CAPITOLUL 2. CLASIFICĂRI STATISTICE

2.1. ELEMENTE INTRODUCTIVE

Istoria statisticii consemnează faptul că încă din cele mai vechi timpuri

se utilizează pentru cunoaştere, structurare, metoda clasificării. Această metodă

statistică s-a utilizat şi se utilizează în orice ştiinţă – statisticizarea ştiinţelor şi

domeniilor de activitate fiind “un rău necesar” –, deoarece un prim pas în

cunoaştere îl reprezintă “omogenizarea materialului faptic (observat)”, pentru a

evidenţia asemănarea, tipicitatea diverselor formule individuale de manifestare

ale fenomenelor de masă.

Clasificarea în orice domeniu ştiinţific este o etapă primară care face

trecerea de la “masa amorfă de date înregistrate” la informaţie. Acesta este şi

motivul pentru care astăzi, când mijloacele informatice sunt extrem de

permisive, s-a ajuns o largă diversitate a tehnicilor de clasificare (sau de

clusterizare).

În esenţă, clasificarea ca metodă statistică, utilizată potrivit scopului

cercetării, este complexă şi presupune sistematizarea unui ansamblu de obiecte

sau noţiuni pe baza caracteristicilor comune, formarea (după criteriul

omogenităţii) claselor, a subclaselor ş.a.m.d. Scopul acestei metode, potrivit

criteriului amintit, este acela de a identifica un loc precis şi stabil al fiecărei

unităţi observate sau al fiecărei valori individuale înregistrate.

În cadrul tehnicilor utilizate în clasificare se disting:

obiectele de clasificat;

criteriul (criteriile) după care se efectuează clasificarea

(clusterizarea);

clasele rezultate prin clasificare (clusterizare).

Operaţiile de clasificare ale ansamblului de unităţi observate sau de date

înregistrate (numit generic “univers de discurs”) solicită respectarea unor reguli

generale (de bază) şi anume:

completitudinea : fiecare element trebuie repartizat unei clase

(clasificarea epuizează universul de discurs şi, în consecinţă, nu lasă rest);

unicitatea : fiecare element aparţine unei clase şi numai uneia (clasele

obţinute trebuie să fie disjuncte, adică nici un element nu poate fi repartizat

simultan în mai multe clase);

omogenitatea : elementele asemănătoare aparţin aceleiaşi clase

(diferenţa dintre elemente trebuie să fie minimă);

organizarea ierarhică : pe fiecare nivel de clasificare criteriul trebuie

să fie unic; trecerea de la un nivel la altul se efectuează prin creşterea gradului

de generalitate al criteriului adoptat.

Prin urmare, clasificarea (clusterizarea) obiectivă este o metodă

importantă care presupune operaţii complexe de formare de noţiuni şi

comportă, în principiu, două etape:

etapa I, o clasificare (grupare) pe orizontală a tuturor elementelor din

universul de discurs în clase (grupe) cu acelaşi grad de generalitate dar

disjuncte;

etapa a II a, o ierarhizare pe verticală în ordinea generalităţii, prin trecerea la

o nouă treaptă de clasificare în care clasele formate iniţial sunt cointegrate în

subclase (clase din clase).

În teorie şi practică se utilizează multiple criterii de clasificare. De

exemplu, natura criteriului de clasificare ar putea face distincţie între clasificări

naturale (când criteriul este selectat obiectiv, conform trăsăturilor intrinseci ale

elementelor din universul de discurs) şi clasificări artificiale (când criteriul

este selectat ţine seama de trăsături distinctive, alese în mod subiectiv sau

convenţional). În practica statistică (în statistica publică)se utilizează sisteme

standardizate de clasificări şi nomenclatoare. De exemplu: clasificarea

ramurilor din economia naţională (CREN); clasificarea activităţilor din

economia naţională (CAEN); clasificarea produselor şi serviciilor asociate

activităţilor (CPSA); nomenclatorul profesiilor (NP); nomenclatorul

indicatorilor economico-sociali (NIES) etc.

2.2. CLASIFICĂRI ŞI NOMENCLATOARE STANDARDIZATE. ROL, LEGĂTURI, FUNCŢII

Procesul de cunoaştere, în orice economie naţională, nu exclude ci presupune

caracterul unitar (standardizat) al clasificărilor esenţiale. Aceste clasificări esenţiale

pentru statistica publică şi nu numai, în contextul armonizării raportului naţional –

internaţional, se cer mai mult ca oricând să fie standardizate. Această standardizare

necesară înregistrării, prelucrării, publicării şi diseminării datelor reprezintă în fond

o actualizare permanentă a strategiei de dezvoltare a sistemelor informaţionale în

conformitate cu priorităţile naţionale şi cu tendinţele mondiale. Institutul Naţional de

Statistică este în România autorizat oficial să stabilească nomenclatoarele şi

clasificările de interes general, utilizat în demersul statistic desfăşurat în etape.

În acest context menţionăm că în România au fost realizate şi adaptate

conform H.G. 656/1997 şi H.G. 53/1999, Clasificarea activităţilor din

economia naţională (CAEN) şi Clasificarea produselor şi serviciilor asociate

activităţilor (CPSA). În baza actelor normative menţionate utilizarea celor două

clasificări nu este numai necesară ci şi obligatorie pentru întregul sistem

instituţional: agenţi economici cu capital majoritar de stat sau privat;

organizaţii patronale, profesionale, politice, sindicale; asociaţii şi alte persoane

juridice şi fizice care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, în toate

documentele oficiale care se referă la activitatea desfăşurată sau la produsele şi

serviciile realizate.

Utilitatea CAEN depăşeşte cu mult sistemul activităţilor specifice

statisticii publice. În funcţie de modul de încadrare a activităţilor, instituţiilor,

agenţilor economici şi a altor categorii de utilizatori se reglementează şi

relaţiile acestora cu sistemul financiar (codificarea activităţilor în bilanţurile

contabile, în declaraţiile pentru plata TVA etc.), cu sistemul juridic, cu Oficiul

Naţional al Registrului Comerţului şi alte organizaţii.

Clasificarea CAEN reprezintă un trunchi comun pentru un sistem nou,

complet şi complex de clasificări şi nomenclatoare. În cadrul acestui sistem a

fost elaborată Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor

(CPSA), care nu reprezintă altceva decât o detaliere a CAEN prin ordonarea

după principiul omogenităţii a tuturor familiilor de produse şi servicii pe nivele

ierarhice succesive.

Clasificarea CPSA asigură informaţii pentru: fundamentarea şi

gestionarea proceselor economico-sociale; satisfacerea cerinţelor de agregare şi

detaliere a datelor referitoare la producţia de bunuri şi servicii; identificarea

sistematizată a produselor şi serviciilor din economia naţională; compararea şi

interpretarea unitară a datelor statistice, constituind totodată un instrument

oferit utilizatorilor pentru efectuarea grupărilor economice după principii

unitare, indiferent de domeniul de activitate.

Clasificarea CPSA poate genera alte clasificări şi nomenclatoare

specializate, cu o strânsă legătură între ele, fiind concepută ca o structură

flexibilă pe bază căreia se pot efectua detalieri sa combinaţii într-un domeniu,

în vederea unor aplicaţii specifice.

O detaliere a CPSA se regăseşte în Nomenclatorul de produse pentru

anchetele în producţie (PRODCOM), detaliere efectuată în corelare cu Tariful

Vamal de Import al României.

Clasificările CAEN şi CPSA reprezintă o expresie a disponibilităţii de

armonizare şi aliniere a sistemului românesc de clasificări la sistemul

internaţional de clasificări. Clasificarea CAEN este derivată din Nomenclatorul

Activităţilor din Comunitatea Europeană (NACE versiunea 1) şi prin tabele de

corespondenţă se asigură legătura cu Clasificarea Internaţională Standard a

Activităţilor (CITI versiunea 3) elaborată de organismele specializate ale ONU.

Clasificarea CPSA este derivată din Clasificarea Internaţională CPA

(Clasificarea Produselor Asociate Activităţilor derivată din NACE versiunea

1). Legătura cu Clasificarea Centrală a Produselor (CPC) şi cu Nomenclatorul

Combinat (NC), clasificări elaborate de organismele specializate ale ONU, este

asigurată prin tabele de corespondenţă. Tot prin astfel de tabele se asigură

legătura dintre CPSA şi Tariful Vamal de Import al României (TVIR) –

nomenclator identic cu NC.

Schimbările frecvente ale TVIR trebuie să se repercurteze în

clasificările activităţilor şi produselor/serviciilor, ceea ce impun actualizări

periodice a clasificărilor CAEN şi CPSA (vezi şi art. 5, alin. 2 din H.G.

656/1997, respectiv art. 4, alin. 1 din H.G. 53/1999). Aceste actualizări nu

exclud ci presupun luarea în considerare a opiniilor utilizatorilor acestor

clasificări.

Clasificările CAEN şi CPSA reprezintă atât nucleul central al sistemului

standardizat de clasificări şi nomenclatoare cât şi (potrivit Strategiei Naţionale de

Informatizare) componente esenţiale ale nucleului informaţional al administraţiei

publice din România.

În prezentarea, analiza şi utilizarea sistemului standardizat de clasificări şi

nomenclatoare se face apel la o serie de simboluri şi sigle a căror semnificaţie se

prezintă mai jos.

Semnificaţia simbolurilor= integrare;

T = corespondenţă prin tabele de trecere;

≡ = identitate;

= corespondenţă de tip activitate – produs; cu acelaşi principiu de codificare pentru activitate şi produs.

Semnificaţia siglelorCITI = Clasificarea Internaţională Standard, revizia a 3 – a, adoptată de ONU în 1989;

NACE = Nomenclatorul de Activităţi Economice din Comunitatea Europeană, revizia 1.

Acest nomenclator aprobat prin Regulamentul Consiliului CEE 3037/1990 şi

prin Regulamentul CEE 761/1993 (de modificare a Regulamentului

3037/1990), prin care se impune ţărilor din Uniunea Europeană alinierea

nomenclatoarelor naţionale la NACE.

CAEN = Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională, aliniată la NACE şi CITI şi

aprobată prin H.G. 656/1997.

CPC = Clasificarea Centrală a Produselor. Aceasta este primul nomenclator general de

produse elaborat de ONU şi adoptat, cu titlu provizoriu, în februarie 1989.

Această clasificare nu este integrată complet în CITI; legătura dintre cele două

nomenclatoare se realizează prin tabela de trecere.

CPA = Clasificarea Produselor asociate Activităţilor. Acesta, reglementat oficial de

Consiliul CEE, este un nomenclator general de produse pentru ţările CEE şi are

o corespondenţă directă cu NACE.

AP

I

CPSA = Clasificarea Produselor şi Serviciilor asociate Activităţilor – este nomenclatorul

de produse şi servicii din România aliniat la CPA.

SH = Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor. Acesta este un

nomenclator vamal internaţional şi a fost elaborat de Consiliul de Cooperare Vamală.

El face obiectul unei convenţii internaţionale şi a intrat în vigoare în anul 1988.

NC = Nomenclatorul Combinat (statistic şi tarifar). Acesta este o variantă a SH

aplicată în comerţul exterior pentru ţările din Uniunea Europeană. Mai exact el

reprezintă o extindere a SH de la 6 cifre la 8 cifre.

TVIR = Clasificarea Mărfurilor din Tariful Vamal de Import al României. Ea este

similară cu NC şi reprezintă un nomenclator aprobat prin H.G. 120/1993.

PRODCOM = Nomenclatorul de produse pentru anchete statistice de producţie care va fi

utilizat în România (cu excepţia produselor energetice pentru care există un

nomenclator specific). El este integrat în CPSA şi este aliniat la PRODCOM

ANS = Alte nomenclatoare specifice cercetării statistice

2.3. CLASIFICAREA ACTIVITĂŢILOR DIN ECONOMIA NAŢIONALĂ (CAEN)

- principii, metodologie, utilizare -

2.3.1. Principii şi arhitecturăClasificarea Activităţilor din Economia Naţională (CAEN) asigură

identificarea tuturor activităţilor şi codificarea lor într-un sistem unitar. Aceasta

permite organizarea, raţionalizarea şi informatizarea fluxurilor informaţionale

economico-sociale, crearea facilităţilor de prelucrare pentru integrarea în

sistemele naţional şi internaţional de prezentare şi analiză a informaţiilor.

În CAEN, activităţile economico-sociale sunt grupate pe cinci trepte

(secţiuni, subsecţiuni, diviziuni, grupe şi clase), potrivit schemei de mai jos.

Acestea sunt constituite după principiul omogenităţii, ca totalitate de activităţi

care au drept caracteristici comune:

natura bunurilor şi serviciilor prestate (componenţa lor fizică,

stadiul de fabricaţie, necesităţile pe care le pot satisface);

modul de folosire a bunurilor şi serviciilor de către agenţii

economici (consum intermediar, consum final, formarea capitalului

etc.);

materia primă, procesele tehnologice, organizarea şi finanţarea

producţiei.

Importanţa acestor caracteristici variază în funcţie de gradul de

detaliere a categoriilor din CAEN.

Clasificarea CAEN aprobată prin HG nr.656/1997, este armonizată cu

NACE - rev. l şi CITI rev.3 prin intermediul tabelelor de trecere. Schemele de

corespondenţă structurală şi de codificare între acestea se prezintă în esenţă

astfel:

Schema de structurăCITI rev.3 NACE - rev. l CAEN

Secţiuni 17 17 19

Subsecţiuni - 31* 34*

Diviziuni 60 60 60

Grupe 159 222 226

Clase 292 503 546

Schema de codificareCITI rev.3 NACE - rev. l CAEN

Secţiuni 1 literă 1 literă 1 literă

Subsecţiuni - 2 litere 2 litere

Diviziuni 2 litere 2 litere 2 litere

Grupe 3 litere 3 litere 3 litere

Clase 4 litere 4 litere 4 litere

Aşa cum se observă din aceste scheme, structurile clasificărilor comparate

sunt echivalente, diferă numai gradul de detaliere. Trunchiul diviziunilor este

neschimbat, păstrându-se codificarea identică pentru a se asigura o cât mai

largă identitate de coduri de la nivel de diviziune în jos.

CAEN permite clasificarea tuturor activităţilor din economia naţională.

Descrierea activităţilor pentru fiecare clasă nu este exhaustivă şi de aceea s-a

* Cuprinde şi secţiunile care nu au subsecţiuni*

considerat ca în cazul unor secţiuni, diviziuni şi chiar grupe, pentru a se evita

repetările, să se facă şi unele precizări cu caracter general la nivel mai agregat,

după cum urmează:

a) Activităţile din agricultură s-au definit ca fiind legate de

exploatarea resurselor naturale în scopul obţinerii unor bunuri / produse

rezultate din cultura plantelor şi creşterea animalelor. Ele cuprind de asemenea

şi serviciile care se integrează în operaţiile normale ale activităţii agricole cu

excepţia activităţilor veterinare care sunt încadrate în Secţiunea P - Sănătate şi

asistenţă socială şi Diviziunea 85 - Sănătate şi asistenţă socială, întrucât

activităţile veterinare sunt strâns legate şi de sănătatea umană.

Secţiunea A - Agricultură exclude activităţile de prelucrare

(transformare) a bunurilor obţinute din agricultură care se includ în Secţiunea E -

Industria prelucrătoare, dar aici intervin şi unele convenţii, de exemplu,

producerea vinului în ferme proprii care nu dispun de instalaţii industriale de

vinificaţie (gospodăriile populaţiei), care se încadrează în Secţiunea A -

Agricultură. De asemenea, se exclud din Secţiunea A - Agricultură activităţile de

punere în valoare a pământului (lucrările de îmbunătăţiri funciare - lucrări de

desecări, îndiguiri, corecţia torenţilor, amenajările pentru irigaţii etc.), care se

includ în Secţiunea G - Construcţii.

b) Industria extractivă, atât în CITI rev.3 cât şi în NACE rev. l

şi CAEN, este definită ca o secţiune a industriilor care au ca scop extracţia şi

transformarea minereurilor din stare naturală în produse vandabile. Această

secţiune este construită din două subsecţiuni (DA - Industria extractivă de

produse energetice şi DB - Industria extractivă de produse neenergetice) pentru a

permite ca prin agregare să se creeze o secţiune derivată "Energie" în care se

cuprind activităţile din Subsecţiunea DA - Industria extractivă de produse

energetice, activităţile din Secţiunea F - Energic electrică si termică, gaze şi apă

şi Subsecţiunea EF - Industria de prelucrare a ţiţeiului, cocsificarea cărbunelui şi

tratarea combustibililor nucleari.

c) Industria prelucrătoare (Secţiunea E) cuprinde în primul

rând activităţile de fabricare ce implică o transformare materială semnificativă

în cursul proceselor de producere a unor bunuri.

Industria prelucrătoare nu are la originea producţiei bunurile extrase

din natură (spre deosebire de agricultură, pescuit sau industria extractivă), ci

materii prime sau produse cu diverse grade de transformare provenite din

activităţile sectorului primar sau chiar din industriile prelucrătoare.

Activităţile de întreţinere, reparare şi instalare a maşinilor şi

echipamentelor sunt încadrate, de regulă, în aceeaşi clasă cu cele specializate

pentru producerea bunurilor respective, cu excepţia reparaţiilor navale şi de

aeronave pentru care s-au creat clase distincte, precum şi cu excepţiile prevăzute la

descrierea secţiunii E - Industria prelucrătoare.

d) Lucrările de construcţii sunt ansambluri complexe ce rezultă

din activitatea unei multitudini de categorii de întreprinderi care au ca scop principal

producerea de bunuri imobiliare.

Fabricarea materialelor de construcţii sau de elemente mai complexe

destinate lucrărilor de construcţii este cuprinsă în industria prelucrătoare, ca de

exemplu: fabricarea elementelor prefabricate din beton, fabricarea structurilor

din lemn şi a tâmplăriilor, fabricarea construcţiilor şi structurilor metalice etc.

Montarea sau instalarea echipamentelor industriale executate de către

întreprinderile care le produc se includ în industria prelucrătoare, iar cele

montate şi instalate de către întreprinderile de construcţii se includ în Secţiunea

G - Construcţii.

Montarea sau instalarea echipamentelor concepute pentru, funcţionarea

unei construcţii ca atare (obiecte sanitare, instalaţii electrice etc.), precum şi

montarea elementelor prefabricate din beton, structurilor metalice şi tâmplăriei

se cuprind în Secţiunea G - Construcţii.

În cazul unităţilor de construcţii care execută elemente prefabricate pe

şantiere sau în ateliere, activităţile acestora se, includ tot în Secţiunea G -

Construcţii, cu condiţia ca mai mult de jumătate din cantităţile fizice realizate

să fie montate de aceste unităţi.

e) Comerţul (Secţiunea H) acoperă toate formele de

comercializare, precum şi unele servicii (reparaţii de bunuri personale şi

gospodăreşti şi de autovehicule). Obiectul comerţului îl constituie cumpărarea

şi vânzarea de mărfuri.

Vânzarea propriei producţii se consideră activitate auxiliară, deci nu se

încadrează la comerţ. Unităţile specializate (cu gestiune separată) în vânzarea

cu amănuntul a propriei producţii (magazinele de prezentare) se includ în

activitatea de comerţ.

În unele cazuri, delimitarea dintre comerţ şi industrie este determinată de

efectuarea, de către unităţile de comerţ, a unor operaţii asupra produselor, cum

sunt: sortare, fracţionare, lotizare, condiţionare, antrepozitare, livrare cu

instalare. Aceste operaţii nu afectează natura produsului şi se consideră ca

operaţii intermediare sub forma unor servicii efectuate de terţi, ca de exemplu:

antrepozitarea sau condiţionarea, instalarea la clienţi a unor aparate, a mobilei

etc.

Formele de comercializare ce nu privesc bunurile transportabile nu

sunt incluse în Secţiunea H, ca de exemplu: afacerile imobiliare, tranzacţiile

asupra bunurilor imobiliare, agenţiile de voiaj, vânzarea de spaţii publicitare

etc.

În Secţiunea H - Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul se mai includ şi

repararea şi întreţinerea autovehiculelor, motocicletelor şi a bunurilor

personale şi casnice, precum şi activităţile de intermedieri comerciale în care

se execută acţiuni comerciale în contul terţilor, întrucât operaţiile de

intermediere conduc la vânzarea de mărfuri (comisionari, intermediari etc.).

Intermediarii comerţului cu ridicata sunt evidenţiaţi distinct în Grupa

511 - Activităţi de intermedieri în comerţul cu ridicata din Diviziunea 51 -

Comerţ cu ridicata (cu excepţia autovehiculelor şi motocicletelor), în timp ce

intermediarii comerţului cu amănuntul nu sunt evidenţiaţi separat în

Diviziunea 52 - Comerţ cu amănuntul (cu excepţia autovehiculelor fi

motocicletelor); repararea bunurilor personale şi gospodăreşti.

Secţiunea H include unităţi cu diferite statute juridice, inclusiv

cooperativele, punctele de colectare etc.

În această secţiune activităţile importatorilor şi exportatorilor, precum

şi ale celor care intermediază tranzacţii de import - export în contul terţilor nu

apar distinct fiind incluse în comerţul cu ridicata.

Problema majoră în cadrul secţiunii H este delimitarea între comerţul

cu ridicata (Diviziunea 51) şi comerţul cu amănuntul (Diviziunea 52).

Diviziunea 50 cuprinde comercializarea autovehiculelor şi a

motocicletelor (cu ridicata şi cu amănuntul) noi sau de ocazie, intermedierile

din acest domeniu, precum şi întreţinerea, repararea şi aprovizionarea cu piese

de schimb şi carburanţi.

Diviziunea 51 include comercializarea cu ridicata, inclusiv

intermedierile către agenţii care fac comerţ cu amănuntul sau către

întreprinderi. Distincţia între comerţul cu ridicata şi comerţul cu amănuntul, în

unele cazuri, ţine seama şi de natura produsului vândut întrucât anumite

produse nu se vând niciodată prin comerţul cu amănuntul şi, în consecinţă, nu

poate fi vorba de un paralelism sistematic între diviziunile 51 şi 52.

Diviziunea 52 include comercializarea cu amănuntul, inclusiv prin

intermediari, în principal către populaţie, fără a exclude posibilitatea de

vânzare şi către întreprinderi.

Repararea bunurilor personale sau casnice, activitate asociată uneori cu

comercializarea, se include de asemenea în Diviziunea 52.

În detaliu, diferenţele între comerţul cu ridicata şi comerţul cu

amănuntul sunt redate în notele explicative de la diviziunile respective din

descrierea activităţilor.

f) Hoteluri şi restaurante (Secţiunea I).

Serviciile de cazare se deosebesc esenţial de închirierile (locaţiile) de

locuinţe prin durata scurtă de punere la dispoziţie a unui loc de cazare, cu

excepţia unor cazări colective (cămine studenţeşti etc.) care în mod tradiţional

sunt apropiate de serviciile hoteliere.

Separarea între restaurant şi magazin de băuturi sau între spectacole şi

activităţi recreative uneori poate fi destul de dificilă. Ca procedeu general, un

spectacol rămâne spectacol, chiar dacă este asociat consumului de băuturi sau

mâncare, după cum un bar rămâne bar chiar dacă este asociat cu spectacol

muzical, potrivit funcţiunii acestora. Separarea între restaurant şi magazin de

băuturi şi produse alimentare se face ţinând seama de posibilitatea consumării

pe loc.

g) Transport şl depozitare (Secţiunea J).

Transportul, ca serviciu în general, nu este definit decât dacă se exercită

în contul terţilor; el poate rezulta dintr-o prestaţie colectivă sau individuală

(taxi) ca şi prin închirierea cu operator (şofer) a unui mijloc de transport.

Activitatea de transport propriu-zis se înscrie într-un ansamblu mai

vast de prestaţii (administraţia, depozitarea, gestiunea infrastructurii).

Combinaţiile de servicii vizând transportul pot fi oferite prin agenţiile de voiaj

(pentru persoane) sau prin organizatorii de transport (pentru mărfuri).

h) Poştă şi telecomunicaţii (Secţiunea K).

În activităţile poştale nu se includ serviciile financiare ale poştei care se

cuprind în Secţiunea L.

Prin telecomunicaţii se înţelege transmiterea de informaţii prin canale

de telecomunicaţii / radiocomunicaţii, fără tratarea acestor informaţii. Tratarea

informaţiei se include, după caz, în secţiunile respective, ca de exemplu:

prelucrarea datelor se cuprinde în Diviziunea 72 - Informatică şi activităţi

conexe.

i) Activităţi financiare, bancare şi de asigurări (Secţiunea L).

Această secţiune vizează serviciile financiare (bancare, intermedieri

financiare etc.), asigurările şi activităţile auxiliare financiare şi de asigurări,

care conduc la cele 3 diviziuni (65, 66 şi 67).

j) Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de servicii

prestate în principal întreprinderilor (Secţiunea M).

Diviziunea 70 (Tranzacţii imobiliare) reflectă activităţile imobiliare, cu

excepţia construcţiilor şi activităţilor hoteliere, în această diviziune se includ

activităţile de dezvoltare (promovare) imobiliară, cumpărarea şi vânzarea de

bunuri imobiliare, închirierea şi subînchirierea de bunuri imobiliare, activitatea

agenţiilor imobiliare, administrarea imobilelor.

Cea de a doua Diviziune, 71, se referă la închirierea maşinilor şi

echipamentelor fără operator şi a bunurilor personale şi gospodăreşti. Locaţia

cu operator se încadrează, după caz, în categoriile de clasificare ale căror

activităţi sunt deservite de maşinile şi echipamentele respective.

La Diviziunea 72 - Realizarea de produse software, servicii

informatice conexe, trebuie să se manifeste precauţie; de exemplu: a ţine

contabilitatea proprie pe mijloace informatice rămâne tot activitate contabilă,

însă întreţinerea şi păstrarea echipamentelor de calcul intră în această diviziune

cu toate că regula generală prevede ataşarea lor la construcţiile de maşini.

Între telecomunicaţii şi informatică limita se stabileşte, în principal,

dacă se efectuează un transfer sau o transformare de informaţii. Activităţile de

documentare pe calculator desfăşurate de biblioteci şi arhive se includ în Clasa

9251 - Activităţi ale bibliotecilor şi arhivelor şi nu în informatică.

La Diviziunea 73 - Cercetare - dezvoltare, criteriul principal pentru a

distinge cercetarea şi dezvoltarea de o activitate conexă acesteia este prezenţa

în cercetare şi dezvoltare a unui apreciabil element de noutate.

A cincea diviziune din acesta secţiune este Diviziunea 74 - Alte

activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor, care nu se bazează

rigid pe un criteriu de clientelă, întrucât acestea se adresează atât agenţilor

economici cât şi populaţiei, ca de exemplu activităţile juridice. Numărul mare

de clase care apar în această diviziune este consecinţa dezvoltării activităţilor

de servicii într-o economie modernă. Activităţile de servicii nu sunt în

exclusivitate prestări de servicii. Industria prelucrătoare produce anumite

servicii ca: instalarea, repararea sau chiar servicii cu caracter industrial cum

sunt de exemplu acoperirile metalice ce participă la ciclul de fabricaţie a unui

produs. Invers, anumite bunuri rezultă din activităţi de servicii, ca de exemplu

fotografiile.

k) Administraţie publică (Secţiunea N) cuprinde o singură

diviziune (Diviziunea 75) cu acelaşi titlu. Pentru clasificarea unităţilor de tip

administrativ în Diviziunea 75, statutul juridic sau instituţional nu este

determinant. Această diviziune descrie activităţile de administraţie publică

care, prin natura lor, nu sunt exercitate pe piaţă.

l) Secţiunea O - Învăţământ are o singură diviziune

(Diviziunea 80) cu aceeaşi denumire, care cuprinde învăţământul în sensul larg

al cuvântului, de toate nivelurile şi sub toate formele. Nu sunt incluse cursurile

de natură recreativă, ucenicia la locul de muncă, precum şi instruirea

personalului la locul de muncă sau pentru protecţia muncii.

m) Secţiunea P - Sănătate şi asistenţă socială include numai

Diviziunea 85 care cuprinde toate activităţile referitoare la sănătatea umană

(asistenţă spitalicească şi sanatorială, ambulatorie, activităţi de analize

medicale etc.), activităţile veterinare şi asistenţa socială cu sau fără cazare.

n) Secţiunea R - Alte activităţi de servicii colective, sociale fi

personale cuprinde patru diviziuni.

Diviziunea 90 - Asanarea şi îndepărtarea gunoaielor; salubritate şi

activităţi similare cuprinde epurarea apelor uzate, inclusiv întreţinerea

canalelor de scurgere (evacuarea apelor uzate, tratamentul şi evacuarea

noroaielor, dejecţiilor apelor epurate, vidanjarea şi curăţirea haznalelor şi

foselor septice), colectarea, transportul, depozitarea şi tratarea gunoaielor

menajere şi a altor deşeuri nerecuperabile.

În această diviziune nu se include activitatea de recuperare a deşeurilor

reciclabile, aceasta fiind cuprinsă în Diviziunea 37 - Recuperarea deşeurilor şi

resturilor de materiale reciclabile. De asemenea, nu se include tratarea

deşeurilor radioactive care face parte din Diviziunea 23 - Industria de

prelucrare a ţiţeiului, cocsificarea cărbunelui şi tratarea combustibililor

nucleari.

Diviziunea 91 - Activităţi asociative diverse cuprinde activităţile

asociative economice, patronale, profesionale, sindicale, religioase, politice şi

alte activităţi asociative.

Diviziunea 92 - Activităţi recreative, culturale şi sportive include

activităţile cinematografice şi video (producţia, distribuţia şi proiecţia filmelor

cinematografice şi video); activităţile de radio şi televiziune (producţia de

programe radio şi televiziune); activităţile de spectacole; activităţile de

gestionare a sălilor de spectacole; activităţile agenţiilor de presă; activităţile

bibliotecilor, arhivelor, muzeelor şi alte activităţi culturale; activităţile

sportive; alte activităţi recreative (jocuri de noroc, parcuri de recreaţii şi plaje,

târguri şi expoziţii cu caracter recreativ, pescuitul recreativ, biliard, jocuri

electronice şi alte jocuri, instalaţii de transport cu scopuri recreative etc.).

Această diviziune nu cuprinde: reproducerea filmelor şi benzilor video

care se include în Diviziunea 22, locaţia (închirierea) sălilor de spectacole şi a

amplasamentelor de proiecţie care se include în Diviziunea 70, difuzarea

programelor de radio şi televiziune care se include în Diviziunea 64,

închirierea materialelor sportive care se include în Diviziunea 71.

Diviziunea 93 - Alte activităţi de servicii cuprinde activităţile de

spălare, curăţare şi vopsire a textilelor şi blănurilor, activităţile de frizerie şi

coafură şi alte activităţi de înfrumuseţare, activităţile de pompe funebre

inclusiv întreţinerea mormintelor, serviciile de întreţinere corporală (băi

publice, saune, băi de aburi, cabinete de slăbire şi masaj), activităţile

astrologice şi de spiritism, activităţile agenţiilor matrimoniale, serviciile

lustrageriilor, parcarea autoturismelor, hamalâcul etc.

În această diviziune nu se includ activităţile de reparaţii şi retuş ale hainelor şi ale altor textile efectuate independent de curăţirea lor, care se încadrează în Diviziunea 52; fabricarea perucilor, meşelor etc. care se include în Diviziunea 36; serviciile religioase cuprinse în Diviziunea 91 .

o) Secţiunea S - Activităţi ale personalului angajat în

gospodării personale cuprinde o singură diviziune cu aceeaşi denumire şi

include activităţile personalului angajat în gospodăriile personale.

În această diviziune nu se includ activităţile unităţilor independente,

specializate în furnizarea de servicii, inclusiv persoanele care furnizează

servicii în gospodăriile personale plătite cu ziua sau ora, sau care execută

anumite reparaţii la comandă, care se încadrează în funcţie de activitatea

acestora, precum şi personalul care acordă ajutor în cadrul acţiunilor sociale

care se încadrează în Diviziunea 85.

p) Secţiunea T - Activităţi ale organizaţiilor şi organismelor

extrateritoriale cuprinde de asemenea o singură diviziune cu aceeaşi denumire

şi include activităţile organizaţiilor şi organismelor străine cu statut diplomatic

care-şi desfăşoară activitatea în România (ambasade şi consulate), precum şi

ale organizaţiilor şi organismelor FMI, Băncii Mondiale, Comunităţii

Europene, ONU etc.

În această diviziune nu se includ activităţile de administrare şi gestiune

a ambasadelor şi consulatelor române în străinătate sau pe lângă secretariatele

organizaţiilor internaţionale care se regăsesc în Diviziunea 75 - Administraţie

publică.

2.3.2. Încadrarea în CAEN a unităţilor după activitatea principală

Definirea activităţii. Prin activităţi se înţelege, în general, ansamblul de acţiuni fizice, intelectuale, morale etc. întreprinse pentru obţinerea unui anumit rezultat. Activitatea economică reprezintă ansamblul acţiunilor prin care oamenii îşi satisfac cerinţele prin intermediul producţiei şi al schimbului de bunuri şi servicii.

În consecinţă, activităţile economice sunt rezultatul unui concurs de

acţiuni, care dau naştere la un anumit tip de produs. Altfel spus, o activitate

este rezultatul unei combinaţii de diferite resurse, cum sunt: utilaje, tehnologii,

manoperă, produse. O activitate este caracterizată, deci, de o intrare de bunuri

şi servicii, un proces continuu productiv, şi de o ieşire de bunuri şi servicii.

În practică, cea mai mare parte a unităţilor de producţie desfăşoară în

mod frecvent mai multe activităţi. Astfel se pot distinge: activitatea principală,

activităţi secundare şi activităţi auxiliare.

Pentru a înregistra ca atare o unitate într-o clasă CAEN este necesar să

delimităm aceste activităţi:

—Activitatea principală este acea activitate ce contribuie în mod

major la valoarea adăugată a unităţii, sau activitatea la care valoarea adăugată

este superioară celei din orice altă activitate a unităţii, care produce bunuri şi

servicii destinate a fi vândute la terţi.

—Activităţile secundare sunt acele activităţi care, alături de activitatea

principală, produc bunuri şi servicii destinate a n vândute la terţi.

— Activităţilor principale şi secundare le sunt asociate activităţile

auxiliare ca, de exemplu: administraţia unităţii, aprovizionarea, desfacerea

propriei producţii transporturi, depozitare, contabilitate, reparaţii şi întreţinere

în regie proprie etc. O activitate se consideră auxiliară dacă satisface simultan

următoarele patru condiţii:

1) serveşte doar unităţii la care se referă şi nu vinde pe piaţă bunurile şi

serviciile sale;

2) există şi în alte unităţi producătoare similare;

3) produce servicii sau, în unele cazuri, bunuri care nu formează o

parte din produsul final al unităţii;

4) concurează la formarea costurilor curente ale unităţii dar, în acelaşi

timp, nu este generatoare de capital fix.

Deosebirile de principiu faţă de activităţile principale sau secundare şi

cele auxiliare sunt ilustrate prin câteva exemple:

- producţia de mici utilaje (scule şi dispozitive) pentru a fi utilizate în

aceeaşi unitate este o activitate auxiliară întrucât respectă toate cele

patru criterii;

- vânzarea propriei producţii, indiferent dacă se face pentru intern sau

export, întrucât regula generală este că nu se poate produce fără a se

vinde;

- transportul cu mijloace proprii pentru activităţile unităţii;

- repararea şi întreţinerea utilajelor proprii.

Activităţile auxiliare nu se iau în considerare la determinarea activităţii

principale şi a celor secundare.

Ţinând seama de cele patru condiţii care trebuie îndeplinite simultan,

nu sunt considerate activităţi auxiliare:

1) producerea de bunuri sau lucrări efectuate care sunt o parte a formării

capitalului fix, ca de exemplu: utilaje pentru autodotare sau lucrări de

construcţii în regie proprie;

2) producerea de bunuri care se consumă în activitatea principală sau

activităţile secundare, dacă o parte semnificativă a acestora, mai

mult de 50%, se comercializează;

3) producerea de bunuri care devin o parte integrantă a activităţii

principale sau secundare, ca de exemplu: producţia de lăzi,

recipienţi şi alte ambalaje, secţii ale întreprinderii care servesc la

ambalarea produselor sale;

4) producţia de energie (centrale electrice sau termice, cocserii proprii)

consumată în întregime sau parţial pentru activitatea principală sau

activităţile secundare;

5) cumpărarea de bunuri pentru a fi revândute ca atare;

6) cercetarea şi dezvoltarea în cadrul aceleiaşi unităţi, întrucât nu

furnizează un serviciu consumat în cursul producţiei curente.

Reguli pentru clasificarea unităţilor statistice. Orice unitate este

clasificată pe baza activităţilor desfăşurate în cadrul său. Unităţile sunt

clasificate la nivelul cel mai detaliat din CAEN, adică la nivel de clasă.

Unităţile vor fi încadrate în categoria de clasificare ce descrie cel mai

exact activitatea lor, ţinându-se cont nu numai de structura rezultatelor, dar şi de

aceea a intrărilor, inclusiv de procesul productiv. Clasificarea unităţilor după

activitate, în grupe sau diviziuni, este determinată de clasele CAEN, în care sunt

incluse numai activităţile principale.

Activitatea principală a unei unităţi este, în principiu, activitatea

care contribuie cel mai mult la valoarea adăugată la costul factorilor

unităţii. La nivel de clasă o activitate ce reprezintă mai mult de 50% din

valoarea adăugată determină clasificarea unităţii. În toate celelalte cazuri

sunt respectate regulile de clasificare privind ierarhizarea activităţilor (ordinea

descrescătoare).

Activităţi integrate. Integrarea pe verticală se verifică atunci când diferite etape ale procesului de producţie se desfăşoară într-o succesiune de părţi diferite ale aceleiaşi unităţi şi când rezultatul unui proces al unei părţi din unitate serveşte ca intrare procesului următor al altei părţi din unitate, ca de exemplu: extracţia de argilă combinată cu fabricarea cărămizilor; producţia de fibre textile combinată cu o filatură etc.

O unitate cu un lanţ de activităţi integrate vertical va fi, în general,

clasificată după activitatea care are cel mai mare aport la valoarea adăugată pentru

bunurile şi serviciile produse, în practică însă nu întotdeauna dispunem de date

privind valoarea adăugată pe diferite faze de fabricaţie, în aceste situaţii unitatea se

încadrează într-o clasă CAEN pe baza producţiei finale.

Această metodă este aplicabilă şi în cazuri speciale de integrare

orizontală, adică în care variază tipurile de activităţi desfăşurate simultan,

utilizând aceiaşi factori de producţie şi care nu pot fi scindate în unităţi

statistice aparte, de exemplu: fabricarea produselor de patiserie combinată cu

fabricarea produselor din ciocolată, creşterea animalelor combinată cu

producţia vegetală în cazul fermelor mixte.

În baza acestor produse, clasificarea se face treptat, utilizând metoda

descrescătoare, în practică este aproape imposibil să se obţină informaţii cu

privire la valoarea adăugată şi, ca urmare, activitatea principală se determină pe

baza altor caracteristici (variabile) în scopul de a obţine o aproximare cât mai

apropiată a rezultatului ce poate fi obţinut pe baza valorii adăugate.

Caracteristicile (variabilele) se vor alege fie pe baza rezultatelor, fie pe

baza intrărilor, sau chiar o combinaţie între acestea, ca de exemplu:

Pe baza rezultatelor:

- producţia cu ponderea cea mai mare a unităţii, atribuită

bunurilor şi serviciilor asociate fiecărei activităţi;

- valoarea vânzărilor produselor/serviciilor anumitor activităţi ce se

cuprind în cifra de afaceri pe total unitate.

Pe baza intrărilor:

- retribuţiile atribuite diverselor activităţi;

- numărul de salariaţi din diferite activităţi.

2.3.3. Identificarea activităţii principale a unei unităţi după metoda

„ordinii descrescătoare”

Acest proces se realizează în următoarele etape:

a) Enumerarea activităţilor desfăşurate de unitate şi încadrarea lor în

fiecare clasă corespunzătoare din CAEN, după valoarea adăugată

sau a altui indicator pertinent, în cazul în care este imposibilă

calcularea valorii adăugate, pentru o perioadă recentă, de regulă un

an.

b) Determinarea secţiunii din CAEN, care deţine ponderea cea mai

mare a indicatorului ales.

c) Dacă este posibil, în cadrul secţiunii respective, să se determine

subsecţiunea care deţine ponderea cea mai mare a indicatorului

ales.

d) În cadrul subsecţiunii se determină diviziunea care deţine ponderea

cea mai mare a indicatorului ales.

e) În cadrul diviziunii, se determină grupa care deţine ponderea cea

mai mare a indicatorului ales.

f) În cadrul grupei se determină clasa care deţine ponderea cea mai

mare.

O astfel de clasă formată identifică activitatea principală.

Înainte de realizarea etapelor folosind metoda "ordinii descrescătoare"

este necesară explicarea unor noţiuni.

Semnificaţia termenului industrie. Unii specialişti atribuie termenului

de industrie o semnificaţie mult mai amplă, considerându-l sinonimul

"activităţii", astfel încât se vorbeşte de industrii producătoare de bunuri şi

industrii producătoare de servicii.

În CAEN, termenul de industrie are o semnificaţie restrictivă şi anume,

în industrie se includ activităţile în care se desfăşoară procese de extragere din

natură a unor obiecte ale muncii care există şi se reproduc independent de

intervenţia omului, procese de prelucrare a produselor extrase din natură, a

produselor agricole şi cele ale exploatării forestiere, stufului şi pescuitului,

precum şi procese de restabilire a parametrilor tehnici şi calitativi iniţiali ai

produselor industriale. Delimitarea industriei de celelalte activităţi neindustriale

s-a făcut, în principiu, după caracteristicile proceselor mai sus arătate şi, în

unele cazuri, are un caracter convenţional. Din punct de vedere al caracterului

economic al obiectelor muncii, industria se împarte în industria extractivă şi

industria prelucrătoare.

Activităţi industriale şi activităţi de servicii. O activitate economică

este considerată activitate industrială atunci când:

- este producătoare şi transformatoare a bunurilor materiale sau a

purtătorilor de energie, în energie electrică care este un bun material;

- produsul său este susceptibil a fi ulterior comercializat;

- activitatea de producţie sau de transformare desfăşurată sub o

conducere specifică de către o parte a unei unităţi economice, care se consumă

intern în aceeaşi unitate economică (consumul intern productiv).

O activitate economică este considerată producătoare de servicii atunci

când:

- produce bunuri imateriale, exclusiv energia electrică;

- produce sau transformă bunuri materiale de larg consum sub

îndrumarea (cerinţele) unei unităţi economice consumatoare.

În consecinţă, producţia de fotografii, de filme, a videocasetelor

înregistrate, a software-ului, ce pot fi folosite de orice utilizator sunt considerate

bunuri industriale, în timp ce activitatea de producţie a fotografiilor, a filmelor, a

software-ului sau a înregistrărilor de videocasete sub comanda unui client secundar,

cu cerinţe particulare, sunt considerate servicii.

În ceea ce priveşte producţia de cărţi se poate argumenta că activitatea

autorului de pregătire a manuscrisului este activitate de servicii, în timp ce

activitatea de industrie (fabricaţie) începe doar în faza editării. De aceea, în

definiţiile activităţilor de fabricaţie şi a activităţilor de servicii care se

suprapun, este oportună o evidenţiere a faptului că în realitatea obiectivă există

unele situaţii de suprapunere între activităţile de industrie, în sens strict

(restrictiv) şi cele de servicii.

În ceea ce priveşte unele unităţi care practică activitate de fabricaţie,

acestea pot câteodată să lucreze şi la comandă, în această situaţie, pentru

încadrarea corectă, trebuie să se recurgă la activitatea principală.

Activităţi executate în contul terţilor. Unităţile care desfăşoară o

activitate pentru terţi sunt clasificate în aceeaşi categorie cu unităţile ce produc

aceleaşi bunuri sau servicii pentru propriul lor folos. Există două tipuri

fundamentale pentru aceste activităţi:

a) Activităţi bazate pe proiecte, în care antreprenorul furnizează

subantreprenorului toate tehnicile specifice necesare pentru producerea

produsului stabilit. Această situaţie se întâlneşte, în special, în sectorul

metalurgie (forjare, tăiere, modelare, fuziune).

b) Activităţi executate la ordin (comandă), în care subantreprenorul

supune la o procedură specială un obiect furnizat de un antreprenor.

Obiectul poate fi materie primă sau o piesă mecanică complet

realizată. Operaţiunea poate consta în prelucrarea metalelor

(cromare, zincare), pregătirea pentru ambutisare etc.

Unităţile care au o influenţă importantă asupra programării şi realizării

producţiei şi îşi asumă riscul producţiei (de exemplu proprietarii de materii

prime, materii cu care se fabrică produsul), adică unităţile beneficiare (unităţi

de conversie) sunt clasificate ca şi cum ar produce aceleaşi bunuri şi servicii.

Lohnul reprezintă forme de operaţiune economică internaţională ce

constă în tranzacţii desfăşurate pe baza contractului dintre două firme din ţări

diferite, în care una execută un produs la comandă după modelele, desenele şi

materialele celeilalte firme, sub marca acesteia din urmă. Firma care lansează

comanda se numeşte ordonator, iar cea care realizează produsul, executor.

Ordonatorul îndeplineşte funcţia de importator iar executantul, cea de

exportator.

2.3.4. Modalităţi de încadrareÎncadrarea unei unităţi statistice (o întreprindere) care desfăşoară mai

multe activităţi ce se includ în clase diferite, dar care, nici una nu deţine mai

mult de 50% din volumul total de activitate, nu se înscrie în regula generală

care stabileşte că dacă o activitate dintr-o clasă CAEN deţine mai mult de 50%

din activitatea totală a întreprinderii, această clasă determină activitatea

principală.

În această situaţie folosim metoda "ordinii descrescătoare".

Să parcurgem etapele prezentate mai sus, pe baza unui model ipotetic

al unei întreprinderi care desfăşoară mai multe activităţi, care potrivit CAEN

pot fi încadrate în 6 clase diferite:

1) Enumerarea activităţilor desfăşurate şi încadrarea lor în clasele

CAEN

Ponderarea în total activitate a

indicatorului ales în %

3616 Producţia de scaune din metal 18

3617 Producţia de mobilier din metal pentru birouri şi

magazine

22

3640 Fabricarea articolelor pentru sport (aparate pentru

sport şi instalaţii pentru gimnastică şi atletism)

8

2812 Structuri şi tâmplarii metalice 20

4531 Montare instalaţii de alarmă şi instalaţii contra

incendiilor

25

7420 Proiectare instalaţii de alarmă şi instalaţii contra

incendiilor

7

Total activităţi (principală şi secundare), exclusiv

activităţile auxiliare care se repartizează convenţional

la clasa care deţine ponderea cea mai mare

100

2) Determinarea secţiunii CAEN care deţine ponderea cea mai mare

Secţiunea E Industria prelucrătoare 68(18+22+8+20) 25

Secţiunea G Construcţii 25

Secţiunea M Tranzacţii imobiliare, închirieri şi activităţi de

servicii prestate în principal întreprinderilor

7

Deci secţiunea principală este secţiunea E "Industria prelucrătoare" care deţine o pondere în volumul total de activitate de 68%.

3) Determinarea subsecţiunii principale, din cadrul "secţiunii principale"

selectate:

Subsecţiunea EO "Alte activităţi industriale" 48 (18+22+8)

Subsecţiunea EK "Industria construcţiilor metalice şi a produselor

din metal (exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii)"

20

Subsecţiunea principală este EO "Alte activităţi industriale" şi deţine

ponderea de 48%.

1. În cadrul subsecţiunii principale se determină diviziunea

principală (care deţine ponderea cea mai mare).

În cazul dat, a subsecţiunii principale, avem o singură diviziune 36

"Producţia de mobilier şi alte activităţi industriale n.c.a."

2. În cadrul diviziunii principale se determină grupa principală

361 "Producţia de mobilier" 40 (18+22)

364 "Fabricarea articolelor pentru sport" 8

Grupa cu activitatea principală este 361 "Producţia de mobilier" care deţine

ponderea de 40% din activitatea totală a întreprinderii

3. În cadrul grupei se determină clasa care deţine ponderea cea mai mare

a indicatorului ales.

Această clasă identifică activitatea principală.3616 "Producţia de scaune din metal" 183617 "Producţia de mobilier din metal pentru birouri

şi magazine"22

În concluzie activitatea principală o reprezintă clasa 3617 "Producţia de mobilier din metal pentru birouri şi magazine" şi, ca urmare, întreprinderea va fi clasificată, după activitatea principală exercitată, în această clasă şi va avea codul APE 3617 (APE= activitatea principală exercitată).

Observaţie: Cu toate că la enumerarea activităţilor de la punctul l, din

etapele ce trebuie parcurse, clasa care deţine ponderea cea mai mare în volumul

total de activitate este 4531 "Montare instalaţii de alarmă şi instalaţii contra

incendiilor" (25%), unitatea se încadrează, însă, la o clasă care deţine o pondere în

volumul total de activitate de numai 22%, având în vedere că ponderile pe

diviziune indică faptul că unitatea are o activitate industrială.

Unităţile specializate care se ocupă cu repararea, întreţinerea utilajelor

sau instalaţiilor sunt clasificate în aceeaşi clasă a unităţilor care produc

bunurile respective, cu următoarele excepţii:

- unităţile care asigură repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi

motocicletelor sunt clasificate în clasele 5021, 5022, 5042;

- unităţile care asigură repararea bunurilor personale şi casnice sunt

clasificate în clasele grupei 527;

- unităţile care asigură repararea şi întreţinerea maşinilor de birou şi

contabilizat, a calculatoarelor şi echipamentelor periferice sunt

clasificate în clasa 7250.

Pentru încadrarea unităţilor de construcţii "ordinea descrescătoare"

începe de la nivel de diviziune (45) urmând aceleaşi principii ca şi unităţile

producătoare de bunuri industriale. Este necesar să se facă însă şi unele

precizări cu privire la instalare şi montaj.

Unităţile angajate, în principal, în instalarea sau montajul pe loc în edificii

sau alte opere de construcţii necesare funcţionării unui edificiu, a aparaturii,

utilajului şi altor instalaţii fabricate de alte întreprinderi, sunt clasificate în

diviziunea 45 "Construcţii". In această situaţie sunt incluse instalaţiile de încălzire

şi ventilaţie, ascensoarele şi scările rulante, instalaţiile de distribuţie a energiei

electrice, gaz şi apă, telecomunicaţii, uşi, ferestre etc.

Instalarea şi montajul utilajelor executate de către întreprinderile

producătoare se includ în clasa în care se încadrează producerea acestora.

Instalarea efectuată la domiciliu, ca servicii, de unităţile care au ca

obiect comerţul, a unor aparate şi utilaje casnice este considerată ca activitate

auxiliară a comerţului şi, ca atare, se încadrează în clasa comerţului respectiv,

în aceeaşi situaţie se află şi activitatea de transport la domiciliul clientului

realizată de către unitatea vânzătoare de bunuri întrucât costul transportului

este inclus în valoarea produsului vândut.

Reguli pentru clasificarea serviciilor de comerţ. (Secţiunea H "Comerţ

cu ridicata şi cu amănuntul, repararea şi întreţinerea autovehiculelor,

motocicletelor şi a bunurilor personale şi casnice".)

În CAEN, comerţul cu ridicata şi cu amănuntul cuprinde toate

unităţile a căror activitate economică principală constă în achiziţionarea de

bunuri transportabile şi revânzarea lor, precum şi unităţile care au ca obiect

intermedieri între vânzări şi cumpărări de bunuri mobile. Astfel de bunuri sunt

supuse, în mod obişnuit, o singură dată mişcării şi ambalării şi nu suportă

transformări în mod semnificativ.

Comerţul cu ridicata şi cu amănuntul cuprinde nu numai comerţul

direct dintre două părţi, dar şi cel executat în numele unuia sau mai multor terţi.

Pe de altă parte, este esenţial ca principala activitate să fie comerţul cu produse

care nu au fost modificate mai mult decât normal de către vânzător.

Mişcarea obişnuită în sectorul comerţului nu influenţează

caracterul fundamental al mărfii şi poate include: separarea (lotizarea),

amestecarea şi ambalarea, în afară de acestea sunt cuprinse şi unele servicii

legate de vânzarea produselor, ca de exemplu: transportul şi instalarea

aparatelor electrocasnice, mobilei etc.

În comerţul cu ridicata există diferite activităţi în care mişcarea

obişnuită în sectorul comerţului are o importanţă deosebită. Un exemplu tipic

este ambalarea produselor înainte de livrarea lor la vânzătorii cu amănuntul.

Serviciul de ambalare sau reambalare realizat de către o unitate care are ca

obiect comerţul reprezintă o activitate auxiliară comerţului şi ca atare, aceasta

se ataşează de regulă activităţii principale sau activităţii în care se încadrează

vânzarea mărfurilor respective, în cazul când ambalarea se face de către unităţi

specializate în această activitate, aceste unităţi se încadrează în clasa 7482

"Activităţi de ambalare".

Intermediarii comerţului cu ridicata sunt incluşi într-o singură

diviziune din CAEN, şi anume diviziunea 51 "Comerţ cu ridicata (cu excepţia

autovehiculelor şi motocicletelor)". Clasele de intermediari ai comerţului cu

ridicata sunt cuprinse în 6 grupe (512 517).

Comerţul cu amănuntul este cuprins într-o diviziune separată (52),

în cadrul căreia există 6 grupe pentru reflectarea diferitelor aspecte ale

comerţului cu amănuntul şi o grupă separată (527) în care sunt incluse

activităţile de reparare a bunurilor personale şi casnice.

Comerţul cu autovehicule şi motociclete, împreună cu întreţinerea

şi repararea acestora, precum şi vânzarea cu amănuntul a carburanţilor pentru

autotracţiune formează diviziunea 50.

Intermedieri în comerţ. Intermediarii în comerţ sunt încadraţi în

grupa 511 şi cuprinde toate unităţile a căror activitate principală este comerţul

de bunuri în numele sau în contul altora (terţilor). Aceste activităţi pot fi

reprezentate de agenţi sau intermediari comerciali, sau de asociaţii comerciale

care efectuează tranzacţii pentru terţi. Intermediarii comerciali cu amănuntul nu

sunt evidenţiaţi separat, aceştia sunt cuprinşi în clasele diviziunii 52, după caz,

în funcţie de specificul bunurilor care se vând către consumatori, întrucât

aceştia sunt consideraţi ca vânzători cu amănuntul şi sunt plătiţi în funcţie de

nivelul comisionului pentru mărfurile vândute de către aceştia.

Comerţul cu ridicata. Grupele comerţului cu ridicata cuprind toate

unităţile a căror activitate economică constă, în principal, în vânzarea

mărfurilor în nume propriu către vânzătorii cu amănuntul, utilizatorilor

industriali, comerciali, instituţionali sau profesionali sau, în unele cazuri, altor

vânzători cu ridicata.

Comerţul cu ridicata este clasificat pe baza gamei de produse, neţinându-

se seama de alte criterii, ca de exemplu comerţul intern sau exterior (import-

export) etc.

Comerţul cu amănuntul. Grupele din CAEN ale comerţului cu

amănuntul cuprind toate unităţile a căror activitate economică o constituie, în

principal, vânzarea în contul consumatorilor, cu excepţia celor industriali,

instituţionali sau profesionali (meseriaşi).

Comerţul cu amănuntul este efectuat în cea mai mare parte în sedii accesibile

tuturor: Pe de altă parte, există şi alte forme de vânzare cu amănuntul ca: vânzarea

prin corespondenţă şi prin telefon, comerţul prin mijloace mobile, în sedii

temporare şi chiar în depozite.

Comerţul cu amănuntul este înainte de toate clasificat pe tipuri de

puncte (locuri) de vânzare. Vânzarea cu amănuntul de bunuri noi în magazinele

specializate este ulterior împărţită pe baza gamei produselor vândute.

La împărţirea pe clase nu sunt luate în considerare alte aspecte

eventuale ale activităţilor de vânzare cu amănuntul, de tipul: serviciilor

tradiţionale, serviciilor de asigurare (garanţie) etc., punctelor de vânzare

gestionate de servicii voluntare sau distincţia între comerţul cu amănuntul

practicat de cooperative şi comerţul cu amănuntul de alt gen.

Unităţile care desfăşoară diverse activităţi de comerţ cu amănuntul fără

ca nici una să deţină o pondere mai mare de 50% pentru a fi considerat comerţ

specializat sunt clasificate în grupa 521. în clasa 5211 sunt clasate unităţile care

vând cu precădere (predominant) produse alimentare, băuturi şi tutun, iar în

clasa 5212 sunt clasate unităţile care comercializează predominant alte tipuri de

mărfuri decât cele specifice clasei 5211.

Unităţile a căror activitate principală este determinată în funcţie de

cifra de afaceri sau alt indicator care poate reflecta cel mai bine valoarea

adăugată (întrucât valoarea adăugată este de multe ori imposibil de defalcat pe

sortimente de mărfuri vândute) şi care îşi desfăşoară activitatea prin magazine

vor fi clasificate într-una din clasele 5211 5250. O dată stabilită gama de

produse vândute de către fiecare unitate, atribuirea codurilor APE (Activitatea

principală exercitată) va fi efectuată pe baza următoarelor reguli:

a) Dacă produsele vândute se includ într-o singură clasă CAEN,

atribuirea codului APE va fi cel al clasei respective. De exemplu: dacă o unitate

vinde prin magazinele sale numai produse cum ar fi carne şi produse din carne,

această unitate va avea codul APE 5222, sau dacă vinde numai băuturi, va avea

codul APE 5225.

b) Dacă produsele vândute cuprind mărfuri din mai multe clase CAEN

(se iau numai clasele a căror limită inferioară a ponderii mărfurilor vândute este

de cel puţin de 5%) se determină clasa care reprezintă 50% sau mai mult din

ponderea cifrei de afaceri (sau alt indicator reprezentativ), iar unitatea va fi

clasificată într-o astfel de clasă. Exemplu: avem două unităţi de comerţ cu

amănuntul care reprezintă următoarele ponderi:

Clasa Unitatea A Clasa Unitate B

5241 - 20% 5221 - 10%

5242 - 30% 5224 - 10% grupa 522 = 30%

5243 - 50% 5225 - 10%

5233 - 15% grupa 523= 15%

5241 - 55% grupa 524 = 55%

În aceste situaţii unitatea A va avea codul APE 5243, iar unitatea B, codul 5241.

c) În situaţia în care produsele vândute cuprind mai multe clase CAEN şi

nici una din acestea nu deţine o pondere de cel puţin 50% pentru indicatorul

ales, este necesară o analiză suplimentară pentru determinarea clasificării

corespunzătoare. Această analiză depinde de numărul de clase din CAEN

asociate.

Dacă produsele vândute cuprind până la 4 clase CAEN (grupele 522,

523 şi 524) şi nici o clasă nu deţine o pondere mai mare de 50% faţă de

indicatorul ales, se respectă regula "ordinii descrescătoare", pornindu-se de la

nivelurile mai apropiate (grupe) pentru determinarea grupei principale şi, în

cadrul ei, clasa principală al cărei cod i se atribuie activităţii principale, ca de

exemplu:

clasa 5244 - 45% grupa 524 = 45%

clasa 5225 - 30%

clasa 5227 - 25% grupa 522 = 55%

Încadrarea se va face în clasa 5225 întrucât grupa 522 deţine ponderea

cea mai mare (55%), iar în cadrul grupei, această clasă deţine, de asemenea,

ponderea cea mai mare.

Dacă produsele vândute se încadrează în cinci sau mai multe clase din

grupele 522, 523 şi 524, fiecare din ele reprezentând o pondere mai mare de

5% din totalul indicatorului ales, în schimb nici o grupă sau clasă nu reprezintă

un procent mai mare de 50%, atunci este vorba de un mare magazin ce trebuie

încadrat în grupa 521. în această situaţie, dacă produsele alimentare, băuturile

si tutunul reprezintă cel puţin 35%, încadrarea se va face la clasa 5211 din

CAEN. în toate celelalte cazuri, când nu se atinge acest procent, încadrarea se

va face la clasa 5212.

Aceste reguli de încadrare se bazează numai pe activitatea comerţului

cu amănuntul al unităţii. Dacă unitatea desfăşoară şi alte activităţi decât

comerţul cu amănuntul definite ca activităţi secundare, încadrarea unităţii în

clasa corespunzătoare a diviziunii 52 va depinde de structura mărfurilor

vândute cu amănuntul.

La încadrarea unităţilor statistice după APE există, în anumite situaţii,

şi unele convenţii acceptate şi anume:

În situaţia în care o unitate realizează activităţi de producţie şi activităţi

de comerţ, pentru determinarea APE, la ponderea activităţilor comerciale în

compararea cifrei de afaceri rezultată din producţia de bunuri şi cea din

activitatea de comerţ s-a convenit ca în calcul să se ţină cont de marja

comercială reprezentativă pentru activităţile de comerţ. Astfel se folosesc

următoarele ponderi pentru activităţile de comerţ: 1/3 pentru grupele 501, 503,

504 (exclusiv clasa 5042), diviziunea 51 (fără grupa 511), diviziunea 52 (fără

grupa 527 şi clasa 5226) şi ponderea de 1/9 pentru grupa 505 şi clasa 5226.

Aceste ponderi sunt justificate prin aportul de valoare adăugată între activitatea

de producţie şi cea de comerţ, considerându-se în aceste situaţii că aportul

activităţii de comerţ pentru valoarea adăugată faţă de cel al activităţii de

producţie este mai mic de 3 şi, respectiv, de 9 ori.

O altă convenţie acceptată este aceea că activităţile auxiliare ale unei

unităţi statistice sunt atribuite activităţii principale a unităţii respective.

Fermele agricole cu activitate mixtă (cultură vegetală şi creşterea

animalelor) sunt considerate specializate în una din cele 2 activităţi dacă una

din aceste activităţi deţine cel puţin 2/3 din ponderea pe total activităţi.

Servicii generale ale administraţiei publice. Criteriile de clasificare

aplicate în sectorul particular sunt prin analogie aplicate întreprinderilor

guvernamentale, în consecinţă, nu toate întreprinderile guvernamentale sunt

clasificate în diviziunea 75. Regulile de clasificare ale unităţilor statistice,

propuse de CEE, prevăd ca unităţile locale ale administraţiei publice ce

desfăşoară activităţi conexe în domenii specifice CAEN să fie încadrate în

clasele respective. De exemplu: întreprinderile municipale (orăşeneşti) de

transport sunt clasificate la transporturi şi nu în diviziunea 75; o instituţie de

învăţământ gestionată de o întreprindere centrală sau locală este încadrată în

diviziunea 80; un spital gestionat de o întreprindere centrală sau locală este

încadrat în diviziunea 85.

Exemple asemănătoare pot fi date şi în cazul instituţiilor de cultură

(teatre, cinematografe, muzee etc.).

Pentru celelalte diviziuni, cu obiect de activitate de servicii, încadrarea

unităţilor în clasele CAEN nu ridică probleme deosebite, întrucât unităţile

prestatoare de servicii au, în general, o gamă restrânsă de servicii bine

specializate, în aceste situaţii pentru încadrarea în activităţi nu se apelează Ia

valoarea adăugată, ci la alţi indicatori, cum ar fi: cifra de afaceri, numărul de

salariaţi, fondul de salarii, întrucât, în majoritatea cazurilor, valoarea adăugată

este imposibil de a fi repartizată pe clase CAEN.

2.3.5. Reguli de stabilitateEste necesar adesea ca unităţile să-şi modifice activitatea principală la

un moment dat, sau gradat, în timp. Activitatea principală poate fi schimbată în

timpul anului sau în decursul unei perioade statistice datorită factorilor

sezonieri sau ca urmare a unei hotărâri manageriale ce urmăreşte modificarea

structurii producţiei sau fuzionarea cu alte unităţi. Modificările prea frecvente

alterează seriile de date statistice, alterare care se reflectă în interpretarea

oficială a acestora.

Pentru evitarea modificărilor frecvente este necesar să existe o regulă

de stabilitate. Fără o regulă de acest tip s-ar asista la modificări, uneori

aparente, a demografiei populaţiei de întreprinderi, ceea ce reprezintă doar

artificii statistice. A doua regulă este aceea că o activitate secundară va trebui

să depăşească activitatea principală în care unitatea a fost încadrată o perioadă

de cel puţin doi ani, înainte ca prima clasificare să fie modificată.

Modificările în clasificarea unităţilor la anchetele statistice nu sunt

efectuate decât o singură dată pe an, la date fixe, în funcţie de informaţiile

disponibile privind modificarea activităţii principale. Modificările mai

frecvente ar putea cauza incompatibilităţi între statistici la un moment dat

(lunar, trimestrial sau pe termen lung).

2.4. CLASIFICAREA PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR ASOCIATE ACTIVITĂŢILOR (CPSA)

- principii, metodologie, utilitate, corespondenţe -

Clasificarea Produselor şi Serviciilor asociate Activităţilor (CPSA) a

fost elaborată urmărindu-se armonizarea obligatorie (directă sau prin tabele de

trecere) cu CPA, CPC, SH/NC/TVIR şi a fost adoptată prin H.G. nr. 53/1999.

Prin produse se înţeleg bunurile transportabile şi netransportabile, iar

prin servicii se înţeleg activităţile prin care se satisfac cerinţele materiale şi

spirituale ale populaţiei, întreprinderilor şi instituţiilor şi care nu se exprimă

direct şi imediat prin produse. Serviciile pot fi comerciale şi necomerciale.

CPSA reprezintă o primă versiune de ordonare a familiilor de produse şi

servicii şi este concepută pe nivele ierarhice succesive: secţiuni, subsecţiuni,

diviziuni, grupe, clase, subclase, subclase elementare. Sistemul de codificare este

alfanumeric, arborescent şi semnificativ.

Corespondenţa CPSA cu CAEN este asigurată la nivelul entităţilor din

nomenclatorul CAEN, astfel încât codurile şi numărul secţiunilor, subsecţiunilor,

diviziunilor, grupelor şi claselor sunt identice în cele două tipuri de clasificări,

după cum urmează:

Schema de codificare

Entităţi CAEN CPSANr. Denumire

Nivel 1 19 Secţiuni 1 literă 1 literăNivel 2 J34 Subsecţiuni 2 litere 2 litereNivel 3 60 Diviziuni 2 cifre 2 cifreNivel 4 226 Grupe 3 cifre 3 cifreNivel 5 546 Clase 4 cifre 4 cifre

CPSA mai cuprinde:

nivelul 6 - subclasa - identificat printr-un cod format din 4

caractere numerice care reprezintă clasa CAEN, la care se adaugă un punct şi

un caracter numeric (xxxx.x);

nivelul 7 - subclasa elementară - identificat printr-un cod format

din 4 caractere numerice care reprezintă clasa CAEN, la care se adaugă un

punct şi două caractere numerice (xxxx.xx).

Subclasa este o grupare de produse sau de servicii al cărei grad de

omogenitate este superior celui din clasa CAEN.

Subclasa elementară, constituită prin detalierea subclasei, exprimă cea

mai omogenă grupare a produselor şi serviciilor din nomenclator.

În ceea ce priveşte legătura CPSA cu CAEN, există situaţii când dintr-o

clasă CAEN s-a creat, în CPSA, o singură subclasă, din care s-a detaliat o singură

subclasă elementară.

Această particularitate este determinată de gradul de omogenitate

foarte ridicat a produselor şi serviciilor din unele clase CAEN, care se poate

identifica cu gradul de omogenitate impus de structura CPSA.

Faţă de CPA, în care prin produse se înţeleg bunurile transportabile,

bunurile netransportabile şi serviciile, în CPSA, prin produse se înţeleg bunurile

transportabile şi netransportabile, iar prin servicii se înţeleg atât serviciile

comerciale cât şi cele necomerciale.

CPA utilizează pentru nivelele 6 şi 7 noţiunile de categorie şi, respectiv,

subcategorie.

Schema de legătură utilizată între CPA şi CPSA este următoarea:

Schema de structurăDenumire CPA CPSA

Nivel 1 Secţiune 17 19Nivel 2 Subsectiune 31 34Nivel 3 Diviziune 60 60Nivel 4 Grupă 222 226Nivel 5 Clasă 497 546Nivel 6 Categorie/Subclasă 946 1004Nivel 7 Subcategorie/Subclasă elementară 2300 2391Schema de codificare

CPA CPSANivel 1 1 literă 1 literă 1 literăNivel 2 2 litere 2 litere 2 litereNivel 3 2 cifre Xx xxNivel 4 3 cifre xx. x xxx

Nivel 5 4 cifre xx. xx xxxxNivel 6 5 cifre xx. xx. x xxxx.xNivel 7 6 cifre xx. xx. xx xxxx. xx

În CPSA, ca şi în CPA, există situaţii când la ultimul nivel de detaliere

nu s-au putut asocia coduri CPC.

De exemplu:

- Clasa CAEN 0130 (Activităţi mixte - cultura vegetală şi producţia

animală). Produsele acestei clase se regăsesc în clasele grupelor

CAEN 011 (Cultura vegetală) şi 012 (Creşterea animalelor), ale

căror subclase elementare, din CPSA, au corespondenţă cu codurile

CPC;

- Subclasa CPSA 5139.2 (Comerţ cu ridicata nespecializat cu

produse alimentare diverse), grupele 521 (Vânzări cu amănuntul în

magazine nespecializate), 525 (Vânzări cu amănuntul a bunurilor de

ocazie efectuate prin magazine), 526 (Vânzări cu amănuntul

efectuate în afara magazinelor). Varietatea de produse cuprinse în

aceste grupări ar fi necesitat asocierea unui număr foarte mare de

coduri CPC. Produsele care fac obiectul acestor tipuri de comerţ au

asociate coduri CPC la subclasele elementare detaliate din clasele

CAEN din care provin.

Corespondenţa între CPSA şi CPC este asigurată prin tabele de trecere.

Corespondenţa între CPSA, SH/NC şi TVIR s-a utilizat numai la

poziţiile de subclasă elementară, nivel care reprezintă ultimele ramificaţii

detaliate încadrate în CPSA şi asigură cel mai înalt grad de detaliere şi

omogenitate ale produselor.

Unei subclase elementare CPSA îi corespund una sau mai multe poziţii

tarifare din SH/NC

Legătura dintre CPSA şi NC presupune următoarele precizări:

a) Subclasele referitoare la laptele muls, de vacă şi bivoliţă, oaie şi

capră (cod: 0121.2, 0122.2); la energia termică şi apă caldă (cod:

4031.1), nu au asociate coduri TVIR deoarece produsele respective,

prin natura şi particularităţile lor, nu pot face obiectul comerţului

exterior;

b) Subclasele elementare ale CPSA din sfera serviciilor comerciale sau

necomerciale nu au asociate coduri NC, acesta fiind în exclusivitate

un nomenclator de mărfuri destinate schimburilor internaţionale. Fac

excepţie de la această regulă numai anumite tipuri de produse din

cadrul CPSA care se regăsesc în sfera serviciilor, la diviziunile 72,

74, 92;

c) Spre deosebire de corespondenţa cu celelalte nomenclatoare de

produse, legătura CPSA cu NC este mai instabilă datorită

modificărilor frecvente care apar în codificarea poziţiilor tarifare ale

mărfurilor din cel de-al doilea nomenclator.

CAEN şi CPSA fac parte dintr-un sistem integrat de nomenclatoare

naţionale şi internaţionale de activităţi, produse şi servicii.

SCHEMA SISTEMULUI INTEGRAT DE CLASIFICĂRI ŞI

NOMENCLATOARE

ActivităţiProduse/

servicii

Anchete de

producţieComerţ exterior

Nivel

mondial

Nivel

european

Nivel

naţionalPR

ODROM ANS

CPSA TVIRCAEN

CPA NCNACE

CITI CPC SHT T

T

T

TI I

I I

I

II

T

AP

AP

PRODCOM

2.5. CLASIFICAREA PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR ASOCIATE ACTIVITĂŢILOR

Clasificarea Produselor şi Serviciilor asociate Activităţilor se referă la

toate produsele (principale, secundare, subprodusele şi deşeurile) şi serviciile

puse în circulaţie între agenţi economici sau instituţii şi între acestea şi

populaţie, indiferent de destinaţia pe care o primesc, de gradul de prelucrare la

care au fost supuse anterior şi de faptul că provin din producţia internă sau

import.

Totodată, sunt cuprinse şi acele produse care circulă numai în cadrul

unor întreprinderi cu proces de producţie integrat, dar pentru care este necesară

urmărirea distinctă a producţiei, mişcării şi consumului acestora.

Produsele din import sunt tratate la fel ca şi produsele care provin din

producţia internă, fără a fi scoase în evidenţă, după provenienţa lor, prin

denumire, grupare şi codificare. Astfel, în CPSA s-au inclus produse cum sunt

fructele şi alte plante exotice, care nu se cultivă în România, dar care se

încadrează, prin convenţie, în clasele CAEN corespunzătoare cu cele din

clasificările standard internaţionale. Convenţia s-a aplicat în nomenclator din

necesitatea ca acesta să satisfacă şi alte cerinţe decât încadrarea în activităţi a

produselor (importul, activitatea de comerţ etc.).

Fac, de asemenea, obiectul clasificării deşeurile care sunt valorificate

printr-o nouă prelucrare sau prin vânzare şi care ocazionează astfel relaţii între

producători, colectori-distribuitori şi consumatori, precum şi reziduurile

radioactive.

Încadrarea deşeurilor în clasele, subclasele şi subclasele elementare din

CPSA prezintă următoarele particularităţi:

recuperarea deşeurilor metalice şi nemetalice reciclabile, în contul

terţilor, este cuprinsă în subclasele elementare 3710.10 şi respectiv

3710.20;

colectarea şi comercializarea deşeurilor reciclabile se încadrează la

comerţ cu ridicata (cod 5157.10);

deşeurile reciclabile se includ, prin convenţie internaţională, la

activităţile care le generează prima dată, deci implicit la subclasele

elementare derivate din acestea. De exemplu: deşeurile metalice au

fost încadrate la industria metalurgică (diviziunea 27); deşeurile de

sticlă, la fabricarea sticlei şi articolelor de sticlă (grupa 261);

deşeurile de hârtie, la industria celulozei, hârtiei şi cartonului

(diviziunea 21); reziduurile radioactive, care au un regim special de

evidenţă, sunt incluse în grupa 233 (combustibili nucleari), iar

combustibilii nucleari iradiaţi sunt cuprinşi la energia electrică

(clasa 4011). CPSA are, de asemenea, ca obiect clasificarea tuturor

serviciilor realizate în economie, indiferent de tipul şi locul

consumării lor.

Diferenţa între bunuri şi servicii este determinată de mai multe criterii:

corporal/necorporal, stocabil/nestocabil, transportabil/netransportabil, criterii

valabile pentru majoritatea situaţiilor, dar care nu exclud şi excepţii referitoare

la crearea de bunuri din activităţi de servicii (fotografii, benzi magnetice

înregistrate, lucrări de artă şi altele).

În nomenclator sunt cuprinse atât serviciile realizate la cererea

beneficiarilor, cât şi serviciile realizate numai din iniţiativa prestatorilor, fără a

se face deosebirea între serviciile cu plată şi cele fără plată.

Serviciile nu sunt tratate rigid, pe criteriu de clientelă, întrucât acestea

se adresează atât agenţilor economici cât şi populaţiei.

Nomenclatorul cuprinde toate serviciile realizate în marile categorii de

activităţi economice:

În agricultură: mecanizare; chimizare; protecţie fitosanitară;

întreţinere a culturilor; îmbunătăţiri funciare; irigaţii; reproducţie şi selecţie în

creşterea animalelor etc.;

În silvicultură, pescuit şi piscicultura: conservarea şi dezvoltarea

fondului forestier; gestiunea, evaluarea, întreţinerea fondului forestier; vânatul;

întreţinerea şi exploatarea instalaţiilor de piscicultura şi acvacultura; pescuitul;

repopularea apelor etc.;

În industria extractivă: forajul; montarea, repararea şi

demontarea turnurilor de foraj; cimentarea şi acoperirea puţurilor etc.;

În industria prelucrătoare: transformarea, prelucrarea sau

finalizarea unor produse, în contul terţilor (în acest caz unitatea prestatoare nu

devine proprietara bunurilor şi nu le poate vinde la terţi); lucrări de asamblare,

de montaj, instalare a maşinilor şi echipamentelor (cu excepţia celor în raport

cu lucrările de construcţii); întreţinere şi reparaţii de maşini şi echipamente;

fierbere, sterilizare, congelare (în activitatea de conservare şi transformare a

cărnii, peştelui, fructelor, legumelor, produselor lactate, produselor de

panificaţie etc.); vopsirea şi apretarea fibrelor şi firelor; apretarea şi tăbăcirea

pieilor de animale (în industria pielăriei şi încălţămintei); repararea articolelor

tehnice confecţionate din textile; impregnarea lemnului (în industria de

prelucrare a lemnului); tipărirea publicaţiilor; imprimarea cărţilor şi a altor

produse; prelucrări de piese din material plastic realizate prin tehnici speciale;

turnarea pieselor din fontă, oţel, metale uşoare şi metale neferoase; operaţiuni

de mecanică generală, tratamente şi acoperiri ale metalelor; distribuţia energiei

electrice, termice, a apei calde şi a combustibililor gazoşi etc.;

În construcţii: toate lucrările de construcţii sunt servicii, acestea

realizându-se la comandă pe bază de proiecte. Spre deosebire de industria

prelucrătoare, în care serviciile participă indirect la crearea capitalului fix,

majoritatea serviciilor din construcţii creează direct fonduri fixe;

În comerţ: vânzări de produse cu ridicata şi cu amănuntul;

servicii ale intermediarilor care efectuează tranzacţii în contul vânzătorilor sau

consumatorilor; repararea şi întreţinerea autovehiculelor şi motocicletelor, a

bunurilor personale şi casnice;

În activitatea de hoteluri şi restaurante: servicii de cazare care se

deosebesc de închirierile (locaţiile) de locuinţe prin durata scurtă de punere la

dispoziţie a unui loc de cazare, cu excepţia cazărilor colective de "tip cămine",

care sunt apropiate de serviciile hoteliere;

În transporturi: servicii care se execută în contul terţilor (ele pot

rezulta dintr-o prestaţie colectivă sau individuală -taxi-, ca şi prin închirierea cu

operator a unui mijloc de transport); agenţii de voiaj etc.;

În activitatea de poştă şi telecomunicaţii: mesagerie; curierat;

distribuirea presei; operaţiuni poştale; telefonie, telegrafie, telex (inclusiv

întreţinerea reţelei); comunicaţii radio-TV etc.;

În activitatea finanţe-bănci şi asigurări: intermedieri financiare şi

monetare; servicii ale Băncii Naţionale; servicii de credite; servicii ale caselor de

pensii, de asigurări etc.;

În tranzacţii imobiliare şi închirieri: vânzări şi cumpărări de

imobile; tranzacţii ale construcţiilor şi terenurilor de construcţii; închirieri de

bunuri imobiliare şi administrarea acestora; închirieri ale maşinilor şi

echipamentelor fără operator şi a bunurilor personale şi gospodăreşti etc.;

În informatică: consultaţii în domeniul echipamentelor de calcul

(instalare, întreţinere, reparare); realizarea şi furnizarea de programe;

prelucrarea datelor; crearea băncilor de date etc.;

Servicii prestate în principal întreprinderilor, este diviziunea 74

care cuprinde cel mai mare număr de clase şi peste 100 subclase elementare de

servicii, consecinţă a dezvoltării activităţilor de servicii într-o economie de

piaţă;

În administraţie: servicii de administraţie publică şi apărare;

asistenţă socială obligatorie; protecţie civilă etc.;

În învăţământ şi sănătate: instruire preşcolară, şcolară,

universitară şi postuniversitară; instruiri în şcoli speciale; servicii de sănătate;

asistenţă socială cu cazare şi fără cazare etc.

În CPSA mai sunt cuprinse în subclase elementare distincte următoarele

servicii: alte servicii colective şi personale; servicii ale organizaţiilor

asociative; servicii recreative, culturale şi sportive; servicii ale personalului

angajat în gospodării; servicii personale; servicii ale organismelor

extrateritoriale.

Ambele clasificări (CAEN şi CPSA) prezentate, în paralel, au

următoarele funcţiuni:

asigură informaţii la nivelul de detaliere cerut pentru gestionarea

proceselor economice şi sociale;

satisface cerinţele de agregare şi detaliere în funcţie de scopul

urmărit prin cercetare;

structura lor evită proliferarea sistemelor incompatibile de

codificare şi facilitează identificarea unitară a activităţilor, produselor şi

serviciilor;

asigură un cadru de referinţă care permite compararea datelor

pentru producţie, consum, comerţ exterior şi alte activităţi;

asigură interpretarea unitară a datelor economico-sociale de către

toţi utilizatorii;

asigură comparabilitatea cu datele statistice internaţionale;

reprezintă un instrument oferit utilizatorilor pentru efectuarea

grupărilor economice după principii unitare, indiferent de domeniul de

activitate;

constituie baza de referinţă pentru elaborarea eşantioanelor în

cercetările privind: veniturile, cheltuielile şi consumurile populaţiei; preţurile;

producţia agricolă şi industrială; construcţiile; transporturile şi comunicaţiile;

comerţul; turismul; sănătatea; învăţământul; prestările de servicii şi altele;

sunt instrumentele de bază pentru recensământul întreprinderilor,

produselor şi serviciilor din economia naţională;

pot genera alte clasificări şi nomenclatoare specializate, cu o

strânsă legătură între ele.

Aceste clasificări nu sunt concepute rigid, pe baza lor se pot face

detalieri sau combinaţii într-un anumit domeniu, cum ar fi de exemplu,

turismul, care combină transporturile, hotelurile şi restaurantele, serviciile

recreative, culturale şi sportive.

2.6. EXEMPLU DE STRUCTURĂ DETALIATĂ A CATEGORIILOR DE CLASIFICARE

A ACTIVITĂŢILOR DIN ECONOMIA NAŢIONALĂ

Cod CAENSecţiune/subsecţiuneDiviziune/Grupă/Clasă

DENUMIRECODCITI rev. 3 NACEV rev. 1

A Agricultură A A01 Agricultură şi servicii auxiliare 01 01011 Cultura vegetală 011 01.10111 Cultura cerealelor 0111 01.110112 Cultura leguminoaselor boabe 0112 01.12…

012 Creşterea animalelor 012 01.20121 Creşterea bovinelor 0121 01.210122 Creşterea ovinelor şi caprinelor 0122 01.22…

B Silvicultură, exploatare forestieră şi economia vinului

A A

...

C Pescuitul şi piscicultura B B...

D Industria extractivă C CDA Industria extracţiilor de produse

energetice- CA

10 Extracţia şi prepararea cărbunelui 10 10101 Extracţia şi prepararea antracitului

şi huilei101 10.1

1010 Extracţia şi prepararea antracitului şi huilei

1010 10.10

...

DB Industria extractivă de produse

neenergetice

- CB

13 Extracţia şi prepararea minereurilor 13 13

metalifere

131 Extracţia şi prepararea minereurilor

feroase

131 13.1

1310 Extracţia şi prepararea minereurilor

feroase

1310 13.10

.

.

.

Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităţilor

A Produse ale agriculturii

AAProduse ale agriculturii

01 Produse agricole şi servicii auxiliare

011 Produse vegetale

0111 Cereale

0111.1 Cereale

0111.11 Grâu dur

0111.12 Grâu moale şi meslin

0111.13 Porumb

...

D Produse ale industriei extractive

DA Produse energetice ale industriei extractive

10 Cărbuni

101 Huilă şi antracit

1010 Huilă şi antracit

1010.1 Huilă şi antracit

1010.11 Antracit

1010.12 Huilă neaglomerată

1010.13 Brichete de huilă

102 Lignit

...

Corespondenţa între codurile CPSA şi SH/NC

Cod CPSA Cod CH/NC Cod CPSA Cod SH/NC

0111.11 1001.10 0820

0111.12 1001.90(.10-.99)

0111.13 1005 0117.14 0805

0111.14 1006.10 0117.15 0801-0804

...

1010.11 2701.11(.10-.90) 1511.13 0203 (.11-.19)

1010.12 2701(.12-.19) 1511.14 0203 ).21-.29)

...