1 2. Evoluţia şi dezvoltarea tehnologiilor de tricotare pe maşini rectilinii de tricotat automate Tradiţional, procesul tehnologic de fabricare a produselor de îmbrăcăminte din tricot pe maşini rectilinii de tricotat cuprinde următoarele operaţii principale: 1. Tricotarea în panouri dreptunghiulare; 2. Finisarea panourilor; 3. Croirea; 4. Confecţionarea; 5. Finisarea produselor de îmbrăcăminte. 2.1 Tehnologia de tricotare în panouri dreptunghiulare Tehnologia convenţională de realizare a produselor de îmbrăcăminte din tricot este tricotarea în panouri dreptunghiulare, supuse apoi operaţiilor de croire şi confecţionare. Tricotarea în lanţ a panourilor dreptunghiulare constă în tricotarea succesivă a panourilor de acelaşi tip ce sunt despărţite prin zone de separare. Un panou dreptunghiular realizat pe maşini rectilinii de tricotat este constituit din patru zone principale, fiecare zonă având funcţii distincte în cadrul produsului, figura 2.1 . ZD C ZT B u n p a n o u Figura 2.1 Panou dreptunghiular În figura 2.1: B - reprezintă bordura panoului; ZT - reprezintă zona de trecere de la bordură la corp; C - reprezintă corpul panoului; ZD - reprezintă zona de despărţire între panouri. Zona de despărţire reprezintă o porţiune de legătură temporară între panouri şi conţine rânduri suplimentare de protecţie împotriva deşirării şi un rând despărţitor. Zona de despărţire leagă panourile tricotate succesiv în timpul tricotării şi în acelaşi timp le separă prin extragerea firului despărţitor. Rândurile suplimentare se tricotează în structură glat şi datorită proprietăţii de rulare a tricotului glat împiedică deşirarea ochiurilor aruncate în gol. Firul despărţitor are rolul de a separa panourile tricotate succesiv. Firul despărţitor se extrage manual din panou. După separarea panourilor prin extragerea firului despărţitor, panoul prezintă o margine de început nedeşirabilă şi margine de sfârşit deşirabilă, figura 2.2.
Transcript
1
2. Evoluţia şi dezvoltarea tehnologiilor de tricotare pe maşini rectilinii de tricotat automate
Tradiţional, procesul tehnologic de fabricare a produselor de îmbrăcăminte din tricot pe maşini
rectilinii de tricotat cuprinde următoarele operaţii principale: 1. Tricotarea în panouri dreptunghiulare; 2. Finisarea panourilor; 3. Croirea; 4. Confecţionarea; 5. Finisarea produselor de îmbrăcăminte.
2.1 Tehnologia de tricotare în panouri dreptunghiulare
Tehnologia convenţională de realizare a produselor de îmbrăcăminte din tricot este tricotarea în panouri dreptunghiulare, supuse apoi operaţiilor de croire şi confecţionare.
Tricotarea în lanţ a panourilor dreptunghiulare constă în tricotarea succesivă a panourilor de acelaşi tip ce sunt despărţite prin zone de separare. Un panou dreptunghiular realizat pe maşini rectilinii de tricotat este constituit din patru zone principale, fiecare zonă având funcţii distincte în cadrul produsului, figura 2.1 .
ZD
C
ZT
B
un p
anou
Figura 2.1 Panou dreptunghiular
În figura 2.1: B - reprezintă bordura panoului; ZT - reprezintă zona de trecere de la bordură la corp; C - reprezintă corpul panoului; ZD - reprezintă zona de despărţire între panouri.
Zona de despărţire reprezintă o porţiune de legătură temporară între panouri şi conţine rânduri suplimentare de protecţie împotriva deşirării şi un rând despărţitor. Zona de despărţire leagă panourile tricotate succesiv în timpul tricotării şi în acelaşi timp le separă prin extragerea firului despărţitor.
Rândurile suplimentare se tricotează în structură glat şi datorită proprietăţii de rulare a tricotului glat împiedică deşirarea ochiurilor aruncate în gol.
Firul despărţitor are rolul de a separa panourile tricotate succesiv. Firul despărţitor se extrage manual din panou. După separarea panourilor prin extragerea firului despărţitor, panoul prezintă o margine de început nedeşirabilă şi margine de sfârşit deşirabilă, figura 2.2.
2
un p
anou
margine de sfarsit desirabila
margine din dreaptaconstituita din ochiuride margine
margine din stangaconstituita din ochiuride margine
margine de inceput nedesirabila
Figura 2.2 Marginile panoului dreptunghiular
Bordura panoului prezintă elasticitate mare în comparaţie cu corpul panoului, asigurată în general de legătura patent. De regulă, lăţimea tricotului din bordură va fi mai îngustă decât lăţimea tricotului din corpul panoului. Ca să se asigure această condiţie, mărimea ochiurilor din bordură trebuie să fie mai mică decât mărimea ochiurilor din corpul panoului. În plus bordurile pot fi tricotate pe mai puţine ace decât corpul panoului. În acest scop, pe lăţimea activă a fonturii, acele pot fi selectate în raport 1:1, 2:1, 2:2 etc., determinând micşorarea numărului de şiruri şi implicit a lăţimii tricotului. Bordura poate fi tricotată şi pe mai multe ace decât corpul panoului, în cazul bordurilor cu elasticitate ridicată – prin folosirea funcţiei Doubling disponibilă pe staţia grafică M1 a firmei Stoll. De exemplu, în figura 2.3, bordura patent 1x1 pe ace selectate este tricotată pe 10 ace mai mult decât corpul panoului. În zona de trecere de la bordură la corp se fac îngustări succesive ale bordurii, prin mutarea unor grupuri mari de ochiuri din margine spre interior.
Figura 2.3 Trecerea de la bordură la corpul panoului în cazul folosirii funcţiei „doubling”
3
Zona de trecere face trecerea de la tricotarea bordurii la tricotarea corpului panoului. Atunci când pe
lăţimea de lucru bordura se tricotează pe un număr mai mic de ace iar corpul se tricotează pe toate acele, la trecerea de la bordură la corp se creează orificii datorate buclelor de început. Realizarea unei zone de trecere constituită dintr-un rând tubular pe toate acele determină micşorarea mărimii orificiilor.
Când corpul panoului se tricotează pe mai puţine ace decât bordura este necesar transferul ochiurilor din ultimul rând al bordurii pe acele care continuă tricotarea corpului panoului. În acest caz, în zona de trecere se transferă numai ochiurile de pe acele ce nu vor participa la tricotarea corpului panoului.
Corpul panoului reprezintă zona principală a panoului în care se găseşte, de regulă, desenul. Corpul se poate tricota în orice structură utilizând firele avute la dispoziţie pe maşina de tricotat.
Producţia prin croire şi coasere, cunoscută ca tehnologia de tricotare a panourilor dreptunghiulare, presupune tricotarea unui panou dreptunghiular cu dimensiuni ce permit încadrarea unui şablon de faţă, spate sau mânecă, figura 2.4.
F F S M M
Figura 2.4 Piese croite din panouri dreptunghiulare
De asemenea, se tricotează separat şi se aplică prin coasere reperele pentru finalizarea răscroielii
gâtului, a închiderii de la faţă precum şi alte elemente cu rol decorativ şi funcţional (clape, buzunare, aplicaţii decorative etc).
2.2 Tehnologia de tricotare după contur Tehnologia de tricotare după contur permite ca piesele de faţă, spate şi mâneci să fie tricotate conform
cu contururile şabloanelor pentru fiecare piesă în parte, figura 2.5.
F F S M M
Figura 2.5 Repere tricotate după contur Elementele de produs cu rol decorativ funcţional (garnituri, buzunare, clape, aplicaţii) se tricotează separat şi se aplică prin coasere. Formele conturate se obţin prin mărirea şi micşorarea numărului de şiruri de ochiuri pe lăţimea tricotului în diferite porţiuni. Părţile componente ale panoului tricotat după contur sunt aceleaşi ca şi în cazul panoului tricotat sub formă dreptunghiulară. Apar, însă, o serie de faze tehnologice specifice tricotării după contur, figura 2.6.
4
Bordura
Marginea din dreapta
Corp panou
Largiri succesive
Tricotare pe latime constanta
Ingustari succesive
Linia punctelor de ingustare
Numar de ochiuri transferate
Margine din dreapta
Ingustari succesive
Sfarsit nedesirabil prinincheiere ochi la ochi
Marginea din stanga
Marginea din stanga
Marginea decolteului
Figura 2.6 Părţile componente ale panoului tricotat după contur
Lărgirile succesive urmăresc creşterea succesivă a numărului de ace în lucru şi se realizează de regulă prin introducerea în lucru a acelor în marginile corpului panoului însoţite de creşterea corespunzătoare a cursei conducătorului de fir.
Îngustările succesive urmăresc reducerea numărului de ace în lucru şi se realizează prin transferul lateral al ochiurilor din margine spre interiorul tricotului.
Marginea tricotului reprezintă zona de margine a panoului în care structura desenului din corpul panoului este schimbată. Într-un panou conturat se pot identifica o margine din stânga, o margine din dreapta, marginea decolteului sau a deschiderii feţei, în cazul în care faţa produsului este formată din două piese.
Lăţimea marginii reprezintă numărul de ace din marginea panoului pe care se schimbă structura panoului. Structura şi lăţimea marginii panoului pot fi diferite în partea stângă faţă de partea dreaptă. Lăţimea marginii poate fi de asemenea diferită pe cusătura laterală faţă de zona răscroielii mânecii.
Necesitatea realizării unei margini a panoului apare în special în cazul panourilor cu desene complexe de tip torsade, Aran, unde prezenţa acestor desene nu se pretează în marginile panoului, acolo unde se realizează conturarea.
Numărul de ochiuri transferate reprezintă numărul de ochiuri care se transferă din margine spre interior la realizarea îngustărilor succesive, figura 2.7.
5
Latimeamarginii
Margine
Numar de ochiuritransferate
Figura 2.7 Numărul de ochiuri transferate
Sfârşitul nedeşirabil prin încheiere „ochi la ochi” prin tricotare urmăreşte obţinerea unei margini de sfârşit nedeşirabile. Sfârşitul nedeşirabil se realizează de regulă la conturarea decolteului rotund de la gât dar poate fi aplicat şi la conturarea răscroielii mânecii.
Panourile cu marginile conturate pot fi tricotate în lanţ sau bucată cu bucată. La tricotarea în lanţ trebuie asigurată condiţia ca lăţimea de tricotare la începutul panoului să fie identică cu lăţimea de tricotare la sfârşitul panoului, figura 2.8.
Latimea detricotare la sfarsit
Latimea detricotare la inceput
Zona dedespartire
Sens
de
trico
tare
Figura 2.8 Panou conturat tricotat în lanţ
Dacă forma şi dimensiunile panourilor nu permit acest lucru este necesară realizarea unui tricot de legătură între panouri (când lăţimea de tricotare la începuteste mai mare decât lăţimea de tricotare la sfârşit), figura 2.9 a,
6
Latimea de tricotarela sfarsitLatimea de tricotare
la sfarsit
Latimea de tricotare la inceputLatimea de tricotare
la inceput
Zona dedespartire
Sens
de
tric
otar
e
Sens
de
trico
tare
A.G.Tricot de lagatura
a. b. Figura 2.9 Legătura între panouri cu lăţimi diferite
a. lăţimea la început > lăţimea la sfârşit b. lăţimea la început < lăţimea la sfârşit
sau se procedează la aruncarea în gol a ochiurilor din margine (când lăţimea de tricotare la început este mai mică decât lăţimea de tricotare la sfârşit), figura 2.9 b.
Tricotul de legătură reprezintă o pierdere tehnologică şi se realizează dintr-un fir ieftin. În cazul tricotării bucată cu bucată lăţimile de tricotare la începutul şi sfârşitul panoului pot fi diferite.
2.3 Tehnologia de tricotare după contur cu elemente de produs integrate prin tricotare
Tehnologia de tricotare după contur cu elemente de produs integrate perfecţionează tehnologia de
tricotare după contur prin integrarea elementelor de produs de tipul borduri, garnituri, buzunare, clape, aplicaţii decorative, butoniere, marcaje etc.
Prin aplicarea acestei tehnologii se obţin economii mari de materie primă datorită eliminării unor operaţii de coasere ulterioare tricotării iar calitatea produsului cu elemente de produs integrate prin tricotare este superioară.
Buzunarele şi clapele, figura 2.10, au rol estetic şi funcţional. În funcţie de varianta constructivă pot fi realizate integral pe maşina de tricotat, sau parţial, caz în care finalizarea acestora presupune faze simple de coasere.
Bordurile pentru închiderea frontală, figura 2.10, au rolul de finalizare a închiderii la produsele cu reperul faţă din două părţi. Pot fi drepte sau conturate şi pot fi finalizate la partea superioară cu rever şi guler.
Butonierele şi marcajele pentru nasturi, figura 2.10, au rol funcţional în realizarea închiderii frontale a produsului.
Buzunarele, figura 2.10, ca elemente componente ale produsului de îmbrăcăminte, în funcţie de varianta constructivă, pot fi realizate integral pe maşina de tricotat, sau parţial, caz în care finalizarea acestora presupune realizarea unor faze simple de coasere cum ar fi: fixarea refileţilor la capete, închiderea pungii buzunarului etc.
Anumite variante constructive de buzunare, având în vedere proprietatea de deşirabilitate a tricoturilor nu pot fi realizate numai prin faze de confecţionare, sau pot fi realizate în condiţii foarte dificile. De aceea, realizarea integrală sau parţială a buzunarului pe maşina de tricotat nu numai că elimină fazele de confecţionare a acestuia, dar implică şi creşterea calităţii produsului.
Bordurile frontale, figura 2.10, se realizează pe reperul faţă al produsului de îmbrăcăminte din tricot şi au rol funcţional şi estetic. Se pot realiza într-o mare varietate de forme şi structuri. Cele mai uzuale
7
structuri sunt glat tubular şi Milano Rib. Din punct de vedere al formei, bordurile frontale pot fi drepte, conturate interior şi conturate exterior.
Butonierele orizontale şi verticale, figura 2.10, sunt elemente de produs cu rol funcţional iar realizarea acestora prin tricotare elimină din fluxul tehnologic maşinile automate pentru execuţia acestora prin coasere.
Marcajele pentru poziţia nasturilor, figura 2.10, reprezintă semne pentru poziţia nasturilor plasate pe suprafaţa detaliului la tricotarea acestuia şi elimină din fluxul tehnologic operaţia manuală de realizare a acestora.
marcaj pentru nasture
butoniera bordura pentru inchidere frontala
bordura panoului
zona de trecere
buzunar
clapa
corp panou
gulerrever
Figura 2.10 Elemente de produs integrate prin tricotare
Din punct de vedere constructiv şi tehnologic, buzunarele tricotate integral pe maşina de tricotat pot fi grupate în 2 categorii:
1. buzunare introduse; 2. buzunare stratificate.
1. Realizarea pe maşini rectilinii de tricotat a buzunarelor introduse se bazează pe principiul tricotării unor aplicaţii în relief pe suprafaţa panoului ce constituie piesa de faţă produsului de îmbrăcăminte din tricot.
Aplicaţiile în relief pe suprafaţa panourilor pot fi realizate ca:
8
1. aplicaţii închise; 2. aplicaţii deschise.
În cazul aplicaţiilor închise se realizează legătura între rândul de început şi rândul de sfârşit al aplicaţiei; aplicaţia rezultată constituie o zonă de tricot dublat legată de panou, figura 2.11a.
aplicatia
corpul panoului corpul panoului
rand de inceput alaplicatiei legatcu randul de sfarsitsi corpul panoului
sens
de
trico
tare
sens
de
trico
tare
rand de inceput(inceput nedesirabil pe acefara elemente vechi)
rand de sfarsit al aplicatieilegat cu corpul panoului
a. b.
Figura 2.11 Aplicaţii în relief pe suprafeţe tricotate plan, a - aplicaţii închise, b - aplicaţii deschise
Aplicaţiile închise pot fi tricotate pe o singură fontură (glat dublat, glat derivat dublat) sau pe două
fonturi (patent dublat). La realizarea aplicaţiilor închise pe baza legăturii patent, raportul tricotului patent trebuie astfel adoptat încât în zona aplicaţiei să existe ace libere care nu participă la tricotarea aplicaţiei; aceste ace reţin elemente (ochiuri sau bucle) din rândul de început al aplicaţiei. Pentru dublarea tricotului aceste elemente reţinute pe parcursul tricotării aplicaţiei vor fi aruncate peste firul alimentat în ultimul rând al aplicaţiei sau vor fi transferate alături de elementele din ultimul rând al acesteia.
Pentru tricotarea unei aplicaţii închise pe o suprafaţă tricotată plan se procedează după cum urmează: 1. Se tricotează corpul panoului până în zona aplicaţiei, secţiunile 1÷4 figura 2.12;
Aplicatia
Corpulpanoului
Corpulpanoului
111213141516171819
Figura 2.12 Schema de tricotare a unei aplicaţii închise
2. În zona aplicaţiei se realizează eliberarea unor ace de ochiuri prin transfer. Dacă aplicaţia este în structură glat, aceasta se va tricota pe acele fonturii faţă pentru ca aplicaţia să se dispună pe faţa
9
tricotului. Dacă aplicaţia este în structură patent, aceasta nu poate fi realizată pe toate acele din zona aplicaţiei (decât la maşini cu fonturi auxiliare) ci numai pe anumite ace selectate;
3. Se tricotează rândul de început al aplicaţiei; rândul de început se tricotează pe ace care participă la tricotarea aplicaţiei şi pe ace care nu participă la tricotarea aplicaţiei, secţiunea 6, figura 2.12;
4. Se tricotează aplicaţia pe o fontură (este posibil pe toate acele din zona aplicaţiei) sau pe două fonturi (pe anumite ace selectate din cele două fonturi), secţiunile 7÷9, figura 2.12. Acele din zona aplicaţiei care nu participă la tricotarea aplicaţiei reţin elementele vechi din rândul de
început. La tricotarea aplicaţiei conducătoarele de fir vor fi limitate strict de o parte şi de alta a acelor pe care se
tricotează aplicaţia. Se recomandă ca aplicaţia să fie tricotată cu un singur sistem pentru a evita apariţia segmentelor de fire pe marginile acesteia. Tragerea generală este oprită, blocarea ochiurilor la nivelul liniei de aruncare se realizează prin tragere concentrată. În timpul tricotării aplicaţiei acele din afara zonei aplicaţiei reţin ochiurile din ultimul rând. 5. În rândul de sfârşit al aplicaţiei se realizează dublarea tricotului fie prin transfer de ochiuri fie prin
tricotarea unui rând pe acele aplicaţiei angajând la tricotare atât acele care au tricotat aplicaţia cât şi acele ce au reţinut elemente din rândul de început al aplicaţiei, secţiunea 10, figura 2.12. Conducătorul de fir care a participat la tricotarea aplicaţiei este deplasat în afara zonei de tricotare a panoului, secţiunea 12, figura 2.12;
6. Se reia tricotarea corpului panoului, secţiunile 15÷19, figura 2.12; elementul nou format este legat la corpul panoului. Se reia tragerea generală.
Aplicaţiile deschise - constituie elemente tricotate independent de corpul panoului (cu început propriu,
nedeşirabil) iar în ultimul rând al aplicaţiei se face legarea cu corpul panoului, figura 2.11 b. Pentru tricotarea unei aplicaţii deschise pe o suprafaţă tricotată plan se procedează după cum urmează:
1. Se tricotează corpul panoului până în zona aplicaţiei, secţiunile 1÷3, figura 2.13;
1
5
9
13
17
21
2
6
10
14
18
3
7
1
15
19
4
8
12
16
20
1
Corpulpanoului
Corpulpanoului
Aplicatia
Figura 2.13 Schema de tricotare a unei aplicaţii deschise
2. În zona aplicaţiei se realizează eliberarea unor ace de ochiuri prin transfer, secţiunile 4÷5, figura 2.13; 3. Se tricotează rândul de început al aplicaţiei pe acele eliberate de ochiuri, secţiunile 6÷7, figura 2.13;
Pentru ca începutul să fie strâns, se recomandă ca acesta să fie realizat cu valori mici ale adâncimii de buclare. Dacă aplicaţia este în structură glat, rândul de început va fi glat derivat realizat cu desime
10
mare. Dacă aplicaţia este în structură patent, după rândul de început se recomandă realizarea unui rând tubular pe acele aplicaţiei, cu desime mare;
4. Se tricotează aplicaţia ca un element independent neconectat la panou, secţiunile 8÷16, figura 2.13; rămân valabile toate observaţiile prezentate în etapa 4 de la aplicaţiile închise;
5. Se realizează legarea noului element la panou fie prin transferul ochiurilor din ultimul rând al aplicaţiei pe acele care au reţinut ochiurile panoului fie prin tricotarea unui rând în care sunt angajate acele care au reţinut ochiurile panoului şi acele pe care s-a tricotat aplicaţia, secţiunea 17, figura 2.13;
6. Se reia tricotarea corpului panoului, secţiunile 20÷21, figura 2.13. Etapele descrise mai sus pentru cele două tipuri de aplicaţii sunt generale şi pot fi modificate în
conformitate cu varianta constructivă a buzunarului. În figura 2.14 sunt prezentate forma şi părţile componente ale unui buzunar introdus cu 2 refileţi glat
dublat, pungă tricotată pe acele fonturii faţă şi clapă. Denumirile zonelor panoului sunt următoarele:
Zona A - Corpul panoului - glat pe acele fonturii faţă; Zona B - Refiletul inferior - se tricotează ca o aplicaţie închisă glat dublat; Zona C - Fir despărţitor ce fixează deschiderea buzunarului; Zona D - Punga buzunarului - se tricotează ca o aplicaţie închisă în structură glat derivat; Zona E - Clapa buzunarului - se tricotează ca o aplicaţie deschisă pe bază de patent; Zona F - Refiletul superior - se tricotează ca o aplicaţie închisă glat dublat; Zona G - Continuarea tricotării corpului panoului.
Pentru finalizarea buzunarului după tricotare, se realizează următoarele faze: 1. Faze manuale:
- extragerea firului despărţitor; - tăierea şi înodarea firelor ancorate.
Figura 2.14 Buzunar introdus cu doi refileţi glat dublat, pungă glat derivat tricotată pe acele fonturii faţă şi clapă pe bază de patent
2. Tricotarea buzunarelor stratificate ca elemente componente ale detaliului produsului de îmbrăcăminte din tricot se bazează pe principiul realizării pe anumite zone din corpul panoului a unui tricot stratificat, figura 2.15.
zone de tricot plan
zona de tricotstratificat
legatura intre straturi
legatura intre straturi
partea de fataa buzunarului
partea de spatea buzunarului
Figura 2.15 Buzunar stratificat
12
Forma stratificată a buzunarului se obţine prin tricotarea independentă, alternativă a două suprafeţe
plane (partea de spate a buzunarului şi partea de faţă) conectate între ele prin formarea alternativă de ochiuri pe câte un ac de legătură din cele două margini ale buzunarului, figura 2.15.
Zona panoului ce conţine buzunarul se tricotează folosind două sisteme de tricotare, figura 2.16.
F
F
S
S
zona buzunarului
zona panoului dindreapta buzunarului
zona panoului dinstanga buzunarului
partea de spate a buzunarului
partea de fata a buzunaruluibucla
bucla
x
x
x
x
acul
de
lega
re 6
acul
de
lega
re17
Figura 2.16 Princiupiul de realizare a unei zone de tricot stratificat
La fiecare deplasare a saniei port-came, unul din cele două conducătoare de fir (cel ce tricotează partea
de faţă a buzunarului) este limitat în zona cu ace în lucru a panoului. Pentru ca acest conducător să nu împiedice tricotarea zonelor panoului din stânga şi din dreapta buzunarului el va fi în permanenţă cuplat la sistemul care se deplasează al doilea. Pentru ca pe acele de legare să nu rezulte un număr dublu de ochiuri faţă de zonele panoului din stânga şi din dreapta buzunarului conectarea între cele două straturi se face prin bucle netransformate în ochi.
Deschiderea buzunarului este nedeşirabilă. Sfârşitul nedeşirabil se obţine prin încheiere “ochi la ochi” prin tricotare.
În figura 2.17 este prezentată forma constructivă a unui buzunar stratificat cu deschidere nedeşirabilă fixată prin fir despărţitor. Caracterizarea constructivă şi tehnologică a buzunarului se face pentru cazul în care acesta este plasat pe o suprafaţa tricotată plan.
13
Deschiderea buzunarului
Firuldespartitor
A
D
E
B
Corpulpanoului
sens
de
trico
tare
Sfarsit nedesirabil
Corpul panoului
Corpul buzunarului
Figura 2.17 Buzunar stratificat cu deschidere nedeşirabilă fixată prin fir despărţitor Denumirile zonelor panoului sunt următoarele:
Zona A - Corpul panoului - glat pe acele fonturii faţă; Zona B - Corpul buzunarului - zonă de tricot stratificat; se tricotează două suprafeţe independente
de tricot glat conectate între ele în marginile buzunarului; Zona D - Sfârşit nedeşirabil - realizat prin încheiere prin tricotare “ochi la ochi”; Zona E - Continuarea tricotării corpului panoului - glat pe acele fonturii faţă.
Dacă buzunarul are un rol decorativ, fără a fi funcţional, deschiderea acestuia este fixată cu ajutorul unui fir despărţitor. Prin extragerea firului despărţitor, buzunarul devine funcţional, cu deschidere liberă.
Pentru finalizarea buzunarului, după tricotare nu sunt necesare faze manuale sau de confecţionare, forma finală a buzunarului este integral obţinută pe maşina de tricotat.
Bordurile se realizează pe reperul faţă al produsului din tricot cu faţa din două repere şi reprezintă suportul pe care se realizează coaserea/tricotarea butonierelor, marcajele pentru nasturi şi coaserea nasturilor. Structurile uzuale utilizate la realizarea bordurilor frontale sunt glat tubular şi Milano Rib. Bordurile pot fi drepte, conturate interior sau conturate exterior, figura 2.18.
14
conturare interioaraconturare
exterioara
colt de rever-sfarsit nedesirabil
colt de guler-inceput automat
Figura 2.18 Bordură frontală conturată
Conturarea interioară înseamnă extinderea structurii bordurii după un anumit contur în corpul panoului
reperului. Conturarea exterioară presupune, de exemplu, realizarea prin tricotare a unui colţ de guler şi a unui
colţ de rever. Colţul de rever se obţine prin realizarea unui sfârşit nedeşirabil din margine spre interior pe lăţimea dorită. Colţul de guler presupune un început automat pe acele eliberate de ochiuri la realizarea colţului de rever. Se recomandă adoptarea unei scheme de tricotare cu fir suplimentar despărţitor între colţul de rever şi colţul de guler pentru asigurarea tragerii la realizarea începutului automat.
În figura 2.19 este prezentată schema de tricotare a unei borduri frontale în structură Milano Rib.
Bordura
Figura 2.19 Bordură Milano Rib
Butonierele sunt elemente de produs cu rol funcţional. Din punct de vedere al orientării pot fi orizontale sau verticale.
Butonierele verticale au deschiderea orientată pe direcţia şirului de ochiuri. Pot fi realizate pe borduri, clape, buzunare etc. Tricotarea butonierei se realizează simultan cu tricotarea reperului pe care este plasată utilizând cel puţin două conducătoare de fir, figura 2.20.
15
cond. de fir 1
Figura 2.20 Principiul de realizare a butonierei verticale Marginile verticale ale butonierei sunt constituite din ochiuri de margine de tip patent. Prezenţa
elementelor caracteristice patent în marginea butonierei determină delimitarea precisă şi stabilizarea marginii verticale a butonierei.
Butonierele orizontale au deschiderea plasată pe direcţia rândului de ochiuri, figura 2.21.
Figura 2.21 Principiul de realizare al butonierei orizontale
Marginea inferioară a deschiderii este un sfârşit nedeşirabil realizat prin încheiere ochi la ochi. Marginea superioară este un început automat pe ace fără elemente vechi. Între cele două margini se recomandă realizarea unei separări cu fir suplimentar pentru asigurarea tragerii la realizarea începutului butonierei.
Marcajele reprezintă semne realizate în timpul operaţiei de tricotare pentru o serie de faze şi operaţii ulterioare: semne pentru croire, semne de control la confecţionare, semne pentru poziţia nasturilor. În figura 2.22 este prezentată schema de tricotare a unui marcaj pentru nasture pe o bordura glat tubular.
Figura 2.22 Schema de tricotare a marcajului pentru nasture
Tricotarea marcajului nu afectează timpul de tricotare al reperului.
16
2.4 Tehnologia de tricotare integrală sau completă
Tehnologia de tricotare integrală sau completă reprezintă o etapă superioară în dezvoltarea tehnologiilor de tricotare pe maşini rectilinii.
Este cea mai avansată tehnologie de tricotare până în prezent, prin care un produs de îmbrăcăminte este tricotat complet pe o singură maşină fără asamblări prin coasere. Tehnologia tricotării integrale fiind o metodă fără deşeuri realizează şi protecţia mediului înconjurător. Produsul de îmbrăcăminte fiind fără cusături este foarte confortabil şi rezistent la purtare. Prin tricotarea integrală produsul este obţinut într-o configuraţie tubulară, mânecile şi corpul fiind tricotate separat, figura 2.23. Când cele trei detalii au ajuns la o lungime prestabilită sunt unite în porţiunea de început a răscroielii mânecii. Capul de mânecă şi forma liniei răscroielii mânecii sunt obţinute prin îngustări succesive ale tricotului tubular. Linia umărului şi răscroiala gâtului sunt finalizate printr-un sfârşit nedeşirabil.
linia rascroielii gatului la spatelinia rascroielii gatului la fata
largiri suucesive aletricotului tubular
bordura tubular
Figura 2.23 Produs tricotat integral
Începuturile acestei tehnologii sunt vechi şi au fost determinate iniţial de necesitatea reducerii consumurilor de materie primă.
La Expoziţia Internaţională de Maşini Textile ITMA 91, firma Stoll a prezentat pentru prima dată o maşină rectilinie pe care se tricotează un pulover având mânecile “asamblate” în răscroială prin tricotare dar cu cusăturile laterale deschise. Este un pas important în progresul tehnologiei tricotării integrale prin care au fost eliminate parţial fazele de confecţionare, fiind necesare pentru finalizarea produsului doar fazele de încheiere a cusăturilor laterale şi aplicare a gulerului în răscroială. Ca dezavantaje: tehnologia permitea tricotarea mânecilor doar în structură glat datorită transferurilor repetate ale ochiurilor mânecii spre interior, iar durata programării şi costurile de programare erau mari necesitând în acest scop specialişti bine pregătiţi.
Dezvoltări spectaculoase ale acestei tehnologii s-au înregistrat în ultimul deceniu odată cu perfecţionarea maşinilor de tricotat şi a sistemelor electronice de programare a acestora. Astfel, pe maşinile cu selectare şi comenzi mecanice s-au putut marca anumite semne pentru croire. Nu se poate aplica pe aceste maşini tricotarea după contur deoarece informaţiile de selectare sunt utilizate pentru desenul tricotului iar capacitatea de stocare a memoriei mecanice a mecanismului de comandă este redusă.
Odată cu introducerea selectării electronice şi a comenzilor electronice la maşinile rectilinii de tricotat s-a dezvoltat tehnologia tricotării după contur prin care a fost eliminată din procesul tehnologic operaţia de croire.
17
Cerinţele constructiv-funcţionale impuse maşinii rectilinii de tricotat, indispensabile la realizarea unor astfel de produse se referă la:
1. Cursa variabilă a saniei port-came. 2. Selectare individuală a acelor pe toată lăţimea fonturii. 3. Sistem de blocare a elementelor vechi la nivelul liniei de aruncare: platine de închidere oscilante
sau baghetă montată pe sania port-came. 4. Modificarea vitezei de tragere, oprirea tragerii tricotului; posibilitatea rotirii în sens invers a
cilindrilor de tragere, posibilitatea deschiderii comandate a tragerii tricotului. 5. Posibilitatea modificării vitezei de tricotare în funcţie de anumite cerinţe tehnologice. 6. Alocarea unor valori diferite ale adâncimii de buclare în cadrul aceluiaşi rând de ochiuri. 7. Adaptarea permanentă a cursei conducătoarelor de fir cu lăţimea de tricotare. 8. Repoziţionarea automată, cu precizie, a conducătoarelor de fir pe lăţimea fonturii, fără acţionarea
acelor de tricotat. 9. Deplasarea laterală a fonturii mobile pe distanţe mari (aproximativ 2 inch). 10. Utilizarea unui pieptene de început acţionat automat pentru începerea tricotării pe ace fără
elemente vechi. Realizarea pe maşini rectilinii de tricotat a produselor complet tricotate şi încheiate sau cu grad ridicat
de asamblare prin tricotare este determinată de necesitatea reducerii consumului de materie primă cât şi în scopul creşterii calităţii produsului şi îmbunătăţirii aspectului estetic prin eliminarea totală sau parţială a asamblărilor prin coasere. Economia de materie primă este realizată însă în detrimentul productivităţii maşinii datorită numărului mare de deplasări ale saniei port-came pentru transfer de ochiuri, deplasări în gol, restricţiilor privind utilizarea unui număr redus de sisteme pe anumite zone ale produsului.
Un alt dezavantaj se referă la distanţa dintre acele angajate la tricotare dintr-o fontură. Între două ace angajate la tricotare dintr-o fontură, la o maşină cu 2 fonturi, trebuie să existe cel puţin un ac liber ce serveşte ca suport pentru transfer lateral pentru un ac din fontura opusă. Această necesitate de creare a unui “mediu de transfer” apare de exemplu la realizarea îngustărilor succesive ale tricotului tubular, la tricotarea sfârşitului nedeşirabil al tricotului tubular, la producerea bordurii patent tubular.
Creşterea distanţei dintre acele angajate la tricotare conduce la reducerea fineţii maşinii. În consecinţă, pasul ochiului va fi mai mare iar compactitatea tricotului mai redusă. Pentru eliminarea acestui dezavantaj s-au construit maşini specializate pentru realizarea unor astfel de produse, maşini prevăzute cu două fonturi principale cu ace de tricotat şi două fonturi suplimentare cu organe auxiliare (platine de transfer sau ace pentru transfer) ce servesc ca “mediu” de reţinere şi transfer lateral al elementelor formate pe acele fonturilor principale. Aceste maşini au fost recent perfecţionate în sensul introducerii selectării individuale pe toată lăţimea a organelor auxiliare din fonturile suplimentare.
Părţile componente ale produsului tricotat integral precum şi anumite elemente generale privind principiul de tricotare a acestora sunt prezentate în figura 2.24 pentru puloverul cu mânecă de croială reglan şi figura 2.25 pentru puloverul cu mânecă de croială clasică.
Tricotarea produsului începe pe ace fără elemente vechi cu realizarea unei zone de separare de bordură constituită din rânduri de protecţie, rânduri suplimentare şi rânduri de separare. Separarea acestora de bordură se face manual după evacuarea tricotului din maşină. Rândul de început se tricotează cu fir elastic. Buclele de platină din rândul de început vor fi prinse şi trase de cârligele pieptenului de început. Pieptenul de început va realiza tragerea în continuare a tricotului până la tricotarea unei lungimi de tricot suficientă pentru a intra sub acţiunea mecanismului de tragere principal. În acest moment cârligele pieptenului se deschid, eliberează tricotul iar pieptenele se deplasează în poziţia de repaus; mecanismul de tragere principal se închide şi realizează tragerea cu valoarea specificată în linia de tricotare respectivă.
Tricotarea celor trei părţi ale produsului, mâneca stângă, corpul produsului şi mâneca dreaptă, se realizează independent, la sisteme diferite cu conducătoare de fire diferite:
- mâneca stângă – la sistemul din stânga cu conducătorul de fir 3; - corpul produsului – la sistemul central cu conducătorul de fir 2; - mâneca dreaptă – la sistemul din dreapta cu conducătorul de fir 1.
Figura 2.25 Schema tehnologică a produsului pulover cu mânecă de croiala clasică tricotat integral
20
Distanţa iniţială dintre zona cu ace pe care începe tricotarea mânecii şi zona cu ace pe care se tricotează corpul produsului, distanţa "d1", se adoptă astfel:
d1 = d + n [nr. de ace] unde d reprezintă distanţa minimă dintre zona cu ace în lucru a mânecii (după efectuarea lărgirilor succesive) şi zona cu ace în lucru a corpului produsului. Această distanţă trebuie astfel adoptată încât să includă un număr par de ace şi să permită limitarea a două conducătoare de fir de pe şine diferite. Pentru maşina CMS 330 TC de fineţe 7E distanţa "d" corespunde lăţimii maxime a nucii conducătorului de fir (1``) şi se adoptă de opt paşi de ac. Valoarea maximă a distanţei "d" nu trebuie să depăşească valoarea maximă a deplasării laterale a fonturii mobile exprimată în număr de paşi de ac.
n - reprezintă diferenţa dintre numărul de ace în lucru la începutul tricotării mânecii (naînc) şi numărul de ace în lucru la sfârşitul tricotării mânecii (nasf.) şi reprezintă numărul de lărgiri succesive ale tricotului tubular, ( nlărg).
n = naînc. – nasf. = nlărg. Pentru cele 3 părţi ale produsului se tricotează în continuare bordura în structură patent tubular. Realizarea unui tricot patent tubular pe o maşină rectilinie de tricotat cu două fonturi se bazează pe
tricotarea alternativă a “celor 2 părţi” A şi B ale tricotului tubular, figura 2.26.
S
F
Partea B a tricotului patent tubular
Partea A a tricotului patent tubular
bucla deplatinapatent
bucla deplatinapatent
Tricotarea partii A peacele ambelor fonturi
Tricotarea partii B peacele ambelor fonturi
Transfer de ochiuri pentruretinerea ochiurilor partiiA pe fontura F in timpultricotarii partii B
Transfer de ochiuri pentruretinerea ochiurilor partiiB pe fontura S in timpultricotarii partii A
Transfer de ochiuri pentrurefacerea distributiei ochiurilorpartii A pe acele celor doua fonturi
Transfer de ochiuri pentrurefacerea distributiei ochiurilorpartii B pe acele celor doua fonturi
Figura 2.26 Principiul de tricotare a structurii patent tubular
pe o maşină rectilinie cu 2 fonturi Între cele 2 etape de tricotare (a părţii A şi respectiv B) au loc etape de transfer de ochiuri prin care se
urmăreşte aducerea şi reţinerea ochiurilor unei părţi a tricotului tubular pe acele unei singure fonturi în timpul tricotării celeilalte părţi pe acele ambelor fonturi.
Tricotarea celor 3 părţi ale produsului se continuă cu zona de trecere şi corpul detaliului. În corpul detaliului pentru cele două mâneci se execută lărgiri succesive ale tricotului tubular în partea dreaptă pentru mâneca stângă şi în partea stângă pentru mâneca dreaptă.
După tricotarea mânecilor şi corpului produsului se realizează transferul şi deplasarea ultimului rând de ochiuri de la mâneci alături de zona cu ace în lucru a corpului produsului. Transferul se realizează prin deplasarea fonturii mobile pe distanţa "d". Pentru consolidarea legării mânecilor la corpul produsului se încrucişează ochiurile din marginile mânecilor cu ochiurile din marginile corpului produsului.
Conducătoarele de fir 1 şi 3 ce au participat la tricotarea separată a mânecilor sunt deplasate în afara zonei cu ace în lucru a produsului. Tricotarea în continuare a corpului produsului cu mânecile legate continuă cu conducătorul de fir 2 la sistemul central.
21
Îngustarea progresivă a capului de mânecă precum şi delimitarea liniei de “asamblare” a mânecii cu corpul produsului se realizează prin îngustări succesive ale tricotului tubular. La puloverul cu mânecă de croială raglan se recomandă, din motive estetice, realizarea a două linii cu puncte de îngustare paralele, figura 2.24. La puloverul cu mânecă de croială clasică se realizează o singură linie cu puncte de îngustare având forma reprezentată în figura 2.25.
Dimensiunile capului de mânecă, forma liniilor cu puncte de îngustare precum şi înclinarea acestora se hotărăsc prin calculul de proiectare a formei.
Forma răscroielii gâtului la faţă se obţine prin conturarea în interior a tricotului tubular, numai pe fontura faţă; se tricotează rânduri incomplete de ochiuri pe fontura faţă (cu reţinerea ochiurilor pe acele neangajate la tricotare) şi rânduri de ochiuri complete pe fontura spate.
La produsul de croială raglan, figura 2.24, după executarea îngustărilor succesive şi conturarea răscroielii gâtului se tricotează pe acele rămase în lucru gulerul în structură patent tubular.
Gulerul este finalizat prin sfârşit nedeşirabil prin încheiere “ochi la ochi”. La produsul cu mâneca de croială clasică după realizarea răscroielii gătului şi a îngustărilor succesive
pentru conturarea capului de mânecă se finalizează corpul produsului prin închiderea liniei umărului. Linia umărului se închide prin încheiere “ochi la ochi”, aplatizată, a tricotului tubular.
Pe acele rămase în lucru după încheierea umerilor se tricotează gulerul patent tubular, finalizat prin sfârşit nedeşirabil prin încheiere “ochi la ochi”.
Încheierea tricotării produsului se face prin aruncare în gol. După scoaterea de pe maşină pentru finalizarea produsului se realizează doar o serie de faze manuale: 1. Extragerea firelor despărţitoare. 2. Tăierea şi înodarea firelor ancorate. 3. Înodarea şi tăierea capetelor de început ale firelor. Nu se realizează faze de confecţionare.
Avantajele acestei tehnologiei sunt numeroase:
- se elimină din procesul tehnologic operaţia de croire; - se realizează economie de materie primă prin eliminarea pierderilor la croire; - se elimină operaţia de confecţionare; - nu mai există posibilitatea apariţiei în produs a defectelor de croire sau confecţionare; - calitatea asamblărilor prin tricotare este superioară comparativ cu cea a asamblărilor prin
coasere; - toate reperele produsului sunt realizate pe aceeaşi maşină din acelaşi lot de fire; - forma finală a produsului se hotărăşte încă din etapa de proiectare a tricotului.
Dezvoltarea acestei tehnologii se orientează în continuare către: - găsirea soluţiilor atât tehnologice cât şi constructiv-funcţionale pentru reducerea timpului
maşinii; - găsirea soluţiilor tehnologice de obţinere a formei produsului tricotat integral astfel încât să nu
fie afectate posibilităţile tehnologice ale maşinii de realizare a anumitor desene de legătură; - perfecţionarea instalaţiilor de programare în scopul reducerii duratei de întocmire a
programelor de tricotare pentru astfel de produse.
