară.
Piaţa turistică poate fi definită, totodată, şi ca sfera de confruntare dintre oferta
turistică, materializată în producţia specifică, şi cererea turistică – expresie a nevoilor,
dorinţelor şi aspiraţiilor clienţilor. O astfel de abordare evidenţiază că laturile corelative ale
pieţei – oferta şi cererea, prin caracteristicile lor şi prin modalităţile concrete de echilibrare,
definesc specificul pieţei turistice, particularităţile sale în raport cu alte segmente.1
În acest context, piaţa turistică se caracterizează, în primul rând prin complexitate,
rezultat al faptului că produsul turistic (oferta) are un conţinut aparte fiind alcătuit din bunuri
şi servicii, din elemente tangibile şi netangibile. Se poate spune că piaţa turistică se situează
la interferenţa pieţei bunurilor si pieţei serviciilor, preluând particularităţile din manifestarea
acestora. La rândul lor, fiecare dintre cele două componente ale produsului turistic au o
structură complexă, o varietate de forme de concretizare.
Varietatea formelor de concretizare, dar şi de asociere a elementelor constitutive ale
produsului turistic, pe de o parte, diversitatea nevoilor şi a dorinţelor consumatorilor, pe de
altă parte determină ca din confruntarea ofertei cu cererea să rezulte o multitudine de forme
de turism şi implicit, de segmente, de subpieţe, conferind întregului, respectiv pieţei turistice,
un caracter fragmentat. O asemenea caracteristică îşi pune amprenta asupra modalităţilor de
investigare a pieţei, asupra posibilităţilor de evaluare corectă şi a coordonatelor şi a evoluţiei
sale, asupra condiţiilor de realizare a echilibrului ofertă-cerere.
Prezenţa, în structura produsului turistic, a elementelor intangibile imprimă pieţei
turistice o altă particularitate şi anume opacitatea. Pe piaţa turistică se întâlnesc cumpărătorii
de vacanţe – care manifestă anumite cerinţe, sub multe aspecte insuficient definite – şi oferta
care este “invizibilă”, exprimată prin “imagini” create de cumpărător prin sintetizarea
informaţiilor primite şi experienţelor anterioare. 1 Alexandru Nedelea, Piaţa turistică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,2003, p. 22-24.
3
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
La rândul ei, opacitatea generează particularităţi în modul de manifestare a
concurenţei pe piaţa turistică. Astfel, caracterul limitat al informării clienţilor şi concurenţei
asupra ofertei, imposibilitatea cunoaşterii în detaliu a produselor şi “performanţelor” lor
reduc, pe de o parte, rolul preţului ca instrument de reglare a raportului ofertă – cerere, de
armonizarea acestora şi de echilibrarea pieţei şi pe de altă parte, îngrădesc intrarea în această
ramură, libera circulaţie a capitalului.
Piaţa turistică este, deasemenea, caracterizată printr-o hipersensibilitate la variaţiile
macromediului, prin elasticitate şi dinamism. Piaţa turistică, în ansamblul său şi în mod
particular cererea turistică, a înregistrat de-a lungul timpului o evoluţie ascendentă dintre cele
mai dinamice, rezultat al acţiunii unui complex de factori de natură foarte diversă, proprii
unei zone sau specifici economiei mondiale. Astfel, nivelul de dezvoltare şi structura
economiei, progresul tehnologic, mobilitatea socio-prefesională a populaţiei, gradul de
ocupare a forţei de muncă, cadrul legislativ şi instituţional, calitatea mediului înconjurător,
climatul politic, ca factori favorizanţi sau restrictivi ai călătoriilor, şi-au pus amprenta asupra
ritmului şi direcţiilor evoluţiei pieţei turistice.
O altă particularitate a pieţei turistice, decurgând din modul de manifestare a cererii,
este mobilitatea. Dependenţa în mare măsură de cadrul natural, de condiţiile locale, oferta
turistică nu poate veni în întâmpinarea cererii, asemănător cazului altor pieţe care se
deplasează, în cedarea finalizării actului de vânzare-cumpărare este cererea. Se poate spune
că, pe piaţa turistică, locul ofertei sau al producţiei coincide cu cel al consumului, dar nu şi cu
cel de formare al cererii, de aici rezultând că pe piaţa turistică, oferta are o poziţie dominantă,
iar adaptarea ei la cerere este relativ limitată; deasemenea mobilitatea sporeşte riscul
confruntării celor două categorii corelative ale pieţei, deplasarea cererii putând fi perturbată
de nenumărate cauze. Totodată, această caracteristică diferenţiază piaţa turistică în piaţă
emiţătoare – locul unde ia naştere cererea şi piaţa receptoare – unde este prezentată oferta şi
unde se realizează consumul.
Piaţa turistică este caracterizată şi prin concentrare în timp şi spaţiu, specifică
deopotrivă cererii şi ofertei. Concentrarea, exprimată prin diferenţe importante în amploarea
activităţii şi a volumului tranzacţiilor, de la o perioadă la alta şi de la o zonă la alta, are
implicaţii asupra modului de funcţionare a pieţei favorizând apariţia unor situaţii de ofertă
4
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
fară cerere şi de cerere fară ofertă, cu efect negativ asupra utilizării capacităţilor de producţie,
rezultatelor economice şi satisfacerii clientelei2.
Piaţa turistică înregistrează şi o varietate de forme de manifestare; se poate vorbi
astfel de o piaţă reală sau efectivă, potenţială şi teoretică; de o piaţă locală, naţională,
internaţională-regională şi mondială; de o piaţă diferenţiată pe produse (tipuri de vacanţe sau
forme de turism), pe segmente de consumatori, pe tipuri de producători sau ofertanţi, fiecare
dintre acestea prezentând o serie de trăsături distinctive.
1.2. Factorii pieţei turistice
Evoluţia pieţei turistice în ansamblu precum şi a componentelor sale este marcată de
influenţele exercitate de numeroşi factori, care determină modificări atât în volumul cât şi în
structura pieţei, iar alţii acţionează în principal asupra ofertei şi cererii turistice. De
asemenea, acţiunea diverşilor factori poate viza evoluţia pieţei la un moment dat sau în
perspectivă. O serie de factori determină atât evoluţia pieţei interne cât şi pe cea a pieţei
externe sau numai a uneia dintre acestea.
Factorii care influenţează evoluţia pieţei turistice sunt:
Potenţialul turistic al unei zone sau al unui teritoriu exprimat prin volumul,
structura şi calitatea resurselor turistice, determină capacitatea pieţei turistice.
Dacă, teoretic, această capacitate este numai potenţială, practic, mărimea sa este
dependentă de modul în care potenţialul turistic este pus în valoare prin lucrări de
amenajare turistică; la rândul lor, amploarea şi calitatea lucrărilor de amenajare
turistică determină gradul de accesibilitate a resurselor turistice.
Gradul de amenajare turistică a unui anumit spaţiu geografic este un alt factor de
influenţă al pieţei turistice. Astfel, un teritoriu insuficient valorificat din punct de
vedere turistic oferă posibilităţi mai mari de extindere a pieţei turistice pe cale
extensivă, în timp ce un teritoriu amenajat integral crează posibilităţi de extindere
a pieţei exclusiv pe cale intensivă.
Posibilităţile de valorificare a resurselor turistice sunt dependente într-o măsură
însemnată de nivelul de dezvoltare a infrastructurii (generale şi turistice). Astfel
un teritoriu cu un important potenţial turistic va fi mai uşor de pus în valoare în
2 Rodica Minciu, Ecomomia Turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2004, p. 133-134.
5
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
condiţiile unei infrastructuri dezvoltate şi în consecinţă, oferă posibilităţi de
extindere mai mari a pieţei turistice.
Factorii menţionaţi influenţează, în principal oferta de produse şi servicii turistice.
Pe lângă aceştia o serie de factori acţionează asupra cererii, iar prin intermediul
acesteia asupra pieţei turistice, în rândul acesta sunt: nivelul veniturilor populaţiei,
al preţurilor şi tarifelor practicate, nivelul inflaţiei, factorii geografici,
demografici, psihologici etc. 3
Evoluţia pieţei turistice este influenţată, de asemenea, de acţiunea unor factori
specifici între care: durata şi etalarea concediilor, timpul liber disponibil, politica
socială promovată pentru satisfacerea nevoilor de ordin turistic ale unor categorii
sociale.
1.3. Caracteristicile ofertei turistice
În general fizionomia pieţei turistice este determinată de trăsăturile specifice ale celor
două categorii corelative ale sale – oferta şi cererea. Conţinutul acestora, modul de formare şi
manifestare în timp, de confruntare şi adaptare reciprocă se regăsesc în dinamica pieţei şi
exprimă măsura dezvoltării activităţii turistice. Cele două mari componente ale pieţei
turistice – oferta şi cererea – se caracterizează prin numeroase elemente, care le diferenţiază
de cele specifice pieţei mărfurilor.
Oferta turistică este formată din ansamblul atracţiilor turistice care pot motiva
vizitarea lor. Practic, oferta turistică a unei ţări (zone, staţiuni) cuprinde totalitatea
elementelor care pot fi puse în valoare la un moment dat pentru stimularea cererii turistice.
Prin analogie cu clasificarea resurselor turistice, oferta turistică se împarte în primară,
care cuprinde totalitatea valorilor (resurselor) naturale şi secundară, incluzând ansamblul
resurselor create de mâna omului (valori istorice, arhitecturale, culturale, folclorice etc.).
Ansamblul ofertei primare şi secundare constituie oferta turistică potenţială a unui
teritoriu, care va deveni oferta reală (efectivă) numai în măsura în care va întruni o serie de
caracteristici pentru stimularea consumului turistic, respectiv atunci când se vor dezvolta
condiţiile necesare de primirea turiştilor şi de petrecere a sejurului lor în ambianţa
caracteristică a resurselor primare şi secundare, ca rezultat al dezvoltării bazei materiale a
turismului şi a infrastructurii sale tehnice.
3 V. Olteanu, I. Cetină, Marketingul serviciilor, Editura Expert, Bucureţti, 1994, p. 120
6
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Oferta primară nu are valoare intrinsecă: ea se distinge de oferta turistică secundară
(produsă de mâna omului) prin faptul că resursele naturale nu pot fi reproduse artificial, ele
fiind create de natură, atât în spaţiu, cât şi în timp.
Oferta turistică primară şi secundară constituie deci "materia primă" pentru industria
turismului, care se va modela în diferite produse turistice numai printr-un consum efectiv de
muncă vie, înglobată în prestaţiile de servicii turistice specifice pentru fiecare produs turistic.
Această "materie primă", deşi abundentă în aparenţă, devine din ce în ce mai limitată,
ceea ce îngustează "spaţiul turistic" şi deci posibilitatea folosirii unui teritoriu în scopuri
preponderent sau exclusiv turistice. În acest context, se impune o identificare realistă a
resurselor turistice corespunzând motivaţiilor efective, ca şi evaluarea corectă a posibilităţilor
de a transforma resursele potenţiale şi resursele utilizabile în scopuri turistice.
Oferta turistică se caracterizează printr-un ansamblu de bunuri şi servicii, a căror
materializare este o funcţie a capacităţilor receptoare. Deoarece capacităţile de primire
limitează oferta turistică în spaţiu, aceasta se caracterizează printr-o rigiditate relativă în
comparaţie cu elasticitatea cererii turistice. 4
Oferta turistică are şi anumite limite de ordin temporal, putând avea caracter
permanent sau sezonier, în funcţie de condiţiile minime pe care le întrunesc resursele naturale
pentru a putea fi acceptate de turişti într-o anumită perioadă din an.
Interesul pentru consumaţia turistică nu este ceva înnăscut: el apare în contextul
factorilor de influenţare a cererii turistice la locul de origine a turiştilor potenţiali. Aceste
condiţii, conjugate cu impulsurile de ordin personal (deci strict individualizate) ale fiecărui
consumator de servicii turistice, provoacă interesul turistic, cu alte cuvinte – motivaţiile
turistice.
Analiza interdependenţei diferiţilor factori motivaţionali care stimulează sau frânează
circulaţia turistică permite adaptarea mai operativă a ofertei turistice la nevoile de consum ale
populaţiei pentru serviciile turistice.
Elementele componente ale ofertei nu au aceaşi ordine de importanţă în procesul de
satisfacere a nevoii turistice. Această ordine diferă de la un individ la altul, din care cauză
există posibilitatea practică a compensării unora pe seama celorlalte în conformitate cu
varietatea motivaţiilor de ordin turistic. Prin urmare, este necesară combinarea elementelor
4 I., Niţă, C., Niţă, Piaţa turistică a României, Editura Ecran Magazin, Braşov, 2000, p. 69-75.
7
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
din structura ofertei în aşa fel încât să poată compensa eventuala diminuare a factorilor de
atractivitate sau chiar absenţa temporară a condiţiilor naturale favorabile satisfacerii cererii.
În sfârşit, datorită multitudinii şi particularităţii componentelor sale, oferta turistică
are un pronunţat caracter de complementaritate determinat atât de natura variată a
elementelor de atractivitate şi calităţii serviciilor ce alcătuiesc produsul turistic, cât şi de
profilul diferit al agenţilor economici care asigură prestarea lor.
1.4. Caracteristicile cererii turistice
Cererea turistică reprezintă ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinţa de a se
deplasa periodic şi temporar în afara reşedinţei proprii pentru alte motive decât acela de a
presta o activitate remunerată. Cererea turistică se formează la locul de reşedinţă al turistului
pe care îl numim bazinul cererii caracterizat prin diferite trăsături etnice, economice, sociale
şi politice ale teritoriului naţional.
Consumul turistic: o formă de materializare a cererii ce include totalitatea
cheltuielilor efectuate de cererea turistică pentru achiziţionarea unor servicii şi bunuri legate
de motivaţia turistică. Consumul turistic se realizează în cadrul bazinului ofertei implicând
deplasarea.
Determinanţii cererii se împart în:
a) determinanţi economico-sociali;
b) determinanţi motivaţionali.
a) Determinanţii economico-sociali:
factorul demografic (acesta este purtătorul cererii);
timpul liber;
urbanizarea;
nivelul veniturilor;
nivelul preţurilor şi tarifelor.
b) Determinanţii motivaţionali:
motivaţia turistică care îndeplineşte trei funcţii:
funcţia de destindere
funcţia de divertisment
funcţia de dezvoltare
8
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Tipuri de cerere turistică în funcţie de particularităţile individului:
Cererea psihocentrică care preferă acele zone turistice ce includ amenajări cu grad
ridicat de confort, cu servicii de calitate superioară care reproduc cât mai fidel, condiţii de
locuit de la locul de reşedinţă.
Cererea alocentrică cea care preferă regiuni turistice puţin cunoscute cu dotări
materiale minimale, dar cu atracţii naturale sau culturale deosebite (turişti exploratori).
Cererea cvasipsihocentrică, această categorie preferă oferta turistică de calitate care
să reproducă condiţiile de la locul de reşedinţă, dar care oferă satisfacţia unui consum
specific atât sub aspect material, cât şi natural. .
Cererea cvasialocentrică caută satisfacţia turistică în marile contraste care există între
culturi, civilizaţii, pretenţiile turiştilor sunt legate în special de motivaţia principală a
călătoriei şi mai puţin de elementele funcţionale ale ofertei.
Cererea mezocentrică care echivalează cu cea mai mare parte a consumatorilor ce au
ca principală motivaţie odihna în varianta de turism organizat.5
Multitudinea componentelor ofertei, pe de o parte, universal nevoilor exprimate prin
preferinţe, gesturi, motivaţii, pe de altă parte, configurează, un tablou complex al
caracteristicilor cererii ce se regăsesc în comportamentul consumatorilor de produse şi
servicii turistice.
1.5. Segmentarea pieţei turistice
Conţinutul şi rolul segmentării
Piaţa turistică poate fi abordată, la fel ca orice altă piaţă, sub trei aspecte: global,
individualizat şi pe segmente.
Abordarea globală este specifică operatorilor turistici care oferă servicii nediferenţiate
pentru toate categoriile de clientelă. Studiile de piaţă sunt în acest caz uşor de realizat,
costurile implicate fiind deci mai scăzute. De asemenea, costurile de “fabricare” a produselor
sunt în general mai reduse.
5 Maria Ioncică, M., Stănciulescu, Economia turismului şi serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti, 2008,
p.59-64.
9
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Abordarea (cvasi)globala este încă foarte des utilizată de tour operatori. Mulţi dintre
ei au în ofertă produse de tip “circuit în autocar”, adresate tuturor categoriilor de clientelă.
Dealtfel, până la începutul anilor ‘70 acesta era practic singurul tip de produs turistic forfetar
existent pe piaţă. Foarte mulţi turişti nu agreează însă acest tip de circuite, deoarece pe de o
parte simt că independenţa şi individualitatea lor este afectată, iar pe de altă parte ceea ce li
se oferă nu satisface întotdeauna pe deplin dorinţele şi exigenţele lor. Drept urmare,
organizatorii de voiaje propun în prezent produse cu un grad de personalizare mai ridicat.
Abordarea individualizată este cealaltă formă extremă de abordare, fiind concretizată
prin faptul că cererea este analizată la nivelul fiecărui client sau grup restrâns de clienţi,
produsul fiind adaptat necesităţilor acestuia. Această variantă de abordare este întâlnită în
turism (desigur, cu unele limite) în cateva situaţii particulare. Un prim exemplu ar fi
agroturismul (turismul rural), unde gazda poate trata fiecare client într-un mod diferenţiat, în
funcţie de dorinţele acestuia. Un alt exemplu este cel al prestărilor de lux (un hotel de patru
sau cinci stele) care oferă clienţilor servicii personalizate. În sfârşit, se poate da exemplul
unor tour operatori care permit clienţilor să “confecţioneze” ei înşişi sejurul sau voiajul,
alegând itinerariile, mijloacele de transport, locurile de cazare şi de servire a mesei,
modalităţile de agrement etc.
Abordarea pe segmente constă în împărţirea pieţei în subpieţe omogene din punct de
vedere al unor caracteristici relevante pentru oamenii de marketing. Ideea care stă la baza
segmentării este aceea că persoanele asemănătoare din punctul de vedere al unor
caracteristici precum vârstă, educaţie, venit, personalitate, stil de viaţă etc. vor avea nevoi şi
dorinţe asemănătoare. Odată realizată segmentarea, pot fi alese unul sau mai multe
segmente-ţintă, pe care vor fi concentrate eforturile de marketing.6
Dacă segmentele de piaţă au fost definite şi descrise în mod corespunzător,
segmentarea va oferi informaţii cu privire la:
motivaţia pentru care un anumit grup de oameni cumpără un produs turistic sau
vizitează o destinaţie;
cât de mare este acest grup ;
cât cheltuiesc membrii acestui grup ;
loialitatea lor faţă de un nume de marcă sau faţă de o destinaţie ;
6 Filimon Stremţan, Marketing turistic, Seria Didactica, AlbaIulia, 2008, p. 85-90.
10
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
sensibilitatea lor la schimbările de preţ;
cum răspund ei la diversele strategii de marketing-mix;
cum trebuie elaborat un produs sau o campanie publicitară pentru a genera vânzări
în cadrul acestui segment de piaţă.
Sarcina marketerilor este de a identifica, pentru fiecare segment-ţintă, produsele şi
serviciile care satisfac dorinţele şi nevoile clienţilor din acel segment. În practică există
adesea un conflict între viziunea marketerilor şi cea a managerilor operaţionali în ceea ce
priveşte conceperea produsului turistic. Din punctul de vedere al managementului
operaţional, este mult mai simplu şi mai eficient să oferi tuturor clienţilor un produs, serviciu
standardizat (un pat de hotel, un loc într-un avion, un meniu la un restaurant etc.) decât să
adaptezi oferta pentru fiecare grup de clienţi în parte. Cu toate acestea, în condiţiile în care pe
piaţa turistică multe firme îşi dispută aceleasi porţiuni de piaţă şi îşi adresează produsele mai
multor categorii de turişti potenţiali, crearea unor produse diferenţiate, adaptate fiecărei
categorii de clienţi, devine foarte importantă.
Rolul şi importanţa segmentării diferă de la un sector la altul al industriei turistice.
Astfel, în sectoarele „cazare” şi „transport” segmentarea este un pas esenţial în procesul de
creare a produsului turistic; segmentarea şi formularea produsului sunt aici două feţe ale
aceleiaşi monede. Totuşi, chiar şi organizaţiile din aceste sectoare se pot confrunta cu
dificultăţi atunci când este vorba să satisfacă nevoi diferite cu aceleaşi facilităţi şi resurse.
Segmentarea este de asemenea o etapă indispensabilă în procesul de concepere a produselor
unui organizator de voiaje sau de sejururi.
În ceea ce priveşte sectorul „atracţii”, aici importanţa segmentării se dovedeşte a fi
importantă nu atât pentru formularea produsului, cât mai ales elaborarea strategiei
promoţionale şi de distribuţie pentru fiecare segment în parte. Un muzeu, un castel sau o
gradină botanică vor oferi practic acelaşi “produs” tuturor vizitatorilor, indiferent de
caracteristicile acestora, dar îşi va adapta campania promoţională în funcţie de vârsta
vizitatorilor sau de aria lor de provenienţă.
Pentru ca segmentarea să fie eficientă, este necesar ca fiecare segment să fie utilizabil
sau operaţional. Aceasta înseamnă că un segment de piaţă trebuie sa fie:
Discret, în sensul că membrii săi sunt uşor identificabili sub aspectul scopului în
care călătoresc, al motivaţiilor, ariei de provenienţă, venitului etc.;
11
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Măsurabil, ceea ce înseamnă că dimensiunea segmentului fie este cunoscută din
studiile de piaţă anterioare, fie poate fi măsurată cu cheltuieli rezonabile. Unii
marketeri spun că dacă un segment nu este măsurabil, el practic nu există;
Substanţial, astfel încât să poată asigura profitabilitatea firmei. Uneori, un
segment de piaţă redus, neluat în considerare de firmele mari, se poate dovedi
foarte profitabil pentru o firmă mică;
Viabil, în sensul că veniturile asigurate de acest segment trebuie să fie mai mari
decât cheltuielile de marketing necesare pentru cucerirea consumatorilor din
segment;
Compatibil cu imaginea sau cu poziţia pe piaţă vizate sau deţinute de firmă.
Criteriile segmentării pieţei
În strategia de implementare a segmentării unei pieţe turistice o mare importanţă o
prezintă definirea celor mai corespunzatoare criterii pe baza cărora să fie constituite
segementele de consumatori. Această activitate prezintă un grad ridicat de dificultate,
deoarece:
există un număr mare de variabile potenţiale, diferite de la o piaţă la alta, care pot
fi utilizate drept criterii de segmentare.
piaţa turistică prezintă numeroase schimbări în timp, condiţii în care segmentarea
pieţei trebuie văzută ca un proces dinamic, continuu adaptabil la noile realităţi.
conturarea şi delimitatea segmentelor este îngreunată de complexitatea produsului
turistic precum şi de schimbările rapide ale fizionomiei acesteia de-a lungul
ciclului său de viată.
Din punct de vedere istoric, primul criteriu care a stat la baza segmentării pieţelor a
fost cel geografic. În cazul pieţei turistice, acest criteriu dobândeşte o fizionomie specifică şi
are dimensiuni evidente. Este cunoscut că, între altele, comportamentul de cumpărare şi de
consum al produselor şi seviciilor turistice este influenţat de configuraţia geografică a
zonelor din care provin consumatorii. Caracteristicile reliefului din regiunea respectivă,
clima, specificul şi densitatea concentrărilor umane, căile de comunicaţii existente,
modalităţile de deplasare folosite, distanţa faţă de locul în care se află oferta şi alte elemente
de natură geografică pot constitui criterii de segmentare a pieţei turistice.
12
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Foarte mare popularitate a dobândit segmentarea care se bazează pe criterii
demografice şi socio-economice. Folosirea pe scară largă a acestor criterii în segmentarea
pieţei turismului se datorează uşurinţei cu care ele pot fi identificate şi măsurate, precum şi a
corelaţiei lor puternice cu comportamentul de cumpărare şi de consum al produselor şi
serviciilor turistice. Printre variabilele care adesea devin criterii folosite în segmentare, pot fi
menţionate: sexul, vârsta, starea civilă, nivelul de instruire, categoria socio-profesională,
naţionalitatea, mărimea familiei, venitul. De multe ori, procesul segmentării, pe baza
considerării simultane a mai multor criteii demografice şi socio-economice, se constituie pe
diferite segmente, fiecare având un profil distinct, definit prin coordonatele criteriilor
respective.
Conceptual de segmentare a pieţei turistice face, nu de puţine ori, uz şi de criterii de
natură psihologică. Trăsăturile de personalitate ale consumatorilor au reprezentat criterii
folosite încă din primele studii de segmentare. Se pot distinge, segmentul inovatorilor,
dornici să experimenteze noul, şi cel al imitatorilor, consumatori care posedă o doză
semnmificativă de conservatorism. 7
Motivele predominante care au stat la baza deciziei de cumpărare pot constitui şi ele
criterii pentru segmentarea pieţei turistice. Din mulţimea turiştilor unei staţiuni se pot
delimita de exemplu, segmentul celor care pun pe primul plan economia de fonduri băneşti,
de segmentul celor pentru care calitatea şi serviciile turistice reprezintă motivul principal al
alegerii staţiunii respective.
La baza segementării psihografice pot fi şi atitudinile consumatorilor de produse şi
servicii turistice. Politica de marketing a unei întreprinderi de turism va fi diferită în rândul
consumatorilor care au o atitudine favorabilă faţă de produsele şi serviciile oferite vis-à-vis
de consumatorii care au o atitudine nefavorabilă, sau de cei cu o atitudine neformată.
Fidelitatea consumatorilor faţă de produsele şi serviciile oferite de o întreprindere are
o mare capacitate de discriminare între segmentele care pot fi constituite. Consumatorii care
au devenit fideli unei staţiuni balneare vor fi beneficiarii unui program de piaţă diferit, faţă de
cei care sunt oaspeţii staţiunii pentru prima dată.
Rezultate foarte bune au dat şi abordările de natură psihografică multidimensionale
care au condus la segmentarea bazată pe conceptual de stil de viaţă al consumatorilor. În
7 Virgil Balaure, Iacob Cătoiu, Călin Vegheş, Marketing Turistic, Editura Uranus, Bucureşti, 2005, p 80-85.
13
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
lumina acestui concept segmentarea pieţei se bazează pe considerarea simultană a
răspunsurilor consumatorilor la întrebări vizând activităţile desfăşurate de ei în procesul
muncii şi mai ales, în timpul liber, domeniile lor de interes pe diferite planuri, convingerile şi
sistemul de valori care îi caracterizează. Se pot constitui segmente cu profile diferite care se
deosebesc din punct de vedere a stilului de viaţă al consumatorului care le compun, pentru
fiecare segment concepându-se un mix distinct de marketing.
Rezultatele bune în segmentarea pieţei turistice pot fi obţinute şi folosind drept criterii
pentru constituirea segmentelor unele caracteristici ale comportamentului de cumpărare şi de
consum al produselor şi serviciilor. Între acestea pot fi menţionate:frecvenţa de cumpărare
sau de consum, cantitatea cumpărată sau consumată odată, condiţiile cumpărării sau ale
consumului, locul de unde se cumpără sau se consumă, momentul în care se realizează
cumpărarea sau consumul, ocazia care prilejuieşte cumpărarea sau consumul, modul în care
produsele şi serviciile se asociază în procesul de cumpărare sau de consum.8
Practica cercetării pieţei turistice oferă numeroase exemple de segmentare bazată pe
criteriul beneficiilor pe care consumatorii percep că le obţin de pe urma cumpărarii unui
produs sau serviciu. Aşa numita segmentare-beneficiu conduce la gruparea consumatorilor
după modul în care ei apreciază că le-au fost satisfăcute nevoile, prin cumpărarea unui
produs sau serviciu oferit pe piaţa turistică.
În sfârşit este posibil ca segmentarea pieţei turistice să se realizeze şi dupa modul în
care consumatorii reacţionează la modificările care pot avea loc în ceea ce priveşte
componentele mixului de marketing.
Metode de segmentare a pieţei turistice
Există şase criterii de segmentare utilizate în practica turismului şi călătoriilor. Aceste
metode au la bază o serie de tehnici de cercetare a pieţei; dealtfel, angajarea într-un demers
de segmentare presupune în mod obligatoriu şi cercetarea de marketing. Prezentarea lor este
făcută într-o secvenţă care reflectă ordinea de prioritate.
Cele şase criterii de segmentare sunt:
scopul călătoriei;
nevoile, motivaţiile şi beneficiile (avantajele) căutate de turişti;8 Dumitru Patriche, Elemente de marketing turistic, Editura Global Media, Deva, 2000 , p. 45-50.
14
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
comportamentul clienţilor (turiştilor);
caracteristicile demografice, economice şi geografice ale clienţilor;
caracteristici psihografice;
preţul;
Scopul călătoriei. Pentru aproape orice firmă turistică segmentarea pieţei ar trebui să
înceapă cu o analiză atentă a scopului pentru care clienţii săi calătoresc şi să creeze produse
în funcţie de acest scop.
Nevoile şi avantajele căutate. Segmentarea pe avantaje căutate „rafinează” segmentarea
după scopul călătoriei, permiţând o formulare şi adaptare mai precisă a produsului. Ea este
deasemenea cea mai potrivită pentru filosofia de marketing.
Comportamentul clienţilor.Prima variabilă de comportament al consumatorului este
aceea cu referire specială la modalitatea în care un potenţial turist alege destinaţia în care îşi
va petrece vacanţa. O altă variabilă de comportament este reprezentată de cheltuielile
efectuate de turişti şi vizitatori.
Unii turişti tind să viziteze în fiecare an aceeaşi destinaţie, să stea la acelaşi hotel, să
plece prin aceeaşi agenţie de turism etc; loialitatea este aşadar o altă caracteristică de
comportament. Un segment de clienţi atractiv din punctul de vedere al tuturor celor trei
caracteristici descrise până aici (clienţi frecvenţi, fideli şi care cheltuiesc mult) merită cu
prisosinţă conceperea unui marketing mix destinat să „captureze” acest segment pe termen
cât mai lung, prin servicii de înaltă calitate perfect adaptate nevoilor şi exigenţelor acestei
clientele.
În tabelul 1.1. este prezentat un exemplu de segmentare a consumatorilor de turism în
funcţie de comportamentul lor pe tot parcursul procesului de cumpărare, dinainte de
rezervare şi până după întoarcerea din călătorie.
Exemplu de segmentare comportamentală a pieţei turistice Tabelul 1.1.
15
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Înainte de rezervare În timpul rezervăriiÎn timpul călătoriei
(sejurului)După întoarcerea din
călătorie (sejur)
Experienţa anterioară
Frecvenţa utilizării
Mass-media
Utilizarea broşurilor
Alte surse de informaţii utilizate
Independent
Credit solicitat
Rezervare prin agenţii
Rezervare direct la prestator
Utilizarea facilităţilor disponibile
Cheltuieli
Durata şederii
Modalitatea de transport
Compoziţia şi mărimea grupurilor
Comunicarea impresiilor către prieteni şi cunoştinţe
Sursa: Rodica Minciu, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2004.
Caracteristici demografice, sociale, economice şi geografice.Segmentarea economică şi
geodemografică (denumită şi segmentare descriptivă) ajută la definirea unui profil al
segmentelor descrise anterior cu ajutorul celorlalte criterii de segmentare. Segmentarea
descriptivă este cel mai uşor de realizat, datele putând fi adesea obţinute uşor, „de-a gata”,
din anuarele statistice şi alte publicaţii de profil, sau de la institutele de cercetare. Unele
firme de turism se mulţumesc doar cu o segmentare de acest tip. Deşi segmentarea
descriptivă îşi are utilitatea ei în deciziile cu privire la alegerea mijloacelor publicitare şi
selectarea canalelor de distribuţie, trebuie să spunem că fără o analiză a scopurilor turiştilor, a
motivaţiilor, dorinţelor şi comportamentului lor, profilul demografic nu poate constitui o
bază adecvată pentru conducerea unei campanii de marketing eficiente.
Criteriile demosociale principale utilizate în segmentarea pieţei turistice sunt vârsta,
ciclul de viaţă al familiei, nivelul de educaţie, profesia, naţionalitatea, religia.
În ceea ce priveşte criteriile economice, cele mai importante sunt veniturile
consumatorilor şi reacţia lor la schimbările de preţ.
Caracteristicile psihografice şi stilul de viaţă. Spre deosebire de segmentarea
demografică, care se foloseşte de criterii fizice, măsurabile sau identificabile, segmentarea
psihografică se referă la caracteristici precum mentalităţi, atitudini, credinţe, percepţii
ş.a.m.d. Ea necesită o serie de tehnici de cercetare sofisticate, cu instrumente împrumutate
din arsenalul psihologiei. Motivul pentru care se operează uneori cu un asemenea tip de
segmentare este credinţa că valorile comune împărtăşite de un anumit grup de consumatori
determină comportamentul lor de cumpărare.
16
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Segmentarea după stilul de viaţă este poate cea mai complexă, reflectând o înţelegere
completă a nevoilor, motivaţiilor şi aspiraţiilor indivizilor. Ea necesită eforturi de cercetare
considerabile şi este de regulă folosită în cadrul segmentării după scopul călătoriei.
Preţul. Mulţi tour operatori consideră preţul ca fiind o variabilă-cheie în segmentarea
pieţei, datorită faptului că o mare parte din consumatorii de turism sunt foarte sensibili la
preţ. Este vorba de a identifica şi localiza grupurile de clienţi care răspund favorabil la
diferite nivele de preţ. În acest scop se realizează studii menite să releve gradul de
acceptabilitate a preţurilor de către potenţialii turişti, ţinând seama că aceste preţuri trebuie să
fie îndeajuns de mari pentru a acoperi costurile fixe ridicate aferente produselor turistice şi
asigură un profit satisfăcător.
În ordinea importanţei ca variabilă de segmentare, preţul este plasat după scop,
avantajele căutate şi comportamentul turistului. Există dealtfel o strânsă legătură între aceste
variabile.
CAPITOLUL II
STUDIEREA PIEŢEI TURISTICE
17
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
2.1. Cercetarea pieţei turistice
Cercetarea de piaţă este un ansamblu de activităţi prin intermediul cărora, folosind
tehnici şi procedee specifice, se asigură alegerea, analiza şi utilizarea datelor cu privire la
anumite aspecte ale acesteia, în vederea adoptării deciziilor şi strategiilor de piaţă.
În funcţie de obiectivele pe care şi le propun, studiile de piaţă pot fi clasificate utilizând
următoarea tipologie:
cercetări exploratorii, prin care se defineşte problema de cercetat, se clasifică
ipotezele de lucru precum şi alte aspecte privitoare la cercetare;
cercetările descriprive urmăresc evaluarea principalelor caracteristici ale pieţei
utilizând o gamă largă de metode statistice;
cercetările explicative (cauzale) prin care se încearcă punerea în evidenţă a unor
relaţii de tip cauză-efect între varibilele pieţei turistice, aici se utilizează cu precădere
metode econometrice;
cercetări previzionale care îşi propun anticiparea evoluţiei variabilelor de marketing
în viitor;
cercetări experimentale, utilizate pe larg în marketingul turistic, bazate pe teste de
marketing;
cercetări motivaţionale, orientate spre cauzele care influenţează comportamentul
turistului;
cercetări instrumentale cu ajutorul cărora se selectează şi se pun la punct
instrumentele şi tehnicile de investigare.
În funcţie de domeniile pe care sunt centrate pot fi identificate:
studii de piaţă generale care îşi propun măsurarea şi previzionarea volumului de
vânzări şi a veniturilor;
studiul consumatorilor care urmăreşte estimarea nevoilor, percepţiilor, aspiraţiilor,
atitudinilor acestora;
studiul produselor turistice şi a preţurilor aferente;
studii promoţionale care evaluează reacţia clienţilor potenţiali la campaniile
publicitare;
studiul distribuţiei;
18
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
studii de evaluarea a performanţelor şi de monitorizare, vizând în principal măsurarea
satisfacţiei consumatorilor de produse turistice.9
Din punct de vedere al metodologiei de cercetare se pot defini zece tipuri de cercetare
clasificate în cinci grupe:
Cercetare continuă şi cercetare ad-hoc
Este din ce în ce mai necesar pentru firmele de turism să măsoare anumite variabile
cheie într-un mod regulat, continuu (zilnic, săptămânal, lunar). Spre exemplu volumul
vânzărilor, cota de piaţă, satisfacţia consumatorilor, gradul de ocupare a camerelor de hotel,
caracteristici descriptive ale clientelei etc. Informaţiile alese în mod continuu îşi vor găsi
locul într-o bază de date care va fi o sursă foarte fertilă pentru adoptarea strategiilor.
Majoritatea programelor de cercetare de marketing sunt o mixtură de cercetare
continuă (în scopul revelării principalelor tendinţe ale pieţei) şi ad-hoc (anchete periodice cu
scopul identificării problemelor şi oportunităţilor care apar).
Cercetare cantitativă şi cercetare calitativă
Cercetarea cantitativă se referă la acele studii cărora le pot fi asociate estimări
numerice. Ea se bazează pe chestionare structurate, fiecărui subiect anchetat adresându-i-se
acelaşi set de întrebări. Cercetarea cantitativă este mai puţin potrivită pentru măsurarea
percepţiilor, atitudinilor şi comportamentelor. Pentru acestea se utilizează metode calitative
de cercetare, bazate şi pe chestionare, dar şi pe interviuri nestructurate, teste psihologice etc.
Cercetare primară şi cercetare secundară
O cercetare primară are loc atunci când firma turistică culege ea însăşi date pe care nu
le poate găsi în altă parte, utilizând o seamă de metode precum observarea, experimentul şi
anchete de piaţă.
Cercetarea secundară (indirectă) presupune apelul la surse de informaţii care au fost
culese anterior fără a se avea în vedere nevoile specifice de marketing ale firmei, dar care pot
fi utilizate de aceasta în sprijinul investigării pieţei. Sursele de informaţie secundară se găsesc
fie în interiorul, fie în exteriorul firmei, iar acestea din urmă pot fi gratuite sau plătite.
9 Ana Ispas, D., Patriche, G., Brătucu, Marketing turistic, Editura Infomarket, Braşov, 1999, p. 120-125.
19
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Cercetare “omnibus” şi cercetare colectivă
Există o tendinţă crescândă ca marile firme de cercetare care realizează anchete pe o
bază continuă să vândă spaţiu unor firme mici care doresc, la patru sau cinci întrebări cheie
privind piaţa. Contra preţului plătit ei au acces la un eşantion de subiecţi cu reprezentativitate
naţională şi primesc nu doar răspunsuri la întrebări, ci rapoartele detaliate privind rezultatele
prelucrării datelor. Acest tip de anchete se numesc “omnibus” pentru că sunt potenţial
deschise oricui.
Anchetele colective se aseamănă cu cele de tip “omnibus” cu deosebirea că sunt
realizate de un grup restrâns de clienţi care participă la costuri proporţional de regulă cu
numărul de întrebări puse.
Anchetele omnibus şi cele colective permit efectuarea unor cercetări cu costuri
reduse, accesibile firmelor mici pentru care costurile unei cercetări ad-hoc ar fi interzise. În
plus, aceste firme pot obţine asistenţă tehnică din partea specialiştilor privind formularea
întrebărilor şi interpretarea rezultatelor.
Cercetare la nivel de consumator şi cercetare la nivel de distribuitor
Cercetarea la nivel de consumator se bazează pe utilizarea panelurilor de
consumatori, denumită şi tehnica sondajului continuu. Cercetarea la nivel de distribuitor se
face într-o măsură mai puţin extinsă pe piaţa turismului şi a călătoriilor. Cu toate acestea, se
întâmplă ca agenţiile de cercetare a pieţei să realizeze audituri pe eşantioane de agenţii de
voiaj sau tour operatori, urmărind evoluţia rezevărilor, distribuţia de broşuri şi pliante,
destinaţiile turistice solicitate etc. Asemenea audituri se pot realiza şi la firmele prestatoare
de servicii turistice, de exemplu hoteluri.
20
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
2.2. Etapele cercetării pieţei
În cadrul cercetării pieţei se disting următoaele etape:
1. Formularea temei de cercetare şi a ipotezelor de lucru. O tematică prea largă va duce la
dispersarea forţelor şi la creşterea exagerată a cheltuielilor de cercetare, în timp ce una
prea strânsă riscă să scape detalii care prezintă un interes real. Nu de puţine ori în această
etapă se efectuează studii sumare preliminare, precum şi o intensă informare şi
documentare.
2. Fixarea calendarului de lucru, respectiv stabilirea cât mai exactă a datelor iniţiale şi
finale ale tuturor etapelor proiectului. Aici este foarte importantă distincţia între
activităţile care trebuie desfăşurate obligatoriu într-o ordine cronologică şi activităţile
care se pot desfăşura simultan, utilizându-se metode specifice de programare.
3. Recoltarea datelor din surse primare sau secundare. Culegerea datelor primare se
realizează prin trei metode principale: observarea, ancheta şi experimentul.
4. Prelucrarea informaţiilor utilizează fie metode descriptive, constând în simpla triere a
răspunsurilor obţinute şi determinarea unor parametri ai colectivităţilor investigate, fie
metode cauzale care pun în evidenţă relaţii de interdependenţă între variabilele de
marketing supuse cercetării.
5. Prezentarea rezultatelor are loc sub forma raportului final al cercetării care cuprinde de
regulă cinci părţi: preambulul, rezumatul, concluziile şi recomandările, studiul propriu-zis
şi anexele.
Foarte important pentru buna desfăşurare a cercetărilor este controlul exercitat de
responsabilul de marketing în toate etapele proiectului. Controlul poate fi apriori, în timpul
cercetării şi aposteriori.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Turismului, controlul apriori trebuie să ia în considerare
următoarele probleme:
modul de constituire al eşantionului,
modul de realizare a chestionarelor,
anchetatorii de pe teren,
validarea rezultatelor,
codificarea rezultatelor.
21
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Cu ajutorul controalelor pe timpul derulării cercetărilor se poate verifica dacă
anchetatorii şi specialiştii care lucrează la prelucrarea datelor şi la raportul final se încadrează
în calendarul cercetării.
Controlul aposteriori este cel mai puţin eficient, deoarece eventualele greşeli
descoperite în această fază sunt mult mai greu de corectat. Cu ajutorul său pot fi verificate
fiabilitatea surselor informaţionale şi a procedurilor de anchetă, eficacitatea instrumentelor,
mărimea erorilor, se pot compara rezultatele cercetării cu obiectivele fixate şi evalua
utilitatea concluziilor şi recomandărilor finale.
În structura costurilor aferente cercetării de marketing vor intra:
cheltuieli cu salarizarea personalului de cercetare (permanent şi temporar) până la
70%;
cheltuieli cu poştă, deplasare, telefon;
cheltuieli cu procurarea surselor de informaţii secundare (anuare, broşuri, cărţi,
articole, rapoarte etc.);
cheltuieli cu serviciile contractate cu terţii (informatică, expertiză etc);
cheltuieli financiare şi cheltuieli generale.
Cercetarea pieţei viitoare (previziuni de marketing)
Planificarea strategică în turism presupune practic întotdeauna realizarea unor prognoze
privind condiţiile pieţei în viitor. Previziunea ne poate da o idee asupra valorilor unor
variabile ale pieţei în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat şi ne poate permite evaluarea
posibilelor consecinţe ale diferitelor căi de acţiune alternative. Principala provocare a
activităţii de prognoză o constituie dificultatea construirii unor modele de prognoză de o
înaltă acurateţe. S-au identificat patru factori esenţiali de luat în considerare la dezvoltarea
unui model de previziune:
1. Mediul organizaţional, atât cel intern cât şi cel extern. El va influenţa obiectivele
organizaţiei, tipurile de decizii care vor fi luate, deci şi metodele de prognoză. În ceea
ce priveşte mediul extern, foarte importantă este disponibilitatea şi accesibilitatea
surselor de informaţii, în special a băncilor de date, precum şi a diferitelor categorii
de experţi (informaticieni, statisticieni etc). Modelul de prognoză ales va trebui să fie
funcţional în condiţiile de mediu existente.
22
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
2. Situaţia luării deciziilor este legată de mediul organizaţional. Unele firme vor să ia
decizii rapide pentru viitorul apropiat, altele sunt mai preocupate de planurile pe
termen lung, având la dispoziţie un timp mai îndelungat pentru construirea unui
model de prognoză. Nivelul dorit de precizie sau de acurateţe a previziunii
influenţează de asemenea alegerea modelului; o precizie şi o acurateţe mai mare
necesită mai multe resurse şi mai mult timp pentru construirea modelului.
3. Cunoştinţele şi informaţiile existente. Previziunile se bazează într-o măsură mai mică
sau mai mare pe datele privind condiţiile din trecut. De cunoştinţele privitoare la
trecut depinde şi înţelegerea de către cercetător a problemelor teoretice asociate
fenomenului care trebuie previzionat.
4. Natura fenomenelor care trebuie previzionate. Unele fenomene prezintă un grad mare
de stabilitate sau de ciclicitate şi sunt mai uşor de previzionat, altele dimpotrivă, sunt
instabile şi imprevizibile.
Există trei categorii principale de modele de prognoză:
1.Modele de extrapolare a trendului,
2.Modele structurale,
3.Modele calitative.
1. Modele de extrapolare a trendului. Cel mai simplu dintre aceste modele este modelul
regresiei liniare.
2. Modele structurale pot fi împărţite la rândul lor în două grupe: modele gravitaţionale
şi modele probabilistice.
3. Metodele calitative, prin tehnica de prognoză Delphi. Tehnica utilizează un panel de
experţi construit de un analist de piaţă, care răspund la nişte chestionare succesive
atent elaborate.
2.3. Obiectivele şi sfera investigaţiilor de piaţă
Informaţiile pe care le furnizează studiile de piaţă constituie materia primă esenţială pentru:
fundamentarea riguroasă a strategiilor, planurilor şi programelor tactice privind portofoliul
de activităţi;
stabilirea obiectivelor;
conceperea noilor produse şi testarea lor;
23
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
fixarea preţurilor;
organizarea sistemului de distribuţie.
Raportându-se mereu la piaţă, întreprinderea va avea permanent nevoie de informaţii privind
starea şi evoluţia sa. Ea trebuie să recepţioneze atât semnalele pe care piaţa le lansează sistematic
(abateri, oscilaţii, modificări) cât şi informaţii pe care le poate obţine prin cercetarea directă.
Întreprinderea modernă foloseşte piaţa ca sursă de inspiraţie nu numai în cazurile în
care schimbările intervin în configuraţia pieţei, dar şi atunci cînd iniţiativa aparţine
întreprinderii, când ea urmăreşte să determine schimbări în structura pieţei.
Deoarece întreprinderea are nevoie de informaţii permanente în procesul decizional, înseamnă că
studiul pieţei este o operaţiune continuă.
În fond, fiecare întreprindere produce pentru piaţă, nevoile societăţii pentru bunuri materiale şi
servicii trecând prin piaţă pentru a întâlni oferta şi a fi satisfăcute.10
Sfera investigaţiilor de piaţă
Nevoia de informaţii tot mai ample şi mai proaspete, pentru orientarea activităţii economice
sporeşte aria, frecvenţa şi profunzimea cercetărilor de piaţă.
Un larg teren de investigaţii îl constituie cererea de mărturii (servicii): dimensiunile şi
structurile cererii, repartizarea ei spaţială şi eşalonarea în timp, asocierile de produse şi servicii în
cadrul cererii.
De la cererea manifestată pe piaţă, cercetările de marketing se deplasează la sfera
nevoilor de consum.
O altă sferă de investigaţie are ca obiect oferta de mărfuri (servicii): oferta prezentă şi
cea potenţială, volumul şi structura ofertei, gradul de diversificare, nivelul calitativ şi ritmul
de înnoire, localizarea ofertei în spaţiu, durata de "staţionare" a produselor în sfera
circulaţiei, „vîrsta lor".
Întreprinderile reprezintă un alt obiectiv important al studiilor de piaţă. Modul de formare a
preţurilor, raporturile dintre preţurile diferitor produse, interdependenţele ofertă - preţ - cerere, sunt
aspecte asupra cărora întreprinderile trebuie să deţină informaţii cuprinzătoare.
În sfera investigaţiilor de piaţă, un loc aparte îl ocupă obţinerea de informaţii
referitoare la reţeaua de distribuţie a produselor: densitatea teritorială, forme, canale şi
circuite de distribuţie, intermediarii.10 Vasile Neagu, Servicii şi turism, Editura Expert, Bucureşti, 2000. p. 102-108.
24
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
De asemenea, obiectul cercetării este întregit de studiile publicităţii comerciale, legislaţia
economică, elemente de politică economică.
2.4. Particularităti în investigarea pieţei interne
Amploarea, complexitatea şi marea diversitate a fenomenelor şi proceselor care se desfăsoară
în cadrul pieţei turistice, interdependenţele tot mai pronunţate ale relaţiilor de piaţă au determinat nu
numai îmbogăţirea ci şi diferenţierea metodelor şi tehnicilor de investigare a acestora. Completat şi
adaptat continuu la specificul variatelor aspecte ale studierii pieţei, arsenalul metodologic utilizat în
acest proces a pus în evidenţă atât posibilităţile cât şi limitele unor metode şi tehnici de investigare.
Trebuie precizat însă că diversitatea fenomenelor şi proceselor pieţei ce se cer investigate au validat, pe
de o parte, existenţa unor tehnici şi metode comune, ce pot fi utilizate indiferent de domeniul pieţei, pe
de altă parte numeroase tehnici şi procedee specifice unui domeniu sau altul al acesteia. Astfel, într-un
fel va fi abordată piaţa bunurilor de consum şi într-un mod diferit piaţa serviciilor turistice. Asemenea
diferenţieri în utilizarea metodelor şi tehnicilor de investigare a pieţei se pot explica pornind de la
obiectul diferit şi specificul actelor de piaţă ce se desfăşoară în cadrul fiecărui compartiment al
acesteia.
Particularităţile în investigarea pieţei interne sunt urmatoarele:
În cazul pieţei interne sunt avute în vedere o serie de aspecte diferite faţă de celălalte pieţe
turistice externe;
Informaţiile de piaţă, în cazul pieţei interne există posibilitatea obţinerii unui volum însemnat
de date şi de informaţii, atât din surse primare cât şi secundare;
Volumul diferit al informaţiilor disponibile determină şi diferenţierea metodelor şi tehnicilor
de obţinere şi prelucrare a acestora. În procesul de studiere a pieţei interne poate fi utilizată o
largă paletă de metode şi tehnici;
În privinţa modului de organizare a activităţii de studiere a pieţei turistice interne aceasta poate
fi organizată şi desfăşurată de fiecare întreprindere de turism sau prin intermediul unor firme
specializate în această activitate.
25
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
2.5. Evaluarea capacităţii pieţei
Evaluarea capacităţii pieţei are în vedere stabilirea dimensiunilor cantitative ale acesteia,
determinarea acestor dimensiuni constituie una dintre premisele de bază în elaborarea politicii de piaţă
a întreprinderii şi în fundamentarea principalelor sale obiective de performanţă.
Stabilirea capacităţii pieţei, a dimensiunilor sale cantitative poate fi abordată diferenţiat prin
utilizarea unor metode şi tehnici variate de obţinere, prelucrare, analiză şi exprimare a acestora. Cel
mai adesea în procesul studierii dimensiunilor cantitative ale pieţei se urmăreşte evaluarea capacităţii
pieţei efective, a celei potenţiale ca şi determinarea cotei de piaţă.
Capacitatea pieţei efective reprezintă principala dimensiune pusă în evidenţa în cadrul
cercetărilor de piaţă. Această dimensiune a pieţei exprimă – din punct de vedere cantitativ sau
valoric – volumul efectiv al activităţii de piaţă desfăşurată într-o anumită perioadă de timp. Ea poate
înfăţişa dimensiunile efective ale activităţii înteprinderii, după cum poate reliefa dimensiunile pieţei
efective ale unui produs, ale unei staţiuni sau al unei zone turistice.
Capacitatea pieţei efective se poate exprima:
a) prin intermediul volumului vânzărilor de mărfuri;
b) prin intermediul volumului exporturilor de bunuri şi servicii (inclusiv turistice);
c) prin intermediul numărului de cumpărători (turişti).
Sursele de informaţii folosite sunt diferite. Astfel, pentru determinarea volumului vânzărilor
de mărfuri (încasărilor din prestări de servicii) se recurge la analiza datelor cuprinse în statistica
circulaţiei mărfurilor ca şi a celor referitoare la activitatea de prestări de servicii (statistici privind
încasările din turism). Pentru caracterizarea în detaliu a activităţii efective de piaţă, datele statistice sunt
completate cu date şi informaţii rezultate din analiza bugetelor de familie; astfel se pot cunoaşte în
profunzime cheltuielile populaţiei pentru servicii turistice pe segmente de consumatori, în funcţie de
ocupaţie, mărimea familiei, nivelul veniturilor. Aceste date sunt, deasemenea, întregite cu informaţii
rezultate din desfăşurarea unor cercetări selective care dau posibilitatea conturării dimensiunilor pieţei
efective şi sub raportul obiectului acesteia (piaţa unor produse – de pildă, piaţa produsului turistic
balnear, montan etc.) sau al ariei teritoriale de cuprindere (pieţei locale, zonale, rurale, urbane, etc.)
Un indicator corespondent celui prezentat mai sus îl constituie volumul exportului şi
importului de bunuri şi servicii turistice, plecări şi sosiri de turişti. El poate reflecta volumul efectiv al
activităţii de piaţă pe ţări, pe grupuri de ţări, zone geografice sau la nivel mondial.
26
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Dimensiunile pieţei efective pot fi caracterizate şi prin intermediul numărului de cumpărători
(turişti) ca şi al frecvenţei cumpărătorilor de produse şi servicii. În acest caz, obţinerea informaţiilor
necesare se bazează, de regulă, pe cercetarea selectivă; aceasta se realizează în funcţie de obiectivele
concrete urmărite. Astfel, eşantionul supus observaţiei poate reprezenta fie întreaga populaţie,
totalitatea vizitatorilor sau numai a clienţilor anumitor unităţi sau staţiuni turistice. Deasemenea, pot fi
diferite locul observaţiei (unitatea de alimentaţie publică sau hotelieră, staţiunea turistică) precum şi
modalitatea recoltării informaţiilor (chestionar interviu).
Stabilirea gradului de penetraţie în consum a produselor sau serviciilor turistice, a intensităţii
solicitării consumatorului, se realizează, de regulă, prin investigarea unui eşantion din întreaga
populaţie sub forma unei anchete la domiciliu.
Capacitatea pieţei potenţiale reflectă posibilitatea de extindere a vânzărilor vizând atât
nonconsumatorii relativi cât şi pe cei ce apelează la oferta înteprinderilor concurente în cadrul unei
anumite pieţe. Ea pune în evidenţă caracterul complex şi dinamic al pieţei, ceea ce face dificilă
evaluarea riguroasă a dimensiunilor ei.11
Pentru evidenţierea capacităţii pieţei potenţiale se folosesc numeroase modalităţi între care:
Potenţialul de absorbţie a pieţei care exprimă volumul maxim al vânzărilor la un produs ce se
poate realiza pe o piaţă, într-o perioadă de timp dată avându-se în vedere cererea potenţială.
Aria pieţei la care se referă această dimensiune potenţială poate fi diferită – locală, naţională,
internaţională. Pentru determinarea potenţialului de absorbţie a pieţei se pot utiliza mai multe
metode: metoda analogiei, metoda relaţiilor intersectoriale, modele matematice.
Potenţialul de export exprimă diferenţa existentă între volumul ofertei unor produse sau
servicii şi cererea internă pentru acestea.
Determinarea efectivului şi structurii nonconsumatorilor relativi este o modalitate de
cunoaştere a posibilităţilor de extindere a volumului vânzărilor unor produse sau servicii până
la limitele maxime ale potenţialului pieţei turistice. În domeniul turismului cunoaşterea
efectivului şi structura nonconsumatorilor relativi de produse şi servicii turistice poate servi în
orientarea eficientă a acţiunilor înteprinderii mai ales în perioadele de extrasezon. În acest scop
organizarea unor cercetări selective oferă posibilitatea obţinerii de informaţii privitoare la
variatele preferinţe în consumul turistic, frecvenţa cu care se apelează la serviciile turistice
11 T., Gherasim, D., Gherasim, Marketing turistic, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 38-45.
27
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
modalităţile de asigurare a nevoilor de ordin turistic şi pot fi folosite în procesul conceperii
ofertei în concordanţă cu evoluţia şi particularităţile purtătorilor potenţiali ai cererii.
Cota de piaţă exprimă ponderea deţinută de o întreprindere sau staţiune în piaţa turistică totală
a produsului în care este profilată sau a unui produs în cadrul pieţei produsului respectiv; deasemenea,
poate exprima ponderea deţinută de o zonă sau de o ţară turistică în totalul circulaţiei turistice.
28
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
CAPITOLUL III
TENDINŢE DE DEZVOLTARE A PIEŢEI TURISTICE
A ROMÂNIEI
3.1.Turismul, un instrument eficace pentru o dezvoltare durabilă
Este cunoscut faptul că durabilitatea este cea mai potrivită pentru o dezvoltare socio-
economică mai umană, mai echitabilă şi mai solidă.
Turismul poate contribui în mare măsură la dezvoltarea durabilă şi în particular, la
protecţia şi conservarea mediului natural, cultural şi social.
Turismul este sectorul cel mai creator de ocupaţii conform estimărilor Organizaţiei
Mondiale a Turismului, în prezent pe planeta noastră din fiecare opt persoane ocupate, unul
depinde în mod direct sau indirect de existenţa şi dezvoltarea industriei călatoriilor şi
turismului.
Turismul trebuie să fie durabil astfel prejudiciile activităţilor turistice asupra
mediului, care vor avea un impact negativ asupra societăţii, vor tinde să distrugă însăşi baza
pe care s-a clădit proprietatea acestui sector. Prin urmare, turismul se va menţine durabil dacă
va răspunde la urmatoarele cerinţe:
dezvoltarea sa va fi planificată raţional pe criterii economico-sociale riguros
fundamentate;
politicile şi criteriile de dezvoltare vor respecta principiul durabilităţii;
dezvoltarea se va realiza cu angajarea şi cooperarea puterilor publice şi a sectorului
privat;
la această dezvoltare vor participa societatea civilă şi comunităţile locale.12
În ceea ce priveşte rolul statului în asigurarea durabilităţii turismului, politicile
guvernelor în materie de dezvoltare şi de promovare a turismului trebuie să fie axate pe
urmatoarele elemente:
crearea unui cadru politic global vizând dezvoltarea durabilă a turismului;
un plan director, delimitând zonele prioritare ce urmează a fi puse în valoare cu
determinarea tipului produselor turistice adaptabile la condiţiile fiecărei zone şi cu
luarea în considerare a capacităţilor optime ale structurilor de primire turistică;
12 Oscar Snak, Economia turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2001, p. 83-86.
29
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
o reglementare concisă şi raţională relativ la amenajarea turistică a teritoriului care
trebuie riguros aplicată;
o politică de investiţii şi de incitaţii pentru atragerea investitorilor care să ţină cont de
exigenţele durabilităţii;
o politică de valorificare a resurselor umane atrase prioritar din mediul populaţiei
locale coroborată cu gestionarea infrastucturii şi activităţii turistice;
elaborarea normelor şi reglementărilor specifice sectorului turismului şi controlarea
lor pentru a menţine nivelurile dorite ale calităţii mediului şi ale calităţii prestaţiilor
turistice.
Sectorul privat poate şi este chemat să contribuie la asigurarea durabilităţii turismului.
În acest scop, întreprinderile private trebuie să integreze în deciziile lor criterile economice,
sociale, culturale şi ecologice referitoare la investiţii, gestiune, marketing şi resurse umane.
Este de datoria sectorului privat:
să evalueze cu precauţie repercusiunile posibile ale planurilor lor de investiţii asupra
mediului;
să conceapă strategii vizând reducerea la minim a riscurilor şi efectelor negative ale
planurilor de investiţii asupra mediului natural şi asupra comunităţii locale;
să elaboreze şi să aplice programe vizând reducerea la minimum a consumului de
resurse şi a producţiei de deşeuri maximizând calitatea produselor turistice;
să subordoneze activităţile lor intereselor generale de gestionare a mediului;
să respecte normele şi reglementările local, naţionale şi internaţionale referitoare la
calitatea mediului.
3.2. Factorii care determină dezvoltarea turismului în România
Evoluţia spectaculoasă a turismului, sub cele două laturi corelative ale sale: producţia
şi consumul, urmată de amplificarea şi diversificarea implicaţiilor sale, relevă receptivitatea
acestui domeniu la dinamica societăţii, evoluţia lui sub incidenţa unui sistem complex de
factori, diferenţiaţi între ei prin natură, rol şi participare în proporţii diferite la determinarea
fenomenului turistic. Influenţa lor variază nu numai în funcţie de conţinutul specific al
fiecăruia, ci şi în raport cu momentul şi locul acţiunii.
30
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Constatăm existenţa unor referiri numeroase la înţelegerea cauzelor apariţiei şi
dezvoltării turismului, precum şi încercări de grupare a factorilor de influenţă şi de
consemnare a dimensiunii şi sensului acţiunii lor.
Activitatea turistică apare ca o cursă între solicitări şi potenţial, între cerere şi ofertă.
Cererea turistică este impulsionată de factori ca motivaţiile turistice (tratamentul,
îmbogăţirea nivelului de cunoştinţe, sportul, vânătoarea, vizitele la rude sau la prieteni,
întâlniri sau congrese, afaceri, distracţii şi agrement etc); existenţa timpului liber din fondul
de timp al individului; nivelul veniturilor personale şi partea destinată pentru satisfacerea
uneia sau a mai multor motivaţii turistice.
Oferta turistică depinde de posibilităţile unei zone sau ţări şi anume de: condiţiile
naturale (relief, climă, floră, faună etc); valorile istorice şi culturale, constituite din vestigii
istorice, obiceiuri şi folclor; construcţii industriale şi culturale, care prezintă interes pentru
turişti; baza materială: unităţi de cazare, de alimentaţie, mijloace şi căi de transport, baze de
tratament, de agrement etc.
Există mai multe încercări de clasificare a factorilor de influenţă, precum şi de
cuantificare a mărimii şi sensului lor; criteriile sunt variate:
1. După natura social-economică:
a) factori economici - veniturile populaţiei şi modificările acestora, preţurile şi modificările
acestora, preţurile şi tarifele, oferta turistică;
b) factori tehnici - performanţele mijloacelor de transport, tehnologiile în construcţii,
parametrii tehnici ai instalaţiilor şi echipamentelor specifice etc.;
c) factori sociali - urbanizarea şi timpul liber;
d) factori demografici - evoluţia numerică a populaţiei, modificarea duratei medii a vieţii,
structura pe sexe, grupe de vârstă şi socio-profesională;
e) factori psihologici, educativi şi de civilizaţie - nivelul de instruire, setea de cultură, dorinţa
de cunoaştere, caracterul individului, temperamentul, moda etc.;
f) factori organizatorici - formalităţi la frontiere, facilităţi sau priorităţi în turismul organizat,
regimul vizelor, diversitatea aranjamentelor etc.
2. După durata în timp a acţiunii lor:
a) factori de influenţă permanentă - creşterea timpului liber, modificarea veniturilor,
mişcarea naturală şi migratorie a populaţiei;
31
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
b) factori conjuncturali - crizele economice, dezechilibrele politice şi convulsiile sociale,
confruntările armate locale şi regionale, catastrofe naturale, condiţiile meteorologice precare.
3. După importanţa în determinarea fenomenului turistic:
a) factori primari - oferta turistică, veniturile populaţiei, timpul liber, mişcările populaţiei;
b) factori secundari - cooperarea internaţională, facilităţile de viză sau alte măsuri
organizatorice, varietatea serviciilor suplimentare etc.
4. După natura provenienţei şi sensul intervenţiei:
a) factori exogeni - sporul natural al populaţiei (care stă la baza creşterii numărului turiştilor
potenţiali), creşterea veniturilor alocate pentru practicarea turismului, creşterea gradului de
urbanizare, mobilitatea sporită a populaţiei, ca urmare a motorizării etc.
b) factori endogeni - varietatea conţinutului activităţii turistice, lansarea de noi şi tot mai
sofisticate produse turistice, diversificarea gamei serviciilor turistice oferite, ridicarea
nivelului de pregătire a personalului din turism etc.
5. După profilul de marketing:
a) factori ai cererii turistice - veniturile populaţiei, urbanizarea, timpul liber, dinamica-
evoluţiei populaţiei;
b) factori ai ofertei - diversitatea şi calitatea serviciilor, costul prestaţiilor, nivelul de
pregătire şi structura forţei de muncă etc.13
Factorii reprezentativi cu influenţă decisivă în evoluţia de ansamblu a turismului
românesc sunt:
Veniturile populaţiei constituie suportul material al dezvoltării turismului.Un
indicator expresiv pentru nivelul de dezvoltare economico-socială este produsul
naţional brut (P.N.B.) pe locuitor.
Preţurile şi tarifele reprezintă alt factor de stimulare a dezvoltării turismului.
Influenţa preţurilor se desfăşoară pe mai multe planuri şi acţiunea lor vizează
produsul turistic în ansamblu sau numai una dintre componentele sale: transport,
cazare, alimentaţie, agrement, etc.
Oferta turistică, reprezentată prin sursele turistice şi echipamente, acţionează pozitiv
asupra fenomenului turistic.Pentru dezvoltarea turistică a unei zone esenţială este
13 Bran Florina, Dinu Marin, Tamara Simion, Economia turismului şi mediului înconjurător, Editura Economică, Bucureşti,
2000, p. 45-48.
32
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
existenţa resurselor şi cu ajutorul unei promovari corespunzatoare, zone neinteresante
pentru turişti au devenit atractive.
Progresul tehnic în domeniul transporturilor are consecinţe asupra creşterii gradului
de mobilitate a populaţiei, favorizând deplasarea în interes turistic.
Creşterea demografică, mutaţiile în structură a populaţiei influenţează circulaţia
turistică.
Procesul de urbanizare determină schimbări la nivelul nevoilor populaţiei,
influenţând şi circulaţia turistică. Creşterea populaţiei urbane şi nevoia acesteia de a
căuta spaţiile verzi în afara” betoanelor” determină sporirea fluxului turistic.
Timpul liber este un alt factor determinant în turism. Se apreciază că turismului îi
este alocat ~30% din totalul timpului liber al populaţiei.
Dintre factorii psihosociologici care au o influenţă semnificativă asupra turismului
sunt de reţinut: moda, tradiţiile, dorinţa de cunoaştere şi instruire, etc.
Factorii cu statut special sunt: acţiunile guvernamentale şi facilităţile acordate de
organizatorii de turism pentru promovarea şi stimularea circulaţiei turistice.
În momentul de faţă, România este pe punctul de a deveni o destinaţie turistică
importantă, dar înainte de toate va trebui să îşi estompeze anumite minusuri care nu îi conferă
o poziţie concurenţială pe piaţa internaţională turistică. Aceasta s-a datorat unui program de
dezvoltare a turismului prost administrat, dar şi datorită perioadei de recesiune cu care
România s-a confruntat după perioada comunismului. Iar fără o dezvoltare sănătoasă a
economiei româneşti şi a societăţii, dar mai ales fără o privatizare a acestui sector şi fără un
bun program de promovare a acesteia peste hotare, nu se poate spera ca România să devină o
atracţie importantă a turismului internaţional.
3.3. Strategia de dezvoltare a turismului în România
33
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Rolul important pe care turismul şi călătoriile trebuie să îl joace în dezvoltarea
viitorului economic şi social al României este incontestabil. Totuşi mai trebuie depuse multe
eforturi, pentru ca potenţialul industriei să fie pe deplin valorificat. Atât guvernul cât şi
industria vor trebui să treacă peste un număr de provocări pentru a se asigura că sunt realizate
beneficiile maxime pentru economie şi societate, într-un mod durabil şi pe termen lung.
Planificarea pe termen lung atât la nivel regional cât şi naţional este o premiză pentru
generarea încrederii investitorilor şi organizării dezvoltării durabile şi de succes a turismului
în Romania.
Lipsa unei strategii de dezvoltare a turismului poate conduce la degradarea resurselor
turistice cu implicaţii socio-economice foarte grave. Din punct de vedere economic,
degradarea potenţialului turistic se reflectă în primul rând, în imposibilitatea valorificării lui
din punct de vedere turistic ca sursă de venituri, constituind astfel o pierdere definitivă pentru
economie. 14
Principiile care stau la baza elaborării şi aplicării politicilor de dezvoltare regională în
România sunt:
descentralizarea procesului de luare a deciziilor de la nivelul central sau
guvernamental spre cel al comunităţii regionale;
parteneriatul între toţi actorii implicaţi în domeniul dezvoltării regionale;
planificarea ca proces de utilizare a resurselor (prin programe şi proiecte) în vederea
atingerii unor obiective stabilite;
cofinanţarea – contribuţia financiară a diverşilor actori implicaţi în realizarea
programelor şi proiectelor de dezvoltare regională.
Obiectivul strategic general de dezvoltare a turismului în România îl reprezintă
crearea unei destinaţii turistice pe plan internaţional competitiv, la nivelul valorii resurselor
turistice de care dispune România şi care se impun acestui domeniu ca activitate economică
prioritară în cadrul sistemului economic naţional.
Obiectivele generale ale dezvoltării turistice sunt:
14 Nicolae Neacşu, Turismul şi dezvoltarea durabilă, Editura Expert, Bucreşti, 2000, p. 90-110.
34
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
crearea unei oferte turistice diversivicate şi competitive prin susţinerea dezvoltării
investiţiilor interne şi internaţionale, care să conducă la creşterea volumului activităţii
turistice şi respectiv a circulaţiei turistice;
stimularea ofertei turistice de calitate permite creşterea încasărilor - în lei şi valută a
contribuţiei sectorului turistic în Produsul Intern Brut şi a veniturilor nete ale
populaţiei precum şi sporirea gradului de absorbţie a forţei de muncă;
crearea condiţiilor de integrare a turismului din România în tendinţe de dezvoltare
mondiale şi europene;
Obiectivele specifice ale dezvoltării turistice sunt:
creşterea numărului de turişti străini cu 10% anual;
sporirea contribuţiei turismului la formarea PIB în perioada 2007-2013, la 6%;
cresterea anuală a numărului de turişti români cu 5%;
crearea unui număr de peste 350000 de noi locuri de muncă în sectorul turistic, în
perioada 2007-2013.
România dispune de resurse naturale şi culturale de o largă diversitate, însă fluxul de
vizitatori în diferite regiuni nu este determinat numai de atractivitatea obiectivelor turistice
din arealele respective. De aceea trebuie elaborate strategii şi programe de dezvoltare a
turismului în profil regional pentru stimularea capacitătii competitive a regiunilor şi
valorificarea potenţialului turistic.15
3.4. Orientări strategice pentru viitor în turismul românesc
Elaborarea orientărilor strategice pentru viitorul turismului românesc trebuie să
pornească de la cunoaşterea principalelor tendinţe în evoluţia cererii turistice şi de la
aprecierea corectă a stării actuale ale industriei turistice şi a fluxurilor turistice din România.
Orientările strategice ale turismului românesc, împreună cu acţiunile ce trebuie
urmate pentru concretizarea acestor direcţii sunt:
1. Înţelegerea şi satisfacerea noului turist.
15 Adina Camardă, Strategii de dezvoltare durabilă a turismului în Ţara Bârsei, Bucureşti, Editura Uranus, 2008, p. 98-100
35
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Schimbările care au loc în sistemul de nevoi al omului contemporan se traduc şi în
modificarea motivaţiilor turistice şi a aşteptărilor turiştilor potenţiali; în plus, modificarea
comportamentului de cumpărare şi segmentare tot mai accentuate a clientelei, impune crearea
unui sistem integrat de cunoaştere turistică într-un context în care turistul este din ce în ce
mai schimbător, mai imprevizibil, iar concurenţa se intensifică.
Acţiunile care vin în sprijinul satisfacerii mai bune a clientului interpretate ca o
orientare prioritară în dezvoltarea turismului românesc se refera la:
a) Favorizarea unei cunoaşteri mai bune a clientelei turistice. Aceasta înseamnă
creşterea informaţiei turistice strategice disponibile legată de pieţe, regiuni turistice
emiţătoare, produse turistice, diferite categorii de clientelă. Cunoaşterea clientului,
adică a nevoilor aceastuia, a domeniilor lui de interes şi a comportamentelor de
consum reprezintă informaţii strategice necesare pentru asigurarea competitivităţii
turismului. În al doilea rând se impune adoptarea unui sistem de culegerea informaţiei
statistice armonizat cu cel european care să se caracterizeze printr-o mai mare
stabilitate şi printr-o informaţie de calitate.
b) Susţinerea dezvoltării unei oferte turistice care să raspundă aşteptărilor clientelei
internaţionale. Este vorba despre o redefinire a ofertei turistice româneşti care să se
adapteze aşteptărilor turiştilor internaţionali dar să reflecte şi valorile societăţii
românesti. Prefigurarea unor noi spaţii turistice trebuie să fie însoţită de implantarea
unor programe de creştere a calitătii serviciilor, deoarece satisfacţia clienţilor este
definită în primul rând de nivelul calitativ al prestaţiilor. Punerea în valoare a
eforturilor de dezvoltare a ofertei şi de ridicare a nivelului calitativ al acesteia se
realizează prin intermediul unor campanii de promovare susţinute de statul român.
c) Parteneriate de succes pentru creşterea satisfacţiei turistice. Aceasta presupune pe
lângă asocierea eforturilor publice cu cele private, dezvoltarea tuturor relaţiilor de
tipul privat-public, privat-privat, public-public, astfel încât să se activeze acea
sinergie care să confere o nouă imagine a turismului românesc. La acestea trebuie să
se adauge o modalitate mai eficientă de colaborare între structurile guvernamentale şi
cele regionale, între cele regionale şi cele locale şi un mecanism mai eficient de
punere în aplicare a diferitelor proiecte cu rază de acţiune locală, regională, naţională
şi internaţională. Parteneriate de succes se pot dezvolta şi între diferite structuri
36
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
turistice interne şi parteneri externi pentru derularea unor programe de dezvoltare şi
promovare a unor forme de turism cu perspective promiţătoare: ecoturismul, turismul
cultural, turismul montan, turismul de congrese şi afaceri.
În legatură cu consultarea şi colaborarea dintre sectorul public şi cel privat, ANT pare
izolat de diferitele nivele ale sectorului turistic privat atunci când realizează planificarea şi
coordonează activităţile de marketing şi promovarea destinaţiilor. Există două motive care
contribuie la aceasta: sectorul privat nu are un reprezentant unic desemnat - în schimb
diferitele asociaţii reprezentative sau organisme încearcă să promoveze propriile interese în
dialogurile cu guvernul; în al doilea rând totul se face pe baza unor întâlniri ad-hoc care sunt
adesea conduse de către preşedintele ANT şi nu de către Directorul Directiei de Promovare -
şi în consecinţă acţiunile sunt determinate de considerente politice.
d) Conştientizarea turismului. Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului 2007-2026
aduce în discuţie problema foarte importantă a conştientizării turismului.
Conştientizarea în sectorul ospitalităţii şi turismului se referă la oricine este implicat
direct sau indirect în acest sector - furnizorii de servicii şi primăriile, primarii şi
miniştrii, angajaţii în industrie, investitorii din hoteluri şi facilităţi turistice, urbaniştii
locali şi regionali, şoferi de taxi, poliţişti, politia de frontieră şi vameşii precum şi
mass-media şi publicul în general. Toate persoanele implicate direct şi indirect în
sectorul ospitalităţii şi turismului şi în procesul de creare a unei impresii pozitive
asupra turismului, trebuie să cunoască rolul şi influenţa pe care o au. Aceasta face din
conştientizarea turismului o cerinţă de bază pentru succesul dezvoltării durabile a
turismului.
Conştientizarea publicului în ceea ce priveşte turismul trebuie să înceapă la vârste
foarte mici, de preferinţă din şcoala primară. Prima iniţiativă luată este aceea de a include
„Turismul Românesc” în programa şcolară, dar acest lucru nu a fost încă implementat.
Conştientizarea în sectorul ospitalităţii şi al turismului trebuie integrată la orice nivel, atât în
educatia generală formată în gimnaziu cât şi ca parte a oricărui program de pregătire practică
în turism.16
2. Consolidarea pieţelor actuale şi câştigarea de noi pieţe în special în Uniunea
Europeană care presupune acţiuni legate de:
16 Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului 2007-2026, p. 211.
37
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
a) Adaptarea strategiilor promoţionale la posibilităţile oferite de tehnologiile
moderne ale informaţiei şi comunicaţiei, adică să se profite în mod optim de
valentele oferte, de tehnicile electronice, de sistemele de afişaj, de posibilităţile
presei scrise, de mijloacele de televiziune. Strategia poate fi ofensivă şi defensivă
(după rolul rezervat promovării) concentrată, diferenţiată şi nediferenţiată (în
functie de felul de abordare a pieţei), permanentă şi intermitentă (prin prisma
modului de desfăşurare), cu forţe proprii sau prin instituţii specializate (din
perspectiva forţelor antrenate).
b) Acordarea priorităţii pieţelor care oferă cea mai rapidă posibilitate de amortizare a
investiţiilor.
c) Fidelizarea care constă în menţinerea clientelei actuale care este în strânsă
legătură cu calitatea ofertei turistice şi cu calitatea prestaţiilor.
3. Consolidarea finanţării industriei turistice. Pentru a maximiza impactul pozitiv al
turismului asupra dezvoltării economice şi pentru a trezi interesul cererii turistice, în
contextul unei puternice concurenţe internaţionale, se impune creştera investiţiei
turistice publice şi private în dezvoltarea ofertei şi în promovarea turistică.17 Acţiunile
importante pentru consolidarea finanţării industriei turistice se referă la:
a) Creşterea numărului de programe guvernamentale pentru maximizarea investiţiei
private. Această direcţie împreună cu creşterea importanţei turismului în cadrul
dezvoltării regionale poate fi o cale de armonizare a intervenţiei guvernamentale
cu cea regională pentru dezvoltarea ofertei turistice. Obiectivele avute în vedere
se pot fixa asupra unor reabilitări, asupra gradului de confort a unor unităţi
hoteliere sau poate viza construirea unor noi structuri de cazare, a unor structuri
de agrement, de tratament balnear sau prestarea unor servicii conexe turismului.
Aceasta presupune şi îmbunătăţirea colaborării între investitori şi organismele
guvernamentale, consiliile locale şi Agenţiile Regionale de Dezvoltare.
b) Crearea unui sistem de taxe aplicate în cadrul activităţii turistice şi dezvoltarea
unui mecanism eficient de constituire a unor fonduri de investiţii din aceste taxe
pentru modernizarea şi redefinirea ofertei turistice româneşti. Cele mai utilizate
practici în turismul mondial pentru constituirea acestor fonduri sunt legate de
17 Arcadie Hinescu, Mălina Cordoş, Distribuţia şi promovarea produsului turistic, Revista de Comerţ, nr. 4, 2004, p.48
38
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
perceperea unei taxe aplicate pe tariful fiecărei nopţi hoteliere sau a taxei de
staţiune. Sfera de aplicare a acestei taxe se poate extinde la activităţiile de
agrement, la accesul pe pârtiile de schi, pe terenurile de sport, la utilizarea
resurselor balneare, a transportului pe cablu, cazinouri, etc.
4. Promovarea în continuare a unei dezvoltări turistice durabile. Acest deziderat care se
regăseşte deja în legislaţia ţării noastre trebuie cultivat în continuare şi presupune
adeziunea unui număr mare de întreprinderi din domeniul turistic pentru programare
de calitate. Organizaţiile care aderă la programele de calitate se angajează de fapt la
respectarea unei atitudini etice care favorizează dezvoltarea durabilă. 18
3.5. Fondurile structurale pe care le pot accesa firmele din domeniul
turismului în 2007-2013
Programul Operaţional Regional (POR) implementează elemente ale Strategiei
Naţionale de Dezvoltare Regională a Planului Naţional de Dezvoltare (PND), contribuind,
alături de celelalte Programe Operaţionale (PO), la realizarea obiectivului Strategiei
Naţionale de Dezvoltare Regională a PND şi al Cadrului Naţional Strategic de Referinţă,
respectiv diminuarea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială dintre România şi
media dezvoltării statelor membre ale UE.
Programul Operaţional Regional se adresează celor opt Regiuni de Dezvoltare ale
României, referitoare la stabilirea unui sistem comun de clasificare statistică a unităţilor
teritoriale. În conformitate cu această clasificare, în România au fost create opt Regiuni de
Dezvoltare:
Regiunea de Dezvoltare Nord-Est
Regiunea de Dezvoltare Sud-Est
Regiunea de Dezvoltare Sud-Muntenia
Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia
Regiunea de Dezvoltare Vest
Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest
Regiunea de Dezvoltare Centru
18 Geanina Buruiană, Politici macroeconomice în turism, Editura Uranus, Bucureşti, 2008, p. 172-176
39
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Regiunea de Dezvoltare Bucureşti-Ilfov
Obiectivul strategic al POR constă în sprijinirea unei dezvoltări economice, sociale,
durabile şi echilibrată teritorial, a tuturor regiunilor României, potrivit nevoilor şi resurselor
specifice, cu accent pe sprijinirea dezvoltării durabile a polilor urbani de creştere,
îmbunătăţirea mediului de afaceri şi a infrastructurii de bază, pentru a face din Regiunile
României, în special cele mai slab dezvoltate, locuri atractive pentru investiţii.
Obiectivul strategic al programului regional se va realiza printr-o alocare a fondurilor
diferenţiată pe regiuni, în funcţie de gradul de dezvoltare a acestora şi printr-o strânsă
coordonare cu acţiunile realizate în cadrul celorlalte Programe Operaţionale.
În concordanţă cu Strategia Regională a Planului Naţional de Dezvoltare, POR va da
prioritate regiunilor rămase în urmă şi zonelor mai puţin dezvoltate din cadrul regiunilor mai
prospere. În acelaşi timp, o atenţie deosebită se va acorda sprijinirii dezvoltării durabile a
oraşelor - poli de creştere, care pot contribui la o dezvoltare policentrică a teritoriului
României.
Programul Operaţional Regional va fi finanţat în perioada 2007-2013 din bugetul de
stat şi bugetele locale, fiind cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională
(FEDR) – unul din Fondurile Structurale ale Uniunii Europene.
Cofinanţarea din Fondul European de Dezvolare Regională (FEDR) nu poate depăşi
85% din alocarea financiară totală a Programului.
Strategia Naţională de Dezvoltare Regională, elaborată pe baza Planurilor de
Dezvoltare Regională şi Cadrul Naţional Strategic de Referinţă 2007-2013 au identificat
dezvoltarea turismului ca o prioritate de dezvoltare regională, dat fiind potenţialul turistic
existent în toate regiunile. Acest potenţial justifică sprijinul financiar acordat reabilitării
infrastructurii zonelor turistice şi valorificării patrimoniului natural, istoric şi cultural, pentru
includerea acestora în circuitul turistic şi promovarea lor în scopul atragerii turiştilor.
Investiţiile în turism şi cultură vor permite regiunilor de dezvoltare să folosească
avantajele oferite de potenţialul lor turistic şi patrimoniul cultural în identificarea şi
consolidarea identităţii proprii, pentru a-şi îmbunătăţi avantajele competitive în sectoare cu
valoare adăugată mare şi conţinut calitativ şi cognitiv ridicat, atât pe pieţe tradiţionale cât şi
pe pieţe noi, în formare.
40
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Turismul creează oportunităţi de creştere economică regională şi locală şi contribuie
la crearea de noi locuri de muncă prin valorificarea patrimoniului cultural şi natural, specific
fiecăreia din cele opt regiuni de dezvoltare, inclusiv din zonele marginale, dezavantajate din
punct de vedere economic şi social. De asemenea, o parte importantă din noile locuri de
muncă create constituie o oportunitate regională pentru ocuparea forţei de muncă feminine.
Valorificarea atracţiilor turistice din diferitele zone ale ţării poate contribui la
creşterea economică a unor centre urbane în declin, prin favorizarea apariţiei şi dezvoltării
firmelor locale, transformând areale cu competitivitate economică scăzută în zone atractive
pentru investitori.
Activitatea turistică creează cerere pentru o gamă largă de bunuri şi servicii,
achiziţionate ulterior de turişti şi companii de turism, inclusiv bunuri şi servicii produse de
alte sectoare economice (comerţ, construcţii, transporturi, industria alimentară, confecţii şi
încălţăminte, industria mică şi de artizanat).
Dezvoltarea turismului va ţine cont de principiile dezvoltării durabile, în sensul
conservării şi protejării patrimoniului natural şi cultural, dar şi al reducerii presiunii
antropice asupra mediului, inerentă în condiţiile practicării turismului pe scară largă.
Creşterea numărului de turişti, aşteptată în condiţiile dezvoltării turismului, va
suprasolicita mediul înconjurător, afectând echilibrul ecosistemului. Presiunea asupra
mediului va fi ţinută sub control în regiunile cu un patrimoniu natural deosebit, pentru a
permite valorificarea acestuia într-o manieră durabilă şi printr-o repartizare spaţială uniformă
a activităţilor turistice.
În toate regiunile de dezvoltare, valorificarea atracţiilor turistice este în mare parte
limitată de calitatea infrastructurii zonelor turistice, a serviciilor, în general, şi a serviciilor de
cazare şi agrement, în special, toate acestea constituind obstacole majore în dezvoltarea
turismului.
Este de aşteptat ca implementarea acestei axe prioritare a POR, prin îmbunătăţirea
infrastructurii zonelor turistice, a serviciilor de cazare şi agrement şi printr-o promovare
susţinută a imaginii României pe plan intern şi internaţional să determine creşterea calitativă,
la standarde europene, a ansamblului condiţiilor de practicare a turismului, cu impact direct
asupra creşterii cererii de turism pentru România, ca destinaţie turistică europeană.
41
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Implementarea unor proiecte finanţate în cadrul acestui domeniu major de intervenţie,
va contribui şi la atingerea obiectivelor propuse în cadrul masterplanului pentru dezvoltarea
turismului naţional care identifică punctele slabe din industria turistică din România şi
trasează direcţii strategice privind modul în care aceasta poate fi restructurată şi în care pot fi
asigurate resursele necesare, precum şi modul în care poate fi regenerată pentru a putea
concura în mod eficient pe piaţa mondială.
Este responsabilitatea autorităţilor locale şi regionale şi a administratorilor
rezervaţiilor naturale să întocmească planuri de dezvoltare a turismului care să răspundă
cerinţelor prezente şi viitoare ale vizitatorilor şi să includă aceste planuri în planurile
generale din domeniul lor de responsabilitate. Se consideră că marea majoritate a sectorului
privat va investi în îmbunătăţirea produselor turistice specifice şi în dezvoltarea de noi
produse. Acestea trebuie să corespundă direcţiilor de planificare locală a turismului şi orice
cerere de finanţare va fi posibilă cu respectarea planurilor locale de turism.
Alocarea financiară pentru Programul Operaţional Regional 2007 – 2013 este de
4,568.341147 Euro, din care 3,726.021762 Euro din Fondul European pentru Dezvoltare
Regională (FEDR), restul reprezentând fonduri publice naţionale şi fonduri private.
Alocarea financiară orientativă pentru axa de dezvoltarea durabilă şi promovarea
turismului este de 616.766.188 EUR, din care 558.903.264 Euro din FEDR şi 57.862.924
EUR co-finanţare naţională.
Alocarea financiară orientativă pentru domeniul major de intervenţie pentru crearea,
dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi
creşterii calităţii serviciilor turistice este de 330.019.069 Euro, din care 231.013.349 Euro din
FEDR. Repartizarea orientativă a alocărilor financiare din FEDR pe regiuni de dezvoltare se
prezintă astfel:
42
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Alocarea financiară pentru dezvoltarea turismului
Tabelul 3.1.
Regiunea Nord - Est
Sud - Est
Sud Sud - Vest
Vest Nord -Vest
Centru Bucureşti Ilfov
Suma (în milioane Euro)
37,70 30,61 32,87 32,36 23,89 27,93 25,18 20,47
Sursa: Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului, 2007-2026.
Alocarea financiară pentru dezvoltarea turismului
37,7
30,6
1
32,8
7
32,3
6
23,8
9
27,9
3
25,1
8
20,4
7
0 50 100 150 200 250
Suma (în milioaneEuro)
Nord - Est Sud - Est Sud Sud - Vest Vest Nord -Vest Centru Bucureşti Ilfov
Graficul 3.1. Alocarea financiară pentru dezvoltarea turismului
Activităţile eligibile în cadrul schemei de finanţare prin fonduri structurale a turismului
românesc sunt :
Dezvoltarea reţelelor de captare şi /sau transport a izvoarelor minerale şi saline cu
potenţial terapeutic (ape minerale, lacuri şi nămoluri terapeutice, gaze terapeutice);
Crearea, modernizarea, dotarea (inclusiv cu utilităţi) a bazelor de tratament din
staţiunile balneare, climatice şi balneo - climaterice, inclusiv a salinelor terapeutice;
Amenajarea în scop turistic a obiectivelor turistice naturale, creare de puncte de
colectare a gunoiului menajer;
Crearea şi dotarea platformelor de campare, inclusiv a utilităţilor specifice (grupuri
sanitare, apă curentă, iluminat etc.);
Modernizarea şi extinderea structurilor de cazare şi utilităţi conexe;
43
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Dotarea structurilor de cazare cu echipamente specifice;
Construire piscine, ştranduri, bazine de kinetoterapie;
Construirea de terenuri de mini-golf, tenis, paint-ball, echitaţie;
Modernizarea căilor ferate cu ecartament îngust pentru transport feroviar de interes
turistic din zonele de deal şi de munte;
Crearea de porturi turistice, inclusiv a debarcaderelor amplasate pe lacuri de
agrement;
Construirea de pârtii de schi (inclusiv construirea de instalaţii de transport pe cablu
pentru persoane, instalarea de echipamente pentru producerea zăpezii artificiale,
instalarea echipamentelor pentru iluminatul nocturn al pârtiilor de schi, dotarea cu
echipamente pentru întreţinerea pârtiilor de schi);
Construirea şi dezvoltarea pârtiilor destinate practicării celorlalte sporturi de iarnă şi
echiparea cu instalaţii şi echipamentele corespunzătoare;
Amenajări specifice sporturilor nautice;
Amenajări pentru practicarea pescuitului sportiv.19
Sunt exceptate de la finanţare prin fonduri nerambursabile:
Structurile de cazare de tipul apartamentelor sau camerelor de închiriat în locuinţe
familiale sau în clădiri cu altă destinaţie;
Pensiunile agro-turistice;
Unităţi de alimentaţie publică cum sunt: restaurante, baruri, discoteci, cazinouri
situate în afara spaţiilor de cazare.
CAPITOLUL IV
19 Vasile Gălvan, Turismul în România, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 156-158.
44
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
EVOLUŢIA INDICATORILOR SPECIFICI
PIEŢEI TURISTICE A ROMÂNIEI
ÎN 2000-2009
4.1. Structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazareturistică
Prin structuri de primire turistice se înţelege orice construcţie şi amenajare destinată
prin proiectare şi execuţie, cazării sau servirii mesei pentru turişti, împreună cu serviciile
specifice aferente.
Structurile de primire turistice includ hoteluri, moteluri, vile, cabane, campinguri,
nave fluviale şi maritime care dispun de spaţii de cazare, sate de vacanţă, pensiuni, pensiuni
agro-turistice şi alte unităţi cu funcţiuni de cazare, unităţile de alimentaţie din incinta
acestora, unităţile de alimentaţie publică, situate în staţiunile turistice dar şi cele care sunt
administrate de societăţi comerciale de turism, indiferent de amplasament, de forma de
organizare şi de proprietate.
Hotelul este structura de primire turistică amenajată în clădiri sau în corpuri de clădiri,
care pune la dispoziţia turiştilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător,
asigură prestări de servicii specifice şi dispune de recepţie şi de spaţii de alimentaţie în
incintă.
Motelul este unitatea hotelieră situată de obicei în afara localităţilor, în apropierea
arterelor intens circulate care asigură atât servicii de cazare şi alimentaţie precum şi pentru
parcarea în siguranţă a mijloacelor de transport.
Hotelurile pentru tineret sunt structuri de primire turistice cu dotări simple adaptate
cerinţelor caracteristice tineretului, care asigură servicii de cazare, masă, agrement pe baza
unor regulamente de organizare interioară. De regulă sunt amplasate în centre urbane
universitare, staţiuni şi alte zone frecventate de tineret.
Hostelurile sunt structuri de primire turistice cu o capacitate de trei camere sau
apartamente dispuse pe unul sau mai multe niveluri, în spaţii amenajate.
Cabanele turistice sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă
funcţionând în clădiri independente cu arhitectură specifică, care asigură cazarea, alimentaţia
45
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
şi alte servicii necesare turiştilor aflaţi la odihnă în zone montane, rezervaţii naturale, în
apropierea staţiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic.
Vilele sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă funcţionând în
clădiri independente cu arhitectură specifică, situate în staţiuni balneoclimaterice sau în alte
zone şi localităţi de interes turistic, care asigură cazarea turiştilor şi prestarea unor servicii
specifice.
Bungalourile sunt structuri de primire turistice de capacitate redusă, realizate, de
regulă, din lemn sau din alte materiale simlare. În zonele cu umiditate ridicată acestea sunt
construite din zidărie. Sunt amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de vacanţă, ca
unităţi independente în cadrul unor staţiuni sau zone turistice sau ca spaţii complementare pe
lângă alte strucuri de primire turistice. Asigură cazarea turiştilor, precum şi celelalte servicii
prestate de unitatea de bază. Funcţionează cu activitate sezonieră.
Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de
până la zece camere, totalizând treizeci de locuri în mediul rural, şi până la douăzeci de
camere în mediul urban, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente,
care asigură în spaţii special amenejate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a
mesei.
Campingurile sunt structuri de primire turistice destinate să asigure cazarea turiştilor
în corturi sau rulote astfel amenajate încât să permită acestora să parcheze mijloacele de
transport, să îşi pregătească masa şi să beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri
de unităti.
Căsuţele sunt spaţii de cazare de dimensiuni reduse, rezultate din lemn sau alte
materiale similare, compuse de obicei, dintr-o cameră şi un mic antreu sau terasă şi uneori
dotate şi cu grup sanitar propriu. Distanţa dintre două căsuţe nu poate fi mai mică de trei
metri, asigurându-se totodată spaţiul pentru parcarea unei maşini.
Satul de vacanţă este un ansamblu de clădiri, de obicei vile sau bungalouri, amplasat
într-un perimetru bine delimitat, care asigură turiştilor servicii de cazare, de alimentaţie şi o
gamă largă de prestaţii turistice culturale, sportive, de agrement.
Amplasamentul trebuie să asigure un microclimat favorabil, ferit de surse de poluare
şi de alte elemente care ar putea afecta securitatea şi sănătatea turiştilor.
46
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Popasul turistic desemnează o structură de primire turistică cu o capacitate redusă,
formată din căsuţe şi/sau bungalouri amplasate într-un perimetru bine delimitat, care asigură
servicii de cazare, alimentaţie, de parcare auto. Faptul că nu deţin teren de campare pentru
amplasarea corturilor face să le deosebească de campinguri.
Navele maritime şi fluviale, inclusiv pontoanele plutitoare sunt utilizate pentru
cazarea turiştilor pe durata călătoriei sau ca hoteluri plutitoare ancorate în porturi se clasifică
pe stele în funcţie de calitatea serviciilor şi a dotărilor pe care le oferă. La navele de categorie
superioară este obligatorie asigurarea posibilităţilor pentru agrement, sport, banchete,
festivităţi şi distracţii.20
Structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare turistică Tabelul 4.1.
Sursa: Turismul României.Breviar Statistic, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 2008, pag.23-24.
În cadrul structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare turistică în anul 2000
s-a înregistrat un total de 3121 structuri de primire turistice pentru ca în anul 2007 numarul
acestora să crească cu 1573 de unităţi de cazare turistică.
4.2. Capacitatea de cazare turistică existentă
20 Anuarul Statistic al României, Comisia Naţională pentru Statistică, Bucureşti, 2008, pag.190-191.
Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Hoteluri şi moteluri 943 968 974 1029 1077 1154 1220 1231
Hoteluri pentru tineret 1 3 1 4 10 25 34 35
Hosteluri 2 7 11 15 21 33 41 44
Hanuri turistice 23 18 16 16 15 11 9 6
Cabane turisitice 161 158 140 138 132 113 116 108
Campinguri şi unităţi tip căsuţă
140 132 129 134 125 124 121 111
Vile turisitce şi bungalouri 1066 1016 928 941 970 1021 1040 947
Tabere de elevi şi preşcolari 172 168 168 157 157 151 128 115
Pensiuni turistice urbane 201 244 271 328 461 597 702 736
Pensiuni turistice rurale 400 536 682 781 892 956 1259 1292
Popasuri turistice 6 10 11 15 25 29 31 30
Sate de vacanţă 1 1 1 2 2 3 2 3
Spaţii de cazare pe nave 5 5 6 9 13 9 7 9
TOTAL 3121 3266 3338 3569 3900 4226 4710 4694
47
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Capacitatea de cazare turistică existentă (instalată) reprezintă numărul de locuri de
cazare de folosinţă turistică înscrise în ultimul act de recepţie, omologare, clasificare al
unităţii de cazare turistică, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala în caz de
necesitate.
Locurile aferente structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică
complementare (căsuţe, terenuri de campare, etc.) la o structură de cazare turistică de bază
(hotel, motel, camping etc.) şi utilizarea acestor locuri sunt cuprinse la structura de bază.
Capacitatea de cazare turistică existentă Tabelul 4.2.Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Hoteluri şi moteluri
163907 163779 163095 164571 166362 169755 173496 174471
Hoteluri pt tineret 16 80 20 202 486 1487 2282 259
Hosteluri 91 285 305 428 694 987 1240 1463
Hanuri turistice 836 562 422 378 385 292 278 186
Cabane turisitice 7972 7523 6176 6361 6215 5961 5875 5574
Campinguri şi unităţi tip căsuţă
35155 33530 34440 32952 31259 30795 31235 29126
Vile turisitce şi bungalouri
24351 23169 21253 21233 20961 20120 20703 19794
Tabere de elevi şi preşcolari
40149 38398 34964 32821 30198 28916 23227 20320
Pensiuni turistice urbane
3197 3758 4378 5670 8100 10910 12546 13429
Pensiuni turistice rurale
3544 4748 6219 7510 9405 11151 14551 15448
Popasuri turistice 263 729 785 877 1226 1485 1114 1152
Sate de vacanţă 36 36 36 56 56 266 110 160
Spaţii de cazare pe nave
488 486 503 559 294 536 501 519
TOTAL 280005 277047 272596 273614 275941 282661 287158 283701
Sursa: Turismul României. Breviar statistic, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 2008, pag.26-27.
Capacitatea de cazare este semnificativă în România (280.000 locuri de cazare),
comparativ cu alte ţări cu realizări remarcabile în domeniul turismului (Cehia, Croaţia,
Polonia, Ungaria ş.a.). Practicarea unui turism de masă a făcut să predomine unităţile de
cazare de categorii inferioare (ponderea hotelurilor de 1-2 stele pe litoralul românesc
depăşeşte 80%).
48
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Deşi România dispune de cea mai mare capacitate de primire turistică între ţările
Europei Central-Estice (3.338 unităţi de cazare), ea ocupă ultimul loc la indicatorii „număr
turişti" cuprinşi în unităţile de cazare şi număr înnoptări.
Numărul unităţilor de cazare a crescut în ultimii zece ani cu aproximativ 25%, în
special datorită apariţiei unor noi forme de cazare (pensiuni rurale, urbane şi agroturistice,
hoteluri pentru tineret).
Cu toate acestea, numărul locurilor de cazare pe toate tipurile de unităţi şi categorii,
în ultimii zece ani, a scăzut cu aproape 7% datorită retrocedării imobilelor naţionalizate (în
special vile turistice) şi schimbării destinaţiei unor structuri.
4.3. Sosirile turiştilor în structurile de primire turistică cu funcţiune de
cazare turistică/ dintre care străini
Structura de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică este acea structură care
pune la dispoziţia călătorilor camere sau spaţii, iar numărul de locuri pe care îl furnizează
trebuie să fie mai mare decât un minimum specificat pentru grupuri de persoane, mai
numeroase decât o simplă familie; toate locurile structurii de primire trebuie să dispună de o
administraţie comercială comună, chiar dacă este o unitate non profit (cu scop nelucrativ).21
Sosirea unui turist se produce când o persoană se înscrie în registrul structurii de
cazare turistică pentru a fi găzduită una sau mai multe nopţi neîntrerupte.
În fiecare structură de cazare se socoteşte o singură sosire pe turist, indiferent de
numărul de înnoptări rezultate din şederea sa neîntreruptă.
Turiştii rămaşi în structură din luna anterioară celei raportate nu sunt incluşi la
numărul de sosiri.
Pentru familiile găzduite în structura de cazare turistică, la numărul de sosiri se
include fiecare membru al familiei pentru care s-a plătit cel puţin un loc de cazare.
Sosirile turiştilor în structurile de primire turistice cu funcţiunede cazare turistică/ dintre care străini
Tabelul 4.3.
21 ? Neacşu Nicolae, Băltăreţiu Andreea, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2008, p. 78-80.
49
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Anul2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Hoteluri şi moteluri 4050818
4020849
4036924
41851015
45841242
47201301
49851250
55131404
Hoteluri pentru tineret 10
31
20
53
194
3410
5211
6210
Hosteluri 51
152
256
284
426
363
383
503
Hanuri turistice 40
40
40
40
40
40
61
51
Cabane turisitice 1172
1044
844
935
775
645
713
923
Campinguri şi unităţi tip căsuţă
1227
1199
1069
10713
11614
778
907
1028
Vile turisitce şi bungalouri 23315
19716
16317
17519
20221
23228
25029
27329
Tabere de elevi şi preşcolari 2541
2491
2241
1940
1863
1291
1180
1061
Pensiuni turistice urbane 9014
10619
12622
16429
23638
31047
36450
45264
Pensiuni turistice rurale 283
416
649
8912
14917
17018
21718
28920
Popasuri turistice 80
70
40
60
151
171
151
151
Sate de vacanţă 10
21
21
10
10
41
31
40
Spaţii de cazare pe nave 76
87
76
65
88
87
76
97
TOTAL 4920867
4875915
4847999
50571105
56391359
58051430
62161380
69721551
Sursa:Turismul României. Breviar statistic, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 2008,
pag.80-81.
În anul 2000 sosirile turiştilor în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare
turistică au fost în număr de 4920 dintre care 867 străini, în anul 2001 s-a înregistrat o
scadere a acestora deşi numarul turiştilor străini era în creştere.
Din anul 2001 numărul turiştilor creşte în fiecere an şi în anul 2007 ajunge la 6972 de
turişti dintre care străini 1551.
Această creştere a numărului de turişti sosiţi în structurile de primire turistice se
datorează unor factori cum sunt: veniturile populaţiei, preţurile şi tarifele, ofera turistică,
timpul liber, procesul de urbanizare, etc.
4.4. Înnoptări în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare, dintre care străini
50
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Înnoptarea este intervalul de 24 de ore pentru care turistul beneficiază de găzduire în
structura turistică, indiferent de durata de şedere efectivă. Ca perioadă de referinţă pentru
sosiri şi plecări se ţine cont de ziua hotelieră. Se completează numărul total de înnoptări
înregistrate de structura de cazare în luna respectivă, pentru toţi turiştii găzduiţi de structura
de cazare în lună .Înscrierea numărului de sosiri şi de înnoptări ale turiştilor, pe ţări sau zone
geografice de reşedinţă a turiştilor, se face pe rândurile corespunzătoare imprimate formular,
pe baza datelor înscrise de turist în fişa de anunţare a sosirii şi a plecării turiştilor. Datele care
se trec pentru turiştii cu domiciliul în străinătate, rezultă din însumarea datelor pe ţări. 22
Înnoptări în structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare,dintre care străini
Tabelul 4.4.Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Hoteluri şi moteluri 145251987
150542187
146292336
151972524
155332997
155963123
158642892
170663180
Hoteluri pentru tineret 10
31
30
85
407
7819
13527
17924
Hosteluri 101
234
3611
397
5810
558
638
938
Hanuri turistice 60
61
50
51
61
61
81
91
Cabane turisitice 2367
2118
1628
1788
1489
1297
1396
1725
Campinguri şi unităţi tip căsuţă
40113
31618
28715
27627
28836
20617
23918
24921
Vile turisitce şi bungalouri 102547
93248
70249
70044
70053
70468
75573
77270
Tabere de elevi şi preşcolari 11553
122210
10212
8513
85815
5333
5081
4371
Pensiuni turistice urbane 16335
18841
23348
30867
46196
600113
735125
928163
Pensiuni turistice rurale 6511
8814
14421
22635
32143
36650
45949
59259
Popasuri turistice 110
161
91
100
222
381
392
363
Sate de vacantă 31
52
42
31
31
81
71
81
Spaţii de cazare pe nave 4644
5856
4241
4444
6363
5453
4139
5250
TOTAL 176472149
181222391
172772534
178452766
185013333
183733464
189923242
205933586
Sursa:Anuarul Statistic al României, Institutul Naţional de Statistică, 2000-2008.
Înnoptările turistilor români în structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare
au înregistrat în anul 2000 un număr total de 17647 de turişti, în următorii ani numărul
acestora continuă să crească şi în anul 2007 acesta ajunge la 20593 de turişti.
22 Vasile Gălvan, Turismul în România, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 121-123.
51
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
În cazul turiştilor străini se înregistrează în anul 2000 un număr total de 2149 de
turişti iar în anul 2007 aceştia înregistrează un număr de 3586.
4.5. Indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare turistică în funcţiune
Indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare turistică în funcţiune exprimă
relaţia între capacitatea de cazare în funcţiune şi utilizarea efectivă a acesteia de către turişti,
într-o perioadă determinată. Rezultă prin împărţirea numărului total de înnoptări realizate, la
capacitatea de cazare turistică în funcţiune, din perioada respectivă.Se calculează pe tipuri de
structuri, pe categorii de clasificare, pe judeţe, pe forme de proprietate şi pe zone turistice.
Indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare turistică în funcţiune Tabelul 4.5.
Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Hoteluri şi moteluri 41,3 41,9 40,7 41,1 40,8 40,3 40,2 42,4
Hoteluri pentru tineret 15,0 19,6 31,1 29,5 29,7 27,4 27,1 31,6
Hosteluri 29,3 23,2 31,2 30,0 30,7 21,2 19,5 24,2
Hanuri turistice 10,1 8,7 8,4 11,3 13,4 13,1 19,6 24,0
Cabane turisitice 12,0 11,2 10,8 11,3 9,0 8,9 10,2 12,4
Campinguri şi unităţi tip căsuţă 14,2 11,3 9,8 11,4 12,9 10,8 15,4 19,8
Vile turisitce şi bungalouri 36,2 33,6 28,4 27,8 26,6 25,7 25,0 26,6
Tabere de elevi şi preşcolari 20,9 20,3 19,9 18,7 19,5 14,8 17,0 19,2
Pensiuni turistice urbane 18,8 18,3 19,6 19,2 19,9 18,9 19,6 22,3
Pensiuni turistice rurale 8,1 8,0 11,3 14,0 15,0 14,5 14,4 16,3
Popasuri turistice 19,5 17,6 10,1 12,0 15,7 21,6 20,9 20,7
Sate de vacanţă 20,0 37,0 33,6 17,5 20,9 16,7 18,6 16,4
Spaţii de cazare pe nave 59,7 71,0 58,4 56,8 77,0 62,9 56,5 69,1
TOTAL 35,2 34,9 34,0 34,6 34,3 33,4 33,6 36,0
Sursa: Turismul României, Breviar statistic, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti,
2008, pag.70.
Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în anul 2000 a fost de 35,2% pe total
structuri de cazare turistică, iar în anul 2007 acesta a ajuns la36%.Indicii mai mari de
utilizare a locurilor de cazare fiind înregistraţi la spaţii de cazare pe nave de croazieră
52
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
(59,7%) şi la hoteluri (41,3%) în anul 2000 şi la fel şi în anul 2007 în spaţiile de cazare pe
nave indicele de utilizare netă a fost de 69,1% iar în hoteluri 42,4%.
4.6. Categoriile de clasificare ale structurilor de cazare turistică
Structurile de primire turistice se clasifică pe stele şi, respectiv, flori în cazul
pensiunilor turistice rurale, în funcţie de caracteristicile constructive, dotările şi calitatea
serviciilor pe care le oferă.
Clasificarea structurilor de primire turistice are ca scop prioritar protecţia turiştilor,
constituind o formă codificată de prezentare sintetică a nivelului de confort şi a ofertei de
servicii.Clasificarea structurilor de primire turistice se face de Ministerul Turismului care,
potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea
activităţii de turism în România, aprobată şi modificată prin Legea nr. 755/2001, este singura
instituţie abilitată să desfăşoare activităţi de autorizare în domeniul turismului.
Desfăşurarea de activităţi (de cazare, alimentaţie şi alte servicii specifice) în structuri
de primire neclasificate, cu certificate de clasificare expirate sau cu o altă structură a spaţiilor
decât cea stabilită prin certificatul de clasificare, constituie contravenţie şi se sancţionează cu
amendă de până la 100.000.000lei, potrivit art. 11 din Hotărârea Guvernului nr. 1.328/2001.23
Categoriile de clasificare ale structurilor de cazare turistică
Categoria de clasificare Cod Categoria de clasificare Cod5 stele 56 5 flori 654 stele 57 4 flori 613 stele 58 3 flori 622 stele 59 2 flori 631 stea 60 1 floare 64Neclasificate pe stele 68
Tabelul 4.6.Sursa:Turismul României, Breviar statistic, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 2008,
pag.24-25.
În prezent, România dispune de un număr suficient de spaţii de cazare, care au, însă,
un grad înaintat de uzură, corelat cu un nivel scăzut al gradului de modernizare, situaţie
întâlnită îndeosebi în cazul structurilor de cazare de două şi trei stele, construite în perioada
1975-1980. Există un mare dezechilibru între oferta actuală de cazare şi cererea estimată. Pe
23 Hotărârea Guvernului 1328/2001, Monitorul Oficial 17/15 I 2002
53
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
baza unei rate teoretice de ocupare a spaţiilor de cazare de 65%, există o cerere imediată
pentru camere cu standard mai ridicat (5 şi 4 stele); există suficiente spaţii de cazare de
standard mediu (3 şi 2 stele) aproximativ până în 2020; în timp ce există o cerere dublă
pentru camere cu standard scăzut (1 stea şi neclasificate) până în 2026.
4.7. Numărul de turişti, călătorii şi înnoptări, după motivul principal al călătoriei
Motivul călătoriei ne ajută să distingem grupurile de călători care fac şi care nu fac
parte din categoria turiştilor.
Nu fac parte din categoria turiştilor: muncitori străini, imigranţii, nomazii, refugiaţii,
pasagerii în tranzit precum şi persoanele care prestează o muncă remunerată în spaţiul avut în
vedere: diplomaţi, ataşaţi militari, alţi membri ai ambasadelor sau consulatelor etc.
Fac parte din categoria turiştilor persoanele care călătoresc în scopuri cum ar fi:
petrecerea timpului liber, recreere, sport, mitinguri, congrese, studii, vizitarea rudelor şi a
prietenilor, afaceri, motive profesionale, realizarea de tratamente medicale, pelerinaje.
În categoria turiştilor mai sunt incluşi: străinii nonrezidenţi, naţionalii rezidenţi în
afară, membrii echipajelor mijloacelor de transport străine care apelează la serviciile de
cazare şi masă din locul respectiv precum şi vizitatorii de scurtă durată.24
Organizatia Mondială a Turismului a propus clasificarea în şase grupe a turiştilor,
după motivul sejurului, astfel:
timp liber, odihnă, vacanţe;
vizitarea rudelor şi prietenilor;
afaceri, motive profesionale;
tratament medical;
pelerinaj şi alte motive religioase;
alte motive.
În 1968 Organizaţia Mondială a Turismului a redus această clasificare la trei grupe, în
următorul mod:
turişti propriu-zişi (adevăraţi) care călătoresc în timpul liber, de plăcere;
turişti de afaceri, cărora le sunt asimilaţi toţi cei ce călătoresc din motive
profesionale;
24 Vasile Neagu, Managementul turistic şi al serviciilor turistice, Editura Silvy, Bucureşti, 2000, p. 58-61.
54
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
alte categorii de turişti în afară de cele două de mai sus.
Numărul de turişti, călătorii şi înnoptări, după motivul principal al călătoriei Tabelul 4.7.
Turişti Călătorii Înnoptări
Anul 2006 2007 2006 2007 2006 2007
TOTAL 6423934 9208588 7617256 10602590 4229700 64431550
Vacanţe din care: 5755926 8585236 6891515 9842969 37347111 56041213
Vizite la rude şi prieteni 3466204 4943220 4366111 5875038 21800804 31526566
Afaceri şi motive profesionale
225977 232246 318937 338897 2602733 4237777
Alte motive(tratament,etc)
442031 391106 406804 420724 4279856 4152560
Sursa: Turismul României, Breviar statistic, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 2008,
pag.91.
Graficul 4.1. Numărul de turişti, călătorii şi innoptări, după motivul călătoriei
Sosirile şi înnoptările în structurile de primire turistice în primele 5 luni din
2009 comparativ cu anul 2008 din aceeaşi peroadă
Sosirile de turişti în unităţile de primire turistice au scazut, în primele cinci luni, cu
14,8%, faţă de perioada similară din 2008, în timp ce numărul înnoptărilor s-a redus cu 20%,
conform datelor centralizate de Institutul Naţional de Statistică.
În perioada menţionată, au fost înregistrate 2,030 milioane sosiri în structurile de
primire turistice .
55
Numarul de turiști, călătorii și înnoptări, după motivul călătoriei
020000000400000006000000080000000
100000000120000000140000000
Anul
TO
TA
L
Vacanțe
din
care
:
Viz
ite la
rude ș
i
priete
ni
Afa
ceri ș
i motiv
e
pro
fesio
nale
Alte
motiv
e(t
rata
ment,etc
)
Înnoptări
Înnoptări
Călătorii
Călătorii
Turiști
Turiști
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Sosirile turiştilor români au reprezentat 77,8% din numărul total de sosiri, în timp ce
turiştii străini au reprezentat 22,2%.
Sosirile în hoteluri deţin în perioada respectivă o pondere de 73,7% din totalul
sosirilor în structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare, în scădere cu 15,3% faţă de
primele cinci luni din 2008.
Înnoptările înregistrate în structurile de primire turistice au însumat 4,673 milioane,
cele ale turiştilor români reprezentând 79,8% din numărul total.
Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în perioada 1 ianuarie-31 mai 2009 a
fost de 21,9% pe total structuri de cazare turistice, în scădere cu 6,6% faţă de perioada
similară din 2008.
Indici mai mari de utilizare a locurilor de cazare în perioada 1 ianuarie-31 mai 2009 s-
au înregistrat la spaţii de cazare pe nave de croazieră (79,5%) şi la hoteluri (25,5%).
Sosirile vizitatorilor străini în România, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în
primele cinci luni de 2,742 milioane, în scădere cu 13,3% faţă de perioada 1 ianuarie-31 mai
2008.Majoritatea vizitatorilor străini provine din ţări situate în Europa (95,3%).
Din statele Uniunii Europene s-au înregistrat 64,5% din totalul sosirilor vizitatorilor
străini în România.Dintre statele Uniunii Europene cele mai multe sosiri în totalul sosirilor
vizitatorilor străini s-au înregistrat din: Ungaria (39%), Bulgaria (20,2%), Germania (8,9%)
şi Italia (8,3%).
Sosirile şi înnoptările în structurile de primire turistice în luna mai din 2009
comparativ cu anul 2008 din aceaşi perioadă
În luna mai 2009, comparativ cu luna corespunzătoare din anul 2008, atât sosirile, cât
şi înnoptările în structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare, au înregistrat o scădere
cu 10,6%, respectiv, 12,2%.
Comparativ cu luna mai 2008, în luna mai 2009 s-au înregistrat scăderi la sosirile
vizitatorilor străini la punctele de frontieră (minus 16,8%), iar la plecările în străinătate ale
vizitatorilor români s-au înregistrat scăderi la punctele de frontieră (minus 1,7%).
Sosirile înregistrate în structurile de primire turistice în luna mai 2009 au însumat
550.700, cele ale turiştilor români reprezentând 76,5% din numărul total de sosiri.
56
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
Sosirile în hoteluri deţin în luna mai 2009 o pondere de 75,8% din totalul sosirilor în
structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare, în scădere cu 10% faţă de luna mai
2008.
Înnoptările înregistrate în structurile de primire turistice au însumat în mai 1,444
milioane, în scădere cu 12,2% faţă de cele din luna mai 2008.
Înnoptările turiştilor români în structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare
au reprezentat 81,7% din numărul total de înnoptări.
Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în luna mai 2009 a fost de 28,5% pe
total structuri de cazare turistice, în scădere cu 6,8% faţă de luna mai 2008.
Indici mai mari de utilizare a locurilor de cazare în luna mai 2009 s-au înregistrat la
spaţii de cazare pe nave de croazieră (90,1%) şi la hoteluri (34,4%).
Sosirile vizitatorilor străini în România, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în
luna mai 2009 de 660.300, în scădere cu 16,8% faţă de luna mai 2008.Majoritatea
vizitatorilor străini provine din ţări situate în Europa (94,4%).
Din statele Uniunii Europene s-au înregistrat 63,2% din totalul sosirilor vizitatorilor
străini în România.Dintre statele Uniunii Europene cele mai multe sosiri s-au înregistrat din
Ungaria (38,8%), Bulgaria (19,2%), Germania (10,2%) şi Italia (7,9%).25
25 Turismul României, Breviar statistic, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 2008, pag.12-16.
57
Tendinţe în evoluţia şi dezvoltarea pieţei turistice a României
58